You are on page 1of 7

SĂRĂCIA ŞI GLOBALIZAREA

Cincă Constantin-Daniel

SĂRĂCIA Sărăcia poate fi definită drept starea de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viaţă decent. Dezvoltarea unei ţări se face cu ajutorul membrilor acesteia. Proporţia mare a celor săraci atrage după sine imposibilitatea progresului. educaţie. atât din cauza piedicilor economice. Sărăcia reprezintă o problemă socială pentru toate comunităţile umane. atitudine. . acceptabil la nivelul colectivităţii. cât şi a celor de mentalitate.

Particularităţile sărăciei în Europa în decursul timpului şi consecinţele asupra dezvoltării ţărilor sunt legate de mentalităţile oamenilor. când situaţia săracilor devine o problemă naţională şi comunitară care trebuie rezolvată. În Europa. Evaluarea gradului de sărăcie pentru unele state ale lumii. „Reprezentarea socială a sărăciei constituie baza creării unui stat providenţial care pune bazele unor sisteme de protecţie socială al căror obiectiv este eradicarea sărăciei”. spre deosebire de perceperea actuală.3% în Norvegia. la 64. de-a lungul timpului au avut loc modificări ale statutului săracilor. apreciat prin indicele stabilit de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.7% în Niger. de la 7.2 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de 1 dolar SUA pe zi. Săracii erau consideraţi un grup social ce ameninţa ordinea publică. 1. .pune în evidenţă existenţa unor diferenţe semnificative.La nivel mondial.

creşterea şomajului. educaţie deficitară. Consecinţele menţinerii şi accentuării gradului de sărăcie se reflectă în autoizolarea categoriilor de persoane de restul membrilor comunităţii. în manifestarea unui dezinteres din ce în ce mai accentuat faţă de evenimentele sociale şi. prin explozia preţurilor în urma liberalizării acestora.scăderea dramatică a salariului real. autoritară etc. rată mare a separării familiale.În ţara noastră După 1991. efectele sunt resimţite prin relaţii instabile. Acest fenomen s-a datorat în principal următorilor factori: .creşterea inegalităţii distribuţiei veniturilor. . în participarea diminuată la viaţa cotidiană a comunităţii. ca de altfel în toate ţările din Europa Centrală şi de Est s-a produs o adevărată explozie a sărăciei. . implicit. La nivel individual. . în România.

o dezvoltare a nivelurilor acestui fenomen. . înţelegerea fenomenului numit sărăcie este strâns legată de fenomenul de globalizare.globalizarea presupune o extindere a comunicării. „globalizarea reprezintă mişcarea liberă a capitalului însoţită de dominaţia crescândă a pieţelor financiare globale şi a corporaţiilor multinaţionale asupra economiilor naţionale”. Fenomenul de globalizare este pozitiv din următoarele puncte de vedere: . cu o posibilitate de soluţionare mai mare.problemele naţionale devin probleme mondiale. . inclusiv dezvoltarea tehnologiilor informaţiei. În viziunea lui G. în aşa fel încât acest proces poate aduce la un moment dat un profit maxim. Soros.În contextul istoriei actuale.globalizarea accelerează procesul de tehnologizare. deoarece se întăreşte relaţia cu resursele. .

o situaţie de devalorizare şi acceptarea unei noi revalorizări care. comunicarea globalizată presupune mai degrabă un reducţionism al acesteia la schimbul de informaţii.Pe de altă parte. globalizarea (cel puţin până în prezent) nu a dus la o comunicare optimă. o nouă ierarhie dominantă.se poate spune că în această privinţă globalizarea înseamnă înstrăinare de sine. . chiar dacă în aparenţă avem impresia unei uniformizări. care mai degrabă desparte decât uneşte. presupune inducerea unui stres.pierderea identităţii culturale. . globalizarea presupune şi anumite aspecte negative: .în mod real.ea apărând ca un fenomen exterior. . parţial sau total.globalizarea presupune o nouă reîmpărţire a lumii. de cele mai multe ori pentru o naţiune sau alta. este artificială.

. mediul înconjurător sau stabilitatea economică ori politică a lumii. J. Stiglitz. indiferent că este vorba despre lucruri care ne pun în pericol sănătatea. care susţine că oamenii din întreaga lume trebuie să colaboreze în scopul rezolvării problemelor de care ne lovim cu toţii. E.CONCLUZIE Este demn de susţinut punctul de vedere al laureatului Premiului Nobel pentru Economie din anul 2001.