COLEGIU NAȚIONAL „ANA ASLAN’’BRǍILA

ABSOLVENT:ANTON MARIA

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HEPATITĂ CRONICĂ DE ETIOLOGIE VIRALĂ

ÎNDRUMĂTOR: AS.:STROE VALERICA

PROMOŢIA 2013

I. HEPATITA CRONICA DE ETIOLOGIE VIRALA Prin hepatita cronicã se inţelege o leziune sistematizatã a ficatului, caracterizatã printr-o infiltrare predominant portalã, cu celule mononucleare, limfocite şi plasmocide şi prin dezvoltarea anormalã a ţesutului conjuctiv. 75% din cazuri prezintã în antecedente hepatita viralã, hepatita cronicǎ manifestându-se dupã cel puþin 6 luni de la debutul acesteia. 10% din hepatitele virale evolueazã cãtre cronicizare şi aproape 20%din ciroze succedã unei hepatite cronice. Meritul de a fi descris şi individualizat hepatita cronicã, revine hepatologului german Heinz Kalk. Timp îndelungat hepatita cronicã ca entitate clinicã nu a fost admisã, fiind inclusã fie în hepatita viralã prelungitã, fie în cirozele hepatice incipiente. Dealtfel , delimitarea de ciroze este esenţial biopsicã.

PATOLOGIA HEPATICA

Patologia hepaticǎ se bucurǎ în ultimii ani de un interes deosebit pe toate meridianele,pe de o parte,datoritǎ frecvenţei în creştere a bolilor de ficat şi pe de altǎ parte,progreselor remarcabile care s-au fǎcut în cunoaşterea fiziopatologiei hepatice în general şi a patologiei hepatitelor cronice în special. Hepatita cronicǎ apare ca o etapǎ intermediarǎ între hepatita acutǎ şi ciroza hepaticǎ,care se caracterizeazǎ printr-o inflamaţie persistentǎ a ficatului,ce dureazǎ mai mult de 6 luni sau 1 an,dar care este perfect reversibilǎ.Sistematizarea bolii în doua forme evolutive:persistentǎ şi evolutiva, la care am adǎugat o formǎ de vindecare a hepatitei agresive:hepatita cirogenǎ, ni se pare de mare interes practic. Etiologia bolii este astǎzi mai bine cunoscuta,fiind conceputǎ ca o afecţiune determinatǎ plurietiologic, în centrul cǎreia, în condiţiile ţǎrii noastre stau virusurile hepatitice şi în special virusul B. Marker-ul acestuia, antigenul Australia sau antigenul hepatitei B,identificat de cǎtre Blumberg in 1963,reprezintǎ una dintre cele mai remarcabile descoperiri în hepatologie în ultimii ani,ce ne ajutǎ atât în practica curentǎ a diagnosticului cât şi în înţelegerea cronicizǎrii unor boli de ficat. Cauzele medicamentoase ale hepatitelor meritǎ o atenţie specialǎ din partea medicului practician,mai ales cǎ unele medicamente pot sa inducǎ hepatite asemǎnǎtoare hepatitei epidemice. Patogenia hepatitei cronice nu mai poate fi astǎzi despǎrtitǎ de perturbarea mecanismelor imunologice, şi în sprijinul acestora sunt aduse argumente importante.

Leziunile hepatocitului sunt polimorfe.uneori insotite de febra. digestii dificile. şi în rest debut insidios. dispepsie gazoasa.Aspectul morfologic al hepatitelor cronice este polimorf. Tulburarile dispeptice le diferentiem in: banale. şi de consistenţǎ evident crescutǎ. a caror inventariere este necesara atat pentru diagnosticul diferential cat si pentru efectuarea planului de tratament.se manifesta prin astenie fizica si intelectuala.Aspectul clinic al hepatitei cronice este polimorf datorita variatelor modalitati evolutive si a variabilitatii manifestarilor in cursul evolutiei.Regenerarea care însoţeşte de la început procesele degenerative se manifestǎ prin apariţia unor hepatocite mari bi sau multi-nucleate. tulburari dispeptice si in stadiile mai avansate sau in formele mai severe sindrom hemoragipar. necaracteristice. Uneori. În stadiile avansate. greturi.realizând hepatite recidivante.Dintre tulburarile dispeptice banale .Tabloul este completat de hepatalgii de efort sau postprandiale si dureri abdominale vagi. Debutul în hepatita cronicǎ în o treime din cazuri este latent. frecvent intalnit . Manifestarile dispeptice traduc insuficienta biliara sau coafectarile digestive extrahepatice.de culoare palidǎ sau pestriţǎ. care apar cu o frecventa mai redusa. varsaturi bilioase. Tulburarile dispeptice biliare insotesc in mod constant hepatitele cronice postvirale si constau din intoleranta fata de alimente colecistokinetice. mai mult la periferia lobului decât în zonele centrale.La bolnavii tineri .cu suprafaţǎ uşor neregulatǎ.degenerescenţa şi necroza hepatocitelor se produce în valuri. somnolenta postprandiala. Balonarile postprandiale. gura amara.Evolutia se poate face asimptomatic sau cu manifestari polimorfe . eructatiile si flatulenta sunt frecvent intalnite.cu manifestǎri asteno-nevrotice sau dispeptice. dispepsie intestinala.ficatul apare moderat mǎrit. într-un sfert din cazuri este zgomotos. Arhitectonica ficatului se menţine în general conservatǎ. Dispepsia intestinala se manifesta prin tulburari de scaun: diaree moderata sau constipatie. În cele mai multe cazuri . dispepsie biliara si dureri abdominale.dominate de sindromul neurasteniform. Simptomele insuficientei hepatice sunt putine si necaracteristice. Sindromul neurasteniform.lent progresiv . în continuarea episodului acut.regenerarea poate sǎ depǎşeascǎ intensitatea proceselor degenerative. urticarie. marginea anterioarǎ devine hipotroficǎ. mentionam reducerea apetitului sau apetit capricios. cefalee de tip migrenos. .Regenerarea este uneori localizatǎ în focare . Tabloul clinic este nespecific si variat.dureri biliare .

El poate fi aproximat dupa data episodului icteric acut. sau dupa instalarea manifestarilor clinice proprii hepatitei cronice. Primele simptome rareori prezinta particularitati sugestive pentru diagnosticul de hepatita cronica. hemoptizii sau purpura. lobul drept depasind coastele cu 1-2 laturi de deget .mai ales cirogene. Anemia hipercroma macrocitara. gingivoragii.cheiloza. pete rubinii . intrucat 50% din cazuri sunt latente clinic sau au o expresie clinica cu totul necaracteristica. observata numai in stadiile avansate ale hepatitelor. La hepatici se intalnesc mai multe tipuri de anemii.acompaniate de hipersplenism. striuri abdominale pigmentate. este determinata in mod direct de catre insuficienta hepatica. Transaminazele reprezinta unul dintre indicii biochimici cei mai buni pentru aprecierea activitatii bolii cronice de ficat. Recunoasterea hepatitelor cronice este un proces complex si adeseori dificil. Scintigrama hepatica ofera informatii asupra volumului ficatului si asupra gradului de fixare a trasorului.Debutul bolii cronice de ficat este dificil de stabilit. Manifestari cutaneo-mucoase mai frecvent observate dar necaracteristice sunt pigmentarea teroasa a tegumentelor.am observat-o numai in stadiile avansate ale hepatitelor cronice si de regula in cadrul hipersplenismului. daca acesta a existat. eritemul mucoasei bucale si eritemul palmar sau palmele hepatice. echimoze la traumatisme minime si mai rar menometroragii. Suprafata usor neregulata este apanajul formelor avansate.Consistenta apare crescuta in 30%din cazuri. Trombocitopenia apare tot numai in stadiile avansate ale hepatitei cronice .In 30% din cazuri am observat leucopenie si rareori hiperleucocitoza. Manifestarile hematologice: Se stie ca ficatul intervine in hematopoeza prin metabolizarea fierului.Sindromul hemoragipar consta mai ales in epistaxisuri.exacerbata dupa masa de pranz .sinteza hemoglobinei si rolul pe care il detine in sinteza unor factori antiperniciosi.Sensibilitatea ficatului la palpare este moderata si mai putin frecventa decat sensibilitatea spontana. Leucocitele au in general valori normale. .Astenia fizica si mai ales intelectuala . Splenoportografia evidentiaza cresterea presiunii portale la 40-50% dintre hepatitele cronice evolutive.marginea anterioara bine palpabila .uneori ascutita iar suprafata de obicei regulata.in hepatitele alcoolice. Ficatul creste in volum aproximativ in 50% din cazuri.

Ficatul este un organ vital. mai ales in absenta unei suferinte digestive care sa justifice aceasta simptomatologie. cu subicter si subfebricula.1 ANATOMIA FICATULUI Ficatul este cel mai voluminos viscer. 1.La ieşire din ficat. de episoade evolutive repetate. Ficatul nu primeşte numai sânge arterial.ETIOLOGIE Hepatita cronicǎ cu virus B . detoxificǎ organismul.migrenele colaborate cu tulburari dispeptice confera tabloului clinic oarecare specificitate pentru ficat. Se considerǎ cǎ mai mult de jumǎtate din populaţia globului a . Este un organ glandular cu funcţii multiple şi importante în cadrul economiei generale a organismului. ca oricare organ. distrugerea sau extirparea lui totalǎ determinã moartea. proteinelor si lipidelor. Daca la simptomele amintite se adauga un ficat mai mare .transformând unele substanţe toxice în compuşi nenocivi pe care îi eliminã. de consistenta crescuta .2 FIZIOLOGIA FICATULUI Ficatul este o glandã anexã a tubului digestiv care prin activitatea sa metabolicã reprezintã unul dintre cele mai complexe organe interne. Aceste multiple activitǎţi hepatice solicitã aproximativ 12% din consumul general de oxigen al organismului.tabloul clinic obtine o greutate specifica importanta in favoarea diagnosticului de hepatita cronica. si de aparitia manifestarilor sistemice. dupa o evolutie indelungata . La el este dus prin vena porta şi sânge incãrcat cu principii nutrit ive din teritoriul organelor digestive abdominale. este facilitata de aparitia sindromului hemoragipar.cu margine anterioara usor ascutita si splenomegalie . Recunoasterea clinica a hepatitei cronice agresive in stadiile avansate .usor neregulat . ficatul este un organ metabolic deosebit de important. El intervine in metabolismul intermediar al glucidelor.este cea mai mai rǎspânditǎ infecţie cronicǎ viralǎ existând peste 350 milioane de purtǎtori ai VHB. II. III. sângele din venele hepatice atinge 450C. Aproape o treime din debitul de întoarcere venoasǎ în atriul drept provine din venele hepatice.

fiind un marker de apreciere a severitǎţii bolii hepatice ADN VHB. Rezervorul natural al infecţiei cu VHB este individul infectat şi mai puţin important epidemiologic. În . Infecţia poate fi transmisǎ de la individul infectat prin intermediul sângelui sau al altor secreţii biologice ale acestuia (salivǎ.ilustreazǎ replicarea viralǎ. pericolul de contaminare este mult mai mare pentru VHB decât pentru HIV. potrivit statisticilor OMS infecţia cu VHB reprezentând a noua cauzǎ a mortalitǎţii pe glob.5 ml în primele 12 ore de la naştere. concomitent cu începerea vaccinǎrii. prezent în infecţia acutǎ şi cronicǎ Anticorpul HBe. Transmiterea VHB este foarte asemǎnǎtoare cu a virusului SIDA. dar riscul de infecţie VHBeste mult mai crescut . sânge menstrual). Infectarea copiilor se face în douǎ moduri: de la mamǎ la fǎt în primele luni de viaţǎ (transmitere verticalǎ) si intre copii din colectivitǎţi în primii ani de viaţǎ (transmitere orizontalǎ).este un anticorp îndreptat împotriva proteinei de miez a VHB. Testele de diagnostic pentru hepatita B includ evaluarea markerilor serologici ai VHB:        Antigenul HBs –produs în exces în cursul procesului de replicare viralǎ Antigenul HBe.reprezintǎ markerul cel mai fidel al prezenţei virusului. unele primate şi insecte hematofage. Tratamentul hepatitei cronice B se face profilactic şi curativ. Anticorpul HBs.parte a miezului viral.fost infectatǎ cu VHB la un moment dat . Perinatal se administreazǎ 0. prin traiul în colectivitǎţi (sânge sau secreţii contaminate pot veni în contact cu mici leziuni cutanate sau mucoase) iar calea oralǎ de transmitere a infecţiei este posibilǎ dacǎ materialul infectat cu VHB ajunge în contact cu posibile soluţii de continuitate prezente la acest nivel. el poate fi IgM sau IgG. spermǎ.astfel cǎ. Pentru imunoprofilaxia hepatitei B se utilizeazǎ imunoglobuline specifice anti VHB deoarece imunoglobulinele standard nu conţin o cantitate suficientǎ de anti HBs.corespunde AgHBe Şi apare dupǎ faza de seroconversie a cǎrei semnificatie este de încetare a replicǎrii virale Anticorpul HBc. dar infecţia se poate transmite şi pe cale sexualǎ .este anticorpul faţǎ de antigenul de suprafaţǎ Anticorpii antiHBx. Calea principalǎ de infectare este cea parenteralǎ. la o expunere unicǎ.prin sǎrut.

cefalee. tardive şi apariţia unor modificǎri imunologice. ganciclovir. Contraindicaţiile tratamentului sunt prezenţa unei boli hepatice severe sau a altor boli generale (diabet de compensat. frison. pemfigus. favorizând recunoaşterea şi eliminarea celulor infectate. Tratamentul curativ se face cu : Interferon care este o proteinǎ celularǎ cu proprietǎţi biologice importante care îl fac util în tratamentul hepatitei cronice:    Efect antiviral : induce proteine ce inhibǎ ARN-ul mesager viral şi limiteazǎ replicarea virusului Creşte exprimarea HLA pe membrana hepatocitarǎ. Recǎderile apar în circa 10 % din cazuri situaţie în care se poate relua tratamentul. Efecte imunologice constau în apariţia unor tulburǎri cu caracter autoimun: tiroiditǎ. Analogi de nucleotide sunt indicaţi datoritǎ efectului lor de inhibiţie directǎ a replicǎrii virale şi sunt : aciclovir. Efectele tardive sunt mialgiile. adenosin-arabinosidǎ (din prima generaţie). tulburǎri psihice. Pot fi evitate prin administare de paracetamol. Eficienţa tratamentului se manifestǎ în 30-40 % din cazurile tratate şi apare la 2-4 luni de la începerea terapiei. diareea. Dozele şi ritmul de administare : 5mU/zi sau 10 mU de trei ori pe sǎptǎmânǎ. Indicaţia de administrare a interferonului se face la pacienţii cu boalǎ hepaticǎ compensatǎ . lamivudin. poliartritǎ reumatoidǎ. ribavirin. famciclovir. Efectele secundare sunt efecte precoce. ce au prezenţi markerii replicǎrii virale şi nivelurile crescute ale aminotransferazelor.    Efectele precoce apar dupǎ 4-8 ore de la injecţie şi sunt: febrǎ.scǎderea ponderalǎ. insuficienţǎ renalǎ. dermita de contact.cazul contactului sexual infectant se recomandǎ administrarea a 0.6 ml/kg corp în primele 14 zile de la contact. boli psihice). mialgii. .cǎderea pǎrului. astenia. anorexie. boli cardiace avansate. Inhibǎ diferenţierea limfocitului B în celulǎ secretoare de imunoglobuline. boli intestinale. durata tratamentului fiind de 4-6 luni cu control clinic şi de laborator. greaţa. Glucocorticoizii sunt recomandaţi în situaţii particulare. fialuridin (din a doua generaţie).

Markerii infecţiei cu virusul hepatitei C In mod obişnuit infecţia cu VHC se demonstreazǎ prin testarea prezenţei anticorpilor antiVHC. cu excepţia copiilor nǎscuţi din mame infectate concomitent cu HIV. Principalul mod de transmitere este contactul cu sangele infectat. deci nu conferǎ imunitate contra infecţiei cu VHC. carcinom hepatocelular Rezervorul natural al infecţiei este individul infectat cu VHC. cat şi pe cea cronicǎ.Hepatita cronicǎ cu virus C. Examenele de control. cea mai bunǎ metodǎ pentru demonstrarea viremiei şi infectivitǎţii unui ser şi implicit a posibilitǎţii unei boli active. Testele pentru detectarea ARN-VHC sunt.pe cale verticalǎ de la mamǎ este destul de rarǎ. cirozǎ hepaticǎ. Totodatǎ demonstrarea prezenţei ARN-VHC în ser sau în ficat reprezintǎ cea mai bunǎ metodǎ de diagnostic a infecţiei hepatitice C. Intr-o primǎ etapǎ anticorpii se deceleazǎ prin teste ELISA.Infectarea în copilǎrie.1. care se bazeazǎ pe punerea în contact a serului de testat cu un supotr de nitrocelulozǎ impregnat cu benzi de antigene ale VHC. în codiţiile lipsei de teste serologice pentru antigenele virale. Antigenul VHC însoţeşte atat infecţia acutǎ. IV.Anticorpii detectaţi nu sunt anticorpi neutrlizanţi. Dacǎ testul este pozitiv real.prin salivǎ nefiind certǎ iar prin muşcǎturǎ a fost demonstratǎ.Transmiterea non-transfuzionalǎ a infecţiei cu VHC mai este posibilǎ pe cale sexualǎ. CLASIFICAREA HEPATITELOR CRONICE Dupǎ criterii etiologice hepatitele cronice se împart în:      Hepatitǎ cronicǎ cu virus B Hepatitǎ cronicǎ cu virus C Hepatitǎ cronicǎ cu virus D Hepatita cronicǎ medicamentoasǎ Hepatita autoimunǎ . el demonstreazǎ prezenţa infecţiei virale active. Sunt reprezentate de testele de tip RIBA. Importanţa epidemiologicǎ a infecţiei cu VHC este enormǎ:   Peste 90% din hepatitele post-transfuzionale NANB sunt produse de VHC Mai mult de 500 milioane de indivizi au fost infectaţi cu VHC panǎ în prezent Peste trei sferturi din cei infectaţi dezvoltǎ hepatitǎ cronicǎ.

inconstant. evoluează în puseuri şi poate lua o aliură colestatică (majoritatea cazurilor evoluează fără icter). V. subicter. Cu toate acestea . de activare mezenchimală şi uneori chiar de hipertensiune portală. rar este intens. astenia: care contrastează cu starea generală. însã multã vreme a fost subestimat. angioamele stelare: adesea precoce. febra: inconstantă şi moderată. Cele mai importante simptome sunt:       icterul: simptom esenţial deşi există şi forme anicterice. Episoadele acute icterice de hepatitã viroticã au fost legate de hepatita cronicã. demonstrarea relaţiei dintre infecţia virusal hepaticã şi boala cronicã de ficat a fost limitatã. Alte forme de debut sunt: icter recidivant. creîndu-se chiar denumirea de hepatitã cronicã posthepaticã. apar în puseuri care coincid cu exacerbarea icterului. hepatopriv. este obişnuită (80%).TABLOU CLINIC: Hepatitele cronice debutează cu astenie crescândă. hepatomegalia: uneori dureroasă la efort. semne de ciroză constituită. În perioada de stare sunt prezente în diferite grade sindromul excretobiliar. postviroticã sau postnecroticã. pânã în ultima vreme . de obicei bine păstrată.     Ciroza biliarǎ primitivǎ Colangita sclerozantǎ primitivǎ Hepatita criptogenicǎ Deficitul de α1-antitripsinǎ Boala Wilson Conceptul etiologic virusal hepatic al hepatitei cronice nu este nou. fermitatea sa fiind condiţionată de accentuarea fibrozei. tulburări digestive şi. de hepatocitoliză. splenomegalia: este mai puţin frecventă. lipsind metodele de detectare a virusurilor hepatice. În cazuri excepţionale hepatitele cronice se instalează fără semne clinice. fiind în principal bazatã pe câteva exemple de demonstrare biopsicã a evoluþiei din faza acutã în faza cronicã a bolii ca şi pe unele date epidemiologice pertinente . Examenul clinic însă decelează hepatomegalia. .

Diagnosticul clinic se va face având în vedere particularitǎţile bolii: evoluţie de obicei asimptomaticǎ evoluţie foarte lentǎ şi îndelungatǎ comparativ cu VHB asociere mai frecventǎ decât VHB cu complicaţii extrahepatice. amenoreea: apare de regulă la femeia tânără. În alte cazuri există manifestări sistemice extrahepatice: atingeri articulare (artralgii sau aspect de poliartrită reumatoidă). Administarea lui este indicatǎ la persoanele care au : hepatitǎ cronicǎ demonstratǎ prin titru crescut al ALAT şi aspect de inflamaţie cronicǎ la biopsia hepaticǎ antiVHC prezent eventual ARN-VHC prezent. tulburări dispeptice biliare. duodenale completează tabloul.INVESTIGATII –Clinice -Paraclinice VII. acnee).Diagnosticul hepatitei cronice C. ameliorarea sa urmând evoluţia leziunilor hepatice. encefalopatie. semnele infecţiei cronice cu VHC evoluţia titrului ALAT asocierea cu prezenţa de autoanticorpi Diagnosticul de laborator urmǎreşte mai ales trei aspecte: - VIII. eriteme. ascită. multe putând lipsi. alteori apar semne de ciroză constituită. TRATAMENT Tratamentul hepatitei cronice C : Interferon se indicǎ din aceleasi raţiuni ca şi pentru terapia hepatitelor cronice B. pancreatice. hemoragii digestive.   anorexia: pierderea în greutate sau invers. . semne cutanate (urticarie. Semnele prezentate nu sunt obligatorii. VI.

fǎrǎ ajutorul unui alt virus.este reprezentat de IgG.pe mǎsura cronicizǎrii bolii .Iniţial acesta este IgM iar ulterior. În prezent. Dozele şi ritmul de administrare: doze de 3 mU de trei ori pe sǎptǎmânǎ timp de trei luni.Contraindicaţiile sunt identice cu cele de la hepatita cronicǎ B.Rezultate favorabile ale tratamentului standard apar la 25% din pacienţi dupǎ primele 3 luni şi la 60 % dupǎ tratament de lungǎ duratǎ. Efectele secundare sunt identice cu cele prezentate la hepatita cronicǎ B. asfel cǎ VHD devine infectan numai în prezzenţa AgHBs.Transmiterea infecţiei pe cale parenteralǎ nu reprezintǎ un mod esenţial de infectare. . Din pǎcate rezultatele favorabile apar numai la 15-10 % din cei trataţi. este recomandatǎ terapia combinatǎ a nucleotidului ribavirin cu interferonul (interferon= 3 mU de trei ori pe sǎptǎmânǎ + ribavirinǎ= 1000-1200 mg/zi timp de cel puţin un an) Glucocorticoizi sunt indicaţi în formele cu manifestǎri autoimune. Antigenul HD este prezent în nucleii hepatocitelor şi se evidenţiazǎ pe secţiuni din fragmentul recoltat prin biopsie hepaticǎ şi inclus în parafinǎ. acesta fiind virusul hepatitic B. Tratamentul hepatitei cronice D se face cu interferon recomandat în doze de 5-10 mU de trei ori pe sǎptamânǎ timp de 12-24 luni. VHD are nevoie de un virus ADN „ajutǎtor”. Rezervorul natural al infecţiei cu VHD este individul infectat apreciindu-se cǎ 5 % din populaţia infectatǎ cu VHD este concomitent infectatǎ cu VHD.Pentru a se putea transmite şi a fi receptat. Hepatita cronicǎ cu virus D. Markerii infecţiei cronice cu VHD Anticorpul anti-HD este cel mai utilizat pentru diagnostic. Analogi ai nucleotidelor. Virusul hepatitic delta (VHD) este singurul virus patogen pentru om care nu poate infecta o celulǎ şi nu poate avea efect patogen. ARN-VHD este prezent în ser la bolnavii cu hepatitǎ cronicǎ D. în schimb transmiterea sexualǎ este importantǎ.

EXPLORǍRI DE LABORATOR Explorǎri biochimice sunt indicate în hepatita cronicǎ în urmǎtoarele scopuri:      Susţinerea diagnosticului pozitiv Diagnosticul complicaţiilor Urmǎrirea evoluţiei bolii Stabilirea diagnosticului etiologic Explorǎri imagistice echografia Biopsia hepaticǎ este un examen indispensabil pentru diagnosticul şi tratamentul hepatitelor cronice.Interviul a) Identificarea civilǎ Nume şi prenume: T. Sex: F Vârsta: 37 ani . PREZENTARE CAZURI CAZUL I I.Culegere de date A.A.

nu provine din mediu epidemic .Naţionalitate: Româna Mediu: urban Stare civilǎ:necǎsǎtoritǎ b) Identificare socialǎ Profesia: învǎţǎtoare Religia:creştin-ortodoxǎ c) Situaţia administrativǎ în spital:adeverinţǎ de salariat. asiguratǎ d) Descrierea şi prezentarea pacientei Greutate:60 kg Înǎlţime: 1.fǎrǎ legǎturǎ cu afecţiunea actualǎ .reacţii faţǎ de alergeni: nu este alergicǎ .68 m e) Antecedente personale  Antecedente fiziologice: -menarha la 14 ani -naşteri-0 -avorturi-1 -Neagǎ boli infecto-contagioase  Antecedente heredo-colaterale: .

astenie fizicǎ. epigastralgii. Diagnostic medical Diagnostic la internare: VHC Motivele internǎrii: meteorism abdominal. preferǎ mâncǎrurile gǎtite dar consumǎ ocazional şi mâncare fast-food. .f) Obişnuinţele zilnice ale pacientei Alimentaţia: -pacienta ia mese regulate. Odihna: pacienta are un orar regulat. pirozis. greaţǎ. anxietate. are încredere în personalul medical şi respectǎ indicaţiile medicului. nu consumǎ bǎuturi alcoolice. h) Modul de petrecere al timpului liber: pacienta preferǎ sǎ îşi petreacǎ timpul liber în naturǎ având activitǎţi relaxante i) Reacţia faţǎ de starea de boalǎ: pacienta prezintǎ o stare de nelinişte cu privire la afecţiunea sa. II. locuieşte împreunǎ cu pǎrinţii Concepţia spiritual-filozoficǎ: crede în Dumnezeu. somn-veghe. j) Reacţii faţǎ de tratament şi îngrijire: pacienta este cooperantǎ. are o perspectivǎ optimistǎ în privinţa vieţii. vǎrsǎturi. nu fumeazǎ. doarme aproximativ 6-7 h/zi g) Istoric socio-cultural Condiţii de viaţǎ şi muncǎ: bune Locuinţa: apartament cu 2 camere.

III. epigastralgii.=120/80 mmHg P=80 /min R=16 /min . astenie fizicǎ. pirozis.A. greaţǎ. vǎrsǎturi. DATE SUBIECTIVE Pirozis Epigastralgii Greţuri Inapetenţǎ Insomnie DATE OBIECTIVE Hepatomegalie. Istoricul bolii: bolnavǎ în vârstǎ de 37 ani în evidenţǎ cu VHC se interneazǎ pentru meteorism abdominal.sensibilǎ la palpare Vǎrsǎturi Stare generalǎ alteratǎ Tegumente şi mucoase palide Meteorism abdominal T. anxietate.

2. anxietate. posibile complicaţii. vǎrsǎturi. mediului spitalicesc. Nevoia de a bea şi a mânca Dx: Alimentaţie insuficientǎ cantitativ şi calitativ datoritǎ afectǎrii hepatice manifestatǎ prin greaţǎ. stǎrii de disconfort. anxietate datoritǎ durerii. inapetenţǎ. vǎrsǎturi. Nevoia de a învǎţa despre boalǎ Dx: Cunoştinţe insuficiente asupra bolii şi a regimului igieno-dietetic manifestat prin cerere de informaţii datoritǎ lipsei surselor de informare . 4. anxietate.80C ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR NEVOIA 1. Nevoia de a dormi şi a se odihni Dx: Dificultate de a se odihni manifestatǎ prin insomnie. Nevoia de a evita pericolele CONSIDERAŢIA NURSING Dx: Probabilitate de atingere a integritǎţii fizice şi psihice datoritǎ afectǎrii hepatice manifestatǎ prin meteorism abdominal.T= 36. greaţǎ. pirozis. 3. epigastralgii. astenie fizicǎ. dezechilibru hidroelectrolitic. pirozis. epigastralgii.

anxietate. R. P=80 /min Se mǎsoarǎ funcţiile vitale (T. Nevoia Probabilitatea de de a evita atingere a pericolele integrităţii fizice şi psihice datorită afectării hepatice declanşată de infestarea cu virusul hepatitic C manifestată prin meteorism abdominal. respectand regulile pentru fiecare tip eritrocitarǎ medie=34 g/dL de analiza. . vărsături. hematocrit. hematologice: creatininǎ. leucocite. in conditii de perfecta asepsie.CAZ I: PLAN DE ÎNGRIJIRE-PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE-PRIMA ZI DE SPITALIZARE Nevoia Diagnostic nursing Obiective Prevenirea complicaţiilor perioada spitalizǎrii Intervenţii Evaluare 1. astenie fizică. posibile complicaţii Se primeşte pacienta în spital şi se asigurǎ condiţii T..A. P. trombocitar TGP. colesterol. greaţă. -se furnizeazǎ informaţii asupra investigaţiilor şi Rezultate biochimice îngrijirilor şi se pregǎteşte psihic în vederea lor AST\GOT= -se apreciazǎ intensitatea durerii şi localizarea. 67U\L -se administreazǎ la indicaţia medicului ALT/GPT=73U/L Asigurarea securitǎţii pacientei pe perioada spitalizǎrii. uree.T) R=16 /min mediu. Rezultate Se recolteazǎ sânge şi urinǎ pentru analize de T= 36. Volum trombocitar trigliceride) pentru aprecierea afectarii hepatice mediu=5 fL actuale. volum TGO.=120/80 mmHg pe de confort la pat.A. hemoglobinǎ. eozinofile.80C laborator (VSH. pirozis. cu sistem Hemoglobina Vacutainer.

m. Ficat:lob 120cm. 1 cp. vǎrsǎturile. pozitiv greaţa. lob drept = au .). x 3 zi per os). (utilizeazǎ pentru formarea imaginii ultrasunetele. neomogen. Metoclopramid (antiemetic 1fiolǎ\zi Sumar urinǎ i. Se pregǎteşte pacienta pentru Pacienta a reuşit sǎ se integreze în biliari- echografie mediul spitalicesc. stâng =67cm. crescut Se reduce teama şi se corecteazǎ informaţiile Pigmenţi greşite: se explicǎ cauzele durerii epigastrice. hiperechogen. după ecografie pacienta este condusa la pat.Algocalmin (antialgic 1fiolǎ\zi i.m). Urobilinogen-uşor Silimarinǎ (hepatoprotector. ţesutul organic dupǎ care sunt reflectate formânduse imaginea echograficǎ. durerea a mai scǎzut pentru echografie pacienta se aşeazǎ în decubit în intensitate iar dorsal şi se aplicǎ un gel hidrofil pe abdomen apoi vǎrsǎturile cu ajutorul transductorului ultrasunetele pǎtrund în diminuat.

epigastralgii.Nevoia Diagnostic nursing Alimentaţie Obiective hidratatǎ Intervenţii Evaluare Greutate=60 kg Aport: Pacienta sǎ fie Se mǎsoarǎ greutatea şi corespunzǎtor şi calculeazǎ bilanţul hidric 2. inapetenţǎ. cereale integrale. fructe.prǎjeli şi alte Total: 2600ml alimente grase. se recomandǎ -cutanat: 300ml -plămâni: 400ml odihna dupǎ mese (reduce tendinţa de greaţǎ) -vărsături: 400ml.alcool. vǎrsǎturi. sǎ evite unt. cafea. sǎ evite sǎ bea în timpul mesei -urină: 1400ml. dezechilibru hidroelectrolitic.v. hiperproteic) cu mese mici şi şi dese. i. sǎ Eliminări: mestece bine. Nevoia insuficientǎ calitativ Se mǎsoarǎ diureza şi alte pierderi (vǎrsǎturi) şi se Bilanţ hidric: de a mânca cantitativ şi a bea datoritǎ sǎ aibǎ o stare de Se hidrateazǎ pacienta oral şi parenteral cu Ser -apa metabolicǎ = afectǎrii hepatice nutriţie adecvatǎ glucozat 10 %(soluţie hipertonǎ)=1000 ml/zi+ B1. se sugereazǎ sǎ mǎnânce legume. (previne plenitudinea şi greaţa). uleiuri. fǎrǎ (hiposodat. pirozis. Pacienta de bine sǎ hepatoprotector = 4fiole\ zi. B (vitamine) = 4 fiole\ zi + Aspatofort -plǎmâni=300 ml 6 greaţǎ. 300ml manifestatǎ prin în 24 h. hipolipidic. -perfuzii cu Glucozǎ 10%+vitamine+Asp atofort= 1000 ml -ingestie lichide=1000ml de prezinte o stare Se educǎ pacienta în privinţa regimului alimentar greţuri vǎrsǎturi. anxietate. sǎ manânce încet. Total 2500ml eliminări: .

şi Nevoia Dificultate de a se Pacienta de a dormi odihni manifestatǎ beneficieze a se prin odihni sǎ Se identificǎ cu pacienta metodele de diminuare a Pacienta a înţeles cǎ trebuie sǎ elimine de factorilor cauzatori ai stresului(insomniei) numǎr Se creazǎ un climat de încredere. beneficieze de spitalicesc. calitatea acestuia. corespunzǎtor de linişteşte pacienta pentru a-şi recǎpǎta echilibrul pentru a se putea anxietate datoritǎ ore de somn în psihic odihni. şi activǎ în timpul . 24 h fǎrǎ treziri durerii. un stresanţi treziri frecvente. fǎrǎ treziri. un confort fizic Se asigurǎ condiţii de mediu adecvate somnului.Nevoia Diagnostic nursing Obiective Intervenţii Evaluare 3. stǎrii de Se observǎ somnul.se încurajeazǎ şi factorii insomnie. Pacienta sǎ mediului Se acordǎ suport psihic. şi psihic pe timpul zilei Pacienta sǎ fie cooperantǎ zilei. raportul A dormit 6 h/noapte frecvente disconfort. între starea de somn-veghe.

bolnava asupra propriei afectǎrii investigaţiile Se stimuleazǎ dorinţa de cunoaştere. mǎsurile la indicaţiile primite şi demonstreazǎ cǎ a înţeles natura sale. modul de manifestare. Diagnostic nursing Obiective Pacienta Intervenţii Evaluare Nevoia Cunoştinţe sǎ Se exploreazǎ nivelul de cunoştinţe al bolnavei Pacienta e receptivǎ privind boala. Pacienta sǎ-şi decurs de 24 h. odihnei şi necesare.Nevoia 4. al testelor şi de al laborator tratamentului. curative. de a învǎţa insuficiente asupra acumuleze despre boalǎ bolii şi a regimului cunoştinţe noi în preventive. Se explicǎ necesitatea respectǎrii dietei. Se conştientizeazǎ responsabilitǎţi privind sǎnǎtatea. igieno-dietetic manifestat prin cerere de Pacienta sǎ informaţii datoritǎ dobândeascǎ lipsei surselor de atitudini informare obiceiuri şi deprinderi noi. . îmbunǎtǎţeascǎ imaginea despre sine. a evitǎrii efortului fizic deoarece favorizeazǎ importanţa regenerarea ficatului. Se verificǎ dacǎ pacienta a înţeles corect mesajul. controlului periodic.

T) Se furnizeazǎ informaţii asupra îngrijirilor şi pericolele fizice şi psihice perioada se pregǎteşte psihic în vederea lor datoritǎ afectǎrii spitalizǎrii Se apreciazǎ intensitatea durerii şi persistenţa hepatice declanşata vǎrsǎturilor de infestarea cu Asigurarea Se administreazǎ la indicaţia medicului virusul hepatic C Algocalmin (antialgic) 1fiolǎ\zi i. pacienta nu vorbeşte despre intensitatea epigastralgii.m. greşite Se explicǎ cauzele durerii epigastrice. vǎrsǎturile . pirozis. posibile Se reduce teama şi se corecteazǎ informaţiile complicaţii. greaţa.A. R. toleranţa fizicǎ. durerii anxietate.. securitǎţii manifestatǎ prin pacientei pe Metoclopramid (antiemetic) 1fiolǎ\zi i. 1.P. spitalizǎrii. Se observǎ descrierile nonverbale atunci când vǎrsǎturi. Se monitorizeazǎ efectul medicaţiei.80C Durerea a mai scǎzut în intensitate iar vǎrsǎturile s-au diminuat. greaţǎ.m. Nevoia de Probabilitate Se asigurǎ condiţii de confort la pat de Prevenirea a evita atingere a integritǎţii complicaţiilor pe Se mǎsoarǎ funcţiile vitale (T. meteorism Silimarinǎ (hepatoprotector) 1 tabletǎ x 3 zi perioada abdominal.=120/80 mmHg P=80 bǎtǎi/min R=13 respiraţii/min T= 36.CAZ I: PLAN DE ÎNGRIJIRE-A DOUA ZI DE ÎNGRIJIRE.A TREIA ZI DE SPITALIZARE Nevoia Diagnostic nursing Obiective Intervenţii Evaluare T..A. astenie per os.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful