Ministerul Eeducatiei al Republicii Moldova Universitatea Tehnica A Moldovei Catedra Microelectronică şi Dispozitive cu Semiconductori

Raport
La lucrarea de Laborator nr.1
Disciplina: Imagistica medicală şi terapia cu radiaţii ionizante.

Tema:

Anatomia radiologică.

Elaborat :

st gr. ISBM ± 071 Creţu Sergiu prof. univ. Roşca Andrei

Verificat:

Chişinău 2010

maduva rosie (din epifizele oaselor lungi. sunt organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea articulatiilor si servesc capunct de insertie pentru muschi. Oasele neurocraniului: Osul frontal. canalul verteberal.In structura lor predomina tesutul osos. deposit de substanta fosfocalcice. Datorita compozitiei chimice si arhitecturii substantei osoase. Structura oaselor Oasele sunt organe tari si elastice. ambele asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare. determina forma corpului. SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene (neurocraniu) si oasele masivului facial (crescerocraniu). . 5. Osul occipital. structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman. bazinul ).din oasele late si scurte)are rol in hematopoeza. Osul etmoid. Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar) legate intre ele prin articulatii. zigomatic. lacrimal. sfenoid si occipital) si patru perechi (doua parietale si doua temporale fiecare cu detalii caracteristice). Osul parietal (2). etneoid. reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare. NEUROCRANIUL (craniul cerebral) este alcatuit din optoase: patru neperechi (frontal. Capul C a p u l u ma n es t e f or ma t d i n 2 9 d e oa s e . cutia toracica. Osul sfenoid.Aspecte generale privind sistemul osos Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul musculara. Forma. 4.Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Oasele suturale. Tesutul osos este un tesut conjunctiv metaplaziat. iarimpreuna cu articulatiile dintre ele. participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia craniana. pe care organismul le poate mobiliza la nevoie (sarcina). 3. asigura suportul partilor moi. palatin si conca nazala inferioara. Osul temporal (2) VISCEROCRANIUL (splahnocraniu) este alcatuit din 14 oase diverse dintre care doua neperechi: vomerul si mandibula si sase perechi: maxilar. ele au proprietatea de a rezista la: y presiune y tractiune y torsiune Rolul oaselor in organism 1. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor. 2. nazal.

În momentul naèterii. Mandibula Osul hioid Regiuni craniene Partea interioară a craniului se numeè te endocraniu iar parte exterioară exocraniu. scuamele temporalilor èi occipital (partea superioară). Neurocraniul membranos ± bolta craniană Oasele boltei craniene sunt oase plate cu rol de protecì ie. Cornetul inferior. Pe de altă parte. parietali.din 7 vertebre (primele două se numesc atlas èi axis) y regiunea toracică . Osul nazal (2). atlas si axis. Baza cuprinde restul părì ilor scheletului cranian. Vomerul. Astfel.din 12 vertebre y regiunea lombară . Bolta este formată din oasele: frontal (partea verticală). Vertebrele lombare sunt cele mai inalte si cu diametrul cel mai mare pentru a face fata presiunii care se exercita asupra lor. Sustine toracele si se contracta izometric la miscarile capului si bazinului. Primele doua vertebre cervicale. cu rol in orientare si pastrarea echilibrului.din 5 vertebre sudate (sacrum) y regiunea coccigiană . în mod centrifug se dezvoltă (osifică) oasele membranoase plate. Osul palatin (2). craniul poate fi segmetat pe verticală èi în acest caz se vorbeète despre craniul superior sau bolta craniană (în latină: calvaria) èi craniul inferior sau baza craniului (lat: basis cranii). Aceastea iau naètere în timpul procesului de osificare intramembranoasă din plăcile ì esutului conjunctiv fibros (mezenchim) care înconjoară encefalul.din 4/5 vertebre reduse (coccis). Regiunea toracica are mobilitate mai mica comparativ cu regiunile cervicala si lombara. Maxila. .Oasele viscerocraniului: Osul lacrimal (2). avand fiecare caracteristici speciale. COLOANA VERTEBRALA : formata din 33 ± 34 vertebre suprapuse. Pe regiuni se disting y regiunea cervicală . procesul de osificare nu este încheiat iar oasele boltei nu sunt complet unite având spaì ii între ele acoperite de ì esut fibros (aceste suturi sunt denumite fontanele). Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) ± baza craniului Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală.din 5 vertebre y regiunea sacrală . prin articulatia dintre ele. Limita între bază èi boltă este reprezentată printr-o linie care formează o circumferinìă sinuoasă èi care pleacă de la depresiunea naso-frontală până la protuberanì a occipitală externă. Osul zigomatic (2). Regiunea cervicala este importanta prin faptul ca sustine capul si are cea mai mare mobilitate comparativ cu celelalte regiuni. sunt cele care influenteaza aceasta mobilitate. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal îè i are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial).

care ii cresc rezistenta (de aproximativ 10 ori fata de aceeasi coloana fara curburi). lung. Proc.posterolateral de procesul articular superior se gaseste procesul mamilar(processus mamilaris). cu convexitatea posterior in zona toracica si cu convexitatea anterior in regiunea lombara. impar. foarte mult inclinat inferior. Gaura vertebrala: cilindrica. format prin sudarea vertebrelor sacrale. de dimensiuni mai mare. Curburile vertebrale impreuna cu ligamentele si discurile intervertebrale contribuie la realizarea unui echilibru intrinsec adecvat al coloanei. articular:cu fetele articulare cilindrice. Gaura vertebrala:triunghiulara. reprezentat fostele coste lombare. spinalis). Caractere regionale ale vertebrelor a) Vertebrele cervicale(vertebrae cervicales) y y y y y y Corpul vertebrei: este mic. articular: cu fetele articulare plane. axare. se numeste proces accesor(processus accesorius). bituberculat si putin inclinat. protectie si miscare pe care il are. Proc. pe care il realizeaza grupele musculare care sustin coloana vertebrala in mod direct. Proc. transvers: prezinta la baza gaura transversara(foramen transversarium) pentru artera si vena vertebrala. spinos scurt. concava. Corpul vertebrei:este intermediar ca marime intre vertebrele cervicale si lombare. alungit transversal. Proc.varfum este bituberculat prezentat tuberculul anerior si posterior(tuberculum anterius et posterius). Orientare-fata concava sa priveasca anterior iar baza superior. Proc.Coloana vertebrala are mai multe curburi fiziologice situate in plan sagital. cu concavitatea posterior. spinos:unic. avand lateral si superior doua prelungiri: apofizele uniciforme(neomologate NI) Proc. reniform. os median. Se ajunge astfel la numeroase mecanisme care au rol de a da coloanei vertebrale rezistenta. orientate intermediar intre planul frontal si orizontal. Corpul vertebrei: cel mai vouminos. Proc. anterior de care se gasesteprocesul costal(processus costarius). b) Vertebrele toracice(vertebrae toracicae) y y y y y y c) Vertebrele lombare(vertebrae lombales) y Sacrul (os sacrum). la care se adauga echilibrul extrinsec.pe fata superioara. concaave la cele superioare si cilindrice la cele inferioare. articular:cu fetele articulare plane orientate in plan frontal. Aceste sunt cu convexitatea anterior in zona cervicala. transvers si spinos:de dimensiuni reduse. Sacrul prezinta: . transvers:prezinta fata costala transversala(fovea costalis transversalis) pentru articularea cu fata articulara de pe tuberculul costal. mobilitatea si supletea maxime. prezinta santul pentru nervul spinal(sulcus n. Segmentul sacrococcigian are o curbura imobila cu convexitatea posterior.prezinta lateral fata costala superioara si inferioara(fovea costalis superior et inferior) pentru articulatia fata articulara a capului coastei. Proc. care o fac potrivita pentru rolul de sustinere. sau prin intermediul altor structuri.

formand articulatia sacro-iliaca.-fata pelvina(facies pelvina)concava. gaurile sacrale posterioare(foramen sacralis dorsalia). clavicula care fixeaza membrul superior de torace (articulatia sternoclaviculara) si scapula (omoplatul) os plat de forma triungiulara. care priveste superior si anterior. median. Gaura vertebrala(foramen vertebrale). prezinta fata articulara(facies articularis)-pentru articulatia cu fata corespunzatoare de pe coxal.median se gaseste creasta sacrala mediana(crista sacralia mediana) formata prin sudarea proceselor spinoase. convexa. -baza sacrului(basis ossis sacri).Posterior de fata articulara se afla tuberozitatea sacrala(tuberositas sacralis)-pentru insertia ligamentelor sacroiliace interosoase(ligg.posterior se aflahiatusul sacral(hiatus sacralis). in jurul caruia nervii sacrali formeaza coada de cal. Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata posterioara si superioara a toracelui (unghiul sau inferior corespunde coastei a 12±a si se articuleaza cu capul numeral prin intermediul cavitatii glenoide. -pars lateralis situata lateral. rudimentar. format prin sudarea vertebrelor coccigiene. Bratul ± prin osul humerus. canalul vertebral(canalis vertebralis). sacroiliaca interossea) -varful sacrului(apex ossis sacri) orientat inferior se articuleaza anterior cu coccisul. in numar de patru perechi.in interiorul lui se gaseste filum terminale. iar medial vena in pozitia de sustinere a maine. priveste anterior si inferior. care adaposteste maduva spinarii(medulla spinalis) si meningele spinal(meninges spinalis). SCHELETUL MEMBRULUI SUPE RIOR proprii fiecrui segment.prezinta.pe partile laterale ale hiatusului sacral se afla extremitatile inferioare ale crestelor sacrale intermediare. prin care ies ramurile anterioare alenervilor sacrali. Coccisul (os coccygis) este un os mic. dispre medial spre lateral:creasta sacrala intermediara(crista sacralia intermedia) formata prin sudarea proceselor articulare. -fata dorsala(facies dorsalis).pe ea se vad. orientata posterior si superior.Superior prezinta cornul coccisului(cornu coccigeum). metacarpiene (5) si falange. Aceste prin extremitatea distala se articuleaza oasele mainii: oase carpiene (8). care se leaga de cornul sacral prin ligamente. este alcatuit din piese osoase . forman coarnele sacrului(cornu sacrale) -canalul sacral(canalis sacralis) este continuarea in interiorul sacrului a canalului vertebral. corpul lui L5 si corpul lui S1 formeaza un unghi proeminent anterior-promontorium. corpurile celor cinci vertebre sacrale. prin care trec ramurile posterioare ale nervilor spinali si creasta sacrala laterala formata prin sudarea proceselor transverse. posterior de care se afla orificiul superior al canalului sacral.de o parte si de alta a ei se afla succesiv. Umarul este format din oasele centurii toracale (scapulare). se leaga prin extremitatea sa distala cu antebratul care prezinta osul radius.Lateral se alfa procesul articular al lui S1. formeaza. separate prin patru linii transverse(lineae transversae). anterior.pe coloana vertebrala ca intreg. prin suprapunere. care reprezinta orificiul inferior al canalului sacral. delimitata intre corpul si arcul vertebrei. la ale caror laterale see afla patru perechi de orificii-gaurile sacrale anterioare(foramen sacralia pelvina). fata superioara a corpului lui S 1.

prismatic. y Ulnă Ulna este un os lung. situate între radius è i ulnă. verticală èi laterală. distal. y Falange . proximal. y Metacarp Metacarpul este partea intermediară din scheletul mâinii. pe care o depaƕeƕte în lungime ƕi grosime. Metacarpul fiecărei mâini este format din cele cinci oase metacarpiene. una inferioară ƕi diafiza sau corpul humerusului. Este poziţionat lateral faţă de ulnă. Medial se articulează cu sternul prin articulaţia sterno-claviculară iar lateral se articulează cu acromionul scapulei prin articulaţia acromio-claviculară. situat pe partea medială a antebraţului. ce se articulează superior cu omoplatul ƕi inferior cu radiusul. y Radius Radiusul este un os al antebraţului situat între cot ƕi încheietura mâinii. y Carp y Carpul este ansamblul anatomic format din cele opt oase carpiene de mici dimensiuni din zona încheieturii mâinii. Legătura cu toraxul (cutia toracică) este realizat prin ţ esut muscular Synsarkose (grec.:Scapula intră în alcătuirea articulaţiei sau centurii scapulare (articulaţiei umărului) de la mamifere. localizată între falange (oasele degetelor) ƕi carp (format din oasele ce fac legătura cu antebraţul). y Humerus Humerusul (lat. Oasele carpiene permit încheieturii să execute miècări de rotaì ie orizontală. sarkos = carne). clavicula (la păsări osul coracoid) . paralel cu radiusul. y Scapula O moplat sau lat. La această articulaţie iau parte capul humerusului (osul braţului superior).Structură Membrul superior este alcatuit din urmatoarele parti: y Umăr y Braţ y Cot y Antebraţ y Încheietura mâinii y Mână Oase y Claviculă (singurul care se articulează cu trunchiul) Clavicula este un os dublu curbat ce intră în componenţa centurii scapulare. è i metacarp. Humerusul formează scheletul braţului ƕi prezintă o extremitate superioară. syn = împreună. humerus) este osul lung al braţului.

Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Dintre muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea de linie aspra.gamba. codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de scripete. se articuleaza cu cavitatea cotiloida. este formata din doua tuberozitati. ea se numeste linia oblica a tibieisi serveste pentru insertia muschiului sobar si tibial posterior. La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur patrulater care prezinta trohanterul mare. El are un corp si doua extremitati.gatul femurului este aproape cilindric. numite codili. In partea mijlocie. Trohanterele si creasta intrahanterica servesc pentru insertii musculare. De la trahanterul mare porneste spre trahanterul mic. Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul candilului lateral si merge in jos si medial. Corpul tibiei are forma de prisma triungiulara.trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului cu corpul. Extremitatea superioara este formata din cap. pe care fixeaza tendonul radelei. creasta intreahanterica. Prezinta un corp si doua extremitati. . care sunt niste condili: condilul lateral si condilul mediu. iarextremitatea inferioara este bifuracta. linia aspra se prezinta ca o creasta groasa. extremitatea superioara este trifurcata. . metatarsul si falangele FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. . Pe partea anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta. Extremitatea superiaora ± este mai columnioasa decat cea inferioara.piciorul. un codil intern si unul extern. ei sunt despartiti printr-o mare scobitura.os lung situat in partea interna a gambei. al carui schelet este format din tibie si fibula. incizura intercondiliana.SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior are trei segmente: . OASELE GAMBEI: Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula. Pe fata anterioara.capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial. gat si tromantere. Extremitatea inferioara este alcatuita din doua mase voluminoase ovoide. trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara. Suprafata condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei. in scheletul caruia gasim tarsul. pe parte dorsala a limitei dintre gat si corp se gaseste o proeminenta mai mica care prezinta trahanterul mic. cavitatile glenoide ale tibiei care se articuleaza cu condili femurali. tuberozitatea anterioara. . . TIBIA . este mai voluminoasa decat fibula. Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu concavitatea indreptata posterior. al carui schelet este format din femur. lung de 6 cm si orientat de pas in pas. .coapsa. Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare. Cele trei fete sunt convexe si netede. Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei mijlocie. creasta anterioara.

talus . FIBULA ± este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei. Este un os lung. de care cele 12 perechi de coaste: primele 7 perechi de coaste adevarate.apendicele xifoid sau ensiform. Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o ingrosare ovala. Este cuprinsa in grosimea tendonului.cuneiformul medial y oasele metatarsiene în număr de 5 y oasele falange în număr de 14. extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei apofize numita maleala mediala. iar lateral de acesta este apofiza piramidala. Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma triunghiulara cu suprafete neregulate. mai subtire decat tibia. La partea interna.calcaneu . Pe suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului iar pe ia se insera muschi si ligamente.falanga proximală . Pe fata laterala a acestei extremitati se gaseste o fateta articulara. antero-posterior. Ea prezinta o fata articulara pentru trahelea astrogalului. Prezinta un corp si doua extremitati prin carese articuleaza cu tibia. un corp ƕi un vârf .falanga medie . Manubriul ƕi corpul sternului formează între ele unghiul sternal sau unghiul . 5 perechi de coaste false. care coboara sub nivelul extremitatii ionferioare a tibiei. două margini laterale. apofiza stibiala. Acestea la randul lor se articuleaza pe resa anterioara si mediana ± sternul ± prin intermediul cartilajelor coastele exceptand coastele flotante (11-12).navicular . y oasele tarsiene în număr de 7 . turtita lateral. prezentand o baza si un varf. muschiul cvadicepsla nivelul genunchiului.falanga distală.cuboid .cuneiformul mijlociu . 2 pentru degetul mare è i câte trei pentru restul degetelor: . caresearticuleaza tot cu astrogalul. Stern sau osul pieptului este un os nepereche. o bază sau manubriul îndreptată cranial. ROTULA ± os scurt.cuneiformul lateral . El prezintă două feţe: una ventrală ƕi cealaltă dorsală. din care cauza este considerata un os sesanoid. fibula. Pe fata superioara are o articulara pentru condilul lateral al tibiei. turtit. situat ventral ƕi median. Are forma aproximativ triunghiulara. turtit în sens ventrodorsal. dintre care 2 perechi sunt coaste foltante. SCHELETUL TORACELUI ± o componete a scheltului trunchiului este format din coloana brocala. (patela) asezat in partea anterioara a genunchiului. pentru insertia muschilor.Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. asezat pe partea laterala a gambei. Pe fata mediala are suprafete articulare pentru tibie si pentru astrogal.

Ieè irea postero-ventrală din faringe se realizează pe de o parte prin laringe continuat cu trahea. arcul palatin (Arcus palatoglossus). se află o scobitură ƕi pe părţile laterale scobiturile claviculare.nasus) în anatomie înseamnă un organ al vertebratelor care este compus din orificiul nărilor ƕi cavitatea nazală. este organul care asigura plamanilor cantitatea necesara de aer.lui Louis deschis îndărăt. La extremitatea superioară a manubriului pe linia mediană. Traheea are o parte la nivelul toracelui intratoracica . pentru articulaţia cu claviculele. Anatomia Aerul inspirat se deplasează trecând pe rând prin: y Cavitate nazală Nasul (lat. la nivelul unghiului lui Louis se află scobitura pentru coasta a doua. spre cavitatea nazală delimitarea este realizată de coanele nazale. y Laringe Laringele sau organul fonaţiei este un organ al aparatului respirator al mamiferelor. ƕi în care sunt situate coardele vocale. Laringele este un conduct aerian prin care se realizează circulaţia aerului între faringe spre trahee în timpul respiraţiei (dinspre faringe spre trahee în inspir ƕi invers în expir) y Trahee Tubul principal prin care intra aerul in plamani. în partea superioară a traheii. Aparat respirator Aparatul respirator la om Căile respiratorii superioare: cavitate nazală faringe laringe Căile respiratorii inferioare: trahee bronhii pulmonari plămâni Aparatul respirator (la animalele superioare) reprezintă totalitatea organelor care contribuie la desfăè urarea procesului de respiraì ie. tot pe părţile laterale. Scobitura pentru coasta a ƕaptea se află la limita dintre corp ƕi apendicele xifoid. iar mai jos. Este alcătuit din căile respiratorii superioare è i cele inferioare. pentru articulare cu cartilajele perechilor I-VII de coaste. se situează scobiturile costale. . care incepe din partea de jos a laringelui si pana la intrarea in torace. La om ca ƕi la celelalte mamifere. după cavitatea nazală urmând faringele unde se întâlneƕte calea respiratorie cu calea digestivă. care realizează legătura între faringe ƕi trahee. y Faringe y Faringele (Pharynx greacă: fa ƊƘŋks) este un organ musculos căptuè it cu o mucoasă care se continuă în cavitatea bucală è i nazală. iar pe de altă parte prin esofag. Faringele fiind o încruciè are a căilor digestive prin esofag èi respiratorii prin laringe. Faringele este delimitat de cavitatea bucală prin baza limbii. La femei sternul este relativ mai scurt decât la bărbaţi. situat în partea anterioară a gâtului. nasul este situat în centrul feţei sau în vârful botului. amigdale. traheea.si o parte in afara toracelui.

Suprafaţa lor este acoperită de două foiţ e. Plămânii sunt foarte bine vascularizaţi de arterele ƕi venele pulmonare. Toracele insectelor este divizat în 3 segmente: protorace. Alveole pulmonare (în plămâni) Alveola pulmonară este unitatea structurală ƕi funcţională a plămânului. . Arterele pulmonare pătrund în plămâni printr-un loc numit hil. în număr de două. Un plămân este. Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng. iar se articulează acestea prin pleurite membranoase. a căror suprafaţă totală atinge 200 m pătraţi. Suprafaţa acestora este foarte mare datorită alveolelor. La artropode. sângele ƕi aerul se găsesc în contact pe o mare suprafaţă. mezotorace. Dorsal. de asemenea. în atriul stâng. în care se găseƕte o peliculă de lichid. Ele se deschid în final. De ultimele două sunt ata ƕate aripile. ƕi metatorace. în funcţie de clasă. toracele se evindenţiază la unele crustacee. celule ciliate. ventral ± sternit.y y y Torace Toracele (grec. fiecare segment este acoperit cu tergită (placă a cuticulei. Toracele este constituit din mai multe segmente. se unesc în venele pulmonare (câte două de fiecare plămân) ƕi ies din plămân tot prin hil.are inaltimea de aproximativ 89 mm. Plămânii nu au muƕchi. Inima se gaseste in cavitatea toracica si are forma aproximativ a unui con turtit .torace) este o regiune a corpului unor nevertebrate situată între cap ƕi abdomen. insecte ƕi trilobiţi. trei în plămânul drept. "șȫȡĮȟ" (torax) . Inima INIMA este considerata ca fiind organul central al intregului aparat cardiovascular. se ramifică ƕi însoţ esc bronhiile până la sacii pulmonari. sunt ramificaţii ale traheii care pătrund în plămâni. Astfel. alcătuit dintr-un mare număr de saci pulmonari. cealaltă de peretele intern al cavităţii toracice. Una este lipită de plămân.care constituie sectorul circulator al schimburilor de gaze è i substanì e nutritive dintre sânge è i ì esuturi. La unele himenoptere primul segment abdominal este cotopit cu metatoracele. Legătura dintre vene è i artere se face prin capilare. unde se ramifică în arteriole care se continuă cu capilarele. iar mucoasa lor conţine.a carui functionare asigura circulatia sangelui. unde formează o structură cunoscută sub numele de propodeum.greutatea de aproximativ 300 grame si capacitatea. însoţ esc apoi bronhiolele. deci. de aceea ele se numesc împreună pterotorace. numite pleure. Ele sunt separate doar de pereţii foarte subţiri ai alveolelor ƕi ai capilarelor. Bronhii Bronhiile. Între sacii pulmonari se află un ţesut conjunctiv elastic. Fiecare segment poartă câte o pereche de membre. bronhiile. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte. Între ele se află o cavitate foarte subţire. arterele mari è i arteriole. Acestea se deschid în venule care înconjoară sacii.limfei si a lichidului interstitial. ramnificându-se în reì eaua capilară prin care se irigă ì esuturile è i organele. Sistemul cardiovascular Sistemul cardiovascular este un sistem care cuprinde următoarele componente: inima.

De la orificiul arterial se ridica vertical pana ajunge sub arcul aortei. VASELE SANGUINE reprezinta un sistem inchis de tuburi prin care circula sangele.cuprinsa intre 500-700 cm cubi. Artera pulmonara porneste din ventriculul drept.numite colaterale.Este formata din cavitatile inimii si peretele inimii.Diferitele artere pot comunica intre ele prin ramuri care le unesc si formeaza anastomoze.vena interventriculara posterioara si mica vena coronara.cu peretele format dintr-o membrana conjunctiv-fibroasa care contine numeroase fibre elastice.Se impart in :mari.El se prezinta ca o membrana neteda si transparenta. Endocardul sau tunica interna a inimii captuseste cavitatile inimii.si un perete transversal care imparte fiecare din cele parti in doua cavitati :atriu si ventricul. . Metabolismul intens al miocardului necesita un mare aport de sange.Pericardul este format din doua parti :una fibroasa si alta seroasa. 2.Peretele transversal desparte atriile de ventricule si se numeste septul atrioventricular.Arteriolele se ramifica intr-un mare numar de vase.Acesta este asigurat prin : a).Venele cardiace accesorii.artera interventriculara anterioara. Inima este invelita intr-o formatiune membranoasa.peretii sunt mai subtiri si prezinta cate o prelungire.arterele formeaza ramuri. Inima are un perete longitudinal care desparte cavitatea inimii in doua parti :inima dreapta si inima stanga.formata dintr-un strat de celule Endoteliale.unde se bifurca si da nastere la doua ramuri :artera pulmonara dreapta si artera pulmonara stanga.trecand prin orificiul arterial pulmonar.artera circumflexa si artera coronara dreapta.Venele inimii :1.Arterele inimii :artera coronara stanga. Structura inimii Inima este un organ cavitar musculos.meaza ramuri terminale.cele mari sunt cele care pornesc de la inima.numita pericard.La originea sa se afla trei valvule sigmoide.mijlocii si mici.numita urechiusa sau auricul. Pericardul seros captuseste pericardul fibros si este format dintr-o foita viscerala si una parietala.spre interior.endocard si miocard.numite metarteriole. Ventriculele sunt cele doua cavitati care se afla spre varful inimii :una apartine inimii drepte si se numeste ventricul drept.iar cealalta.asezata spre miocard.si o patura de tesut conjunctiv elastic. Pericardul fibros se prezinta ca un sac. Au capacitate mai mica decat a ventriculilor. b). Atriile sunt cavitati aproximativ cubice si se gasesc asezate la baza inimii. Din inima pornesc doua artere mari :artera aorta si artera pulmonara. Arterele sunt vase sanguine prin care circula sangele de la inima la organe.Exista trei feluri de vase sanguine :artere.Venele coronare :marea vena coronara. Peretele inimii este format de la interior spre exterior din epicard (foita viscerala a pericardului seros). Artera aorta porneste din ventriculul stang prin bulbul aortic sau marele sinus al aortei.capilare si vene. Miocardul sau peretele muscular al inimii este partea cea mai groasa a peretului cardiac si este format din tesut muscular :tesut cardiac si tesut nodal.inimii stangi si se numeste ventricul stang. iar cele mici se numesc arteriole.iar la capat for. In drumul lor.

o . Func ì ii Neutralizarea acidităţii hrănii ( în special cu HCl). Acesta poate avea până la 8 m. jejun Jejunul este partea centrală a intestinului subì ire. ce vine din stomac în intestin.iar cele superficiale sunt asezate sub piele si nu insotesc arterele. nu complet însă. Funcì ii Absorbţia nutrienţilor rămaƕi. Duodenul este legat cu vezica biliară èi pancreasul.venele sunt :profunde si superficiale. Acesta leagă stomacul de jejun.Cele mai subtiri ramuri ale venelor se numesc venule si se formeaza prin unirea capilarelor. Acesta este poziì ionat în spatele abdomenului.Venele se formeaza din canalele anastomotice arteriovenoase si capilare si care se termina la inima. Tractul gastrointestinal inferior Tractul gastrointestinal inferior este compus din: y Intestin subţire (numit astfel deoarece diametrul său. o duoden Duodenul ( din limba latină . este cu mult mai mic decât diametrul intestinului gros. aducând-o la valori bazice (de obicei un pH de 8-9). În gură. Are o lungime de 4 m. de 3 cm. fiind fixat astfel prin intermediul muè chiului peritonial.(având măsura de) 12 degete ) reprezintă segmentul iniì ial al intestinului subì ire. hrana este mestecată èi umezită cu ajutorul dinì ilor èi a limbii.venele sunt :mari. După ce ajunge destul de omogenă pentru a nu răni esofagul. fiind situat între duoden è i ileon. Aparatul digestiv (cunoscut ƕi sub numele de canal alimentar sau tract gastrointestinal) este ansamblul de organe responsabil cu digestia alimentelor ƕi eliminarea materiilor ce nu au putut fi digerate. rezultaţi în urma digestiei.duodenum (digitorum) .Prin ele sangele circula de la periferie spre inima. parcurgând întreg faringele până în stomac. Poate avea o lungime de până la 7Ͷ 8 m.iar venele care se deschid pe traiectul unei vene colectoare se numesc afluenti.mijlocii si mici. In functie de dispozitia lor in organism. de 8 cm) reprezintă segmentul aparatului digestiv. Venele din unirea carora se formeaza vene mai mari se numesc vene de origine. mâncarea este înghiì ită. Începerea procesului de digestie a hrănii. Tractul gastrointestinal superior Tractul gastrointestinal superior este compus din: gură. Funcì ii Absorbţia substantelor hranitoare. In functie de grosimea lor.Cele profunde sunt dispuse in adancimea organismului si insotesc arterele.in atrii. situat între stomac ƕi colon (intestin gros). faringe èi stomac. În stomac este supusă acizilor gastrici èi este descompusă. o ileon Ileonul este ultimul fragment al intestinului subì ire.

În cazul rasei umane. [1] cunoscut èi ca cec. Organe anexe: Ficatul este un organ. până la cele mai fine particule. Funcì ii Depozitarea materiilor fecale. care alături de plămâni. fiind prezente doar la intestinul subţire. participă sub diferite forme la eliminarea deè eurilor din organism. Rinichii sunt organe de forma unor boabe . Vezica este specifică vertebratelor. incluzând ƕi insulina). Organul similar pentru nevertebrate se numeète nefridiu. è i este mai dezvoltat la rumegătoare è i la animalele erbivore.orb) reprezintă o parte a aparatului digestiv. la animalele erbivore găsindu-se bacterii care digeră è i ultimele rămăè iì e de materii vegetale care nu au putut fi digerate înainte. cel transversal. Este unită cu ficatul. cel descendent ƕi cel sigmoid. Eliminarea materiilor fecale. Vezica biliară (sau colecistul) este un rezervor temporar al bilei. Are patru regiuni: colonul ascendent. de unde primeƕte bila. o y Intestinul gros digeră mai departe hrana. situându-se între cec ƕi rect. Spre deosebire de intestinul subţire. parte a aparatului digestiv. doi muè chi sfincteri èi uretră. vezica urinară.y Intestin gros reprezintă partea aparatului digestiv cuprins între intestinul subţire ƕi anus. două canale ale uretrei. Acesta este specific vertebratelor superioare. colonul nu joacă un rol important în absorbţie. situat în fosa colecistului de pe faţa inferioară a ficatului. unde o eliberează. ca è i cazul majorităìii vertebratelor. fiind cuprins între colon èi anus. cecum Cecumul. ƕi cu duodenul. Acesta are numeroase funcţii în organismul uman. o colon Colonul în anatomie reprezintă penultima parte a intestinului. Rinichii Rinichii sunt un grup de organe pereche.drept) reprezintă ultima parte a aparatului digestiv. Pancreasul este un organ din aparatul digestiv ƕi endocrin care îndeplineƕte două func ţii majore: exocrină (produce sucul pancreatic care conţine enzime digestive) ƕi endocrină (produce mulţi hormoni importanţi. ca mai apoi resturile nedigerabile (fecalele) să fie amestecate cu celule èi microorganisme moarte è i să fie eliminate prin anus. ce este prezent la majoritatea animalelor superioare. situat între ileon èi colon. În cecum se află flora intestinală. La intestinul gros lipsesc vilozităţile intestinale. intestine è i piele. Aparatul excretor sau sistemul urinar este unul din sistemele esenì iale ale organismului care produce. stochează èi elimină deè eurile organismului prin urină. Cecumul are formă de pungă è i de el este ataèat apendicele. Este ultima portiune a tractului digestiv format din cecum. Sistemul urogenital Aparatul uro-genital cuprinde două categorii de organe: organele aparatului urinar şi ale celui genital. colon ƕi rectul care se termină la exterior cu rectul. În cecum sunt digerate ultimele resturi digerabile. acest sistem este alcătuit din doi rinichi. Anus este partea finală a rectului. folosit pentru eliminarea materiilor fecale. Funcţia lui este extragerea apei ƕi a sării din excremente înainte ca acestea să fie eliminate în mediul exterior din organism. Acesta este unul specific animalelor vertebrate. în special în metabolism. pentru a putea fi transferate în sânge. (din latină caecus . cu ajutorul glandelor anexe. o rect Rectul (din latină rectum .

veziculele seminale şi diferitele conducte ale tractului genital care sunt situate în interiorul cavităţii abdominale. Uretra se întinde de la vezica urinară. Testiculele: Adultul normal de sex masculin are două testicule care se dezvoltă în embrion dintr-o creastă de ţesut în partea posterioară a abdomenului. Glanda prostatică: Glanda prostatică are o formă de nucă şi este întâlnită numai la bărbaţi. Sunt localizaì i retroperitonean faìă de organele tubului digestiv din cavitatea abdominală. situat la nivelul glandului. într-o stare flască. unde este depozitată urina. Penisul are un conduct central ± uretra ± de-a lungul căruia se scurge urina sau lichidul seminal în timpul actului sexual. Aparatul genital masculin este proiectat pentru producerea spermatozoizilor şi pentru fecundare. ele devin mai subţiri şi fuzionează cu perineul. până la ostiul uretral extern. La extremitatea superioară. Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule şi la sexul feminin de ovare. împreună cu care formează lichidul seminal. care acoperă stratul de ţesut adipos situat deasupra osului pubian. Între labiile majore sunt situate labiile minore. astfel încât în momentul naşterii fiecare testicul ajunge la poziţia finală din scrot. imediat sub cuè ca toracică. Deasupra fiecăruia din cei doi rinichi se află câte o glandă. situate în exteriorul corpului. Sperma pătrunde în uretră în timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid în ea după emergenţa din vezică. Această glandă produce o secreţie ce se adaugă lichidului spermatic. care. o pungă tegumentară ce conţine testicule. se crede că unul din rolurile sale este de a menţine mobilitatea spermatozoizilor. Organele de reproducere: Organele de reproducere la cele două sexe ± masculin şi feminin ± sunt de două tipuri: organe genitale interne şi externe. Aceşti hormoni simulează creşterea glandelor genitale. ele coboară treptat în interiorul abdomenului. formează vulva. şi gonadele. astfel încât urina este eliminată doar atunci când este nevoie. Sexul feminin: Sitemul de reproducere al femeii are o dublă funcţie: primeşte spermatozoizii şi produce ovulele care pot fi fertilizate. Datorită poziţiei sale în organism. Penisul este situat. dar acest aspect particular apare în mod obişnuit la bărbaţii în vârstă. formând o glugă protectoare pentru clitorisul sensibil. Cele situate în exterior şi cu dimensiuni mai mari ± labiile majore ± sunt pliuri tegumentare care acoperă şi protejează celelalte structuri. cum ar fi creşterea laringelui la sexul masculin ( care determină îngroşarea vocii) şi apariţia menstruaţiei sau menarha ± la sexul feminin. în mod normal. De asemenea. Este situată labaza vezicii urinare şi înconjoară uretra. stimulează producţia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii ± la bărbaţi ± şi estrogenii şi progesteronul ± la femei. La bază. Ele se unesc deasupra clitorisului. Sunt localizaì i de-o parte è i de alta a coloanei vertebrale. având o mărime aproximativă a unei bucăìi de săpun de mărime medie. un semn al . acest spaţiu este închis de himen. împreună. favorizând fecundaţia. muntele pubian sau veneric ± denumit frecvent muntele lui Venus. şi glanda prostatică. anterior faţă de scrot. Organele genitale externe ale femeii sunt clitorisul şi labiile. Deşi funcţia exactă a lichidului prostatic este necunoscută. Aceşti hormoni. Aria dintre labiile minore este ocupată de un spaţiu denumit vestibul. Înainte de debutul activităţii sexuale. Sexul masculin: La bărbaţi. Când testiculele s-au format.de fasole. labiile majore se continuă cu pielea şi părul. problemele asociate cu această glandă pot afecta frecvent funcţia vezicii urinare. ca şi a caracterelor secundare. Părţile proeminente ale vulvei sunt cele două perechi de labii. Un inel muscular strâns la nivelul colului vezical menţine pasajul închis. la rândul lor. Pubertatea este momentul în care încep să crească gonadele şi devin active sub influenţa hormonilor gonadotropi produşi de glanda hipofiză. dând naştere unui copil. divizându-se în pliuri ce îl înconjoară. ele protejează deschiderea uretrei. organele genitale sunt scrotul şi penisul.

intermediar èi posterior. Pancreasul endocrin. y Participă în cadrul reproducerii ( prin stimularea secreţiei hormonilor sexuali). contracţia musculaturii netede. Are trei lobi: anterior. dacă secreţia acestui hormon în copilărie este insuficientă. iar posibilităţile lui de a recepţiona.prolactina intensifică secreţia glandelor mamare. care la rândul lor secretă hormoni. primeƕte ƕi prelucrează informaţiile primite prin organele de simţ ƕi iniţiază acţiuni. Un alt hormon . Timus. y Participă la procesele metabolice ale organismului. are o greutatea de 5-6 g la nou-născut. în special a uterului. interpreta ƕi reacţiona corespunzător informaţiilor din mediul înconjurător sunt tot mai perfecţionate. Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman. Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii ƕi celulele gliale (cu rol de susţinere ƕi de protecţie). Din ei face parte hormonul creşterii. Lobul posterior produce pituitrina. posterior de chiasma optica. monitorizează organele. pentru a coordona activitatea organismului. atingând o greutate de 15-18 g la adult (este mai mare la femei decât la bărbaţi) ƕi este situată în regiunea antero-laterală a gâtului. Acesta este variabil ca formă. Resturile himenului întâlnite la multe femei în jurul vestibulului sunt numite caruncule mirtiforme. Funcì ii y Participă la menţinerea homeostaziei ƕi a echilibrului intern. acţiunea variată a cărea se manifestă în creşterea tensiunii sangvine. Cu cât urcăm pe scara de evoluţie a organismelor. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menţinerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Caracteristici y Aƕ ezare: în faţa traheei y Greutate: 25-30g y Structura: lobul drept. Testicul. Epifiză. Hipotalamus. y Participă la regularea umorală a organismului. istm (punte) y Secretă hormonii: tiroxină. Sistem endocrin Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine. situată median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid denumită Äèaua turcească´. stimulează funcţia glandei tiroide şi a celor suprarenale. Glandele endocrine: Glandele endocrine principale sunt: Hipofiza. În partea posterioară a labiilor minore se află furşeta care se rupe frecvent în timpul primei naşteri. ceilalţi grăbesc maturizarea celulelor sexuale. Glandele suprarenale (adrenale). Hipofiza este o glandă mica (500 mg). mărime şi grosime. o Diferenţierea caracterelor masculine sau feminine la oameni în perioada adolescenţ ei. lobul stâng. y Stimularea creƕterii organismului. oamenii rămân pitici. şi în reglarea funcţiunii rinichilor. iar cel posterior Neurohipofiza. Lobul anterior împreunǎ cu cel intermediar alcǎtuiesc Adenohipofiza.virginităţii. triiodotironină y Boli datorate funcţionării deficiente: o piticism (nanism tiroidian/cretinism) o guƕa endemică o boala lui Basedow . Lobul anterior secretă câţiva hormoni. Sistemul nervos Sistemul nervos (latină Systema nervosum ) al unui animal (incluzând omul) coordonează activitatea muƕchilor. Glanda tiroidă. sistemul nervos devine tot mai complex. Ovar.

În perioada copilăriei. uniì i printr-un istm (porì iune de ì esut glandular).2 g. y Functii limfatice. cu greutatea de aproximativ 0. Tiroida este învelită la exterior de o capsulă fibroasă din care pornesc septuri fibroase ce împart glanda în pseudolobi. situată deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori. Glandele suprarenale (adrenale) sunt glande cu secreţie internă.Äfemeieƕti´ determină sexul animalului. a metabolismului ƕi a sexualităţii (echilibrul dintre hormonii androgeni -. y Producerea hormonului de creƕtere la copii (timopoetină. epifiza este mare. Este aflată în masa encefalului.Ämasculini´ -. însă odată cu trecerea anilor.Tiroida normală la adult are forma literei H èi este alcatuită din doi lobi(drept èi stâng). aceasta se micèrează devenind aproape inactivă la maturitate. y Eliminarea reaplicelor autoagresive ale celulelor-T. drept è i stâng.ƕi estrogeni -. a rezistenţ ei la infecţii ƕi substanţ e antigenice. Timusul este un organ mic. între cei doi plămâni (partea posterioară a sternului). ca aspect ƕi ca activitate sexuală). numite foliculi sau acini (unitatea structurală a tiroidei). Ca activitate. Funcì ii y Maturizarea celulelor-T (timocitelor) (anticorpi). la rândul lor alcatuiì i din vezicule. . fiind parte a epitalamusului. Epifiza sau glanda pineală (corpus pineale seu epiphysis cerebri) este o formaì iune nepereche. Aceasta este responsabilă pentru secreì ia unor hormoni. situat în cavitatea toracală. Timusul constă din 2 lobi inegali. Acesta face parte din sistemul endocrin. între cele 2 emisfere. Ca glandă endocrină. care provoacă omului aƕa-numitele boli autoimune. de culoare cenuèie. Este acoperit cu o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce împart lobii în lobuli. printre care è i secreì ia melatoninei. situate la mamifere la polul superior al celor doi rinichi Äca o căciulă´. uniì i între ei. epifiza aparì ine sistemului endocrin difuz. prin secretarea hormonilor corticosteroizi ƕi catechoaminelor (inclusiv cortisolul ƕi adrenalina) ele sunt responsabile cu regularea stărilor de stres.