P. 1
Edgar Wallace - Taina Calugarului Negru

Edgar Wallace - Taina Calugarului Negru

|Views: 56|Likes:
Published by Dan
Literatura universala.
Literatura universala.

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Dan on Aug 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/25/2013

pdf

text

original

FATA PRIVI DUPĂ CĂLĂREŢUL CARE plecase în trap pînă cînd
dispăru după o ridicătură a terenului. Apoi se răsuci şi, oftînd
uşurel, păşi spre intrarea casei.
Secrete peste secrete! Nu luase niciodată în serios povestea cu
Abatele Negru, ci considerase apariţiile sale ocazionale drept nişte
farse puse la cale de vreun sătean mai umblat într-ale istoriei.
Cunoştea şi ea legenda. Dick fusese primul care îi spusese cîte
ceva, şi Harry, înrobit complet de marota lui privind trecutul, îi
relatase pînă şi ultimul detaliu despre crima asta de acum opt
veacuri. De ce era însă şi ea implicată în afacerea asta a Abatelui
Negru?

În imediata apropiere a intrării, se ivi acum un individ într-un
costum gri care nu-i stătea bine deloc, cu o ţigară între buze. Cînd
Leslie ajunse în preajma lui, omul îşi scoase mîinile din buzunarele
pantalonilor şi atinse cu un deget marginea şepcii sale de golf.
—Bună dimineaţa, domnişoară.
—Bună dimineaţa, Thomas.
—Pot vorbi cîteva minute cu dvs, domnişoară Gines?
Tînăra ezită puţin cu răspunsul.
—Domnul Alford mi-a adus la cunoştinţă că te-a concediat.
Regret că nu te pot ajuta nicicum.
Thomas îşi obligă trăsăturile la o grimasă.
—N-am reuşit să plac niciodată d-lui Alford, domnişoară. Doar
un minut, spuse el precipitat, văzînd că fata deschise uşa. Nu vin
în faţa dvs. cu o rugăminte, ci cu o informaţie, care în mod sigur
vă va interesa tare mult.
Ochii ei cenuşii îl priviră cu un refuz rece.
—Nimic din ce mi-ai putea comunica nu prezintă nici cea mai
mică valoare pentru mine, aşa că...
—S-o credeţi dumneavoastră!
Capul său se ridica şi se ridica aidoma bibeloului care se afla pe
biroul fetei: mandarinul-care-moţăia.

131

—Cunosc un lucru pe care nimeni altul nu-l ştie. Oamenii
vorbesc o groază despre comoara Chelforzilor, dar eu...
—Nu vreau să mai aud nimic, îl întrerupse ea scurt şi închise

poarta.

Thomas se holbă furios în urma ei, şi vru să se îndrepte către
una din ascunzătorile sale temporare. Deodată însă o inspiraţie
bruscă îi trecu prin cap. Dacă unul dintre planurile sale urma să
se realizeze şi ar fi făcut poate necesară o retragere precipitată de
la Chelfordbury, atunci s-ar putea să-i prindă bine o cunoaştere
mai amănunţită a casei din faţa lui, cu dependinţe cu tot.
Dincolo de gardul cel scund, se întindea o centură lată,
constituită din tufe de dafin... Un minut mai tîrziu, Thomas
dispăruse la adăpostul lor.
—Cu cine vorbeai, Leslie?
Cu ochiul acoperit de un bandaj, Arthur Gines se odihnea într-
un şezlong aşezat pe gazon.
—Cu Thomas.
—Lacheul de la Fossaway? A avut ceva de transmis pentru noi?
— Nu. A fost dat afară azi dimineaţă. Dick îl consideră drept un

hoţ.

—Dar ce, ai vorbit cu Dick? întrebă Arthur mirat.
—Da, l-am întîlnit cînd se îndrepta către moară.
—Se pare că te vezi cam des cu domnul acesta, spuse el
încruntîndu-şi fruntea. Dick încoace şi Dick încolo... Leslie, crezi
că e bine să te joci cu focul? Nu prea am auzit însă că te-ai fi
întîlnit cu Harry.

—Păi dacă Harry nici nu iese din biblioteca aia, replică ea cu un
zîmbet, e aproape imposibil în schimb să nu dai undeva de Dick,
dacă faci o plimbare pe afară. Şi nu văd nici un motiv pentru care
l-aş ocoli.

Arthur Gines extrase o ţigară din pachet, şi o privi ţuguindu-şi

gînditor buzele.

—Împotriva Iui Dick nu se poate spune într-adevăr nimic, decît
că — în calitatea să de Second Son — e sărac ca un şoarece dintr-o
biserică a unei ţări comuniste. Te rog să ai mereu în vedere acest
lucru. Fiindcă — mărturisesc cinstit — n-ai altă şansă, decît cea
de a te mărita cu un bărbat avut.

132

Prima aluzie mai clară privind realitatea! Leslie se pregăti s-o

afle în întregul ei.

—Un bărbat avut, ripostă ea cu calm, nu prea s-ar interesa de
baii mei. Dacă, să zicem, l-aş lua pe Dick, care e foarte eficient în
probleme practice, ar fi de domeniul posibilului ca el să examineze
îndeaproape situaţia acţiunilor şi a obligaţiunilor ipotecate pe care
zic că le am.
Urmă o clipă de tăcere încordată.
—Nu mai există nici acţiunile, nici ipotecile, Leslie.
Avu nevoie de toată puterea voinţei sale pentru această
mărturisire, şi nu îndrăzni să-şi ridice privirea, evitînd astfel ochii
fetei.

—Nici acţiuni, nici ipoteci, repetă ea încet. Deci avusesem
dreptate deunăzi în maşină... nu mai am nici un penny!

133

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->