Ni se zambeste pentru ca zambetul nostru l-a facut pe celalalt sa simta ca merita sa i se zambeasca. Adica l-am ales tocmai pe el din multime.

L-am diferentiat si iam acordat un statut de sine statator.
Când sunt departe de tine şi spun mi-e dor, nu susţin că tu eşti mai presus de lumea din jurul meu, că tu reprezinţi ceva mai înalt, mai curat, mai aproape de adevăr şi de bine - spun doar că eu de tine am nevoie, că eu fără tine nu pot trăi. Nu am încercat niciodată să nedreptăţesc alte minuni de pe pământ, am recunoscut doar că tu eşti minunea mea, singura în stare să mă lege de pământ. Când sunt mândră şi mai ales când nu sunt mândră de tine legătura aceasta vibrează dureros ca o coardă întinsă care, ruptă, m-ar proiecta fără speranţă în univers. Legătura aceasta este pentru mine însăşi definiţia inefabilului: niciodată n-aş putea s-o recompun din vorbe pentru locuitorul altei planete. Ochii noştri pot privi la dreapta, la stânga, în sus, în jos. Primesc lentile de telescop şi pot vedea în depărtare; primesc lentile de microscop şi pot privi în adânc; numai pe ei înşişi ochii noştri nu se pot privi. Vedem paiul din ochiul aproapelui şi nu vedem bârna din ochiul nostru, dar e firesc să fie aşa. Nu-i ipocrizie, ci malformaţie. Pentru a merge însă între două puncte este absolut necesar să fim convinşi că cele două puncte există. Pentru a tinde spre fericire trebuie să credem că fericirea este posibilă, pentru a ne apropia de adevăr trebuie să credem că adevărul poate fi spus.

Nu mai privesc lumea prin ochelari de cal,ci prin ochelari de soare.
Înţelegem şi credem numai ceea ce ne cade sub simţuri. Un spital nu este un loc unde te vindeci de boală, ci un loc unde te vindeci de tine. Patul cu pleduri albastre, pardoseala cu linoleum spălat de trei ori pe zi, halatul vişiniu, ceştile cu monograma Ministerului Sănătăţii, durerea localizată strict - toate te ajută nu să uiţi boala, ci să te concentrezi asupra ei, să-ţi aduci aminte că ai un trup şi să renunţi la tot ce eşti tu fără să fie el. Descoperi deodată că totul seamănă; că în fiecare pat aranjat la fel se găseşte, nedeosebit în esenţă, câte un trup asemănător îndurerat; că, acolo, în condiţiile nivelatoare, nimeni nu este mai frumos, sau mai profund, sau mai cinstit, ci toţi aparţin cu intensitate aceluiaşi regn animal şi numai această revelaţie are importanţă. Ciudată revelaţie născând un ciudat şi contradictoriu sentiment.

mai exactă. castigatorul premiului Nobel.” Nimeni nu vorbeste. dar exact cand trebuie. nu asa era vorba? Dr.pusa inaintea ideii principale. tot ce nu am curajul să iubesc sau să urăsc peste zi. se vor intalni. Ralph Waldo Emerson spunea: “Persoanele destinate sa se intalneasca. plutitoare surpriză alteori. ci de dragoste. înfloreşte în somn şi creşte fantastic. visul este cea mai profundă meditaţie a mea asupra mea. mai adevărată decât în trezie. în faţa mea. Dureros sau nu. George Wald.tocmai pentru a da cititorului timp de respiro pentru a vedea frumusetea intelesului. tot ce se spune în mine prea violent pentru a-l recunoaşte. se realizează. există în somn. Iubirea are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste. cea reală.Boala e o virgula in topica frazei. Tot ce nu îndrăznesc să gândesc peste zi.” Societatea in care traim e o societate de consum: consumam fiinte. scria undeva: “ Nu de laureati Nobel avem noi nevoie. aparent intamplator. astfel. Este uneori o demascare severă şi o plăcută. . Dintre întâmplări ireale şi onirice aventuri. un biolog de la Harvard. Copacii nu mor tineri. mă dezvălui. toata lumea isi imagineaza si ascunde adevarul din teama.decat dc ii taie cineva. eu. mai încărcată de nuanţe.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful