Quintilian – avocat, Spaniol de origine, Quintilian s-a nascut in Calagurris, oras din Spania Tarraconeza (azi vechea Castilie), pe Elbru

, prin anii 30 - 40 e.n. tatal sau era avocat. "Regulile care trebuie observate de orator in actiune au fost aratate aproape in intreaga opera. Totusi, voi atinge cateva puncte proprii acestui capitol referitoare nu atat la felul de a tine discursul, ci mau mult la indatoririle oratorului. Inainte de toate, dorinta de renume sa nu-l abata pe orator de la interesul cauzei pe care o apara, lucru ce se intampla cu cei mai multi. Comandantii de osti nu aduc armata intotdeauna peste campii placute ci, de cele mai multe ori, urca dealuri greu accesibile, pentru a cuceri cetati asezate pe stanci abrupte sau intarite cu imense fortificatii. La fel, discursul va folosi cu placere ocazia de a se desfasura mai din plin, de a lupta cu adversarul in camp deschis spre placerea asistentei. Dar daca va fi obligat sa patrunda in terenul spinos al chestiunilor judiciare sau sa scurteze adevarul in ascunzisurile lui, nu-i va da doar tarcoale, nici nu va utiliza cugetari vioaie si scanteietoare, ca pe niste proiectile, ci va duce razboiul prin lucrari de fortificatii, mine, curse si metode secrete. Toate aceste procedee primesc aplauze nu in momentul aplicarii, ci dupa ce au fost aplicate; de aceea, chiar cei mai dornici de a face impresie buna trag mai mult folos din ele. Intr-adevar, dupa ce a rasunat intre aplauzele alor sai discursul unuia, plin de parada dar fara miez, se vede ridicandu-se mai puternic gloria adevaratelor calitati. Judecatorii arata pe fata cine i-a miscat; sentimentul cunoscatorilor prevaleaza si, pentru un discurs, orice lauda e valabila numai dupa ce a fost terminat. Cei vechi, intr-adevar, obisnuiau sa-si ascunda elocinta. M. Antonius recomanda acest lucru ca sa se dea mai multa crezare oratorilor si pentru a face mai putin sensibile cursele avocatilor. Dar elocinta, asa cum era pe vremea aceea, putea fi disimulata; caci pe atunci nu dobandise atata stralucire incat sa strabata toate obstacolele ce i se aruncau in cale. De aceea e bine ca artificiile si planurile noastre sa ramana ascunse, caci orice stratagema daca e descoperita nu poate avea efect. Aceasta e tot ce poate ramane ascuns in elocinta. Caci vorbele alese, sentintele de efect, figurile elegante sau nu exista in vorbire, sau sunt evidente. Dar tocmai pentru ca ele atrag atentia nu trebuie sa facem parada de ele; si, daca ar de ales una din doua prefer sa fie laudata cauza decat avocatul. Totusi, oratorul va alcatui o atare incheiere incat sa para ca a sustinut foarte bine o cauza foarte buna. Caci fara indoiala nimenu nu pledeaza mai rau decat acela care place cand cauza displace; e de la sine inteles ca a luat ceea ce place dinafara cauzei. Oratorul nu trebuie sa dispretuiasca predarea de cauze mai putin importante, sub pretext ca sunt sub demnitatea lui, sau ca un subiect mai putin frumos ii diminueaza reputatia. Caci motivul cel mai just pentru a lua un proces este faptul ca aceasta e datoria nostra; apoi este de dorit ca prietenii nostri sa aiba procese cat mai neimportante; in sfarsit a vorbit bine cel care a vorbit la nivelul subiectului. Dar unii, daca din intamplare au luat o cauza care se preteaza mai putin la elocinta, o indoapa cu circumstante dinafara cauzei, si, daca nu au altceva la indemana, umplu golurile pledoariei cu invective intemeiate, daca se poate daca nu, cu invective imaginare. Esential este sa aiba material unde sa-si dea frau liber talentului si sa starneasca aplauze cand vorbesc. Eu consider acest procedeu atat de incompatibil cu oratorul desavarsit, incat cred ca nu trebuie sa dea curs acestor invective nici cand sunt intemeiate, decat daca ar cere-o cauza. Este cu adevarat o elocinta de caine, dupa expresia lui Appius, a-ti lua sarcina de a vorbi de rau. De altfel, cei care procedeaza asa trebuie sa se astepte sa fie si ei tratati astfel, si, in cazul cel mai bun, clientul plateste indrazneala avocatului sau. Dar aceste consecinte sunt insemnate in comparatie cu viciul insusi, caci intre a vorbi de rau, si de a comite raul nu este alta deosebire decat prilejul. E o bucurie josnica, nedemna de om, si neplacuta nici unuia dintre auditorii cinstiti; totusi o cer impricinatii de multe ori pentru ca prefera sa se razbune decat sa se apere. In tot cazul, si in multe alte privinte avocatul nu

. este neomenesc. In compunerea discursului se va depune cat mai multa grija. iar fata de cauza pe care ai luat-o perfidie si tradare. intocmai cum nu ii lipsesc cuvintele in conversatiile zilnice si in cele casnice.daca din om corect se schimba intr-un larmuitor si urlator necontrolat. Caci cuvantul ce a parut curajos cand l-ai spus este considerat prostie. Astfel nici improvizarea nu-si poate lua avant. ci de artagul clientului sau. Dar fie ca trebuie sa improvizeze pentru a raspunde. cand partea adversa ii face alte obiectii decat s-a asteptat. injuria le-o mareste. Apoi. iar la altii volubilitatea e considerata indrazneala. caci celelalte ii vor sta intotdeauna la dispozitie". si posibilitatea de a vorbi usor. iar o a doua pregatire o obtinem chiar in cursul procesului. oricat de mica le-ar fi puterea . avocatul nu trebuie sa ia mai multe cauze decat stie ca va fi capabil sa pledeze. nu fara temei dorea Pericle sa nu-i vina in minte vreun cuvant cu care sa supere poporul. daca va avea timp sa studieze cauza. fiindca adversarii ii devin dusmani declarati si. ascultand cu mare atentie ce spune adversarul. printre altele. fiindca modul de a pleda se deosebeste in general la diferitii oratori si fiindca munca este taxata de catre unii drept spirit greoi. nu poate pregati totul mai dinainte.caci cateodata stim sigur ce va raspunde . in aceste pledoarii trebuie.calitate care asigura unui orator cea mai mare prestanta si incredere . pentru ca e mai usor sa parasesti o idee sau sa o transpui in alta parte. anume sa cunoastem bine cauza. in vinele caruia curge sange liber. daca a jignit. Dar fiindca orice cauza consta din afirmare si respingere. care tine seama nu de dispozitia sufleteasca a judecatorului. nu o urmeaza. putem scrie punctul nostru de vedere. Chiar daca reusesc. caci cele scrise tin mintea pe loc. De asemenea. partile nu se sudeaza si acest lucru se observa usor. Dar aceasta nu va fi posibil decat daca vorbeste el primul. pentru un atare motiv. ci si pentru ca insusi tonul nu se potriveste. studiul si exercitiile i-au dat. Ceea ce credea Pericle despre popor eu cred despre toti auditorii. Acum. De multe ori preferinta de a vorbi deschis duce la o indrazneala periculoasa nu numai pentru cauza. Intr-adevar. Va scrie ceea ce trebuie sa spuna si. "si le va intipari". e nefolositor celui care vorbeste pentru ca si cel ofensat are dreptul de a-i raspunde la fel. afara de cazul ca l-au meritat. Si acest lucru e mai sigur decat scrisul. E bine totusi sa meditam mai dinainte asupra mai multor chestiuni si sa fim pregatiti pentru orice eventualitate. Pentru rest exista o pregatire. De fapt. pentru ceea ce stim sigur ca va raspunde adversarul . ci si pentru acela care vorbeste astfel. daca imprejurarea ii va permite. Cand insa trebuie sa raspunda imediat. Intotdeauna inarmat si pregatit de lupta. ca in orice lucrare rau inchegata. De aceea. ar accepta sa devina insolent dupa pofta altuia? Unii avocati se napustesc bucuros si impotriva avocatilor partii adverse. sa stai tot in picioare. fie ca il va constrange altceva. nu numai pentru ca locul unde se insereaza prezinta fisuri.trebuie sa lucreze dupa capriciul lor. ci dea dreptul incorectitudine. gandindu-ne la respectul reciproc cerut oamenilor de aceeasi profesie. Caci a pleda mai rau decat poti nu denota numai neglijenta. oamenii se indeparteaza cu regret de cele pregatite inainte si in tot decursul actiunii se uita si cauta daca nu ar putea smulge ceva din discursul scris ca sa-l insereze in cele improvizate. pentru ca si ei ne pot face atata rau. in sfarsit este daunator cauzei pe care o apara. sau. nu ii va lipsi elocinta in pledoarie.ne putem scrie replica. Acest procedeu. Dar mai presus de toate. cred ca e nimerit sa arat care imi pare mie masura justa. acestia isi pierd stapanirea de sine . in procesele criminale. nici textul pregatit dinainte nu se poate incadra bine si se impiedica unul pe altul. oratorul nu se va considera coplesit si surprins daca cunostintele teoretice. daca data este fixata cu cateva zile inainte. dupa expresia lui Demostene. Asadar. cum zic taranii. Si in cazul de fata ce om. de asemenea. Si nu se va sustrage de la datorie niciodata.

Si sa nu se multumeasca daca le-a auzit odata. dupa ce. Toate aceste insa sunt fara farmec si aproape anulate de o expunere nepotrivita fie in intonatie. chiar putin talentat. Caci nu strica atat de mult sa asculti lucruri de prisos. in acest caz. sa fixam celor in cauza timpul si locul pentru a-i asculta in tihna.. "Urmeaza metoda studierii unui proces. inainte de toate. nu numai fiindca in prima expunere i-au putut scapa unele date. pentru a se mandri cu talentul lor. Pe unii ii pierde vanitatea. dupa cum ne-au invatat cei mai multi si cei mai de seama autori. nu se poate intalni avocat. consta din cinci parti: inventiune. ci cu judecatorul.caci acesteia i se spune in ambele feluri. sa porneasca de la un punct oricat de indepartat vor. raul ar fi mai putin mare daca acesti prieteni ar studia cel putin bine cauza si ar transmite corect informatiile. Nu as putea suporta nici comoditatea acelora care incredinteaza prietenilor lor sarcina de a le studia cauzele. Intr-adevar. chiar iesind din subiect. Intr-adevar. caci. sa-i incurcam si astfel sa scoatem de la ei adevarul. Caci precum medicii trebuie sa vindece nu numai raul aparent. fie in gest. dar si ordinea in care spunem. mai ales cand e vorba de un om neumblat in procese (ceea ce se intampla adesea). Intr-adevar. o vorbire mai lunga pretinde insa mai multe elemente. Dar nu putem exprima intreg fondul si nu putem aseza fiecare idee la locul potrivit fara ajutorul memoriei. este deci necesara si dispozitiunea."Arta oratoriei. la fel avocatul trebuie sa vada mai multe decat i se arata. Asadar trebuie sa acordam si pronuntarii un loc. sa nu fie in stare cel putin sa informeze pe judecator. pe care nu-i intereseaza deloc care este punctul principal al procesului. avocatul sa nu se increada atat de mult in memoria sa. sa nu ne grabim sa-i credem. care. ci si raul pe care il ascunde adeseori chiar cel ce trebuie vindecat. Dar de multe ori avocatul va afla si rana si remediul in amanuntele pe care clientul le considera lipsite de interes. ca si cand nu si-ar expune cauza ci ar pleda-o. sunt condusi spre casa strabatand forul plini de sudoare si bine incadrati de admiratori. elocutiune.. incat sa neglijeze a-si nota cele auzite. Unii. altii pretextand numeroase ocupatii. si avand intotdeauna altceva de facut mai intai. va aduce tezei clientului sau toate obiectiile posibile sau . Daca enuntarea este scurta si se realizeaza printr-o singura propozitie. ci sa-i sucim in tot chipul. adica ceea ce constituie baza pledoariei. De asemenea. de aceea memoria constituie partea a patra. si chiar noi sa-i insemnam sa expuna indata toate amanuntele cat mai pe larg si evocandu-le. Dar la acest lucru se gandesc foarte putini. Intr-adevar. nu intereseaza numai ce si cum spunem. dispozitiune. dupa ce a ascultat cu suficienta rabdare. aceste doua elemente pot fi eficiente. Nu vorbesc de avocati neglijenti. dupa ce a studiat cu staruinta tot dosarul cauzei. Sa-l constranga pe client sa repete expunerea inca o data si chiar de mai multe ori. De aceea. in ansamblul ei. orice vorbire care enunta o intentie cuprinde in mod necesar fond si forma. foarte multi mint si. Totusi. cand cei care trebuie sa pledeze nu arata nici macar atata interes ca el?. ci si ca sa stim daca spune aceleasi lucruri. memorizare si propuntare sau actiune . al cincilea". cheama pe client la ei abia in ajunul sau chiar in dimineata dezbaterii si chiar se lauda uneori ca au invatat toata cauza numai pe banca avocatilor. zicand ca au inteles-o si o stiu aproape inainte de a fi auzit expunerea ei. in furtuna aplauzelor. Dar cine o va studia atat de atent ca avocatul? Acela caruia i s-a incredintat cercetarea. Ei mint. vorbesc nu cum ar trebui sa vorbeasca cu avocatul lor. numai sa poata avea prilejul sa declame despre persoane sau despre lucruri comune. luand rolul adversarului. avocatul trebuie sa se transpuna in alta persoana si. acel mijlocitor. care nu intereseaza nici pe judecator nici pe client. rostesc multe si elocvente cuvinte. Prin urmare. vor sa para ca au inteles problema imediat. cat strica sa nu cunosti pe cele esentiale. acel talcuitor cum va pune suflet si osteneala pentru cauze pe care nu le va pleda.

toate elementele din care se poate scoate nu numai argumente numite "bazate pe arta". totusi. ar fi cam acelasi lucru cu a le autoriza. pentru oricine ar judeca. importa foarte mult daca acuzatul e chinuit de invidie. Caci de foarte multe ori nu cuprinde ceea ce afirma clientul. elementul acela va fi convingator. dupa ce a examinat tot ce ii poate fi util sau daunator. avocatul va lua asupra-si un al treilea rol. Caci cei care nu pot fi redusi prin ratiune la o putere mai buna. sau de a pleda numai pentru cei mici . Daca se intampla. Fiindca.. Sulpicius. nu-mi pot da seama cui i se va potrivi acest epitet. dimpotriva. fiindca faptul ca ei urau pe cei necinstiti si isi atrageau prin aceasta ura. oratorul nu va lasa nerazbunate plangerile aliatilor nostri. ura contra celor egali. Dar nu se va feri. Dar trebuie inlaturate cele doua cai de a ajunge. ci trebuie citit in intregime. cel mai bun avocat este acela care nu crede deindata pe client. De aceea. ca. Din acest motiv. Pe scurt. Si. In felul acesta. ca dovezile scrise sunt la indemana. adica elocinta sa. ci va cumpani bine cauza pe care o va apara. care sunt desigur multi avocatul va tine seama si de recomandatii si de calitatea impricinatilor. prima lui grija va fi sa stie ce procese sa ia. ci pentru ca vrea vindecarea viciilor si indreptarea moravurilor. barbatii de frunte ai statului nu au refuzat sa indeplineasca aceasta latura a indatoririlor lor de oratori. imprejurarile.. multi altii si mai ales cei doi Cato. a face inofensiv pe omul care traieste in stat trebuie socotita o fapta similara cu apararea patriei. De aceea. dar nu e de ajuns sa-l rasfoiesti. numai prin frica pot fi tinuti in frau. e din vina judecatorului. Dupa ce a cercetat cauza cu de-amanuntul. ba chiar se credea ca prin acuzarea cetatenilor rai tinerii cu renume dau statului chezasie de patriotism. caci un om de bine nu poate avea prieteni decat tot un om de bine ca el. locurile. daca a trai din acuzari si a denunta pentru rasplata pe cei vinovati e un fel de talharie. Acest lucru l-au facut Hortensius. Caci." "Dupa ce oratorul isi va dobandi suficiente puteri in tot felul de lupte. Cezar. in sfarsit. in nici un caz nu va deschide si piratilor portul frumos al salvarii. sau sunt unele exagerari care nu au credit tocmai pentru ca depasesc masura. dispretul loveste pe inferiori. ci poti afla si care sunt martorii de temut si cum trebuie combatuti. De aceea. Dar oratorul nu va lua apararea oricarui. a da libertate de actiune celor rai inseamna a fi contra celor buni. De fapt. totusi un singur om nu poate apara pe toti impricinatii de buna-credinta. ura sau dispret pentru ca invidia e indreptata in general contra celor mai mari. Cicero. trebuie vazut cu de-amanuntul tot dosarul cauzei. Nu pentru ca ar dori cu lacomie pedepsirea celor vinovati. sau cuprinde mai putin sau sunt in el amestecate si lucruri care dauneaza. dintre care unul a fost numit cel intelept. obiceiurile. se socotea drept dovada a sinceritatii si a sentimentelor lor bune. Isi va inchipui ca in fata sa se dezbate cauza si va trage concluzia ca ceea ce l-ar fi convins pe el daca ar fi judecat. De asemenea. uneori cand ne asteptam mai putin. nici conspiratiile urzite impotriva statului. cautand cu de-amanuntul care sunt persoanele interesate. de numele de acuzator intr-atat incat nici o indatorire publica sau privata sa nu il poate determina a chema la raspundere pe cineva pentru felul sau de viata.tot ce comporta in mod natural un astfel de litigiu. al judecatorului. celalalt daca nu va fi considerat si el intelept. astfel incat sa nu cedeze niciodata decat unei influente foarte oneste. celalalt daca nu va fi considerat si el intelept. Caci clientul promite totul: ca ii va fi martor tot poporul. pe scurt. unele puncte nu le va nega nici adversarul. documentele. Trebuie sa studiezi acasa cauza. Clientul trebuie interogat si incoltit cat mai necrutator. cercetand toate amanuntele. Lucullii. daca n-ar fi o lege a naturii sa ceri pedepsirea crimelor. Ca om corect va prefera de buna seama sa apere decat sa acuze. arareori il va insela rezultatul. adica oferirea sprijinului tau persoanelor puternice contra celor umile. ajungem la adevar. Caci chiar legile ar fi fara valoare daca nu ar fi sprijinite de glasul corespunzator al avocatului. nici uciderea unui prieten sau a unei rude.

niciodata in primele. pe cand grecii indica indeajuns de clar c aceasta parte se gaseste inaintea abordarii subiectului despre care urmeaza sa se vorbeasca. Dar. dar termenul poate proveni si de la cuvantul grec . subiectul. termen ce-mi pare mai adecvat. deci. grecii l-au denumit prooemim. si de la faptul ca chitaristii au denumit proemim acele mici preludii pe care le canta pentru a-si atrage bunavointa inainte de a canta bucata propriu-zisa. In orice ca. oratorii au adoptat si ei acelasi termen pentru denumirea inceputului pe care il fac cu scopul de a castiga favoarea judecatorilor inainte de a incepe pledoaria propriu-zisa. caci nu rangul face cauzele drepte sau nedrepte. de asemenea. studiindu-l. si in acest caz. exceptand cazul cand vorbim in fata unui judecator care cunoaste in adevar dinainte. caci termenii nostri dau numai ideea de "inceput". folosul cel mai mare adus clientului e sa nu-l inselam cu sperante false. Daca averea familiala ar pretinde un supliment mai insemnat pentru cele necesare traiului. ci ca ele sunt necesare indeosebi la inceput. oratorul. Daca nu asculta sfaturile avocatului. deoarece si lui Socrate i se duceau contributii pentru trai.care are sensul de "drum". Si. nu va lua nimic cu titlu de salar. In orice caz. as zice. Deci oratorul nu va voi sa castige mai mult decat e suficient. atent si dispus sa cunoasca faptele. schita a procesului. Majoritatea autorilor de tratate retorice sunt de acord ca acest scop se realizeaza cand reusim sa facem pe auditor binevoitor. conduita sa va fi totusi onesta. si importa foarte mult de la cine. In for. unde intotdeauna tratam exordiul ca si cum judecatorul ar cunoaste de mai inainte cauza. pe alta cale.impotriva oamenilor suspusi. in tot cazul. Se poate discuta daca oratorul trebuie sa pledeze totdeauna fara plata. ci si necesar. prefera ca paguba sa fie a lui. nu inseamna ca trebuie sa fie gratuita. Caci daca aceasta binefacere nu trebuie sa se vanda. Mai ales ca cel care apara oameni corecti si cauze oneste nu are sa se teama de ingratitudine. se poate ivi uneori prilejul de a folosi acest gen de exordiu. De fapt. Insa practica piratereasca de a tocmi si targuirea respingatoare de a fixa pret riscurilor va displacea chiar si oamenilor mai putin cinstiti. procedam. trebuie sa pastram masura. Aceasta provine din imprejurarea ca inaintea declamatiei se expune acea cunoscuta. cat si cat timp primim. in acord cu randuielile tuturor filozofilor. Intr-un cuvant. recunostinta il priveste indeosebi pe debitor". nu convine oratorului de care il formez eu sa apere o cauza pe care o stie nedreapta. nu inseamna ca aceste trei sentimente nu trebuie mentinute de-a lungul intregii pledoarii. pentru ca insasi aceasta indeletnicire si timpul acordat treburilor altora ne rapeste posibilitatea de a castiga in alt chip cele necesare. pentru a ne atrage bunavointa si . gresit in scoli. dar numai in pledoariile secunde. stiind ca el a prestat mult mai mult. si chiar de ar fi sarac. a vazut ca e nedrept. De fapt. dar. va admite sa i se dea un semn de recunostinta. ci numai ca un contraserviciu. nu merita sa te ostenesti pentru el. aceasta sa o faca numai dupa ce i-a spus impricinatului adevarul. daca va intalni vreunul de felul acesta. Scopul exordului nu este altul decat pregatirea auditorului pentru a ne fi mai favorabil cand vom expune celelalte parti ale cuvantarii. sfiala sa nu-l impiedice pe orator sa renunte la un proces pe care l-a primit fiindca i se parea drept. Acest gest e nu numai cuvenit. "Ceea ce in latineste se numeste principium sau exordium. daca judec bine. insa. apoi termenul a inceput sa denumeasca si ceea ce se spune inainte de a intra in subiect. Denumirea poate proveni de la "cantec". proemium inseamna ceea ce se poate spune cu folos in fata judecatorului inainte de a-l informa despre fondul cauzei. daca va apara o cauza falsa din motivele enumerate mai sus.

Dar daca pentru cel care pledeaza mijlocul principal de a-si castiga autoritate consta in indepartarea oricarei banuieli ca ar fi luat asupra lui procesul pentru vreun motiv josnic. vazute. sau chiar din necesitate. vom vorbi despre acela cu dispret. mai ales. In acest fel. simuland ca ne temem de elocinta si de influenta lui. rautaciosi. in general. Intr-adevar. trufasi. batranii sau minorii aduc in fata judecatorului calitatea lor de copii. insa. alteori. parinti ori sotii. el va parea ca aduce in proces nu staruinta interesata a avocatului. ori pentru a da un exemplu deosebit de important. adversarul si judecatorul. adverse cum face. corect. fiindca este firesc ca judecatorii sa dea mai usor crezare acelora pe care ii asculta mai cu placere.atentia judecatorului. acest sfat n-ar avea rost sa dau. insa. decat cand e vorba de ale altora. mai tarziu sa-l putem cuceri. ci aproape creditul moral al unui martor. cartitori impotriva vreunui om sau a vreunei categorii sociale si. nu numai pe fata. Uneori ne referim la demnitatea lui. ne-am instraina implicit bunavointa judecatorilor. pe langa faptul ca ma conduc mai bucuros dupa autoritatea celor mai mari oratori. dar foarte rar. ca a venit chiar din interes de stat. Messala. se poate vorbi felurit. caci uneori ceea ce putem spune in exordiu este prilejuit chiar de avocatul care sustine acuzarea. daca este posibil. cum a procedat Asinius care. Asa se explica. grija de a-si acoperi maiestria vorbirii. jignindu-le. nu exista numai trei categorii. eu. Bunavointa. De aceea. insa. dupa cum stim. Cu atat mai mult impricinatii trebuie sa procedeze in asa fel incat sa para ca au ajuns la proces dintr-un motiv important si onest. cei umili si abjecti dispret. ori din ura sau din ambitie. pentru a trezi banuiala judecatorului fata de el. din unghi contrar. nu epuizate. indeosebi impotriva persoanelor pe care. in primul rand. cei nerusinati si . Caci si sentimentul de mila. de pilda cand femeile. Aceste puncte trebuie. Cornelius Celsus spune ca astfel de inceputuri nu sunt exordii. de a parea injuriosi. Chiar si aparatorul partii adverse poate inspira celui care pledeaza materie pentru exordiu. doreste sa fie apreciat ca a venit sa sustina procesul manta de o indatorire familiala sau de prietenie si. cateodata relatam cate ceva despre meritele lui. desi acesta vorbeste despre persoana sa foarte putin si masurat totusi e foarte important sub toate aspectele pentru el daca va fi considerat un om de bine. in acest fel. alteori recomandam slabiciunea lui. de asemenea. grija cu totul opusa laudaroseniei din vremea noastra. poate indupleca chiar pe judecatorul cel mai drept. Caci cei puternici nasc invidie. ne putem face un fel de recomandare tacita daca spunem noi insine ca suntem slabi. dar nici chiar indirect. ca. in exordiile sale. pledand pentru mostenitorii Urbinei. va trebui sa ne exprimam mai cu rezerva cand e vorba de meritele noastre. varsta si conditia sociala a omului. Sa nu se spuna nimic impotriva judecatorului. In privinta persoanelor. singur. uneori vom vorbi despre el cu respect. cum au crezut cei mai multi scriitori: reclamantul. la oratorii vechi. inferiori talentului avocatului partii. daca nu ar exista astfel de cazuri. fie cu cauza insasi. socot ca intereseaza tot ce priveste persoana aparatorului. neumblati prin judecati. Caci este fireasca atitudinea binevoitoare a auditorilor fata de cei necajoti si un judecator constiincios asculta cu foarte multa bunavointa pe aparatorul de care nu se teme ca vrea sa-i insele spiritul de dreptate. numai atinse in exordiu. ca argument ca este nedreapta cauza pe care o sustine. Importanta pentru justitie sunt si sexul. l-a prezentat pe Labienus. care pleda pentru partea adversa. fiindca sunt in afara procesului. Trebuie sa evitam. se obtine dand exordiului un continut fie in legatura cu persoanele. In privinta persoanei reclamantului insusi. Persoana adversarului este atacata de obicei cam prin aceleasi mijloace.

Aceasta imprejurare trebuie relevata de ambele parti si. uneori.cel putin. si altele de acelasi fel. Se intampla. si firea judecatorului. De asemenea. eu insumi am pledat pentru regina Berenice. aratand fie ca am suferit. in aceasta consta arata oratorului. insa. placut. trebuie sa o strecuram in sufletul judecatorilor. ci legand elogierea lui de interesele cauzei noastre. decat in lipsa de orice alt mijloc.sau cand acuzam pe judecator inainte de pronuntarea sentintei. Amintim numai ca. dupa parerea mea. aceste trei sentimente sunt foarte puternice pentru a instraina inima judecatorului. Asa vrea sa se cunoasca. in acel fel poate proceda un avocat nepriceput. cred. la simtul sau de dreptate. a doua cale. daca este posibil. prima. Nu sunt de pararea unor autori care considera ca exordiul se deosebeste de peroratie prin aceea ca peroratia se refera la trecut. la severitatea sa. in fata ei insasi. iar exordiul are in vedere ce va urma. publicata de Septimius. sa diminuam ceea ce dauneaza. astfel Cicero. tot asa trebuie sa respingem total sau . uzeaza in mod obisnuit ambele parti. pentru cei nenorociti. anume pe cele care ne par deosebit de favorabile.primejdiosi ura. ori sa atenuam pe cele contrare firii lui. nu mai e nevoie de arta oratorica. este de a insinua ideea ca nu cumva poporul roman sa-si faca o impresie rea si sa transfere procesul la alt tribunal. pentru cei insultati. Daca necesitatea ne formeaza sa adoptam acest drum. sa apelam la demnitatea judecatorului. Au fost si unii judecatori care s-au pronuntat in propriile lor cauze. indeosebi. data fiind marea diversitate de cauze. de cele mai multe ori trebuie sa exageram ori sa diminuam. de partea inspre care pare ca inclina mai mult. Exista doua cai de a inspira teama. aparatorul se teme de scrupulele magistratului. de altfel. dupa interes. alteori. fie ca suntem amenintati sa induram o mare nenorocire. asa a procedat acelasi Cicero in discursul contra lui Verres. bland. pentru cei umili. de asemenea. dur. la mila lui. ca judecatorul sa fie dusmanul nostru sau prietenmul adversarilor. grav. vad ca Cicero s-a gasit intr-o astfel de situatie.desi deseori este si in acest caz utila . diferenta consta in faptul ca in exordiu trebuie sa se . uneori. Caci exista. dura si rara . s-a trudit sa arate judecatorilor ca demonstratiile militare ale lui Pompei nu erau indreptate impotriva lor. Nu este cazul sa enumar punctele favorabile noua in proces fiindca ele vor fi evidente odata cunoscuta natura fiecarui proces. frecventa si agreata. Caci. Cand cauza ofera posibilitati de atragere a judecatorului. Caci din opera "Observatii". Si in acest caz procedeul este similar celui indicat mai sus: adversarul sustine cu tarie increderea in succesul clientului sau. Interesul nostru justifica uneori si apelul la compatimire. iar cei buni se bucura)l nu as sfatui insa sa se foloseasca aceasta cale in fata unui singur judecator. Uneori trebuie sa inlaturam chiar sentimentul de teama. Pe judecator il vom atrage nu numai elogiindu-l. dupa cum este in interesul nostru sa gasim si sa amplificam aceste puncte. va trebui sa invocam in interesul cauzei noastre insusiri ce ii sunt pe plac. mijloc care cere masura si de care. dupa cum va fi aspre. din acest fapt va trebui sa alegem unele elemente pentru exordiu. Simpla lor enuntare nu este insa suficienta. restul e oferit de cauza insasi. va trebui sa zadarnicim sau sa intarim ideea preconceputa a judecatorului daca ne pare ca a adus-o de acasa gata formata. asa cum este nevoie de ea cand faci recurs . pentru clientii de seama. dimpotriva. caci amenintarea si denuntarea le poate face si cine nu este orator. judecatori incorecti care folosesc aceasta cale nedemna de a se pronunta impotriva prietenilor si in favoarea acelora cu care poarta dusmanie si de a comite o nedreptate pentru ca sa nu para ca au comis-o. in Pro Milone. De pilda.care se poate aplica mai fara primejdie intr-un complet de judecata mai amplu (caci judecatorii necinstiti dau indarat. Nici nu pot fi indicate. iertator.

Increderea in sine. sa prezetam pe cei dragi acuzatului. la dezaprobari vehemente. in cele umile. una mi-a facut impresia ca se bazeaza si are toata increderea in defavoarea care a insotit de mult judecata adusa de Iunius. nesigure sau ambigue.chestiunea otravizii. "Am observat. unele puncte trebuie atenuate.din simpla obisnuinta. manifestata direct. este util sa cream impresia ca soarta noastra va trezi compatimire daca suntem invinsi si ca adversarul. mijloace mai putin utilizate in exordiu. decat exordiul din Pro A. prietenii. la rugaminti si ingrijorare. De asemenea. caci exordiul trebuie sa fie construit in asa fel incat sa semene mai curand cu o enuntare decat cu o expunere de fapt. Pentru mentinerea atentiei auditorilor e foarte util sa dam impresia ca nu ii vom retine mult si ca nu vom vorbi in afara cauzei. cealalta. Se obisnuieste ca exordiile sa se bazeze si pe circumstantele care au legatura cu persoanele si cu cauzele in discutie. insulcite. care poate crea precedent. Este evident ca preceptele prezentate de mine variaza dupa felul cauzelor. fiindca in acest ultim caz trebuie numai sa se aminteasca. eu sustin ca judecatorul trebuie tinut tot timpul atent si dispus sa fie informat. Pot avea legatura nu numai cu fiintele foarte dragi amintite mai sus. ci si cu rudele. ci numai sa indice despre ce va vorbi. daca prezinti dezbaterea drept ceva nou. noi trebuie sa-l convingem de contrariul. Fara indoiala si aceasta simpla atentie il va dispune pe judecator sa afle cauza. Dar aceasta nu inseamna ca exordiul trebuie sa aminteasca punctele indicate mai sus si sa arate ca ele nu se aplica adversarului. abia atinge . pe care unii le inglobeaza in a celor umile. oratorul trebuie sa arate nu cum si ce s-a petrecut. rugandu-l. caci in general atentia judecatorului este treaza.puna mai multa masura si rezerva in trezirea compatimirii judecatorului. poate. sa dam glas persoanelor imaginare. anume ca nu ar fi in interesul unei cauze rele sa fie clar cunoscuta de judecator. sa inviem pe cei morti. Sa presupunem ca adversarul a vorbit si l-a convins. atent. cu orice ar suferi din pricina nenorocirii pe care-l aparam. In ciuda convingerii unor mari autori. pentru a atrage inspre noi atentia acordata de judecator mai inainte adversarului. insa nu-i vom putea schimba parerea decat daca-l vom face binevoitor si atent la ce vom spune. daca vom crede util. si inca timid Si neincrezator . Ma gandesc la exprimarea unei dorinte. desi aproape intotdeauna sunt comune ambelor parti. in general. pe cand in peroratie ne este ingaduit sa rascolim toate sentimentele. da adeseori impresia neplacuta de aroganta. judecatori. Majoritatea retorilor au deosebit cinci genuri de cauze: nobile. teama. altii in a celor uimitoare. umile. Totusi acest procedeu. In cauzele ambigue trebuie sa facem pe judecator deosebit de binevoitor. nu trebuie neglijate. cauzele . Acelasi efect il are indicarea succinta si limpede a esentei cauzei in care trebuie sa se pronunte (cum fac Homer si Vergiliu in exordiile operelor lor). desi pentru ea s-a constituit acest complet de judecata conform legii". fie si numai ca sa nu le foloseasca adversarul. Ce trebuie deci sa facem? Sunt de acord ca. sau aratate ca demne de dispret. nu ca as ignora motivul invocat de ei. primejdios. trezind in el speranta. La aceasta se pare ca pe drept se adauga categoria cauzelor nedemne. Nu vad alt exemplu mai bun de dat oratorilor. admonestandu-l. cat erorii in care el a putut sa fie indus. facand apel chiar la vanitatea lui. uimitoare si obscure. si mai ales daca judecatorul e convins ca este in joc propria sa persoana sau interesul statului. important. in toata amploarea lui. sufletul lui trebuie deci zguduit. este mai potrivit pentru replica decat pentru atac. ca intreaga cuvantare a acuzatorului este impartita in doua parti. Castiga favoarea judecatorilor si unele mijloace care. pe cand in cazul dintai trebuie sa-i fie expuse. ci fiindca lipsa de cunoastere a judecatorului se datoreaza nu atat neglijentei lui. Genul cauzelor neasteptate se numeste astfel deoarece consta din cauze la care omul nu se asteapta. uneori chiar cu tinuturile si cetatile si. in cauzele obscure. cat despre cauzele nobile. judecatorului faptele. Cluentio al lui Cicero. va deveni insolent daca va invinge. sa-l dispunem sa le cunoasca. ele se recomanda prin insasi natura lor.

si ea. locuri. dar. apoi arata ca insasi aceasta acuzare este in realitate o aparare a aliatilor. daca vom vorbi ca avocat sau impricinat. ori de cate ori avem posibilitatea alegerii. O vorba de spirit la locul ei readuce. asa procedeaza Cicero spunand ca stie ca unii sunt surprinsi de faptul ca el. caci in felul acesta i se va da mai usor apoi crezare. eventuale. in acest scop. Nu este inutil nici procedeul prevenirii obiectiilor. de pilda. de asemenea orice este pe gustul judecatorului ii alunga plictiseala. vine acum sa acuze pe Verres. in primul rand.care sunt aproape infinite . rareori se intampla ca cineva sa fie aparatorul potrivit pentru propria sa cauza. Cat despre faptele care nu pot fi negate. daca nu le tratam in general. unii declamatori contemporani il folosesc aproape intotdeauna. caci. sau comise cu alta intentie. persoane. fiindca diferitele situatii se nasc din cauze. fie ca apartenentele o dezavantajeaza. uneori. sau ca sunt fara legatura cu chestiunea de fata. buna dispozitie. As da un singur precept cu caracter general si anume sa fugim de ce poate dauna si sa cautam ce ne poate fi util. este de dorit sa se indrepte mai putina ura asupra noastra decat a lui. tot asa. recurgem la cauza. altele din opinii direct legate cu cauza insasi . dupa cum e de dorit sa ne atragem mai multa simpatie decat adversarul. Cateodata se va preface ca el insusi este zguduit de invinuirea adusa clientului sau. aceasta preferinta este libera. De aceea unii disting doua genuri de exordii. patrundem in sufletul judecatorului prin insinuare. exordiul direct cuprinde invocarea directa a bunavointei si atentiei. fapte. sau ca trezeste revolta cand avem ca adversar un patron sau un parinte. timp. Intrucat acest procedeu este util uneori. cautam ce loveste pe adversar. unele provenite din caracterul judecatorului. Astfel. Daca dificultatea provine de la persoana. cand va apara sau nega aceleasi fapte. subiecte pe care le dezvolta ca pe niste pledoarii. ecordiul direct si exordiul prin insinuare. sau naste compatimire cand e un batran. poate chiar sa critice cu folos. cazurile sunt infinite. avand de dezvoltat subiecte bazate indeosebi pe pasiuni. indeosebi cand cauza nu se prezinta suficient de demna. Din aceleasi motive se pare ca este necesar exordiul de insinuare daca adversarul prin pledoaria sa a patruns in sufletul judecatorilor sau daca suntem obligati sa pledam in fata unui auditor obosit. Fiindca invocarea directa nu poate avea loc in cauzele nedemne. Unii retori expun foarte pe larg mijloacele de remediere a acestor dificultati si inventeaza.uimitoare si nedemne au nevoie de paliative. recurgem la persoana. la nevoie. planul va reiesi din natura fiecarei cauze. sau ca pot fi iertate deoarece faptasul se caieste. care timp de atatia ani a aparat pe multi si nu a atacat pe nimeni. in for. sau ca impricinatii si-au si primit indeajuns pedeapsa pentru ele. insa. In declaratie. ei enumera multe specii. trebuie sa ne simlim sa dovedim ca sunt exagerate. . ca si cum le-ar fi permis sa inceapa decat contrar oridnii firesti. daca nici una nu ne vine intr-ajutor. Tocmai de aceea este mai usor sa pledeze avocatul decat impricinatul. De primul inconvenient vom scapa anuntand dovesi si depreciind pe ale adversarului de al doilea promitand ca vom fi concisi si folosind mijloacele indicate pentru mentinerea atentiei judecatorului. cum face Cicero in discursul pentru Rabirius Postumus.api altele provenite din elementele oricarui proces. Aceasta figura retorica este numita prolepsa. cauze. pentru a mentine atentia auditorilor si pentru a obtine autoritatea omului care restecta adevarul. fiindca el poate lauda fara a parea arogant si. Discipolii lui Apolodor sustin ca mijloacele de a-ti atrage judecatorul nu se rezuma la cele trei enuntate mai sus. Daca dificultatea se daoreaza cauzei. nu pot fi prevazute toate speciile. In scoala. e natural ca personajele sa vorbeasca ele insele fiindca nu pot fi communicate si nu pot fi redate cu aceeasi intensitate pasiunile altuia ca ale propriului tau suflet. vorbe. Deci trebuie sa examinam. un orb sau un copil. fie pentru ca fapta este necinstita sau dezaprobata de oameni.

sau a vreunei licente poetice. adaug ca oratorul trebuie sa analizeze ce are de spus. in sfarsit nu trebuie sa fie intotdeauna muncit si inflorat. in sfarsit ce dorim sau de ce ne temem. ne supravegheaza. datorita usurintei cu care a fost improvizat. in ce situatie. indiferent in ce parte. Caci insa nu am captat simpatia si atentia. pentru ca nici chiar in procesul cel mai sigur nu trebuie sa apara prea mult sentimentul increderii in succes. elemente din exordiu sunt comune si altor parti ale pledoariei.respect. Marturisesc ca toate acestea sunt adevarate. Acest sfat a fost recomandat. Din vechile percepte raman valabile urmatoarele: sa nu se observe in exordiu folosirea vreunui cuvant neuzual. ne putem lua aceasta libertate. fiindca nu este indeajuns sa aratam elevilor care sunt elementele exordiului ci trebuie sa le explicam si modul in care poate fi realizat mai usor. in felul cum este compus. Insa.care pare cea mai in afara acestor mijloace . se cuvine ca exordul sa fie moderat in cugetari. sa para simplu si nelucrat si sa nu promita prea multe. atent. totusi ea poate fi mentinuta facand impresia ca vorbim ingrijit. sau din naratiune. dispus sa afle faptele.prin stralucirea ce o raspandeste . . insa proaspata. fiindca orice mestesug artistic al oratorului pare indreptat impotriva judecatorului. cum el stie ce drepturi are. care pare a fi parerea judecatorului inainte de a ne asculta. dar ele intra in cele trei categorii despre care am vorbit. Este foarte agreat exordiul cu subiectul luat din actiunea partii adverse pentru faptul ca.il face pe judecator atent si-l dezbate de la bunavointa aratata adversarului.fara sa o spuna . Caci vorbirea in care arta este disimulata si. Caci daca il am pe judecator binevoitor. cum spun grecii. sau cand dezvoltam idei generale. astfel incat chiar daca restul discursului a fost de mai inainte scris si lucrat cu grija pare improvizata intreaga pledoarie al carei exordiu nu tradeaza o pregatire prealabila. de aceea in exordii nu trebuie sa fie evidenta deloc munca de elaborare. Cand este expus simplu si obisnuit. Cu tot atata prevedere trebuie sa evitam de a deveni suspecti in ochii judecatorului. a auditorilor. Totul trebuie manuit dupa cum voiam sa modelam sufletul judecatorilor.sa fie observat vreun cuvant indraznet. pretinde . nu este vizibila elaborarea. decat cea ce nu ar putea fi la fel de bine spus in alt loc. Dar. Or. prin cuvint sau expresia fetei. Contemporanii considera insa exordiu orice inceput de pledoarie indiferent cum a fost intocmit si ce a vorbit.(care nu se arata). Insasi natura va indruma pe orator sa stie cu ce trebuie sa inceapa. pe buna dreptate. impotriva cui vorbeste. de exemplu.ocazii si altele. ci adeseori. indeosebi in procesele capitale sau tinute in fata centumvirilor. judecatorii insisi pretind pledoarii lucrate cu atentie si cu mare grija. indeosebi daca a fost enuntata o cugetare seducatoare! Fara indoiala. Caci judecatorul aproape ca uraste siguranta de sine a pledantului si. E greu a pastra masura intr-o astfel de situatie. mareste prestigiul talentului nostru. numai dupa ce sufletele lor au fost castigate si incalzite. . in pronuntare chiar. nu vad ce ar trebui sa doresc mai mult de vreme ce insasi teama . in ce imprejurari. acum in unele tribunale. ci improvizat pe loc si nascut din situatia prezenta. pentru cine. dar nu cu artificiu. sa aiba in vedere care este parerea publicului. in tonul cu care este exprimat si oratorul insusi sa aiba o infatisare modesta. a vreunei metafore prea indraznete. nefiind alcatuit acasa. castiga increderea. mai ales cand vom aborda dezvoltari a caror bogatie fireasca nu ingaduie . totusi nimic nu este mai bine spus. Stilul exordiului nu trebuie sa fie asemanator celui pe care il folosim cand argumentam. in fata cui. se cred dispretuiti daca. in ce loc. ori a vreunui arhaism iesit complet din uz. insa aplicarea lui variaza intrucatva dupa epoca. tocmai a nu arata acest lucru constituie caracteristica cea mai inalta a artei. caci vor nu numai sa fie informati ci si sa simta placere ascultand. de toti scriitorii. patrunde mai pe nesimtite. in cele mai frecvente cazuri.

.. De fapt. de vreme ce acelasi Cicero. amintita putin mai inainte. nu s-a adresat. De fapt. direct . redat in forma urmatoare: "Asadar. Acela pe care adversarul il poate schimba in avantajul sau transferat (in afara de aceste defecte. aparand pe Cluentius. sa fie luati in ras aceia care au pretins. Desi e mai putin agreat. ideea ar parea intr-adevar nefireasca si toata vigoarea ar disparea. Exordiul pe care il poate folosi si adversarul se numeste comun. Exordiul care convine mai multor cauze se numeste vulgar. il intrebuintam uneori cu folos. intr-o prosopopee.este vorba de discursul care se gaseste in comentariile lui Cicero (caci l-a aparat de doua ori) . asa cum am aratat mai inainte. ci fiindca nu o socot utila. Evident. Tubero are ceea ce un acuzator trebuie sa doreasca inainte de toate". Totusi. cu ce drept sau ce prejudecata ne poate opri sa dam printr-o astfel de figura puteri ideii? De altfel teoreticienii artei opresc folosirea acestei figuri in exordiu nu fiindca este cotrara regulilor.introduce. Demostene insusi. in exordiu. Merita. acestia. a doua nu ar face altceva decat sa indice faptul. un exordiu poate fi prea lung sau contrar regulilor). o persoana care vorbeste in favoarea acuzatului.si inca de la inceput . adreseaza cuvantul nu judecatorului. va trebui folosita tocmai pentru ratiunea care interzice folosirea ei. Daca asa stau lucrurile. daca utilitatea este evidenta. imitand procedeul lui Cicero impotriva lui Catilina: "Pana cand. utilizeaza chiar clasificarea. foarte viguros.acuzat de delapidare de bani publici . aparand pe Scaurus. isi bazeaza convingerea pe o anumita ratiune. Daca s-ar adresa judecatorului.A avea un lapsus de memorie sau a nu vorbi curgator nu este nicaieri mai displacut fiindca un exordiu defectuos poate fi asemanat cu un obraz plin de cicatrice: si. insa. afara de cazul ca acea divina ironie din Pro Ligario. uneori si exordiului ii este necesara o cugetare mai profunda. nu trebuie folosite fara discernamant. Tullius". Unii retori interzic categoric ca in exordiu sa ne adresam catre altcineva in afara de judecator. in exordiu. trebuie sa recunoastem ca este mult mai firesc sa ne adresam mai intai acelora pe care vrem sa ii atragem. Aceeasi ar fi situatia si la Demostene. ca toate exordiile sa se margineasca la patru fraze. metafora si alte figuri . M.lui Cicero insusi. pentru ca sa nu para capul mai lung decat trupul si ca nu cumva tocmai partea care trebuie sa pregateasca atentia judecatorului sa-l oboseasca. vei abuza?" Sa nu ne miram ca intalnim apostrofa in exordiu. discursul ar fi fost mult mai lanced daca ar fi folosit orice alta figura. Totusi. Cele mai multe din aceste vicii nu sunt insa specifice exordiului. Oare Salustiu. spunand: "Asadar. Tulbero. aparand pe Rabirius Postumus si pe acelasi Scaurus . in sfarsit. M.toate interzise de retorii precauti si meticulosi .se foloseste chiar de exemple. de buna seama. tu ai ceea ce un acuzator trebuie sa doreasca inainte de toate" si celelalte. s-ar convinge mai usor cine ar vedea intregul pasaj. La fel: comparatia. Acesti retori au semnalat cu mai mult simt al realitatii alte vicii ale exordiilor. ar displacea cuiva. dar sa fie scurta. la randul sau.pot fi folosite uneori. nu mai putin trebuie evitata lungimea peste masura a exordiului. acuzat de ambitus . printr-un fel de lege. desigur. impotriva caruia vorbea? "Greu si cu sufletul indoit as suporta vorbele tale de ocara. fiindca aceste forme de exordiu sunt binevenite uneori. daca am schimba directia data cuvintelor. cel mai rau carmaci e acela care isi izbeste de mal corabia tocmai. de asemenea. Intinderea exordiului depinde de cauza: cauzele simple cer un exordiu scurt cele complicate. iar in Pro Ligario se adreseaza lui Tubero. suspecte si nedemne simt lipsa de unul mai lung. ci oricarei parti dintr-un discurs. Forma prima preseaza si insista. aceasta devine mai agera si mai puternica daca este adresata altei persoane decat judecatorului. adeseori nu l-au evitat nici marii oratori. se adreseaza chiar mai multora cand gaseste de cuviinta. Asadar.. ci numai cand ratiunea cere incalcarea regulii. ci lui Eschine. Tullius. la plecarea din port.

sa stoarca aplauze. e preferabil sa nu trecem peste ea pe neobservate. Este rece si pueril procedeul afectat din scoli ca fiecare tranzactie sa cuprinda neaparat o cugetare pregnanta si. multe pasaje indeplinesc rolul de exordiu. De altfel. fiindca incheaga intr-un singur tot subiectele cele mai felurite. de exemplu la Cicero. este de prisos cand judecatorul este indeajuns de pregatit si fara de el. chiar sa urmareasca mersul faptelor? Caci prima part a expunerii isi va pierde efectul daca judecatorul inca nu stie ca am trecut la naratiune. va rog. cand timpul nu o permite. prin iscusinta ei. ori de cate ori vom avea exordiu.. ascultati cu atentie acest lucru". Pe orator insa ce il obliga sa ascunda aceasta tranzitie si sa insele pe judecator care. Acest caz insa este prea frecvent ca sa trebuiasca ilustrat prin exemple. de ex. judecatorul va trebui anume pregatit.: "ascultati acum restul". Daca procesul are mai multe puncte.Acestea sunt observatiile referitoare la exordiu. dupa cum este foarte indicat sa nu intram brusc in naratiune. Asa se amuza. judecatori. Iata de ce. Dar chiar in dovedire. Astfel. sau daca procesul nu simte nevoie de pregatire.. dar indeosebi in acest loc: "Voi expune ceva mai pe larg inceputul faptelor. Aristotel sustine chiar ca nu este deloc necesar in fata unor judecatori constiinciosi. Uneori totusi nu-l putem utiliza chiar de am voi. cel care a fost ucis de sclavii lui Ancharius. sa-mi ingaduiti fara a va supara. . Caci exordiul nu este intotdeauna necesar. fie ca vom trece direct la dovedire. judecatori. sfarsitul exordiului trebuie sa se lege cat mai strans de inceputul partii care urmeaza. trebuie indemnat. ceea ce va rog. trebuie neaparat ca fiecare parte sa aiba o introducere. Ovidiu in Metamorfoze. cand se scuza fata de Servius. cand judecatorul este ocupat. fie ca vom trece dupa aceea la naratiune. Varenus. se va intelege mult mai usor sfarsitul". in Pro Murena. sau: "trec acum la punctul urmator". cand este necesar. caci o data bine cunoscut inceputul. Daca dupa exordiu va urma o expunre mai lunga si complicata. Asa a facut Cicero de mai multe ori. el poate totusi sa fie acuzat de necesitate. de obicei. dimpotriva. uneori se intampla ca rolul exordiului sa fie indeplinit de alta parte din pledoarie.mijloc prin care Prodicus socotea ca ii trezim dintr-un fel de adormire. cand vrea sa vorbeasca impotriva cenzorilor. in Pro Cluentio. Dimpotriva. Cateodata in naratiune si in argumentare rugam pe judecatori sa fie atenti si binevoitori . sau cand o putere superioara ne constrange sa intram in subiect. Iata un exemplu: "Atunci C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful