BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE SI SILVICE

Cuprins
1

Nr. 1 1a 1b

1c 1d 1d1 1d2 2 2a 2a1 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) 2a2 2a3 2a4 2b 2b1 2b2 2c

Titlu Cuprins Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere Introducere Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Rolul bonitării cadastrale şi evaluării a terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională; elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere Pe plan mondial În România Metodologia de bonitare şi evaluare din România Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Indicatori de sol Alcătuirea globală a materialului de sol Alcătuirea granulometrică (textura) solului Starea de aşezare a solului Apa şi aerul solului Humusul Complexul adsorbtiv (de schimb) Reacţia solului Elementele nutritive pentru plante Conţinutul de carbonat de calciu Salinizarea şi alcalizarea Poluarea chimică a solului Indicatori de climă Indicatori de relief Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Lucrările de îmbunătăţiri funciare Lucrările agro-pedoameliorative Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie

Pag. 1 3 3 3 6

7 8 8 13 19 19 21 22 23 25 27 29 30 30 31 32 33 33 34 34 37 41 42 50 52
2

2c 2e 2f 2f1 2f2 2f3 3 Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5

agricolă perena Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Relaţii bonitare - producţie - costuri - preţ Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Evaluarea terenurilor forestiere Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică Acte normative Coeficienţi de bonitare naturală (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de potenţare a notelor de bonitare (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de bonitare a vegetaţiei agricole perene (Propunere ICPA, ICDP Piteşti-Mărăcineni, ICDP Braşov, 2006) Coeficienţi de bonitare a condiţiilor de infrastructură şi amplasament (Ordinul MAAP nr. 101/2001, cu unele modificări) Coeficienţi de evaluare a terenurilor forestiere (Propunere ICAS, 2006)

55 57 59 59 62 68 70 72 72 80 82 116 141 148 152

3

Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere
1. Introducere 1a. Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Bonitarea şi evaluarea imobilelor este o activitate urmărind a răspunde uneia dintre cele 3 funcţii ale cadastrului, cadastrul tehnic, calitativ şi juridic, şi anume celei referitoare la cadastrul calitativ. Ea se poate referi atât la cadastrul general, având ca obiect toate imobilele unui teritoriu, cât şi la cadastrele de specialitate, câte unul pentru fiecare categorie de imobile, respectiv în materialul de faţă la cadastrul agricol şi la cel forestier. Termenii de bonitare şi de evaluare sunt folosiţi adesea ca sinonime, având origini diferite în diferite limbi. Astfel, în germană se utilizează de regulă termenul „Bonität” sau uneori cei de „Schätzung” (apreciere), iar în rusă termenul „bonitirovka”, respectiv de „oţenka” (apreciere). Dimpotrivă, în engleză termenii curent utilizaţi sunt „evaluation” (evaluare), „appraisal” (estimare) sau „assessment” (apreciere), iar în franceză termenii de „évaluation” (evaluare) sau „estimation” (estimare). În română, îndeosebi pentru terenurile agricole, până de curând a fost folosit termenul bonitare, uneori diferenţiind bonitarea cadastrală (estimarea capacităţii de producţie sau stării de calitate a terenului) şi bonitarea economică (evaluarea valorii efective a terenului respectiv.). În ultimii ani, odată cu trecerea la economia de piaţă, termenul de bonitare are tendinţa de a fi restrâns ca sens, referindu-se numai la starea de calitate a terenului şi se extinde totodată folosirea termenului evaluare pentru a exprima valoarea economică a terenului, în terminologia cadastrală şi economică acest termen incluzând şi bonitarea cadastrală în sensul menţionat mai sus. Lucrările de bonitare cadastrală a terenurilor agricole şi forestiere necesită, cum se va vedea ulterior, cunoaşterea unor numeroase elemente de caracterizare a solului, a terenului şi a vegetaţiei perene respective. Aceste elemente se obţin de instituţii de specialitate, acestea completând ele însele bonitarea cadastrală cu evaluarea terenului respectiv sau punând la dispoziţie rezultatele respective altor evaluatori. Elementele de sol, teren şi vegetaţie necesare pentru studiile de bonitare răspund totodată cerinţelor de rezolvare a unor probleme de tehnologie agricole, respectiv forestieră, de îmbunătăţiri funciare, de conservare şi ameliorare a solului, de mediu înconjurător etc, astfel încât executarea unor astfel de studii de către instituţiile de specialitate depăşeşte necesităţile stricte ale lucrărilor de evaluare. Este necesar a preciza că valoarea unui teren agricol sau forestier estimată în cadrul lucrărilor de bonitare economică sau de evaluare este de fapt o valoare de referinţă, adică o valoare apreciată, utilă pentru unele scopuri specifice, dar care pe piaţă, prin mecanismul cererii şi ofertei, poate fi modificată, uneori sensibil, stabilindu-se astfel preţul real al bunului imobiliar respectiv. In cadrul cadastrului de specialitate agricol, îndeosebi în ceea ce priveşte terenurile arabile fără vegetaţie perenă, ca şi al celui forestier, lucrările de bonitare au ca obiect solul, sau mai exact terenul. Prin acest din urmă termen se înţelege ansamblul solului şi al celorlalţi factori naturali care influenţează formarea solului şi capacitatea lui de producţie, anume clima, relieful, apa freatică, vegetaţia.

4

în special: • • • • ştiinţa solului. Rolul principal revine fără îndoială pedologului.Lucrările de cadastru în general. care succede bonitării cadastrale. participarea acestor specialişti se impune deoarece sunt primii chemaţi să folosească rezultatele acesteia. 5 . bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere este o activitatea foarte complexă. bonitarea cadastrală se poate referi la o unitate de teren cu condiţii de sol şi de teren unitare. Evaluarea (bonitarea economică). ştiinţa apelor de suprafaţă şi a celor freatice. cele de cadastru calitativ agricol şi forestier în special. • evaluarea productivităţii terenurilor ocupate cu vegetaţie perenă instalată de om sau prezentă în mod natural pe acel teren. proprietatea. • bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament (drumuri. ştiinţa climei. include de asemenea unele etape: • • • • evaluarea influenţei pe care o are asupra productivităţii terenurilor agricole sistemul de agricultură şi nivelul tehnologic (stabilirea producţiei pe punctul de bonitare). sau pădurilor (bonitarea complexă a terenurilor (folosinţelor) cu vegetaţie perenă).. la care trebuie să coopereze specialişti de diverse profesii. la o proprietate. etc. In metodologia română o astfel de unitate de teren se numeşte teritoriu ecologic omogen (Teaci. Sub acest aspect. In oricare din concepţiile de mai sus. şi anume referitoare fie la lucrări ameliorative aflate efectiv în funcţiune (bonitare potenţială curentă). sunt strâns legate de cele de cartografiere a terenurilor respective. respectiv a pajiştilor. respectivă. este necesar să se refere la o parcelă cadastrală. silvicultorilor şi hidroamelioratorilor. Este de asemenea necesară participarea la elaborarea instrucţiunilor (metodologiei) de bonitare a agronomilor. cunoscător al solurilor şi elaborator al studiilor pedologice. sau la nivel mai general la o comună sau la altă unitate administrativă. rezolvarea principalelor probleme ale bonitării cadastrale a terenurilor agricole şi forestiere necesită cunoştinţe dintr-o serie de ştiinţe de bază. 1966). rolul specialiştilor în economie agrară şi al finanţiştilor devine esenţial. geomorfologia. chiar în cea mai restrânsă. în mod normal cunoscător de asemenea al celorlalte elemente ale cadrului natural care intervin în evaluarea terenurilor. plantaţiilor viti-pomicole. dar mai ales evaluarea (bonitarea economică). . In acest sens se realizează o evaluare medie a diferitelor teritorii ecologic omogene care constituie parcela. evaluarea integrală a valorii de referinţă (estimarea propriu-zisă a valorii economice sau efectuarea estimaţiei cadastrale). fie la lucrări ameliorative avute în vedere a se executa sau pune în funcţiune ulterior (bonitare potenţată prognozată). bonitarea cadastrală. hidrologia şi hidrogeologia. Cu alte cuvinte. climatologia. horticultorilor. ştiinţa formelor de relief. Pe de altă parte. Bonitarea cadastrală include o serie de etape succesive: evaluarea strictă a capacităţii naturale de producţie a solului ţi terenului (bonitarea naturală). Întrucât unul din scopurile principale ale bonitării şi evaluării este legat de activitatea de cadastru. având deci aceeaşi stare de calitate. elemente aparţinând lucrărilor de amenajare şi ameliorare a terenului (bonitarea potenţată). In cazul extinderii de la bonitarea strict naturalistă la evaluarea economică. apropierea pieţelor de desfacere etc). pedologia.

agronomia. de evoluţia în sens pozitiv sau negativ a însuşirilor intrinseci ale solului. ci caracter local sau naţional. Cadastrul calitativ agricol influenţează la rândul lui elemente ale acestor ştiinţe aplicative prin efectele pe care le are cu privire la garantarea dreptului de proprietate. In metodologia română de bonitare este clar exprimat că valoare maximă de 100 de puncte de bonitare este atribuită terenurilor cu cele mai bune condiţii naturale de producţie din ţară. rezultatele lor modificându-se în funcţie de dezvoltarea lucrărilor de amenajare şi a tehnologiilor agricole. poate mai clar exprimat în metodologia română decât în alte metodologii. Silvicultură Economie Sociologie Ştiinţele mediului înconjurător Cadastru calitativ agricol Clasificarea terenurilor pe baza lucrărilor de bonitare nu are de asemenea caracter universal valabil pentru orice mod de utilizare a terenului: în bonitarea terenurilor agricole se obţin note de bonitare specifice diferitelor folosinţe şi culturi. Acest caracter. a celor de piaţă. şi nu în cele din urmă de schimbarea condiţiilor social-economice. rezultă desigur din faptul că diferitele folosinţe şi 6 . creşterea eficienţei economice a producţiei agricole. 1966). la intervale de 10 ani. Figura 1 prezintă schematic aceste relaţii. faţă de această valoare intervenind coeficienţi subunitari de corecţie pentru oricare din aceste condiţii care nu sunt cele optime (Teaci. metodologia lucrărilor de bonitare şi evaluare nu are. respectiv horticultura sau silvicultura. sunt necesare cunoştinţe din unele ştiinţe aplicative. Lucrările de bonitare şi evaluare au caracter variabil în timp. Pedologie Climatologie Geomorfologie Hidrologie şi hidrogeologie Agronomie Horticultură. printre care. cel puţin în etapa actuală. protecţia mediului înconjurător etc. Aceasta înseamnă că diferitele clase de productivitate a terenului sunt apreciate în raport de variabilitatea condiţiilor naturale şi socialeconomice din ţara respectivă şi nu pot fi de cele mai multe ori echivalate direct cu cele din alte ţări. Pe de altă parte. economia şi sociologia. Legea cadastrului 7/1996 prevede în România ca lucrările de bonitare să fie reactualizate periodic. caracter universal.De asemenea. Figura 1: Schema relaţiilor dintre cadastrul calitativ agricol şi unele ştiinţe fundamentale şi aplicative. ştiinţele mediului înconjurător.

Bonitarea. bazată pe criteriile obiective ale cadastrului calitativ. îndeosebi a terenurilor agricole. inclusiv cadastrul calitativ agricol. cadastrul. îşi schimbă simţitor scopul faţă de cel pe care îl avea în economia socialistă: nu mai este vorba despre sarcini de plan într-o economie centralizată. Rolul bonitării cadastrale şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională. 1b. Se realizează o clasificare simplă a terenurilor pe baza producţiilor obţinute. Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere În ceea ce priveşte bonitarea terenurilor agricole se disting următoarele categorii de metode de lucru: • Metode bazate pe stabilirea claselor de producţie.1989 nu le-au putut fi retrocedate în natură. fără considerare directă a caracteristicilor terenului respectiv. obţinerea unei valori orientative care să folosească persoanelor implicate în operaţii de vânzare-cumpărare sau de arendare în iniţierea şi în desfăşurarea tratativelor respective. atât cea cadastrală cât şi cea economică. stabilirea valorii de gajare a pământului în operaţiile de creditare. întrucât nu se punea decât într-o mică măsură problema proprietăţii private a bunurilor imobile. cel puţin aproximative. In economia socialistă cadastrul. 1c. şi în nici un caz aceea a garantării acestei proprietăţi nu se punea astfel problema stabilirii valorii pământului. precum şi la zonarea planificată a diferitelor culturi agricole. a terenurilor agricole. şi deci bonitarea economică. stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor proprietate de stat. practic nu au existat.culturi au cerinţe proprii faţă de condiţiile naturale ale terenului. elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Obiectivele lucrărilor de bonitare sunt sensibil diferite în funcţie de tipul de societate în care se efectuează lucrarea respectivă. dar cunoaşterea ei într-o formă estimativă. Conform principiilor economiei libere. O astfel de metodă este cea uzitată în Belgia. In economia capitalistă. întreprinderi agricole de stat şi gospodării agricole colective a sarcinilor de plan. 7 . în perioada de trecere de la economia socialistă la cea capitalistă. şi ca atare bonitarea. de asemenea stabilirea despăgubirilor pentru proprietarii de drept cărora imobilelor preluate de stat în perioada 1945 . principalul rol al estimării stării de calitate a terenurilor agricole fiind acela de a contribui la repartiţia pe judeţe. de referinţă. este necesară pentru rezolvarea unor probleme printre care: • • • • • • stabilirea impozitului funciar. precum şi faţă de condiţiile social-economice în care se desfăşoară activitatea de producţie agricolă sau silvică. a constituit totuşi o preocupare importantă în economia socialistă. bazată pe proprietatea individuală. stabilirea despăgubirilor ce revin proprietarilor de teren în cazuri de expropriere pentru utilitate publică sau de scoatere temporară din folosinţă agricolă pentru executarea unor lucrări de asemenea de utilitate publică. ci despre aprecierea unei valori economice. această valoare este desigur în fapt stabilită în practica tranzacţiilor de piaţă. în sensul restrâns al termenului.

utilizate şi în România sunt modelele SWATR (Feddes şi colab. în Republica Moldova. • Metode bazate de indici. inclusiv deci a celor agricole şi forestiere. Notele de bonitare rezultă prin însumarea punctelor atribuite diferitelor caracteristici ale terenului care afectează capacitatea de producţie a acestuia. în România a fost elaborat modelul SIBIL (Simota. dar nu generalizate. evidenţă în prezent insuficient pusă la punct. Aici se încadrează metodele actualmente utilizate în Germania. EPIC (Williams şi colab. Sunt incluse aici procedee de estimare directă a producţiilor posibil de obţinut pe terenurile respective. bazată pe estimarea cheltuielilor necesare pentru crearea unui imobil asemănător celui evaluat. • metoda capitalizării veniturilor. dar aici aceste puncte nu se însumează ci se înmulţesc între ele..• Metode de clasificare calitativă a terenurilor. 1992). Din cele de mai sus reiese că metoda costurilor nu poate fi utilizată în cazul terenurilor agricole sau forestiere. fără a se calcula însă note de bonitare. mai precis a limitărilor pe care diferitele aceste caracteristici le produc în cazul unui anumit tip de folosire a terenului.. Printre aceste modele. de asemenea diferenţiat pentru condiţii neirigate şi uscate. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 este un exemplu de astfel de metodă. Astfel de metode sunt încă la începutul utilizării lor în ceea ce priveşte folosirea în lucrările de bonitare. Astfel de clasificări sunt uzitate îndeosebi în Statele Unite ale Americei unde sunt generalizate clasificarea după pretabilitate pentru diferite folosinţe (în condiţii de neirigaţie) şi pretabilitatea pentru irigaţie. Asemănătoare sunt metodele folosite de FAO. Proiectul metodologiei de evaluare a imobilelor (2006) recent pus în discuţie diferenţiază 3 astfel de metode: • metoda costurilor. în funcţie de specificul acestor caracteristici pe terenul respectiv. • metoda comparaţiei directe a vânzărilor (metoda preţului de piaţă). cel puţin 8 . în USA. respectiv stabilirea valorii pe baza preţurilor efectiv convenite de vânzători şi cumpărători pentru bunuri imobiliare similare celui evaluat. Metoda preţului de piaţă este probabil metoda cea mai corectă din punctul de vedere al celor mai multe dintre obiectivele pentru care se efectuează lucrări de bonitare şi evaluare. Metodele de bonitare aparţinând acestui tip. Pentru evaluarea (bonitarea economică) bunurilor imobiliare. • Metode de bonitare parametrică prin însumare. In metodele din această categorie se trece la estimarea prin puncte (note) de bonitare a productivităţii terenurilor studiate. 1983) şi CERES (Richie. Astfel de metode sunt folosite îndeosebi în USA. 1978). dar această metodă necesită existenţa unei evidenţe statistice complete. De asemenea. în România. motiv pentru care Proiectul de metodologie propune generalizarea ei în 2010. • Metode de bonitare cantitativă. precum şi unele metode propuse. deoarece acestea nu pot fi create de om. Astfel. • Metode de bonitare parametrică prin multiplicare. ca şi cele precedente. corecte şi permanent actualizate. metodă care în vedere estimarea produselor (sau altor venituri) care se pot obţine de pe urma imobilului respectiv. Aceste metode se bazează pe folosirea unor modele matematice de simulare a formării recoltelor şi a unor funcţii determinist-mecaniciste care definesc procesele respective. pornesc de la un punctaj stabilit prin instrucţiuni pentru diferite condiţii de sol şi de teren. Terenurile analizate se clasifică în diferite clase pe bază de apreciere conform unei metodologii precise a caracteristicilor acestor terenuri. 1985).

conducând la diferite metode de clasificare calitativă a solurilor în clase de pretabilitate sau favorabilitate . Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere 1c1. printre care Gavriliuk (1974). 1980). în Sparta sau în Imperiul Roman (Teaci. în cadrul căreia se disting opt clase de pretabilitate şi anume: • • • • clasa I clasa a II . necantitativ. dar ele nu sunt deocamdată generalizate: indicele productivităţii solului şi indicele potenţialului solului. repartiţia şi caracteristicile solurilor. 18 în principatul Milano. şi aceste studii l-au condus ulterior la elaborarea unui concept cu totul nou referitor la formarea. în secolul următor extinzându-se în întreg imperiul Austriac. Există şi aici abordări conducând la estimări cantitative. Pe plan mondial Activitatea de bonitare. Von Thünen (1842) a dezvoltat concepţia “economiei spaţiale” pe baza căreia valoarea terenurilor agricole este determinată în principal de distanţa faţă de centrele de consum. apoi în imperiul German. Preocupări ştiinţifice pentru stabilirea valorii de referinţă a pământului s-au dezvoltat în acea epocă în Germania şi în Elveţia. a existat într-o anumită formă încă din antichitate. In Statele Unite ale Americii problemele bonitării sunt în cea mai mare parte abordate sub aspect. aceste preocupări apar în sec.a terenuri cu puţini factori limitativi care să restricţioneze utilizarea lor terenuri cu unele limitări care reduc sortimentul de culturi sau necesită practici moderate de conservare terenuri cu limitări severe care reduc sortimentul de culturi şi/sau necesită practici specifice de conservare terenuri cu limitări foarte severe care reduc sortimentul de culturi 9 . iar recent s-a elaborat o nouă metodică (Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova . 1970. Se găsesc elemente privind modul de stabilire a impozitelor agricole pe baza productivităţii terenurilor respective în Mesopotamia antică şi în Egiptul faraonic. iar Thaer elaborează pentru prima dată un sistem de bonitare pe bază de puncte stabilite în funcţie de textura solului (ambii autori citaţi de Teaci. respectiv de poziţia lor în cadrul “cercurilor Thünen” identificabile în jurul marilor oraşe. Din Evul Mediu se regăsesc astfel de elemente în legislaţia germană. 1d.a clasa a IV . 2001). inclusiv în teritoriile româneşti care aparţineau în acea vreme acestuia. Miclea. Dokuceaev (1883) a studiat problema evaluării calitative a diferitelor soluri. acestea stabilindu-se pe baza bonitării terenurilor respective. Ulterior. dintre metodele de clasificare calitativă pentru terenurile neirigate se practică clasificarea terenurilor agricole după pretabilitatea pentru diferite folosinţe (Klingebiel şi Montgomery. metoda folosită în prezent atât pe plan mondial cât şi în România este metoda veniturilor. 1995). Cerbari. care treptat s-a impus în întreaga lume şi care îl caracterizează pe autorul ei ca fondator al pedologiei moderne. precum şi indicele Storie folosit în California sau evaluarea solului pentru creşterea plantelor. conceptul şi metodologia bonitării au fost dezvoltate în Rusia de numeroşi autori.pentru terenurile agricole şi forestiere. In Rusia. Astfel. 1997.a clasa a III . Mayer defineşte în 1805 noţiunea de bonitare. 1961). în special pentru scopuri legate de impozitarea terenurilor agricole. Intr-o formă organizată. In Republica Moldova a fost aplicată metodica lui Luneva şi Riabânina (1976). aşa numitul concept al pedologiei genetice.

exprimată în procente faţă de 10 . capacitatea de plată fiind de 12 . 1953). lucrările de încadrare a terenurilor pe clase de pretabilitate pentru irigaţie se execută de regulă de către grupe de lucru cuprinzând un pedolog. 1993) se defineşte nota de productivitate. să permită amortizarea costurilor de investiţie şi să ofere totodată agricultorilor respectivi un nivel de viaţă satisfăcător.16 dolari pe acru terenuri marginal apte pentru culturi agricole. Pentru a răspunde cerinţelor menţionate.a In USA se folosesc de asemenea pe scară largă noţiunile de productivitate şi potenţial al solului.12 dolari pe acru terenuri apte numai pentru utilizare în scopuri speciale (orezărie. resurse de apă sau în scopuri estetice. puternic erodate.• clasa a V .a terenuri pe deplin apte pentru culturi agricole irigate care au o capacitate de plată de 16 . inclusiv cele privind aplicarea apei. îndeosebi. un hidroameliorator şi un economist. fâneţe.a clasa a VIII . Sunt incluse şase clase de pretabilitate: • • • • • clasa I clasa a II -a clasa a III clasa a IV . păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni . respectiv producţia prognozată pe un sol dat. criteriul de bază fiind ca producţia ce poate fi obţinută în cazul introducerii irigaţiei să conducă la o capacitate de plată acoperitoare care să asigure cheltuielile de producţie curente.5 . fâneţe.20 dolari pe acru terenuri moderat apte pentru culturi agricole. Pentru terenurile irigate se efectuează clasificarea terenurilor după pretabilitatea pentru irigaţie (Land classification.a • • • clasa a VI . livezi etc.a clasa a V . păduri sau viaţă sălbatică terenuri şi forme de relief cu limitări care împiedică utilizarea lor pentru producţie comercială şi limitează această utilizare pentru recreare. stâncoase. păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor ca păşuni. • clasa a VI . necesitând studii suplimentare pentru precizarea posibilităţilor de corectare a unor factori limitativi cum ar fi salinitatea sau excesul de umiditate terenuri inapte pentru agricultură: accidentate. Caracteristic acestei metodologii este includerea unor elemente tehnice specifice amenajărilor de irigaţie şi. insuficient drenate etc. viaţă sălbatică. Clasele de pretabilitate se pot subdivide în subclase în funcţie de natura factorilor limitativi care le afectează. In metodologia curentă de studiu pedologic (Soil Survey Manual. cu o capacitate de plată de 7.a clasa a VII . a elementelor economice.) terenuri provizoriu considerate ca inapte pentru agricultură irigată.a şi/sau necesită a fi gospodărite cu grijă terenuri fără pericol sau cu pericol redus de eroziune dar care prezintă alte limitări practic neremediabile şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni.

Cercetări ample privind productivitatea solului s-a efectuat. astfel încât el nu 11 . Indicatorii menţionaţi rezultă pentru diferite soluri. 2000). la păduri de conifere şi arbori cu frunze căzătoare (productivitatea exprimată în sporul anual de masă lemnoasă). precum şi echivalentul pierderilor de recoltă produse de factorii limitativi necorectaţi. (1978) prezintă productivitatea pe fiecare din cele aproape 1000 de soluri din statul Illinois. distanţa faţă de zonele urbane. neerodate şi la soluri fără subsol inaccesibil sistemului radicular. în statul Illinois din zona principală de cultură a porumbului.. In acest studiu productivitatea pentru fiecare sol se referă la terenuri plane. elaborat în USA (National land evaluation and site assessment. corelându-se pentru 34 de amplasamente reprezentative producţiile de porumb şi soia cu 16 însuşiri morfologice. identificarea posibilului impact asupra mediului şi implementarea politicii de protecţie a terenurilor agricole. Indicele potenţialului se defineşte ca producţia în condiţii de performanţă din care sau scăzut cheltuielile pentru măsurile aplicate pentru corectarea unor factori limitativi specifici solului respectiv. diferenţiat pe mari zone pedoclimatice. pentru cele 26 de asociaţii de soluri identificate la acea dată şi pentru toate unităţile administrative (“county”. mediu şi redus. evaluarea valorii de vânzare şi arendei. se disting 3 clase. şi se precizează principalele caracteristici de sol şi teren care le definesc. 1975) listează indicii de productivitate pentru tehnologia de bază şi pentru tehnologie superioară. dar totodată aducându-se importante elemente de noutate metodologică. In ceea ce priveşte indicele potenţialului solului. Acest sistem îşi propune să furnizeze informaţie care să răspundă la numeroase probleme atât ale organelor de decizie cât şi ale fermierilor. stabilirea impozitelor. printre care procentul de teren cu folosinţă agricolă. Sunt prezentate valorile medii respective. 1989). Datele se referă la culturile de porumb. la care adaugă o procedură de evaluare a condiţiilor de amplasament. mijloacele de transport. 1983). 2000b). de exemplu. soia. fâneţe şi păşuni (în acest ultim caz productivitatea se exprimă în număr de zile în care un acru de teren poate susţine un cap de bovină). impactul asupra mediului. de asemenea pentru tehnologii de cultură de bază şi superioare. Sunt indicaţi totodată coeficienţi (procentuali) de aplicat acestei productivităţi pentru diferite categorii de pantă şi eroziune. O metodologie complexă de evaluare a terenurilor este sistemul LESA. Printre acestea. din estimări ale specialiştilor pedologi şi agronomi şi din corelarea datelor statistice privind producţiile pe ferme cu învelişul de soluri al fermelor respective. grâu. fizice şi chimice ale solului. Recent. similar judeţului din ţara noastră) din cadrul acestui stat. Un astfel de studiu (Mausel. impactul culturii istorice. Ecuaţiile de regresie obţinute au fost validate pe baza datelor referitoare la alte 156 de amplasamente. potenţial ridicat. ovăz. Punctajul ce se poate acorda diferă de la zonă la zonă. Sistemul LESA include metodologia prezentată anterior referitoare la clasele de pretabilitate şi la conceptele de productivitate şi potenţial. Ulterior. problema productivităţii solului în statul Illinois a fost reluată. planificarea proiectelor privind resursele naturale şi căilor de transport. Fehrenbacher şi colab.producţia standard obţinută în condiţii de tehnologie superioară pe cele mai bune soluri din zona respectivă. precum şi procentul de suprafaţă cu terenuri din 7 clase de valori ale indicelui respectiv. S-au aplicat tehnici de calcul statistic (Garcia-Paredes. precum şi sub forma unui indice mediu pentru culturile cerealiere. Indicele potenţialului este utilizat şi în Canada (Dumanski şi Onofrei. actualizându-se indicii respectivi în acord cu progresele tehnologice (Olson şi colab. determinarea dimensiunii minime a fermelor. 2000a. precum şi pentru prezenţa subsolului limitativ. identificarea terenurilor agricole prime şi unice. In acest scop se iau în consideraţie 16 caracteristici.

Metodologia SRPG nu este diferenţiată pe folosinţe sau culturi. Sunt diferenţiate 2 ordine de favorabilitate (favorabil şi nefavorabil). reacţia solului.este prevăzut în instrucţiuni centralizate ci într-o primă fază trebuie stabilit pentru fiecare zonă. In continuare acestor note li se aplică o corecţie subunitară. O metodă simplă de stabilire a unor clase de producţie este cea uzitată în Belgia (Sys şi colab. 55 . Modelul a fost testat pe mai mult de 200 de serii de sol de pe întreg teritoriul USA. caracteristici privind apa solului. Acestea se referă la soluri scheletice. In cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie ( FAO) s-a elaborat o metodologie asemănătoare celei americane de clasificare calitativă în clase de pretabilitate (A framework for land evaluation.SRPG (Soil rating for plant growth . şi o serie de aşa numiţi factori modificatori printre care drenajul.20 puncte. respectiv nefavorabil în prezent şi permanent). sub formă procentuală. 1991). In acest scop se porneşte de la note maxime de 10 ce pot fi acordate fiecărui factor. turbe. care ia în considerare 4 grupe de factori. băltiri permanente şi altele. reacţia. fiecărei clase atribuindu-se un număr de puncte între 0 şi 100. este cea denumită Notarea solurilor pentru creşterea plantelor . Unele detalii specifice terenurilor neirigate (Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. 1976). Abia în faza următoare se trece la acordarea de puncte fiecărei unităţi de teren din zona studiată. 1985) au fost discutate ulterior. profilul fizic al solului. relieful). fără a se mai trece la calculul descris anterior.90% din recolta maximă din ţară terenuri mijlocii. Pentru fiecare subfactor s-au stabilit clase de valori. subclase de favorabilitate (definite prin natura factorilor limitativi) şi unităţi de favorabilitate (în funcţie de caracteristici privind producţia sau tehnologia). Întrucât punctajul maxim pentru productivitatea (potenţialul) solului este 100. care poate fi de asemenea încadrată în categoria bonitării parametrice multiplicative. In afară de aceasta sunt prevăzuţi 11 “caracteristici care trec peste ceilalţi factori”. 5 clase de favorabilitate (favorabilitate ridicată.. diferită de la o caracteristică la alta şi specifică fiecărei zone studiate. se acceptă astfel o valoare maximă dublă pentru condiţiile de amplasament decât pentru condiţiile naturale ale terenului. conţinutul de elemente nutritive. textura şi structura solului. Modelul de calcul include 7 factori (structura şi nutrienţii în stratul superficial al solului. moderată şi redusă.75% din recolta maximă din ţară 12 . în cadrul cărora se identifică 30 de subfactori. componente chimice toxice. proporţional. unde se separă 5 clase: • • • clasa I: clasa a II-a: clasa a III-a: terenuri foarte bune. salinitatea. panta terenului. In cea de a doua fază se calculează “nota solului pentru creşterea plantelor” care rezultă din înmulţirea celor 7 note ale factorilor şi înmulţirea cu 100 a produsului rezultat. clima. şi anume grosimea solului şi permeabilitatea. pe care se obţin recolte de peste 90% din recolta maximă din ţară terenuri bune. 2000). Pe terenurile unde este prezentă una din aceste caracteristici se foloseşte direct nota respectivă. O metodologie recent elaborată în USA. In categoria metodelor parametrice multiplicative din USA este cea iniţiată în California de Storie (1933). astfel încât suma lor să fie 200. 75 . între 5 şi 100 de procente. cele patru procente înmulţindu-se între ele pentru a se obţine nota de bonitare a terenului respectiv. Se însumează apoi notele maxime astfel stabilite şi acestea se reduc din nou. notate cu 0 . Fiecare dintre cei cele patru grupe de factori este apreciat cu un punctaj. Intr-o primă fază se calculează “nota de factor” care este media aritmetică a punctelor pentru subfactorii respectivi divizată cu 100. 1983) şi irigate (Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture.

1934) şi generalizată prin aplicare pe întreaga ţară. gleizarea. anume 8 clase texturale de la nisip până la argilă la care se adaugă solurile turboase. cu proprietăţi fizice favorabile). Întreaga suprafaţă a Germaniei (de fapt a fostei Republici Federale a Germaniei) a fost bonitată într-o perioadă de circa 60 de ani.55% din recolta maximă din ţară terenuri neproductive. Principalul obiectiv urmărit a fost acela al calculării cât mai obiective a impozitelor. punctajul de bonitare este acelaşi pentru fazele având acelaşi număr. motiv pentru care instituţia creată în acest scop s-a organizat (şi este şi astăzi organizată) în cadrul Ministerului Finanţelor. Pentru fiecare dintre diferitele combinaţii posibile între tipurile de rocă. cele mai favorabile fiind desigur solurile cu textură mijlocie. pe care nu se pot obţine decât recolte sub 30% din cele maxime în ţară Metodologia recent elaborată în Republica Moldova (Cerbari. conţinutul de schelet. un număr concret de puncte între aceste limite. de relief. nelevigate profund. textură şi stadiul de evoluţie (în total 212 astfel de combinaţii) se prevede o gamă de variaţie a punctajului de bonitare. deci în total un număr de 13 faze. ocupă un loc central în procesul de evoluţie a solului de la roca brută până la solurile extrem degradate prin procese pedogenetice nesatisfăcătoare (podzolire. Ea are un important caracter participativ. 13 . La baza acestei metodologii pentru terenurile arabile stau 3 caracteristici principale ale terenului: • • • tipul de rocă. de apă freatică sau de prezenţa în apropiere a unei păduri. indiferent dacă este vorba despre soluri insuficient dezvoltate sau soluri excesiv dezvoltate.• • clasa a IV-a: clasa a V-a: terenuri slabe. punctajul de bonitare de bază astfel stabilit se corectează într-o anumită proporţie în funcţie de condiţii specifice de climă. faza 1 (soluri bogat humifere. pentru fiecare teren. prezenţa alunecărilor de teren. 2001) este de asemenea o metodologie parametrică cu caracter multiplicativ. salinizarea. fiecare având un punctaj de bonitare cuprins între 0 şi 100 de puncte. separându-se faze de evoluţie. Clasele de bonitare stabilite sunt permanent actualizate în funcţie de modificările intervenite în calitatea solului şi în sistemele de agricultură. conţinutul de humus. respectiv materiale deluviale mai puţin favorabile. grosimea orizontului cu humus. gradul de eroziune. In continuare. Acest punctaj este corectat prin înmulţire cu coeficienţi de corecţie subunitari pentru una sau mai multe dintre 15 caracteristici ale solului şi terenului: grosimea solului. ea fiind ulterior oficializată legislativ (Bodenschätzungsgesetz. pseudogleizare). specialistul evaluator urmând să aleagă. cea mai favorabilă. prezenţa unor materiale depuse prin activitatea omului. adâncimea la care apare carbonatul de calciu. prezenţa proceselor de colmatare. alcalizarea. textura. iar între locul central şi solul extrem degradat pedogenetic de asemenea faze de la 2 până la 7. 5 grupe. acordându-se un loc amplu discuţiei directe dintre specialişti şi proprietarii de pământ. roci dure alterate sau pietrişuri din nou mai puţin favorabile. starea de evoluţie a solului (“Zustandstuffe” în germană).10 puncte. adâncimea apei freatice. între roca nesolificată şi locul central se diferenţiază faze de la 7 până la 2. Revenind la Germania. densitatea aparentă. Sunt identificate 134 soluri (la nivel de tip şi de subitp de sol). textura stratului arat. loess şi materiale aluviale foarte favorabile. în perioada mai recentă metodologia de bonitare a fost pusă la punct de Rothkegel (1928). Metodologia adoptată este relativ simplă şi se bazează pe studiile pedologice executate de alte organizaţii de specialitate. pe criterii oarecum subiective. 30 . în genere de câte 8 .

Burt (1970). stabilindu-se un punctaj de plus sau minus 10 puncte pentru temperatura medie anuală şi de plus sau minus 10 puncte pentru cantitatea de precipitaţii anuale. O dezvoltare deosebită au căpătat în România lucrările de bonitare începând cu anii 60’. cu caracter oarecum experimental. floarea soarelui. cartof. Drăgan (1934). ca de altfel şi celelalte prevederi ale acestei legi.. clima. bazată pe studiile pedologice la scara 14 . In România In afara provinciilor aflate la acea dată în Imperiul Austriac. cu unele corecţii suplimentare în funcţie de expoziţia pantei faţă de punctele cardinale. 1980). 1966). excesul de umiditate de suprafaţă. Ion Ionescu de la Brad (1870). Banat şi Bucovina. putându-se obţine astfel pentru un anumit teren orice valoare între -50 şi +100 de puncte. între 0 şi 50. porumb. condiţiile hidrologice. 1970). In această etapă bonitarea s-a efectuat pe baza metodologiei elaborate iniţial de Teaci (1960.. Au fost folosite următoarele criterii: • • • • solul. relieful. 1c2. iar în cazul terenurilor arabile pentru 5 culturi (grâu. Hartia (1966). metodologia respectivă identificând un număr de 141 de soluri şi fiecăruia dintre ele atribuindu-se un număr precis de puncte. fâneţe. După 1918 au existat preocupări pentru stabilirea unei metodologii proprii de bonitare care să permită extinderea în celelalte provincii româneşti a sistemului de cadastru şi impozitare.. Condiţiile de rocă nu se iau în consideraţie. 1966. Teaci şi Burt (1964. excesul de umiditate specific pe unele terenuri în pantă sau riscul inundaţiilor. luat în considerare prin plus sau minus 15 puncte acordate în funcţie de înclinarea pantei şi de prezenţa unor depresiuni închise sau deschise. Vasiliu (1936). Legea cadastrului 23/1933 a avut unele prevederi privind bonitarea cadastrală dar. O formă dezvoltată a acestei metodologii a fost elaborată ulterior (Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor . 1966) a fost o metodă parametrică cu caracter aditiv.sol optim şi în cel sol optim . desigur fiind direcţionate în conformitate cu principiile economiei socialiste şi având deci ca obiectiv principal repartizarea sarcinilor de plan. 1975). ele nu au fost practic aplicate până la război decât în câteva comune. In aceeaşi perioadă Burt (1970. iar pentru starea de evoluţie a solului un total de numai 5 faze (1 fază optimă şi câte 2 faze în intervalul rocă . respectiv în Vechiul Regat şi în Basarabia. vii. Grinţescu (1936). Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 (Teaci. generalizat la acea vreme în Transilvania. 1973) a propus termenul de ecometrie pentru caracterizarea cantitativă a relaţiilor dintre caracteristicile terenului şi productivitatea acestuia.sol excesiv degradat). Au fost publicate propuneri de metodologie de către Popovici Lupa (1925). Punctajul atribuit fiecăruia din cei patru factori menţionaţi se adună. livezi). bonitate de asemenea cu plus sau minus 15 puncte. sfeclă de zahăr). şi ulterior sensibil modificată de acelaşi autor (Teaci. Teaci şi colab. Ea a fost utilizată într-o amplă lucrare. (1972). unele elemente privind clasificarea după calitate a pământurilor se regăsesc în lucrările fondatorului ştiinţelor agricole româneşti. cu contribuţii ale lui Crişan (1959). respectiv adâncimea apei freatice. In toate cazurile punctajul este diferenţiat pentru diferitele folosinţe agricole (arabil. păşuni.Pentru bonitarea pajiştilor metodologia este oarecum diferită. iar cele de climă şi de hidrologie sunt incluse printre factorii de bază ai bonitării. Pentru textura solului se analizează numai 5 clase texturale.

Cea de a treia variantă a metodei de bonitare (Teaci. Ea va fi prezentată ulterior în lucrarea de faţă. 1975). 1989. precum şi la nivelul întregii ţări la diferite scări (Teaci şi colab. Hartia (1966) a propus unii indicatori de apreciere a condiţiilor de amplasament şi organizare a teritoriului. Cercetări specifice s-au efectuat pentru bonitarea culturii de sfeclă de zahăr (Seceleanu şi Teaci. pietre. ea a fost recent preluată în activitatea de cadastru (Metodologia cadru. adăugându-se elemente privind diferenţa de altitudine dintre parcela de teren. Neacşu şi Mielcescu.. 1975).. fermă şi centrul de desfacere precum şi gradul de acoperire a terenului cu muşuroaie. pajişti (Neacşu şi colab. 1970). Teaci şi colab. 1983d. O variantă mai completa de indicatori de amplasament şi infrastructură este în curs de elaborare. sudul ţării (Teaci şi colab. 1966. Popa şi Stan. 1966. scara 1:50. 1975). Oltenia (Teaci şi Burt. Teaci şi Burt. S-au efectuat de asemenea lucrări de bonitare în diferite zone din ţară: Dobrogea (Teaci şi colab. cartof (Maxim. 1987. care va fi descrisă în detaliu ulterior. Intre aceste însuşiri s-au studiat condiţiile climatice (Teaci şi colab. 1990)..000. 1983c. sursele de apă inclusiv din apa freatică (Burt şi Teaci. 1978. 1978. 1987). O concepţie în parte diferită privind bonitarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură a fost elaborată de Vlad (2001a. 1961. 1967). arbori. uneori şi cheltuielile de producţie. 1981. 1987). care au fost sintetizate la scara 1:50. 1980. 1978. 2001b). arbuşti fructiferi (Voiculescu şi colab. 1967) includ şi corelaţii de ansamblu între notele de bonitare şi producţiile. 1975). arbuşti sau cioate. 1994).. Popa. judeţele Satu Mare (Asvadurov. Voiculescu.1:10. 1972. Voiculescu şi colab.. Factorii de infrastructură şi amplasament sunt consideraţi a afecta în primul rând favorabilitatea economică a terenului respectiv şi nu productivitatea lui intrinsecă (mărimea 15 . 1989). Setul de indicatori consideraţi este în mare măsură acelaşi. Ţărău şi Teaci..... mărimea şi forma parcelelor. 1997) şi celor de pomi fructiferi (Zambrovics. Teaci şi Burt. Vrancea (Munteanu şi Rapaport. 1963. 1989. 1989) sau viţă de vie (Oancea şi colab. 1980). In perioada elaborării acestor metodologii s-au efectuat ample cercetări privind corelarea diferitelor însuşiri ale terenului cu producţiile obţinute în unităţi agricole din diferite zone ale ţării. Hartia (1966) a folosit rezultatele obţinute prin aplicarea în Banat a primei variante a metodologiei Teaci de bonitare şi le-a corelat cu rezultatele economice ale întreprinderilor agricole respective. zona Siret ..000. Ea este general utilizată în prezent (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1982. 1971. o primă formă fiind publicată în lucrarea lui Mihalache şi colab. 1980).. 1980). 1970. 1983a. Unele dintre lucrările menţionate (Teaci şi colab.. pentru judeţul Bihor. respectiv distanţa şi starea drumurilor... conţinutul de schelet (Canarache şi Stângă. Burt şi colab.. 1975). iar Hălmăjan şi colab. 1963.. 1970). (1972) au aplicat metodologia de bonitare pentru profilarea producţiei agricole la o unitate agricolă de stat. Pentru aceste caracteristici a propus indici cu valori de la 0 la 6 care urmau a fi scăzuţi din notele de bonitare stabilite prin metoda Teaci. este o metodă parametrică cu caracter multiplicativ. Giurgiu (Parichi şi colab. 1974. 1968). efectuate în cei peste 20 de ani anteriori. 1979. 1978. 1995).Moldova (Predel. Costea şi colab. 1971). Teaci şi colab 1973. (2001). De asemenea. 1987.000 (Raionarea pedoclimatică . ale principalelor culturi. 1981. 1975. 1986. folosind o metodologie economică specifică. 1990). Burt şi Munteanu. 1980). porumb siloz (Andreiaşi şi colab. sistem caracteristic etapei respective. Iaşi (Tutunea şi Teraci. (1977) au realizat o aplicaţie a lucrărilor de bonitare pentru repartizarea sarcinilor de plan. 1983b.

ale solului şi terenului. combaterea poluării. folosirea apelor uzate. a 1 . între altele prezintă rezultate obţinute prin calcule specifice privind valoarea producţiei şi a venitului 16 . pe măsura creşterii acestor factori şi a intensităţii lor terenurile se încadrează în clasele II . arbuşti şi cioate. KP . Ca urmare. Sunt menţinute în cea mai mare măsură cele 6 clase de pretabilitate menţionate anterior şi subclasele diferenţiate pe baza naturii factorilor limitativi. prezenţa scheletului sau a texturii nisipoase. recultivarea terenurilor degradate antropic.. Clasele de calitate se subdivid în 9 subclase pe baza naturii factorilor limitativi (eroziune. Conform acesteia terenurile arabile se împart în 6 clase de calitate. cantitative. iar produsul lor este un indicator independent. vii. acoperirea terenului cu muşuroaie. Sunt prezentate metodologii separate pentru pretabilitatea la arabil. şi s-au susţinut în acelaşi domeniu o serie de noi teze de doctorat. şi reprezintă procentul din valoarea recoltei rămas după scăderea cheltuielilor suplimentare datorite condiţiilor respective de amplasament şi infrastructură: KA = 100 . vii. terenuri cu gropi. mărimea şi forma parcelei. 1982) o metodă de clasificare calitativă a terenurilor. In acest cadru. irigaţie. Se separă în continuare 7 grupe de terenuri. In acelaşi timp a fost propusă (Cârstea. fragmentarea microreliefului. diferenţiate pe baza înclinării pantei.factor de corecţie invers proporţional cu nota de bonitare a terenului respectiv. pietre. O metodologie similară de încadrare în clase de bonitare folosită anterior în România este de asemenea cea propusă de Georgescu (1960. similară celei din USA. au fost preluate şi sensibil detaliate astfel de sisteme de clasificare a solurilor după pretabilitate. coeficienţii respectivi au în cea mai mare parte valori supraunitare. In clasa I sunt încadrate terenurile lipsite de orice factori limitativi. variind între 2 pentru nota 100 şi 1 pentru nota 0.indici parţiali de corecţie pentru diferenţa de altitudine. dar adaptată condiţiilor specifice locale.V. iar în clasa a VI-a se încadrează terenurile neproductive. Ştefan (1998) analizează detaliat aspectele economie ale rentei funciare. salinitate. la care se adaugă grupe de pretabilitate bazate pe intensitatea factorilor limitativi şi subgrupe de pretabilitate stabilite prin detalieri ale unor caracteristici ale solului. 1987). In ceea ce priveşte celelalte terenuri agricole (pajişti. arbori. A fost publicată o sinteză la nivelul întregii ţări a rezultatelor studiului efectuat pe baza acestei metode de Institutul de Geodezie. subclase şi grupe de pretabilitate sunt prezentate în detaliu sub forma caracteristicilor concrete. Fotogrammetrie.(a1 + ∑ a i ) * (2 . ele se clasifică în 3 clase. îndeosebi în cazul celor destinate fundamentării proiectelor de îmbunătăţiri funciare şi a celor de organizarea teritoriului In ultimii ani s-au efectuat noi paşi înainte pentru dezvoltarea sistemului de bonitare. combaterea eroziunii. livezi. precum şi pentru desecare/drenaj. inclusiv includerea lui într-un cadru mai larg. Aceste clasificări sunt folosite în elaborarea unor studii pedologice. improprii folosirii ca arabil. numit notă de evaluare a amplasamentului terenului. a9 . aciditate.KP / 100) 2 9 unde KA este nota de evaluare a amplasamentului terenului. 1983). livezi). Cartografie şi Organizarea Teritoriului (Georgescu. Ulterior (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice.indice parţial de evaluare a lungimii şi calităţii drumurilor. Cârstea şi Tănase. 1964. amenajamente silvice. a2 .producţiei). pajişti. deponii sau halde). exces de umiditate. Criteriile de includere a unui teren în clase. 1964). orezării şi sere sau solarii.

Au fost aplicate metoda componenţilor principali pentru analiza stării de calitate (bonitării) terenului şi o metodă de programare liniară pentru rezolvarea unor probleme de decizie privind optimizarea structurii culturilor. şi anume întro variantă serii de ecuaţii liniare.. 2001a. In acest sens el propune o serie de coeficienţi subunitari pentru distanţa şi calitatea drumurilor şi pentru mărimea. El foloseşte un sistem de prezentare a variaţiei coeficienţilor de bonitare în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor respectivi sub formă de ecuaţii obţinute prin calcul statistic. Se folosesc de asemenea ecuaţii obţinute prin calcul statistic pentru exprimarea variaţiei coeficienţilor de bonitare. 2002) a elaborat un sistem suport de decizie. iar în altă variantă ecuaţii continue polinomiale de gradul 6 sau logaritmice. Patriche (2001) a utilizat metode statistico-matematice specifice. Din aceste calcule. autorul analizează problema evaluării influenţei condiţiilor de amplasament. pretabilitatea terenurilor pentru arabil. precum şi recomandări privind lucrările şi fertilizarea solului. Ţărău (1998) a detaliat semnificativ metodologia de bonitare pentru păşuni şi fâneţe. 1997. 17 . desecare/drenaj. Marian şi colab. Puşcă (1997) studiază bonitarea terenurilor agricole din Banat pentru grâu şi porumb.V de bonitare. Sistemul DexTer are la bază metodologia de specialitate existentă (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. Vlad (1997. prezentându-se hărţile respective de clase de bonitare pentru speciile respective. în acord cu metodologia de bonitare curentă. numit DexTer. forma şi gradul de comasare al parcelelor. In continuare au fost elaborate programe de calculator prin care se pot stabili notele şi clasele de bonitare naturală şi potenţată. Au fost stabiliţi. livezi şi pajişti.net diferenţiat pe cele 10 clase de bonitare şi pe 3 nivele tehnologice. diferenţiat în exploataţii asociative şi de către agricultori individuali. producţii şi venitul net. S-a folosit un set de indicatori sensibil diferiţi faţă de cei din metodologia actuală.. Metodologia elaborată a fost validată pe baza rezultatelor de producţie din 9 câmpuri experimentale din Banat. pe care îi denumeşte “coeficienţi de penalizare”. şi anume prin serii de ecuaţii liniare câte una pentru fiecare clasă de valori. Acesta are la bază crearea unei baze de date computerizate care cuprinde pentru teritoriul ce urmează a fi analizat toţi indicatorii de sol şi teren necesari. coeficienţi de bonitare a celor 17 indicatori diferenţiaţi pentru 16 specii de graminee şi leguminoase perene. combaterea eroziunii). stabilind atât clasele de calitate a terenului după metodologia Georgescu cât şi notele de bonitare după metodologia Teaci. Au fost de asemenea obţinute datele de producţie pentru principalele culturi. Jurcuţ (1999) a cercetat 12 amplasamente din Câmpia şi Piemonturile Vestice. vii. cerinţele orientative pentru lucrări hidroameliorative (irigaţie. precum şi corelaţiile semnificative dintre notele de bonitare. Din concluziile acestei lucrări sunt de reţinut argumentele în favoarea metodologiei bazate pe note de bonitare. câte una pentru fiecare clasă de valori. valori nule pentru clasa a VI-a de bonitare şi valori negative pentru clasele VII . Ea a fost aplicată la întreaga suprafaţă agricolă a Banatului. 1987). De asemenea. au rezultat valori pozitive ale venitului net pentru clase I . care au luat în considerare valori ale cheltuielilor de producţie nediferenţiate pe clase de bonitare. 1997). Au fost totodată avute în vedere lucrările anterioare privind realizarea şi utilizarea bazei de date cu informaţia necesară lucrărilor de bonitare la diferite scări (Tapalagă şi colab. exemplificându-le pe un număr de 25 de terenuri din judeţul Iaşi.X. iar aplicarea lui a fost exemplificată pe terenurile a patru comune din judeţele Hunedoara şi Iaşi. precum şi venitul net obţinut la aceste culturi.

despăgubirea proprietarilor de drept ale căror terenuri agricole sau forestiere nu au putut fi restituite (Legea 1/2000. Ordonanţa Guvernului 36/2002). care îşi propune să unifice aceste aspecte. 1977) şi altor specialişti privind staţiunile forestiere. 1994. şi monitorizarea calităţii solului.. 1980. 2002. Hotărârea de Guvern 1546/2001). Reglementările din actele normative menţionate sunt adesea diferite. 1997. Agrochimie şi Protecţia Mediului. Miclea.. Teaci. Chivu şi colab. Geodezie şi Cartografie (Ordonanţa de urgenţă 70/2001). 2002. (1964. 1993b. Mihalache şi colab. are în curs de definitivare un proiect de act normativ (Metodologia de evaluare a imobilelor). 18 . Puiu. 2002. Măgdălina. 2003. Problemele privind efectuarea studiilor pedologice. valoarea de patrimoniu proprietăţii de stat (Hotărârea de Guvern 834/1991. În acelaşi timp. 1999. concesionarea terenurilor din patrimoniul statului (Legea 219/1998). Hotărârea de Guvern 59/1994). Vlăduţ şi Popescu. Otiman. după 1989 au fost emise mai multe acte normative cu prevederi de interes pentru bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere: impozitarea veniturilor agricole (Legea 34/1994. 2001.Dezvoltare pentru Pedologie. 1999. Problemele de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere în cadrul acestei metodologii sunt avute în vedere de specialiştii din Institutul de Cercetare . O modificare importantă în organizarea cadastrului a urmat trecerii cadastrului agricol în competenţa Oficiului Naţional de Cadastru. Patriche. Legea cadastrului 7/1996 conţine unele prevederi generale privind bonitarea cadastrală. 2000. Bohatereţ. În ceea ce priveşte terenurile forestiere. Bold şi Avram. 1979. inclusiv bonitarea terenurilor agricole. 2003. Timaru. scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă (Legea 18/1991) sau forestieră (Legea 120/2004).Tratate şi cursuri de specialitate au inclus de asemenea elemente privind bonitarea terenurilor agricole (Kovács. Alecu şi colab. 1999. Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. uneori chiar contradictorii. În prezent. 1995. 2004). Pălămaru şi Dârja. 1996. arenda (Legea 16/1994). Vlad. 2002. sunt în parte detaliate prin Ordinul MAAP 101/2001 şi Ordonanţa de urgenţă 37/2002. împreună cu alte institute de specialitate din agricultură. în cadrul unui larg colectiv multidisciplinar. Ţărău. 1993a. Guş. precum şi metodologiile elaborate în diferite etape de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. 1999. un rol important l-au avut cercetările lui Chiriţă şi colab. Canarache. respectiv din Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice.

în zone turistice sau în apropierea unor căi de comunicaţie majore. NB(v) pentru vii. dar având în vedere specificul respectiv sunt unele deosebiri care se vor analiza ulterior. NB(p). în cele ce urmează se va prezenta metodologia de bonitare naturală şi potenţată a solului şi terenului. Metodologia de evaluare a acestor terenuri ca trebui revăzută. iar a produsului lor cu 100. NB(p) pentru păşuni. (g) pentru grădinile de legume. Etapa următoare este estimarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură. pentru un teren dat. Este necesar de precizat că metodologia de faţă se referă strict la terenurile cu folosinţă agricolă care nu prezintă interes economic din alte puncte de vedere decât producţia agricolă. iar prin combinarea acestora cu valorile NBst respective se obţin notele complexului sol/teren . uneori corectate prin operaţia de bonitare potenţată. devin note de bonitare a solului/terenului (NBst). se estimează notele de bonitare cadastrală (NBc). ca şi a celor situate în extravilan în apropierea unor localităţi. NB(f) pentru fâneţe. Ordinul MAAAP 223/2002 ) conducând la bonitarea cadastrală. nediferenţiată deocamdată pe categorii de folosinţă. are la bază prevederile Ordinului 101/2001. Prin multiplicarea. Într-o primă etapă se estimează pentru fiecare unitate de sol/teren notele de bonitare naturală (NBn). (p) pentru păşuni şi (f) pentru fâneţe. Metodologia de bonitare şi evaluare din România Pentru terenurile agricole. Valoarea terenurilor. ca şi a amplasamentului şi infrastructurii. situate în intravilan. de posibilitatea folosirii lor pentru construcţii. 2a.vegetaţie. În ceea ce priveşte terenurile forestiere. sau cele corectate unde a fost cazul.vegetaţie: NB(a). respectiv cea elaborată de Teaci (1975). NBc(p) sau NBc(f). NBc(l). 1987. este desigur determinată în principal de cu totul alte criterii. combinând probabil criterii specifice terenurilor agricole şi celor de construcţie. NB(l). Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Pentru fiecare dintre caracteristicile solului şi terenului care influenţează capacitatea de producţie a pământului. Metodologia de bonitare a vegetaţiei agricole perene. (l) pentru livezile de pomi fructiferi (v) pentru vii. Bonitarea cadastrală se efectuează în etape succesive de lucru. aceasta se marchează prin adăugarea în paranteză a simbolurilor (a) pentru arabil. NB(v). se estimează starea de calitate a acesteia: NB(l) pentru livezi. se obţine nota de bonitare naturală: NBn = (B1 × B2 × .. prin combinarea acestora cu notele complexului sol/teren . NB(f). în prezent agricole.. metodologia de bonitare şi evaluare este în mare măsură asemănătoare celei referitoare la terenurile agricole. metodologia de bonitare prevede o serie de coeficienţi de bonitare naturală egali cu valori cuprinse între 0 şi 1. Atât notele NBn cât şi cele NBst sunt diferite pentru diferite folosinţe. pentru terenurile agricole cu vegetaţie perenă. acolo unde nu au fost corectate prin potenţare. × B17) × 100 19 . cu unele modificări ulterioare (Metodologia elaborării studiilor pedologice. a tuturor acestor coeficienţi. În final. NBc(v). În continuare. Notele de bonitare naturală. diferenţiate în funcţie de categoria de folosinţă: NBc(a). notele respective fiind marcate cu NBi.2. Odată obţinută nota de bonitare cadastrală se poate trece la evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole respective.

pentru reacţia solului 14 clase cu pH de la sub 3.B3b B5 B6a . De exemplu.B16h Relief Hidro logie Exces de umiditate de suprafaţă B17 Pentru fiecare dintre indicatorii menţionaţi există un număr de clase de valori. pentru textură 6 clase de la nisip la argilă (la care se adaugă soluri carbonatice. 1987) Indicatori de bonitare naturală Factor principal Sol Textură în orizontul superior Volum edafic Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de gleizare Grad de pseudogleizare Rezervă de humus pe adâncimea 0-50 cm Reacţie în orizontul superior Conţinut de carbonat de calciu Grad de salinizare / alcalizare Grad de poluare Climă Temperatură medie anuală corectată Precipitaţii anuale corectate Înclinarea pantei Prezenţă alunecări de teren Risc de inundaţii Adâncimea apei freatice Factori ajutători Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Desecare / drenaj Textură în orizontul superior Grad de saturaţie Temperatură medie anuală corectată Textură în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Desecare / drenaj Tabel Anexa 1 B1a . ajungându-se astfel la un număr de 20 de indicatori care se cer analizaţi pentru un teren dat în scopul bonitării naturale a acestuia. pentru precipitaţii corectate 12 clase de la sub 300 mm până la peste 20 .5 până la peste 10.B12c B13 B14 B15 B16a . Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 1. roci compacte permeabile sau impermeabile şi depozite organice).B7b B8 B9 B10 B11 B12a .B3b B4a . Tabelul 1: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală (Metodologia elaborării studiilor pedologice.B2b B3a .Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază. pentru unii dintre aceştia coeficienţii de bonitare fiind diferiţi în funcţie de alte caracteristici ale solului sau terenului.B1b1 B2a .B6b B7a .

acumularea în stratul superior a unor substanţe organice specifice provenite din transformarea prin humificare a resturilor vegetale. 2a1. vii: struguri de vin. Fertilitatea solului este însuşirea acestuia de a întreţine viaţa plantelor. sfeclă de zahăr. corespunzători diferitelor clase de valori. înzestrat cu însuşirea de fertilitate. pantă. respectiv media celor 4 culturi cu cele mai mari note pe terenul respectiv (Metodologia elaborării studiilor pedologice. exces de umiditate de suprafaţă şi alţii). de lungă durată. păr. porumb. O exemplificare sub formă grafică a acestor coeficienţi pentru fiecare indicator şi pentru câteva folosinţe sau culturi va fi prezentată în cele ce urmează. în afara notei de bonitare individuale pentru diferitele culturi. păşuni. punându-le la dispoziţie apa şi elementele nutritive necesare proceselor lor vitale Formarea solului prin transformarea rocilor de la suprafaţa uscatului terestru se realizează printro serie de procese specifice (procese de pedogeneză). adâncime mică a apei freatice (1. conform specificului indicatorului respectiv. fâneţe. pentru adâncimea apei freatice 8 clase de la sub 50 cm până la peste 10 m etc. soia şi mazăre/fasole (Ordinul MAAP 223/2002). orz. Principalele procese de pedogeneză sunt dezagregarea (sfărâmarea) şi alterarea (modificarea alcătuirii chimice) rocilor. cu însuşiri proprii. cais. Coeficientul 1. aşa numitele orizonturi genetice. spălarea sau levigarea spre straturile din profunzime a unor componente şi acumularea unora dintre acestea la anumite adâncimi.2 m) şi alţii).4 . pentru pantă 10 clase de la plan (sub 2%) până la abrupt (peste 100%). Natura şi proprietăţile diferitelor orizonturi genetice şi a profilului de sol diferă mult de la o zonă geografică la alta sau chiar de la o parcelă de teren la 21 . cartof. orz. soia. Coeficienţii de bonitare sunt stabiliţi pentru fiecare din aceste clase de valori. in pentru ulei. coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator şi pentru fiecare clasă de valori fiind diferenţiaţi pe aceste folosinţe şi culturi.1400 mm. cireş şi vişin. în număr total de 26 sunt: • • • • • terenuri arabile: grâu. 1987) sau media celor 8 culturi mai răspândite în România: grâu. sunt date în Anexa 1. struguri de masă. fie clasei de valori celei mai mici(salinizare. bine diferenţiate. lucernă. strat superficial al scoarţei terestre provenit din roci prin procese specifice. trifoi. Folosinţele şi culturile considerate. Indicatori de sol Solul este definit ca un corp natural de sine stătător. Pentru terenurile arabile. porumb. secole sau chiar mai mult. sfeclă de zahăr. floarea soarelui. in pentru fuior. Tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator. optime (textură lutoasă. folosinţe şi culturi. mazăre şi fasole. se calculează şi o notă medie. livezi: măr. care denotă condiţiile optime oferite de indicatorul respectiv pentru productivitatea solului. piersic. reacţie neutră. legume. Ansamblul orizonturilor genetice constituie profilul de sol. fie unei clase cu valori intermediare. este acordat. Ca urmare a proceselor menţionate rezultă unele straturi caracteristice. cartof. fie clasei celei mai mari (volum edafic). prun. floarea soarelui. cânepă. Bonitarea terenurilor agricole se realizează diferenţiat pentru diferite folosinţe şi culturi.

constituie porii solului. Caracteristicile profilului de sol şi ale orizonturilor genetice care îl compun.30% pentru apă şi 5 . şi ca atare şi pentru estimarea stării de calitate (bonitării) solului. (2) Alcătuirea granulometrică (textura) solului Prezenţa în faza solidă a solului a materiei minerale alcătuită din particule de diferite dimensiuni. Conţinuturile de apă şi respectiv de aer sunt complementare. inclusiv a elementelor nutritive. Valorile medii indicate pentru proporţia celor trei faze sunt numai uneori întâlnite în practică. în cea mai mare parte silicatice). Ele dau totodată indicaţii generale privind calitatea solului. tipuri.5% pentru materia organică. Denumirile diferitelor soluri. Faza gazoasă contribuie la realizarea unui mediu corespunzător pentru viaţa microorganismelor şi rădăcinilor şi pentru unele procese chimice din sol. jumătate este reprezentat de faza solidă şi câte un sfert de cea lichidă şi de cea gazoasă. alcătuire care poate fi extrem de variată de la un sol la altul. din volumul lui. subtipuri etc. fizice şi chimice ale solurilor identificate şi clasificate pe hartă. o mică parte. adică format din substanţe diferite. cu un diametru variind de la miimi de milimetru până la centimetri sau chiar decimetri. creşterea volumului de apă conducând la scăderea celui de aer şi invers. cea mai mare parte. Condiţii medii cu totul generale de alcătuire a materialului de sol sunt cele în care. adică format din toate cele trei faze (solidă. aceste elemente nu se folosesc direct în lucrările de bonitare. Pe aceeaşi bază se atribuie diferitelor soluri denumiri corespunzătoare şi se realizează clasificarea acestora. cele mai frecvente fiind 45 . om) care afectează procesul de pedogeneză. este materie organică (humus). Toate componentele solului sunt esenţiale pentru ca acesta să-şi îndeplinească diferitele lui funcţii. Faza solidă a solului constituie matricea în care se fixează sistemul radicular al plantelor. vegetaţie. timp. este una din proprietăţile solului esenţială pentru funcţionarea acestuia şi pentru determinarea stării lui de calitate. relief.60% pentru materia minerală. polifazic. rocă. cel mult o zecime. clasificarea acestora şi însuşirile profilului de sol sunt esenţiale pentru elaborarea de către specialiştii pedologi a hărţilor de sol ale unui teritoriu dat.plantă. deci cel ocupat de faza lichidă şi de cea gazoasă împreună. 0 . Volumul neocupat de faza solidă. în acest scop fiind necesară cunoaşterea concretă a principalelor însuşiri morfologice.alta în funcţie de factorii pedogenetici (climă. lichidă şi gazoasă) şi polidispers. nu prin simpla desfacere a 22 . iar restul. (1) Alcătuirea globală a materialului de sol Solul este un sistem eterogen. măsurile ameliorative necesare şi tehnologiile adecvate. Totuşi. materie minerală (minerale diverse. iar printr-o serie de proprietăţi ale sale asigură mediul în care se desfăşoară principalele procese din sol şi din sistemul sol . în sensul că suma lor este constantă într-un sol dat şi la un moment dat. reprezintă principalele criterii pe baza cărora se identifică numeroasele clase. Din faza solidă.40% pentru aer. ele putând varia în solurile agricole între limite foarte largi. pune la dispoziţia acestora cele mai multe elemente nutritive. 10 . adică faza solidă este alcătuită din particule de diferite dimensiuni. de sol existente pe suprafaţa globului. Faza lichidă este cea care asigură necesarul de apă al plantelor şi transportul către aceasta a substanţelor dizolvate. Materia minerală este alcătuită din particule de dimensiuni foarte variate. Particulele elementare ale solului sunt acele particule minerale silicatice care nu pot fi divizate în particule mai mici decât prin sfărâmare sau prin tratamente chimice. precum şi factorii pedogenetici şi procesele de pedogeneză care au contribuit la formarea acestora.

se constată o creştere a capacităţii de reţinere a apei inaccesibile plantelor. Alcătuirea granulometrică a solului este dată de conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice. 23 .2 mm diametru mai mare de 2 mm Primele patru dintre aceste fracţiuni. roci nefisurate şi materiale organice.002 m diametru cuprins între 0. ce se trece de la textura nisipoasă spre cea argiloasă. solurile se împart în mai multe clase texturale. a reţinerii elementelor nutritive şi a rezistenţei mecanice pe care solul o opune la pătrunderea rădăcinilor şi la executarea lucrărilor solului. toate cele patru fracţiuni granulometrice de material fin. Astfel.2 . a permeabilităţii (uşurinţei cu care apa circulă prin sol) şi adesea a temperaturii solului în unele perioade ale anului. cuprinde următoarele fracţiuni principale: argilă praf nisip fin nisip grosier schelet (sau fragmente grosiere) diametru sub 0.02 . Alcătuirea granulometrică şi textura reprezintă un criteriu important în clasificarea solurilor. Dimpotrivă. modificându-se de la un orizont genetic la altul. Particulele elementare de diferite dimensiuni sunt clasificate în fracţiuni granulometrice. În completarea acestor clase texturale se disting soluri carbonatice. pe măsură ce creşte conţinutul de argilă şi scade cel de nisip. în proporţii variate. lut argilos. bazat pe clasificarea internaţională din 1912. In sistemul utilizat în România se disting 6 clase texturale (subdivizate la rândul lor în 21 de subclase texturale). cu diametrul mai mic de 2 mm. nisip lutos.agregatelor. care nu se modifică decât cel mult în urma unor procese pedogenetice de foarte lungă durată.02 mm diametru de 0. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt factori importanţi de care depind numeroase alte proprietăţi ale solului. fiecare dintre ele definită printr-un interval de diametre.2 mm diametru de 0.0. Cu foarte puţine excepţii. orice sol conţine. în acelaşi sens de modificare a texturii are loc o scădere a aeraţiei solului. iar textura de conţinutul procentual al celor patru fracţiuni ale materialului fin. adică pe măsură. După proporţia diferitelor fracţiuni granulometrice ale materialului fin.002 şi 0. roci fisurate. şi anume nisip. Această caracteristică sunt adesea diferenţiate pe profilul de sol. lut nisipos. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt însuşiri practic permanente ale solului. Cele mai multe soluri arabile din România nu conţin fragmente grosiere. lut. Sistemul de fracţiuni granulometrice utilizat în România. argilă (aceasta din urmă subdivizată în metodologia de bonitare în argilă lutoasă şi argilă mediefină). constituie materialul fin al solului.

şi cu atât mai accentuată cu cât climatul respectiv este mai uscat (Figura 3. Tabelele B1a . nisipoasă. 1975) In acord cu cele de mai sus.: cartof) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. grâul. dimpotrivă. .B2b în Anexa 1). bonitare 0. Tabelele B2a .2 1 Coef. iar scăderea notei de bonitare este mai accentuată spre solurile cu textură grosieră. întrucât ea determină o scădere a volumului de sol efectiv util. Influenţa texturii solului asupra stării de calitate a acestuia diferă în oarecare măsură de la o cultură la alta. elementelor nutritive etc. 24 .6 0. care exprimă indirect volumul de sol util pe adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular: Volum edafic (%) = ∑ [(100 − Schelet ) * Ad. Cele mai bune sunt solurile cu textură medie.4 0. păşunile şi fâneţele cer soluri ceva mai grele şi suferă mai mult atunci când solul are textură grosieră. sol] 100 Prezenţa scheletului. Spre exemplu.2 0 0 20 40 Argila (%) 60 80 Figura 2: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul superior. textura solului este un element important care influenţează starea de calitate a solului. această scădere fiind întrucâtva diferită la diferite culturi. şi ca urmare reprezintă unul din criteriile de bază în bonitarea cadastrală. cer soluri ceva mai uşoare şi suferă mai mult atunci când solul are textură fină (Figura 2. deci scăderea semnificativă a volumului edafic.1. In metodologia de caracterizare a solurilor şi de bonitare cadastrală se foloseşte indicatorul numit volum edafic. în timp ce cartoful şi unii pomi fructiferi. a volumului de sol care contribuie direct la reţinerea apei. Influenţa conţinutului de schelet se manifestă asupra stării de calitate a solului în sens negativ. şi mai redusă spre solurile cu textură fină. porumbul. micşorează puternic nota de bonitare a solului respectiv. pentru soluri afânate (o : grâu.8 0. argiloasă.B1b în Anexa 1). lutoase.

70 g/cm3. mai afânată.: precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. sau dimpotrivă într-o stare mai strânsă.4 0.8 0.60 g/cm3. . notată cu DA. are valori care variază în genere între 45 şi 50% şi este calculată cu: PT (%) = 100 × (1 − D ) DA • • • gradul de tasare. porozitatea totală. notat cu GT. fără porii solului. adică de volum al fazei solide plus cel al porilor. şi are de regulă valori specifice puţin variabile în diferite soluri (cu excepţia celor organice). bonitare 0. Pentru caracterizarea stării de aşezare a solului sunt necesare următoarele noţiuni: • densitatea. este un indice complex care ia în considerare toţi indicii anterior definiţi. Solurile scheletice şi cele organice ocupă suprafeţe foarte reduse. In adâncimea profilului de sol predomină solurile cu textură fină. (3) Starea de aşezare a solului Particulele solide ale solului pot fi aranjate într-o formă mai relaxată.2 1 Coef. notată cu PT.20 şi 1. şi are valori care variază în genere între 1.2 0 0 20 40 60 Volum edafic (%) 80 100 Figura 3: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru volumul edafic util al solului (o : precipitaţii anuale < 600 mm. şi. 1975) Solurile agricole din România au predominant în orizontul superior textură mijlocie şi frecvent. este masa unei unităţi de volum total al solului. precum şi conţinutul de argilă care are un rol important în aprecierea stării de aşezare a solului: 25 . iar cele carbonatice practic lipsesc. este volumul porilor exprimat în procente din volumul total al solului respectiv. volumul pe care îl ocupă porii acestuia este mai mare sau mai mic. cuprinse între 2. mai tasată. textură fină. notată cu D. In funcţie de această stare de aşezare volumul părţii solide a solului este mai mic sau mai mare. mai ales pe terenurile arabile. densitatea aparentă. corespunzător.65 şi 2.6 0.1. este masa unei unităţi de volum al particulelor solide.

şi ca atare nu constituie o caracteristică permanentă a unui sol dat.2 1 Coef. scade permeabilitatea pentru apă. moderat tasate (porozitate mică) şi puternic tasate (porozitate foarte mică). îndeosebi în ceea ce priveşte însuşirile fizice ale acestuia. şi se poate tasa puternic dacă se circulă cu unelte agricole sau cu mijloace de transport de mare greutate. scad valorile porozităţii totale) scade capacitatea solului de a reţine apă accesibilă plantelor. cum am arătat. în lucrările de bonitare 26 . 1. Întrucât.GT (%) = (45 + 0. Această variabilitate în timp se manifestă îndeosebi în stratul superior al solului. . Indicatorii enunţaţi anterior ai stării de aşezare a solului (cu excepţia densităţii) prezintă variabilitate accentuată atât de la un sol la altul şi de la un orizont la altul al aceluiaşi profil de sol.6 0. Starea de aşezare a solului influenţează calitatea solului. mare)..: textură fină) ( Metodologia elaborării studiilor pedologice. slab tasate (porozitate mijlocie). se tasează în anumită măsură pe cale naturală în perioadele următoare celor în care el este afânat.mijlocie. Orizonturile inferioare ale solului prezintă o stare de afânare mai puţin variabilă în timp.. creşte rezistenţa mecanică opusă pătrunderii în sol a sistemului radicular al plantelor. 1975) După valorile gradului de tasare solurile se apreciază astfel ca soluri afânate (porozitate extrem de mare .8 0. care este puternic afânat în urma executării lucrărilor de arătură şi în mai mică măsură în urma îngheţurilor de iarnă. cât şi la acelaşi sol în diferite momente ale anului.163 × A) − PT * 100 (45 + 0. %).4 0. bonitare 0. Astfel. starea de aşezare a stratului superior al solului variază simţitor în timp. mai ales în condiţii de sol umed. dar foarte variabili la diferite tipuri (subtipuri) de sol.2 0 -10 0 10 Grad de tasare (%) -30 -20 20 30 Figura 4: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru gradul de tasare al solului în secţiunea de control (o : textură grosieră . se înrăutăţesc condiţiile de aeraţie cu consecinţe nefavorabile privind procesele chimice şi biologice din sol. pe măsură ce creşte starea de îndesare a solului (cresc valorile densităţii aparente şi ale gradului de tasare.163 × A) (unde A este conţinutul de argilă.

producând exces de umiditate de suprafaţă. este aceea de a furniza acestora apă. Astfel. de care depinde în mare măsură creşterea plantelor. chiar în absenţa apei freatice. şi prin acumularea unor concentraţii solide. Chiar dacă apa provine în ultimă instanţă din precipitaţiile atmosferice. excedentul din precipitaţii se infiltrează în adâncime. adesea sub formă de pete amestecate cu pete ruginii dar uneori prezente în întregul volum de sol. manifestate morfologic prin culori albăstrui-verzui. ale oxizilor respectivi. la adâncime foarte mică se produce exces de umiditate de adâncime. dure. pe soluri cu permeabilitate normală. Umiditatea solului variază între limite largi de la sol la sol. în apa freatică aflată la adâncime specifică diferitelor terenuri. Dimpotrivă. Coeficienţii respectivi de bonitare variază la diferitele culturi. influenţa stării de aşezare fiind mai accentuată pe solurile cu textură grosieră şi mijlocie (Figura 4. Dacă această adâncime este redusă. apa freatică la mică adâncime are efecte pozitive. Dacă aportul de apă este ridicat. pe terenuri plane sau depresionare cu soluri foarte slab permeabile. nu direct din sol. dar mai ales la acelaşi sol de la o zi la alta: după ploi (sau după irigaţie) şi după topirea zăpezii umiditatea creşte. putând constitui o sursă suplimentară de aprovizionare a plantelor (aport freatic). (5) Apa şi aerul solului Incă din definiţia solului şi a fertilităţii acestuia a reieşit că una din principalele lui funcţii. şi respectiv procese de pseudogleizare în cazul orizonturilor situate la suprafaţă sau imediat sub suprafaţă aflate sub influenţa excesului de umiditate de suprafaţă. excedentul de apă din precipitaţii se poate acumula temporar prin băltire la suprafaţa solului. apa freatică influenţează direct profilul de sol. Tabelele B3a B3b în Anexa 1). Aceste caracteristici morfologice ale solurilor cu exces de umiditate indică procese de gleizare în cazul orizonturilor din adâncimea profilului de sol aflate sub influenţa apei freatice situate la mică adâncime. Totodată. apa fiind evaporată sau consumată de plantele care cresc pe solul respectiv. cu consecinţe negative adesea apreciabile asupra creşterii plantelor. în perioadele ploioase. inclusiv substanţe dizolvate în apă. Gradul de gleizare şi respectiv gradul de pseudogleizare al unui sol se apreciază în funcţie de procentul din masa solului care prezintă culorile specifice acestor procese şi de adâncimea la care apare gleizarea. precum şi în funcţie de textura solului. respectiv pseudogleizarea. 27 . Aeraţia deficitară conduce totodată la fenomene chimice specifice (reducerea oxizilor de fier şi mangan).cadastrală se ia în considerare numai cea a stratului inferior al solului. în perioadele secetoase. depăşind capacitatea solului de a reţine durabil apă. fără capacitatea solului de a înmagazina această apă în zilele cu precipitaţii şi a pune rezervele astfel acumulate la dispoziţia plantelor în zilele fără precipitaţii creşterea acestora ar fi practic imposibilă. In condiţiile oricăreia dintre formele de exces de umiditate conţinutul de aer din sol se reduce sub limite admisibile. iar după aceasta ea scade.

: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. exprimată de exemplu în mm/oră. Indicele cantitativ al permeabilităţii este conductivitatea hidraulică a solului.8 0. 1975) In ceea ce priveşte permeabilitatea solului. Însuşirile solului legate de apa şi aerul acestuia nu se regăsesc ca atare în calculul notei de bonitare. ele depinzând în mare măsură de textură şi de starea de aşezare. bonitare 0. ea defineşte uşurinţa cu care apa poate circula în sol.4 0.2 1 Coef. efectul lor asupra stării de calitate a solului este indirect exprimat de aceste însuşiri şi de coeficienţii de 28 . Intr-adevăr.: desecat) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. noţiune menţionată anterior.6 0. fie pentru circulaţia apei în masa solului din părţile ceva mai umede spre cele mai uscate din apropierea rădăcinilor sau din apropierea suprafeţei solului. fie pentru ridicarea apei din stratul de apă freatică spre rădăcinile plantelor.1. bonitare 0. 1975) 1.6 0.2 1 Coef. .4 0.2 0 0 2 4 Grad de gleizare 6 8 Figura 5: Exemple de coeficienţi de bonitare (porumb) pentru gradul de gleizare a solului (o : nedesecat.8 0.2 0 0 2 4 Grad de pseudogleizare 6 Figura 6: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de pseudogleizare a solului (o : porumb. . fie pentru infiltrarea în adâncime a excedentului de precipitaţii.

8 0. humusul. prin activitatea microorganismelor care îl populează.: textură mijlocie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.4 0.humus . mai ales a resturilor plantelor care au crescut pe solul respectiv.2 0 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 7. asupra permeabilităţii pentru apă a solului şi asupra altor însuşiri şi procese din sol. 29 . a resturilor organice.sol.50 cm (o : textură grosieră. De asemenea. In acelaşi timp cu transformarea resturilor vegetale în humus. iar cei referitori la gradul de gleizare a solului sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de amenajările de desecare-drenaj existente pe terenurile analizate. Figura 6 şi Tabelul B5 în Anexa 1 pentru cele de pseudogleizare) sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi. 1. parţială a acestuia. procesele microbiologice din sol conduc la descompunerea.plantă .B4b în Anexa 1 pentru procesele de gleizare.6 0.bonitare corespunzători.elemente nutritive . Influenţa excesului de umiditate freatic sau de suprafaţă asupra stării de calitate a solului se exprimă totodată prin gradul de gleizare. . bonitare 0. respectiv de pseudogleizare.resturi vegetale . rezultă din procese de transformare în sol. modul în care aprovizionarea solului cu apă provenită din precipitaţii influenţează starea de calitate a terenului. dar şi fosfor şi potasiu care. Exemple de coeficenţi de bonitare (grâu) pentru rezerva de humus a solului pe adâncimea 0 . ca şi prezenţa la adâncime redusă a apei freatice şi efectele în genere negative sau uneori pozitive ale acesteia. (5) Humusul Materia organică a solului. 1975) In afară de rolul esenţial de rezervor şi sursă de elemente nutritive pentru plantă.2 1 Coef. Avem astfel de a face cu un circuit permanent al materiei: sol . Coeficienţii de bonitare (Figura 5 şi Tabelele B4a . humusul joacă un rol foarte important în determinarea stării de calitate a solului prin influenţa pozitivă pe care o are asupra stării de afânare a solului. chiar dacă sunt folosite în cantitate foarte mică. sunt incluse în calculul notei de bonitare prin indicatori care vor fi discutaţi ulterior în cadrul elementelor de climă şi parţial al celor de hidrologie-hidrogeologie. asupra reţinerii apei. eliberând elementele nutritive componente care devin astfel accesibile plantelor şi sunt preluate de acestea. în special azot.plantă . joacă un rol esenţial în nutriţia plantelor. mineralizarea. Humusul conţine unele elemente nutritive necesare plantelor.

şi anume fie ai unor elemente bazice (calciu. care este logaritmul cu semn schimbat al acestei concentraţii: pH = -log (H+) Valoarea pH = 7 este cea a unei soluţii neutre. Pentru compensarea lor. ioni-gram / litru).B6b în Anexa 1). în t/ha. limitele de variaţie sunt de regulă între 4 şi 7 pentru solurile acide şi între 7 şi 10 pentru cele alcaline. sodiu. In calculul notei de bonitare rezerva de humus intervine prin coeficienţi proprii. fie ai hidrogenului. Tabelele B7a . Coeficienţii respectivi de bonitare variază în funcţie de cultură. magneziu. Proporţia hidrogenului schimbabil se cuantifică prin gradul de saturaţie în baze. cationi. aflaţi dizolvaţi în apa solului în diferite concentraţiii. In bonitarea cadastrală indicatorii diferitelor însuşiri ale schimbului cationic nu sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare. creşterea conţinutului de sodiu schimbabil peste anumite limite în solurile alcalice conduce la reacţie alcalină. In sol. nefavorabilă pentru creşterea plantelor.B7c în Anexa 1). ele reţin pe această suprafaţă prin fenomene specifice de adsorbţie ioni cu sarcini pozitive. iar în solurile cu reacţie alcalină. 30 . Tabelele B6a . dar şi în funcţie de gradul de saturaţie al solului respectiv (Figura 8.. potasiu). iar alţii fiind folosiţi prin intermediul reacţiei sau caracterului alcalic al solului care vor fi discutate ulterior. de dimensiunea argilei. dar şi în funcţie de textura solului (Figura 7. Proporţia normală redusă de sodiu (şi magneziu) schimbabil şi absenţa sau o proporţie relativ redusă de hidrogen schimbabil condiţionează însuşiri chimice favorabile ale solului. ai diferitelor elemente chimice. valori mai mici indicând reacţie acidă iar valori mai mari reacţie alcalină.8. Dimpotrivă.8 şi 8. care pot fi schimbaţi cu alţi cationi dintre cei arătaţi. In solurile cu reacţie puternic acidă. (6) Complexul adsorbtiv (de schimb) Particulele minerale fine. la creşterea tasării solului şi la alte fenomene negative. valori pH sub 5. Majoritatea plantelor de cultură se dezvoltă bine la valori pH între 5. prezintă la suprafaţă sarcini electrice negative libere. V: V (%) = SB × 100 SB + H Unii cationi schimbabili (potasiu şi alţii) adsorbiţi de complexul argilo-humic constitue o sursă importantă de elemente nutritive pentru plante. Valoarea pH (în stratul superior al solului) este unul dintre indicatorii folosiţi în calculul notei de bonitare.Rezerva de humus a solului este adesea exprimată prin cantitatea acestuia. de asemenea defavorabilă creşterii plantelor.5 corecţia se realizează prin aplicare de amendamente gipsice. ca şi particulele organice ale humusului. pe adâncimea de 50 cm. la scăderea adesea extremă a permeabilităţii solului pentru apă. Creşterea peste anumite limite a proporţiei de hidrogen schimbabil determină reacţie acidă. (7) Reacţia solului Se înţelege prin reacţie concentraţia ionilor de hidrogen într-o soluţie (H+. unii dintre ei depinzând cum am arătat de alţi indicatori (conţinut de argilă şi de humus). diferenţiaţi pe culturi. cu pH peste 8. aceasta se corectează prin aplicare periodică de amendamente calcice.5. Ea se măsoară în mod obişnuit prin valoarea pH.

fosforul şi potasiul. practic exclusiv din sol. borul. în condiţiile agriculturii moderne intensive. Suplimentarea rezervei de elemente nutritive accesibile din sol se poate realiza parţial prin aplicarea gunoiului de grajd. iar unele soluri (mai ales pentru anumite culturi) de asemenea de potasiu. Solurile României au. toxice. 31 . conţinuturi reduse de azot şi de fosfor. li se adaugă uneori. în funcţie de consumul (recolta obţinută în anul precedent). cu excepţia carbonului şi oxigenului. din diferite elemente chimice pe care ele le obţin. chiar în aceeaşi parcelă de cultură. Din punct de vedere practic.: grad de saturaţie în baze > 55%) ( Metodologia elaborării studiilor pedologice. ca orice organism viu. El diferă de asemenea de la an la altul. 1975) (8) Elementele nutritive pentru plante Plantele.4 0. . chiar dacă adesea sunrt folosite în cantităţi extrem de mici.5 ani. în cazuri specifice. în cazul plantelor.bonitare 0. aplicarea corectă a îngrăşămintelor pentru a obţine recolte eficiente economic şi pentru a evita totodată acumularea de conţinuturi excesive.2 1 Coef. Conţinutul în sol al formelor accesibile plantelor din cele trei elemente chimice majore diferă sensibil de la un sol la altul. poluante. Ea este constituită. anume azotul. în mare parte insolubile şi ca atare nefolosibile direct de către plante. Elementele nutritive (nutrienţii) se găsesc în sol sub forma unor combinaţii chimice specifice..6 0.8 0. Cele mai multe dintre aceste elemente nutritive sunt indispensabile pentru creşterea plantelor. de cantităţile de îngrăşăminte organice şi/sau chimice aplicate anterior şi în parte şi de unele condiţii climatice.1. cuprul şi altele. trebuie să se bazeze pe analize specifice de sol şi de plantă efectuate în cadrul unor studii agrochimice care se cer repetate odată la 2 . prezintă importanţă majoră trei macroelemente nutritive (macronutrienţi). au nevoie pentru a creşte de hrană. manganul. iar în parte solubile şi accesibile. cu producţii ridicate. tehnologic. practic toate. folosit din cele mai vechi timpuri Agricultura modernă de mare productivitate şi eficienţă economică nu este însă posibilă fără folosirea de asemenea a îngrăşămintelor chimice produse industrial. Cerinţele de fertilizare diferă de asemenea de la o cultură la alta.2 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 8: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru reacţia solului în orizontul superior (o : grad de saturaţie în baze < 55%. şi microelemente nutritive (micronutrienţi). precum zincul. Ca urmare a celor de mai sus. Acestora.

15%.8 0. bonitare 0. (10) Salinizarea şi alcalizarea Majoritatea solurilor prezintă cantităţi nesemnificative de săruri solubile (cloruri.15%. De asemenea. ale conţinuturilor reduse sau toxice de elemente nutritive asupra stării de calitate a solului se regăsesc indirect în metodologia de bonitare prin indicatorii referitori la conţinutul de humus. majoritatea solurilor au conţinut redus de sodiu schimbabil în complexul adsorbtiv. Unele efecte extreme. sulfaţi etc). formate pe roci conţinând carbonat de calciu sau minerale care în procesul de alterare şi formare a solului se transformă parţial în carbonat de calciu. (9) Conţinutul de carbonat de calciu Numeroase soluri.1. Si în acest caz însă. unele soluri (soluri alcalice. sub 80 . Prezenţa carbonatului de calciu conduce la saturarea complexului adsorbtiv cu cationici bazici. de regulă 2 .6 0.2 0 0 20 CaCO3 (%) 40 60 Figura 9: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu al solului în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control (o : grâu. Coeficienţii de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu sunt exemplificaţi în Figura 9 şi în Tabelul B8 din Anexa 1. îndeosebi pomilor fructiferi şi viţei de vie. Conţinuturi foarte ridicate de carbonat de calciu sunt însă defavorabile creşterii unor plante. îndeosebi cu cationi de calciu.2 1 Coef. conţinuturile solului de elemente nutritive accesibile plantelor nu intervin direct în calculul notelor de bonitare datorită marii lor variabilităţi în timp. şi la reacţie neutră sau slab alcalină a solului. conţin acest mineral în proporţie adesea până la 10 .4 0. gradul de poluare şi alţii. favorabilă creşterii majorităţii plantelor. cel puţin în unele orizonturi din profilul de sol. Unele soluri.3% şi în orice caz sub 12 . Gradul de salinizare şi respectiv gradul de alcalizare a 32 . uneori chiar mai mult. cum am arătat anterior.: măr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. formate în climate uscate pe roci saline sau în condiţii de apă freatică salină aflată la mică adâncime (soluri salinizate. iar în cazuri de conţinuturi foarte ridicate soloneţuri) depăşesc această proporţie în unele orizonturi. .100 mg la 100 g sol. 1975) In acord cu cele mai sus. de mai lungă durată. reacţia solului. iar în cazul unor conţinuturi foarte ridicate solonceacuri) depăşesc însă această cantitate. precum şi datorită faptului că deficienţele respective pot fi de cele mai multe ori operativ remediate prin tehnologii curente de cultură.

Uneori se consideră de asemenea ca poluanţi deşeuri. cenuşi. Astfel de substanţe poluante sunt diferite metale grele. reziduuri de pesticide. prin acumularea unor substanţe chimice dăunătoare. deşeuri radioactive. se produc efecte negative asupra mediului înconjurător. 33 . mineritului.6 0. şi de adâncimea la care apare acest conţinut. cariere. respectiv procentul de sodiu schimbabil. transporturilor. minerit de suprafaţă. (11) Poluarea chimică a solului Odată cu dezvoltarea intensivă a industriei.4 0. urbanismului. permeabilitate) şi pentru creşterea plantelor (pătrunderea sistemului radicular. Coeficienţii diferă în funcţie de folosinţa terenului şi de cultură (Figura 10. 1975) Prezenţa sărurilor solubile şi/sau a sodiului schimbabil este extrem de nefavorabilă pentru alte proprietăţi ale solului (reacţie. produce acidifiante. azotaţi şi alte substanţe provenite uneori din aplicarea excesivă a îngrăşămintelor. In lucrările de bonitare a solului se foloseşte un singur coeficient atât pentru salinizare cât şi pentru alcalizare.8 0. fluoruri. 1.solului se apreciază în funcţie de conţinutul de săruri solubile.foarte puternic) Figura 10: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de salinizare şi/sau alcalizare a solului (o : grâu. Tabelul B9 în Anexa 1).2 1 Coef. . şi chiar a agriculturii. reziduuri şi depozite provenite din excavaţii. hidrocarburi. prelucrarea minereurilor. reziduuri petroliere. inclusiv asupra solului. exploataţii zootehnice. accesibilitatea apei şi elementelor nutritive).2 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 absent la 6 . bonitare 0. capacitate de apă accesibilă plantelor. gunoaie menajere.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. considerându-se acela dintre aceşti doi indicatori care indică un grad mai accentuat al procesului în solul respectiv.

sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare temperatura şi precipitaţiile (ambele corectate pentru condiţii de pantă). iar în cazuri extreme (temperaturi permanent sub 00C sau lipsă practic totală de precipitaţii). Astfel de zone climatice extreme nu există însă în România. variaţia de la un an la altul fiind relativ scăzută. în timp ce la concentraţii ridicate acestea practic dispar. creşterea oricărei plante devenind imposibilă. 2a2. dintre care radiaţia solară. Temperatura este un rezultat al bilanţului radiaţiei emise de soare. ci este întotdeauna egală cu temperatura medie anuală a aerului pe terenul respectiv. Temperatura solului variază în acelaşi sens cu cea a aerului. diferitelor zone climatice fiindu-i adaptate anumite categorii de plante. apreciate în funcţie de procentul estimat de reducere a producţiei agricole. dar modificările de la o zi la alta sau de la o oră la alta au loc cu o mică întârziere şi sunt în anumită măsură atenuate. Cuantificarea efectelor poluării se realizează în metodologia de bonitare cadastrală prin folosire unui coeficient de bonitare specific (Figura 11. presiunea atmosferică.8 0. Indicatori de climă Clima se defineşte drept ansamblul de stări ale atmosferei terestre.1. iar în cursul zilei de la o oră la alta. Temperatura este în oarecare măsură influenţată pe terenurile în pantă de înclinarea şi de expoziţia (direcţia faţă de 34 . dar recoltele sunt afectate. Clima unei regiuni se caracterizează printr-o serie de indicatori. fiecare dintre indicatorii acesteia în particular. In climatologie se înregistrează în principal temperatura aerului. Clima în general.2 1 Coef. Dintre aceştia.6 0. 1975) La concentraţii reduse sau moderate creşterea plantelor pe terenurile afectate este posibilă. Această atenuare este cu atât mai accentuată cu cât ne referim la straturi mai adânci ale solului. are un rol esenţial în viaţa plantelor. Temperatura variază în cursul anului de la o zi la alta. în succesiunea lor normală. . precipitaţiile. vântul şi altele. bonitare 0. temperatura. astfel încât la o adâncime de câţiva metri temperatura practic nu prezintă variaţii.2 0 0 2 4 6 Grad de poluare (de la 0 .: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. evapotranspiraţia. Tabelul B10 în Anexa 1). deasupra unei regiuni date.4 0.nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 11: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului (o : porumb. umiditatea aerului. In studiile pedologice se disting 5 grad de poluare. ajunse pe pământ şi reflectate de acesta. Ştiinţa care studiază condiţiile climatice este climatologia.

1975) Temperatura intervine în viaţa plantelor prin faptul că permite. cu deosebire când solul este puţin permeabil. . struguri pentru vin.2 1 Coef. variaţia în cursul anului având o regularitate redusă.4 0. şi poate scădea pe pantele nordice de asemenea cu 1 . cu durată obişnuită de ore sau chiar de minute.20C. adică ani secetoşi. există în multe zone climatice destul de numeroşi ani sau anotimpuri cu deficit de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. rezervele astfel formate putând fi puse la dispoziţia plantelor în zilele lipsite de precipitaţii. m edie anuala (0C) 15 Figura 12: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală corectată (o : grâu.punctele cardinale) acesteia: temperatura medie anuală poate creşte pe pantele sudice cu 1 . Precipitaţiile atmosferice sunt rezultatul condensării în straturile mai înalte ale atmosferei a vaporilor de apă. 1. Precipitaţiile au loc ca fenomene izolate. Cantitatea de precipitaţii care ajunge astfel la dispoziţia plantelor este. cu excepţia unor cazuri speciale. respectiv al construcţiei de sere sau solarii. Ca atare. unde este stocată. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. totalul anual al precipitaţiilor putându-se reduce în condiţiile zonei agricole a României cu până la 100 mm. In condiţiile unei zone termice date.20C faţă de terenurile plane din regiunea respectivă.: porumb. bonitare 0. sau prin efecte negative ale unor temperaturi extrem de reci sau extrem de calde în unele perioade. Regimul termic nu poate fi corectat în vederea promovării producţiei agricole.6 0. Apa provenită din precipitaţii se infiltrează de regulă în sol. unde cresc plante specific adaptate. temperatura unui anumit an poate interveni prin influenţarea datei semănatului. iar în unele zone climatice ani sau anotimpuri cu excedent de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. ca şi temperatura. sau nu permite. picăturile de ploaie sau fulgii de zăpadă astfel rezultaţi ajungând la suprafaţa solului.8 0. 35 .2 0 -5 0 5 10 Tem p. modificată pe terenurile în pantă. desfăşurarea tuturor proceselor biologice. în care se pot petrece băltiri sau inundaţii. • viţă de vie.

B12c în Anexa 1). iar geomorfologia este disciplina ştiinţifică care studiază relieful..: porumb. forme de mezorelief văile şi colinele. O umiditate suficientă a solului este o condiţie pentru germinaţia seminţelor semănate.. Ambii coeficienţi de bonitare diferă desigur în funcţie de plantă. în timp ce efectele excesului de apă din unele zone sau din unii ani poate fi diminuat prin lucrări de desecare şi drenaj. fiecare corectată în funcţie de înclinarea pantei. bonitare 0. dealurile.8 0. luncile etc. Sunt considerate forme de megarelief continentele şi oceanele. 1975) Apa rezultată din precipitaţii este principala sursă de apă a plantelor. forme de macrorelief munţii.6 0. iar cel privind precipitaţiile este de asemenea diferenţiat în funcţie de temperatura zonei climatice respective (Figurile 12 şi 13. forme de microrelief dunele. câmpiile. iar o umiditate moderată a solului este cea care corespunde condiţiilor de execuţie optimă a lucrărilor mecanice. pentru temperaturi anuale de 801 . formarea materiei organice a plantei. transpiraţie etc. pentru bonitarea terenurilor se utilizează coeficienţi referitori la cei doi indicatori climatici menţionaţi anterior: temperatura media anuală şi precipitaţiile anuale. In cadastrul agricol calitativ. grindurile şi ravenele. 2a3.1.2 1 Coef. care o folosesc pentru procesele lor vitale: transportul elementelor nutritive din soluţia de sol şi în ţesuturile vegetale. .4 0. 100C (o : grâu. 36 ..2 0 0 200 400 600 800 1000 Precipita\ii anuale (m m ) Figura 13: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru precipitaţiile anuale corectate. crovurile. Tabelele B11 şi B12a . ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Regimul precipitaţiilor în regiunile unde acestea sunt reduse sau unde frecvenţa anilor secetoşi este ridicată poate fi corectat prin irigaţie. Indicatori de relief Relieful este totalitatea formelor suprafeţei terestre dintr-o regiune dată.

şi poate scoate la suprafaţă orizonturi din adâncimea profilului. apa de scurgere poate frecvent antrena cu ea particule solide de sol.8 0. Coeficienţii de bonitare respectivi diferă în funcţie de cultură (figura 14. In calculul notelor de bonitare relieful intervine prin înclinarea pantei. . păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.6 0. pe terenurile joase.4 0. adesea numită simplu pantă. Tabelul B13 în Anexa 1). se poate produce o acumulare a unei cantităţi suplimentare de apă din precipitaţii care în climate aride poate avea efecte pozitive. iar în climate umede poate produce exces de umiditate şi băltiri cu efecte negative. Relieful în pantă afectează totodată negativ eficienţa economică a agriculturii prin faptul că executarea lucrărilor agricole este sensibil îngreunată. Eroziunea are efecte deosebit de grave asupra stării de fertilitate a solului. ci indirect prin coeficienţii referitori la rezerva de humus şi la alte caracteristici ale solului. bonitare 0.2 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 14: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru panta terenului (o : grâu. ambele cu posibile efecte asupra creşterii anumitor culturi. sau chiar straturi de rocă total nefertile. în special prin faptul că o parte din apa de precipitaţii căzute pe forme de relief accidentate se scurge la suprafaţa terenului în pantă. reducând astfel cantitatea de apă care poate fi pusă la dispoziţia plantelor. producând fenomenul de eroziune a solului. Totodată.: porumb. Efectele negative ale eroziunii produse pe terenurile în pantă nu sunt direct incluse în calculul notei de bonitare. fie prin unghiul format de suprafaţa terenului cu orizontala (exprimat în 0). Acest indicator se exprimă fie prin raportul dintre cateta verticală şi cea orizontală ale unui triunghi imaginar având ca ipotenuză suprafaţa terenului. 37 . deoarece ea antrenează orizonturile superioare ale solului. pe lunci sau în crovuri. exprimat în procente. mult mai puţin fertile.2 1 Coef. Panta terenului şi expoziţia acestuia spre unul sau altul dintre punctele cardinale influenţează într-o anumită măsură cantitatea de lumină solară şi temperatura.1. cele mai bogate în humus şi elemente nutritive. In acelaşi timp. deci nota de bonitare a acestuia. 1975) ∗: Relieful influenţează starea de calitate a terenului.

Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Hidrologia este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu studiul apelor. Apa se acumulează aici datorită prezenţei dedesubt a unui strat impermeabil care nu permite pătrunderea spre adâncime a excesului de apă din precipitaţii.2 1 Coef. Prezenţa sau riscul alunecărilor se exprimă printr-un coeficient propriu de bonitare. 2 sem istabilizate. 2a4. 1 . îl reprezintă alunecările de teren. Aceste elemente conduc la necesitatea introducerii amenajărilor de desecare prin canale deschise sau prin modelarea terenului şi/sau drenaj închis prin introducerea în sol a unor tuburi de ceramică sau de materiale plastice. Prezenţa apei freatice la mică adâncime poate avea efecte negative specifice asupra formării solului.stabilizate. înţelegând prin aceasta orice strat din profilul de sol sau din subsolul situat imediat sub profilul de sol care este complet saturat cu apă.2 0 0 1 2 3 Alunecari (o .: viţă de vie. 3 .4 0. bonitare 0.8 0. conducând adesea la exces de umiditate şi la procese de gleizare. iar hidrogeologia cea care studiază apele subterane dintr-o regiune dată.1. în anumite condiţii de litologie şi climă. atunci când aceste terenuri nu sunt protejate prin îndiguire.6 0. struguri pentru vin) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. diferenţiat pe culturi (figura 15. Apele subterane care constituie obiectul studiilor hidrogeologice de interes pentru agricultură sunt apele freatice de mică adâncime. adică mişcarea spre josul pantei a unei mase de sol şi rocă subiacentă în condiţii de umiditate excesivă. iar în unele condiţii la procese de salinizare. 1975) Un proces de degradare a terenului specific terenurilor în pantă. 38 .absente. Un element în care hidrologia intervine în probleme de interes pentru agricultură îl constituie inundaţiile care pot afecta terenurile agricole şi producţia diferitelor culturi din luncile multor râuri. uneori numite ape pedofreatice. Tabelul B14 în Anexa 1).active) Figura 15: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru alunecările de teren (o : grâu. .

4 0. + : păşune. precipitaţii anuale > 600 mm. textură mijlocie .2 1 Coef. precipitaţii anuale < 600 mm.4 0. precipitaţii anuale < 600 mm.8 0.8 0. bonitare 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 Frecventa inundatiilor (ani) 1 Figura 16: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru inundabilitatea prin revărsare (o : grâu. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. pe terenuri plane de pe care excedentul de precipitaţii nu se poate scurge şi mai ales pe terenuri slab depresionare.1. : grâu. Aceasta se petrece pe soluri cu orizonturi foarte slab permeabile în adâncimea profilului de sol. .6 0.6 0.4 0. la suprafaţa solului.2 0. şi desigur în zone bogate în precipitaţii sau în ani sau anotimpuri cu cantităţi ridicate de precipitaţii. 1975) Excesul de umiditate dăunător culturilor agricole poate apărea. 1975) 1. .2 0 0 2 4 6 8 10 12 14 16 Adancime apa freatica (m) Figura 17: Exemple de coeficienţi de bonitare (teren nedrenat. 39 .6 0.2 1 Coef.: păşune. sub formă de băltire sau cel puţin de saturare cu apă a stratului superior al solului.2 0 0 0. bonitare 0. de obicei având caracter temporar.fină) pentru adâncimea apei freatice (o : grâu.

Tabelele B16a . bonitare 0. In toate cazurile coeficienţii sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi. contribuind în zonele cu precipitaţii reduse la aprovizionarea plantelor cu apă prin aport freatic. 40 .: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Tabelul B17 în Anexa 1).2 1 Coef.In acelaşi timp. 1. adâncimea apei freatice (Figura 17. Tabelul B15 în Anexa 1).6 0. 1975) In lucrările de bonitare cadastrală se folosesc coeficienţi de bonitare pentru cele trei elemente discutate anterior: riscul inundaţiilor (Figura 16. iar în cazul adâncimii apei freatice ei sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de existenţa unor amenajări pentru desecare-drenaj.excesiv) Figura 18: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă (o : porumb. .absent pana la 7 . prezenţa la adâncime moderată a apei freatice poate avea efecte pozitive.4 0.2 0 0 2 4 6 8 Clasa exces de umidatate de suprafata (de la 0 .B16h în Anexa 1) şi excesul de apă de suprafaţă (Figura 18. de condiţiile climatice şi de textura solului.8 0.

2b. şi anume la lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi la cele de irigaţie. fertilizarea ameliorativă. nota de bonitare a solului/terenului este aceeaşi cu nota de bonitare naturală: 41 . amendarea gipsică sau calcică. şi ca atare este de interes la întocmirea proiectelor de îmbunătăţiri funciare sau a celor de organizarea teritoriului. chiar în cazul existenţei unor studii pedologice recente. adică asupra unor indicatori folosiţi ei înşişi în lucrările de bonitare naturală. Ele nu necesită proiecte de specialitate şi se execută de regulă direct de producătorii agricoli. ar rămâne dintre aceşti coeficienţi de potenţare numai cei referitori la lucrările ale căror efecte nu se materializează direct prin modificarea însuşirilor solului. rigole. principial. irigaţia. Lucrările menţionate conduc la creşterea capacităţii de producţie a terenurilor pe care se aplică. În acest caz. culturi tolerante sau protectoare etc. Efectul celor mai multe dintre lucrările ameliorative menţionate se manifestă direct asupra însuşirilor solului. Unele lucrări agropedoameliorative specifice (nivelare sau modelare. în cazul actualizării periodice a lucrărilor de bonitare folosirea coeficienţilor de potenţare respectivi nu mai este necesară pentru stabilirea stării de calitate momentană a terenului respectiv.) se practică pe terenurile cu exces de umiditate de suprafaţă sau salinizate şi pe cele supuse eroziunii. în total. Această majorare se realizează prin aplicarea unor coeficienţi de potenţare supraunitari. lucrări cu efecte de durată relativ scurtă (de regulă 4 . arătate în Tabelul 2. În metodologia în curs de finalizare la ANCPI. îndiguirea. iar execuţia lor revine unor întreprinderi de asemenea de specialitate. Se disting pe de o parte lucrările (amenajările) de îmbunătăţiri funciare (hidroameliorative). Cea de a doua categorie (afânarea adâncă. renunţarea şi la aceşti doi indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiei prognozate pentru punctul de bonitare. 12 astfel de lucrări ameliorative. cum se va arăta ulterior. combaterea poluării solului). desecarea. Ca urmare. De interes direct pentru bonitarea cadastrală şi pentru estimarea valorii de referinţă a terenurilor agricole. cu implicaţii specifice în metodologia de bonitare cadastrală. diferenţiaţi atât în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor care definesc limitările respective. Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Ameliorarea însuşirilor solului (şi terenului) nefavorabile pentru producţia agricolă este una din problemele esenţiale ale agriculturii. ameliorarea solurilor sărăturate. In prima categorie se includ lucrările inginereşti antierozionale sau de conservare a solului. pe astfel de terenuri este necesară majorarea notelor de bonitare naturală. se are de asemenea în vedere. Lucrările agro-pedoameliorative au un caracter intermediar între lucrările de investiţie şi cele curente agrotehnice.8 ani). arături pe direcţii specifice. Aceste lucrări au efecte de durată şi necesită investiţii ridicate care urmează a se recupera în câteva zeci de ani. iar pe de alta lucrările agro-pedoameliorative. Sunt luate în considerare. cu costuri relativ reduse care se finanţează din cheltuielile curente ale exploataţiei agricole şi se recuperează pe deplin în perioada arătată. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. cât şi pe folosinţe şi culturi. Ea rămâne utilă numai pentru prognoza unor eventuale lucrări viitoare de ameliorare. în completarea lucrărilor hidroameliorative respective. Ca urmare. au în mare parte caracter de lucrări de construcţie necesitând a fi efectuate pe bază de proiecte de specialitate. drenajul.

Lucrările inginereşti de prevenire şi combatere a eroziunii solului se referă la amenajarea de terase. în Metodologia în curs de finalizare la ANCPI. cum se va arăta ulterior. asupra stării de fertilitate a solului şi asupra stării de calitate a terenurilor respective. este aplicarea. Coeficienţii de potenţare a notelor de bonitare pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului sunt în funcţie de panta terenului şi. la fixarea ravenelor. în completarea lucrărilor inginereşti. exemplificaţi în Figura 21 şi prezentaţi integral în Tabelul P2 din Anexa 2. se are de asemenea în vedere. Degradarea solului pe terenurile în pantă datorită scurgerii apei la suprafaţa terenului. 2b1. între două astfel de fâşii se pot instala benzi înierbate care să constituie un obstacol suplimentar pentru scurgeri şi eroziune. în Tabelele P1a . fâşii care să fie cultivate alternativ cu plante oferind rezistenţă diferită la eroziune şi având perioade de vegetaţie în anumită măsură diferită. în special pentru plantaţii de vii şi pomi pe pante cu înclinare mare. antrenarea cu această apă a particulelor de sol. fiind necesar a fi însoţită de sistemul culturilor în fâşii. în primul rând a eroziunii de suprafaţă. de folosinţă şi de cultură.. În acord cu cele de mai sus. nota de bonitare a solului/terenului rezultă din: NBst = NBn × (P1 × P2 × . ca şi a drumurilor şi apelor din aval. potenţarea notelor de bonitare se face conform coeficienţilor. în timp. 1975) 42 .NBst = NBn Acolo unde se aplică metodologia de bonitare potenţată.P1b în Anexa 2). In zonele cu climate umede. în mod complementar folosindu-se unde este cazul şi coeficienţi specifici privind lucrările de combatere a alunecărilor (Figurile 19 şi 20. Tabelul 2: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare potenţată (Metodologia elaborării studiilor pedologice. de asemenea diferenţiaţi în funcţie de panta terenului. a unor lucrări agropedoameliorative şi a unor tehnici agricole specifice. Esenţial este ca lucrările solului şi semănatul să se execute întotdeauna de-a lungul curbelor de nivel.. De importanţă deosebită în prevenirea şi combaterea eroziunii. desigur. renunţarea şi la aceşti 2 indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare naturală. a îngrăşămintelor şi a reziduurilor de pesticide aplicate este un proces cu largă extindere şi cu consecinţe negative adesea extrem de grave. In ceea ce priveşte lucrările de terasare. P12) cu menţiunea că. Lucrările de îmbunătăţiri funciare Amenajare antierozională a terenurilor în pantă constituie o primă categorie extrem de însemnată de lucrări de îmbunătăţiri funciare. deoarece în acest mod denivelările produse la arătură sau praşilă şi rândurile de plante ele însele diminuează intensitatea scurgerii apei pe pantă şi a eroziunii. desigur. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. deci perpendicular pe direcţia pantei. se iau în considerare numai coeficienţii de potenţare referitori la lucrări ameliorative efectiv realizate pe terenul respectiv şi aflate în exploatare. adică a formelor de eroziune de adâncime şi la prevenirea alunecărilor de teren. Lucrarea solului de-a lungul curbelor de nivel adesea ea nu este suficientă pentru prevenirea şi combaterea în bune condiţii a eroziunii.

5e Irigaţie Precipitaţii anuale corectate P6a .P1b P2 P3 P4a .4e Drenaj Adâncime apă freatică P5a .6d Afânare adâncă Combaterea salinizării / alcalizării Amendare gipsică Amendare calcică Fertilizare ameliorativă Combaterea poluării Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de salinizare / alcalizare Reacţie Reacţie Rezervă de humus Grad de poluare P7 Grad de saturaţie în baze Grad de saturaţie în baze Textură în orizontul superior - P8 P9 P10 P11a .Măsură ameliorativă Combaterea eroziunii Terasare Îndiguire Desecare Indicatori de bonitare potenţată Factor principal Factori ajutători Panta terenului Alunecări de teren Panta terenului Inundabilitate Exces de umiditate de suprafaţă Grad pseudogleizare Precipitaţii anuale corectate Temperatură medie anuală corectată Grad de gleizare Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Textură în orizontul superior Adâncime apă freatică Temperatură medie anuală corectată - Tabel Anexa 2 P1a .11 b P12 43 .

Terenurile inundabile.: viţă de vie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. . 2 sem i-stabilizate.1 1 0. .4 1. ∗ : păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.2 1. 1975) Îndiguirea este o lucrare de îmbunătăţiri funciare şi de regularizare a cursurilor de apă care constă în construirea unor diguri paralele cu un astfel de curs. potentare 1. potentare 1. 44 . devin de regulă prin îndiguire terenuri foarte productive.active) Figura 20: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a alunecărilor de teren (o : grâu.: porumb.8 0 1 2 3 Alunecari (0 .3 Coef.6 5 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta terenului (%) Figura 19: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a eroziunii solului (o : grâu. 1975) Coef. Coeficienţii de potenţare respectivi sunt prezentaţi în Figura 22 şi în Tabelul P3 din Anexa 2 şi ei sunt stabiliţi în funcţie de frecvenţa inundaţiilor pe terenul respectiv.stabilizate. de obicei folosite doar extensiv în agricultură înainte de îndiguire. 3 .absente.9 0. 1 . având rolul de a preveni inundarea terenurilor învecinate.

.7 6 5 Coef. potentare 1.6 0. + : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. diferenţiate în funcţie de categoria de exces de umiditate şi de unele caracteristici specifice ale solului şi terenului.4 1.6 1. 45 . In continuarea acestora se execută un ansamblu de alte lucrări.2 1 0 0.8 Coef.2 0. 1975) Pe terenurile afectate de exces de umiditate se execută iniţial. potentare 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 21: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de terasare (o : grâu. 1975) 2 1. gravitaţional. .8 1 Frecventa inundatiilor (ani) Figura 22: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de îndiguire (o : grâu. fie cu ajutorul unor staţii de pompare. în cele mai multe cazuri. lucrări de desecare.4 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. constând dintr-o reţea de canale pentru evacuarea apei pe care o deversează într-un curs de apă fie direct.: porumb.

aşa numitele coame.100C (o : porumb. scurgerea apei către reţeaua de canale poate fi favorizată prin trasarea la începutul sezonului de vegetaţie a unei reţele de rigole de mică adâncime.14 12 Coef.1. cu ajutorul unor arături repetate executate în aceeaşi direcţie. fiind diferenţiaţi în funcţie de intensitatea excesului de umiditate.500 mm.P4e din Anexa 2. temporare. In unele cazuri astfel de canale sunt suficiente pentru a crea condiţii bune de practicare a agriculturii.excesiv) Figura 23: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de desecare pentru temperatură medie anuală de 8 . urmărind deci pe cât posibil micile denivelări naturale ale terenului. adaptată microreliefului. precipitaţii anuale 700 . Potenţarea notelor de bonitare datorită ansamblului lucrărilor de desecare menţionate. evitându-se orice denivelare care ar împiedica scurgerea. de obicei la distanţe de câteva sute de metri şi cu lungime de 1 . precipitaţii anuale 400 . In zonele cu exces puternic de umiditate de suprafaţă.800 mm. gradul de pseudogleizare a solului şi temperatura zonei respective. cu caracter atât hidroameliorativ cât şi agro-pedoameliorativ. se realizează pe baza coeficienţilor din Figura 23 şi Tabelele P4a . Canalele de desecare au aici frecvent o amplasare neregulată. separate prin mici rigole de scurgere. pe terenurile pe care excesul de umiditate este datorat nivelului ridicat al apei freatice reţeaua de canale poate avea o amplasare regulată. excesul de umiditate poate fi datorat acumulării apei la suprafaţa solului sau în straturile superioare ale acestuia. creându-se o uşoară pantă pe o direcţie către aceste canale. potentare 10 8 6 4 2 0 0 2 4 6 8 Clase exces de um iditate de suprafata (de la 0 . Pe terenuri cu apa freatică permanent situată la foarte mică adâncime reţeaua de canale de desecare se cere completată cu lucrări de drenaj închis. respectiv cu reţele de obicei paralele de tuburi de ceramică sau de material plastic introduse în sol prin care excesul de apă se scurge spre canalele de desecare. Scurgerea apei de pe teren spre canalele de desecare se asigură prin lucrări agro-pedoameliorative specifice de nivelare. de obicei temporară. 46 . * : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.5 km. repetate periodic. pe astfel de terenuri reţeaua de canale de desecare se poate completa cu instalare de drenuri închise completate cu lucrări periodice. de afânare adâncă sau de drenaj cârtiţă. Pe de altă parte. . în acest caz având de a face cu exces de umiditate de suprafaţă. canalele fiind paralele şi echidistante.: porumb. a unor fâşii de teren înălţat. iar în cazuri extreme prin crearea în timp.absent pana la 7 . De asemenea. 1975) Astfel.

P6d din Anexa 2. respectiv la zone cu temperatura medie anuală peste 100. singura zonă în care aceasta este obligatorie fiind cea a solurilor nisipoase de origine eoliană care ocupă suprafeţe relativ restrânse în sudul Olteniei şi în câteva alte regiuni. adâncime a apei freatice şi/sau textură coeficienţii de potenţare se modifică prin înmulţirea lor cu unii coeficienţii de corecţie din Tabelele P6b .10 9 8 Coef. potentare 7 6 5 4 3 2 1 0 0 5 10 15 Adancim e apa freatica (m ) Figura 24: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de drenaj de adâncime in condiţii de textură mijlocie . Irigaţia este o lucrare de îmbunătăţiri funciare care urmăreşte introducerea în sol. • : păşune. Irigaţia este obligatorie în climate deşertice sau aride. şi pe soluri cu textură mijlocie. diferenţiată în funcţie de cantitatea de precipitaţii specifică zonei respective şi de textura solului. 47 . Pe terenurile care prezintă alte condiţii de temperatură. şi corectată în funcţie de gradul de gleizare a solului. + : păşune. fără precipitaţii sau cu precipitaţii care nu permit creşterea plantelor de cultură. dar nu conduc la recolte mari cu eficienţă economică ridicată. şi are caracter complementar în climate semiaride sau subumede în care precipitaţiile permit creşterea plantelor de cultură. a unor cantităţi de apă sporite faţă de cele aduse prin precipitaţiile naturale specifice zonei respective. precipitaţii anuale < 600 mm. îndeosebi în perioada de vegetaţie a culturilor respective. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. In România predomină condiţiile în care irigaţia are caracter complementar. Valorile coeficienţilor de potenţare pentru irigaţie se exemplifică pentru câteva culturi în Figura 25 şi în Tabelul P6a din Anexa 2 şi sunt diferenţiaţi în funcţie de cantitatea de precipitaţii a zonei respective. Datele respective se referă la condiţii curente de aplicare a irigaţiei. Aceşti coeficienţi au la bază adâncimea apei freatice pe terenul respectiv. precipitaţii anuale > 600 mm. pe terenuri cu apa freatică la adâncime mai mare de 5 m.. precipitaţii anuale < 600 mm. : grâu. 1975) Coeficienţii de bonitare referitori la lucrările de drenaj sunt cei din Figura 24 şi din Tabelele P5a P5e (Anexa 2).fină a solului şi de gleizare mijlocie (o : grâu.

adâncime medie a apei freatice 7 . asigurarea eliminării excesului de apă şi coborârii nivelului apei freatice. aplicarea de amendamente gipsice.: păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. potentare 9 8 7 Coef.6 5 4 3 2 1 0 0 200 400 600 800 Precipitatii anuale (m m ) 1000 Figura 25: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de irigaţie în condiţii de temperatură medie anuală 90 . 1975) Coef.: porumb.100. este inclusă după caz spălarea excesului de săruri prin irigare cu cantităţi adesea mari de apă. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 . cultivarea de culturi tolerante la săruri etc. . Aplicarea acestui ansamblu de măsuri este de multe ori 48 .foarte puternic) Figura 26: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a salinizării şi/sau alcalizării (o : grâu. Pe fondul unor amenajări de îmbunătăţiri funciare specifice. în special irigaţie şi drenaj. 1975) Ameliorarea solurilor sărăturate este o altă categorie complexă de lucrări ameliorative. . ∗ : sfeclă de zahăr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.15 m şi textură mijlocie a solului (o : grâu.absent la 6 .

potentare 1.4 1. Potenţarea notelor de bonitare se realizează pe baza coeficienţilor prezentaţi în Figura 26 şi în Tabelul P8 din Anexa 2. potentare 6 5 4 3 2 1 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 27: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de amendare calcică (o : grad de saturaţie în baze < 55%. astfel încât ele nu se aplică în practică decât în cazuri speciale. . neeficientă economic. diferenţiaţi în funcţie de gradul de salinizare sau de alcalizare a solului (luându-se în considerare aceea dintre aceste două caracteristici care este mai accentuată).: grad de saturaţie în baze < 55%.costisitoare. 9 8 7 Coef.8 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 28: Exemple de coeficienţi de potenţare (grâu) pentru lucrări de fertilizare ameliorativă (o : textură grosieră. Lucrările agro-pedoameliorative 49 . 1975) 2 1.8 Coef.6 1.fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. . + : grâu şi păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.: textură mijlocie .2 1 0. păşune) şi gipsică (+ : grad de saturaţie în baze > 55%. 1975) 2b2.

1975) Fertilizare ameliorativă se practică pe solurile cu rezervă redusă de humus datorată fie unor cauze naturale (procese specifice de formare a solului). Ea constă în aplicarea unor doze apreciabile de îngrăşăminte organice şi minerale. In numeroase situaţii lucrările agropedoameliorative se aplică însă independent de cele hidroameliorative. dar neafectate sau slab afectate de exces de umiditate.nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 29: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a poluării solului (o : grâu. 9 8 7 Coef. impermeabil. Efectele fertilizării ameliorative asupra notei de bonitare se cuantifică prin coeficienţii de bonitare prezentaţi în Figura 28 şi în Tabelele P11a . fiind diferenţiaţi conform rezervei de humus şi texturii solului respectiv. Coeficienţii de potenţare respectivi. lucrările agro-pedoameliorative se aplică adesea în cadrul ansamblului de lucrări ameliorative menţionate. Efectele ei asupra stării de calitate a solului se cuantifică cu ajutorul coeficienţilor de potenţare a notei de bonitare din Figura 27 şi Tabelul P9 din Anexa 2.P11b din Anexa 2.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare realizânduse prin aplicarea coeficienţilor prezentaţi în cele de mai sus. 50 . Pe solurile cu subsol compact. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de poluare ( de la 0 . situate în climate subumede sau moderat umede sau/şi pe terenuri uşor înclinate care asigură eliminarea apei excedentare. fie unor lucrări de nivelare capitală efectuate anterior în diferite scopuri. Amendare cu gips se practică. Coeficientul de potenţare (Tabelul P7 din Anexa 2) este acelaşi pentru orice porozitate totală care arată necesitatea acestei lucrări (grad de tasare > 10%) şi pentru orice folosinţă sau cultură. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare efectuându-se prin folosirea de coeficienţi specifici. utilizaţi numai pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mare de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului respectiv. . o lucrare agro-pedoameliorativă specifică este afânare adâncă.Cum s-a arătat anterior. adesea şi independent de ansamblul lucrărilor de ameliorare a sărăturilor. pe unele soluri slab alcalice fără conţinuturi excesive de săruri solubile. Amendare cu calcar este o lucrare agro-pedoameliorativă esenţială pentru solurile acide. utilizaţi pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mic de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului. sunt prezentaţi în Figura 27 şi în Tabelul P10 din Anexa 2.

din Figura 29 şi Tabelul P12 din Anexa 2. Potenţarea notelor de bonitare ca urmare a aplicării acestor lucrări se bazează pe coeficienţii. 51 .Pe terenurile degradate ca urmare a acumulării unor substanţe poluante se practică un ansamblu de lucrări agro-pedoameliorative adaptate în funcţie de specificul substanţei poluante respective şi incluse în conceptul general de lucrări de combatere a poluării. diferenţiaţi în funcţie de gradul de poluare a solului.

2c. Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă Capacitatea de producţie şi valoarea economică a terenurilor agricole cu folosinţe având vegetaţie perenă, respectiv livezi, vii sau pajişti (păşuni sau fâneţe) depinde în principal de calitatea acestei vegetaţii, şi în măsură mai redusă de calitatea solului şi terenului respectiv. În aceste condiţii, literatura de specialitate şi actele normative existente în România au în vedere o serie de caracteristici ale vegetaţiei respective, ţinând totodată seama de notele de bonitare ale solului/terenului prezentate anterior. În cele ce urmează se va prezenta metodologia respectivă în acord cu proiectul elaborat de ICPA, în curs de definitivare în cadrul ANCPI. Pentru livezile de pomi fructiferi şi pentru vii se iau în consideraţie câte 4 indicatori, unul dintre care este comun în ambele cazuri. Pentru pajişti se foloseşte un singur indicator. Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 3, iar tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator, corespunzători diferitelor clase de valori şi folosinţe, sunt date în Anexa 3. Tabelul 3. Factorii de vegetaţie agricolă perenă utilizaţi în calculul notelor de bonitare Indicator de vegetaţie agricolă perenă Factor principal Tipul plantaţiei pomicole Vârsta plantaţiei pomicole Tipul plantaţiei viticole Vârsta plantaţiei viticole Procentul de goluri din plantaţia pomicolă sau viticolă Valoarea pastorală a păşunii sau fâneţei Factor secundar Indice specific al calităţii speciei vegetale V1 V2 V3 V4 V5 V6a - V6b Tabel (Anexa 3)

Tipul plantaţiei pomicole (Tabelul V1) este o caracteristică importantă a productivităţii, aceasta crescând de la plantaţiile pomicole clasice spre plantaţii intensive şi mai ales spre cele moderne, superintensive, şi diminuându-se în cazul terenurilor cu pomi izolaţi sau altor tipuri de plantaţii neperformante. Vârsta plantaţiei pomicole (Tabelul V2) este altă caracteristică importantă, diferenţiată în funcţie de tipul de plantaţie. Productivitatea optimă este la o vârstă de 10 - 15 ani pentru plantaţiile intensive, clasice sau neperformante, respectiv de 6 - 10 ani pentru plantaţiile superintensive. Productivitatea scade la vârstă mai mică sau mai mare, scăderile la vârstă mare fiind mai accentuate la plantaţiile intensive şi mai ales la cele superintensive. În ceea ce priveşte plantaţiile viticole, principiile sunt aceleaşi ca mai sus, productivitatea fiind considerată dublă la viile nobile faţă de cele hibride (Tabelul V3), iar vârsta optimă (Tabelul V4) fiind de 6 - 10 ani la viile nobile şi de 6 - 15 ani la cele hibride52

Procentul de goluri (Tabelul V5) diminuează productivitatea atât a plantaţiilor pomicole cât şi a celor viticole cu circa 10% la fiecare 5% de goluri, la goluri mai mari de 50% considerându-se că plantaţia nu mai este productivă. Pentru pajişti, criteriul de estimare a productivităţii este valoarea pastorală (Tabelul V6a), un indicator specific având la bază speciile de ierburi din pajiştea respectivă şi ponderea pe care acestea le ocupă în pajiştea respectivă, fiecare specie fiind caracterizată printr-un indice specific de calitate (Tabelul V6b). Valoarea pastorală poate varia între 0 şi 5, fiind diferenţiate 10 clase de valori, productivitatea acestora fiind exprimată prin capacitatea de păşunat, adică prin numărul de unităţi de vită mare care se pot creşte pe 1 hectar. Nota de bonitare a vegetaţiei din livezile de pomi fructiferi se estimează cu formula:
NBv (l) = V1 − (V 2 + V5) × 100 3.5

Nota de bonitare a vegetaţiei din plantaţiile viticole se estimează cu formula similară:
NBv ( v) = V3 − (V 4 + V5) × 100 2.0

Coeficienţii V1 .. V5 se preiau din Anexa 3. Nota de bonitare a vegetaţiei de pajişte se estimează cu formula: NBv(p) = Vp × 20 unde Vp este valoarea pastorală, determinată cu formula:
Vp = ∑ (A × Is) 100

unde: Vp - valoarea pastorală, interpretată conform Tabelului V6 din Anexa 3; A - gradul de acoperire, partea din suprafaţa terenului pe care se regăseşte specia respectivă, contribuţia specifică a acestei specii în compoziţia floristică a pajiştii respective (%); Is - indicele specific de calitate al speciei respective, preluat din Tabelul V7, Anexa 3, gama de valori posibile fiind între 0 (specie fără valoare) şi 5 (specie excelentă), Notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin prin însumarea unor fracţiuni ale notelor de bonitare sol/teren ale terenului respectiv cu fracţiuni ale notelor de bonitare ale vegetaţiei perene respective. Fracţiunile respective (0.2 sau 0.4 pentru sol/teren, respectiv 0.8 sau 0.6 pentru vegetaţia perenă) iau în considerare ponderea solului/terenului, respectiv a vegetaţiei, în estimarea capacităţii de producţie şi valorii terenului respectiv. Desigur, în cazul terenurilor arabile nota de bonitare este egală cu cea pentru sol/teren, deoarece aici nu există vegetaţie perenă. Astfel, notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin cu formulele: • pentru terenurile arabile: NBa = NBst(a) • pentru livezile de pomi fructiferi:
53

NBl = 0.2 NBst(l) + 0.8 NBv(l) • pentru vii: NBv = 0.2 NBst(v) + 0.8 NBv(v) • pentru păşuni: NBp = 0.4 NBst(p) + 0.6 NBv(p) • pentru fâneţe: NBf = 0.4 NBst(f) + 0.6 NBv(p)

54

2d. Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Amplasarea unei parcele de teren agricol la diferite distanţe de centrul fermei, al gospodăriei, sau de instituţia unde pot fi stocate, expediate sau vândute produsele obţinute, precum şi calitatea drumurilor respective, ca şi diferenţa de altitudine (aceasta mai ales în cazul păşunilor), reprezintă factori care contribuie la stabilirea stării de calitate şi valorii terenului respectiv. De asemenea, forma şi mărimea parcelei, microrelieful acesteia, eventuala acoperire a terenului cu muşuroaie, pietre, arbori etc. Coeficienţii de bonitare pentru factorii menţionaţi, preluaţi în cea mai mare parte din Ordinul MAAP nr. 101/2002, sunt prezentaţi în Anexa 4. Sunt luate în considerare 10 condiţii de infrastructură şi amplasament de care depind condiţiile de desfăşurare a lucrărilor agricole şi de valorificare a producţiei. Coeficienţii corespunzători acestor condiţii de infrastructură se înmulţesc cu notele de bonitare, de obicei această operaţie făcându-se numai la nivelul notelor medii pe parcele, proprietăţi, exploataţii etc. Aceşti coeficienţi se referă la următoarele condiţii. Distanţele de la parcelă la gospodăria proprietarului, la fermă şi/sau la baza de recepţie, la siloz, la gara de încărcare a produselor au influenţă asupra desfăşurării la timp şi productivităţii lucrărilor agricole, precum şi asupra modului şi eficienţei de valorificare a produselor. Coeficienţii de bonitare respectivi sunt prezentaţi în Tabelul A1. Calitatea reţelei rutiere de la parcelă la gospodărie şi la baza de recepţie/gară (asfalt, macadam, pământ etc), precum şi a căilor de acces de la reţeaua rutieră la parcelă (acces direct, acces pe drum de pământ, acces pe drum de tarla etc) influenţează eficienţa producţiei agricole în mod similar condiţiilor anterioare şi este cuantificată prin coeficienţii din Tabelul A2. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A3) este un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A4) este uneori un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Mărimea parcelelor de teren, element cu deosebită influenţă asupra productivităţii maşinilor agricole, coeficienţii de bonitare respectivi fiind prezentaţi în Tabelul A5. Forma parcelelor de teren (dreptunghiulară, pătrată sau trapezoidală, triunghiulară, neregulată), care are de asemenea influenţă directă asupra productivităţii maşinilor agricole, este bonitată pe baza coeficienţilor din Tabelul A6). Gradul de fragmentare a microreliefului din parcela de lucru, cu influenţă de asemenea asupra eficienţei şi calităţii lucrărilor agricole, este bonitat pe baza coeficienţilor din Tabelul A7. Acoperirea terenului cu muşoroaie de furnici sau de alt tip sau cu pietre (Tabelul A8), precum şi cu arbori, arbuşti sau cioate de arbori (Tabelul A9) reprezintă de asemenea indicatori importanţi ai calităţii terenului, în condiţiile României în special pentru păşuni şi fâneţe. Terenuri arabile cu pietre la suprafaţa solului sunt rar întâlnite, de exemplu în unele zone din apropierea Focşanilor, Ploieştilor sau Braşovului. Nota sintetică de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură, aceeaşi (cel puţin în etapa actuală) pentru toate folosinţele agricole se calculează cu formula:
55

NBi = (A1 × A2 × ... × A9) × 100 56 .

20 puncte). sistem de îmbunătăţiri funciare. în mod obişnuit pe unităţi de sol sau pe teritorii ecologic omogene. unde este cazul. cea mai puţin productivă. este suficient calculul notelor de bonitare potenţată pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi de irigaţie efectiv existente şi în folosinţă sau se renunţă total la acest calcul. cea potenţată. bazin hidrografic. Calculul efectiv al notelor de bonitare se poate face manual. efectul lucrărilor de irigaţie şi amenajare antierozională luându-se în consideraţie prin diferenţierea producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare. 1989). dar există şi unele programe de calculator în acest scop. în ambele cazuri clasa I fiind cea mai productivă (90 . iar clasa a X-a (0 .100 sau respectiv 80 . incluzând nota de bonitare naturală şi. folosind în acest scop datele menţionate în studiul pedologic şi/sau în planul cadastral cu privire la lucrările de ameliorare a solului. elaborate la Oficiile Judeţene pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (Treta şi Tărău. corectate pentru indicatorii de infrastructură şi amplasament. Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Nota de bonitare cadastrală (NBc) a solului/terenului. pentru diferitele folosinţe. calculul notei de bonitare (naturale şi potenţate) medii pe fiecare parcelă de teren delimitată pe planul cadastral. calculul notei de bonitare medii (medie aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă) pe proprietate. în cazul lucrărilor de bonitare destinate strict cadastrului. 1988. nu şi la cel al unităţilor de sol sau al teritoriilor ecologic omogene. calculul notei de bonitare cadastrale. nota de bonitare a vegetaţiei agricole perene (pe terenurile cu astfel de folosinţă) şi nota de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură se obţine.2e. respectiv a V-a (0 ..10 puncte). în acest scop se calculează media aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă a notelor de bonitare ale tuturor unităţilor de sol (teritoriilor ecologic omogene) existente pe parcela respectivă. acest calcul efectuându-se de regulă numai la nivelul parcelei cadastrale. iar unde este necesar şi pe sat. clasificarea terenurilor pe clase de bonitare. calculul notei de bonitare potenţate.100 puncte). cu formulele: NBc(a ) = NBc(l) = NBc( v) = NBc(p) = NBc(f ) = NBst (a ) × NBi (a ) 100 NBst (l) × NBi (l) 100 NBst ( v) × NBi ( v) 100 NBst (p) × NBi (p) 100 NBst (f ) × NBi (f ) 100 Calculul notei de bonitare se face succesiv în următoarele etape: • • calculul notei de bonitare naturale pe unităţile cartografice identificate pe hărţile din studiul pedologic respectiv. Uruioc şi colab. judeţ etc. acestea pot fi în număr de 10 (grupând terenurile cu note de bonitare din 10 în 10) sau în număr de 5 (pe grupe de câte 20 de puncte de bonitare). comună.. Suceava (Leşanu şi 57 • • • • • .

2000). Comisia comunală. unitar la nivelul ţării. Aceste etape sunt clar specificate în metodologia germană. cu care specialiştii menţin un permanent contact. că metodologia prezentată aici se referă strict la bonitarea şi evaluarea terenurilor cu folosinţă agricolă. precum şi la ICPA (Vlad. O etapă esenţială pentru definitivarea lucrării de bonitare. Caracterul participativ al executării lucrărilor de bonitare se materializează prin faptul că se constituie comisii speciale de estimare la nivel naţional.Botezat. 58 . este condusă de primar şi este alcătuită din reprezentanţi ai agricultorilor locali. 2001a). cu componenţă largă. Activitatea de bază revine comisiei de circumscripţie. Reamintim. accesibil utilizatorilor. şi deocamdată neintrodusă în metodologia din România. care au dreptul să depună contestaţii ce se rezolvă la nivelul comisiei de land. de circumscripţie financiară şi comunal. cadastrali şi agronomi. precum şi Piteşti şi Piatra Neamţ (nepublicate). de land. condusă de directorul acesteia şi având în componenţa ei specialişti pedologi. aşa cum am precizat anterior. In prezent este finalizat la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie un astfel de program modernizat. După încheierea lucrării de bonitare. specifică economiei bazate pe proprietatea agricolă individuală. aceasta este pusă la dispoziţie prin afişare timp de 30 de zile spre a fi consultate de toţi cei interesaţi. se referă la caracterul participativ şi la publicitatea rezultatelor.

Relaţii bonitare .costuri . Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb. situaţie care se poate pune în evidenţă comparând producţiile obţinute în unităţi agricole cu diferite astfel de nivele (Figurile 30 şi 31). inclusiv cele stabilite prin metodologia din România. pentru specificul terenurilor agricole şi pentru modul în care sunt disponibile în etapa actuală evidenţele privind tranzacţiile şi preţurile acestora. 6000 5000 Productia (kg/ha) 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 30. 1964 .preţ Notele de bonitare stabilite prin diferite metode. singura posibil de utilizat este cea a capitalizării veniturilor. 1970) 59 .producţie . Diferă de asemenea producţiile obţinute în diferite epoci. descriu în foarte bună măsură productivitatea solului (terenului) pentru diferite folosinţe şi culturi. Intre notele de bonitare şi recoltele efectiv obţinute în condiţiile unui an normal din punct de vedere climatic pe terenurile respective există o strânsă legătură. o evidenţă a actelor normative recente.1967) în exploataţii agricole cu diferite nivele tehnologice (x : întreprinderi agricole de stat. prin diferite metode dintre care. 2f1.2f. cum s-a arătat anterior. precum şi metodologia de evaluare în curs de finalizare la ANCPI. pe măsura introducerii unor perfecţionări tehnologice (Figura 32). metodă care este de fapt o extindere a celei privind bonitarea solului/terenului. Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Evaluarea unui bun imobiliar la valoarea acestuia se poate realiza. În acord cu cele de mai sus. o : sector de producţie al staţiunilor de cercetare) (Teaci. Această legătură nu este absolută şi permanentă: ea depinde de nivelul tehnologiei de cultură aplicate. în cele ce urmează se va prezenta o sinteză a datelor existente în literatura română privind relaţiile dintre bonitarea cadastrală şi evaluarea economică.

1959. .: 1960 .6000 5000 Productia kg/ha 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 31. şi ca urmare venitul net al acestora. x : 1964 . 1970) O legătură de asemenea strânsă există între nota de bonitare. .1966) (Teaci.: lei/ha) (Teaci. valoarea şi costul producţiei agricole. Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb) în întreprinderile agricole de stat în trei perioade de timp (o : 1957 . Relaţia bonitare /cost pentru întreprinderile agricole de stat în perioada 1959 . 60 .1963.1963 (o : lei/t. 1970) 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 0 20 40 60 80 100 Pret (ROL) Nota bonitare Figura 32.

odată cu creşterea notei de bonitare datorită calităţii din ce în ce mai bune a solului. anii 60’ (o : întreprinderi agricole de stat. Relaţia dintre nota de bonitare şi indicatorii economici ai producţiei agricole globale (lei/ha) pentru întreprinderile agricole de stat din Dobrogea (o : venit brut. 1963) 2500 2000 venit net (ROL/ha) 1500 1000 500 0 -500 0 -1000 -1500 nota de bonitare naturala 50 100 150 Figura 34. Costurile scad. In consecinţă. improprii din punct de vedere economic pentru folosinţa respectivă (Figurile 33 şi 34).200 160 120 ROL/ha 80 40 0 -40 20 40 60 Nota de bonitare 80 100 Figura 33. x : costuri de producţie. adesea accentuată. pe măsura scăderii notelor de bonitare. x : cooperative agricole de producţie) (Teaci. sub un anumit nivel ajungându-se la “venituri” nete negative. aşa cum s-a arătat. . 1970) Veniturile brute (valoarea producţiei obţinute) cresc. Relaţia bonitare / venit net pentru soluri din Banat.. 61 . adică la pierderi financiare. atunci când se raportează la cantitatea de produs (Figura 32) odată cu creşterea notelor de bonitare deoarece terenurile de calitate inferioară necesită intervenţii tehnologice sporite. venitul net obţinut din producţia agricolă are o tendinţă de scădere.: venit net) (Teaci şi colab. din ce în ce mai costisitoare. care definesc astfel de terenuri ca terenuri marginale.

Legea 16/1994 stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu.. 52 kg/ha porumb. In etapa actuală de dezvoltare economică. Palamaru şi Dârja. indiferent de nota de bonitare a terenului respectiv.15% din valoarea producţiei ce se poate obţine pe terenul respectiv. deţinătorul de teren (fie el proprietar sau arendaş) trebuie să obţină şi să valorifice o producţie care să acopere. 2004) şi în unele acte normative se folosesc diferite metode de calcul al valorii terenurilor. şi renta funciară diferenţială. Se diferenţiază renta funciară absolută. A este arenda exprimată în procente 62 . Cu alte cuvinte.15%. renta funciară. dar şi cazuri în care arenda atinge valori mai mari decât cele 10 . fiind frecvente cazuri în care deţinătorul nu plăteşte nici un fel de arendă. În literatura de specialitate (Guş.. Astfel: • metoda rentei funciare capitalizate: Vt = R × 100 Pp × Pv × A × 100 = Cc Cc × 100 • metoda valorii de bază: Vt = Vb × (1 + N) × na • metoda profitului: Vt = [VP . 2003. pe care urmează să le plătească proprietarului sub formă de arendă. Cc este rata dobânzii. corespunzătoare plusului de capacitate productivă a unui teren dat datorit calităţii naturale mai bune a solului (terenului) (rentă funciară diferenţială I) sau lucrărilor ameliorative efectuate şi tehnologiilor de cultură aplicate pe acest teren (rentă funciară diferenţială II). Pv este preţul de vânzare a producţiei. dacă deţinătorul este totodată proprietar. In România. sau să le încaseze personal. 16 kg/ha floarea soarelui. dacă el nu este în acelaşi timp proprietarul acestui teren. 2f2. posibilitatea de a aprecia pe baza notei de bonitare potenţialul de producţie al unui teren pentru o anumită cultură. aceste 10 . în ţările dezvoltate se acceptă că renta funciară reprezintă în mod curent 10 .Pe baza relaţiei mai sus descrise se utilizează noţiunea de producţie pe punct de bonitare. Pp este producţia prognozată. condiţiile economice în care se dezvoltă pentru moment relaţiile dintre proprietar şi deţinător sunt neclare şi instabile. în afara cheltuielilor de producţie curente şi a muncii sale proprii. pe baza ei se poate calcula valoarea de referinţă (unii autori folosesc termenul mai simplu de valoare) a terenului respectiv. 2003. In măsura în care valoarea rentei funciare sau a producţiei pentru terenuri cu diferite note de bonitare este cunoscută. Kn)] × na unde Vt este valoarea terenului. dar cu oarecare aproximaţie în special în cazul terenurilor cu note de bonitare foarte mici sau foarte mari. Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole O parte din venitul net revine proprietarului de teren şi ea constituie renta funciară.15% menţionate.(CP + K1 + . Dispoziţii legale (Legea 48/1994) precizau că fostele întreprinderi agricole de stat care deţin terenuri proprietatea unor acţionari şi locatori ar trebui să achite acestora contravaloarea a 600 kg/ha grâu. 200 kg/ha cartof etc. R este renta funciară (arenda). corespunzătoare terenurilor cu cea mai slabă capacitate de producţie din zona şi din momentul considerat. care oferă într-o formă uşor accesibilă. Ţărău. Această apreciere se realizează înmulţind numărul de puncte corespunzător terenului respectiv cu producţia pe punctul de bonitare.

Valorile acestea se corectează pe baza unor coeficienţi care se referă la clasa de calitate a terenului. amplasarea terenului faţă de localitate. 16 kg/ha floarea soarelui.socială. categoria localităţii. înmulţind deci venitul net anual cu 25. caracteristicile economice şi sociale ale zonei. existenţa unor amenajări de îmbunătăţiri funciare. Normele tehnice de calcul al taxei pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol (1994) au la bază producţiile anuale la hectar pe clase de bonitare menţionate anterior (la care se adaugă producţia secundară. fiind stabilite 5 astfel de zone. precum şi durata concesionării şi suprafaţa concesionată. Legea 16/1994 privind arendarea terenurilor agricole stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. 63 . Baza de calcul o reprezintă “zona agropedoclimatică”.din valoarea producţiei. prevede modul de calcul al nivelului minim al redevenţei ce urmează a fi plătite de concesionator. venitul impozabil sau valoarea producţiei. Valorile de bază ale oricăreia din aceste formule. CP reprezintă cheltuielile generale de producţie. soluţii care nu corespund realităţii din teren. Vb este valoarea venitului agricol impozabil. In România există în prezent reglementări legale care definesc valori de referinţă pentru terenurile agricole în vederea stabilirii valorii de patrimoniu a proprietăţii de stat. VP este valoarea producţiei. reţeaua de transport. folosinţa terenului. Luarea în considerare doar a unor cheltuieli are justificare politico . producţiile se aproximează aceleaşi pentru întreaga ţară. calitatea drumurilor. echiparea tehnico-edilitară a terenului. obţinându-se astfel venitul net anual evaluat. pe judeţe. În prezent. Valoarea producţiei se estimează adesea pe baza bonitării solului/terenului. etc. uneori. fiecare dintre ele cuprinzând un număr de judeţe. vârsta ei şi procentul de goluri. 52 kg/ha porumb. distanţa faţă de localitatea respectivă. din care se scad cheltuielile de producţie considerate a reprezenta 81% din valoarea producţiei. iar K reprezintă eventuale corecţii ale cheltuielilor de producţie.. precum şi unele calculaţii şi recomandări ale Institutului de Economia Agriculturii al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice privind valoarea de referinţă a arendei şi a vânzării pământului şi ale altor autori (Tabelul 6). Această bază de calcul variază de la echivalentul de 490 kg/ha grâu pentru zona I până la 230 kg/ha grâu pentru zona V. dar mai ales pe baza echivalentului notelor de bonitare cu producţiile prognozate. se pot obţine din acte normative. În România există preocupări privind introducerea acestui indicator (ICDEA în colaborare cu ICPA). se foloseşte de asemenea indicatorul marjă brută standard. Legea 219/1998 privind concesionarea terenurilor agricole din proprietatea statului. N este o eventuală corecţie a venitului agricol. respectiv arenda. marja brută fiind folosită în special pentru acordarea subvenţiilor. calculat ca diferenţa dintre valoarea producţiei şi o parte a cheltuielilor aferente. na este numărul de ani în care venitul obţinut se consideră a egala valoarea terenului. 200 kg/ha cartof. din analiza pieţei. Valoarea se calculează pe 25 de ani. taxelor pentru scoaterea terenurilor agricole din folosinţă agricolă (Tabelul 5) şi impozitului agricol. Pentru plantaţiile pomicole şi viticole se iau în considerare tipul acesteia. Această valoare este corectată în funcţie de unii “factori de departajare”. sau pe grupe de judeţe. Din păcate. în Uniunea Europeană. caracteristicile ameliorative ale acestuia şi restricţii de folosire prevăzute în planul de amenajare a teritoriului respectiv. respectiv categoria localităţii. cea de paie).

1999) pe zone (Preţul pământului în România. Estimări privind profitul (rentă sau arendă) şi preţul pământului (mii ROL. inclusiv taxa de scoatere din circuitul agricol (calculat de Palamaru şi Dârja. Lazăr. 2000. Renta funciară luată în calcul este stabilită pe cele 5 clase de calitate (bonitare) a terenului. luând în considerare o producţie de 40 kg/ha pe punctul. Tabelul 6. considerându-se că renta funciară reprezintă 17% din valoarea producţiei respective.Tabelul 5: Prevederi legale actuale în România privind valori de referinţă pentru preţul terenurilor agricole (mii ROL/ha) Reglementare Folosin ţă Arabil Agricol Arabil Legume Păşuni Fâneţe Vii Livezi Păduri Ape Agricol Clasă de calitate I 2250 3300 141 1050 70 80 920 1150 3177 II 2000 2640 141 945 60 70 900 975 2565 III 1600 1870 92 640 50 60 880 840 50 35 1840 IV 1000 1100 48 480 40 50 810 750 840 V 650 770 20 30 40 250 500 300 Taxă pentru folosirea terenurilor de stat (HG 412/1977) Valoare de patrimoniu (HG 59/1994) Norme de venit agricol impozabil (Legea 34/1994) Valoarea terenului. 2001) Estimare Zona I : Câmpia Română 1500 II : Câmpia de Vest + Sud-Est 1250 III : Podişuri IV : Dealuri şi coline 750 V : Premontană şi montană 500 64 Profit 1000 . 2004) Arabil 27540 1500 15000 80058 21420 1250 12500 68527 15300 1000 10000 57943 9180 750 7500 38887 6120 500 5000 25134 Normele metodologice din 2004 pentru stabilirea valorii terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute în Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere folosesc formula de calcul al valorii de referinţă prezentată anterior. 2004. de bonitare. bazat pe Legile 18/1991 şi 34/1994) Valoare de despăgubire (Legea 1/2000) Valori de referinţă recomandate de ICEA (1999) • arendă • preţ Valoare medie obţinută prin 4 metode calcul (Guş.

impozitele de mai sus urmau a fi multiplicate cu factori cuprinşi între 0.4 şi 1 pentru păşuni şi fâneţe. 1 şi 4 pentru vii. Există în acest act normativ şi o precizare conform căreia se pot folosi în acest scop “alte evidenţe agricole şi cadastrale”.Preţ 15000 12500 10000 7500 5000 Impozitele datorate statului de posesorii unor terenuri agricole au fost stabilite într-o etapă anterioară (Ordonanţa Guvernamentală 8/2001) diferenţiat în funcţie de zonele de favorabilitate. diferenţiate pe categorii de folosinţe şi pe zone. Această modalitate de stabilire a impozitelor a fost ulterior anulată. în mii ROL pe hectar. Impozite (ROL/m2) pe terenurile situate în extravilan (Ordonanţa Guvernamentală 36/2002) Categoria de folosinţă Terenuri cu construcţii (fără a lua în calcul suprafaţa construită) Arabil Păşuni Fâneţe Vii Zona I 10 15 12 12 25 II 9 12 10 10 20 III 8 10 8 8 15 IV 7 8 6 6 10 65 . care lasă posibilitatea luării în considerare a notelor de bonitare. Încadrarea terenurilor pe zone se face de către consiliile locale pe baza unor criterii relativ neclar definite în actul normativ respectiv. preluate după cât se pare în mare măsură după criteriile aplicabile terenurilor intravilane neagricole. Tabelul 7. impozitul fiind în fapt înlocuit prin taxele locale reglementate prin Ordonanţa Guvernamentală 36/2002. Se prevăd taxele menţionate în tabelul 7. astfel: Zona I Zona II Zona III Zona IV ZonaV 1550 1250 1000 530 220 Pentru terenurile nearabile. livezi şi grădini de legume şi 1 pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. dar aceasta nu este suficient precizat şi ca atare rămâne la latitudinea consiliilor locale.

00 1. oportunităţile de locuri de muncă în alte ramuri economice. adesea sensibil.000 locuitori) localităţi urbane de rangul II (municipii cu sub 200. precum şi elemente politice ca relaţiile internaţionale.Livezi Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră Terenuri cu ape Drumuri şi căi ferate Terenuri neproductive 30 15 8 - 25 12 6 - 20 10 4 - 15 8 - Valorile din acest tabel se majorează în funcţie de rangul localităţii respective prin înmulţire cu coeficienţii următori (definirea celor 6 categorii de localităţi fiind preluată din Legea 351/2001). îndeosebi elementele acestuia care nu sunt direct legate de fertilitatea solului. şi nu în ultimul rând elemente de natura tradiţiei locale pentru agricultură şi pentru proprietatea agrară. • • • • • • localităţi urbane de rangul 0 (municipiul Bucureşti localităţi urbane de rangul I (municipii cu peste 200. In acest mecanism intervin numeroşi factori care modifică. densitatea populaţiei rurale.00 Cum s-a menţionat şi anterior.000 locuitori) localităţi urbane de rangul III (oraşe) localităţi rurale de rangul IV (comune) localităţi rurale de rangul V 8. valoarea de referinţă reieşită din notele de bonitare: sistemul de agricultură practicat.00 3.10 1. sistemul vamal sau strategia naţională faţă de agricultură. 66 . valoarea de referinţă a pământului nu este identică cu preţul de piaţă (mai simplu preţ) care rezultă din mecanismul cererii şi ofertei.00 4. gradul de capitalizare a populaţiei care să asigure fondurile necesare pentru cumpărarea de pământ sau sistemul de creditare. densitatea populaţiei urbane consumatoare de produse agricole sau gradul de dezvoltare a industriei prelucrătoare de produse agricole.00 5. dar şi elemente economice cum sunt condiţiile financiare mai mult sau mai puţin favorabile agriculturii. cum ar fi zootehnia.

0 12.1 10.BV.BH. zona colinară MH.5 22.7 7.0 18.6 6.GL.8 6.8 22.VL Moldova .7 legume păşuni fâneţe vii mii lei 17.2 13.6 5.PH.GR.8 80.B 1897* 1929** agricol arabil lei 441 354 347 304 20.0 8.1 47.5 28.5 12.0 9.3 46.0 36.0 8.9 89 71 56 37 53 8.8 35.5 25.1 123 23 74 36 138 8.0 38 62 30 22 31 68 12.7 39.9 47.7 15.3 6.8 44.4 30.7 33.5 41.4 51.2 41.3 9.0 12.5 45.1 12.VN BT.CV.7 34.SM CS.4 24.2 27.5 10.6 36.6 4.0 milioane ROL Muntenia-Oltenia .1 6.2 37.zona colinară Moldova .MM.DB.2 15.1 30.4 8.0 livezi păduri ape 2000*** intravilan extravilan 2002**** intravilan 363 163 156 53 230 52 extravilan 23.5 20.9 5.4 78.6 10.4 19.4 28.7 6.0 71.2 22.2 5.2 35.Dezvoltare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală 67 . 1999 ** Lupan.9 22.I F.MS.2 60.1 32.AG.2 29.OT.9 27.0 37.TR.9 34.5 13.1 36.7 4.9 11.0 2004**** intravilan 732 176 294 165 601 45 extravilan 21.0 40.1 80.0 38.6 4.2 74.8 7.8 17.SB BN.9 18.0 31.IL.6 13.BZ. 1933 *** Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei **** Institutul de Cercetare .7 16.4 10.3 19.4 24.TM * Bohatereţ.TL SV AB. HG.VS CT.CJ.HD.4 86.7 34.2 23.8 18.SJ AR.7 43.7 45.9 57.4 13.7 8.0 52.zona Siret-Prut Dobrogea Bucovina Basarabia de Nord Basarabia de Sud Transilvania de Centru-Sud Transilvania de Nord Câmpia Tisei Banat România BC.7 7.Tabelul 8: Preţuri de vânzare a terenurilor agricole practicate în România Zonă geografică Judeţe actuale (aproximativ echivalent zone geografice) Câmpia Dunării BR.IS.9 16.NT.5 87.DJ.4 6.0 21.6 10.5 34.6 23.2 861 172 171 244 324 22.CL.5 24.2 11.0 56.0 23.4 10.5 89.3 38.5 48.0 367 20.0 37.2 32.GJ.3 32.9 5.0 35.1 12.0 23.

V(g). Preţurile de piaţă semnalate pentru anul 2000 sunt cele mai diferite în ceea ce priveşte atât valoarea lor comparativă faţă de alte momente istorice.Preţurile de piaţă ale pământului practicate în România în diferite momente (tabelul 8) exemplifică aceste deosebiri faţă de valoarea de referinţă. Posibilitatea de recalculare a valorii de referinţă pentru a lua în considerare cele de mai sus şi a transforma acest preţ în preţ cât mai apropiat de cel de piaţă fără îndoială există. pentru diferite folosinţe agricole. 2f3. 2001) arată diferenţe sensibile. cele din Tabelul 9. dar şi unele deosebiri în ceea ce priveşte modul cum se comportă diferitele zone geografice ale ţării. 2000. V(l). Câmpia Română sau Banatul. cât şi eşalonarea diferitelor zone geografice. iar în Cehoslovacia şi Polonia între 5300 şi 15000 dolari pe hectar. Este evident faptul că în zone cu soluri dintre cele mai fertile. după cum urmează. dar şi în mare parte a Transilvaniei şi mai ales în Bucovina unde agricultura se bazează într-o măsură însemnată pe zootehnice şi unde tradiţiile lumii satelor sunt mai adânci. V(v). Producţii potenţiale pentru un punct de bonitare cadastrală 68 . V)f)] se calculează pentru terenurile arabile pe baza preţului minim de referinţă pentru grâu (PR). de exemplu pentru terenurile arabile: P(a) = NBc(a) × 50 Valoarea producţiei potenţiale estimate [V(a). Astfel. diferind de la stat la stat între 314 dolari pe hectar în Wyoming (zona nord-vestică predominant montană) până la 11792 dolari pe hectar în New Jersey (zona nord-estică preoreşănească). stabilit pentru anul respectiv de MAPDR. cu soluri mai puţin fertile dar cu populaţie rurală mai densă. P(l). In USA preţul mediu în 1992 a fost de 1692 dolari pe hectar. de exemplu pentru terenurile arabile: V(a) = P(a) × PR Tabel 9. O comparaţie a preţurilor de mai sus cu cele practicate în alte ţări (Preţul pământului în România. V(p). Producţiile potenţiale [P(a). echivalate în kg/ha grâu. Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Metodologia de evaluare a terenurilor agricole în curs de definitivare la ANCPI ia în considerare calculul valorii terenului metoda rentei funciare capitalizate. Preţurile de piaţă cele mai ridicate ale pământului se întâlnesc în zonele de mari aglomerări urbane din jurul Bucureştilor. în ţările Uniunii Europene preţurile variază între 1800 şi 27000 dolari pe hectar. faţă de exemplu în zonele colinare învecinate. nefiind rezultate dintr-o analiză statistică completă. Lazăr. P(g). dar deocamdată nu a fost suficient cercetată şi nu există în prezent o metodologie adaptată acestui obiectiv. aceasta probabil pentru că piaţa încă nu este stabilizată. Analizând datele din Tabelul 8 prin compararea diferitelor etape istorice la care se referă datele respective se constată unele asemănări. nu se practică preţurile cele mai ridicate. Producţiile potenţiale. pentru 1 punct de bonitare cadastrală sunt. P(v) P(p) sau P(f)] pentru terenurile studiate rezultă din înmulţirea valorilor unitare de mai sus cu notele de bonitare naturală. şi poate şi pentru că datele nu sunt pe deplin certe.

1546/2004. în funcţie de evoluţia condiţiilor generale ale economiei naţionale. se pot desigur modifica anual.G. ca şi preţul minim de referinţă al grâului. nr.Folosinţa terenului Arabil Legume * livadă de pomi fructiferi Viţă de vie Păşune Fâneaţă Producţie potenţială. kg/ha neamenajat amenajare irigat antierozională 40 50 60 200 250 400 380 480 580 340 420 500 25 30 35 30 35 40 * pentru terenurile arabile folosite în cultura legumelor se foloseşte simbolul (g) Valoarea de referinţă a terenului agricol (VR) rezultă din formula: VR = [V(a ) + V(g) + V(l) +V( v) + V(p) + V(f )] × 17 × 10 100 unde 17 este procentul de calcul al rentei funciare iar 10 este rata dobânzii. ambele ăpreluate din H. 69 . Renta funciară şi rata dobânzii. echivalent grâu.

Staţiunea (numită şi biotop) este definită ca subsistemul sau componenta de natură anorganică a pădurii. 1997). iar exploatarea ei şi înlocuirea cu noi arbori are loc de regulă la intervale de multe zeci de ani sau chiar de peste o sută de ani. faciesuri (în funcţie de rocă. 1977). În cele ce urmează şi în Anexa 5 se va prezenta metodologia recent elaborată de ICAS. în funcţie de formaţia forestieră şi de bonitatea terenului (Tabelul F1). pe larg discutat în România de Chiriţă şi colab. sunt definite următoarele 7 tipuri de staţiuni: staţiuni montane de molidişuri (simbol FM3). staţiuni montane de amestecuri (simbol FM2). locul de viaţă al acesteia. Valorile din acest tabel au fost calculate cu formula: 70 . Valoarea V a unui teren cu vegetaţie forestieră pentru unitatea de suprafaţă (1 hectar) rezultă din însumarea valorii terenului respectiv V(TER) şi a valorii vegetaţiei existente V(VEG): V = V(TER) + V(VEG) Valoarea terenului împădurit sau a unui teren ce urmează a fi împădurit V(TER) rezultă prin multiplicarea valorii maxime posibile V(u) a vegetaţiei forestiere pe terenul respectiv cu 3 coeficienţi de corecţie: V(TER) = V(u) × R1 × R2 × C(u) Valorile V(u). într-o formă mai detaliată. (1964. Evaluarea terenurilor forestiere Cercetările privind evaluarea terenurilor forestiere se derulează într-o formă în oarecare măsură diferită de cele privind terenurile agricole. relief. Printre acestea. rocă. sol şi climă. cât şi în acte normative. climă şi sol) şi familii (în funcţie de familia de sol şi de forma de climă). În literatura de specialitate un termen larg folosit este cel de staţiunea forestieră.3. staţiuni montane şi premontane de făgete (simbol FM1). termenul având astfel un sens apropiat de cel de teren folosit în evaluarea agricolă. • • • • • • Tipurile de staţiuni forestiere se subdivid în subtipuri (în funcţie de clasa de producţie a arboretului). staţiuni de făgete şi gorunete de dealuri (FD3). cu termeni care includ forma majoră de relief şi formaţia vegetală. estimarea productivităţii acestor terenuri se bazează în cea mai mare măsură pe indicatori privind vegetaţia. staţiuni de cvercete şi şleauri de deal (FD2). ea incluzând elemente de relief. Staţiunile forestiere sunt numite. aflată în curs de definitivare la ANCPI în cadrul general al Metodologiei de evaluare imobiliară. Metodologia de evaluare a terenurilor forestiere este definită atât în tratate de specialitate. respectiv valoarea maximă a terenului stabilită în funcţie de caracteristicile acestuia. • staţiuni de câmpie (CF). Ordonanţa 96/1998 privind scoaterea terenurilor din fondul forestier şi. staţiuni de stejerete şi amestecuri de diferite specii de cvercinee din dealuri joase şi câmpii subcolinare (FD1). la un prim nivel (tipuri de staţiuni). şi în mult mai mică măsură pe indicatori privind solul şi terenul. în lei/hectar. Datorită îndeosebi faptului că vegetaţia forestieră este practic permanentă. se estimează. Astfel (Târziu. Hotărârea Guvernului 1546/2004 referitoare la stabilirea despăgubirilor către foştii proprietari cărora nu li s-a putut restitui terenurile respective.

F este coeficient de corecţie corespunzător tipului funcţional al arboretului (Tabelul F6). referitor la condiţiile de amplasament şi infrastructură (Tabelul F2). referitor la riscul de asigurare a integrităţii pădurii (Tabelul F4). C(u).. Cei 3 coeficienţi de corecţie sunt: R1. iar dobânda 10%. acesta din urmă calculat cu formula: C(u ) = ∑ u (i) 1 8 Valoarea vegetaţiei forestiere V(VEG).V(u ) = C(MEX ) × P(ML ) × R (PF) R ( D) unde C(MEX) este creşterea medie la exploatabilitate a speciei reprezentative de arbori (m3 ha-1 an-1). referitor la şansa de instalare a vegetaţiei (Tabelul F3). D1 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu starea de uscare a arboretului (Tabelul F7). În materialul de faţă preţul lemnului este cel din anul 2006. coeficient de utilitate. exprimată prin indicele de acoperire (în zecimi). şi R2. R(PF) este rata medie a profitului (%). D2 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu calitatea arboretului (Tabelul F8). Pr(i) este proporţia de participare a fiecărei specii în compoziţia arboretului (în zecimi). iar R(D) este dobânda (%). rezultă din formula: V(VEG ) = ∑ [PR (i) × V(ij)] × K × F × D1 × D2 unde K este consistenţa vegetaţiei forestiere. V(ij) este valoarea maximă a pădurii din specia i la vârsta j (lei/ha) (Tabelele F5a şi F5b). 71 . principalul indicator folosit în evaluarea terenurilor forestiere. aceste valori urmând a fi desigur actualizate periodic. P(ML) este preţul mediu al lemnului (lei m-3). rata profitului a fost considerată 25%.

Andreiaşi N. * Metodologia cadru şi îndrumări tehnice pentru elaborarea documentaţiilor de organizarea teritoriului exploataţiilor agricole pe teritorii administrative (1995). pag. Institutul de Economie Agrară. * Raionarea pedoclimatică. 550 pag. Alecu I.. * Bodenschätzungsgesetz (1934).. Bucureşti. Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Tehnologice pentru Pedologie. Bucureşti.325.44. 173 pag. Ceres. Soil Conservation Service. Handbook No. Bulletin no. Sâmbotin L. United States Department of Agriculture. Dimo”. Soil Conservation Service. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Rome. Bucureşti. Soil Conservation Service. (1997). Soils Bulletin no.. In “Bureau of Reclamation Manual. 231 pag. 1-2. Washington DC. V. Bucureşti. Washington DC. Agrochimie şi Ameliorarea Solurilor “N. * Preţul pământului în România (2000). 96 pag. Rome. Dobrescu N. 52. * Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture (1985). Teaci D.. Bucureşti. Irrigated land use”.Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică * A frame for land evaluation (1976).. bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor agricole scara 1:50. Bucureşti. Washington DC. Institutul de Geodezie. Rugină V. * Soil Survey Manual (1993). A. 3 volume. 123 pag. Raport tehnic. * Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova (1997). Bul. United States Department of Agriculture. Fotogrammetrie. United States Department of Agriculture. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Food and Agriculture Organization. Pană D. 72 pag. Food and Agriculture Organization. Soils Bulletin No. pag. 32. * Soil rating for plant growth (2000). * Metodologia elaborării studiilor pedologice (1987). 31 . 55. Contribuţii la metodologia de bonitare privind cultura porumbului siloz. Ştiinţa solului. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Handbook No. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 146 pag. 135 pag. * Soil Survey Manual (1951). Cartografie şi Organizarea Teritoriului. * Propunere ICDB (2006) pentru Metodologia de bonitare a pajiştilor naturale. 29. 18. Soils. * Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. Merce E. Bold I.. 3 vol. (1994). 281 . Rome. Management în agricultură. National Resources Conservation Service. 24 pag. pag. * Propunere ICPA (cu colaborarea ICDB Piteşti-Mărăcinen şi ICDP Braşov) (2006) pentru Metodologia de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole. bonitare şi caracterizare tehnologică a terenurilor agricole în vederea zonării producţiei agricole. Washington DC. Chişinău.395. 766 pag. 365 .. 352 pag. 18. United States Department of the Interior. * Land classification (1953).. * Propunere ICAS (2006) pentru Procedura de evaluare pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. (1983). vol. Berlin. United States Department of Agriculture. Food and Agriculture Organization. 29 pag.000 (1975). nr. 72 . 237 pag. Ed. * Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor de raionare pedoclimatică. * Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (1980). * National agricultural land evaluation and site assessment handbook (1983). Ciurea I.

Edt. Cadastru şi Organizarea Teritoriului. Gusar Gr. Timişoara.. Ed. Cerbari V. Chiriţă C. vol. V.. A92. Studiu privind folosirea bonitării solului în acţiunea profilării producţiei agricole la I. Mirton. 323 .D.S. Staţiuni forestiere. Dumanski J. Dokuceaev. Criterii pedologice generale pentru aprecierea fertilităţii solului.... V. Iaşi.A. Stiinţa solului. 797 . RSR.16. 5. (1971). 3.63. 847 . Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. pag. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 10. RSR.829. vol. Techniques of crop yield assessment for agricultural land evaluation.Andreiaşi N. Bucureşti. Unele aspecte ale efectului ecometric al umezirii solului din pânza freatică la recolte de grâu. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. pag.432. Edit. vol. (1883). Costea C. Probleme agricole. Burt M. Timişoara. Transactions 8th International Congress Soil Science. 5. 5. şi colab. Brassay A. Observaţii asupra relaţiilor dintre conţinutul de schelet al solului şin recoltă. pag. Ecometria şi aplicarea ei în evaluarea eficienţei factorilor naturali de producţie. nr.331. (2001). pag. 157 pag. vol. vol. (1980). Asvadurov H. Burt M. Contribuţii la problema ecometriei în raport cu efectul apei în agricultură. Organizarea teritoriului. Cu privire la metoda bonitării tehnice a solurilor pentru cadastrul funciar. Note de curs.A. pag. (1964). 3-4.. Chiriţă C.41. Crişan I. pag. (1990). Contribuţii la studiul efectului apei în unele experienţe agricole. vol. 10C. (1964). 4. 11. Munteanu M. vol. Cercetări privind bonitarea raioanelor pedoclimatice din Dobrogea. 102 . Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova pentru elaborarea studiilor pedologice. Utilisation of soil survey in land capability classification for various agricultural uses. Geodezie. Teaci D.38 (1970). Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. (1961). Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. (1969).189. nr. 44. Ştiinţa solului. Burt M. 3 . D. Seria Pedologie. Otcet Volnomu Ekonomiceskomu Obştcestvu. pag. judeţul Maramureş.. 37 .852. Seini. Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării staţionale forestiere.. (1989). Canarache A. (1959). 103 pag. Onofrei C. nr. (1973). Soil Use and Management. pag. Kiss A. 727 pag. 73 . pag. 205 . nr. porumb şi floarea soarelui . 32 pag. Teaci D. Ed.P. Cârstea St. (2001). Terra Nostra. (1977). Acad. Burt M. 9 . Bucharest. Clasele de bonitare la principalele culturi agricole ale consiliilor unice agroindustriale din judeţul Satu Mare. (1970). Cu privire la aprecierea clasei de fertilitate a solurilor.. Sankt Petersburg. (1972). 407 pag. Pontos.. pag. (1999). 35 (1967). (1968). Burt M. 153 pagini. Renta funciară. şi colab. vol. vol. 181 . Canarache A. Bohatereţ V. Russkii Cernozem. Chivu D. Corbeanca. (1999). nr. Cârstea St. vol. Bold I. Studii şi Cercetări Agricole. Tănase Gh.. (1972). bonitarea şi unele probleme pedoameliorative la C. pag. Stângă N. vol. fundamente tehnice şi economice.46. (1996).M. (1975). Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. 8. Iaşi. Organizarea teritoriului şi bonitarea cadastrală. Analele ICIFP. Ed. Chişinău. 427 . Edit.. Bucureşti. 39 (1971).8. Crăciun A. Arenda şi arendarea în viticultură şi pomicultură. Băbuşanu V. pag. 1.109.220. Rominger E. Burt M. 41 (1973). Sectorul agicol Ilfov. Solurile. Acad.. 53 . 29 . Ştiinţa solului.

85 pag. (1978). 210. D.000. D. Cercetări asupra preţului şi rentei pământului în România. Simulation of field water use and crop yield . Analele Institutului de Cercetări Agronomice al României. Ray B. Circular 1156. AS.. Chişinău. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. Guş P. Bucureşti.. Garcia-Paredes J. University of Illinois at Urbana . 202 pag. Brio Star.. Alexander J. Montgomery P. B. J.. Agric. Ghinea P. Institutul de Geodezie. Bonitirovka pociv Moldavii dlia polevâh kultur. M. Tipografia Lucrătorilor Români. vol. Ed. (2001). Agricultural Systems. (1964).. (1870). (1960). Georgescu Sc.. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. Teaci D. (1997). 19 . Ed. Revista de geodezie şi organizarea teritoriului. Piteşti. Predel Fl. Fehrenbacher J. viitor. (coordonator) (1983). 74 . Ionescu de la Brad I. Fotogrammetrie. W. 40 pag. (1977). Land capability classification. Lupan N. Handbook No. Wageningen. Botezat V. (2000). Renta funciară şi preţul pământului. Cercetări privind îmbunătăţirea metodologiei de realizare a lucrărilor de cadastru calitativ. Predicting corn and soybean productivity for Illinois soils. 64. Tehn. (1974). (1999) Agricultura României. 157 pag. vol. T. Drăghici D. 21 pag.. 271 pag. nr. Bucureşti.. 50 pag. N. Conferinţa a 16-a a Societăţii Naţionale Române de Stiinţa Solului. Vlad V.. Washington DC. Lazăr Tr. 344 pag. J. Aspecte privind aplicarea metodei de bonitare pentru optimizarea repartiţiei sarcinilor de producţie până la nivel de parcelă în cooperativele agricole de producţie din judeţul Bihor. 253 . Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă. Burt M. Leşanu P. (1961). Sistem informaţional de prelucrare automată a datelor pe calculator. A. Evidenţa funciară calitativă şi estimarea cadastrală a terenurilor agricole. pag.. Olson K. Ed. Klingebiel A. Hălmăjan V. Suceava (manuscris). partea a II-a. (2002). 189 pag. Bucureşti. (1978). Soil productivity in Illinois.Champaign. Lang J.. (1979). Kowalik O. Bonitarea economică a solurilor.. Kovács J. Red. Neacşu M. R.204. Marian A. Ionescu S. Luneva P.22.. prezent.. 195 . (1998).. 4. 1.. pag. Agro-silvică. nr. Aprecierea economică a terenurilor agricole. (1976). Isac I. ecologici şi economici ai florei pajiştilor. Gavriliuk F. Curs evaluator funciar. 21 pag.. A. Jansen I. Revista de Geodezie şi Organizarea Teritoriului. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. PUDOC. Zaradny H. Moscova. utilizat la întocmirea documentaţiilor privind studiile pedologice şi bonitarea terenurilor agricole la nivelul TEO cu încadrare în clase de calitate şi de pretabilitate şi cu recomandări ameliorative. vol. Seceleanu I. 580 pag. H. Georgescu Sc. Jurcuţ T. 4. Indicatorii biologici. I. Bonitirovka pociv. Hartia S. Tutunea C... Curierul ASAS. Studiul fondului funciar agricol al Republicii Socialiste România. Riabânina L. pag. Bucureşti. Tapalagă M.. H. trecut. (2000). Pope R. USAMV Bucureşti. Andreiaşi N. Sistem de programe pentru gestiunea şi prelucrarea datelor privind bonitarea terenurilor agricole la scara 1:10.Feddes R A. 212 pag. Teză de doctorat. pag.. Ia. Vîsşaia Skola.. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca.282.. (1933).170. Bucureşti. 151 . Soil Conservation Service. Stiinţa. 42 (1974). Prop. Georgescu Sc.. (1966). Lecţiuni elementare de agricultură.

Stiinţa Solului. Woolery M. importanţa ei în echilibrarea balanţei furajere. Cadastrul şi cartea funciară. Ceres. Risoprint. vol. 688 pag. Edit. vol. şi colab. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. M. Publicaţiile Societăţii Naţionale Romnâne pentru Stiinţa Solului. Mihalache M. Terra Nostra. 75 . Timişoara. University of Illinois at Urbana . Aspecte privind influenţa condiţiilor staţionale asupra vegetaţiei pajiştilor permanente. Garcia-Paredes J.. V. Otiman P. A.158. (1978).. pag. Neacşu M. Oancea C. pag.. pag. Teaci D. Stiinţa Solului. Resursele de soluri şi potenţialul productiv al terenurilor agricole din judeţul Vrancea. I. 82 pag. Runge E.69. nr. Evaluarea bunurilor imobiliare. pag. Bonitarea pajiştilor din judeţul Braşov. 366 pag... Munteanu M. Patriche C...Cibin şi aprecierea capacităţii lor de producţie. 49 pag. 242 pag. nr. Patriche C. I. pag.18. Evaluarea biofizică şi tehnică a terenurilor agriocole. Toti M.. E. 240 pag.16. University of Illinois at Urbana . I. Economie rurală. Maxim N. Popovăţ A. Neacşu M. Neacşu M. nr. nr. Helicon. Lang J. Bulletin 811. Andreiaşi N.. D. nr. nr. pag. Bucureşti. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. Podgoria Ştefîăneşti. Gh. Stiinţa solului.. favorabilitate şi evaluare agroeconomică. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. pag. 4. Zonarea agroecopedologică a judeţului Giurgiu. Soil productivity indexes for Illinois counties and soil associations. Stiinţa solului. Agroprint. Măgdălina I.. 245 pag. University of Illinois at Urbana . vol. (2001). Argilozitatea aparentă. Rejesus R. Bonitare.. ALL..Mausel P. Mielcescu A. (1975). 21 . Ed. Aplicabilitatea metodelor statistico-matematice în evaluarea terenului agricol. (1993). 21 pag. Ştiinţa solului. (1987).Champaign. Ştiinţa solului. 3 . Corvin. (1979). M. Lang J. N. Vasu Al.. Lucrările Staţiunii Centrale de Cercetare a Pajiştilor. Ed. 63 . (1994). Olson K. (1980).. Popa V. Palamaru M. Kovacs A. (1986)... 151 . studiu ecopedologic. 5-6.. Gh.. R. Carmer S. (2002). (2003). 3 . Otiman P. pag. (1999). Optimum crop productivity ratings for Illinois soils. G.. Rapaport C. 4. O metodă de bonitare a factorilor naturali pentru cultura cartofului . (1995). (2000).33.Champaign. Parichi M. C. Răuţă C. Amenajarea. Timişoara... Ed. 47.. Hadley C.. Ed.. 30C. 19E. Ed. R. Popa V. Cardaşol V.. Mielcescu A.. (1980). nr. M. Dumitrescu Fl. organizarea şi sistematizarea teritoriului.67.78. pag. (1981). Bulletin 810. Cardaşol V. 70 . (1978). 2-3. Oancea C. V. Miclea M. 3 . (1989). 200 pagini.Champaign.29. Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II şi III. (2004). Dârja M. 271 pag. Bucureşti. Măgurele-Braşov. (2000). Average crop. 28 . Bulletin 752. 3. pasture and forestry productivity ratings for Illinois soils. 34. W. (2001).. Criterii şi indicatori pentru elaborarea unei noi metode de bonitare a terenurilor destinate ecosistemelor viticole. Deva. Iaşi. Facteurs déterminants de l’écologie des sols qui infuencent la croissance et le développement de la vigne dans le vignoble de Drăgăşani . Caracterizarea condiţiilor staţionale ale pajiştilor din perimetrul Păltiniş . 301 310. Edit. un nou indicator ecopedologic. 4. Cluj-Napoca. Majchrzak R. Constanţa. Munteanu M. Olson K.. Kovacs A. Dumitru E. Zanelli S.

000. şi colab.Moldova .65. (1960). Simota C. 394 pag. (1997). Agricultura şi silvicultura românească 2020. Teză de doctorat. 1.. Ed. 44 pag. (1998). (1928). Bulletin No. Land evaluation. Debaveye J. Bucureşti. Sistem de programe pentru gestiunea bazei de date de bonitare a terenurilor agricole la scara 1:50. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 13 . Richie J.22. (2001).. Van Ranst E.. 488 pag. Bonitarea terenurilor arabile din România pentru cultura sfeclei de zahăr. pag.. (1980). factor al dezvoltării radiculare la viţa de vie. Predel Fl. L. NATO . pag. Bucureşti. Ştefan C. Ceres. Teaci D. Simpozionul “Aprecierea Economică a Solurilor”. 132 pag. (1966). Canarache A. pag.. 556. Bonitarea terenurilor agricole. 4. (1966). nr. Gh. (1980). Rothkegel W. 296 pag. Omniapres.ASI Series. Cojocaru G. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. (1997). E. USA. (1985). An index for rating the agricultural value of soils.20. Puşcă I. (1990). Autoreferatul tezei de doctorat. ALES: a framework for land evaluation using a microcomputer. Fry şi T. Soil Use and Management. Bucureşti. Rossiter D.195. Seceleanu I.. University of California. Ceres. 3-4. Wheat growth and modelling. GNP Minischool. Bucureşti. (1997). Das Verfahren der Reichfinanzverwaltung bei der Bewertung landwirtschaftliche Betriebe. Ed. 522 pag. (1990). 40 .. 12. (l964). un model matematic pentru dinamica apei în sol şi formarea recoltelor. Teaci D. Dumitru M.. 229 pag. Ştefănescu S. Ceres. Tapalagă M. Funcţionalitatea rentei funciare în agricultura României în condiţiile economiei de piaţă. (1963). Contribuţii la metodica de apreciere economică a terenurilor agricole. Vlad V. Influenţa unor proprietăţi ale solului asupra sistemului radicular al speciilor pomicole . Storie R. 6. H. In: E. SIBIL. vol. Teză de doctorat. Untaru G. CA. Curierul ASAS.. Sys C. Ionescu Şişeşti. 76 . 55 pag. Voiculescu N. Teaci D. Bucureşti. A user-oriented model of the soil water balance in wheat.Popa V. Studii şi cercetări privind bonitarea terenurilor agricole. Atkin (editori). Ştiinţa Solului. (1992). Stan M. nr. Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu.. (1970). Teaci D. Edit. 7 .. (1990).. 255 pag. Bonitarea terenurilor din zona de confluenţă Siret . 41 (1973). Crăciun C. Teaci D. Handbook of soil evaluation. 79 93. Timişoara. Pedologie. Bucureşti. Storie R. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Berlin. pag. Berkeley. Lungu M. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. Târziu D. 50. (1975). 164 pag. (1999). E. Puiu Şt.. vol. G. Cercetări privind influenţa factorilor ecologici asupra producţiei de grâu şi porumb în Câmpia Banatului. Pedologie şi staţiuni forestiere.43. vol. Bonitarea terenurilor agricole. pag. Ceres. Munteanu M. 102 pag. California Agricultural Experiment Station. partea a II-a.. K. 161 pag. (1991). Regimul aero-hidric în sol. Ştiinţa Solului. Teaci D. University of Ghent. vol. Bucureşti. Belgium. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. Bucureşti. pag. (1933). Consideraţii privind clasificarea şi evaluarea economică a solurilor din România. 52 . Bucureşti.ecologice . Probleme Agricole. Raport tehnic ICPA. Bonitarea terenurilor agricole pe baza criteriilor naturalistice . Teaci D. Lazăr C. Teaci D. Ionescu Siseşti. 191 . Ed. Ed. Ed. nr..

Tutunea C. 77 . Influenţa unor condiţii ecologice asupra creşterii pomilor fructiferi. Burt M. Amzăr Gh. şi colab. 11..113. Predel Fl. Teaci D. 249 . Teaci D.. pag. Nastea St. vol. vol. pag. Ed.. Burt M. 231 . Bucureşti. nr. Cercetări privind legăturile corelative între condiţiile pedoclimatice şi producţiile de grâu şi porumb pe teritoriul României. Indicateurs et déterminants édaphiques de la capacité de production des terrains pour la culture de la vigne .. 43. pag. 37 (1969). Bucureşti. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. vol.. Contribuţii la metodica de bonitare economică a terenurilor agricole. 105 . Bucharest. Seria Pedologie. 19E. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Voiculescu N.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. din experienţa ţărilor Comunităţii Economice Europene... pag. 33 (1965). Aprecierea economică a terenurilor gospodăriilor agricole de stat din regiunea Dobrogea pe baza criteriilor pedologice şi economice. Bucureşti. pag. 44. 157 . 20..140.. Savopol L.. (1966). Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie.864. Seria Pedologie.2. (1966). vol. vol. Schuster M. Predel Fl. Bucureşti.408. (1978). 34 (1966)... Burt M.. 5. Popescu I. Burt. vol. Constanţa. 37 (1969).330. Analele Institutului Central de Cercetări Agricole.. Teaci D. 1 . Teaci D. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. Cercetări privind influenţa condiţiilor naturale de mediu asupra creşterii pomilor. Teaci D. vol.. Problemele clasificării economice a fertilizării şi folosirii raţionale a solurilor din partea de vest a R.102. Munteanu M. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. vol. (1970). (1962). 203 . 113 .Teaci D. 8th International Congress of Soil Sciene. Amzăr Gh. Teaci D. Studii şi Cercetări de Biologie şi Stiinţe Agricole. 389 . (1974). 44 . (1981). 78 pag Timaru Gh. vol. Voiculescu N. 30 (1962).000) pe judeţe . Voiculescu N. Teaci D. vol. (1970). Teaci D. pag. pag. 33 (1965). 40 (1972).. Contribuţii la metoda de apreciere economică a terenurilor agricole. Ştiinţa Solului. 130 pag. Popescu I. Burt M. (1973). 93 . Morgenstern S.165. pag. 315 . Burt M. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. 2.. Puiu St. Burt M. vol. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. pag. Popescu I. Teaci D. Tehnică Agricolă. (1964).. Aspecte privind raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din România (la scara 1:200. vol. Amzăr Gh. Teaci D. Ökologische Kriterien für die Bonitierung des Landwirtschaften Geländes. (1980). Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole.54. Secţia de Pedologie.174. nr. Teaci D. pag. Filip M.247. (1993a). Popescu I.. Maxim N. Teaci D. (1963). vol. 151 ... pag. M. Burt M... Contribuţii la metoda de raionare pedoclimatică a terenurilor agricole. Voiculescu N.. Teaci D. (1978).426. Cercetări privind influenţa diferitelor caractere chimice şi fizice ale solului asupra producţiei de grâu şi porumb în partea sudiucă a României. (1972). Efectul reacţiei solului asupra creşterii mărului şi părului în România. Metodă de evaluare a potenţialului de producţie al plantaţiilor de pomi. Organizarea teritoriului şi introducerea asolamentelor în exploataţiile agricole. Organizarea integrală a teritoriului.. vol. Raionarea pedoclimatică a Olteniei. Timaru Gh. 853 ... pag. Hartia S. Analele Secţiei de Pedologie ICCA.. pag. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne.218. 39 (1971). 413 . (1993b)..266.R. (1967). Analele Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie. Teaci D.P.

174. Iaşi.. 13 ..162. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Vlad V.67. Requirements for the decision support systems for land management. Stiinţa Solului. nr. (2001a). (1996).. 77 . (1997). Ştiinţa Solului.Treta D. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. vol. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 51 . vol. 49. Ţărău D. Vlad V. (1989). vol. Vlad V. Solness. 273 . nr.264. 36.. (2003). 239 .000. Ţărău D.99. (1983a). Influenţa carbonaţilor din sol asupra proceselor de creştere la speciile pomicole. pag. 26B. 145 156. nr..252. Evaluări agricole. 4. vol.160.150. 166 . (2000). Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. vol. (2001c).14. (1994). Stiinţa Solului. (1998). Vişan I. (2000). Vlad V. Ştiinţa solului. nr. Model general de evaluare a amplasamentului terenurilor agricole.. pag. Bucureşti. 88 . Reacţia solului. (1971). 29D. Vlad V. N. Uruioc V. (2002). 78 . Munteanu I. Condiţiile ecopedologice naturale şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. 146 . Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura speciilor pomicole. 358 pag. Popescu A. Romanian Agricultural Research nr. Implementarea pe calculator a grupării terenurilor agricole în funcţie de pretabilitatea la arabil. Cercetări privind relaţiile dintre condiţiile ecopedologice şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Teză de doctorat. SPED-1. pag. vol. 35. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Proposal for an integrated expert system for land evaluation in Romania. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. (2001b). pag. Bazele teoretice şi practice ale bonitării şi evaluării terenurilor din perspectivă pedologică. Ionescu Şişeşti. Consideraţii privind un suport de decizii pentru terenurile agricole şi baza de date a cadastrului calitativ agricol din România. 141 . toleranţa speciilor pomicole la variaţia reacţiei solului . şi colab. O schiţă de sistematizare a domeniului evaluării terenurilor. (1987). Voiculescu N. scara 1:200. pag. 29D. Vlăduţ M. Bucureşti. 332 pag. vol. pag. 1-2.60. Ianoş Gh. vol. 28C. 34. ANCA. pag. Teaci D. Stiinţa Solului. Teaci D.. Simpozionul al III-lea “Aprecierea Economică a Terenurilor”. Lucrări Ştiinţifice Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. 192 pag. 30B. Teză de doctorat. 2. pag. Evoluţia evaluării terenurilor spre sisteme suport de decizii pentru managementul terenurilor. Piticu S. Academia de Stiinţe Agricole şi Silvice Gh. 30. Tutunea C.91. Parametri de sistem radicular la speciile pomicole care intră în relaţie cu proprietăţile fizice şi chimice ale solului . Voiculescu N.. 143 . seria A. Raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din judeţul Iaşi. vol.276. (1989).. Vlad V. (2002). 52 . Contribuţii privind sisteme suport de decizie pentru evaluarea şi utilizarea terenurilor agricole. Expert system for physical and economic evaluation of agricultural land. 211 pag. vol. sistem informatic pentru bonitarea terenurilor agricole. 171 . (1997). Uruioc St. 2. Vlad V. pag. pag. Voiculescu N. nr.. Ţărău D. pag. Ionescu U. Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (manuscris). Edit. Vlad V. Timişoara. (1988). Voiculescu N. Ţărău D.. pag. 1. Vasile C.

Von Thünen.. Bălăceanu V. Ştiinţa Solului.37. vol. 911/2004. Bădescu Gh. 259/1991. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 47. Popescu I. (1993).plantă la coacăzul negru.Gorj. 8/2001. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Monitorul Oficial nr.. 56 . Ştefănescu S.40. 381 . (1989). Voiculescu N.. Acte normative Hotărârea Guvernului (nr. G.151.. 28 .. Jampa A. Particularităţi ale toxicităţii aluminiului în din sol pentru cultura prunului şi cireşului. Efectul limitativ al conţinutului de schelet al solului asupra creşterii nucului la Bârseşti . 1/2000) pentru Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere. Amzăr Gh. (1983b). nr. Amzăr Gh. Voiculescu N. 1. Volumul de sol explorat de sistemul radicular al pomilor şi arbuştilor fructiferi. nr.. (1961). nr. 67. Voiculescu N. (1989). II. Rostock.150. Stefănescu S.. Monitorul Oficial nr.. Legea (nr. (1987). Voiculescu N. 412/1997 privind Folosirea terenurilor proprietate a statului. Popescu I.. 140/1999.. 834/1991) privind Stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat. R.. Iacob V. Repartiţia rădăcinilor orizontale ale mărului în funcţie de sol şi agrotehnică. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. Teaci D. Teaci D. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr.. 23/1933) pentru Organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funduare în Vechiul Regat şi Basarabia. nr. vol. Legea (nr. pag. pag. Stefănescu S.. Ştiinţa Solului. 4. 31 . Hotărârea Guvernului nr. 8/2000. Legea (nr. (1983). Roman I. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. Iacob V. Williams J. EPIC. 52. 141 . Ştiinţa Solului.. Popescu I. 79 . Puiu St. Dyke P.. a new method for assessing erosion’s effects on soil productivity. Voiculescu N. H. Der isolierter Stadt. Voiculescu N. (1983d). 1546/2004) pentru Aprobarea regulamentului privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire a valorii terenurilor arabile şi forestiere şi de plată către foştii proprietari. T.. 1-4. 890/2005. Legea (nr..36. Hotărârea Guvernului (nr.. pag.. I. Restricţii pedologice pentru cultura prunului în Lunca Dunării. Lucrări Ştiinţifice. Păduraru I. pag. pag. J. vol. Monitorul Oficial nr... pag. Puiu St.383.. 105 . Monitorul Oficial nr. Ştefănescu S. 90. şi colab. Zambrowicz E. 145 .. (1842). Journal of Soil and Water Conservation. Cercetări privind sistemul sol .Voiculescu N. (1992)..48. Hotărârea Guvernului (nr. Crişan I. 140/1994. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. 30 . pag. Craioveanu Gh.111.. Demeter T. vol. 890/2005) pentru Aprobarea regulamentului de aplicare a Legii 18/1991 şi Legii 1/2000. Monitorul Oficial nr. 3. 219/1998) privind Regimul concesiunilor.. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura mărului. Hotărârea Guvernului (nr. (1983c). Monitorul Oficial nr..64. modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. Craioveanu Gh. Renard K. Ştiinţa Solului. Popescu I. Andreiaşi N. nr. 2. 59/1994) privind Stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole.. 430/2001. pag. 45. pag. Stiinţa Solului. 34(1994) privind Impozitul pe venitul agricol . Popescu I. 39 . Voiculescu N. 4. Monitorul Oficial nr.

Monitorul Oficial nr. 36 din Legea 18/1991. Ordinul MAAP (nr. 789/2001. 34/2000) pentru Aprobarea normelor metodologice de realizare şi ţinere a Cadastrului viticol. Legea (nr. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Ordonanţa nr. Ordonanţa de urgenţă (nr. 37. 938/1998 privind Preţul terenurilor forestiere. 408. 23/2004 privind Stabilirea valorii terenurilor agricole şi forestiere în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea 18/1997 şi Legea 1/2000 . 911/2004. Ordinul Guvernului nr. 48/1994) privind Drepturi în favoarea persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 7/1996) Cadastrului şi publicităţii imobiliare. Propunere ANCPI (2006) pentru Metodologia de evaluare a imobilelor. 16/1994) Arendării. 175. nr. 598/2002. 8/2001) pentru Modificarea Legii 34/1994. Monitorul Oficial nr. 266. Ordinul MAAP (nr. Legea (nr. modificată şi completată în 1998. republicată Monitorul Oficial nr. 101/2001) pentru Aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a OSPA şi a normelor de conţinut ale studiilor pedologice şi de bonitare a terenurilor agricole. 61. Monitorul oficial nr. Legea (nr. Monitorul Oficial nr. Ordonanţa Guvernamentală (nr. 1/1998. Ordonanţa de urgenţă (nr. 223. 37/2002) privind Finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice . 430.Legea (nr. 351/2001) privind Aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional . 18/1991) Fondului Funciar. 80 . 91/1994. Monitorul Oficial nr. Norma metodologică nr. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. 36/2002. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. 70/2001) pentru Modificarea şi completarea Legii 7/1996 . Ordonanţa Guvernului (nr. 74/2002. Monitorul Oficial. Ordinul MAP şi MAAP (nr. 223/2002) pentru Aprobarea metodologiei de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice şi a sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură. Monitorul Oficial nr. 5120/441/2001) pentru Aprobarea regulamentului privind scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă şi schimbarea categoriilor de folosinţă agricolă . 498/1998. Ordinul MAA (nr. Legea (nr. 96/1998) privind Reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional. 212.