Aș vrea să mă las, dar...

Abordări de comunicare adaptate femeilor din România pentru prevenirea fumatului și renunţarea la fumat
Programul de Granturi Faces of the Future: Smoking Prevention and Cessation in Women al Rockefeller Philantropy Advisors

Să vorbim aceeași limbă... Produs din tutun = orice produs comercial care conţine frunză de tutun. Exemple de produse utilizate în ţara noastră: ţigara (cel mai utilizat produs din tutun), trabucul, pipa, cigarillos, narghileaua, „roll-your-own” (ţigările pe care ţi le faci singur). Mai există tutun de mestecat ori de prizat dar se folosesc extrem de rar. Fumat = inhalarea fumului produs prin arderea unui produs din tutun. Tabagism = fenomenul global al consumului de tutun Dependenţă = termen care se aplică unui comportament repetat care se menţine în ciuda cunoașterii consecinţelor negative. Există dependenţe biologice (fizice) și dependenţe psihologice (comportamentală, cognitivă, socială). Dependenţa biologică = se mai numeşte și adicţie și reprezintă comportamentul maladaptativ care urmărește administrarea (obţinerea) unui drog, indiferent de consecinţe. Nicotina = un drog, adică o substanţă care produce efecte psihice (de obicei plăcute) și, prin consum repetat, conduce la dependenţă biologică. Dependenţa tabagică = dependenţa de consumul produselor din tutun. De cele mai multe ori este vorba de dependenţa de fumat, în special de ţigări. Are o componentă psihologică și una biologică, prezente în proporţii diferite, specifice fiecărui om și fiecărei etape a vieţii. Dependenţa de nicotină = identificată în manualele de diagnostic ca boală cronică, datorată consumului regulat de nicotină provenită dintrun produs din tutun. Toate produsele comerciale care conţin tutun pot produce dependenţă de nicotină! Dependenţa psihologică de fumat = reprezintă totalitatea motivelor (a beneficiilor sociale și emoţionale), a convingerilor și obiceiurilor, care îl determină pe un om să fumeze, în ciuda cunoaşterii efectelor negative.

Motto: „Am ani mai mulţi petrecuţi în câmpia fumatului decât în câmpul muncii”!

NU AM VOINŢĂ SĂ MĂ LAS DE FUMAT! Mă pot lăsa de fumat dacă nu am voinţă?
 „Aș vrea să mă las de fumat, dar nu pot. Cred că nu am destulă voinţă!”  „Vecina mea s-a lăsat de fumat pentru că a avut voinţă; eu nu am...!”  „Am încercat de toate; dar dacă nu-i voinţă?!” Vedem în jurul nostru oameni care se lasă de fumat și oameni care spun că nu se pot lăsa de fumat. Unele persoane se lasă cu ușurinţă, iar altele nu pot rezista tentaţiei de a fuma. Ne gândim că persoanele care se lasă mai ușor de fumat sunt cele care au voinţă... Pe de altă parte, ne gândim uneori că nu ne-au „ieșit” unele lucruri pentru că nu am avut destulă voinţă; cum am putea atunci să ne lăsăm de fumat?! Ce ne lipsește de fapt, când spunem că „nu avem voinţă”?

CE ESTE „LIPSA VOINŢEI” ȘI CE PUTEM FACE CA „SĂ AVEM VOINŢĂ”
„Lipsa voinţei” este, de fapt, anticiparea efectelor negative pe care le are renunțarea la un anumit comportament. Voinţa reprezintă pentru mulţi dintre noi motorul, forţa magică ce ne ajută, ne împinge să facem anumite comportamente. Comportamentele voluntare sunt însă, de fiecare dată, rezultatul unei decizii și ele nu apar spontan. Atunci când luăm o anumită decizie (să aprind o ţigară/ să nu aprind o ţigară, să mănânc/ să nu mănânc), ne bazăm pe niște informaţii sau convingeri pe care le avem despre efectele deciziei noastre: avantaje și dezavantaje; câștiguri și pierderi; riscuri și beneficii, etc.
3

În ceea ce privește fumatul, destul de frecvent, convingerile negative și pozitive coexistă. 6 De exemplu, există multe persoane care fumează și nu se gândesc deocamdată să se lase de fumat pentru că fumatul le aduce multe beneficii (relaxare, calmare, concentrare etc). 6 Există persoane care apelează la tot felul de soluţii care le dau impresia că fumează mai puţin (încearcă să reducă numărul de ţigări fumate, să amâne momentul aprinderii următoarei ţigări, fumează ţigări light/ slim ori electronice) deoarece au convingerea că fumatul nu este bun pentru ele, dar în același timp știu din experienţă că fumatul le oferă beneficii și ca urmare nu pot să se lase de tot. Așadar, în funcţie de cât de convinși suntem că fumatul ne aduce avantaje sau dezavantaje, ne va fi mai greu sau mai ușor să ne lăsăm de fumat. 6 Atunci când suntem într-o situaţie în care, de obicei, fumăm și vrem să ne aprindem o ţigară, dacă ne gândim la beneficiile pe care le vom avea ( „fumez doar acum, ca să mă calmez!” ), crește probabilitatea să aprindem o ţigară. Ca urmare, vom spune că „nu avem voinţă să ne abţinem de la fumat”. 6 Dacă, în schimb, ne gândim la problemele imediate pe care le vom avea dacă fumăm ( „dacă fumez în cameră, vine nepotul și nu-i place!” ), crește probabilitatea să ne abţinem. Aceasta nu înseamnă, însă, că avem mai multă voinţă decât de obicei! Faptul că ne spunem că „nu avem voinţă”, nu spune despre noi că suntem o persoană slabă sau că nu vom reuși să ne lăsăm de fumat. Acest lucru arată că în mintea noastră sunt prezente beneficiile fumatului într-o mult mai mare măsură decât dezavantajele.

4

Ce putem face pentru a ne crește „voinţa”, dacă „voinţa” înseamnă anticiparea de beneficii ce decurg din renunțarea la fumat?
Pentru a ne crește voinţa, trebuie să construim contexte în care mintea noastră să înveţe că fumatul nu aduce beneficii. Dacă ne centrăm atenţia pe efectele aparent benefice ale fumatului, aceasta NU ne va crește voinţa. Voinţa crește doar dacă mintea noastră observă că fumatul nu aduce beneficii și că fumatul, în sine, nu este o activitate atât de plăcută, ci activităţile asociate lui oferă o mare parte din sentimentul de plăcere. Pentru a crea contexte în care mintea dvs să înveţe acest lucru, întrebaţi un psiholog.

„Lipsa voinţei” este și consecinţa dependenţei de nicotină
Uneori când spunem că nu avem voinţă s-ar putea să nu fie deloc voinţa cea care să ne împiedice, ci sevrajul de nicotină. Sevrajul reprezintă reacţia organismului la lipsa nicotinei și indică dependenţa biologică de nicotină. Simptomele sevrajului de nicotină sunt o serie de reacţii fizice și emoţionale care apar în câteva ore sau zile de la reducerea consumului de nicotină: • Transpiraţii și puls rapid; • Tremurături la nivelul mâinilor; • Insomnie; • Greaţă și vomă; • Agitaţie motorie; • Neliniște; • Iritabilitate, irascibilitate, nervozitate; • Constipaţie. i Aprinderea unei ţigări sau trasul unui fum pentru a elimina sau a evita simptomele de sevraj, este tot un indicator al sevrajului și deci al dependenţei biologice de nicotină.
5

Ce putem face pentru a „ne crește voinţa”, când de fapt lipsa voinţei înseamnă dependenţă biologică
În acest caz, pentru a „ne crește voinţa” avem nevoie de un medicament care să scadă intensitatea simptomelor de sevraj astfel încât să ne fie mai ușor să nu mai fumăm. Medicamentele pot conţine nicotină sau pot fi fără nicotină. Astfel, eliminarea fumatului nu va mai provoca simptome de sevraj, iar persoanele care fumează vor reuși să renunţe mai ușor. Pentru administrarea acestor medicamente este necesar consultul medical și monitorizarea de către medic pe durata tratamentului. J Lipsa voinţei pentru renunţarea la fumat nu indică o persoană slabă sau incapabilă să se lase de fumat. J „Voinţa” este dată de: F controlul medicamentos al sevrajului de nicotină; F modificarea atitudinilor și gândurilor legate de faptul că fumatul este bun sau că ne aduce beneficii. J „Voinţa” nu este o metodă de renunţare la fumat. J Renunţarea la fumat nu depinde de „voinţă”. J Putem să ne lăsăm de fumat și dacă nu avem voinţă, dar avem metodele medicale și psihologice adecvate.

6

DEPENDENŢA BIOLOGICĂ DE NICOTINĂ
 „E singura plăcere care mi-a rămas; nu pot să renunţ la ea!”  „Știu că îmi face rău. Dar îmi place și acum nu am chef să mă las.”  Ai momente când „ai da orice” pentru o ţigară, sau „îţi plouă în gură” după o ţigară, sau simţi „că-ţi cere corpul” o ţigară? Sau, pur și simplu, simţi că trebuie neapărat să tragi un fum?  Ai încercat să nu fumezi (câteva ore, câteva zile) și nu ai putut rezista? Oricât ar părea de inocentă și prietenoasă, nicotina este o substanţă care poate produce dependenţă fizică, deoarece acţionează la nivelul creierului. Aici produce modificări ale structurii și funcţiei în așa fel încât comportamentul de a fuma nu mai poate fi controlat cu ușurinţă. Atunci înseamnă că a apărut dependenţa biologică de nicotină.

Ce înseamnă dependenţa biologică de nicotină?
Creierul se adaptează la administrarea repetată de nicotină astfel că „cere” o cantitate din ce în ce mai mare și din ce în ce mai des pentru ca să se obţină același efect benefic. Astfel, se ajunge la situaţia în care persoana nu mai fumează pentru a avea o senzaţie „excepţională” ci fumează zilnic, ca să se simtă „normal”. Mai mult, perioada dintre 2 ţigări nu mai este liniștită, ci este marcată de o dorinţă din ce în ce mai mare de a fuma, persoana simţindu-se „anormal” dacă nu fumează – iar pentru a reveni la „normal”, „trebuie” să fumeze.

7

Ce face nicotina în creier?
„Păcălește” creierul pentru ca acesta să asimileze fumatul cu activităţile esenţiale pentru supravieţuire! Nicotina deturnează mecanismul conceput pentru a asigura și pentru a menţine acţiunile vitale pentru specia noastră (alimentaţia, reproducerea, viaţa în grup și activitatea umană): F Nicotina creează senzaţii plăcute intense, de tip instinctual și obţinute fără un efort prea mare, identice cu cele produse de alimentaţie, sex, socializare. De aceea e greu să crezi că fumatul îţi poate face rău. F Lipsa nicotinei creează senzaţii neplăcute echivalente celor care apar când ne este pusă viaţa în pericol. De aceea persoanele care fumează dezvoltă acţiuni și gânduri de tipul „esenţial pentru supravieţuire”, ceea ce le face să continue să fumeze chiar și atunci când este evident că tutunul le pune viaţa în pericol iminent. Așa se explică, din punct de vedere biologic, afirmaţii precum „Fumatul e cea mai mare plăcere pentru mine”, „Nu mă văd nefumătoare”, ori situaţii în care continuă să fumeze deși, raţional, ar trebui să se oprească: boli grave agravate de fumat, stare financiară extrem de precară etc. F Nicotina activează cel mai sigur și mai durabil mecanism al memoriei pe termen lung: cel asociat cu secreţia de dopamină. Toate ocaziile pe care omul le asociază cu consumul de nicotină se stochează în cortexul prefrontal, laolaltă cu amintirile despre evenimentele vitale, deci nu pot fi uitate. Ba mai mult, amintirea lor este mereu una plăcută!

„Cum e posibil să-ţi placă să fumezi, când știi prea bine că îţi face rău?”
Răspunsul este simplu: plăcerea instinctivă, acel „Aaah!” pe care îl resimt oamenii în mod automat, involuntar, necontrolat când mănâncă, fac dragoste, stau cu prietenii sau când termină cu
8

succes un lucru, are un mecanism biologic foarte precis, care NU este influenţat de „voinţă” ori „conștiinţă” deoarece contribuie la asigurarea perpetuării speciei. Nicotina (ca și alte droguri) activează acest mecanism astfel încât, în timp, nevoia de a fuma este asimilată celorlalte nevoi vitale și scapă controlului conștient. „Este peste puterea mea să nu fumez!”, spun mulţi fumători. Iată cum se întâmplă: F Creierul nostru este format din miliarde de celule nervoase (numite și neuroni) organizate în „centri nervoși”, în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc. Neuronii comunică între ei prin intermediul unor substanţe numite mediatori chimici (sau neurotransmiţători) și a unor receptori care se află pe suprafaţa neuronilor și care sunt specifici pentru fiecare mediator. F Mecanismul este precum cheia în lacăt: pentru fiecare lacăt (receptorul), există un singur tip de cheie (neurotransmiţătorul) care descuie ușa. Astfel, când se eliberează un mediator chimic, acesta „se cuplează” doar cu receptorul lui specific aflat pe un neuron și „deschide ușa” adică neuronul este activat și produce efectul lui specific (determină contracţia unui mușchi, percepţia unui anumit simţ, etc). F La nivelul creierului, într-o anumită zonă din sistemul dopaminergic mezolimbic, există centrul plăcerii și al recompensei: de câte ori sunt activaţi neuronii din această zonă, se produc substanţe din categoria endorfinelor (precum dopamina, serotonina, etc) care creează senzaţia de „bine”, de plăcere, de satisfacţie. Această zonă este activată ori de câte ori facem ceva din categoria activităţilor esenţiale pentru supravieţuirea speciei: alimentaţie, reproducere, statul în colectivitate (când suntem mai mulţi, este mai sigur!), dar și atunci când avem senzaţia de recompensă, de mulţumire după o anume acţiune (pentru a încuraja efectuarea în continuare a acţiunii).
9

Prin urmare, acea senzaţie de „Aaah!” pe care o resimţim când am obţinut ceea ce ne-am dorit se datorează secreţiei bruște și intense de dopamină în centrul plăcerii și al recompensei din creier, secreţie produsă de o anumită acţiune a noastră. În cazul fumatului, atunci când tragi din ţigară, nicotina din fumul produs se absoarbe în sânge și ajunge extrem de repede la creier: în aproximativ 7-10 secunde. Prin comparaţie, dacă injectăm nicotina într-o venă a antebraţului, nicotina va ajunge la creier în 30-50 secunde! F În creier, în centrul plăcerii și al recompensei, există receptori pentru neurotransmiţătorul numit acetilcolină. Structura nicotinei seamănă foarte mult cu a acetilcolinei, motiv pentru care, o dată ajunsă în creier, nicotina se leagă instantaneu de receptorul pentru acetilcolină, ca și când receptorul ar fi fost creat special pentru ea; dar asta nu înseamnă că avem receptori speciali pentru nicotină! F Rezultatul este că neuronii ce au acești receptori sunt activaţi și produc dopamina – „hormonul fericirii”, responsabil de senzaţia intensă de bine, relaxare, plăcere. Ce simte omul? Când fumăm, obţinem rapid (în 7-10 secunde) o senzaţie de plăcere, de bine, indiferent de ceea ce credem ori vrem și independent de „voinţa” noastră; exact acel „Aaah!” !

10

„De ce unele fumătoare pot fuma doar o ţigară- două, la ocazii și eu nu pot?” „Mi-aș dori să rămân la 2-3 ţigări zilnic, așa, la o cafea” „Știu eu pe cineva care fuma ca un turc și acum fumează doar de Crăciun și de Paște!”
Acest lucru nu este posibil din punct de vedere biologic: o dată instalată dependenţa fizică de nicotină, se aplică legea „tot sau nimic” – ori fumezi cât îţi cere creierul, ori nu mai fumezi deloc. Motivul este că receptorii de nicotină formaţi datorită administrării regulate și pe termen lung a nicotinei, nu se distrug; ei rămân în celule, într-o stare dormantă, până la sfârșitul vieţii. Fie și o ţigară dacă fumezi după ce te-ai lăsat de tutun, receptorii vor reveni la suprafaţă și se vor comporta exact ca pe vremuri: vei simţi o nevoie acută, de nestăpânit, de a fuma! E adevărat că aproximativ 5% dintre fumători au o dependenţă foarte redusă de nicotină și „își permit” să fumeze ocazional, fără ca să devină vreodată fumători de zi cu zi. Ești cumva geloasă pe ei? Asta e; ghinion! Este singurul lucru pe care alţii îl fac și tu nu poţi? În plus, gândește-te că nu e meritul lor în întregime: au un profil genetic care nu îi predispune la adicţii.

„Aș vrea să uit pe veci de fumat!” De ce oamenii își aduc aminte de fumat și după 20 de ani de la momentul renunţării?
Din păcate, este practic imposibil să uităm că am fumat; atâta timp cât ne păstrăm memoria ce ne asigură supravieţuirea, ne vom aminti și ce simţeam când fumam. Mai mult, amintirea vie a plăcerii fumatului este chiar un factor care contribuie substanţial la întreţinerea comportamentului și la
11

reluarea lui, indiferent de perioada care a trecut de la abandonarea tutunului. F Nicotina activează cel mai sigur și mai durabil mecanism al memoriei pe termen lung: cel asociat cu secreţia de dopamină. Astfel, de câte ori apare un eveniment care determină secreţia de dopamină (și, prin aceasta, senzaţia de bine, de recompensă), informaţia se transmite și la cortexul prefrontal – zonă a creierului foarte dezvoltată la om și care se asociază cu memoria de lungă durată, conștientă, voluntară. De aceea, omul nu uită alimentele și băuturile care îi plac, nu uită să facă sex, își aduce mereu aminte de activităţile care i-au adus mulţumire (satisfacţie), tinde mereu să fie într-un grup, etc. F Același lucru se petrece și cu fumatul: toate ocaziile pe care omul le asociază cu consumul de nicotină, se stochează în cortexul prefrontal, laolaltă cu amintirile despre evenimentele vitale, deci nu pot fi uitate. Ba mai mult, amintirea lor este mereu una plăcută!

„De ce ţigările sunt atât de bune, deși știm că ne fac rău?”
Motivul principal este reprezentat de proprietatea nicotinei de a declanșa secreţia de dopamină în centrul plăcerii și al recompensei. Senzaţia de „bine” este atât de intensă și scapă controlului „voinţei” pentru că este folosit exact mecanismul care asigură perpetuarea speciei prin crearea unei senzaţii intense și rapide când mâncăm, facem sex, socializăm. Ca și când proprietăţile naturale ale frunzei de tutun nu ar fi de ajuns, producătorii de ţigări introduc diverse substanţe care accentuează capacitatea naturală a nicotinei de a crea senzaţia de plăcere, de „bine”, facilitând consumul, în special la persoanele tinere.
12

F De exemplu, prin adăugarea zahărului, în urma încălzirii, se produce acetaldehidă, o substanţă care crește absorbţia nicotinei în sânge și secreţia de dopamină. F Mentolul este prezent în multe alimente și obiecte pe care femeile le folosesc deoarece creează o senzaţie plăcută, de răcoare; introducerea lui în ţigară și absorbţia o dată cu nicotina crește senzaţiile plăcute resimţite, în special de către femei. • Mai mult, deoarece anesteziază ușor mucoasa respiratorie, senzaţiile neplăcute produse de fum (iritaţia gâtului, gust neplăcut, etc) sunt diminuate astfel încât femeia simte doar plăcerea fumatului.

„Există sevraj de nicotină?!”
Toate stările neplăcute pe care le simte o persoană când nu fumează o perioadă de timp și care dispar după câteva pufuri, se numesc sevraj de nicotină. Ele marchează instalarea dependenţei fizice de nicotină. Aceasta poate fi de diverse intensităţi – ușoară, medie, severă – și poate fi evaluată cu ajutorul testului Fagerstrom. Vestea bună este că sevrajul de nicotină nu durează mai mult de 2 săptămâni, iar ceea ce se întâmplă cu organismul reprezintă semne ale revenirii la normal a funcţiei diverselor organe. J Creșterea duratei somnului este un semn că organismul a revenit la numărul normal de ore de somn adică la durata care îi asigură refacerea. Este posibil ca, după o vreme, să se revină la numărul iniţial de ore de somn, printr-o igienă corectă a somnului. J Constipaţia se datorează eliminării din organism a nicotinei care provoca scaunul (mai ales de dimineaţă, mai ales dacă
13

se asocia și o cafea) pentru că stimula contracţia musculaturii digestive. Ea durează doar 2-4 săptămâni, în funcţie de restabilirea stimulilor care provoacă, în mod normal, scaunul: micul dejun, alimentaţia bogată în fibre, aportul corect de lichide, etc. J Senzaţia intensă de foame poate apărea chiar din primele zile „de nefumat” și se datorează revenirii la normal a „centrului foamei”, centru nervos care era inhibat de nicotină. Dacă se adoptă un regim alimentar corect (mai ales cu mic dejun consistent și cină mai lejeră) și nu se „ronţăie” între mese, atunci senzaţia de foame se normalizează și nici nu se crește excesiv în greutate. Prin urmare, starea de rău asociată renunţării la fumat este, în realitate, un semn al revenirii la normal: sevrajul este o perioadă de tranziţie de la o stare anormală pentru organism (reprezentată de perioada fumatului) la cea normală (reprezentată de viaţa fără tutun).

„De ce unii oameni fumează 5-6 ţigări și alţii ajung și la 2-3 pachete zilnic?”
Dependenţa de nicotină se instalează treptat, pe măsură ce omul crește frecvenţa ocaziilor în care fumează și numărul de ţigări fumate „la o ocazie”, fără să existe niște semne evidente care să te avertizeze când „se apropie dependenţa”. Iată ce se întâmplă în creier: F Pe măsură ce sunt folosiţi, receptorii de nicotină încep să se „acomodeze”, adică efectul pe care îl produc – secreţia de dopamină – începe să scadă; acest fenomen se numește desensibilizare. De aceea începi, treptat-treptat să fumezi mai des. a Durata medie de desensibilizare a receptorilor de nicotină (perioada de timp după care receptorii pentru nicotină se
14

obișnuiesc cu nicotina și au nevoie de o nouă „injecţie” de nicotină) este de 45 de minute. Nevoia biologică de fumat apare aproximativ la 45 de minute; tot ceea ce apare mai devreme, este nevoie psihologică, „de umplutură”. F Pe măsură ce omul fumează mai mult și/ sau mai des, crește și numărul receptorilor pentru nicotină din centrul plăcerii și al recompensei: fenomenul de up-regulation este un fenomen similar celui care are loc când te duci la sală: mușchii se dezvoltă când începi să faci mai mult sport decât de obicei. F Ca să saturezi numărul crescut de receptori, trebuie să fumezi mai mult; dacă fumezi mai mult, se formează mai mulţi receptori. Până când? Până se atinge o limită dictată de profilul genetic al fiecăruia. F Dar nicotina nu rămâne cuplată de receptorul ei „pe vecie” ci se desprinde la un moment dat și se elimină prin ficat, rinichi și tegument. Rezultatul este scăderea secreţiei de dopamină, ceea ce este resimţit de fumător prin scăderea senzaţiei de bine sau un oarecare disconfort. Cât de repede apare această stare de disconfort depinde de rata de metabolizare (de distrugere) a nicotinei în ficat. Această rată este, de asemenea, influenţată de profilul genetic. a Iniţial, acest disconfort nu este perceput prea mult. Pe măsură ce crește numărul receptorilor de nicotină, vor crește și intensitatea și varietatea senzaţiilor neplăcute care apar atunci când persoana nu fumează: nervozitate, agitaţie, surescitare, iritabilitate. F Fumătorul constată că toate aceste stări neplăcute dispar „ca prin minune” după primele fumuri, de unde concluzia că „are nevoie de ţigară”, că „îi cere corpul tutun” dar și că „ţigara îl/ o calmează”.

15

S-a constatat că aceste particularităţi (cât fumează, cât de repede ajunge dependent fizic de nicotină, cât de repede apare sevrajul nicotinic, chiar și intensitatea simptomelor de sevraj) se corelează cu: • Profilul genetic: sunt gene care controlează numărul și viteza (sensibilitatea) cu care se formează receptorii pentru nicotină. Alte gene favorizează eliminarea rapidă a nicotinei din sânge, ceea ce determină instalarea rapidă a fenomenelor de sevraj astfel că persoana „trebuie” să fumeze des și mult. Și din acest motiv, copiii care provin din familii în care se fumează (cu probabilitate mare să existe un profil genetic favorizant al fumatului) au risc mult mai mare să se apuce de fumat! • Dacă mama a fumat în timpul sarcinii, crește probabilitatea de a-i fi transmis copilului predispoziţia pentru adicţia de nicotină; • Vârsta de debut a fumatului: cu cât fumatul a început la vârste mai mici, cu atât crește probabilitatea instalării precoce a dependenţei nicotinice. i Femeile au o rată de absorbţie a nicotinei mai mică decât bărbaţii, ceea ce poate explica instalarea mai tardivă a dependenţei biologice și numărul mai mic de ţigări fumate zilnic (în medie). i În concluzie, instalarea dependenţei fizice de nicotină este o certitudine; variabile sunt doar durata de timp după care apare și intensitatea! i Fără această depedenţă fizică, fumatul ar fi fost doar un comportament oarecare, „la modă” într-o anumită perioadă istorică, și nu un comportament considerat „cool” de generaţii întregi, în ultimii 300 de ani!

16

„Dependenţa de nicotină este o boală?!!”
În Clasificarea Internaţională a Bolilor (ICD) realizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii găsim clasificată dependenţa de nicotină ca o boală, la capitolul Adicţiilor – Boli Psihice. ACEST LUCRU NU TREBUIE SĂ NE SPERIE CI SĂ NE AJUTE SĂ ÎNŢELEGEM: 1. Continuarea fumatului nu este o întâmplare și neputinţa este un semn de boală și NU de lipsă de voinţă. J Așa cum persoanele cu diabet nu își pot controla setea, iar faptul că nu pot sta fără să bea zilnic 3-4 litri de apă nu are legătură nici cu voinţa, nici cu inteligenţa, ci doar cu anumite probleme fizice incontrolabile, tot așa persoanele care au dependenţă de nicotină suferă fizic când nu își administrează drogul care este nicotina. J Totodată, la fel cum există diferite grade de severitate ale diabetului astfel încât unor pacienţi le este suficientă dieta, iar altora le este indispensabilă insulina, tot așa fumătorii suferă în grade diferite de sevraj nicotinic: unii nu simt nimic când se lasă de fumat, alţii au nevoie chiar de internare dacă nu fumează 1-2 zile! J Așa cum factorul genetic are un rol important în producerea și tipul de diabet, tot așa și în cazul fumatului profilul genetic joacă un rol semnificativ. J E adevărat că fumatul nu doare, ci chiar produce plăcere, dar să nu uităm că sunt multe boli care apar datorită satisfacerii improprii a unor plăceri: obezitatea, diabetul, cancerul de col uterin, etc. 2. Pot fi dezvoltate medicamente care să-i ajute să se trateze de fumat. J Deoarece este cunoscut mecanismul biologic de producere a dependenţei de nicotină, este relativ ușor să se creeze medicamente pentru această boală, la fel cum se produc și pentru alte boli cu componentă psihologică.
17

J Dar, ca și în cazul altor boli, tratarea părţii fizice nu este suficientă pentru vindecare, ci este necesară și abordarea componentei psihologice. Dacă unui diabetic îi dai medicamentele care s-au dovedit a fi eficiente pentru tratarea diabetului, dar el nu își controlează dieta, nu face efort fizic, nu slăbește, etc, atunci efectul este minimal, iar complicaţiile bolii continuă să apară. La fel, un fumător ia degeaba tratamentul corect dacă nu se asigură că își tratează corespunzător și partea psihologică! 3. Nu există situaţii de tipul „doar o ţigară și gata!” J Faptul că, după doar un fum, se reia fumatul nu are legătură cu voinţa omului, cu înţelepciunea lui ori cu durata perioadei în care nu a fumat. Fiind o boală cronică, dependenţa de nicotină nu se vindecă! J În plus, fumatul este precum o alergie: după ani de suferinţă în care nu ai identificat cauza, o dată ce ai descoperit la ce ești sensibilizat, este suficient un singur contact, oricât de mic și oricât de puţin intens, ca simptomele să revină! Nu poţi controla biologia doar prin voinţă! 4. Senzaţiile neplăcute din prima săptămână de nefumat (sevrajul de nicotină) reprezintă, de fapt, o revenire la normal a întregului corp și mai ales a creierului, revenire dureroasă uneori, dar cu consecinţe benefice certe. J Starea de sevraj nicotinic este ca o recuperare după o boală: uneori dificilă, dureroasă, poate prea lungă, dar cu certitudine benefică! J În fond, prin folosirea drogului într-un anumit context, o persoană își obligă creierul să înveţe că responsabil de plăcere este drogul și nu activitatea în sine. Mai mult, creierul a fost schimbat de drog astfel încât viaţa normală nu-i mai poate furniza senzaţia de

18

plăcere. De aceea, perioada de recuperare trebuie să cuprindă și (re)-învăţarea plăcerilor firești ale vieţii, practic descoperirea lumii normale. Dacă te simţi rău când nu fumezi câteva ore sau câteva zile, nu te speria: e firesc să se întâmple astfel! Așa se manifestă boala cronică numită dependenţă de nicotină! Așa cum pentru hipertensiune există tratament medicamentos dar, pentru a fi eficient, trebuie să îţi schimbi stilul de viaţă, tot așa și pentru a trata dependenţa de tutun există medicamente care trebuie însă însoţite de schimbări în viaţa de zi cu zi! Renunţarea la fumat este un proces pe care îl cunoști; l-ai parcurs de câte ori ai aflat că ai o boală cronică! Vestea bună este că tratamentul nu trebuie urmat toată viaţa, în schimb te vei simţi mai bine pentru tot restul vieţii!

19

TESTUL DE EVALUARE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ BIOLOGICĂ
CÂND FUMAŢI PRIMA ŢIGARĂ DUPĂ TREZIRE? 6-30 MINUTE = 2 PCT  ÎN PRIMELE 5 MINUTE = 3 PCT  31-60 MINUTE = 1PCT  PESTE 60 MINUTE = 0 PCT  ESTE DIFICIL SĂ NU FUMAŢI ÎN LOCURI INTERZISE? DA = 1 PCT  NU = 0 PCT  LA CE ŢIGARĂ RENUNŢAŢI MAI GREU? LA PRIMA = 1 PCT  LA ORICARE CELELALTE = 0 PCT  CÂTE ŢIGARETE FUMAŢI ÎNTR-O ZI? SUB 10 = 0 PCT  10-20 = 1 PCT  21-30 = 2 PCT  PESTE 30 = 3 PCT  FUMAŢI MAI MULT DIMINEAŢA DECÂT DUPĂ-AMIAZA? DA = 1 PCT  NU = 0 PCT  FUMAŢI ȘI CÂND SUNTEŢI ATÂT DE BOLNAV ÎNCÂT TREBUIE SĂ RĂMÂNEŢI LA PAT O ZI ÎNTREAGĂ? DA = 1 PCT  NU = 0 PCT  Adunaţi punctele corespunzătoare răspunsului care vi se potriveşte. Între 0 și 3 puncte: aveţi dependenţă mică de nicotină. Probabilitatea să aveţi simptome de sevraj nicotinic este mică, deci suportul psihologic este cel care vă ajută cel mai mult. Între 4 şi 6 puncte: aveţi dependenţă medie de nicotină. Dacă nu vă simţiţi bine când nu fumaţi, este din cauză că vă lipsește nicotina, dar și factorul psihic este important. Între 7 şi 10 puncte: aveţi dependenţă severă de nicotină. Riscul să vă simţiţi rău când nu fumaţi câteva ore, este foarte mare. Acuzele dvs se datorează predominant lipsei de nicotină. Aveţi șanse mari ca medicamentele să vă fie de ajutor.
20

CUM DEVINE FUMATUL UN TABIET, UN OBICEI, UN AUTOMATISM, UN REFLEX?
 Aprindem o ţigară ori de câte ori bem o cafea;  Când ajungem la serviciu, aprindem o ţigară și bem o cafea, deși am fumat cu puţin timp înainte, chiar când am plecat de acasă;  Ni se întâmplă să fumăm mult mai mult când „stăm la taclale”;  Simţim nevoia să aprindem o ţigară după ce am mâncat;  Ni se întâmplă să ne aprindem o ţigară când mai avem una care arde în scrumieră;  Aprindem o ţigară înainte de a urca în tramvai, metrou sau când coborâm. Multă lume care fumează numește fumatul un tabiet, un obicei, un automatism, pentru că de multe ori își aprinde o ţigară în mod automat, fară să dorească neapărat sau întrebându-se „acum de ce mi-am aprins-o?” Acest lucru se întâmplă deoarece noi, oamenii, ne condiţionăm foarte ușor. a E suficient să plecăm în fiecare dimineaţă de acasă și să încuiem ușa, pentru ca, după mai multe dimineţi în care am plecat și am închis, comportamentul deja să se automatizeze: îl facem reflex și nu mai știm exact: am închis sau nu am închis ușa? E atât de automat încât uneori trebuie să ne întoarcem și să verificăm! a La fel se întâmplă cu foarte multe alte rutine pe care le avem! De fapt, acestea sunt comportamente condiţionate care se dezvoltă pe baza principiului condiţionării clasice (îţi mai aduci aminte de experimentul lui Pavlov cu câinele?) și, dacă nu le mai putem face, resimţim un mare disconfort! a De exemplu, dacă avem musafiri și îi instalăm în sufragerie, iar rutina noastră de dimineată se desfășura acolo, vom resimţi un disconfort pentru că nu vom mai putea face lucrurile ca de
21

obicei. Și, deși ne face mare plăcere să îi avem în vizită la noi, trebuie să recunoaștem că vom aștepta să plece! La fel se întâmplă și cu comportamentul de a fuma. Mecanismul condiţionării clasice sau reflexul condiţionat face ca persoana care fumează să simtă nevoia de a fuma și să își aprindă o ţigară ca urmare a contactului cu un stimul. STIMUL când te uiţi la TV când bei cafea după ce termini de mâncat când vorbești la telefon când completezi rebus când lucrezi la calculator când gătești, etc

Simţi nevoia de a fuma

În aceste situaţii, nevoia de a fuma este psihologică și este generată de asocierea repetată a respectivei activităţi sau situaţii (context) cu fumatul. a Este suficient să apară respectivul stimul, ca persoana să simtă nevoia de a fuma, chiar dacă de-abia și-a stins o altă ţigară! Dar o persoană poate simţi și nevoia biologică de a fuma. Ea apare când nivelul de nicotină din sânge scade sub un anumit nivel.

Ce putem face?
În mod normal, datorită duratei medii de desensibilizare a receptorilor de nicotină (perioada de timp după care receptorii pentru nicotină se obișnuiesc cu nicotina și au nevoie de o nouă „injecţie” de nicotină), nevoia biologică de ţigară apare aproximativ la 45 de minute. Dacă apare mai repede, atunci înseamnă că este o nevoie generată psihologic. Foarte multe dintre ţigările pe care le fumăm se datorează mecanismului psihologic al condiţionării clasice. F Acest mecanism face dificilă renunţarea la fumat, deoarece respectivele activităţi sau contexte descriu viaţa noastră
22

cotidiană: vizite la prieteni, cafeaua, masa de prânz și seară, mersul cu mașina, etc. F După renunţarea la fumat vom continua viaţa noastră obișnuită, în care multe situaţii vor declanșa nevoia de a fuma pe baza mecanismului condiţionării clasice. Dacă diferiţi stimuli din viaţa noastră asociaţi cu fumatul declanșează nevoia de o ţigară prin condiţionare, atunci obiectivul este de-condiţionarea comportamentului de a fuma de activităţile și contextele de viaţă cotidiene. Există un singur lucru pe care îl putem face în acest sens: alegerea unui nou loc pentru fumat în care să se practice fumatul ca scop în sine. Astfel, ne vom propune să fumăm DOAR în noul loc pentru fumat: în afara casei sau a locului de muncă. Pare foarte greu de făcut, dar cu cât ne asigurăm că ne este mai greu, cu atât ne vom decondiţiona mai repede: F Noul loc trebuie să fie cât mai greu accesibil și mai inconfortabil: J noul loc pentru fumat „de acasă”: în faţa scării; J noul loc de fumat de la serviciu: în faţa intrării în clădire; J noul loc de fumat din timpul condusului: în afara mașinii J noul loc de fumat pentru pauze: într-o altă cameră în care nu se poate face altceva decât să fumezi sau afară, etc F De câte ori te afli în contexte care îţi activează nevoia psihologică de a fuma, fumezi, nu te abţii. Dar doar în noul loc de fumat! F Este strict interzis să asociezi fumatul cu orice altă activitate: cafea, citit, vorbit sau jucat la telefon! F În timp ce fumezi, se recomandă să-ţi centrezi atenţia pe senzaţiile fiziologice inconfortabile produse de fumat: uscăciunea gurii, disconfortul faringian, dureri de cap, ameţeala, tahicardia sau palpitaţiile, etc. Se recomandă efectuarea acestui exerciţiu până când observi că nevoia psihologică de a fuma asociată activităţilor zilnice scade sau chiar dispare.
23

Exerciţiul nu este ușor, dar tocmai dificultatea îi dă eficienţa, deoarece se asigură un context de învăţare: în viaţa de zi cu zi apar situaţii noi cu care vrei să te obișnuiești, dar păstrându-ţi, în același timp, obiceiurile vechi. E ca și când te-ai mutat la un nou serviciu ori într-o casă nouă în care sunt reguli noi pentru fumat! Mintea învaţă că: J Fumatul are costuri imediate: părăsești locul și activităţile confortabile, efortul propriu-zis de a ajunge în noul loc etc. JFumatul nu este o activitate atât de plăcută; îţi dai seama că activităţile asociate lui ofereau o mare parte din sentimentul de plăcere, de „bine”; JFumatul produce imediat senzaţii fiziologice inconfortabile; JActivităţile cotidiene pot fi desfășurate la fel de bine în absenţa fumatului; JFumatul nu este un comportament care scapă controlului voluntar personal. Fumatul poate fi controlat chiar de tine! Deoarece implementarea exerciţiului este dificilă și apare tendinţa de renunţare, se recomandă consultarea unui psiholog înainte de a vă decide să îl puneţi în practică. Asocierea repetată în timp a fumatului cu anumite momente și activităţi cotidiene (cafeaua de dimineaţă, pauzele, masa, calculatorul, TV, etc) conduce la apariţia reflexelor condiţionate clasice de tip pavlovian, independent de nevoia biologică de a fuma. Soluţia este de-condiţionarea fumatului de activităţile cotidiene: îţi alegi un nou loc în care să fumezi în fiecare ocazie care „atrage”, care „merge” cu o ţigară. Psihologul te poate ajuta să aplici de-condiţionarea cu mai mult succes!

24

DE CE FUMEZ CÂND SUNT SUPĂRATĂ, TRISTĂ, NELINIȘTITĂ SAU, DIN CONTRĂ, BUCUROASĂ ȘI CALMĂ?
 „Mă simt bine când stau în locșorul meu și fumez... ”  Când suntem nervoase sau ceva ne-a enervat, lucrul care ne prinde cel mai bine este să mergem să ne aprindem o ţigară...  Când suntem agitate sau îngrijorate, ce ne liniștește cel mai repede, cât de cât, este o ţigară...  Se întâmplă ca, după ce am terminat tot ce aveam de făcut (mâncare, curăţenie, etc), să ne așezăm mulţumite și să savurăm „o ţigărușă”...  Mergem să fumăm o ţigară ca să avem momentul nostru de liniște și de pauză din care știm sigur că nu ne deranjează nimeni...  Sub nici o formă nu ne planificăm să ne lăsăm de fumat în perioadele în care suntem mai stresate, pentru că am observat că exact atunci fumăm mai mult decât de obicei... Fiecare dintre noi a observat că fumatul are legătură cu modul în care ne simţim și nu doar cu nevoia biologică, „acută, imperioasă” de fumat. Am observat că uneori fumăm doar pentru că am primit o veste proastă, pentru că suntem îngrijorate de copii/ nepoţi sau pentru că avem nevoie să ne liniștim, să luăm o pauză. Astfel, am învăţat fumatul ca fiind metoda cea mai la îndemână de a răspunde tuturor acestor nevoi.

25

De ce fumatul ne face să ne simţim bine emoţional, să ne liniștim, să ne detensionăm? De ce simţim că fumatul ne mai alungă din gândurile negre și din supărare?
Din cauza nicotinei: F Nicotina inhalată din fumul de tutun se leagă de receptorii nicotinici localizaţi într-o anumită zonă a creierului denumită sistemul dopaminergic mezolimbic; F Rezultatul este că se stimulează secreţia de dopamină („hormonul fericirii”) la nivelul sistemului dopaminergic mezolimbic. F Principala consecinţă este o senzaţie plăcută, reconfortantă, „de bine”, deoarece sistemul dopaminergic mezolimbic este centrul cerebral al „plăcerii și al recompensei”. În concluzie, starea de bine pe care o simţim chiar imediat, după primele fumuri, este reală și este dată de modificările chimice pe care nicotina le produce în creier. Este un proces automat, pe care nu îl putem controla prin voinţă. De aceea, acest efect al fumatului – de a ne face să ne simţim bine – există la toţi fumătorii, în grade diferite, și persistă în ciuda faptului că știm că fumatul ne afectează sănătatea. De aceea este iluzoriu să îţi dorești să nu îţi mai placă să fumezi; de câte ori vei fuma, centrul plăcerii și al recompensei va fi „inundat” cu dopamină! Mai mult decât atât, totul se petrece practic instantaneu, deoarece nicotina ajunge rapid la creier, în 7-10 secunde! Și nici nu presupune vreun efort special! Și, în fond, nici o cheltuială prea mare – 10 lei pe zi merităm, nu-i așa?! Singura modalitate de a nu mai simţi că îţi place să fumezi este să apelezi la ajutorul medicamentelor.

26

De ce fumăm în momente în care ne simţim bine emoţional, când suntem bucuroase, fericite?
Din cauza nicotinei: F Nicotina modifică modul în care, la nivelul sistemului dopaminergic mezolimbic, se descarcă dopamină: nu se vor mai produce acele descărcări de cantităţi necesare de dopamină decât în prezenţa nicotinei. F Acest efect al nicotinei asupra creierului se numește efect neuroadaptativ: creierul s-a adaptat la prezenţa nicotinei și nu mai descarcă dopamină decât dacă nicotina este administrată. F Ca urmare, va fi dificil pentru persoanele care fumează să experimenteze stări de bine fără ajutorul administrării nicotinei (fără fumat): J vom observa că ne simţim bine, „așa cum știm noi”, doar dacă fumăm „Cafeaua fără ţigară nu are nici un gust”; J starea de bucurie pe care o avem este „așa cum o știm noi” doar dacă fumăm; J nu ne simţim cu adevărat recompensaţi, nu putem sărbători cu adevărat dacă nu este și o ţigară prin preajmă „Când termin de făcut mâncare, trebuie să fumez o ţigară!”. De aceea, de multe ori, înainte de renunţarea la fumat, mulţi oameni cred că „nimic nu poate înlocui fumatul”, deși se gândesc la alte modalităţi de recompensare și alte moduri de a se relaxa. De aceea, când opresc fumatul, chiar și în momentele de mare reușită ori de mare fericire, mulţi oameni au senzaţia că „le lipsește ceva” pentru ca bucuria să fie maximă, „adevărată”. Prin urmare, e bine să oprim fumatul cât mai repede ca să nu se producă acele modificări ale creierului ce ne împiedică să ne bucurăm pe deplin de momentele de fericire.

27

De ce fumăm când suntem stresate, supărate sau neliniștite?
Din cauza nicotinei: F Administrarea de nicotină prin fumat este o modalitate de a evita un stimul aversiv, neplăcut, și anume stările emoţionale negative:  Administrarea de nicotină stimulează și secreţia de serotonină, un neurotransmiţător prezent în cantităţi foarte reduse în stări emoţionale negative – depresie, anxietate. F Scăderea nicotinei la nivelul creierului produce o stare de sevraj.  Sevrajul reprezintă un set de simptome fizice inconfortabile (transpiraţie, constipaţie, tahicardie, etc) și psihice.  Când nu fumează, o persoană resimte în primul rând simptome emoţionale negative: agitaţie, iritabilitate, irascibilitate, nervozitate.  Aceste stări emoţionale negative sunt produse ca urmare a activării centrului emoţional, o formaţiune din sistemul limbic din creier numită amigdală. Este aceeași denumire ca și amigdalele de la nivelul faringelui, numai că această formaţiune este situată în creier și are rol în trăirea emoţiilor. F Dacă fumăm, starea de sevraj dispare și ca urmare dispar și stările emoţionale negative asociate sevrajului. Ca urmare, mintea noastră învaţă că atunci când avem stări emoţionale negative și fumăm, acestea dispar, iar noi ne simţim mai bine. F Amigdala noastră nu conţine un sistem de discriminare a sursei emoţiilor negative: nu știm dacă starea de nervozitate pe care o avem la un moment dat este dată de lipsa de nicotină sau de faptul că trebuie să plătim diverse și nu ne ajung banii sau soţul ne-a enervat de dimineaţă, copilul nu ne
28

ascultă ori urmează să vină nora să stea la noi câteva zile. Dar, pentru că am învăţat că atunci când fumăm ne liniștim și ne simţim mai bine, vom fuma, indiferent de sursa disconfortului nostru! Deși știm prea bine că, fumând, nu o putem împiedica pe noră să vină

Ce putem face?
Dependenţa de fumat este și o dependenţă psihologică prin faptul că fumatul este o funcţie a efectelor sale. De fiecare dată când fumează, oamenii obţin beneficii imediate: - plăcere, relaxare, calm, etc. adică obţin ceea ce își doresc; - elimină plictiseala, starea de neliniște, disconfortul din situaţiile de așteptare, stări emoţionale neplăcute (furie, teamă etc.) adică elimină ceea ce nu își doresc. Așa învaţă fumatul ca modalitate de autoreglare emoţională! Aceste beneficii apar imediat și ajută oamenii să perceapă fumatul ca o metodă în sine de obţinere a unor astfel de efecte benefice (condiţionare operantă). Prin urmare, fumatul capătă o funcţie în viaţa persoanei, deoarece oamenii învaţă să îl utilizeze pentru a răspunde nevoilor lor emoţionale: nevoia de confort emoţional, nevoia de relaxare, nevoia de a amâna anumite sarcini, nevoia de a se odihni, nevoia de a face o pauză, etc. Aceste nevoi sunt însă nevoi pe care le are toată lumea și pe care vom continua să le avem și când ne vom lăsa de fumat. Prin urmare, când ne vom propune să nu mai fumăm, va trebui să găsim soluţii alternative fumatului pentru a răspunde nevoilor noastre emoţionale. Și din acest motiv nu funcţionează, pe termen lung, soluţii precum ţigara electronică ori „metoda răritului”: ele menţin gestul de a fuma
29

deci nu sunt soluţii noi. Prin urmare, e doar o chestiune de timp până când vei apela, din nou, la varianta care îţi aduce beneficiile pe care le cunoști: ţigara obișnuită. O soluţie nouă ţi-ar permite descoperirea unor noi beneficii, concomitent cu satisfacerea nevoilor tale emoţionale! Trei pași pe care îi putem face pentru a găsi soluţii alternative fumatului care să răspundă nevoilor noastre emoţionale: 1. Să facem diferenţa între nevoia de a fuma și nevoia reală din spatele nevoii de a fuma. Când ne vine un gând legat de fumat, întâi ne observăm: - avem o nevoie imperioasă, gravă de fumat ( „Îmi arde buza”, „Îmi cere corpul”, „VREAU o ţigară!!!!” ): înseamnă că e vorba de o nevoie biologică, cu atât mai mult dacă au trecut cel puţin 45 minute de la ultima ţigară (timpul în care se desensibilizează receptorii pentru nicotină); - simţim că emoţiile noastre s-ar modifica dacă am fuma ( „Ar merge bine o ţigară” sau „Dă-mi o ţigară să-mi treacă nervii!” ): înseamnă că e o nevoie emoţională de fumat, cu atât mai mult cu cât de-abia am stins ţigara precedentă. Dacă senzaţiile percepute la un moment dat sunt traduse în „nevoia de a fuma”, atunci există o singură variantă de a răspunde: fumatul. Dacă respectivele senzaţii sunt traduse corect și verbalizate ca „nevoia de o pauză”, „nevoia de relaxare”, „nevoia de a amâna o sarcină”, „nevoia de a sărbători”, „nevoia de recompensă”, „nevoia de a mă simţi bine”,etc., atunci există mai multe alternative de a răspunde nevoii și reduce senzaţiile percepute. Nevoi emoţionale au toţi oamenii, indiferent că fumează sau nu. Cei care nu fumează învaţă și ei să răspundă acestor nevoi. Și soluţiile găsite de ei la aceleași nevoi emoţionale pot fi false, adică pot doar să mascheze problemele, nu să le rezolve.
30

Psihologul îi poate ajuta pe oameni să-și identifice nevoile emoţionale adevărate care se află în spatele diverselor comportamente și să găsească soluţii autentice, benefice, de satisfacere a acestor nevoi. De aceea, când te vei hotărî să nu mai fumezi, ai putea apela la un psiholog cu care să identifici nevoile tale personale. 2. Să identificăm funcţia comportamentului de a fuma în viaţa noastră personală. Exemple: - Dacă fumăm înainte să ne apucăm de treabă („celebra” cafeluţă și ţigară de la începutul serviciului), înseamnă că funcţia comportamentului de a fuma este de amânare; - Dacă fumăm după ce terminăm o treabă, înseamnă că funcţia comportamentului de a fuma este de odihnă sau recompensă; - Dacă ne vine să fumăm când ţipă cineva la noi sau când ne enervează partenerul de viaţă, înseamnă că funcţia comportamentului de a fuma este de evitare, etc 3. Să identificăm comportamente alternative care au aceeași funcţie și care pot fi făcute în locul fumatului. Înlocuirea fumatului cu un singur comportament - de exemplu, cu mâncatul - este tot o dependenţă!!! - De aceea dacă înlocuiești fumatul doar cu mâncatul de seminţe, nu vei reuși să te lași de fumat pentru toată viaţa. În perioada de pregătire pentru renunţarea la fumat, putem exersa identificarea corectă a nevoii personale din spatele nevoii de a fuma și înlocuirea fumatului cu un comportament alternativ echivalent, cel puţin o dată pe zi.

31

Efectul fumatului asupra emoţiilor – de accentuare sau de diminuare a lor – se datorează acţiunilor pe care le are nicotina asupra creierului. Prin repetare în timp, omul învaţă să răspundă la emoţii prin fumat. Psihologul te poate ajuta atât în identificarea nevoii emoţionale reale care este mascată de fumat, cât și în stabilirea/ alegerea unor comportamente alternative autentice.

32

DACĂ MĂ ÎNGRAȘ CÂND MĂ LAS DE FUMAT?!
 „Vecina mea s-a îngrășat 20 de kilograme când s-a lăsat de fumat; mai bine fumez decât să mă fac cât o balenă!”  „Am diabet și nu am voie să mă îngraș. Mai bine fumez pentru că știu că nu o să mă îngraș! ”  „Dacă mă îngraș? E greu să slăbești la vârsta mea!” Cele mai multe dintre noi am cunoscut lupta cu kilogramele; pentru o femeie greutatea contează și am face (aproape) orice ca să arătăm bine! Uneori chiar facem ORICE: ne apucăm de fumat sau amânăm momentul lăsatului de fumat, chiar dacă știm că fumatul ne face rău... pentru că ne gândim: DACĂ MĂ ÎNGRAȘ!

Cât este adevăr și cât este exagerare?
Realitatea biologică Persoanele care fumează cântăresc, în medie, cu 2-4 kg mai puţin decât greutatea lor normală, programată genetic. Aceasta înseamnă că pot exista excepţii, în ambele sensuri: greutatea ta normală să fie mai mare sau mică decât cea actuală, când încă fumezi. În momentul renunţării la fumat, persoanele revin la greutatea lor normală, cea pe care ar fi avut-o dacă nu ar fi fumat niciodată: mai mare, mai mică sau nu se schimbă deloc. Dacă fumatul este înlocuit cu mâncatul, atunci cu certitudine ne vom îngrășa, dar din cauza unui aport caloric mult mai mare decât cel obișnuit, și nu pentru că ne-am lăsat de fumat.

33

De ce simţim nevoia să mâncăm atunci când ne lăsăm de fumat?
Simţim nevoia să mâncăm sau să ciugulim/ ronţăim atunci când ne lăsăm de fumat din 3 motive: 1. Nicotina, prin acţiunea ei la nivelul creierului, blochează semnalele care ajung la centrul foamei, situat în hipotalamus (parte a creierului responsabilă cu reglarea întregului metabolism). • Rezultatul este scăderea sau chiar absenţa senzaţiei de foame imediat după ce fumezi. Chiar dacă pare un lucru bun, în timp scurt se ajunge la dereglarea hipotalamusului, deci a întregului metabolism. • Când ne lăsăm de fumat, funcţionarea centrului foamei și, implicit, a hipotalamusului revine la normal. Ca urmare, vom reveni la normal și vom avea senzaţia de foame normală, pe care am dereglat-o o dată cu fumatul. Din păcate, această schimbare este percepută ca o poftă de mâncare, uneori de nestăvilit. Prin urmare, senzaţia de foame, în sine, este un semn bun, de revenire la normal a organismului. Ea nu conduce în mod automat la îngrășare, ci ceea ce mâncăm ne îngrașă. 2. Nicotina, prin acţiunea ei la nivelul pancreasului, scade secreţia de insulină produsă de acesta. Insulina este un hormon care are rolul de a scădea nivelul glucozei în sânge (glicemia). Atunci când nu avem suficientă insulină, glicemia este crescută (ca în diabet). Când avem un nivel crescut al glicemiei, senzaţia de foame întârzie să apară. Ca urmare, atunci când ne lăsăm de fumat, cantitatea de insulină secretată de pancreas revine la normal și face ca glicemia să scadă. Prin urmare, apare senzaţia de foame pe care o vom percepe ca „poftă de mâncare”.

34

3. Fumatul are o funcţie în viaţa noastră, deoarece învăţăm să îl utilizăm pentru a răspunde nevoilor noastre emoţionale: nevoia de relaxare, nevoia de a amâna anumite sarcini, nevoia de a ne odihni, nevoia de a face o pauză, nevoia de a ne calma sau de a ne ușura stresul, nevoia de a lua o clipă de răgaz, nevoia de a trece mai repede timpul sau de a alunga plictiseala, etc. Aceste nevoi sunt specific umane și le vom avea și după ce ne vom lăsa de fumat. Tendinţa noastră va fi să răspundem acestor nevoi imediat, așa cum răspundeam atunci când fumam. Din punct de vedere psihologic, mâncatul seamănă foarte bine cu fumatul pentru că: • Este ușor accesibil: îl poţi face oricând, oriunde. • Stimulează aceeași zonă din creier ca și nicotina (o zonă din sistemul dopaminergic mezolimbic numită „centrul plăcerii și al recompensei”) • Oferă gratificare/ satisfacţie imediată. De aceea, prima soluţie de înlocuire a fumatului care ne vine în gând este, în cele mai multe cazuri, mâncatul. Dacă alegem să răspundem prin mâncat la toate nevoile emoţionale la care răspundea fumatul, atunci este evident că vom avea mereu senzaţia de: „Aș mânca ceva!”. Așa apare „ronţăitul”, sursă sigură de kilograme în plus!

Ce putem face ca să nu ne îngrășăm?
Pentru primele două mecanisme nu există soluţie, deoarece nu este nevoie: influenţa negativă a nicotinei dispare, iar organismul începe să revină la normal. Ca urmare, nu este nimic de corectat. Creșterea în greutate se datorează în special celui de-al treilea mecanism, mecanismul psihologic. Pentru a gestiona nevoia psihologică de a fuma este necesar ca persoana să înveţe să identifice nevoile la care fumatul răspunde: relaxare, calmare, trecerea perioadelor de așteptare, etc.
35

De asemenea, este nevoie să înveţe și comportamente alternative echivalente fumatului, adică acele comportamente care au aceeași funcţie sau răspuns la aceleași nevoi. De exemplu, dacă o persoană identifică eliminarea plictiselii sau relaxarea ca nevoi personale la care răspunde prin fumat, atunci, după renunţarea la fumat, va trebui să răspundă acestor nevoi prin alte tipuri de comportamente.

ÎNLOCUIREA FUMATULUI DOAR CU UN SINGUR COMPORTAMENT (MÂNCATUL) ÎNSEAMNĂ TOT DEPENDENŢĂ!
Recomandări: • Nevoia de a fuma este o etichetă pentru multiple nevoi personale din diferite momente ale zilei. Faceţi diferenţa între nevoia de a fuma și nevoia reală din spatele nevoii de a fuma. Dacă senzaţiile percepute la un moment dat sunt traduse în „nevoia de A MÂNCA”, atunci există o singură variantă de a răspunde și anume MÂNCATUL. Dacă respectivele senzaţii sunt traduse corect și verbalizate ca nevoia de o pauză, nevoia de relaxare, nevoia de a amâna o sarcină etc., atunci există mai multe alternative de a răspunde nevoii și a reduce senzaţiile respective, nu doar MÂNCATUL. • Fumatul are o funcţie, răspunde unei nevoi la care se poate răspunde prin comportamente alternative. Identificaţi funcţiile pe care le are comportamentul de a fuma și apoi comportamentele alternative care au aceeași funcţie (pot satisface nevoia corect identificată la care răspundea fumatul). • Prin înlocuirea fumatului cu diferite comportamente alternative echivalente (care răspund nevoii identificate), lipsa fumatului devine mai puţin frustrantă, iar fumatul nu va fi înlocuit prin mâncat. • Eliminarea alimentelor hipercalorice (covrigei, sticks-uri, alune, sucuri etc.) din proximitatea fizică imediată (spaţiul de lucru,
36

mașină etc.) sau chiar controlul listei de cumpărături sau eliminarea lor de pe lista de cumpărături. • Comportamentul alimentar să se realizeze doar stând jos (persoana să evite mâncatul în picioare sau din mers, deoarece acest tip de comportament alimentar realizează în mod frecvent cel mai mare aport caloric datorită alimentelor care sunt consumate). • Planificarea exerciţiului fizic zilnic în rutina zilnică (mers pe jos, urcat scări etc.). • Schimbarea modului în care ne gândim la renunţarea la fumat: nu ca la o renunţare, ci ca o schimbare pe care ne-o dorim, chiar ca la un câștig. CE ESTE ADEVĂRAT?

CE ESTE ADEVĂRAT? Dacă te lași de fumat, te îngrași doar „Fumatul este o metodă de dacă înlocuiești fumatul cu mâncatul: slăbit” „Fumatul este o metodă de fiecare dată când îţi vine să de a preveni creșterea în fumezi, mănânci ceva. Creșterea în greutate este rezultatul greutate”. „Dacă te lași de fumat, te comportamentului alimentar îngrași”. disfuncţional (aport mai mare de „E mai rău să fi gras decât calorii prin „ronţăială”) și nu al fumător” eliminării nicotinei din organism. Persoanele care fumează cântăresc cu 2-4 kg mai puţin decât greutatea lor normală, programată genetic. În momentul renunţării la fumat persoanele revin la greutatea lor normală, cea pe care ar fi avut-o dacă nu ar fi fumat niciodată. Eforturile de a urma o dietă în cursul procesului de renunţare la fumat pot crește riscul reluării fumatului.
37

NU

ȘTIAŢI CĂ: J Aproximativ 10% dintre cei care se lasă de fumat câștigă peste 10 kg în greutate; J Aproximativ 10% dintre cei care se lasă de fumat pierd în greutate; J Aproximativ 80% dintre cei care se lasă de fumat revin la greutatea lor normală, programată genetic, ceea ce înseamnă că vor cântări cu 2-4 kg mai mult faţă de perioada în care fumau. J Cele mai multe persoane care se lasă de fumat iau în greutate în primele luni de la renunţare, ulterior cea mai mare parte a acestei greutăţi se pierde.

38

ESTE ŢIGARA ELECTRONICĂ O SOLUŢIE?
 Ţigara electronică vă redă speranţa că, poate de această dată, veţi reuși să vă lăsaţi de fumat?  Credeţi că ţigara electronică vă va ajuta să fumaţi mai puţin?  Vă gândiţi că, dacă fumaţi ţigara electronică în loc de ţigările obișnuite, vă protejaţi mai mult sănătatea?  Credeţi că ţigara electronică implică riscuri mai mici? Dacă aţi răspuns cu „da” la unele dintre aceste întrebări, aflaţi că NU SUNTEŢI SINGURA. Sunt foarte multe persoane care descoperă cu mult interes ţigara electronică și sunt dornice să o folosească. Acest lucru nu face decât să confirme dorinţa persoanelor dependente de fumat de a renunţa la dependenţa cronică de tutun prin modificarea comportamentului de a fuma sau prin renunţarea totală la el. Dintre fumători, 80% afirmă că doresc să se lase de fumat. Nu există însă o singură formulă pentru a renunţa la această dependenţă cronică. Oamenii sunt foarte diferiţi. Fumează din diferite motive și au diferite motive pentru care vor să renunţe la fumat. Multe persoane care fumează, deși doresc să se lase, se tem de renunţarea la fumat: se gândesc că este prea dificil și nu vor reuși, că este deja prea târziu sau că au mai încercat și nu au reușit. De aceea, se gândesc că ar fi bine măcar să reducă fumatul dacă nu se pot lăsa. În acest context ŢIGARA ELECTRONICĂ apare ca o soluţie nouă, ca o formulă alternativă. De aceea, interesul arătat ţigării electronice
39

este direct proporţional cu gradul de conștientizare a faptului că fumatul aduce prejudicii. Creșterea interesului pentru utilizarea ţigării electronice arată că oamenii conștientizează din ce în ce mai mult cât de periculos este fumatul și doresc să renunţe la el.

Ce se întâmplă dacă folosim ţigara electronică?
Dacă înlocuim ţigara obișnuită cu una electronică, din punct de vedere psihologic nu este absolut nici o diferenţă, ca urmare, dependenţa psihologică, reprezentată de reflexul condiţionat și beneficiile pe care le oferă fumatul, se va menţine intactă, fapt care va face imposibilă reducerea fumatului sau renunţarea la gestul de a fuma, pe termen lung. Din punct de vedere psihologic, dependenţa de tutun este un comportament observabil și măsurabil, reprezentat prin fumat. Ca orice comportament, acesta se învaţă. Dezvoltarea dependenţei psihologice de tutun este un proces de învăţare, iar comportamentul de a fuma este rezultatul interacţiunilor repetate cu nicotina și cu contexte relaţionate cu aportul de nicotină, urmată de o serie de beneficii (stare de bine, relaxare calm, etc). Din punct de vedere psihologic, există două mecanisme care explică menţinerea fumatului și dificultatea renunţării la fumat: 1. Mecanismul condiţionării clasice sau reflexul condiţionat face ca persoana care fumează să simtă nevoia de a fuma și să își aprindă o ţigară ca urmare a contactului cu un stimul. J De exemplu, faptul că se uită la TV, că bea cafea sau suc, termină de mâncat, vorbește la telefon, completează rebus, lucrează la calculator, gătește, îi generează nevoia de a fuma. J În aceste situaţii nevoia de a fuma este psihologică și este generată de asocierea repetată a respectivei activităţi sau context cu fumatul. Este suficient să apară respectivul stimul, ca persoana să simtă nevoia de a fuma.
40

Acest mecanism face dificilă renunţarea la fumat deoarece respectivele activităţi sau contexte descriu viaţa cotidiană a persoanei (vizite la prieteni, servirea cafelei, a mesei etc.). După renunţarea la fumat, persoana va continua viaţa ei obișnuită, în care multe situaţii vor declanșa nevoia de a fuma pe baza mecanismului condiţionării clasice.

2. Mecanismul condiţionării operante sau instrumentale este diferit de reflexul condiţionat prin faptul că se centrează pe efectele pe care comportamentul le produce și nu pe stimulii care apar înaintea comportamentului. Comportamentul de a fuma este o funcţie a efectelor sale. J De fiecare dată când fumează, oamenii obţin beneficii imediate: plăcere, relaxare, calm etc. (oamenii obţin ceea ce își doresc), elimină plictiseala, starea de neliniște, disconfortul din situaţiile de așteptare, stări emoţionale neplăcute (oamenii elimină ceea ce nu își doresc și învaţă fumatul ca modalitate de autoreglare emoţională). J Aceste beneficii apar imediat și ajută oamenii să perceapă fumatul ca o metodă prin care pot obţine astfel de efecte benefice. Prin urmare, fumatul are o funcţie în viaţa persoanei, deoarece oamenii învaţă să îl utilizeze pentru a răspunde nevoilor lor (nevoia de confort emoţional, nevoia de relaxare, nevoia de a amâna anumite sarcini, nevoia de a se odihni, nevoia de a face o pauză etc.). Dacă ne gândim că folosim ţigara electronică în locul ţigării obișnuite, din punct de vedere psihologic, NU ESTE ABSOLUT NICI O DIFERENŢĂ, astfel că dependenţa psihologică - reflexul condiţionat și funcţia comportamentului de a fuma - se va menţine intactă, fapt care va face imposibilă reducerea fumatului sau renunţarea la fumat pe termen lung.
41

Există riscuri dacă folosesc ţigara electronică?
Binenţeles că da, și ele sunt și psihologice și biologice. Principalele riscuri sunt psihologice: 1. Imediat după folosirea ţigării electronice, crește sentimentul de control asupra comportamentului de a fuma și de confort personal că „în sfârșit fac ceva”. 2. Apare un sentiment pozitiv care încurajează continuarea utilizării ţigării electronice. 3. Deoarece mintea persoanei nu învaţă nimic nou și dependenţa psihologică rămâne intactă, apar efectele nedorite pe termen lung: - Persoana combină ţigara electronică cu fumatul ţigărilor obișnuite ca să-și asigure doza de nicotină cu care s-a obișnuit; - Persoana revine la ţigările obișnuite; - Persoana învaţă că nu merge „nimic” și că nu se poate lăsa de fumat; „am încercat de toate”; - Apare reacţia psihologică de „neajutorare învăţată”. Ca urmare a mai multor încercări nereușite, persoana se descurajează, consideră că nu va reuși, trece foarte mult timp până la o nouă încercare, timp în care se reapucă de fumat.

42

SOLUŢIILE AUTENTICE DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC:
1. Renunţarea la fumat este facilitată de ruperea asocierii (a reflexului condiţionat) dintre fumat și situaţiile, contextele momentele în care el a apărut ca răspuns condiţionat. 2. Deoarece are o funcţie pentru persoană, renunţarea la fumat trebuie însoţită de dezvoltarea sau învăţarea unor comportamente alternative echivalente, care să răspundă acelorași nevoi.

Riscurile biologice nu sunt,însă, nici ele de neglijat, chiar dacă nu le cunoaștem atât de bine ca în cazul ţigărilor obișnuite. Conţinutul exact al fumului (aerosolului) produs de ţigara electronică nu îl știm, deoarece nu știm exact ce anume se află în cartușul ce este încălzit, producătorul comunicând doar conţinutul de nicotină. S-au făcut însă experimente în care s-au identificat și măsurat, printre altele: - substanţe din categoria nitrozaminelor, substanţe cancerigene care sunt și puternic iritante pentru căile respiratorii - derivaţi ai glicolului (cunoscut și ca antigel pentru motoarele automobilelor), substanţe iritante pentru căile respiratorii. Experimentele continuă și, de fiecare dată, rezultatele confirmă lipsa siguranţei pentru sănătate a ţigării electronice. Tentaţia de a folosi ţigara electronică este foarte mare pentru că, pe termen scurt, oferă persoanei sentimentul de control asupra fumatului. Pe termen lung însă, dependenţa psihologică se menţine intactă, deoarece nu există nici o șansă ca probabilitatea renunţării totale la fumat să crească.

43

Întrebarea pe care e bine să și-o pună orice persoană care dorește „să treacă pe electronică” este: la ce-mi folosește? Gestul se menţine, agresarea plămânului cu substanţe toxice continuă, afectarea celor din jur prin vaporii toxici produși persistă.

44

ŢIGĂRILE SLIM/LIGHT
Femeile și bărbaţii fumează. Cu siguranţă, însă, că fumatul femeilor este diferit de fumatul bărbaţilor. Una dintre aceste diferenţe este dată chiar de tipul de ţigări pe care le aleg! Femeile aleg să fumeze ţigări slim mult mai frecvent decât bărbaţii. Ţigările slim sunt considerate „ţigări pentru femei” pentru că: • par mai feminine; • au culori apreciate mai ales de femei; • o femeie pare că arată mai bine cu o ţigară slim în mână; • pachetul este mic și cochet; • au mai puţină nicotină, și multe alte motive. Dacă unele dintre aceste motive sunt adevărate, unul cu siguranţă ne dă de gândit! Este foarte adevărat că ţigările slim sau light au o cantitate mai mică de nicotină și aceasta este afișată pe pachet. Această cantitate este evaluată și măsurată prin intermediul unui aparat care „trage” din ţigară prin mecanismul generării unei presiuni negative. Cantitatea de nicotină din fumul de ţigară astfel măsurată este scrisă pe pachet. Problema este că omul e diferit de mașină; comportamentul de a fuma al oamenilor este foarte diferit de comportamentul de a fuma al aparatului cu care s-a realizat măsurătoarea. Probabil aţi observat că, atunci când simţim că o ţigară este prea tare, la început nu o fumăm până la capăt sau tragem mai puţine fumuri sau nu le tragem adânc în piept. Motivul este că nu avem nevoie de atâta nicotină și ne adaptăm modul de a fuma. În același mod, atunci când simţim că o ţigară este prea „slabă”, apare fumatul compensator: fumăm ţigara până la capăt, tragem mai mult din ţigară la un fum, inhalăm mai adânc, tragem mai multe
45

fumuri din ţigară sau la intervale mai scurte de timp, sau astupăm (cu salivă sau cu degetele) găurile care se află în filtru pentru a inhala mai mult fum. Prin urmare, oamenii tind să își adapteze comportamentul de a fuma în funcţie de tipul de ţigară pe care o fumează pentru a-și oferi cantitatea de nicotină de care au nevoie. De aceea, dacă alegem să fumăm ţigări slim sau light sau low-tar pentru a fuma mai puţin sau pentru a ne proteja sănătatea, nu vom obţine acest efect, datorită reacţiei naturale de adaptare a comportamentului de a fuma. Această alegere nu face decât să confirme dorinţa noastră de a ne proteja.

Ce putem face?
Statisticile arată că 80% dintre persoanele care fumează afirmă că doresc să se lase de fumat. Multe persoane care fumează, deși doresc să se lase, se tem de renunţarea la fumat. Se gândesc că este prea dificil și nu vor reuși, că este deja prea târziu sau că au mai încercat și nu au reușit. Unele persoane se gândesc că ar fi bine măcar să reducă fumatul, dacă nu se pot lăsa. În acest context, ţigările slim sau light apar ca o soluţie, ca o formulă alternativă. Această alternativă nu este o soluţie autentică. Ea oferă iluzia că ne protejăm sănătatea. Interesul arătat ţigării slim sau light este direct proporţional cu gradul de conștientizare a faptului că fumatul aduce prejudicii. Alegerea ţigărilor slim arată că femeile conștientizează din ce în ce mai mult cât de periculos este fumatul. Singura metodă, autentică și eficientă pentru a ne proteja sănătatea, este renunţarea la fumat.

46

FUMATUL PASIV SAU FUMATUL ACTIV?
Foarte multă lume din jurul nostru fumează. De multe ori se întâmplă să stăm împreună cu cei care fumează și să ne deranjeze fumul lor, chiar dacă noi înșine nu fumăm! Faptul că stăm în fumul de ţigară al altor persoane este într-adevăr foarte neplăcut și nociv. Acest lucru se numește fumat pasiv; adică inhalăm fum de ţigară la fiecare respiraţie, o dată cu aerul pe care îl respirăm. Din păcate, de multe ori nu putem evita persoanele care fumează pentru că sunt prietenii noștri sau persoane dragi și ne dorim să petrecem timp cu ei! Fumatul pasiv ne afectează sănătatea. Chiar dacă nu fumăm, simplul fapt că inhalăm substanţele toxice din fumul de ţigară ne afectează. Nu putem scăpa neinfluenţaţi. Este ca și cum persoana cu care stăm este furioasă sau tristă. Lucrul acesta ne afectează, ne modifică și nouă dispoziţia emoţională: nu putem să ne simţim bine sau relaxaţi în prezenţa unei persoane care ridică vocea, înjură, trântește sau plânge și este nefericită. Starea noastră emoţională se va schimba și ne vom simţi mai încordaţi sau mai tensionaţi, mai agitaţi sau mai neliniștiţi. În același fel, sănătatea noastră fizică este afectată atunci când stăm în fumul de ţigară al altei persoane adică fumăm pasiv.

„Mai bine fumez eu decât să stau în fumul altei persoane!”
Într-adevăr, uneori ne deranjează atât de mult ideea de a sta în fumul altei persoane încât ne dorim neapărat să evităm acest lucru. Este însă dificil pentru că, pe de o parte, dorim să nu mai stăm în fum, dar, pe de altă parte, nu vrem să plecăm din acel loc. În această situaţie aparent fără ieșire, deseori ne gândim că este mai bine să fumăm și noi, direct (fumatul activ). Faptul că fumăm ne
47

liniștește pe moment și ne dă sentimentul că avem dreptate: „OK, măcar mi-o fac cu mâna mea!“ Sănătatea fizică nu este însă protejată, ci din contră, este afectată de două ori! – Este ca și cum, atunci când suntem în prezenţa unei persoane furioase – iar acest lucru ne face să ne simţim agitate și tensionate – ca să ne relaxăm și să ne protejăm, începem și noi să ne înfuriem și să strigăm, să trântim. Bineînţeles că nu este o metodă de protecţie, ci din contră, ne vom simţi și mai tensionate și mai nervoase: o dată pentru că ne-am enervat și a doua oară pentru că din cauza persoanei respective ne-am stricat ziua!

Ce putem face?
Există doar 3 alternative pentru a ne proteja de fumatul pasiv: 1. să cerem persoanei să fumeze afară sau în afara încăperii în care petrecem timpul împreună; 2. să părăsim noi locul respectiv; 3. să stăm în prezenţa persoanelor care fumează doar în locuri deschise: afară. Primele două alternative oferă o bună protecţie faţă de fumatul pasiv. Ultima alternativă oferă o protecţie mai redusă, dar superioară situaţiei în care stăm în aceeași cameră cu persoane care fumează. Ventilaţia și aerisirea camerelor nu oferă protecţie, deoarece particulele de fum de ţigară sunt numeroase, iar unele dintre ele, particulele grele, sunt imposibil de eliminat din aer și le vom inhala. Fumatul activ nu este o soluţie pentru a ne proteja de fumul de ţigară al altor persoane. Dacă fumăm activ, nu eliminăm efectele nocive ale fumatului pasiv. Fumatul activ este mai periculos pentru sănătate decât fumatul pasiv. Fumatul pasiv afectează sănătatea celor care sunt expuși la el.
48

EFECTELE FUMATULUI ACTIV
E greu să crezi că un lucru care te face să te simţi atât de bine, în realitate te îmbolnăvește. Dar fumatul nu e singurul lucru care face așa ceva: și ceafa la grătar ori micii cu cartofi prăjiţi și salata de boeuf, dar și ciocolata și îngheţata sunt extraordinar de bune pe moment, dar cu certitudine te îmbolnăvesc de obezitate, cardiopatie ischemică și alte „de-astea de-ale doctorilor”. Ca să nu mai vorbim de mâncarea sărată... e bună, dar tensiunea crește imediat! Cu toate acestea, decizia de a ne schimba comportamentele „vicioase” o luăm mai ușor când e vorba de alimentaţie și pentru că nimeni nu neagă efectele negative asupra sănătăţii: nimeni nu introduce vreo îndoială când e vorba de efectele asupra sănătăţii ale E-urilor din mâncare, nimeni nu glorifică mâncarea grasă ori sărată!  Aţi văzut vreodată reclame în care ideea de „succes feminin” să fie exemplificată prin femei obeze?  Aţi citit pe internet despre conspiraţii în care producătorii de carne de pui „fabrică” informaţii exagerate despre efectele alimentaţiei grase pentru a decredibiliza carnea de porc?  În schimb, magazinele sunt pline de imagini de femei (evident, suple!) care fumează în timp ce au diverse preocupări emancipate: călătoresc, își aleg accesorii „la modă”, sunt înconjurate de bărbaţi frumoși, etc. Cum să crezi că sunt adevărate avertismentele de sănătate de pe pachetele de ţigări – fie ele și cu imagini – când deasupra lor „tronează” imagini atrăgătoare?! Cum să crezi că fumatul chiar îţi face rău când internetul e plin de forumuri în care „oameni de bine” îţi explică despre drepturile fumătorilor, conspiraţia producătorilor de medicamente ori lăcomia guvernului?!

49

Prin urmare, pe lângă distorsiunile la nivel cerebral și cognitiv (modul în care gândim) pe care le provoacă nicotina, în cazul fumatului mai intervine un factor: publicitatea pentru fumat  Publicitatea pentru fumat este prezentă de atât de multă vreme și sub forme extraordinar de eficiente (pentru că are la bază intense studii psihologice),  Este dificil să scoţi din mentalul colectiv ideea că a fuma este un comportament dezirabil, care le ajută pe femei să fie mai aproape de modelul de femeie „cu succes”. Femeile au fost și sunt în continuare mult mai manipulate prin publicitate decât bărbaţii. Cine are interes să te convingă că fumatul este o chestie „de făcut”? Ce interes au doctorii când te avertizează că te vei îmbolnăvi dacă fumezi? Un cinic ar putea spune că, din contră, doctorii ar trebui să te încurajeze să fumezi ca să le devii clientă! Și atunci este oarecum firesc și de așteptat ca femeile să găsească explicaţii dintre cele mai diverse și adaptate perioadei din viaţă pentru a-și justifica comportamentul de fumătoare...

„E PREA TÂRZIU PENTRU MINE SĂ MĂ LAS DE FUMAT!” „LA CE BUN SĂ MĂ CHINUIESC SĂ MĂ LAS DE FUMAT; DEJA M-AM ÎMBOLNĂVIT!”
„Niciodată nu e prea târziu!” nu este, în cazul renunţării la fumat, doar un slogan mobilizator; este un adevăr biologic. Apariţia unor boli poate fi prevenită, evoluţia multor boli este încetinită, iar eficienţa multor tratamente este crescută după ce se renunţă la tutun. Iată câteva dintre cele mai cunoscute și frecvente boli a căror evoluţie este ameliorată de renunţarea la tutun.

50

BOLI PULMONARE
1. Fumatul este cel mai important factor de risc pentru bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC) ce se manifestă prin tuse și expectoraţie, respiraţie zgomotoasă, dureri toracice. Cea mai importantă suferinţă este, însă, dificultatea în respiraţie la efort – la început la efort mai mare (când urci scările cu plase în mână) pentru ca, în timp relativ scurt (2-3 ani) să constaţi că obosești și îţi pierzi respiraţia la eforturile cotidiene din casă, când încerci să alergi după autobuz, etc. De vină nu sunt nici vârsta și nici kilogramele în plus, ci fumatul care ţi-a îngroșat bronhiile și nu mai permite aerului să intre în plămâni așa cum ar trebui. Din momentul stabilirii diagnosticului, durata supravieţuirii pentru încă 5-10 ani a fost apreciată la 50%. În cazul persoanelor cu forme grave de BPOC, șansele de supravieţuire sunt de 1-3 ani. În cazul femeilor fumătoare, se pare că riscul de a suferi de BPOC este mai mare și că există o vulnerabilitate mai mare la instalarea formelor severe de BPOC. În schimb, răspunsul la medicaţia bronhodilatatoare este mai bun. Încetarea fumatului în BPOC are un pronunţat impact, scăzând rata exacerbărilor severe și riscul complicaţiilor cardiovasculare. Abandonul fumatului este benefic în orice moment al evoluţiei bolii, crescând calitatea vieţii pacienţilor în special prin creșterea capacităţii de efort fizic și reducând mortalitatea datorată BPOC. 2. Fumatul este recunoscut ca factor ce favorizează dezvoltarea astmului în copilărie (fumatul mamei în timpul sarcinii și/ sau în prima copilărie) și la adult.
51

Fumatul poate amplifica simptomele astmaticilor, fumătorii având mai frecvent episoade de exacerbare a bolii. Se consideră că femeile fumătoare care suferă de astm bronșic au un risc crescut al mortalităţii prin această boală comparativ cu bărbaţii, iar coexistenţa bolilor cardio-vasculare ar favoriza aceasta. Mai mult, compuși din fumul de tutun blochează parţial acţiunea spray-urilor inhalatorii cu derivaţi de cortizon, tratamentul de bază al astmului. Oprirea fumatului de către astmatici scade frecvenţa și severitatea crizelor de astm și crește eficienţa tratamentului inhalator, permiţând uneori reducerea dozei. 3. Fumatul crește susceptibilitatea la infecţii respiratorii: pneumonii mai frecvente, bronșite cronice nespecifice. Riscul este de 2 ori mai mare pentru indivizii care au fumat vreodată și de 3.15 ori mai mare pentru marii fumători. Stoparea fumatului duce la scăderea semnificativă a riscului de infecţie: scăderea cu 50% a ratei de risc după 5 ani. 4. Fumatul crește riscul de deces prin tuberculoză; după Doll R. (1999) raportul dintre rata deceselor la fumătorii cu tuberculoză și nefumătorii suferind de aceeași boală este de 2,8. Fumatul este un factor de risc de îmbolnăvire pentru tuberculoză prin scăderea capacităţii de apărare împotriva bacilului Koch și prin reactivarea unor leziuni latente ce datează uneori din copilărie. Marii fumători au un risc de 2-3 ori mai mare de a face această boală decât nefumătorii, prin faptul că fumatul determină frecvent tuse cu expectoraţie, ridicând gradul de contagiozitate al bolnavilor baciliferi.
52

Formele de tuberculoză activă gravă extinsă precum și recidivele sunt mai frecvente la marii fumători. Asocierea fumatului cu tuberculoza crește riscul apariţiei unui cancer bronhopulmonar. 5. Cancerul laringian se poate localiza în orice segment al acestui organ, dar în majoritatea cazurilor, debutul leziunilor se face la nivelul glotei. Fumatul este incriminat drept cauză în circa 84% dintre cazurile de cancer laringian, la fumat adăugându-se frecvent și consumul de alcool, situaţie când riscul este cumulativ. La femeile fumătoare, riscul de a face cancer laringian este de 17,8 ori mai mare decât la nefumătoare. În funcţie de dimensiunile și locul unde se situează tumora, se descriu următoarele simptome: schimbarea timbrului vocii, răgușeală de diferite grade de intensitate; senzaţia de uscăciune în gât; tuse trenantă; senzaţia de corp străin în gât; dureri la nivelul urechii. Orice persoană „mare fumător” care sesizează aceste manifestări, cu evoluţie spre agravare în timp, va trebui să se adreseze unui specialist ORL. 6. Fumatul constituie un factor de risc major în apariţia cancerului bronhopulmonar. Cancerul bronhopulmonar produce mai multe decese decât orice alt tip de cancer. O persoană care fumează 40 de ţigări/zi inhalează pe an aproximativ 140 g de substanţe cancerigene. Riscul este în raport cu: - numărul de ţigarete fumate zilnic - vârsta la care s-a început fumatul,
53

- modul în care se fumează: intensitatea și frecvenţa inhalării fumului de ţigaretă constituie un pericol mai mare decât o concentraţie înaltă de gudron - tipul de ţigări: risc dublu în cazul ţigărilor fără filtru, Fumătorii de ţigarete „light” ori „low-tar”, tind „să compenseze” prin creșterea numărului de ţigarete și inhalarea mai profundă. Ei simt nevoia creșterii numărului acestora și a inhalării mai profunde a fumului rezultat. Părţile periferice ale plămânului ajung în felul acesta să fie expuse la cantităţi mai mari de substanţe carcinogene rezultate din consumul tutunului, aici fiind sediul în care se dezvoltă cu predilecţie adenocarcinomul. În cazul consumului de ţigarete light, pentru fiecare miligram de nicotină „în minus”, dependentul consumă cel puţin 2 ţigări în plus. Au fost invocaţi factori genetici care ar explica de ce „doar” 20% dintre fumători dezvoltă un cancer bronhopulmonar. Dacă se adaugă și poluarea atmosferică ori cea de la locul de muncă, dar și scăderea imunităţii din cauza stresului vieţii de zi cu zi, procentul crește. Oricum, indiferent de valoarea „în cifre” a riscului, cert este că fumatul produce cancer pulmonar și că nu ai nici o garanţie că nu te afli în grupa fumătorilor susceptibili. Renunţarea la fumat scade riscul de cancer pulmonar foarte lent, tocmai din cauza toxicităţii și persistenţei în plămân a substanţelor cancerigene: de-abia după 10 ani, riscul începe să se înjumătăţească! Chiar dacă ai făcut cancer pulmonar, renunţarea la fumat tot te ajută: crește eficienţa unor citostatice, vindecarea după operaţie este mai rapidă și mai bună, scade riscul unui al doilea cancer sau al metastazelor.

54

Deși prima tentaţie a multor persoane cu cancer (și chiar a multor doctori!) este să menţină fumatul pentru o calitate mai bună a vieţii ( „Atât mi-a mai rămas – să fumez!” sau „De ce să mă stresez să mă las de fumat când mai am un pic și mor?!” ), totuși realitatea arată că viaţa de zi cu zi a acestor persoane este mult îmbunătăţită după ce renunţă la fumat deoarece crește capacitatea de efort, se îmbunătăţesc gustul și mirosul, se ameliorează somnul.

BOLI CARDIO-VASCULARE
1. Fumatul este considerat ca fiind cea mai importantă cauză a bolilor arterelor coronare: infarctul miocardic, cardiopatia ischemică, angină pectorală, etc Riscul de infarct non-fatal este, în medie, de 3 ori mai mare la fumător faţă de nefumător. La cei care fumează zilnic cel puţin un pachet și au până în 40 de ani, riscul este de 7 ori mai mare faţă de nefumători. Chiar dacă persoana nu decedează, calitatea vieţii este dramatic redusă, mai ales că este în plină perioadă activă a vieţii! 2. Fumatul favorizează apariţia hipertensiunii arteriale. 3. Fumătorii fac de 5 ori mai frecvent anevrisme ale arterei aorte faţă de nefumători. 4. Fumatul este incriminat și în tulburările de ritm cardiac, îndeosebi fibrilaţia ventriculară, moartea subită și chiar stenozele de arteră carotidă: riscul de moarte subită de cauză cardiacă este de 2,3 ori mai mare!
55

5. Nicotina, dar și substanţe din gudronul rezultat prin arderea tutunului, favorizează ateroscleroza, depunerea grăsimilor pe interiorul vaselor de sânge care își pierd astfel elasticitatea și se îngustează până la obstrucţie completă. 6. Astfel pot apărea deficienţe circulatorii la nivelul membrelor (arteriopatii) care se pot solda cu amputarea acestora, sau anevrisme ale arterelor mari. Arteriopatiile sunt de multe asimptomatice, motiv pentru care se descoperă atunci când vasele sunt foarte îngustate și este necesară amputaţia. Durerea la nivelul picioarelor care apare la mers și dispare la repaus, senzaţia de picioare reci ori de furnicături, sunt semne ale arteriopatiei. Ele sunt de aproape 3 ori mai frecvente la fumători. Vestea bună este că, după doar un an de la renunţarea la fumat, se înjumătăţește riscul de infarct miocardic! De asemenea, rapid după renunţarea la fumat, durerea din membrele inferioare provocată de arteriopatie începe să se diminueze, iar distanţa de mers fără durere crește semnificativ! Este posibil ca, după doar câteva luni de nefumat, nivelul grăsimilor din sânge să scadă chiar până la valori normale! 7. Fumatul poate provoca ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL . Fumatul este responsabil de 12% - 14% dintre decesele prin accident vascular cerebral (AVC). Decesul subit, aparent „în plină sănătate”, este frecvent provocat de un AVC masiv. Riscul de a suferi un AVC este mai mare la femeile fumătoare decât la cele nefumătoare, depinzând de numărul de ţigări fumate: - mai puţin de 15 ţigări/ zi: risc de 2,5 ori mai mare; - mai mult de 25 ţigări/ zi: risc de 3,8 ori mai mare. După doar 1 an de la renunţarea la fumat, riscul aproape se normalizează, devenind de 1,2 ori mai mare decât la nefumători.
56

BOLI DIGESTIVE
1. Fumatul produce boli ale stomacului: favorizează apariţia ulcerului gastroduodenal și rezistenţa la tratamentul medicamentos. Prevalenţa ulcerului este de 1,6 ori mai mare la femeile fumătoare decât la persoanele nefumătoare. Fumatul a peste 15 ţigarete/zi multiplică de 2 ori riscul de apariţie a unui ulcer gastroduodenal După renunţarea la fumat, evoluţia ulcerului se ameliorează. 2. Intestinul fiind un organ cu vascularizaţie și inervaţie bogată, nicotina produce spasme vasculare și contracţii ale musculaturii, ceea ce determină creșterea tranzitului – de aici și tabietul matinal cafea – ţigări – toaletă sau „ţigara de după masă” al unor fumători. Exisă însă și consecinţe negative: scăderea absorbţiei alimentelor cu alterarea stării de nutriţie a fumătorului. De aceea, renunţarea la fumat poate conduce la instalarea constipaţiei (care se remite spontan în 2 – 3 săptămâni) ori la creșterea în greutate de până la 4 kg, în condiţiile în care alimentaţia rămâne la fel. 3. Fumatul poate produce boli ale gurii, faringelui și esofagului. Fumătorii sunt mult mai predispuși la a dezvolta cancere ale gurii, gâtului și esofagului decât nefumătorii. Riscul unui fumător de-a suferi de un cancer oro-faringian este de 6,85 ori mai mare decât al unui nefumător. Prognosticul este sumbru: rata de supravieţuire la 5 ani este sub 50%.
57

4. Fumatul influenţează și hepatita cronică cu virus hepatitic C: agravarea fibrozei și diminuarea eficienţei tratamentului cu interferon. 5. Fumatul crește riscul de cancer pancreatic, independent de consumul de alcool, obezitate, existenţa unei afecţiuni a colecistului. Femeile pot avea și ele probleme: la un consum mediu de 1 pachet/ zi, riscul este de 1,7 ori mai mare decât la nefumătoare.

BOLI ALE UTERULUI ȘI OVARELOR
Sănătatea femeilor este influenţată negativ de fumat, din cauza modificărilor metabolismului hormonilor sexuali (scăderea activităţii estrogenului, creșterea activităţii testosteronului), dar și a greutăţii mai mici decât normalul. 1. anomalii ale ciclului menstrual: dismenoree, ritm neregulat, amenoree secundară. Fumătoarele au risc cu aproape 50% mai mare de a avea dureri menstruale, dar și perioada dureroasă a menstruaţiei este mai mare (cu aproximativ jumătate de zi). Cu cât fumează mai mult, cu atât riscul de dureri menstruale este mai mare, comparativ cu nefumătoarele: cele care fumează zilnic mai mult de 10 ţigări au risc aproape dublu (de 1,9 ori mai mare), iar cele care au fumat cel puţin 9 ani au risc de 3,4 ori mai mare. 2. instalare precoce a menopauzei: în medie, cu 2 ani mai devreme decât nefumătoarele. Fumătoarele au un risc de 2,1 ori mai mare decât nefumătoarele de a intra la menopauză mai devreme.
58

Cu cât fumează mai mult, cu atât riscul este mai mare: la mai mult de 1 pachet de ţigări fumate zilnic, riscul de instalare precoce a menopauzei este de 2,7 ori mai mare. 3. Fumatul crește riscul de cancer de col uterin. La femeile fumătoare cu infecţie cu Human Papillomavirus (HPV), comparativ cu femeile cu infecţie dar nefumătoare, riscul de cancer de col uterin este dependent de numărul de ţigări fumate: - mai puţin de 5 ţigări/ zi: risc de 1,46 mai mare - peste 6 ţigări/ zi: risc de 2,07 mai mare. Cancerul ovarian este și el mai frecvent la fumătoare: de 2,9 ori comparativ cu nefumătoarele de aceeași vârstă, cu același număr de sarcini și cu consum comparabil de anticoncepţionale. Oprirea fumatului reduce riscul cancerului invaziv de col uterin. Femeile cu leziuni precanceroase care au oprit fumatul și-au redus dimensiunile leziunilor, deci și riscul de malignizare. În schimb, femeile care au continuat să fumeze și-au redus rata de succes al tratamentului de 2,5 ori comparativ cu nefumătoarele.

BOLI ALE SISTEMULUI URINAR
Miile de substanţe toxice, conţinute în gudronul obţinut prin arderea ţigării, sunt metabolizate (distruse) inclusiv la nivelul rinichiului și apoi sunt eliminare prin urină. De aceea și sistemul urinar este afectat de fumat. Femeile care fumează zilnic peste un pachet de ţigări au un risc considerabil crescut (de 1,58 ori) de a suferi un cancer renal.
59

OSTEOPOROZA
Înainte de menopauză, densitatea osoasă este similară la femeile fumătoare și nefumătoare. Pierderea osoasă post-menopauză este, însă, diferită la fumătoare: cu aproximativ 2% mai mare la fiecare 10 ani, astfel încât la 80 de ani, diferenţa de pierdere osoasă între fumătoare și nefumătoare ajunge la 6%. Aceasta arată că fumatul accelerează evoluţia osteoporozei. Fumatul este un factor de risc pentru fracturile de șold apărute la femei în menopauză: riscul este cu 41% mai mare la femeile fumătoare cu vârsta între 60-70 ani și cu 71% mai mare la femeile peste 70 de ani.

ASPECTUL ESTETIC

Fumatul este un dușman redutabil al unui ten curat, luminos, frumos, și, în general, al pielii cu aspect sănătos. Pentru că fumează din adolescenţă și din cauza reclamelor care asociază fumatul cu emanciparea, femeile nu-și dau seama cât de mult le este afectat aspectul pielii decât după ce nu mai fumează sau când observă că femei de aceeași vârstă au semnificativ mai puţine riduri.
60

Tutunul este un inamic redutabil al sănătăţii orale: 1. Fumatul este factor de risc major pentru boala periodontală (parodontoza) – risc de 4 ori mai mare la fumători. 2. Cariile dentare sunt de 3 ori mai frecvente la fumători, din cauza plăcii dentare care favorizează dezvoltarea bacteriilor. 3. Răspunsul la detartraj este mai puţin bun, fiind necesar a fi realizat mai des. 4. Riscul de eșec al implantului dentar este crescut la fumători, atât în prima etapă, de osteointegrare, cât și după punerea implantului 5. Tulburările de gust și miros au fost consemnate la fumători într-o proporţie mai mare. O consecinţă este lipsa de apetit alimentar, „indiferenţa” faţă de alimentaţie, dar și faptul că nu percep mirosul neplăcut al propriilor haine și al propriei persoane.

„FUMEZ DOAR ÎN BUCĂTĂRIE, LA GEAM, CA SĂ-I PROTEJEZ PE COPII/ NEPOŢI”
Este adevărat că, fumând în altă cameră decât cea în care dormi ori cea a copilului, inhalarea pasivă a substanţelor toxice din fumul de ţigară este mai redusă. Dar nu este zero!  Fumul de tutun, fiind un cumul de gaze, trece cu ușurinţă dintr-o cameră în alta și chiar dacă stai în dreptul ferestrei, tot va intra în încăpere.  Mai mult, cele mai multe din substanţele toxice ale fumului sunt sub forma unor particule solide de mici dimensiuni care se depun pe mobile, în perdele, chiar și pe hainele pe care le porţi când fumezi (mirosul lor e cea mai bună dovadă!). Aceste particule nu pot fi îndepărtate atunci când aerisești, dar ele sunt transportate prin casă, inclusiv în camera copilului.
61

Crezi că sunt în cantitate prea mică pentru ca să conteze? Și plămânii copiilor sunt mici și insuficient maturizaţi, motiv pentru care orice substanţă toxică îi poate afecta. Nu degeaba copiii care trăiesc în case în care se fumează, au mai frecvent otite, răcesc mai des și se dezvoltă mai lent! Singura modalitate de a-i proteja pe cei dragi de fumul ţigării este să renunţi complet la TUTUN! Este adevărat că oricând te lași de fumat, sănătatea ta va fi îmbunătăţită. Există doar o singură cale de a-i proteja pe cei dragi de fumul ţigării: să nu fumezi deloc, niciunde! Este adevărat că îmbătrânești mai frumos când nu fumezi.

62

TRATAMENTUL DEPENDENŢEI TABAGICE
 „Nimeni nu mă poate ajuta să mă las de fumat; e o chestie de voinţă!”  „Psihologul, da, te-ar putea ajuta; dar doctorul?! Sunt sătulă de predici!” „Caută cauza și vei avea rezolvarea” este un principiu valabil și pentru vindecarea bolilor, inclusiv pentru tratarea tabagismului. De ce fumează oamenii? Din cauza combinării, în proporţii diferite, a două dependenţe: nicotinică (biologică) și psihologică (obiceiul, ticul, emoţiile, socializarea). Așadar, când vrei să renunţi, trebuie să ai în vedere toate aspectele și în proporţiile specifice propriei persoane; nu este suficient să te adresezi numai unei componente! Componenta de dependenţă de nicotină (boala) se tratează ca orice altă boală și anume cu MEDICAMENTE. Medicamentele numite „de substituţie nicotinică” conţin nicotină în concentraţii diverse sub formă de gumă pentru mestecat și plasturi.  Rolul lor este de a reduce simptomele de sevraj nicotinic ce apar în momentul întreruperii fumatului: scăderea nervozităţii, a iritabilităţii, diminuarea frecvenţei unor acuze precum transpiraţiile abundente, constipaţia, tulburările de somn ori de ritm cardiac, etc.  Efectul nu este de greaţă la vederea ţigărilor ori de diminuare a nevoii de fumat. Aceste medicamente își fac efectul doar CONCOMITENT cu întreruperea fumatului. Dacă se continuă fumatul în timp ce folosești guma sau plasturele cu nicotină, riscul unor reacţii adverse din cauza supradozării nicotinei este mare.
63

Sunt deja intrate în „folclorul” fumătorilor experienţele hazlii cu acești substituenţi: „cu o mână fumam și în același timp mestecam Nicorette” ori „mi-am pus un plasture și, în timp ce fumam, așteptam să mi se întâmple ceva; dar doar m-a apucat ameţeala, iar cheful de fumat nu s-a dus!”. Modul de utilizare, dozarea și durata tratamentului cu gumă și/ sau plasturi sunt esenţiale pentru succes. Înainte de a decide utilizarea unui astfel de produs, este recomandat să consulţi un medic cu pregătire în terapia tabagismului. Există și medicamente care nu conţin nicotină – bupropion și vareniclină. Ele acţionează la nivelul receptorilor din sistemul nervos de care se leagă nicotina, blocându-i. Astfel, când fumezi, nicotina nu își mai face efectul la nivelul creierului, iar rezultatul este că persoana nu mai simte nici plăcerea și nici nevoia de a fuma, rămânând doar nevoia de a face gestul, ritualul, tabietul cu care s-a obișnuit. Utilizarea acestor medicamente se face doar la recomandarea medicului. Tratamentul dependenţei psihologice este apanajul psihologului. Psihologul te ajută să înţelegi că, pentru a te lăsa de fumat, nu ai nevoie de o „voinţă de fier” ci doar de o pregătire corespunzătoare. Dacă vrei să te lași de fumat, apelează Programul STOP FUMAT pentru a obţine informaţii despre căile cu adevărat eficiente Tel Verde: 08008STOPFUMAT (0800878673) – linie telefonică gratuită Email: stopfumat@yahoo.com Web: www.stopfumat.eu

64

Fumatul este mai mult decât un comportament pe care l-am învăţat prin repetiţie și asociere cu diverse momente din viaţa de zi cu zi. Este și o dependenţă biologică, nu doar o dependenţă psihologică!

Nicotina provoacă dependenţă de nicotină. Aceasta este o boală. Din acest motiv apar senzaţii fizice neplăcute atunci când nu fumăm câteva ore, lucru care nu se întâmplă atunci când întrerupem orice alt obicei. Acesta este sevrajul de nicotină!

Toată lumea se pricepe la fumat și fiecare are un sfat despre cum să te laşi de fumat, însă doar unii reușesc.

Puterea și voinţa vin din cunoaştere!

Te invităm să faci 3 pași împreună cu noi:  ÎNŢELEGE plăcerea de a fuma,  ALEGE ce este mai bine pentru tine pe termen lung,  REUȘEȘTE să rămâi nefumătoare pentru toată viaţa!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful