CUVÂNT LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI ŞI MÂNTUITOULUI IISUS HRISTOS DIN ANUL 2013 Teolog Radu Teodorescu „Şi S-a schimbat

la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” Matei 17, 2. Ziua de 6 august ne aduce aminte întotdeauna de schimbarea la faţă a Domnului Iisus Hristos pe muntele Tabor. Schimbarea la faţă a fost un eveniment pe care noi cei din anul 2013 nu l-am văzut cu proprii noştri ochi dar ştim despre el din descoperirea pe care ne-au făcut-o apostolii Domnului Iisus Hristos. Poate mai mulţi dintre noi nu mai vedem actualitatea sărbătorii schimbării la faţă dar în rândurile care vor urma vom demonstra că schimbarea la faţă este o sărbătoare actuală. Schimbarea la faţă este din punct de vedere teologic o sărbătoare cu caracter hristologic, adică ne arată mai mult decât orice că Iisus Hristos nu a fost un om obişnuit ci Fiul lui Dumnezeu întrupat. Teologia creştin ortodoxă învaţă că în persoana Domnului Iisus Hristos au coincis două naturi: una omenească şi una dumnezeiască. De ce este acest lucru aşa? Dorinţa lui Dumnezeu a fost să îl mântuiască pe om de sub stăpânia diavolului. Omul prin sine nu are putere să se eliberare de această putere infernală şi demonică, Dumnezeu însă are putere asupra diavolului. Astfel, ca şi Creator Dumnezeu a avut un interes personal în mântuirea omului. Pentru acest lucru a fost necesar ca Dumnezeu să potenţeze natura umană la maxim, aceasta fiindcă diavolul a distrus-o prin mortalitate. Înţelegem din aceasta că natura sau firea umană este în centrul de interes a două entităţi spirituale distincte: Dumnezeu şi diavolul.1 Schimbarea la faţă este însă şi o sărbătoare cu caracter psihologic. Ea este din punct de vedere psihologic mai mult decât orice ceea ce am putea denumii aducerea aminte că persoana umană spre deosibire de Dumnezeu este mai mult decât orice în căutarea adevăratului sine. Nu trebuie să credem că schimbarea la faţă este o sărbătoare a „feţelor.” Faţa omului este un mic chip pe care Dumnezeu îl imprimă în fiecare dintre noi. Vedem foarte multe feţe în fiecare zii. Feţele prietenilor, feţele familiei, feţele străinilor de pe stradă şi dincolo de orice feţele lumii din jur. De mai multe ori însă nu mai ajungem să vedem interiorul sau calităţile lăuntrice ale omului. Paradoxal Domnul Iisus Hristos a avut o faţă de om obişnuit dar interiorul Său era unul dumnezeiesc. Faptul schimbării la faţă a fost unul supranatural sau mai mult decât orice este un miracol sau o minune. Evident mai mulţi dintre noi suntem îndoielici dacă Domnul Iisus Hristos s-a schimbat cu adevărat la faţă sau nu. Nu credem că sfinţii apostoli care au fost de faţă la acest fapt ar fii avut un motiv să ne mintă sau să ne dezinformeze. Cu adevărat Domnul Iisus Hristos s-a schimbat la faţă şi acest fapt a rămas încă una dintre tainele şi misterele istoriei umane. Schimbarea la faţă este mai mult decât orice anticiparea schimbării la faţă a fiecăruia dintre noi cei credincioşi şi botezaţi în veacul viitor. În Domnul Iisus Hristos prin urmare au coincis două naturi, una obişnuită umană peste care s-a suprapus natura dumnezeiască. Aceasta a fost modalitatea prin care Dumnezeu a ales să ne mântuiască şi să ne elibereze de sub tirania diavolului. Natura umană se găseşte pe sine prinsă între aceste două sfere de
Ilarion Alfeyev, Hristos biruitorul iadului. Pogorârea la iad în perspective ortodoxă (Editura Sofia: Bucureşti, 2008).
1

1

influenţă: a binelui şi a răului. Diavolul este cel care a introdus în lume moartea şi a făcut ca omul să moară. Nu murim prin urmare din cauza lui Dumnezeu ci a diavolului. Biruinţa sau victoria diavolului este însă numai una aparentă. Domnul Iisus Hristos a învins puterea diavolului. Acest lucru l-a făcut prin faptul că El nu a respins natura umană ci mai mult decât orice El a asumat natura umană. Faptul schimbării la faţă este un fapt după cum am spus supranatural dar el mai vine să ne spună că la Dumnezeu morţii sunt nu ca şi pentru noi trecuţi din această lume ci vii sau existenţi. Aceasta fiindcă în timpul schimbării la faţă Domnul Iisus Hristos a fost văzut vorbind cu Moise, care era mort de mai multe vreme. Mai mult decât orice schimbarea la faţă este un lucru care ne-a aruncat în cercetarea luminii lui Dumnezeu. Se ştie că faţa Domnului Iisus Hristos a devenit la fel de luminoasă ca şi soarele. A fost această lumină creată sau necreată sau mai bine spus ce fel de lumină a fost cea care a fost văzută? Se ştie foarte bine că Dumnezeu locuieşte într-o altă sferă decât cea pământească. Lumea lui Dumnezeu este mai mult decât orice o lume care trece dincolo de graniţele sau limitele perisabile sau contingente ale existenţei noastre. Lumina lui Dumnezeu este o lumină veşnică şi pururea fiitoare. În secolul al XIV-lea sfântul Grigorie Palama a fost cel care a vorbit mai multe lucruri despre lumina lui Dumnezeu. Astfel teologia creştin ortodoxă face o distincţie sau o demarcaţie cât se poate de radicală între lumina fizică şi lumina fiinţei lui Dumnezeu. Lumina fizică este o lumină creată de Dumnezeu pentru folosul omului şi a naturii: planetele se hrănesc cu lumină, şi la fel şi omul poate vedea numai în lumină. Sărbătoarea schimbării la faţă este o sărbătoare care ne îndeamnă mai mult decât orice să medităm la sursa luminii. Se ştie că lumina fizică este alcătuită din fotoni. Fotonul este ceea ce compune lumina la fel cum celula sau nucleul este ceea ce compune materia. În lumina fizică ceea ce vedem noi este mai mult decât orice sunt miliarde şi triliarde de fotoni care fac ca spaţiul fizic să fie transparent. Lumina lui Dumnezeu care este o lumină ce iese din înseşi fiinţa lui Dumnezeu, nu este o lumină compusă din fotoni. Lumina lui Dumnezeu nu este prin urmare fizică ci ea este sursă a oricărei lumini: planetare, galactice, solare, electrice sau a focului. Vedem că există mai multe categorii de lumină, dar toate acestea ne duc în spre o lumină ultimă: această lumină ultimă este lumina lui Dumnezeu. Cum este lumina lui Dumnezeu vom vedea numai în veacul viitor sau în viaţa de apoi când Îl „vom vedea pe Dumnezeu faţă către faţă.” Pe parcursul anilor şi a secolelor, teologia ortodoxă a scris foarte multe lucruri despre schimbarea la faţă. Dar tema centrală a sărbătorii este una evidentă: Dumnezeu ne iubeşte ca şi persoane şi El ne cheamă la comuniunea cu lumina Sa suprafiinţială şi supranaturală. Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu se face numai în lumina comuniunii cu El. Dumnezeu este o fiinţă a luminii dar a unei lumini transcendente care depăşeşte graniţele lumii în care trăim. Soarele pe care îl vedem că luceşte deasupra noastră este doar o pală reflecţie a luminii lui Dumnezeu. Soarele şi el cu toată puterea sau combustia lui nucleară este doar un chip mic al luminii supranaturale a lui Dumnezeu. Evident, una dintre formele luminii fizice este şi lumina nucleară care este o formă distructivă de lumină în care fotoni primesc proprietăţi radioactive. Sărbătoarea schimbării la faţă este o sărbătoare a luminii lui Dumnezeu. Nu putem credem că Dumnezeu este o fiinţă a întunericului şi a besnei.2 Tradiţia ortodoxă ne spune că în timp ce Dumnezeu este lumina diavolul este întunericul. Lumina şi întunericul sunt în antagonie. Din punct de vedere fizic o
Christophor Veniamin, Schimbarea la faţă a lui Hristos în literatura patristică elină: de la Sfântul Irineu al Lyonului la Sfântul Grigorie Palama (Universitatea Oxford, 1991).
2

2

definiţie a întunericului este mai mult decât orice absenţa fotonilor. Lumina este un element trebuincios sau necesar vieţii. Ca să ne vedem unii pe alţii avem nevoie de lumină. Ochii sunt prin urmare organul prin care noi vedem. Lumina a rămas un mister pentru noi. Aceasta fiindcă dintre toatele substanţele fizice care există în lumea noastră: apă, pământ, fier, minerale, vegetaţie sau pietre, lumina este cel mai diafan. În mod sigur lumina ne spune că Dumnezeu este sursă a luminii şi a dacă voim să aflăm de unde provine lumina cu siguranţă ea provine de la Dumnezeu. Din punct de vedere fizic întunericul este o absenţă a luminii. Întunericul fizic nu este necesar un lucru rău fiindcă noaptea dacă ar fii ziuă şi lumină afară nu am putea dormii. Lipsa luminii lui Dumnezeu duce la ceea ce am putea spune iadul. Iadul este absenţa totală a luminii lui Dumnezeu. S-a şi spus că iadul este un loc al întunericului etern. În iad nu există şi nu v-a exist nici un fel de lumină etern. Lumina lui Dumnezeu nu numai că este necreată dar ea este eternă sau nesfârşită. Lumina este de mai multe forme dar ea are o singură cauză: pe Dumnezeu. Cei care cred că lumina este existentă prin sine se amăgesc şi sunt departe de adevăr. În aceste zile în care lumina soarelui este extrem de toridă Biserica Creştin Ortodoxă ne aduce aminte şi ne îndeamnă să ne gândim mai mult la sursa acestei lumini care este Dumnezeu. Prin lumina soarelui, Dumnezeu s-a făcut cumva accesibil pentru noi la fel cum s-a făcut accesibil celor trei ucenici ai Săi pe muntele Tabor. Sfântul Pentru ştim că a rămas în extaz la vederea acestei lumini necreate şi a cerut Domnului Hristos să Îl lase să rămână în acest stadiu permanent. Această cerere însă i-a fost respinsă. Mai ştim că din cer s-a pogorât un nor care L-a umbrit pe Domnul Iisus Hristos din care s-a putut auzii vocea lui Dumnezeu Tatăl: „acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit pe acesta să Îl ascultaţi.” Ceea ce ne pune în faţă acest lucru este că Dumnezeu are un fiu, pe Domnul Iisus Hristos. Dumnezeu este astfel în mod supraomenesc şi Tată şi Fiul concomitent ceea ce nu este valabil în cazul omului, aceasta fiindcă odată ce tatăl cuiva a murit, fiul încetează de a mai fii fiu. Acest lucru nu este însă valabil şi la Dumnezeu. Schimbarea la faţă este o sărbătoare profundă şi una centrală a lunii august. Ea ne îndeamnă să medităm mai mult la lumina lui Dumnezeu, la faptul că Domnul Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu şi prin Domnul Iisus Hristos cu toţii am ajuns fii lui Dumnezeu. Este un lucru mare să ştim că suntem fii lui Dumnezeu. Dacă acum 2000 de ani Domnul Iisus Hristos ne-a o ferit un lucru remarcabil a fost faptul că prin credinţa în El devenim fi legitimi ai lui Dumnezeu. Cine nu şi-ar dorii să fie fiu al lui Dumnezeu? A fii fiu al lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât orice un raport mai intim cu Dumnezeu în care nu îi mai spunem lui Dumnezeu că este creatorul nostru ci este Tatăl nostru.

3

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful