Terapia transpersonala Am intrat in casa cu timiditate. Era prima oara cind ma ocupam de un astfel de caz.

Eram specialist in terapie transpersonala insa nu indraznisem sa merg atit de departe. Apartamentul era frumos luminat, si atmosfera era destul de calda, însa lucrurile erau asezate cu stingacie, cu o neglijență tipic masculina. Mi-a deschis fiul, un tinar inalt si frumos, sa tot fi avut in jur de 20 ani. Imediat in spatele lui statea, intunecat, tatal lui, Lucian, care venea la mine la terapie de vreo luna. Din păcate nu prea dadea semne de progres asa ca ma agatam de orice ca sa imi furnizeze elemente cu care sa-l pot ajuta. Erau amindoi tristi si putin speriati. Nu stiau nici cum sa inceapa nici ce sa spuna. De alftel astfel de situatii erau bizare și extrem de bulversante. Pentru ca nici eu nu prea eram in stare sa fac conversatie, am intrebat direct: -Unde este? Puteti sa ma duceti la ea va rog? M-au condus in camera ei si au deschis usa. Atmosfera s-a facut dintr-o data rece si un intnuneric greoi m-a invăluit. Am pășit în cameră, cu baietii in spatele meu. Ea, soția lui Lucian, era in dreptul unui sevalet si picta la lumina unui bec agatat de tavan. Era o lumina rece si punctiforma care invaluia doar lucrarea, restul camerei raminind in penumbra. -De cind sta asa? am intrebat -Deseneaza mereu altceva, mi-a raspuns baiatul, insa nu a plecat de doua saptamini de aici. -Lasati-ma singur cu ea, va rog. Stiam de la ei ca nu e violenta. Pur si simplu nu avea nici un contact cu nimeni si desena continuu. -Buna seara, am spus. As vrea sa ma apropii de sevalet. Sunt curios ce desenati atit de pasionat. Nu mi-a raspuns. Era destul de febrila. Arunca penelul in toate partile, cu miscari largi, folosind culori din spectrul albastru si verde. S-a oprit putin si s-a uitat la mine, masurindu-ma de sus si pina jos. -Astuia-i zic ”Zbor”, explica ea pasionala, fara sa se opreasca. A intors putin sevaletul sa ma uit si am fost izbit de linii cu tuse groase, de o energie extraordinara. Nuantele se imbinau frumos ilustrind un vis sau poate o reverie. Nu sunt un specialist in arte vizuale dar cred ca se putea incadra bine la abstractionistii impresionisti pentru ca nu avea neaprat o forma insa impresia era de zbor in viteza. -Vezi ca mai am, daca asta ti-a placut, reacționă ea la interesul meu. Ia uite, acolo, mi-a indicat cu capul un loc pe pat. Camera nu era mare si continea, ina afara de scaun si chevalet, un pat din fier, alb si un scrin tot alb, acum stropit in toate nunatele de vopsele. Pe jos avea scindura de culoare cenusiu-

Am mai incercat sa intru in vorba cu ea insa nu m-a mai bagat in seama. Stiti. -Inainte de a adormi as vrea sa cer permisiunea sa va mai vizitez. De fapt din pricina obscuritatii nu se observasera de la inceput. Apoi am lasat capul in jos trist: -De fapt. linga sevalet. Ati pictat vreodata? -Nu. nori de toate felurile.. Inorogi. linga ea și am intrebat-o: -Gata inspiratia? Acum puteti pleca de aici? -Nu intelegi ca eu nu pot parasi casa asta?! mi-a raspuns iritata de parca ar fi scris in toate ziarele si numai eu nu stiam. creionat. parcă se zmucea.ceva ? -Nu. -Si atunci ce s-a intimplat? Cum a inceput totul? S-a oprit putin. foarte solicitanta. Ea picta fara oprire. intr-un colaj nebunesc. raspunse. N-a asteptat sa-i raspund si a inceput sa-mi explice: -Am inceput sa pictez acum doua saptamini si imi place asa de mult incit nu ma mai pot opri. cascade. Statea pe scaun. A dat din umeri si nu mi-a raspuns. agitata. Am revenit la ea peste citeva zile. De ce? -Pai e baiatul meu cu care trebuie sa stau in permanenta sa nu i se intimple ceva. ceruri înstelate. paduri tropicale erau prinse unele peste altele fara ordine sau vreo preocupare de a crea ceva estetic. insa cind m-am mai obisnuit cu lumina am realizat ca totul era tapetat cu desene. -Sunteti colectionar? Cunoscator? ma intreba. imi lua vorba din gura. poate asemanatoare care ma face nefericit. imi plac peisaje dumneavoastra extraordinar. Eram intr-un basm. cu ochii in gol. Erau si ei stropiti cu culoare si plini de desene lipite unele peste altele. . Cred ca am sa ma culc putin. Pina si opririle erau bruste. apusuri de soare. nu? I-am dat dreptate. Nimic pina acum doua saptamini. o sa fiu sincer cu dumneavoastra: am si eu o problema. insa atmosfera nu era linistita si serafica ci nebuneasca. -Nici eu. -Ati desenat. orice. -Nu stiam.. -Insa acum ce va framinta? Cum de nu desenati? -Sunt obosita. Sunt prizonierul propriilor mei pereți: sufar de agorafobie..alburie iar peretii fusesera rozalii. Care crezi ca este rolul unei mame? Sa-si protejeze copilul. M-am asezat pe pat. pasari albastre.

-Deloc. De ce sa faceti una ca asta? imi inchipui ca trebuie sa fi fost un efort foarte mare. Imi pare rau. Mai demult am incercat si eu.. -Interesant. Eu nu va pot ajuta pentru ca nici nu stiu ce este agorafobia asta. Am insistat: -Chir asa?! Ce ilustrati aici? calatorii. intr-adevar. -As.asa sa mai ies. Tocmai terminase un desen superb in nunate de galben si portocaliu care repezenta un tunel alb intr-o vilvataie de apus.. la noi? -M-a adus soțul dumneavoastra cu masina. daca mai calatoreste sau nu. Un accident m-a transformat intr-un soarece veritabil de casa.. Mi s-a recomandat de terapeut. și atunci cum de-ati ajuns aici. nu? -Da. Am stat in tacere vreo citeva minute. la mine. vise? Reverii? -Tot una. Am promis ca voi continua sa vin totusi.. -In psihoterapie. -Pai. mi-a raspuns. -Stiti. -Cum mai merge cu plimbarile? Vad ca iesiti mai des.. in aceasta camera? a intrebat neprietenoasa.prieten cu sotul dumneavoastra si el.imi raspunse ea ginditoare. Discutia s-a diluat asa ca m-am retras. Am niste anxietati ingrozitoare. Credeti in asta? -In ce.. pe care-l innebunea starea ei. -Hm. am inceput invaluirea. Incercasem o apropiere prieteneasca insa nu reusiesm mare lucru.. La urmatoarea vizita am fost primit cu cordialitate. Eu nu am fost mereu asa. Dar nici dumneavoastra vad ca nu sunteti vreo plimbareata. nu? -Da. M-a privit fara sa mai comenteze nimic. Mi-a facut mai mult rau? -Serios? Cum asa? Pentru ce problema.nu prea pare sa-mi ajute. merg la un terapeut insa. S-a uitat la mine ca si cum n-ar fi stiut ce se petrece. -Dar dumneavostra? Calatoriti mult? Dupa aceste peisaje extraordinare s-ar zice ca da. daca nu sunt indiscret? -Sunteti. ma privi ea cercetator. am continuat eu.. Si de fapt nu inteleg de ce sunteti aici. macar ca sa-l ajut pe Lucian. Eu sunt... Am insistat insa si ea a revenit la explicatiile despre fiul ei.-Agorafobie? Ce este asta? frica de spatii largi parcă. De cind n-ati mai iesit din casa? M-a privit ca si cum mi-ar fi dat dreptate insa situatia nu se putea schimba. am raspuns prost dispus. imi sugera mie. -Stiți. din prietenie. . s-a oferit sa ma invite pe aici. intrebat ea fara interes cu ochii in gol. exact.

. vorbim de calatorii spirituale. Deci si visele dumneavoastră pot anunta calatorii iminente. -Mi-a spus o prietena ca visele mele inseamna ca-mi doresc sa calatoresc si-mi inhib aceasta placere. nu mai pot iesi nici din casa. Daca statiile sunt subterane inseamna ca se vorbeste despre inconstientul dumneavoastra. la diferite nivele si diferite directii. Sunt mama. -Se poate insa mai pot fi si vise premonitorii. Dedesubt sunt tot felul de trenuri. Acesta din urma a fost cea mai frumoasa varianta. Se apropia de subiect asa ca ma incurajat-o. deci calatoriile sunt interioare. A dat din umeri enervata ca si cum subiectul ar fi fost epuizat pentru ea. Va place sa calatoriti? Ea ofta trista. Desena. nu pot sa-mi parasesc baiatul oricind.. totul in constructie. Gasesc si incep sa cobor. fabrici. de fapt un motaign-russe care merge cu o viteza ametitoare pe cai aeriene. -Adica cum. Ati putea pleca oricând. -Asa? Povesti-ti-mi. un drum drept . Iau unul si ma duc desi nu prea reusesc sa deslusesc incotro merge. daca statiile si drumurile sunt la inaltime. -Mda.raspunse ea ca si cum s-ar fi pierdut in lumea gindurilor ei.. acolo unde se gaseste zona industriala si unde se dezvolta orasul: santiere. Sunteti gata sa plecati.. Mi se pare ca ma urc la intimplare. Poate ca nu vreti? Poate va e frica sa calatoriti? A schimbat subiectul. premonitorii? -De multe ori visam ceea ce ne dorim sa facem sau bucati din viitorul nostru. Apoi. Sunteti. ca si cum s-ar fi simtit obligata sa dea explicatii: -Nu intelegeti? Nu pot pleca de acasa pentru ca trebuie sa am grija de baiatul meu. Imi place sa calatoresc insa nu pot pleca. Trenurile acelea inseamna niste drumuri gata stabilite. Alteori statia de metrou este la suprafata si trenul este. in culori portocalii.des. Nu va e teama sa nu-l sufocati? Nu mi-a mai raspuns si s-a asezat din nou la chevalet. inteleg. Ce visati cel mai des? -Se facea ca sunt la marginea unui oras din viitor. Eu trebuie sa ajung undeva si caut o statie de metrou. Ma uitam la ea cum aseaza culorile pe paleta si incepe sa picteze din nou pe o coala alba. nu? -Cred ca este destul de mare sa-si poarte singur de grija. -Nu vad de ce nu. desigur o femeie pe picioarele ei.-Visati mult? -Da. -Da.

De fapt incidentul acela a declansat o criza in familia mea. Totul portocaliu.. in acceasi lumina portocalie l-am vazut pe fiul meu ca si cum as fi avut ochi la spate iar pe sot dizolvindu-se pur si simplu. Eram impreuna cu baiatul si sotul meu in masina. in timp ce picta: -Acum mai mult de un an am fost martorii unei minuni.. farurile se tot mareau. Isi varsa complexele lui masculine la volan.. ce leaga Craiova de Slatina.. Asa conduce mereu. abia observabile in intuneric. drept care taia o padure deasa.. in acel moment in jurul meu s-a petrecut o minune. De atunci mi se intimpla tot felul de chestii ciudate. Face o depasire in forta a unui tir care se dovedeste mai lung decit anticipase si care nu frineaza de loc.. Se opri o clipa cu ochii pierduti. pentru o clipa. Am scapat cu viata. Am fost pe drumul acesa.” Si totul in jururl meu sa luminat intr-o culoare portocalie. fie ea tacută. mi-a spus. pe drumul acela. Cu ochii la masinile acelea am inceut sa ma rog. Am incheiat cu ”raminem Doamne in grija ta. va marturisesc ceva: de cind cu incidentul acela s-a trezit in mine o persoana pe care nu o cunosteam sa existe. În plus se dovedeste ca drumul era plin de suisuri si coborisuri moi. cu coada pensulii.De fapt. destul de ingust. cu crengile aproape de asfaltul drumului. din aceasta pricina. Dupa citeva minute de tacere in care ma bucuram ca-mi accepta prezenta. . drumul pe care-l picta.. Era sa ne omoare nemernicul. O priveam cu atentie.. Aceleia îi place sa picteze. In fata mea s-a deschis un drum lung. -Nu stiam de nici un incident. Noroc sau minune. Era noapte si sotul meu conducea ca nebunul. Iar el. Concomitent cu asta. -Aici.. venind de la Craiova. nu putuse sa vada masinile care veneau in goana pe contrasens.copilul nostru era in spate. Clatina din cap ginditoare si continua... Am vazut clar dunga alba intrerupta a drumului. Se petrecuse o minune. Masinile se apropiau tot mai mult. Rugaciunea mea ne ajutase. in stinga mea. sa desenze. privind unul din modele covorului. Amin. prins de centuri.. incepu: . si ca.ma simt ciudat. au incaput un tir si doua autoturisme in paralel. Avea figura secata de energie ca si cum ar fi trait la nesfirsit intimplarea.care se pierdea in departare. privind in gol: -Atunci. Isi netezi cu o mina rochia peste genunchi si continua. sa stea singura in lumea ei. Imi povestiti? Imi arata. Ca de exemplu? E greu sa va spun.

. dupa incidentul acela. De aceea ma straduiam sa-mi controlez cit puteam de mult atitudinea.. fara sa-l bage in seama. avem ceva impreuna.. casa.. Dupa ce s-a mai foit putin: -Adica ce fel de om este acela care conduce asa? -Spuneati. Statea in fata mea pe fotoliul mare si moale.. Eu nu ma inteleg bine cu sotul meu. asteptind continuarea. in fine. Va ascult. poate a vrut sa se sinucida. imbracat in catifea albastra.. Incordarea ei crestea. la inceput ca. Cum sa faci o depasire de acest fel. Nu credeti? Dintr-o data era din nou agitata. mai intelegeam. cautind in zadar un punct de care sa se agate. eu l-am urit pe barbatul meu. Era foarte atenta la felul cum reactionam la cuvintele ei si am simtit ca sunt testat. Insa el. Dar ce va face sa vedeti lucrurile in acest mod? Nu înțelegeți? Este clar. Din doua una: ori e nebun ori ne uraste. insa era si copilul lui acolo.Mai intâi au fost. Poate ca a vrut sa ne omoare pe toti. Avea o privire ratacita.Mă privi din nou studiindu-mi reactia... noaptea. Consider ca a vrut sa ne omoare in mod inconstient. Am fost bucuroși și extrem de surprinși amindoi așa că m-am asezat s-o ascult. N-am raspuns. pe drumul acela. Ati putea sa-mi descrieti despre ce este vorba? -Da. ati inceput sa vi se intimpla lucruri ciudate. eu nu prea povestesc nimanui despre asta. asa ca a apărut in timpul terapiei lui. Urmatoarea sedinta am tinut-o dupa cea cu soțul ei. Nu ne mai intelegem de ani buni. Se ridicase de la chevalet si mâinile îi zburau in toate partile ca niste pasari speriate. Din momentul acela.. Stiti.. Hai ca daca eram doar noi doi. Va simtiți altfel? am schimbat eu subiectul.. N-a mai scos nici un cuvint asa ca m-am retras inchizind incet usa in spatele meu. Familia noastra: copil. zigzaguri si romburi colorate pe un fond de un . A strins din buze si a tacut. intrebind daca putem sa stam de vorba. spusei inclinind usor capul inspre dreapta. Intre noi era asternut un covor cu modele amerindiene..un trecut. n-o sa i-o iert niciodata. Am facut greseala sa-i spun lui si iata unde am ajuns. Era cu copilul lui in masina. Numai D-zeu ne-a ajutat... -Unde? am intrebat. Nu divor țasem pentru ca..nu vad legatura cu incidentul.. Ăăăă. Pentru un motiv anume capatase dintro data incredere sau pur si simplu simtea nevoia sa povesteasca. cum sa va spun. ezita ea timida.

imbracata intr-o rochie de culoare inchisa. Aveti asa un fel de-a tine omul in sus-pence. -Domnule V. Era foarte slaba. centrul energetic corespondent. Era o culoare care ajuta in procesul de comunicare pentru ca deschidea Vishuda. nu stiu daca ati auzit de el. Imi intinsese o mina rece si osoasa intr-o o stringere fara impact. bineinteles. -A. a sfintului Nicolae. da. M-ati facut curios. Auzisem. impunator si destul de mare. mai ales cind camera era in plina lumina. a respirat adinc si a inceput: -Dupa incident am devenit foarte credincioasa. de parca ar fi stat pe o punga de conuri de brad. umplind intreg coltul din dreapta bibliotecii din acelasi stil eclectic si acelasi furnir roscat. Am fost convinsa ca icoana aceea. Avea parul roscat. ne-a salvat. Acele perceptii de care va povesteam m-au izolat de lume pentru ca nu pot povesti nimanui despre ele. Toti m-ar crede nebuna. Îi priveam mainile fine cum se misca. Avea ochi caprui si cearcane in jurul lor. un soi de mahon obtinut prin baituirea furnirului din tei. de o inaltime potrivită. . acoperit cu un creton in dungi verde inchis si bleumarin. sperind sa alung tensiunea ei. In jururul prinzului nu eram oricum acolo si imi cumparasem draperii groase din acelasi material cu tapițeria demifotoliului. cu siguranta. Pe raftul din mijloc trona Psihologia Viitorului a lui Grof din care ma hraneam din cind in cind. Pe pereti pusesem culoarea oului de rata care batea in albastru. ca si cum nu i-ar fi placut sa atinga oameni straini: -Nu m-am prezentat niciodata : Oana Dumitrescu. Se foia in toate sensurile. de ce nu? Eu cred in minuni. obtinut probabil din vreo combinatie de plante. De fapt agitatia se regasea in tot trupul. minunea de la Maglavit.albastru natural. Adica datorita ei rugaciunea mea a ajuns la D-zeu si el ne-a salvat. In lumina am putut s-o privesc mai bine. V-ati gindit sa scrieti? am intrebau cu un aer lejer. Cautasem in mod deosebit sa regasesc culoarea albastra in tot cabinetul meu. N-as zice ca vad vreun semn de nebunie in toate aste. In spatele meu era biroul dintr-un lemn rosiatic. Era extrem de agitata. Era masiv. M-a privit foarte serios. In plus poate ca aveti dreptate. Ceea ce nu v-am spus este ca aveam in spatele masinii o icoana pe care o cumparasem de la Manastirea din Maglavit. perceptiile. construita pentru Petrache Lupu. semn ca era bintuita de insomnii. si-a strins mainile in poala. sunt foarte singura. tuns pina la barbie si pieptanat ondulat in interior. O alta dorinta pe care o avusesem in legatura cu camera in care-mi tineam sedintele era sa fie indreptata spre sud. ajutind cuvintele sa zboare sacadat prin incapere. Eu eram asezat intrun demifotoliu executat intr-un stil asemanator Biedermeyer-ului.

înțelegeți?! . Stateam la munte.- Dupa incident totate s-au schimbat in viata mea. Facea parte din Carul Mare. Icoana aceea din masină. Eu m-am izolat foarte mult de toata lumea. foarte clar si curat asa ca stelele pareau atit de aproape incit pareau ca pot fi atinse. Asta e foarte frumos. cind eram foarte indragostit. a inceput sa-mi vorbeasca. pacat. Am inceput sa am episoade de clarviziune. Aerul era foarte. astfel incit o gaseam imediat oricit de multe licariri s-ar fi zărit pe catifeaua intunecata a bolții.. Ma gindeam la cineva si-l vedeam ce facea. Cred ca asta mi s-a inimplat si mie. stiati? Este extrem de eficienta. cu fata spre stele. Nu pot vorbi cu nimeni despre asta. pace. Nu mereu si nu cu toti. asta e tot? Nu. n-am desenat in viata mea. icoana mi-a vorbit. intr-un mod care-mi atrase atentia. Le priveam incintata ca un copil in țara fermecată a licuricilor. Si? Nu intelegeti. doar pe cei pe care-i iubeam si de care-mi era dor. In fiecare seara. intr-o seara. Nu stiu ce sa zic. Se face terapie prin arta. am asigurat-o. iubire.. lumina. S-a uitat la mine sa vada ce reactie am. Da. Am sustinut-o sincer curios: Despre ce? Despre D-zeu. energii. Sau poate ca sfântul vi la dat ca sa va ajute sa treceti peste trauma. -După ce am primi acest dar. pe care o atirnasem in dormitor. La un moment dat una dintre stele a inceput sa licărească altfel. Inteleg. eu sunt . de parca mi-ar fi vorbit D-zeu. Prima data am inceput sa primesc mesaje. Apoi? Apoi. De ce nu?! Doar va ascult. am primit o stea. nu? Spuneti. Mi-a spus sa-mi iau o foaie de hirtie si un creion si sa ma apuc sa desenez. mintuire. As vrea sa am si eu o icoana sa-mi vorbeasca despre iubire in lumea asta nociva. -Nu pot sa spun decit ca incidentul acela v-a dezinhibat acest dar. Era steaua mea. Dar asta mi se pare ca suna a vindecare. Spuneti-mi mai departe. Ma credeti? ma intreba neincrezatoare. Imi dadea o pace extraordinara. Continuati. Ceea ce m-a facut sa ințeleg ca era steaua mea era tocmai acea lumina care sclipea cu o frecventa care-mi atragea atentia oriunde ar fi fost pe bolta.

Aveti o stea. insa desenele erau minjite de pete mari si portocalii. Nu o fac fara rost. Sa le comunice orice. Si daca n-ar fi fost vorba de un astfel de caz si tot as fi invidiat-o un pic... Intrebase de mine. batai de joc. n-am avut curajul. -Pai atunci toate sunt foarte bune. Eram multumit de cum mersese discutia. Drumul. -O stea?!am exclamat. N-as fi putut afirma daca in camera era mai multa devalmaseala ca de obicei. Urmatoarea vizită am facut-o la un telefon al baiatului. Ea lasa capul in jos. Iata! Ati avut dreptate sunt o fiinta oribila.Incepusem sa ne aproiem de telul pe care mi-l popusesem. Dar vad ca aveti o viata spirituala foarte bogata! Nu e de mirare ca v-ati izolat de lumea asta banala daca aveti stele si vorbiti cu sfintii. Ma uit la steaua aceea si parca sunt atrasa de lumina ei printr-un tunel si plec acolo. putin speriat. chiar vor sa comunice ceva: ”am ajuns in halul acesta pentru ca voi nu m-ati vazut. Era toata ciufulita si cu hainele in dezordine. nu va mai vreau in viata mea. care-mi spusese ca era extrem de agitata. O privesc si parca ma hipnotizează și mă cheamă la ea. calatoriti prin locuri de vis. respingere. M-a privit banuitoare la bunavointa mea. . -Da. M-am intrebat mereu ce e in capul nebunelor care se imbraca strident si aiurea si fac scandal pe strada. Ieri m-am declarat oficial nebuna. M-am imbracat in albastru din cap pina in picioare cu lucrurile mamei. nu v-a pasat de mine. ceea ce mi-a dat curaj desi nu stiam cum sa conduc acesta terapie. ele isi doresc ca strada sa le comunice ca nu este asa. a continuat timida. Mai putin albastrul. va vorbeste un sfint. Ma numise:”baiatul acela care ma asculta”. Si strada le comunica: injurii. mai mult decit transpersonala. M-a intimpinat introducindu-ma in subiect de parca tocmai ne-am fi despartit: -. nebunele acelea se poarta ca si cum ar uri lumea. poate violenta. Era imbracata inca in albastru. Si am aflat. În acelasi fel nebunesc. stati departe de mine. observind cu atentie fiecare detaliu al chipului ei agitat. dispret. Desi sunt disperate sa obtina atentia celor din jur. spre ea. pentru un loc de parcare. -Si ati iesit pe strada?intrebai calm. -Nu. Ma privi neincrezatoare: credea ca rid de ea dar eu eram cit se poate de serios. parca rusinata. Am intrat timid. si arunca in toate partile cu culorile si schitele. ” Nebunele acelea ies in strada ”ca nebunele” ca sa comunice lumii ca nu vor sa comunice cu ea. asa ca in copilarie. apoi a disparut la fel de brusc cum aparuse. macar aducindu-mi aminte de cearta pe care am avut-o azi cu un mitocan.

la fel ca si mie sa iesiti din casa. Dracii aceia jucau efectiv pe nervii mei..am avut. Si ce-ati facut? M-am rugat mai departe pentru protectie.ca poate le impartasim.. Eu daca as visa la asemenea peisaje as incerca. Iurie este mare si nu cred ca acesta este motivul tau.si eu am tot felul de perceptii ciudate si speram.sunteti norocoasa că nu aveti niciodata astfel de viziuni.. Doar eu eram la mijloc. Iar cind spuneam ”Tatal nostru” ma maimutareau si rideau de mine ingindu-ma..vreau sa spun . Plingeam cite doua ore in chinurile iadului. nu? Din pricina demonilor? Dar mie nu-mi este frica deloc! Dumneata nu poti intelege o mama! Este vorba de morala aici. m-am gândit. la un moment dat. Plingeam si ma rugam.as avea curajul sa plec spre ele.. cutremure si ma aerul ma sufoca si..Apoi se opri si mă privi in fata. ”probabil ma creceteaza sa vada ce reactie am in fata povestii ei dramatice”. Nu tine. Vorbeati de perceptii ciudate... Din pacate imaginile pe care le vad eu sunt de cosmar nu asa de frumoase ca ale dumneavoastra.. ati primit-o? Au trecut citva timp in care nu s-a intimplat nimic.. Nu cumpar motivele tale. Ințeleg.. Nu pot sa plec si sa-mi las copilul singur.. O priveam asteptind continuarea insa ea se oprise privindu-mă la rindul ei. -Stiti de ce am venit eu de la bun inceput sa vorbesc cu dumneavoastra? Pentru ca m-am gintit ca ma puteri ajuta cu problema mea.. Agorafobia.. Atunci probabil ca va e frica.. separat.asa ca nu prea va inteleg.. am ripostat. Aveti? -Nu stiu . mai stiti?! M-a privit fara sa priceapa.. am inceput sa-i vad.. Cred ca ai alt motiv! Am inceput sa repet ritmic: .. Fiecare statea in planul lui.sotul dumneavoastra mi-a spus. Mie imi este foarte frica pentru ca vad numai si numai pericole si catastrofe. Va spun sincer ca va invidiez.. Si icoana? Nu spunea nimic? Cum sa va explic. Demoni de tot felul jucau in jurul meu. inebunindu-ma. se eschiva ea. parca eram intre lumi.. Si. -Cum as putea eu sa va ajut? -Eu nu pot desena asa ca privesc peretii care mi se pare ca se string in jurul meu si ma sufoca. fara sa interactioneze..

Dar nu pot pleca de linga baiatul meu. Asta era. iarta-ma te rog. pe Iurie... Ți le mai amintesti? Crezi in ele? Mai vezi steaua ta de lumina? -Da. . Recunoscuse. Imi este teama ca daca voi pleca din camera asta nu-i voi mai gasi la intoarcere. Nu. -Lucian. Am intrebat-o pe Oana: -Ai desenat frumos lumile acelea spre care te indrepti cu monagne-russe-ul tau. sopti ea cu glas temător. -Si altceva? -Îmi e teamă ca-l voi rani? Ca va suferi? -Pe cine? .Nu stiu ce va fi acolo. Le vad tot mai vii in fata mea. -Si nu ai vrea sa le atingi? -Ba da. Lucian era in fata ei si o privea cu o tristete nemarginita. simți? -Da. singură.. Lucian o privea speriat. Oamenilor le este atit de frica de ceea ce nu cunosc incit se agata de orice îi tine in aceesi situatie prezenta... iubita mea. . Mereu se inimpla asa. cu fata in mâini. am spus. oricum ar fi ea.Pe el. ai sa-i spui ceva Oanei? -Da. Sa nu-i pierd pe ei din nou.nu pot pur si simplu sa merg in necunoscut si sa-mi las familia aici! -De ce iti e frica. nu pot sa plec.- De ce nu pleci? De ce nu te desprinzi? De ce ? de ce? O incolitisem si era nervoasa. Imi este teama de ce voi gasi in afara acestei camere. Am fost nebun si nesabuit si .... parca sa n-o auda nimeni: -Pentru ca imi e frica! -De ce iti e frica? -De necunoscut. Oana? De ce nu iesi de aici ? De ce? repetam aproape tipind. -Simbolizeaza libertatea ta. intr-un tirziu. Și eu ma gindesc la asta cind le desenez... Apoi a inceput sa plinga usor. Momemetnul decisiv venise. Am scos din buzunarul de la piept citeva poze pe care le-am pus in fata Oanei care le lua in mina fara sa le piveasca. Il privea pe Lucian induioșată. De ce nu pleci? De ce nu te desprinzi? De ce? de ce? de ce? spune-mi de ce nu pleci? In cele din urma raspunse incet. I-am chemat pe baieti si au intrat amindoi emotionati de ce avea sa se petreaca. -Imi este teama sa nu-i pierd din nou pe amindoi.

ca in transa. tot mai mult. ca un nor pornit dintre pozele acelea. care o incojura si o transpuse intr-o scena din interiorul unei masini unde erau toți trei. Iarta-ma pentru pacatul urias pe care l-am facut. te rog. Lucian se oprise si ramasese intr-o pozitie contorsionata. Apoi m-am hotarit sa plec acasa. pe drumul intre Craiova si Slatina. cum îi spuneam eu.. unde o astepta un sfint. la sotia mea. Am dat draperiile la oparte si am deschis geamul larg. Oana ramasese singura in masina. Oana l-a privit cu o infinita parere de rau apoi ochii îi căzură pe poze. la fel de slaba si de intunecata cum o . Du-te pe drumul tau in lumea visurilor tale. -Pentru ca in seara aceea. eu. Te rog sa ma ierti.. pina ce in camera nu ramaseram decit noi. cu ochii in gol. I-am pus o mina pe umar si am spus: -Lucian. -Te iert Luciane. lasând-o intr-o prezență clară pe Oana. uitindu-se in fata la drumul portocaliu. Lucian se parvali pe scaun plingind in hohote. sopteam ca intr-o rugaciune. Te iert pentru toata nefericirea pe care mi-ai pricinuit-o. pentru că masina lor se ciocni de un tir pe partea drepata. Curentul plecarii Oanei dadu draperiile de-o parte.te-am ucis.. Eram sfirsit de oboseala cum mi se intimpla in astfel de cazuri de terapii combinate cu spiritism. lasind lumina zilei sa intre. O lua de mina si incepura sa mearga incet.. Era de fiecare data dificil. Simteam nevoia sa iau aer si sa beau apa. Apoi Lucian și Iurie se dizolvară. Ea era asezata acolo. aburul se disipa. In jurul Oanei se isca un abur. Odata ce se indepartau. te iubesc si te voi iubi mereu. Sa ne rugam impreuna la D-zeu pentru sufletul ei. spunea Lucian. Ai facut bine ce ai facut si ma bucur ca te-am putut ajuta. pe drum..eu .. -Pentru ce sa te iert Luciane? întreba ea cercetând pozele. Lucian venea in continuare la terapii pentru ca îi era infinit de greu sa faca fata faptului de a-si fi ucis sotia. te rog. Este acolo unde trebuiau sa fie de multa vreme.... Trecusera citeva saptamini de la eliberarea in lumina a Oanei. incalzind atmosfera. ea este bine de-acum. incepu el sa plinga. Stateam pe intuneric incercind sa-mi controlez respiratia si sa ma linistesc. In seara aceea ramasesem sa ma reculeg dupa o sedinta grea cu el. -Du-te Oana. du-te spre steaua ta. -Nu intelegi Oana. oricte multe metode as fi folosit sa ma detasez de ei. si am aprins lampa.-Oana. Apoi masina se disipa si ea iar Oana ajunse pe drumul cel drept ce se pierdea in cringul portocaliu. iartă-ma. Erau de la locul unui accident de masina in care fusese implicat un tir si autoturismul lor.in noaptea aceea. Iurie iesise din camera sa nu-i vedem durerea..

Banuiam ca era vorba despre o datorie sau o grija ce n-o lasa linistita in steaua ei. de datorie sau de bucurie sau de dor. O asteptam asadar.. Isi lasa capul in jos si incepu sa plinga incet. Cind a terminat am privit foaia. sprijiindu-si barbia in mina. Era plina cu peisaje fantastice de tot felul. te rog. Oana iubise in secret pe cineva de care eu nu stiam. Nu stiu ce este cu mine. Ma intrebam daca o vazuse si Lucian si-mi ascunsese acest fapt. si se uita la el. Ajuta-ma. insa nu puteam ghici ce fel de legatura. Ma intrebam daca-l bintuie si pe el. Cind eram acolo eram fericita apoi. Statea acolo si nu scotea nici un cuvint. Se asezase acolo. As fi vrut sa stiu cine e pentru ca sa-i vorbesc si impreuna s-o ajutam. Am incercat din rasputeri sa nu tin cont de ea. Mi-a aparut din nou. pentru ca era doar o sedinta de rutina si voiam sa ajung mai repede la sotia mea care luase bilete la teatru. Putea fi la fel de bine de iubire ca si de ura. mai ales ca eram acolo.știam. . Banuiam ca era o legatura emotionala cu acel om. ca enititatea sa revina dupa ce plecase in lumina. Lui nu i-am spus nimic. asa ca a trebuit sa-i promit că voi reveni spatamina viitoare la aceeasi ora. Nu m-am asteptat s-o vad si nu mi se intimplase niciodata una ca asta. A luat-o si a inceput sa deseneze absent. Nu prea aveam cum sa ma insel: era iubire. Ea m-a privit speriata de parca s-ar fi dat de gol si disparu. in timpul unei sedinte de terapie pe care o sustineam. -Da. Nu mi-a dat pace pina ce nu am venit inapoi. I-am dat o foaie si un creion si am rugat-o sa deseneze ce-i trecea prin cap. -Aici ti-a trecut? -Nu. pe covor. imi arata pieptul.. Ma uitam cu atentie la barbatul acela din desen caruia ea îi acoperise frumos fruntea cu nori diafani iar in spatele cefei se vedeau stoluri de pasari cu aripi mari si colorate ce zburau catre rasarit. Nu era Lucian. Stiam ca voi mai fi bintuit de ea pina ce rezolvam si cu aceasta problema. Ma doare inca sufletul. Dar crestea pe zi ce trece. la cel care-mi fusese mentor. Nu spusese nimanui si nici nu reusise sa-si ia ramas bun de la el. am simtit un dor urias si o durere aici. Ma uitam si nu stiam ce sa fac. din timp in timp. Am apropiat foaia mai mult de lampa si l-am privit mai bine.. dintr-o data.. -Cine este barbatul acesta? Am intrebat. in fericire. Am intrebat-o: -Te-ai intors. In spatele lor insa era un chip de barbat pe care nu-l recunosteam. M-am intors. Profesorul m-a certat ca nu luam in serios aceste sedinte ale noastre si ca grabisem sfirsitul. -Lucian? -Nu.

Ce e de facut domnule profesor? Nu mai stiu cum s-o ajut. vreau sa te vad. asa ca am sperat ca totul sa nu fi fost decit vreo vedenie de-a mea. Pe de alta parte unde putea fi? Daca nu era aici insemna ca era dincolo ceea ce era bine. A inceput povestea din usa. Oana? Esti aici? Oana! Era agitat dar si incitat.. darima scaune. -Pardon.-Mai ales ca te vad mai distrat decit de obicei. acum? A intrebat tare. a sarit el ca ars de pe scaun. -Distrat? Am intrebat mirat. Tocami a terminat. Era surescitat si foarte speriat: -Oana. Stă pe jos si va priveste zimbind. inainte de a ajunge in cabinetul sau. intr-o zi. am vrut sa zic distras. Apoi. -Oana.. Apoi s-a asezat linga mine pe un morman de caiete si cataloage. A inceput sa ma viziteze. Se uita in toate partile speriat si a inceput: -Oana a fost una dintre elevele mele cele mai bune. Ochii sclipeau dar gura se stringea intr-un rictus dureros. Arunca carti. . Profesorul a rasturnat niste carti de pe un scaun si mi-a facut loc.. Avea o figura intunecata si m-a expediat cu pretextul ca uitase ca avea ceva de facut. S-a speriat. Lucian a venit la terapie si nu mi-a pomenit nici el nimic de ea.. Oana era acolo asa ca m-am hotarit sa-i povestesc. Parca v-ar cunoaste. acum? -Nu stiu. -E aici. surescitat. de aceea banuiala ca profesorul meu si Oana se cunosteau. adica eu n-o vedeam. Mi-a fost o perioada asistentă. Camera era vandalizata. Poate n-ar fi trebuit sa va spun nimic. nu te ascunde de mine. smulse din biblioteca probabil. -A plecat. -Cum? Ati vazut-o? -Da. Numai ca nu erau toate pe tavan. M-am intors. incolo nimic nu era la locul lui. Oana! Oana m-a privit trista si a disparut. -Da. -Oana. dupa cum vezi. profesorul m-a sunat si m-a chemat la el. Esti indragostit si nu-mi spui? Te-ai uitat toata seara peste umarul meu drept. Problema ma bintuia si la propriu si la figurat si de ce ma gindeam mai mult. cum îi promisesem. de redecorat biroul. De fapt n-o vad. de ce te ascunzi de mine. Își face doar simtita prezenta. Femeia numi mai aparuse de atunci si regretam enorm ca povestisem fara aprobarea ei. apoi. Va dati seama cit de puternica este legatura ei cu iubirea daca a plecat de acolo? El s-a uitat la mine si n-a spus nimic. smulge draperiile. În dreapta dumneavoastra. -E aici. Oana nu era prezenta. De aratat nu s-a aratat niciodata dar stiu ca este ea.

am vazut-o.. Era specialist in terapii de cupluri si psihologie transpersonala dar vorbea de parca ar fi fost unul dintre directorii care-mi erau clienti. privindu-ma.. Apoi si-a inclinat capul intr-o parte. programe... toate vor acelasi lucru.ea a vrut sa fuga de acasa. ca gasisem pe cineva care ma intelegea...Se opri o clipa si se strese la gura cu mina... Ma dezamagise intelegi.era frumoasa. Aparuse in spatele lui.. in direct.avea o sexualitate.... oamenii sunt cu ochii pe mine. In fine. incepusem sa ne imprietenim. cu mainile impreunate ca intr-o rugaciune in fata inimii. aveam alte treburi mai importante... Da... Ma uitam la el cum incerca sa se disculpe de parca ar mai fi contat... o crezusem altfel decit tote celelalte dar. sti si tu... n-o credeam asa de. -M-a prins cu garda jos... îl măcina chiar si pe el. Am respins-o destul de ferm pentru ca totul lua o turnura extrem de. ocultă. avea o sensibiliate aparte. Asta-mi mai trebuia. Pentru el probabil ca da.. Apoi. Avea o fata intunecata si cei mai tristi ochi din lume. mie nu-mi trebuia asta... absent.. ma sti. Mă uitam la el si nu-mi puteam crede urechilor. parca citea povestea de undeva si se straduiasca sa-i faca rezumatul. mai conta pentru ca vina aceea nemarturisita dar stiută in subconștient... Ma implora si nu intelegeam ce.. cu... S-a strâmbat putin la gura in semn de respingere. Apoi mi-a marturisit in scrisori ca ma doreste si.obișnuită. m-a sedus cu formele ei.. Poate de aceea mi se pare că o văd..pacat ca n-ai cunoscut-o inainte de a. asa cum facusem eu la prima sedinta.. puneam la cale cursuri. Eu. Ma gindisem ca vom avea o relatie libera. asta trebuie sa fie.. m-a dezamagit putin insa n-am respins-o. Privea in jos. de fapt am fost de citeva ori impreuna. barbata-su ma bintuia amenintator si am inteles ca nu terminase cu el. aveam treaba. In plus am vrut sa-i dau o lecție. important... Era interesanta. dincolo de trupuri. dintr-o data. si am inteles atitudinea ei: implora ca lucrurile sa nu fi decurs . O vreme m-a hartuit cu scrisorile. Si mie mi-a placut de ea. cu miscarile ei. ceea ce a ingreunat definitiv realtia..era asistenta mea.. procese de divort si scandaluri. Apoi. -Nu i-am mai raspuns la telefon. Acum inteleg de fapt ca a.. -În ce fel ați pedesit-o?am intrebat incordat. S-a indragostit de mine..... Apoi s-a ridicat de pe vraful de cărți si si-a dat cu mâna peste capul lucios.... privindu-ma in fata ca si cum ar fi gasit o explicatie rationala: -De fapt am fost șocat sa aflu că a .. O lacrima i se scurse in col țul ochiului. nu sunt diferite de noi sa sti. am crezut ca a renuntat. Eu eram. mi s-a parut ca avem o legatura speciala.... sunt un om ocupat. Am iubit-o și vestea morții ei m-a bulversat și mintea a inceput sa creeze fantasmele astea..

te mai poti forma? Oana a capatat consistenta materială..il parasisem pe Lucian. dar el este altfel. nu mai spuneti nimic si lasati-ne singuri.. Ia energia iubirii si infaptuieste minuni cu ea acolo. -Oana. -Oana il mai iubesti? -Da. nu m-a mai cautat. Eu m-am apropiat de el pentru ca imi era foarte dor si voiam sa-l ating... lasindu-ma singur cu Oana. el sa nu fi fost atit de dur si ea sa nu-l fi sufocat cu iubirea ei disperata.. Am intrerupt starea vorbind: -Lasati-ma putin singur in camera. nu-mi face rau. va rog... Ia-ti iubirea cu tine si transform-o acolo in cele mai frumoase lucruri cu putinta. Si. Esti o forma evoluata de energie... -Ce?! e aici?se agita el uitindu-se in toate părțile. Sunt aici linga tine. m-a parasit fara un cuvint. sa-i vorbesc. Oana. Spune-ti-mi doar.. De obicei noi vedem in oamenii pe care-i iubim.. -Atunci trebuie sa-i respecti decizia si sa-l lasi. Cred ca da. n-am apucat nici macar sa ne luam ramas bun. i-ati vorbit cit timp isi varsa furiile pe aici? -Da. Eu nu i-as putea face nicodata rau. -Oana. O stringeam tare la piepul meu si o mingâiam pe cap. M-am dus la ea si am luat-o in brate. in lumina.era atit de grabit. de trista incit am simtit ca intru in empatie cu ea si-i simt suferinta.. Apoi a plecat. te rog.. Era atit de tacuta..m-am dus.. da-ti drumul si plingi. nu-mi raspundea la telefon. M-am indreptat spre ea. Trebuie sa te detasezi. Striga tare ”nu-mi face rau si nu te apropia de mine”. El s-a speriat. intotdeauna.. vreau sa te vad Oana! Te rog. Ati facut destul. -Va mai amintiti ce i-ati spus? -Cred ca mi-am cerut iertare de frica sa nu-mi faca rau.. o reflexie a noastra. Striga si arunca inspre mine cu tot ce apuca. -Plingi draga mea prietena. pe steaua ta. cind te vei . Oana! Te rog! -Va rog. -Dar nu eu i-am facut rau. Plingea incet si tacut si parea ca plinge toata durerea inimii. Tu ai crezut ca este aidoma tie. a suspinat ea printre sughituri. Te-ai desprins si ai plecat condusa de o stea. Ea a inceput sa plinga in hohote in timp ce soptea incet: -El m-a chemat la el.i-am spus ca nu-l mai iubesc. am spus apucând-o de umeri. odata.asa..apoi m-a lasat singura si a plecat fara o vorba. Nu poti sa-i faci rau doar pentru ca poti.

multumesc pentru clipele minunate pe care mi le-ai oferit. Nici pe profesor nu l-am mai vazut... iarta-ma rosti si el vadit emotionat. gindeste-te la propunerea mea..reincarna. ma iert ca nu m-am putut detasa.. Ramasem amindoi singuri si nespus de tristi. Oana ma privea atenta. Oana. te felicit.. inainte de a ne desparti. o vezi? -Da.. imi pare atât de rău..te rog. Multumesc inca o data.. ia-o cu tine si daruieste-o unui om frumos. Ea îi lua mina într-a ei si-i spuse.. dupa ce mi-a multumit. imi pare rau ca te-am facut sa suferi.. asa ca tine. stea stralucitoare. imi spuse: -Ce spui facem impreuna o prezentare a cazului Oana Dumitrescu sa-l prezentam la urmatorul congres de psihologie? Sa-i mai invatam pe incuiatii aia cite ceva. sper ca ea se afla pe aceea stralucitoare.. nu pentru ca facuse parte din povestea acesta nefericita. Oana.. te voi iubi mereu si dincolo. in timp ce-mi stringea cu căldura si admiratie mina. Apoi Oana disparu. ce zici? . O vad. Cu numele meu si cu talentul tau ajungem departe in cercetare. Acum trebuie sa rostesti rugaciunea iertarii si sa pleci inapoi in lumina ta. care sclipeste jucaus în Trinunghiul de Vară. Ai condus admirabil terapia. In fond suntem oameni si gresim. -Iarta-ma Oana... desigur. spuse el emoționat. Insa. nu sunt asa de rau cum crezi Oana. Parea ca intelege. pierzindu-si tot mai mult consistenta: -Iarta-ma pentru ca n-am fost cum ai vrut tu. Apoi l-am chemat pe profesor si i-am spus. te-am iubit si eu sa stii. -Este aici. De atunci n-am mai vazut-o dar cind ma uit la stele.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful