RODICA CRIŞAN

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

EDITURA UNIVERSITARĂ 'ION MINCU', 2003

Descriere CIP a Bibliotecii Naţionale a României CRIŞAN, RODICA Construcţii din oţel / Rodica Crişan – Bucureşti: Editura Universitară „Ion Mincu”, 2003 Bibliogr. ISBN 973-7999-01-0

624.014.2

Coperta 1: Aeroportul Saint Exupéry, Lyon, Franţa / arh. S. Calatrava (foto R. Crişan, 2003) Tehnoredactare computerizată: Machetare: arh. Ana Maria Mortu ing. Elena Dinu

© 2003 Editura Universitară „Ion Mincu” Str. Academiei 18-20, sect.1, Bucureşti, cod 410010

CUPRINS

1. METALUL ÎN CONSTRUCŢII: FIER, FONTĂ, OŢEL 2. OŢELUL DE CONSTRUCŢII: CLASIFICĂRI, SORTIMENTE 3. CARACTERISTICILE OŢELULUI 4. PROTECŢIA LA FOC 5. PROTECŢIA CONTRA COROZIUNII 6. PRODUSE DE BAZĂ DIN OŢEL 7. PROCEDEE DE ASAMBLARE A ELEMENTELOR DIN OŢEL 8. CÎTEVA REGULI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE DIN OŢEL 9. ELEMENTE STRUCTURALE 10. NODURI ÎNTRE ELEMENTE STRUCTURALE 11. CONCEPŢIA DE ANSAMBLU A STRUCTURII 12. PLANŞEE 13. SCĂRI 14. STRUCTURI DIN OŢEL - SINTEZĂ 15. PEREŢI DE ÎNCHIDERE 16. PEREŢI DE COMPARTIMENTARE Bibliografie Exemple de construcţii cu schelet din oţel

1 3 4 6 9 10 15 21 22 31 38 49 59 61 66 75 80 81

.

cca. Până la revoluţia industrială. stâlpi.Nash. bovindoul. agrafe. se contractă sau se dilată. 3 4 1 . mai 1 2 Filatura de bumbac Philip & Lee. rezistă bine la întindere. Diferenţa fizică între fontă şi fier este determinată de conţinutul în carbon. înmulţirea incendiilor ce afectează clădirile din lemn. Fierul provine din uzine metalurgice. în legătură cu progresul rapid al industriei siderurgice. După 1850 industria siderurgică oferă constructorilor profile laminate sub formă de table şi profile cu rezistenţe la întindere şi încovoiere superioare fontei. grinda chesonată. corniere: devine profil. expoziţii. FIER. Tehnica asamblării cu nituiri a facilitat mult exploatarea constructivă a fierului. La începutul sec. sticlă). XIX şi primul război mondial. dar nu se rupe. Procedeu inventat în Anglia. XVIII. odată cu pudlarea (procedeu de îndepărtare a impurităţilor). Perioada de glorie a construcţiilor metalice se situează între jumătatea sec. ce se traduce în caracteristici şi procedee de producere diferite. ci şi sub formă de stâlpi şi grinzi ce formează scheletul unor construcţii industriale. într-o suprafaţă de sticlă. greutatea redusă şi ductilitatea fierului au contribuit în arhitectura clădirilor la răspândirea stilului floreal (Liberty). rezistă bine la compresiune. era însă produs în cantitate mică şi folosit doar pentru confecţionarea unor piese de legătură şi de ranforsare. poduri cu grinzi chesonate. etc. Aceste profile revoluţionează domeniul construcţiilor. prin laminare3 ia formă de bare. Elementul constructiv predilect al fontei este stâlpul. fizic şi geometric: este structură şi desen. elastic şi ductil.1801. creând un nou stil arhitectural. Noile produse sunt utilizate pentru crearea unor noi tipuri de elemente structurale (grinda mixtă.J. maleabil. Prima construcţie din fontă datează din a doua jumătate a sec. plăci.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 1. determină adoptarea sistemului constructiv metalic. permiţând acoperirea unor spaţii mari cu structuri relativ 1 uşoare şi neinflamabile. Filiaţia începută de seră continuă în timp cu veranda. materialele de construcţie majore sunt lemnul şi piatra. 1818. Primele utilizări ale fierului ca element structural datează de la mijlocul secolului XIX. METALUL ÎN CONSTRUCŢII. este fasonabil. Podul de la Menai –Ţara Galilor (1819-1824). se înconvoaie. Fonta este casantă. pavilionul regal de la Brighton . podul Brooklyn (1870). se toarnă în forme. 30 m deschidere. Progresele în tehnologia fierului oferă mijloace economice de realizare a unei întregi game de clădiri (gări.C. care joacă în acest caz dublu rol. Crystal Palace . Manchester. hale. Metalul (fier forjat sau fontă) are de regulă rol auxiliar şi se foloseşte cu „discreţie” sub formă de ancoraje. uneori. Standardizarea4 va permite scăderea costurilor şi scurtarea timpului de execuţie. 273 m. tiranţi. poduri cu grinzi în zăbrele). două materiale produse industrial. Oţelul este rezultatul progresului tehnic în ceea ce priveşte compoziţia materialului şi modul de producere. ca şi pentru clădiri reprezentative. Prin reducerea conţinutului de carbon sub 2% se obţine un material mai elastic.prima manifestare importantă de standardizare (fontă. fier. podul de la Fribourg (1834). sere). 500 m. FONTĂ. GB (1777). în ciuda cheltuielilor suplimentare pe care le implica. este podul peste Severn la Coalbrookdale. cu schelet metalic din laminate asamblate prin nituire la cald şi pereţi de umplutură. permiţând construirea de clădiri-turn. Fierul este un material dur. Sunt puse în valoare calităţile şi forţa expresivă a noului mod de a construi: rezistenţa fierului la întindere este exploatată la realizarea 2 de poduri cu mari deschideri (poduri suspendate pe lanţuri şi cabluri. marchiza.Joseph Paxton. grilaje şi. copertina de sticlă. Londra 1851 . datând din primul mileniu î. OŢEL Utilizarea fierului în construcţii este foarte veche. XIX. în 1774. 173 m. nu numai la poduri şi apeducte. la preţuri comparabile. Elemente decorative din fontă sunt utilizate din ce în ce mai des. Sera este exemplul ce consacră posibilităţile absolut noi oferite de fier.). cel al fierului este grinda. pentru construcţii curente. Se dezvoltă astfel un tip constructiv şi arhitectural nou ce asociază fierul şi sticla. grinda în zăbrele. La începutul sec XIX se extinde utilizarea fontei în construcţii.

montajul uscat şi prefabricarea. inginer-artist. Nouvel. Tip de construcţie inventat de William Le Baron Jenney. 6 2 . îl ascunde sub placaje de piatră (v. Sudura ia locul niturilor. Noul mod de a construi. Odată cu extindere utilizării oţelului. M. în general. numai o analizå metalograficå permite determinarea naturii metalului. contemporan cu Prouvé. repetând la infinit pe verticală acelaşi tip de etaj cu structură din stâlpi şi grinzi de oţel6. In prima jumătate a sec. Deşi preocupările sale se îndreaptă îndeosebi spre faţade. Institutul lumii arabe. Empire State Building. Piramida de la Luvru (1989. G. Renzo Piano. In Europa anilor '30 Jean Prouvé dă un nou impuls folosirii metalului în construcţii. mai rezistent. ce se înscriu în orizontul de căutări promovat în principal de Buckminster Fuller (cupolele geodezice. Macary). M. ce permit închiderea volumului maxim cu minimum de material). construcţia de „zgârie-nori” foloseşte oţelul pentru rezistenţa sa dar. procedeele de asamblare. originalitatea în fasonarea oţelului. Este epoca în care se naşte o nouă formaţie profesională: inginerul de structuri şi biroul de proiectare. Paris (1988. se modifică sensibil. tehnicile de laminare.a. Ca exemple reprezentative pentru arhitectura ultimelor decenii pot fi reţinute: Centrul naţional de artă şi cultură George Pompidou. Robert le Ricolais. Rockefeller Center). realizează sisteme structurale originale. Norman Foster). G. P. Duval. conduc la noi reflecţii arhitecturale privind utilizarea oţelului. Lezenès şi Architecture Studio). determinând schimbări în aspectul construcţiilor. I. 5 Intre 1850 şi 1915 fierul pudlat şi oţelul sunt utilizate simultan. Paris (1971. modelele de calcul al structurilor.CONSTRUCŢII DIN OŢEL dur. Richard Rogers). grija pentru detaliu. XX utilizarea pe scară largă a oţelului în construcţii se mută în SUA. J. Home Insurance Building (1884) este considerat primul „zgârie-nori”. Sediul bancar Hongkong (1975. Principiul tratării directe a fontei pentru producerea oţelului s-a descoperit în 1856 în Anglia5. Pei. ş. aduce după sine raţionalizarea execuţiei. Soria. bazate pe cabluri şi ţevi.

au proprietatea de a se acoperi progresiv cu un strat protector de oxizi care le conferă o bună rezistenţă la coroziune. Se utilizează pentru confecţionarea unor elemente supuse la temperaturi înalte (tuburi de cazane. • Oţeluri patinabile. Dincolo de aceste categorii. mecanice şi chimice. In construcţiile metalice se utilizează oţeluri normate.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 2. zone marine) unde este necesară o protecţie suplimentară. 1 Norme naţionale (STAS) şi norme europene (EURONORM) 3 . sunt utilizate în cazuri particulare. Conţin mai puţin crom şi nichel decât oţelul normal. Există mai multe tipuri de clasificări ale oţelurilor. denumit şi oţel „moale” sau „ductil” (echivalent Fe 360 / Euronorm) OL 52 = oţel de înaltă rezistenţă pentru construcţii metalice (echiv. Un oţel este definit prin caracteristicile sale fizice. oţelul (< 2% carbon) se deosebeşte de fontă. principalul fiind carbonul. etc. pot fi obţinute şi alte tipuri de oţeluri . Create în jur de 1930 de US Steel sub numele de Cor-Ten. SORTIMENTE. Funcţie de conţinutul în carbon. prin eliminarea impurităţilor şi reducerea conţinutului de carbon. vanadium. funcţie de compoziţia chimică. este un aliaj cu crom-nichel sau crommolibden. se fabrică în Europa din anii '60.). aparate de reazem. datorită costului ridicat nu se utilizează de regulă la schelete metalice. OŢELURILE SPECIALE • Oţeluri inoxidabile. Clasificarea curent utilizată în construcţiile metalice deosebeşte oţelurile funcţie de rezistenţa la întindere (marca oţelului) şi identifică 2 categorii principale: ƒ ƒ OL 37 = oţel normal pentru construcţii metalice. OŢELUL DE CONSTRUCŢII. Oţelul se obţine din minereul de fier printr-o succesiune de operaţii ce au ca scop separarea fierului şi apoi transformarea fierului brut în oţel. In anumite condiţii de expunere. etc. • Oţeluri speciale de înaltă rezistenţă. Au rezistenţă chimică mult superioară oţelului obişnuit. • Oţeluri refractare. furnale. respectiv oţeluri ale căror caracteristici sunt definite prin valori minime sau maxime prescrise de norme1 (valorile admise pentru calcule). Nu rezistă în atmosferă puternic corozivă (zone industriale. cum ar fi precomprimarea. rezervoare. dar au caracteristici mecanice asemănătoare. CLASIFICĂRI. datorită alierii cu alte metale cum ar fi crom. funcţie de caracteristicile mecanice de rezistenţă la întindere sau funcţie de limita de elasticitate. molibden sau cupru. Mai dificil de sudat datorită conţinutului ridicat de carbon. Oţelul este deci un aliaj al fierului cu alte elemente. Fe 510 / Euronorm) In cadrul fiecăreia dintre categorii (mărci) standardele definesc mai multe clase de calitate.cu caracteristici speciale. este sudabil cu anumite precauţii. deformabilitate) şi economic. oţel de duritate mare. Alegerea oţelului este determinată de considerente de ordin tehnic (rezistenţă. formarea stratului protector este însoţită de o uşoară reducere a grosimii metalului fără consecinţe asupra dimensionării.

Vickers. Faţă de alte materiale . Datorită plasticităţii sale. facilitând dimensionarea şi permiţând reducerea coeficienţilor de siguranţă. Oţelul este un material izotrop putând fi solicitat la fel în toate direcţiile. etc) Tenacitatea este proprietatea unui metal de a putea suporta simultan. costul construcţiei depinde într-o măsură importantă de timpul de fabricare şi montaj. ¾ CARACTERISTICI FIZICE • oţel: 7. CARACTERISTICI MECANICE Maleabilitatea este proprietatea anumitor metale de a se deforma la rece sau la cald fără a se rupe şi de a pute fi trase în foi subţiri.85 . ci numai limita elastică. creşterea temperaturii determină eforturi suplimentare de compresiune. posibil a se combina: variaţii dimensionale sub efectul temperaturii. 'limita elastică' reprezintă efortul unitar corespunzător alungirii elastice maxime. este mai mult sau mai puţin proporţională cu rezistenţa la întindere.70 kN/m3 Coeficientul de dilatare termică2: • oţel: 10 x [10-6 / 0C] • aluminiu: 24 x [10-6 / 0C] Dilatarea datorată variaţiilor de temperatură poate avea două efecte. E oţel = 210 kN/mm2. un oţel are comportare plastică. dacă este solicitat până la limita sa elastică sau dincolo de ea.8. cuprul. oţelurile au un comportament elastic.00 kN/m3 • aliaj uşor de aluminiu: 2. CARACTERISTICILE OŢELULUI Caracteristicile oţelului sunt cunoscute cu mare precizie. poate fi ameliorată prin călire.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 3. îşi conservă deformaţia atunci când forţa încetează să mai acţioneze. Calitatea oţelului nu influenţează elasticitatea. Acesta fiind însă relativ scump.capacităţile de rezistenţă specifice construcţiilor metalice permit folosirea unei cantităţi reduse de material. deformându-se sub acţiunea unei forţe. aurul. fierul sunt metale maleabile. eforturi Creşterea relativă a lungimii pentru o creştere de temperatură de 1 C. atât la întindere cât şi la compresiune. oţelul poate fi deformat la rece pentru confecţionarea de table cutate sau pentru crearea unei contrasăgeţi la elemente încovoiate. argintul. betonul sau zidăria . se utilizează elemente cu grosimi mici şi cu forme adecvate condiţiilor cerute. Elasticitatea este proprietatea corpurilor care. ceea ce permite calcule de rezistenţă precise. tind să revină la forma iniţială atunci când forţa încetează să mai acţioneze. poartă diverse denumiri funcţie de aparatul de încercări cu care s-a determinat (duritate Brinell. 0 Greutatea specifică: ¾ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ 2 4 . Duritatea este aptitudinea metalelor de a rezista la penetrare. manopera fiind oneroasă. deformându-se sub acţiunea unei forţe. Pe de altă parte. fără daune. 'modulul de elasticitate' (E) al unui material exprimă raportul între efortul unitar şi deformaţia specifică. Plasticitatea este aptitudinea anumitor metale care. Atâta timp cît nu sunt supuse unor solicitări prea puternice.cum ar fi lemnul. Oţelul utilizat în schelete structurale poate avea o deformaţie de 20% înainte de rupere. variaţii ale eforturilor de compresiune: dacă o bară de oţel este astfel fixată la capete încât alungirea este împiedicată.

limitând astfel. nu. Magneziu: are a aceleaşi proprietăţi ca şi cromul şi nichelul. reducere coroziunea. Sudabilitatea este proprietatea pe care o posedă anumite metale de a se uni între ele atunci când sunt aduse la temperatura de fuziune. din considerente economice. dar face oţelul mai sensibil la îmbătrânire. încercările de rezistenţă la şoc permit caracterizarea fragilităţii unui metal. Aliajele uşoare şi anumite sortimente de oţel sunt fie mai rezistente (oţelurile inoxidabile) fie autoprotejate printr-o peliculă etanşă (oţeluri galvanizate. Aceste elemente pot fi: ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ Aluminiu: ameliorează rezistenţa la calaminare (caracteristica metalului ca. Suprafeţele metalice pot fi totodată protejate eficient prin aplicare de vopsitorii sau diverse straturi protectoare. Siliciu: creşte limita aparentă de elasticitate şi rezistenţa la întindere. de a se putea rupe brutal în anumite condiţii. Azot: creşte limita de elasticitate. Vanadiu: creşte rezistenţa la temperaturi înalte. este un fenomen electrochimic ce conduce la formarea de oxizi. Fonta este fragilă. puternic încălzit. 5 . Molibden: creşte rezistenţa la temperaturi înalte. Fosfor: face oţelul mai casant. Sudabilitatea unui metal este o noţiune calitativă ce poate fi apreciată cu ajutorul valorilor de rezistenţă la şoc. oţeluri patinabile). de la 12% în sus creşte rezistenţa la uzură. Asocierea cu materiale în general mai costisitoare ca oţelul creşte preţul produsului. cum ar fi temperaturile scăzute. de la 12% în sus. oţelurile de construcţii. domeniile de aplicare. Nichel: creşte limita aparentă de elasticitate. ƒ ƒ ALIAJELE OŢELULUI pot combina diverse elemente cu oţelul. influenţându-i caracteristicile. să se acopere de oxid) dar influenţează negativ sudabilitatea. Crom: creşte rezistenţa la temperaturi înalte. ƒ Fragilitatea este caracteristica unui metal numit „casant”. Cupru: creşte rezistenţa la coroziune. Crom + nichel: oţelul inoxidabil. cu ameliorarea rezistenţei chimice. rezistenţă chimică mult superioară oţelului obişnuit.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ridicate şi alungiri mari. Coroziunea este degradarea (lentă) a pieselor metalice în mediu umed şi în prezenţa oxigenului.

Pentru creşterea rezistenţei la foc a elementelor din oţel. 2 1 6 . VERMICULITA: este o rocă expandată din familia micelor. Edition du Moniteur. Paris 1978). în unitatea de timp. se foloseşte la umplerea spaţiului dintre profilul de oţel şi un finisaj exterior din tablă. PROTECŢIA LA FOC Oţelul are o comportare foarte proastă la foc. sau când se are în vedere o protecţie cu bună rezistenţă la şocuri mecanice. Edition du Moniteur. induce solicitări nesemnificative în profilele metalice care o suportă. B. L'homme. FIBRO-CIMENT şi VATĂ MINERALĂ: sunt produse cu coeficient de transmisie termică mic (termoizolatoare) care pot fi puse în operă singure sau asociate cu un liant (ipsos. acestea trebuie protejate cu materiale 1 2 care au capacitate termică mare sau conductivitate termică mică: ¾ BETON: utilizarea sa este interesantă atunci când el poate participa la rezistenţa statică a elementului structural. 20% apă constitutivă. etc. pe de o parte. relativ rezistentă. îşi pierde rapid rezistenţa la 0 temperaturi relativ joase (400 . TENCUIELI APLICATE CU PISTOLUL: cele folosite în prezent sunt constituite din vermiculită. închizând aer. Paris 1978) Proprietate termofizică a unui material determinată de fluxul de căldură care. care desemnează cantitatea de căldură necesară pentru creşterea temperaturii unităţii de volum cu 1 grad. VOPSELE INTUMESCENTE (TERMOSPUMANTE): sunt produse care. GIVONI. l'architecture et le climat. sau lipite. L'homme. punerea în operă se face prin turnare. utilizată la executarea unor tencuieli termoizolante ARGILĂ EXPANDATĂ: uşoară şi inertă. se umflă şi se transformă într-o spumă cu grosime de câteva zeci de ori mai mare ca grosimea iniţială. această spumă formează izolaţia termică. ipsos sau alt material. sub acţiunea căldurii suferă o puternică creştere în volum (până la de 30 de ori volumul său). pentru evaporarea acestei ape şi transformarea ipsosului în sulfat de calciu anhidru este necesară o energie considerabilă. Materialele termoizolante au conductivitate termică mică. (conf.600 C). riscă să propage incendiul. cu şuruburi. punerea în operă se face prin tencuire sau prin montare de plăci. de unde capacitatea sa termoizolantă. pe de altă parte. prin conductivitatea sa termică mare. traversează o unitate de grosime a unei unităţi de suprafaţă dintr-un material supus unei diferenţe de temperatură egală cu unitatea. sub influenţa căldurii. plăcile sunt fixate cu agrafe. GIVONI. var sau ciment). fibre minerale. LEMN: deşi poate părea surprinzător a proteja un material incombustibil cu unul combustibil ca lemnul. în stare uscată ipsosul conţine cca. perlită. ca în cazul stâlpilor sau grinzilor mixte. PERLIT: este o rocă vulcanică expandată. (conf. IPSOS: este o protecţie excelentă. l'architecture et le climat. bunele calităţi termoizolante ale acestuia reduc creşterea sarcinii termice în elementele de oţel. + liant (frecvent ciment sau ipsos). este foarte slab conducătoare de căldură şi rezistă la temperaturi de 12000 C. B. ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ Proprietate termofizică a unui material.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 4.

traverse la fiecare 50 cm.5. 4 sau 6 cm (funcţie de rezistenţa la foc cerută).CONSTRUCŢII DIN OŢEL Protecţia la foc a stâlpilor de oţel a) Cu beton b) Cu plăci de ipsos + finisaj c) Cu tencuială ipsos pe reţea + finisaj d) Cu argilă expandată + tablă obişnuită sau inoxidabilă Protecţia la foc a grinzilor din oţel a) Cu beton b) Cu plăci de ipsos c) Cu plăci de ipsos + lemn. Tencuială ipsos t = 73 min. 4 . h = 300 mm Beton t = 172 min. la planşeu de lemn pe grinzi metalice: 1 . 2 . Argilă expandată +tablă inox 3 mm t = 247 min. 7 . Plăci vermiculită t = 84 min. Tencuială vermiculită-ipsos t = 97 min.riglă dublă la fiecare 50 cm Durata de rezistenţă la foc (t) a stâlpilor şi planşeelor din oţel.plăci de ipsos de 2. Tencuială vermiculită-ipsos t = 116 min. Plăci ipsos t = 107 min. cu diverse protecţii Stâlpi profile H. Plăci vermiculită t = 117 min. 5 . Tencuială ipsos t = 63 min. h = 260 mm Planşee grinzi profile I. 3 rigle la fiecare 50 cm.grindă de oţel. Plăci de ipsos t = 87 min.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL Problema protecţiei contra incendiilor trebuie avută în vedere de la începutul proiectării. înainte de toate. Împotriva acestui pericol se poate acţiona. în principiu. Măsurile de protecţie pasivă şi activă. după ce temperatura oţelului atinge 450 . astfel se reduce sarcina termică şi pericolul de fum. deci neîmbrăcată în alte materiale. definesc riscul potenţial de incendiu efectiv care. ce pot fi combinate între ele sau nu. respectiv eliminarea materialelor inflamabile sau care degajă fum nociv sau coroziv (cazul materialelor plastice). reducerea riscului de producere a incendiului. constituie o altă categorie de măsuri de avut în vedere. ce presupune prevederea unei instalaţii automate de stropire a structurii. Cea mai simplă soluţie este. alături de caracteristici cum ar fi sistemul de alarmă. ca şi realizarea unui sistem de protecţie activă. 8 . în ultimă instanţă. riscul de propagare a incendiului). numărul de etaje şi accesibilitatea. fiind. Izolarea componentelor vitale ale structurii cu o protecţie pasivă constituită din îmbrăcarea cu un material ignifug şi izolant (de tipul celor arătate anterior). Se cunoaşte din experienţă faptul că o structură metalică îşi reduce rezistenţa sub efectul căldurii. pe două căi. o problemă de concepţie. In multe cazuri structura metalică poate rămâne aparentă. pe baza determinării riscului de incendiu efectiv sau prin realizarea unei protecţii active. compartimentările (v. determină vulnerabilitatea clădirii în raport cu riscul de incendiu. timpul necesar pentru intervenţie. evident.5000 această rezistenţă devine insuficientă şi există riscul prăbuşirii instantanee a structurii.

trebuie aplicate imediat după aplicarea grundului. ƒ Straturile de finisare Se aplică pentru creşterea rezistenţei la coroziune (în medii cu agresivitate crescută) sau din raţiuni estetice. datorată în principal umidităţii aerului. sau 'la alb') funcţie de exigenţele specifice fiecărui caz în parte.2 straturi: Două straturi de bază fără tratament ulterior permit obţinerea unei protecţii suficiente pentru elemente constructive aflate la adăpost de umiditate şi de climatul exterior. cu grad diferit de acurateţe (sablare semi-îngrijită. PRINCIPII DE BAZĂ: ƒ Curăţarea suprafeţei Se realizează de regulă prin sablare.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 5. îngrijită . PROTECŢIA CONTRA COROZIUNII Elementele din oţel trebuie protejate pentru prevenirea coroziunii.cazul curent. ALTE MIJLOACE DE PROTECŢIE: ƒ ƒ ƒ ƒ Zincarea Tencuielile bituminoase Oţelurile inoxidabile Oţelurile patinabile 9 . ƒ Straturile de bază (grund) miniu de plumb (rareori folosit astăzi) fosfat sau silicat de zinc pudră de zinc (aplicată ca vopsitorie din 1 sau 2 componente) Imediat după sablare se aplică în mod curent unul din următoarele produse. Funcţie de agresivitatea atmosferică şi durata de viaţă preconizată pentru construcţie. simpla periere nu este în general suficientă pentru a îndepărta calamina de pe profilele laminate. această protecţie va fi mai mult sau mai puţin severă. în 1 . îndeosebi atunci când aceasta depăşeşte 60%. Vopseaua de finisare trebuie să fie compatibilă cu stratul suport. acesta putându-se altera înaintea vopsirii definitive.

Procedeul nu este economic decât în măsura în care costul tiparului poate fi amortizat printr-o serie mare de piese identice.STAS. Se utilizează cilindri canelaţi pentru profile şi cilindri plaţi pentru table. ce diferă funcţie de procedeul de fabricaţie.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 6. cu sensuri contrare de rotire. O parte importantă a tablelor laminate la cald este ulterior laminată la rece pentru reducerea grosimii. 1. se obţin table subţiri (0. precum şi profile obţinute prin formare la rece şi/sau sudarea de produse plate (table). piesele turnate pot fi uzinate. este posibilă producerea unor piese prin uzinare. blum-uri. Laminarea se efectuează plecând de la semi-produse (lingouri) reîncălzite în cuptoare electrice (laminare la cald). se obţin piese pline (stâlpi. crestături sau decupaje de mare precizie. metalul este strivit progresiv între doi sau mai mulţi cilindri de fontă sau oţel. Laminarea la rece este utilizată în principal pentru fasonarea tablelor subţiri şi obţinerea de profile cu pereţi subţiri. OŢELURI TRASE sau TREFILATE Prin tragere sau trefilare (la cald sau la rece) un produs laminat este adus la o secţiune mai mică şi la o lungime mai mare. întrucât permite ameliorarea rezistenţei la întindere a oţelului. la nivel european EURONORM) 2. OŢELURI LAMINATE Constituie principalele produse folosite în construcţiile metalice. Procedeul este utilizat în special pentru confecţionarea barelor de armătură şi a cablurilor din oţel. OŢELURI FORJATE Prin fasonare la cald cu ajutorul unor prese hidraulice de mare putere. Marea majoritate a produselor folosite la structuri metalice sunt oţeluri laminate la cald.3 . Oţelurile laminate au caracteristici standardizate (la nivel naţional . filete. PRODUSE DE BAZĂ DIN OŢEL Plecând de la semi-produse (lingouri.3 mm). etc) industria siderurgică oferă patru tipuri de produse de bază (semi-finite) din oţel. 4. 10 . Pot fi astfel realizate: găuri. dificil de realizat prin sudură. 3. o mai bună calitate a suprafeţelor sau pentru realizarea de filete pentru asamblare. Uzinarea (ca şi turnarea) este economică numai atunci când cantitatea de piese identice este mare. ƒ PRODUSE UZINATE Plecând de la laminate de serie sau de la oţeluri turnate. După o primă fază de subţiere. plăci de bază) de mari dimensiuni. OŢELURI TURNATE Prin turnare în forme refractare se pot obţine piese de forme complexe. muluri. Pentru o mai mare precizie a pieselor.

stâlpi cu încărcări reduse..1250 (pentru h = 400 mm. lăţimile (b) sunt cuprinse între 42 şi 155 mm.600 mm Înălţimile profilelor standardizate în România (h) variază între 80 şi 400 mm [înălţimile profilelor europene ajung la 600 mm]. profilelele HHD sunt utilizate în principal ca stâlpi. înălţimi 140 . Lungimi (l): 4 .12 m. (a) = (h). Exemplu de notare pe desen: T2 . Utilizare: grinzi încovoiate şi stâlpi comprimaţi. l = 1250 mm) Utilizare: grinzi de bordaj.12 m.cu aripi normale HEM . l = 1250 mm) Utilizare: grinzi.profile normale cu margini înclinate UAP . cu următoarele simboluri: HEA . In Europa se folosesc profile standardizate din această categorie. Lungimi (l): 6 .. Simbol STAS: T Dimensiuni curente: înălţimile profilelor standardizate în România (h) variază între 20 şi 50 mm.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ‰ PRODUSE LAMINATE OŢEL Ι Simbol STAS: I In Europa se folosesc profile cu următoarele simboluri: IPN . l = 1250 mm) 3 OŢEL T 1 2 3 STAS 565 -80 STAS 564 -80 STAS 566 -68 11 . grosimea (g = t = r) variază între 3 şi 6 mm. lăţimea nu depăşeşte 300 mm indiferent de înălţimea profilului care poate ajunge până la 1000 mm.1250 (pentru h = 20 mm. 1 Nu există profile standardizate în România. pentru lăţimi (b) cuprinse între 42 şi 100 mm.cu aripi uşoare HEB .cu aripi groase HHD .cu aripi ranforsate. grosimea 'inimii' (d) variază între 5 şi 10 mm..cu profil european IPER .cu aripi foarte groase OŢEL H Până la profile de 300 mm. Exemplu de notare pe desen: U 30 .1250 (pentru h = 300 mm. grosimea „inimii” (d) este cca. înălţimea este egală cu lăţimea tălpii. peste 300 mm.. Simbol STAS: U In Europa se folosesc profile cu următoarele simboluri: UPN ..8 m.profile cu margini paralele 2 OŢEL U Dimensiuni curente: înălţimile profilelor standardizate în România (h) variază între 65 şi 300 mm..cu profil normal IPE . diagonale de contravântuire. Lungimi (l): 6 . Exemplu de notare pe desen: I 40 . 1/10 din lăţimea profilului (b). grinzi şi stâlpi dubli.

Exemplu de notare pe desen: L 20 x 20 x 3 . Lungimi (l): 4 .5 m Exemplu de notare pe desen: Ţeavă 60 x 6 ...7520 (pentru D = 60 mm... lăţimea aripilor (a) variază de la 20 la 160 mm. g = 5 mm.75 mm latura scurtă (b). grosimea peretelui (t) variază 8 între 3 şi 22 mm.16 mm (la profilele cele mai mari).. g = 3 mm.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Simbol STAS: L Pentru profilele standardizate în România .100 mm latura lungă (a) şi 65 .4 mm (la profilele mici). grosimile (g) sunt 8 . b = 40 mm. l = 425 mm) 4 OŢEL CORNIER CU ARIPI EGALE Simbol STAS: LL Pentru profilele standardizate în România . Lungimi (l): 2 .. lăţimile aripilor sunt 80 .6 m Exemplu de notare pe desen: † 25 . până la 14 . l = 675 mm) 5 OŢEL CORNIER CU ARIPI NEEGALE OŢEL PĂTRAT Latura secţiunii (a) variază între 8 şi 60 mm.675 (pentru a = 60 mm. grosimile (g) variază de la 3 .. Lungimi (l): 4 . t = 6 mm.12. Lungimi (l): 4 .425 (pentru a = 20 mm.12 m.5000 (pentru d = 20 mm. l = 2000 mm) 6 OŢEL ROTUND Diametrul (d) variază între 10 şi 150 mm...6 m Exemplu de notare pe desen: ∅ 20 .9 mm. Lungimi (l): 2 ..2000 (pentru a = 25 mm.12 m. l = 7520 mm) 4 5 6 7 8 STAS 424 -80 STAS 425 -80 STAS 334 -80 STAS 333 -80 STAS 404 / 2 -80 12 . l = 5000 mm) 7 ŢEVI Diametrul exterior (D) variază între 25 şi 377 mm. Exemplu de notare pe desen: LL 60 x 40 x 5 .

370 mm.. latura mică (b) are 18. Ţevile până la 50x40 se execută prin tragere la 10 rece. l = 700 mm) ŢEVI DREPTUNGHIULARE Latura mare (a) are 30.7 m Exemplu de notare pe desen: Ţeavă pătrată 60 x 6 .1.12 m Exemplu de notare pe desen: 80 x 16 . lăţime = 1430 mm. 20. b = 3 mm.50 mm Lungimi (l): 3 .5 mm 11 Livrare sub formă de rulouri de 18 .4 m . 50 mm sau 106 mm.. 30.5 mm. Exemplu de notare pe desen: 50 x 3 . l = 175 mm) TABLĂ GROASĂ Grosimi: 3 .5 .5 mm.560 (pentru grosime = 15 mm. lungime = 560 mm) 13 9 STAS 6086 -70 STAS 6086 -70 STAS 908 -80 STAS 395 -80 STAS 437 -80 10 11 12 13 13 .7 m Exemplu de notare pe desen: Ţeavă dreptunghiulară 50 x 40 x 3. b = 2 .150 mm.175 (pentru a = 160 mm. grosimea peretelui (g) variază între 1 .120 (pentru a = 80 mm.. 40 mm sau 60 mm.. l = 120 mm) 12 PLATBANDĂ Se realizează (la noi) prin tăiere din tablă a = 160 . b = 5 . până la 6-9 mm în cazul ţevilor de 106x60... b = 10 mm. b = 40 mm. l = 120 mm) OŢEL LAT a = 20 . Lungimi (l): 4 .40 mm Exemplu de notare pe desen: 160 x 10 .5 mm. b = 16 mm.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ŢEVI PĂTRATE Latura (a) variază între 20 şi 42 mm.150 mm.... g = 6 mm.700 (pentru a = 50 mm. g = 3..12 m Exemplu de notare pe desen: 15 x 1430 . Ţevile 106x60 se execută prin laminare la cald. Lungimi (l): 3 .. Lungimi (l): 3 . lăţimi: 1 .100 kg. b = 6 .120 (pentru a = 50 mm. 40.600 mm.700 (pentru a = 60 mm. grosimea peretelui (g) variază între 2 şi 3.. 25.5 9 mm şi 2. l = 700 mm) BANDĂ DE OŢEL a = 20 .

50 mm.2000 (pentru b = 100 mm.5/1. l = 2500 mm) ‰ [unde 35 = a.8.TIP 60/125 Grosimea tablei (t): 0.0 . lăţime = 500 mm.CONSTRUCŢII DIN OŢEL TABLĂ STRIATĂ Simbol STAS: TS Grosimi (a): 4 . la comandă. 600.0 mm.40 mm.. Exemplu de notare pe desen: TC 35/187. t = 1. 187. 500 mm. La profilele produse prin laminare la rece grosimea este în general 0. lungime = 4000 mm) TABLĂ ONDULATĂ Grosimi (t): 0.0 mm. 800 15 850 mm Lungimi (l): 2 m Exemplu de notare pe desen: TO 100 x 3 x 1.1.5 mm. O caracteristică a profilelor formate la rece este grosimea constantă a pereţilor. d = 1.0 mm. lăţimi: 700 .75 .2500 (pentru a = 35 mm. B = 750 mm.10 mm.TIP 60/200 . PLĂCI PROFILATE BARE CU PEREŢI SUBŢIRI Secţiuni simple Secţiuni compuse 14 15 STAS 3480 -80 STAS 2029 -68 14 . l = 2000 mm) .5 .4 ..0/750 .1500 14 mm Lungimi (l): 4 .5 mm. Lungimi (l): până la 6 m. Lăţimi (B): 750. la cele produse prin presare la rece grosimea poate să ajungă până la 20 mm.TIP 35/187.12 m Exemplu de notare pe desen: TS 7 x 500 x 4000 (pentru grosime = 7 mm.75 = 1. b = 187. lăţime totală (c): cca. a = 3 mm.5 = b] PROFILE DIN TABLĂ CUTATĂ PRODUSE DIN TABLĂ SUBŢIRE FORMATE LA RECE Forma profilelor poate fi realizată prin laminare la rece sau prin presare la rece. înălţimea ondulelor (a): 20 .

PROCEDEE DE ASAMBLARE A ELEMENTELOR DIN OŢEL Construcţiile metalice sunt realizate din elemente prefabricate (ferme.. etc. confecţionate prin asamblarea produselor laminate (profile. un corp (parţial filetat) şi o piuliţă mobilă (tot hexagonală). buloane) coezive: prin sudare sau prin încleiere prinderi în atelier (fixarea unor piese de alte piese. In construcţiile metalice se folosesc două mari categorii de asamblări: ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ mecanice: cu „tije” (nituri. Bulonarea permite montarea fără probleme a unor elemente în prealabil tratate anticoroziv. Există două tipuri de buloane. se disting următoarele tipuri de îmbinări: La elementele cu lungimi relativ mici (sub 20 m). de ex.. prinderea unei console de stâlp) înnădiri (la confecţionarea unor elemente a căror lungime depăşeşte lungimile de livrare a laminatelor) solidarizări (la elemente realizate din mai multe profile laminate. buloane (şuruburi) de înaltă rezistenţă pretensionate (IP): asigură transmiterea eforturilor de la o piesă la alta a îmbinării prin frecarea care apare între piese datorită strângerii excesive a piuliţei (cu chei dinamometrice sau cu aparate pneumatice) 15 . care nu pot fi manipulate şi transportate la gabaritul final. constituie procedeul cel mai judicios a fi utilizat pentru asamblările realizate în şantier. se execută în atelier pe tronsoane. îmbinările se pot executa în atelier. îmbinarea talpă inimă la o grindă I din platbande) Funcţie de scopul urmărit. la rândul lor. table. acestea sunt. Elementele cu lungimi mari. etc) asamblate între ele. stâlpi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 7. funcţie de calitatea oţelului: ƒ ƒ buloane (şuruburi) obişnuite: asigură transmiterea eforturilor de la o piesă la alta a îmbinării prin întinderea tijei sau prin contactul dintre tija şurubului şi peretele găurii. de ex. acestea sunt ulterior asamblate între ele pe şantier.). grinzi. contravântuiri. Principalele procedee de asamblare au următoarele domenii preferenţiale de utilizare: ƒ Îmbinările cu nituri sunt recomandate pentru: ƒ prinderi de atelier înnădiri solidarizări (în prezent de regulă înlocuite cu suduri) Îmbinări cu suduri ƒ ‰ solidarizări prinderi şi înnădiri de atelier prinderi şi înnădiri de şantier prinderi de şantier înnădiri de şantier îmbinări demontabile Îmbinări cu buloane BULOANELE Sunt fabricate din tije de oţel rotund şi cuprind un cap (hexagonal).

Faţă de nituirea tradiţională.realizarea de suduri în şantier. capul existent este presat cu o piesă numită „contrabuterolă”. operaţiunea se efectuează la rece şi necesită accesul ciocanului pneumatic doar dintr-o parte. cu atât sudarea devine mai delicată. la îmbinarea laminatelor din oţel se mai folosesc nituri cu cap înecat sau semiînecat. tronconic. Controlul calităţii sudurilor se poate face prin mai multe procedee nedistructive. cu raze x sau gama). numită 'buterolă'. Nu toate oţelurile sunt sudabile. Procedeul curent folosit în construcţiile metalice este „sudura cu arc” ce utilizează căldura produsă de un arc electric pentru a aduce oţelul la temperatura sa de topire. Există numeroase tipuri de adezivi. cu ultrasunete. nitul se contractă şi strânge pachetul de piese. sudura reprezintă un mod ideal de asamblare. datorită timpului lung şi mijloacelor de punere în operă complicate. sudurile se vor concentra astfel la un număr limitat de piese realizate în atelier. nitul este introdus în găurile prevăzute în piesele de asamblat şi presat cu ajutorul unei prese hidraulice sau al unui ciocan pneumatic. este preferabil a se evita . Nitul 'clasic' este alcătuit dintr-o tijă cilindrică din oţel moale. lipsind verificarea practică în timp. Încălzit în prealabil la cca. Permiţând asocierea pieselor fără discontinuităţi. cu grad diferit de precizie (control vizual. Sudurile efectuate pe şantier trebuie protejate contra coroziunii. în plină dezvoltare. contracţii interne şi modificări ale structurii cristaline a oţelului. care nu necesită lucrări ample de pregătire a pieselor şi nu produce deformaţii în cursul executării. ‰ ADEZIVII Încleierea constituie un mod de asamblare recent.pe cît posibil . importantă pentru transmiterea eforturilor. nituri filetate. nituri fasonate cu exploziv. obţinerea unor rezultate bune depinde însă esenţial de asigurarea unor condiţii de execuţie foarte precise. nituri cu cap tronconic. După ce a fost aşezat în gaura care traversează piesele de îmbinat. cu spray-uri. în aşa fel încât să fie reconstituită continuitatea materialului. teoretic este un mod de asamblare ideal. având un cap în formă de calotă sferică (cap de aşezare). Prin această operaţie materialul plastic umple gaura. Încleierea este încă puţin folosită în construcţiile metalice. etc La îmbinarea profilelor din table subţiri se folosesc: ƒ ƒ ‰ nituri obişnuite (cu cap semirotund. nitul este fixat cu ajutorul unui pistol hidraulic. semiînecat). în general din două componente. Din punct de vedere economic. sunt fabricate din oţel şi au aceleaşi caracteristici ca şi buloanele de înaltă rezistenţă. Îmbinările sudate se execută cu cusături în capete (în adâncime) sau de colţ (în relief). nituri-piuliţă. nituri cu cap înalt. cu sau fără aport de metal. în timp ce noul cap se formează cu ajutorul unei piese similare. formând totodată cel de-al doilea cap. care se prezintă sub forma unei baghete (electrod). In afara niturilor cu cap semirotund. 16 . Prin răcire. deci modificări ale proprietăţilor sale mecanice. sudabilitatea depinde de compoziţia chimică a aliajului: cu cît oţelul conţine mai mult carbon. fasonate la rece nituri speciale: nituri tubulare. în prezent utilizarea lor este foarte redusă. Tratamentul termic suferit de material provoacă deformaţii. 10000 C. ‰ SUDURA Sudarea se realizează prin topirea locală a oţelului. Această 'continuitate reconstituită' este vizibilă pe suprafaţa structurilor aparente. plat. Metalul suplimentar.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ‰ NITURILE Au fost mult timp singurul procedeu de asamblare în construcţiile metalice. NITURILE AMERICANE Importate din SUA în Europa către 1970. se topeşte sub efectul căldurii şi umple golul dintre piesele de sudat.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 17 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 18 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 19 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 20 .

a construi din oţel presupune a stăpâni procedeele de îmbinare. sectorul construcţiilor metalice a acordată o atenţie deosebită tehnicilor de asamblare. constructor executant). cu gabarite reduse şi cu punere în operă rapidă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 8. îndeosebi în cazul structurilor aparente. concepţia structurii portante şi rezolvările de detaliu pot conduce la realizarea a cca. constituie o caracteristică a construcţiilor metalice. oţelul oferă o mare libertate de conformare a elementelor structurale şi permite realizarea de structuri deosebit de zvelte. restaurări de clădiri istorice. ci şi de felul în care sunt realizate 'nodurile'. alegerea profilelor şi dimensionarea lor. Iată deci unul din motivele pentru care. In plus. domeniul specific de utilizare a oţelului este în general caracterizat de cerinţe deosebite în ceea ce priveşte solicitările. atelier de construcţii metalice. ce influenţează în mod considerabil costul construcţiei. inginer de instalaţii. respectiv felul în care elementele structurale se îmbină între ele. 2/3 din economiile posibile. în ceea ce priveşte proiectarea unei construcţii cu schelet din oţel. prin metode de montaj 'uscat'. ca „bucăţi” ale unei „cutii” montate. verificarea prin calcul a rezistenţei şi stabilităţii structurii (exclusiv în sarcina inginerului). este practic imposibilă realizarea unui 'repertoriu' exhaustiv de soluţii constructive. tipul de structură şi schema statică asociată. Există totodată o multitudine de posibilităţi de ameliorare a proiectului prin contribuţii ale diverşilor parteneri implicaţi în realizarea construcţiei (arhitect. Ca atare. Arhitectul şi inginerul stabilesc în comun concepţia construcţiei şi sistemul portant: condiţiile de utilizare şi eventuale modificări în timp ale construcţiei. ca şi relaţia lor cu structura portantă. pe de altă parte. este necesar a avea în vedere . dar şi pentru asigurarea calităţii imaginii obiectului arhitectural. supraetajări. Alegerea tipului de structură şi a schemei statice asociate este strâns legată de modul de îmbinare între elementele structurale. caracteristicile „nodurilor”. Experienţa arată că autorii proiectului sunt cei care contribuie esenţial la realizarea în condiţii economice a unei construcţii metalice. tehnolog. Sintetizând. La proiectarea unei construcţii cu structura din oţel este necesar a ţine cont nu numai de dimensiunile pe care trebuie să le aibă elementele portante. Metodele de preuzinare şi modul de montaj oricât de raţional nu pot reduce semnificativ costul unei construcţii concepute de o manieră oneroasă. alcătuirea închiderilor şi compartimentărilor. CÂTEVA REGULI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE DIN OŢEL Prin caracteristicile sale. în raport cu misiunile specifice fiecăruia şi printr-o cooperare interdisciplinară permanentă. din toate timpurile. respectiv mijloacele şi modalităţile de asociere a elementelor structurale. construcţii provizorii. greutatea redusă. alegerea unei trame economice şi stabilirea înălţimii planşeului. în care este esenţial ca fiecare din specialiştii implicaţi să posede cel puţin noţiuni elementare proprii celorlalte domenii. este însă nu numai posibil. montajul rapid şi/sau posibilitatea demontării: construcţii înalte. structuri cu deschideri mari.următoarele aspecte: ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ forma raţională a elementelor structurale în raport cu diversele situaţii de utilizare ce determină solicitări specifice. dimensiunile diferitelor elemente structurale pot fi influenţate de caracteristicile 'nodurilor'. inginer de structuri. respectiv ale îmbinărilor. dispunerea stâlpilor şi grinzilor în raport cu închiderile şi compartimentările. ci şi important a avea în vedere o serie de reguli generale ce permit realizarea structurilor din oţel în condiţii economice.în mod corelat . 21 . se poate spune că. Faptul că pot fi realizate economii importante datorită unor detalii constructive bine studiate. O colaborare eficientă între parteneri este o condiţie esenţială nu numai în ceea ce priveşte costurile. o alegere judicioasă a profilelor şi a asamblărilor contribuie semnificativ la scăderea costului structurii. O construcţie metalică rezultă din asocierea unor profile şi table standardizate. In raport cu multitudinea formelor de utilizare pe care le permite oţelul. Ca atare.

STATICA Orice element structural trebuie să se afle în stare de echilibru sub acţiunea forţelor exterioare (încărcări utile. fie ele profile laminate utilizate ca atare sau alcătuiri compuse. impact.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 9. tirant. SOLICITĂRI ŞI REZISTENŢĂ Transmiterea încărcărilor implică 'mobilizarea' forţelor interne. dincolo de acest punct metalul se comportă deci ca un material plastic. numite solicitări. trepidaţii ale unor utilaje. prin două caracteristici: modulul de elasticitate al materialului şi caracteristicile secţiunii solicitate. incendiu. Alte solicitări care pot apărea: forfecarea (ex. 22 . greutate proprie. variaţii de betonului temperatură. Limita elastică a oţelului se numeşte şi limită de curgere. pe această bază. această deformaţie este în general reversibilă (se anulează când dispare încărcarea). Este evident că în structura unei clădiri nu se admite încărcarea elementelor până la limita elastică. vânt. etc. într-o grindă încovoiată o parte a încărcărilor este preluată prin rezistenţă la forfecare). vibraţii din trafic auto. ELEMENTE STRUCTURALE Unul dintre avantajele oţelului ca material de realizare a structurilor portante este marea libertate pe care o permite în conformarea elementelor structurale. întrucât dincolo de această limită se menţin deformaţii permanente chiar şi după dispariţia încărcării. Materialul îşi manifestă astfel ELASTICITATEA şi RIGIDITATEA la deformare. deformaţia este proporţională cu încărcarea atâta timp cît nu este depăşită o încărcare limită ce defineşte astfel LIMITA ELASTICĂ. încărcări utile uniform repartizate sau concentrate. bulonul rezistă prin forfecare la efortul exercitat asupra pieselor metalice îmbinate). INCĂRCĂRILE Pot fi grupate în mai multe categorii: ƒ ƒ ƒ ƒ Încărcări statice: Încărcări dinamice: Încărcări ocazionale: Încărcări speciale: greutate proprie. rezistenţă la compresiune. funcţie de solicitarea specifică fiecărui element structural (grindă. încastrări). respectiv aria (A) şi momentul de inerţie (I). grinzi curbe sau încărcări excentrice) Toate aceste moduri de a 'rezista' se pot combina pentru a echilibra forţele exterioare (spre exemplu. atacuri chimice. există o anumită deformaţie a elementului structural.) şi a legăturilor care îl menţin în poziţie (reazeme. şi. Alegerea raţională a formelor se bazează pe câteva noţiuni fundamentale de statică şi rezistenţa materialelor. rezistenţă la întindere. şi în particular pentru oţel. posibilitatea de a alege forme raţionale în raport cu solicitările la care sunt supuse elementele structurale.) vom avea: rezistenţă la încovoiere. In toate aceste cazuri. este necesară păstrarea unei anumite marje de SIGURANŢĂ. torsiunea (ex. Limitele lor (rezistenţa ultimă) sunt determinate de materialele şi secţiunile utilizate. vânt. CARACTERISTICILE MATERIALULUI Se poate demonstra experimental că pentru majoritatea materialelor. contracţia cutremur. presiunea pământului sau a apei. etc. stâlp.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

Principiile de bază pentru dimensionarea unei structuri portante sunt: ¾ ¾ ¾ REZISTENŢA LA SOLICITĂRI STABILITATEA LOCALĂ ŞI DE ANSAMBLU A STRUCTURII LIMITAREA DEFORMAŢIILOR

Aceste trei aspecte condiţionează posibilitatea de utilizare a unei structuri; dacă una din cele trei condiţii nu este respectată, construcţia rezultă inutilizabilă. ¾ REZISTENŢA ŞI STABILITATEA STRUCTURII

Verificarea rezistenţei şi stabilităţii (sau verificarea siguranţei structurale) presupune a demonstra că solicitările rezultate din încărcări, multiplicate cu un coeficient de siguranţă, nu depăşesc rezistenţa ultimă a structurii şi a elementelor sale. Problema stabiltăţii se referă la stabilitatea generală a structurii, la prevenirea flambajului şi a răsucirii elementelor comprimate şi respectiv încovoiate, ca şi la „voalarea” (ieşirea din planul propriu) a unor părţi de secţiune. Exemplul cel mai frecvent întâlnit îl constituie barele comprimate. (Problema stabilităţii de ansamblu este tratată într-un capitol separat) • Stabilitatea barelor comprimate. Flambajul.

In cazul elementelor de structură solicitate la compresiune, deformaţiile nu joacă în general un rol determinant; în schimb poate apare un alt fenomen: FLAMBAJUL, ca formă de instabilitate proprie elementelor comprimate zvelte. Această zvelteţe depinde de lungimea liberă a elementului (lungimea de flambaj) şi de „împrăştierea” materialului în secţiune. Astfel, cu cît elementul este mai zvelt (lungime de flambaj mare şi/sau material concentrat în centrul secţiunii), cu atât încărcarea la care elementul comprimat îşi pierde stabilitatea va fi mai mică. Profilul ideal (cel mai economic) rezultă a fi ţeava rotundă, profilul care asigură stabilitatea la flambaj cu cel mai mic consum de material, ”împrăştiat” radial în toate direcţiile. (v. fig. - bare comprimate: clasament al diverselor secţiuni posibile, în ordinea eficienţei economice) ¾ LIMITAREA DEFORMAŢIILOR

Verificarea „aptitudinii de serviciu” presupune a demonstra că deformaţiile corespunzătoare încărcărilor reale din exploatare nu vor depăşi valori acceptabile pentru utilizarea clădirii. Este cazul general al elementelor încovoiate. Restricţia privind deformaţiile trebuie avută în vedere cu atenţie specială atunci când elemente fragile dar rigide (ex. pereţi din cărămidă) reazemă pe elemente încovoiate (grinzi, plăci). • Deformarea barelor încovoiate. Săgeata.

Pentru un anumit material - în cazul de faţă oţelul - solicitat la încovoiere, cu un anumit modul de elasticitate, singurul factor care influenţează deformaţia este forma secţiunii, respectiv 'împrăştierea' materialului pe direcţia de încovoiere („săgeata” unei grinzi va fi cu atât mai mică cu cît materialul este mai 'împrăştiat' pe verticală). Pentru aceeaşi greutate (acelaşi consum de material), profilul de grindă cel mai rigid este cel la care materialul este plasat cel mai departe de centrul de greutate al secţiunii. In condiţii de rigidităţi egale, cel mai economic profil de grindă (cu cel mai mic consum de material) este cel dezvoltat pe înălţime. (v. fig. - bare încovoiate: comparaţie între diverse profile de grinzi)

23

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

BARE COMPRIMATE CLASAMENT ÎN ORDINEA EFICIENŢEI1 ( pentru lungimea de flambaj = 3,50m; încărcare 600 kN = 60 t; OL 37 )

aceeaşi stabilitate la flambaj / consum diferit de material

BARE ÎNCOVOIATE PROFILE CU ACEEAŞI RIGIDITATE / CONSUM DIFERIT DE MATERIAL1

PROFILE CU ACELAŞI CONSUM DE MATERIAL / RIGIDITĂŢI DIFERITE1

Consecinţă practică: în condiţii economice, elementele încovoiate trebuie să fie cât mai înalte (circa 1/15 – 1/20 din deschidere).

1

După *** Construire en acier ... Comment? Centre Suisse de la Construction Métalique, Zurich, 1988.

24

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

STÂLPII: VARIANTE DE ALCĂTUIRE
Stâlpii sunt caracterizaţi în principal de solicitarea la compresiune; ei sunt proiectaţi şi verificaţi acordând atenţie riscului de flambaj. Ca atare este oportună alegerea unor secţiuni transversale care, pentru aceeaşi cantitate (arie) de material, să îl distribuie cît mai departe de centrul geometric al secţiunii. Stâlpii pot fi obţinuţi dintr-un unic profil laminat I (a) sau H (b - acolo unde există astfel de laminate), din ţeavă cu secţiune circulară (c) sau rectangulară (d), sau din asocierea mai multor profile şi/sau table pentru a forma secţiuni compuse (e, f, g, h). Utilizarea stâlpilor cu secţiuni compuse se poate dovedi judicioasă în legătură cu exigenţe privind trasee verticale de instalaţii. Alegerea tipului de stâlp are la bază considerente de ordin static (arie necesară în raport cu încărcările, stabilitate la flambaj), precum şi exigenţe legate de execuţie, respectiv facilitatea realizării îmbinării cu grinzile şi contravântuirile.

25

se poate recurge la secţiuni compuse din laminate sudate (h.acolo unde există astfel de laminate). eventual ranforsate cu platbande sudate (c). Din profile I pot fi obţinute grinzi cu înălţime majorată prin decuparea şi sudarea decalată a inimii (d . j) care.grinzi 'expandate'). Se folosesc profile laminate I (a) sau H (b . câte unul (e) sau câte două cuplate (f). în cazul unei înălţimi mari. trebuie să aibă inima rigidizată cu nervuri ce împiedică 'voalarea' (k). eventual ranforsate cu platbande (g). 26 . i. Pentru grinzi de bordaj sau de planşeu se folosesc şi profile U. Atunci când nu se găseşte un profil adecvat. forma cea mai raţională a secţiunii este cea în I.CONSTRUCŢII DIN OŢEL GRINZILE: VARIANTE DE ALCĂTUIRE ‰ GRINZI CU INIMA PLINĂ Grinzile sunt caracterizate de solicitarea compusă din încovoiere + forfecare.

27 . grinda trebuie să aibă o înălţime considerabilă. U . una superioară şi alta inferioară. pentru a obţine secţiuni transversale cu cel puţin o axă de simetrie) asamblate prin diverse modalităţi. b) este constituită în esenţă din două 'tălpi'. In acest caz este preferabilă utilizarea de grinzi reticulare sau „în zăbrele”. Grinda reticulară (a. nituri sau buloane. din motive de rezistenţă sau rigiditate. îmbinate direct.în dreptul „nodurilor”. Nodurile sunt în general realizate cu ajutorul unor „gusee” (c .de regulă duble. Tălpile şi barele de inimă pot fi realizate şi din ţevi. asociate prin bare de inimă – „montanţi” şi/sau „diagonale” .CONSTRUCŢII DIN OŢEL GRINZILE: VARIANTE DE ALCĂTUIRE ‰ GRINZI RETICULARE (sau IN ZĂBRELE) Greutatea grinzilor cu inima plină poate ajunge destul de mare atunci când. prin sudură (j). Tălpile şi barele de inimă sunt realizate de cele mai multe ori din profile laminate (L. Îmbinările pot fi realizate cu suduri. cu secţiune circulară sau rectangulară.i).

este totuşi oportună din motive constructive. barele de inimă au toate aceeaşi lungime. etc.b] şi [j] sunt adecvate pentru grinzi reticulare uşoare. diagonalele sunt alternativ întinse şi comprimate). Alegerea unui anumit tip de schemă şi a modalităţilor de realizare depinde de cerinţele funcţionale şi statice ce trebuie îndeplinite. Dacă talpa superioară este înclinată. poduri.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Din punct de vedere al comportării. Grinzile pot avea tălpi paralele sau talpa superioară poate fi înclinată. 28 . dar. structura reticulară este în general denumită fermă. rezultând diverse scheme statice (k . Din punct de vedere al exigenţelor de ordin static. Fermele sunt folosite pentru realizarea acoperişurilor (n . pentru o anumită situaţie de încărcare. în timp ce schemele [k . In cazul schemei în V (k). In cazul schemei în N (l). unele rezultă întinse şi altele comprimate.q).q] sunt indicate pentru acoperişuri cu planuri înclinate. barele de inimă pot fi dispuse în diverse moduri.i). în timp ce barele de inimă preiau forfecarea.m] pot fi folosite nu numai pentru acoperişuri (plate) ci şi pentru alte structuri: pasarele pietonale. Schema (m). chiar dacă nu este necesară în cazul unor tălpi cu inimi înalte şi puţin solicitate. pentru încărcări gravitaţionale diagonalele (barele înclinate) sunt întinse iar montanţii (barele verticale) sunt comprimate: lungimea mai mică a elementelor comprimate este favorabilă pentru asigurarea stabilităţii (prevenirea flambajului). se poate considera că tălpilor le revine sarcina preluării încovoierii. cu diagonale în cruce. Schemele [n . tipurile [a . celelalte tipuri [k q] sunt potrivite pentru lucrări mai ample. Prezenţa guseelor în alcătuirea nodurilor (c . este folosită frecvent în structurile de contravântuire (la încărcări orizontale.q).

ca atare. ¾ grinzile secundare (panele) care transmit încărcări concentrate structurii reticulare trebuie dispuse în dreptul nodurilor. nituri. I). pentru tălpi diagonale şi montanţi. 29 . suduri) să se găsească pe axa centrului de greutate al profilului îmbinat. îmbinările trebuie astfel dimensionate încât centrul de greutate al suprafeţelor rezistente (buloane. fie profile duble (2 U. mai mult.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Oricare ar fi tipul adoptat. se preferă fie profile simetrice (T. corespunzător punctului de intersecţie a axelor profilelor ¾ secţiunea transversală este de regulă simetrică faţă de un ax vertical. trebuie respectate următoarele CRITERII general valabile: ¾ axele centrelor de greutate ale profilelor ce intervin într-un nod trebuie să fie concurente într-un unic punct. acest punct constituie articulaţia structurii reticulare de referinţă. 2 L).

30 . formează astfel reazeme intermediare care subîmpart deschiderea de calcul a panelor: în trei părţi sau. realizaţi din bare filetate la capete şi fixate la jumătatea înălţimii panelor. în cazul unor deschideri importante. reprezintă soluţia cea mai simplă. Ca atare. această solicitare particulară face necesară o supradimensionare a profilului (este necesar un profil mai înalt decât în cazul unei grinzi orizontale pe aceeaşi deschidere). Dacă profilele sunt fixate cu axa principală perpendiculară pe talpa înclinată a fermei. această soluţie complică însă mult problema îmbinării dintre pană şi talpa superioară a ferme. de regulă cele mai semnificative. este oportună adoptarea unor măsuri menite să reducă influenţa înclinaţiei acoperişului. cu o influenţă semnificativă dacă panta acoperişului este mai mare de 100. sau reducerea deschiderii panelor prin legarea lor cu tiranţi dispuşi în planul învelitorii. şi anume: montarea panelor cu axa principală verticală. se realizează de regulă din profile I sau U. astfel încât să nu existe încovoiere deviată cel puţin pentru încărcările verticale. în două părţi. ele sunt solicitate la o încovoiere deviată în raport cu direcţia normală.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PANELE Panele sunt grinzi secundare care transmit încărcările din învelitoare către fermele de acoperiş. tiranţii. la deschideri mai mici.

deci alegerea unui anumit tip de structură a clădirii. grinzi. privind corecta transmitere a solicitărilor. şi încovoierea). privind facilitatea montajului. ‰ NODURI GRINZI . cele două moduri de comportare sunt condiţionate de modul de realizare a nodului şi influenţează schema statică de ansamblu.STÂLPI Din punct de vedere static. GRINDA ASAMBLATĂ PE INIMA STÂLPULUI GRINDA ASAMBLATĂ PE TALPA STÂLPULUI 31 .exemple Asamblări realizate prin bulonare. exigenţe de execuţie. capabile să transmită stâlpului şi forfecarea. fundaţii) trebuie concepute în raport cu două categorii de exigenţe: ƒ ƒ exigenţe de ordin static. există două tipuri fundamentale: noduri de tip articulaţie (capabile să transmită de la grindă la stâlp numai forfecarea) şi noduri de tip încastrare (sau noduri rigide. NODURI ÎNTRE ELEMENTE STRUCTURALE Îmbinările (nodurile) între elementele structurale (stâlpi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 10. NODURI ARTICULATE .

j. b. c).exemple Asamblare realizată cu buloane + suduri (a.CONSTRUCŢII DIN OŢEL NODURI RIGIDE . grindă continuă şi stâlp întrerupt (h). Stâlp continuu şi grinda întreruptă (g. k). numai cu suduri (d. stâlp şi grindă continue (l. Asamblări cu flanşe (i. m). g) sau numai cu buloane. 32 . i).

şi îmbinările între grinzi pot fi capabile să transmită numai forfecarea (noduri articulate) sau forfecarea + încovoierea (noduri rigide. ca şi în cazul anterior. sub şi deasupra tălpii. este necesară prevederea unor coaste diagonale de rigidizare a respectivului panou. când panoul delimitat în cadrul inimii stâlpului de coastele orizontale susmenţionate nu poate prelua încovoierea transmisă de grindă. de tip încastrare). trebuie prevăzute coaste orizontale. în rânduri de câte două. NODURI ARTICULATE – exemple 33 . buloanele din zona tălpii întinse trebuie dispuse simetric. Nodul de tip articulaţie transmite forfecarea de la inima grinzii secundare către inima grinzii principale. pentru a împiedica deformarea tălpii stâlpului pe care se prinde grinda. în unele situaţii. de regulă având grosime egală cu cea a tălpilor grinzii şi poziţionate la aceeaşi cotă cu acestea.CONSTRUCŢII DIN OŢEL In alcătuirea nodului rigid (capabil să transmită stâlpului încovoierea din grindă) este util a ţine cont de următoarele CRITERII: • • • este oportună dispunerea majorităţii buloanelor în vecinătatea tălpii întinse a grinzii. de ordin static şi de montaj. şi trebuie să respecte aceleaşi categorii de exigenţe. ‰ NODURI ÎNTRE GRINZI Se referă la îmbinările dintre grinzi secundare şi principale.

NODURI RIGIDE – exemple Detaliu de nod rigid. Asamblare cu buloane. Asamblare cu două corniere + buloane. 34 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL Posibilităţi de asamblare Detaliu de nod articulat.

Exigenţa de a reduce eforturile de la valori acceptabile pentru oţel (de ordinul a 15-20 kg/mm2) la valori acceptabile pentru beton (de ordinul a 1 kg/mm2). face indispensabilă interpunerea unei plăci de distribuţie (placă de rezemare sau de ancorare). decurge din diferenţa de ordin de mărime a toleranţelor acceptate în cele două sectoare de construcţii. cea de-a doua este asociată bazei stâlpului. Problemele pot fi rezolvate cu un sistem de placă dublă (sau placă şi contraplacă): una dintre plăci este ancorată în fundaţie. O exigenţă particulară în ceea ce priveşte ancorajele oţel .beton. Eventualele (probabilele) „jocuri” excesive din punct de vedere al structurii din oţel sunt compensate prin modul de realizare a legăturii dintre cele două plăci. respectiv fundaţii şi structuri metalice. ci şi pe verticală. 35 . ce permite reglarea poziţiei stâlpului faţă de fundaţie nu numai în plan orizontal.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ‰ NODURI STÂLP .FUNDAŢIE Stâlpii din oţel sunt în general fixaţi la bază pe fundaţii din beton. inclusiv înclinaţia.

grosimea minimă a plăcii se stabileşte din considerente de rezistenţă (analog cazului stâlpului comprimat centric) şi. cît şi pentru facilitarea poziţionării stâlpului în faza de montaj. dar este. în acest scop placa trebuie să fie suficient de rigidă şi uneori este necesară prevederea unor nervuri de rigidizare. In acest caz. Grosimea minimă a plăcii este determinată din considerente de rezistenţă. inclusiv cu nervuri. este oportună rigidizarea sa suplimentară. evident. ÎNCASTRĂRI In acest caz stâlpul transmite fundaţiilor o forţă normală de compresiune şi un moment de răsturnare (încovoiere). O legătură de acest tip este simplu de realizat. se consideră totuşi acceptabilă (întrucât eforturile din încovoiere care pot apărea sunt neglijabile) şi reprezintă soluţia cel mai frecvent folosită. respectiv în aşa fel încât valorile eforturilor rezultate din încărcări să nu depăşească rezistenţa admisibilă. imaginile de mai sus). Funcţie de raportul dintre cele două componente. Modul cel mai simplu de realizare este cel care constă în a suda la baza stâlpului o placă din oţel prevăzută cu două (sau patru) găuri. aceste eforturi de tracţiune trebuie să poată fi preluate de tijele de ancorare precum şi de partea din suprafaţa de contact a plăcii pe beton care rezultă comprimată. Dacă stâlpul transmite fundaţiilor numai o forţă normală de compresiune. eforturi de întindere (tracţiune) care tind să desprindă placa de blocul de beton. Ca atare este necesară o dimensionare atentă a tijelor de ancorare şi a suprafeţei plăcii de rezemare. această placă este asociată la fundaţii prin intermediul a două (sau patru) buloane cu tija special conformată pentru ancorare (v. departe de a fi o articulaţie ideală. cu implicaţii asupra schemei statice de ansamblu.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Din punct de vedere static. dimensionarea tijelor de ancorare poate fi făcută în manieră empirică (prin aproximarea eforturilor de forfecare funcţie de încărcarea verticală). ARTICULAŢII În acest caz se consideră că stâlpul transmite fundaţiilor numai încărcări verticale (compresiune). pot fi astfel diferenţiate două categorii majore de ancoraje: articulaţii şi încastrări. ancorarea stâlpului la bază este concepută în raport cu solicitările pe care trebuie să le transmită fundaţiei. In cazuri particulare. după cum s-a mai arătat. Dimensionarea suprafeţei plăcii se face în aşa fel încât aceasta să poată asigura o repartiţie cît mai uniformă a presiunii de contact pe betonul fundaţiei. 36 . la nivelul plăcii de rezemare pot apărea. se poate recurge la dispozitive care reproduc mai bine articulaţia ideală. în afara eforturilor de compresiune. orice supliment de grosime a plăcii este în avantajul rigidităţii sale. tijele de ancorare ar putea fi considerate inutile: în realitate ele sunt indispensabile atât pentru o mai bună legătură stâlp-fundaţie.

când nu se poate conta numai pe aderenţa dintre tija de ancorare şi beton.CONSTRUCŢII DIN OŢEL In ceea ce priveşte ancorarea tijelor. este suficientă aderenţa între suprafaţa tijei (dimensionată corespunzător) şi beton. In situaţii de importanţă majoră. mărind suprafaţa de contact. b) sau cu tuburi ondulate (c) care. dacă eforturile de tracţiune (întindere) nu sunt foarte importante. 37 . eforturile din tijă sunt transmise masei de beton prin intermediul unor dispozitive speciale: ancoraje cu profile din oţel înglobate în beton (a. cresc valoarea eforturilor transmisibile.

Contravântuirile verticale au rolul de a prelua forţele orizontale. menite să împiedice deplasările relative între noduri şi deformaţiile excesive. Construcţiile cu noduri rigide reprezintă un tip de structură ce până de curând a fost frecvent folosit în SUA. ca atare. De alegerea judicioasă a acestei trame secundare va depinde nu numai aspectul arhitectural. seism) se pot distinge două mari categorii de construcţii cu structură metalică: Construcţii cu cadre rigide. în raport cu elementele portante. la realizarea unor clădiri-turn foarte zvelte. celelalte elemente portante din oţel (grinzi şi stâlpi) trebuie să suporte doar încărcările verticale. la rândul lor. orientările actuale asociază acestui tip de structură elemente de „contravântuire” specializate.în care toate îmbinările ar fi de tip articulaţie. pe care le transmit elementelor portante verticale. respectiv realizate prin asamblarea în şantier a unor elemente produse în prealabil în altă parte decât locul de execuţie a clădirii. fac ca structura în ansamblul său să fie puţin stabilă: în situaţia . Astfel. } SISTEMELE DE CONTRAVÂNTUIRE În raport cu rolul particular îndeplinit. a tavanelor suspendate şi a spaţiilor necesare pentru trecerea instalaţiilor.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 11. Pe de altă parte. In acest mod. care să preia parţial acţiunile orizontale. a nodurilor de circulaţie şi a instalaţiilor. Din punct de vedere al modului de preluare a forţelor orizontale (vânt. contravântuirile se împart în două categorii: contravântuiri verticale şi contravântuiri orizontale.definită prin deschiderile şi poziţiile stâlpilor . tramei structurale . putând prelua încovoierea şi transmite astfel de la grindă către stâlp solicitările apărute din acţiuni orizontale. întrucât sub acţiunea seismică puternică nodurile au cedat. 38 . transmit în mod cumulat încărcările către fundaţii. Structura majoră a clădirii nu va putea fi deci valabil determinată decât simultan cu definirea poziţiei faţadei. nodurile simple. CONCEPŢIA DE ANSAMBLU A STRUCTURII Alegerea structurii portante influenţează considerabil concepţia globală a unei clădiri. practic toate elementele portante. Construcţii cu cadre articulate A. ci şi execuţia raţională şi economică a construcţiei. CONSTRUCŢII CU CADRE RIGIDE Sunt construcţii la care nodurile dintre stâlpi şi grinzi sunt rigide. CONSTRUCŢII CU CADRE ARTICULATE Structurile din oţel au particularitatea de a fi structuri „montate”. se practică utilizarea unor elemente cu funcţiune specifică de „contravântuire”. datorate vântului sau cutremurelor. de compartimentare. Structurile clădirilor au în general mai multe niveluri (cu excepţia halelor) iar grinzile vor trebui să suporte încărcările plăcilor. participă deopotrivă la preluarea eforturilor din încărcări verticale şi orizontale. Ultimele cutremure au pus însă sub semnul întrebării acest tip de structură. atât din motive economice. orizontale şi verticale. şi de a le transfera la nivelul fundaţiilor. Pentru a nu renunţa la avantajele simplităţii constructive a nodurilor de tip articulaţie şi a asigura totuşi stabilitatea de ansamblu a construcţiei. a compartimentărilor. De regulă se urmăreşte ca operaţiunile de asamblare să fie cît mai simple. B. construcţia ar rezulta de-a dreptul instabilă. cît şi din motive tehnologice.ideală din punct de vedere al execuţiei . acestea.i se va integra sau suprapune o tramă secundară determinând poziţiile elementelor de închidere. condiţiile normale de lucru în şantier fac să fie costisitoare (şi nu întotdeauna sigure ca efect) procedeele ce tind să realizeze noduri complicate menite să refacă în operă continuitatea unor elemente produse separat (noduri rigide). fără contravântuiri. iar îmbinările dintre ele pot avea simplitatea dorită. ce pot fi realizate în mod convenabil în şantier.

alegerea sistemului trebuie făcută încă de la începutul studiului structurii clădirii. cele secundare. IBM .. ascensoare). K.a. ceea ce face indispensabil studiul integrat. în cazul planşeelor. pot fi integrate faţadelor (v. dintre care două pot fi paralele şi al treilea perpendicular pe primele două. - DIVERSE MODALITĂŢI DE PRELUARE A FORŢELOR ORIZONTALE Ilustrare schematică a comportamentului unor diverse tipuri de structuri metalice: a) Cu pereţi rigizi din b. tuburi cu structură reticulară din oţel. la construcţii mici). de izolare termică şi fonică. rigide prin natura lor. ce grupează de regulă circulaţiile verticale (scări.a. Este de remarcat faptul că în cazul altor tipuri de structuri (din beton armat. de regulă. (reproducând astfel ceea ce există de la sine în structurile de b. la construcţii mici). (eventual din zidărie. etc) având ca regulă comună crearea de triangulaţii nedeformabile. World Trade Center . această funcţiune putând fi îndeplinită de însăşi elementele portante (cadre. în schimb probleme similare apar în cadrul construcţiilor cu schelet din lemn.Pittsburg. din zidărie) nu este necesară prevederea unor elemente cu funcţiune specifică de contravântuire. In plan sunt necesare cel puţin trei contravântuiri.a. sau dale cu elemente ceramice şi b. etc). în general cu elemente dispuse în cruce. respectiv. numite „tuburi”. Zăbrelele din oţel. „tălpile” şi 'montanţii' sunt constituiţi de pane şi. Contravântuirile orizontale au rolul de a limita deformaţiile structurii metalice şi de a permite transmiterea forţelor orizontale către contravântuirile verticale.New York. structuri reticulare orizontale (sau înclinate. reprezentarea ia în considerare o unică direcţie de acţiune a forţei orizontale. (sau eventual din zidărie. respectiv. (Pentru simplificare. într-un singur plan) 39 . pereţi).CONSTRUCŢII DIN OŢEL Contravântuirile verticale pot fi realizate în diverse moduri: ƒ Cu elemente rigide plane (diafragme): pereţi din b.a. aceste structuri reticulare au ca „tălpi” şi „montanţi” grinzile principale şi. Sunt structuri rigide plane (diafragme sau 'şaibe' orizontale) şi pot fi realizate din: dale de b. şi zidărie). estetice. b) Cu contravântuiri reticulare. al problemelor structurale. tălpile superioare ale fermelor.a. panouri cu structură reticulară din oţel. A. în cazul acoperişurilor cu pante) din oţel. acestea pot fi: tuburi din b. c) Cu noduri rigide. Pentru ca elementele de contravântuire să nu devină 'un rău necesar' cu efecte perturbatoare asupra compoziţiei arhitecturale. cu geometrii diverse (în X. în plane neconcurente. ƒ Cu elemente rigide spaţiale. reprezintă elementul de contravântuire cel mai frecvent utilizat.a. în cazul acoperişurilor înclinate. încă de la începutul concepţiei clădirii.

turnat după montarea scheletului metalic. Două variante funcţie de modul de execuţie: [a] Tub de b.CONSTRUCŢII DIN OŢEL CADRE RIGIDE NODURI RIGIDE între elementele structurale principale: transmiterea eforturilor din elementele orizontale către cele verticale se face prin încovoiere. 40 . Permite închiderea rapidă a clădirii (montarea faţadelor simultan cu turnarea tubului). CADRE ARTICULATE ASOCIATE CU UN TUB DE B.A. preia încărcările orizontale. seism). Soluţie economică.a.a. turnat înaintea montării scheletului metalic. în special în condiţiile folosirii de cofraje glisante. Tubul de b. Necesită contravântuiri provizorii. Toate elementele (orizontale şi verticale) participă la preluarea încărcărilor verticale şi orizontale (vânt.a. [b] Tub de b.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL CADRE ARTICULATE + CONTRAVÂNTUIRI RETICULARE 41 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL CONTRAVÂNTUIRE CU TUBURI DIN BETON ARMAT Schema statică longitudinală în dreptul tuburilor Schema statică transversală 42 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL CONTRAVÂNTUIRE VERTICALĂ RETICULARĂ CU BARE DE OŢEL Schemă de dispunere a contravântuirilor verticale Schemă statică longitudinală pentru ½ din secţiune Schemă statică transversală 43 .

care constituie criteriul de dimensionare a barelor. Contravântuiri orizontale Contravântuiri verticale SCHEMĂ DE DISPUNERE A CONTRAVÂNTUIRILOR LA O STRUCTURĂ DE ACOPERIRE 44 . capacitatea portantă a rigidizării este dată de rezistenţa la întindere. una din diagonale rezultă întinsă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEMA DE FUNCŢIONARE A CONTRAVÂNTUIRILOR Dispunerea barelor în cruce face posibilă utilizarea unor profile cu secţiuni foarte mici: oricare ar fi direcţia forţei orizontale.

grinzi şi bară de contravântuire (b).CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE ÎMBINARE LA CONTRAVÂNTUIRILE VERTICALE . b). îmbinare între bare de contravântuire şi grindă (c).exemple Îmbinare între bare de contravântuire şi stâlp (a. îmbinare între grindă principală. îmbinare între stâlp. grindă secundară şi bară de contravântuire (d). 45 . grindă şi bară de contravântuire (e) DETALII DE ÎMBINARE LA CONTRAVÂNTUIRILE ORIZONTALE . grindă secundară şi bară de contravântuire (a). îmbinare între stâlp. d).exemple Îmbinare între grindă principală. îmbinare între bare în cruce (c.

calcul de stabilitate a stâlpilor simplu ( static determinaţi ). 46 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEME STRUCTURALE La scheletele articulate secţiunile şi săgeţile grinzilor rezultă mai mari decât în cazul nodurilor rigide (cu rezemare prin încastrare). ca atare încărcarea totală a construcţiei devine mai mare. Variantele [2]. scheletele articulate rezultă mai uşoare decât cele cu noduri rigide. Secţiunile stâlpilor sunt mai mici decât cele necesare în cazul îmbinărilor cu încastrare. Dezavantaje: profilele grinzilor cu înălţime mai mare determină înălţimi mai mari de etaj. [3] şi [4] cu grinzi continui sunt mai economice decât varianta [1]. Atunci când raportul L/H este mic ( L= deschiderea grinzilor şi H = înălţimea de etaj). Avantajele: montaj simplu.

Secţiunile stâlpilor sunt mai mici decât cele necesare în cazul îmbinărilor cu încastrare. [3] şi [4] cu grinzi continui sunt mai economice decât varianta [1]. 47 . ca atare încărcarea totală a construcţiei devine mai mare.CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEME STRUCTURALE La scheletele articulate secţiunile şi săgeţile grinzilor rezultă mai mari decât în cazul nodurilor rigide (cu rezemare prin încastrare). Atunci când raportul L/H este mic ( L= deschiderea grinzilor şi H = înălţimea de etaj). Avantajele: montaj simplu. calcul de stabilitate a stâlpilor simplu ( static determinaţi ). Variantele [2]. Dezavantaje: profilele grinzilor cu înălţime mai mare determină înălţimi mai mari de etaj. scheletele articulate rezultă mai uşoare decât cele cu noduri rigide.

implică însă calcule foarte complicate. Secţiunea grinzilor este mai mică decât în cazul scheletelor articulate. ca atare calculele de stabilitate sunt complicate. stâlpii sunt încastraţi în fundaţii. scheletele rigide rezultă mai uşoare decât cele cu noduri articulate. deci înălţimea de etaj şi încărcările totale rezultă mai mici. Varianta [6] este mai economică decât varianta [5]. 48 . Atunci când raportul L/H este mare ( L= deschiderea grinzilor şi H = înălţimea de etaj). Ansamblul sistemului rezultă multiplu static nedeterminat.CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEME STRUCTURALE Îmbinările între grinzi şi stâlpi sunt rigide (încastrări).

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 12. PLANŞEE PLANŞEE CERAMICE PLANŞEE CU NERVURI DIN BETON ARMAT PRECOMPRIMAT PLANŞEU CU PREDALĂ ŞI SUPRABETONARE 49 .

5 mm. Tabla este zincată.5 . lungimi. tabla cutată reazemă fie direct pe grinzile principale. şi o dală de beton turnată peste tablă. înălţimi. finisaje. accesorii. formată la rece. trebuie de regulă consultată documentaţia producătorului. Placă turnată in situ Placă prefabricată Rezemare în câmpul plăcii Rost între prefabricate PLANŞEE CU TABLĂ CUTATĂ Sunt constituite din tablă de oţel cu grosimi de 0. funcţie de deschidere. sau poate ieşi în afara părţii inferioare a plăcii. fie pe grinzi secundare (v. şi grinda metalică se realizează prin prevederea unor legături cu gujoane metalice care să împiedice lunecarea reciprocă între cele două elemente. precum şi deschideri admise.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU PLACĂ DE BETON ARMAT Profilul de oţel al grinzii poate fi complet înglobat în beton. schema de mai jos). ceea ce îi asigură o protecţie suficientă în condiţii de umiditate normală. 50 . Pentru forme.1.a. conlucrarea dintre placa de b.

gujoane). Placă de b. Spaţiul creat poate fi folosit ca traseu pentru cabluri electrice şi de comunicaţii. sau a două table cutate între ele.a. Placă mixtă oţel . perimetrul tablei trebuie sudat de reazemele din oţel. ce pot acoperi deschideri până la 4. Există 3 variante: A. Conlucrarea cu grinzile metalice se realizează cu gujoane de oţel sudate prin tablă de profilul grinzii. 51 . tabla cutată serveşte ca platformă de lucru în timpul execuţiei şi drept cofraj pentru turnarea betonului. tabla cutată susţine betonul până când acesta se întăreşte şi dobândeşte capacitate portantă. C. cu cofraj pierdut din tablă Tabla cutată serveşte drept cofraj pierdut pentru o placă de b. cu şuruburi sau suduri. relativ scumpe. aderenţa între tablă şi beton trebuie asigurată mecanic (striuri în tablă. Se realizează prin sudarea unei table cutate de una plană. Necesită de regulă un plafon suspendat absorbant fonic. se dispune peste tablă o reţea de bare sudate.. Panourile se îmbină între ele de-a lungul marginilor. în anumite cazuri alveolele pot fi folosite drept canale de ventilaţie.a.beton Tabla cutată serveşte ca armătură (capabilă să preia întinderile) a plăcii de beton. Panourile de tablă sunt fixate de grinzile suport prin puncte de sudură pătrunse prin tablă. Ridică probleme în cazul unor încărcări concentrate peste 300 kg. B.50 m. Placă alveolară Sunt plăci foarte uşoare. înaintea turnării betonului.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU TABLĂ CUTATĂ Cutarea creşte rigiditatea tablei şi deschiderea pe care o poate acoperi. Dacă placa trebuie să servească drept diafragmă (rigidizare) orizontală.

Deschideri recomandate: max. Deschideri recomandate: max. Schema de planşeu este foarte asemănătoare planşeelor cu grinzi de lemn. încărcări. ‰ GRINZI ÎN ZĂBRELE Permit trecerea instalaţiilor printre montanţi şi diagonale. pe de altă parte. Tavanul suspendat poate fi poziţionat la limita tălpii inferioare.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Planşee cu tablă cutată pentru acoperişuri: In cazul planşeelor de acoperiş. betonul poate fi suprimat şi izolaţia termică aşezată direct pe tabla cutată. Pot fi realizate din: ƒ ƒ ƒ ‰ profile laminate profile de tablă subţire grinzi în zăbrele GRINZI DIN PROFILE LAMINATE . planşeele rezultate sunt uşoare şi economice. ¾ GRINZILE SECUNDARE Alegerea grinzilor secundare este dictată pe de o parte de considerente de ordin static (deschideri. Golurile uşurează planşeul şi permit trecerea unor trasee de instalaţii.Profile înalte Grinzi I (profil unic sau compus) Posibilităţi de decupare a sistematică a 'inimii' cu goluri hexagonale sau circulare (max. lemn) pentru fixare. Planşeele rezultate sunt economice. necombustibile şi protejate anticoroziv. Pot avea inima perforată. 52 .Profile cu înălţimea minimă Grinzi H (profil unic sau compus din table groase sudate) Posibilităţi limitate de realizare a unor străpungeri prin „inimă” (max. Deschideri recomandate: peste 10 m. rezultând o alcătuire foarte uşoară dar cu slabă inerţie termică şi izolare acustică.7 m. Existenţa unor trasee orizontale de instalaţii presupune de regulă prevederea unui spaţiu sub grinzi. 9 m la planşee curente de clădiri etajate max. mascat de un tavan suspendat. obţinute prin formarea la rece a tablelor subţiri. cu prevederea unor profile speciale (tablă zincată. 6 . ceea ce reduce greutatea grinzilor şi permite trecerea cablurilor electrice şi a unor ţevi de instalaţii cu gabarit redus. . h/2). h/3). sau grinzi 'expandate'. 16 m la planşee de acoperiş ‰ GRINZI DIN PROFILE DE TABLĂ SUBŢIRE Sunt profile deschise. sunt suficient de rigide dacă înălţimea grinzii atinge 1/10 din deschidere. uşoare. Deschideri recomandate: max. de exigenţe privind traseele instalaţiilor şi finisajele (grinzi aparente sau tavan suspendat). In general necesită contravântuire orizontală complementară. săgeată admisibilă) şi.7 m. 6 .

60 2 2 2 2 1.40 m şi deschideri de 3.20 NOTĂ: Pentru un anumit profil. încărcarea capabilă se reduce la cca.20 m.40 2 2 0.20 2 2 22.20 m şi respectiv 5.5 cm 0.20 2 2 30 cm 0. considerând ca bază de comparaţie un planşeu cu profile de 20 cm la interax de 0.00 m. în cazul în care se majorează şi interaxul şi deschiderea la 1.40 m. 53 .40 2 2 2 2 0. 1/4 în cazul majorării deschiderii la 5.00 3. păstrând deschiderea de 3.80 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3.40 m. detalii specifice. deschideri disponibile şi încărcări admisibile.60 4.60 2 2 1.20 2 2 2 2 25 cm 0.60 2 2 2 2 1. Pentru dimensiunile exacte.40 2 2 2 2 0.60 2 2 2 2 0. trebuie consultată documentaţia producătorului.00 6. 1/3. H profil (cm) 20 cm Interax (m) Deschideri (m) 4.20 5. în cazul în care se majorează interaxul la 1.40 6.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE DIN PROFILE DE TABLĂ SUBŢIRE Tabelul următor poate fi folosit pentru o dimensionare preliminară. încărcarea capabilă se reduce la cca.40 2 2 0. cu cît creşte interaxul grinzilor şi deschiderea. Spre exemplu. se reduc încărcările admisibile. orientativă. încărcarea capabilă se reduce la cca. 1/14.60 2 2 1.00 m.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE DIN PROFILE DE TABLĂ SUBŢIRE 54 .

de regulă. sunt standardizate ca lungimi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE Sunt prefabricate în ateliere şi. La deschideri peste 10 m constituie o alternativă economică. 55 . înălţimi şi capacităţi portante. Sistemul funcţionează cel mai eficient în condiţii de încărcare uniform distribuită. Permit trecerea traseelor de instalaţii printre barele de inimă. Condiţiile de rezemare a tălpii superioare limitează consolele. Standardizarea dimensiunilor impune utilizarea unei trame regulate.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE 56 .

Panta standard: 1 cm / m 57 . Peste tabla cutată se poate turna beton (eventual beton uşor. este bine ca tabla să aibă cutele cu faţa superioară lată şi netedă. dacă tabla are striuri de rigidizare. cu una sau două pante. înaintea aplicării hidroizolaţiei. tabla cutată ce realizează suportul continuu al învelitorii trebuie asigurată prin fixare de suport cu suduri în puncte sau prinderi mecanice. termoizolant) sau se poate dispune direct o termoizolaţie în plăci rigide.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE DE ACOPERIŞ CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE Sistemul de acoperiş plat (în terasă) cu grinzi în zăbrele este similar ca schemă generală cu sistemul de planşeu curent ce foloseşte grinzi în zăbrele. termoizolaţia trebuie fixată cu prinderi mecanice. TĂLPI PARALELE Panta de scurgere poate fi obţinută prin înclinarea grinzilor sau prin variaţia grosimii termoizolaţiei TALPA SUPERIOARĂ CU O PANTĂ TAPLA SUPERIOARĂ CU DOUĂ PANTE Producţia standardizată include grinzi cu deschideri mari şi foarte mari. Pentru a oferi o suprafaţă cît mai mare de rezemare a termoizolaţiei rigide. fiecare grindă trebuie asigurată prin ancorare la suport. Pentru a rezista la o potenţială acţiune ascendentă a vântului. De asemenea.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE DE ACOPERIŞ CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE 58 .

podeste reazemă pe patru stâlpi ce delimitează nodul de circulaţie. SCĂRI SCARĂ CU RAMPE ŞI PODESTE DIN PLĂCI DE B. c) Ansamblul rampe . NOD DE CIRCULAŢIE CU PEREŢI RIGIZI Întregul nod de circulaţie verticală este realizat din b.A. şi are rol de contravântuire verticală (preia solicitările din forţe orizontale) în cadrul ansamblului structural al clădirii. Golul scării este delimitat de grinzi de bordaj (grinzi curente sau grinzi suplimentare).CONSTRUCŢII DIN OŢEL 13.a. rampele reazemă pe podeste. a) Podest intermediar suspendat (scară liberă). b) Podest rezemat pe patru stâlpi. rigidizare verticală cu contravântuiri metalice în x. 59 .

Exemple de alcătuire a rampelor 60 . a3). care reazemă pe grinzi orizontale ale planşeului curent şi ale podestului intermediar. numite grinzi de vang.CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCĂRI CU STRUCTURĂ PORTANTĂ DIN OŢEL Scheme structurale Plan structură pentru varianta (a) şi detalii de îmbinare Fiecare rampă este constituită din două grinzi laterale. a2. Detalii de îmbinare între grinzile de vang şi grinzile orizontale (a1.

The way we built now: form. 1988. 61 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL STRUCTURI DIN OŢEL (tabel de sinteză)1 ‰ ELEMENTE PORTANTE VERTICALE 1 După ORTON.Ltd. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Andrew. scale and technique.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL ‰ PLANŞEE INTERMEDIARE: GRINZI ŞI ELEMENTE DE SUPRAFAŢĂ 62 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL ‰ ACOPERIŞURI: GRINZI ŞI ELEMENTE DE SUPRAFAŢĂ 63 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL ‰ ACOPERIŞURI: SUPRAFEŢE CONTINUI 64 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL ‰ SISTEME STRUCTURALE 65 .

c. sistemele grele implică o suprasarcină semnificativă pentru structura portantă. şi sunt „purtate” de structura clădirii.aşa numiţii PEREŢI CORTINĂ. cu dublaj termoizolant). şi producătorul experimentat în problematica specifică pereţilor cortină. testare şi execuţie. cu montaj 'uscat'. totodată este necesară o atentă coordonare între arhitect.caracterizată ea însăşi printr-o greutate redusă . utilizând materiale cu greutate redusă (metal. pe de o parte. pot fi închideri realizate in situ (zidării). termoizolaţii eficiente). PEREŢI CORTINĂ Un perete cortină este un perete exterior neportant. faţadele au deci doar rol de închidere şi separare a mediului interior de cel exterior. construcţia pereţilor cortină este complexă şi implică atenţie particulară în proiectare.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 15. ansamblul eforturilor rezultate din încărcări fiind transmis fundaţiilor de către stâlpi. sticlă. 66 . fie ea din b.a.apare firească tendinţa de a folosi de regulă alcătuiri de închideri relativ subţiri şi cu greutate redusă. funcţie de materialele folosite. . sau din oţel. pereţii exteriori sunt (cu rare excepţii) NEPORTANŢI. PEREŢI DE ÎNCHIDERE În cazul construcţiilor cu structură portantă de tip schelet din oţel. Peretele poate fi alcătuit din panouri preasamblate sau dintr-un raster metalic în ochiurile căruia sunt montate panouri de sticlă şi/sau panouri opace. inginer şi executant.folosite curent la construcţii industriale) sau alcătuiri multistrat (ex. din categoria pereţilor cortină. In general. SISTEME GRELE . ‰ Fiind vorba de faţade „purtate” de structura din oţel a clădirii . sunt sisteme prefabricate.a. susţinut de structura portantă a clădirii. închiderile neportante pot fi realizate în două sisteme: ‰ SISTEME UŞOARE . panouri prefabricate din beton. dar de cele mai multe ori sunt sisteme prefabricate: panouri într-un unic strat (ex. Deşi simpli în teorie.utilizând pentru zonele opace materiale şi alcătuiri similare celor utilizate în construcţiile masive. pe de altă parte. fâşii de b.

Peretele trebuie să poată transmite orice solicitări din vânt către structura portantă a clădirii. poate să intre prin cele mai mici deschideri. deplasările diferenţiate se pot produce datorită deformării structurii clădirii sub încărcări sau datorită reacţiei peretelui cortină la variaţiile de temperatură. în special a metalului. Deplasările induse peretelui de acţiunea vântului trebuie anticipate la proiectarea rosturilor şi sistemelor de prindere. Normative specifice fixează cerinţele privind rezistenţa la foc proprie a peretelui. Prin rezolvări specifice de detaliu. Vântul poate crea presiune pozitivă sau negativă asupra peretelui. şi în raport cu forma şi înălţimea clădirii. absorbante de energie. Orice deformare a structurii clădirii sub încărcări nu trebuie să se transmită peretelui cortină.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ACŢIUNI cărora pereţii cortină trebuie să le facă faţă (= CRITERII DE PROIECTARE): APA Ploaia se poate aduna pe suprafaţa peretelui şi. Vaporii de apă pot condensa. SISTEME DE PRINDERE ALCĂTUIRE DE DETALIU VINTUL SOARELE TEMPERATURA INCĂRCĂRILE FOCUL Anumite sisteme de prindere a peretelui cortină de structura clădirii sunt gândite să reziste unor încărcări din orice direcţie. fie prin folosirea sticlei reflectante sau colorate în masă. Acumularea apei în interiorul peretelui poate fi prevenită prin prevederea a 3 elemente: un ecran exterior care să împiedice pătrunderea apei de ploaie. Rosturile şi materialele de etanşare trebuie să poată prelua mişcările determinate de variaţiile de temperatură. un spaţiu de aer în contact cu aerul exterior. Propagarea focului între nivele trebuie oprită prin închiderea cu materiale adecvate a spaţiilor dintre perete şi marginea planşeului. de geamuri termoizolante şi folosirea de profile metalice cu rupere de punte termică. Lumina şi strălucirea în spaţiile interioare trebuie controlate fie prin sisteme de umbrire. Pierderile de căldură trebuie limitate prin folosirea de panouri opace termoizolante. Altele sunt mobile şi proiectate să reziste numai la acţiuni laterale din vânt. Razele ultraviolete pot cauza deteriorarea materialelor de etanşare din rosturi şi a vitrajelor. 67 . apa eventual pătrunsă trebuie să poată fi eliminată spre exterior. sub presiunea vântului. astfel încât presiunea sa să fie menţinută egală cu cea exterioară. această apă trebuie să poată fi evacuată către exterior. fără a se deforma excesiv. Variaţiile zilnice şi sezoniere de temperatură determină dilatarea şi contracţia materialelor din alcătuirea peretelui. determinând acumulări de apă în interiorul peretelui. acţiunile seismice implică utilizarea unor îmbinări speciale. Aceste prinderi mobile au rolul de a regla deplasările diferenţiate dintre peretele cortină şi structura clădirii. ca şi degradarea finisajele interioare. funcţie de direcţia sa. o barieră interioară continuă contra aerului şi vaporilor de apă.

în schimb transportul şi manipularea sunt oneroase De asemenea. se pot deosebi următoarele categorii de pereţi cortină: ‰ ‰ ‰ concepuţi în mod special pentru un proiect anume. cu înălţimea a 1.CONSTRUCŢII DIN OŢEL TIPURI DE PEREŢI CORTINĂ . apoi se aşează în poziţie panourile preasamblate. (tipic pentru clădirile industriale) 68 . Costuri de transport şi manipulare relativ scăzute. 2 sau 3 nivele. cu vitrajul montat sau nu. se pot adapta mai uşor decât celelalte sisteme la situaţia concretă din şantier. Volumul transportului este mai mare decât în sistemul anterior. sau pot fi separate în panouri vitrate şi panouri parapet. dar volumul de lucru în şantier şi timpul de execuţie se reduce. Panourile pot avea înălţimea unui nivel. pot fi panouri cu schelet preasamblate sau panouri omogene. precum şi acela al unei execuţii rapide. pot avea vitrajul montat sau acesta poate fi montat după fixarea panoului. SISTEMUL cu PANOURI PREFABRICATE Constă în utilizarea exclusivă a unor panouri de mari dimensiuni. în atelier. realizată sub control.funcţie de MODUL DE ASAMBLARE SISTEMUL cu MONTANŢI + TRAVERSE Pereţii sunt asamblaţi piesă cu piesă. Sistemul are avantajul unei preasamblări precise. SISTEMUL cu MONTANŢI + PANOURI Intr-o primă etapă se fixează montanţii. realizaţi din panouri prefabricate. compuşi din componente şi detalii standardizate de producător.

Atunci când se folosesc sisteme standardizate de pereţi cortină.PRINCIPII GENERALE Detaliile prezentate îşi propun doar să ilustreze aspectele tipice.tipul şi finisajul panourilor opace . nu este necesară o detaliere amănunţită. cu excepţia cazului când anumite componente sunt modificate.CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE PEREŢI CORTINĂ . colţurile şi prinderile Dimensionarea.tipul de vitraj .tipul.schema generală a peretelui . Elementele ce trebuie în orice caz precizate sunt: .condiţiile privind perimetrul. In ceea ce priveşte capacitatea structurală a vitrajului şi a scheletului. trebuie consultat producătorul.în principal încărcări laterale din vânt + încărcări verticale. relativ mici. dimensiunile şi poziţia ochiurilor mobile . capacitatea portantă şi rigiditatea scheletului peretelui cortină depind de încărcările pe care acesta trebuie să le suporte . 69 .

Proiectarea trebuie să aibă în vedere facilitatea întreţinerii şi înlocuirii panourilor de sticlă sparte. Pentru detalii se va consulta documentaţia producătorului.CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE PEREŢI CORTINĂ . de la sticlă la scheletul metalic al peretelui cortină. Siliconul structural trebuie să fie compatibil atât cu panourile de sticlă cît şi cu scheletul metalic. fără prinderi mecanice. Este de preferat fixarea vitrajului în ateliere pentru un mai bun control al calităţii. din vânt şi din alte acţiuni. 70 .PRINCIPII GENERALE Fixarea panourilor cu SILICON STRUCTURAL caracterizează un sistem de FAŢADE COPLANARE care transferă solicitările.

PRINCIPII GENERALE Panourile metalice sunt utilizate în principal la închiderea clădirilor industriale. vinilice sau acrilice. capacitate de izolare termică şi detalii de montaj. Panourile reazemă vertical între grinzi de oţel la distanţă de 2. se va consulta documentaţia producătorului. Pentru dimensiuni. Pot avea feţe din tablă de aluminiu anodizat sau de oţel cu finisaj din email sau vopsitorii.40 . funcţie de tipul de panou folosit.CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE PEREŢI CORTINĂ . 71 . deschideri.7.20 m.

sunt necesare măsuri de termoizolare a stâlpului şi capătului de grindă) e) Stâlp exterior izolat (aceeaşi punte termică ca şi în cazul anterior) 72 . fără contact cu faţada b) Stâlp adosat feţei interioare a faţadei c) Stâlp integrat faţadei (Atenţie la puntea termică! este necesară termoizolarea stâlpului) d) Stâlp adosat feţei exterioare a faţadei (punte termică prin intermediul grinzii care traversează faţada . POZIŢII POSIBILE ALE PERETELUI CORTINĂ ÎN RAPORT CU STÎLPII METALICI PERIMETRALI a) Stâlp interior izolat. cu implicaţii asupra modulării tramei peretelui cortină.CONSTRUCŢII DIN OŢEL POZIŢIA PEREŢILOR CORTINĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA Aspectul faţadei depinde. între altele. de poziţia închiderilor faţă de scheletul portant al clădirii.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL POZIŢIA PEREŢILOR CORTINĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA RACORDĂRI ÎNTRE STÎLPI.GEOMETRIA ÎN PLAN 73 . FAŢADĂ ŞI COMPARTIMENTĂRI .

GEOMETRIA ÎN PLAN 74 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL POZIŢIA PEREŢILOR CORTINĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA RACORDĂRI ÎNTRE STÎLPI. FAŢADĂ ŞI COMPARTIMENTĂRI .

fără degradări. In raport cu modul de alcătuire şi consecinţele în ceea ce priveşte flexibilitatea şi adaptabilitatea partiului în timp. pereţi din plăci de IAFS. Montajul se realizează cu prinderi mecanice (montaj 'uscat'). aplicate şi în acest caz. 75 . O categorie aparte o reprezintă glasvandurile. ¾ Compartimentări demontabile Elementele de bază sosesc pe şantier finisate sau prefinisate (ex.c. ce priveşte alcătuirea acestora şi modul de punere în operă. panouri de uşi) sunt modulate şi interşanjabile. Trebuie totuşi ţinut cont de particularităţile structurilor metalice şi în special de rigiditatea mai redusă a planşeelor. plinte. peretele de compartimentare nu mai este în mod obligatoriu fix. guri de ventilaţie. protecţie la foc. S-a conturat astfel o nouă concepţie tehnologică a pereţilor de compartimentare. amovibile sau mobile. panouri mixte). evoluţia tehnologiei sale şi folosirea unor materiale adecvate. în principiu. între care: izolare acustică. zidărie din blocuri de b. elementele sunt uşor demontabile şi remontabile. montajul se realizează cu prinderi mecanice. panouri vitrate. PEREŢI DE COMPARTIMENTARE În afara funcţiunii de delimitare a încăperilor unei clădiri. dacă rolul fundamental de element de separare între încăperi a rămas neschimbat. ¾ Compartimentări mobile Elementele se deplasează în cadrul unui sistem fix. elemente de mobilier integrat. ¾ Compartimentări amovibile Elementele constitutive sosesc pe şantier complet finisate. cu montaj 'uscat' şi rapid.a. In plus. beton). panouri pe bază de lemn.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 16. Mare parte din sistemele utilizate în construcţiile tradiţionale pot fi. aspect. Remontarea necesită mai mult timp decât în cazul pereţilor amovibili. elementele constitutive sunt greu recuperabile iar lucrările de demolare generează anumite deteriorări. pereţii de compartimentare se clasifică astfel: ¾ Compartimentări fixe Sunt constituite de pereţi destinaţi să rămână permanent în aceeaşi poziţie şi ale căror elemente constitutive necesită de regulă la punerea în operă lucrări complementare de finisaj (zidărie de cărămidă. compartimentări mobile de tip tâmplărie. Producătorii furnizează o serie de accesorii ce completează montajul: traverse. pereţii de compartimentare trebuie să îndeplinească şi alte roluri. solidar cu structura clădirii. izolare acustică. diferite materiale înlocuiesc în prezent din ce în ce mai mult zidăria în alcătuirea pereţilor de compartimentare neportanţi. a permis realizarea de compartimentări demontabile. pereţi plianţi). îşi conservă calităţile (aspect. Demontarea se realizează fără deteriorări importante. implică uneori înlocuirea accesoriilor şi modificarea elementelor constitutive de bază. elementele constitutive sunt preponderent reutilizabile sau uşor adaptabile. permiţând reducerea greutăţii lor (deci reducerea sarcinii suportate de structura portantă) şi un timp de execuţie mai scurt. indiferent de numărul mutărilor. Chiar şi în cazul construcţiilor în sisteme masive (zidărie. In caz de modificare a compartimentării. rezistenţă la foc) în timp. Posibilităţile de realizare a pereţilor de compartimentare în cadrul unei clădiri cu structură metalică. concepţie tehnologică ce produce pereţi uşori. plăci de gips-carton. Elementele (panouri pline. sunt numeroase. pereţii de compartimentare din această categorie sunt cei adecvaţi în mod particular caracteristicilor construcţiilor cu schelet metalic. tocuri de uşi. pereţi din cărămidă de sticlă). pentru a separa sau reuni instantaneu două spaţii adiacente (pereţi culisanţi.

16. 11. 15.racorduri între pereţi 1.CONSTRUCŢII DIN OŢEL COMPARTIMENTĂRI DEMONTABILE PEREŢI UŞORI DIN PLĂCI DE GIPS-CARTON Variantă cu montanţi metalici simpli şi două straturi de plăci. a) b) c) d) Montaj pe şapă Montaj pe soclu din zidărie sau beton Montaj pe şapă cu tavan suspendat Secţiuni orizontale . Pentru dimensiuni exacte şi variante de alcătuire în raport cu nivelul de izolare acustică cerut. 12. 7. 9. 5. 17. 4. 6. 3. 14.60 mm) Montant din tablă profilată Bandă de etanşare Bandă din fibre minerale Traversă superioară profil U din tablă Soclu din zidărie Profil U portant Profil U de bază Element de suspendare 76 . se va consulta documentaţia producătorului. Dală de beton armat Izolaţie fonică şapă flotantă Finisaj pardoseală Plintă din material plastic Plintă retrasă (atenţie la slăbirea izolării acustice!) Plintă ieşită. Plăci de gips-carton în două straturi. 13. 8. asociată finisajului pardoselii Bandă de etanşare Traversă inferioară profil U din tablă 10. Izolaţie fonică (vată minerală 45 . 2. 19. 18.

Placă de ipsos 12. Traversă superioară profil U 13. Riglă laterală pentru corectarea imperfecţiunilor zidăriei 2. Vitraj dublu (variantă) 11. Vitraj 6.. Montant profilat din aluminiu 4. Tablă zincată 0.5 mm 3.120 cm. tablă de oţel sau aluminiu lăcuită. toleranţe de geometrie Compartimentare amovibilă din tablă de oţel cu ranforsări din plăci de ipsos. aluminiu sau lemn. PVC. Baghetă de acoperire 6. Traversă inferioară de lemn 8. b) Secţiune orizontală.8 mm.CONSTRUCŢII DIN OŢEL COMPARTIMENTĂRI AMOVIBILE TIPURI CURENTE a) Element plin b) Element cu supralumină c) Element cu vitraj 2/3 d) Element integral vitrat e) Element cu vitraj median f) Uşă cu partea superioară plină g) Uşă cu supralumină h) Uşă cu partea centrală vitrată i) Uşă în două canaturi Dimensiuni: lăţime: 10 . Luft pt. 1. sistem cu montanţi ascunşi. înălţime: 3 . interiorul este umplut cu vată minerală. feţele pot fi îmbrăcate cu vinil.. Compartimentare amovibilă din plăci aglomerate cu feţe din hârtie stratificată. Plăci aglomerate + hârtie stratificată 3. 180 cm. a) Secţiune verticală. Vitraj simplu 10. Structura: traverse jos / sus (pentru fixare şi preluarea diferenţelor de nivel) din oţel galvanizat. Izolaţie fonică din vată minerală 4. Traversă inferioară telescopică 77 . curent 100 . melaminate. din plăci aglomerate din lemn sau gips-carton + feţe din hârtie stratificată. Etanşare elastică 8.4 m. 1. Uşă 7. Montant din tablă de oţel galvanizată 5. Plintă de lemn 9. sistem cu montanţi aparenţi. pânză. Dală de beton armat 7. b) Secţiune orizontală. Izolaţie fonică 12. tapet. a) Secţiune verticală. lăcuită sau vopsită 2. Ghenă pentru cabluri electrice 5. Panourile: tip sandwich.

Dacă tavanul este suficient de amplu. panourile sunt strânse în pachet compact şi adosate unui perete sau adăpostite într-o nişă. dar fără şină în pardoseală. la partea inferioară poate fi amplasat un ghidaj. b) Material plastic semi-rigid 78 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL COMPARTIMENTĂRI MOBILE Principalele sisteme sunt constituite de pereţii culisanţi şi pereţii plianţi sau „armonică”. Alcătuirea panourilor este similară cu cea a compartimentărilor amovibile. In poziţie deschisă. Compartimentări culisante. a) Panouri rigide. dar acesta creează o fantă în pardoseală. COMPARTIMENTĂRI CULISANTE De regulă panourile sunt suspendate şi culisează cu ajutorul unor roţi de plastic într-o şină aparentă sau încastrată. în poziţie deschisă. este posibilă dispunerea unei „cortine” dintr-un material suplu care se pliază vertical. COMPARTIMENTĂRI PLIANTE Sunt constituite din panouri rigide asociate între ele cu şarniere. şi acesta este suspendat. pentru a uşura manevrarea. Compartimentări pliante. Câteva posibilităţi de ghidare şi depozitare a elementelor. panourile sunt grupate într-o nişă sau între doi pereţi ficşi. panourile suspendate în axul lor pot fi regrupate perpendicular pe şina de glisare. O altă soluţie o reprezintă sistemul semi-rigid constituit dintr-un perete dublu din piele sintetică.

PEREŢI DE COMPARTIMENTARE CLASIFICARE funcţie de posibilităţile de modificare a compartimentării FICŞI poziţie definitivă / materiale greu recuperabile recompartimentări cu frecvenţă redusă / recuperare parţială a materialelor DEMONTABILI AMOVIBILI special concepuţi pentru recompartimentări frecvente / integral recuperabili MOBILI recompartimentări (cumulări/separări de spaţii) instantane ZIDIŢI … … după execuţie MONTAŢI PREFABRICAŢI … … … … … … GREI după greutate SEMI-GREI UŞORI … … .

. VITTONE. 1991. BEOLCHINI. Editions Eyrolles. Tehnică. Construcţii metalice. 20. C. Baukonstruktionslehre. WEINBRENNER. D. Milano. HARDT. K. 1988 (p.. DIMA Ş. Tecnica delle costruzioni. G. 61. Teubner. MATEESCU.. Renée. NEUMANN. Bucureşti. 43. 13. 73. C. Manuel de la construction. 29. Lausanne. Tehnică. Construcţii metalice. Baukonstruktionslehre. 80 . Andrew. CARABA I. 67. 42.. 26. 56.. Didactică şi Pedagogică. 1991. 1988. SMIGELSCHI. MATEOLI. 34. The way we built now: form. Bâtir. 14). 53. 52. Presses Polytechniques et Universitaires Romandes. 1988 (p. I .. Editions Eyrolles. ORTON. CHING. M. 32). M. MITTAG. Ed. 1988. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. M. CARABA I.. 1988.. G. Teubner. 63. 19.. Curs Construcţ ii II. Zurich.. 59). MATEESCU. 65. Milano. Francis D. D. 55. 1991 (50. 1988. 44.. 7. scale and technique. 1987. DALBAN. 77). Pratique de la construction des bâtiments. 72. Calculul şi proiectarea elementelor din oţel. ŞERBESCU C. Lausanne.. Ed. 50. VITTONE. 46. 68. 48. 41).. WEINBRENNER. 36. Pratique de la construction des bâtiments. JUNCAN N. Ulrico Hoepli Editori.. 64 şi p. 57. Francis D. 31. Manuel de la construction. The way we built now: form... 40. Building Construction Illustrated. C. 1988 (p. 60. 25. VARGA A. Van Nostrand Reinhold. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Paris. Ulrico Hoepli Editori. Calculul şi proiectarea elementelor din oţel. Stuttgart. 1996. 47). KNOLL. GAVARINI. 18. 12.. Comment? Centre Suisse de la Construction Métalique. 49. B. 1988 (p. Renée. FRIK. 71. K. Zurich. 62. 27. New York. scale and technique. 54. 76.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Bibliografie *** Construire en acier . 37. Building Construction Illustrated. MATEOLI. C. 75. Bâtir. IAIM. Technica delle costruzioni. CHING. MITTAG. G.. 1983. Bucureşti 1980 (p. B. Presses Polytechniques et Universitaires Romandes.. 69. 70).. Provenienţa ilustraţiilor *** Construire en acier . Paris. Stuttgart. ORTON. GAVARINI. Comment? Centre Suisse de la Construction Métalique. Ediţie adăugită. Andrew. 58. NEUMANN. New York. 32. Ltd. 30. FRIK. 11. C. Van Nostrand Reinhold. 45. 26..XXIV).. G. Bucureşti 1980.. 1996 (p. 33. 17. KNOLL. G. G.. 39.. 66. BEOLCHINI. 28. 1987 (p. 35. Construcţii metalice. Ed. 29. Ltd. 24. D.

C. California. cu schelet din oţel şi închideri din aluminiu. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. ce utilizează produse de serie asociate într-un mod original.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. Arhitect: H. standardizate. Închiderile: Panouri de aluminiu standardizate. VEDERE DINSPRE SUD Structura: Stâlpi din ţeavă pătrată 150 x 150 mm. de natură să confere individualitate clădirii.Ltd. The way we built now: form. grinzi principale continui din 2 profile U. SUA (1976) Locuinţă individuală cu 3 niveluri. Schulitz Inginer de structuri: Kurily and Szymanski Clădirea constituie o ilustrare a potenţialului construcţiei „în sistem deschis”. ridicarea structurii din oţel: 2 zile. stâlpii metalici descarcă pe piloni circulari din beton. Durata totală a execuţiei: 9 luni (relativ mare. 1988. După ORTON. 81 . cu schelet din profile de tablă şi miez termoizolant. datorită faptului că arhitectulproprietar a realizat el însuşi mare parte din lucrările de interior). pe teren denivelat. scale and technique. Trama structurală are dimensiuni modulare stabilite în raport cu dimensiunile elementelor de finisaj şi echipare standardizate: multiplu de 10 cm pe cele 2 direcţii orizontale şi 15 cm pe verticală. asociaţi cu grinzi de beton turnate la nivelul terenului. Andrew. placă din tablă cutată + beton uşor. grinzi secundare în zăbrele.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. SUA (1976) PLAN NIVEL INTERMEDIAR VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD 82 . California.

20 m interax. b) Profil U 15 cm. Andrew. d) ţeavă 150x150x12.Ltd.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. SUA (1976) IMAGINE „EXPLODATĂ”A SISTEMULUI CONSTRUCTIV (FAŢADE SUD-EST ŞI NORD-VEST) SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR (FAŢADE SUD-EST ŞI NORD-VEST) a) Profil U 30 cm. California. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. 83 . e) Placă de beton uşor pe tablă cutată 15 cm.5 mm. k) Montant metalic. j) Panouri de lemn. f) Plăcuţe de asamblare sudate de ţeavă. g) Panou de aluminiu cu schelet metalic şi termoizolaţie din fibre de sticlă. l) Uşă glisantă cu tâmplărie de aluminiu. i) Fereastră cu tâmplărie de aluminiu. h) Placă gips-carton. c) Grindă cu zăbrele la 1. m) Pazie din aluminiu. The way we built now: form. scale and technique. 1988. După ORTON.

SUA (1976) FAŢADĂ SUD-EST STRUCTURA DE OŢEL ÎN EXECUŢIE DETALIU FAŢADĂ SUD-EST 84 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. California.

1988. Arhitecţi şi ingineri de structuri: Arup Associates Concepţia a urmărit realizarea unei clădiri „de calitate”. selectarea unor elemente-cheie în cadrul concepţiei generale. VEDERE SPRE FAŢADA NORD . cu suprafeţe mari (57 x 84 m). sunt repetate la maximum câteva „teme” generale.VEST După ORTON. cunoştinţe aprofundate privind procesul constructiv şi preuzinarea unor componente.Ltd. dar cu variaţiuni ingenioase. pe de altă parte. The way we built now: form.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ONE FINSBURY AVENUE / Londra. Andrew. Anglia (1984) Clădire de birouri cu 8 niveluri. în cel mai scurt timp şi cu costuri minime. cu structură din oţel. şi. cum ar fi cea a „ecranelor” ce controlează scara într-un mod eficient şi ieftin. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. proiectul are la bază. 85 . scale and technique. pe de o parte.

descarcă pe grinzile principale la 6 m interax. şi transferate planşeului. Anglia (1984) Structura: Tramă 6 x 6 m (local 6 x 7. PLAN NIVEL 3 VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE VEST 86 . Grinzile sunt realizate din acelaşi tip de profile standardizate. Intre talpa inferioară a grinzilor şi tavanul suspendat (fonoabsorbant) există un spaţiu liber de cca 40 cm. ce adăposteşte traseele de instalaţii (electrice. la rândul lor. ce reazemă la 3 m pe grinzi secundare din oţel care. Forţele orizontale sunt preluate de contravântuirile în X ce înconjoară cele două zone de lifturi. îmbinări cu buloane standard de 20 mm diametru.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ONE FINSBURY AVENUE / Londra.5 m). ventilaţie. au înălţimea de 400 mm şi sunt asociate plăcii. planşeu cu placă mixtă din beton uşor de 130 mm + tablă cu cute de 50 mm adâncime. stingerea incendiilor).

cu strat de aer ventilat în spate. sunt fixate cu piese din oţel inoxidabil de scheletul faţadei cortină. Durata execuţiei: 18 luni. După ORTON. e) Tablă de aluminiu 3 mm. la partea inferioară. n) Tavan suspendat. o) Montaj geam cu profil din neopren şi placă de presiune din aluminiu anodizat.30 x 5. care. acestea sunt fixate pe un raster din ţevi rectangulare de oţel de 120 x 60 x 4 mm (5 verticale şi 2 orizontale în fiecare panou) ce constituie trama secundară a faţadei şi se prinde direct de planşee. prin ţevi circulă apă caldă. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. iar la celălalt capăt sunt conectate la diagonale din oţel inoxidabil ∅ 30 mm.Ltd. DETALIU FAŢADĂ SUD-EST SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR a) Grindă de oţel profil I 40 cm. bulonată pe rigla fixată de scheletul peretelui cortină. scale and technique. vitrajele sunt montate în profile de aluminiu anodizat în culoarea bronzului. c) Montant perete cortină din ţeavă rectangulară 120x60x5 mm cu circulaţie de apă caldă la interior. h) Tablă de aluminiu anodizat culoare bronz. şi vitraj simplu în faţa unei termoizolaţii rigide.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ONE FINSBURY AVENUE / Londra. d) Termoizolaţie spumă rigidă 12 cm. b) Placă de beton pe tablă cutată 13 cm. Andrew. 1988. 87 . la un capăt. asigurând încălzirea perimetrală. în jumătatea superioară. k) Profil extrudat din aluminiu fixat cu piese din oţel inoxidabil de scheletul peretelui cortină. din vitraj dublu cu geam de culoarea bronzului. l) Grilă din aluminiu. Anglia (1984) Închiderile: Panouri de 3. g) Geam simplu rezistent la şoc. i) Alimentare cu apă caldă. Parasolarele sunt realizate din profile I de aluminiu susţinute de profile extrudate din aluminiu în formă de cruce.60 m. j) Retur apă caldă. The way we built now: form. m) Pardoseală supraînălţată. f) Vitraj dublu culoare bronz.

VEDERE DINSPRE SUD PLAN PARTER 88 . Arhitecţi: Foster Associates Ingineri de structuri: A. Anglia (1978) Centru de artă. cu componente preponderent produse în atelier. rectangulară. Hunt Associates Clădirea.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. este concepută ca un produs de înaltă calitate. şi cu toleranţe mult mai stricte decât în cazul tehnologiilor tradiţionale. cu stâlpi şi grinzi spaţiale în zăbrele şi închideri tip sandwich. cu o formă simplă. cu materiale scumpe. este detaliată cu deosebită atenţie pentru a dobândi puritatea geometrică a liniilor şi suprafeţelor. parter + supantă. de efect dar şi de mare fiabilitate.

Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Durate de execuţie: 18 luni. asociate planşeului. care reazemă pe stâlpi reticulari spaţiali. Andrew. cu secţiune transversală triunghiulară aproape identică cu cea a grinzilor. toleranţele de execuţie admise au fost extrem de mici (ex.Ltd. Datorită sistemului de închideri cu continuitate de plan între pereţi şi acoperiş. Pe lungimea clădirii sunt prevăzute două rosturi de dilatare. Stâlpii descarcă pe benzi de fundare din beton.50 m şi lăţimea la partea superioară 1.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. stâlpii au fost aduşi în şantier la gabaritul final. Anglia (1978) Structura: 37 de grinzi reticulare spaţiale cu secţiune triunghiulară. Pentru a permite trecerea. solidarizate prin sudură în şantier. având înălţimea de 2. 1988. la una din extremităţi. scale and technique. pentru a facilita racordarea închiderii cu continuitate de plan între perete şi acoperiş. îmbinate prin sudură în atelier. pe barele superioare înclinate ale stâlpului zăbrelit. deşi induce o încovoiere suplimentară în barele stâlpului. rezemarea se face vertical la 300 mm de axul ţevii exterioare a stâlpului. iar grinzile din două tronsoane. VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD După ORTON. Grinzile au o deschidere de 34. acesta comportându-se parţial ca un cadru. 89 . câte două rânduri de grinzi şi stâlpi sunt asociate cu diagonale în planul învelitorii. reazemele permit glisarea. Stâlpii şi grinzile sunt din ţevi rotunde. rezemarea se face în două puncte. pentru distanţele stâlpigrinzi ± 3 mm pe orizontală şi verticală). pentru preluarea forţelor orizontale.80 m. La extremităţile clădirii şi de o parte şi de alta a rosturilor. după punerea în poziţie. The way we built now: form. cele de la capetele clădirii sunt asociate şi la faţa interioară.40 m şi o contrasăgeată de 300 mm. lăsând liber jocul dimensional din variaţii de temperatură. la nivelul de călcare diagonalele stâlpului lipsesc.

cu grilă sau cu geam .20 m din benzi de neopren asociate scheletului din aluminiu extrudat. iar la mijloc termoizolaţie din spumă de răşină fenolică sau polistiren (la panourile curbe). la exterior. la interior tot aluminiu. serviciile şi alte utilităţi. 90 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. constau din panouri modulare . n) Placă de oţel cu găuri ovale pe suport din teflon. zona respectivă este închisă cu lamele reglabile din aluminiu (similare celor din tavan) REZEMARE GRINDĂ-STÎLP CARE PERMITE GLISAREA h) Bară superioară în lungul grinzii. Anglia (1978) VEDERE DIN INTERIOR SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETE Spaţiul interior este separat de închiderile exterioare printr-o zonă-tampon ce conţine structura. susţinute de lamele din sticlă fixate la nivelul tavanului şi pardoselii.50 m. fixat cu buloane de structura principală şi sunt fixate într-un raster 1. m) Rigidizare diagonală. Închiderile: Aceleaşi la nivelul acoperişului şi pereţilor. Panourile sunt susţinute de un schelet din profile Z de aluminiu extrudat. Panourile curbe de colţ sunt pline sau transparente. l) Bară transversală. k) ţeavă de rezemare. Panourile pline sunt constituite. benzile de neopren verticale folosesc şi ca scurgeri pluviale cu descărcare în canale colectoare din beton prefabricat dispuse în lungul clădirii.40 x 7.toate de aceleaşi dimensiuni. Închiderile complet vitrate ale faţadelor de capăt sunt realizate din geam rezistent la şoc în panouri de 2. j) Bară diagonală a stâlpului. din aluminiu puternic reflectant. i) Bară diagonală a grinzii.80 x 1.pline.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich.Ltd. b) Faţă interioară din aluminiu.VEST. 91 . Anglia (1978) SECŢIUNE ORIZONTALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. e) Profil din neopren. Andrew. h) Schelet de faţadă din aluminiu extrudat emailat. 1988. i) Bolţ şi piuliţă din oţel inox. d) Termoizolaţie. ZONA INTRĂRII După ORTON. INTRE PANOU PLIN ŞI PANOU VITRAT a) Faţă exterioară din aluminiu. f) Geam laminat. The way we built now: form. scale and technique. c) Ramă din aluminiu. g) şuruburi din oţel inox (6 /panou). j) ţeavă exterioară a grinzii / stâlpului reticular. IMBINARE INTRE GRINDA RETICULARĂ ŞI VITRAJUL DIN FAŢADELE DE CAPĂT FAŢADA SUD .

cu suprastructură din oţel şi infrastructură de beton. reazemă pe stâlpi circulari din oţel ce descarcă pe pereţii longitudinali ai infrastructurii. Grinzile au fost aduse în şantier premontate în trei tronsoane şi solidarizate in situ cu suduri. acestea sunt contravântuite în plan vertical cu diagonale în K. contrasăgeata este redusă la cca ½ pentru a asigura compatibilitatea deplasărilor cu cele ale peretelui. MARY'S ATHLETIC FACILITY / Notre Dame. Forţele orizontale pe direcţie transversală sunt preluate de grinzi şi stâlpi. funcţiune şi posibilităţi tehnologice. forţele laterale sunt preluate de stâlpi şi rigidizări tot prin efect de cadru. cu ajutorul unor tensori axiali. sunt din ţeavă rotundă cu grosime de 12 mm. Arhitecţi şi ingineri de structuri: C. foarte solizi. ceea ce determină un volum (cu înălţime necesară relativ mare) mai puţin agresiv în raport cu contextul şi economii în consumul de energie.66 m înălţime.10 m. care se comportă ca nişte cadre rigide articulate la bază. la capetele clădirii. Toate grinzile au o contrasăgeată iniţială de 178 mm. Stâlpii. Panourile transparente curbe de la partea superioară sunt realizate din plăci acrilice (cu bună comportare la factorii climatici) montate în profile de aluminiu. ca atare cca 50% din suprafaţa închiderilor nu este expusă. constau în două plăci de poliester armat cu fibre de sticlă şi termoizolaţie între ele. la acelaşi nivel.60 m. iar suprastructura din stâlpi şi grinzi în zăbrele de oţel. SUA (1977) Sală de sport multifuncţională. cu deschideri de 36. Grinzile au 1. Durata de execuţie: 11 luni. Clădirea este un exemplu de produs arhitectural ce îmbină fericit trei elemente fundamentale: geometrie. la 1/3 din deschidere şi pe linia stâlpilor. tălpile inferioare şi superioare ale grinzilor sunt asociate cu profile din oţel. Indiana. Grinzile de acoperiş. cu excepţia celor de capăt unde. Peste grinzi reazemă tabla suport a acoperişului cu cute de 114 mm înălţime. la fiecare 4 deschideri. Murphy Associates Clădirea este parţial îngropată (cca 4 m) fiind înconjurată de o colină artificială de 1. VEDERE DIN SPRE SUD-VEST Structura: Infrastructura (pereţi 30 cm + placă 15 cm) este din beton turnat in situ. în sens longitudinal.20 m înălţime deasupra cotei terenului natural. Toate îmbinările bulonate folosesc buloane de înaltă rezistenţă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ST. vitrajul este realizat din geam clar flotat de 13 mm. Pe direcţie longitudinală. Închiderile: Panourile verticale translucide au 64 mm grosime şi 3.68 m înălţime şi sunt dispuse la un interax de 6. F. 92 . toate sudurile au fost testate. asociată tălpilor superioare ale grinzilor prin suduri în puncte la cca 30 cm interax. sunt montate pe un schelet din aluminiu.

1988. The way we built now: form. Andrew. scale and technique. 93 . MARY'S ATHLETIC FACILITY / Notre Dame. SUA (1977) VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD-VEST PLAN NIVEL SUPERIOR După ORTON. Indiana.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ST. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.Ltd.

b) Stâlp din ţeavă rotundă ∅ 32 cm. g) Legătură longitudinală de rigidizare . c) Tablă cutată + termoizolaţie. cu profile de aluminiu. e) Placă curbă transparentă din răşini acrilice. i) 2 corniere 85 x 85 x 8 mm. Indiana. VEDERE A COLŢULUI DE SUD-EST 94 . k) legătură diagonală temporară din bară de oţel ∅ 25 mm. cu grosimea de 12 mm. MARY'S ATHLETIC FACILITY / Notre Dame.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ST. h) 2 corniere 85 x 85 x 6 mm. f) Legătură longitudinală de rigidizare . d) Panouri termoizolate din poliester armat pe schelet din aluminiu. prevăzute cu găuri ovale.profil superior. j) placă de oţel 9 mm grosime sudată de stâlp. 6 mm grosime. SUA (1977) SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN FAŢADA SUD: RACORDARE INTRE PERETE ŞI ACOPERIŞ DETALIU DE IMBINARE INTRE STÎLP ŞI GRINDĂ a) Grindă în zăbrele h = 1.profil inferior.68 m.

Andrew. Închiderile: Perete cortină integral vitrat. Această rezolvare conduce la o structură elegantă cu preţul unui mic consum suplimentar de oţel (în total 420 t de oţel. prinderea la partea superioară de grinzile spaţiale permite glisarea. Grinzile descarcă la fiecare capăt pe câte doi stâlpi circulari din ţeavă de oţel cu grosimea de 25 mm.25 m. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. scale and technique. pe faţadele lungi. Mathys Clădirea are o formă simplă. prismatică. structura este originală prin aceea că nu are contravântuiri verticale şi nici în planul învelitorii. absenţa primelor fiind posibilă datorită îmbinării rigide a stâlpilor la fundaţie. Arhitect: M. înălţimea utilă relativ mare este mascată prin îngroparea clădirii cu cca 4 m sub nivelul terenului. planşeu din tablă cutată cu secţiune înaltă. cu structură din oţel şi infrastructură de beton. Cele 3 tronsoane au fost ridicate şi poziţionate pe stâlpi şi 2 popi provizorii până la asamblarea definitivă. determinând reducerea încovoierii şi săgeţii în mijlocul deschiderii. pe 4. cu o structură din oţel cu trama 4. constituind o prezenţă discretă în relaţia cu peisajul natural. Durata de execuţie: 24 de luni. pentru a lăsa libere deformaţiile din variaţii de temperatură. 1988. stâlpii de faţadă sunt fixaţi numai sus şi jos. fiecare tronson fiind realizat prin solidarizarea cu buloane a barelor transversale şi grinzilor în zăbrele plane preuzinate la cca 18 m lungime. VEDERE DIN SPRE NORD Structura: 7 grinzi reticulare spaţiale cu raportul dintre înălţime şi deschidere h/d = 1/24. şi a celorlalte datorită prezenţei diagonalelor în alcătuirea grinzilor spaţiale. îmbrăcată în sticlă. grinzile plane sunt 4 şi conţin diagonalele grinzii spaţiale. 95 .20 m deschidere. In afară de folosirea pretensionării. Fiecare grindă spaţială a fost executată din 3 tronsoane. Schlup Ingineri de structuri: Schaffner and Dr.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. The way we built now: form.20 x 2. Elveţia (1976) Sală de sport în cadrul unei şcoli de gimnastică. jumătate faţă cel caracteristic grinzilor reticulare plane. la capătul celor trei bare în consolă faţă de stâlp este prevăzut un cablu vertical de pretensionare. care introduce întinderi suplimentare în barele de sus şi compresiuni în barele diagonale în consolă. respectiv 83 kg / mp). După ORTON.Ltd.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. Elveţia (1976) VEDERE AXONOMETRICĂ DIN SPRE VEST PLAN STRUCTURĂ DE ACOPERIRE 96 .

Van Nostrand Reinhold (UK) Co. s) Bară transversală din ţeavă rotundă de oţel 82. 1988.0 mm.40 m Înălţime: 2. Andrew. o) Jumătate de profil I 20.10 m DETALII NODURI 1 şi 2 m) Diagonală din ţeavă rotundă de oţel 140 x 4. v) Profil U 18.5 x 3. Elveţia (1976) VEDERE DE JOS IN SUS IN LUNGUL GRINZII SPAŢIALE SECŢIUNE TRANSVERSALĂ CURENTĂ PRINTR-O GRINDĂ RETICULARĂ SPAŢIALĂ Lăţime la partea superioară: 8.1 mm.Ltd.2 mm. sudată. p) Platbandă superioară continuă 180 x 14 mm sudată de profilul I. n) Placă de capăt pentru diagonală. q) Plăci 150 x 104 x 10 mm de o parte şi de alta a barei transversale.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. r) Placă de ranforsare la partea inferioară 170 x 620 x 10 mm. scale and technique.7 x 7. u) 2 LL 200 x 100 x 10 mm. t) Diagonală din ţeavă rotundă de oţel 139. După ORTON. 97 . The way we built now: form. w) Platbandă continuă 150 x 12 mm.

c) Bară transversală. h) Prinderea profilului U de grindă. cu posibilitate de glisare. i) Vitraj dublu cu geam de 8 mm. cu ochiuri de 4. f) Profil U 20. d) Cablu de pretensionare în ţeavă de oţel ∅ 95 mm.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. b) Bară longitudinală superioară.25 m. l) Grilă încălzire. k) Coloană pluvială. Elveţia (1976) a) Bară diagonală. e) Ancoraj cablu. SECŢIUNE VERTICALĂ (sus) ŞI ORIZONTALĂ (jos) PRIN FAŢADĂ în dreptul unei coloane pluviale VEDERE DIN INTERIOR A FAŢADEI NORD-EST 98 . j) Traversă profil T.20 x 2.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE

CHLORIDE TECHNICAL OFFICES / Swinton, Manchester, Anglia (1978)
Birouri şi atelier de producţie, cu structură din oţel şi închideri metalice tip sandwich. Arhitecţi şi ingineri de structuri: Building Design Partnership Este o soluţie constructivă devenită 'clasică' pentru hale industriale, sub forma unor sisteme prefabricate. Clădirea, amplasată într-o zonă industrială, demonstrează calitatea reală care poate fi obţinută cu această tehnologie şi potenţialului arhitectural al tablei cutate, exemplificând un „stil industrial vernacular”.

VEDERE DIN SPRE SUD-EST

PLAN PARTER

Structura: Intr-un unic volum prismatic, clădirea include două corpuri separate printr-un perete de cărămidă de 45 cm: corpul de birouri are 2 nivele, atelierul are 1 nivel. Pentru corpul de birouri, constă în 6 cadre portal din profile I de oţel la 6.09 m interax, cu o deschidere de 22 m; îmbinarea grindă - stâlp este întărită cu un profil suplimentar cu înălţime variabilă adăugat la partea inferioară a grinzii (grindă „vutată”). Pe direcţie longitudinală, capetele superioare ale stâlpilor sunt asociate cu o grindă de rigidizare. Planşeul nivelului superior de birouri este constituit dintr-o dală de b.a. de 25 cm, susţinută de stâlpii marginali şi de stâlpi intermediari, cu o tramă de 6.10 x 7.32 m; în dreptul stâlpilor, grosimea dalei este majorată la 30 cm. Atelierul are acelaşi tip de structură cu cadre portal; pe una din faţade 2 dintre stâlpi au fost suprimaţi iar încărcările din acoperiş sunt preluate de o grindă marginală care le transferă stâlpului rămas. Forţele orizontale sunt preluate de cadrele transversale rigide, articulate la bază; plăcile de bază ale stâlpilor sunt fixate de fundaţii cu câte 4 buloane ∅ 19 mm, dispuse în colţurile unui pătrat cu latura de 200 mm. Pe direcţia longitudinală, forţele orizontale sunt preluate prin efectul de cadru creat de conlucrarea dintre placa de beton şi stâlpi; stâlpii interiori sunt fixaţi la fundaţii cu 4 buloane dispuse în colţurile unui pătrat cu latura 400 mm şi o placă de bază de 30 mm grosime, realizându-se o îmbinare semi-rigidă.
După ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.Ltd. 1988.

99

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE

CHLORIDE TECHNICAL OFFICES / Swinton, Manchester, Anglia (1978)

VEDERE AXONOMETRICĂ DIN SPRE SUD-EST

100

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE

CHLORIDE TECHNICAL OFFICES / Swinton, Manchester, Anglia (1978)

SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR IN ZONA DE BIROURI

DETALIU DE FAŢADĂ EST (VEST) IN ZONA UNUI BOVINDOU PENTRU ECHIPAMENTE DE AER CONDIŢIONAT

a) Stâlp profil I 602 x 228 mm; b) Grindă profil I 356 x 171 mm; c) Profil I de ranforsare a nodului; d) Îngroşare a plăcii de beton la 30 cm în dreptul stâlpilor; e) Placă suport din oţel 100 x 20 mm, sudată de stâlp; f) Grindă de bordaj profil I 203 x 133 mm; g) Profil din tablă formată la rece; h) Profil U 152 x 76 mm; i) Montant din tablă formată la rece 200 x 75 mm; j) Bară de suspendare din oţel ∅ 12 mm; k) 4 bolţuri ∅ 19 mm, l = 305 mm + placă de bază 20 mm grosime; l) Panou sandwich cu feţe din tablă de oţel; m) Tablă de oţel; n) Placă ipsos + termoizolaţie; o) Tavan suspendat.

Închiderile: Atît pereţii cît şi acoperişul sunt realizaţi cu un sistem de panouri sandwich standardizate, cu lăţimi de 715 mm, cu faţa exterioară din tablă cutată de culoare brun închis. Panourile curbate sunt realizate dintr-un unic strat de tablă, cu termoizolaţie separată din fibre de sticlă şi închidere interioară din plăci de ipsos. Vitrajele sunt din geam de 6 mm în culoarea bronzului, cu schelet secundar din aluminiu. Panourile de acoperiş reazemă pe grinzi secundare din profile de tablă formate la rece, de 200 mm înălţime, la cca 2 m interax. Panourile de pereţi sunt susţinute de 4 rigle orizontale, din profile U de tablă, fixate de stâlpii principali şi între ele cu bare de suspendare. Rosturile verticale între panouri sunt acoperite cu benzi plane care ritmează faţada. Clădirea nu are jgheaburi şi burlane; deasupra ferestrelor sunt prevăzute profile de protecţie; ploaia se scurge pe pereţi şi este colectată la partea inferioară într-un canal de beton prefabricat. Terminaţiile plăcilor de acoperiş sunt etanşate cu 2 rânduri de mastic de butil. Durata de execuţie: 8 luni.
După ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.Ltd. 1988.

101

VEDERE DINSPRE SUD VEST Structura: Stâlpi perimetrali din profile H (203 x 203 mm la parter). greutatea relativ mică a plăcii reduce încărcarea stâlpilor perimetrali. reazemă pe stâlpii perimetrali şi pe tubul de beton. Kirkpatrick and Partners Exemplu tipic de clădire comercială de birouri. la jumătatea deschiderii. având 70% din aria de nivel liberă. cu rol de contravântuire. Wilson. grinzi de bordaj în zăbrele. la 3 m interax. 102 . Arhitecţi: GMW Partnership Ingineri de structuri: Scott. circulaţiile verticale şi serviciile sunt grupate într-un tub de beton armat.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE BANQUE BELGE OFFICES / Londra. cu structură din oţel şi pereţi cortină din aluminiu. Anglia (1977) Clădire de birouri cu 7 niveluri. Grinzile cu deschidere 12 m din profile I (610 x 229 mm). grinzile principale sunt asociate între ele cu grinzi în zăbrele. Grinzile sunt asociate cu gujoane unei plăci de 14 cm din beton uşor turnat peste tablă cutată. nu există stâlpi intermediari. pentru eliminarea vibraţiilor.

Placa de beton lucrează ca o diafragmă rigidă. scale and technique.Ltd. fundaţia este un radier general de 2 m grosime. Andrew. 103 . The way we built now: form. Anglia (1977) Jumătate din încărcările gravitaţionale şi toate forţele orizontale sunt preluate de tubul rigid din beton. PLAN ETAJ CURENT VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD-VEST După ORTON. transferând încărcările orizontale către tub. Infrastructura are 2 nivele. 1988. nici din acţiuni gravitaţionale. nici din cele orizontale.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE BANQUE BELGE OFFICES / Londra. Stâlpii perimetrali fiind foarte zvelţi nu preiau nici un fel de încovoiere substanţială. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.

Grinzile în zăbrele perimetrale sunt îmbrăcate în plăci de vermiculit şi fac parte dintr-o barieră antifoc între nivele. b) Grindă în zăbrele 455 mm înălţime. din profile de bronz de aluminiu. f) Grindă de bordaj din beton prefabricat. Anglia (1977) Elementele structurale principale din oţel au asigurată o rezistenţă la foc de 2 ore prin folosirea unui spray mineral pentru grinzi şi îmbrăcarea în plăci de vermiculit cu faţă de aluminiu a stâlpilor. Structura de oţel a fost ridicată în 15 săptămâni. n) Grilă de inducţie aer condiţionat. Peretele cortină a fost montat fără schele. e) Placă beton 14 cm. cu geam exterior de culoare închisă termoabsorbant şi geam clar la interior. 104 . este dispus după o tramă cu înălţimea egală cu înălţimea de nivel şi lăţime de 3 m. din interiorul clădirii. având dedesubt o gură de evacuare a fumului. i) Grilă evacuare fum. peste tablă cutată. Vitrajul este dublu.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE BANQUE BELGE OFFICES / Londra. m) Grilă absorbţie aer. c) Placă de vermiculit cu faţă din aluminiu. inclusiv 4 săptămâni necesare pentru montarea tablei cutate de planşeu. Închiderile: Scheletul peretelui cortină. g) Pardoseală supraînălţată. Durata totală a execuţiei: 28 de săptămâni. ulterior turnării tubului de beton. l) Unitate de inducţie aer condiţionat. k) Tavan suspendat. h) Geam termoabsorbant 6 mm + strat aer 12 mm + geam clar 12 mm. d) Barieră antifoc. este fixat de stâlpi cu prinderi reglabile. îmbrăcată cu plăci de vermiculit. SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN FAŢADĂ DREPTUL PLANŞEULUI DE ETAJ CURENT IN a) Stâlp profil H 203 x 203 mm. j) Chit rezistent la foc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful