COORDONATOR General de brigadă dr.

CRÎNGUŞ Ion AUTORI Maior DRAGOMIR Ilie Căpitan NIŢU Adrian Locotenent BOALBEŞ Marian

ÎNDRUMAR
DE CRIMINALISTICĂ PENTRU JANDARMI

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative BUCUREŞTI, 2008

EDITOR: INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE Centrul de Documentare şi Pedagogie

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi - Bucureşti: Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-745-069-2 343.9

– Ediţia I /2008 – DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE EDITAT 01.05.2008 _ COD ÎCJ – II/08 Copyright © Jandarmeria Română_2008 All rights reserved Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise.

CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, Sector 1, Bucureşti Telefon/fax: 0040 21-3198041 Metropolitan: 1-16553, 1-16555 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet cdp3@gama-b-1.mai.intranet

ARGUMENT
Îndrumarul de criminalistică pentru jandarmi, elaborat în vederea realizării unui sistem juridic unitar în cadrul unităţilor din Jandarmeria Română, se adresează specialiştilor din domeniu, constituindu-se într-un instrument de lucru adaptat cerinţelor şi particularităţilor caracteristice activităţii. În cadrul secţiunilor menţionate, este abordată, într-o manieră riguroasă sub aspectul prevederilor legale, problematica corespunzătoare unor categorii importante de activităţi în acest domeniu, a căror tratare s-a impus ca urmare a importanţei şi frecvenţei acestora. Cuprinsul îndrumarului reuneşte, prezentate într-o formă integrată, terminologia de specialitate, unele proceduri, modelele şi cerinţele standard privind forma şi conţinutul documentelor specifice. Materia de specialitate este sistematizată într-o formă optimă, în vederea facilitării utilizării îndrumarului, conform necesităţilor fiecărui domeniu de activitate. Având în vedere nevoia reală a unei lucrări de acest gen considerăm că aceasta oferă oportunităţi în planul desfăşurării performante şi organizate a activităţii în cadrul structurilor de profil ale unităţilor Jandarmeriei Române. De asemenea, apreciem că efortul nostru de a veni în sprijinul specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul juridic se constituie într-un început favorabil, însă perfectibil în domeniu. În acest sens, având în vedere perspectiva modificării prevederilor actelor normative cu incidenţă asupra materiei, dar şi a valorificării experienţei dobândite în practică, iniţiativa colegilor în sfera actualizării, completării şi/sau diversificării unor aspecte de importanţă din cadrul problematicii de specialitate, este binevenită pe parcursul activităţii.

–3–

CUPRINS

1

2

3

Consideraţii generale privind criminalistica……………………..... 1.1. Noţiunea şi obiectul criminalisticii………………………………. 1.2. Sistemul criminalisticii……………………………………….…... 1.3. Activitatea criminalistică în Jandarmeria Română………..…... Cadrul legal şi conceptual privind desfăşurarea 1.3.1 activităţii criminalistice în îndeplinirea misiunilor specifice Jandarmeriei Române................................... Metodologia organizării şi desfăşurării activităţii 1.3.2 criminalistice în Jandarmeria Română………………… Metodologia constatării infracţiunilor de către 1.3.3 jandarmi………………………………………………...…. Aspecte privind activitatea criminalistică desfăşurată pe linia constatării faptelor antisociale săvârşite pe 1.3.4 timpul sau în legătură cu un joc sau cu o manifestare sportivă…………………………………..………………... Spe ţe din practica judiciară a Jandarmeriei Române… 1.3.5 Identificarea criminalistică…………………………..…….…………... 2.1. Noţiunea, obiectul şi importanţa identificării criminalistice….. 2.2. Etapele identificării criminalistice……………………….……...... 2.3. Felurile identificării………………………………………..………. Metoda examinării comparative folosită în identificarea 2.4. criminalistică……………………………………………….……... Fotografia judiciară……………………………………………………... 3.1. Fotografia judiciară – noţiune, importanţă şi clasificare………. Fotografia judiciară operativă la faţa locului – procedee de 3.2. fotografiere, genurile fotografiei judiciare operative la faţa locului…………………………………………………………….… 3.3. Filmul şi videofonograma judiciară……………………………… Investigarea faptelor şi documentarea probelor cu ajutorul 3.4. fotografiilor judiciare……………………………………………… –5–

9 9 13 16 16 18 23

33 41 65 65 68 73 74 76 76 79 89 92

4

5

6

Planşa fotografică şi schiţa locului faptei……………………….…. 4.1 Planşa fotografică…………………………………………..……. 4.2 Schiţa locului faptei………………………………………………. Urmele criminalistice– noţiune şi clasificare…………………….… 5.1. Noţiunea de urmă în sens criminalistic………………………… 5.2. Clasificarea generală a urmelor……………………………….… 5.3. Conceptul de mijloc material de probă……………………….… Operaţiuni tehnico-criminalistice ce se desfăşoară în legătură cu urmele………………………………………………………………..… Operaţiuni tehnico-criminalistice ce se desfăşoară în legătură 6.1. cu urmele………………………………………………………….. Căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea şi ridicarea în sens 6.2. criminalistic a urmelor în stare latentă…………………………. Procedee şi tehnici criminalistice de ridicare a urmelor şi 6.3. mijloacelor materiale de probă………………………………..… 6.3.1. Procedee şi tehnici de ridicare a obiectelor purtătoare de urme…………………………………...… 6.3.2. Procedee şi tehnici de ridicare a urmelor formă…..… 6.3.3. Procedee şi tehnici criminalistice de ridicare a urmelor materie ......................................................... Particularităţi ale ridicării anumitor categorii de urme 6.3.4. criminalistice ……………………………….…………… 6.3.5. Particularităţi în ridicarea unor urme ale obiectelor Trusele criminalistice universale şi specializate………………..... 7.1. Trusa criminalistică universală………………………………….. Folosirea materialelor din trusa criminalistică universală la 7.2. executarea operaţiunilor tehnico-criminalistice……………..… 7.3. Întreţinerea truselor criminalistice…………………………....... Cercetarea criminalistică a urmelor papilare……………………… 8.1. Noţiunea şi importanţa urmelor papilare…………………….… 8.2. Modul de formare şi clasificarea urmelor de mâini…………… 8.3. Desenele papilare…………………………………………..…… Mijloacele tehnice şi procedeele de relevare a urmelor 8.4. papilare de pe diferite suporturi…………………………...……. 8.5. Ridicarea urmelor papilare de pe diferite suporturi………….…..... 8.6. Elementele individuale de identificare în dactiloscopie………. 8.7. Regula celor 12 puncte coincidente…………………………….…. –6–

95 95 97 105 105 107 118 120 120 135 141 144 144 150 151 155 163 163 165 165 167 167 169 170 174 177 181 188

7

8

Urmele secundare ale împuşcăturii……………………..4. 12. 12..9 10 .….. Semnalmentele dinamice (funcţionale) ……………….…..1. 11 12 13 Amprentarea persoanelor…………………………………………….... Problemele ce se pot rezolva prin examinarea armelor de 11. Situaţii în care se impune amprentarea……………………….. Identificarea persoanelor după semnalmente………………. 13. legătură cu aceste categorii de urme………………………… 10.1. Urmele create prin folosirea armelor de foc……………...……. acestor urme…………………………………………………… Operaţiuni tehnico-criminalistice ce trebuie executate în 10.2.4.2. Operaţiuni tehnico-criminalistice ce trebuie executate în 11. Probleme care se pot rezolva prin examinarea urmelor 12... Obţinerea modelelor pentru comparaţie………………. experţi…………………………………………………………..2.1.4..…….. Urmele principale……………………………………….3..……….. foc şi ale urmelor acestora…………………………………. Probleme ce pot fi rezolvate de către specialişti sau 10. Categorii de urme biologice…………………………………… Operaţiuni tehnico-criminalistice ce se desfăşoară în 12..…….. 13.. Baza legală a activităţii criminalistice de amprentare a 9.. 9. 13. persoanelor…………………………………………………. legătură cu urmele armelor de foc……………………………..4. persoanelor de către jandarmi………………………………….. 9.. biologice………………………………………………………..3. Mijloace tehnice şi procedee de alcătuire a portretului robot….…….5.. Amprentarea persoanelor…………………………………..…… Reguli ce trebuie respectate cu ocazia amprentării 9. legătură cu urmele biologice…………………………….….5...2..…… Urme create de încălţăminte.3. 11. 13. Noţiunea şi importanţa urmelor biologice………………….. Noţiuni generale privind modul de formare şi importanţa 10.. 13. Balistica judiciară – noţiune şi importanţă…………………..…….1. Semnalmentele anatomice……………………………..... 11.3.……. Cartotecile informatizate care utilizează semnalmentele…… –7– 190 190 191 191 192 194 194 199 205 206 207 207 208 211 213 220 223 223 224 224 235 236 236 247 250 253 257 ..… Urmele biologice……………………………………………………. de mijloace de transport şi de instrumentele de spargere………………………………………….. Semnele particulare……………………………………….3.1.4...2. 11..

.. Pregătirea şi efectuarea cercetării la faţa locului…………… 14... 14. 15. Capcanele criminalistice…………………………………………….. Noţiunea şi importanţa capcanelor criminalistice………….. Primele măsuri ce trebuie luate de către jandarmii care sosesc primii la faţa locului……………………………. ocazia cercetării la faţa locului………………………………. 14..1.14 Cercetarea la faţa locului………………………………………….2.. unei capcane tehnico-criminalistice…………………….3..4.… 15. Organizarea unei capcane criminalistice chimice…………...2. Fazele cercetării la faţa locului……………………………….3.....6 Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului……………..… Condiţiile şi factorii ce trebuie să existe pentru organizarea 15... Activităţile desfăşurate de către specialistului criminalist cu 14..1........…... Noţiunea şi importanţa cercetării la faţa locului………...……. Tipuri de capcane tehnico-criminalistice………………….4. Bibliografie selectivă……………………………………………….5. 261 261 264 265 269 272 273 277 277 279 281 283 291 15 –8– . 14.. 15. 14.…....

o lucrare intitulată „Reguli ce urmează a se păzi în privegherea şi cercetarea vinovaţilor”.1. se cuvine subliniat faptul că. respectându-se dispoziţiile prevăzute în Constituţie şi în celelalte legi. tot astfel s-a făcut simţită nevoia căutării unor mijloace care să asigure posibilitatea aflării adevărului sau identificarea celor vinovaţi. Noţiunea şi obiectul criminalisticii În orice societate. altfel decât printr-un sistem de probaţiune empiric sau religios. cuprinzând unele elemente de ordin tactic şi metodologic. Apariţia criminalisticii ca ştiinţă de sine stătătoare coincide cu apariţia.1. remarcabile prin originalitatea lor. în România începe să fie practicată fotografia judiciară. Referitor la evoluţia criminalisticii în ţara noastră. Consideraţii generale privind criminalistica 1. a „Manualului judecătorului de instrucţie” al lui Hans Gross. ceea ce a situat ţara noastră pe unul din primele locuri în Europa în domeniul criminalisticii. apărarea ordinii de drept este posibilă prin activităţi de prevenire şi combatere eficientă cu metode ştiinţifice a faptelor antisociale. serviciu ale cărui rezultate au fost mai puţin notabile din cauza folosirii unui –9– . În România. la Iaşi. Primul serviciu de identificare judiciară se înfiinţează în anul 1895. este evidentă necesitatea existenţei unui sistem ştiinţific coerent. la identificarea şi urmărirea cu operativitate a infractorilor este denumită „CRIMINALISTICĂ”. destinat investigării faptelor penale. ştiinţa care ajută la descoperirea faptelor penale. al XIX-lea. De aceea. încă de la apariţia acestei ştiinţe la sfârşitul secolului al XIX-lea. îşi face apariţia. la sfârşitul sec. Aşa cum apariţia dreptului a însemnat o necesitate istorică. În 1879. au existat preocupări efective ale unor oameni de ştiinţă în sensul elaborării şi introducerii de elemente de criminalistică în procesul judiciar. Încă din secolul al XIX-lea. în timpul domniei lui Nicolae Şuţu.

dactiloscopie şi balistică judiciară. paralel cu o restructurare a organizării laboratoarelor de specialitate şi. dr. – 10 – . „Falsul în documente şi fotografia în serviciul justiţiei” (1900) sau „Tratatul de grafologie şi expertiză în falsuri” (1910) al criminalistului Mihail Moldoveanu. odată cu asigurarea unei dotări corespunzătoare a organelor de cercetare şi urmărire penală. se întreprind studii vizând iniţierea unor metode de cercetare criminalistică a falsurilor în înscrisuri şi de identificare a persoanei după scris. dar şi cercetarea ştiinţifică criminalistică. În primii ani postbelici. a lipsei de interes manifestat de vechiul regim. din cauza uzurii fizice şi morale a mijloacelor tehnicoştiinţifice. publicată de dr. rezultatele au fost mai puţin notabile. în general. constând într-o fişă antropometrică. După primul război mondial. Ulterior însă. Până în anul 1980. Pentru perfecţionarea procesului de identificare s-a recurs la dactiloscopie şi. inclusiv fotografia din faţă şi din profil a infractorului. în special sub aspect tehnico-ştiinţific. obţine primele rezultate în descoperirea infractorilor după urmele mâinii. în acest sens. Astfel. Un moment important este reprezentat de înfiinţarea Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratul General al Miliţiei. Constantin Ţurai în anul 1937. Secolul XXI coincide cu introducerea treptată a celor mai moderne metode de investigaţie. prof. Începând cu anul 1930. în anul 1956 a fost înfiinţat Institutul de Criminalistică al Procuraturii Generale şi în 1958 a Laboratorului Central de Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul Justiţiei. Mina Minovici. laborator ce îşi constituise structuri interjudeţene la Bucureşti şi Cluj. fiind aprofundată cercetarea ştiinţifică în traseologie. Aceasta foloseşte metode şi mijloace tehnicoştiinţifice în cercetarea locului săvârşirii infracţiunilor şi la examinarea probelor şi mijloacelor de probă prin expertize criminalistice şi constatări tehnicoştiinţifice. dr. dispuse în condiţiile legii. Putem aminti. cu un caracter aplicativ. se înfiinţează institute şi laboratoare de specialitate în preocupările cărora au intrat nu numai problemele practice. a sistemului de urmărire penală. mai ales. Rezultatul acestor cercetări a făcut obiectul lucrării „Elemente de poliţie tehnică”. care conţinea şi impresiunile primelor patru degete de la mâna dreaptă. Mina Minovici. pe baza cercetărilor proprii. Paralel cu dezvoltarea dactiloscopiei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi sistem greoi de identificare. în anul 1909. întreg domeniul investigaţiei criminalistice intrând într-un con de umbră. oameni de ştiinţă ca Henri Stahl şi Mihail Kernbach se apleacă cu atenţie asupra posibilităţilor de perfecţionare a expertizei grafice şi a falsului în înscrisuri. al activităţii acestor instituţii se concretizează într-un număr de lucrări de specialitate. activitatea în domeniul criminalisticii devine mai complexă. rezultatul cercetării ştiinţifice şi. lucrarea prof.

ridicarea şi examinarea urmelor infracţiunii. fixarea. Obiectul criminalisticii Fiind disciplină de sine stătătoare destinată descoperirii şi cercetării infracţiunilor în scopul aflării adevărului într-o cauză penală. indiferent de specificul compartimentului unde este încadrat. precum şi a altor ştiinţe aplicate pentru prevenirea. ci şi studierea cauzelor generatoare ale diferitelor genuri de infracţiuni. a mijloacelor de transport. genetică etc. – 11 – . cercetare şi prevenire a infracţiunilor. examinării şi interpretării probelor judiciare. Această ştiinţă nu are în vedere doar descoperirea infracţiunilor şi probarea vinovăţiei. precum şi procedee tactice destinate descoperirii. în scopul identificării făptuitorilor şi obiectelor care poartă sau creează urme. Fiecare jandarm. d) elaborarea de măsuri şi metode specifice pentru prevenirea infracţiunilor. criminalistica este considerată ştiinţa care elaborează metodele tactice şi mijloacele tehnico-ştiinţifice de descoperire. informatică. a instrumentelor folosite. a fenomenelor fizico-chimice. în scopul obţinerii unor rezultate optime cu cheltuieli minime de efort. descoperirea. Din analiza teoriei şi practicii judiciare în domeniu se desprinde definiţia criminalisticii considerată drept „ştiinţa care elaborează şi foloseşte mijloace şi metode tehnico-ştiinţifice. matematică. e) adaptarea la necesităţile proprii a unor metode specifice altor ştiinţe: fizică. chimie. efectuării expertizelor şi constatărilor tehnico-ştiinţifice. medicină.. descoperirea şi cercetarea infracţiunilor. în scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor şi a altor încălcări ale legii. identificării făptuitorilor şi administrării probelor necesare aflării adevărului în procesul penal şi prevenirii faptelor antisociale”.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Criminalistica s-a format şi dezvoltat din cerinţele muncii practice de luptă împotriva fenomenului infracţional şi s-a impus prin aportul deosebit de util şi valoros în activitatea de urmărire penală şi de judecată. fixării. propunând măsuri. mijloace tehnice şi procedee ştiinţifice de prevenire a acestora. relevarea. b) elaborarea unui sistem de metode şi procedee specifice. criminalistica are obiect propriu de studiu care presupune desfăşurarea unor activităţi pentru: a) elaborarea de metode şi mijloace pentru căutarea. c) studierea practicii judiciare în scopul valorificării şi fundamentării ştiinţifice a experienţei tuturor organelor abilitate în investigarea infracţiunilor. trebuie să dispună de cunoştinţe teoretice şi practice de criminalistică. având la bază folosirea logicii şi psihologiei judiciare. biologie. Într-o altă definiţie. mijloace şi timp.

fermităţii impune manifestarea unui adevărat cult pentru adevăr şi hotărâre pentru a asigura tragerea la răspundere penală a celor ce au comis fapte penale. urmărindu-se în acest fel ca nicio persoană care a încălcat legea să nu se sustragă de la răspunderea pentru fapta comisă şi să nu rămână nepedepsită şi nicio persoană nevinovată să nu fie cercetată şi pedepsită pe nedrept. operativ şi oportun a tuturor activităţilor de urmărire penală. 6. cum ar fi: 1. cât şi probe în apărarea celui învinuit. iar tragerea la răspundere penală a autorului să se facă. întâlnim şi alte principii specifice criminalisticii. apelând la toate posibilităţile oferite de ştiinţa şi tehnica modernă pentru lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei. Pentru realizarea scopului criminalisticii în activitatea practică trebuie respectate următoarele principii cu aplicabilitate generală: 1. obiectivităţii dictează ca în activitatea de administrare a probelor să nu se pornească niciodată de la idei preconcepute. 7. necesităţii şi oportunităţii – organele judiciare trebuie să întreprindă doar acele măsuri care sunt strict necesare pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorilor. iar administrarea probelor în cauză să nu fie tergiversată. Alături de aceste principii cu aplicabilitate generală. în scopul identificării celor mai eficiente metode de prevenire şi combatere. principiul legalităţii – presupune respectarea cu stricteţe a dispoziţiilor legale în vigoare. fiind confidenţiale. 2. g) asigurarea efectuării în mod organizat. conspirativităţii solicită păstrarea cu stricteţe a secretului privind activităţile desfăşurate şi a rezultatelor obţinute. datele referitoare la probele din dosar şi cele privitoare la învinuiţi. aflării adevărului presupune reflectarea exactă a realităţii obiective în concluziile desprinse de organele judiciare prin intermediul probelor. operativităţii impune luarea tuturor măsurilor pentru ca faptele ce constituie infracţiuni să fie constatate la timp. – 12 – . 8. martori etc.. administrând atât probe în acuzare. 4. a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor. 5. inculpaţi. cât mai aproape de momentul comiterii lor. procesul investigării infracţiunilor constituie un caz particular de cunoaştere a realităţii obiective. prezumţiei de nevinovăţie trebuie privit din prisma investigării criminalistice în sensul că sunt interzise orice încercări de stabilire cu orice preţ şi în orice mod a vinovăţiei unei persoane. 3. precum şi a modurilor de operare folosite la săvârşirea faptelor penale.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi f) cunoaşterea fenomenului infracţional şi a evoluţiei acestuia.

folosite sau produse ale actului ilicit. 6. 3. victimei şi a altor persoane implicate. în vederea identificării făptuitorului. respectiv mijloacele. efectuate în cadrul expertizei respective a urmelor infracţiunii. Tehnica criminalistică Tehnica criminalistică elaborează mijloacele tehnico-ştiinţifice pe care le aplică organele judiciare şi experţii criminalişti în activitatea de descoperire. interpretare şi examinare. în scopul identificării făptuitorilor. consumarea unui fenomen legat de infracţiune produce în aceleaşi condiţii aceleaşi efecte. în sensul că sunt elaborate şi utilizate de către specialiştii în domeniu sau pot fi preluate din alte ştiinţe. tactic şi metodologic aparent distincte. determinării împrejurărilor în care a avut loc o faptă penală. dar aflate într-o pronunţată legătură.2. a mijloacelor materiale de probă. metodele şi procedeele aplicate la descoperirea. instrumentelor etc. Cele preluate în marea lor majoritate sunt adaptate specificului şi scopurilor proprii cercetărilor criminaliste. Sistemul criminalisticii Criminalistica reprezintă ştiinţa care elaborează metodele tactice şi mijloacele tehnico-ştiinţifice de descoperire. săvârşirea unei infracţiuni determină modificări materiale în mediul înconjurător. există un raport invers proporţional între timpul scurs de la data săvârşirii infracţiunii şi şansele de descoperire a autorului. – mijloacele şi metodele destinate examinărilor criminalistice. dar nu pot fi identice decât cu ele însele. a tuturor materialelor şi mijloacelor de probă. Dat fiind scopul acestei ştiinţe. Mijloacele tehnice menţionate se împart în cele de provenienţă proprie criminalisticii. ridicare şi cercetare.. 4. 5. cercetare şi prevenire a infracţiunilor. orice persoană ce a comis o faptă penală şi orice obiect folosit la producerea ei pot fi asemănătoare unele cu altele. În criminalistică se disting trei genuri de mijloace tehnico-ştiinţifice: – tehnica de teren. a armelor. orice activitate infracţională lasă urme şi se consumă în timp şi spaţiu. pe teren şi în laborator a urmelor infracţiunii. a victimelor. fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii. fixare. aportul criminalisticii la soluţionarea cauzelor penale se manifestă pe trei planuri: tehnic. 1. a tot felul de surse materiale de probe. Expertiza criminalistică reprezintă un domeniu de activitate judiciară – 13 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 2.

care studiază urmele lăsate de armele de foc portabile. urmele lăsate de acestea în diverse locuri sau desprinse din ele şi rămase în câmpul infracţiunii. care foloseşte pentru identificarea persoanelor. h) fonetica (fonoscopia) judiciară vizează identificarea persoanelor după voce şi vorbire. tehnica criminalistică a propus şi realizat diferite dispozitive şi instalaţii care să îngreuneze sau să facă imposibilă săvârşirea unor infracţiuni ori să împiedice producerea consecinţelor dăunătoare ale faptelor penale. precum şi rezultate din concluziile expertizelor criminalistice. c) traseologia judiciară. Un rol preventiv îl au şi cartotecile de identificare (modus operandi. b) dactiloscopia judiciară – se ocupă cu examinarea amprentelor digitale. a muniţiilor. materialelor explozive. g) portretul vorbit este un sistem de examinare şi identificare a persoanelor sau cadavrelor după semnalmente. Plecând de la cunoaşterea împrejurărilor comiterii faptelor penale. în scopul stopării numărului de fapte penale şi limitarea prejudiciului. În acest sens putem enumera sistemele de pază şi alarmare. dar şi a unor obiecte şi fenomene după zgomote specifice înregistrate ocazional. animalelor sau obiectelor. În funcţie de obiectul de studiu. tehnica criminalistică se divide în următoarele subramuri: a) fotografia judiciară. e) balistica judiciară. a obiectelor furate sau găsite). stabilirea autenticităţii unor documente ori bancnote. identificarea falsurilor şi a materialelor scripturale. determinarea distanţei şi direcţiei de tragere. – 14 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi bine determinat şi deosebit de important în stabilirea adevărului într-un proces penal. f) antropologia judiciară se ocupă cu studierea scheletului uman (în întregime sau parţial) în scopul identificării cadavrelor. cât şi de la constatările făcute prin studierea modului de operare al infractorilor. palmare şi plantare în scopul identificării persoanelor. ce pot fi aplicate în locurile şi mediile cu vulnerabilitate. capcanele criminalistice. folosirea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi aplicarea acestora la nevoile judiciare (respectiv tehnica digitală). filmul şi videofilmul – se ocupă de adaptarea. – compartimentul tehnic al criminalisticii. dar şi identificarea maşinilor de scris. care contribuie la descoperirea operativă a infractorilor recidivişti şi implicit la împiedicarea lor de a mai comite infracţiuni. d) grafoscopia judiciară (grafica) are ca obiect identificarea autorului după scris şi semnătură. copiatoare ori scanare.

cum ar fi de exemplu. efectuarea percheziţiilor. confruntarea şi reconstituirea. luarea măsurilor asigurătorii. bazate pe respectarea strictă a prevederilor legale şi ţinându-se cont de regulile generale ale tehnicii şi tacticii criminalistice. destinate efectuării unor acte de procedură sau activităţi procedurale. Ea presupune urmarea unei anumite conduite de către organele judiciare. ascultarea învinuitului sau a inculpatului. de natura şi condiţiile în care se desfăşoară acţiunea procesuală. plecându-se chiar din momentul cercetării la faţa locului. – prezentarea pentru recunoaştere. Partea tactică a criminalisticii este rezultatul studierii şi generalizării practicii judiciare. Tactica criminalistică asigură suportul ştiinţific pe baza căruia sunt realizate multe dintre activităţile de investigaţie sau procedurale. a persoanei vătămate. dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a expertizelor. cu o rezonanţă particulară în aflarea adevărului. destinate descoperirii şi administrării probelor necesare dovedirii existenţei sau inexistenţei elementelor – 15 – . se realizează şi o puternică influenţă educativă atât asupra învinuiţilor şi inculpaţilor în cauză. Folosind aceste reguli. La elaborarea procedeelor tactice se va ţine cont de cerinţele legislaţiei procesual penale. părţii vătămate şi a părţii responsabile civilmente. iar autorii identificaţi cu operativitate. respectiv principiile generale care stau la baza tuturor activităţilor de urmărire penală şi tactica desfăşurării diferitelor activităţi concrete. faptele penale sunt descoperite şi probate în timp scurt. cât şi în faza judecăţii. reţinerea şi arestarea preventivă. cum ar fi: organizarea şi planificarea cercetării penale. ascultarea învinuitului sau inculpatului. Metodologia criminalistică Reprezintă acea parte a criminalisticii care se ocupă cu studierea. efectuarea percheziţiilor. cât şi altor persoane predispuse la săvârşirea de fapte antisociale. Aceste reguli îşi găsesc aplicabilitate atât în faza de urmărire penală. elaborarea şi aplicarea regulilor de cercetare a diferitelor genuri de infracţiuni. precum şi al adaptării la necesităţile actului de investigaţie a elementelor de psihologie judiciară. Prin intermediul regulilor şi metodelor tactice folosite. cercetarea la faţa locului. ascultarea martorilor. În cadrul tacticii criminalistice se disting două părţi principale.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Tactica criminalistică Reprezintă segmentul criminalisticii care reuneşte un ansamblu de procedee şi de reguli specifice. – constatarea infracţiunilor flagrante şi altele. reconstituirilor etc. a martorilor. – ridicarea de obiecte şi înscrisuri.

1 Cadrul legal şi conceptual privind desfăşurarea activităţii criminalistice în îndeplinirea misiunilor specifice Jandarmeriei Române Jandarmeria Română contribuie alături de celelalte instituţii abilitate ale statului la prevenirea şi combaterea cu eficienţă a criminalităţii. lit. Putem menţiona ca exemple metodologia cercetării crimelor şi delictelor contra vieţii. mediului înconjurător. Toate cele trei ramuri ale criminalisticii contribuie la combaterea infracţionalităţii. 19. la regimul armelor. .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi constitutive ale infracţiunii. bazată pe fapte reale şi pe probe ştiinţifice. 1. De asemenea. materialelor radioactive şi a materiilor explozive şi altele. ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române sunt abilitaţi să constate infracţiuni. integrităţii corporale sau sănătăţii persoanelor.cunoaşterea modalităţilor de săvârşire a infracţiunilor şi determinarea obiectului probaţiunii în funcţie de natura faptei.3 Activitatea criminalistică în Jandarmeria Română 1.3. a altor activităţi efectuate în cadrul cercetării faptelor penale. aceştia efectuează fotografii judiciare operative şi înregistrări video la locul faptei. în scopul strângerii de probe şi pentru constituirea dosarului. . . 550/2004. precisă. care trebuie să cuprindă elementele necesare creării convingerii că a fost săvârşită o faptă de natură penală.stabilirea aspectelor tactice şi tehnice specifice activităţilor de cercetare în funcţie de categoria şi modul în care a avut loc fapta penală. – 16 – . privind criminalitatea organizată şi asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Putem aşadar să desprindem rolul criminalisticii de a descoperi faptele şi probele. metodologia cercetării crimelor şi delictelor contra patrimoniului. În conformitate cu prevederile art. prin însăşi menirea lor care constă în stabilirea stării de fapt în fiecare caz concret. astfel încât să prezinte în faţa instanţei o situaţie clară. 214 din Codul de procedură penală. În fond. muniţiilor. pe care le va cerceta şi interpreta în mod just. obiectul acestui compartiment al criminalisticii cuprinde: .determinarea oportunităţii şi succesiunea acţiunilor procesuale. Metodica criminalistică impune utilizarea tuturor metodelor tehnice şi a procedeelor tactice care îşi aduc aportul pe timpul „anchetei penale”.elaborarea procedeelor de organizare a activităţii de cercetare. privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române şi ale art. r din Legea nr. pe timpul executării misiunilor specifice şi să întocmească actele premergătoare necesare începerii urmăririi penale.

4. 550 din 13. 117-121 Art. 23 din 05.(7) şi art.2008 Codul silvic Legea nr. 46 din 19.01. Codul penal 2. abilitate potrivit legii. activităţi criminalistice în cauze cu autori necunoscuţi.12.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Potrivit legislaţiei în vigoare.03. personalul cu atribuţii pe linie criminalistică din Jandarmeria Română. lit. 209 – furtul calificat. 4 din 09. 19. ACT NORMATIV CONŢINUT Infracţiuni contra patrimoniului: art. 213 – abuzul de încredere. 217 – distrugerea. 20 din 14. 3. 214 Art. În situaţia în care se sesizează din oficiu. 239 – ultrajul. Infracţiuni contra autorităţii: art.03. 215 – înşelăciunea. 208 – furtul. în exercitarea atribuţiilor de serviciu ajung primii la locul comiterii infracţiunii. Art. 5. nu execută la locul faptei. 10 lit. art. jandarmii care. a activităţii criminalistice. 5 alin. art. pentru desfăşurarea în acest caz.2006 pentru aprobarea Metodologiei organizării şi desfăşurării activităţii criminalistice în Jandarmeria Română Art. 211 – tâlhăria. h Art. crt. sau sunt anunţaţi pe orice cale despre comiterea unor fapte de natură penală de către persoane rămase neidentificate. Codul de procedură penală Legea nr.2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.2008 privind pescuitul şi acvacultura Ordinul inspectorului general al Jandarmeriei Române nr. r 1. art.06. 6. 67 Integral – 17 – . art. art. Activitatea criminalistică în Jandarmeria Română se desfăşoară în conformitate cu prevederile următoarelor acte normative cu incidenţă asupra domeniului: Nr. vor desfăşura activităţi în sprijinul structurilor specializate ale poliţiei.2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. 7.

21 din 14. Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei. inspectoratele de jandarmi judeţene. DIRECŢIA ORDINE ŞI SIGURANŢĂ PUBLICĂ b. desfăşurată de subofiţerii criminalişti din cadrul compartimentelor de prevenire şi combatere a criminalităţii din Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti. în mod direct.3.2006 pentru aprobarea Metodologiei constatării infracţiunilor de către jandarmi Integral 9. de către personalul cu atribuţii pe linie criminalistică. pe linie criminalistică. Ordinul inspectorului general al Jandarmeriei Române nr. la aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei. Serviciul prevenirea şi combatere a criminalităţii PROCEDURĂ (JRO-PCC. La nivelul fiecărei unităţi de jandarmi mai sus menţionată va fi nominalizat un subofiţer cu atribuţii pe linie criminalistică care va face parte din echipa operativă care desfăşoară activităţi criminalistice şi procedurale cu ocazia constatării de infracţiuni. În accepţiunea legii procesual penale desfăşurarea activităţilor criminalistice la locul faptei constituie un procedeu probatoriu care serveşte la administrarea mijloacelor de probă şi conduce. 2007 Partea a II-a Proceduri specifice vol. desfăşurate la sediul unităţii de jandarmi.13) privind organizarea activităţilor criminalistice. grupările mobile şi unităţile speciale de jandarmi. conduce şi controlează activitatea. 3 3. – 18 – .06. pentru structurile Jandarmeriei Române. 1.2 Metodologia organizării criminalistice în Jandarmeria Română şi desfăşurării activităţii Organizarea activităţii criminalistice şi administrarea mijloacelor de probă la locul faptei Compartimentul criminalistic din cadrul Serviciului Prevenire şi Combatere a Criminalităţii coordonează. PROCEDURĂ (JRO-PCC.12) privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor criminalistice la locul faptei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 8. de către personalul cu atribuţii pe această linie din Jandarmeria Română. Manual de proceduri scrise (formalizate) de operare/intervenţie şi de control al activităţii.

protejează urmele existente în câmpul infracţional. pentru a fi în măsură să formuleze o concluzie justă atât cu privire la modul şi împrejurările comiterii infracţiunii. starea şi poziţia acestora. – 19 – . înscrisurile si valorile sustrase. opreşte din acţiune.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Activităţile criminalistice desfăşurate la locul faptei permit magistraţilor să cunoască mai exact locul unde s-a comis infracţiunea. bunurile. nu permite niciunei persoane să pătrundă în câmpul infracţional dacă nu are atribuţii pe linie criminalistică. schimbările intervenite. în caz de nevoie să fie folosite pentru desfăşurarea activităţilor criminalistice la locul faptei. desfăşurând activităţi pe linie criminalistică. notează şi marchează poziţia iniţială a mijloacelor de probă. un rol deosebit îl au datele şi informaţiile obţinute de la jandarmii care au ajuns primii la faţa locului. se deplasează la locul comiterii faptei. Fixarea limitelor locului faptei trebuie să cuprindă spaţiul. identifică martorii oculari. martorii oculari ori de la persoanele care au sesizat săvârşirea faptei. ori după caz constată direct fapta. pentru a asigura descoperirea urmelor şi a tuturor mijloacelor materiale de probă ce au legătură cu cauza. de constatare a infracţiunii flagrante ori de salvare a victimelor. se poate sesiza din oficiu cu privire la comiterea unor fapte de natură penală cu ocazia unor misiuni specifice. persoanele care le-au făcut şi scopul acestora. modul de operare folosit. Prin grija şefului Serviciului Organizare şi Coordonare Misiuni din unităţi mijloacele de tehnică criminalistică (trusă criminalistică. Pe lângă constatările proprii ale criminalistului. De asemenea. Activităţile desfăşurate de subofiţerul cu atribuţii pe linie criminalistică la locul faptei potrivit competenţei materiale Echipa operativă din Serviciile/Compartimentele Prevenire şi Combatere a Criminalităţii din care face parte şi subofiţerul cu atribuţii pe linie criminalistică se poate sesiza prin plângere sau denunţ despre comiterea unei fapte. corpurile delicte abandonate la faţa locului. de la persoana vătămată. din care fac parte ofiţerii judiciarişti ai compartimentului specializat şi subofiţerul criminalist. prinde şi identifică făptuitorul. Echipa operativă. cât şi cu privire la identificarea făptuitorului. locul sau încăperea din câmpul infracţiunii. Primele măsuri ce trebuie luate de agenţii constatatori şi subofiţerul criminalist sunt: salvează victimele şi acordă primul ajutor acestora (sarcini prioritare). cameră video şi aparat foto) vor fi permanent pregătite şi în stare de funcţionare.

sunt: a) fotografia de orientare care trebuie să cuprindă întregul loc al faptei. tâlhărie. ziar. delimitarea locului cu bandă inscripţionată „Jandarmeria – Trecerea oprită” şi paza acestuia prin interzicerea accesului oricărei persoane neavenite. existente în trusa criminalistică. de mediu etc. modificările aduse în câmpul infracţional. Fotografiile judiciare executate la locul faptei de către subofiţerul criminalist. soare). a urmelor. În situaţia constatării unei fapte de natură penală la care cercetarea la faţa locului este obligatorie. când există pericolul degradării. acoperirea. Executarea de fotografii judiciare-operative şi utilizarea tehnicii video Fotografia judiciară a locului săvârşirii faptei penale este o categorie a fotografiei judiciare operative. după caz. realizată în cel mai scurt timp pentru fixarea locului săvârşirii infracţiunii. furturi din locuinţe. primele date de interes operativ şi va efectua împreună cu echipa poliţiei cercetarea locului faptei. cum ar fi: omor. cu diferite obiecte avute la îndemână sau procurate din zonă: cutii de tablă sau carton. înscrisurilor sau valorilor sustrase. coli de hârtie. văzut din cele patru puncte cardinale şi repere fixe din teren. La sosirea echipei operative a poliţiei. îngrădirea urmei. superficialitate) a omului. subofiţerul criminalist îl va informa pe şeful echipei despre măsurile întreprinse până în acel moment.. unitatea de poliţie competentă teritorial pentru a efectua cercetarea la faţa locului. bucăţi de placaj. accidente de circulaţie. societăţi comerciale.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Conservarea urmelor la faţa locului înseamnă una sau mai multe operaţii având drept scop păstrarea urmelor infracţiunii şi a obiectelor purtătoare de urme în starea în care au fost găsite şi protejarea lor împotriva oricăror factori distructivi: naturali – condiţiile atmosferice (ploaie. feroviare. marcarea locului unde au fost descoperite obiectele cu ajutorul plăcuţelor indicatoare numerotate. bunurilor. fotografia judiciară operativă trebuie să redea subiectul fotografiat prin încadrarea corespunzătoare. folie de plastic ori polietilenă. pătură. aceasta nu se retuşează (se setează data şi ora pe aparatul foto dacă acesta are o asemenea opţiune). nepricepere. Subofiţerul criminalist face conservarea urmelor prin: încadrarea urmei sau obiectului (însemnarea cu cretă albă sau colorată de jur împrejur). distruse. vânt. foaie de cort etc. care pot fi – 20 – . sau umani – intervenţia intenţionată (cu un interes) sau involuntară (din neştiinţă. neatenţie. de auto va fi sesizată urgent prin dispeceratul unităţii de jandarmi. incendii. Pentru a putea fi exploatată. să fie clară şi să aibă o tonalitate naturală.

Filmul judiciar reprezintă pelicula cinematografică sau banda videomagnetică pe care se fixează în totalitate sau în parte imaginea şi sunetul unor scene infracţionale. filmul judiciar conţine genurile de imagini şi respectă condiţiile valabile pentru executarea fotografiilor judiciare şi întocmirii planşei fotografice. Pentru o premisă a fotografierii şi filmării exacte şi de calitate a locului faptei este necesar ca subofiţerul criminalist să se concentreze pe deplin asupra muncii sale. b) fotografia schiţă unitară care cuprinde cât mai multe elemente de la locul faptei unde se folosesc numere de marcare şi elemente de măsură (banda metrică sau decimetrică) şi încrucişată.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi găsite acolo şi peste mai mulţi ani de la săvârşirea faptei (atunci când infracţiunea a fost săvârşită într-un imobil. data şi locul naşterii. Fixarea rezultatelor activităţilor desfăşurate la locul faptei Rezultatele activităţilor desfăşurate la locul faptei se fixează şi se consemnează în procesul-verbal de constatare a faptei penale flagrante. se înregistrează persoanele turbulente în prim-plan pentru a fi recunoscute (se setează data şi ora pe ecran). fără să fie derutat sau impresionat de evenimentul petrecut. una din faţă şi una din profilul stânga. conform regulilor stabilite de legea procesual penală.). c) în cazul adunărilor publice se filmează cadrul general al locului desfăşurării acestora. banda metrică) care să încadreze obiectul pe lungime şi a alteia pe lăţime. care se execută cu aparatul succesiv în puncte diferite sau diametral opuse. moment în care i se solicită să spună principalele date de stare civilă (nume. ruletă gradată. domiciliul. numele străzii. c) fotografia la scară a obiectelor principale şi a corpurilor delicte cuprinde pe lângă elementul metric şi un număr de marcare obligatoriu. ocupaţie etc. numărul casei sau alte elemente de individualizare). – 21 – . fotografia de orientare trebuie să fixeze căile de acces. apoi prin transfocare numai bustul. În mare parte. Subofiţerul criminalist execută: a) filmarea de orientare prin fixarea tabloului de ansamblu al locului faptei de la o distanţă optimă pentru a cuprinde cât mai mult din ansamblul în care se situează locul săvârşirii faptei (se poate folosi orice ridicătură de teren). care va fi semnat pe fiecare pagină de toţi membrii participanţi. prin aşezarea unei rigle (centimetru. intrările şi ieşirile din imobil. Este recomandată măsurarea bidimensională a obiectului. d) fotografia de semnalmente care poate fi executată la sediul unităţii de jandarmi prin realizarea succesivă a două fotografii. acestea trebuind să fie paralele cu laturile obiectului. b) filmarea persoanei suspecte se face din cadru fix întâi în întregime. prenume.

b) persoana care urmează a fi amprentată trebuie să aibă mâinile curate şi uscate. subofiţerul criminalist va întocmi planşa fotografică care conţine fotografii judiciare operative cu aspecte şi mijloace materiale de probă ridicate de la faţa locului. din care un exemplar se va păstra la Serviciul/Compartimentul Prevenire şi Combatere a Criminalităţii. Subofiţerul criminalist poate amprenta dactilo-palmar făptuitorii (dacă aceştia sunt de acord şi nu se opun amprentării) pe fişe tip AFIŞ. În termen de 3 (trei) zile de la încheierea activităţilor efectuate la locul faptei. la compartimentul care se ocupă de alimentarea bazei de date AFIŞ. iar al doilea exemplar se va preda în baza unei adrese Inspectoratului de Poliţie Judeţean. prenume. c) repartizarea uniformă cu ruloul a tuşului negru tipografic pe suprafaţa degetelor şi ulterior a palmelor. d) apăsarea şi rularea completă a suprafeţei degetelor fără întoarcere la punctul de plecare. Pe fiecare fotografie din cuprinsul planşei fotografice. c) prin adresa înaintată Parchetului împreună cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii şi cu celelalte acte. va menţiona că cercetarea la faţa locului din punct de vedere criminalistic a efectuat-o specialistul criminalist din cadrul poliţiei ( grad. Amprentele se prelevă în două exemplare pe fişe dactiloscopice tip AFIŞ. Planşele fotografice şi filmările video ce conţin aspecte de la locul faptei vor fi anexate la dosarele instrumentate. b) va solicita o copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului în vederea constituirii „urmei” dosarului ce va rămâne la compartimentul prevenire şi combatere a criminalităţii. nume.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În situaţia în care cercetarea la faţa locului este efectuată de echipa operativă a poliţiei. – 22 – . consemnate în procesul-verbal. vor fi menţionaţi nominal în procesul-verbal întocmit şi vor contribui cu datele de specialitate privind activităţile desfăşurate. ocazie cu care trebuie să respecte următoarele reguli tehnice: a) completarea obligatorie a rubricilor de pe reversul şi aversul imprimatelor tip AFIŞ pe care sunt prelevate amprentele. unitatea). specificându-se pentru fiecare locul unde au fost găsite. Specialiştii din cadrul altor instituţii solicitaţi la locul faptei. subofiţerul criminalist execută următoarele: a) va solicita consemnarea în conţinutul procesul-verbal de cercetare la faţa locului a tuturor participanţilor la această activitate. e) plasarea desenelor papilare strict în spaţiile delimitate pe formular. se va aplica ştampila unităţii şi fiecare pagină va fi semnată de subofiţerul criminalist.

3. c) nu va fuma şi nici nu va arunca pe jos resturi de ţigări. nu va schimba poziţia vreunui corp delict sau instrument folosit la comiterea infracţiunii. poziţia şi starea victimei. înlăturării pericolelor iminente. f) nu va acţiona asupra întrerupătoarelor electrice sau a prizelor din spaţiile care urmează a fi cercetate. de regulă. precum şi alte bunuri nu se depun în câmpul infracţional. d) hainele sau alte obiecte de îmbrăcăminte. – 23 – . informaţiile şi documentele din categoria celor cărora li s-a stabilit un anume nivel de secretizare şi care au regim special. deontologice. e) nu va folosi telefoanele sau alte mijloace tehnice de la locul faptei. conservării urmelor şi mijloacelor materiale de probă în pericol de dispariţie sau distrugere. activităţilor şi operaţiunilor reglementate în prezenta metodologie.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Norme deontologice care trebuie respectate la locul faptei În cazul în care subofiţerul criminalist sau alt lucrător jandarm ajunge primul la locul faptei. în mod special poziţia principalelor obiecte care au legătură cu fapta. Potrivit competenţelor. cum ar fi: a) nu va intra în câmpul infracţiunii. i) va nota imediat amănuntele esenţiale. subofiţerii care efectuează activităţi criminalistice la locul faptei.3 Metodologia constatării infracţiunilor de către jandarmi Organizarea activităţii de constatare a infracţiunilor Ofiţerii şi subofiţerii jandarmi sunt competenţi material să constate infracţiuni pe timpul executării misiunilor specifice şi sunt obligaţi să încheie actele de constatare stipulate în Codul de procedură penală. cu excepţia salvării şi acordării primului ajutor victimei. nu vor mai fi angrenaţi în efectuarea altor misiuni ce ar putea influenţa capacitatea şi operativitatea de intervenţie a acestora. în legătură cu fapta săvârşită şi nu va exprima păreri personale. h) nu va comenta şi nu se va lăsa antrenat în discuţii cu persoanele din rândul curioşilor. g) nu va folosi WC-urile şi nu va deschide robinetele de apă sau gaze. 1. Pentru asigurarea şi păstrarea secretului profesional în cazul intervenţiei pentru luarea primelor măsuri la locul faptei. b) nu va pune mâna şi nu va atinge niciun obiect. subofiţerul criminalist trebuie să manifeste o grijă deosebită privind datele. În exercitarea acestor atribuţii ofiţerii şi subofiţerii jandarmi au competenţa teritorială corespunzătoare zonei de responsabilitate a structurii de jandarmi din care fac parte ori sunt detaşaţi. este obligat să respecte anumite reguli de comportament profesional.

premergătoare începerii urmăririi penale şi respectă termenele de înaintare a acestora către procuror sau organele de cercetare ale poliţiei judiciare la recomandarea procurorului. după caz. altor persoane care au fost de faţă sau cunosc despre săvârşirea unei infracţiuni. când legea prevede aceasta: adrese către autoritatea tutelară în vederea efectuării anchetei sociale pentru minorii autori de fapte penale. g) efectuarea oricăror alte acte. în prezenţa părinţilor sau a reprezentanţilor autorităţii tutelare. continuarea unor verificări privind săvârşirea faptei comise. procese-verbale de ridicare şi lăsare în custodie a – 24 – . pentru efectuarea de expertize. pentru a fi puse la dispoziţia organelor de cercetare competente. Infracţiunile pot fi constatate în flagrant sau în alte condiţii de timp şi loc care nu mai permit asimilarea acestora cu o situaţie de flagrant. d) minorul va fi ascultat prin întocmirea unui proces-verbal de consemnare a celor relatate. sau. c) consemnarea prin proces-verbal a declaraţiei făptuitorului. în vederea depunerii la camera de corpuri delicte a unităţii.L. e) identificarea şi ridicarea corpurilor delicte care vor fi descrise în detaliu. este obligatorie efectuarea următoarelor acte procedurale: a) întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii privind împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia. Cu ocazia constatării unei infracţiuni. b) consemnarea prin proces-verbal a declaraţiei părţii vătămate şi a sesizării (reclamaţiei) pentru efectuarea verificărilor în cauză.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În cazul constatării infracţiunii flagrante. strângerea de probe etc. despre care se va face referire în adresa către procuror.M. către I. în procesul-verbal de constatare a infracţiunii sau de ridicare/predare a acestor bunuri se va face cu precizarea că acestea sunt ridicate în vederea continuării verificărilor. proceseverbale de ridicare a unor documente medicale ale persoanelor ce au comis infracţiuni sau ale victimelor. martorului ocular.) ofiţerii şi subofiţerii jandarmi pot continua acţiunea pe teritoriul de competenţă al altei structuri cu obligaţia de a comunica ulterior acesteia. dacă aceasta este în derulare (urmărirea făptuitorului. În raport cu aceste două situaţii ofiţerii şi subofiţerii jandarmi întocmesc actele procedurale. f) evaluarea pagubelor produse cu ocazia săvârşirii infracţiunii (prin consultarea părţii vătămate sau a specialiştilor) va fi consemnată în procesulverbal de constatare a infracţiunii sau în conţinutul declaraţiei părţii vătămate sau anexarea la dosar a documentului de evaluare întocmit de specialist. stipulate în mod expres de procedura penală.

214. după caz. după caz. În conţinutul adresei de înaintare se precizează: – numele. Pentru infracţiunile constatate de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. împreună cu lucrările efectuate şi mijloacele materiale de probă. d) existenţa sau inexistenţa unor leziuni corporale ale făptuitorului şi provenienţa acestora. afară de cazul când legea dispune altfel. In exercitarea activităţii de supraveghere procurorul ia măsuri şi dă dispoziţii motivate în scris. conform prevederilor art. – actele premergătoare întocmite în cauză (numărul de file). Predarea persoanelor care au săvârşit fapte de natură penală sau a celor depistate ca fiind urmărite local/general se face în baza adresei de înaintare către parchet sau. ce fac obiectul cauzei). se efectuează de către criminaliştii echipelor operative ale poliţiei împreună cu subofiţerii criminalişti din Jandarmeria Română. referiri cu privire la existenţa sau inexistenţa unor leziuni corporale. precum şi justificarea acestora. valori sau înscrisuri etc. ce s-au aflat asupra lor. Actele încheiate cu ocazia constatării unei infracţiuni se înaintează procurorului sau. (5) C. ofiţerii şi subofiţerii jandarmi au obligaţia să înainteze deîndată procurorului pe făptuitor. Procesele-verbale încheiate cu această ocazie se înregistrează în ziua constatării faptelor şi constituie mijloace de probă.P. cercetarea locului faptei pentru descoperirea. obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. fixarea şi ridicarea urmelor. în cel mult trei zile de la descoperirea faptei ce constituie infracţiune. poliţie şi a procesului-verbal de constatare a infracţiunii sau de depistare a persoanei. organelor de cercetare ale poliţiei judiciare. Supravegherea respectării legii în activitatea de constatare a infracţiunilor de către ofiţerii şi subofiţerii jandarmi se exercită de procuror. Predarea persoanelor care au săvârşit fapte de natură penală către parchet sau poliţie sau a urmăriţilor se face pe baza unui proces-verbal în care vor fi menţionate toate bunurile. stabilirea poziţiei ori stării mijloacelor materiale de probă. ori de ridicare a bunurilor provenite din săvârşirea infracţiunilor etc. În cazul constatării unei infracţiuni flagrante.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi unor bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor. – fapta pentru care necesită efectuarea de verificări. clarificări privind amplasarea şi situaţia locului sau a altor împrejurări în care a fost săvârşită infracţiunea. prenumele şi celelalte date de stare civilă ale persoanei depistate. – 25 – . alin.P. descrise detaliat. alte precizări după caz (bunuri.

Denunţul scris trebuie să fie semnat de denunţător. – 26 – . prinderea făptuitorului. a celorlalte mijloace materiale de probă şi predarea imediată a autorului autorităţilor competente. Personalul Jandarmeriei Române are dreptul şi obligaţia să intervină şi în afara orelor de program. Plângerea se poate face şi de către unul din soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi. iar denunţul verbal se consemnează de jandarmi într-un proces-verbal. conservarea urmelor. fraţi. ridicarea corpurilor delicte. braconaj piscicol). c) din oficiu. fotografii judiciare sau filmări ale locului săvârşirii faptei. Ofiţerii şi subofiţerii jandarmi se pot sesiza din oficiu cu privire la săvârşirea unor fapte penale pe timpul executării misiunilor specifice. plângerea se face de către reprezentantul său legal (părinţi. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege (minori cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani). Pentru persoana lipsită de capacitate de exerciţiu. se efectuează. mandatul trebuie să fie special. Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică. acţionează pentru paza locului faptei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În situaţiile în care nu se impune efectuarea cercetării la faţa locului (exemplu: infracţiuni silvice. Plângerea se poate face în scris sau verbal. b) denunţ. referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune. Plângerea verbală se consemnează de jandarmi într-un proces-verbal. iar procura va rămâne ataşată plângerii. Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea. Sesizarea şi luarea primelor măsuri Ofiţerii şi subofiţerii jandarmi pot lua cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni prin următoarele modalităţi prevăzute de Codul de Procedură Penală: a) plângere. a atribuţiilor de serviciu şi a competenţei teritoriale a structurilor din care face parte. Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea. personal sau prin mandatar. în condiţiile legii. atunci când ia cunoştinţă de pregătirea sau de săvârşirea unei infracţiuni. ocrotitori legali). în mod obligatoriu. Pentru plângerea prin mandatar.

modul de operare al făptuitorilor. În conţinutul procesului-verbal de constatare pot fi trecute şi cadrele care au sesizat infracţiunea. la locul săvârşirii acesteia. Activităţile preliminare constatării infracţiunii flagrante.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi De asemenea. se consideră flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire. c) să le înainteze imediat procurorului. Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante constituie actul de începere a urmăririi penale. Caracterul special al procedurii de constatare a infracţiunii flagrante îi permite ofiţerului şi subofiţerului de jandarmi: a) să constate pe loc infracţiunea flagrantă. Constatarea infracţiunii flagrante se materializează prin prinderea făptuitorului. imediat după săvârşirea faptei este urmărit de persoana vătămată. Cadrele de jandarmi care constată în flagrant infracţiuni au obligaţia de a prinde pe făptuitori.P. – 27 – . ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme albe. Aceştia au obligaţia de a întocmi un raport cu privire la cele întâmplate la locul faptei. urmează a fi aplicată procedura specială de urmărire şi judecată. frecvenţa acestor fapte în timp şi spaţiu. considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor. raport ce constituie actul de sesizare şi care se va anexa dosarului întocmit. Organizarea activităţii de constatare a infracţiunilor flagrante În conformitate cu art. împrejurările în care se comit. aceştia pot fi sesizaţi şi de către cadrele de jandarmi care execută misiuni în zona de responsabilitate. unde s-a consumat activitatea ilicită ori cât mai aproape de momentul săvârşirii. Constatarea unei infracţiuni flagrante este o procedură specială a cărui regim particular a fost conceput pentru a răspunde imperativului de urgenţă în investigarea şi probarea unor infracţiuni. de martorii oculari sau de strigătul public. Este. sunt următoarele: a) stabilirea naturii faptei ce s-a săvârşit ori este pe cale de a fi săvârşită. în situaţia în care. instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune. b) să adune probele făcând verificări în legătură cu fapta. de a identifica martori ori persoane ce pot da lămuriri despre fapta comisă şi de a anunţa şefii ierarhici despre săvârşirea acestora. 465 C. de a păzi şi conserva locul faptei. până la sosirea echipei de constatare. împreună de ofiţerul sau subofiţerul care întocmeşte actul. în momentul comiterii faptei.P. de asemenea. în cauză.

identificarea şi reţinerea bunurilor. e) coroborarea datelor şi informaţiilor avute la dispoziţie şi. identificarea unor ipoteze de lucru în baza cărora să fie stabilite modalităţi concrete de acţiune. g) înainte de realizarea dispozitivului de acţiune se va efectua instructajul. structura populaţiei şi posibila atitudine a acesteia faţă de forţele de ordine. organizare. etc.P. posibile legături în zona de desfăşurare a acţiunii – persoane. ocazie cu care se va face o expunere amănunţită a situaţiei de fapt. acestora. c) cercetarea zonei unde se preconizează desfăşurarea acţiunii de prindere în flagrant. a căror competenţă materială revine conform art. – 28 – . materialelor. locaţii etc. se vor solicita forţe suplimentare sau amânarea acţiunii pentru alt moment operativ prielnic. mod de reacţie la apariţia forţelor de ordine. Dacă în această fază survin schimbări ale situaţiei. structură pe categorii de vârstă. cât şi faţă de persoanele în atenţie). posibile imobile care să poată fi folosite de persoanele vizate pentru a încerca să se sustragă măsurilor legale. a zonei şi a mediului unde se va desfăşura acţiunea de constatare (căi de acces. grad de violenţă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi b) cunoaşterea locului. f) înştiinţarea de îndată a procurorului cu ocazia constatării faptelor de natură penală. Realizarea flagrantului reprezintă momentul cel mai important al acţiunii jandarmilor impunând o eficienţă maximă din partea acestora. în aşa fel încât fiecare jandarm să cunoască ce activităţi va desfăşura în timp şi spaţiu. măsuri de precauţie adoptate. posibile căi de retragere ale persoanelor în atenţie. antecedente. în raport de acestea. substanţelor sau sumelor de bani (obiectul infracţiunii pentru a se asigura recuperarea prejudiciului).P. d) culegerea unor date şi informaţii despre persoanele implicate sau grupurile de infractori care ar putea să comită infracţiuni (număr. care depăşesc posibilităţile de acţiune şi nu concordă cu perspectivele de finalizare conform planului iniţial. întocmindu-se în acest sens un plan de acţiune. pentru a putea stabili locurile unde vor fi amplasate efectivele şi modul de acţiune al acestora. 209 C.). Pentru realizarea flagrantului există trei posibilităţi de intervenţie: a) înainte de consumarea actului infracţional. sex. ceea ce presupune ca actele pregătitoare efectuate să permită constatarea tentativei incriminate legal sau ca intervenţia să prevină posibilitatea comiterii unei infracţiuni cu pericol social mai mare. Jandarmii vor acţiona rapid pentru prinderea tuturor persoanelor implicate în comiterea infracţiunii flagrante.

de regulă. deci. dintre persoanele care au observat activităţile desfăşurate de făptuitor. cei prezenţi conştientizează că jandarmul acţionează în virtutea sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu. persoanele care l-au ajutat. pentru constatarea infracţiunii flagrante se vor desfăşura următoarele activităţi: a) prezentarea clară a calităţii de jandarm. În această situaţie jandarmii dispun de avantajul factorului surpriză. teoretic. împreună cu obiectele corp delict. se face această menţiune în procesul-verbal. în cazul în care există persoane vătămate. Aceasta presupune perceperea activităţii desfăşurate de către acesta în momentul intervenţiei. efectuarea controlului corporal preventiv asupra persoanei şi bagajului acesteia. În această fază pot fi identificaţi participanţii. În această fază. precum şi stabilirea activităţii ilicite desfăşurate în momentul constatării.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi b) pe parcursul comiterii faptei. Prin aceasta. deoarece făptuitorul sau făptuitorii. În cazul în care nu există posibilitatea identificării de martori oculari. procedeele şi metodele folosite de jandarmi depind de situaţia concretă de la faţa locului. d) acordarea primului-ajutor. modul de acţiune al jandarmilor şi constatările acestora. c) după consumarea actului infracţional este momentul cel mai prielnic pentru acţiune. pot fi opriţi şi identificaţi mai uşor. când se presupune că în timpul intervenţiei infracţiunea este în curs de derulare. e) identificarea martorilor oculari şi eventual asigurarea sprijinului persoanelor de bună credinţă prezente la faţa locului. deoarece făptuitorii trec printr-un moment de relaxare după derularea infracţiunii în bune condiţii. Astfel se pot obţine probe cu privire la activităţile desfăşurate de făptuitor. Activităţile desfăşurate vor fi – 29 – . iar alegerea acestora se va face. cât şi de persoanele din jur. concentraţi pe finalizarea infracţiunii. f) stabilirea şi identificarea martorilor asistenţi este obligatorie. sunt pregătiţi să riposteze cu orice mijloace pe care le au la dispoziţie. c) identificarea vizuală a suspecţilor împotriva cărora se va acţiona. locurile unde au fost ascunse bunurile ce au servit sau provin din săvârşirea infracţiunii. Astfel. Fixarea rezultatelor acţiunii se face prin întocmirea unui procesverbal de constatare a infracţiunii flagrante. jandarmii se expun celor mai mari riscuri. Prezentarea calităţii trebuie făcută în aşa fel încât să fie auzită atât de făptuitor. g) prinderea şi identificarea făptuitorului. Rezultatul acestor activităţi va fi menţionat în procesul-verbal. Intervenţia. b) oprirea activităţii ilicite şi supravegherea făptuitorului. precum şi a controlului autovehiculelor folosite.

prenumele. menţionând şi observaţiile pe care aceştia le fac cu privire la cele constatate şi la desfăşurarea activităţilor la care asistă. sunt obligaţi să constate şi să consemneze în procesul-verbal pe care îl încheie date privind identitatea martorilor asistenţi. prenumele şi calitatea celui care l-a încheiat. persoanele interesate în cauză şi cei ce fac parte din aceeaşi unitate cu ofiţerii sau subofiţerii care efectuează actul procedural. – 30 – . folosind ghilimele. filmări. porturi. datele de stare civilă. c) numele. se face menţiune despre aceasta în procesul-verbal. Ofiţerii şi subofiţerii jandarmi.). ocupaţia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal. adresa de domiciliu sau reşedinţă a martorilor oculari şi asistenţi (când există). care se ataşează la procesul-verbal de constatare. precum şi de persoanele la care se referă procesul-verbal. În ceea ce priveşte martorii asistenţi. târguri. obiecţiile şi explicaţiile acestora. numele. e) numele. iar rezultatele obţinute pot fi fixate şi prin fotografii judiciare operative. înregistrări pe bandă videomagnetică. se vor menţiona în procesul-verbal la persoana întâi. actul de identitate. precum şi în orice loc aglomerat ) se vor face în conţinutul procesului-verbal. schiţe (când este necesar. Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl încheie. Acestora li se aduce la cunoştinţă că pot formula obiecţii sau precizări cu privire la conţinutul declaraţiilor făcute şi asupra conţinutului procesuluiverbal. de regulă. gări. Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante va cuprinde: a) data. ora şi locul unde este încheiat (fără antet). ocupaţia. prenumele. în funcţie de complexitatea infracţiunii). aeroporturi. g) declaraţiile făptuitorului şi ale celorlalte persoane ascultate (parte vătămată. d) descrierea amănunţită a celor constatate. b) gradul. Procesul-verbal se citeşte de către făptuitor şi de către celelalte persoane cuprinse în conţinutul actului. Nu pot fi martori asistenţi minorii sub 14 ani. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze. precum şi a măsurilor luate. care procedează la efectuarea unui act procedural în prezenţa martorilor asistenţi. f) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale (infracţiuni săvârşite în municipii sau oraşe. martori asistenţi etc. în mijloace de transport în comun.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi materializate prin întocmirea primelor acte. aceştia trebuie să fie în număr de cel puţin doi. de martorii asistenţi. bâlciuri.

în uniformă. de natură să uşureze munca de cercetare la faţa locului. Dacă jandarmii sunt depăşiţi numeric se poate solicita sprijinul cetăţenilor pentru urmărirea. d) supravegherea suspecţilor se va face. j) se va proceda la îndepărtarea curioşilor. cu respectarea obligatorie a dispoziţiilor legale. prin degajarea rapidă a zonei pentru a preveni formarea de blocaje sau producerea unor evenimente negative. lit. „e” din Legea nr. c) deplasarea la faţa locului şi comunicarea între jandarmi se va face cu discreţie. locul va fi marcat şi se va menţiona acest lucru în procesul-verbal. pentru a evita poziţionarea unui coleg pe direcţia axei de tir. 550/2004. imobilizarea şi luarea măsurilor legale împotriva persoanelor care au comis infracţiuni. k) nu se vor atinge şi nu se vor deplasa obiectele de la locul lor. precum şi pentru păstrarea şi conservarea urmelor sau a altor mijloace de probă. lateral şi de acţiune imediată la toate uşile autovehiculului pentru imobilizarea suspecţilor. suspectul trebuie urmărit şi oprit pentru a nu distruge. iar atunci când situaţia impune acest lucru. ascunde sau abandona corpurile delicte sau produsul infracţiunii iar după imobilizare. cu arme albe sau de foc. dintr-un loc care să asigure protecţia jandarmilor şi posibilitatea de a stabili activitatea desfăşurată în momentul constatării infracţiunii flagrante. În acest caz se vor lua măsuri simultane de blocare. se va proceda la folosirea mijloacelor tehnice din dotare sau a armamentului. este de preferat ca acţiunea să se realizeze în momentul când maşina nu se află în mişcare. – 31 – . 27. făptuitorul va fi apărat de agresiunile martorilor sau ale altor persoane prezente la faţa locului. faţă-spate. conform art. f) jandarmii îşi vor prezenta calitatea şi vor soma făptuitorul să înceteze acţiunile ilicite şi să se supună solicitărilor ce i se adresează. 2. g) în cazul ameninţării ori a ripostei din partea infractorilor. Acţiunea se execută. sub forma arcului de cerc concav.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Reguli tactice ce trebuie respectate pentru realizarea unui flagrant: a) dispozitivul va fi stabilit şi se va proceda astfel încât rolul fiecărui jandarm să fie cunoscut de către toţi participanţii. în general. înaintarea se va face. de regulă. h) în faza dinamică a intervenţiei. alin. prinderea. i) în situaţia realizării flagrantului şi a prinderii suspecţilor care se află într-un autovehicul. e) jandarmii nu vor rămâne niciodată grupaţi. iar dacă se execută în ţinută civilă jandarmii vor fi instruiţi cu privire la modul de recunoaştere. b) se va avea în vedere ca în cadrul acţiunii imediate fiecare dintre participanţii la misiune să poată fi recunoscut cu uşurinţă.

menţionându-se numărul filelor (cifre şi litere) în adresa de înaintare.2006. – 32 – . Numărul de înregistrare al procesului-verbal de constatare a infracţiunii sau după caz al plângerii-reclamaţiei persoanei vătămate va fi menţionat în „Registrul de evidenţă a lucrărilor penale cu autori cunoscuţi”. îl va încătuşa şi va executa controlul corporal preventiv asupra persoanei şi bagajului acesteia. acesta se înfiinţează prin reconstituire cu date de la 01. cu excepţia adresei de înaintare a dosarului către parchet sau poliţie (după caz). amplasată la sediile unităţilor de jandarmi. substanţelor sau armelor deţinute fără drept sau care pot pune în pericol viaţa ori integritatea fizică a jandarmului sau a altor persoane. Obiectele corp delict. m) în cazul infracţiunilor stradale. de regulă. jandarmul va imobiliza pe suspect. n) se aplică măsura ridicării în vederea confiscării obiectelor periculoase. cât şi în exteriorul unei clădiri. La unităţile unde nu există „Registrul de evidenţă a lucrărilor penale cu autori cunoscuţi”. Ofiţerii şi subofiţerii jandarmi implicaţi în constatarea infracţiunilor şi în întocmirea actelor premergătoare începerii urmăririi penale nu vor mai fi. măsura şi descrierea bunurilor ridicate fiind menţionate în procesul-verbal de constatare. Trimestrial şi de câte ori situaţia impune. activitatea de constatare a infracţiunilor şi de cooperare cu parchetul şi poliţia. Toate actele premergătoare cuprinse în dosarul constituit de către jandarmi vor fi numerotate. va fi analizată de către şefii/comandanţii structurilor de jandarmi.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi l) când se acţionează într-o clădire vor fi luate măsuri de blocare a intrărilor şi ieşirilor şi se va interzice accesul persoanelor în perimetrul câmpului infracţional atât în interiorul. Înregistrarea procesului-verbal (reclamaţiei) se face prin aplicarea numărului pe prima filă a acestuia. la dispoziţia procurorului şi instanţei până la definitivarea cauzei. obiectele purtătoare de urme şi mijloacele materiale de probă.01. angrenaţi în efectuarea altor activităţi ce ar putea influenţa negativ operativitatea acestora. ridicate de la faţa locului. de către subofiţerul cu atribuţii pe linie de contravenţii. din grupa de numere atribuite de către compartimentul secretariat-documente clasificate la începutul anului calendaristic. Procesul-verbal de constatare a infracţiunii sau după caz plângereareclamaţia persoanei vătămate va fi înregistrat(ă) în ziua constatării faptei. se păstrează în camera de corpuri delicte. ce se va păstra la Serviciul/Compartimentul prevenire şi combatere a criminalităţii.

aceştia au obligaţia să înainteze de îndată procurorului pe făptuitor. enumerarea actelor premergătoare întocmite în cauză (numărul de file). existenţa sau inexistenţa unor leziuni corporale ale făptuitorului şi provenienţa acestora. Actele încheiate cu ocazia constatării unei infracţiuni se înaintează procurorului sau. mijloace de probă care se anexează dosarului. în activitatea specifică au survenit o serie de elemente de noutate. cu incidenţă directă în activitatea structurilor de prevenire şi combatere a criminalităţii.4 Aspecte privind activitatea criminalistică desfăşurată pe linia constatării faptelor antisociale săvârşite pe timpul sau în legătură cu un joc sau cu o manifestare sportivă Prin intrarea în vigoare a Legii nr. Predarea persoanelor care au săvârşit fapte de natură penală sau a celor depistate ca fiind puse sub urmărire se face în baza adresei de înaintare către parchet sau poliţie. În conţinutul adresei de înaintare se precizează. Totodată. alte precizări după caz (bunuri. se – 33 – . în cel mult trei zile de la descoperirea faptei ce constituie infracţiune. stabilirea poziţiei ori stării mijloacelor materiale de probă. cercetarea locului faptei (în sensul dat de prevederile Codului de procedură penală). pentru: descoperirea. în cazul competiţiilor sau jocurilor sportive. clarificări privind amplasarea şi situaţia locului sau a altor împrejurări în care a fost săvârşită infracţiunea. precum şi în baza procesului-verbal de constatare a infracţiunii sau de depistare a persoanei în cauză. ofiţerii şi subofiţerii jandarmi sunt abilitaţi material să constate infracţiuni flagrante în conformitate cu art. 465 din Codul de Procedură Penală şi sunt obligaţi să încheie actele de constatare stipulate de art. ce fac obiectul cauzei).3. organelor de cercetare ale poliţiei judiciare. împreună cu lucrările efectuate şi mijloacele materiale de probă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Urmele dosarelor întocmite de către jandarmi vor rămâne în evidenţa Serviciilor/Compartimentelor prevenire şi combatere a criminalităţii ce vor fi arhivate conform reglementărilor în vigoare. afară de cazul când legea dispune altfel. 214 din acelaşi act normativ. fapta pentru care necesită efectuarea de verificări. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi jocurilor sportive. Astfel. alături de datele obligatorii (numele. 1. valori sau înscrisuri etc. fixarea şi ridicarea urmelor acestora. după caz. Pentru infracţiunile constatate de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice desfăşurate cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive. numărul de înregistrare al dosarului întocmit de către jandarmi şi existenţa înregistrărilor video şi a planşelor fotografice care cuprind fotografii operative. prenumele şi celelalte date de stare civilă ale persoanei depistate.

O altă situaţie ar fi efectuarea înregistrării video de către organizator. avem în vedere particularitatea reprezentată de art. Fixarea rezultatelor acţiunii de constatare a faptelor de natură penală şi de prindere a făptuitorilor. conform art. h ). 1. în funcţie de complexitatea infracţiunii). inclusiv prin efectuarea de înregistrări video şi fotografii operative în scopul identificării persoanelor care săvârşesc fapte antisociale. lit. 10 alin. lit. 2. Activităţile desfăşurate cu această ocazie. care are responsabilitatea de a supraveghea comportamentul şi acţiunile suporterilor unui club din zona de competenţă. realizate în condiţiile prevederilor legii. se vor materializa prin întocmirea actelor procedurale prevăzute de legislaţie şi pot fi fixate şi prin fotografii judiciare operative. cât şi în interiorul acesteia. înregistrări video sau chiar schiţe (când este necesar. în cazul constatării unor infracţiuni flagrante. Obligaţia organizatorului de a instala în incinta arenei sportive sisteme de supraveghere video a spectatorilor „se aplică în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii” (11. la prezentarea calităţii de jandarm se poate utiliza tehnica din dotare pentru efectuarea unor înregistrări video sau fotografii operative. (7) din Legea nr. Obţinerea şi utilizarea înregistrărilor video 1. în vederea identificării ulterioare a persoanelor ce prezintă interes operativ. Efectuarea înregistrărilor video de către structurile de jandarmi de specialitate (cercetare-documentare. 10 alin.2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive. i. dacă situaţia o impune. se face prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.” (monitor: persoană anume desemnată din cadrul unităţii de jandarmi. constituie mijloace de probă pentru soluţionarea cauzelor de natură penală sau contravenţională şi se vor anexa dosarelor întocmite. care se ataşează la procesul-verbal de constatare. în speţă de către subofiţerul cu atribuţii pe linie criminalistică. 60 coroborat cu art. Toate aceste înregistrări video şi fotografii operative. care va fi pusă la dispoziţia unităţii de jandarmi în conformitate cu prevederile art. De asemenea.05.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi efectuează de către criminaliştii echipelor operative ale poliţiei împreună cu subofiţerii criminalişti din Jandarmeria Română. monitorii de securitate): Pentru această situaţie.01. 1. precum şi relaţionarea acestora cu forţele de ordine). 4 din 09. – 34 – . introdusă în scopul identificării facile a făptuitorilor cu ocazia desfăşurării competiţiilor şi a jocurilor sportive: „Monitorii de securitate supraveghează comportamentul spectatorilor atât pe traseele de afluire/defluire spre/de la baza sportivă. prevenire şi combatere a criminalităţii. 5 pct.2008!.

faptele săvârşite de către persoana indicată precum şi orice alte date şi fapte care rezultă din conţinutul înregistrării şi prezintă interes pentru cauză) varianta II – se consemnează: În fotografia cu nr... în condiţiile art... locul...... ….. – 35 – . analiza vizuală a fotografiilor operative efectuate de către personalul structurilor de specialitate din cadrul unităţii de jandarmi....... …. Nu trebuie uitat aspectul setării orei şi datei la camerele video (aparatele foto digitale )... ani. lit.. 3.. care a săvârşit următoarele: …... care a săvârşit următoarele: ….. în vârstă de aproximativ …….. vizualizarea casetei video pusă la dispoziţie de organizator... (se descriu în ordine... faptele săvârşite de către persoana indicată precum şi orice alte date şi fapte care rezultă din conţinutul înregistrării şi prezintă interes pentru cauză) …. 1). 2... activităţi care se vor materializa în realizarea unei planşe fotografice/înregistrări video...……… (se descriu împrejurarea........... se observă o persoană de sex .... vizualizarea casetei video care cuprinde înregistrările video efectuate de structurile de specialitate ale unităţii de jandarmi. din planşa care conţine fotografii judiciare... . ani...… (se descriu împrejurarea.. Acestea vor întări.... în vârstă de aproximativ …...... dacă tehnica permite acest lucru.... i. fizionomia persoanei şi apoi îmbrăcămintea. până la minutul ..… Momentul indicării cu mâna a persoanei turbulente identificate este recomandat a fi surprins prin executarea unor fotografii operative sau unei înregistrări video...... sau orice alte date şi semnalmente de individualizare a acesteia) .. pentru anexarea la dosar. în prezenţa martorilor asistenţi sau direct de către martorii respectivi (preferabil). alături de celelalte acte procedurale situaţia de fapt respectivă. Efectuarea recunoaşterii şi identificării făptuitorilor se poate face prin: 1.. care cuprinde înregistrările video efectuate prin sistemul de supraveghere video instalat în incinta arenei sportive. Acestea implică următoarele variante de consemnare a detaliilor vizualizate......... 10. fizionomia persoanei şi apoi îmbrăcămintea.……….Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Efectuarea recunoaşterilor după înregistrările video sau fotografii operative Recunoaşterea şi identificarea făptuitorilor în asemenea situaţii se va materializa prin întocmirea unui proces-verbal prin care se stabileşte identitatea acestora de către agenţii constatatori. (se descriu în ordine... în imaginile înregistrate se observă o persoană de sex .. secunda .. secunda ... în cadrul procesului-verbal: varianta I – se consemnează: La minutul . locul. sau orice alte date şi semnalmente de individualizare a acesteia) . alin....

datele de stare civilă. respectiv de martorii asistenţi. b) gradul. pentru a fi pusă la dispoziţia organelor în drept pentru continuarea cercetărilor. d) numele. precum şi martorii asistenţi. h) menţiunea că mijlocul de probă – caseta vizualizată/fotografia se ridică în vederea efectuării verificărilor şi că se introduce în plic sigilat cu sigiliul tip M. ocupaţia. adresa de domiciliu sau reşedinţă a martorilor asistenţi şi oculari (când există). numele. prenumele.. se încheie separat şi nu trebuie să se confunde cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii şi va cuprinde : a) data. ora şi locul unde este încheiat. – procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl încheie. i) menţiunea că agenţii constatatori. Nu pot fi martori asistenţi minorii sub 14 ani.06. – în ceea ce priveşte martorii asistenţi. c) descrierea amănunţită a celor constatate în urma activităţilor de vizualizare în vederea identificării persoanelor după fizionomie şi semnalmente.R. actul de identitate. aceştia trebuie să fie în număr de cel puţin doi. Procesul-verbal de identificare a făptuitorului după înregistrare video (fotografii operative). prenumele. e) numele. seria şi numărul aparatului foto utilizat pentru efectuarea fotografiilor operative. persoanele interesate în cauză şi cei ce fac parte din aceeaşi unitate cu ofiţerii sau subofiţerii care efectuează actul procedural. datele de stare civilă. nu au de făcut obiecţii cu privire la modul cum s-a desfăşurat activitatea şi nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal. prenumele şi calitatea celor care l-au încheiat.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Planşele fotografice şi înregistrările video vor respecta normele criminalistice reglementate de prevederile Ordinului Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. – ofiţerii şi subofiţerii jandarmi care procedează la întocmirea unui act procedural în prezenţa martorilor asistenţi sunt obligaţi să consemneze în – 36 – .A. de regulă. g) marca. privind desfăşurarea activităţilor criminalistice în Jandarmeria Română. ocupaţia şi adresa persoanelor identificate şi modalitatea realizării identificării. 20/14. Celelalte reguli de întocmire a acestui proces-verbal sunt cunoscute: – se citeşte de către martorii asistenţi şi de către celelalte persoane cuprinse în conţinutul actului.2006. f) consemnarea orelor între care a fost efectuată vizualizarea şi condiţiile de timp (la lumina artificială a becului electric). Acestora li se aduce la cunoştinţă că pot formula obiecţii cu privire la conţinutul acestuia. tipul.I. conform variantelor expuse (identificarea după casetă video pusă la dispoziţie de organizator sau efectuată de jandarmi/planşă fotografică).

Constanţa. Argeş. privind persoanele care au fost sancţionate contravenţional pentru tulburarea ordinii publice la competiţii sportive sau privind persoanele potenţial turbulente. b) în urma consultării unor albume existente la nivelul Serviciilor sau Compartimentelor de Prevenire şi Combatere a Criminalităţii cu persoanele suspecte de comiterea unor infracţiuni. va putea fi consultată de toate aceste unităţi şi va cuprinde alături de evoluţia infracţiunilor şi contravenţiilor constatate la nivelul Jandarmeriei şi aspecte privind competiţiile sportive. în mod sigur. este reprezentată de: – efectuarea de fotografii operative/înregistrări video într-o serie de situaţii.I.J.J. – gestionarea activităţilor de identificare a făptuitorilor după înregistrări video sau fotografii operative. care au fost luate în evidenţă/identificate. Prahova. dacă situaţia o impune. prin primirea unui număr de identificare şi avizarea D. agresiuni sau violenţe sau în momentul indicării concrete cu mâna a persoanei turbulente identificate.P. cum ar fi: în cazul producerii unor incidente. fotografiile acestora. – participarea la redactarea procesului-verbal de identificare a făptuitorului după înregistrare video (fotografii operative). Cluj. activitatea subofiţerului cu atribuţii pe linie criminalistică (sau a ofiţerului de prevenire şi combatere a criminalităţii). aplicaţie care. – 37 – . În urma analizei fizionomiei şi a trăsăturilor individuale.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi procesul-verbal pe care îl încheie datele privind identitatea acestora menţionând şi observaţiile pe care le fac cu privire la cele constatate şi la desfăşurarea activităţilor la care asistă. în cazul producerii unor incidente sau agresiuni. Trebuie menţionat faptul că la nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române a fost realizată o aplicaţie – tip bază de date (în prezent este în faza de test la nivelul I. persoana care apare în înregistrare/fotografie poate fi identificată şi prin următoarele modalităţi: a) prin consultarea bazei de date a Jandarmeriei Române. va veni în sprijinul activităţilor de prevenire şi combatere a criminalităţii. Ca o sinteză a celor prezentate. Elemente metodice privind desfăşurarea activităţii criminalistice pe timpul sau în legătură cu o manifestare sportivă I.G. Vâlcea şi Alba). Toate camerele să fie introduse în evidenţele unităţii (din punct de vedere cantitativ-valoric). la prezentarea calităţii de jandarm.I.. realizate de martori sau în cazul constatării unei infracţiuni flagrante. care va fi alimentată de toate unităţile operative ale Jandarmeriei Române. persoane interzise. apartenenţa la cluburi sportive.

– activităţile pe care le vor desfăşura posesorii acestor mijloace. – cine foloseşte aceste mijloace. organizatorul va pune la dispoziţie înregistrarea video. – organizatorul va menţiona în adresa de înaintare datele de certificare a înregistrărilor transmise unităţii de jandarmi. – cât durează înregistrarea acestei persoane.. – se prezintă înregistrările video de interes operativ efectuate: la ora. pentru vizionarea casetei: – se întocmeşte un proces-verbal de vizualizare şi identificare a făptuitorului după înregistrare video (fotografii operative). – toate înregistrările trebuie păstrate în memoria calculatorului. a camerelor video). care cuprinde: – se prezintă misiunea.R. – certificarea camerelor utilizate în stadion (dată. VI. suportul se sigilează cu sigiliu M. detalii tehnice. trebuie menţionate: – ce mijloace tehnice se folosesc în timpul misiunii (identificarea aparatelor foto. mini DV. făcându-se precizarea acestui fapt în procesulverbal. La terminarea misiunii se încheie proces-verbal privind înregistrările efectuate de către fiecare lucrător în parte. casetă). am înregistrat o persoană cu următoarele semnalmente……. – se face menţiune despre aparatul folosit. lumină. Înregistrările efectuate de organizator în stadion – la nivelul acestuia trebuie să existe o situaţie clară a înregistrărilor la club. – la cererea unităţii de jandarmi. În planul de acţiune întocmit. pe ce suport s-a efectuat înregistrarea (card de memorie.U. – dacă persoana se află în situaţia de a fi identificată (nu se trece în procesul-verbal faptul că persoana este identificată în mod sigur. se numeşte o Comisie prin O.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi II. VII.I. În cazul existenţei unei sesizări a organizatorului (prin societatea de pază) sau a unui spectator (dacă nu se depune la poliţie)...Instructaj şi stabilire a datei şi orei certe: – se încheie proces-verbal prin care se setează data şi ora identice la toate camerele video şi foto utilizate. III.. IV... V. ci din perspectiva posibilităţii identificării acesteia). – dacă înregistrările prezintă date de interes operativ. durata filmărilor. – cine va conduce activitatea de stabilire a datei şi orei certe. Executarea înregistrărilor video şi a fotografiilor operative: – se execută în limitele misiunii stabilite pentru fiecare lucrător în parte. DVD..A.Z. – 38 – . oră certe).

..... între orele ………................... între orele ………..................... tipul / modelul) .. în incinta ........... de către ... – 39 – ..... cu ocazia desfăşurării .. Având în vedere verificările efectuate cu privire la .......... i) din Legea nr..... lit. cu ocazia desfăşurării .... 94 C.. varianta II – vizualizarea casetei video ......... p. care cuprinde înregistrările video efectuate prin sistemul de supraveghere video instalat în incinta ............... luna…….. alin.......…………....... am procedat la: varianta I – vizualizarea casetei video ............ jocului sportiv) …………...... în temeiul art........ tipul.. seria şi numărul) ... (arenei sportive) ......... (marca. (gradul............ în calitate de agent/agenţi constatator/i desemnaţi să efectueze activitatea de . tipul/ modelul) .... (marca.. sesizarea) ..... Astăzi ……… (data de mai sus) ……... cu o cameră video ..... cu un aparat foto ......... (arenei sportive) ... care a fost săvârşită cu ocazia desfăşurării ………… (competiţiei.... agresiunea... (organizatorul competiţiei / jocului sportiv) ……… în condiţiile art............. tipul...... (denumirea în clar a unităţii de jandarmi) ............ (denumirea în clar a competiţie/jocului sportiv) .. la data de ………........... la data de ………...... (denumirea în clar a unităţii) . pusă la dispoziţia .... ora…………........................ (serie şi număr de înregistrare.. se constată că pentru stabilirea identităţii făptuitorilor se impune constituirea unor mijloace materiale de probă. (1)..................... (incidentul........ cu ocazia desfăşurării ......... varianta III – analiza vizuală a fotografiilor operative efectuate de către personalul structurii de specialitate a ...... (denumirea în clar a unităţii de jandarmi) ................ seria şi numărul) . numele şi prenumele) …………… din ……… (denumirea în clar a unităţii) . (denumirea în clar a competiţiei / jocului sportiv) .. 10................ în……………………… ........ din data de…………………. între orele ……….......(MODEL) PROCES-VERBAL de identificare a făptuitorului după înregistrare video (fotografii operative) Anul……………...... la data de ………..... ziua……........ (denumirea în clar a competiţiei / jocului sportiv) ...........(serie şi număr de înregistrare... (arenei sportive) .... p.. în incinta ............... care cuprinde înregistrările video efectuate de către personalul structurii de specialitate a ....... 4/2008...

… şi 2)………………………………… în vârstă de … ani. tipul..... .. nr........P... seria.... fiul lui ……. C. nr ….. sc. loc de muncă …………. domiciliat în ………. jud..... născut la data de ………... .... ....... eliberat de ……………….. (marca.. ......... ………........ (se descriu în ordine.. am constatat următoarele: varianta I – La minutul ....... . bl.......... . secunda . jud.. care a săvârşit următoarele: …...……….. ..... .../C.. C..P.I..N....... ...... jud. str. posesor al B.... care a săvârşit următoarele: ….. et........... şi se introduce în plicul cu nr. nr ….. . număr) ..... posesor al B. jud..... (a persoanelor care au fost sancţionate contravenţional pentru tulburarea ordinii publice la competiţii sportive / a persoanelor potenţial turbulente) ... nr. fizionomia persoanei şi apoi îmbrăcămintea... ap..… şi al ………. persoana care apare în înregistrare/fotografie a fost identificată ca fiind una şi aceiaşi cu persoana care. din planşa care conţine fotografii judiciare.../C... ani. loc de muncă ……………... ………………...... – 40 – ... str... în imaginile înregistrate se observă o persoană de sex . de profesie ………. . . locul.I.. cu următoarele date de stare civilă: 1. faptele săvârşite de către persoana indicată precum şi orice alte date şi fapte care rezultă din conţinutul înregistrării şi prezintă interes pentru cauză) ………… Din analiza fizionomiei şi a trăsăturilor individuale.. secunda . .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În prezenţa martorilor asistenţi: 1)…………………………… în vârstă de … ani. . ani.. în vârstă de aproximativ …. în urma consultării bazei de date a Jandarmeriei Române .. sau orice alte date şi semnalmente de individualizare a acesteia) ../sector ………..... ..... faptele săvârşite de către persoana indicată precum şi orice alte date şi fapte care rezultă din conţinutul înregistrării şi prezintă interes pentru cauză) ………… varianta II – În fotografia cu nr. ……………… 2........ ..I....... et.... sc. ……………….I.../C..... C. nr.... ... eliberat la data de ………… de către ..... domiciliat în ………. nr.. sc.. în loc.. et.. în vârstă de aproximativ ….... sau orice alte date şi semnalmente de individualizare a acesteia) .. pentru a fi pusă la dispoziţia organelor în drept pentru continuarea cercetărilor. ap..I. (se descriu în ordine...………………………../sector …………..... ap... locul.......N.. ...... bl..... . seria ..... ...……… (se descriu împrejurarea.. ……....... s-a efectuat la lumina artificială a becului electric.. str.......... Vizualizarea s-a desfăşurat între orele…………….N.. …………………. .……… (se descriu împrejurarea.…. Caseta vizualizată/fotografia se ridică în vederea efectuării verificărilor.. (tip..... …………….... seria şi numărul) ...... de profesie ……..... fizionomia persoanei şi apoi îmbrăcămintea.. .. domiciliat în loc. .......... eliberat de ……………….... ………. seria . figurează în evidenţele acesteia. posesor al B... se observă o persoană de sex . bl.........I./sector …….... sigilat cu sigiliul ..P.. până la minutul . (după caz) Au fost efectuate fotografii operative cu aparatul foto . .

ei au recunoscut şi declarat cu lux de amănuntul jandarmilor cum au ajuns în acea zonă şi au montat instalaţia artizanală pe conductă.A.. C.R. fără ocupaţie. C. şi 2. 2. Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un singur exemplar. domiciliat în satul ------. 1. -----. ajungând la faţa locului.A.11.. judeţul -------.06. nu au de făcut obiecţiuni cu privire la modul cum s-a desfăşurat activitatea şi nici cu privire la cele consemnate în prezentul proces-verbal.N.2007.1967. Trecând la legitimarea acestora. comuna.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Agenţii constatatori. precum şi martorii asistenţi.N. P. un furtun din material plastic transparent. U.1966 în localitatea -------. 1671111034123.3. au descoperit o instalaţie artizanală montată pe conductă. şi V. fiul lui I. G. o haină de culoare vişinie din tergal tip jachetă şi într-o sacoşă de culoare neagră din rafie: o cheie metalică reglabilă. judeţul -------. …………………. efective din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean -------. la aproximativ 700-800 m de locul descoperirii instalaţiei artizanale. judeţul I. pentru a sustrage produse petroliere.P. în comuna V. CONPET S. După constatarea infracţiunii. au întâlnit doi bărbaţi care se deplasau pe jos către localitatea Verdea. agenţii constatatori au mai descoperit: o butelie de aragaz...06. 1 La data de 11. B. şi P. …………………… 2..A. născut la data de 11.P. fiul lui F. Cu ocazia verificărilor efectuate asupra suspecţilor G.. U. au desfăşurat activităţi criminalistice şi verificat zona pentru descoperirea făptuitorilor. sg. au stabilit că este vorba despre: 1. Martori asistenţi 1.M. maj.R. Detaşamentului 4 Jandarmi format din sg. judeţul -------. şi sg. două chei metalice fixe şi un buşon metalic prevăzut cu filet. în jurul orei 0050. Ploieşti către punctul Straja din apropierea localităţii Chilia.. 1660620349714. maj. …………………. maj. fochist la Spitalul Psihiatric din loc. judeţul ------.5 Speţe din practica judiciară a Jandarmeriei Române Speţa nr. – 41 – .. comuna V.. judeţul -------. ………………….. şi E. a luat legătura telefonică cu şeful echipei operative din cadrul Compartimentului prevenire şi combaterea criminalităţii şi la informat despre fapta de natură penală constatată. cu domiciliul stabil în satul V. Agenţi constatatori 1.C. Verificând zona din apropierea conductei petroliere.M.L. născut la data de 20. în timp ce se deplasau din zona conductelor de transport produse petroliere aparţinând S.. Personalul din echipa operativă. În urma verificărilor efectuate. judeţul --------.

judeţul Argeş. judeţul Olt. şi P. de produse petroliere din conducta de transport aparţinând S. CONPET S. ambii domiciliaţi în localitatea Vedea. adj. ÎNTOCMIT.A. situată pe terenul extravilan al localităţii Făgeţelu.C. Ploieşti.MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE JANDARMERIA ROMÂNĂ INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN OLT Compartimentul Prevenire şi Combaterea Criminalităţii Nr.06. Plt.2007.456 din 12.M.2007 PLANŞĂ FOTOGRAFICĂ Cu aspecte de la faţa locului în cazul privind furtul la data de 11.R.. 123.06. de către numiţii G. Nica Vasile SLATINA – 2007 – 42 – . prin montarea unei instalaţii artizanale.

Imagine de ansamblu al locului pe unde traversează conducta de transport produse petroliere aparţinând S. adj. Foto nr. CONPET S. 40.M.C.com D:\ORDINE PUBLICA\CRIMINALISTICA\IGJR 05. Nica Vasile – 43 – .V.N.doc//N. Cazărmii nr. Plt.A.//N.RĂSPUNS ORDIN.02.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi NESECRET Str. cod poştal 230107 tel. 1-2. Ploieşti. ÎNTOCMIT. 0249/437901 \\ fax 0249/418920 \\ e-mail jandarmiolt@yahoo.2008 . 1 Foto nr. 2 Foto nr.

Nica Vasile – 44 – . care nu este prevăzută cu sisteme de închidere. Foto nr. adj. Poarta de acces la aceste ventile. 4. ÎNTOCMIT. Plt. Ventilul de refulare la care a fost racordată instalaţia artizanală şi poziţia în care a fost găsită prima butelie tip „PETROM”.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 3.

Reprezintă cheia metalică mărimea 19-22. Foto nr. Reprezintă cea de-a doua butelie tip „PETROM” găsită la o distanţă de aproximativ 15 metri de prima butelie care pare a fi plină cu produs petrolier.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. ÎNTOCMIT. Nica Vasile – 45 – . 6. 5. precum şi dopul metalic prevăzut cu filet care a fost găsit pe capacul ventilului de refulare unde a fost racordată instalaţia artizanală. Plt. adj.

Săgeata indică capătul instalaţiei artizanale prevăzut cu robinet. 7. precum şi modul cum a fost racordat la ventilul de refulare şi locul unde a fost montat manometrul pentru măsurarea presiunii din conductă. adj. Foto nr. ÎNTOCMIT.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 8. Plt. Fotografia metrică a cheii metalice mărimea 30-32 găsită pe gulerul buteliei tip „PETROM” racordată la celălalt capăt al instalaţiei artizanale. Nica Vasile – 46 – .

Detaliu al hainei tip jachetă şi sacoşa din rafie găsite abandonate la locul faptei. Foto nr. precum şi modul cum a fost racordată la butelia tip „PETROM”. Nica Vasile – 47 – . Plt. 10.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 9. Săgeţile indică celălalt capăt al instalaţiei artizanale prevăzut cu doi robineţi. adj. ÎNTOCMIT.

adj.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 12 ÎNTOCMIT. Plt. 11. Fotografie metrică a garniturii din cauciuc. cheii reglabile. Nica Vasile – 48 – . precum şi bunurile textile găsite în sacoşa din rafie. Foto nr.

Reprezintă elemente de identificare poansonate pe partea exterioară a celor două butelii tip „PETROM” găsite la faţa locului. pe timp de zi. Plt. ÎNTOCMIT.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. Prezenta planşă fotografică conţine un număr de 7 (şapte) file. executate cu aparatul foto digital marca SONY. 12-13. model P 73. în care sunt cuprinse 13 (treisprezece) fotografii judiciare mărimea 9X12. Nica Vasile – 49 – . 13 Foto nr. adj.

se face vinovat şi de comiterea infracţiunii de fals privind identitatea.1949. 32.04. 153445. şi P.G. alin. B. domiciliat în localitatea ________. iar celălalt urma să fie încărcat. C. seria BK.. nr.02. constând în aceea că: La data de 15. este observată de către un cioban care se deplasează la cei 4 făptuitori şi îi avertizează despre prezenţa jandarmilor în zonă. la locul de unde s-au auzit sunete de fierăstraie. domiciliat în localitatea Giuleşti. 98 alin 4 din legea 26/1996 (Codul Silvic).. dar la cererea jandarmilor de a-i însoţi.1968. nr. iar făptuitorul R.P.05.N. orele 15. La o distanţă de circa 500 metri de locul de unde au fost tăiaţi arborii de esenţă fag. şi I. posesor C.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Speţa nr.. unde taie de pe picior 9 arbori de esenţă fag verzi şi nemarcaţi de către organele silvice.N. cadrele din cadrul Compartimentului prevenirea şi combaterea criminalităţii. fără ocupaţie. 2 La data de 15. refuză vehement motivând că se grăbeşte. în locul numit „Vârful Fetei” la o distanţă de circa 40 km de localitatea de domiciliu. Bărbatul oprit. fără ocupaţie. născut la data de 02.P. seria MA. i-au identificat pe numiţii: R. aude sunete specifice de tăiere de arbori cu fierăstraie mecanice. unul dintre acestea era încărcat cu material lemnos gata pregătit pentru transportat. posesor C. 1640208241156.A. Echipa operativă ajunsă la faţa locului. în localitatea _____.P. 098055. seria MI. şi I. 1680428241638. C. domiciliat în localitatea ________. născut la data de 08. 085091. 1490203241567.. născut la data de 28.I. nr. posesor B. F. 293 alin. 1 din O.1964.P. 96/1998 şi art. 1 Cod penal. posesor C.O. în dreptul dealului Vârful Fetei. fără ocupaţie şi H. C. nr. nr. fiul lui Ioan şi Ioana.N. nr. se prezintă că este un cioban care îşi caută animalele pierdute.2008. Cei în cauză se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori şi furt de arbori. fiul lui V. fără ocupaţie. fiul lui Ş. nr. în localitatea ________. fiul lui P.I.I. 255 judeţul _________. 7 judeţul _______. constată că tractoarele au fost abandonate.I. judeţul ________.04.02. în localitatea _______. 241. nr. C. În jurul orelor 15.N. 796733. 1800502246598. urcând dealul. faptă prevăzută şi pedepsită de art. în baza datelor şi informaţiilor furnizate de către personalul Compartimentului cercetare documentare. Lângă tractoare erau traşi – 50 – . în localitatea _______. fapte prevăzute şi pedepsite de art. seria MM. echipa operativă.00..E.I..30 echipa operativă.1981. 248 judeţul _______. I. Deplasându-se pe direcţia sunetului.2008. domiciliat în localitatea Giuleşti. cei 4 făptuitori s-au deplasat cu 2 tractoare cu câte o remorcă cu o singură axă. echipa de jandarmi opreşte un bărbat pentru al legitima. născut la data de 03.. deplasându-se pe drumul forestier Runc – Colibi.04.

lei. Pentru identificarea făptuitorilor s-a organizat supravegherea zonei până la data de ------. Prin staţia emisie-recepţie se verifică identitatea persoanei întâlnite în apropierea locului faptei dar se constată că aceasta s-a prezentat cu o identitate falsă.ne comunică faptul că acesta se constituie parte civilă împotriva celor în cauză.pentru continuarea cercetărilor. În urma măsurilor specifice întreprinse în data de -------. cei în cauză nu şi-au făcut apariţia pentru recuperarea tractoarelor.unde au recunoscut faptele comise. jandarmii trecând la verificarea zonei. prejudiciul cauzat prin tăierea arborilor de esenţă fag este de ----. bunuri care au fost introduse în camera de corpuri delicte a ---------. declarând că şi-a prezentat alte date de stare civilă deoarece i-a fost frică. În cauză au fost întreprinse următoarele măsuri: --------------.I.00.Ocolul Silvic ------. ascunse sub frunze. Dosarul cu actele premergătoare întocmite a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria --------. orele 09.au fost identificaţi făptuitorii aceştia fiind invitaţi la sediul Secţiei de Jandarmi -------. iar plăcuţele cu numerele de înmatriculare nu se aflau în locurile special amenajate. – 51 – . O parte din personalul echipei operative s-a deplasat la stâna din apropiere pentru a participa la faţa locului în calitate de martor asistent un cioban unde în prezenţa acestuia s-a întocmit actele premergătoare necesare începerii urmăririi penale şi ridicare în vederea confiscării a ferăstraielor mecanice marca „STHILL” „HUSQVARNA” şi „SOLO” precum şi a unui topor. au găsit 3 fierăstraie mecanice de diferite mărci şi o secure. În continuare. făptuitorul R. Tractoarele găsite la faţa locului erau încuiate cu lacăte. În data de ------.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi buşteni esenţă fag pe care se observă urme proaspete de tăiere iar în apropierea rampei s-au identificat 9 cioate care corespundeau buştenilor pregătiţi pentru transport.

O. Man Dan Baia Mare – 2008 – 52 – .. s-au deplasat cu două tractoare având asupra lor trei fierăstraie mecanice şi o secure. şi H. care la data de _________________. ÎNTOCMIT.. F. 19456 Baia Mare. Nr. judeţul ________________.E.. toţi domiciliaţi în localitatea _________________. 06.MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE JANDARMERIA ROMÂNĂ INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN MARAMUREŞ NESECRET Ex. Sg. nr. în locul „Vârful Fetei” aparţinând Ocolului Silvic Baia Mare şi au tăiat arbori nemarcaţi silvic. maj.2008 Compartimentul Prevenire şi Combaterea Criminalităţii PLANŞĂ FOTOGRAFICĂ Cu aspecte de la faţa locului în cazul privind pe numiţii R.A. B.04.I.

ÎNTOCMIT. 1. Foto nr. Man Dan – 53 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 2 Locul şi poziţia în care au fost găsite cele două tractoare abandonate de către făptuitori. maj. Imagine de ansamblu al dealului „Vârful Fetei”. Sg.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 3 Foto nr. Sg. de unde proprietarii şi-au demontat plăcuţele de înmatriculare. Părţile superioare a celor două tractoare. ÎNTOCMIT. maj. 4 Foto nr. Man Dan – 54 – . 3 – 4.

Reprezintă arborii de esenţă fag încărcaţi în remorca tractorului. maj. 6 ÎNTOCMIT. Sg. Foto nr. Man Dan – 55 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 5.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. maj. 7 Foto nr. 8 ÎNTOCMIT. Sg. Man Dan – 56 – .

Foto nr. Man Dan – 57 – . Sg.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 6-9. 10 ÎNTOCMIT. 9 Foto nr. maj. Fotografii metrice a materialului lemnos găsit în remorca tractorului.

10-12. Sg. Reprezintă locul unde au fost găsite şi identificate cioatele de esenţă fag. 11 Foto nr. Man Dan – 58 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 12 Foto nr. ÎNTOCMIT. maj.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

Foto nr. 13

Foto nr. 14 ÎNTOCMIT, Sg. maj. Man Dan – 59 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

Foto nr. 15

Foto nr. 16 Foto nr. 13-16. Fotografii metrice a cioatelor de esenţă fag găsite la faţa locului. ÎNTOCMIT, Sg. maj. Man Dan – 60 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

Foto nr. 17. Locul unde au fost găsite fierăstraiele mecanice şi secure.

Foto nr. 18. Detaliu cele trei fierăstraie mecanice. Prezenta planşă fotografică conţine un număr de 10 file, în care sunt cuprinse 18 fotografii judiciare mărimea 9X12, executate cu aparatul foto digital marca Kodak M.S. 4691 pe timp de zi, iar imprimarea s-a efectuat cu imprimanta color marca Laser Jet - 2007. ÎNTOCMIT, Sg. maj. Man Dan – 61 –

MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI

INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN HUNEDOARA Nr. 908 435 din 24.04.2008

PLANŞĂ FOTOGRAFICĂ

Cu aspecte de la faţa locului în cazul privind pe numitul SABĂU MARIUS IOAN, în vârstă de 23 de ani, domiciliat în localitatea Cugir, judeţul Hunedoara, care în ziua de 24.04.2008, în jurul orei 12.00, s-a prezentat la ghişeul Băncii Comerciale Române – sucursala Cugir, situată în strada Libertăţii, nr. 43, judeţul Hunedoara, cu o bancnotă contrafăcută în valoare de 200 lei cu intenţia de a cumpăra 50 euro.

ÎNTOCMIT,

Hunedoara - 2008 – 62 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

Foto nr. 1. Imagine de ansamblu a imobilului unde este situat sediul Băncii Comerciale Române – Sucursala Cugir.

Foto nr. 2 ÎNTOCMIT,

– 63 –

Foto nr. 4. cu care făptuitorul s-a prezentat la bancă cu intenţia de a cumpăra 50 euro. Prezenta planşă fotografică conţine un număr de 4 (patru) file şi un număr de 4 (patru) fotografii judiciare executate în condiţii de lumină naturală. cu aparatul foto digital . Fotografia bancnotei de 200 lei. ÎNTOCMIT. Fotografie privind pe numitul Sabău Marius Ioan şi persoanele aflate în anturajul lui. – 64 – . 2-3. marca „Sony”. procesate pe calculator.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr.

Identificarea criminalistică 2. Cunoaşterea nu se reduce însă la identificare. obiectul şi importanţa identificării criminalistice Identitatea constituie unul dintre conceptele fundamentale ale gândirii şi. dar după L. inclusiv criminalistica.1. după poziţia lor în timp şi spaţiu. „la fel”. un mijloc important de cercetare a obiectelor lumii materiale. denumit „identitatea indiscernabilelor”. Identitatea concentrează în sine toate însuşirile sau proprietăţile unui obiect. Ele sunt două concepte care se implică. adică identice. calitatea sa de a-şi păstra un anumit timp caracterele fundamentale”. Aproape că nu există proces al gândirii care să se situeze în afara principiului identităţii. Identitatea este caracterul a ceea ce este identic (unic) sau „proprietatea unui obiect de a fi şi de a rămâne cel puţin un anumit timp ceea ce este. cu largă aplicare la cele mai diverse domenii ale ştiinţei: fizica. dar o înglobează ca element constitutiv al unui proces complex şi multilateral. biologia etc. „identicul este privilegiat în raport cu diferenţa. Noţiunea. identificare prin diferenţiere. două obiecte sau fiinţe reale nu pot fi indiscernabile. Identic (de la idem = „acelaşi lucru”. cu toate schimbările considerabile ce pot interveni. în acelaşi timp. care este „aceeaşi” sau „identică cu ea însăşi” în diverse momente ale existenţei sale.. b) o persoană sau altă fiinţă. Boisse. obiecte sau fenomene Potrivit principiului de bază al filozofiei lui Leibnitz. chimia. – 65 – .2. fenomen ori fiinţă. Identitatea nu se defineşte doar prin negarea deosebirii şi afirmarea identicului. Definind identificarea criminalistică putem afirma că aceasta reprezintă procesul de constatare a identităţii unor persoane. chiar dacă este cunoscut sub diferite denumiri. fenomen ori fiinţă şi prin aceasta le deosebeşte de orice alt obiect. diferenţa pură este de neînchipuit“. ele diferă întotdeauna după caracterele intrinseci şi nu numai. „tot aşa”) este un concept – după unii imposibil de definit – care se aplică la: a) ceea ce este unic.

ea poate fi identificată ca mijloc de probă. o totalitate suficientă de caracteristici individuale similare conducând la identificarea obiectului creator de urme şi implicit la deosebirea totalităţii acestor caracteristici asemănătoare de cele ale altor obiecte. obiectul identificării este un obiect concret. nu interesează constatarea că încălţămintea infractorului este identică cu sine însăşi într-un anumit moment. nu numai prin natura sa. în scopul aflării adevărului în procesul judiciar. Prin urmare. constituie şi pentru teoria şi practica identificării criminalistice punctul de plecare. şi deosebirile pot avea un rol cognitiv. obiectele antrenate în procesul identificării se împart în obiecte ce urmează a fi identificate. şi în obiecte ce servesc la identificarea celor de mai sus. ci să ajungă la o identitate probantă. În literatura de specialitate această modalitate este chiar denumită. trebuie să se caute în ce sunt identice şi în ce nu sunt. denumite obiecte mijloc de identificare (de exemplu: urmele de la locul faptei. fiinţă sau fenomen. prin metode şi procedee criminalistice. urme. După scopul identificării. aflate în legătură cauzală cu fapta ilicită. susceptibil de a fi identificat după urmele lăsate în câmpul infracţional. denumite obiecte scop (de exemplu: persoana infractorului. se aseamănă. În identificarea criminalistică conţinutul principal al examinării îl constituie evidenţierea şi aprecierea asemănărilor. orice element al lumii materiale care se manifestă în spaţiu şi timp. Orice obiect este considerat în criminalistică ca un întreg alcătuit din asemănări şi deosebiri.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Parte integrantă a identificării judiciare. neconcordanţele dintre obiectele sau urmele comparate contribuind la individualizarea şi delimitarea lor. fenomene etc. Totodată. Aceste obiecte ale identificării criminalistice se clasifică în funcţie de unele criterii. cercetarea criminalistică nu este chemată să determine obiectul în sine. şi anume: materialitatea şi legătura cauzală cu fapta ilicită. precum şi impresiunile – 66 – . instrumentele folosite la săvârşirea infracţiunii sau orice alt obiect ce a format o urmă în câmpul infracţional). obiect material al identificării criminalistice poate fi orice persoană. de a fi egal cu sine însuşi şi de a se deosebi de sine. putându-se astfel că asemănarea este indiciul unei identităţi ascunse. Dacă două obiecte. Obiectul identificării criminalistice Obiectelor procesului de identificare criminalistică le sunt proprii două trăsături esenţiale. ci şi prin însuşi raportul cauzal cu fapta concretă. identificarea criminalistică este destinată să servească scopurilor acesteia. Astfel. ci faptul că. datorită reflectării caracteristicilor sale în urma găsită la locul faptei. între care distingem următoarele: 1. Însuşirea oricărui obiect de a fi el însuşi şi de a suferi în acelaşi timp un proces de dezvoltare. Pe de altă parte. Ca urmare.

Cu alte cuvinte. în criminalistică. obiectele aflate în procesul de identificare criminalistică se clasifică în obiecte căutate. ale căror urme sau reflectări materiale au fost descoperite în câmpul infracţional şi obiecte verificate. Potrivit art. iar proiectilele găsite în corpul victimei. fie şi statică. obiectele examinate pot fi: 1. profesionale sau infracţionale. victimă. Stabilirea adevărului în justiţie se realizează prin intermediul probelor. economice. împreună cu modelele tip. dă naştere unor urme. Pistoletul cu care s-a săvârşit omorul reprezintă obiectul scop. juridice – o activitate materială prin care se produc schimbări în mediul cu care autorul vine în contact. 2. la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru o justă soluţionare. fără a se confunda cu aceasta şi. realizate prin trageri experimentale cu armele bănuite că au fost folosite la săvârşirea faptei. b) Stabilitatea relativă: După gradul de modificabilitate. nemodificabile (desenele papilare). – 67 – . 63 C. constituie probe. relativ modificabile (scrisul de mână). fie direct. Identificarea criminalistică reprezintă numai unul dintre mijloacele de probaţiune admise de lege. Aceste urme. presupuse că au creat urmele sau reflectările materiale descoperite la locul faptei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi obţinute pe cale experimentală cu obiectele bănuite a fi creat urmele respective). Într-adevăr. 2. probaţiunea include identificarea ca pe una dintre componentele sale. Premisele ştiinţifice ale identificării criminalistice sunt: a) Individualitatea (irepetabilitatea). După criteriul căutării şi identificării.P.). cu atât mai mult. martor etc. Scopul final îl constituie individualizarea persoanei (infractor. Importanţa identificării criminalistice Comiterea unei fapte cu caracter penal implică – dincolo de aspectele sociale. sunt obiecte mijloc. dar cu atât mai mult în cadrul desfăşurării unor acţiuni cotidiene. fie indirect. după urmele lăsate de părţi ale corpului. fără să se reducă la aceasta. una dintre laturile procesului de stabilire a împrejurărilor de fapt.P. simpla prezenţă a omului într-un anumit loc. prin intermediul obiectelor. Conţinutul principal al probaţiunii cu ajutorul identificării criminalistice constă în detaşarea obiectului sau a persoanei implicate în fapta cercetată dintr-un ansamblu nedeterminat de obiecte sau persoane posibile. constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni.

se continuă examinarea până la determinarea identităţii. După natura lor. urmelor statice. film. adică atunci când se constată că obiectele comparate prezintă aceleaşi caracteristici generale. până se ajunge la individualizare. Ambele trebuie privite ca părţi componente ale procesului unic de identificare criminalistică. – 68 – . procesul de identificare parcurge două mari etape: determinarea apartenenţei generice şi identificarea individuală.). Pe de o parte. despicare). tipului. 3. În al doilea caz.2. deprinderilor (de mers. de apartenenţa mai multor obiecte la acelaşi gen. Corespunzător acestei treceri gradate. Trăsăturile caracteristice ale obiectelor. subgrupei. de la general la particular. având o muchie patrulateră de …cm. În cazul unui rezultat pozitiv. 4. în scris etc. Determinarea apartenenţei generice Determinarea apartenenţei generice reprezintă prima etapă a identificării criminalistice. scopul final al oricărei cercetări criminalistice. expertul trebuie să nominalizeze genul: „leziunea de înfundare a fost creată cu un obiect contondent. Reflectivitatea (însuşirea obiectelor de a se reflecta şi a fi reflectate). 2. imaginilor vizuale (fotografii. În procesul de identificare criminalistică interesează reflectarea care constă într-o modificare de substanţă pe sau într-un obiect.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 3. când nu există posibilităţi de individualizare mai aprofundate sau când stabilirea apartenenţei generice constituie un scop autonom al examinării criminalistice. Această etapă poate să nu mai fie „etapă”. de contur (de stratificare sau de destratificare) ori dinamice (tăiere. de scriere). Etapele identificării criminalistice Identificarea criminalistică se realizează treptat. ci unica operaţie când obiectele comparate se deosebesc.. gen topor“. modificabile în timp (prin uzură) ori modificabile artificial (deghizarea sau ştergerea urmelor). modelului. imaginilor mentale (relatate oral. constatând doar că obiectele sunt de acelaşi fel: „tăieturile de ambele căciuli au fost executate cu acelaşi tip de obiect ascuţit”. speciei. astfel că obiectul creator va fi cel reflectat. grupei. este vorba de apartenenţa obiectului la un anume gen. fiinţelor sunt selectate prin determinarea genului. reflectările pot fi sub forma: 1. Practica judiciară şi de expertiză conturează diverse aspecte ale problemei determinării generice. bandă video). 2. iar obiectul primitor cel care reflectă (Lucian Ionescu). prima constituind premisa logică a celei de-a doua. pe de altă parte. expertul poate să nu precizeze genul. În primul caz. care redau particularităţile exterioare ale obiectelor şi fiinţelor.

folosit la confecţionarea materialelor explozibile utilizate în minerit. De aceea. Prin analizele efectuate s-a constatat că particulele de metal sunt dintr-un aliaj pe bază de cupru. ceea ce infirmă ipoteza iniţială.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Când se dispune de urmă. Concluzia de apartenenţă generică este formulată de expert fie prin compararea urmei cu unul sau mai multe obiecte suspecte. culoarea. în schimb fiecare model are caracteristici proprii care îl particularizează în raport cu celelalte modele din cadrul aceluiaşi sistem. ierarhică şi fără suprapuneri. Pentru determinarea genului obiectului care a explodat. Tot ca stabilire a apartenenţei generice. aglomerativă. natura materialului. reclamantul susţinea că tubul metalic reprezenta o capsă – detonator. comparativ cu extractul martor de tutun (M) şi cu nicotina pură (N) a pus în evidenţă categorice deosebiri. fie .în lipsa acestora – prin aprecieri bazate pe experienţa sa şi pe colecţiile de referinţă. dimensiunile. Nu este exclus ca însuşi organul judiciar să ceară să se verifice mai multe ipoteze. modul de confecţionare. Trebuie observat că noţiunea de gen este convenţională. genul se stabileşte după reflectarea structurii exterioare a suprafeţei de contact imprimată. au fost examinate schijele de metal descoperite la locul faptei. iar pârâtul – întreprinderea minieră – că acesta era un cartuş de armă. lichide şi gazoase. confirmându-se astfel prima versiune. Într-un caz s-a cerut să se determine dacă resturile de pe căciula învinuitului reprezintă foi de tutun. în fiecare etapă se realizează o grupare a – 69 – . Examinarea prin cromatografie în strat subţire a extractului din proba recoltată de pe căciulă (P). determinarea naturii lor echivalează cu stabilirea apartenenţei la un anumit gen de substanţe ale căror însuşiri se cunosc. prin care „plecând de la n obiecte considerate a fi n mulţimi distincte. Pentru substanţele pulverulente. Este vorba deci de o metodă secvenţială. în funcţie de natura obiectului şi de posibilităţile de examinare. se consideră definirea unui obiect necunoscut prin date cum ar fi destinaţia uzuală. În cadrul procesului civil. într-un perimetru de explorări miniere. se impune folosirea unor noţiuni cât mai determinate. Întrucât noţiunile largi (sistemele) înglobează mai multe categorii restrânse (modelele) determinarea apartenenţei generice se restrânge şi ea. căci dacă toate modelele prezintă caracteristicile sistemului. De exemplu. provocându-i răni grave. Investigaţiile ulterioare de laborator au condus la concluzia că în realitate era vorba de ţepi de scaieţi. un copil de 12 ani a tăiat cu cleştele un tub metalic care a explodat. ea desemnând de obicei orice unitate şi subunitate taxonomică.

în aşa fel încât să reprezinte un ansamblu irepetabil la un alt gen de obiecte. am semnalat deja preocuparea criminalisticii pentru determinarea valorii identificatoare a caracteristicilor. Utilitatea practică a primei faze din procesul identificării constă în aceea că deschide posibilitatea eliminării acelor obiecte. în care se află şi cel căutat. esenţă şi calitate sine qua non a identificării. ajungându-se în cele din urmă la o singură mulţime. identificarea individuală apare ca un raport între obiectul ce acţionează şi oglindirea sa. se reflectă sub forma unor imagini materiale. B. Caracteristicile divergente conţin valoroase informaţii şi diferenţiază obiectele. AB).). H. cu cât numărul elementelor comune este mai mare şi cu cât acestea sau o parte din ele sunt mai rare. în procesul interacţiunii lor ocazionate de săvârşirea faptei penale.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi lor în mulţimi care sunt în număr din ce în ce mai mic. Pe cale de – 70 – . în funcţie de proprietăţile de aglutinare. eterogenitatea obiectelor şi substanţelor comparate. Identificarea obiectului individual se întemeiază pe complexul tuturor caracteristicilor care. adică obiectul scop. luate separat pot fi întâlnite şi la alte obiecte. Aşa cum am arătat. respectiv al suficienţei caracteristicilor pentru definirea genului. cu atât se apropie identificarea generică de cea individuală. O importanţă aparte pentru stabilirea apartenenţei generice o au deosebirile. Pe lângă meritul de a defini exact scopul şi sarcina identificării criminalistice. având n elemente“. Q. termenul include noţiunea de „individual”. ceea ce ne dă măsura în care ar fi posibilă repetarea aceloraşi caracteristici la obiecte de gen diferit. care nu au trăsăturile de grup respective şi orientării atenţiei asupra unei sfere mai restrânse de exemplare. Rh etc. Identificarea individuală Etapa finală a identificării criminalistice o constituie identificarea exemplarului concret al obiectului sau a fiinţei căutate. Prin punerea în evidenţă a subgrupelor A’ şi A’’ precum şi a factorilor aglutinogeni (M. Legat de acest aspect calitativ apare şi cel cantitativ. sângele uman prezintă patru grupe (0. Prin evidenţierea deosebirilor se creează noi categorii pe scara de la individual la general. De exemplu. Caracteristicile de gen reţinute ca bază de definire şi triere trebuie să fie specifice pentru clasa respectivă şi totodată constante. lucrurilor şi fiinţelor le sunt proprii caracteristici care există în mod obiectiv şi care. N. Cu cât este mai îngustă grupa din care face parte obiectul. limitându-se astfel grupa din care face parte. În această situaţie. În acest sens. cercul persoanelor suspecte se restrânge considerabil. fiinţe ori fenomene din sfera cercetării. Pe de altă parte. cu atât este mai mare problema identităţii. A.

ca fundament ştiinţific al posibilităţii teoretice de desprindere al unui exemplar singular dintr-un grup de obiecte. o anvelopă îşi imprimă profilul la fiecare rotire. şi anume stabilirea concretă a raportului de identitate. Dacă necesitatea desemnează însuşirile şi raporturile care au un temei intern. numai pe plan general. diferite obiecte de îmbrăcăminte ale aceleiaşi persoane etc. Individualizarea după reflectări succesive permite mărirea volumului de informaţii datorită multiplicării numărului de reflectări produse de obiectul căutat. Necesitatea individualizării prealabile a urmelor şi obiectelor este impusă de necesitatea obţinerii datelor şi informaţiilor ce urmează a fi comparate. deci de identificat. decurgând din esenţa lucrurilor. fiind neesenţiale. a determina caracteristicile proprii prin care el diferă de toate celelalte obiecte asemănătoare. o cărare de paşi reproduce de mai multe ori aceeaşi talpă. dar legate cauzal. fiecare dintre acestea căpătând o dublă calitate. Stabilirea provenienţei comune a mai multor reflectări. până la descoperirea obiectului concret creator de urme. Problema individualizării în expertiza judiciară nu se pune deci. menţionăm individualizarea după reflectări succesive. Acest neajuns poate fi în parte complinit prin însumarea informaţiilor rezultate din mai multe surse. nu este suficientă acceptarea postulatului universalităţii individualului. întâmplarea desemnează însuşiri şi raporturi care au un temei extern. De pildă. o ştampilă este aplicată pe mai multe acte acelaşi deget lasă multiple urme. Fundamentul metodologic al individualizării îl constituie categoriile de necesitate şi întâmplare.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi consecinţă. A individualiza un obiect concret înseamnă a găsi. Impedimentul major al individualizării obiectului căutat. paralele şi reciproce. Individualizarea după reflectări paralele are loc când pe un singur obiect primitor (suport) s-au imprimat mai multe componente ale aceluiaşi obiect creator: degetele aceleiaşi mâini. diversele părţi ale corpului omenesc. ci implică întotdeauna un aspect practic. Şi – 71 – . caracteristice privite ca o totalitate identificatoare. ci se cere a fi demonstrată în fiecare caz. de obiect creator şi de obiect primitor. potrivit teoriei identificării criminalistice. chiar incomplete. În acest sens. realizându-se în acest fel sarcina cercetării de identificare: trecerea de la grupe mai largi de obiecte la grupe tot mai înguste. Aşa se întâmplă când se loveşte sau se forţează cu ranga o încuietoare: instrumentul vulnerant lasă urme de contur identificabile traseologic şi prelevă urme-materie din masa obiectului atins. constă în limitarea informaţiilor conţinute de imaginea sa reflectată. Individualizarea după reflectări reciproce se aplică la interacţiunea obiectelor. sporeşte considerabil posibilităţile de individualizare.

Pe lângă raportul necesitate – întâmplare există şi un alt tip de legătură care interesează individualizarea. Deosebirile joacă un rol însemnat şi în etapa identificării individuale. singure sau coroborate cu cele rezultate din purtare. Totalitatea lor prefigurează „chipul” individual al fiecărui obiect ori fiinţă. care ţine de legile dezvoltării. chimici şi mecanici care acţionează în procesul de fabricaţie.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi totuşi. pe bună dreptate. Aşa sunt particularităţile interdependente ale structurii externe şi interne ale obiectului sau ale caracteristicilor generale şi speciale ale acestuia. respectiv de identificare căci. Într-un sens. Ea acţionează şi se manifestă în individual. trebuie ca deosebirile faţă de alte obiecte din aceeaşi categorie să îndeplinească un minimum de cerinţe – de altfel variabile şi pentru asemănări – şi anume să prezinte o stabilitate relativă şi să alcătuiască o totalitate edificatoare. deosebirea constituie o caracteristică proprie a obiectului. tăierea etc. Pe de o parte. alţii. şi anume condiţionarea reciprocă a însuşirilor şi caracteristicilor. deosebirea este contradictorie. fiind caracterizată prin mutaţii. printre altele. Unii autori le consideră doar caracteristici de grup. individualitatea reprezintă o delimitare a lucrurilor analoge prin deosebiri. Mai mult decât atât. pe de altă parte. Pentru ca un obiect să poată fi individualizat pe această cale. Unele operaţii. Ca orice caracteristică. în unele cazuri identificarea obiectului concret nici nu ar fi posibilă fără elemente întâmplătoare. care individualizează tălpile noi. ea se manifestă ca un element opus generalului din care se detaşează obiectul. imprimarea profilurilor antiderapante cu o matriţă sau gravarea cu un pantograf. de bulele de aer ale poliuretanului din care este confecţionată talpa încălţămintei pentru sport. reflectă aceleaşi însuşiri şi caracteristici datorită cărora acestea pot fi deosebite de toate celelalte asemănătoare lor. Astfel. Conturul şi poziţia craterelor formate de aceste bule sunt variabile. – 72 – . variaţii sau devieri. pot sta la baza unei concluzii de identificare a încălţămintei care a lăsat o urmă. cum ar fi turnarea. caracteristici individuale care. pentru identificarea criminalistică sunt esenţiale. fiind influenţate de factorii fizici. Asemenea caracteristici sunt generate. infime – între profilurile standardizate ale tălpilor de cauciuc de-abia ieşite de sub presă. în fond. Spre deosebire de necesitate. întâmplarea nu are o modalitate de desfăşurare obligatorie. graţie căreia îl vom recunoaşte din masa obiectelor similare. se poate spune că diferenţierea dă orientarea generală în procesul de individualizare. produc caracteristici întâmplătoare distincte.. s-au putut pune în evidenţă diferenţe – este drept.

percepute anterior de către o persoană. se vor compara urmele de mâini de pe obiectele de la locul faptei cu impresiunile obţinute experimental de la persoanele suspecte. sunt identificaţi frecvent infractorii care se sustrag urmăririi penale sau executării pedepsei. obiectele şi animalele dispărute ori furate. fie cu o altă descriere. Persoanele reţin caracteristicile esenţiale ale obiectelor. De exemplu. Tot după descrierea făcută de victime sunt descoperite de către organele de poliţie. fenomenelor sau fiinţelor după urmele lăsate Se întâlneşte mai frecvent în practica cercetării criminalistice. organele judiciare pot aprecia dacă este vorba sau nu despre unul şi acelaşi fenomen. fiinţa sau fenomenul supus examinării în procesul de identificare. la pieţe. distanţa şi unghiul de observaţie. fenomen sau fiinţe. b) identificarea după descriere. Pe baza descrierii trăsăturilor esenţiale.3. Aceasta se realizează prin comparaţia dintre urmele descoperite la faţa locului şi impresiunile create experimental cu obiectul sau fiinţa bănuită că ar fi lăsat urmele respective. în anumite condiţii de loc şi de timp şi reţinute până în momentul reîntâlnirii sale cu acel obiect. c) identificarea după urmele lăsate. examinându-l nemijlocit. este de trei feluri: a) identificarea după memorie. prin compararea trăsăturilor descrise fie cu obiectul. – 73 – . în condiţii variate privind natura şi gradul de iluminare. obiectele furate ori pierdute. organele judiciare apreciază dacă martorii în cauză au fost de faţă la comiterea aceleiaşi infracţiuni sau a unor infracţiuni diferite. fenomen sau fiinţă. a) Identificarea după memorie se realizează pe baza caracteristicilor esenţiale ale unui obiect. când îi face examenul comparativ. comparând declaraţiile martorilor oculari referitoare la infracţiunea cercetată. după modul reţinerii caracteristicilor esenţiale. iar prin confruntarea descrierii unui fenomen de către o persoană cu descrierea unui fenomen asemănător făcută de altă persoană. b) Identificarea după descrierea trăsăturilor esenţiale ale obiectelor.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 2. la intervale diferite de timp. Astfel. făcute de martorii oculari şi de victime. fiinţelor sau fenomenelor prin perceperea nemijlocită o singură dată sau de mai multe ori. fenomenelor ori fiinţelor se realizează de către o altă persoană decât aceea care le-a perceput. c) Identificarea obiectelor. Cu ajutorul memoriei se identifică infractorii văzuţi la locul faptei sau în alte împrejurări. Felurile identificării Identificarea în criminalistică. zgomotele de o anumită frecvenţă sau intensitate etc.

mai multe detalii din obiectul creator sau din substanţa de provenienţă şi. – 74 – . Analiza comparativă a elementelor caracteristice se poate desfăşura prin două procedee şi anume: – prin compararea directă a elementelor caracteristice ale „obiectului mijloc” al identificării (urma) cu elementele caracteristice ale „obiectului scop al identificării” (obiectul presupus că a creat urma cercetată). 2.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Datorită faptului că urmele păstrează. de particularităţile mediului ambiant. se va ţine seama de elementele caracteristice specifice fiecărei individualităţi în parte. de regulă. se bazează pe analiză şi sinteză. proprietăţile obiectului de căutat cu cele ale obiectului de verificat. suferă mai puţine schimbări prin trecerea timpului decât datele percepute şi păstrate în memoria persoanelor până în momentul prezentării lor organelor judiciare. Metoda dominantă în identificarea criminalistică o reprezintă compararea. comparaţia. Aceste caracteristici sunt examinate – după cum menţionăm – în interdependenţa lor reciprocă şi în procesul lor de mişcare. cum ar fi observaţia. inerente oricărei cercetări ştiinţifice. cele mai multe detalii ale obiectului creator. expertul criminalist este obligat să compare permanent caracteristicile.4. servesc elementele generale care caracterizează o anumită categorie şi un anumit gen de obiecte sau o specie subordonată a acestora. Pentru identificarea de gen. La baza oricărui proces de identificare stă metoda analizei comparative a elementelor caracteristice ale celor două obiecte ce se compară – obiectul scop şi obiectul mijloc. mişcare. reflectivitate etc. abstractizare şi generalizare. alături de caracteristicile generale menţionate. De la descoperirea. silogism. acele secvenţe care îi trezesc mai mult interes sau pe care le înţelege mai bine. după formare. ca orice proces de cunoaştere a realităţii obiective. fixarea şi ridicarea urmelor până la faza finală a aprecierii constatărilor şi a formulării concluziilor. Metoda examinării comparative folosită în identificarea criminalistică Identificarea criminalistică. iar pentru identificarea individuală. În schimb. în funcţie de capacitatea organelor de simţ. utilizează. descrierea. Unele sunt generale. în mod obiectiv. această identificare prezintă un grad mai mare de certitudine decât cele precedente. interacţiune. iar din ceea ce a perceput reţine numai acele detalii. Se cunoaşte faptul că omul. Trecerea de la necunoscut la cunoscut nu se poate face fără raţionamente care la rândul lor. percepe doar o mică parte din amploarea fenomenului ce se desfăşoară în faţa sa. experimentul. inducţie şi deducţie. urmele create reţin. precum şi pe principiile gândirii logice.) o serie de metode de investigaţie. pe lângă categoriile fundamentale de ordin filosofic (identitate. analogie.

De exemplu. şi se va compara cu impresiunea de pe fişa de amprentare. când unei persoane bănuite i se iau probe de scris trebuie să se aibă în vedere instrumentul cu care s-a scris. atât cât este posibil. dar. se compară mulajul ridicat al „urmei” create experimental cu pantoful presupus a fi lăsat urma la locul infracţiunii. să conţină cât mai multe caracteristici specifice desenului papilar. în mod cert. Examinarea se va face în funcţie de tipul şi de natura urmelor. poziţia scriptorului (a scris în picioare sau la o masă). urme materie. pe baza unor modele de comparaţie (modele tip) create experimental. Examinarea se efectuează. De exemplu.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – prin compararea elementelor caracteristice oglindite în urmă cu elementele caracteristice oglindite în alte urme. să se cunoască cu certitudine că impresiunile digitale aparţin persoanei „A” sau că proiectilul model de comparaţie a fost tras cu pistolul model 1974. de exemplu urme formă. de acelaşi obiect creator de urmă. De exemplu. o urmă digitală ridicată de pe o suprafaţă trebuie să fie clară. De exemplu. b) la obţinerea modelelor de comparaţie să se ţină seama. iar acestea să fie clare. natura suprafeţei suportului pe care era aşezată hârtia. microurme etc. mai întâi. formate în afara infracţiunii. – 75 – . la cercetarea separată a caracteristicilor generale şi individuale oglindite în urmă şi apoi la cea a caracteristicilor obiectelor suspecte. în principal. Pentru obţinerea modelelor de comparaţie este necesar să fie respectate următoarele cerinţe: a) să se cunoască cu exactitate persoana sau obiectul de la care provin. În scopul selectării obiectelor ce urmează a fi examinate comparativ se procedează. cum ar fi. seria 1234. de condiţiile în care s-a format urma la faţa locului. în principal elemente de ordin calitativ. c) urma şi modelele de comparaţie să conţină suficiente elemente caracteristice de individualizare a factorului creator.

a fost impusă de nevoia combaterii eficiente a infracţiunilor. Meritul incontestabil al iniţierii primelor reguli cu caracter ştiinţific de executare a fotografiei judiciare – îndeosebi în domeniul identificării persoanelor după semnalmente – revine. practicarea ei fiind semnalată încă din anul 1879.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 3. cât şi în activitatea de laborator. a tratat un capitol distinct şi anume „Fotografia judiciară”. o necesitate obiectivă. – obiectivitatea în prezentarea datelor obţinute prin mijloace criminalistice. cât şi invizibile. în România. Fotografia judiciară 3. Avantajele cele mai importante care au impus fotografia în activitatea complexă de cercetare a infracţiunilor constau în: – fidelitate în fixarea şi redarea imaginii locului faptei. Fotografia judiciară face parte din metodele tehnico-ştiinţifice cel mai des folosite în criminalistică atât în activitatea de teren a organelor de urmărire penală. atât în munca de teren. în calitate de ştiinţă judiciară. România s-a situat printre primele ţări europene care au apelat la serviciile fotografiei judiciare. a urmelor infracţiunii. lui Nicolae Minovici care. iar profesorul Emilian Stancu o consideră „ansamblul de procedee tehnico-ştiinţifice. importanţă şi clasificare Fotografia judiciară deţine o poziţie particulară bine conturată în ansamblul investigaţiilor criminalistice. tot aşa cum apariţia criminalisticii. „Fotografia judiciară reprezintă totalitatea metodelor fotografice aplicate în cercetările criminalistice. Adaptarea tehnicii fotografice la specificul procesului judiciar a reprezentat. în lucrarea „Manual tehnic de medicină legală”.1. – 76 – . prin adaptarea la necesităţile de cercetare a metodelor folosite în tehnica fotografică” (Camil Suciu). fixate prin intermediul fotografiei asupra faptei sau persoanei infractorului. de către un serviciu specializat al poliţiei capitalei. a rezultatelor diverselor cercetări criminalistice de laborator atât în radiaţii vizibile. cât şi în munca de laborator a specialiştilor şi experţilor criminalişti. necesare investigării. Fotografia judiciară – noţiune. indiscutabil. fixării şi redării rezultatelor cercetării criminalistice sub forma imaginilor fotografice”.

indiferent de gradul de importanţă care li s-ar acorda pentru moment şi. Evidenţiind aceste avantaje.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – rapiditatea şi relativa simplitate de executare a fotografiei.000 de cuvinte. .înregistrează unele aspecte şi stări de fapt de la faţa locului. nu au fost percepute de persoanele care au cercetat locul faptei. – evidenţa probatorie a fotografiei. ce trebuie apoi copiată (pozitivată pe hârtie fotografică). aspectele respective pot fi sesizate numai la studierea ulterioară a fotografiei care reprezintă tabloul general al locului faptei sau al detaliilor. Însemnătatea fotografiei judiciare este subliniată şi de către distinsul criminalist român Camil Suciu: „Aplicarea metodelor fotografice în diferitele activităţi de cercetare criminalistică s-a impus datorită”: .” Tehnici de realizare a imaginii fotografice Tehnicile de realizare a imaginilor fotografice sunt diverse. . ele evoluând în direcţia creşterii calităţii şi acurateţei acestora. dar şi asupra organelor de judecată. . excluzând eventualele interpretări subiective. Importanţa fotografiei judiciare rezultă din următoarele: . completând procesul-verbal de cercetare la faţa locului sau ilustrând demonstrativ rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică sau de expertiză criminalistică. . în sfârşit. – influenţa psihologică pe care o poate avea asupra învinuitului sau inculpatului.serveşte ca mijloc de fixare a rezultatelor cercetării criminalistice la faţa locului.evidenţei probatorii şi caracterului demonstrativ al oricărei imagini fotografice. a dimensiunilor şi aşezării lor. rezolvarea operativă a cazului.oglindirii generale a tuturor obiectelor prinse în câmpul fotografiei.rapidităţii cu care se pot fixa imaginile diferitelor obiecte sau persoane ce interesează cercetarea. pentru că pelicula fotografică înregistrează totul în mod obiectiv.obiectivităţii cu care este redată imaginea. sunt: a) fotografia clasică: pe film se obţine imaginea negativă a subiectului.fixează tabloul general al locului comiterii infracţiunii aşa cum el se prezintă în realitate (aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului vor fi mai uşor înţelese şi interpretate). . . oricât de documentat nu va putea reda niciodată oroarea unui asasinat ca o fotografie”. Cele mai cunoscute. ceea ce permite urgentarea anchetei şi de aici. – 77 – . Reiss afirma că „un raport.” Să ne reamintim aprecierea lui Confucius: „O imagine valorează mai mult decât 10.exactităţii cu care sunt fixate detaliile. care din cauza unor împrejurări subiective.

Clasificarea fotografiei judiciare Datorită activităţilor de urmărire penală foarte variate în care fotografia îşi găseşte aplicare şi a problemelor pe care le ridică.fotografia judiciară de la faţa locului. Se execută direct de către criminalişti. fotografia de examinare elaborează metodele şi mijloacele de examinare a probelor materiale. fotografia judiciară operativă se împarte în: . redării obiectelor şi a urmelor infracţiunii sau a persoanelor urmărite ori condamnate. putându-se realiza transferul din suportul digital pe hârtie fotografică. la percheziţie. prin utilizarea unei aparaturi speciale.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi b) fotografia obţinută prin tehnica Polaroid. executată cu prilejul cercetării locului faptei sau în împrejurări similare se înscrie printre procedeele cele mai importante de fixare a rezultatelor cercetării. de cercetare la faţa locului). b) Fotografia de examinare reprezintă un ansamblu de procedee destinate cercetării în condiţii de laborator a mijloacelor materiale de probă. imaginile obţinute pe suport digital se oferă ca o opţiune viabilă prin prisma operativităţii cu care pot fi realizate. la prezentarea pentru recunoaştere etc.fotografia judiciară de supraveghere operativă. Aceste metode se aplică numai în condiţii de laborator. reprezentând un auxiliar preţios al procesului verbal (de constatare a infracţiunii. în vederea fixării locului faptei. de către specialişti şi – 78 – . precum şi de fixare a rezultatelor obţinute. dar şi posibilităţi de transmitere într-un timp foarte scurt dintr-un loc într-altul.). Fotografia digitală a apărut relativ recent. ea permiţând vizualizarea imaginilor pe monitorul unui computer şi stocarea lor în memoria acestuia. în care imaginea pozitivă a subiectului se obţine direct pe hârtie fotografică. Asemănări şi deosebiri între fotografia digitală şi fotografia clasică Fără să înlocuiască fotografia clasică. prin intermediul poştei electronice. Noile realizări ştiinţifice în domeniul informaticii au impus în ultimii ani fotografia digitală ca fiind cel puţin egal fotografiei analogice.fotografia judiciară la reconstituire. .fotografia judiciară de semnalmente. ea se clasifică în două mari categorii: a) Fotografia judiciară operativă. fiind considerată iniţial o alternativă la fotografia clasică. Astfel spus. La rândul ei. . percheziţia etc. cât şi pentru fixarea diferitelor activităţi de urmărire penală (reconstituirea. c) fotografia digitală este tehnica de fotografiere în care locul peliculei fotosensibile este luat de un suport magnetic (video). . precum şi a fixării rezultatelor investigării tehnico ştiinţifice a corpurilor delicte sau a urmelor ridicate de la locul faptei.

judiciaire.A. în orice moment. se subclasifică în: – fotografia de ilustrare. care. Fotografia judiciară de examinare se clasifică în: Fotografia de examinare în radiaţii vizibile. Ea va permite magistratului însărcinat cu ancheta de a avea în faţa ochilor. Acest gen de fotografie judiciară este frecvent utilizat în examinarea urmelor digitale. din fr. – fotografia de examinare în radiaţii Röentgen. a înscrisurilor. care va reproduce fidel faptele. activ. – fotografia de reflexe.. de acţiune. Fotografia va constitui un fel de memoriu artificial al magistratului care conduce ancheta. judecătoresc. opératif. judiciarius. beta şi neutronice. după metoda folosită. a urmelor produse de armele de foc şi a altor mijloace materiale de probă. desene sau executa fotografii. Fotografia de examinare în radiaţii invizibile: – fotografia de examinare în radiaţii ultraviolete. eficient. Fotografia judiciară operativă la faţa locului-procedee de fotografiere. din fr. făcut prin autoritatea justiţiei. imaginea exactă a locului sau a locurilor unde s-a săvârşit crima. – fotografia de examinare în radiaţii infraroşii. – fotografia de umbre. expeditiv. a urmelor instrumentelor de spargere. Reiss sublinia în anul 1911: „Fotografia judiciară va fi un document.” – 79 – . Un cunoscut criminalist.. Judiciar: care ţine de justiţie. privitor la justiţie. – fotografia de contrast. Microfotografia şi holografia 3. Fotografia judiciară la faţa locului serveşte la fixarea tabloului de ansamblu a locului unde s-a comis infracţiunea precum şi a obiectelor purtătoare de urme ori a urmelor infracţiunii. R. adică a obiectelor care au fost folosite sau destinate să servească la săvârşirea infracţiunii. în toate cazurile când se efectuează cercetarea la faţa locului se pot întocmi schiţe. care are efect (rapid). eficace. a mijloacelor de transport. lat. genurile fotografiei judiciare operative la faţa locului În conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. ori alte asemenea lucrări care se vizează şi se anexează la procesul-verbal de cercetare la faţa locului.2. – fotografia de comparare. gamma. Operativ: care lucrează repede.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi experţi criminalişti. – fotografia de separare a culorilor. privitor la acţiuni.

ori alte asemenea lucrări. Art. Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Efectuarea actelor premergătoare se impune în vederea strângerii unui minimum de date necesare privitoare la fapta săvârşită şi creării convingerii intime că s-a săvârşit o faptă penală care să justifice începerea urmăririi penale. care nu sunt ataşate la dosar. Art. Art. Procedee de fotografiere În funcţie de natura infracţiunii şi de aspectul locului faptei. condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceasta şi alte aspecte precizate de lege. constatările medico-legale şi expertizele. Secţiunea I – Sesizarea organelor de urmărire penală): În vederea începerii urmăririi penale. constatările tehnico-ştiinţifice. declaraţiile martorilor. 109 – Codul de procedură penală Obiectele şi înscrisurile ridicate. fotografiile se vizează şi se ataşează la dosar. 224 – Codul de Procedură Penală (Partea Specială. fotografiile. Capitolul IV – Efectuarea urmăririi penale. mijloacele materiale de probă. b) fotografierea pe sectoare. înscrisurile. 131– Codul de Procedură Penală Conţinutul procesului verbal de cercetare la faţa locului . desene sau fotografii. declaraţiile părţii vătămate. pot fi fotografiate. – 80 – . e) fotografierea la scară.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Aspecte legislative privind fotografia judiciară operativă În rândurile de mai jos facem trimiterea exactă la actele normative care reglementează fotografia ca probă. care se vizează şi se anexează la procesul-verbal. Titlul I Urmărirea penală. înregistrările audio sau video. d) fotografierea panoramică. Art. ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente. fotografierea se poate realiza prin următoarele procedee: a) fotografierea unitară.în toate cazurile se pot face schiţe. organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. 67 – Codul de Procedură Penală Proba trebuie să fie concludentă şi utilă. 64 – Codul de Procedură Penală Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului. Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. În acest caz. Art. c) fotografierea pe direcţii încrucişate.

avarii). Fotografierea pe direcţii încrucişate se execută atunci când subiectul prezintă importanţă. iar imaginea acestuia se poate înregistra pe un singur clişeu fotografic. redau imaginea completă a subiectului. Fotografierea panoramică În situaţia în care locul faptei se întinde pe o suprafaţă mare. pentru a obţine fotografia aspectului său în întregime. fiind ulterior asamblate. în aşa fel încât prin rotirea succesivă şi în plan orizontal a aparatului fotografic să se cuprindă întreaga porţiune de teren ce ne interesează. se foloseşte şi în cazul fotografierii interiorului unei încăperi. Dacă distanţa de la care se poate fotografia este mică se va folosi un obiectiv superangular. se foloseşte teleobiectivul. procedându-se astfel: – se alege un punct de staţie optim. se aplică în cazul subiecţilor ce ocupă o suprafaţă mare (catastrofe. fotografierea unitară poate fi realizată prin folosirea unui obiectiv normal. În funcţie de condiţiile concrete existente pe teren.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Fotografierea unitară se aplică atunci când întinderea locului faptei nu este mare. Astfel de situaţii putem întâlni cu ocazia cercetării unui furt dintr-o locuinţă compusă din mai multe încăperi (sectoare) şi în care s-au descoperit urme ale infracţiunii. Această fotografie se execută din 2. se poate folosi procedeul fotografierii panoramice. văzut din mai multe părţi. eliminând astfel zonele „oarbe”. 3 sau 4 puncte de staţie diferite. Tehnica fotografierii panoramic circular. porţiuni (sectoare). iar imaginea nu poate fi înregistrată pe un singur clişeu. Pentru realizarea fotografiei panoramice se aplică două tehnici: panoramic circular şi panoramic liniar. De asemenea. în special. Procedeul se aplică. Procedeul constă în fotografierea anumitor porţiuni (sectoare) ale locului faptei. În cazul în care condiţiile de teren nu permit efectuarea fotografiei din apropiere. pe porţiuni care. punctul de staţie nu se modifică. când unele obiecte mari le-ar putea acoperi pe cele de dimensiuni mici. prin intermediul căruia imaginea subiectului ce urmează a fi fotografiat va fi apropiată. Fotografierea pe sectoare se aplică atunci când subiectul de fotografiat are întindere mai mare şi cuprinde mai multe zone. la o scară mult mai mare decât fotografia unitară. – 81 – . Procedeul fotografierii panoramice constă în executarea succesivă de fotografii. pentru a se obţine imaginile celor patru laturi (pereţi) ale acesteia. pentru a reda mai bine detaliile. la o scară corespunzătoare redării detaliilor. în cazul accidentelor de circulaţie.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

– se fixează aparatul fotografic pe trepied se stabilesc parametrii tehnici de fotografiere (diafragma şi timpul de expunere) şi se instalează firul declanşator; – se asigură orizontalitatea aparatului fotografic; – se stabileşte prima imagine, se face încadrarea şi se reglează claritatea acesteia, reţinându-se ultimul reper limită dreapta; – se aduce capul rotativ al trepiedului la poziţia „0”; – se declanşează mecanismul obturator; – se roteşte aparatul fotografic pe trepied până ce obiectul vizat în limită dreapta ajunge în limită stânga a imaginii, şi se declanşează mecanismul obturator; – se citeşte pe capul rotativ al trepiedului valoarea unghiului descris de rotirea aparatului între prima şi a doua expunere; – prin rotiri şi declanşări succesive, se fotografiază subiectul. În cazurile în care la faţa locului nu avem trepiedul, cu rezultate satisfăcătoare se poate fotografia panoramic circular ţinând aparatul fotografic în mână, rotirea făcându-se cu un unghi stabilit cu aproximaţie prin apreciere. Rezultate deosebit de bune obţinem cu un aparat fotografic prevăzut cu obiectiv rotativ („ochi de peşte”). Tehnica fotografierii panoramice liniare, se aplică în cazul subiectelor de lungime mare (necesară încadrării directe) s-ar pierde din detalii. În acest caz, se procedează astfel: – se stabileşte o linie imaginară paralelă cu suprafaţa subiectului de fotografiat, aflată la o distanţă optimă; – pe această linie imaginară se alege locul de unde se va fotografia, se fixează parametrii tehnici de lucru (diafragmă şi timp de expunere) şi se execută o primă declanşare, având grijă ca obiectivul aparatului fotografic să fie perpendicular pe suprafaţa subiectului; – se apreciază lungimea suprafeţei cuprinsă în prima imagine, după care ne vom deplasa cu aparatul spre dreapta cu 2/3 din aceasta şi se va executa următoarea declanşare. Se repetă operaţiunea, până se fotografiază întreg subiectul. Punctul de staţie se modifică. Fotografierea la scară presupune fotografierea subiectului având alături unitatea metrică (riglă, centimetru de croitorie, ruletă etc.). Acest procedeu se aplică în situaţiile când în cercetarea criminalistică interesează dimensiunile obiectului sau urmei descoperite în câmpul infracţiunii. Pentru ca fotografia judiciară la faţa locului să corespundă scopului urmărit este necesar: – 82 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

– să redea subiectul fotografiat în dimensiunile caracteristice şi perspectivele corespunzătoare şi să cuprindă toate detaliile necesare; – să fie clară, să aibă o nuanţă şi o tonalitate naturală. Genurile fotografiei judiciare la faţa locului Printre mijloacele de fixare a locului faptei se numără şi fotografia judiciară. Aceasta prezintă avantajul obţinerii unei imagini fidele şi complete a situaţiei de fapt, creează condiţii de examinare şi înţelegerea obiectivă şi relativ uşoară a tuturor elementelor, indiferent de importanţa pe care o au în cauză. Teoria şi practica criminalistică a statuat că la faţa locului este necesar să se realizeze următoarele genuri de fotografii: 1. Fotografia de orientare; 2. Fotografia schiţă; 3. Fotografia obiectelor principale; 4. Fotografia urmelor; 5. Fotografia de detaliu. 1. Fotografia de orientare redă locul faptei în ambianţa topografică a terenului, cu puncte de reper fixe din vecinătate. O fotografie de orientare corect executată trebuie să cuprindă, pe lângă locul faptei şi anumite repere, considerate fixe, de exemplu: borne kilometrice, indicatoare de circulaţie, bariere de cale ferată, clădiri, pomi, păduri şi alte elemente de topografie ale terenului. Nu este indicat a se folosi ca repere de orientare grămezi de pietriş, vehicule în staţionare, corturi, căpiţe de fân şi altele de acest gen, a căror poziţionare este temporară. De asemenea, fotografia de orientare trebuie să redea elementele topografice care au favorizat pătrunderea la locul faptei sau părăsirea acestuia de către infractor, precum şi verificarea condiţiilor de observare din diferite locuri (căi de comunicaţie, plantaţii etc.). În funcţie de specificul locului faptei şi de condiţiile configuraţiei terenului fotografia de orientare se poate realiza prin procedeul fotografierii unitare, pe direcţii încrucişate sau panoramic. – 83 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

Fotografia de orientare se execută înaintea tuturor celorlalte activităţi criminalistice ce se întreprind cu ocazia cercetării la faţa locului, pentru a se realiza înregistrarea exactă a aspectului acestuia, aşa cum l-a lăsat făptuitorul. 2. Fotografia schiţă redă imaginea locului faptei, izolat de mediul înconjurător, precum şi raporturile de poziţie, formă şi mărime în care se află urmele şi obiectele din câmpul infracţiunii. Pentru realizarea fotografiei schiţă, criminalistul trebuie să numeroteze fiecare urmă şi obiect principal, iar la nevoie se întinde banda metalică. Acest aspect prezintă o deosebită importanţă, întrucât în procesul-verbal de cercetare la faţa locului atunci când se face descrierea obiectului sau a urmei respective, trebuie să indice şi numărul cu care au fost marcate în fotografie, precum şi raporturile de poziţie dintre ele. De regulă, fotografia se execută cu aparatul situat la înălţimea medie a ochilor (cca. 1,60 m). Fotografiile schiţă pot fi: unitare; în serie (mai multe fotografii din poziţii diferite), panoramice (liniare sau circulare); fotografii schiţă pe sectoare (care redau porţiuni ale locului faptei cu acelaşi obiectiv, la aceeaşi scară şi în condiţii similare de iluminare); fotografia schiţă încrucişată, care înlătură zonele „oarbe”. Fotografia panoramică liniară se realizează deplasându-se aparatul pe o linie orizontală, iar cea panoramică circulară prin rotirea aparatului pe trepied sau cu aparate speciale care au obiectiv rotativ. Se recomandă ca obiectele principale, urmele descoperite şi corpurile delicte să fie marcate cu tăbliţe numerotate. De asemenea, cadavrul va fi fotografiat atât în contextul obiectelor aflate în imediata apropiere, cât şi separat; Fotografia schiţă se poate realiza prin toate procedeele de fotografiere, inclusiv fotografierea la scară. – 84 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

3. Fotografia obiectelor principale redă imaginea la scară a obiectelor din câmpul infracţiunii. Prin obiecte principale, în sens criminalistic înţelegem obiectele de care s-a folosit făptuitorul la comiterea infracţiunii, cele care sunt produse ale infracţiunii ori poartă urme ale acesteia. Din această categorie, putem enumera: cadavrele, armele, obiectele purtătoare de urme, instrumentele de spargere, mijloacele de transport, inclusiv urmele ca atare etc. Fotografia obiectelor principale care se execută, de regulă, în faza statică a cercetării. Fotografia obiectului principal va fi dublată de o fotografie care va reda poziţia acestui obiect în ansamblul câmpului infracţional, precum şi în raport de poziţia sau destinaţia faţă de alte obiecte principale. La realizarea acestui gen de fotografie judiciară se vor respecta următoarele reguli: – se numerotează obiectul în ordinea descoperirii; – fotografia se realizează prin procedeul fotografierii la scară; – axul optic al obiectivului aparatului trebuie să cadă perpendicular pe obiectul fotografiat; – lumina să fie uniformă, să nu se producă umbre supărătoare. Pentru obţinerea fotografiei la scară, paralel cu una din laturile obiectului şi la o distanţă de cca. 0,5 – 1 cm se aşează o riglă gradată sau un centimetru de croitorie (în acelaşi plan cu partea superioară a obiectului). În cazul când unele obiecte, datorită materialului din care sunt confecţionate, produc reflexe dăunătoare obţinerii unei fotografii de calitate, este indicat a se folosi filtrele de polarizare. Orice obiect care prezintă importanţă pentru elucidarea cauzei se fotografiază în ambianţa locului şi apoi separat şi de aproape în aşa fel încât, dacă pe el există eventuale urme, să se distingă clar atât acestea, cât şi numărul cu care a fost marcat. 4. Fotografia urmelor redă imaginea la scară a acestora din câmpul infracţiunii. Urmele, în sens criminalistic, sunt acele modificări materiale create în procesul săvârşirii unei fapte penale de către făptuitor sau de către mijloacele folosite de către aceasta. – 85 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

Fotografia urmelor se realizează cu respectarea regulilor arătate fotografia obiectelor principale. În situaţia în care avem o urmă de adâncime (ex: urmă de încălţăminte) unitatea metrică se aşează în acelaşi plan cu partea inferioară a urmei de adâncime. Cu toate acestea, între aceste două genuri de fotografii judiciare există unele diferenţieri: – în fotografia obiectelor principale trebuie să apară obiectul fotografiat cu toate caracteristicile sale. Atunci când pe obiectul respectiv se găseşte o urmă a infracţiunii, este evident că, în subsidiar, pe fotografie, va apărea şi urma respectivă; – în fotografia urmelor va apărea, în principal, urma cu toate caracteristicile generale şi individuale, iar în subsidiar părţile învecinate ce aparţin obiectului pe care se află aceasta. 5. Fotografia de detaliu. La examinarea obiectelor principale şi a urmelor, mare importanţă o are înregistrarea detaliilor sau caracteristicilor care le individualizează. Aceste caracteristici se referă la: serii, denumirea firmei producătoare, anumite inscripţii (care se referă la model, tip, an de fabricaţie) formă, culoare, mărime, uzură şi altele. Fotografiile de detaliu sunt specifice fazei dinamice a cercetării la faţa locului, în care este permisă deplasarea sau modificarea poziţiei obiectelor în vederea punerii în evidenţă a detaliilor caracteristice, a urmelor, precum şi a localizării lor pe suprafaţa obiectului. Fotografierea detaliilor se realizează la scară. Fotografia judiciară trebuie să fie clară, cu o nuanţă şi tonalitate naturale, bine iluminată, să redea toate detaliile şi să prezinte subiectul în dimensiuni şi perspective corecte. Ea serveşte la fixarea de ansamblu a locului faptei, la delimitarea şi măsurarea acestuia, precum şi la fixarea obiectelor purtătoare de urme. În practică, mai sunt şi alte activităţi de urmărire penală sau specific poliţieneşti la care se impune efectuarea de fotografii judiciare: percheziţia, reconstituirea, prezentarea pentru recunoaştere, realizarea capcanelor criminalistice etc. În acest sens, putem aminti: – fotografia de identificare a – 86 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

persoanelor (de semnalmente); – fotografia de identitate a cadavrelor; – fotografia de supraveghere operativă; – fotografia la reconstituire; – fotografia la percheziţie; – fotografii executate cu ocazia prezentării pentru recunoaştere; 6. Fotografia de reconstituire Această fotografie se face de către organul de urmarire penală cu ocazia efectuării reconstituirii, în scopul fixării locului respectiv reproduse artificial. a. Fotografia locului reconstiuirii – oglindeşte întregul loc în care se desfăşoară procesul de reproducere artificială a comiterii infracţiunii. b. Fotografiile secvenţelor reconstituirii – au ca scop redarea fidelă a celor mai însemnate momente din procesul comiterii faptei, momente reproduse artificial. În cursul efectuării reconstituirii, organul de urmărire penală trebuie să fixeze numai acele secvenţe din procesul reproducerii artificiale a comiterii infracţiunii, prin care se confirmă sau se infirmă anumite susţineri ale făptuitorilor, martorilor ori ale victimelor sau prin care se stabilesc date ce ar putea duce la descoperirea de probe noi. c. Fotografia de percheziţie – se execută de către organul de urmărire penală în condiţiile de loc şi de timp în care se desfăşoară activitatea tactică respectivă. La percheziţie se fotografiază: Ansamblul locului percheziţionat – care cuprinde ansamblul locului respectiv, cu împrejurimile sale întrunind astfel elementele unei fotografii de orientare. Fotografia ascunzătorii obiectelor descoperite – redă însuşi locul în care au fost găsite obiectele căutate, fără împrejurimile locului respectiv. Fotografia obiectelor descoperite – cuprinde fiecare obiect în mod izolat. Scopul fotografiei de detaliu al obiectelor găsite la percheziţie este de a reda mărimea exactă, forma şi diferitele lor particularităţi. d. Măsurători fotografice Unele fotografii judiciare operative trebuie să redea şi dimensiunile locului fotografiat, ale urmelor sau obiectelor din perimetrul său, distanţa dintre ele. În practică se aplică metode speciale de fotografiere: Metoda fotografierii la scară – este cea mai simplă. Obiectele sunt fixate astfel încât după fotografie să li se poată stabili dimensiunile în lungime şi lăţime. Ea constă în aşezarea alături de obiectul fotografiat a unei rigle gradate în centimetri, care este fotografiată împreună cu obiectul respectiv. În cazul executării unor asemenea fotografii se vor respecta următoarele condiţii: – 87 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

aparatul de fotografiat se fixează cu axa optică a obiectivului perpendicular pe planul subiectului şi la mijlocul acestuia, iar rigla gradată să se găsească în acelaşi plan cu obiectul respectiv. În cazul urmelor cu adâncime mare, al obiectelor curbe sau sferice, se foloseşte o riglă sau un metru flexibil, care trebuie aşezat chiar pe acestea. Practica a demonstrat că este mai bine să se folosească un centimetru cu fondul puţin mai închis (vernil, roz, bleu), decât fondul alb. Când nu se dispune de un instrument precis de măsurare se poate apela la diverse obiecte cu dimensiuni constante şi cunoscute (standard), ca de exemplu un creion neînceput, o cutie de chibrituri etc., care se fotografiază împreună cu subiectul. Urma de încălţăminte se fotografiază la scară, punându-se centimetrul în partea laterală interioară a acesteia, la aceeaşi distanţă de călcâi şi talpă. Urmele mijloacelor de transport se fotografiază după ce metrul a fost aşezat atât longitudinal, cât şi transversal, pentru a se obţine simultan atât dimensiunile desenului pe lungime, cât şi lăţimea urmei respective. În cazul corpurilor delicte, centimetrul se aşează paralel cu latura mai lungă a acestora. Metoda metrică de fotografiere – se aplică la fotografia schiţă şi mai rar la cea a obiectelor principale. Această metoda cunoaşte mai multe variante: fotografierea cu panglica gradată pentru profunzime, fotografia prin utilizarea pătratului, fotografia cu ajutorul unei aparaturi speciale şi în anumite condiţii care este urmată de lipirea fotografiilor obţinute pe nişte formulare metrice confecţionate în acest scop. Tehnica fotografierii cu ajutorul benzii gradate constă în folosirea unei benzi (scală a distanţelor) cu diviziunile metrice reale. Se poate folosi o bandă din material plastic, pânză etc. Banda, în general, trebuie să aibă o lungime de 7-10 m şi lăţimea de 10-20 cm, iar diviziunile acesteia să fie colorate alternativ în alb şi negru, numerotându-se segmentele albe cu cifrele 2, 4, 6, 8 etc. Această tehnică este indicată în cazul fixării locului infracţiunii, a obiectelor principale şi a urmelor. Metoda stereometrică – se aplică la executarea fotografiei schiţe metrice, dacă se dispune de aparate special construite în acest scop. Prin ea se obţin imagini spaţiale ale obiectelor, dimensiunile lor şi distanţei dintre ele. Aparatele fotografice stereo au două obiective şi două camere obscure spre a realiza simultan doua fotografii din unghiuri diferite ale aceluiaşi obiect ori ale aceluiaşi spaţiu. 7. Fotografia semnalmentelor Are ca scop înregistrarea persoanelor care au săvârşit o faptă penală, urmărirea şi identificarea cadavrelor necunoscute, prin fixarea trăsăturilor exterioare. – 88 –

3. b. în poziţiea feţei semi-întoarsă. inserţiunea părului în jurul frunţii. deschiderea ochilor. aşezată în spatele aparatului fotografic. de ascundere a urmelor infracţiunilor deja comise. cum sunt: desimea părului. conturul şi desimea sprâncenelor. îndreptaţi înainte. Persoana trebuie să fie cu capul descoperit. Filmul şi videofonograma judiciară „Prin noţiunea de film şi videofonogramă judiciare. Fotografia de urmărire: Aceasta se efectuează în procesul de urmărire activă a persoanelor care pregătesc săvârşirea unor infracţiuni sau întreprind activităţi de înlăturare. Fotografia de identificare a persoanelor Pentru înregistrarea penală a persoanelor se fac două fotografii bust: una din faţă şi alta din profil. rujatul buzelor spre a le da un contur precis. Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute Acestea se fac în număr de două: una bust din faţă şi alta bust din profil.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Fotografiile semnalmentelor se subclasează în: a. Pentru fotografiere cadavrul se aşează dacă se poate pe scaun dândui-se corpului şi capului o poziţie dreaptă cu ochii deschişi. folosite în scopul prevenirii şi descoperirii – 89 – . Înainte de fotografiere cadavrul este pregătit în acest scop făcândui-se aşa-numita toaletare care constă în: cusutul leziunilor ce deformează faţa. fără ochelari. Totdeauna fotografiile de identificare a persoanelor se fac în condiţii de laborator cu aparate fotografice speciale construite în acest scop. grosimea buzelor. poziţia şi forma unor cicatrice sau negi de pe faţă. Această fotografie se face pentru prevenirea infracţiunilor. surprinderea făptuitorilor în flagrant delict şi în cazul când infractorii deja descoperiţi încearcă să sustragă probele. forma gurii. imprimare şi prelucrare a imaginii şi sunetului infracţiunii. iar dacă este bărbat să fie şi bărbierit. forma ridurilor. lungimea şi lăţimea nasului. ochii deschişi şi privirea îndreptată înainte. pieptănatul părului. spălarea de sânge. Persoanelor care poartă ochelari ar fi potrivit să li se faca încă o fotografie bust cu ochelari. Fotografiile de identificare a persoanelor însoţesc fişa personală a infractorului. Fotografia din faţă trebuie să redea multă claritate particularităţilor feţei. mărimea şi poziţia ochilor. fotografiile servesc organelor de cercetare la urmărirea şi descoperirea sa. ţinuta corpului şi a capului dreaptă. Fotografia din profil. Persoana trebuie să aibă urechea descoperită şi ţinuta capului dreaptă. c. Iluminarea persoanei se realizează cu ajutorul unei surse de lumină dispersată. În caz de sustragere de la urmărire. mărimea frunţii. într-un sens mai larg se poate înţelege sistemul ştiinţific-tehnic de captare.3.

prin urmărirea subiectului (paralel cu acesta. Filmul şi videofonograma judiciar-operative a) Filmul şi videofonograma de constatare Se instalează camere de luat vederi în muzee. mari magazine. b) Filmul şi videofonograma de fixare a locului săvârşirii infracţiunii: • Realizarea genericului. Stopcadrul („îngheţarea” fazelor importante. Editura Ministerului de Interne. înainte sau după terminarea cercetării locului faptei. identificării făptuitorilor şi dovedirii activităţii infracţionale” (Ion Anghelescu. • de fixare a locului săvârşirii infracţiunii. travelling. • de fixare a ascultării învinuitului. • de fixare a procesului examinării psihiatrice. inculpatului. Filmul şi videofonograma judiciare prezintă următoarele avantaje faţă de fotografia judiciară: • rapiditatea cu care se pot fixa persoanele şi obiectul în mişcare. săli de aşteptare. De asemenea. stop cadru. Filmul şi videofonograma judiciară operative pot fi: • de constatare. Filmul judiciar realizează panoramări. pentru prezentarea unui spaţiu mai larg şi urmărirea unui subiect în mişcare. când se pleacă de la un cadru şi se fixează punctul de interes prin detaliere. • de fixare a confruntării. bănci etc. Travellingul se execută prin apropierea de subiect. reconstituirii şi prezentării pentru recunoaştere. martorului.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi faptelor ilicite. • posibilităţile de falsificare sunt mai reduse. Bucureşti. din unghiuri de vedere diferite) poate fi realizat prin opriri de câteva secunde. pentru crearea cadrului procedural. Alexandru Barciuc. Panoramările se execută din punct fix. pentru a se ilustra mediul ambiant. • de fixare a percheziţiei. se instalează în intersecţii şi pe traseele aglomerate. prin rotirea aparatului pe un plan vertical. – 90 – . orizontal sau oblic. • de identificare. unde se impune o supraveghere în scop preventiv şi constatator. în urma ori înaintea lui). „Filmul judiciar”. prin depărtarea de subiect. refilmări în condiţii de laborator şi filmări după fotografii. • acurateţea înregistrării imaginii şi sunetului. • au un pronunţat caracter ilustrativ pentru anchetă. 1974).

preferabil cât mai de sus (de pe clădiri sau din elicopter). . pentru reprezentarea la scară a urmelor infracţiunii. ca metodă auxiliară de măsurare a dimensiunilor din câmpul infracţional. precum şi în faza dinamică.filmarea schiţă încrucişată. pentru urmele de suprafaţă sau sub un unghi de incidenţă cuprins între 30-70 grade. Se realizează la o scară mai mare decât dimensiunea reală a urmei sau a obiectului filmat. se realizează prin: – filmare bidimensională. îngheţate. – filmare tridimensională. f) Filmarea de detaliu. iar lumina va fi dirijată asupra lor sub forma unui fascicul îngust. h) Filmarea urmelor de mâini se realizează după metodele folosite la fotografia judiciară. cu sursa de iluminare dispusă în spate. a armelor albe şi a instrumentelor de spargere: • se recomandă să se facă din toate unghiurile.). • evidenţierea tuburilor. cu ajutorul unui obiectiv superangular. a formei exterioare şi a caracteristicilor. a urmelor de ricoşeu.filmarea schiţă panoramică. pentru urmele de adâncime. c) Filmarea schiţă fixează locul faptei în totalitate sau pe secţiuni şi se împarte în: . pentru amplasarea acestora în câmpul infracţional.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi • Filmarea de orientare pentru fixarea locului săvârşirii infracţiunii în ansamblu. • pentru filmarea microurmelor. liniară sau circulară. de la o distanţă cât mai mare. evidenţierea dimensiunilor. • urmele instrumentelor de spargere se vor filma în ordinea formării lor. . Se execută în faza statică a cercetării locului faptei. după ce în prealabil s-a trasat axa cărării de urme printre cele două şiruri de urme de paşi.filmarea schiţă pe sectoare. i) Filmarea armelor de foc. bandă sau riglă gradată în spaţii înguste). – 91 – . fără mişcarea obiectelor. ale înecaţilor etc. Se execută înaintea oricărei operaţiuni care ar putea conduce la alterarea urmelor. Filmul şi videofonograma judiciare sunt indispensabile: • în cazul filmării cadavrelor spânzurate. aparatul de filmat va fi dispus perpendicular pe acestea. d) Filmogrammetria. arme de foc etc. Aparatul de filmat ori camera de luat vederi se aşează perpendicular pe urmă. pentru fixarea imaginii obiectului şi a etalonului (jaloane la spaţii largi. e) Filmarea obiectelor principale (cadavru.. g) Filmarea urmelor de picioare.

Câte fotografii trebuie executate la faţa locului? – 92 – . fiind totodată şi un material probatoriu la dosarul cu acte premergătoare întocmit de ofiţerii/subofiţerii jandarmi. jandarmii constată o gamă variată de infracţiuni cum ar fi: furturi. obiective. ultraj. explozii. aeriene. şi planşa fotografică. vătămări corporale. accidente grave de circulaţie rutieră. microfilmarea. procesul-verbal de constatare a infracţiunii. filmarea în procesul prelevării modelelor de comparaţie.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi • în cazul unor evenimente deosebite: incendii. explicite cu privire la toate fotografiile efectuate şi ataşate la aceasta. folosirea mijloacelor de fotografiere şi de realizare a planşelor fotografice cu respectarea actelor normative. • ascultarea învinuitului. pentru legalitatea obţinerii probelor. inculpatului şi a martorului etc. În activitatea criminalistică. macrofilmarea. 3. detaliate. sub radiaţii policrome.3. • filmarea urmelor în condiţii de laborator: sub radiaţii invizibile. loviri etc.4. şantaj. distrugeri. precum şi condiţiile tehnice exacte în care au fost realizate fotografiile. încheiat cu prilejul întocmirii actelor premergătoare. Investigarea faptelor şi documentarea probelor cu ajutorul fotografiilor judiciare Pe timpul executării misiunilor specifice Jandarmeriei Române. În toate aceste cazuri. despre locul săvârşirii unei fapte penale aşa cum arăta acesta la momentul sosirii criminalistului.. Există tehnici şi deprinderi consacrate în literatura de specialitate (aşa cum sunt tratate mai jos – subcapitolul 2. tâlhării.) referitor la efectuarea fotografiei la locului faptei. catastrofe feroviare. trebuiesc respecte câteva aspecte de ordin deontologic. cum ar fi: a. fotografia judiciară operativă (despre care se fac precizări în procesul verbal de constatare a infracţiunii) executată cu prilejul cercetării locului faptei şi a împrejurimilor acesteia este unul din procedeele importante de relevare şi fixare a rezultatelor cercetării. evenimente miniere. maritime şi fluviale. c. între planşa fotografică cu aspecte din câmpul infracţional şi procesul-verbal de constatare a infracţiunii să existe o relaţie de completare reciprocă şi de susţinere a materialului documentar de probare a faptei. trebuie să conţină date şi referiri exacte. Scopul fotografiei judiciare este de a înregistra un documentar/material probatoriu. precum şi a tuturor regulilor criminalistice de efectuare a lor. sub radiaţii monocrome. b. filmarea zonelor iluminate-umbrite.

Aspecte generale ce trebuie respectate de criminalist cu ocazia efectuării fotografiilor judiciare: a) fotografiază locul faptei cât mai repede posibil pentru a nu apare modificări în câmpul infracţional. putem spune că. b) fotografiază prima dată zonele fragile (la care pot apărea modificări în câmpul infracţional datorită imposibilităţii de protejare) de la locul faptei. c) fotografiază de la înălţimea ochiului pentru a reda o imagine normală/obişnuită. pe rând. c. Întotdeauna depinde de opinia criminalistului de câte fotografii are nevoie pentru a conserva/fixa imaginea locului faptei în forma originală din momentul sosirii acestuia la faţa locului. Astfel se obţin opt fotografii cu imagini diferite ale aceleiaşi camere. Se fotografiază câmpul infracţional pentru a se obţine acele imagini care prezintă întreaga scenă infracţională. b. având în vedere o cameră standard. atunci când vine vorba despre documentarea/probarea unei fapte prin fotografii. referitor la numărul de fotografii ce trebuie făcute la faţa locului. precum şi cele efectuate în detaliu depind de particularitatea dovezilor şi a urmelor activităţii infracţionale ce trebuiesc documentate/strânse. Se fac fotografii în detaliu ale urmelor/probelor/aspectelor rezultate din activitatea infracţională. Ce fel de fotografii trebuie făcute la locul faptei? La scena locului faptei. a unui spaţiu comercial sau a unui vehicul trebuie avut în vedere ca în fotografii să apară ferestrele. trebuie avute în vedere trei aspecte/moduri de fotografiere: a. Apare deseori întrebarea referitoare la câte fotografii trebuiesc făcute la locul faptei cu ocazia constatării infracţiunii? Din experienţa acumulată în activitatea criminalistică. Se fac fotografii care pot arăta legătura între probele /urmele/aspectele existente la locul faptei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Fotografiile efectuate la faţa locului sunt deosebit de importante pentru investigarea/documentarea unei fapte. Imaginile de relaţionare şi asociere ale probelor. nu există un număr specific de fotografii ce trebuiesc făcute. Atunci când se procedează la efectuarea fotografiilor în detaliu trebuie avut în vedere faptul că se fotografiază proba aşa cum a fost descoperită la locul faptei. – 93 – . Spre exemplu. la fiecare perete. Când se fac fotografii de orientare a locului faptei (generale) a unei case. iar apoi din fiecare colţ al camerei. iar apoi se foloseşte un fundal neutru pentru a putea fi scoasă în evidenţă. criminalistul poate efectua câte o fotografie fiind poziţionat cu spatele. uşile şi toate intrările.

Dacă este posibil se foloseşte unui tripod. m) flash-ul (lumina artificială) prezintă avantaje de uşurinţă în manipulare şi control. h) fotografiază intrările şi ieşirile existente atât din interior. i) fotografiază imagini clare. – 94 – . urmele produse de unelte sau alte iregularităţi de pe suprafeţe. l) lumina din faţă este.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi d) ia întotdeauna fotografii preliminare/generale. k) foloseşte lumina din lateral pentru a scoate în evidenţă textura/structura. g) fotografiază probele în detaliu. cât şi din exterior. cea mai bună în munca jandarmului criminalist. recipiente sau corpuri de mobilă. f) fotografiază toate zonele de investigare/documentare a locului faptei. inclusiv descoperirile constatate. j) evită lumina din spate. în mod normal. Aceasta creează siluete şi poate produce umbre sau neclarităţi. Evită folosirea acesteia când fotografiezi ascunzători. e) fotografiază un set complet de imagini procedând la efectuarea de fotografii din unghiuri şi distanţe diferite.

despre condiţiile de lumină şi despre planşa fotografică ce se anexează la procesul-verbal de constatare a infracţiunii. În acelaşi proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante se fac menţiuni referitoare la aparatul de fotografiat folosit la realizarea fotografiilor judiciare. După prelucrarea materialului fotosensibil şi obţinerea imaginilor pozitive se trece la întocmirea planşei fotografice. Despre efectuarea fotografiilor judiciare se fac menţiuni în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante. La întocmirea acestei planşe se vor respecta următoarele condiţii de formă şi fond: – fotografiile se vor realiza. Planşa fotografică şi schiţa fotografică 4.4. – fotografiile se vor lipi de hârtie sau carton. Planşele fotografice pot fi clasificate în trei mari grupe: – planşe fotografice operative.5x11.1. la antet. percheziţie. fotografii ale obiectelor principale. reconstituire. fotografii schiţă. – pe prima filă. reprezintă un material de documentare ce cuprinde totalitatea fotografiilor judiciare efectuate în câmpul infracţional/locul faptei precum şi împrejurimilor acestuia şi care sunt concludente în probarea activităţii infracţionale. Planşa fotografică Planşa fotografică efectuată cu ocazia cercetării la faţa locului. – planşe fotografice de informare. Acestea vor fi clare şi vor reda corect tonalităţile de alb-gri-negru ori nuanţele de culoare. – planşe fotografice demonstrative. – 95 – . Planşa fotografică operativă cuprinde fotografiile realizate cu ocazia efectuării unor activităţi de urmărire penală: cercetarea la faţa locului. se va trece denumirea instituţiei din care face parte cel care întocmeşte planşa fotografică. de regulă la dimensiunile de 8. fotografii ale urmelor şi fotografii de detaliu. precum şi cu ce ocazie a fost întocmită aceasta.5 cm. prezentare pentru recunoaştere. în următoarea ordine: fotografii de orientare.

planşa cu fotografii executate cu ocazia cercetării la faţa locului trebuie să cuprindă toate genurile de fotografie judiciară operativă. – sub fiecare fotografie se vor face menţiuni prin care să se explice ce reprezintă aceasta (detaliile pot fi marcate prin săgeţi). aceleaşi condiţii în cazul planşei fotografice operative. – pe verso-ul fiecărei foi se va scrie „alb” şi se va ştampila. în ordine. care să ilustreze aspecte deosebite privind neglijenţă gravă. accidente de circulaţie (sau de altă natură) cu urmări deosebit de grave etc. Pe prima filă se va trece cazul ale cărui aspecte sunt ilustrate prin fotografiile realizate. nu se vor mai face menţiunile arătate la planşa fotografică operativă. distrugeri cu pagube mari. Planşa fotografică demonstrativă completează şi ilustrează rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică şi de expertiză. Planşa fotografică demonstrativă cuprinde fotografiile judiciare executate cu ocazia efectuării deferitelor examinări în laborator. numărul de fotografii cuprinse în planşă.) pe bază de adresă. cât şi pe coala de hârtie pe care s-a lipit fotografia. Dimensiunile fotografiilor vor fi stabilite în raport de necesităţile demonstrării rezultatelor examinării respective.R. La întocmire.P. în general. Această planşă va cuprinde numai fotografii color (în cazuri excepţionale. Această planşă fotografică se înaintează celor care au solicitat-o (şeful unităţii de poliţie. cu chenar şi vor fi însoţite de explicaţii scrise. Planşele fotografice vor fi ştampilate şi semnate pe fiecare pagină de către cel care le-a realizat. Planşa fotografică operativă trebuie realizată în aşa fel încât să completeze şi să concorde cu procesul-verbal întocmit cu prilejul desfăşurării respectivei activităţi de urmărire penală.5x17. cu ce aparate.G. se admit fotografii alb-negru).5 cm se lipesc pe carton de bună calitate. ce material fotosensibil s-a folosit şi în ce condiţii de iluminare s-a fotografiat. În final. – 96 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – fiecare fotografie lipită pe planşă va fi ştampilată având în vedere ca impresiunea ştampilei să fie imprimată atât pe fotografie. Planşa fotografică de informare trebuie realizată în condiţii grafice şi de calitate deosebite. – obiectele principale din câmpul infracţiunii (fotografii în detaliu). conducerea I. adică: – de orientare la faţa locului (fotografii generale). – după ultima fotografie se va menţiona numărul de file. sau a ministerului. iar la final se trece în clar numele celui care a întocmit-o. primăriei etc. Fotografiile cu dimensiunile de 11. Pentru a fi de un real folos. – schiţa locului faptei. se vor respecta.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – urmele găsite în câmpul infracţiunii (fotografii în detaliu). Schiţa locului faptei Schiţa se întocmeşte în acele situaţii când este necesară o mai bună înţelegere a amplasamentului urmelor şi a raporturilor de spaţiu în care se află acestea cu celelalte elemente de la faţa locului. – 97 – . – individualizarea schiţei (prin menţionarea următoarelor date: titlul. – unde. se stabilesc. Schiţa locului săvârşirii infracţiunii constituie o modalitate de reprezentare grafică a situaţiei de la faţa locului. La întocmirea acesteia se folosesc semnele convenţionale prevăzute în reglementări interne. În unele situaţii se poate întocmi şi schiţa locului faptei. 4. – claritatea schiţei. – reprezentarea prin semne convenţionale criminalistice. Prin aceasta se redau în sistem ortogonal-realizarea unor proiecţii obţinute prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţieelementele esenţiale din câmpul infracţiunii. – alte detalii. va fi datată şi va avea un titlu din care să reiasă: – cu ce ocazie este întocmită. scara la care s-a întocmit. schiţa locului faptei ajută la înţelegerea mai exactă a tabloului real al locului săvârşirii infracţiunii. prenumele calitatea şi organul din care fac parte membrii echipei de cercetare. la întocmirea ei trebuie respectate unele reguli. data.2. – întocmirea la scară a schiţei. Planşa fotografică va avea număr de înregistrare. – orientarea schiţei (latura din dreapta a schiţei . – pentru ce faptă comisă a fost întocmită planşa fotografică. având menirea de a ilustra constatările din procesul-verbal şi de a întregi celelalte mijloace de fixare a rezultatelor cercetării la faţa locului. în mod arbitrar. iar pentru situaţiile când acestea nu sunt prevăzute. când şi cine a săvârşit fapta (atunci când se cunoaşte persoana în cauză). – ce reprezintă. locul şi cauza în care s-a procedat la cercetarea locului faptei şi întocmirea schiţei. semne convenţionale care vor fi explicate în legenda schiţei. – cotarea schiţei. semnăturile participanţilor la cercetarea la faţa locului). Pentru ca schiţa locului faptei să formeze o imagine completă şi veridică a situaţiei de la locul săvârşirii infracţiunii. dintre care se pot aminti: – exactitatea schiţei. obiectele principale şi cele care poartă urme precum şi urmele trebuiesc marcate (numerotate) şi fotografiate metric. mărite sau micşorate la scară. numele. Oricare ar fi modalităţile de reprezentare grafică. Întotdeauna.spre direcţia nord-sud).

654 123 din 11. în vârstă de 28 de ani.MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN VÂLCEA Nr.03. judeţul Vâlcea. strada Primăverii. judeţul Vâlcea. ÎNTOCMIT. domiciliat în localitatea Horezu.2008. de unde a furat un televizor color marca Amadeus şi un geamantan de culoare închisă din piele. situată în localitatea Călina.03.2008 PLANŞĂ FOTOGRAFICĂ Cu aspecte de la faţa locului în cazul privind pe numitul ION VASILE. a pătruns în locuinţa numitului TURCU VASILE. care în noaptea de 10/11. prin escaladarea gardului şi forţarea cu o rangă metalică a uşii de acces. Vâlcea – 2008 – 98 – . 27. ambele bunuri în valoare de aproximativ 850 lei.

Imagine de ansamblu a imobilului situat în localitatea Călina. ştampilă ÎNTOCMIT – 99 – . proprietatea numitului Turcu Vasile. Imobilul văzut din stradă. 1-2. ştampilă Foto nr. 27.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. str. 1 ştampilă Foto nr. Primăverii nr. 3.

ştampilă Foto nr. ştampilă Foto nr. Uşa de acces în locuinţă. Detaliu al urmelor de forţare. 5. 4.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. ştampilă ÎNTOCMIT – 100 – . Imobilul văzut dinspre grădină. 6. Săgeata indică urmele de forţare găsite la nivelul sistemelor de închidere a uşii de acces. Fotografia la scară a urmelor de forţare descoperite pe uşa principală de la intrarea în locuinţă.

8. Fotografia la scară a urmei de încălţăminte. ştampilă Foto nr. 2 şi 3 şurubelniţele). Reprezintă fotografia schiţă a locului unde au fost abandonate două şurubelniţe şi găsită o urmă de încălţăminte (1 .urma de încălţăminte.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. ştampilă ÎNTOCMIT – 101 – . 7. Fotografia la scară a unei şurubelniţe descoperită în apropierea urmei de încălţăminte. 9. ştampilă Foto nr.

ştampilă ÎNTOCMIT – 102 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr. 10. ştampilă Foto nr. Săgeata indică comoda de unde se reclamă sustragerea geamantanului din piele şi a televizorului color marca Amadeus. Aspecte din camera de zi. 10-11. fixată şi ridicată urma digitală. Săgeata indică locul unde a fost descoperită. reprezintă fotografia schiţă a camerei în care se afla televizorul reclamat ca furat. ştampilă Foto nr. 12 Partea superioară a şifonierul pe care s-a descoperit o urmă digitală.

13. ÎNTOCMIT. în condiţii de lumină naturală şi artificială. Fotografia metrică a urmei digitale descoperită şi ridicată de pe uşa şifonierului. pe hârtie foto BC 11. Procesarea negativului s-a realizat cu aparatul de copiat prin proiecţie Magnifax. (gradul. ştampilă Prezenta planşă fotografică conţine un număr de 6 (şase) file şi un număr de 13 (treisprezece) fotografii judiciare executate cu aparatul fotografic Practica L 2. numele şi prenumele în clar) – 103 – . folosind film AZOPAN PS 21 DIN.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Foto nr.

(MODEL) – 104 – .

şi dacă făptuitorul este cel învinuit. pot conduce la stabilirea faptei. Atât în procesul penal. mijloacele folosite de acesta şi elementele componente ale mediului unde îşi desfăşoară activitatea infracţională. modificări care. precum şi tot mai larga lor aplicare în toate sectoarele vieţii economice şi sociale au dat posibilitatea justiţiei să-şi găsească un puternic sprijin pentru îndeplinirea misiunii sale în rezultatele oferite de cercetările ştiinţifice şi tehnice. 1. un criminalist francez de seamă. ea putând – 105 – . cât şi în procesul civil. Din practica judiciară s-a desprins ideea că producerea unei modificări nu este limitată în exclusivitate la persoana autorului faptei. cunoscute sub denumirea generică de „urme”. Edmond Locard. precum şi împrejurările în care s-au petrecut faptele. în mod real. Urmele criminalistice – noţiune şi clasificare 5. fără să lase urme materiale”. Noţiunea de urmă în sens criminalistic Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii. de asemenea. să cunoască exact raporturile reale care au dat naştere conflictului de interese dintre părţi. Astfel.5. identificarea făptuitorului. În procesul civil organul judiciar trebuie. examinate individual sau în totalitate. a mijloacelor folosite de acesta şi la lămurirea împrejurărilor în care s-a comis fapta penală. Din punct de vedere criminalistic. În desfăşurarea activităţilor specifice cercetării criminalistice se ia în considerare principiul conform căruia. săvârşirea unei infracţiuni presupune prezenţa făptuitorului la faţa locului şi implicit efectuarea de către acesta a unor activităţi ce produc modificări materiale în ambianţa existentă. în procesul penal urmează să se stabilească dacă infracţiunea s-a săvârşit. prima sarcină pe care o are de îndeplinit organul judiciar este aceea de a stabili exact situaţia de fapt supusă judecăţii. afirma: „Este imposibil pentru un răufăcător să acţioneze cu intensitatea pe care o presupune acţiunea criminală. prin urmă se înţelege orice modificare materială produsă ca urmare a interacţiunii dintre făptuitor. în majoritatea cazurilor.

– schimbările de poziţie ale unor obiecte existente la locul săvârşirii faptei. de la îmbrăcămintea acestuia sau de la mijloacele sau instrumentele folosite de acesta (îmbrăcăminte abandonată de infractor. Trebuie reţinut că pentru a putea fi considerate urme în sens criminalistic. jandarmul poate descoperi o multitudine de modificări.). urme ale diferitelor instrumente de spargere.a. de multe ori specific făptuitorului. dificultăţi de pătrundere etc. – crearea lor este rezultatul interacţiunii (contactului) dintre factorii creatori şi cei primitori de urme în timpul săvârşirii faptelor penale.d. – modul de operare. – 106 – . – condiţii nefavorabile de iluminare în locul faptei. întrucât numai în acest fel se poate ajunge la făptuitor şi la dovedirea vinovăţiei. Importanţa studierii tuturor categoriilor de urme rezultă din următoarele raţiuni: – acestea apar obligatoriu în procesul comiterii infracţiuni.). putem considera drept urme: – tot ce a rămas material (vizibil sau invizibil) la locul faptei de la persoana făptuitorului. obiectelor. Având în vedere cele de mai sus. dacă au legătură cu activitatea infracţională (ex: un fotoliu mutat de la locul lui de către infractor pentru ca acesta să poată ieşi pe geam). Rămânerea la faţa locului a urmelor este determinată de cauze diferite. hainelor. precum: – condiţiile în care operează infractorul (timp scurt. – starea psihică a făptuitorului în momentul comiterii faptei (frică. în egală măsură. mijloacelor sau instrumentelor folosite de acesta la comiterea faptei (ex: particule de sol ataşate de la locul faptei pe încălţămintea infractorului. subiectului pasiv al infracţiunii(partea vătămată). modificările materiale trebuie să aibă legătură de cauzalitate cu fapta penală.).Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi aparţine. – tot ce s-a ataşat material (vizibil sau invizibil) de la locul faptei asupra făptuitorului. sânge aparţinând victimei descoperit pe hainele lui etc. Aceasta pentru că la locul faptei. Un exemplu în acest sens este dat de petele de sânge sau firele de păr descoperite pe îmbrăcămintea sau corpul agresorului. care aparţin persoanei agresate.m. emoţie etc. – necunoaşterea topografiei locului faptei ş. urmele papilare etc. dar el trebuie să le descopere şi să le examineze numai pe cele care au fost create în timpul săvârşirii faptei sau care au legătură cu aceasta.).

ce se prezintă sub formă de ridicături şi adâncituri. urme create de unele fenomene. Clasificarea generală a urmelor Clasificarea urmelor s-a realizat după mai multe criterii. urme create de animale. În continuare vom acorda atenţia cuvenită fiecărei categorii de urme enumerate mai sus. pentru urmărirea şi descoperirea infractorului sunt folosite urmele de mâini şi aceasta deoarece în timpul săvârşirii infracţiunii este greu să se evite atingerea cu mâinile a obiectelor. Formarea urmelor de mâini se explică prin existenţa permanentă pe suprafaţa palmei şi a degetelor a substanţei secretate de piele. cât şi din mişcările complexe ale acestuia. de cele mai multe ori. în procesul săvârşirii infracţiunii. categorie sau specie. deliberate şi coordonate de activitatea cerebrală. iniţiate. – 107 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 5. Identificarea persoanelor după urmele de mâini se bazează pe varietatea desenului papilar de pe partea anterioară a palmei şi a degetelor. urmele mâinilor În sens criminalistic se înţeleg acele modificări aduse elementelor componente ale locului faptei ca rezultat al contactului mâinilor făptuitorului şi victimei cu acestea. a) Urmele după factorul creator de urmă Urme create de om Cuprind toate modificările rezultate atât din simplul contact al corpului omenesc cu elementele componente ale mediului. Omul poate crea la faţa locului urme formă şi urme materie. după cum urmează: a) După factorul creator de urmă: urme create de om. substanţă formată din compuşi organici şi anorganici. Din uriaşa varietate de urme. Din categoria urmelor formă fac parte: 1. urme poziţionale. b) După factorul primitor de urmă: urme primite de om. d) După mărime: macrourme. urme create de vegetale. urme primite de vegetale. urme create de obiecte. e) După valoarea lor în procesul identificării: urme care furnizează elemente pentru lămurirea diferitelor împrejurări ale săvârşirii infracţiunii. urme primite de animale. urme ce permit identificarea factorului creator. microurme. c) După esenţa (felul) lor: urme formă. care nu se evaporă prin trecerea timpului. urme materie. urme care ajută la stabilirea apartenenţei de gen.2. urme primite de obiecte. grup.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Urmele lăsate de mâinile infractorului se întâlnesc foarte des în cercetarea locului faptei. urmele dinţilor Prin urme de dinţi se înţeleg modificările aduse elementelor componente ale locului faptei ca rezultat al contactului dinţilor cu ele în procesul săvârşirii infracţiunii sau în legătură cu aceasta. sfoară. urmele sonore ale vocii şi vorbirii În sens criminalistic se înţeleg acele urme produse de aparatul fenorespirator al omului. urmele urechilor. date ce pot duce la elucidarea unor împrejurări ale ei. 5. Legăturile reprezintă modul cum sunt înfăşurate materialele folosite la realizarea nodurilor (frânghie. nodurile şi legăturile Nodul. 2. care oferă anumite date referitoare la desfăşurarea faptei penale. nasului şi a altor părţi ale feţei şi corpului uman Prin această categorie de urme se înţelege toate acele modificări aduse elementelor componente ale locului faptei ca rezultat al contactului urechilor. constituie o urmă a activităţii umane. Urmele de sânge. create pe diverse suprafeţe. astfel prezenţa acestor urme indică împrejurările în care a avut loc fapta. depunând substanţe care au aderat la ele. – 108 – . ca manieră de realizare. pentru că mâinile vin cel mai des în contact cu diferite obiecte. 7. Din categoria urmelor materie de natură umană (biocriminalistice) fac parte: 1. Prin urme de sânge se înţelege lichidul extravazat dintr-un sector al aparatului cardiovascular şi depus pe un anumit suport. 3. în procesul săvârşirii unei infracţiuni. în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. 6. urmele buzelor Sunt reproduceri ale reliefului şi formelor exterioare ale buzelor. 4. scrisul În sens criminalistic scrisul interesează prin faptul că este o formă specifică a activităţii umane şi el poartă „marca” individualităţii persoanei care îl realizează şi prin intermediul lui se poate ajunge la aceasta. pe corpul victimei şi chiar pe cel al infractorului se pot forma urme de dinţi. nasului şi altor părţi ale feţei şi corpului uman cu ele în procesul săvârşirii unei infracţiuni. În timpul luptei. ridicând materii în stare pulverulentă sau depunând sub formă de urme invizibile resturi de sudoare şi grăsime. 8. urmele picioarelor Prin urme ale picioarelor se înţeleg acele modificări aduse elementelor componente ale locului faptei ca rezultat al contactului picioarelor desculţe cu acestea în procesul săvârşirii infracţiunii. laţ. sârmă).

Forma şi dispunerea pe cap a coarnelor diferă de la o specie de animale la alta şi chiar în cadrul aceleiaşi specii. Urmele de spermă.) – forma şi mărimea lor diferă de la o specie la alta. Urmele altor părţi ale corpului animalelor (botul. Prin urmă de miros se înţelege dâra formată prin deplasarea unei persoane. genunchiul etc. Sunt mai rar întâlnite la faţa locului. buzele.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 2. Urmele de salivă. Prin urme de natură osteologică se înţeleg oasele şi cartilagiile sau resturile din ele. Prin urme de salivă se înţelege lichidul de secreţie a glandelor salivare depus pe diferite suporturi. Urmele de miros. de asemenea. Urmele altor ţesuturi moi. 6. prezenţa dinţilor pe ambele maxilare sau numai pe unul. 4. Urmele de dinţi. Urmele de natură piloasă. 5. 3. În sens criminalistic reprezintă lichidul de secreţie a glandelor sexuale masculine. Mărimea. Din categoria urmelor formă fac parte: 1. de la un individ la altul. Prin urme ale animalelor se înţelege totalitatea modificărilor produse în câmpul infracţional de animale a căror prezenţă la faţa locului este în legătură cu săvârşirea faptei penale. abdomenul. îmbrăcămintei. Urme create de animale. ele putând fi create de un număr restrâns de specii. mărimea. conformaţia şi dispunerea acestora pe arcadă diferă în raport cu specia animalului şi uneori cu vârsta acestuia. încălţămintei acestuia sau altor obiecte aflate asupra sa. Urmele de natură osteologică. Urmele de coarne. Forma maxilarelor. Aceste urme prezintă. în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. 2. În categoria urmelor altor ţesuturi moi se includ ţesuturile şi organele de natură umană descoperite la faţa locului şi care au legătură cu săvârşirea unei fapte penale. 7. Prin urmă de natură piloasă se înţelege firul de păr provenit de la corpul uman în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. 3. Urmele pe care le creează picioarele sunt cele mai frecvent întâlnite la faţa locului şi au valoare în identificarea animalului sau stabilirea apartenenţei de gen. depus pe diferite suporturi în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. Urmele lăsate de animale pot fi: urme formă şi urme biologice. o pondere însemnată din punctul de vedere al frecvenţei şi al posibilităţilor de descoperire la faţa locului. – 109 – . 8. conformaţia şi dispunerea pe o arcadă a dinţilor diferă în raport cu specia animalului. a căror prezenţă la faţa locului este datorată săvârşirii unei infracţiuni. Urmele de picioare. exteriorizat din cauze fiziologice sau patologice. în care rămâne mirosul specific al corpului. 4.

Prin urme ale obiectelor de îmbrăcăminte se înţeleg modificările ce apar pe corpul omenesc sau pe suprafaţa unor obiecte ori pe alte componente ale mediului. mobilă. natura activităţii infracţionale. Urmele încălţămintei se creează prin contactul ce are loc între aceasta şi elementele componente ale locului unde s-a comis fapta penală (sol. cum ar fi: fragmente de plante. urmele de spermă. flori. covor). mijloace de transport etc. tulpini. influenţa factorilor de mediu intern.). Urme ale vegetalelor pot fi: urme formă şi urme biologice de natură vegetală. frunze. Urme create de vegetale. scoarţă de copac. materiale purverulente. Prin urme biologice de natură animală se înţeleg produsele de secreţie. fiziologia şi fiziopatologia aparatului fonator al animalelor presupune o multitudine de particularităţi caracteristice fiecărei specii de animale şi în cadrul aceleiaşi specii. urmele de miros. Urmele obiectelor de îmbrăcăminte. rădăcini. duşumea. natura organului vegetal. modificări apărute în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. instrumente. gheare. Urmele biologice de natură vegetală se pot prezenta la faţa locului în diferite ipostaze. Prin urme ale obiectelor se înţeleg modificările aduse la faţa locului ca urmare a contractului diferitelor obiecte cu elementele mediului ambiant. urmele de natură piloasă. care îşi lasă amprenta în urmele sonore.). Ele ajută la determinarea drumului parcurs de persoanele ce interesează la identificarea încălţămintei creatoare. specia. seminţe. în timpul şi după comiterea infracţiunii. Acestea diferă în funcţie de următorii factori: natura şi forma suportului. Urmele formă de natură vegetală se creează ca o consecinţă a schimbărilor de aspect pe care le provoacă un organism vegetal ori un fragment al acestuia pe un suport cu o plasticitate adecvată. fibre de plante industriale. alte urme de natură biologică (puf. Anatomia. fiecărui exemplar în parte. Prin urme de natură vegetală se înţeleg modificările produse la faţa locului ca urmare a contactului diferitelor plante cu elementele mediului ambiant. lăstari. pene. de excreţie şi resturile de ţesuturi rezultate în procesul săvârşirii unor fapte penale sau în legătură cu acestea. modificări apărute în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta (încălţăminte. ca urmare a – 110 – . polen. îmbrăcăminte. coarne. distingem: urmele de sânge. Urmele sonore. precum şi la furnizarea datelor în legătură cu activităţile desfăşurate înaintea. Astfel. intervalul scurs de la formare şi până la descoperire. copite etc. arme. urmele de secreţie lactată. fulgi. Urme create de obiecte.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 5.

Lăcătuşul va prefera să acţioneze asupra părţii metalice a unei uşi. La crearea acestei categorii de urme participă în mod necesar arma de foc. În această categorie de instrumente sunt incluse nu numai cele care folosesc la spargere. folosite pentru a înfrânge rezistenţa încuietorilor şi a oricăror mijloace utilizate pentru protecţia şi paza bunurilor. Scrisul de tipar şi scrisul dactilografiat. Urmele sonore create de obiecte. ci şi cele care folosesc la tăiere.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi contactului lor cu îmbrăcămintea purtată de o persoană. Prin folosirea legăturilor şi nodurilor se creează urme sub formă de rosături. precum şi orice corp dur. – 111 – . în sens generic. adâncituri. pe timpul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. topoare. răngi. dar aceasta nu poate constitui un criteriu absolut şi faptul se confirmă mai mult la spărgătorii începători. în accepţia proprie a cuvântului. şurubelniţe. Urmele create prin folosirea armelor de foc. ciocane. Prin instrumente înţelegem. aparate adaptate sau special construite. O importanţă deosebită o prezintă instrumentele de spargere. ferăstraie. toate uneltele. muniţia şi diferite suporturi (ţinte). Prin urme sonore create de obiecte se înţeleg zgomotele produse de acestea în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu ea. Prin urme create de legături şi noduri se înţelege totalitatea modificărilor produse de ele în ambianţa locului faptei. un număr mare de infractori se va folosi de uneltele cu mânuirea cărora sunt obişnuiţi profesional sau ca amatori şi numai în cazuri mai rare întâlnim spargeri efectuate de rutinaţi în meserie. sculele. Urmele armelor de foc sunt acele elemente materiale care apar pe corpul omenesc sau pe diferite obiecte componente ale mediului. Scrisul de tipar şi cel dactilografiat sunt urme ale infracţiunii atunci când au fost executate în procesul săvârşirii acesteia sau în legătură cu ea. prin care putem înţelege o varietate foarte mare de obiecte.). Urmele mijloacelor de transport. în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. cuţite. topire etc. Urmele legăturilor şi nodurilor. tâmplarul asupra părţii din lemn. apăsare. în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. Prin urmare. Urmele instrumentelor. cu ocazia producerii unei infracţiuni. Prin urme ale mijloacelor de transport se înţelege totalitatea transformărilor materiale produse de mijloacele de transport ori părţi componente ale lor ce apar pe unele obiecte şi corpuri sau în mediul înconjurător. decolorări sau alte semne pe suporturile cu care au venit în contact. leviere etc. rezultate în urma producerii împuşcăturii. aparatele şi orice alte obiecte care se folosesc la săvârşirea unei infracţiuni (cleşti.

resturile rămase la faţa locului sub formă de cenuşă constituie urme preţioase ce pot servi la determinarea constituenţilor anorganici ai substanţelor arse. explozii. tuşuri sau paste de scris se înţelege prezenţa unor asemenea substanţe la faţa locului. cum ar fi: picături. precum şi de mijloacele de transport folosite în procesul săvârşirii infracţiunii ori în legătură cu acesta. sticla. pete. corpuri.pe încălţăminte. fie datorită contactului cu diferite obiecte. Urme de hârtie. Existenţa coloranţilor la faţa locului şi exploatarea lor din punct de vedere criminalistic oferă posibilitatea stabilirii împrejurărilor în care s-a comis fapta. şifonată. dâre. În procesul săvârşirii unei infracţiuni. Urme de coloranţi.. a dovedirii prezenţei unei persoane sau obiect oarecare în câmpul infracţiunii. forţare etc. perforată etc. Urmele de sol sunt acele fragmente aduse la locul infracţiunii – sau dislocate din acesta . Acţiunea dinamică sub formă de tăiere. La faţa locului hârtia poate fi găsită în starea ei naturală (ruptă. la faţa locului.) sau arsă (carbonizată pe toată suprafaţa sau numai parţial). fie drept consecinţă a unor factori mecanici sau termici. Urme de soluri şi cenuşă. tentative de distrugere etc. – 112 – . Urme de cerneluri.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Urme de produse petroliere. Rezultatul unei asemenea acţiuni – când s-a produs în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta – poartă denumirea de urme metalice. în orice cantităţi. scurgeri. aglomerări. tuşuri şi paste de scris. Din punct de vedere criminalistic sunt considerate urme de vopsea substanţele peliculogene ce se desprind de pe diverse suporturi sau se formează pe ele în urma impactului lor cu alte obiecte. în procesul săvârşirii unor infracţiuni sau în legătură cu aceasta. Urme de vopsea. Prin urme de cerneluri. Urme de material plastic. ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. tăiată. îmbrăcăminte ori alte obiecte purtate de făptuitor sau victimă. Prin urmă de produs petrolier se înţelege prezenţa lor. Urme de metale. precum şi a explicării anumitor modificări petrecute. indiferent de forma în care se află. Urme de sticlă. ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni ori în legătură cu aceasta. Urmele ce se formează pot apărea sub diverse forme. Urmele de material plastic sunt acelea care provin din obiecte confecţionate din produse plastice sau din semifinite din acest tip şi se află la faţa locului ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. mânjituri. îmbibări. În incendii. dintre două sau mai multe corpuri metalice creează particule din metalele supuse acestor acţiuni. în cantităţi sau forme diferite. poate lăsa urme.

a flăcărilor deschise. zonă ce include suprafaţa apei ca un plan în continuă mişcare (sub acţiunea vântului. cu înălţimea la care sa aflat aeronava. firele sau fibrele provenite de la obiectele de îmbrăcăminte. a căror existenţă are legătură cu infracţiunea săvârşită. temperaturii şi a celorlalte fenomene ce însoţesc incendiul. Prin urme de explozii se înţeleg modificările apărute în compoziţia ori la suprafaţa obiectelor ce explodează şi în mediul înconjurător. Urme toxice. modificări care sunt în legătură cu săvârşirea unei fapte penale. Prin urme create de incendii se înţeleg modificările produse la locul săvârşirii unei fapte penale ca urmare a acţiunii substanţelor incendiare sau altor cauze declanşatoare. Prin urme ale accidentelor şi catastrofelor de cale ferată se înţeleg toate modificările create asupra materialului rulant de cale ferată şi a altor instalaţii feroviare. arderilor mocnite. poziţionale şi materie. construcţiile şi aparatele utilizate sau susceptibile a fi folosite ca mijloace de transport pe apă şi porţiunile de uscat adiacente. Prin urme toxice se înţeleg substanţele toxice ca atare. poziţionale şi materie. Acestea trebuie căutate la locul faptei. Urme create de explozii. Urme specifice catastrofelor aeriene În raport cu cauza producerii catastrofei aeriene. incendiul. accesorii ale lor sau orice alte obiecte confecţionate din asemenea produse. a căror prezenţă la faţa locului este determinată de săvârşirea unei infracţiuni. Produsele alimentare sunt considerate ca urme atunci când prezenţa lor la faţa locului are legătură cu infracţiunea săvârşită.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Urme de produse textile. a curenţilor). în timpul şi în legătură cu producerea evenimentelor respective. explozii şi unele catastrofe fac parte: Urme create de incendii. – 113 – . respectiv locul de cercetat care este reprezentat de locul unde s-a produs catastrofa (sinistrul. abordajul) şi cel unde s-a descoperit nava sau epava acesteia. acestea putând fi urme formă. Urme de produse alimentare. Urme create de unele fenomene Din categoria urmelor create de incendii. Materialele pulverulente constituie urme atunci când prezenţa lor la faţa locului este determinată de săvârşirea unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. Sunt considerate urme de produse textile fragmentele. la faţa locului se creează o serie de urme formă. Urme specifice catastrofelor navale. Urmele ce pot fi create în cazul catastrofelor navale sunt deosebit de multiple. Urme specifice accidentelor şi catastrofelor de cale ferată. precum şi cu natura locului unde s-a prăbuşit. precum şi soluţiile acestora prezente la faţa locului pe diverse suporturi sau recipiente. precum şi asupra persoanelor sau mărfurilor transportate. Urme de natură pulverulentă. de lenjerie.

Urme primite de vegetale. Urme primite de animale. retezături. urmele de încălţăminte etc. Urme primite de obiecte. urme poziţionale. urmele formă se subdivid în: – urme statice. Reprezintă acele modificări produse asupra corpului acestora sub acţiunea factorilor creatori de urme (rănirea. sânge.) În raport de modificările aduse factorului primitor. urma creată de topor. – urme dinamice. urmele formă se subdivid astfel: – urme de adâncime. urmele sonore înregistrate. pete de vopsea. presare. – 114 – . urme materie. ce se formează prin modificarea în profunzime a obiectului primitor în locul de contact cu cel creator de urmă (urme de încălţăminte sau pneu în solul moale. intoxicaţii etc.). ferăstrău etc. urmele create de pneurile vehiculelor în timpul rulării. lovire. În funcţie de procesul de mişcare al celor doi factori.). imprimarea pe blană sau pe pielea animalului. Omul poate primi urme create de toţi factorii creatori. urmele create de ghinturile ţevii pe glonţ. c) Urmele după esenţa (felul) lor Acestea se clasifică în urme formă. Astfel de urme sunt: particule de praf. în zăpadă etc. rostogolire. dacă sunt imagini neprelucrate. vaselină. urme ale ştrangulării etc. ce se formează prin apăsare.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi b) Urmele după factorul primitor de urmă Urme primite de om. Constau în: tăieturi. culoarea îmbrăcămintei şi obiectelor ce le purta asupra sa. pete de sânge. urmele instrumentelor de spargere în tocul uşii sau geamului. imaginile de pe pelicule foto sau înregistrările video. ruperi sau imprimări de diferite obiecte sau substanţe. cum sunt: caracteristicile mersului infractorului. succesiunea activităţilor desfăşurate de făptuitor. Din această categorie putem aminti: urmele de încălţăminte create în teren moale. smulgeri. 1. Aceste urme pot fi statice sau dinamice. În cadrul procesului de percepţie omul poate reţine şi unele urme care dispar de la locul faptei odată cu consumarea infracţiunilor. ce se formează atunci când suprafeţele de contact ale celor două obiecte – cel creator şi cel primitor de urmă – se află în mişcare unele faţă de altele (urme de derapare. Urmele formă reproduc conturul exterior al factorului creator de urmă ori linia de rupere a acestuia. fără ca suprafaţa factorului creator de urmă să alunece pe suprafaţa factorului primitor de urmă în momentul contactului (urmele de mâini formate prin atingerea sau prinderea obiectelor. de vaselină etc.).

substanţele sau peliculele de natură organică sau anorganică descoperite la faţa locului. Urmele poziţionale Sunt reprezentate de schimbările poziţiilor iniţiale ale obiectelor sau subansamblelor acestora. Urmele de suprafaţă. fructe etc. părţi ale unor obiecte etc. spermă.).) 3. fire de păr etc.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – urme de suprafaţă. – substanţe chimice de natură organică sau anorganică (ex: cioburi de sticlă. Urmele materie Aceste urme cuprind produsele. fereastra găsită în altă poziţie de cum a fost lăsată de partea vătămată. pot fi: – urme create prin stratificare (ex: urma papilară formată prin depunerea de sudoare pe un obiect lucios. urma papilară formată în urma contactului dintre mâna infractorului şi un obiect lucios neşters de praf). d) Urmele după mărime Acestea se clasifică în : – macrourme. – de natură vegetală (seminţe. Urmele formă se mai pot clasifica şi: – vizibile cu ochiul liber (colorate). de încălţăminte. ce reprezintă urmele formă sau materie de dimensiuni atât de mari încât pot fi descoperite şi examinate cu ochiul liber (urmele de pneuri. ce se formează numai la suprafaţa obiectului primitor şi apar ca rezultat al unor depuneri sau dislocări de substanţă. un aparat de bord blocat. schimbătorul de viteze găsit cuplat într-o anumită treaptă de viteză în urma unui accident rutier etc. – latente (invizibile) din cauza substanţei incolore care le creează (ex: urmele de mâini create prin depunerea de sudoare produse de secreţia glandelor sudoripare şi sebacee de la nivelul pielii. fără a schimba forma sau conturul acestuia (urma lăsată de obiectul de scris folosit de infractor la falsificarea paşaportului. în funcţie de procesul formării lor. nefiind vizibile cu ochiul liber. – urme create prin destratificare (ex: urma papilară formată prin destratificarea unei cantităţi de praf de pe mobilă).).). în procesul săvârşirii unei infracţiuni şi care au legătură cu aceasta (ex: sertar deschis. Aceste urme pot fi statice sau dinamice. particule de vopsea. – 115 – . Dintre cele două categorii de urme. Astfel de urme sunt: – produsele biologice de natură umană ori animală (sânge. părţi din obiecte etc. salivă. 2.). crengi. întrucât la această urmă se pot observa elementele de detaliu ce ajută la identificarea factorului creator. neprăfuit). prima categorie are o mai mare valoare în procesul identificării. deoarece substanţa nu este colorată).

contribuie la determinarea naturii activităţilor desfăşurate de făptuitor. stabilirea modului de funcţionare a dispozitivelor folosite la forţarea sistemelor de închidere şi asigurare. scrisul. adică acele urme ce conţin caracteristici individuale. microscopul. sângele etc. urmele de urechi. e) Urmele după valoarea lor în procesul de identificare O primă grupă este reprezentată de urmele care furnizează elemente pentru lămurirea diferitelor împrejurări ale comiterii infracţiunii. sticlă ori metal etc. stabilirea stării de funcţionare a sistemelor de închidere şi asigurare. grup. stereomicroscop etc. urme de târâre pe carosabil. categorie sau specie. mici sau foarte mici. însă insuficiente identificării factorului creator. acul vitezometrului blocat la o anumită viteză în cazul unui accident de circulaţie. Prezenţa urmelor în câmpul infracţiunii nu prezintă nicio valoare dacă acestea rămân necunoscute organului judiciar. 2. limbile blocate ale unui ceas de mână spart găsit asupra victimei care s-a luptat cu infractorul etc. acele urme formă sau materie. În această categorie includem urmele formă dinamice de frânare create de pneul unui vehicul. a succesiunii şi duratei lor. Mai există o categorie a urmelor după valoarea lor.). a căror descoperire. particulele microscopice de praf. şi anume urmele ce permit identificarea factorului creator. urmele ghinturilor ţevii pe glonţ. urmele trebuie descoperite şi examinate. În laboratoarele de traseologie. de miros. 5. urmele de buze. Sunt acele urme care. 4. ridicare şi examinare necesită folosirea unor mijloace tehnice precum: lupa. apoi trimise la specialişti care în urma examinărilor întocmesc raportul de constatare tehnico-ştiinţifică ori de expertiză criminalistică conferindu-le în acest fel valoare judiciară ca probe. identificarea instrumentelor folosite la forţarea sistemelor de închidere şi asigurare. identificarea persoanelor după: urmele de dinţi.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – microurmele. nas sau alte zone ale feţei. O altă categorie este dată de urmele care ajută la stabilirea apartenenţei de gen. Tocmai de aceea. se stabileşte dacă două sau mai multe fotografii reprezintă aceeaşi persoană (expertiză de portret). 3. În această categorie intră urmele poziţionale (fereastra deschisă. identificarea mijloacelor de transport. urme papilare create în mişcare etc. – 116 – . 6. În acest sens putem aminti: urmele de mâini. deşi nu conţin elemente pentru stabilirea apartenenţei de gen. Sunt reprezentate de acele urme care conţin suficiente caracteristici individuale pentru identificarea factorului creator. (ex: striaţiile create de instrumentele de spargere.). prin expertizele şi constatările tehnicoştiinţifice efectuate se pot rezolva următoarele probleme: 1.

tăietoare. identificarea instrumentelor de lovire (contondente.înţepătoare. 10. 11. stabilirea întregului după părţile sale componente. identificarea seriilor de identificare a autovehiculelor şi armelor de foc. identificarea obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte. 8.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 7. 9. înţepătoare). Schema clasificării urmelor Prezentată în Tratat practic de criminalistică: – 117 – . tăietoare . identificarea animalelor după urmele de picioare. tăietoare-despicătoare.

atât urme materiale. Urmele pot fi astfel. părţi de aeronave. cât şi urme testimoniale (ideatice) prin valorificarea datelor rezultate din memorarea unor evenimente. De la urma olfactivă. ADN . Doi minori au acuzat un adult că i-ar fi drogat şi molestat. marcării. de asemenea. Examinarea unor mostre de sânge şi urină de la minori a probat lipsa în organismul lor a unor urme de drog. a trăsăturilor etc.3. a aspectului. Urmele pot dovedi contactul suspectului cu victima ori prezenţa la locul faptei. 2. apoi ei au recunoscut că acuzaţiile au fost inventate întrucât îl urau pe bănuit. Probele materiale pot dovedi comiterea unei fapte sau permit stabilirea unor elemente cheie în soluţionarea anchetei. Probele materiale (urmele) pot duce la identificarea certă a autorului unei fapte. Sunt. capabile să combată eficient orice gen de fapte penale. precum şi obiectele care sunt produsul infracţiunii”. etc. iar victima avea două pisici. În cazul unui incendiu suspect au fost găsite urme de substanţe volatile (petrol) pe unele bunuri incendiate. urmele (probele) materiale au ca însuşiri: 1. În interacţiunea complexă om-mediu. prelevării şi interpretării lor. descoperiri şi examinării urmelor se pot stabili legături de natura a permite identificarea autorului lor. de la firul de păr la obiecte.). conversaţii. Exemplu: o persoană acuzată de falsificarea unui scris etc. Importanţa mijloacelor de probă admise de lege. urme papilare.J. având ca destinaţie descoperirea şi evidenţierea unor aspecte practice prin modalităţi tehnicoştiinţifice moderne. Fisher a elementelor ce conferă valoare. Conceptul de mijloc material de probă Constituie mijloace materiale de probă „obiectele care conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite. – 118 – . Conform unei enumerări formulate de Barry A. Pe temeiul cercetării. la urma biologică. mijloace materiale de probă obiectele care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni. reprezintă problema centrală a investigaţiilor criminalistice. Valoarea lor este dată de corectitudinea descoperirii. Într-un caz de viol suspectul reţinut la scurt timp nu a putut explica prezenţa unor fire de păr de pisică pe pantaloni. sunete. probe biologice etc. de la impresiuni aparent invizibile la dezastrul produs de explozii. Urmele materiale pot avea orice formă. 4.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 5. De exemplu. poziţii de obiecte personale. 3. precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului. Probele materiale pot duce şi la exonerarea unui bănuit. dintre care cele privind identificarea criminalistică ocupă un rol important în structura criminalisticii. urmele de forţare şi lipsa unor bunuri la furt prin efracţie sau urmele de violenţă şi leziunile de apărare în cazul unui viol. urmele se produc prin relaţia cauzală unde contactul fizic cu mediul concret conduce la crearea lor.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 5. b) indicii . eveniment etc. involuntar. – 119 – .semnul existentei unui fenomen. amprente. modul. sub impulsul sentimentelor unele elemente sunt exagerate. probe coroborative prin coroborare cu alte probe acestea sunt apte a conduce la stabilirea unei anumite situaţii. Probele materiale tind să devină tot mai importante. fenomen. Probele materiale pot completa şi confirma mărturiile. Trecerea timpului poate altera memorarea unor evenimente. alteori. Probele materiale pot fi mai concludente decât cele testimoniale. striaţii pe cămaşa de metal a unui glonţ produse de ghinturile ţevii). Unii autori subîmpart urmele în: a) probe . (Exemplu: urma pantofului unei anumite persoane indică prezenţa ei într-un anumit loc. dar nu şi calitatea: autor. probe indicative indică producerea unei anumite fapte (acţiune. 2. scopul. detaliile se şterg iar factorul subiectiv poate interveni în redare. Un suspect pus în faţa probelor materiale poate face mărturisiri sau chiar declaraţii complete. proces) fără a indica şi autorul (Exemplu: răzuirea unei menţiuni pe un act. Reluând într-o formulă concentrată cele de mai sus Lucian Ionescu consideră că din punctul de vedere al relevanţei lor probele pe care le oferă Criminalistica sunt în acest sens: 1. Victima unei lipsiri de libertate a reclamat că a fost legată de un calorifer în apartamentul unui bănuit cu un cablu de nailon pe care l-a rupt şi abandonat pe terasa pe unde a reuşit să fugă. Uneori. împrejurări. victimă. 6.dovedind un adevăr. timpul. unei (unor) fapte. sunt introduse „în tabloul relatării” date care în realitate nu au fost receptate. 8. locul. probe determinante care nu mai au nevoie de alte probe pentru a demonstra fapta şi autorul ei (exemplu la viol: urma de muşcătură pe corpul victimei) (ADN). (Exemplu: o urma de muşcătură pe corpul victimei. Indiferent dacă unii autori acceptă această din urmă subîmpărţire sau nu. mobilul. 3. fiind absolut necesare în soluţionarea cauzelor. declaraţiile nu pot servi la nimic. esenţial este a se reţine că prin criminalistică se oferă elemente ştiinţifice cu caracter de certitudine (uneori şi acestea pot cunoaşte o marjă de eroare) pentru aflarea adevărului privind împrejurările. probe disculpante prin care persoana bănuită este înlăturată din grupul de posibili autori. autorul (autorii). 4. explozia unei bombe). martor). 7. Nesusţinute de probe. La cercetarea locului faptei cablul rupt a fost găsit în locul indicat de victimă.

prin observare – 120 – .1. de particularităţile locului faptei şi de modul de operare al infractorului. fiecare obiect despre care se presupune că a fost folosit sau atins de infractor va fi examinat cu grijă. pentru descoperirea urmelor jandarmul va căuta să reconstituie mintal fiecare fază a desfăşurării activităţii infracţionale. cu atenţie traseul infracţiunii. Operaţiuni tehnico-criminalistice ce se desfăşoară în legătură cu urmele Pentru aflarea adevărului într-o cauză penală. pentru a descoperi pe el eventualele urme. 6. singuri sau alături de echipă operativă de cercetare la faţa locului pentru descoperirea. jandarmii criminalişti pot crea modele pentru comparaţie de la obiectele presupuse că au creat urma respectivă (ex: amprentarea persoanelor). Totodată. organele abilitate trebuie aplice principiul rolului activ al organelor judiciare încă din momentul luării la cunoştinţă (direct sau indirect) despre comiterea unei infracţiuni. În continuare. interpretarea. pentru efectuarea examinărilor criminalistice în condiţii de laborator. Operaţiuni tehnico-criminalistice ce se desfăşoară în legătură cu urmele În funcţie de natura infracţiunii comise.6. Pe parcursul cercetării. parcurgând. Jandarmii care constată fapte ce constituie infracţiuni trebuie să acţioneze. ridicarea ambalarea şi transportul urmelor aflate la locul faptei. Descoperirea urmelor presupune cercetarea sistematică şi amănunţită a locului săvârşirii unei infracţiunii. fixarea. vom acorda spaţiu suficient fiecărei operaţiuni tehnicocriminalistice enumerate. conservarea. atunci când este posibil.

chiar dacă nu are o acuitate atât de mare ca şi microscopul clasic. Poate fi în varianta simplă cu mâner. sau lupa cu piedestal de laborator. a unor elemente deosebite etc. – cu aparate optice de mărit (microurmele). tehnica actelor-falsuri. precum: – cu fascicul de lumină dirijat incident. b) microscopul comparator – este un instrument extrem de util. Permite compararea a două obiecte din care unul este cel în litigiu – provenit de la locul faptei (glonţ. acuitatea vizuală omenească se situează la limita zecimilor de milimetru.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi nemijlocită sau cu ajutorul unor mijloace tehnice. O parte însemnată a examinărilor criminalistice se face prin tehnica vizuală. Microscopul optic este un instrument foarte utilizat în examinările de laborator. pentru descoperire se aplică unul din următoarele procedee: a) Macrourmele (urmele vizibile) se descoperă cu ochiul liber. fixate pe cap şi permiţând mobilitate şi lucrul cu ambele mâini. În funcţie de natura şi dimensiunile urmei. Aşa cum arată cercetările ştiinţifice. Vederea binoculară nu mai permite perceperea spaţială pentru obiectele de dimensiuni microscopice sau pentru detaliile individuale aflate sub această limită dimensională. poate fi o lupă dotată cu sistem de iluminare şi uneori cu surse de radiaţii UV sau IR. folosit foarte frecvent în examinările de balistică şi traseologie. tub – 121 – . Lupa criminalistică este un instrument optic extrem de util şi de largă folosinţă. pentru traseologie. permiţând observarea unor detalii caracteristice. b) Urmele latente (invizibile) se descoperă prin folosirea unor procedee. Tipuri de microscoape optice: a) stereo microscopul – larg utilizat în examinarea în relief a suprafeţei obiectelor. Oferă o mare claritate în profunzime. sub această limită devenind foarte redusă. balistică. dactiloscopie. Mai pot fi şi modele binoculare. Aceasta presupune mijloace optice cu putere de mărire.

aburire cu vapori de iod. sub obiective diferite a căror imagine este apoi unificată . – prin relevare. fire de păr ). UV.. b) cu baleiaj (scanning microscope).109nm. metoda este utilizată mai nou în examinarea urmelor biologice. sub acelaşi unghi.3. şi rezoluţia de înaltă definiţie.. obiect cu urme de spargere. a urmelor de afumare produse de armele de foc. iar celălalt provine de la o sursă certă ( armă suspectă. Un spot electronic baleiază proba pe care o pătrunde chiar în grosime. 5 . Laboratoarele moderne utilizează mult tehnica asistată de computere pentru examinări traseologice. folosind tehnici precum: pudrare. Este de remarcat faptul că. examinarea actelor: – prin transparenţă. c) microscoape în spectru invizibil . instrument suspect ). în sensul distrugerii sau deteriorării. urmelor de tragere cu arme de foc şi unor urme biologice (sperma. folosirea acestor procedee nu aduce modificări urmelor. – 122 – . cu grosismente pentru dimensiuni de nivelul milimicronilor. balistice. Microscoape electronice a) prin transmisie permit vizualizarea structurii interne a probelor. a ambelor obiecte.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi cartuş. gamma.R. I.IR. având capacităţi de rezoluţie la nivelul distanţelor interatomice (1. Funcţionarea lor se bazează pe vizualizarea fluxului de electroni transmis prin secţiuni subţiri de probe (spalturi). d) microscoape optice cu destinaţii speciale-pentru măsurarea unor valori unghiulare (ghinturi pe ţeava armei). care se află pe mese distincte de microscopie. – pentru măsurarea rugozităţii suprafeţelor. roentgen. 4 . sputa etc. Un sistem de prisme permite unificarea imaginilor şi suprapunerea celor două obiecte (urme). – sub radiaţii U.). 1010nm). forţare. Importantă este iluminarea egală. beta. aşa cum am arătat pentru realizarea comparării prin suprapunere. Precizia este mare 0. ( ultra – violet) destinate în special examinării documentelor falsificate (suspecte). compararea realizându-se prin stabilirea continuităţii liniare.V.( infraroşu).

– folosirea magnetului şi a electromagnetului.. pipăitul. folosirea acestui procedeu atenţionează persoanele să nu calce (atingă) urma respectivă. – folosirea detectoarelor de metale. văzul). hârtie. a animalelor sau intemperiilor (zăpadă..Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi tratare cu soluţii chimice. astfel încât acestea să nu fie distruse sau deteriorate intenţionat sau neintenţionat prin acţiunea diferitelor persoane.) până când vor fi fixate. în funcţie de natura urmei. de gaze etc. b) încercuirea urmei cu cretă. mirosul. – folosirea simţurilor organoleptice (auzul. – procedee speciale. precum şi de factorii care pot influenţa integritatea lor(intemperiile naturii). ridicate şi ambalate. Există o serie de procedee ce pot fi folosite pentru conservarea urmelor. ploaie. vase. Distingem următoarele procedee: a) acoperirea urmei cu diferite obiecte folosind lăzi. de radiaţii. locul unde au fost descoperite. afumare. Conservarea urmelor Conservarea urmelor presupune luarea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea acestora. d) aplicarea unor procedee – 123 – .. oferind în acelaşi timp o mai bună vizualizare pe fotografia sau pe filmul judiciar. – folosirea câinelui de urmă. cutii. în vederea individualizării acesteia. c) jalonarea şi numerotarea urmelor descoperite este o operaţiune ce se poate face înainte sau după încercuire şi constă în ataşarea de numere lângă fiecare urmă şi obiect principal de la faţa locului. scânduri etc. cărămidă etc. vânt etc.

– 124 – . înălţimea de la care a picat. activităţile infracţionale de la faţa locului. În timpul interpretării urmelor descoperite în câmpul infracţional este indicat. putem afla date referitoare la: natura sângelui (uman sau animal). Fixarea urmelor La faţa locului săvârşirii unei infracţiuni este necesară fixarea urmelor descoperite. marca vehiculului. felul. putem descoperi următoarele categorii de urme: – de mâini. se recomandă ca interpretarea lor să se facă după ce s-a realizat fixarea urmelor descoperite. unele particularităţi anatomice sau ale mersului etc. spre exemplu. – ale cărării urmelor de încălţăminte. unele defecţiuni tehnice. La locul faptei. uscarea sângelui la umbră. Interpretarea urmelor În sens criminalistic. pe cât posibil. date despre încărcătură etc. unele malformaţii la nivelul mâinii etc. sexul şi vârsta persoanei care a creat cărarea de urme. În cazul urmelor create de mijloacele de transport putem obţine date privind: tipul.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi speciale. – create de mijloace de transport. vechimea urmei. viteza de deplasare. În urma interpretării urmelor de mâini putem afla unele date privind numărul persoanelor. activităţile desfăşurate de acestea. direcţia de deplasare. în vederea explicării mecanismului formării urmei şi obţinerii unor indicii despre factorul creator şi despre împrejurările comiterii faptei. – de sânge sau de alte substanţe biologice. interpretarea urmelor reprezintă examinarea amănunţită a fiecărei urme şi corelarea acesteia cu celelalte elemente din ambianţa locului faptei. îndiguirea urmelor de adâncime etc. ce zonă a corpului a fost lezată şi vechimea leziunii etc. direcţia reală de deplasare. Prin interpretarea urmelor de sânge sau de alte substanţe biologice descoperite la faţa locului. – create de instrumentele de spargere. cum sunt: ambalarea obiectelor ce poartă urme de miros. activităţile desfăşurate de acestea la locul infracţiunii. frigorificarea urmelor biologice. condiţiile care au favorizat comiterea faptei. În urma interpretării cărării urmelor de încălţăminte se pot obţine informaţii privind: numărul persoanelor. direcţia în care a fost deplasat cadavrul. Dacă acest lucru nu este posibil. ca acestea să nu fie deplasate de la locul lor.

” – 125 – . a fixa o urmă înseamnă a determina. urmele au fost ridicate cu hârtie folio de culoare neagră. Procedee de fixare a urmelor 1. amplasamentul. indicând distanţele faţă de diferite puncte de reper fixe (uşă. forma. tipul. ploaie. se vor descrie aspecte cum sunt: numărul urmelor. 2. dimensiunile. amplasamentul. prin diferite mijloace de probă natura. pod. înălţimea faţă de sol. 2 sigilate cu sigiliul nr. în funcţie de natura urmelor. zgârieturi etc. – desen. în procesul verbal de cercetare la faţa locului. dimensiunile urmelor sau obiectelor principale. pat. dacă sunt de suprafaţă sau de adâncime. – să se descrie condiţiile în care s-au descoperit (exemplu: încăpere întunecoasă. vânt. podea etc. culoarea.). forma. dimensiunile şi poziţia acesteia. serie. Prin descriere în: – procesul-verbal de cercetare la faţa locului. pe spatele căreia au semnat martorii asistenţi. Cu ajutorul unor mijloace tehnice. ninsoare. precum: – ortografia judiciară. fixare. – să se descrie operaţiile tehnico-criminalistice executate la faţa locului (metodele de descoperire. căldură etc. mărimea. beci umed sau apă. Descrierea urmelor în conţinutul procesului-verbal de cercetare la faţa locului. Exemplu: În partea de jos a cercevelei stânga a ferestrei de la sufragerie. – raportul de constatare tehnico-ştiinţifică sau de expertiză. rupturi. – filmul judiciar. culoarea.). Fixarea prin descriere în procesul-verbal de cercetare la faţa locului se face respectând următoarele reguli: – să se precizeze locul descoperirii urmei. conservare. au fost descoperite prin relevare cu praf galben fluorescent 3 urme papilare grupate astfel: 2 urme de tipul bideltic aflate în centrul şi în partea interioară a cercevelei şi o urmă de tipul sinistrodeltic în partea exterioară.). – să se precizeze cu exactitate natura. ____. caracteristici ce pot conduce la identificarea lor (marcă. ger. ridicare. găsită în poziţia – deschis –.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În sens criminalistic. – să se precizeze starea timpului (vremea): timp senin. Astfel. aproximativ în dreptul celor din partea interioară. şi ambalată în plicul nr. culoarea. După fotografiere. subtipul şi calitatea urmelor şi a factorilor primitori de urme. aplicare şi mijloacele tehnice utilizate). oferă multiple posibilităţi de a arăta toate aspectele constatate cu acest prilej. calitatea. – schiţă. în sol umed etc.

mărite sau micşorate la scară. putându-se realiza liber sau prin copiere (ex: deasupra unei urme de încălţăminte. schiţe şi desene. la aproximativ 1 cm. stabilirea alcoolemiei).Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Fixarea urmelor în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică sau de expertiză se face de către specialistul sau expertul criminalist sau din alt domeniu. Fotografierea şi filmarea se realizează din diferite unghiuri. rapoartele se vor completa cu imagini foto. Schiţa locului săvârşirii infracţiunii constituie o modalitate de reprezentare grafică a situaţiei de la faţa locului. obiectele şi celelalte urme aflate în câmpul infracţiunii. iar pentru situaţiile când acestea nu sunt prevăzute. Prin aceasta se redau în sistem ortogonal-realizarea unor proiecţii obţinute prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie . apoi o hârtie de – 126 – . urmărindu-se fixarea urmelor în raport cu împrejurimile. În cazul filmării. se aşează o bucată de geam. La întocmirea acesteia se folosesc semnele convenţionale prevăzute în reglementări interne. imaginile vor surprinde şi activităţile pe care le desfăşoară jandarmii pentru descoperirea urmelor. în situaţiile în care descoperirea unor urme necesită cunoştinţe de specialitate din partea unui specialist (ex: stabilirea cauzelor morţii prin expertiză medicolegală. se stabilesc în mod arbitrar semne convenţionale care vor fi explicate în legenda schiţei. Schiţa se întocmeşte în acele situaţii când este necesară o mai bună înţelegere a amplasamentului urmelor şi a raporturilor de spaţiu în care se află acestea cu celelalte elemente de la faţa locului. În scopul înţelegerii mai uşoare a celor consemnate în aceste mijloace de probă. Desenul se foloseşte mai rar.elementele esenţiale din câmpul infracţiunii.

– 127 – . b) Ridicarea urmelor odată cu obiectul purtător se aplică ori de câte ori este posibil. – ridicarea urmei ca atare. – prin ridicare să nu se distrugă urma şi să nu se producă pagube. Ridicarea urmelor Ridicarea urmelor constituie o activitate obligatorie ce se efectuează după fixarea lor prin procedeele cunoscute. luând în considerare următoarea ordine de referinţă: – ridicarea imaginii urmei prin fotografiere sau filmare. – ridicarea urmelor odată cu obiectul purtător. deoarece în caz de distrugere sau deteriorare a urmei. ci numai urmele descoperite pe ele). desenul se foloseşte atunci când din anumite motive (lipsa mijloacelor sau materialelor) nu se poate realiza fixarea prin fotografiere sau video filmare. a) Ridicarea imaginii urmei prin fotografiere sau filmare este indicată a se aplica înaintea oricărei alte metode de ridicare. respectând următoarele reguli: – obiectul să nu aibă dimensiuni sau greutate mare. activitate ce se desfăşoară în faza dinamică a cercetării la faţa locului. volanul maşinii. De regulă. în vederea întocmirii schiţei. Desenul poate să conţină şi locul faptei sau porţiuni din acesta. să rămână imaginea acesteia. – ridicarea cu ajutorul mulajelor.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi calc pe care se desenează conturul şi detaliile urmei). se pot aplica diferite procedee. – ridicarea prin transferare. În vederea ridicării urmelor. – să nu se împiedice desfăşurarea normală a activităţii la locul respectiv ori să nu se aducă atingere gradului de confort al persoanelor (ex: nu se va ridica uşa ori fereastra casei.

o prin măturare (cu ajutorul pensulei din păr de porc). dacă este cazul. În acest caz se va cere. iar în funcţie de starea de agregare şi de dimensiunile lor se poate folosi una din următoarele tehnici: o prinderea cu mâna sau cu penseta (protejată uneori cu vată). permisiunea proprietarului. În toate tehnicile de ridicare a urmei ca atare se va avea grijă ca prin ridicare să nu se distrugă şi să nu se modifice urmele. o desprinderea sau răzuirea urmelor de pe suportul pe care se află.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – să nu se pună în pericol viaţa ori sănătatea persoanelor. – 128 – . o prin absorbţie cu pipeta. o prin decupare (urmele de vopsea impregnate în textile nu pot fi ridicate decât prin decuparea materialului). seringa sau cu tampon steril de vată sau tifon. c) Ridicarea urmei ca atare se aplică în cazul urmelor materie. o cu ajutorul magnetului (în cazul metalelor feroase).

Ambalarea urmelor Pentru a putea fi protejate pe timpul transportului de la locul ridicării până la laboratorul criminalistic ori la alte instituţii.). „a nu se răsturna”. Metoda aceasta se foloseşte doar în situaţia în care ridicarea cu obiectul purtător nu este posibilă şi numai după ce urma a fost fotografiată la scară. – se etichetează ambalajul.. …. Ambalarea urmelor ori obiectelor purtătoare de urme se face cu respectarea următoarelor reguli: – se alege tipul de ambalaj corespunzător naturii urmei.. recipiente etc. – dacă se impune. Pentru a avea forţă probantă. cutii. lichidele în flacoane sterile. e) Ridicarea urmelor cu ajutorul mulajelor Acest procedeu se foloseşte în situaţiile în care în câmpul infracţiunii sunt descoperite urme de adâncime (create de încălţăminte. „a se feri de umezeală” etc. plastilină etc. parafină. de instrumente de spargere ori de animale). folosind mulajul de ghips. deoarece prin procedee şi tehnici specifice se evită distrugerea sau deteriorarea urmelor infracţiunii sau a – 129 – . hârtia folio cu urmele papilare se ambalează în plicuri). după fotografierea sau filmarea lor la scară. este indicat ca pe spatele hârtiei folio să se noteze locul de unde a fost ridicată şi să semneze martorii asistenţi. de mijloace de transport. pachete. cum sunt: „fragil”. transferarea realizându-se pe folii adezive. de unde şi când a fost ridicată. se vor face şi alte menţiuni.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi d) Ridicarea prin transferare se aplică în cazul urmelor formă create prin depunere ori prin detaşare de pulbere de pe suprafeţe dure. se sigilează ambalajul pentru a înlătura posibilitatea pierderii ori înlocuirii urmei sau obiectului purtător de urmă. Ambalarea urmelor şi a corpurilor delicte are o importanţă deosebită în procesul cercetării locului infracţiunii. ori în cazul urmelor papilare relevate cu diferite pulberi. în raport de natura fiecăreia (ex: mulajul de ghips în cutii. urmele se vor ambala în plicuri. – ambalajul să asigure protecţia urmei sau obiectului purtător de urmă. pe etichetă consemnându-se următoarele date: ce urmă conţine. – fiecare urmă se ambalează separat. semnăturile organului de cercetare penală şi ale martorilor asistenţi (vezi anexa nr.

necunoscând natura lor. Exemple: – dacă sunt mai multe fire de păr într-un singur loc. volatile ori perisabile (secreţii biologice. – nu se admite ambalarea hârtiilor arse în recipiente cu vată deoarece fibrele acesteia aderă la suprafaţa hârtiei şi cu ocazia detaşării lor urmele se fărâmiţează. aşa cum s-au descoperit. să se intoxice. mai ales când sunt fragile. cât şi îmbrăcămintea sau obiectele purtătoare de urme de sânge se usucă la temperatura camerei înainte de a fi ambalate. – obiectele sau produsele vegetale care pot conţine urme toxice nu se usucă înainte de ambalare. pentru a se elimina posibilitatea alterării rapide a urmelor sanguinolente. Pentru ca obiectele purtătoare de urme să poată fi transportate de la locul faptei la laboratorul de expertiză criminalistică trebuie respectate anumite reguli care s-au fixat în practica de manipulare a acestor obiecte: – ca regulă generală. se ambalează separat. se ambalează în întregime. deoarece există riscul pierderii toxicelor volatile.). ţesuturi organice.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi obiectelor care au folosit la săvârşirea acesteia. rupe sau îmbiba cu toxic şi există pericolul ca persoanele care le mânuiesc. putând fi folosite ulterior la identificarea autorului faptei penale. – viscerele recoltate de la acelaşi cadavru se introduc în borcane separate. produse petroliere. iar închiderea lor se face ermetic pentru a se evita acumularea gazelor rezultate din putrefacţie. – dacă sunt fragmente de hârtie se ambalează separat pe teancuri de fragmente. se volatilizează. – se interzice ambalarea substanţelor toxice în pungi (plicuri) de hârtie deoarece acestea se pot dezlipi. Ambalarea urmelor pune probleme dificile. – indiferent de forma în care se descoperă (solidă. De asemenea.a. unele toxice îşi modifică proprietăţile în contact cu aerul. toxicele (substanţele ce le conţin) se ambalează separat. – ţesuturile organice vor fi ambalate de către medicul legist. – dacă se află un smoc de păr într-un singur loc. lichidă. viteza acestor transformări fiind invers proporţională cu cantitatea ridicată. – gazele toxice se ridică de specialişti în recipiente anume destinate. pe un anumit suport). – 130 – . în recipiente perfect curate. se alterează. – atât petele de sânge. alimente ş. orice urmă se ambalează separat în funcţie de locul unde a fost descoperită. Capacitatea recipientelor va fi corespunzătoare cantităţii ridicate. – se va evita ambalarea urmelor de sânge (sau a altor urme biologice) în pungi sau saci de plastic.

– fructele care conţin urme de dinţi se introduc într-o soluţie de formol sau sunt împachetate într-o hârtie îmbibată cu această soluţie. Ambalarea urmelor de spermă şi a altor ţesuturi moi: – pânza sau tamponul pe care a fost ridicată urma seminală se usucă şi se ambalează în hârtie curată. – înscrisurile şi orice obiect din hârtie. – diferitele suporturi care conţin urme sanguine se ambalează în hârtie curată. fără a se aduce atingere valorii documentului sau a se distruge urmele. în partea de jos fixate cu câteva ţinte. Particularităţi specifice ambalării unor obiecte purtătoare de urme papilare Ambalarea obiectelor purtătoare de urme papilare: – bucăţile sparte de geam care pot conţine urme papilare se vor ambala în cutii de carton sprijinite de dopuri de plută. – calitatea. – data şi locul recoltării. se ambalează cu grijă în cutii de carton. astfel ca cele două feţe purtătoare de urme să nu vină în contact cu pereţii cutiei. – viza organului de urmărire penală. – numele şi semnătura celui care a ridicat-o şi ale martorilor asistenţi. Ambalarea obiectelor purtătoare de urme de dinţi: – alimentele purtătoare de astfel de urme vor fi astfel conservate pentru a se preveni alterarea sau deformarea acestora (untul sau ciocolata se păstrează la temperatură scăzută). despre care se presupune că poartă urme latente de mâini. – 131 – . legate de-a curmezişul cu o sfoară. Pe fiecare etichetă se menţionează: – numărul de ordine. – ce reprezintă. Ambalarea urmelor de sânge: – urmele de sânge ridicate de pe sol se vor împacheta împreună cu substratul recoltat în colete de carton astfel încât să nu se producă fărâmiţarea.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Fiecare ambalaj este sigilat şi etichetat. aşa cum au fost descoperite. – paharele se pot ambala între două scândurele. Ambalarea urmelor de salivă: – se va ambala în stare uscată obiectul care conţine urma şi se va expedia urgent la laboratorul de specialitate pentru a nu se distruge antigenele.

se încearcă prin insuflarea unui curent de aer pentru a li se stabili integritatea sau eventualele fisuri. filet sau din sticlă se utilizează dopuri din plută sau din cauciuc. – eprubetele care conţin secreţii biologice trebuie păstrate la frigider. Pentru închiderea recipientelor ce nu sunt prevăzute cu dop. aceasta ajutând la identificarea persoanei căreia îi aparţine firul de păr Ambalarea urmelor olfactive: – pânza specială pe care a fost ridicată urma de miros va fi introdusă într-un vas de sticlă steril. Recipientele vor fi prevăzute cu dopuri de sticlă rodate. Ambalarea urmelor biologice aparţinând animalelor – presupune respectarea aceloraşi reguli metodologice ca şi la ambalarea urmelor biologice de natură umană. – 132 – . Ambalarea urmelor de toxice – substanţele toxice şi urmele care sunt sau conţin substanţe toxice. Astfel conservată. pentru a nu se pierde urmele de toxic rămase. se ambalează în borcane din sticlă sau pungi din material plastic rezistente care. îmbrăcate într-o folie de material plastic. aceasta nu se mai protejează cu vată. având desigur menţionate pe vas locul. urma va putea fi păstrată mulţi ani. pentru a se păstra intacte depunerile de pe tija firului. – substanţele toxice sub formă lichidă se ambalează în recipiente din sticlă. Închiderea acestora se face cât mai etanş posibil. ci se introduce direct într-un tub de sticlă sau material plastic. Dopurile utilizate vor fi întotdeauna perfect curate şi lipsite de miros. cristalizată). dacă se află în stare solidă (pulverulentă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – urmele de ţesuturi organice se vor ambala în recipiente cu lichid fixator-conservator în care se menţine o temperatură de +40C. data şi modul de ridicare. în funcţie de locul unde au fost descoperite. care va fi închis ermetic. Pe una din suprafeţele coletului se va face menţiunea „fragil”. Dacă fiola este spartă în mai multe părţi. Dacă gâtul fiolei este spart se procedează la ambalare numai după închiderea orificiului existent. Ambalarea urmelor de sticlă – se face astfel încât să nu se şteargă celelalte urme ce se găsesc pe cioburile (particulele) ridicate. Se vor ridica acele fire care au rădăcină. Ambalarea firelor de păr: – firele de păr se ambalează în eprubete sau plicuri separate (din plastic). – fiolele pline sau goale care conţin sau au în conţinut substanţe toxice se învelesc întâi în vată şi apoi se ambalează în cutii (borcane). înainte de utilizare.

– a nu se scurge cenuşa. – indiferent de formă . – 133 – . cleşti. – a se păstra integritatea. Ambalarea urmelor de hârtie – se va efectua în vase. – dacă se ridică obiecte purtătoare de urme de vopsea. scrumizate etc. – în unele cazuri. – se face în cutii de sticlă sau de material plastic transparent.) dar numai atunci când nu există pericolul desprinderii particulelor. pânză de bomfaier. urmele de hârtie nu se amestecă. aflate pe aceste corpuri delicte. – ambalajele vor fi uscate şi curate pentru a nu impurifica urmele de hârtie şi substanţele care au aderat la ele şi a nu deteriora diferitele urme. ce se va realiza cu grijă. ambalarea urmelor de vopsea se va face în eprubete care vor fi protejate în modul arătat la punctele anterioare. cuţite. pilă etc. şurubelniţe. Ambalarea urmelor metalice de natură neferoasă – urmele de natură metalică pot fi ambalate împreună cu obiectul purtător (îmbrăcăminte.fragmente arse sau nearse. numerotându-se ordinea descoperirii lor. ciocane. pentru a nu se distruge celelalte urme. mirosul şi aspectul lor. ambalarea lor se va face în cutii de lemn sau carton astfel încât zonele unde se află urmele să fie protejate cât mai bine. Ambalarea produselor petroliere – se va face în pungi de polietilenă bine legate sau în recipiente din sticlă astupate etanş. – a nu se desprinde scamele de hârtie sau distruge eventualele urme de altă natură. fierăstraie.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – dacă se descoperă pe un perimetru restrâns mai multe fragmente de sticlă care fac parte din acelaşi întreg este recomandabil ca ambalarea să se facă după reconstituirea întregului. ci se ambalează separat. pentru a nu se volatiliza. scrisuri sau semne. Ambalarea corpurilor delicte Ambalarea instrumentelor care au folosit la săvârşirea infracţiunii (leviere. Ambalarea urmelor de vopsea – ambalarea particulelor de vopsea se va face în cutii de carton pentru a se evita fărâmiţarea lor pe timpul transportului. cutii din material plastic sau din sticlă pentru: – a le feri de acţiunea agenţilor atmosferici sau a celor chimici (accidental). şperacle. biologice ori de altă natură. arme şi altele) se realizează în condiţii impuse de necesitatea protejării urmelor de mâini.

– pulberea (arsă. – 134 – . nearsă). – diferitele substanţe depuse pe armă (exemplu: fire de păr. neabsorbantă. precum şi tuburile şi proiectilele trase se ambalează separat în hârtie. în ipoteza prezenţei unor urme biologice (sânge sau ţesuturi moi). fragmentele de arcuri sau alte piese de dimensiuni mici se ambalează separat pentru evitarea pierderii unor microurme. – încărcătorul şi cartuşele descoperite în armă sau în jurul ei. – arma se acoperă cu hârtie curată şi se ambalează într-o cutie potrivită pentru evitarea şocurilor. atunci aceasta se va ambala într-o cutie fixată de părţile pe care nu sunt urme şi folosindu-se materiale cu suprafaţă netedă. se introduc separat în eprubete curate şi bine uscate. Fiecare ambalaj este sigilat având indicat pe etichetă: – locul şi timpul când s-a descoperit. pentru ca urmele să nu se şteargă. introducându-se apoi în plicuri sau cutii mici. fiind sprijinite de dopuri de plută sau legate de unul din pereţii cutiei de carton. Aceste menţiuni se scriu pe etichete care se leagă de proiectile ori se introduc în tuburi. Spre deosebire de celelalte corpuri delicte ambalate. creier. – viza organului de urmărire penală.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Corpurile delicte sunt ambalate separat cum au fost descoperite. – aplicarea etichetelor sau înscrierea de menţiuni direct pe proiectile pentru a se evita deteriorarea urmelor. sânge) se introduc în eprubete. vaselina. folosindu-se cutii căptuşite cu vată. indicându-se locul unde au fost descoperite.cuţitele se ambalează cu ajutorul unui dop de plută în care se înfige vârful cuţitului şi apoi sunt legate de o placă de carton. Dacă în condiţii normale arma poate fi ambalată aşa. Exemplu: . pe etichete care însoţesc coletul se mai fac următoarele precizări: – seria armei. în cazul armelor de foc. în cutii de carton. – dacă a fost sau nu încărcată. uleiul etc. – metode folosite la ridicare. – numele şi semnătura celui care a ridicat corpul delict şi a martorilor asistenţi. Armele de foc Aspecte specifice privind ambalarea urmelor: – gura ţevii armei se leagă cu o bucată de pânză pentru a nu pătrunde nimic în timpul transportului şi a nu se pierde nimic din conţinutul ţevii. Se interzice: – introducerea de corpuri de vată sau alt material pe gura ţevii. – şuruburile. pe ţeavă sau chiulasă.

transportul urmelor şi corpurilor delicte are o importanţă capitală. fixarea şi ridicarea în sens criminalistic a urmelor în stare latentă În procesul căutării urmelor la locul faptei se ţine seama de natura obiectelor din perimetrul acestuia. indicare a datelor şi sigilare a coletelor se aplică şi în cazul corpurilor delicte ridicate de la persoanele bănuite de a le fi folosit în scop de infracţiune. Prin urmare. ca urmare a spargerii ambalajelor sau a scurgerii conţinutului lor. existând riscul producerii de intoxicări. Transportul urmelor de spermă: urmele de spermă se transportă în stare uscată. fiind păstrate pe întregul traseu la o temperatură scăzută (minus 18 grade) în frigidere mobile.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Acelaşi procedeu de ambalare. Transportul urmelor de sticlă: transportul urmelor de sticlă se va face evitându-se în mod deosebit şocurile şi loviturile de alte obiecte. Pe tot parcursul desfăşurării acestor activităţi trebuie avută o mare atenţie pentru a – 135 – . relevarea. Transportul urmelor de toxice: transportul urmelor de toxice se va face în cel mai scurt timp posibil de la ridicare şi cu respectarea dispoziţiilor legale. Particularităţi: Transportul urmelor de sânge şi a altor urme de natură biologică: urmele de sânge şi alte urme biologice se transportă cu rapiditate. a scurgerii sau alterării. la adăpost de căldură şi lumina soarelui. de persoane instruite special şi numai după luarea tuturor măsurilor în vederea eliminării posibilităţii spargerii recipientului în care s-a recoltat. precum şi de posibilitatea formării lor. 6. Transportul urmelor de salivă: urmele de salivă se transportă cât mai urgent posibil pentru a nu se distruge antigenele. el trebuie să se facă în condiţii optime pentru ca urmele şi mijloacele materiale de probă care au constituit obiectul cercetării infracţiunii să ajungă la laboratorul de expertiză criminalistică aşa cum au fost ridicate. Transportul urmelor de alimente: transportul urmelor perisabile se va face urgent la laborator. lăzi cu gheaţă sau în zăpadă carbonică. – se interzice expedierea prin poştă a substanţelor şi produselor toxice. descoperirea. Transportul urmelor şi corpurilor delicte la laboratorul de expertiză sau la camera de corpuri delicte Împreună cu celelalte activităţi specifice care se desfăşoară în cadrul procesului identificării autorului faptei penale. pentru examinarea lor la laboratorul de expertiză criminalistică. Căutarea.2.

Se mai caută urme pe diferite instrumente ce au fost utilizate de făptuitor cu ocazia desfăşurării activităţii infracţionale. purtătoare de diverse urme printre care şi cele ale reliefului papilar. pierdute ori lăsate în mod intenţionat la locul faptei pot fi. Pentru început. În continuare se poate recurge la folosirea unei lanterne de buzunar în condiţii de întuneric sau semiîntuneric. Rezultate similare pot fi obţinute şi prin folosirea unor raze laser. Pentru uşurarea procesului de căutare a urmelor latente se recomandă folosirea unei soluţii pe bază de luminol. urma va apărea într-o luminiscenţă specifică pentru un timp scurt. Astfel. pe mânerul armelor. obiecte de porţelan. a suportului acesteia şi a modului în care reacţionează în timpul şi ulterior relevării. Înainte de a se trece la evidenţierea urmelor este necesară studierea vechimii acestora.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi nu se lăsa propriile urme sau să se şteargă cele care au fost imprimate cu ocazia săvârşirii infracţiunii ori în alte împrejurări. robinete. alimente. de asemenea. înainte de relevare. ci şi în examinările făcute în laborator asupra obiectelor presupuse de a fi purtătoare de urme. Căutarea urmelor se va face de-a lungul acestui itinerar. va începe cercetarea cu punctul de pătrundere a infractorului în perimetrul locului respectiv continuând cu drumul parcurs. în vederea descoperirii urmelor de mâini. Pentru descoperirea urmelor unei infracţiuni organul de urmărire penală va încerca să refacă drumul parcurs de făptuitor. Obiectele pe care le-a adus făptuitorul în câmpul infracţional şi care au fost uitate. Metodele de relevare a urmelor de mâini nu-şi găsesc aplicarea numai în cercetările întreprinse la faţa locului. fiecare obiect fiind supus examinării sub variate unghiuri de incidenţă a luminii. Aprecierea vechimii se poate face pe baza examinării amănunţite a aspectului urmei. – 136 – . supunându-se atenţiei obiectele ce ar putea fi apte de a primi şi păstra urme. obiectele sunt examinate cu ochiul liber. sub diferite unghiuri de observaţie la lumina obişnuită a mediului ambiant. destinaţia. Sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. locul şi poziţia în care se află şi care ar fi putut fi folosite în procesul săvârşirii infracţiunii. De asemenea. avându-se în vedere proprietăţile acestor obiecte. chiuvete. pentru ca razele să producă efecte de reflexie. în măsura în care se cunoaşte şi terminând cu zona prin care a părăsit locul faptei. linguri. becuri. nu sunt destinate în exclusivitate numai acestora. multe dintre ele găsindu-şi aplicabilitatea şi în relevarea urmelor latente formate din alte părţi ale corpului omenesc. pahare etc. în comparaţie cu fluorescenţa obiectului purtător de urmă. în situaţia infracţiunilor săvârşite cu arme de foc.

astfel există pericolul ca obiectele purtătoare să se aburească. de asemenea. Condiţiile de mediu. prin aprecierea modului de uscare. urma păstrându-se cu atât mai bine cu cât suportul este impenetrabil. gradul de prăfuire sau natura prafului depus influenţează menţinerea sau ştergerea urmei papilare. în aşa fel încât apa murdară provenită din topire să nu se scurgă peste urmă şi să o distrugă. a factorilor externi care au acţionat asupra urmei şi după însuşirea obiectului primitor. pentru a reda cele mai mici detalii. După ce s-a studiat suportul şi urma descoperită se alege procedeul cel mai indicat în vederea evidenţierii acesteia. În ceea ce priveşte urmele de suprafaţă de destratificare. uscându-se dacă este cazul prin acţiunea aerului.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi La urmele de adâncime se poate afla vechimea. Posibilităţile de evidenţiere a urmelor descoperite în stare latentă sunt foarte variate. Substanţele folosite la relevare. ele vor fi dezgheţate încet. în timp ce la urmele de stratificare se analizează procesul de oxidare şi de descompunere a substanţei depuse prin contactul cu aerul. – urma se va evidenţia numai atunci când obiectul este uscat în întregime. pentru examinarea lor. putându-se analiza gradul de evaporare a apei din urmă. iar redarea desenelor papilare să fie fidelă este necesar ca substanţa folosită pentru evidenţiere să aibă anumite proprietăţi: să se depună într-un strat subţire pe zona purtătoare de urme şi să fie de granulaţie fină. la temperatura obişnuită a camerei (se interzice uscarea cu diferite aparate electrice). acestea vor fi în prealabil încălzite uşor. ele găsindu-se în stare pulverulentă. – când urmele se găsesc pe obiecte aflate la o temperatură scăzută. În aprecierea vechimii urmelor în stare latentă se ţine seama şi de modificările de ordin fizic sau chimic ale transpiraţiei şi grăsimii depuse. aşezându-le într-un vas. lumina şi umiditatea. de felul de reacţie a suportului. în gheaţă sau zăpadă. vechimea se apreciază după cantitatea de praf depusă în urmă. Pentru ca relevarea să se facă în condiţii optime. Procedeele folosite sunt de la cele mai simple. – nu se va releva o urmă de pe un obiect rece dacă avem posibilitatea de a ridica obiectul de la faţa locului şi depune obiectul în laborator. nepermiţând difuzia în masa sa. De – 137 – . realizate în orice situaţie. Pentru ca activitatea aceasta să-şi atingă scopul trebuie respectate câteva reguli: – dacă obiectele pe care se pot găsi urme în stare latentă se află în aer liber. sunt foarte variate. lichidă şi uneori gazoasă. natura obiectului primitor. indiferent de natura suportului purtător până la unele mai complexe care se pot aplica doar atunci când urmele se află pe o anumită categorie de obiecte.

special selectate. dar dacă. de kiwi. lămpi de înaltă putere cu filtre care opresc lungimile de undă (scurtă sau lungă). În unele situaţii se foloseşte metoda tradiţională: folosirea pudrei. Este foarte moale. – 138 – . Amprentele netratate. geamuri. în principal.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi asemenea. un mijloc de mărire a sensibilităţii detecţiei şi de sporire a contrastului rezultat ca urmare a folosirii unei lungimi de undă adecvată. suporturile au proprietăţi care nu permit evidenţierea urmelor latente prin această metodă. Astfel. Examinarea mecanică este un procedeu foarte des folosit şi se poate realiza electrostatic sau prin aplicarea prafurilor cu ajutorul pensulelor: din păr de veveriţă. sub acţiunea unor surse de lumină specială. mese de birou şi alte suprafeţe mai mari. puf de gâscă. În ceea ce priveşte sursele luminoase există: lasere care produc una sau mai multe raze într-o parte a spectrului. de culoare diferită. mai trebuie ca substanţa să fie puţin uleioasă astfel încât să acopere detalii din urmă şi să nu adere în cantitate mare la suprafaţa obiectului purtător de urmă. care sunt ataşate de o coadă de aluminiu. eliminând astfel riscul de a reţine prea multă pudră şi astfel urma să se îmbâcsească în timpul prăfuirii. laseri coloranţi. Fluorescenţa este proprietatea unei substanţe de a absorbi lumina sau o parte din razele luminoase şi de a transpune o parte din energia absorbită într-o lumină cu lungime de undă mai mare. grăsimi sau detergenţi vor prezenta sub tratament optic o fluorescenţă mai puternică. în funcţie de natura obiectului primitor. fluorescenţa se poate obţine cu ajutorul lămpilor cu radiaţii ultraviolete. al surselor universale de lumină special construite pentru laboratoarele de criminalistică. fibră de carbon şi pensule magnetice. reglabili sau cu o gamă largă de lungimi de undă. În cazul urmelor relevate prin pudrare sau tratare cu substanţe chimice. fluorescenţa este. se vor folosi soluţii chimice care vor corespunde unui anumit tip de suport. Pensulele din fibră de sticlă sunt confecţionate din mii de filamente din fibră de sticlă. fibră de sticlă. folosindu-se: tratamente optice. Pensulele din fibră de sticlă retractabilă asigură protecţia împotriva contaminării cu particule străine şi împotriva umezelii. iar peria măturătoare din fibră de sticlă dă rezultate foarte bune în relevarea amprentelor de pe: maşini. mecanice sau chimice. colorate de substanţe ca: cerneală. Componenţii chimici ai urmelor papilare latente şi o serie de elemente poluante emanate de mediul înconjurător care contaminează aerul pot deveni fluorescenţi. În activitatea criminalistică. urmele invizibile vor putea fi scoase în evidenţă cu ajutorul mijloacelor tehnico-criminalistice.

pentru tratarea suprafeţelor netede. Ca prafuri fluorescente sunt recomandate. negrul de ţigări. neadezive şi numai în unele cazuri pe suporţi poroşi. Alegerea pulberii se face în funcţie de natura şi culoarea obiectului în cauză. de obicei. de regulă.. tablouri de culoare diferite. antracenul. care va releva amprente roşii pe suprafeţe deschise şi argintii pe suprafeţe închise. zincul sulfuros etc. ce atrage pilitura de fier în amestec cu – 139 – . Fiind o tehnică rapidă şi economică. Deplasarea vergelei prin tub. cum ar fi hârtia. Pe lângă acestea mai sunt pămătufurile folosite de către aproape toate agenţiile de ştiinţe legale din lume din pene standard şi pămătufurile din pene uriaşe care se folosesc pentru pudrarea unei suprafeţe mai mari. Alte pudre magnetice cu proprietăţi diferite sunt: pudra magnetică argintie/neagră care va contrasta cu orice suprafaţă colorată. de exemplu. Pudrarea se utilizează.. în acelaşi timp pudra trebuie să fie de calitate superioară. până la partea lui de jos. cum ar fi ceruza sau pulberea de fier.. Pulberea aleasă se răspândeşte pe suprafaţa obiectului primitor prin pulverizare sau întindere uşoară. Dintre pulberile mai des utilizate amintim: negrul de fum. cauciuc. deoarece permit tehnicianului să schimbe rapid culoarea pudrei utilizate. bancnote. pentru obţinerea unei aderenţe mai bune. obiecte din mase plastice etc. pentru a putea fi păstrate mai bine. printr-o scuturare simplă a periei. fiind ideale pentru intensificarea urmelor relevate anterior. lumogenul galben. se va folosi o altă variantă a prăfuirii cu ajutorul pensulei magnetice. pereţi etc. este deosebit de eficientă în situaţia în care se lucrează cu grijă. cu ajutorul unei pensule foarte fine. ce poate fi pusă în aplicare la faţa locului. în acest scop. din păr de veveriţă. În situaţia în care există pericolul ca pensula dactiloscopică obişnuită să coloreze atât fondul. să fie în contrast cu obiectul primitor de urmă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Un alt tip de perii folosite în procesul de prăfuire a urmelor latente este cel confecţionat din diferite pene. pudra magnetică argintie/roşie. relevând amprente negre pe suprafeţe deschise şi argintii pe suprafeţe închise. dar. Toate tipurile de pămătufuri sunt în tuburi transparente şi cu capac. se aplică prafuri fluorescente iar apoi se examinează sub raze ultraviolete. Aceasta se compune dintr-un tub de material plastic şi o vergea metalică magnetică. care este situată în interiorul acesteia. uneori în amestec cu alte substanţe. Periile din fibră de carbon sunt unice. Cele mai mici pămătufuri de acest fel sunt pămătufurile din pene de Marabou cu pene moi roşii. s-ar afla pe obiecte din piele. cât şi urmele. creează un câmp magnetic. albe şi albastre. natura suportului să permită o evidenţiere fidelă a zonei de relief papilar care a intrat în contact cu obiectul primitor. astfel încât acestea nu s-ar mai putea deosebi. oxina.

după direcţia liniilor de forţă. timp în care urma desenului papilar se consolidează şi fotografiază. Noutăţi în domeniu sunt aduse de către Laboratoarele Sirchie unde se găsesc mai multe camere de fumizare sau alte aparate de ultimă generaţie. în unele cazuri. de obicei. în aceste situaţii. fiind foarte toxică pentru organism. chiar şi în doze mici. Orificiul tubului se ţine la o distanţă de 100-150 mm de urmă. Se recomandă. nu o mai pot distruge. fondul rămânând curat în majoritatea cazurilor. Evidenţierea urmelor digitale latente cu vapori de iod se bazează pe faptul că vaporii de iod aderă repede pe unele substanţe organice producând o imagine temporară galben-maronie. folosite în relevarea amprentelor digitale în stare latentă. furturilor de piese auto sau alimente. locurile în care se lucrează vor fi bine aerisite. cum ar fi: desfăşurarea rapidă şi eficientă a cercetării criminalistice atât pe teren. Urmele de mâini imprimate pe obiecte cu suprafeţe grase sau uleioase. cât şi în laborator. Plimbată pe suprafaţa purtătoare. substanţa se usucă bine pentru a deveni o pudră fină uscată după care se introduce într-un recipient. aplicându-se. de exemplu în cazul incendiilor. praful. substanţe chimice şi materiale de protecţie cu un cost ridicat dar cu un grad înalt de eficienţă. În acest scop. condiţii specifice de laborator. la urmele lăsate pe perete sau hârtie. în situaţia în care celelalte procedee nu dau rezultate. Pulberea se adună la polul magnetului. pulberea aderă doar la urmele crestelor. puţin înclinat astfel încât jetul de pulbere să treacă aproape razant peste vârfurile crestelor urmei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi grafit. obiecte sau haine din piele cu suprafeţe poroase nu pot fi relevate cu pensula pentru că se îmbâcsesc. Tratamentul chimic implică. care se ataşează la pulverizatorul de pulbere. acid flurhidric. oxid de cupru sau pulbere de aluminiu şi o depune pe obiectul purtător. După o perioadă de 10 zile urma se solidifică foarte puternic încât factorii externi ca umezeala. procesul de consolidare a desenului continuând şi după terminarea relevării. Practica utilizării în unele state care beneficiază de aceste aparate a demonstrat o serie de avantaje în activitatea de cercetare criminalistică. – 140 – . obiectele suport sunt lăsate la temperatura camerei o perioadă de 24 ore. cianoacrilat şi cu ajutorul vaporizatorului în vid. Praful relevant acţionează asupra crestelor papilare din stratul de grăsime sau ulei pe care le face rezistente. Procedeele prin vaporizare cel mai des folosite în evidenţierea urmelor papilare sunt: evidenţierea urmelor digitale latente cu vapori de iod. căldura etc. După evidenţierea urmelor. folosirea clorurii de plumb cu respectarea regulilor de protecţie. precum şi uşurinţă în folosirea lor.

Dat fiind că săvârşirea oricărei infracţiuni este de neconceput fără existenţa unui infractor. folosindu-se tubul de fumizare cu iod dispensabil. Se poate afirma că practica criminalistică se reduce. Prin obiect al identificării criminalistice se înţelege orice fiinţă. ca urmare a diferitelor cauze. cu ajutorul unui pulverizator format dintrun tub de sticlă sau condensarea vaporilor de iod pe o placă din sticlă. rezultă că obiectul principal al identificării îl reprezintă persoana. capabile să combată eficient orice gen de fapte penale. Pe lângă procedeele bine cunoscute. În al doilea rând legătura dintre aceasta şi faptă se stabileşte nemijlocit prin intermediul obiectelor care aparţin infractorului sau pe care le-a folosit.3. se ridică imaginile lor prin diferite procedee tehnice. în primul rând. purtat. eficient pentru relevarea urmelor de pe suprafaţa pereţilor şi lambriurilor sau de pe orice alt obiect din lemn. – 141 – . se poate utiliza şi un alt procedeu – fumizarea cu iod. cum ar fi răspândirea vaporilor de iod pe obiectele purtătoare de urmă. reprezintă problema centrală a investigaţiilor criminalistice. decurgând. cu o pastă de dextrină. Identificarea în criminalistică îşi are specificul ei. pentru evitarea acestui lucru. Procedee şi tehnici criminalistice de ridicare a urmelor şi mijloacelor materiale de probă Importanţa mijloacelor de probă admise de lege. 6. dintre care cele privind identificarea criminalistică ocupă un rol important în structura criminalisticii. prezentând avantajul de a putea fi folosit şi la vaporizarea obiectelor de mici dimensiuni atât în poziţie verticală cât şi orizontală. tratarea urmei relevate cu iod. necesare procesului de stabilire a împrejurărilor de fapt. la rezolvarea problemei identităţii. care apoi se aplică pe suprafaţa obiectului purtător de urmă. cu importanţă juridică. De asemenea. constituie obiect al identificării criminalistice orice element al lumii materiale ce se află în raport de cauzalitate cu săvârşirea unei infracţiuni şi a cărui identificare este impusă de urmele pe care le-a creat la faţa locului. fiind recomandabilă. din aceea că aplicarea acestei metode de cercetare constă în identificarea unui obiect concret. obiect sau fenomen care a creat urme. Atunci când ridicarea urmelor de la faţa locului nu este posibilă. tubul are la capăt un capac pentru fixarea particulelor cu iod. de unde includerea în sfera identificării criminalistice şi a obiectelor. având ca destinaţie descoperirea şi evidenţierea unor aspecte practice prin modalităţi tehnicoştiinţifice moderne.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Dezavantajul acestui procedeu constă în faptul că urmele evidenţiate cu iod dispar foarte repede. în ultimă instanţă. În tubul respectiv se găsesc particule de iod iar pentru uşurarea modului de lucru. În timpul operaţiei de vaporizare se scoate capacul.

fluiditate. În consecinţă. este justificată prin faptul că un obiect material este caracterizat de o serie de trăsături care se deosebesc întotdeauna de alte obiecte (chiar şi de cele asemănătoare). Urmele create. culoare. Finalitatea identificării criminalistice constă în stabilirea obiectului care se află în raport de cauzalitate cu fapta cercetată. substanţa trebuie definită cât mai exact prin volum. Referitor la obiectele care nu au o formă anume. fac parte. în procesul săvârşirii infracţiunii. motiv pentru care acestea se mai numesc şi: – obiecte de identificare. care reflectă aceste caracteristici şi pe baza cărora se poate realiza identificarea. – 142 – . în general. sunt definite de o serie de caracteristici de ordin general şi individual. ca factor creator de urme. în majoritatea cazurilor identificarea lor individuală nu este tehnic posibilă şi demonstrarea legăturii lor cu cauza cercetată este mai dificilă decât pentru obiectele cu o formă fixă. constituie o entitate fizică sau biologică strict individuală care-l face identic numai cu el însuşi. – în cea de-a doua se stabileşte obiectul concret a cărui urmă a fost descoperită la locul faptei (identificarea individuală). un anume obiect nu poate fi identic decât cu el însuşi. Orice identificare criminalistică presupune prezenţa a două categorii de obiecte: – obiectele ale căror urme sau reflectări materiale au fost descoperite la faţa locului (se mai numesc şi obiecte căutate). relativ neschimbătoare. prin raportarea condiţiilor de existenţă la împrejurările concrete ale infracţiunii. calităţi.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Teoria identificării în criminalistică porneşte de la ideea că orice obiect sau fiinţă. Identificarea criminalistică. – obiecte presupuse să fi creat urmele ori reflectările materiale în litigiu (numite şi obiecte verificate). o structură exterioară constantă. a căror caracteristică se examinează în vederea identificării lor. Problema stabilirii identităţii se rezolvă în raport cu obiectele căutate şi verificate. Obiectele. În asemenea situaţii. lichide şi gazoase. – obiecte identificatoare. însuşiri sau semnalmente exterioare. Această finalitate se realizează în două etape: – într-o primă etapă se determină apartenenţa la gen (identificare de gen). cum sunt substanţele pulverulente. miros. consistenţă. care se transmit parţial în urmele pe contactul cu elementele locului faptei. după urmele create în procesul de materializare a activităţii infracţionale. ca efect al contactului amintit. datorită unui sistem de proprietăţi.

– ridicarea urmelor prin transferare. Atunci când ridicarea urmelor de la faţa locului nu este posibilă. în aceste cazuri. În procesul identificării criminalistice se porneşte de la urma rămasă la faţa locului şi prin compararea caracteristicilor acesteia cu cele ale modelelor experimentale create cu obiectivul bănuit. De regulă. acestea se pot evidenţia separat de cele ale obiectului creator.) a instrumentului. – când corpul ataşat este prea mic şi nu prezintă caracteristici proprii uşor vizibile se va lua în considerare plasamentul acestuia în contextul caracteristicilor suprafeţei obiectului creator. deci. procedeele de ridicare a urmelor s-au diversificat şi se poate spune că nu există urmă rezultată în cursul unei infracţiuni care să nu poată fi ridicată. sunt susceptibile a fi ridicate ca atare urmele materiale şi urmele formă de stratificare create cu substanţe care se pot desprinde uşor de pe obiectul ce le poartă. definindu-le unicitatea din punct de vedere criminalistic. mulaj. o dată cu dezvoltarea criminalisticii ca ştiinţă. Metoda de examinare şi demonstrare. De aceea. remarcându-se însă două situaţii: – când corpul ataşat temporar este suficient de mare şi prezintă el însuşi caracteristici proprii. Practica criminalistică cunoaşte mai multe procedee şi tehnici de ridicare a urmelor: – ridicarea obiectului care poartă sau conţine urma. – ridicarea imaginii urmelor prin fotografiere. În cadrul procesului de identificare criminalistică a autorilor faptelor penale. desen. depuneri etc. pe baza caracteristicilor unor microobiecte.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi de regulă. – 143 – . din categoria urmelor formă şi reproduc configuraţia exterioară a obiectului creator. filmare. – ridicarea urmelor materie sub formă de cruste. de cele mai multe ori soluţionarea cauzei depinde de calitatea urmelor găsite şi ridicate de la faţa locului. pete. se ajunge la obiectul creator de urmă ( de identificat). se ridică imaginile lor prin diferite procedee. tăiş etc. ca urmare a diferitelor cauze. Practica criminalistică cunoaşte numeroase cazuri în care identificarea obiectelor folosite de infractor s-a datorat unor caracteristici individuale care au apărut pe acestea o scurtă perioadă de timp. Ridicarea urmelor prezintă importanţă şi prin faptul că ele probează legătura dintre infractor şi locul faptei şi. ridicarea urmelor prezintă o importanţă deosebită. implicit cu fapta însăşi. este asemănătoare cu cea folosită în traseologia obişnuită. au fost identificate topoare şi dălţi folosite la săvârşirea diferitelor infracţiuni. În unele situaţii. cu toate elementele caracteristice ale acesteia.. ce au aderat pe suprafaţa de contact creatoare de urme (muchie.

3. capsule.1. Astfel. cearşafuri. – prin ridicare (apucare. eprubete. De asemenea. Procedee şi tehnici de ridicare a obiectelor purtătoare de urme Obiectele purtătoare de urme se ridică atunci când sunt de dimensiuni şi greutăţi care permit aceasta. – în situaţia când se ridică recipiente în care se găsesc substanţe sau alte produse ce constituie ele însele urme ce trebuie să fie identificate. a nu prezenta pericol public. cum ar fi: îmbrăcăminte şi încălţăminte. utilitatea ori estetica obiectului. tuburi. se ia măsura decupării din obiect a porţiunii purtătoare de urme. – 144 – . pahare. introducere în recipiente) se vor lua măsuri de protecţie adecvate. deoarece presupune ca acţiunea de decupare să nu afecteze valoarea. sticle. cântărire. alimente. vopsele (exemplu: pungi. Procedee şi tehnici de ridicare a urmelor formă Ridicarea urmelor formă se realizează prin mai multe procedee: Ridicarea urmelor formă prin transferare Se utilizează în cazul urmelor formă de suprafaţă create prin depunere de materii pulverulente sau secreţii ale glandelor papilare relevate cu diverse pudre. băuturi. petice de hârtie. iar urmele prezentate de acesta n-au putut fi ridicate prin niciun alt procedeu. stilouri. catarame. colecţii de valoare sau sume de bani. Atunci când obiectele purtătoare de urme sunt din metale sau pietre preţioase. arme de foc şi altele pe care se găsesc urme latente ori vizibile. cutii. necunoscânduse gradul acestora de toxicitate. farfurii.2. prindere) să nu se distrugă urmele existente şi în acelaşi timp. fiole). se ridică frecvent: pahare..Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 6. Decuparea porţiunii purtătoare de urme se face în aşa fel încât să cuprindă o suprafaţă mai mare decât cea pe care se găseşte urma. a nu determina distrugeri sau degradări etc. Principalele reguli ce se impun a fi respectate la ridicarea obiectelor purtătoare de urme sunt: – ridicarea să fie admisibilă.3. în procesul manipulării lor (ridicare. 6. în sensul de a nu împiedica sau îngreuna procesul de producţie. bibelouri. În cazul în care obiectul purtător de urmă are un volum şi greutate mare care nu permit deplasarea lui în laborator pentru efectuarea identificării. ori recipiente ce conţin substanţe toxice. se ridică obiecte pe care se găsesc pete sau secreţii. opere de artă. Este un procedeu mai puţin uzitat. borcane. mijloace de plată străine. batiste etc. saci. curele. scrumiere. sticle. becuri. astfel încât aceasta să nu fie alterată. titluri de valoare internă. cuţite. acestea se ridică precum orice alte obiecte purtătoare de urme. să nu creeze altele noi. iar după valorificarea lor criminalistică se predau sau depun în condiţiile legii.

Când se foloseşte hârtia de calc se aşează doi suporţi mai înalţi în părţile laterale ale urmei. fără a se mai utiliza hârtia de calc. hârtie foto etc. Tehnica cere precauţie şi nu se aplică decât dacă alte metode mai eficace (ridicarea obiectului. transparentă şi incoloră. prin depuneri de materii pulverulente pe covoare. picioare. – se aplică cu partea lipicioasă direct peste urmă pe întreaga suprafaţă. pe sticlă ori pe hârtie milimetrică. apoi prin copiere în transparenţă se reproduce urma. Ridicarea urmelor formă prin desenul urmei Desenarea urmelor se face pe hârtie de calc. o distruge. În raport cu ele se pot aplica procedeele şi tehnicile de fotografiere adecvate. iar aparatul de fotografiat se fixează cu axa optică a obiectivului perpendicular pe planul – 145 – . de asemenea. plane cu relief.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Transferarea se poate realiza cu ajutorul foliilor adezive (bandă. Urmele formă create de mâini. – se desprinde folia adezivă. pentru că nu asigură transmiterea tuturor particularităţilor existente în urmă şi în plus. urma poate fi fotografiată metric în condiţii optime. Trebuie. Se poate reproduce urma cu creion special. aplicându-se peste ea pelicula de protecţie. presarea foliei se face cu un rulou. Alături de urma care se ridică prin fotografiere se aşează şi un etalon care să indice mărimea acesteia. În cazul folosirii foliilor adezive tehnica este următoarea: – se taie o bucată de folie adezivă. mulajul etc.) nu pot fi folosite. Urmele ce se ridică prin fotografiere pot avea forme diverse: plane fără relief. După transferare. care să fie transparentă sau de culoare contrastantă şi ceva mai mare decât dimensiunile urmei.) sau al electricităţii statice. cu forme şi relief neregulate. folosindu-se un aparat special construit în acest scop. – în cazul urmelor cu suprafaţă mare. încălţăminte etc. mochete. fotografierea. să se ţină seama de faptul că urma se transferă în imagine inversată. peste care se pune o bucată de sticlă plană. a) Tehnica fotografierii cu ajutorul riglei gradate Rigla sau metrul flexibil se aşează în acelaşi plan cu obiectul sau urmele fotografiate – pe cât posibil paralel cu una din laturi –. direct pe sticlă. linoleum sau ţesături de mobilă pot fi transferate cu ajutorul electricităţii statice pe un suport de culoare contrastantă. plan film. În cazul urmelor cu volum neregulat şi mărginite de mai multe suprafeţe se procedează la fotografierea fiecărei suprafeţe în parte. Ridicarea imaginii urmelor formă prin fotografiere (sau filmare) Fotografierea şi filmarea în scop de ridicare au în vedere reproducerea şi conservarea caracteristicilor generale şi individuale exterioare ale urmei.

unde: a2 F a1 = dimensiunea subiectului a2 = dimensiunea imaginii F = distanţa focală principală F1 = distanţa de la obiectiv până la obiectul fotografiat Formula de mai sus exprimă raportul dintre dimensiunea imaginii şi cea a subiectului. Urmele mijloacelor de transport se fotografiază după ce metrul a fost aşezat. Practica a demonstrat că este mai bine să se folosească un centimetru cu fondul puţin mai închis (vernil. al obiectelor curbe sau sferice. Urma de încălţăminte se fotografiază la scară. Ea constă în folosirea unei benzi (scală a distanţelor) cu diviziunile metrice reale. decât fondul alb. divizată în segmente de 10-20 cm. bleu). ca de exemplu un creion neînceput.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi subiectului şi la mijlocul acestuia. o cutie de chibrituri etc. care se vor fotografia împreună cu subiectul. pânză. atât longitudinal. trebuie să aibă o lungime de 7-10 m şi lăţimea de 10-20 – 146 – . care trebuie aşezate chiar pe acestea. pentru a se obţine simultan atât dimensiunile desenului pe lungime. În cazul urmelor cu adâncime mare. precum şi raportul dintre distanţa focală principală şi diferenţa dintre distanţa de la obiectiv la subiect şi distanţa focală principală. etc. Tehnica se bazează pe faptul că imaginea subiectului descreşte pe măsură ce acesta este plasat mai departe de obiectivul aparatului de fotografiat. Banda. cât şi transversal. în general. banda se poate marca în fracţiuni egale cu distanţa focală principală a obiectivului sau cu un multiplu al acesteia. Pentru realizarea fotografiei metrice se mai poate folosi o bandă din material plastic. se foloseşte o riglă sau un metru flexibil. fapt ce necesită la mărire un plus de expunere pentru evidenţierea cifrelor. centimetrul se aşează paralel cu latura mai lungă a acestora. Atunci când nu se dispune de un instrument precis de măsurare se poate apela la unele obiecte cu dimensiuni constante şi cunoscute. Aceasta deoarece albul impresionează prea mult clişeul fotografic şi centimetrul va ieşi prea deschis în raport cu subiectul. roz. În cazul corpurilor delicte.. b) Tehnica fotografierii cu ajutorul benzii gradate Această tehnică este indicată în cazul fixării locului infracţiunii. punându-se centimetrul în partea laterală interioară a acesteia. Descreşterea este exprimată prin formula: a1 F1 − F = . a obiectelor principale şi a urmelor. la aceeaşi distanţă de călcâi şi talpă. Dacă se utilizează acelaşi aparat de fotografiat. cât şi lăţimea urmei respective.

Masa plastică turnată se întăreşte după un timp şi ia forma negativă a urmei. sunt factori hotărâtori în alegerea modului de lucru. 6. ce se vor introduce în pasta moale a fiecărui mulaj. În cazul în care în urmă se găsesc pietricele. se pregătesc etichete de carton prevăzute cu câte o sfoară cu capetele libere. Pe etichete se vor consemna datele de identificare a mulajelor. – să poată fi desprins cu uşurinţă de pe urmă. a suportului pe care s-a format urma. pentru a nu permite revărsarea pastei. dacă sunt bănuieli că este numai călcată orice atingere poate altera urma. Într-un vas se trece la prepararea pastei de ipsos ce urmează a fi turnată în urmă. albul de zinc (zincweis). aceasta se extrage cu seringa ori cu para de cauciuc. Materialele folosite frecvent pentru confecţionarea mulajelor sunt: pasta de ipsos. gunoaie. Ridicarea urmelor formă prin mulaj Acest procedeu se foloseşte în cazul urmelor de adâncime şi constă în turnarea unei substanţe plastice în urma de adâncime. Este necesar să se procedeze cu multă precauţie în cazul firelor de iarbă de pe fundul urmei. la o distanţă de 3-5 cm de marginea sa. frunze. iar diviziunile acesteia să fie colorate alternativ în alb şi negru. Apoi urma trebuie curăţată de impurităţi: dacă în ea se află apă. de asemenea. timpul pe care îl avem la dispoziţie. Mulajul reproduce în formă şi mărime naturală obiectul care a creat urma descoperită. parafina. – 147 – . iar dacă există o cantitate mai mică se absoarbe cu sugativă. Substanţa din care se prepară mulajul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: – să redea fidel relieful urmei. Concomitent se pregătesc beţişoare sau sârme ce vor fi introduse în mulajul încă moale al urmei pentru a crea o reţea de armare care să confere rezistenţă sporită acesteia. 8 etc. Dacă se constată că iarba a căzut în urmă aceasta poate fi scoasă cu ajutorul pensetei. plastilina. pasta de ceară. condiţiile atmosferice. acestea se îndepărtează cu o pensetă. alginatul. Natura urmei. Urma ce trebuie ridicată se împrejmuieşte cu ajutorul unei benzi flexibile sau cu plăcuţe. paie. – mulajul nu trebuie să se deformeze din cauze specifice substanţei folosite. în felul următor: se toarnă apa în vas (cancioc) astfel încât să cuprindă 2/3 din capacitatea sa. 4. Tehnica realizării mulajului Înainte de efectuarea mulajului trebuie studiată urma. Tehnica realizării mulajului din gips (ipsos) după urmele create în sol Gipsul este o substanţă minerală (sarea de calciu a acidului sulfuric) aproape insolubilă în apă. numerotându-se segmentele albe cu cifrele 2.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi cm.

Pentru ridicarea urmelor de încălţăminte. Pentru a-i conferi mulajului rezistenţă. se foloseşte o bucată de carton din care se face un fel de buzunar. Când urma este creată pe un plan înclinat. în două-trei minute se întăreşte. iar după trecerea a 24 de ore poate fi spălat cu grijă sub un jet de apă rece. Soluţia de borax se adaugă în proporţie de 1 linguriţă soluţie la un pahar de apă (150 ml). până când se obţine o pastă de consistenţa smântânii. care. el se scoate din urmă. ci cât mai aproape de fundul urmei. aceasta se poate prelucra după 24 de ore într-una din următoarele soluţii: – la temperatura de 230C soluţie saturată de bicarbonat de sodiu. pentru a nu se crea prin jetul de pastă un „crater” în urmă. Timpul de întărire a mulajului poate fi accelerat sau mărit după caz. Amestecul nu se toarnă de sus. în cantitate de 1 linguriţă la 150 ml apă. Tehnica realizării mulajului de gips după urmele create pe suprafeţe înclinate şi verticale Pentru executarea mulajului din gips după urmele rămase pe suprafeţele înclinate ale obiectelor metalice sau de lemn. turnarea se începe de la punctul cel mai de jos al fundului ei. – se toarnă în următoarele straturi care vor fi mai consistente în ultimul introducându-se capetele sforii de la eticheta de carton. Ca acceleratori se pot folosi: clorură de amoniu (la mulajul urmei în zăpadă). în general. – soluţie fierbinte de alaun (o parte alaun la 6 părţi apă). În momentul când mulajul s-a întărit. Pentru aceasta se adaugă o soluţie de 7-8% sare de bucătărie sau o soluţie saturată de borax. Mulajul se afundă pentru 15-25 minute în soluţie.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – se toarnă ipsosul bine deshidratat până când se formează o moviliţă ce iese cu vârful afară din apă. Dacă turnarea pastei are loc în mai multe faze se procedează astfel: – la prima turnare se va folosi un amestec mai fluid care să pătrundă în profunzime. pe lângă folosirea reţelei de sârmă sau beţişoare. sulfat de sodiu sau potasiu. a urmelor de adâncime. de anvelope auto şi. În acest moment se procedează la turnarea amestecului în cavitatea urmei împrejmuite. apoi se usucă la temperatura camerei: – cu soluţie de 10% borax în care mulajul fierbe 5 minute. cel mai indicat gips este cel folosit în atelierele de arte plastice şi gipsul folosit în stomatologie. Perioada necesară pentru întărire poate fi prelungită în cazul folosirii gipsului dentar. care se fixează pe peretele – 148 – . – după o scurtă pauză se amestecă ipsosul cu apa într-un singur sens pentru a nu se crea bule de aer.

) Ridicarea urmelor din materii pulverulente se face cu ajutorul polimerilor prin mulaj de gips. Apoi se revine cu talcul peste care se pulverizează din nou fixativ sau soluţie de gumă arabică.1-0. praf. Pasta de gips trebuie să fie mai consistentă ca de obicei. de aceea trebuie pus la uscat. gumă arabică. Soderman O’Connell Peste urmă se pulverizează un strat subţire de talc. ciment etc. Tehnica realizării mulajului de gips după urmele create în zăpadă Pentru executarea mulajului de gips după urmele create în zăpadă afânată se procedează în felul următor: – se cerne printr-o sită pe întreaga suprafaţă a urmei un strat subţire de gips (0. Gipsul se răceşte întinzându-l pe un ziar aşezat pe zăpadă. – se aşteaptă până când acest strat de gips se întăreşte suficient.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi obiectului. Metoda H. Fixarea se poate face cu o bandă adezivă. – pe aceste straturi se toarnă o pastă suficient de consistentă de gips. urma nu trebuie întărită. Apa care se scurge poate şterge unele detalii de pe mulaj. prin mulaj de gips. după două-trei asemenea operaţii pe urmă se formează o pojghiţă protectoare peste care se poate turna gipsul. Tehnica realizării mulajului de gips după urmele din materii pulverulente (făină. Apa care se foloseşte se aduce la temperatura zăpezii introducând în recipient zăpadă. cu partea cu zăpadă în jos.3 mm). Peste talc se pulverizează fixativ de păr sau o soluţie alcoolică cu gumă arabică. pornind de la una din margini. În acest buzunar se toarnă apoi pasta de gips. preparat într-o soluţie de dicloretan în concentraţie de 8-10%. soluţia se toarnă de la o înălţime de 3-4 cm. care devine astfel poroasă. apoi dacă este necesar operaţia se repetă de 2-3 ori. Suprafaţa urmei se acoperă cu o soluţie de perclorvinilin. Mulajul nu se scoate din urmă timp de o oră. În felul acesta. pentru că altfel se scurge prin fundul urmei. până când grosimea stratului de soluţie pe urmă atinge 2-3 mm. După 15-20 minute mulajul se detaşează şi se usucă la temperatura camerei. precum şi ipsosul trebuie să aibă o temperatură apropiată de 00C pentru a nu topi suportul. Pentru ridicarea urmelor din zăpada topită. solubile în acetonă sau dicloretan. prin mulaj de gips. nisip fin. În concluzie. în toate cazurile când se ridică urme din zăpadă. De obicei mulajul se extrage din urmă încărcat cu zăpadă şi gheaţă care apoi se vor topi. Perclorvinilinul se prezintă sub forma unor granule uşor gălbui. – 149 – . Apa. – se pulverizează apă rece până când acesta se va impregna bine. cenuşă. plastilină. orizontal. Se foloseşte perclorvinilinul. acesta trebuie tratat cu foarte mare atenţie. pentru a nu deteriora urma.

Priza este completă după câteva minute. sobe. unde este dificil să se toarne o pastă. Înainte de a turna pasta de gips în urmă aceasta se unge cu ulei de parafină pentru ca mulajul să fie detaşat uşor. 6. păstrând orizontala. pentru a nu se deteriora. pentru a păstra forma urmei când se presează plastilina. – 150 – . devenind astfel mai rezistentă la frecare şi temperatură.). covoare. pereţi. parafină sau zincweis cu parafină Se foloseşte pentru urmele aflate pe obiectele care rezistă la temperatura de topire a cerii (parafinei). după consolidare se va introduce sub ea o cazma. evitându-se formarea bulelor de aer şi se aplică imediat. stâlpi. se amestecă timp de un minut în cancioc. o tablă etc. Tehnica realizării mulajului din alginat sau din răşini sintetice Se foloseşte mai ales pentru urmele foarte fine (de dinţi. Ceara sau parafina se amestecă cu 25% zincweis. utilizându-se o măsură de pudră şi trei de apă la temperatura de 16-200C. nu distruge urma. ceea ce permite repetarea operaţiei. Se transportă cu atenţie. Digul de protejare a marginii urmei în care se va turna pasta fluidă poate fi confecţionat din lut moale sau plastilină. apoi se ridică cu grijă. respectându-se tehnologia de lucru înscrisă în prospectele ce însoţesc flacoanele în care se livrează materialele respective de către firma producătoare. În prealabil urma se pulverizează foarte uşor cu pudră de talc pentru a nu se lipi plastilina de suport. lumânări. fereastră. Pătrunzând în masa urmei este posibil ca după consolidare urma să fie ridicată cu totul şi dusă la laborator unde se pot face după ea două-trei copii. În cazul când vrem să ridicăm urma din teren. Această tehnică prezintă avantajul că. maşini-unelte. Tehnica realizării mulajului din ceară. După aceea se poate turna pasta de gips fără pericolul de a distruge urma. de regulă. ferind-o de zdruncinături. de instrumente etc. Procedee şi tehnici criminalistice de ridicare a urmelor materie Ridicarea urmelor materie se realizează prin recoltarea lor directă de pe suportul pe care se găsesc: sol. Înainte de prepararea pastei se omogenizează pulberea de alginat. Acest mulaj poate fi folosit numai pe urme aflate pe obiecte consistente: chit. Plastilina se frământă cu degetele până devine suficient de moale pentru a fi apăsată în urmă. în special pe cele de metal. vehicule etc. lustre. Suportul trebuie să fie relativ dur.3. garduri. argilă. podea.3.. mobilă. cu ajutorul spatulei rigide. Mulajul se desprinde cât mai uşor. se dozează amestecul de pulbere şi apă cu ajutorul unor măsuri speciale care se găsesc în trusă. Tehnica realizării mulajului din plastilină Se foloseşte în cazul urmelor aflate pe suporturi verticale. caroserii.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Consolidarea are loc în curs de patru-cinci ore. copaci.

cât şi cele de suprafaţă. Sunt fotografiate atât urmele de adâncime. luându-se totodată măsuri pentru curăţirea şi sterilizarea ei după fiecare folosire. din jgheaburi. d) absorbirea cu aspiratorul de praf a particulelor microscopice din crăpăturile podelei etc. pipeta sau tubul capilar din micile gropi de pe sol. b) solubilizarea cu tampoane de vată îmbibată unul în apă. plastic a resturilor carbonizate din sobă. atât a urmelor de suprafaţă. cu ajutorul benzii adezive. Aspiratorul va fi prevăzut cu un set de filtre speciale pentru reţinerea urmelor. Este necesară dubla tamponare. g) atragerea cu magnetul a piliturii şi celorlalte particule ale metalelor şi aliajelor feromagnetice. 6. cât şi un mijloc de ridicare a urmelor. marginea unei pungi de polietilenă.. vopsea etc. fibre.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Tehnicile folosite pentru recoltarea acestora sunt următoarele: a) desprinderea particulelor de sol ori de vopsele. Se poate afirma că fotografia rămâne principalul mijloc de ridicare. şpaclul sau lopăţica din carton. resturilor textile. briceag. peliculelor de vopsea. în cazul firelor de păr. tablă.4. Răzuirea de pe suprafeţele verticale sau oblice se execută cu o lamă de cuţit.3. a crustelor de sânge sau a oricăror alte pete ori depuneri. e) ridicarea cu spatula. fibrelor. ţesături. a stratului de sol sau zăpadă pe care se găsesc pete de sânge. ţevi. tampoanelor de vată. Se are grijă ca penseta să aibă braţele plate îmbrăcate cu manşoane de cauciuc. cât şi a celor de adâncime. f) prinderea cu penseta. – 151 – . c) absorbirea cu seringa. bazine sau alte vase. cât şi cele organice. care pot denatura rezultatul examinării. după ce sub locul asupra căruia se acţionează a fost lipită. Observăm că fotografia este atât un mijloc de fixare. Solubilizarea se aplică numai în cazurile când nu este posibilă desprinderea. Particularităţi ale ridicării anumitor categorii de urme criminalistice Particularităţi în ridicarea unor urme ale omului Urmele papilare se fotografiază la faţa locului numai când obiectul pe care se găsesc nu poate fi transportat. După ridicarea în acest mod. bisturiu sau coada lingurii de mulaj aflată în trusa criminalistică. pentru a se putea disloca atât substanţele solubile în apă. pentru a nu distruge firele de păr. care în marea lor majoritate se dizolvă în alcool. iar altul în alcool etilic. tamponul pe care s-a ridicat urma se usucă. Pentru desprinderea uşoară a particulelor rezultate se plasează între magnet şi particule o foaie de hârtie. etc. astfel încât să nu se transmită substanţe străine pe fire.

– apa şi pulberea de alginat se amestecă într-un vas de cauciuc cu o spatulă rigidă pentru a evita formarea bulelor de aer. Pentru ridicarea urmei prin transferare pe peliculă adezivă folio se procedează în felul următor: – se taie o bucată de peliculă de culoare contrară pudrei – prafului – cu care a fost relevată urma. sielast). După prepararea pastei. diferite paste sau polimeri (stomalgină. pentru a se obţine imaginea porilor sau a muchiilor crestelor papilare. În condiţii speciale. sunt preferabile materialele folosite în stomatologie. – în final. se recurge direct la transferarea pe peliculă adezivă (denumită şi folio). prezentate anterior. – se ridică pelicula adezivă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Urmele papilare invizibile se fotografiază numai după ce au fost relevate. iar după întărire. Dacă urmele papilare sunt de adâncime. alginatului. în lipsa peliculelor adezive speciale. Pelicula adezivă de tip folio poate fi folosită numai în cazul în care a fost relevată cu o pudră colorată. peste urmă se aşează pelicula de protecţie. Pregătirea urmei şi prepararea mulajului se fac potrivit unor reguli similare modului de ridicare a urmelor formă de adâncime. asigurând un fond negru. aceasta se toarnă peste urmă. apăsând cu degetul dintr-o margine în alta. Dacă nici fotografierea nu este posibilă (datorită convexităţii obiectului purtător) şi nici ridicarea obiectului purtător. – bucata de folio se aşează peste urmă. urma fiind transferată – lipită – pe coala de folio. Foliile adezive pot fi transparente. obţinându-se o peliculă transparentă ori se expune la lumină după developarea peliculei. Pentru realizarea amestecului se foloseşte o măsură de pulbere şi trei măsuri de apă la o temperatură de 1620ºC. se folosesc pelicule fotografice al căror strat de gelatină reţine urma în condiţii bune. de tipul gipsului dentar. dar numai după fotografierea prealabilă a lor. pentru eliminarea aerului. urmele se fotografiază direct. Pentru asigurarea contrastului de culoare faţă de substanţa folosită la relevarea materialul fotosensibil se developează neexpus. acestea se ridică cu ajutorul mulajelor. Pentru urmele de mâini sau de obiecte. La nevoie. mulajul obţinut se unge cu un strat foarte fin de tuş şi se va rula pe o – 152 – . Prepararea pastei pentru mulajul din alginat de realizează în felul următor: – se omogenizează pulberea din alginat. albe sau negre. caracterizate prin fineţea detaliilor. alegerea lor fiind în funcţie de culoarea urmei. fără a fi relevate. în funcţie de natura suportului. prin dozarea amestecului de pulbere cu apă cu ajutorul unor măsuri speciale existente în trusele speciale confecţionate de uzina care a fabricat alginatul.

Transferarea cu folii adezive prezintă dezavantajul că nu preia pe peliculă toate elementele urmei. urmând ca degetul arătător de la cealaltă mână să fie plasat pe muchia fundului sticlei. – urmele de suprafaţă. de aşa natură încât un deget să fie plasat pe baza paharului. care va fi fotografiată. care se realizează din moldano. Pentru protejarea urmelor obiectul trebuie păstrat în condiţii adecvate. Procedeele ce se folosesc la ridicarea urmelor papilare trebuie astfel alese. – cioburile de geam se prind marginal între degetul mare şi cel mijlociu. – urmele de adâncime se ridică prin mulaj (gips. întărirea suprafeţei prin pulverizarea de şerlac. De exemplu. pe muchia fundului său. bine spălat şi uscat. fără a se atinge suprafaţa lor. Când nu se poate ridica obiectul purtător de urmă se recurge la mulaj. în prealabil. în funcţie de situaţie. – când trebuie ridicat un pahar. La ridicarea urmelor de picioare se folosesc următoarele procedee: – urmele de picioare. prevăzut cu un dop care – 153 – . latex. într-un recipient din sticlă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi coală de hârtie. – urmele latente de picioare se ridică prin prăfuire. uşor deformabile. – urmele de picioare sunt desenate atât sub formă de ansamblu a cărării de urme. plastilină. Pentru ridicarea prin mulaj a urmelor de pe fructe sau alimente mai puţin consistente.). stomalgină etc. se impune. latex sau diferiţi polimeri. La urmele de buze sunt indicate ridicarea obiectului purtător şi fotografierea. se ridică cu ajutorul peliculei adezive. indiferent de forma în care s-au realizat sunt fotografiate. Ridicarea urmelor de dinţi se face şi prin fotografiere. produsele alimentare se păstrează la rece. iar celălalt pe partea opusă. sub un unghi de lumină. În felul acesta se reproduce urma desenului papilar. Reproducerea urmei desenului papilar se poate face şi prin rularea mulajului pe o suprafaţă presărată cu praf fin şi fotografierea urmei create în praf. parafină. iar când sunt mari se ridică cu ajutorul ambelor mâini. aceasta se prinde prin introducerea unui deget în gâtul ei. cât şi ca urme izolate. dar numai după ce au fost fotografiate. vaporizare cu iod sau prin reactivi chimici. întocmai ca urmele de mâini. La urmele de dinţi este recomandată ridicarea obiectului purtător. fructele se păstrează într-o soluţie de 5% formaldehidă. el se apucă între degetul mare şi arătător sau mijlociu. în unele cazuri. Exemple: – dacă pe o sticlă se găsesc urme digitale. Urmele de sânge găsite sub formă lichidă se ridică cu ajutorul unei pipete. astfel încât să nu se producă alterarea urmei.

introdus în prealabil în apă distilată. etc. iar împachetarea se face astfel încât să nu se producă fărâmiţarea. iar de pe piele prin umezirea cu apă distilată şi transferarea petei pe o hârtie de filtru. ser fiziologic sau apă oxigenată. Crustele de sânge aflate pe corpurile vulnerate. Nu se va proceda la îmbinarea pe un suport textil. Urmele dispuse pe o suprafaţă tare (duşumea. tăiere ori smulgere a unor fragmente din suportul purtător de urmă nu trebuie să influenţeze aspectul şi conţinutul acesteia. Indiferent de natura suportului. – obiecte de uz vestimentar provenite de la victima internată în spital sau cadavru vor fi ferite de murdărie sau de amestecarea cu cele provenite de la alte persoane. crusta de sânge se răzuieşte. parchet) nu se răzuiesc. ci se decupează. Pentru urmele de sânge descoperite pe suporturi care nu pot fi transportate. se procedează astfel: stratul superficial din care este confecţionat se detaşează printr-o modalitate oarecare. iar detaşarea porţiunii purtătoare se face prin tăierea la o distanţă suficient de mare de marginea urmei. – 154 – . uscarea suportului se va face la temperatura camerei. este necesar a se avea în vedere următoarele: – se va împiedica alterarea conţinutului urmei (pentru aceasta. întrucât se produc diluarea şi distrugerea urmei. fără a se încerca smulgerea sau detaşarea acestora. – acţiunea mecanică de răzuire. iar în cazul crustelor ce le înglobează acestea se ridică în întregime. La urma de salivă suportul se ridică prin apucarea lui cu o pensetă. Materialele de pansament purtând fire de păr se secţionează în porţiunile respective. Zăpada acoperită de sânge se ridică în strat cât mai subţire şi se depune pe un tifon de hârtie de filtru care apoi se usucă. În cazul picăturilor aflate pe păr acestea se recoltează prin tăierea firelor. Urmele aflate pe sol se ridică cu o cantitate cât mai mică de substrat. Firele de păr se recoltează împreună cu toate impurităţile aderente. fiind ferit de acţiunea directă a soarelui sau a altor surse termice). Urmele de spermă se ridică cu precauţie deosebită pentru păstrarea intactă a petei şi implicit a spermatozoizilor. Vegetaţia stropită cu sânge va fi tăiată şi ambalată în hârtie. îndeosebi atunci când urmele au o vechime mai mare.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi să asigure o perfectă etanşeitate. mijloace de transport. În acest scop se va proceda la ridicarea întregului obiect purtător. se ridică în întregime fără a se încerca detaşarea firelor de păr. Pentru aceasta se va evita întotdeauna îndoirea obiectului purtător de urmă. principalul element examinat. dacă nu este posibilă detaşarea. desprindere.

Recipientele vor fi prevăzute cu dopuri de sticlă rodate. să se realizeze imediat după aceasta mulajul din ipsos. utilizându-se recipiente în care se menţine o temperatură de +40C. lipsită de orice miros (denumită „ţesătură textilă de fixare a mirosului”). de pe obiecte corp delict.5. prevenindu-se aderarea de alte noi elemente. Când ridicarea se face prin mulaje. 6. după caz. acestea pot fi ridicate prin fotografierea la scară. de asemenea dezodorizantă şi se introduce într-un vas de sticlă steril. se ridică fragmentele desprinse în procesul formării lor. în funcţie de situaţie. atunci când obiectul purtător nu poate fi ridicat. găurire sau de sfredelire. cât şi obiectul său. în cercetarea urmelor olfactive se apelează şi la metode tehnice. constând în ridicarea urmelor de miros de la faţa locului. este indicat ca în cazul folosirii de materiale plastice care-şi modifică dimensiunile ori au rezistenţă scăzută. Urmele obiectelor de îmbrăcăminte de adâncime se ridică prin mulaj iar cele de suprafaţă prin fotografiere la scară. evitarea amestecării lui cu alte fire de păr. acţiunea să se execute în cel mai scurt timp. trebuie păstrate intacte depunerile de pe tija firului. rumeguş. Ridicarea urmelor de natură piloasă impune respectarea unor cerinţe minime cu privire la menţinerea intactă a firului. cu o bucată de pânză specială. De asemenea.3. ale nasului. Ridicarea se va face prin acoperirea obiectelor atinse sau presupuse că au aparţinut infractorului. se ridică atât urmele materie rezultate (pilitură. inclusiv cu fire provenite accidental de la persoanele care efectuează cercetarea. de pe îmbrăcămintea pierdută de infractor etc. porţiunea din el care conţine urma de găurire. şpan).Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi La urmele de urechi. prin aspirarea cu dispozitive speciale. Ridicarea urmelor olfactive Alături de câinele de urmărire. Pânza se ridică cu o pensetă. timp de 20-30 de minute. după relevare sau se pot ridica cu ajutorul foliei adezive. În cazul urmelor lăsate de instrumentele de spargere. se procedează. în scopul prevenirii accentuării degradării structurii.. În cazul urmelor create prin frecare-alunecare. La ridicarea altor urme de ţesuturi moi se are în vedere ca. Particularităţi în ridicarea unor urme ale obiectelor Urmele de încălţăminte se ridică prin mulaj sau cu ajutorul aparatului ce foloseşte energia electrostatică. frunţii şi ridurilor acestora se poate apela şi la fotografiere. Dacă s-au folosit instrumente de pilire. – 155 – . Totodată. la decuparea unei porţiuni care să cuprindă urma în totalitatea ei.

se decupează o porţiune mai mare de suprafaţă. vor fi transportate împreună cu arma la laboratorul de expertiză criminalistică. dar şi pentru stabilirea tipului de muniţie folosită. scoaterea proiectilului din corpul victimei sau din obiectul în care a fost găsit.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi La ridicarea armelor de foc se manifestă multă prudenţă pentru a nu se distruge diversele urme ce pot exista pe ele (papilare. Dacă există pericolul deteriorării proiectilului prin scoaterea sa. care trebuie să vegheze la manevrarea atentă a armei. dacă nu pot fi recoltate. Pe întreg parcursul cercetării arma se ţine în poziţie orizontală. Pentru descărcarea armei aceasta se apucă numai de părţile pe care nu se pot păstra urme (suprafeţele limitate ale carcasei închizătorului şi crosei armei). Menţiunile necesare se scriu pe etichete care se leagă de proiectile ori se introduc în tuburi. Prudenţa este necesară şi pentru prevenirea unei declanşări accidentale. Ridicarea gloanţelor se face astfel încât să nu se altereze urmele aflate pe suprafaţa lor şi care reflectă caracteristicile interiorului ţevii. de exemplu. pentru prevenirea unor accidente. gloanţele neputând servi la identificare). dar şi în prezenţa expertului balistician. datorită urmelor specifice mecanismelor de tragere. preferabil fiind să lucreze cu mâna înmănuşată sau cu un cleşte având buzele protejate în manşoane de cauciuc. – 156 – . Se interzice ridicarea armei prin introducerea unui creion în gura ţevii. iar dacă acest lucru nu este posibil. Prinderea tubului se face numai de extremităţi. în condiţii cât mai apropiate celor de laborator. este necesar să se protejeze reziduurile tragerii prin acoperirea gurii tubului. Ridicarea tuburilor se efectuează în aceleaşi condiţii de precauţie. cu lama cuţitului. Dacă însă acestea pot fi ridicate este necesar ca această operaţie să se facă numai de expertul biocriminalist. cu valoare de identificare. atunci se transportă la laborator întreg obiectul în care a pătruns. vor trebui să fie bine protejate. întrucât pot fi înlăturate eventualele reziduuri ale tragerii. Este total contraindicată. îndeosebi în ipoteza că ele vor servi la identificarea ulterioară a armei. cu ţeava îndreptată în direcţie contrară persoanei care o examinează sau celorlalte persoane aflate la faţa locului. Pe tuburi sau proiectile nu se aplică etichete şi nu se fac semne prin zgâriere. Întrucât tuburile sunt uneori mai valoroase pentru identificarea armei (chiar şi în condiţiile în care aceasta are ţeava lipsă. cu şurubelniţa sau cu un instrument chirurgical. ce pot produce urme suplimentare ori distruge pe cele existente. care este transmisă laboratorului. Eventualele urme biologice descoperite pe armă. ori se pot forma alte urme în interiorul ţevii. biologice). În plus.

....... circa 250 ml... cerealiere.. Din substanţele toxice sau cu urme de toxice se ridică: – băuturi.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Este necesară acordarea unei atenţii deosebite în cazul ridicării urmelor armelor de foc.... aflate pe obiecte perforate sau atinse de gloanţe..... Ridicarea se efectuează de către medicul legist.. duşumea... – fiole..) se ridică în întregime. Când ambalajele şi cantitatea de toxic sunt mari se procedează la ridicarea prin transvazare. iniţial cu un tampon cu vată umezit cu apă........... se recurge la solubilizarea urmelor prin tamponări repetate. – ser………………………………………………………..... Urmele de toxice existente în ambalaje originale... De aceea.. ciorbe.. – substanţe pulverulente…………………………………….... Ridicarea urmelor de toxice se face prin procedee şi tehnici ce variază în funcţie de caracteristicile substanţei. de dimensiuni mici (sticle..... butoaie sau vase mari se ţine seama de faptul că substanţele toxice prezintă densităţi şi solubilităţi diferite.. 1000 g... principale sau secundare...... se ridică împreună cu suportul pe care se găsesc. borcane etc. La ridicarea produselor din fântâni.. – 157 – .............. câte 10 g........ Ridicarea urmelor de sticlă se face cu multă grijă...... Când urmele se găsesc pe obiecte netransportabile (pe mobilă... La ridicarea de produse sau resturi alimentare solide şi a unor produse vegetale se utilizează pensete ori cleşti de laborator....... datorită faptului că acestea se găsesc ca cioburi.. 1000 ml.. mânjituri).………………………………. 10 ml.... pielea victimei sau sub unghiile acesteia) se răzuieşte toxicul.. neadmiţându-se ridicarea lor direct cu mâna.. – sânge pentru dozarea alcoolului etilic.... de cantitatea ei şi de suportul pe care există........... din fântână ori vas se va recolta în ordine câte o probă din fiecare strat: superior..... dar şi pentru că ele pot purta diverse alte urme care au legătură cu infracţiunea.... microurme. apoi cu altul îmbibat în alcool etilic. Când nu este posibilă răzuirea (urme superficiale. particule..... perete..... inferior... Când urmele se găsesc pe obiecte transportabile...... din fiecare strat………………………. 3-5 buc.... câte 1000 ml.. Gazele toxice se ridică de specialişti........... În cazurile de intoxicaţii mortale...... lapte etc.. mijlociu..... cca.. Fiecare ciob de sticlă se ridică folosindu-se instrumente şi tehnici adecvate... – apă din fântâni... Pentru ridicarea unor particule fine de sticlă se folosesc aspiratoare speciale sau benzi adezive..... odată cu obiectele şi substanţele descoperite la faţa locului se ridică viscere şi produse biologice de la cadavre.......... în recipiente anume destinate. – produse vegetale....

Dacă fragmentele de hârtie sunt umede sau sunt scoase dintr-un mediu lichid se usucă la temperatura camerei şi se feresc de lumina solară. ce nu se află în hârtia obişnuită. Pe ele nu se fac menţiuni sau sublinieri.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Cioburile rezultate din spargerea geamului se ridică în totalitate pentru a permite ulterior reconstituirea întregului. dreaptă. Contrar. Din lichidul în care s-au descoperit se recoltează o probă. se creează un curent uşor de aer care să antreneze urmele de hârtie. înţepa. mutându-le pe un alt carton sau pe o placă de sticlă ţinută în imediata lor apropiere. pentru întărirea fiecărui strat. la cea mai uşoară atingere sau curent de aer îşi modifică forma. prin mişcarea unei bucăţi de carton. deoarece există riscul de a le distruge. perfora. Această tehnică este aplicabilă în general când urma scrumizată are o poziţie orizontală. Se poate încerca ridicarea prin introducerea sub ele a unei plăci de sticlă. În acest scop. Ţinându-se seama de friabilitatea acestor urme. cu câte o pauză scurtă. fără zimţi. netezi sau despături. urmele de hârtie nu se vor îndoi. sub acţiunea greutăţii plăcii cu care se acoperă. – 158 – . Pentru ridicarea urmelor metalice de natură neferoasă de pe sol se poate întrebuinţa un cornet de carton ori o bucată de tablă sau de material plastic. evitându-se strângerea puternică a acestora în timpul mânuirii. praf sau nisip. în vederea stabilirii naturii lui şi a influenţei ce ar fi putut să o aibă asupra hârtiei sau a scrisului. nu se renunţă la ridicarea cenuşii respective. Chiar şi atunci când urma scrumizată nu este dreaptă. de la o distanţă suficientă ca nicio picătură din soluţie să nu cadă pe hârtia arsă şi se repetă de 3-4 ori. cu ajutorul cărora se detaşează stratul superficial de pământ. Ridicarea urmelor de hârtie se execută cu o pensetă cu vârfurile late. Ridicarea urmelor de hârtie Pentru a nu li se modifica aspectul. acoperirea imediată cu o altă placă de sticlă curată şi lipirea marginilor cu o bandă adezivă. În cazul fragmentelor de hârtii suprapuse nu se încearcă despărţirea fragmentelor. se deformează. a căror identificare poate contribui la clarificarea unor probleme. Pulverizarea se face sub un unghi de 700. deoarece unele tipuri de hârtie conţin elemente chimice speciale. Ridicarea hârtiilor în curs de ardere se va face numai după stingerea focului. Înainte de ridicarea hârtiilor arse până la stadiul de cenuşă ele se întăresc prin pulverizare cu şerlac. pentru a nu se crea urme de apăsare. Urmele de hârtii scrumizate prezintă dificultatea că. ridicarea nu se efectuează cu penseta ci cu ajutorul unui curent de aer.

folosindu-se o pensetă fină. fiind recomandabil să se folosească aparatul pentru recoltarea microurmelor. ţinându-se cont de natura urmei. acestea se ridică fără impurităţi. transporturilor. În cazul în care suportul purtător de urmă este un obiect masiv de metal. lemn). marinei sau aviaţiei. după caz. – 159 – . iar ridicarea lor diferă în funcţie de locul unde au fost descoperite. dintre care unul arde. dacă este posibil. Urmele formă ale vegetalelor se ridică prin unul din procedeele cunoscute. Datorită complexităţii fenomenului. bucăţi de materiale textile etc.) se ridică toate urmele. ca noţiune tehnică. când la faţa locului se găsesc pelicule. acestea se ridică în întregime. În cazul în care se descoperă particule de vopsea înglobate în alte urme (fire textile. Urme create de incendii. În toate cazurile de ridicare de urme ce se efectuează prin procedee cunoscute se procedează dacă este posibil şi la ridicarea lor prin fotografiere. Urmele produselor petroliere. încălţămintea şi alte obiecte ce au aparţinut victimei. Particularităţi în ridicarea unor urme ale animalelor. explozii. iar cu ajutorul unui corp ascuţit se detaşează particulele metalice. Incendiul. Când aceste urme se găsesc în locurile de îmbinare a diferitelor piese sau între dinţii unei pânze de bomfaier. Ridicarea urmelor de incendii. se aşează sub piesa respectivă o hârtie albă. urma se ridică pe vată sau hârtie de filtru. a urmelor specifice accidentelor feroviare. linoleum) se ridică cu ajutorul peliculei adezive transparente. este un proces complex de fenomene fizico-chimice care se desfăşoară prin ardere. tipologia urmelor este foarte variată. Produsele sub formă lichidă pot fi recoltate cu o pipetă şi introduse în vase bine închise. În cazul urmelor de vopsea. iar celălalt întreţine arderea. unul din procedeele cunoscute de ridicare. navale şi aeriene este o activitate complicată. Se ridică procedând la fel ca în cazul urmelor lăsate de om aplicând. prin decupare atentă. Dacă se găsesc urme de vopsea pe îmbrăcămintea. fără să se taie din ele. pământ. iar urmele biologice de natură vegetală se ridică în funcţie de natura lor. Particularităţi în ridicarea unor urme ale fenomenelor. mozaic. mai ales la probele mici. în funcţie de natura suportului. în prezenţa a cel puţin două elemente. se ridică cu suportul pe care se află (textile. Particularităţi în ridicarea unor urme ale vegetalelor.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Pilitura sau alte particule metalice neferoase aflate pe suprafeţe tari şi netede (parchet. date fiind împrejurările în care se desfăşoară şi complexă datorită diversităţii urmelor care pot apărea în urma fenomenelor. De cele mai multe ori se va colabora cu organele de specialitate ale pompierilor.

poziţionale şi materie). se foloseşte soluţie de rodocrit pentru a se descoperi eventuala folosire a lubrifianţilor la pornirea sau întreţinerea focului. cât şi al diverselor activităţi legate de apariţia evenimentului. Urmele de explozii apar ca rezultat atât al unor procese complexe care au loc în funcţie de fiecare gen de explozie în parte. etc. astfel: – la ridicarea obiectelor descoperite în zona focarului (sau focarelor) care ar putea conţine urme. manipularea sau atingerea anumitor obiecte. în funcţie de natura lor. Ridicarea urmelor specifice fenomenului exploziei este un procedeu complex şi foarte variat. – pentru ridicarea materialelor din hârtie sau textile carbonizate se pulverizează un strat subţire de polivinil . – urmele de fumizare se vor ridica cu ajutorul spatulei (şpaclu) sau prin aspirare. Urmele create de explozii. ce se caracterizează în cazul unei explozii într-o încăpere printr-o dislocare a pereţilor se vor ridica prin fotografiere la scară (filmare).) se ridică prin mulaj sau cu ajutorul fotografiei la scară. când focul a fost stins în faza incipientă şi când victima prezintă lovituri. de ambalaje). înjunghieri sau răni prin împuşcare. – urmele efectului distructiv al fenomenului de absorbţie. în funcţie de tipul exploziei şi se realizează de regulă astfel: – schijele plecate din focare spre diferite direcţii şi resturile de obiecte sau materiale sfărâmate de explozie se vor ridica prin prinderea cu penseta. operaţii de ambalare etc.pirolidan. – urmele de forţare ale diferitelor sisteme de închidere (uşi. dacă aceasta este permisă sau prin fotografiere. – urme ale unor activităţi omeneşti ce au legătură cu producerea exploziei (urme de încălţăminte. – urmele specifice fenomenului. în locurile de depozitare a substanţelor inflamabile) se ridică prin unul din procedeele cunoscute. se vor ridica urmele de natură biologică printr-un procedeu arătat anterior. desenul urmei sau fotografiere. birouri. resturilor de arsuri.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Urmele rămase după stingerea incendiului (la suprafaţa molozului. de mâini. – 160 – . la instalaţiile electrice şi tablourile de siguranţe. iar stratul nu trebuie să fie prea gros. de instrumente. – în anumite situaţii. de mâini. cum ar fi: deplasări la locul exploziei. Urmele create de explozii se pot clasifica în: – urme specifice fenomenului exploziei (toate acele urme ce sunt determinate de explozie şi care pot fi urme formă. de instrumente folosite) se vor ridica prin mulaj. la instalaţiile de încălzire. sub plafoanele prăbuşite. dar legate de apariţia lui (urme de picioare. case de bani. Pulverizarea se face de la o anumită distanţă pentru a nu cădea şi picături de soluţie. de mijloace de transport. folosirea diverselor instrumente.

ale efectuării de semnalizări false ori de alte acte de natură a induce în eroare personalul căilor ferate în timpul executării serviciului. ridicarea cu spatula sau atragerea cu magnetul. precum şi asupra persoanelor şi a mărfurilor transportate. particule de metal topit) se pot ridica prin următoarele procedee criminalistice: prinderea cu penseta.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – particulele de substanţă explozivă aflate la locul exploziei se răzuieşte sau când acest lucru nu este posibil se solubilizează urma cu un tampon de vată înmuiat în alcool etilic sau se recoltează cu pipeta şi se introduc în vase bine închise. – urmele materie rezultate prin tăierea liniei de cale ferată (pilitură. Urmele unor activităţi omeneşti ce au legătură cu explozia se pot ridica în funcţie de situaţie cu ajutorul fotografiei. – urmele digitale descoperite pe instalaţii. – 161 – . cât şi catastrofa de cale ferată pot fi urmări imediate ale distrugerii. Prin urme ale accidentelor şi catastrofelor de cale ferată se înţeleg toate modificările create asupra materialului rulant de cale şi a altor instalaţii feroviare. – urmele sonore specifice create prin producerea exploziei se vor ridica prin imprimare pe bandă video-magnetică. În funcţie de aceste caracteristici specifice fenomenului se va alege metoda sau procedeul de ridicare a urmelor create.) se vor ridica printr-o fotografie schiţă. – urmele lăsate de efectele exploziei pe îmbrăcămintea persoanelor sau pe diferitele obiecte aflate asupra lor se vor ridica prin decuparea unei porţiuni din obiectul care conţine urma sau prin fotografiere la scară. Urmele specifice accidentelor şi catastrofelor de cale ferată. în timpul şi în legătură cu producerea evenimentelor respective. – urmele formă rămase în locul unde a fost demontată şina se vor ridica cu ajutorul mulajului sau fotografiei. – urmele instrumentelor utilizate în procesul scoaterii şinei se vor ridica cu ajutorul mulajului de gips sau a fotografiei. Exemple: – urmele produse ca urmare a executării unor comenzi greşite (poziţia semafoarelor. – resturile de fitil Bickford se vor ridica cu ajutorul unei pensete cu vârfurile late sau a curentului de aer. degradării ori aducerii în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate sau a instalaţiilor de cale ferată. după ce în prealabil au fost relevate. pe obiectul folosit ca obstacol pus pe calea ferată. se vor ridica prin fotografiere. aparate sau mecanisme. ale aşezării de obstacole pe linia ferată. Atât accidentul. a macazurilor. mulajului sau energiei electrostatice. vitezometrele etc.

fenomene asupra altor locuri sau obiecte. fiind necesar concursul scafandrilor. precum şi natura locului unde s-a prăbuşit (sol. munte. În raport cu cauza producerii catastrofei (defecţiuni tehnice. incendii sau explozii la bordul aeronavei. – 162 – . – încărcarea necorespunzătoare a navei. – explozii sau incendii survenite la bord sau în sala maşinilor. Principalele cauze care pot determina producerea unei catastrofe navale sunt: – eşuarea sau abordajul. urmele create de acestea sunt comune cu cele produse. pe lângă fotografierea şi filmarea urmelor principale. Dacă este posibilă ridicarea urmelor se va face prin unul din procedeele arătate anterior şi presupune o cooperare strânsă între specialiştii criminalişti şi cei din domeniul aviaţiei. precum şi înscrisuri descoperite la bordul epavei. ci acestea vor fi cercetate cu ajutorul camerelor de televiziune instalate în dispozitive speciale şi comandate de la suprafaţă. ridicarea urmelor se face în conformitate cu regulile generale privitoare la cercetarea fiecăruia dintre categoriile cărora acestea le aparţin (incendii. scafandrii. pădure) la faţa locului se creează o serie de urme formă. Scufundarea navei însă determină dificultăţi în ridicarea urmelor. cu înălţimea la care s-a aflat aeronava. de asemenea. Dacă nava rămâne la suprafaţă. Urme specifice catastrofelor navale. Urme specifice catastrofelor aeriene. Dacă nava se află la adâncime mai mare nu se vor ridica urme direct. urme ale omului. instrumentelor).Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În cazul accidentelor şi catastrofelor de cale ferată produse prin incendii sau explozii. vor ridica la suprafaţă şi alte urme sub formă de resturi sau părţi de obiecte. explozii. apă. poziţionale sau materie. greşeli de dirijare sau pilotare ori condiţii meteorologice nefavorabile). Dacă nava se află la o adâncime accesibilă.

Trusele criminalistice cuprind instrumente. – trusa criminalistică universală pentru posturi.A. de format mic şi cuprinde instrumentarul minim necesar efectuării operaţiunilor tehnico-criminalistice de descoperire. – trusa criminalistică universală pentru cercetarea la faţa locului în cazul accidentelor şi catastrofelor rutiere. – 163 – .V. Trusa criminalistică universală Mijloacele tehnico-ştiinţifice folosite de lucrătorii M.1. substanţe şi materiale necesare efectuării operaţiunilor tehnico-criminalistice în legătură cu urmele de la faţa locului. – mijloace de teren: (aparate fotografice. trusele criminalistice se clasifică în truse criminalistice universale şi truse criminalistice cu destinaţie specială.V. truse criminalistice etc.R. camere video.). cu ocazia cercetării diferitelor infracţiuni sunt variate. În continuare vom face o descriere amănunţită a trusei criminalistice universale. detectoare de metale. Aceste mijloace se împart în două categorii şi anume: – mijloace de laborator (microscop comparator.. Printre acestea enumerăm: – trusa criminalistică universală pentru laboratoarele criminalistice. precum şi obţinere a modelelor de comparaţie). După natura instrumentelor conţinute. Se prezintă sub forma unei valize din P. ridicare şi ambalare a diferitelor categorii de urme de la locul faptei.C.I.). fixare. dispozitive de reprodus. lămpi cu radiaţii U. aparate de copiat folosite în obţinerea fotografiilor etc.7. fixare. a) Trusele criminalistice universale conţin instrumentele şi materialele necesare executării principalelor operaţiuni tehnico-criminalistice (descoperire. ridicare şi ambalare a urmelor. Trusa criminalistică universală este concepută astfel încât să răspundă problemelor ce trebuie rezolvate de lucrătorii jandarmi care execută activităţi criminalistice. Trusele criminalistice universale şi specializate 7.

bandă adezivă. pensulă pentru curăţarea urmei. pensule cu păr de veveriţă şi magnetice. cleşte. cretă. materiale de ambalare: pungi de plastic. daltă. lingură pentru prepararea amestecului. – instrumente: fierăstrău. piuneze. ciocan. materiale dentare. – materiale pentru căutarea. – materiale pentru executarea mulajelor urmelor de adâncime: cancioc. surse de lumină. compas. inele intermediare. busolă. cuie. relevarea. lampă de ultraviolete. calc. patent. bumbac absorbant. linguriţă pentru amprentarea cadavrelor. folii adezive albe şi negre. etichete. trepied. lămpi. hârtie milimetrică. mănuşi chirurgicale. obiective. prafuri şi reactivi de evidenţiere. planşetă. foarfece. saci de hârtie. – 164 – . – materiale pentru prelevarea substanţelor. pipete. capsule. raportor. descoperirea. fixarea şi ridicarea urmelor papilare: lupă. hârtie special impregnată pentru reacţii chimice. sfoară. şpaclu. şabloane. soluţii. inclusiv a celor biologice: pensete. echer. burghiu. – materiale pentru marcarea locului şi efectuarea de măsurători: centimetru. filtre (colorate şi de polarizare). scândurele. magnet. baterii. şurubelniţă. blitz.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Trusa criminalistică universală conţine: – materiale pentru fotografiere: aparate foto. pulverizator cu vapori de iod. fişe mono şi decadactilare. – materiale pentru amprentarea persoanelor: placă. tuş. lac. – materiale pentru întocmirea desenelor şi a schiţelor: riglă. filme. pastă. substanţe speciale sub formă de spray. bandă cu pătrate albe şi negre. jetoane numerotate (cu stativ). ghips şi alte materiale de mulare. flacoane de sticlă. creioane negre şi colorate. truse de chei. bandă flexibilă pentru înconjurarea urmei (unde se va turna amestecul). rulou.

tuş tipografic. sfoară. pentru îndiguire. eprubete. sau venirii în contact a acesteia cu substanţe corozive (acizi. foarfece etc. carton sau tablă. plastilină. caserolă sau cancioc. rulou. praf de ipsos. coli de hârtie pentru amprentare în vederea excluderii. pensetă anatomică. – 165 – . Pentru conservare se folosesc: canciocul pentru acoperire. pastă de lipit. procese-verbale de cercetare la faţa locului (formulare tipizate). Pentru ambalare şi sigilare se folosesc: plicuri de hârtie. coli de hârtie pentru efectuarea de desene. magnet. aflate în cutii. Pentru operaţiunea de fixare se folosesc: bloc-notes.2. bandă de alamă. instrumentele şi dispozitivele confecţionate din material plastic ori sticlă. lingură cu coadă şpaclu. Pentru ridicare se folosesc: hârtie folio. – după folosire. placă de amprentare. este necesară acordarea unei atenţii deosebite întreţinerii acestora şi a întregului ei instrumentar. cleşte patent. Pentru obţinerea modelelor de comparaţie.).3. ceară roşie. busolă. hârtie de calc. Pentru aceasta se vor respecta următoarele reguli: – evitarea lovirii trusei. numerele de la 0 – 9 confecţionate din material plastic. banda de alamă. astfel: Pentru operaţiunea de descoperire din trusă se folosesc următoarele materiale: lupa pliantă sau cu mâner. Întreţinerea truselor criminalistice În vederea asigurării unei durate de întrebuinţare cât mai mare a truselor criminalistice din dotarea unităţilor de jandarmi. pensulă cu păr de porc. pensetă anatomică etc. vor fi ferite de umezeală şi după spălare şi uscare se ung cu ulei mineral. schiţe. riglă. pentru relevarea urmelor papilare. creta pentru încercuire. – instrumentele şi materialele metalice (patent.). mai ales dacă au fost folosite pe timp de ploaie sau ninsoare. pensule din păr de veveriţă. briceag. ruletă. creioane. numere de la 0 – 9. materiale folosite la ridicarea cu mulaj de ipsos. se asigură necesarul pentru executarea tuturor operaţiunilor tehnico-criminalistice. etichete din carton. fără a se zgâria. baton ceară roşie. prafuri relevante. baze puternice etc. 7. foarfece. vor fi spălate sub jet de apă. pungi din polietilenă. se folosesc: fişe dactiloscopice mono şi decadactilare. Folosirea materialelor din trusa criminalistică universală la executarea operaţiunilor tehnico-criminalistice Prin instrumentarul cu care este dotată această trusă. ruletă. pudră de talc.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 7.

interzicându-se spălarea lor cu apă. tuş tipografic. – placa de amprentat şi ruloul se vor spăla cu apă sau şterge cu benzină ori acetonă. – 166 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – lupa se va şterge numai cu piele de căprioară ori mătase îmbibată în alcool şi apoi stoarsă. În acest sens. fişe dactiloscopice şi alte materiale consumabile. trusa criminalistică se va verifica şi completa cu materiale consumate ori epuizate. – după fiecare folosire. – cutiile cu pudre relevante se vor închide bine şi şterge înainte de introducerea lor în trusă. jandarmii vor lua măsurile necesare pentru a procura pudre relevante. – pensulele din păr de veveriţă se vor scutura de relevante după folosire. Respectarea acestor reguli de întreţinere asigură folosirea îndelungată şi eficientă a truselor criminalistice de către jandarmi.

Pornind de la noţiunea generală de urmă şi având în vedere cele prezentate mai sus. Din punct de vedere criminalistic ne interesează. sprijinirea sau atingerea accidentală a unor corpuri etc. mânuirea unor dispozitive. Este bine ştiut că pentru efectuarea diverselor activităţi fizice. ale animalelor. Pe lângă frecvenţa relativ mare în câmpul infracţiunii. iar în unele situaţii urme ale fenomenelor naturii sau ale vegetalelor. atât urmele create de autorul unei fapte. În raport cu natura şi specificul infracţiunii. modificări cunoscute sub denumirea de urme. cât şi pe – 167 – . în egală măsură. lovirea. dorind să se apere de acţiunea infractorului. putem defini urmele mâinilor ca fiind acele modificări materiale aduse elementelor componente ale locului faptei ca rezultat al contactului mâinilor făptuitorului sau victimei cu acestea. deoarece se găsesc frecvent şi permit o identificare rapidă a factorului creator (om). în timpul săvârşirii unei infracţiuni. Această construcţie anatomică specifică omului (prezentă atât pe palma mâinii – desen palmar –. urmele mâinilor prezintă o importanţă deosebită.8. urmele mâinilor prezintă importanţă şi datorită reproducerii fidele a formei desenului papilar existent pe suprafaţa palmei şi degetelor.1. dacă ele au legătură cu infracţiunea (exemplu: victima. atinge cu mâna corpul acestuia sau unele obiecte folosite de acesta pe care creează urme). Cercetarea criminalistică a urmelor papilare 8. Noţiunea şi importanţa urmelor papilare Comiterea unei infracţiuni presupune efectuarea de către autor a unor activităţi ce produc modificări în ambianţa locului faptei. putem considera că nu există domeniu care cere un efort fizic din partea omului în care să nu se folosească mâna: prinderea unor obiecte. Din multitudinea de urme ce pot fi descoperite la faţa locului. precum şi de modul de operare al infractorului la faţa locului pot rămâne urme ale omului. cât şi cele create de victimă. omul se foloseşte în principal de mâini. ale obiectelor. Cu mici excepţii.

În sens restrâns. 1996. – desenelor papilare dau posibilitatea identificării certe a factorului creator (degetul ori mâna unei anumite persoane). Denumirea derivă din cuvintele greceşti daktylos = deget şi scopeo = a examina (Dicţionar enciclopedic. I. Importanţa examinării urmelor de mâini în procesul judiciar rezultă din următoarele: – conduc la identificarea directă a făptuitorului sau a victimei.a.a. – au o frecvenţă mare. p. Juan Vucetich. Deşi. Dactiloscopia este „ştiinţa privind studiul desenelor papilare” (Constantin Ţurai). separate între ele de şanţuri papilare (Constantin Ţurai). prin compararea amprentelor papilare cu impresiunile din fişele dactiloscopice (dacă este recidivist). în locul comiterii infracţiunilor. istoric.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi talpa piciorului – desen plantar – sau la nivelul degetelor – urme papilare digitale) este formată dintr-un sistem de creste papilare separate între ele de şanţuri papilare. dactiloscopia are ca obiect de cercetare desenele papilare ale degetelor (amprente digitale).). pătrunde în locul faptei prin efracţie sau escaladare. – metodologia examinării dactiloscopice permite identificarea rapidă (în scurt timp). În prezent. Francisc Galton. – 168 – . mijloc de transport ş. Bazele identificării dactiloscopice au fost puse la sfârşitul secolului XIX. vol. cât şi pentru efectuarea comparaţiilor dactiloscopice (AFIS-2000). II. desenul papilar însoţeşte omul de la apariţia sa pe pământ. precum şi la probarea acţiunilor întreprinse de acesta.Identificarea persoanei care îşi ascunde identitatea. de către pionierii dactiloscopiei: Henry Faulds. armă de foc. Utilizarea impresiunilor digitale are ca scop: . pentru că mâinile făptuitorului sunt acele părţi ale corpului. permite efectuarea în foarte scurt timp a comparaţiilor dactiloscopice între urmă şi impresiunile digitale a milioane de persoane aflate în memoria calculatorului). totuşi. această metodă cunoaşte o dezvoltare deosebită prin folosirea tehnicilor de calcul computerizat atât pentru implementarea. 6). care cuprinde şi desenele palmei (amprente palmare) şi ale tălpii piciorului (amprente plantare). Nicolae Minovici ş.. triază şi caută obiectele vizate. topor. dar în criminalistică se uzitează sensul larg. Bucureşti. a persoanei (sistemul automat AFIS-2000. dactiloscopia ca metodă de identificare a persoanei este mult mai recentă. foloseşte diferite obiecte (cuţit. cu ajutorul cărora acesta atacă victima. Desenele papilare (sau dermatoglife) sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare. transportă obiectele etc. Herschell. Editura Enciclopedică.

În funcţie de gradul de îmbâcsire al crestelor papilare cu substanţe colorate. ciment. falanginelor sau falangelor) sau fragmente ale acestora. În raport de suprafaţa palmei sau degetului care a luat contact cu obiectele din câmpul infracţiunii. . creme şi vaseline incolore. 8. în caz normal. nefiind exclusă posibilitatea apariţiei ca urme materie (piele sau chiar deget amputat). urmele papilare pot avea aspect diferit. obţinută prin inversarea fotografică. ca urmare a atingerii cu mâna (voluntar sau involuntar) a anumitor obiecte din câmpul infracţiunii. urmele de mâini apar ca urme formă. praf.2. falangetelor. cerneală. Asemenea urme se pot crea şi atunci când mâna a fost murdărită cu substanţe ca: uleiuri vegetale.Identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută. pe diferite obiecte vor lăsa la început urme digitale sub formă de mânjituri. dar nu constituie. – Urmele vizibile (colorate) sunt create de mâinile murdare cu diferite substanţe colorate. degetele murdare aplicate. noroi. pentru stabilirea autorului comun. vizibile sau invizibile (latente). tuş etc. în mod repetat. O amprentă digitală găsită pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cu suportul pe care a fost descoperită urma. Este considerată urmă invizibilă şi cea vizibilă într-o oarecare măsură. se impune relevarea ei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi . funingine. prin ea însăşi. a) Urmele de suprafaţă por fi la rândul lor. În această situaţie urmele apar ca un negativ al desenelor papilare. o probă de vinovăţie. var. produse petroliere. Astfel. iar cele ale şanţurilor – colorate.Compararea impresiunilor digitale descoperite în mai multe locuri. în mod corespunzător. prin compararea cu impresiunile persoanei suspecte. exemplu: sânge. se pot crea urme palmare (ale palmei). unsori de pe piese metalice. După plasticitatea obiectelor pe care se formează. . – Urmele invizibile se creează prin depunerea sudorii şi a grăsimilor umane de pe piele. dar care pentru a fi examinată. cunoscut fiind faptul că. cât şi cu imaginea negativă a acestora. iar apoi urmele crestelor vor fi albe. crestele papilare (care sunt în relief) creează urmele. iar după mecanismul de formare pot fi statice sau dinamice. ele pot fi de suprafaţă sau de adâncime. digitale (ale degetelor. Modul de formare şi clasificare a urmelor de mâini De regulă. – 169 – .Identificarea persoanei care a lăsat o urmă papilară la locul faptei. Reţinându-se această particularitate se impune compararea impresiunile persoanelor bănuite – în mod obligatoriu – cu urmele astfel obţinute.

stratul cel mai profund. Celulele superioare ale epidermului sunt celule moarte şi formează un strat cornos. care conţine vasele arteriale şi venoase. sunt de două feluri: • dactilograme care reprezintă desene papilare imprimate voluntar. care face legătura între piele şi organele interioare. ţesut fibros. c) hipodermul. un strat de săruri şi grăsimi. hipotenară (din partea opusă). b) falangina (mijloc) şi c) falanga (jos). Sudoarea secretată de glandele sudoripare şi substanţele grase secretate de glandele sebacee formează. denumite impresiuni sau amprente de comparat. denumite papile (din latină: papilla = proeminenţă. interpretări juste a acestora şi aplicării celor mai bune procedee de ridicare a urmelor descoperite cu ocazia cercetării la faţa locului.). Forma crestelor papilare este reprodusă identic de către stratul epidermic. cunoscute şi sub denumirea de dactilograme. Degetul este compus din trei zone despărţite prin şanţuri de flexiune: a) falangeta (sus). În vârful papilelor se află porii prin care este eliminată transpiraţia. digito-palmară (sub degete) şi digitală. precum şi liniile ce se formează în epiderm în zona şanţurilor flexorale. Crestele papilare existente pe suprafaţa pielii de pe interiorul mâinilor şi de pe talpa picioarelor formează desenul papilar. argilă. Desenele papilare imprimate pe un suport. Papilelor dermice le corespund crestele papilare situate la suprafaţa dermului. alcătuit din mai multe straturi de celule epiteliale. care. denumite linii albe. se depun şi redau întocmai forma crestelor papilare. partea exterioară a pielii. la contactul cu un suport. sfârc). din care fac parte şi încreţiturile pielii care străbat transversal crestele papilare.3. dermul prezintă ridicături conice. unt etc. precum şi terminaţiile nervilor senzitivi.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi b) Urmele de adâncime ale mâinilor se creează prin imprimarea profilului crestelor papilare în diverse materiale plastice. la suprafaţa epidermului. 8. ceară sau anumite alimente (ciocolată. Cunoaşterea mecanismului de formare a urmelor de mâini poate orienta poliţiştii în vederea aplicării celor mai eficiente tehnici de relevare. aflat într-un proces permanent de descuamare. chit. Pielea care acoperă mâna este formată din: a) epidermul. vopsea proaspătă. cum sunt: plastilină. elastic. La punctul de contact cu epidermul. Desenele papilare Suprafaţa palmei este compusă din patru regiuni distincte: tenară (din dreptul degetului mare). b) dermul. – 170 – .

b) Imunabilitatea. posibilitatea repetării a două desene papilare cu aceleaşi caracteristici ar exista teoretic numai la 64 milioane de amprente (Edmond Locard). care se menţine din lunile a treia şi a patra a vieţii intrauterine. fie se cicatrizează. încadrarea în tipuri model şi determinismul genetic: a) Fixitatea. Dar şi în aceste cazuri. cel mai târziu din luna a şasea (Dr.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi • dactilograme care reprezintă desenele papilare imprimate involuntar pe un suport oarecare. de-a lungul întregii vieţi. Margaret Weninger 1937). 1982 şi 1998). fiind deosebit de mare. Chiar şi la gemenii univitelini. oferind un element de identificare de neconfundat. de neregăsit chiar şi la degetele aceleiaşi persoane. În concluzie. creste scurte. prezentând aceleaşi caracteristici ale desenului ca înainte de alterare. Calculele matematice au demonstrat că nu există în lume două desene întrutotul identice. palmare şi plantare. c) Fixitatea şi inalterabilitatea. Ele pot suferi modificări cu ocazia unor accidente (ardere sau tăiere profundă). Desenele papilare variază doar ca dimensiune. atât în raport cu vârsta. care. Hale 1952. denumite urme sau amprente în litigiu. Aceste proprietăţi conferă desenelor papilare calitatea de a fi strict individuale. Dacă se iau în calcul doar 4 caracteristici. ceea ce oferă posibilitatea amprentării cadavrelor. nu şi ca structură şi detalii. în scopul identificării persoanei. unice. anastomoze – 171 – . dactiloscopia este o parte a ştiinţei criminalistice care are ca obiect examinarea amprentelor digitale. b) Varietatea crestelor papilare. Desenele papilare se formează până în luna a 6-a de viaţă intrauterină şi se păstrează neschimbate până dincolo de moarte. operaţii sau maladii cutanate grave (lepră). există deosebiri de detaliu. epidermul fie se reface. „creează unicitatea fiecărei configuraţii (…) prin detaliile de structură ale crestei denumite minuţie. ale căror desene au un aspect general asemănător. Ele constau din bifurcări. Proprietăţile desenelor papilare a) Unicitatea. cât şi cu mediul (Sarah Holt 1968. varietatea. principalele caracteristici ale crestelor papilare (dermatoglife) sunt: fixitatea. Într-o altă clasificare (Lidia Cotuţiu. Sarah Holt 1968). insule.

închise sau mixte. Cotuţiu). deoarece conţine cele mai multe caracteristici sub aspectul formei şi al numărului de detalii. Partea de sus (vârful) poartă denumirea de zonă distală. formaţiuni cu aspect de deltă (Pereira 1982). „demonstrat de asemănările pregnante ale modelelelor gemenilor MZ. – neagră. după litera grecească. iar zonele laterale se numesc periferice. în funcţie de care. este cea mai importantă pentru identificare. se obţine un aspect general de triunghi denumit deltă. Desenul papilar este împărţit convenţional în trei zone: a) Zona bazală cuprinde crestele papilare aflate deasupra şanţului flexoral. Când crestele limitante ale fiecărei zone se întâlnesc. c) Zona marginală. cu imposibilitatea de a se repeta la doi indivizi. înconjoară nucleul cu un U întors. fără a se cunoaşte un model universal de ereditate” (L. de concordanţele dintre parentali şi progeni” (L. care întrerup la diferite intervale continuitatea lineară a crestei. Descoperirea unicităţii modelului papilar a revoluţionat metodele de identificare a persoanei în criminalistică” (L. bucle şi verticile (configuraţii cu unul. creând în ansamblul lor un model papilar caracteristic fiecărei persoane. urmând conturul falangelui. Structura desenelor papilare Falangetele au relieful papilar cel mai variat. „Un model se definşete prin prezenţa sau absenţa triradiului. pe baza triradiului. – 172 – . La delta albă este centrul triunghiului. b) Zona centrală (sau nucleul). Cotuţiu 1988). Centrul deltic se numeşte punctul deltic. Cotuţiu 1988). Dermatoglifele „au un mod complex de transmitere. respectiv două triradii)” (L. în mare. punctul este constituit de locul de racordare a celor trei creste. cuprinsă între zonele bazală şi marginală. fiind marcat uneori printr-o creastă punctiformă. nici gemenii monozigoţi (MZ) nu prezintă modele identice. se poate vorbi de trei tipuri: arcuri (configuraţie fără triradiu). d) Determinismul genetic al dermatoglifelor. când limitantele se întâlnesc într-un punct bine determinat şi continuă într-o singură creastă. Palmele dreaptă şi stângă ale unui individ sunt diferite sub aspect minuţial dermatoglific. grupe şi subgrupe. orizontale şi aproximativ paralele. La delta neagră. formată din creste papilare sub formă de arc. când cele trei creste limitante alcătuiesc un triunghi cu unghiuri deschise. c) Încadrarea în tipuri de model.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi etc. Delta poate fi: – albă. astfel că permit clasificarea acestuia în tipuri. Cotuţiu 1988).

Arcurile pot fi: simple şi piniforme. iar crestele desenează parabole sub formă de arc. descrise pentru prima dată de Purkinje. cu două subtipuri: a) dextrodeltic. plasate în dreapta şi în stânga desenului central. cu delta în stânga. putându-se transmite genetic. Tipul amorf nu intră în clasificarea curentă. în care zona centrală are forma unui laţ. Are o frecvenţă redusă şi include trei sau patru delte. Tipul polideltic (combinat). Pentru diferenţierea în continuare a două amprente de – 173 – . 1. În concluzie. polideltic şi amorf. în care nu se distinge tipul din cauza distrugerii desenului ca urmare a unor leziuni sau a unor cicatrice. caracteristic maimuţelor. a) Arcuri simple b) Arcuri piniforme a) b) 2. b) danteliform. Tipul bideltic. monodeltic. fiind comunicat de Constantin Ţurai şi Corneliu Panghe. Tipul monodeltic sau laţ. Un astfel de subtip a fost întâlnit şi în ţara noastră. Tipul adeltic nu are deltă.delta. cu delta în dreapta. este alcătuit din creste papilare în formă de cerc. dar toate se inspiră din câteva forme fundamentale de desene. laţuri gemene sau duble etc.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Clasificarea desenelor papilare Sistemele de clasificare sunt diverse. Prezintă următoarele subtipuri: a) simian. c) nedefinit. întâlnit la deficienţi mintal. clasificarea desenului papilar are drept criteriu un reper natural principal . care prezintă două delte. De obicei. bideltic. oval (elipsoidal). 4. în centrul desenului se găsesc creste circulare flancate lateral de laţuri. 5. formarea lui fiind de natură patologică. Desenele papilare se împart în cinci tipuri de bază: adeltic. 3. cu creste sau fragmente de creste care cad perpendicular pe şanţul de flexiune (malformaţii accidentale ce se datorează presiunii tisulare în timpul vieţii embrionare). b) sinistrodeltic. spirală (verticale).

Cu această ocazie. Ea include două activităţi distincte: căutarea şi relevarea urmelor. În acest sens. urmele papilare se caută cu multă atenţie şi răbdare. denumită linia lui Galton sau linia delt-centrală. exemplificăm: – 174 – . Centrul desenului astfel stabilit se uneşte cu delta printr-o linie imaginară sau efectiv trasată. apoi ridicată şi ambalată în vederea transportării ei la laboratoarele de examinare ori expertizare. conservată. în timpul comiterii acesteia. care poate fi codificat (introdus în formula dactiloscopică pentru fişierele manuale sau în codul pentru prelucrarea automată a fişierelor computerizate). jandarmul va căuta să reconstituie mintal fiecare fază a desfăşurării infracţiunii. Fiind de regulă latente şi de dimensiuni mici.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi acelaşi tip şi subtip s-a căutat un reper secundar . Dacă sunt mai multe creste şi numărul lor este impar se alege capătul liniei mediane. Căutarea urmelor este una dintre activităţile de bază ale cercetării la faţa locului. Urmele de mâini se vor căuta pe acele obiecte din câmpul infracţiunii care puteau fi atinse. se alege un punct între cele două creste mediane. dacă numărul este par. Descoperirea urmelor de mâini presupune o cercetare sistematică şi amănunţită a locului săvârşirii faptei. Mijloacele tehnice şi procedeele de relevare a urmelor papilare de pe diferite suporturi Orice urmă de la faţa locului trebuie: descoperită. Urmele de mâini trebuie căutate la faţa locului în raport de configuraţia acestuia şi obiectele existente aici. Linia delto-centrală (Linia lui Galton) 8. poliţiştii trebuie să fie precauţi pentru a nu lăsa propriile urme şi a nu le şterge pe cele ale făptuitorului.4. Pentru aceasta.centrul desenului. fixată. Numărul de creste intersectate („tăiate”) de această linie oferă un al doilea criteriu de clasificare al desenului papilar. interpretată. prinse ori purtate de mâinile autorului faptei. parcurgând cu atenţie drumul presupus al autorului. cifric. prin observarea cu ochiul liber sau cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate.

celofan.). sertar. pe manşete. sub un unghi de 450. – la o fereastră forţată. stereomicroscop. lămpi cu neon deşurubate parţial sau total. Acest procedeu se poate aplica pentru descoperirea urmelor de mâini invizibile (latente). – 175 – . c) Examinarea obiectelor prin transparenţă se aplică în situaţiile când obiectul purtător este transparent (cioburi de geam. pe gulerele de la îmbrăcăminte. mânere sau în imediata lor apropiere. Pentru descoperirea urmelor invizibile (latente sau necolorate) se impune folosirea unor procedee elaborate de criminalistică. urmele se caută pe broască. – la instalaţiile electrice. care permit mărirea imaginii urmelor din câmpul infracţiunii. pe rufăria scrobită. minuţioasă şi succesivă a locurilor mai sus menţionate. casete. – pe obiectele din câmpul infracţiunii cărora le-a fost schimbată poziţia cu ocazia comiterii infracţiunii (tablouri. bibelouri. se caută pe bucăţi de geam aflate pe pervaz. ori pe părţile vopsite ale ferestrei. ziare şi chiar pe pielea umană (la persoane sau cadavre). pe pereţii din jurul acestora. În condiţiile favorabile. celuloid transparent etc. căutarea se face pe întrerupătoare. pahare. Descoperirea urmelor de mâini de adâncime şi a celor de suprafaţă vizibile se poate face cu ochiul liber. făcând posibilă evidenţierea lor. lăsate sau uitate de făptuitor în câmpul infracţiunii. cărţi etc. examinând cu atenţie suprafeţele lucioase ale obiectelor din câmpul infracţiunii la lumina dirijată a unei lămpi faţă de direcţie în care priveşte persoana ce efectuează cercetarea la faţa locului. microscop de buzunar sau clasic. după cum urmează: a) Examinarea obiectelor cu ajutorul unui fascicul de lumină incidentă. pe ţesături fine. rezemate de zid. pentru aceasta fiind necesară examinarea atentă. – pe obiecte aduse. Obiectul va fi dispus între sursa de lumină (naturală sau artificială) şi ochiul persoanei care efectuează examinarea. ascunse sau aruncate.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – la o uşă spartă. pe becuri. vase de sticlă. b) Folosirea diferitelor aparate optice: lupa. urmele pot fi descoperite şi pe suprafeţele aspre.). fotografii.

oxina. Pentru metale cu suprafaţa aspră se poate utiliza pudra galbenă fluorescentă. Pentru urmele papilare vechi se mai pot folosi pulberea de aluminiu. Procedeele de descoperire a urmelor de mâini enumerate mai sus sunt de natură fizică. porţelan. activate sub acţiunea razelor ultraviolete (antracenul. Prin folosirea lor nu se aduce nicio modificare calităţii urmelor de mâini descoperite. Cu substanţe fluorescente. Pentru urmele invizibile de pe obiectele incolore (sticlă. Urmele proaspete de pe hârtie pot fi relevate prin pudrare. zincul sulfuros etc. argentoratul – pentru suprafeţe lucioase. sau amestecuri). negrul de fum sau chiar roşul de Sudan III.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi d) Examinarea suprafeţei obiectelor sub radiaţii ultraviolete face posibilă evidenţierea urmelor de mâini latente datorită fluorescenţei sub radiaţii ultraviolete pe care o prezintă diferite săruri din sudoare. celuloid) se poate utiliza carbonatul bazic de plumb (ceruza). dar fără folosirea pensulei (cu excepţia pensulei magnetice în cazul utilizării pulberilor magnetice). Pentru metale nichelate sau cromate se recomandă funinginea de camfor ori de polistiren. piele de culoare albă se recomandă negrul de fum şi pulbere de aluminiu. gresie. Relevarea prin metode fizice Se face prin prăfuire sau pulverizare cu pulberi de contrast în raport cu natura şi culoarea suportului purtător de urme (negrul de fum. lumogenul galben. grafitul – toate de culoare neagră şi universal aplicabile. Pentru relevarea urmelor digitale de pe obiecte din faianţă. nedistructibile. negrul de antimoniu. Pentru obiecte din metal de culoare albă se pot folosi roşu de Sudan III ori negru de fum. fapt pentru care se recomandă aplicarea lor cu prioritate faţă de celelalte procedee pe care le vom trata în continuare. – 176 – . carbonatul bazic de plumb (ceruză). de culoare albă – pentru suporturi de culoare contrastantă). celofan.

C. Cu ajutorul unei instalaţii electrice. – 177 – . pentru că altfel dispar înainte de fotografiere. nitrat de argint. pentru suprafeţe nichelate sau cromate. pe arme. Metalizarea într-o cameră de vid. prin fotografiere şi prin intermediul peliculei adezive. care permite fixarea urmei prin fotografiere sau pe bandă videomagnetică: radiaţii de tip laser (laser de argon) care determină fluorescenţa. Această metodă se recomandă la relevarea urmelor lăsate pe hârtie sau pe perete. Aburire cu vapori de cianoacrilat pentru relevarea urmelor rămase pe suprafeţe line. ce pot fi întărite cu ninhidrină. se procedează la fixarea acestora. P. dop de plută. pensula magnetică (formarea unui câmp magnetic prin care este atrasă pilitura de fier care acţionează ca o pensulă). Pensula se va orienta în direcţia crestelor papilare. de mănuşi sau de încălţăminte pe materiale textile sau plastic). pe cauciuc. Afumarea directă cu funingine de camfor. acid osmic sau fluorhidric pentru relevarea urmelor pe sticlă). pentru a nu deteriora urmele. denumită „Optimiscop”. Marcarea cu izotopi radioactivi a proteinelor din sudoare şi evidenţierea detaliilor desenului papilar prin autoradiografie. Aburire cu vapori de acid fluorhidric. pe materiale plastice. îndeosebi a urmelor dispuse pe hârtie. Relevare prin metode optice.5.V. iar a celor rezultate prin depunerea ureei din sudoare. de dată mai recentă. proiectată pe suportul purtător de urmă. Ridicarea urmelor papilare de pe diferite suporturi Înainte de a ridicarea urmelor digitale. pe piele. nedistructive. realizate de specialiştii români. polistiren expandat. Relevare prin metode chimice Evidenţierea cu vapori de iod („aburire”) şi fixarea urmei. Evidenţierea cu reactivi chimici (ninhidrină. Printr-un dispozitiv cu câmp electric de frecvenţă medie (se foloseşte cu succes şi pentru revelarea urmelor de buze. puf de struţ sau fibre de carbon şi. cu o soluţie denumită demac. dispersia luminoasă a unei raze de lumină incidentă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Se folosesc pensule din păr de veveriţă. magneziu. rodamina B . Urmele relevate vor fi tratate cu o pastă de dextrină. imediat. 8. semiporoase. procedeu recomandat numai pentru relevarea urmelor papilare rămase pe sticlă. Relevarea urmelor formate prin depuneri de sânge se face cu luminol.pentru relevarea urmelor pe hârtie şi organizarea capcanelor criminalistice.

tipul. topit etc. rece. cu becuri mate. în faza dinamică a cercetării la faţa locului. – fotografiile executate. iar aparatul fotografic (sau de filmat) va fi situat astfel încât axul optic al obiectivului trebuie să fie perpendicular pe centrul suprafeţei urmei.fotografia urmelor pe pahar: se asigură un fond în contrast cu substanţa de relevare (ceruza). faianţă. în putrefacţie. distanţele faţă de principalele repere (copaci. . executată de la o distanţă de 5–10 cm cu obiectivul fixat perpendicular pe urmă. pat etc. filmare (videofilmare) Fotografierea (filmarea) urmelor este indicată a se efectua anterior aplicării altor procedee de ridicare. – poziţia lor faţă de obiectul principal. Ridicarea urmelor de mâini Ridicarea urmelor de mâini este o operaţie obligatorie care se efectuează după fixarea lor. . din două părţi. – starea timpului. Iluminarea se va face din spatele aparatului de fotografiat sau din două părţi laterale. prin introducerea în pahar a unui sul de hârtie neagră sau a unui lichid de culoare închisă. în care se consemnează: – urmele descoperite şi metodele de relevare folosite. – locul în care au fost găsite. cald. de obicei sub un unghi de 450. marca.). folosind un fascicul de lumină dirijat din lateral. se va realiza prin fotografie de reflexie. . Transferarea urmelor de suprafaţă cu ajutorul peliculei adezive (folio). – cantităţile găsite.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Sub raport procedural. – starea urmei sau a obiectului (deteriorat. – transferarea pe pelicule adezive sau prin mulaje. – modelul. aplicând unul din următoarele procedee: a) Ridicarea imaginii urmelor prin fotografiere. uşă.fotografia urmei pe obiecte lucioase: sticlă. axul şoselei. – condiţiile în care au fost descoperite. urmele sunt fixate prin procesul-verbal.fotografia urmei pe oglindă: în dreptul obiectivului se dispune un ecran negru cu un orificiu în centru. Pentru fotografiere şi filmare va trebui să iluminăm în condiţii optime urma. Sub raport tehnic criminalistic Fotografia de detaliu. după relevarea şi fotografierea acestora. fereastră. porţelan. umed. suportul fiind iluminat sub un unghi ascuţit. seria. vase emailate etc. În – 178 – .).

iar în partea de jos fixate cu câteva ţinte. 12. instrumentele de spargere sau alte obiecte care poartă urme de mâini trebuie prinse cu ajutorul unei batiste sau cu cleşte cu bazele late. ruletă. b) Ridicarea urmelor de mâini o dată cu obiectul purtător de urmă Această metodă de ridicare se va aplica ori de câte ori este posibil. mijlociu şi police de la mâna stângă a numitului A. imediat după ridicare. Exemplu: Cu ocazia cercetării la faţa locului a infracţiunii de furt prin spargerea ferestrei bazarului din staţiunea Eforie. etalon special etc. în mod normal. în aşa fel ca să nu se distrugă urmele.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi apropierea urmei se va pune şi un etalon de măsură (riglă. Examinat prin transparenţă. s-a constatat că acesta este purtător de urme digitale. respectând următoarele reguli: – obiectul să nu aibă dimensiuni ori greutate mare. În toate cazurile. specialistul criminalist a concluzionat că: „urmele digitale de pe ciobul de geam au fost create de degetele indice. – să nu se aducă atingere confortului normal al persoanei. după care se ambalează între două scândurele prinse între ele cu şipci din lemn. fapt pentru care. strada Toamnei. în aşa fel ca cele două feţe care poartă urmele să nu vină în contact cu pereţii cutiei. – prin ridicare să nu se distrugă ori deterioreze urma sau obiectul ce o poartă. – prin ridicare să nu se pună în pericol viaţa şi sănătatea persoanelor. De regulă. – sticlele (vasele) se prind de extremităţi unde. chit etc. în finalul cercetării la faţa locului s-a procedat la ridicarea acestuia. plastilină. iar împachetarea lor se face între două scândurele legate de-a curmezişul cu sfoară. nu se pot crea urme papilare (evitându-se poziţiile fireşti de apucare a acestor obiecte). judeţul Constanţa. dopuri de plută. de părţile care nu poartă urme şi apoi împachetate în cutii din carton. nr. În urma examinărilor dactiloscopice comparative efectuate.) ce va apărea în fotografie. a fost descoperit printre altele.B. – să nu se împiedice activitatea la locul respectiv. – armele de foc. un ciob de sticlă aşezat în poziţia „rezemat”. – 179 – . – paharele se prind de marginea de sus şi de jos fără a se introduce în interiorul lor degetele.. obiectele purtătoare de urme se ambalează. lângă zidul clădirii. se va descrie în procesul-verbal de cercetare la faţa locului procedeul de ridicare a urmei de mână şi materialele folosite pentru ridicare. din Constanţa. Spre exemplu: – cioburile de geam purtătoare de urme de mâini trebuie prinse de margini şi împachetate în cutii de carton şi sprijinite pe bucăţi de lemn.

. pe întreaga suprafaţă. – 180 – . Mulajele obţinute se vor unge cu tuş foarte fin şi se vor rula pe hârtie. – se va îndepărta pelicula transparentă (celuloidul) de protecţie. . iar martorii asistenţi vor semna pentru a înlătura orice dubii cu privire la provenienţa urmei. parafină.se prinde numai de margini sau numai cu penseta. alginat sau latex. reproducându-se astfel desenul urmei papilare care trebuie fotografiat. ghips. Reguli pentru transportarea obiectelor purtătoare de urme: .obiectul nu se ambalează în vată sau în pânză. ceară (sau amestec de ceară cu oxid de zinc). d) Ridicarea urmelor de adâncime cu ajutorul mulajului Urmele de adâncime ale mâinilor se pot ridica cu ajutorul mulajului confecţionat din stearină. prin afumare ori prin tratare cu vapori de iod. – se va aplica folia adezivă cu partea lipicioasă direct pe urma relevată. create prin depunerea de substanţe pulverulente (urme vizibile) precum şi în cazul urmelor relevate cu diverse pudre.să nu se distrugă urmele existente ori să se creeze altele noi. În vederea ridicării cu ajutorul mulajului. . urma se împrejmuieşte cu plastilină. În cazul folosirii hârtiei folio se va proceda în felul următor: – se va tăia o bucată de hârtie folio de culoare contrastă culorii pudrei relevante folosite. În toate cazurile se va descrie în procesul-verbal de cercetare la faţa locului procedeul de ridicare a urmei de mână şi materialele folosite pentru ridicare. presându-se cu degetul sau ruloul astfel încât aceasta să adere la urmă. . să nu prezinte pericol public). răşini sintetice.obiectul se ridică numai după ce a fost marcat şi fotografiat. să nu stânjenească procesul de producţie.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – documentele purtătoare de urme de mâini sau pe care se presupune că există astfel de urme se manipulează numai cu penseta sau cu mâna înmănuşată. după care se va ridica cu precauţie pentru a nu se distruge ori degrada. pelicula de protecţie transparentă. c) Ridicarea urmelor prin transferare Această metodă de ridicare se aplică în cazul urmelor formă de suprafaţă. Transferarea se poate realiza cu ajutorul peliculelor adezive (hârtie folio. în raport de natura obiectului primitor de urmă. Pe spatele hârtiei folio se va trece locul de unde s-a ridicat. pentru ca mulajul ce se va obţine să aibă o grosime şi rezistenţă suficientă. se va aştepta până când aceasta s-a întărit. – se desprinde folia adezivă de pe suprafaţa obiectului ce poartă urma. bandă adezivă ori cu hârtie sau film fotografic). după care se aplică peste aceasta.ridicarea să fie admisibilă (să nu provoace distrugeri sau degradări. Se va turna pasta din care se va confecţiona mulajul.

descriind un oval. Desenul papilar al unei falangete conţine circa 150–200 detalii caracteristice. Elementele individuale de identificare în dactiloscopie Crestele papilare sunt redate nu numai prin linii continue. – 181 – . când din creasta principală deviază o ramură scurtă. 8. 2. Detaliile care corespund atât ca tip.se sigilează cu sigiliul organului judiciar. Unii autori le deosebesc de „contopire”. considerând că în primul caz ramificaţia se produce în sus. Aceste detalii sunt denumite minuţii. 5. continuă în aceeaşi direcţie. cât şi ca poziţie sunt denumite puncte coincidente. apoi se reface într-o creastă unică. după un spaţiu alb de câţiva milimetri. cu menţiuni privind locul. care sunt mai simple. la care să existe un punct de plecare şi un punct de sosire. conţinutul. .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi . Bifurcaţia şi trifurcaţia: creasta se ramifică în alte două sau trei creste. Margot consideră că diferenţierea făcută de unii autori în „început de creastă” şi „sfârşit de creastă” este lipsită de sens.P. iar în al doilea caz în jos. întrucât nu este vorba de o trăsătură dinamică. Croşetul (cârligul): este un tip particular de bifurcaţie. Capătul de creastă: extremitatea unei creste sau punctul ei de oprire. V. cu excepţia adelticelor. Principalele detalii sau minuţii sunt următoarele: 1. ci şi prin linii întrerupte sau divizate. 3.va purta o etichetă numerotată. Sava şi V. Butoniera: creasta se dedublează. data.6. 4. Întrerupere: creasta se opreşte şi. Mărimea absolută a butonierei este deosebit de importantă pentru identificarea asistată de calculator (tehnologiile AFIS). elemente sau puncte caracteristice.

Atât butoniera. iar dacă nu se poate stabili tipul de desen papilar se citesc de la stânga la dreapta şi de sus în jos.PRINTERMARK. când sunt plasate în mijlocul crestei. Reîntoarcerea: creasta papilară care în traseul său descrie o buclă şi se întoarce paralel cu sensul de ducere. 10. două creste adiacente. cât şi inelul pot fi mediane. situată între două creste lungi sau încadrată în spaţiul de întrerupere al unei creste. 8.. Punctul (insula): creasta este punctiformă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 6. depăşire etc. 9. fiind rodul colaborării cu FBI. izolată. şi laterale. Acest sistem are peste 100 de agenţii în toată lumea.pe viu” ori ataşarea fotografiei persoanei. include şi o staţie de introducere . Cu acest sistem se pot rezolva problemele reale ale utilizatorilor. Combinarea între ele a unora dintre aceste elemente (1–10) poate da naştere la formaţiuni complexe (arborescentă. dispuse pe aceeaşi direcţie. Anastomoza: creasta scurtă care leagă.). Fragmentul este o creastă redusă. Detaliile se reduc la trei caractere de bază: capătul de creastă. Este detaliul cel mai valoros alături de anastomoză. divizarea crestei şi punctul. care utilizează echipamentele sale. Sistemele – 182 – . Inelul: o variantă a butonierei. când sunt situate alături (juxtapuse). când în locul ovalului apare un cerc. în sensul mersului acelor de ceasornic. mică. Detaliile caracteristice se citesc circular. Mai multe puncte continue. intersecţie. În România este implementat Sistemul AFIS 2000 . Impresiunile se stochează prin simpla rulare a degetului pe un dispozitiv special. El poate fi uşor configurator. 7. ca o punte. formează o creastă papilară punctiformă (insule multiple).

Intersecţie – 183 – . Creastă aderentă (cârlig) 19. Întrerupere de creastă 4. Trifurcaţie 8. asigurând o viteză de lucru şi un randament de neatins în sistemul manual de lucru. Butonieră 7. Anastomoză 12. Grup de creste papilare 11. Deviere de creste 10. Contopire 2. Triunghiul capetelor de creste 18. Creste alternative 3. Ramificaţie 17.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi prezentate sunt cele mai performante în lume la această oră. Detaliile caracteristice ale desenului papilar 1. Bifurcaţie 9. Depăşire de creastă 14. Fragment de creastă papilară 5. Punct papilar 13. Inel 21. Sfârşit de creastă papilară 20. Inel punctat 6. Contopire triplă 22. Început de creastă 15. Reîntoarcere 16.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Început de creastă papilară Sfârşit de creastă papilară Creastă aderentă sau cârlig Bifurcaţie Ramificaţie – 184 – Grup de creste papilare .

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Contopire Depăşire Fragment Contopire triplă Butonieră – 185 – Deviere .

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Creste alternative Inel Triunghiul capetelor de creste Inel punctat Întrerupere de creastă – 186 – Punct papilar .

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Anastomoză Trifurcaţie Intersecţie Reîntoarcere Cicatrice – 187 – .

în Lituania. Gayet. în 1911. Slovenia. Spania. Finlanda. în mod corespunzător. Cercetările unor specialişti străini (R. Norvegia şi Ucraina nu se pretinde un număr minim de caracteristici). – 188 – . Pe baza calculelor matematice se demonstrează că o urmă digitală găsită la locul faptei are valoare de identificare proporţional cu numărul de puncte (detalii) pe care le conţine în raport cu impresiunea digitală cu care se compară. Balthazard şi reprezintă criteriul de apreciere cantitativ în dactiloscopie.L. Luxemburg. la care probabilitatea de repetare este de 1 la 37 de milioane. Constantin şi Gheorghe Păşescu) demonstrează azi că „folosirea unui ansamblu cât mai mare de detalii caracteristice (5. Scoţia şi la Interpol. probabilitatea este de 1 la 972 milioane (J.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 8. Grecia. minim 16 în Cipru. anastomoză. Kirk) şi români (Ion R. Kingston. a punctelor de coincidenţă. în ce priveşte aspectul calitativ. minim 14 în Malta. minim 12 în Andora.” Regula celor 12 puncte coincidente nu este necesară nici în situaţiile în care expertiza dactiloscopică se bazează pe un detaliu întâlnit mai rar: inel. minim 10 în Danemarca şi Ungaria. 7 feluri de detalii) într-o expertiză dactiloscopică permite reducerea. probabilitatea este de 1 la 60 milioane. că la 4 feluri de detalii caracteristice este necesar un număr de 12 puncte coincidente pentru ca posibilitatea de repetare să fie de 1 la 17 milioane. Germania. Dacă se iau în calcul 6 detalii şi 10 puncte caracteristice. 6. Belgia. Rădulescu). Elveţia. conving mai mult decât 12 sau 15 bifurcaţii răspândite la periferia desenului”. iar dacă se mai adaugă încă un detaliu de genul crestelor alternative. Constantin şi M.7. P. printre care şi România. Balthazard a demonstrat. Această regulă a fost adoptată de multe ţări. reîntoarcere. Ion R. Armenia. Polonia. Bulgaria. trifurcaţie. minim 8 în Anglia. Patru sau cinci puncte bine grupate în centrul figurii. cicatrice. Suedia. Regula celor 12 puncte coincidente Regula celor 12 puncte a fost formulată de V. Croaţia. Dar. într-o manieră excepţională. dar numărul de puncte necesare pentru identificare variază de la o ţară la alta (minim 6-8 în Irlanda. Adzerbaijan. Portugalia. Edmond Locard preciza încă din 1929: „O particularitate rară este de 100 de ori mai semnificativă decât o serie de bifurcaţii din zona marginală. Turcia. Olanda. Franţa. considerându-se că un minimum de 12 concordanţe echivalează cu certitudinea identităţii.

3. – regiunea tenară. 4. – regiunea falangetei. 6. – regiunea hipotenară – 189 – . – regiunea falanginei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Regiunile desenului papilar al degetelor şi palmei: 1. 2. 5. – regiunea digito-palmară. – regiunea falangei.

d) apăsarea şi rularea completă a suprafeţei degetelor fără întoarcere la punctul de plecare. subofiţerul criminalist poate amprenta dactilopalmar făptuitorii. pe fişe tip AFIS. – 190 – . cunoscute sub denumirea de modele pentru comparaţie sau amprente. Amprentele se prelevă în două exemplare pe fişe dactiloscopice tip AFIS.2006 privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor criminalistice în Jandarmeria Română.06. c) repartizarea uniformă cu ruloul a tuşului negru tipografic pe suprafaţa degetelor şi ulterior a palmelor. e) plasarea desenelor papilare strict în spaţiile delimitate pe formular.R nr.9. Amprentarea persoanelor 9. la compartimentul care se ocupă de alimentarea bazei de data AFIS. specialistului sau expertului i se vor pune la dispoziţie şi impresiunile papilare ale persoanelor bănuite de comiterea infracţiunilor. din care un exemplar se va păstra la compartimentul Prevenire şi Combatere a Criminalităţii. Cu ocazia amprentării persoanelor sau cadavrelor se urmăreşte obţinerea impresiunilor papilare necesare pentru compararea acestora cu urmele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului. odată cu urmele de mâini. ocazie cu care trebuie să respecte următoarele reguli tehnice: a) completarea obligatorie a rubricilor de pe reversul şi aversul imprimatelor tip AFIS pe care sunt prelevate amprentele. Baza legală a activităţii criminalistice de amprentare a persoanelor de către jandarmi Potrivit art.(1) din Ordinul I. În cazul în care se dispun examinări dactiloscopice comparative. b) persoana care urmează a fi amprentată trebuie să aibă mâinile curate şi uscate. 20/14. în vederea identificării criminalistice ori lămuririi unor împrejurări ale comiterii faptei.1. 13 alin.J. iar al doilea exemplar se va preda în baza unei adrese Inspectoratului de Poliţie Judeţean.G. dacă aceştia sunt de acord şi nu se opun amprentării.

În această activitate se folosesc instrumente şi materiale adecvate: placa pe care se aplică tuşul. – fişe dactiloscopice decadactilare. Cele mai cunoscute metode în activitatea practică sunt amprentarea cu tuş tipografic şi amprentarea chimică.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 9. Situaţii în care se impune amprentarea – pentru compararea amprentelor digitale ale învinuiţilor (inculpaţilor) cu urmele papilare ridicate de la faţa locului la acea faptă sau de la altele cu autori necunoscuţi. Pe placă se depune o picătură de tuş care va fi întinsă cu ruloul până se obţine un strat uniform. Pentru amprentarea unei persoane cu tuş tipografic sunt necesare următoarele materiale: – placă de amprentat. debili mintali etc.un rulou din cauciuc. – pentru înregistrarea dactiloscopică a infractorilor condamnaţi penal. – tub cu tuş tipografic. – amprentarea specială. 9. amprentarea persoanelor se poate realiza prin următoarele procedee: – amprentarea cu tuş tipografic. Amprentarea persoanelor În funcţie de materialele care se folosesc. – rulou. în vederea identificării autorilor. Folosirea tuşului tipografic.). iar cu cealaltă prinde de vârful degetul – 191 – . – pentru verificarea persoanelor care fac obiectul muncii de poliţie descoperite cu ocazia unor razii sau altor acţiuni poliţieneşti. – pentru excluderea prin comparare a urmelor papilare ale victimelor sau altor persoane ce au avut acces legal în câmpul infracţiunii. pentru examinarea porilor sau crestelor papilare (poroscopie sau crestoscopie). persoane care în mod voit îşi ascund identitate. o tuşiera impregnată cu substanţe chimice pentru amprentare.fişe dactiloscopice. Specialistul prinde cu o mână degetul persoanei cercetate. un flacon cu tuş tipografic. – amprentarea prin scanarea imaginii desenului papilar (AFIS-2000). Înainte de începerea operaţiei de amprentare degetele vor fi spălate cu apă şi săpun. – pentru identificarea persoanelor cu identitate necunoscută (persoane amnezice. – pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută.3.2. – amprentarea chimică.

într-un singur sens. – rularea degetului se va face într-un singur sens (de la stânga spre dreapta sau invers). şi-l apasă pentru a obţine impresiunea întregii suprafeţe a falangei. Impresiunea obţinută se aplică în spaţiul liber din fişa dactiloscopică.4. Pentru obţinerea amprentei specialistul roteşte degetul persoanei pe pâsla trusei. se va evita tremurarea ori alunecarea acestuia. astfel încât. b) Desenul papilar al amprentei să fie clar. Reguli persoanelor ce trebuie respectate cu ocazia amprentării Cu ocazia amprentării unei persoane trebuie îndeplinite următoarele condiţii şi reguli: a) Completarea fişei dactiloscopice cu toate datele necesare cerute de fişa tipizată (datele de stare civilă ale persoanelor amprentate. Trusa de amprentare chimică conţine o pâslă dură. Amprentarea chimică. – vârful degetului (falangetei) să fie supraînălţat faţă de planul de rostogolire. data. c) Desenul papilar să fie complet. – în timpul rulării degetului nu se va apăsa prea tare pentru că se platizează crestele. – 192 – . – palma să fie întinsă şi cât mai plană. apoi îl aşează pe o folie de hârtie special impregnată şi-l rulează pe aceasta. precum şi unele comentarii cerute de fişă în cazul unor moduri de operare). Pentru a obţine acest lucru este necesar să respectăm următoarele reguli: – mâna persoanei amprentată va fi curată. De asemenea. 9. profil stânga şi din faţă. pe fişa dactiloscopică tip „AFIS-2000” se aplică fotografia bust a persoanei. – în timpul rulării (rostogolirii) degetului. – pelicula de tuş tipografic de pe placa pentru amprentare să fie uniformă şi suficientă cantitativ. dar nu umedă. În acest mod se procedează cu toate degetele. Pentru a obţine un desen papilar complet trebuie ca: – rularea degetului să se efectueze dintr-o margine până în cealaltă. de la o extremitate la cealaltă a unghiei. Metoda este mai puţin folosită în practică.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi şi-1 rulează pe placă o singură dată. prin realizarea contactului dintre substanţa de pe pâslă şi cea de pe hârtie să se coloreze impresiunea digitală într-o nuanţă de indigo închis spre negru. locul şi cine a efectuat amprentarea. impregnată cu o substanţă chimică incoloră.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi d) Desenul papilar să fie contrast. Se va acorda o atenţie deosebită pentru a nu inversa ordinea impresiunilor degetelor de la fiecare mână. inelar şi mic. se pot folosi coli de hârtie pe care se vor completa toate datele specifice fişelor dactiloscopice. arătător. e) Desenele papilare să fie aşezate în ordine – deget mare. – 193 – . În cazul amprentării pentru excludere. mijlociu. sub formă de pete negre. Prima dată se vor amprenta degetele de la mâna dreaptă. Un desen papilar contrast se obţine prin respectarea următoarelor reguli: – hârtia suport (fişele dactiloscopice) trebuie să fie albă. – cantitatea de tuş tipografic să fie suficientă (nici prea mare pentru că impresiunea va fi îmbâcsită. dar nici prea mică pentru că impresiunile vor fi de culoare gri sau nuanţe foarte deschise). iar apoi degetele de la mâna stângă.

de regulă. în procesul săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. – pot apărea ca urme formă. – obiectele creatoare pot purta urme care conduc la identificarea făptuitorului. la faţa locului se găsesc. dar şi în timpul efectuării unor sărituri. ci la obiectul creator (identificare de gen de obiecte). Urmele create de încălţăminte pot apărea ca urme formă sau ca urme materie. Chiar dacă examinarea acestor categorii de urme nu conduc direct la persoană. Tratarea în comun a acestor urme are în vedere următoarele considerente: – sunt create de obiecte. urme materie şi chiar urme poziţionale. pe lângă urmele create de om (infractor. împingeri ori prin desprinderea unor părţi din încălţăminte. de mijloace de transport şi de instrumente de spargere 10. putem defini urmele create de încălţăminte ca fiind totalitatea transformărilor materiale aduse elementelor componente ale locului faptei de către încălţămintea unei persoane. Aceste urme se produc. în timpul mersului. Urme create de încălţăminte. – 194 – . sarcina organului de cercetare penală este mult uşurată. victimă) şi cele create de obiectele sau instrumentele de care acesta s-a folosit la comiterea faptei. Noţiuni generale privind modul de formare şi importanţa acestor urme În marea majoritate a cazurilor. – conţin suficiente elemente caracteristice care permit identificarea obiectelor folosite de făptuitor şi apoi a utilizatorului acestora. Urmele create de încălţăminte Pornind de la noţiunea generală de urmă. acestuia rămânându-i să stabilească cine anume a folosit sau purtat acel obiect în momentul şi la locul săvârşirii infracţiunii. – sunt frecvent întâlnite la locul comiterii infracţiunii.10. loviri.1.

lungimea urmei. sarcina identificării celui care a purtat încălţămintea în momentul şi la locul unde s-a comis o infracţiune rămânând cercetării ştiinţei criminalistice şi penale. – urme izolate. orice urmă de obiecte – inclusiv urmele create de încălţăminte – duc la identificarea obiectului creator.lăţimea în zona tarsiană. Regiunile suprafeţei redate în urmă: a) matatarsofalangiană. .lăţimea regiunii metatarsiene. . d) a călcâiului. ale mersului etc. b) metatarsiană. Aşa cum arătat în preambulul acestui capitol. plantare – 195 – . Ele pot fi clasificate astfel: ƒ după procesul de formare: – urme statice. Urmele create de încălţăminte poartă o serie de elemente care sunt caracteristice unei persoane: mirosul specific. unele elemente ale tălpii piciorului. c) tarsiană. Pentru măsurarea urmei piciorului desculţ se au în vedere: . – urme dinamice. .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Practica criminalistică a dovedit că urmele formă create de talpa încălţămintei prezintă o serie de caracteristici individuale ce permit identificarea factorului creator (îndeosebi încălţămintea cu talpă ce prezintă desen antiderapant).lăţimea călcâiului. ƒ după organizare: – cărare de urme. – urme de adâncime. ƒ după natura factorilor primitori: – urme de suprafaţă create prin stratificare sau prin destratificare de substanţă.

Această linie apare în zigzag. – linia mersului. luate consecutiv (de regulă se ia în calcul extremitatea inferioară a tocului) şi reprezintă linia după care se mişcă centrul de greutate al corpului în timpul mersului. – lungimea pasului. Elementele cărării de urme le întâlnim. atenţia încordată sau degajată. – lăţimea pasului. reprezentând direcţia de deplasare a persoanei. precum şi cele puse în mişcare prin forţa fizică a omului (trase sau împinse). variază în funcţie de lungimea pasului pentru fiecare picior. . căratul unei greutăţi. măsurate între două paralele şi tangente la 2 puncte identice existente pe 2 urme succesive (picior drept şi stâng).lăţimea pasului – este distanţa dintre urmele unui pas măsurată pe o linie perpendiculară pe tangentele la conturul exterior al pingelei şi paralelă cu linia direcţiei de mişcare. animală. deoarece pe parcursul mersului pot intervenii unii factori ce influenţează valorile lor (oboseala. Urmele create de mijloacele de transport constau în totalitatea transformărilor materiale aduse elementelor din câmpul infracţiunii de către – 196 – .unghiul de mers – este unghiul format de linia direcţiei de mişcare şi o linie imaginară care trece prin mijlocul urmei. în categoria mijloacelor de transport sunt cuprinse totalitatea vehiculelor cu tracţiune mecanică. . . – unghiul de mers. se impune examinarea atentă a zonelor de vârf şi de toc. iar unghiurile formate de segmentele de dreaptă cu linia direcţiei de mişcare.linia mersului – o linie frântă ce uneşte aceleaşi puncte ale două urme. luate pe mai multe zone.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi a) În cazul cărării urme se pot distinge următoarele elemente: – linia direcţiei de mişcare. Pentru a stabili adevărata direcţie de deplasare. cu aceeaşi parametrii şi în cazul urmelor de picior desculţ. terenul accidentat etc. . .). zgomote. Mărimea şi poziţia elementelor caracteristice ale cărării de urme se stabileşte după efectuarea mai multor măsurători. Urmele create de mijloacele de transport Conform legislaţiei rutiere.linia direcţiei de mişcare – este axa imaginară longitudinală care trece printre urmele create de încălţămintea piciorului drept şi stâng.lungimea pasului – este distanţa dintre două urme consecutive lăsate de piciorul drept şi respectiv piciorul stâng.

precum şi în cazul mijloacelor de transport prevăzute cu tălpici (sanie). urme formă. se dislocă un strat de substanţă pe pneu). la faţa locului pot rămâne o serie de urme materie. urmele părţilor de rulare apar ca urme formă. care reproduc conturul exterior al acestora (desenul antiderapant al pneurilor. al şenilei. aripa. Tot urme formă pot crea şi părţile din vehicul care vin în contact cu obiectele ce prezintă o anumită plasticitate (bara de protecţie. pe carosabil sau pe diverse obiecte. iar din încărcătura acestuia pot cădea fragmente. stropi. Acestea creează urme pe îmbrăcămintea sau pe corpul persoanei şi pot păstra unele caracteristici ale conturului exterior. c) Urme poziţionale În funcţie de natura. – urme de sol. În raport de natura factorului primitor. urme materiale sau urme poziţionale. sub forma unor scurgeri. aceste urme pot fi de suprafaţă sau de adâncime. Mijloacele de transport pot crea: urme formă. – poziţia schimbătorului de viteză.). al tălpicului saniei etc. cum sunt: – cioburi de sticlă provenite din spargerea farurilor. sau ornamentelor.). mânjituri. dinamice. Urmele de suprafaţă se pot crea prin stratificare (pneul murdar lasă urmă de noroi pe asfaltul curat) sau prin destratificare (de pe asfaltul prăfuit sau proaspăt vopsit. precum şi de specificul evenimentului produs la faţa locului se pot întâlni o serie de urme poziţionale: – poziţia în care a fost găsit mijlocul de transport. – fragmente sau subansambluri metalice provenite de la vehicul sau încărcătură. Astfel. tipul sau modelul vehiculului. – poziţia în care a rămas blocat actul vitezometrului (din cauza impactului violent acesta se poate bloca indicând viteza pe care o avea autovehiculul în momentul coliziunii). carburant etc. a) Urme formă În procesul de deplasare a vehiculului. cu ocazia comiterii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta.. În procesul de frânare sau de derapare. ulei. b) Urme materie Din cauza coliziunii. parbrizelor. părţile rulante creează pe sol. pete. Crearea lor este strâns legată de tipul vehiculului şi natura factorului primitor de urme. masca radiatorului etc. – 197 – . părţile fragile ale vehiculului se pot sparge sau desprinde. – pelicule de vopsea provenind de pe caroseria maşinii. vaselină. semnalizatoarelor.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi aceste mijloace aflate în mişcare sau în repaus.

viteza. – uneori poziţia schimbătorului de viteze şi a acului vitezometrului ne pot oferi indicii despre viteza de deplasare a autovehiculului avariat. aparate sau alte obiecte întrebuinţate de făptuitor la comiterea unei infracţiuni: (cleşte. levier. de ştergere. de obiecte (urme de încălţăminte. urme biologice). la locul unde se găsesc urme create de mijloacele de transport se întâlnesc şi urme create de om (urme papilare. de derapare. prin coroborarea tuturor probelor din dosarul cauzei. rupturi) şi pe baza lor se poate identifica factorul creator. foarfece.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – indicaţiile oferite de tahograf (în cazul mijloacelor de transport echipate cu astfel de aparate). kilometri parcurşi etc. Prin urmele instrumentelor de spargere înţelegem totalitatea transformărilor materiale aduse elementelor componente ale locului faptei de – 198 – . Pe baza examenului traseologic al „liniei de rupere” se poate reconstitui întregul din părţile componente. de animale (urme de copite. fire de păr. – urmele materie păstrează structura şi caracteristicile obiectului din care provin. urme ale instrumentelor de spargere) şi chiar urme ale unor fenomene (urme de trăsnet. – filamentele becurilor. – pe diafragma tahografului rămân o serie de date privind ora. Ca şi urmele create de încălţăminte şi urmele create de mijloacele de transport pot conduce la identificarea factorului creator care. târnăcop. astfel: – urmă formă creată de părţile rulante. – urmele dinamice de frânare. incendii). aparat de sudură şi altele). cheie. – poziţia încărcăturii vehiculului. Dacă becul funcţiona în momentul spargerii sale. cuţit. ferestrău. Cum obiectul nu poate fi tras la răspundere penală. ciocan. scule. şurubelniţă. păstrează caracteristicile acestora (desen antiderapant. daltă. rangă. cât şi pentru stabilirea tipului sau modelului mijlocului de transport şi chiar identificarea acestuia.. Sarcina identificării persoanei care a folosit vehiculul respectiv în timpul şi la locul producerii unui eveniment revine organului de cercetare penală. Urmele create de instrumentele de spargere Prin instrumente de spargere înţelegem orice unelte. în acest caz este obiect. uzură. urme biologice). nu pot oferi unele indicii despre condiţiile în care s-a produs fapta. filamentul acestuia poartă pe el un strat fin de wolfram sub formă de microparticule de cenuşă. defecte. Urmele mijloacelor de transport pot oferi date atât pentru lămurirea unor împrejurări în care s-a comis infracţiunea. trebuie identificată persoana care a săvârşit fapta. Practica criminalistică a demonstrat faptul că în majoritatea situaţiilor.

burghiu. – formate prin frecare-alunecare care apar ca urme formă dinamice şi reproduc striaţiile părţii instrumentului care au venit în contact cu factorul. – create prin înţepare. Aceste urme se creează îndeosebi în cazul forţării sistemelor de încuieredescuiere folosindu-se chei potrivite ori şperacle. – urmele formate prin tăiere. – 199 – . reproduc microrelieful exterior al tăişului şi al părţilor laterale ale instrumentului folosit (cuţit. Cu cât obiectul primitor este un material mai plastic. ferăstrău). cuţitului sau tirbuşonului etc. – cu ajutorul luminii incidente (în locurile mai slab iluminate sau pe suprafeţele lucioase). deoarece: – poartă caracteristici individuale ce permit identificarea instrumentului (urmele materie. Operaţiuni tehnico-criminalistice ce trebuie executate în legătură cu aceste categorii de urme Procedee şi tehnici de descoperire şi conservare a) Descoperirea urmelor Urmele de încălţăminte. 10. urmele sub formă de striaţii). – oferă date despre împrejurările şi condiţiile în care s-a comis fapta. care vor reda. ale mijloacelor de transport şi ale instrumentelor de spargere pot fi descoperite folosind următoarele procedee: – cu ochiul liber (prin căutarea atentă şi sistematică la locul faptei şi în împrejurările acestuia). modul de acţiune şi natura suportului asupra căruia s-a acţionat. fără a reda particularităţile ce permit identificarea acestuia (urme create de poanson. – oferă date despre infractor (modul de operare al acestuia). cu atât mai mult urma creată poartă particularităţile fine ale gurii de tăiere a factorului creator. ori al unei părţi din aceasta.). – materie create prin detaşarea unor fragmente din instrumente. se pot crea următoarele categorii de urme: – formate prin lovire. andrea. Având în vedere felul instrumentului folosit. Ele redau numai o parte din detaliile instrumentului creator. apar ca urme formă de adâncime. în general conturul exterior al instrumentului folosit. din punct de vedere criminalistic. sunt urme statice de adâncime ce reproduc profilul exterior al instrumentului. Aceste urme prezintă importanţă.2. vârful şurubelniţei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi către instrumentele de spargere. – formate prin apăsare (forţare). în timpul folosirii lor de către făptuitor cu ocazia comiterii unei infracţiuni.

examinându-se urmele de încălţăminte create. 2. cizmă. tenis. vârsta. numărul. dimensiunile. condiţiile de iluminare. amplasamentul şi direcţia lor). De regulă. gheată. alura mersului şi uneori. sau urmele materie create prin detaşarea unor fragmente din instrumente etc.. cât şi a celor individuale. pantof bărbătesc. dar şi cele ce se prezintă sub forma unei cărări de urme. procedee de denaturare folosite astfel: – lungimea pasului diferă în funcţie de sex.. Se poate stabili dacă acestea au fost create de un bărbat. galoş.) şi la persoana care le-a creat ori activităţile întreprinse de aceasta (după forma. linoleum sau preşuri. Prin interpretarea urmelor mijloacelor de transport se pot stabili date şi indicii cu privire la mijlocul de transport şi împrejurările în care s-a comis fapta. de natura ocupaţiei. diferite particularităţi ale mersului. iar la femeie de cca. prezintă un unghi de mers mai mare. Lungimea pasului poate fi influenţată şi de viteza de deplasare. cu magnet şi detector de metale. c) Interpretarea urmelor 1. Interpretarea urmelor de încălţăminte se face atât pe baza caracteristicilor generale. corpolenţă. şuruburi. cu excepţia urmelor de adâncime create de încălţăminte şi de părţile rulante ale mijloacelor de transport care. astfel: – după distanţa dintre axele mediane ale urmelor create de roţile de pe aceeaşi osie a vehiculului (ecartamentul). în mod izolat. lungimea pasului la bărbat este de aproximativ 70 cm. 50 cm. – unghiul de mers poate fi influenţat de condiţiile din teren. de o femeie sau un copil. greutatea bagajelor purtate de persoană. felul terenului. după distanţa dintre osii – 200 – . Prin interpretarea elementelor caracteristice ale cărării de urme. precum şi cei care au călătorit mai mult. piuliţe. – cu ajutorul electricităţii statice în cazul urmelor latente de încălţăminte de pe mochete. vârstă şi natura profesiei. dacă a fost unul sau mai mulţi autori etc. covoare.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – cu aparate optice de mărit. defecte ale constituţiei anatomice. Prin examinarea acestora la faţa locului se pot lămuri aspecte cu privire la obiectul creator (pantof. stând în picioare – marinarii. urmele materie provenite de la mijloacele de transport sau instrumente: fragmente metalice. navetiştii etc. b) Conservarea Conservarea acestor categorii de urme se face prin aceleaşi procedee ca în cazul urmelor de mâini. obezii. şaibe etc. se pot desprinde concluzii cu privire la direcţia reală de deplasare. înălţimea persoanei. pantof de damă etc. Persoanele în vârstă. se îndiguiesc sau se drenează pentru a nu fi inundate. pe timp de ploaie se acoperă cu obiecte curate.

3. b) Fixarea cu ajutorul mijloacelor tehnice: – fotografia judiciară. având în vedere şi coeficienţii de aderenţă şi de exploatare a frânelor se poate stabili viteza aproximativă de circulaţie. la descrierea amănunţită a acestora şi a raporturilor în care se găsesc cu celelalte elemente de la faţa locului. – raportul de constatare tehnico-ştiinţifică sau de expertiză. praful. se depun pe părţile laterale ale urmei făcând un avantaj deschis în sens invers înaintării. împinse sau trase de om. – examinând urma părţilor rulante. precum şi acţiunile întreprinse de făptuitor în câmpul infracţiunii (cum a pătruns şi pe unde. daltă. pe unde a părăsit locul faptei). Interpretând urmele instrumentelor de spargere găsite la faţa locului după forma. se procedează la determinarea poziţiei şi stării lor. forma şi aspectul unor părţi desprinse din vehicul. putem stabili circumferinţa sau diametrul roţii sau anvelopei. a picioarelor sau încălţămintei. călcate de vehicul lasă gropiţe în partea opusă înaintării acestuia. modelul. Iarba sau diferite plante cuvenite vor fi culcate în direcţia de înaintare a vehiculului. ce obiecte au fost vizate. – direcţia de înaintare în cazul vehiculelor cu tracţiune animală. în practica criminalistică. patent.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi (ampatamentul). Astfel. – schiţa. marca şi culoarea vehiculului. poliţiştii pot stabili: tipul. poziţia şi numărul lor. d) Procedee de fixare a urmelor După ce urmele sau obiectele care conţin ori poartă urme au fost descoperite şi conservate la faţa locului. Aşa cum s-a prezentat anterior. după forma desenului părţilor rulante lăsate pe obiectul suport. – videofilmul judiciar. cleşte.). Pietricelele din drum. noroiul. se poate stabili interpretând direcţia de înaintare a copitelor. pânză de ferestrău metalic sau aparat de sudură etc. modalităţile prin care se realizează fixarea urmelor infracţiunilor se împart în două categorii şi anume: a) Fixarea prin descriere în: – procesul-verbal de cercetare la faţa locului. – desenul. – după lungimea urmei de frânare. – direcţia de înaintare a vehiculului se poate stabili interpretând unele caracteristici ale urmelor. zăpada. se pot stabili ce categorii de instrument a fost folosit (topor. – 201 – .

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Descrierea urmelor în procesul-verbal de cercetare la faţa locului. Cioatele prezintă urme proaspete de tăiere cu un obiect tăietor . – distanţa dintre urma din dreapta şi acostamentul din partea dreaptă este de 0. 1: 19. 60.5 x 27 cm.cioata nr. mărimea şi alte particularităţi care le individualizează. cât şi prin ilustrare. . urmărindu-se fixarea lor în raport cu împrejurimile şi obiectele situate în câmpul infracţional. 784.15 m. 1 a drumului european E. iar distanţa dintre cele 2 urme 1. cele 2 cioate au fost tăiate de la nivelul solului cu ajutorul unei drujbe iar pe această suprafaţă de tăiere s-a aplicat poansonul de marcaj forestier nr. numărul lor. 37 din localitatea Bărcăneşti.45 m la începutul urmei şi de 1. Exemplul: „…Pe banda nr. De asemenea tot pe carosabil la distanţa de 4 m de la începutul urmei de frânare şi 0. de formă neregulată cu diagonala de 5 cm după efectuarea măsurătorilor şi fixarea prin fotografie pelicula de vopsea a fost ridicată şi ambalată în cutia nr.despicător şi are următoarele înălţimi de la sol şi diametre: . 2: 16 x 20 cm. s-au descoperit două urme de frânare având următoarele caracteristici: – lungimea fiecărei urme este de 5. În zona celor 2 cioate amestecate cu frunze s-au descoperit un număr mare de aşchii de lemn ce prezintă urme proaspete de tăiere. oferă posibilităţi nelimitate de a arăta toate aspectele constatate cu această ocazie. dacă sunt statice sau dinamice.20 m la sfârşitul acesteia.40 m de acostamentul din dreapta s-a descoperit o peliculă de vopsea de culoare roşu metalizat.” Fixarea urmelor în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică sau de expertiză se face de către specialistul – respectiv expertul criminalist – atât prin descriere. în sensul de mers Bucureşti-Ploieşti la km. conturul.cioata nr. 58+800 în dreptul imobilului cu nr. 1…” „…La distanţa de 8 m dreapta faţă de drumul forestier. s-au descoperit 2 cioate de copac acoperite de frunze uscate. Pentru a asigura o mai bună înţelegere a textului din procesul-verbal de cercetare la faţa locului. cu unele particularităţi: – fotografierea sau videofilmarea urmelor de încălţăminte se execută din diferite unghiuri. 1 şi 2. iar martorii asistenţi au semnat folosind creta forestieră.20 m. În acest sens se vor descrie detaliat: amplasamentul. urmele se fixează şi cu ajutorul mijloacelor tehnice (fotografie şi videofilm judiciar). – 202 – . poziţia. După fixarea prin fotografiere. lăţimea este de 15 cm. de adâncime sau de suprafaţă etc. Cioatele au fost ridicate şi ambalate în pachetele nr.

sunt ridicare cu mulaj din gips. dar numai după ridicarea imaginii urmei prin fotografiere şi videofilmare. mijloace de transport etc. Ridicarea urmelor de adâncime. urma se va curăţa de corpurile străine fără a se aduce modificări modelului antiderapant.. – pentru fixarea urmelor mijloacelor de transport se execută fotografii schiţă pe direcţii încrucişate. cât şi din lateral. De cele mai multe ori.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – în cazul cărărilor de urme se execută fotografii pe cât posibil de la înălţime. urmărindu-se să se redea cât mai exact: forma. iar apoi. se marchează cu cretă albă (marginile exterioare). urmele de adâncime create de aceşti factori. Urmele de adâncime create de instrumentele de supraveghere se ridică de regulă cu mulaj din plastilină. Urmele de frânare. parafină sau plastilină. Fotografierea şi videofilmarea urmelor se vor executa în trei imagini. determinându-se exact distanţele. Se aplică ori de câte ori este posibil. Ridicarea imaginii urmei prin fotografiere sau videofilmare. cartonul se leagă cu o sfoară de unul dintre acestea. cu respectarea regulilor deja învăţate. – prin schiţe (desene) – folosind semne convenţionale se explică concret diferite urme de încălţăminte. iar între ele şi de-a lungul lor se aşează banda metrică. în fotografie trebuie să apară obiectul cu urma aşa cum a fost găsită la faţa locului. Se toarnă amestecul în urma de adâncime cât mai jos posibil şi începând cu partea cea mai adâncă. Ridicarea urmelor odată cu obiectul purtător de urmă. înaintate de fotografiere. atât pe direcţia de mers. instrumente. – 203 – . cât şi desenele executate la faţa locului vor fi anexate împreună cu planşa fotografică şi videofilmul judiciar la procesul-verbal de cercetare la faţa locului. – în cazul urmelor instrumentelor de spargere. Atât schiţa. ceară sau parafină. cu ajutorul mulajului de gips. aşezându-se banda metrică de-a lungul cărării de urme. ultima fiind la scară. Se prepară pasta de ghips punându-se în cancioc mai întâi apă (2/3) şi apoi praf de ipsos. e) Procedee de ridicare a urmelor. Se fotografiază prin procedeul fotografierii la scară după care se împrejmuieşte armătura (din beţişoare din lemn). Tehnica realizării mulajului de ghips Cu ajutorul pensetei. se amestecă până când se obţine o pastă de consistenţa smântânii. forma şi poziţiile acestora. dimensiunile şi caracteristicile urmei.

iar când se găsesc pe obiecte masive se ridică pe vată sau cu ajutorul hârtiei de filtru. Se toarnă al doilea strat de gips. Ridicarea particulelor de metal feros Se ridică cu ajutorul magnetului. – desprinderea sau răzuirea urmelor de pe suportul pe care se află. inclusiv cel care poartă sfoara cu etichetă. se scoate mulajul. acesta se va sigila.ambalajul se asigure protecţie urmei. Se realizează folosind una din următoarele tehnici: – ridicarea cu mâna (înmănuşată). respectând următoarele reguli: . După 24 ore se spală sub jet de apă rece. – absorbţia cu seringa. După ce metalul a fost atras de magnet. pentru a nu se volatiliza.după ambalare. unsoare Se ridică (dacă este posibil). – prinderea cu penseta sau ridicarea cu lamela cuţitului. apoi se va eticheta.la nevoie se fac menţiuni pe ambalaj: FRAGIL. A NU SE RĂSTURNA. cu suportul pe care se află (textile. Urmele de carburant. pipeta sau hârtia de filtru (în cazul urmelor în stare lichidă). După trecerea a 30-40 minute. hârtia se întoarce. care va fi mai consistent. având grijă să nu se distrugă sau să deterioreze urma (în cazul peliculelor de vopsea). în raport cu natura şi specificul fiecăruia în parte. f) Ambalarea urmelor sau obiectelor purtătoare de urme După ce au fost ridicate. pachete. pământ). folosindu-se pentru curăţare numai pensula din păr de porc. prin decuparea atentă şi ambalarea în pungi bine legate sau sticle astupate etanş. prin răsturnare. – 204 – . . . recipienţi etc. lemn. iar conţinutul se împachetează şi se ambalează în plic.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Se pun beţişoarele. urmele vor fi ambalate în plicuri. cutii. . Ridicarea urmelor materiale. aşezând între magnet şi urmele de metal o coală de hârtie.urmele vor fi ambalate separat. A SE FERI DE UMEZEALĂ etc.

– rularea anvelopelor sau roţilor mijlocului de transport tratate în prealabil cu cerneală tipografică pe un carton alb de hârtie (pentru urmele de suprafaţă). pe un suport asemănător cu cel de unde s-a ridicat urma în litigiu. până la tabla vehiculului. Aici se vor executa modele de comparaţie într-un sol asemănător cu cel de la faţa locului. Organ de cercetare penală Martori asistenţi: 1. 10. – dacă de la faţa locului sunt ridicate pelicule de vopsea. Pentru urmele de încălţăminte De la persoanele suspecte se caută şi se ridică încălţămintea presupusă că a lăsat urme de adâncime găsite la faţa locului şi se trimite la laboratorul de criminalistică.. talpa încălţămintei se va amprenta cu tuş tipografic. Dacă s-au găsit urme de suprafaţă. – pelicula trebuie să cuprindă toate straturile de vopsea. comisă de autori necunoscuţi în noaptea de ________din locuinţa cetăţeanului __________________situată în localitatea___________________. Înainte de recoltarea peliculei. persoana bănuită este pusă să parcurgă o distanţă oarecare.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Iată un model de etichetă care se ataşează pe un colet. judeţul _______________. Urmele mijloacelor de transport Modelele de comparaţie se obţin prin desfăşurarea activităţilor de mai jos: – rularea anvelopelor sau roţilor mijlocului de transport bănuit.. Urmă de încălţăminte ridicată cu mulaj de gips cu ocazia cercetării la faţa locului în cazul infracţiunii de furt. Obţinerea modelelor pentru comparaţie a. lubrefianţi şi produse petroliere etc. în condiţii asemănătoare cu cele de la faţa locului. respectiv luare de eşantioane de la mijlocul de transport bănuit. locul respectiv se fotografiază la scară. În cazul cărării de urme. din apropierea locului de unde presupunem că provine urma. Urma creată experimental va fi prelevată cu mulaj de gips. b. parafină etc. Se va fotografia la scară şi locul de pe maşină de unde lipseşte vopsea (probabil cea sărită la faţa locului). modelele pentru comparaţie vor fi obţinute prin desprindere. după care urmele se ridică cu mulaj (dacă sunt de adâncime). – 205 – . 3. ___________________ 2. particule metalice.

specialistul sau expertul poate rezolva o serie de probleme. dacă persoana care a creat urma prezintă infirmităţi. Pentru resturile de instrument (urme materiale) se caută şi se ridică şi instrumentele din care se presupune că provin acestea. mecanismul formării urmei. succesiunea creării. cu ocazia cercetării la faţa locului. tipul şi modelul de talpă. la domiciliu sau ascunse. dacă urma a fost creată de acelaşi instrument cu care s-au realizat modelele de comparaţie etc. cum sunt: a. plumb etc. lemn de esenţă moale. poliţiştii trebuie să dea dovadă de operativitate în fixarea şi conservarea acestor urme pentru a nu interveni alterarea sau dispariţia acestora. direcţia de deplasare.4. marca şi culoarea vehiculului. Acestea pot fi găsite asupra bănuiţilor. dacă urma ridicată de la faţa locului a fost creată de încălţămintea trimisă ca model de comparaţie. – 206 – . b. interpretarea. modelul. ocazie cu care se va încheia un procesverbal. conservarea. dimensiunea încălţămintei. sexul persoanei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Activitatea se va desfăşura în prezenţa martorilor asistenţi şi a celui care conduce mijlocul de transport. dacă urma a fost creată sau provine de la vehiculul în litigiu. talia aproximativă a persoanei. elemente ale cărării de urme. primite odată cu rezoluţia motivată. ridicarea şi ambalarea acestor categorii de urme. vechimea urmei. Probleme ce pot fi rezolvate de către specialişti sau experţi Pe baza urmelor şi modelelor de comparaţie. întrucât de multe ori plecând numai de la acestea se pot identifica şi se poate dovedi vinovăţia făptuitorilor. Modelele se creează în plastilină. mecanismul formării urmelor. 10. În cazul urmelor instrumentelor de spargere – felul instrumentelor. În cazul urmelor mijloacelor de transport: tipul. pentru a nu se deforma acea parte a instrumentului care ar fi putut crea urma în litigiu. Descoperirea. c. prezintă o deosebită importanţă. În cazul urmelor de încălţăminte: tipul de încălţăminte.. În activitatea practică. c. Pentru urmele instrumentelor de spargere Obţinerea modelelor de comparaţie se bazează pe descoperirea instrumentelor care lasă urme asemănătoare cu cele de la locul faptei. funcţionarea sistemului de frânare. defecţiuni. fixarea.

295 privind regimul armelor şi al muniţiilor din 28 iunie 2004. destinată examinării armelor de foc şi a urmelor create de acestea prin metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice specializate. Anul 172 (XVI). nr. publicată în Monitorul Oficial al României. la rândul ei. Regimul juridic al armelor de foc şi al muniţiilor este stabilit prin Legea nr. aprinse sau luminoase. constituie activitatea unui sector de cercetare. -balistica ţintei cercetează fenomenele ce se produc prin atingerea acesteia de către glonţ sau proiectil. din 30 iunie 2004. 583. precum şi determinării împrejurărilor în care s-a săvârşit fapta. Partea I. – 207 – . are trei componente: -balistica interioară studiază fenomenele ce se produc în canalul ţevii armei după percutare. Urmele create prin folosirea armelor de foc 11. în scopul identificării armei şi a trăgătorului. Investigarea ştiinţifică criminalistică. care. -balistica exterioară examinează fenomenele ce se produc din momentul în care glonţul părăseşte gura ţevii şi până la atingerea ţintei (pe traiectorie).11. vizând identificarea armelor folosite la săvârşirea de fapte antisociale. denumit „balistică judiciară”. În literatura de specialitate. Balistica judiciară face parte din balistica generală. iritante sau de metalizare. prin armă se înţelege orice dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile. Balistica judiciară constituie o ramură distinctă a tehnicii criminalistice. Arma de foc – este acea armă al cărei principiu de funcţionare are la bază forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite prin detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături. Balistica judiciară – noţiune şi importanţă În ultimii ani a crescut numărul infracţiunilor pentru comiterea cărora autorii folosesc armele de foc. amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive.1. substanţe explozive. precum şi clarificarea modului în care autorul s-a folosit de aceasta.

dacă se poate descărca singură sau nu. a posibilităţilor de tragere. al celui de apărare al celui folosit de grupe de comando. tranzitul. carabine. stabilirea dacă este sau nu în stare de funcţionare. experimentarea. adaptate pentru a o face funcţională şi restabilirea seriilor acestora. capsa de aprindere. prelucrarea. burelor. exportul. sunt asimilate armelor de foc şi ansamblurile. ca rezultat al – 208 – . precum şi celelalte elemente de asamblare care îi asigură funcţionarea şi realizarea scopului urmărit. Urmele principale Urmele armelor de foc sunt acele modificări ce apar pe diferite obiecte. Datorită diversificării armamentului de infanterie. donaţia. casarea şi distrugerea armelor de foc şi muniţiilor. f. b. depozitarea. g. examinarea gloanţelor. în urma folosirii acestora. arme de vânătoare şi altele. confecţionarea. În sfera de cercetare a balisticii judiciare nu intră toate tipurile de arme de foc. Definim operaţiunile cu arme şi muniţii: producerea. vânzarea. care sunt: a. identificarea generală şi individuală a armelor cu ţeavă lisă. în scopul stabilirii tipului de muniţie. transportul. stabilirea vechimii (relative) a împuşcăturii şi cât timp arma de foc nu a fost folosită. verificarea tehnică a armei. după caz. puşti de toate tipurile. schimbul. importul.2. stabilirea distanţei şi direcţiei de tragere. încărcătură de azvârlire. repararea. d. precum şi identificarea unor piese sau părţi componente ale acestora. inclusiv pe corpul omenesc.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi De asemenea. alicelor. descoperirea şi studierea urmelor create prin întrebuinţarea armelor de foc. transferul. a compoziţiei lor chimice şi modului de fabricaţie a acestora. h. c. subansamblurile şi dispozitivele care se pot constitui şi pot funcţiona ca arme de foc. ci numai cele portabile. revolvere. descoperirea şi studierea armelor de foc şi a muniţiei întrebuinţate la comiterea infracţiunii. stabilirea orificiului de intrare şi ieşire a glonţului. i. transbordarea. stabilirea dacă arma are în componenţă piese străine. Prin muniţie înţelegem ansamblul format din proiectil şi. tuburilor. Uzul de armă reprezintă executarea tragerii cu o armă. e. cercetarea criminalistică se adaptează acestor situaţii prin mijloace tehnice adecvate şi metode proprii de lucru. Dintre acestea putem enumera: pistoale. cumpărarea. 11. Importanţa balisticii judiciare rezultă din obiectivele acesteia. închirierea. pulberii. modificarea.

Pe glonţ găsim urme de striaţii formate de ghinturile ţevii armei cu care s-a executat tragerea. muniţia şi diferite suporturi (ţinte). canale. percuţiei şi împuşcăturii. În cazul folosirii armelor de foc. arma de foc. urme secundare (factori suplimentari).Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi fenomenelor dinamice. loveşte capsa tubului. ascuţită. având pe pereţi microstriaţii acestea se imprimă longitudinal pe tub la introducerea şi extragerea acestuia. – urme de ricoşare. ricoşeuri). b. – pragul aruncător (dintele opritor) creează urme pe gulerul tubului pe partea opusă striaţiilor produse de gheara extractoare.). care însoţesc împuşcătura.). – urmele sonore ale armării. romboidală. iar cu ocazia reculului striaţiile microscopice de pe închizător se imprimă pe gulerul tubului. bombată etc. Pe tubul cartuşului se imprimă urmele diferitelor piese ale armei: – percutorul. ovală. – camera de explozie. în timpul extragerii tubului tras. în momentul declanşării focului. – cartuşele. După importanţa lor în procesul identificării criminalistice. urme principale (factori principali). Urmele principale ale împuşcăturii apar ca rezultat al acţiunii fenomenelor dinamice în urma folosirii armei de foc. – 209 – . – urme materie (gloanţe. urmele armelor de foc pot fi: a. alice etc. funingine. Proiectilele şi tuburile constituie urme materiale şi în acelaşi timp sunt şi obiecte purtătoare ale urmelor create pe ele de diferite mecanisme şi piese ale armei de foc cu care s-a tras. La crearea acestor urme participă. atunci când acestea au fost înregistrate pe bandă magnetică. Aceste urme sunt: – arma găsită la locul comiterii faptei. în mod necesar. termice şi chimice. – gheara extractoare produce striaţii pe guleraşul tubului. – urme de perforare (orificiile de intrare şi ieşire a gloanţelor). la faţa locului se creează două categorii de urme: – urme formă (orificii. plasament şi formă (rotundă. – peretele frontal al închizătorului apasă cu forţă tubul. creând o urmă de adâncime mai mult sau mai puţin pronunţată şi particularizată ca profunzime. – gloanţele. – urme de pătrundere. cu ocazia săvârşirii unei infracţiuni sau în legătură cu aceasta. – tuburile trase.

cu margini neregulate. La orificiile de intrare se întâlneşte inelul de frecare. sau diametrele celor două orificii sunt foarte apropiate de acela al proiectilului. iar în cazul obiectelor subţiri se disting numai orificiul de intrare şi ieşire al glonţului. – în obiectele subţiri (tablă subţire de metal). se vor crea rupturi pronunţate şi chiar spargerea obiectului. acestea se împrăştie pe o suprafaţă mai mică sau mai mare pe corpul lovit. Când se trage cu alice. beton. iar în materialele elastice cele două orificii se observă cu greu. canalul şi orificiul de ieşire. Orientarea lui depinde de energia cinetică a proiectilului şi de forma acestuia. din particule de metal ale proiectilului şi din depuneri de unsoare. de regulă. canal şi orificiul de ieşire. calibrul şi lungimea ţevii. distanţa de la care s-a tras etc. atunci când proiectilul. – orificiile de intrare şi ieşire în obiecte de îmbrăcăminte din material plastic sunt identificate după poziţia îmbrăcămintei pe corp. – în materialele plastice. dacă nu le-a traversat. – în obiectele de metal care au formatul unei table.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Urmele de perforare sunt compuse din orificiul de intrare. canalul lipseşte (cele două orificii se întrepătrund). de unghiul de lovire a obstacolului şi de densitatea materialului pătruns (Camil Suciu): – în cărămidă. Orificiile de intrare permit determinarea direcţiei din care s-a tras şi a unghiului sub care proiectilul a pătruns în obstacol. dacă aceasta a format cute. În cazul obiectelor de grosime mare. – orificiul de intrare indică drumul parcurs de proiectil în interiorul obiectului perforat. lemn. care se pot apropia. Numărul orificiilor de intrare şi de ieşire poate fi mai mare decât numărul proiectilelor care au străbătut îmbrăcămintea. – orificiile de intrare în corpul uman se caracterizează prin lipsă de ţesut. piele prelucrată etc. în funcţie de: numărul şi greutatea alicelor. urma prezintă orificiul de intrare. datorită vitezei are o mare putere de pătrundere. proiectilul despică pielea şi formează un orificiu în forme de fantă sau în cruce. Forma orificiilor de intrare este determinată de forţa cinetică a glonţului (proiectilului). se vor crea orificii cu diametrul apropiat de cel al proiectilului. bătaia vântului. metal. – 210 – . porţelan etc. Orificiul de ieşire „La ieşirea din corp. format din produsele de ardere ale pulberii. – orificiile de intrare şi ieşire într-un geam de sticlă au forma unui con cu baza în direcţia de înaintare. proiectilul va crea o înfundătură. precum şi după inelul de frecare. Perforările se formează.

portvizit. – urmele rezultate din acţiunea gazelor. iar din apă numai pentru unghiuri de întâlnire între 4 şi 12°. În jurul orificiului de ieşire. reducându-şi viteza.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi refăcându-se. – inelul de metalizare. sunt: – urmele rezultate din acţiunea flăcării. Elementele componente ale acestora sunt: orificiul de intrare şi canalul. care au loc în ţeava armei şi la o oarecare distanţă de aceasta. Canalele oarbe se formează atunci când glonţul a pierdut o mare parte din viteza iniţială şi nu poate învinge rezistenţa ţintei. cu cât viteza proiectilului a fost mai mare şi unghiul de ricoşare mai mic. fără ieşire.3. cu cât densitatea obstacolului este mai mică. Ricoşarea se produce la unghiuri de întâlnire între 0 şi 35°. 11. Deraierile unghiului de respingere sunt cu atât mai mari. când glonţul este deviat de obiect. Distanţa de zbor a proiectilului este cu atât mai mare după ricoşare. – inelul de unsoare (ştergere). ricoşările din pământ sunt posibile numai la viteze de cel puţin 150–200 m/s. Cele mai importante urme secundare ale împuşcăturii. pielea poate prezenta un inel de contuzie. – 211 – . – dacă au fost trase de una sau mai multe arme.)” (Moise Terbancea). Urmele de pătrundere (canale oarbe) există când proiectilul se opreşte în obstacol. tabacheră etc. proiectilul se loveşte de un plan dur (centură. după care se înscrie pe o nouă traiectorie. – mărimea unghiului de incidenţă. atunci când. – direcţia sau direcţiile din care s-a tras. dimensiunea orificiului de ieşire este mai mare decât a celui de intrare. oglindă. Urmele de ricoşare (tangente). Urmele secundare ale împuşcăturii Urmele secundare ale împuşcăturii apar ca rezultat al acţiunii fenomenelor termice şi chimice. înainte de ieşire. formând doar un orificiu de intrare şi canalul. A doua abatere prin ricoşare depinde de sensul de rotire al proiectilului. Expertiza urmelor principale ale tragerii stabileşte: – dacă orificiile sunt produse de o armă de foc sau de altă natură. – particulele de pulbere arse şi nearse. Ricoşările din obstacole moi se fac în unghiuri de respingere foarte neregulate. Urmele de ricoşare (ricoşeurile) sunt zgârieturi şi uneori crăpături puţin adânci create de proiectilul care a lovit un obstacol sau un unghi mai mic de 45 grade. De obicei. – urmele de funingine. – dacă sunt formate de acelaşi tip de gloanţe (în situaţia mai multor orificii de intrare şi de ieşire). rămânând ca pătrunderi înfundate.

însă din cauza vitezei de deplasare a glonţului. canalul format de glonţ se prezintă ca o prelungire a canalului ţevii. ori prin aprinderea ţintei (dacă este un material inflamabil). pe primul vor rămâne urmele de ştergere. Inelul de metalizare. Flacăra ia naştere la gura ţevii. Aceste particule acţionează ca nişte proiectile cu o forţă proprie şi pot ajunge până la 1-2 m. presiunea gazelor scade brusc (de la 3000 la 800 atmosfere). format ca rezultat al ştergerii substanţelor unsuroase. canalul format se dilată. materialul ţintei (fibrele ţesăturilor de culoare deschisă devin închise. Inelul de metalizare reprezintă o depunere de metal de pe „cămaşa” glonţului pe diametrul interior al orificiului de intrare. acţiunea flăcării se manifestă sub forma unei arsuri împrejurul orificiului de intrare. La tragerile cu ţeava lipită. din care acesta este confecţionat. ţesuturile corpului omenesc se rup. În acest caz. formând pe ţesături rupturi de dimensiuni şi forme variate. rezultă o mare cantitate de gaze puternic încălzite (2500oC). fie că rămân în fibre şi amortizează lovitura. acesta „rupe” din material). Inelul de metalizare îl întâlnim în situaţiile în care glonţul întâlneşte un obstacol mai dur (mai dens) decât el.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Urmele rezultate din acţiunea flăcării: În urma arderii pulberii. Trecând prin ţintă.Unele flăcări depind de următorii factori: calitatea pulberii folosite pentru încărcarea cartuşului (pulberea cu fum produce arsuri mai întinse decât cea fără fum). Dacă tragerea s-a făcut de la distanţă mică. Dacă împuşcătura s-a executat de la o distanţă mică pe o regiune a corpului acoperită cu îmbrăcăminte. acţiunea mecanică a gazelor (sulful produs de acţiunea gazelor) lasă urme pe o distanţă mică de 5-10 cm de la gura ţevii. în jurul orificiului de intrare glonţul creează un inel de culoare închisă. le ridică şi le rup spre exterior. În stofe. din care cauză. Dacă glonţul a lovit mai multe obstacole. De reţinut că orificiul de ieşire este mai mare (în diametru) decât orificiul de intrare (la ieşirea glonţului din obiect. Urmele particulelor de pulbere nearsă. fie că formează orificii mici (când tragerea s-a executat din apropiere). iar pe al doilea urmele de metalizare. atunci cele două categorii de urme se suprapun. În cazul în care primul suport este mai dens. – 212 – . de pe suprafaţa lui. iar uneori se carbonizează în cazul tragerilor cu armele ce folosesc cartuşe încărcate cu pulbere cu fum. Urmele rezultate din acţiunea gazelor: Odată cu ieşirea glonţului din ţeava armei. corp uman etc. cât şi a dislocării şi depunerii unor particule de metal. a particulelor de funingine şi praf. iar în cazul folosirii pulberii fără fum arsurile se observă când s-a tras de la distanţă de 3-10 cm). iar orificiul de intrare se desface şi ia formă neregulată. de la distanţa până la 1 m. aceste particule. prin oxidarea acestora la ieşirea în atmosferă. gazele pătrund sub haine.

caz în care ea trebuie căutată în jurul locului faptei.). Urmele unsorii se formează ca stropi în jurul orificiului de intrare. în zăpadă. pe drumul parcurs de acesta sau în alte locuri aplicând următoarele metode: cu ochiul liber. care să conducă la obţinerea imediată a unor date referitoare la timpul scurs din momentul tragerii. vopsea etc. glonţul transportă o parte din unsoarea aflată în canalul ţevii şi o depunere pe ţintă în jurul orificiului de intrare. Operaţiuni tehnico-criminalistice ce trebuie executate în legătură cu urmele armelor de foc Descoperirea şi conservarea urmelor împuşcăturii a) Arma trebuie căutată amănunţit atât la locul unde s-a găsit victima. cu mijloace tehnice. ape curgătoare. cât şi la locul unde se află urmele lăsate de făptuitor. În cazul sinuciderilor sau al morţilor accidentale. În cazul armelor de foc bine întreţinute. Armele se mai pot căuta în fântâni. electromagneţi cu putere mare de atracţie. 11. biologice (sânge.). sinucigaşul poate să arunce arma din mână. la tragere din apropiere. arma de foc va fi verificată dacă este încărcată sau nu. în scorburi de copaci. Alteori acestea ajung în locuri unde nu se văd uşor (în iarbă. La tragerile din apropiere urmele de unsoare rămân în formă de mici stropi. Căutarea urmelor pe arma de foc se face de regulă. folosindu-se pentru descoperirea lor detectoare de metale. arma se găseşte de regulă. Uneori rămân în aruncătorul armei sau trăgătorul le aruncă prin apropiere.V. materie (sol. îngropate în pământ. după care se trece la examinarea acesteia pentru descoperirea urmelor specifice tragerii. lampa cu radiaţii U. uneori până la o distanţă de 150 cm. b) Cartuşele.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Urmele de unsoare. Imediat ce a fost găsită. între diferite obiecte casnice etc. în imediata apropiere a victimei sau chiar în mâinile acesteia. fire de păr). prin observarea directă cu ochiul liber sau cu ajutorul unor mijloace optice (lupă. tuburile trase ori proiectilele se caută începând cu zona unde se bănuieşte că a stat cel care a tras şi se continuă cu împrejurimile acesteia. În cazul simulării unui atac din partea unei terţe persoane. persoana făptuitorului şi cea a victimei. microscop. tuburile pot fi aruncate mai aproape sau mai departe în stânga sau în dreapta. cu ajutorul câinelui de urmă. a eventualelor urme digitale. – 213 – . ascunse în diverse obiecte.). În funcţie de tipul şi marca armei cu care s-a tras. acoperite cu vaselină sau unsoare.4. haznale. (pe direcţia trăgătorului în funcţie de poziţia orificiului pragului aruncător. care conţin elemente caracteristice compoziţiei uleiului folosit pentru conservarea armei şi a muniţiei. la domiciliul făptuitorului.

în mobilier.5 m căutându-le pe ţinta şi pe obiectele de la faţa locului cu ochiul liber. Uneori pentru descoperirea urmelor secundare ale împuşcăturii este necesară aplicarea în laborator a unor metode speciale (fizice şi chimice). aceasta se topeşte. când acestea sunt acoperite cu zăpadă. pentru evidenţierea funinginii. în îmbrăcămintea sau în corpul victimei. În cazul folosirii unei arme cu glonţ. ce se găsesc în pulbere (în acest caz apar pete de culoare roşu-oranj). – 214 – . c) Urmele secundare ale împuşcăturii. pe sau în pământ. mirosul de pulbere. – descoperirea ţesăturii într-o soluţie de acid azotic concentrat cu alcool etilic. alicele se găsesc fie înfipte în obiectul lovit. fie căzute lângă obiect (dacă acesta este un corp dur). de funingine etc. din buzunar. 10-15 m în direcţia tragerii datorită agresiunii dezvoltate de arderea pulberii.). În anumite situaţii. pe acestea trebuie căutate urme recente ale împuşcăturii: urmele create de anumite piese ale armei (percutor. în cazul când tragerea s-a efectuat sub distanţa de 1 – 1. în iarbă. de la caz la caz. pe alte regiuni ale corpului ori pe îmbrăcămintea acestuia. lupa sau lampa cu radiaţii U. se foloseşte detectorul de metale. în cadavru sau înfipte în obiectele din jur etc. nu arde în timpul exploziei. Pentru a verifica dacă proiectilul se află într-un anumit loc. pentru a evidenţia urma de funingine. cum sunt: pe podeaua încăperii sau înfipte în ea. se descoperă de regulă. – urmele unsorii de armă pot fi evidenţiate sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. În cazul folosirii unei arme de vânătoare. Locurile unde se află aceste urme depind de modul cum s-a efectuat tragerea (cu mâna întinsă ori lipită de corp. pâslă. prin haină etc. hârtie). – folosirea unor reactivi chimici-pentru identificarea azotaţilor. cum sunt: – fotografierea materialului de culoare închisă sub acţiunea radiaţiilor infraroşii. gheara extractoare).V. Porţiunile de teren unde se presupune că au pătruns proiectilele. se sapă şi se cern cu grijă. Căutarea proiectilului se continuă şi pe o rază de 5 – 10 m din imediata apropiere a locului săvârşirii faptei. în tavan sau pereţi. În cazul folosirii armelor de vânătoare. bura (formată din câlţi. la distanţa de cca. carton. Aceste urme pot fi descoperite şi de medicul legist la examinarea amănunţită a corpului victimei. ci este aruncată din ţeavă în urma alicelor. în tocul uşii sau ferestrei. proiectilele pot fi descoperite în diferite locuri. urmele secundare ale împuşcăturii pot fi descoperite şi pe mâna trăgătorului sau. prezentând o fluorescenţă bleu-albăstrui în formă de inel sau pete.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi După descoperirea tubului sau tuburilor trase.

Pentru aceasta trebuie să se constate din ce parte a venit proiectilul şi sub ce unghi a lovit ţinta. Interpretarea urmelor împuşcăturii a) Interpretarea urmelor principale ale împuşcăturii ne poate oferi date şi indicii privind: Stabilirea direcţiei şi a unghiului de tragere Stabilirea direcţiei şi a unghiului de tragere este o operaţiune complexă şi presupune raportarea unghiului de contact al glonţului la ţintă şi la poziţia probabilă a victimei în momentul împuşcăturii. cu condiţia stabilirii poziţiei ţintei în momentul lovirii ei de către proiectil. capătă unele deformaţii longitudinale. dacă nu suferă alte modificări ulterioare. găsite în câmpul infracţiunii. Determinarea tipului. Proiectilul care a trecut prin ţeava unei arme.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi După descoperirea urmelor principale şi secundare ale împuşcăturii. forma şi greutatea tubului tras indică tipul armei folosite: puşcă pistol sau revolver. după comiterea faptei. aplicându-se procedeele folosite la conservarea celorlalte categorii de urme. Deci. Rezolvarea acestei probleme necesită conlucrarea între medicul legist şi criminalist şi impune examenul metodic şi sistematic la faţa locului. iar altele au ghinturile ţevii răsucite spre dreapta (dextrogire). furnizează date despre tipul. măsurând cu micrometrul partea cea mai groasă a proiectilului. se poate presupune c ă: – infracţiunea a fost comisă cu o armă care nu aruncă tuburi trase. Unele arme au ghinturile ţevii răsucite spre stânga (sinistrogire). Ca o particularitate. se poate interpreta că a fost folosită o armă cu ţeava retezată sau o armă normală. – infractorul. În cazul descoperirii unor proiectile deformate şi chiar sfărâmate. pentru conservarea urmelor din interiorul acesteia (pentru conservare nu se introduc dopuri sau alte obiecte pe canalul ţevii pentru a nu distruge urmele secundare). indică cu precizie construcţia interioară a ţevii armei cu care s-a tras. se poate stabili – de regulă – calibrul armei. Canalul orb determină singur şi sigur direcţia din care a venit proiectilul. Urmele ghinturilor şi ale plinurilor pe proiectil. a adunat tuburile trase. – 215 – . la gura ţevii se aplică un manşon de hârtie sau cauciuc. dar glonţul a lovit un obstacol şi prin ricoşare a ajuns în corpul victimei. precaut. marca şi modelul armei. Când la locul infracţiunii nu se găsesc tuburi trase. mărcii. Lungimea pasului (unghiul de răsucire a ghinturilor în raport cu axa longitudinală). Mărimea. modelului şi calibrului armei cu care s-a tras Aceste elemente se pot determina cu ajutorul proiectilelor. tuburilor trase sau a cartuşelor nefolosite. acestea se conservă.

Exemplu: Cetăţeanul S. în momentul împuşcării. Cu – 216 – . apoi s-au numărat câte bucăţi. Identificarea persoanei care a folosit o armă de foc. calibrul şi tipul armei se determină după: – diametrul burelor şi rondelelor. a fost găsit rănit la piciorul stâng. cu ţeava lipită sau de la mică distanţă (5 – 30 cm).Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi La armele de vânătoare.) se găsesc toate categoriile de urme secundare. Calibrul armelor de vânătoare cu alice a fost calculat şi stabilit astfel: s-au fabricat sfere din oţel cu diametrul egal cu diametrul interior al diferitelor ţevi de arme de vânătoare. atunci când între corpul lovit şi ţeava armei. dimensiunea suprafeţei de împrăştiere a alicelor va permite să se deducă distanţa de la care s-a tras (exemplu: la 5m. se poate constata chiar la distanţa de peste 1 m. Astfel sferele mari erau 12 bucăţi la pfund. prin aceea că se poate stabili dacă este vorba de omor sau sinucidere.5 kg). accidentare etc. se pot găsi urme de funingine şi granule de pulbere nearsă.A. Printre urmele ce indică această distanţă. Cantitatea de funingine scade pe măsura îndepărtării de orificiul de intrare a glonţului iar raza petei de funingine din jurul acestui orificiu creşte proporţional cu distanţa de la care s-a tras. Tragerea se consideră executată de la distanţă mică. cu ajutorul urmelor secundare ale împuşcării prezintă o importanţă deosebită pentru soluţionarea cazurilor în care pe corpul unei persoane s-au găsit urme de împuşcare. obiecte etc. Pe mâna trăgătorului care a efectuat chiar numai o singură tragere. judeţul Vâlcea în vârstă de 30 ani. mai importante sunt cele provocate de acţiunea mecanică a gazelor şi depunerile de funingine. se apreciază că tragerea s-a executat cu ţeava lipită de aceasta. se află o distanţă de 1 – 2m. automutilare. Acţiunea particulelor de pulbere. respinse de suprafaţa corpului în care s-a tras. b) Interpretarea urmelor secundare ale împuşcăturii ne poate oferi date privind: Determinarea distanţei de la care s-a tras Când pe ţintă (corp uman. ce intră într-o unitate de măsură a greutăţii. – calibrul armelor de vânătoare cu alice este egal cu numărul sferelor de oţel. împrăştierea este de 2 cm). – tubul folosit care a fost aruncat sau pierdut de trăgător. sfere din oţel de o anumită mărime sunt într-un pfund (unitate de măsură a greutăţii egală aproximativ cu 0. din comuna Drăgăşani. mai ales când s-a folosit pulbere cu fum. având diametrul egal cu cel al ţevii armei. Determinarea orificiului de intrare a glonţului. Dacă tragerea a fost executată cu o armă de vânătoare. cultivat cu gogoşari. pe terenul său. iar cele mai mici 16 bucăţi şi aşa mai departe.

acesta a rămas infirm. ger.). raza de răspândire a alicelor pe ţintă. În urma examinării acestuia s-a stabilit că pârghia de siguranţă era în poziţia „neasigurat”. starea timpului (timp senin. cartuş. Urmele armelor de foc descoperite la faţa locului se fixează prin procedeele cunoscute.6. a indicat şi locul unde îngropase sistemul improvizat de percuţie. pentru a se sustrage de la satisfacerea serviciului militar. tuburi arse. inscripţiile de pe tub. stabilinduse că tragerea s-a efectuat de la 5 – 10 cm. 6. – 217 – . procedee şi tehnici de executare a fotografiilor.) condiţiile în care su descoperit (îngropate. Ulterior S. folosit pentru a se automutila. ninsoare. proiectilele etc. vânt etc.). Prin examenele şi analizele de laborator.15 m faţă de cadavru. s-au evidenţiat însă. în încărcător se aflau 4 cartuşe şi un cartuş în camera cartuşului. iar încheierea lui nu necesită mijloace deosebite. Cu ocazia cercetărilor victima a declarat că a fost împuşcată de o persoană care venise să fure gogoşari şi căruia nu i-a putut distinge semnalmentele.50 m faţă de noptieră. videogramei. urmele de pe ea. a înregistrărilor pe bandă de magnetofon) precum şi prezenţa altor categorii de urme. pentru descoperirea urmelor a fost necesară examinarea în laborator. La distanţa de 2.35 mm”. pe covor. a recunoscut că s-a automutilat. P. operaţiunile tehnico-criminalistice executate la faţa locului (metode de măsurare. Întocmirea lui se face în strictă conformitate cu prevederile art. Pus în faţa acestei probe S. s-a descoperit un tub cartuş. b) Prin descriere în rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice: În situaţiile când. videofilmului judiciar. ploaie. dacă era asigurată sau neasigurată. cu următoarele particularităţi: a) Prin descrierea în procesul-verbal de cercetare la faţa locului: Aceasta oferă posibilităţi nelimitate de a descrie orice aspect constatat la faţa locului. rezultatele acesteia se materializează într-un raport de constatare tehnico-ştiinţifică balistică.5 m de capul cadavrului şi 0. Fixarea urmelor împuşcării. iar capsa prezintă urmă de percutare …”.A. 6. pe pardoseala dormitorului şi sub scaunul aflat în dreptul ferestrei. forma şi aspectul orificiului de intrare şi ieşire. Exemplu: „…În dormitor. Pe spatele acestuia se află gravat „cal. seria) dacă avea cartuş pe ţeavă sau nu. la distanţa de 1. în jurul orificiului de intrare al proiectilului urme secundare ale împuşcăturii. 91 şi 131 C. locul unde a fost descoperită. deoarece se află la o distanţă prea mare. Pe spatele acestor cartuşe se află gravat –cal. În cuprinsul procesului-verbal de cercetare la faţa locului se va descrie arma de foc descoperită (marca.. s-a descoperit un pistol ce are gravat pe manşon – BROWNING-cal. P. model 1906.A. în mâl etc.35mm. prezenţa şi caracteristicile urmelor secundare ale împuşcăturii.35 mm – iar capsele nu prezintă urme de percutare. uzura. aspectul şi dimensiunile proiectilului şi tubului tras.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi toate îngrijirile acordate de medic. numărul urmelor (arme. în apă.

fixându-se pentru a nu se mişca în timpul transportului. hârtie foto etc. – videofilmul judiciar. în vederea examinării lor. În caz pozitiv se va proceda la extragerea cartuşului din camera cartuşului. tuburile cartuş). beţe.). c) ridicarea obiectelor purtătoare de urme ale împuşcăturii (de exemplu: arma cu care s-a tras. Introducerea în canalul ţevii. este interzisă. – 218 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi c) Fixarea cu ajutorul mijloacelor tehnice: În practica criminalistică se pot folosi următoarele mijloace tehnice de fixare: – fotografia judiciară. la ridicarea şi ambalare se vor respecta o serie de reguli specifice. arma va fi înfăşurată în vată sau hârtie curată şi introdusă într-o cutie. prin redarea cât mai exactă a imaginii locului faptei şi a caracteristicilor individuale ale urmelor create prin folosirea armelor de foc. în lipsa acestuia. se pot aplica următoarele procedee şi tehnici: a) ridicarea urmelor prin fotografiere sau videofilmare la scară. dacă are toate piesele componente. Ca o regulă generală la ridicarea şi ambalarea unei arme de foc prima operaţiune ce se va executa este verificarea armei dacă are cartuş în camera cartuşului (dacă este încărcată). apoi cartuşul din camera cartuşului). În continuare se verifică dacă arma este asigurată. tampon de vată. cu o batistă pentru a evita distrugerea urmelor existente pe armă sau crearea de noi urme. Arma va fi descărcată cu mare prudenţă (se scoate încărcătorul. cartuşele. iar pentru conservarea reziduurilor din canalul ţevii. se va aplica un degetar de cauciuc sau bandă adezivă ori o hârtie care se va lega cu sfoară. Arma de foc se ridică cu ajutorul unui cleşte cu buze late. ştampilează şi se sigilează. Coletul se etichetează. d) ridicarea prin transferare (de exemplu: urmele de funingine cu ajutorul foliei adezive. fără ca arma să se îndrepte spre vreo persoană sau să fie privită pe ţeavă. proiectilele. a unui dop. Ridicarea şi ambalarea urmelor împuşcăturii. obiectul în care se află înfipt glonţul etc. – schiţa locului faptei. Pentru ridicarea urmelor create prin folosirea armelor de foc. După examinarea şi conservarea urmelor. La fel se ambalează şi armele ridicate de la persoanele bănuite. b) ridicarea urmei ca atare (arma. Toate acestea se anexează la procesul-verbal de cercetare la faţa locului pentru asigurarea mai bunei înţelegeri a textului acestuia.). cauciucate sau. În funcţie de natura urmei sau a obiectului purtător.

să ofere garanţia (siguranţa). Proiectilele care au pătruns într-un cadavru sau au rămas în corpul unei persoane. ele trebuie să îndeplinească două condiţii: 1. când detaşarea nu este posibilă. sau prin desprinderea din obiect a porţiunii care poartă urmele respective. se sapă cu o daltă în jurul proiectilului pătruns în lemn sau în zid. aceasta va fi lipită cu o coală de hârtie. – prin extragere. cutii. Dacă proiectilul a pătruns într-un obiect mic. pentru a nu se destrăma şi a mări prea mult orificiul. uşor de transportat.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Proiectilele care nu sunt înfipte în obstacole. iar forma urmei se ridică prin fotografiere şi cu ajutorul mulajului de plastilină. ambalaje care se etichetează şi se sigilează. după care sticla se scoate din ramă. se împachetează în aşa fel încât orificiile create prin împuşcare să nu se afle în regiunile îndoite. ulterior al identificării criminalistice. apoi în hârtie sau plicuri. – 219 – . Pentru extragerea proiectilelor din obiecte mai mari. Acestea se împachetează în vată. se aplică următoarele tehnici: – prin decupare (detaşare). Tuburile arse se ridică asemănător proiectilelor. după care se sigilează şi etichetează. Obiectele de îmbrăcăminte perforate de proiectil (după ce au fost descoperite). Fiecare obiect sau urmă este ambalat separat formându-se colete separate. Când glonţul a perforat sticla unui geam. se ridică cu mâna înmănuşată. Urmele secundare ale împuşcăturii vor fi ridicate împreună cu obiectul pe care s-au creat. să existe posibilitatea ca ele să poată fi comparate cu celelalte obiecte cu care se aseamănă. proiectilul este extras cu ajutorul unui patent sau cleşte pentru extras proiectilele (elefant) cu buzele acoperite cu cauciuc pentru a nu produce zgârieturi. că provin de la obiectul ce trebuie identificat. ţinându-le de extremităţi. în întregime sau numai partea care interesează. pentru a nu se desface în cioburi. se ridică eventualele resturi metalice. se extrag cu un cleşte special (de către medicul chirurg sau de către medicul legist). Din urmele de ricoşare. Obţinerea modelelor de comparaţie Pentru ca aceste modele de comparaţie să poată fi folosite în procesul comparării şi. se va ridica împreună cu acel obiect. jur-împrejur la 2-3 cm distanţă de orificiul format de proiectil pentru a nu-l zgâria. 2.

tuburi ori proiectile se găsesc şi alte urme etc. prin folosirea armei de foc s-a provocat vătămarea corporală sau moartea uneia sau mai multor persoane. 11. în funcţie de distanţa de tragere. la cererea organului de cercetare penală. marca. Tragere experimentală se execută într-o încăpere special destinată acestei activităţi sau în poligonul de tragere. alături de examinarea – 220 – . Problemele ce se pot rezolva prin examinarea armelor de foc şi ale urmelor acestora Specialistului sau expertului criminalist îi pot fi puse o serie de întrebări privind: – tipul. unsoare. cartuşe. – numărul şi ordinea împuşcăturii. iar gloanţele vor fi captate într-o cutie din lemn umplută cu bumbac. – tuburile şi/sau proiectilele trase. descoperite şi ridicate de la faţa locului. câlţi. neexistând pericolul formării pe acestea de striaţii suplimentare. expertului criminalist trebuie să i se trimită următoarele: – arma în litigiu. Stabilirea împrăştierii alicelor la armele de vânătoare se face executând tragerea în panouri în care s-au prins bucăţi de carton alb sau pânză albă (50x50 cm Până la 1x1 m)..5. pulbere. corespunzătoare tipului şi calibrului armei în litigiu. – direcţia şi distanţa de tragere. cauciuc sau vată. – dacă arma cuprinde piesele originale. în scopul de a stabili dacă tuburile şi proiectilele descoperite la faţa locului au fost sau nu trase cu arma în litigiu. – dacă pe armă. – 6-10 cartuşe netrase. ele putând fi astfel uşor de găsit. – dacă tuburile şi proiectilele ridicate de la faţa locului au fost trase cu arma în litigiu. – starea tehnică a armei sau cartuşului. flacără). Pentru aceasta.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Modelele de comparaţie se obţin de către expertul criminalist. În situaţiile în care. – dacă pe hainele şi corpul victimei sau persoanei suspecte există urme lăsate de factorii suplimentari ai împuşcăturii (funingine. modelul şi calibrul armei sau cartuşului. uneori mai mare. – dacă se poate declanşa o împuşcătură accidentală sau dacă poate folosi cartuşe de alt calibru. Tuburile trase se captează într-un săculeţ anume destinat.

precum şi urmele suplimentare ale împuşcăturii. cu ţeava lipită sau de la mică distanţă (5–30 cm). Obstacolul va prezenta urme de suprafaţă cu atât mai mari. prin trageri experimentale. Privind prin tub. . 100 m pentru armele automate) se foloseşte metoda vizării directe prin intermediul unui tub de hârtie introdus prin ambele orificii. Virgil Dragomirescu. executate prin lipirea ţevii armei de obiect. La armele de vânătoare. Pentru distanţe mici (50 m pentru pistoale. Pe mâna trăgătorului care a efectuat trageri repetate cu ţeava lipită sau de la mică distanţă şi în cursul cărora a încărcat sau descărcat arma. Dacă sunt perforate două obiecte aflate la distanţe mai mari. – 221 – .împuşcături de la mică distanţă. pentru a crea modele de comparaţie pe baza urmelor suplimentare. Medicină legală. 1992). cu cât distanţa de tragere a fost mai mare (Camil Suciu).împuşcături de la distanţă (peste 5 m). determinarea distanţei se face prin introducerea unei tije în canalul orb şi vizarea în prelungirea acesteia. . la care întâlnim urme suplimentare ca: imprimarea gurii ţevii armei sau afumări şi arsuri aproape suprapuse: (până la 1. În canalele mai lungi. se va determina cu precizie direcţia din care s-a tras. cu excepţia urmelor depuse de proiectil.5 m). Distanţa de la care s-a tras se mai poate aprecia şi în raport cu efectul perforant al proiectilului.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi balistică a armei şi urmelor create de folosirea acesteia. Pentru stabilirea direcţiei de tragere se vor analiza orificiile de intrare şi de ieşire ale proiectilelor.împuşcături fără distanţă (distanţă zero). distanţa de tragere se apreciază după gradul de dispersare a alicelor (a se vedea Vladimir Beliş. caracteristice obiectelor cu o grosime mare. urmele de funingine şi particulele de pulbere arsă sunt foarte accentuate (Vasile Măcelaru). urmele sunt unite cu o sfoară. cu ţeavă lisă şi cu proiectilele formate din alice sau mitralii. sau canalele oarbe. când factorii suplimentari ai împuşcăturii nu mai acţionează. canalele oarbe şi gravitatea leziunilor. Pe mâna trăgătorului care a efectuat chiar şi o singură tragere cu un pistol de calibru 7. Stabilirea distanţei şi a direcţiei de tragere Prin distanţă se înţelege intervalul spaţial parcurs de proiectil de la gura ţevii până la obstacol: . se reţin şi elemente de caracter medical referitoare la victimă: orificiul de intrare şi cel de ieşire. Bucureşti. distanţând fiecare tragere cu 10 cm. de-a lungul căreia se vizează. se pot găsi urme de funingine şi granule de pulbere nearsă.62–9 mm. apreciate după acţiunea urmelor suplimentare.

precum şi de fenomenul ricoşării.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În aprecierea distanţei de tragere se va ţine seama şi de factorii care determină schimbări de direcţii. – 222 – . sensul mişcării giratorii a proiectilului. vântul. în afară de rezistenţa aerului şi gravitaţia pământului. cum sunt: ploaia.

– oase şi organe. („amprenta genetică”). în explozii şi incendii.D. spermă şi firele de păr. spermă.N. – păr cu foliculi (rădăcină). – urină şi salivă. tâlhărie. în accidente rutiere. Dacă acest material biologic existent la faţa locului sau prelevat de la persoane nu este recoltat şi conservat în mod corect. – spermă şi pete de spermă.N. păr etc. dar şi la calitatea elementelor ştiinţifice de individualizare. Urmele de natură biologică ce pot fi supuse analizei A. Urmele biologice 12. sânge.12. piele. Descoperirile ştiinţifice ale ultimilor ani au demonstrat că urmele biologice conţin suficiente elemente de individualizare. – este necesară o cantitate foarte mică de material. – urmele sunt rezistente la condiţiile exterioare. – natura probelor care se pretează la determinări este foarte diversă (salivă. Determinarea profilului A. viol. nu va îndeplini condiţiile cerute de examinarea de laborator. – 223 – . 1.).D. sunt: – sângele şi petele de sânge. se poate afirma că cele mai importante urme sunt cele de sânge. loviri). Această identificare este cunoscută sub denumirea de „identificarea pe baza profilului A.N. prezintă din punct de vedere criminalistic. următoarele avantaje: – permite identificarea persoanei care a creat urma. fără a fi necesare date suplimentare despre aceasta.D. – ţesuturi şi celule. de muncă. iar examinarea acestora permite inclusiv identificarea persoanei (animalului sau plantei) de la care provine. – urmele pot fi păstrate timp îndelungat. salivă. Noţiunea şi importanţa urmelor biologice Raportat la frecvenţa cu care sunt întâlnite în cazul săvârşirii infracţiunilor de violenţă (omor. de circumstanţiere a modului de săvârşire a faptei.

Urmele biologice de natură umană includ: 1. se poate determina zona anatomică sau organul din care provine. în apropiere de cadavru sau pe obiectele presupuse a fi fost folosite la săvârşirea faptei. secreţii). Operaţiuni tehnico-criminalistice ce se desfăşoară în legătură cu urmele biologice Urmele de sânge. tulpini etc. prezenţa alcoolului sau a unor microbi. De aceea organele de urmărire penală trebuie să cunoască pe lângă valoarea de identificare a acestor urme. pentru că nu are globule roşii. găsit adesea la faţa locului. pene. păr. unghii.). ceea ce îi conferă un – 224 – . Astfel. prin urmă biologică se înţelege „orice urmă materie”. timpul (cu aproximaţie) care s-a scurs de la săvârşirea faptei. bacterii de bălegar).3.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 12. vomismentele etc. care ne ajută să deosebim urmele de sânge uman de sângele provenit de la alte vieţuitoare. c) urme biologice de natură vegetală (sevă. 4. Principalele sale componente sunt plasma şi elemente celulare: globulele roşii numite şi hematii sau eritrocite. sputa. globule albe numite şi leucocite şi trombocitele. secreţia nazală. De asemenea. 3. produse de secreţie: saliva. Astfel. sperma. şi câteva noţiuni privind proprietăţile fiziologice şi compoziţia sângelui. ramuri. d) urme biologice de natură bacteriană (bacterii din sol. 2. iar cel venos este mult mai închis. 12. grupa sangvină. ţesuturile moi: sânge. b) urme biologice de natură animală (sânge. pielea. natura lor (arterial si venos). dacă provine de la o persoană sau persoane diferite etc. ceea ce reprezintă a 13-a parte din greutatea corpului. După natura lor. sângele de la pasăre. sângele arterial este mai deschis la culoare. urmele biologice sunt: a) urme biologice de natură umană. fecalele. masă cerebrală. produsele de excreţie: urina. Urmele de sânge au valoare de identificare datorită posibilităţilor de a determina regiunea anatomică sau organele din care provin. ţesuturi dure: fire de păr. flori. poate fi cu uşurinţă deosebit de sângele uman. frunze. oase. ţesuturi musculare. Sângele omului are caracteristici proprii. laptele matern. O persoană adultă poate avea o cantitate de 4-5 l sânge. Categorii de urme biologice Din punct de vedere criminalistic. 2. de exemplu. sângele provenit de la creier conţine în plus fibre sau celule nervoase. În raport de compoziţie şi de alte criterii de diferenţiere..

în picioare. Căutarea urmelor de sânge. De asemenea. care pot fi evidenţiate la examenul de laborator sau prin folosirea lămpii ultraviolete. La căutarea urmelor de sânge se porneşte de la studiul suporturilor pe care se pot forma. care fac posibilă diferenţierea petelor ce par a fi de sânge. Urmele de sânge de pe îmbrăcăminte sau de pe alte suporturi pot fi distruse. unul culcat şi altul în picioare etc.). rămân urme caracteristice. Căutarea urmelor de sânge nu întâmpină dificultăţi atunci când sunt proaspete. capătă formele de stea cu ramificaţii. urmele de sânge pot avea forme de baltă. lampa cu raze ultraviolete sau diferiţi reactivi. Este mai dificilă căutarea atunci când sunt indicii că au fost şterse. După ce a ieşit din organism. După natura lor (sânge arterial sau sânge venos) şi cantitatea de sânge scurs în afara corpului. vizibile. dâre (mânjituri) sau picături. îşi schimbă culoarea caracteristică. evidenţierea. tratate cu substanţe chimice. la locul unde a fost descoperită victima. în raport de natura suportului. Organele de urmărire penală trebuie să cunoască procedeele folosite pentru căutarea. poziţia pe care o are victima faţă de suportul pe care se găsesc urmele (în picioare. pe când cel de provenienţă arterială. dacă prezintă leziuni deschise.). poziţia pe care o aveau victima şi agresorul în timpul săvârşirii faptei (faţă în faţă. proporţional cu trecerea timpului. Oricare ar fi procedeele folosite pentru a face să dispară petele de sânge. până la dispariţie prin folosirea unor substanţe chimice sau prin simpla spălare cu apă. cunoscându-se faptul că pe un teren înclinat se formează şiroaie de sânge. în cursul cercetărilor la faţa locului. Dârele (mânjiturile) se formează în timp ce persoana care a suferit leziuni s-a târât în încercarea de a se salva. ori cadavrul a fost târât de făptuitori pentru a fi ascuns. – 225 – . ale căror dimensiuni diferă după înălţimea şi distanţa la care se afla suportul. Picăturile au forme şi dimensiuni caracteristice după natura lor (sânge arterial sau venos). spălate. sângele de provenienţă venoasă formează urme cu forme bine conturate. Din generalizarea practicii judiciare a rezultat că. de cele reale. pe obiectele presupuse a fi fost folosite la comitere faptei. urmele de sânge pot fi găsite pe corpul şi pe îmbrăcămintea victimei şi a agresorului. dârele de sânge pot proveni de la porţiunile corpului ce prezintă leziuni şi pe care victima sau făptuitorul le atinge de anumite obiecte în cursul unor mişcări involuntare sau intenţionate. fixarea şi ridicarea urmelor de sânge.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi timp de coagulare mai îndelungat. De asemenea. datorită presiunii cu care este aruncat în afara corpului. ştiut fiind faptul că se folosesc procedee diferite pentru distrugerea lor: ştergere. căpătând culori tot mai închise. sângele se oxidează. pe drumul parcurs de victimă şi agresor. De aceea se folosesc surse de iluminat. culcat etc. tratare cu substanţe chimice sau arderea obiectelor purtătoare. spălare. De cele mai multe ori. Toate acestea vor fi examinate cu deosebită atenţie. Balta de sânge se produce atunci când s-a scurs o cantitate de sânge mai mare şi poate avea forme relativ rotunde sau fără contur.

pe covoare. De asemenea. poate proveni şi de la agresor. sângele se usucă. victima fiind încă vie. Uscat – după trecerea unui interval de timp mai mare. Lipsa urmelor de sânge de la un cadavru ce prezintă asemenea leziuni constituie o aşa-numită împrejurare negativă (controversată). de mărimea suprafeţei pe care este întins. ştiindu-se faptul că pot fi spălate sau şterse cu substanţe chimice. În câmp deschis sau în pădure. autovehiculele vor fi cercetate atât în interior. cât şi pe suprafeţele mai expuse contactului cu victima şi producerii urmelor. lampa cu raze ultraviolete şi reactivi. sângele se coagulează. care se caracterizează printr-o întârziere sau absenţă totală a coagulării sângelui. cât şi la persoanele bănuite că au participat la săvârşirea faptei. cu surse de lumină corespunzătoare sau lămpi cu raze ultraviolete. atunci când cercetarea se face imediat după comiterea infracţiunii. după care au părăsit locul faptei. această stare a sângelui se poate datora unei boli a sângelui. Coagulat – la ieşirea din vasele sanguine într-un interval relativ scurt. dacă cantitatea de apă este suficient de mare pentru a împiedica sângele să se coaguleze. sângele poate fi întâlnit în următoarele stări: Lichidă – rareori. De asemenea. Stările formale în care pot fi întâlnite urmele de sânge la locul infracţiunii. par) poartă urme de sânge provenit de la victimă. se vor căuta urmele de sânge pe cărarea de paşi sau pe drumul presupus a fi parcurs de victimă şi agresor. – 226 – . De aceea. La locul faptei. frunze sau flori. Obiectele folosite la săvârşirea faptei (topor. când sângele a căzut într-un vas sau pe un loc unde exista apă. aceasta în funcţie de cantitatea de sânge. pereţi sau tavan. Mai trebuie căutate urme de sânge şi în depozitul subunghial atât la victimă. la fel de bine. petele de sânge vor fi căutate pe lenjeria de pat. de locul unde s-a format urma. de influenţa factorilor de mediu etc. care să pună în evidenţă prezenţa sângelui. bineînţeles. de natura suportului. iarbă. La o perioadă mai mare. precum şi pe mobilier. Pe lângă examinarea cu ochiul liber. condiţiile de mediu. autovehiculele pot fi folosite la transportarea cadavrului. În încăperi. care duce la concluzia că fapta nu s-a săvârşit la acel loc. denumite hemofilie.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi urmele de sânge se găsesc pe corpul şi îmbrăcămintea omului (victimă sau agresor). Pe corpul victimei urmele de sânge trebuie căutate ori de câte ori sau produs leziuni ale pielii. în cazul în care faptele s-au săvârşit în mai multe etape. Pe traseul parcurs de victimă. urmele de sânge vor fi examinate cu atenţie deosebită. în funcţie de cantitatea de sânge. O atenţie deosebită trebuie acordată căutării urmelor de sânge pe autovehiculele presupuse a fi fost angajate în producerea unor vătămări corporale sau uciderea unor persoane. se prezintă sub forma lichidă. ţesuturilor sau organelor. cuţit. dar. vor fi folosite procedee tehnice adecvate. Pe îmbrăcăminte. urmele de sânge vor fi căutate pe sol. Când există bănuiala că au existat urme de sânge se vor folosi surse de lumină adecvate.

mai ales. sângele putrezeşte.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Pe suporturile neabsorbante ia aspectul unor cruste bine prinse. împroşcături. cămăşi. întrucât sângele. Un suport absorbant (pământul. În general. examinarea acestor urme se face în raport de leziunile găsite pe cadavru. stropi). rochii. formându-se depozite mari care nu pot fi văzute. sângele ţâşneşte şi împroaşcă obiectele din jurul victimei. Împroşcăturile – se produc când. ca materialele textile (ţesături. Formarea ei presupune ca sursa sângerării să aibă poziţie relativ stabilă faţă de suport. Formarea bălţii de sânge depinde de poziţia victimei şi. mânjituri. Putem stabili dacă între sensul dârei şi poziţia în care a fost găsit cadavrul există sau nu concordanţă. duşumeaua. Dâra (dârele) de sânge – se formează când sursa de sânge se află în mişcare. O mare atenţie în examinarea acestor urme şi în aprecierea cantităţii de sânge trebuie acordată suportului. în special a umezelii. dâre. deşi nu sunt absorbante. de înclinarea şi felul suprafeţei suportului. Mărimea bălţilor depinde de cantitatea de sânge şi. batiste etc. de natura. mărimea şi localizarea leziunilor. lipsei curenţilor de aer. din cauza condiţiilor externe. umple regiunile cele mai joase ale suportului. suferă un proces de descompunere datorită bacteriilor şi ciupercilor de mucegai. locurile unde s-a oprit persoana care a pierdut sângele respectiv. cearşafuri. deşi nu au o formă regulată. parchetul. ele pot fi întâlnite sub formă de: bălţi. Examinarea ei ne poate indica poziţia iniţială a victimei. Putrefiat – în unele situaţii. în urma loviturilor aplicate. iar când cantitatea de sânge a fost mai mare. ca atare. printre crăpăturile cărora sângele se scurge. Suprafeţele absorbante. nisipul. Balta de sânge – se formează când sângerarea este foarte puternică şi cantitatea mare. covoarele) diminuează sensibil cantitatea de sânge. stropi. În funcţie de starea în care va fi găsit sângele din urme vor exista diferenţe şi în activităţile de ridicare şi ambalare ale acestora.) se îmbibă cu sânge în stare lichidă şi prin uscarea acestuia ele devin aspre şi rigide la pipăit. prin structura lor pot ascunde o parte din sângele care în mod normal s-a scurs. Această stare prejudiciază foarte mult exploatarea ulterioară a urmelor de sânge. urmele. Formarea lor se datorează – 227 – . Prin urmare. ca orice lichid ce se scurge. pentru a stabili cu aproximaţie dacă acestea puteau determina cantitatea de sânge scursă sau dacă sângele descoperit în jurul cadavrului este insuficient faţă de scurgerea pe care în mod normal ar fi determinat-o leziunile respective. această esenţă prezintă o reţea fină de crăpături. dacă schimbarea poziţiei iniţiale a victimei este rezultatul unei acţiuni a autorului sau dacă victima însăşi. s-a deplasat din locul unde a căzut iniţial. Alte suporturi. picături. cum ar fi: pietrişul. când sângele este în cantitate mică (picături. cu ultimele rezerve vitale. drumul parcurs.

Cercetarea criminalistică a urmelor de sânge ne ajută să amplificăm sau să diminuăm anumite raţionamente pe care le-am formulat. acestea fiind de fapt situaţiile dinamice cele mai frecvente şi. spătarul scaunului etc. culoarea. sticle. Exemplu: implantarea unui cuţit în regiunea inimii va determina ţâşnirea puternică a sângelui şi împroşcarea acestuia pe obiectele şi mobilierul din jurul victimei. Legile hidrodinamice. la ce distanţă faţă de alte urme ori obiecte importante. mai ales în ceea ce priveşte studiul picăturilor de sânge. în faza a doua. După aceea. de asemenea. locul sau obiectul pe care se află. ce fel de urme mai sunt în apropierea lor.) şi drumul parcurs de acesta după săvârşirea infracţiunii. în acelaşi timp. dâră ori mânjitură. În prima fază se arată aspectul lor general. se descrie fiecare urmă în parte. murdar de sânge. ce indică anumite activităţi ale autorului (mânjirea lucrurilor. sunt foarte precise şi deosebit de complexe. ştergerea mâinilor etc. nu se uită precizarea dacă. Distanţele la care se află se specifică în centimetri şi milimetri. Aceste raţionamente au la bază studiul dinamic al formării urmelor de sânge găsite la locul comiterii infracţiunii. pahare. distanţa la care se află faţă de alte urme sau anumite obiecte fixe. Prima fază cuprinde fotografiile pentru fixarea aspectului general al urmelor în – 228 – . Când asemenea urme se află pe corpul sau hainele victimelor ori pe alte persoane. Mânjiturile – sunt rezultatul atingerii unor obiecte de către persoana însângerată (victima) sau de către autorul infracţiunii. dimensiunile. nu în aprecieri de tipul „la o distanţă de o palmă. Cercetările criminalistice şi medico-legale privind aceste aspecte au ajuns la unele concluzii. în baza cărora au loc procesele de formare a petelor de sânge. Fotografierea urmelor de sânge. formele sub care se prezintă. căzute şi proiectate. pe diverse obiecte.) . eventualele corpuri străine descoperite de ea. începând cu aspectul ei. urmele descrise se găsesc în poziţie inferioară. se mai specifică în ce zonă a corpului sau a îmbrăcămintei se află. În acest sens. Fixarea urmelor de sânge găsite la faţa locului. Prezenţa şi dispunerea mânjiturilor în spaţiu. de trei degete…”. a atins sau a pus mâna pe diverse obiecte (mânerul uşii. Picăturile şi stropii de sânge – caracteristic pentru aceste forme ale urmelor de sânge este cantitatea foarte mică de sânge. adică dacă este baltă. cel mai greu de interpretat. ori nu. forma sa.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi unei leziuni mari cu atingerea unor artere din care sângele ţâşneşte. Fixarea urmelor de sânge descoperite la locul faptei se face prin descriere şi fotografiere. faţă de poziţia leziunilor. Descrierea urmelor de sânge parcurge două faze. care. starea de fluiditate. plecând de la faptele materiale constatate. alături de cele menţionate. aceasta mai cu seamă când agresorul a scos cuţitul din corpul celui înjunghiat. parcurge două faze.

Sângele coagulat se ridică – 229 – . spre a evidenţia şi pe această cale nuanţele de culoare a urmelor descoperite. mărimea. iar la îmbrăcăminte se indică şi porţiunea pe care se află: guler. urmele de sânge şi leziunile de pe corpul victimei. cum sunt picăturile de sânge. cu razele orientate pe urmă sub un unghi ascuţit. când este potrivit să se facă la serviciile unei persoane de specialitate Pentru descrierea urmelor în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografierea lor se folosesc procedee cunoscute. în raport cu obiectele sau cu alte urme din imediata lor apropiere. simple. în ultimele decenii. Dacă sângele nu s-a coagulat se aspiră cu pipeta şi se introduce în eprubete sigilate şi etichetate. forma (baltă. Aparatul de fotografiat va fi cu obiectivul orientat perpendicular pe urmele fixate prin acest procedeu. aspectul şi culoarea. în imaginea obţinută să fie evidenţiate formele petei de sânge. raportul cu celelalte urme. În procesul-verbal de cercetare la faţa locului trebuie să fie descrise: locul unde au fost găsite urmele (suportul). este de preferat utilizarea a două izvoare de lumină. mărimea urmei (cantitatea de sânge scursă) şi suportul pe care se găsesc urmele. Pentru fotografierea urmelor de dimensiuni mici. Ilustrarea lor este bine dacă poate fi cea naturală. rever etc. folosindu-se în acest sens rigla gradată pentru fotografie la scară. trebuie în prealabil astfel mărită distanţa focală încât să se poată fotografia de la distanţă intre 5 şi 10 cm. dâră. Dacă se fotografiază cu iluminare artificială. aflate în părţi laterale ale aparatului fotografic. Izvorul de lumină artificială poate fi aşezat în spatele aparatului de fotografiat sau două izvoare din părţi laterale. Ca la toate fotografierile de detaliu aparatul de fotografiat trebuie să fie aşezat pe un stativ.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi cauză. însă este recomandabilă fotografierea separatoare de culori sau fotografia color. Fotografia în detaliu a acestor urme se realizează astfel ca. Dacă sunt pe corpul victimei sau ale persoanei bănuite. se fixează pe materiale fotosensibile color. esenţialul este să fie redate particularităţile de formă şi mărime. ca în cazul urmelor de mâini. după stadiul de coagulare a sângelui. Ridicarea urmelor de sânge. fotografiile de detaliu pot să cuprindă mai multe asemenea picături. sub formă de picături mici. De obicei. se recurge la filmare. Se folosesc procedee diferite. marginile şi dimensiunile sale. Pentru iluminarea artificială mai potrivite sunt becurile mate decât becurile fulger. cu obiectivul orientat perpendicular pe urmă. Fotografierea urmelor de sânge se face prin procedee obişnuite. se indică regiunea anatomică sau organul pe care au fost găsite. distanţa dintre ele. care atenuează multe din detaliile imaginii realizate. stropi). Pentru imprimarea pe peliculă a raportului dintre urmele de sânge şi alte urme sau obiecte de la locul faptei. În situaţiile în care avem de fotografiat mai multe urme de sânge în grup. mânecă. precum şi aparatura video sau color. cam de 450. deoarece aceste din urmă cauzează umbre puternice.

Când se prezintă şi proba pentru comparaţie. Din examinarea urmelor ridicate de la faţa locului expertul poate să stabilească dacă urma este de sânge uman. picioare. sprâncene. cât şi experţilor criminalişti. precum şi probele de comparaţie. regiune pubiană etc. Acestea sunt cercetate deoarece concură la restrângerea cercului de persoane de la care ar putea proveni. starea de sănătate. deşi este efectuată de personal medical de înaltă calificare. vor recolta şi probe de comparaţie atât de la victimă. Identificarea persoanelor după urmele de sânge a devenit posibilă mai ales în ultimii ani. deoarece. iar pământul ori nisipul se ridică cu întreaga porţiune pe care au fost găsite. În cercetarea criminalistică a firelor de păr atribuţiile revin atât organelor de urmărire penală. picăturile mai vechi vor fi tratate mai întâi cu apă distilată. împrejurările în care s-au desprins de la locul de inerţie (rupere. grupa sanguină. Valoarea de identificare a firelor de păr scade şi datorită posibilităţilor pe care le oferă produsele cosmetice de a le schimba foarte uşor culoarea şi alte trăsături proprii. pentru a deveni solubile. Firele de păr Valoarea de identificare a firelor de păr. atunci când este necesar. – 230 – . Ele pot furniza informaţii privitoare la vârsta aproximativă. ambalându-se cu grijă. pentru sângele necoagulat. Firele de păr au valoare de identificare mai redusă în comparaţie cu celelalte urme produse de diferite părţi ale corpului: mâini. Dacă se găsesc pe frunzele de arbori se taie crengile sau frunzele. expertul poate să răspundă dacă cele două probe au aceeaşi grupă şi dacă există şi alte indicii asemănătoare. Pentru expertiză. În raport de cantitatea de sânge şi starea acestuia se poate stabili şi dacă sângele conţine alcool sau elemente de natură toxică. Expertiza urmelor de sânge este o expertiză complexă. cât şi de la persoanele bănuite.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi prin detaşare cu o lamă de cuţit şi se introduce în eprubete. vechimea probabilă a urmei. dinţi. tăiere sau cădere naturală). Întrebările ce pot fi puse experţilor diferă în funcţie de modul cum se examinează probele ridicate în cursul cercetărilor la faţa locului. sexul persoanei. smulgere.). zona corpului de unde s-au desprins (cap. Introducerea tehnicilor moderne de determinare a caracteristicilor genetice ale celulelor specifice componentelor sangvinolente permit experţilor să formuleze concluzii cert pozitive sau negative şi în acest domeniu. purtătoare de urme. uneori se solicită şi participarea experţilor criminalişti. dacă sângele conţine impurităţi etc. buze. cu ajutorul personalului medical. pentru a nu fi modificate urmele. Pentru cantităţi mai mici de sânge (picături) se foloseşte hârtia de filtru. axila. Obiectele comod transportabile. gene. se ridică pentru examene de laborator. Cercetarea firelor de păr. organul de urmărire penală.

corpul victimei şi corpul făptuitorului. Urmele de salivă Valoarea de identificare. să se aleagă din locuri diferite. Datorită constatărilor făcute de savantul japonez K. Se pot observa cu ochiul liber.3% substanţe organice şi 0. Fire de păr pot rămâne la faţa locului şi în cazul săvârşirii unui furt sau a unei distrugeri de bunuri. dar manifestă un interes deosebit în cazul infracţiunilor de violenţă. 0. dar sunt aproape nelipsite când se săvârşesc fapte împotriva vieţii sau integrităţii corporale. făptuitorilor sau altor persoane. infracţiuni la viaţa sexuală.7% elemente celulare degenerate. prin examinarea în laborator a urmelor de salivă poate fi stabilită şi grupa sanguină. lenjeria de corp. Valoarea acestor urme constă în posibilitatea de a se determina grupul secretor al persoanei de la care provin. etichetate şi cu cât mai multe menţiuni privind locul unde au fost găsite. Urmele de salivă au o valoare de identificare mai redusă. Firele de păr se caută pe lenjeria de pat. aspect sau pot fi carbonizate. Activitatea de căutare a firelor de păr continuă pe toata durata cercetării la faţa locului atât pe corpul victimei . în cazul incendiilor sau exploziilor. iar în ceea ce priveşte părul de pe cap. – 231 – . topor. tâlhării etc. ridicării şi conservării firelor de păr. pentru a fi comparate cu cele găsite la faţa locului. pentru a nu se amesteca cu cele provenite de la alte persoane după săvârşirea faptei.) atât la victime (cadavre). cât şi la persoanele bănuite. Yamakami. Mijloacele şi metodele folosite diferă în raport de împrejurările în care s-a săvârşit fapta. Fiind un produs de secreţie al glandelor salivare. firele de păr pot suferi modificări de culoare. precum şi obiectele corp delict (cuţit. Astfel. însă este recomandabil să se folosească lupa sau lampa de raze ultraviolete. În procesul-verbal de cercetare la faţa locului se vor consemna cât mai multe date privind locul şi suportul unde au fost găsite firele de păr. mucoasa bucală şi limfonoduli. Pentru cercetările ulterioare de laborator vor fi introduse în eprubete sau pungi de celofan. făcându-se menţiune despre aceasta pe plicurile în care au fost introduse. Tot organelor de urmărire penală le revine sarcina de a recolta fire de păr de la persoanele bănuite. pieptene. Firele găsite în cursul cercetărilor la faţa locului vor fi ridicate cu multă precauţie. format din 99% apă. îmbrăcăminte. apoi vor fi fotografiate. le găsim pe diferite obiecte ce aparţin victimei. indiferent care ar fi infracţiunea cercetată. Vor fi cercetate obiectele de uz personal ale victimei şi făptuitorului: prosop. Este recomandat ca firele de păr să fie recoltate din mai multe regiuni ale corpului. provenite din glande. flora microbiană şi substanţe anorganice. potrivit cărora în toate secreţiile organismului grupul secretor corespunde grupei sangvine. firele de păr vor fi căutate pe mâini şi sub unghii. se va acorda o importanţă deosebită căutării. cât şi pe obiectele din jur.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În cursul cercetărilor efectuate la faţa locului. Saliva este un compus lichid. când se dezvoltă temperaturi foarte înalte. obiecte contondente etc.

prin atingerea cu limba a unor suprafeţe etc. lenjerie de corp şi de pat) sau corpul victimei. Urmele de salivă se caută în locurile unde se formează cel mai frecvent: obiecte din cele mai diferite (batiste. pentru a nu se produce modificări în detaliile urmelor. apoi se ridică la fel ca şi cele proaspete. Urmele proaspete sunt aproape incolore. cântă la un instrument de suflat. pentru a fi lipit pe plic. De asemenea. Pentru ridicarea acestor urme se folosesc tehnici diferite. ţigări. instrumente muzicale de suflat. iar cele mai vechi au o culoare apropiată de galben deschis. fie. iar pentru cele mai puţin conturate se foloseşte hârtia de filtru. gâtului sau altor părţi ale corpului cu batiste. ascultă muzică. însă nu întotdeauna rezultatul poate avea caracter de certitudine. obrajilor. De asemenea. mai rar. prin căderea de picături direct pe diferite obiecte. cearceafuri. conturul şi natura lor (proaspete sau vechi). urmele de salivă se depun pe corpul unei persoane în timpul sărutului. mănâncă. aspectul lor. Urmele de transpiraţie Sunt compuse din substanţe organice şi anorganice eliminate de organism. Urmele de salivă au culoare şi aspect diferit. Cercetarea şi examinarea lor se face cu deosebită atenţie. În primul rând. frunţii. pahare. expertul se poate pronunţa.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Căutarea urmelor de salivă. covoarele etc. umezeşte un timbru. Obiectele purtătoare de urme. vechi sau uscate. – 232 – . după durata de timp trecută de la depunerea lor. în funcţie de culoarea obiectelor pe care au fost găsite. se stabileşte calitatea de secretor sau nesecretor şi în consecinţă.) se ridică pentru examenul de laborator. grupa sanguină căreia îi aparţine. Se ştie că urmele de salivă se depun pe obiecte în timp ce o persoană fumează. lupa de mărit şi lampa cu raze ultraviolete. Urmele proaspete se ridică cu ajutorul pipetei şi se introduc în eprubete închise şi etichetate. În procesul-verbal se consemnează suportul pe care au fost găsite. Urmele vechi sunt umezite cu apă distilată. Expertiza urmelor de salivă serveşte la clarificarea unor aspecte relativ asemănătoare urmelor de sânge. bine ambalate şi protejate. Fotografierea se face prin procedee obişnuite sau prin folosirea unor filtre separatoare de culori. sau aplică un sigiliu metalic pe plastilina etc. Fixarea şi ridicarea urmelor Urmele de salivă vor fi descrise în procesul-verbal de constatare la faţa locului şi fotografiate. De aceea. culoarea. se creează la locul faptei fie prin ştergerea firească a mâinilor. cum sunt duşumelele. În vederea efectuării expertizei se vor recolta şi probe de comparaţie de la persoanele bănuite. asupra faptului dacă urma este sau nu de salivă şi dacă saliva este de natură umană. se foloseşte lumina de lanternă sub diferite unghiuri de incidenţă. deoarece pot fi confundate cu pete de altă natură (sperma. Criminalistul trebuie să cunoască modul de formare a urmelor de salivă şi locurile unde sunt întâlnite cel mai frecvent. comod transportabile (batiste. în raport de starea în care se află: proaspete. mucuri de ţigări etc. prosoape. secreţia vaginală).

se cercetează foarte atent obiectele suspecte. de dimensiuni potrivite obiectului în cauză. ori la cadavre. urmele de transpiraţie oferă date în legătură cu grupa sangvină a persoanei de la care provin şi. În cazul sinuciderilor. deoarece.. iar în câmp deschis pot fi găsite pe pământ. Pentru descoperirea lor. arătându-se pe ce obiecte au fost descoperite. bandaj igienic. în timpul săvârşirii unor infracţiuni privitoare la viaţa sexuală. pe iarbă. sub ce formă se află. încălţămintea. După descoperirea acestora. folosindu-se mijloacele utilizate la urmele de salivă şi de spermă. abdomen. tifon. Examinate în laborator. obiectele purtătoare se mai pot fixa şi prin fotografiere. Ambalajele utilizate trebuie să fie curate. în special al lămpilor cu raze ultraviolete. prosoape. uneori. Urmele de spermă Valoarea de identificare. Aspectul şi culoarea lor diferă după suportul pe care se găsesc şi după vechimea acestora. în urma examinării lor. sub sâni. Vor fi examinate obiectele purtătoare (lenjerie de corp şi de pat. pe mâini. în unele situaţii. se descriu în procesul verbal de cercetare la faţa locului. piesele din îmbrăcămintea de corp şi altele. Urmele de spermă provin de la lichidul de secreţie a glandelor sexuale masculine. sunt căutate şi în cazul profanării de cadavre. Pe covorul victimei. pe flori sau pe alte obiecte aflate în apropierea locului unde s-a săvârşit fapta cercetată. deschid posibilitatea stabilirii profesiei sau mediului de muncă al persoanei. subsuori etc. Căutarea urmelor de spermă. mai ales în cazul infracţiunilor la viaţa sexuală sau al infracţiunilor de omor. De asemenea. vată. totodată. împreună cu ce fel de alte urme.). fularele. parchet. Ridicarea obiectelor purtătoare ale urmelor de transpiraţie se face astfel ca. pe frunze. Eliminarea lichidului din veziculele seminale se face pe cale voluntară. Prezenţa organelor medicale este obligatorie. de cele mai multe ori în timpul actului sexual. Au valoare de identificare. Aceste urme sunt cercetate deoarece pot ajuta organele de urmărire penală să stabilească dacă provin de la o singura persoană sau de la mai multe. pălăriile sau căciulile. Totodată. În camere se caută pe covor. De aceea. urmele se caută pe coapse. – 233 – . Urmele de spermă trebuie căutate pe lenjeria de corp sau de pat. la persoanele aflate în viaţa (victime sau făptuitori). baie etc. batiste. urmele de transpiraţie se descoperă foarte greu la faţa locului. urmele trebuie căutate chiar şi în cavităţile naturale ale organismului. cum sunt batistele. se produce o evacuare de lichid seminal la fel ca în timpul actului sexual. lighean etc. Urmele pot fi cercetate cu ochiul liber sau cu ajutorul unor surse de lumină. depus pe diferite suporturi. ele se ridică împreună cu obiectele purtătoare. precedate sau concomitente cu infracţiuni la viaţa sexuală. dar şi în mod accidental sau din cauza unor boli. pe îmbrăcămintea victimei sau a făptuitorului ori pe corpul acestora. cadă de baie. se poate determina şi grupa sanguină etc.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Fiind incolore de obicei şi foarte rar uşor colorate datorită impurităţilor de pe corp. acestea să nu creeze urme noi pe obiectele respective. mozaic. mai ales la spânzuraţi. perii pubieni. prin manipulare şi transport. fese.

în funcţie de mediul în care se găsesc. De pe corpul victimei urmele se ridică cu hârtie de filtru. acest termen se poate prelungi foarte mult. de asemenea. dacă au legătură cu săvârşirea faptei. Dacă urina provine de la o femeie. utile pentru identificarea persoanei de la care provin urmele. Astfel. Uneori se găsesc în cantitate suficientă pentru a fi ridicate la expertiza criminalistică. iar cele vechi se umezesc mai întâi cu apă distilată sau cu glicerină. vechimea aproximativă a urmei. culoarea etc. dacă sunt comod transportabile. forma şi aspectul urmelor. deoarece se distrug spermatozoizii şi. Urmele de urină. dacă urma prezentată este spermă sau altă substanţă. va fi ridicată cu pompa de cauciuc sau cu pipeta şi introdusă într-o sticlă curată. Urmele de urină sunt uşor de observat cu ochiul liber. iar la un cadavru. pentru a nu se degrada urmele sau a se pierde caracteristicile de identificare. când sunt proaspete (umede). iar în unele cazuri poate formula concluzii cert pozitive sau cert negative. mergând până la 20 zile la cadavrele îngheţate. Urmele de spermă găsite la faţa locului vor fi descrise în procesul-verbal şi fotografiate. la o femeie în viaţă. Fotografierea prin procedee obişnuite sau prin filtre separatoare de culori se face mai întâi asupra obiectelor purtătoare şi apoi asupra detaliilor urmei. Pe îmbrăcămintea sau pe lenjeria de corp. dacă urma de spermă este de natură umană. la – 234 – . Urmele se ridică prin procedee ce diferă după natura suportului pe care au fost găsite. Este indicat să se ridice chiar obiectele purtătoare. Vor fi descrise şi obiectele din apropiere. ori pe alte obiecte de îmbrăcăminte. caracteristicile obiectelor purtătoare. Acestea vor fi ambalate cu grijă. pe care va fi aplicată o etichetă cu menţiunile necesare identificării. spermatozoizii supravieţuiesc intravaginal până la 48 de ore. spermatozoidul poate fi conservat timp de câteva luni. dacă are calităţi absorbante bune. În procesul-verbal se va consemna locul unde au fost găsite. Examinările au în vedere şi capacitatea de supravieţuire a spermatozoizilor. Dacă este posibil. Prin examenul de laborator. Expertiza poate contribui la restrângerea cercului de persoane bănuite. şi. Nu se admite răzuirea suprafeţelor pe care se găsesc urmele.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Fixarea şi ridicarea urmelor. în condiţiile posibilităţilor tehnice actuale. Valoarea de identificare a acestei categorii de urme este datorată caracteristicilor individuale ale spermatozoizilor. care este grupa sangvină a persoanei de la care provine. Acestea se găsesc la locul faptei. pe lenjeria de corp. Dacă se găseşte la locul faptei o cantitate lichidă utilă examinării în laborator. se reduce valoarea de identificare a acestor urme. datorită culorii specifice şi al mirosului caracteristic. de pe lenjerie sau îmbrăcăminte să taie doar porţiunea pe care se află urmele şi se ambalează în aceleaşi condiţii de precauţie. sau regiunile anatomice în apropierea cărora au fost găsite. Expertul poate stabili dacă pe obiectul prezentat spre examinare există sau nu astfel de urme. expertul poate stabili grupa sanguină a persoanei de la care provine. Expertiza urmelor. poate identifica persoana pe bază de ADN (codul genetic). astfel. dacă urmele provin de la o singură persoana sau de la mai multe etc.

– modul de formare a urmei. – dacă poate fi stabilit profilul A. – dacă aceasta este de natură umană. specialistul care le examinează poate lămuri următoarele aspecte: – dacă este urmă de sânge şi de ce natură (uman. – dacă conţine urme de alcool. animal). care au fost ridicate pentru cercetări. substanţe stupefiante sau toxice. De asemenea se va face menţiune cu privire la obiectele purtătoare de urme. – care este grupa sangvină a persoanei. – vârsta aproximativă. dacă sunt de dimensiuni reduse (lenjerie de pat şi de corp sau alte obiecte de îmbrăcăminte)..4. – de la cine provine(identificare pe baza profilului genetic) În cazul urmelor de salivă. – care este grupa sa sangvină. – dacă are culoare naturală sau artificială. Întreaga activitate de cercetare a acestei categorii de urme va fi menţionată în procesul verbal de cercetare la faţa locului.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi examenul de laborator se poate stabili starea de graviditate sau dacă femeia a născut recent ori a avortat.N. se va stabili: – dacă urma de salivă este de natură umană. – permite stabilirea profilului genetic al persoanei de la care provine. Obiectele purtătoare de urme. În cazul urmelor de spermă. – de la care persoană provine (dacă au fost recoltate modele de comparaţie de la suspecţi) În cazul firelor de păr. – dacă există indicii privitoare la starea de sănătate. vor fi ridicate în vederea unor verificări ulterioare şi a examenelor de laborator. – cărei grupe sangvine îi aparţine. – dacă urma provine de la persoana suspectă. – 235 – . Probleme care se pot rezolva prin examinarea urmelor biologice În cazul presupuselor urme de sânge. la unele vicii. specialistul urmăreşte să afle: – natura firului de păr.D. – mediul profesional al persoanei creatoare. 12. specialistul va răspunde la întrebări precum: – dacă pe obiect există sau nu urme de spermă. – dacă provine de la o persoană secretoare sau nesecretoare.

de multe ori. nu puţine sunt cazurile când cei investiţi cu soluţionarea unei cauze nu deţin decât datele rezultate din depoziţia unui martor ocular. respectiv aspectul exterior al feţei. crearea unui sistem de înregistrare şi evidenţă a persoanelor care au comis fapte de natură penală. punându-se. a unor persoane sau cadavre neidentificate. Prin urmare. În acest context a apărut şi a fost consacrată în terminologia de specialitate noţiunea de „semnalmente”. pe de o parte. ca o necesitate obiectivă de găsire a unor modalităţi adecvate de identificare a celor urmăriţi. pe de altă parte. Identificarea persoanelor după semnalmente 13. organele judiciare sunt puse în situaţia de a face toate demersurile pentru descoperirea şi identificarea autorilor unor infracţiuni. semnalmentele sunt definite ca fiind „trăsăturile exterioare. obiceiuri etc. menită să înlăture apariţia unor greşeli sau confuzii. Pentru a se putea ajunge la recunoaşterea şi identificarea unei persoane a fost necesară şi elaborarea unei terminologii speciale. pe baza cărora aceasta poate fi identificată”.13. unitară şi precisă. care a reuşit să reţină fizionomia făptuitorului. problema identificării persoanelor pe baza trăsăturilor exterioare specifice fiecărui individ. cât şi sub aspectul particularităţilor de ordin morfologic al acestora. Deosebirile dintre aspectul exterior al unei persoane în raport cu altele au format obiectul unor preocupări constante din partea organelor judiciare. iar. generale şi particulare ale unei persoane. descrierea semnalmentelor trebuie să fie făcută în mod clar şi sistematic. în – 236 – .1. corpolenţa acestuia. Trebuie subliniat faptul că semnalmentele unei persoane trebuie privite atât sub aspect anatomic şi funcţional. pornind de la alte date decât cele oferite de examinarea criminalistică a urmelor descoperite în câmpul infracţional. a victimelor acestora. Cu alte cuvinte. Semnalmentele anatomice În activitatea de soluţionare a cauzelor penale sau civile. anumite malformaţii – congenitale ori accidentale – ticuri. Aşa cum subliniază literatura de specialitate.

a. în special la persoanele care trăiesc în zonele muntoase. faţa variabilă.68 . fiecare element fiind apreciat nu în raport cu un anumit sistem metric. în general. Sistemul elaborat de Alphonse Bertillon a fost introdus oficial în Franţa în anul 1888. forma. descrierea vizând volumul. ci în raport cu alte elemente anatomice care alcătuiesc ansamblul descris. D. Acesta a înfiinţat în anul 1892. La scurt timp.69 m.1. respectiv în anul 1892. – forma capului este rotundă. Muntenia şi Dobrogea) sau în minus (Banat). metoda a fost continuu perfecţionată de către o serie de oameni de ştiinţă. Ulterior. prezentând în procente mici depigmentare. la Bucureşti. această înălţime medie prezintă mici variaţii în plus (Moldova. semnalmentelor anatomice – statice sunt: A) Generale – sexul. – nasul este drept sau convex. – vârsta. – culoarea pielii este. Fundamentul ştiinţific al identificării după metoda portretului vorbit îl constituie individualitatea şi relativa stabilitate a caracteristicilor somatice ale fiecărui individ adult. pe lângă Prefectura Poliţiei Capitalei. Acesta a înfiinţat în anul 1892. Această metodă are în vedere caracteristicile întregului corp. datorită eminentului profesor Mina Minovici. Călinescu ş. Semnalmentele anatomice (statice) În mod convenţional. metoda portretului vorbit a fost introdusă şi în România. accentul fiind pus pe particularităţile anatomice ale feţei. respectiv în anul 1892.a. pe lângă Prefectura Poliţiei Capitalei. cum ar fi Nicolae Minovici. D. Ulterior. la Bucureşti. cum ar fi Nicolae Minovici. – 237 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi cadrul unui sistem ştiinţific de descriere şi comparare a semnalmentelor unei persoane sau ale unui cadavru. datorită eminentului profesor Mina Minovici. La scurt timp. Acest sistem ştiinţific de descriere şi comparare a semnalmentelor poartă numele de metoda portretului vorbit. metoda portretului vorbit a fost introdusă şi în România. culoarea etc. Călinescu ş. Aşa cum rezultă din cercetările şi studiile efectuate la nivel naţional. – părul are culoare închisă. un Serviciu de Antropometrie. cei din zonele de munte având pielea depigmentată. mai închisă în zonele de câmpie. metoda a fost continuu perfecţionată de către o serie de oameni de ştiinţă. un Serviciu de Antropometrie. poziţia. cu dimensiuni mijlocii.. la români se constată următoarea structură şi varietate a elementelor antropologice: – înălţimea medie de 1.

mediul de viaţă. – gradul de dezvoltare al sânilor. bărbia. – expresia fizionomiei. nasul. cât şi vârsta persoanei au un rol deosebit în recunoaşterea şi identificarea acesteia. – mersul şi ţinuta vestimentară. – prezenţa ori lipsa pilozităţii faciale. clima etc. precum şi în locurile de detenţie. Aprecierea vârstei unei persoane poate fi făcută cu probabilitate. pleoapele. De asemenea. – capul. Pe bună dreptate Mina Minovici afirma: „Se poate spune că omul nu are vârsta din actele de stare civilă. verificarea sexului se face şi cu ocazia introducerii în locurile de deţinere şi arest preventiv. mustaţa şi altele. condiţiile de muncă şi de locuit. – 238 – . În principiu. gura. – constituţia corpului. sprâncenele. – conturul corpului. respectându-se întocmai instrucţiunile în vigoare şi dispoziţiile procesuale penale privitoare la percheziţia corporală. respectiv: – înălţimea. aceşti factori influenţează paralelismul care ar trebui să existe între vârsta unei persoane şi înfăţişarea corespondentă acesteia. urechile. aşa cum am precizat. barba. ci pe aceea determinată de suferinţele şi bucuriile vieţii”. B) Particulare: fruntea. Trebuie reţinut că la observarea directă a persoanei trebuie să se ţină cont şi de alte semnalmente ale acesteia. Aceasta deoarece etatea este influenţată de o serie de factori cum ar fi: tipul constituţional. ochii. Atât sexul. buzele. Vârsta. când sunt descoperite părţi din cadavru şi stabilirea sexului nu poate fi făcută doar prin observare directă. – determinarea sexului pe cale medico-legală. Determinarea sexului pe cale medico-legală se realizează atunci când există suspiciuni cu privire la sexul unei persoane ori în cazul depesajului criminal. – constituţia corpului.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – înălţimea. Aşa cum subliniază literatura de specialitate. Sexul. la aprecierea sexului – bărbat sau femeie – se pot folosi trei modalităţi: – observarea directă. – membrele. – vocea şi vorbirea. felul alimentaţiei. – dezvoltarea şoldurilor şi a gambelor. starea generală. – verificarea sexului cu ocazia luării măsurii reţinerii sau a arestării preventive.

– tinereţea (între 14-30 ani). dezvoltarea stratului adipos ş. circumferinţa coapselor. al pielii. – 239 – . – mic………………………. În acest sens. dezvoltarea scheletului. – înalt………………………. forţa musculară. „mic”. – copilăria (până la 14 ani). valoarea medie a vârstei poate fi dedusă şi din luarea în calcul a unor elemente. La aprecierea înălţimii trebuie să se ţină cont şi de alte elemente. – foarte înalt…………………………peste 185 cm. înălţimea de 1. diametrul capului. bărbiei şi obrazului . au valoare numai dacă sunt asociate. buzei superioare. Pentru aprecierea înălţimii . s-a stabilit ca până la vârsta de 25 de ani să fie apreciată cu o aproximaţie de 3 ani. practica criminalistică recomandă ca o asemenea apreciere să fie făcută în general. Pornind de la faptul că vârsta nu poate fi apreciată cu exactitate.50 m specifică perioadei pubertare poate fi întâlnită şi la o persoană aflată în etapa maturităţii. În caz contrar.. gradul de pigmentare al organelor genitale externe. pălăriei. De exemplu. starea şi modificarea dentiţiei..la nivelul axilelor.a. în cazul în care semnalmentele se descriu prin observarea directă a persoanei sau cadavrului.. căciulii etc.a.staturii . de la 25 ani la 60 ani cu o aproximaţie de 5 ani. „mijlociu”.modificarea elasticităţii pielii ridurile -. cum ar fi. lungimea trunchiului. regiunii genitale. dimensiunile bazinului. Astfel. – maturitatea (între 30-60 ani). pigmentarea regiunii perimamelonare. aspectul părului. – înălţimea încălţămintei purtate de persoana respectivă ş. dezvoltarea pilozităţii . – bătrâneţea (peste 60 ani). Redăm mai jos scara înălţimii pentru bărbaţi: – foarte mic……………………………….între 171 cm-185 cm.150 cm. Înălţimea. Pentru a preveni erorile în stabilirea vârstei. Tot astfel. precizarea valorii se face în termeni de: „foarte mic”. „înalt” şi „foarte înalt”. literatura medico-legală arată că există următoarele etape fiziologice: – vârsta intrauterină.între 151 cm-160 cm.. Din punct de vedere medico-legal. perimetrul toracic. în stabilirea ei s-a recurs la încadrarea acesteia între anumite limite. înălţimea va fi apreciată în centimetri.se procedează în mod diferit. modificarea vocii. iar de la 60 ani în sus cu o aproximaţie de 10 ani..Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În ceea ce priveşte periodicizarea şi aprecierea vârstei unei persoane. – mijlociu……………………între 161 cm-170 cm. uzura dentiţiei etc. talia. cum ar fi: – înălţimea coafurii.

care se caracterizează prin dezvoltarea exagerată a ţesutului adipos. a musculaturii şi a ţesutului adipos (gras). Sub aspectul lungimii. Forma capului variază în raport cu gradul de dezvoltare şi cu formele oaselor. respectiv şoldul. precum şi a detaliilor caracteristice ale figurii umane. coapsă. coborâţi. după cum urmează: ƒ Conturul corpului . cât şi după înclinaţie. mijlocii. continuându-se cu fragmente libere formate din trei segmente: braţ. Din punct de vedere al grosimii atât membrele superioare. musculaturii şi ţesutului adipos este normală. Umerii trebuie descrişi atât după lăţime. ƒ Membrele se descriu din punct de vedere al lungimii şi grosimii. laţi. piept proeminent. umerii pot fi înguşti. Formele liniei de contur ale corpului şi capului se descriu. cât şi cele inferioare se clasifică în groase. mână – la membrele superioare. – graşi. la mâini descriindu-se şi degetele. adică persoanele subdezvoltate. subţiri. scurte. membrele superioare şi inferioare au anumite trăsături comune în ceea ce priveşte alcătuirea lor. Capul este examinat din punct de vedere al formei liniilor sale de contur atât din faţă.spinării .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Constituţia corpului. mijlocii. – slabi. asimetrici. Sub aspectul lăţimii. Astfel. labă – la membrele inferioare. Aprecierea constituţiei unei persoane se face pe trei gradaţii: – atletici respectiv persoanele la care dezvoltarea scheletului. încovoiat. mijlocii. membrele pot fi lungi.depinde de forma coloanei vertebrale şi poate fi drept. gambă. aceştia pot fi: drepţi. înclinaţi. antebraţ. Descrierea formei liniei de contur a corpului şi capului. După cum este cunoscut. fiecare membru este legat de trunchi printr-o centură osoasă – umărul. cât şi din profil. cocoşat. În raport cu înclinaţia lor. – 240 – . robustă. Aceasta este determinată de dezvoltarea scheletului.

zona bucală. capul poate fi încadrat în una din următoarele forme geometrice: pătrată. mijlocie sau îngustă. ţuguiat şi plat. barba şi mustăţile. cuprinsă între baza nasului şi vârful bărbiei. ochii. Privit din profil capul poate avea următoarele forme ale liniei de contur: rotund. Fruntea. urechea. iar în partea inferioară de baza arcadelor. cuprinsă între rădăcina nasului şi baza acestuia. gură. pleoapele. genele. Lăţimea frunţii se observă privind persoana fie din faţă. nazală şi bucală reţinem următoarele detalii caracteristice ale feţei: fruntea. nas. apreciindu-se de la o tâmplă la alta. alungit. Figura unei persoane cuprinde trei zone. privit din faţă Tot privind din faţă mai poate fi stabilit şi plasamentul unor organe – ochi. nasul. de la linia de inserţie a părului şi până la vârful bărbiei. forma şi conturul fiind determinate de aspectul osului frontal. arcadele şi zona dintre arcade (globela). În descrierea şi aprecierea semnalmentelor anatomice ale persoanei din zonele frontală. proeminenţa arcadelor şi a boselor frontale. La frunte trebuie descrise următoarele elemente: înălţimea. trebuie reţinut că faţa unei persoane se examinează din faţă şi din profil. dreptunghiulară. dreaptă sau proeminentă. normal. Variaţii ale liniei de contur a capului. sprâncenele. Aceasta este delimitată în partea superioară de linia de inserţie a părului. – 241 – . ea putând fi oblică înapoi. în raport cu un plan vertical imaginar ce trece prin rădăcina nasului. Înclinarea frunţii se examinează şi se apreciază din profil. lăţimea. triunghiulară sau rombică. în special de bosele frontale. fie din profil. putând fi mare. cuprinsă între linia de inserţie a părului şi rădăcina nasului. mijlocie sau mică.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Dacă este privit din faţă. cu occipital turtit sau bombat. ovală. În raport cu această distanţă fruntea poate fi lată. pomeţi –. zona nazală. părul. privit din profil În ceea ce priveşte detaliile caracteristice ale figurii umane. sub aspectul simetriei ori asimetriei acestora. rotundă. respectiv: zona frontală. Variaţii ale liniei de contur a capului. înclinarea. Înălţimea frunţii se apreciază prin observarea persoanei din faţă şi din profil – în zona cuprinsă între linia de inserţie a părului şi rădăcina nasului –. profilul fronto-nazal şi profilul naso-bucal. Ea se observă din faţă şi din profil.

alte particularităţi. cu gura proeminentă. Alte particularităţi În rândul acestora amintim următoarele: nări depărtate. osul nazal zdrobit. întinzându-se de la şanţul subnazal până la vârful bărbiei. cât şi din profil. de fapt. cât şi din cel al lăţimii acesteia. – acvilină. înălţimea şi lăţimea nasului. lăţimea nasului. mijlocie sau mică. baza nasului. mijlocie sau îngustă. rădăcină mică. caracterizat printr-o linie de profil ştearsă. ea fiind dată de linia verticală ce uneşte rădăcina nasului cu locul de întâlnire a bazei nasului şi cu şanţul naso-labial. vârful nasului turtit. Înălţimea şi lăţimea nasului. – Regiunea inferioară – cunoscută sub denumirea de profil naso-bucal este situată în jumătatea de jos a profilului feţei. osos. În schimb. vânătă etc. iar profilul gurii formează o linie concavă. nas cu nările lipite. fiind: lată. Ea poate fi: mare. coborâtă. culoarea deosebită a nasului – roşie. linia conturului. retrase. zona bucală cuprinde treimea inferioară a figurii unei persoane. Acest profil poate prezenta una din următoarele forme: – prognat. Profilul fronto-nazal şi profilul naso-bucal Conturul figurii unei persoane – privite din profil – este alcătuit din două regiuni. cunoscută şi sub numele de „muchia nasului” începe de la scobitura rădăcinii nasului şi se termină la vârful acestuia. când profilul este dur. Linia conturului se observă din profil şi poate prezenta formele: – rectilinie. nas cu vârful în formă de sferă sau cu vârful bilobat. Se examinează atât din faţă. respectiv: – Regiunea superioară – denumită profil fronto-nazal – alcătuită din linia frunţii şi a nasului. lăţimea nasului se observă privind persoana din faţă. nas în şa. Această direcţie se observă din profil şi poate fi: orizontală.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Nasul. pentru realizarea portretului vorbit interesând următoarele: rădăcina nasului. superior şi inferior. Rădăcina nasului se apreciază în raport cu aspectul profunzimii. Înălţimea nasului se observă şi se apreciază privind persoana din profil. fiind conturată de structura maxilarelor. Aşa cum am precizat. – ortogonat. – concavă. Direcţia bazei nasului este dată de linia care pleacă din punctul de legătură al nării cu figura umană. ridicată. acest din urmă element fiind. vârful nasului deviat stânga sau dreapta. La – 242 – . rădăcină mijlocie. Linia conturului. de la o nară la alta. foarte expresive în conturarea fizionomiei. – convexă. Baza nasului se descrie atât sub aspectul direcţiei. potrivit acestui criteriu întâlnindu-se: rădăcină mare. până la vârful nasului.

la examinarea incisivilor se pot observa o serie de anomalii. particularităţile ei şi marginea inferioară a mandibulei Bărbia este porţiunea cea mai de jos a figurii. distanţa naso-labială poate fi mare. cum ar fi: hipertrofia gingiilor. dinţii. fie în exterior. aceasta este dată de poziţia comisurilor. forma şi particularităţile gurii. Ca particularităţi ale buzelor pot fi întâlnite următoarele situaţii: ambele buze crăpate. la dinţi se poate aprecia culoarea. dimensiunea ei fiind apreciată ca mare. în raport cu un plan orizontal care traversează centrul acesteia. Aceasta se examinează atât din faţă. mijlocie sau mică. fie în interior. în timp ce din punct de vedere al lăţimii ea poate fi lată. depărtaţi unul de altul. La realizarea portretului vorbit interesează dinţii incisivi şi canini. buza superioară foarte ridicată. Buzele se descriu după grosime. mijlocii sau subţiri. îmbrăcaţi. gură oblică. urmărindu-se înclinaţia. Mărimea. examinarea interiorului gurii poate pune în evidenţă existenţa unor anomalii. adică: gură în formă de inimă. fiind împărţiţi în: incisivi. lipsă. Ea se apreciază sub aspectul înălţimii şi lăţimii sale. buza inferioară coborâtă. carii etc. buzele pot fi apreciate ca groase. incisivi depărtaţi sau sudaţi. Buzele şi proeminenţa acestora. existenţa unor lucrări dentare de tipul plombelor sau protezelor. buzele şi proeminenţa acestora. cât şi separat pentru fiecare dintre ele. unele dintre acestea fiind congenitale. particularităţile ei şi marginea inferioară a mandibulei. În ceea ce priveşte forma. se pot întâlni: comisuri ridicate. forma şi particularităţile gurii Gura este examinată din faţă. De asemenea. una din buze crăpată. Astfel. Dinţii. buza de iepure. Distanţa naso-labială. incisivi laţi sau incisivi înclinaţi. Astfel. prezenţa tartrului. mijlocie sau îngustă. comisuri orizontale. concretizate în: lipirea unuia sau mai multor incisivi. gură cu dimensiuni exagerate. Bărbia. proeminenţă. înălţimea. pot exista incisivi acoperiţi. Dinţii sunt fixaţi în marginea alveolară a maxilarelor. mărimea. La dinţi pot fi întâlnite şi anomalii dobândite. Aceasta cuprinde porţiunea dintre baza nasului şi marginea buzei superioare. premolari şi molari. particularităţi şi malformaţii. În raport cu grosimea lor. ieşiţi în afară. bărbia. comisuri coborâte. falşi. Particularităţile gurii sunt date de conturul acesteia. canini. existenţa unor tumori (chisturi) etc. numai aceştia putând fi observaţi în timpul vorbirii. mijlocie sau mică.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi descrierea acestei zone trebuie avute în vedere următoarele: distanţa nasolabială. uzură. Dinţii pot fi: laţi. Atunci când este posibil. fractură orizontală. lăţimea şi – 243 – . Proeminenţa buzelor se apreciază atât la ambele buze. De regulă. Sub aspectul formei. ea continuând faţa persoanei şi dându-i formele caracteristice. cât şi din profil. din punct de vedere al înălţimii. perforarea şi deformarea bolţii palatine.

genele. unghiulare. având următoarele părţi vizibile: pupila – aflată în centrul ochiului – se prezintă ca un orificiu.. culoarea putând fi observată pe iris. Sprâncenele şi pleoapele superioare sunt părţi auxiliare ale ochilor. galbeni. blonde. orizontală. mijlocie ori lată. Sub acest aspect. aparent de culoare neagră. – din punct de vedere al amplasării se întâlnesc: sprâncene reunite. albe. lăţimea bărbiei – văzută din faţă – poate fi îngustă-ascuţită –. La rândul ei. atunci când o linie dreaptă şi orizontală întretaie mijlocul – intern şi extern – al ambilor ochi. pleoapele. oblică exterior. nuanţei de culoare. asemănătoare cu cea a părului de pe cap. – 244 – . roşii etc. Forma ochiului poate prezenta variaţii în raport cu poziţia unghiurilor interne şi externe. bărbie cu gropiţă şi bărbie răsucită. formei. barba şi mustăţile Ochii sunt amplasaţi în cavitatea orbitală. după înclinaţie. ochii pot fi negri. bărbie proeminentă. precum şi al anumitor particularităţi. culoare şi eventuale deformaţii. direcţiei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi particularităţile ei. Mărimea ochiului este apreciată în raport cu lungimea şi lăţimea lui. respectiv un ochi de o culoare şi celălalt de altă culoare. şi poate fi mare. verticală şi proeminentă. Aceştia se apreciază şi se descriu după formă. apropiate sau coborâte. bărbie dublă. – la aprecierea dimensiunii se au în vedere atât lungimea firului de păr. mijlocie sau mică. aşezare în orbită. căprui. Dintre particularităţile bărbiei reţinem: bărbie alungită. dimensiunii – lungime şi lăţime –. sprâncenele. dă culoare ochiului. La stabilirea înălţimii bărbiei trebuie să se ţină cont de distanţa de la linia bucală până la vârful ei. Ochii. albaştri. Din punct de vedere al culorii. după aceste criterii ochii putând fi mari. – nuanţa de culoare este în general. înfundată sau proeminentă. verzi. şatene. după caz. ochii pot fi clasificaţi în: ochi drepţi. Pot fi întâlniţi şi aşa-numiţii „ochi ceacâri”. ochi cu unghiuri – comisuri – interne sau externe coborâte sau ridicate. mijlocii ori mici. normală. Astfel. neregulate. cât şi lăţimea sprâncenelor. irisul – având aspect de bandă colorată în jurul pupilei. mărime. Aşezarea în orbită a globului ocular poate fi. după cum urmează: – după formă – contur – sprâncenele pot fi: drepte – rectilinii –. – direcţia sprâncenelor se apreciază ca: oblică inferior. Sprâncenele trebuie examinate şi descrise din punct de vedere al amplasării. arcuite. albul ochiului sau sclerotica. bărbia – văzută din profil – poate fi: oblică interior – retrasă –. întâlnindu-se sprâncene negre.

tăiată numai pe porţiunea foselor nazale. faptul că sunt rare. pleoapele scurte – atunci când sunt închise – nu acoperă întregul ochi. existând cazuri când ele lipsesc complet ori când sunt înlocuite cu gene false. asemănătoare cu cea a părului de pe cap. barbişon. respectiv dacă aceasta este totală. Dacă se constată prezenţa încărunţirii. a unor fire de păr din componenţa lor. După culoare. dreaptă. La rândul ei.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – dintre particularităţii trebuie reţinute. muscă. barba poate fi: mare. parţială sau numai sub forma unor şuviţe. Sub aspectul mărimii şi al portului. tăiată mărunt pe buză. ascuţită şi ondulată. trebuie menţionat gradul de răspândire. părul poate fi des. atunci când este formată dintr-un mănunchi de fire de păr. iar pleoapele superioare pot fi coborâte pe ochi. lungimea şi eventual. normal ori rar. cu evidenţierea aspectelor ei caracteristice. culoarea. trebuie menţionat faptul că părul prezintă culoarea lui naturală sau aceasta a fost obţinută prin tratament cosmetic. cuprinzând întreaga faţă până sub bărbie. mare cu colţurile drepte. portul. Linia de inserţie a părului poate fi: circulară în sus. roşcat. Examinarea pleoapelor are în vedre deschiderea. Nuanţa culorii bărbii este. Astfel. dar părul este scurt. castaniu. mijlociu şi lung (foarte mare). De asemenea. în formă de guler. După natură. Părul trebuie analizat şi descris din punctul de vedere al caracteristicilor sale. natura. părul poate fi clasificat astfel: negru. Deşi genele – şi pleoapele inferioare – oferă mai puţine detalii. părul unei persoane este fie drept. când cuprinde toată faţa şi părul ei este lung. – 245 – . În raport cu lungimea. alb. părul poate fi scurt . dacă este o continuare a perciunilor. În legătură cu barba şi mustăţile trebuie făcute următoarele precizări: atât barba cât şi mustăţile se descriu din punctul de vedere al mărimii.mic -. mustaţa trebuie descrisă în creşterea ei firească. abundenţa sau lipsa sprâncenelor. Referitor la desime. precum şi acea ridicare nervoasă. în general. în cazul în care cuprinde toată faţa. cioc. desimea. ele trebuie descrise sub aspectul lungimii şi al densităţii. blond. adică: linia de inserţie. după caz. circulară în jos. culorii şi al portului. buclat sau creţ. fie ondulat. Ea poate fi: mare cu colţurile ridicate. particularităţile lor. lungimea. când are dimensiuni mici şi cuprinde întreaga bărbie.

Detaliile pavilionului urechii: 1 – helixul originar. helixul începe de deasupra tragusului – chiar din concă – şi se continuă până la lob. ea este imuabilă ca formă pe tot timpul vieţii. 13 – depresiunea naviculară. putând fi: cu cărare – dreapta sau stânga –. totală. – 246 – . când este localizată pe părţile laterale ale capului. în cazul în care se găseşte spre ceafă. El se compune din patru părţi. Altfel spus. Aceasta deoarece. atunci când cuprinde regiunea dinspre frunte a capului. frontal-parietală. mijlociu sau scurt. 5 – antehelixul superior. 3 – helixul superior. pieptănat peste cap ori pieptănat din spate spre frunte. nu se întâlnesc două urechi identice.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Portul părului se apreciază în raport cu direcţia firească a firului şi a pieptănăturii. aceştia putând fi lungi. tăiaţi oblic sau drept. mijlociu sau îngust. respectiv lat. 6 – antehelixul median. respectiv helixul originar. temporală. 9 – antetragusul. Constituind partea esenţială în metoda portretului vorbit. iar. pe de o parte. Helixul originar poate fi lung. occipitală. Din punct de vedere al lăţimii. 2 – helixul anterior.se descrie în raport cu partea capului pe care se află: frontală. cuprinzând partea superioară a capului. acesta poate fi lat. şi cele mai multe calităţi ce permit identificarea unei persoane. calviţia . mijlociu ori îngust.chelia . 10 – lobul. Urechea. începând din concă şi până la vârful de sus al urechii. 7 – antehelixul inferior. 4 – helixul posterior. putând fi scurt. helixul superior şi helixul posterior. lung. mijlociu sau scurt. Helixul se prezintă sub forma unei ridicături cartilaginoase care înconjoară pavilionul din partea anterioară până în partea posterioară. 12 – depresiunea digitală. 8 – tragusul. formă şi poziţie faţă de corp. totodată. În sfârşit. acesta fiind apreciat ca lung. urechea prezintă. Helixul superior începe de la vârful urechii şi se continuă până la îndoitura dinapoi a urechii. Alcătuit dintr-o serie de cartilagii pavilionul extern al urechii se descrie după mărime. 11 – conca. helixul anterior. mijlociu. Tot în legătură cu părul se descriu şi favoriţii – perciunii –. Acelaşi lucru şi în cazul helixului posterior . pe de altă parte.care trece de la îndoitura dinapoi a urechii până la lob -. în situaţia în care afectează întreaga zonă a capului. scurţi.

– largă. Tragusul este un cartilaj mic – de obicei în formă triunghiulară – reprezentând o proeminenţă ce se găseşte sub helixul originar şi care acoperă. flegmatică. – după mărime: mic. expresia feţei unei persoane poate fi extrem de diferită: calmă. distrată. cum ar fi: expresia feţei şi a ochilor. – înaltă. Semnalmentele dinamice (funcţionale) Din punct de vedere noţional. – de-a curmezişul. Cele mai importante semnalmente funcţionale sunt: expresia fizionomiei. rotunjit. supărată. obosită.de comportament care o caracterizează.expresii . mirată. având o poziţie aproape paralelă cu helixul superior şi posterior. Conca reprezintă orificiul ce permite sunetului să pătrundă în urechea internă şi poate prezenta următoarele particularităţi: – împinsă înapoi. orificiul auditiv al urechii. de genul mersului. atitudinea. mare. liber. unele obişnuinţe dobândite cu prilejul efectuării anumitor activităţi. Lobul este partea cea mai de jos a pavilionului urechii. în mod aparent. părând a fi o continuare a acestuia. printre trăsăturile persoanei există anumite manifestări . expresia buzelor. vocea şi vorbirea. El poate prezenta diverse forme: concav. confuză. ascuţit. Expresia feţei şi a ochilor În viaţa cotidiană. Mai mult sau mai puţin accentuat. mijlociu. – foarte profundă.dinamice . antetragusul este localizat la partea inferioară a antehelixului. Expresia fizionomiei Potrivit opiniilor specialiştilor în domeniu. gesticulaţia. gesticulaţiei. – atrofiată. – îngustă. prin semnalmente funcţionale .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Antehelixul este proeminenţa care se găseşte în interiorul pavilionului urechii. Antetragusul reprezintă proeminenţa cartilaginoasă aflată între conca şi lobul urechii. – după aderenţă: lipit. mersul. – foarte mică. convex sau rectiliniu. parţial. 13.se înţeleg acele caracteristici ale persoanei care apar cu prilejul executării diferitelor mişcări. mimicii etc. – 247 – . fiind examinat din mai multe puncte de vedere: – sub aspectul formei: oval. semilipit.2.

staţionării sau vorbirii Ţinuta mâinilor se constituie într-un indiciu valoros în identificarea persoanelor după metoda portretului vorbit. Gesticulaţia. mobilitatea sprâncenelor. întrebătoare. fixă (aşa-numitele „expresii ale privirii”). persoana poate afişa o atitudine relaxată. privire răutăcioasă (rea). mobile. indiferent dacă persoana vorbeşte sau nu. în buzunarele pantalonilor. obişnuită – mijlocie – contractată – tip cazon – sau rigidă. la şold. cum ar fi: clipirea repede şi deasă a pleoapelor. la reverul hainei etc.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi La rândul ei. alte – 248 – . Poziţia mâinilor în timpul mersului. Ţinuta capului poate fi determinată şi de anumite boli ori poate fi cauzată de anumite accidente. aranjarea repetată a gulerului sau a cravatei. expresia buzelor poate fi: normală (obişnuită). staţionării sau vorbirii. drepte.a. Ţinuta capului Poziţia capului poate fi: dreaptă. ridicarea frecventă a umerilor. După cum. frecarea mâinilor. cele mai frecvent întâlnite manifestări fiind: tremurul capului. dar şi de anumite maladii fizice sau psihice. cu tremurături. amintim: ţinuta corpului. poziţia mâinilor în timpul mersului. mişcarea gâtului şi a capului. gesticulaţie nulă. Sub raportul frecvenţei poate fi întâlnită o diversitate de gesturi. Atitudinea. privire furioasă (mânioasă). tristă. unele persoane obişnuiesc să ţină mâinile la spate. ţinuta capului. a comisurilor gurii şi a „mărului lui Adam”. mişcarea capului într-un anumit mod şi la diferite intervale de timp ş. pot fi de o mare diversitate: privire tandră. pot fi întâlnite priviri fixe. Gesticulaţia trebuie descrisă şi apreciată atât din punct de vedere al întinderii. privire bănuitoare. pe spate. privire mirată. aplecată spre dreapta sau spre stânga. Ţinuta corpului este determinată de contractarea muşchilor în timpul mersului. înainte. gesticulaţie rară. Dintre atitudinile specifice care caracterizează o persoană. cât şi din punct de vedere al frecvenţei. neîncrezătoare. Ca realitate imaterială. încruntarea frunţii. la modul general putând exista: gesticulaţie abundentă. fugitive: Expresia buzelor Sub acest aspect este de reţinut faptul că. Astfel. exprimând tristeţe. expresia ochilor poate fi mobilă. În raport cu starea de contracţie a musculaturii. pătrunzătoare. oblice. joaca cu degetele şi frecarea lor repetată. cu aspect ironic.

La descrierea mersului unei persoane trebuie să se ţină cont de următoarele elemente: lungimea pasului: mare. aplecată. Evident. menţionăm: felul de aprindere a chibritului. Legat de voce se descrie şi vorbirea. folosirea într-un mod specific a ţigaretului ori a pipei. mişcările braţelor ş. scobitul – în nas. Mersul. – 249 – . ureche –. mersul constituie o caracteristică importantă la descrierea unei persoane potrivită metodei portretului vorbit. mijlocie ori mică. mersul devine stereotip. domoală. putând fi recunoscută cu uşurinţă de persoanele apropiate. vorbirea prin utilizarea unor expresii literare ş. modul în care piciorul se detaşează de sol. vorbire scurtă şi incorectă. mijlocie. La o persoană se pot distinge mai multe tipuri de vorbire: vorbire scurtă şi corectă.a. tonul. aplecată spre stânga ori spre dreapta.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi gesturi: scărpinatul. după o anumită perioadă de timp. Vocea este caracteristică fiecărei persoane. sexul şi vârsta persoanei. oscilaţiile corpului. Printre aceste obişnuinţe cu valoare în identificare. Vocea şi vorbirea. semeaţă. persoana executându-l instinctiv. greutatea corporală. vorbirea cu fraze lungi. aceasta putând fi: aplecată înainte sau înapoi. ondulaţiile bazinului. înălţimea. De asemenea. inclusiv temperamentul acesteia. poziţia capului în timpul mersului. subdialecte. ţinuta vestimentară aleasă sau neglijentă ş. graiuri. poziţia corpului în mers: dreaptă. cât şi literatura de specialitate sunt unanime în a aprecia că anumite obişnuinţe căpătate în timpul desfăşurării activităţilor curente constituie veritabile semnalmente funcţionale. mică. linia de direcţie: dreaptă sau ondulată. Este îndeobşte cunoscut faptul că. la acestea adăugându-se educaţia şcolară. uniformitatea şi rapiditatea paşilor. pot fi descrise şi apreciate şi alte elemente. Aşa cum subliniază literatura de specialitate. defecte ale vorbirii. lăţimea pasului: mare. cei mai importanţi fiind lungimea piciorului. activitatea profesională sau anumite boli. joaca cu părul ori cu nasturii de pe vestimentaţie etc. confuze. respectiv dacă glisează sau se ridică de la sol. Vorbirea mai poate fi apreciată şi prin raportare la alte criterii. Atât practica organelor judiciare. vorbirea cu utilizarea unor cuvinte obişnuite sau străine. mersul persoanei este condiţionat de o serie de factori. modul de a ţine ţigara – în mână sau în gură – în timpul fumatului. vorbirea prin folosirea unor dialecte. vorbirea cu greşeli gramaticale. Unele obişnuinţe dobândite cu prilejul efectuării anumitor activităţi. unghiul de mers: pozitiv sau negativ.a. respectiv: rapiditatea vorbirii. intensitatea şi timbrul vocii.a. poziţia mâinilor cu ocazia efectuării unor activităţi specifice profesiei sau meseriei. cum ar fi: simetria laterală.

Descrierea unei cicatrice trebuie făcută după culoare. un aport considerabil la identificarea acestora. după cum urmează: după culoare. negre. după formă cicatricele sunt liniare. brună. formă. Din punct de vedere medical. cum ar fi: modificări ale coloanei vertebrale. acumulărilor sau deformărilor – cantitative ori calitative – sau lipsei anumitor organe din corpul omenesc. pielea este albă. Prin urmare. aceasta produce o cicatrice. modificările pigmentare ale pielii. mărime şi poziţie anatomică. semnele particulare constau în: existenţa cicatricelor. Culoarea pielii. galben – palidă. malformaţiile congenitale pot conduce la apariţia unor semne particulare. cea mai des întâlnită este paralizia facială care poate determina căderea comisului gurii pe partea afectată. cicatricea este un ţesut conjunctiv care uneşte buzele unei plăgi operatorii sau traumatice. tatuajul. fie unor accidente mecanice. semiovale sau stelare. culoarea pielii. după mărime se întâlnesc cicatrice mari. 13. astfel: după culoare. Tenul se descrie după culoare. de natură traumatică. La rândul lor. prin semne particulare se înţeleg anumite defecte de natură anatomică şi funcţională ce ajută la identificarea unei persoane. modificările structurale ale diferitelor părţi ale corpului omenesc ca urmare a practicării unor meserii. decolorate ori albicioase. aducând. Datorate unor malformaţii congenitale. roz. datorate fie unor plăgi – ce afectează stratul dermic al pielii –. Modificări în sistemul funcţional al unor organe. cât şi la palpare. tot astfel. ridurile şi cutele feţei. fie convexităţi. dilataţia porilor şi diferite semne particulare. modificarea în sistemul funcţional al unor organe. Printre cauzele de natură patologică. cicatricele pot fi roşii. – 250 – . dilataţia porilor poate fi mare. Semnele particulare Semnele particulare fac parte dintre elementele preţioase pentru identificarea persoanelor şi cadavrelor. sesizabilă atât cu ochiul liber. mijlocie sau mică. mijlocii şi mici.3. fizice sau chimice. vineţii. Existenţa cicatricelor. înlocuind. ţesutul pierdut. În sens criminalistic. circulare. În afara diferenţierii dintre rase. culoarea pielii – tenul – reprezintă şi un semn particular. sifilisul terţiar poate fi cauza apariţiei dinţilor zimţaţi (crenelaţi).Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Desigur. roşcată. din punct de vedere etiologic cicatricele pot fi: de natură chirurgicală. uneori. recunoaşterea obişnuinţelor persoanei sunt utile mai ales în timpul urmăririi unor persoane. acolo unde este cazul. oricât de neînsemnată ar fi o intervenţie operatorie. putând fi de o mare diversitate. neagră. roz.

embleme şi simboluri religioase. virând spre galben-cafeniu după 50 de ani. tatuajele pot fi clasificate în două categorii. bucuriei. cu predilecţie a celor din mediul rural. cuprinzând obiecte ori scene de crime. numărului şi adâncimii. Modificările pigmentare ale pielii Aspectele pielii îşi au stadiile proprii de dezvoltare. tatuajul este definit ca o practică ce constă în imprimarea pe pielea corpului a unor ornamente şi desene care nu se pot şterge. constând în coloraţie închisă a pielii în locurile în care au fost aplicate anumite substanţe vezicante.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi fie concavităţi în plan vertical sau median. picior plat (platfus). mâniei.a. elasticitate. tatuajele voluntare. Pe măsura înaintării în vârstă scade elasticitatea pielii. în: . Tatuajul voluntar poate fi: mistic. homosexual. Tatuajul. fantezist. apoi prin pigmentare galben-brună şi în cele din urmă prin încreţire. De exemplu. petele păroase au o importanţă deosebită în – 251 – . erotic. Cea mai mare valoare de identificare o au ridurile din zona frontală şi cele din zona orbitală. criminal. deschiderea naturală a vălului palatin ş. întâlnit îndeosebi la alienaţii mintal. pigmentare etc. Din punct de vedere etiologic. profesia. la rândul lor. Tatuaje datorate pătrunderii glonţului în corpul uman Tatuaje voluntare.a. concretizat în inscripţii ori figuri obscene. Ridurile şi cutele feţei. în raport de culoare. De asemenea. ridurile orbitale se descriu după formă. moralitatea. Acest gen de tatuaje se subdivid. obiceiurile sau trecutul acesteia. poziţie şi adâncime.tatuaje medicale. furnizând mai multe informaţii privitoare la mediul de unde provine persoana. reprezentând figuri din regnul vegetal sau animal. reprezentat prin simboluri ale dragostei. conţinând figuri ori inscripţii specifice unei meserii. reprezentate de încrustaţiile de pulbere în epidermă. culoarea roză a pielii devine palidă cu înaintarea în vârstă. Acestea sunt mai valoroase din punct de vedere al identificării. reprezentând scene de pederastie sau lesbianism ş. arcuite sau sinusoidale. Tatuajele involuntare. astfel: ridurile frontale sunt – după contur – drepte. Aceasta priveşte îndeosebi persoanele expuse acţiunii factorilor de mediu. profesional. respectiv: tatuajele involuntare.tatuaje accidentale – profesionale –. acestea prezentând cele mai multe particularităţi sub aspectul conturului. De origine foarte veche. manifestându-se treptat printr-o uşoară cheratinizare a pielii de pe mâini. Ridurile feţei se descriu după formă şi adâncime. . afectiv.

– precizarea culorii acestuia. cizme etc. valize. sandale. De asemenea. ziare ş. – pietrarii şi persoanele care lucrează în industria metalurgică prezintă foarte mici tăieturi pe cornee. – croitorii şi frizerii au bătături şi înţepături la nivelul degetelor. Dintre aceste modificări exemplificăm următoarele: – cizmarii prezintă bătături la mână . cărţi. În acest sens criminalistic. – precizarea materialului din care sunt confecţionate. Modificări structurale ale diferitelor părţi ale corpului omenesc ca urmare a practicării unor meserii Ca urmare a practicării unor meserii pot apărea anumite modificări structurale ale diferitelor părţi ale corpului. se observă o întărire a podului palmei la nivelul bazei degetelor. căciuli etc. – muncitorii care lucrează cu substanţe chimice pot prezenta eczeme caracteristice. inclusiv distanţa faţă de organul ori detaliul cel mai apropiat. fuste. – indicarea gradului de uzură. umbrele.şi deasupra genunchiului . – obiecte pentru acoperirea corpului: costume. datorită ţinerii ciocanului. brăţări. -. – parchetarii şi plăpumarii prezintă bătături în zona genunchiului. fapt datorat proiectării particulelor de piatră sau metal.a. prin „îmbrăcăminte” se înţelege: – obiecte pentru acoperirea capului: pălării. paltoane. aceste persoane prezentând şi o înfundare a coşului pieptului. ghete. pulovăre. – la fierari. cum ar fi: genţi. persoanele pot avea asupra lor şi anumite obiecte portabile.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi identificare. Un alt aspect de care se ţine seama pentru identificarea persoanei descrise este dat de îmbrăcămintea şi de obiectele postabile. bijuterii . cercei.. – muncitorii care manipulează substanţe pulverulente. şepci.. acestea datorându-se manipulării acelor de cusut şi a foarfecelor. La descrierea acestui semn particular trebuie să se delimiteze poziţia sa.din cauza ţinerii cuţitului . – 252 – . reviste. practica criminalistică recomandă respectarea următoarelor reguli: – indicarea exactă a denumirii obiectului. La descrierea acestora. pardesiuri ş.datorate loviturilor de ciocan -.a. broşe etc. pachete. respectiv îngroşări în dreptul gleznelor. minerale sau minereuri prezintă pe mâini şi pe faţă încrustaţii cu praf. poşete.inele. – obiecte de încălţăminte: pantofi. dermatoze ori colorarea brună a unghiilor.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

Descrierea detaliată a obiectelor de îmbrăcăminte - în sensul precizat -, inclusiv a articolelor de lenjerie intimă trebuie făcută şi cu ocazia examinării cadavrelor, precum şi în cazul persoanelor dispărute. În astfel de cazuri, datele necesare întocmirii portretului vorbit vor fi menţionate în fişe speciale. În afara caracteristicilor menţionate, la descrierea obiectelor de îmbrăcăminte trebuie avute în vedere şi alte caracteristici, cum ar fi: – croiala costumului, rochiei, fustei, pardesiului, paltonului etc.; – felul tălpii încălţămintei purtate de persoana respectivă; – monogramele existente pe anumite bijuterii ş.a. Nu trebuie omis faptul că îmbrăcămintea şi obiectele portabile nu prezintă întotdeauna caracteristici constante. Întrucât ele pot fi înlocuite sau modificate, valoarea lor de identificare trebuie privită totuşi cu rezerve. 13.4. Mijloace tehnice şi procedee de alcătuire a portretului robot Specialiştii din domeniul criminalisticii sunt unanimi în a aprecia că identificarea persoanelor prin metoda portretului vorbit se bazează pe principiile identificării criminalistice, respectiv: 1. principiul identităţii; 2. principiul stabilităţii relative a caracteristicilor de identificare; 3. principiul dinamicităţii şi al interdependenţei cauzale; 4. principiul delimitării precise între ceea ce este identic şi ceea ce este asemănător ş.a. Toate obiectele lumii materiale - incluzând în această categorie şi fiinţele şi fenomenele - sunt identice numai cu ele însele, sunt individuale, însuşirile acestora nerepetându-se. Fiecare persoană are o individualitate certă, obiectivă, durabilă, invariabilă în esenţa sa şi uşor de recunoscut. Prin urmare, identitatea se constituie în „proprietatea de a fi şi de a rămâne, cel puţin un anumit timp, ceea ce este, calitatea de a-şi păstra un anumit timp caracterele fundamental”. În acelaşi timp însă, metoda portretului vorbit îşi găseşte aplicabilitatea şi datorită faptului că fiinţa umană prezintă cele mai variate şi mai complicate însuşiri, ea prezentând, în acelaşi timp, atât numeroase elemente de asemănare, cât şi multiple posibilităţi de diferenţiere. „Nimic nu variază mai mult de la un individ la altul decât culorile, formele şi mărimile aparente ale fizionomiei. După cum nu există două frunze care să se asemene, tot astfel nu există doi oameni” spunea Nicolae Minovici. În cazul persoanei se poate vorbi de modificări lente, apărute după ajungerea la maturitatea fizică, independente de voinţa individului. După ajungerea la stadiul maturităţii fizice apare faza de alterare şi de involuţie, – 253 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

modificările lente vizând, în special, forma capului, a feţei, dentiţiei ş.a. Alteori, trăsăturile corpului uman pot suferi modificări rapide. Determinate în mare măsură de voinţa persoanei, aceste modificări se concretizează în: portul bărbii, portul mustăţii, schimbarea culorii părului, creşterea corpolenţei etc. Unele modificări rapide pot fi cauzate şi de anumite boli sau traumatisme suferite de corpul uman. De exemplu, unele intervenţii chirurgicale pot genera apariţia semnelor particulare la persoana respectivă. După cum, vârsta persoanei dă naştere la o serie de modificări, acestea privind, de regulă, dimensiunile anumitor părţi sau organe ale corpului. Trebuie însă reţinut că aceste modificări - apariţia calviţiei, a ridurilor, obezitatea ş.a. - nu afectează relieful exterior al acestora. Exceptând modificările apărute ca urmare a unor accidente, schimbările amintite nu afectează - ori afectează într-o măsură foarte mică părţile osoase sau cartilaginoase ale corpului, rămânând, în general, neschimbate, forma frunţii, a septului nazal, precum şi forma şi dimensiunile urechii. Descrierea ştiinţifică a semnalmentelor unei persoane trebuie să ţină cont de o serie de reguli, cu valoare de principii, cum ar fi: Descrierea trăsăturilor fizice ale unei persoane trebuie să cuprindă caracteristicile anatomice ale întregii conformaţii a corpului, respectiv: capul, umerii, mâinile, trunchiul, picioarele, precum şi elementele caracteristice ale feţei. Înfăţişarea persoanei trebuie descrisă atât sub aspectul semnalmentelor anatomice – statice, cât şi sub aspectul semnalmentelor funcţionale, cunoscute şi sub denumirea de semnalmente dinamice. Aşa cum o arată şi denumirea, semnalmentele statice – anatomice – au în vedere particularităţile morfologice ale corpului, capului, feţei şi ale elementelor componente ale acestora, indiferent dacă persoana este în acţiune ori în repaus relativ. Semnalmentele dinamice – funcţionale – constau în caracteristicile de mişcare şi de poziţie ale corpului, respectiv deprinderile persoanei, stabilizate de-a lungul timpului. Atunci când se descriu semnalmentele, ele trebuie individualizate prin acele caracteristici ce vizează variaţiile morfologice ereditare ori cauzate de factori de natură patologică. Este vorba de rănirea persoanei sau de apariţia unor deformaţii ale organelor – cicatrici, aluniţe, negi – ce se constituie în semne particulare ale acesteia. Pentru înregistrarea şi reţinerea semnalmentelor, observarea persoanei trebuie să se facă din faţă şi din profil; – 254 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

În afara planului frontal şi lateral, în măsura posibilităţilor, o asemenea observare poate fi făcută şi din spate. Redarea semnalmentelor anatomice şi funcţionale ale persoanei trebuie să fie urmată de descrierea ţinutei vestimentare şi a obiectelor aflate asupra acesteia; La descrierea semnalmentelor, o importanţă deosebită trebuie acordată folosirii unei terminologii comune, precise şi unitare, în felul acesta evitându-se anumite greşeli sau confuzii; În descrierea semnalmentelor unei persoane trebuie respectată o succesiune logică; În acest sens, practica criminalistică recomandă respectarea acestei succesiuni logice chiar şi în situaţia în care, din diverse motive, nu pot fi observate toate semnalmentele persoanei. La întocmirea portretului vorbit al unei persoane, caracterizarea semnalmentelor trebuie făcută în raport cu mărimea, forma şi amplasarea acestora. Atunci când se apreciază mărimea, aceasta nu este redată prin valoarea absolută a rezultatului măsurătorii, ci prin compararea ei cu alte părţi ale corpului. Această mărime este notată cu „mic”, „mijlociu” sau „mare”, ori, după caz, „foarte mic” sau „foarte mare”. Forma semnalmentelor este dată de conturul exterior, liniar, al organului – sau părţii din organ – care este descris. În funcţie de acest contur liniar exterior, semnalmentele sunt încadrate în una din figurile geometrice cu care se aseamănă: rotund, romb, triunghi, dreptunghi etc. Amplasamentul – poziţia – unui detaliu al corpului uman se apreciază prin raportarea sa la planul orizontal sau vertical ori după zonele învecinate. În sfârşit, culoarea trebuie menţionată în cazul detaliilor ce posedă această însuşire, adică ochii, părul, tenul ori alte organe cu colorit diferit de restul pielii. Aşa cum remarcă literatura de specialitate, pentru realizarea portretului vorbit trebuie să existe o conlucrare între specialistul criminalist, victimă, martori etc. atât pentru identificarea făptuitorului, cât şi pentru stabilirea identităţii unui cadavru, în ultimul caz fiind necesară şi apelarea la cunoştinţele medicului legist. Dar, în aprecierea semnalmentelor unei persoane trebuie avuţi în vedere şi o serie de factori care pot influenţa exactitatea observării şi reţinerii acestor trăsături exterioare. Printre factorii obiectivi ce concură la exactitatea observării şi reţinerii menţionăm: distanţa de la care se execută observarea persoanei; locul unde se află persoana respectivă; timpul când se face observarea şi condiţiile atmosferice şi de vizibilitate; durata observării; poziţia în care se află persoana – 255 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

supusă observării şi îmbrăcămintea acesteia; capacitatea de percepere şi de apreciere a celui care face observarea ş.a. De asemenea, în aprecierea semnalmentelor unei persoane trebuie să se ţină cont şi de factorii de natură subiectivă care influenţează perceperea, memorarea şi redarea semnalmentelor, determinaţi de vârstă, sex, ocupaţie, experienţă de viaţă, structură psihofiziologică, starea de spirit în momentul reţinerii semnalmentelor, aptitudinea de a percepe semnalmentele, fidelitatea percepţiei, eventuala deficienţă a organelor de simţ. Din acest considerent, persoanei căreia i se solicită să redea semnalmentele unei persoane trebuie să i se creeze, pe lângă climatul de încredere necesar, şi posibilitatea de a putea lămuri anumite detalii şi de a-şi însuşi terminologia adecvată. Nu în ultimul rând, trebuie evitată sugestionarea persoanei în cauză. Descrierea semnalmentelor după metoda portretului vorbit îşi găseşte aplicarea în diverse domenii, respectiv: identificarea autorului unei infracţiuni prin prezentarea pentru recunoaştere a persoanei suspecte de către cel care l-a observat şi i-a reţinut semnalmentele; darea în urmărire a infractorilor care se sustrag de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei; identificarea persoanelor cu identitate necunoscută ori a celor care îşi ascund identitatea; identificarea cadavrelor necunoscute etc. Metode tehnice de realizare a portretului vorbit a) Portretul schiţat sau schiţa de portret constă în schiţarea unui portret, după descrierea martorilor sau a victimei, de către un desenator cu calităţi plastice foarte bune. Procedural este folosit cu deosebit succes de către poliţiştii timişoreni, care beneficiază de concursul generos al Academiei Popa’s la care studiază copii cu calităţi excepţionale din întreaga Europă. b) Fotorobotul, procedeu iniţiat de comisarul francez Pierre Chabot, constituie un procedeu de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale. Se folosesc fragmente fotografice ale elementelor faciale selectate de martori sau victime, dintr-un album, până la realizarea unei imagini cât mai apropiate de cel vizat. Imaginea obţinută este retuşată şi apoi refotografiată. Procedeul a dat rezultate modeste. c) Identi-kit şi Photo-identi-kits Martorii sau victimele care alcătuiesc portretul robot au la dispoziţie un album care conţine variante ale elementelor faciale desenate pe material (cca. 500 - 700) şi grupate pe 11 - 12 grupuri de tipuri notate cu litere şi cifre. Compoziţia grafică este obţinută pe un suport special, cu geam mat; iluminat de jos, poate fi retuşat şi completat. Trebuie avut în vedere faptul că elementele faciale aparţin unor trăsături antropologice ale populaţiilor din ţările care produc aparatura. – 256 –

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi

d) Minicompozitorul (MIMIC), un dispozitiv aflat într-o cutie prevăzută cu un ecran pe care sunt proiectate elemente faciale transpuse pe 6 benzi transparente, fiecare cu o lungime de 25,4 m şi cuprinzând câte 300 elemente. Imaginea compusă pe ecran poate fi fixată fotografic cu un aparat de tip Polaroid aflat în compunerea dispozitivului. e) Sintetizatorul fotografic, o variantă perfecţionată a fotorobotului, selecţionează elementele faciale din fotografii obişnuite şi realizează montajul cu 4 dispozitive ce proiectează pe un ecran câte o zonă a feţei. f) Portretul robot computerizat constă în compunerea elementelor faciale cu ajutorul tehnicii de calcul electronic atât prin exploatarea eficientă a datelor furnizate de martori şi victime, cât şi prin utilizarea unor date stocate în memoria computerului referitoare la infractori identificaţi şi persoane dispărute. Dintre tehnicile de calcul folosite în prezent amintim proiectul SIGMA, utilizat de poliţia germană, sistemul IBM, precum şi sistemul MACINTOSH PLUS, folosit şi de poliţia română. Tehnicile de calcul permit alcătuirea portretului robot după fotografii, precum şi compoziţii, pe baza unor elemente de deghizare sau îmbătrânire. 13.5. Cartotecile informatizate care utilizează semnalmentele Înregistrarea penală este o evidenţă sistematizată, pe bază de fişe speciale centralizate la nivel naţional şi judeţean, a unor categorii de persoane, animale şi obiecte, în vederea identificării lor ulterioare. Scopul înregistrării penale: a) Identificarea persoanelor care au mai săvârşit infracţiuni, pe baza înregistrării penale nominale şi dactiloscopice decadactilare. b) Identificarea infractorilor pe baza înregistrării dactiloscopice monodactilare şi după modul de operare. c) Identificarea persoanelor dispărute, a persoanelor şi cadavrelor cu identitate necunoscută după semnalmentele exterioare ori a altor date antropologice. d) Identificarea unor animale, a obiectelor pierdute, furate ori a celor corp delict. Judecătorului John Fielding din Londra i se atribuie meritul de a fi înfiinţat prima cartotecă centrală în 1791, iar în Franţa, Eugene François Vidocq (1775 - 1857) are meritul de a fi exploatat semnalmentele, numele, porecla, modul de operare al infractorilor recidivişti, precum şi al celor care se sustrăgeau urmăririi penale. – 257 –

permite stocarea de fotografii de semnalmente şi datele de identificare. la care sunt conectate prin inelul de comunicaţii metropolitan 42 de staţii de lucru. suporta fişiere format JPEG. Interconectare cu sistemul AFIS 2000 prin intermediul staţiilor de lucru LSS3000 si cele 42 staţii de lucru Imagetrak interconectate prin reţeaua Metropolitană. – 258 – .M. cameră foto digitală 5 Mpixeli). Soft instalat (Imagetrak E-FIT pentru alcătuirea portretului robot. oferă posibilitatea comparării automate a fotografiilor digitale şi a schiţelor de portret. bertillonajul cu înregistrarea dactiloscopică. Serverul central IMAGETRAK . Andrei Ionescu şi Valentin Sava. Prin măsurarea acestor puncte nodale se obţine un cod numeric de reprezentare a feţei (faceprint) salvat într-un fişier de numai 84 biţi. care au înlocuit. b ă rb i a . linia maxilarului. fotografii scanate.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Abia în 1880. GIF si BMP. Sistemul IMAGETRAK Sistemul IMAGETRAK este destinat activităţilor operative ale poliţiei şi a fost pus in funcţiune la 01. Sistemul automat de recunoaştere facială IMAGETRAK. instalat la Institutul de Criminalistică.B.AFIS 2000 prezintă următoarele caracteristici: Sistem de operare Windows 2003 Server. strălucire. poate fi prezentat astfel: funcţionează ca o bază de date centrală racordat la AFIS-2000.G. oasele feţei. adâncimea orbitelor. imagini cu portrete robot. În ţara noastră. Sistemul este integrat la nivel naţional şi are în componenţă un server central de date. decupare. Alphonse Bertillon va pune bazele ştiinţifice ale înregistrării penale prin sistemul său de înregistrare şi identificare antropometrice. O staţie de lucru Imagetrak conţine: Periferice(scanner.2004. TIFF. în 1914. o imagine cadru (Frames) din cadrul unui film de supraveghere. Înregistrarea persoanelor dispărute.P. precum şi a cadavrelor cu identitate necunoscută. lăţimea nasului.Sunt necesare 14-20 de astfel de puncte pentru crearea acestui faceprint. în vederea stabilirii identităţii persoanelor sau cadavrelor. Sistemul distinge 80 puncte nodale pentru faţă.06. editare si captură video. Captarea de imagini cu ajutorul acestui sistem pe ermite importul de imagini. contrast. care măsoară: di istanţa între ochi. instalate în fiecare judeţ şi la D. existent şi în România. importante contribuţii la identificarea persoanelor şi a cadavrelor şi-au adus fraţii Nicolae şi Mina Minovici. dr. oferă posibilitatea editării imaginii – scanare. imprimantă jet cerneală. a celor urmărite local şi general. însă. etc.

în raport cu specializările şi deprinderile unor infractori. Alte categorii de înregistrări penale: • cartoteca scrisului de mână (scriptotecă). pelicule de vopsea auto. b) Concluziile desprinse din cercetarea locului faptei pentru aceleaşi categorii de infracţiuni. surdomuţi ori bolnavi psihic care şi-au pierdut identitatea. compararea fotografiilor existente. falsuri. potrivit unei metodologii aprobate de ministrul Administraţiei şi Internelor. tuşuri şi paste de scris.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Aceste categorii de înregistrare se fac pe fişe separate. produse – 259 – . instrumente de spargere. violuri. În fişa de evidenţă a persoanelor dispărute (fişa D) se trec persoanele dispărute în împrejurări care justifică bănuiala că au fost victimele unei răpiri sau ale unui omor. • cartoteca fonobalistică. copii mici abandonaţi. • cartoteca vocii şi vorbirii. Declanşarea urmăririi generale se face după începerea urmăririi penale. • colecţii de identificare criminalistică: arme şi muniţii. • cartoteca monedelor false. Înregistrarea după modul de operare (modus operandi) Înregistrarea după modul de operare cuprinde: a) Infractori recidivişti. • cartoteca antropometrică. În toate cazurile se vor compara fişele dactiloscopice deca şi monodactilare cu datele înregistrate în cartoteca odontologică. • cartoteca scrisului dactilografiat. înşelăciuni. analiza caracteristicilor îmbrăcămintei şi a obiectelor aflate asupra persoanelor respective. furturi. Datele obţinute din câmpul infracţional sunt comparate cu informaţiile furnizate de martorii oculari despre particularităţile fizice şi semnalmentele funcţionale ale infractorilor. dar au ca elemente comune: analiza semnalmentelor după metoda portretului vorbit. cerneluri. atunci când autorii sunt neidentificaţi. • cartoteca obiectelor furate. Fişele sunt clasate după natura infracţiunii comise şi după modul de operare specific. tâlhării. Este posibilă identificarea unor cadavre necunoscute prin compararea cu datele din evidenţa persoanelor dispărute. • cartoteca balistică judiciară. autori ai unor fapte grave ca: omoruri.

colecţia fibrelor şi firelor textile. colecţia tălpilor de încălţăminte. – 260 – . colecţia sistemelor de iluminare şi semnalizare auto. falsurile operelor de artă etc.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi din hârtie. colecţia spectrală.

instanţa de judecată constată necesitatea deplasării la faţa locului. precum şi date privind împrejurările în care s-a comis fapta. – 261 – . precum şi pentru ascultarea martorilor oculari. modificări de ordin fizic. a victimelor sau chiar a făptuitorilor. Noţiunea şi importanţa cercetării la faţa locului Orice activitate infracţională presupune prezenţa făptuitorului la faţa locului şi efectuarea de către acesta a unor activităţi ce produc modificări ale ambianţei locului (zonei) respectiv. schimbări ce se materializează sub forma unor urme. prin cercetarea la faţa locului organul de urmărire penală urmăreşte stabilirea împrejurărilor comiterii faptei. ce se realizează de obicei la începutul urmăririi. să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii. Cercetarea la faţa locului reprezintă una din activităţile procedurale şi de tactică criminalistică ale organului de urmărire penală. (1) art. 129 C P. Cercetarea la faţa locului îşi găseşte consacrarea juridică în prevederile Codului de procedură penală. după cercetarea la faţa locului. descoperirii.. P.1.14. pentru a-şi reprezenta mai fidel locul săvârşirii infracţiunii. fixării şi ridicării urmelor create cu ocazia săvârşirii infracţiunii. Cercetarea la faţa locului 14. Pe baza acestora pot fi obţinute o serie de date referitoare la infracţiune. delimitarea sfere persoanelor suspecte. identificarea infractorului. în scopul cunoaşterii nemijlocite a locului faptei. conservă şi examinează probele materiale descoperite. Prin alin. să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care a fost săvârşită”. În cursul urmăririi penale.cercetarea la faţa locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii. adună. Toate activităţile ce se desfăşoară de organele în drept pentru cunoaşterea şi examinarea locului faptei sunt specifice cercetării la faţa locului. Efectuarea cercetării la faţa locului se impune ori de câte ori săvârşirea unei infracţiuni este însoţită de producerea unor transformări în mediul exterior. la persoana făptuitorului. Aşadar. se stabileşte norma de principiu potrivit căreia .

P). în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi rezultate. în multe dintre situaţii. Cercetarea la faţa locului poate fi definită drept activitatea iniţială de urmărire penală care constă în cunoaşterea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea. dacă sunt purtătoare ale urmelor create cu prilejul faptei cercetate. astfel încât nicio zonă să nu rămână necercetată. ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia”. în art. P. Putem considera loc al faptei: – terenul sau încăperea în care s-a comis infracţiunea. urmărirea. porţiune cu porţiune. P. 2. În caz contrar. în scopul studierii acestuia. fixarea şi ridicarea urmelor. Verificarea caracterului real al infracţiunii. cercetarea la faţa locului urmăreşte patru obiective: 1. – se pot stabili cauzele care au determinat săvârşirea infracţiunii şi condiţiile care au înlesnit sau favorizat comiterea ei. prinderea şi reţinerea infractorului etc. interpretarea. iar aflarea adevărului ar fi ori îngreunată. – 262 – . în totul sau în parte. conservarea. Codul de procedură penală. Importanţa cercetării la faţa locului rezultă din următoarele aspecte: – urmele ridicate cu această ocazie permit declanşarea şi orientarea investigaţiilor referitoare la elaborarea versiunilor privind fapta şi persoana făptuitorului. 221 C. a locului respectiv. astfel încât ulterior să fie luate măsuri de înlăturare a lor în vederea prevenirii unor astfel de fapte antisociale. examinarea medico-legală a unor persoane. Cu ocazia cercetării la faţa locului este necesară efectuarea unei examinări amănunţite. – locul unde s-a produs rezultatul. această activitate este aproape imposibil de repetat. Fiind o activitate de urmărire penală. În principal. – împrejurimile acestor locuri.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În foarte multe situaţii. cercetarea la faţa locului se poate efectua după începerea urmăririi penale. 30 alin. cercetarea la faţa locului este punctul de plecare pentru alte activităţi tactice de cercetare criminalistică. – determină efectuarea altor activităţi de urmărire penală imediate ca: percheziţia. foarte multe urme preţioase ar putea să rămână nevalorificate. dispusă de organul de cercetare penală în urma sesizării primite conform art. ridicarea de obiecte sau înscrisuri. ultim. Identificarea autorului sau autorilor. pentru descoperirea. ori imposibilă. – este o activitate de maximă importanţă. 129 C.. precum şi pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea (art.P. defineşte locul săvârşirii infracţiunii ca fiind „locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională.

cum ar fi: – persoanele vătămate. s-a comis fapta. data etc. profesie. – „cum” sau în ce mod s-a săvârşit fapta. – descoperirea. Serveşte drept bază de investigaţie. fixarea. – „de ce” s-a săvârşit fapta (ură. cât şi din experienţa acumulată în practica şi literatura de specialitate: – investigarea locului în care a fost săvârşită infracţiunea pentru stabilirea naturii acesteia şi a împrejurărilor în care a fost comisă. – elaborarea primelor versiuni pentru orientarea investigaţiilor ulterioare. – precizarea timpului săvârşirii infracţiunii.. ridicarea şi examinarea urmelor şi a altor mijloace de probă. – determinarea drumului parcurs de infractor (iter criminis). – „cu ce” mijloace. care să servească la stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei suspectului.). – 263 – . – „cine” a săvârşit fapta (una sau mai multe persoane. martori. noaptea. gelozie. nemijlocită şi fixarea ambianţei locului faptei de către organul de urmărire penală. Sarcinile cercetării locului faptei derivă atât din prevederile art. bărbat sau femeie. – identificarea persoanelor care au tangenţă cu cauza cercetată: făptuitori. în cadrul procesului penal. – culegerea datelor necesare şi cunoaşterea împrejurărilor concrete pe baza cărora să se poată stabili cât mai operativ dacă s-a comis o infracţiune.). Cu ocazia cercetării la faţa locului pot fi elucidate următoarele probleme: – „ce” anume eveniment s-a petrecut.substanţe. În raport de specificul infracţiunii şi a locului comiterii pot fi clarificate şi alte aspecte.). persoane responsabile civilmente. – „când” a fost săvârşită infracţiunea (ziua.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 3. – stabilirea modului de operare al făptuitorului (făptuitorilor). – perceperea directă. răzbunare etc. 129 Cod procedură penală. ori este vorba de o faptă care nu atrage răspunderea penală a vreunei persoane. – „unde” s-a săvârşit fapta şi care este întinderea locului comiterii acesteia. înălţime etc. persoană minoră sau majoră. instrumente. Procurarea de probe sau indicii pentru autoritatea judecătorească. 4. victime. materiale etc.

trecând la organizarea urmăririi şi reţinerii acestora şi transmiterea semnalmentelor la unitate. acesta va fi înştiinţat de îndată pentru a participa la cercetare. 14. – 264 – . În funcţie de gravitatea şi complexitatea infracţiunii. obiectelor purtătoare de urme sau mijloacelor materiale de probă în pericol de a fi distruse. c) iau măsuri de conservare a urmelor. b) stabilesc perimetrul câmpului infracţiunii şi iau măsuri de semnalizare. – dacă există împrejurări negative (lipsa de concordanţă între anumite urme descoperite şi factorii creatori ai acestora în împrejurările date). Primele măsuri ce trebuie luate de către jandarmii care sosesc primii la faţa locului Jandarmii ajunşi primii la locul producerii evenimentului ori săvârşirii faptei iau următoarele măsuri: a) salvează victimele în viaţă prin acordarea primului ajutor şi le transportă de urgenţă la cea mai apropiată unitate spitalicească. echipa de cercetare va avea în compunere ofiţeri şi subofiţeri de la compartimentele de profil. prezintă conducătorului acesteia constatările făcute şi măsurile întreprinse până atunci. modificate sau alterate de condiţiile atmosferice sau de alte persoane. În funcţie de natura infracţiunii comise. Echipa de cercetare la faţa locului se constituie pentru toate evenimentele care au ca urmare producerea de victime omeneşti.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – valoarea pagubelor produse ori gradul vătămărilor provocate. La infracţiunile a căror urmărire penală este de competenţa obligatorie a procurorului. pagube materiale importante sau ai căror autori sunt necunoscuţi. g) la sosirea echipei de cercetare. starea vremii în acel moment. criminalişti şi conductori câine de urmărire. f) execută sarcini şi măsuri ce le sunt transmise de conducerea unităţii. participanţi. distrugeri de bunuri. cercetarea la faţa locului poate fi făcută de o echipă special constituită ori de către un singur lucrător. e) identifică martorii oculari şi procedează la investigarea sumară a acestora cu privire la date despre făptuitori. sustrase. d) culeg date cu privire la evenimentul produs (ora cât mai exactă. martori etc. – dacă cele petrecute la locul faptei au putut fi auzite sau văzute de alte persoane şi de unde anume.2. avertizare şi pază a acestuia.) precum şi despre eventualele modificări aduse în câmpul infracţiunii.

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 14. atât în timpul cât şi în afara programului. Pregătirea în vederea efectuării cercetării la faţa locului presupune luarea unor măsuri de asigurare logistică şi de pregătire metodologică necesare efectuării acestei activităţi. geologi. Dacă specificul infracţiunii sau locul faptei impune. Imediat după sosirea la faţa locului şi înainte de a începe cercetarea propriu-zisă. b) constituirea echipei de cercetare la faţa locului. a) Pregătirea materială presupune asigurarea următoarelor: trusa criminalistică. În acest sens se pot reţine următoarele activităţi: – informarea operativă asupra evenimentelor care au avut loc şi au fost constatate de către lucrătorii sosiţi primii la faţa locului. aparatul fotografic. comandantul unităţii va invita să facă parte din echipă şi alţi specialişti sau experţi: medici legişti. în raport cu natura infracţiunii comise. b) Constituirea echipei de cercetare la faţa locului Comandantul unităţii este cel care constituie echipa de cercetare la faţa locului care. în orice moment. urmările acesteia şi natura locului ce urmează a fi cercetat. – verificarea modului cum s-a acţionat până la sosirea echipei de cercetare. echipa de cercetare trebuie să ia unele măsuri urgente. a rezultatelor obţinute şi. c) deplasarea la faţa locului. c) Deplasarea la faţa locului Este organizată şi ordonată de comandantul unităţii care va organiza activitatea astfel încât. rezoluţie motivată. alte mijloace tehnice din dotare. fişa infracţiunii după modul de operare. Activităţile specifice pregătirii cercetării la faţa locului sunt: a) pregătirea materială. în raport de situaţia concretă existentă. scafandrii specialişti. pompieri. cu respectarea prevederilor legale privind folosirea acestora. ingineri auto etc. Deplasarea se face cu autolaboratorul criminalistic sau cu alte mijloace de transport din dotarea unităţii.3. Când unitatea sesizată nu dispune în momentul respectiv de mijloace de transport. în raport de specificul infracţiunii şi natura locului faptei. echipa să poată interveni prompt pentru efectuarea cercetării la faţa locului. pot fi utilizate cele ale altor instituţii sau întreprinderi ori ale persoanelor fizice. cameră video. Pregătirea şi efectuarea cercetării la faţa locului A. formulare de proces verbal pentru cercetarea la faşa locului. de regulă. – 265 – . de la caz la caz. luarea măsurilor corespunzătoare. electronişti. este un ofiţer de profil.

potrivit art.P. cum ar fi: locul şi timpul săvârşirii faptei. şi a unor reguli specifice tacticii criminalistice. În faza de urmărire penală. Acestora li se va explica faptul că au dreptul legal de a face observaţii cu privire la cele ce se vor constata şi felul cum se vor desfăşura operaţiunile la care urmează să asiste. Reguli tactice specifice cercetării locului faptei Se recomandă ca.P. la sosirea la locul faptei. Cercetarea se poate efectua în prezenţa părţilor. – organizarea măsurilor de pază a locului faptei. Cercetarea la faţa locului trebuie să se desfăşoare cu respectarea acelor norme prevăzute în C.P. 32/1990. – identificarea martorilor oculari şi stabilirea persoanelor suspecte care pot fi ascultate urgent chiar înainte de începerea examinărilor propriu-zise. instanţa de judecată efectuează şi cercetarea locului faptei în condiţii de contradictorialitate. 129 alin. direcţia în care s-a deplasat. persoanele găsite sau cele despre care se obţin date că au – 266 – . reprezentarea. semnalmentele infractorului etc. Potrivit art. Să se noteze timpul sosirii.. afară de cazul când acest lucru nu mai este posibil.P. Înainte de a începe cercetarea la faţa locului se va proceda la invitarea a doi martori asistenţi (dacă este posibil) şi a părţilor ori reprezentanţilor acestora. modificat prin Legea nr. să se facă primele fotografieri sau filmări (de ansamblu) ale victimei sau cadavrului. 172 C.P.P. conduita făptuitorului (înainte. acţiunile sau inacţiunile victimei. – delimitarea corectă a locului cercetat. principalele aspecte privind activitatea infracţională. apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală. şi la cercetarea locului faptei. De regulă se efectuează în prezenţa martorilor asistenţi. dar neprezentarea părţilor încunoştinţate nu împiedică efectuarea cercetării. când participarea acestuia la judecată este obligatorie. atunci când se impune ca cercetarea să se efectueze în prezenţa lor. la cerere. 4 C. în timpul şi după comiterea infracţiunii). cercetarea locului faptei se efectuează după începerea urmăririi penale. Dacă acest lucru nu este posibil. În faza de judecată. deci. cu citarea părţilor şi în prezenţa procurorului. Învinuitul sau inculpatul reţinut ori arestat poate fi adus la cercetare.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – determinarea modificărilor care au survenit în aspectul iniţial al locului faptei.. pentru lămurirea urgentă a unor probleme. organul de urmărire penală îi pune în vedere că are dreptul să fie reprezentat şi îi asigură. care se poate dispune imediat sau pe parcursul investigării criminalistice.

stabilite convenţional. curăţirea hainelor. rude. Nu vor fi atinse corpurile delicte. B. telefon. vecini. dacă s-a folosit zăvorul sau lanţurile de siguranţă etc. se recomandă prelevarea urmelor). Se notează starea dispozitivelor de siguranţă (modul în care au fost încuiate uşile. condiţiile atmosferice.). maşină de spălat etc. starea ferestrelor (deschise. – Investigarea persoanelor găsite la locul faptei pentru a se stabili date concludente privind situaţia iniţială a câmpului infracţional. pentru a nu-i influenţa. Informaţiile vor fi completate cu datele furnizate de făptuitor. trebuie să se facă în cel mai scurt timp posibil. reziduurile suspecte şi nici nu se vor face modificări. aragaz. – Obţinerea unor informaţii utile privind stabilirea cercului de suspecţi dintre persoanele aflate în anturajul victimei ori bănuite de către aceasta. Efectuarea cercetării la faţa locului Efectuarea cercetării propriu-zise se va desfăşura în două faze: faza statică şi faza dinamică. sobe. Nu se va folosi WC . funcţionarea unor aparate (radio. în câmpul infracţional pătrunde doar şeful echipei împreună cu criminalistul pentru a dispune: – fixarea căilor de acces pentru ceilalţi membri ai echipei şi a priorităţilor: medic legist. periodic.). evitându-se însă graba şi superficialitatea. că autorul poate fi la locul faptei sau se poate întoarce! În faza de pregătire. – 267 – . ca obiectiv prioritar. toate modificările survenite în câmpul infracţional. Precizările martorilor oculari privind eventualele modificări survenite în câmpul infracţional vor fi notate. – Interzicerea oricăror activităţi care pot deruta cercetarea: fumat.ul (nu se va trage apa). după următoarele reguli tactice generale: a) Cercetarea locului faptei se va face de îndată. Nu se va exprima nicio părere şi nu se va conversa cu martorii. de la anunţarea evenimentului. câine de urmărire.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi trecut prin zonă. frigider. dacă storurile au fost trase). Să fie supravegheate toate persoanele aflate la locul faptei pentru a surprinde comportamentul şi atitudinea lor faţă de infracţiunea comisă. Deplasarea la locul faptei. închise. – Alegerea martorilor asistenţi dintre persoanele care nu au legături de rudenie cu făptuitorul ori cu părţile vătămate. dacă lumina a fost aprinsă. TV. în niciun moment până la sosirea echipei. mirosurile persistente (dacă este posibil. Orice manager trebuie să-şi stabilească. obţinerea unui timp optim. starea iniţială a victimei. dar nu se va face nicio intervenţie. martori oculari. crearea altor urme. Să nu se uite. ofiţer criminalist. păstrându-se ambianţa găsită.

Nici nu ştii când îţi poate dezlega enigma! Într-un caz de omor. deşi s-a dovedit indispensabil pentru cauză. un bolnav psihic. Şeful echipei va fi atent să se respecte normele tactice şi metodologice. d) Cercetarea locului faptei trebuie să fie sistematică şi completă. fără să fie „dădăcit” şi supervizat. Aceste urme pot fi relevante pentru cauză. care fusese „surprins” într-o singură fotografie. Trebuie impusă regula că toate urmele de la locul faptei au iniţial aceeaşi valoare. aruncată la câţiva metri. sub pat. al probaţiunii. de la descoperirea urmelor până la ridicarea. Suspectul a devenit credibil doar când a demonstrat că a fixat scara cu un banal pietroi. în spatele unor piese de mobilier etc. c) Cercetarea locului faptei trebuie să fie obiectivă. pe o scară găsită la cercetarea locului faptei. se contrazic sau par lipsite de importanţă. a recunoscut că a pătruns prin balcon. şeful echipei va fi un procuror. chiar dacă. Experienţa demonstrează că niciun caz nu seamănă cu altul. Trebuie să se evite excesul de fotografii. În cazul investigării omorului. din start. Criminalistul trebuie. dar să nu rămână niciun detaliu nefixat de obiectivul aparatului de fotografiat. – 268 – . Intuiţia şi orgoliul trebuie lăsate la o parte. Criminalistul trebuie să fie înarmat cu multă răbdare şi să cerceteze sistematic fiecare porţiune a locului faptei. Şeful echipei îi va cere însă criminalistului să-şi planifice cercetarea judicioasă a fiecărei porţiuni de teren. după o succesiune stabilită de comun acord. să fie lăsat să-şi facă treaba sa. dar abordarea oricărui eveniment trebuie să se facă în baza unei planificări riguroase. ulterior. insistând să descopere urme în locuri în care un vizitator obişnuit n-ar avea ce căuta (în dulapuri de haine. stabilindu-se toate activităţile care trebuie executate şi succesiunea acestora. pentru că pot influenţa în rău cercetarea. în apropierea scării. Şeful va distribui sarcinile şi tot el va corobora toate datele şi informaţiile obţinute. aparent. De tactul său vor depinde motivaţia şi profesionalismul întregii echipe. direcţionându-le într-un singur sens: identificarea făptuitorului. imprimând reguli stricte şi pentru cei care sunt conduşi de orgolii şi se cred atotştiutori. de regulă. ambalarea şi transportul lor în condiţii de siguranţă. criminalist.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi b) Cercetarea locului faptei trebuie să se facă în baza unui plan judicios şi riguros. Şeful echipei va stabili sarcini precise pentru fiecare participant.). pe vitrine. care era un obişnuit al locuinţei victimei. e) Echipa de cercetare va fi condusă de un şef care va coordona toate activităţile şi va direcţiona investigarea. Nimeni nu i-a dat nicio importanţă. asigurând succesul cercetării şi.

ar putea să conducă. Iată de ce presei trebuie să i se dea un „os de ros” suficient de „tare” pentru senzaţional. astfel că locul faptei ar fi bine să nu devină o „scenă” de spectacol. nu-şi poate aminti dacă totul a fost pus la punct. iar ignorarea ori desconsiderarea ziariştilor ar putea fi extrem de păgubitoare pentru anchetă. care l-ar avertiza pe făptuitor. dar stabilirea lor are un caracter convenţional-didactic. indiferent cât de tentante ar fi unele „procedee” care au asigurat succesul unei operaţiuni cu care se împăunează unii. doar la un nou caz cu autor neidentificat. alte persoane) care au asigurat paza. Din acest motiv.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi f) Respectarea strictă a normelor procedurale Normele legale trebuie respectate fără nicio abatere. altfel. Se discută mult despre posibila întoarcere a făptuitorului la locul infracţiunii datorată fenomenului de amnezie postinfracţională: „Infractorul nu se simte în siguranţă. 14. cu greu poate rezista impulsului imperativ de a se reîntoarce la locul infracţiunii. pentru stabilirea eventualelor modificări survenite. dar care să asigure secretizarea datelor de maximă importanţă pentru caz. să se aibă în vedere că presa poate ajunge şi singură la datele fierbinţi ale cazului. – 269 – . În faza statică se vor desfăşura următoarele activităţi: • Fotografierea de ansamblu a persoanelor care au fost găsite la locul faptei.4. Se mai pot umple unele lacune sau se pot înlătura scăpări ori erori care. Rutina trebuie acceptată doar ca rigoare profesională. Experienţa arată că ziariştii trebuie să fie lăsaţi suficient de aproape. bazate pe încredere reciprocă. Fazele cercetării la faţa locului În teorie şi practică se face distincţie între două faze: statică şi dinamică. Procesul-verbal de cercetare a locului faptei trebuie să fie analizat imediat de şeful competent. de asemenea. deoarece ele formează un tot unitar. Nici nu-ţi poţi da seama cât de utilă poate deveni pe parcursul investigării. să se manifeste o grijă deosebită pentru protejarea unor date de intimitate ale cauzei. iar la terminarea cercetării să se ţină cont de posibilitatea repetării acesteia. încadrată strict în litera şi spiritul legii! Relaţiile cu mass-media trebuie să fie corecte. întoarcere care îi este fatală în cele mai multe cazuri”: • Se consemnează primele informaţii de la poliţiştii (jandarmii. dacă nu cumva a comis greşeala fatală trădătoare. Trebuie. inevitabil. În acelaşi timp. dar niciodată în câmpul infracţional.

fixarea şi ridicarea urmelor. în spirală (cercetare concentrică). • Marcarea drumului de acces în câmpul infracţional. • Stabilirea stării şi poziţiei obiectelor care au legătură cu cauza şi sunt purtătoare de urme.000). – 270 – . Simţul mirosului. – fotografierea obiectelor principale şi a cadavrului. spre centru. • Folosirea câinelui de urmărire pentru prelucrarea urmei de miros uman (dacă permit condiţiile atmosferice). Punctul de plecare îl poate constitui centrul scenei infracţiunii. realizarea înregistrărilor video şi a schiţei locului faptei. dar punctul de iniţiere îl poate constitui şi periferia. Locul faptei poate fi împărţit în sectoare. în măsura în care se cunosc elemente precise de identificare. • Parcurgerea locului faptei pentru cunoaşterea ambianţei şi identificarea unor repere pentru investigare. obiectele care au servit la comiterea infracţiunii sau bunurile sustrase. cea mai importantă etapă a cercetării locului faptei. se vor executa următoarele activităţi: – examinarea minuţioasă a cadavrului şi a obiectelor purtătoare de urme. • Se dau în urmărire. • Executarea fotografiilor de orientare şi de ansamblu după regulile de criminalistică tehnică. deosebit de fin. • Determinarea punctului de începere. • De reţinut: În faza statică a cercetării la faţa locului nu se permite atingerea sau schimbarea poziţiei obiectelor din câmpul infracţional! În faza dinamică. • Orientarea locului faptei din punct de vedere topografic şi criminalistic. cu deplasarea. stabilindu-se succesiunea examinării acestora sau poate fi cercetat numai într-o anumită direcţie (în sens liniar).Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi • Delimitarea teritorială a zonei cercetate. – executarea măsurătorilor fotografice bidimensionale f – descoperirea. – descoperirea şi examinarea instrumentelor (obiectelor) folosite la comiterea infracţiunii. • În această fază pot fi obţinute date şi informaţii care să conducă la identificarea făptuitorului. precum şi a sensului şi direcţiei cercetării. • Se iau măsuri pentru urmărirea făptuitorului cunoscut sau prezumtiv (consemn la frontieră) . se datorează celulelor senzoriale din mucoasa olfactivă. după care se examinează zonele adiacente până la periferie (cercetare excentrică). care pot fi de 300-600 de ori mai multe decât la om (150-300 milioane faţă de aproximativ 500.

cercetarea a fost întreruptă sau au survenit alte cauze de pericol pentru viaţa. declaraţiile să fie înregistrate pe bandă magnetică şi videomagnetică. furtună. – 271 – . cu respectarea regulilor tactice ale ascultării. pentru a se da un răspuns corect întrebărilor care s-au pus pe parcursul cercetării privind existenţa sau inexistenţa unor urme specifice. În procesul-verbal de cercetare a locului faptei se vor menţiona perioada de întrerupere şi cauzele care au generat-o. schiţa locului faptei. etichetarea şi sigilarea urmelor. Reluarea cercetării locului faptei se impune atunci când. irepetabilă. – stabilirea semnalmentelor şi portretului robot ale făptuitorului şi declanşarea. Clarificarea acestor împrejurări se impune mai ales în cazul infracţiunilor comise cu arme de foc. Reguli tactice Şeful echipei va cere fiecărui component al echipei să-şi noteze cronologic toate activităţile şi constatările: data şi ora începerii şi terminării investigaţiei. sănătatea şi avutul persoanelor. schiţa urmelor şi schiţa de detaliu. a martorilor şi a victimei. ferestre închise). persoanele identificate şi verificate. Este necesar să se facă o cercetare sistematică şi amănunţită a locului faptei. datorită unor fenomene naturale (întuneric. sau să se clarifice împrejurări care nu puteau fi explicate (uşa încuiată cu cheia pe dinăuntru. – ambalarea. schiţa unei porţiuni de la locul faptei şi a obiectelor principale.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – definitivarea schiţei locului faptei sau a schiţelor: schiţa de orientare. în general toate datele de interes operativ. ploaie etc. care au fost creare de făptuitor pentru a deruta cercetările. Măsuri de protejare. descrierea locului faptei.). în principiu. a urmăririi generale. – audierea persoanelor suspecte. care pot deveni o adevărată „comoară”. când un omor comis prin împuşcare poate fi disimulat în sinucidere. Deşi. chiar de pază. dacă situaţia impune. cercetarea locului faptei se poate repeta atunci când s-a constatat că a fost efectuată superficial ori pe parcursul anchetei s-au stabilit noi indicii despre alte urme sau corpuri delicte. – clarificarea împrejurărilor negative sau controversate. după caz. dar şi invers. informaţiile obţinute. când sinucigaşul şi-a disimulat fapta în omor: fixarea rezultatelor în procesul-verbal de cercetare a locului faptei. Dacă este posibil. Cercetarea trebuie continuată de către aceeaşi echipă. reluarea şi repetarea cercetării locului faptei.

nr. 7 din acelaşi ordin al I. primele măsuri ce trebuie luate de subofiţerul criminalist sunt: salvează victimele şi acordă primul ajutor acestora. unitatea de poliţie competentă teritorial pentru a efectua cercetarea la faţa locului. – executarea filmului judiciar. un rol deosebit îl au datele şi informaţiile obţinute de la jandarmii care au ajuns primii la faţa locului. schimbările intervenite. conducătorul câinelui de urmărire. – conservarea urmelor la faţa locului ce are ca scop păstrarea urmelor infracţiunii şi a obiectelor purtătoare de urme în starea în care au fost găsite şi protejarea lor împotriva oricăror factori distructivi naturali sau umani (intenţionat sau neintenţionat). modificările aduse în câmpul infracţional. – amprentarea făptuitorilor Alături de constatările proprii ale criminalistului. după caz.J. 6 alin. În cazul constatării unei fapte de natură penală la care cercetarea la faţa locului este obligatorie. ceilalţi membrii ai echipei. Specialistul criminalist din cadrul echipei de cercetare operativă a poliţiei desfăşoară la faţa locului următoarele activităţi: – Pătrunderea împreună cu ofiţerul desemnat. prinde şi identifică făptuitorul. În continuare. nu permite niciunei persoane să pătrundă în câmpul infracţional dacă nu are atribuţii pe linie criminalistică. – executarea tuturor tipurilor de fotografii judiciare la faţa locului. de la persoana vătămată. primele date de interes operativ şi va efectua împreună cu echipa poliţiei cercetarea locului faptei. notează şi marchează poziţia iniţială a mijloacelor de probă.G. – 272 – . De aceea este necesar a fi cunoscute activităţile ce se pot desfăşura de către criminalistul ce face parte din echipa operativă a poliţiei. Activităţile desfăşurate de către specialistul criminalist cu ocazia cercetării la faţa locului Potrivit art. martorii oculari ori de la cei care au sesizat săvârşirea faptei.. criminalistul poate desfăşura activităţi pentru: – fixarea limitelor locului faptei pentru a asigura descoperirea urmelor şi a tuturor mijloacelor materiale de probă ce au legătură cu cauza. în funcţie de natura infracţiunii şi de locul faptei. de constatare a infracţiunii flagrante ori de salvare a victimelor.5. la sosirea echipei operative a poliţiei. persoanele care le-au făcut şi scopul acestora. va fi sesizată urgent prin dispeceratul unităţii de jandarmi.J.R. opreşte din acţiune.(1) din Ordinul I. subofiţerul criminalist jandarm îl va informa pe şeful echipei despre măsurile întreprinse până în acel moment.R.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 14. 20/2006.G. identifică martorii oculari. Conform art. protejează urmele existente în câmpul infracţional. conducător al echipei de cercetare în câmpul infracţiunii şi marcarea drumului de acces pentru medicul legist. martori asistenţi şi persoanele participante.

– Fixarea prin fotografiere metrică şi videofilmare a obiectelor principale. – Obiectele care. 14. examinarea.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – Marcarea perimetrului câmpului infracţiunii şi stabilirea modului de desfăşurare a cercetării. a stărilor de fapt şi a urmelor existente. – Efectuarea activităţilor specifice privind ridicarea şi conservarea urmelor şi probelor biologice. ridicare şi ambalare a tuturor urmelor şi mijloacelor materiale de probă precum şi întocmirea documentelor prevăzute de legea procesual penală. fixarea şi protejarea urmelor infracţiunii şi ale celorlalte mijloace materiale de probă. fără a le disloca din locul în care se găsesc şi apoi procedează la relevarea. marcarea.Urmăreşte folosirea terminologiei criminalistice adecvate pentru consemnarea corespunzătoare în procesul . conservarea. băuturi.). – Fixarea locului faptei în contextul mediului înconjurător prin fotografieri şi videofilmări din unghiuri şi direcţii diferite. respectiv din exterior în interior sau din interior spre exterior. – Căutarea. datorită volumului mare nu pot fi ridicate. ridicarea. – Interpretarea din punct de vedere ştiinţific a urmelor infracţiunii descoperite la faţa locului în scopul refacerii tabloului infracţiunii şi al obţinerii unor date despre făptuitori.6. recipiente cu conţinut nedeterminat etc.verbal de cercetare la faţa locului. . Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului Cercetarea la faţa locului este finalizată atunci când s-au definitivat toate operaţiunile tehnico-criminalistice de căutare. interpretarea şi ambalarea acestora. fixare. – Folosirea aparaturii şi dispozitivelor din dotarea autolaboratoarelor în scopul soluţionării tuturor sarcinilor legate de cercetarea completă a locului săvârşirii infracţiunii. –Prin constatările făcute se pronunţă cu privire la originea şi modul de creare a unor urme sau se va referi la calităţile şi posibilităţile de valorificare a lor prin expertize. descoperirea. după fixare fotografică. sigilate şi lăsate în custodie pe bază de proces-verbal. sunt protejate. fără a le imobiliza mult timp. medicamente. a corpurilor delicte şi a leziunilor exterioare ale victimei. – Recoltarea şi ambalarea corespunzătoare a substanţelor ce pot avea legătură cu fapta cercetată (alimente. Mijlocul de probă prin care se fixează rezultatele cercetării la faţa locului este procesul-verbal de cercetare la faţa locului la care se anexează – 273 – .

• condiţiile în care au fost descoperite. precizându-se marca aparatului folosit şi a filmului. • starea urmei sau a obiectului (curată. persoanele găsite la locul faptei. • fotografiile judiciare efectuate: fotografia de orientare. ger. cu precizarea scării la care s-a întocmit ori despre desenul schiţă realizat. • tehnica de iluminare utilizată. formă. fixate şi ridicate. 131. caldă. serie). cu miros. • cantităţile ridicate. prenumele. 131 C.: • data şi locul unde este încheiat. axul şoselei etc. etichetare şi sigilare. îngheţată. dimensiuni. • măsurile luate faţă de victime.. căldură.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi (conform art. uşă. • numele. • împrejurările negative (controversate) constatate şi măsurile luate pentru clarificarea lor. schiţe. fotografiile de detaliu şi măsurătorile fotografice. tip. • menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. • menţiuni cu privire la înregistrările efectuate: înregistrarea pe bandă videomagnetică ori înregistrări foto şi video-digitale. în ce scop. copac. precum şi a măsurilor luate. ocupaţia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal. obiecţiile şi explicaţiile acestora. obiecte implicate în eveniment. rece.P. modificările survenite. făptuitori.). • descrierea amănunţită a celor constatate.P. • menţiuni despre întocmirea planului-schiţă. fără miros etc.P. ocupaţia şi adresa martorilor asistenţi. murdară.P. prenumele. C. marcă.) fotografii judiciare. calitate. • urmele găsite. prenumele.). • obiectele examinate şi cele ridicate. b) alte date cerute de art. desene şi alte lucrări (filme judiciare pentru cazuri deosebite). calitatea celui care îl încheie şi unitatea din care face parte. vânt etc. topită. fierbinte.: • descrierea amănunţită a situaţiei locului. culoare. Cercetarea locului faptei se consemnează într-un proces-verbal care trebuie să cuprindă: a) datele menţionate în art. 91 C. • starea timpului: ploaie.P. cu descrierea caracteristicilor de identificare (model. • numele. distanţele faţă de anumite repere (fereastră. fotografia obiectelor principale. să se precizeze locul în care au fost descoperite. în putrefacţie.P. – 274 – . fotografia schiţă. • numele. • descrierea metodelor folosite pentru ambalare. ninsoare. persoanele care le-au făcut.

zid. – să se descrie operaţiunile tehnico-criminalistice efectuate. uscat etc. încăpere uscată. – se vor consemna cantităţile (pentru lichid. calitate etc. Procesul-verbal se semnează de către organul judiciar. îngropate etc. murdar.. putred. 91 şi 131 din C.).). bucăţi. mijloacele materiale de probă ridicate de la locul faptei şi cele lăsate în custodie.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi • rezultatul folosirii câinelui de urmărire. pe fiecare pagină.). dimensiuni. armat. umed.). – să se arate poziţia exactă faţă de planurile vertical şi orizontal. culoare. consemnându-se distanţele faţă de diferite repere fixe sau relativ fixe (fereastră. martori asistenţi şi de alte persoane. – descrierea condiţiilor în care s-au descoperit (pivniţă umedă. tipul. resturi.P. uşă. axul şoselei. – redarea cu precizie a locului descoperirii urmei sau altui obiect. – să fie reproduse întocmai caracteristicile referitoare la formă. cu precizarea condiţiilor meteorologice şi de vizibilitate pe parcursul cercetării. Este preferabil ca procesul-verbal să fie redactat la locul faptei. pentru a nu se omite amănunte relevante pentru cercetare. Procesul-verbal trebuie să fie întocmit într-un stil clar. copac. să prezinte în mod obiectiv situaţia constatată la locul faptei. – să se precizeze starea timpului (senin.). precis şi concis. • ora începerii şi ora terminării cercetării locului faptei. ger. număr de lovituri vizibile etc. – să se consemneze starea urmei sau obiectului (deteriorat. La redactarea procesului-verbal de cercetare la faţa locului trebuie respectate următoarele reguli: – întocmirea procesului verbal şi folosirea celorlalte mijloace tehnice de fixare să se facă în strictă conformitate cu prevederile art. iar locurile rămase libere se barează. cald. înălţime faţă de sol etc. căldură etc. precum şi faţă de baza proprie (înclinat. – să fie înregistrate datele care privesc modelul. În procesul-verbal nu se consemnează opiniile experţilor sau ale martorilor asistenţi cu privire la modul în care s-a comis fapta şi persoana făptuitorului. parametrii – 275 – . precum şi obiecţiile făptuitorului.P. • numărul de exemplare şi destinaţia acestora. seria. pat. în procesul verbal se vor consemna date privind: caracteristicile tehnice ale aparaturii şi materialelor sensibile folosite.). răsturnat etc. De asemenea. marca. rece. – dacă părţile prezente la efectuarea cercetării la faţa locului au de făcut sau nu obiecţiuni cu privire la modul de efectuare a cercetării la faţa locului sau al redactării procesului-verbal. • observaţiile persoanelor participante.

prenume. subofiţerul criminalist jandarm desfăşoară următoarele activităţi: – va solicita consemnarea în conţinutul procesului verbal de cercetare la faţa locului a tuturor participanţilor la această activitate. tehnica de iluminare utilizată. – va solicita o copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului în vederea constituirii „urmei” dosarului ce va rămâne la compartimentul prevenire şi combatere a criminalităţii. acesta va urmări folosirea unei terminologii adecvate pentru consemnarea în procesul-verbal a tuturor stărilor de fapt şi urmelor descoperite. unitatea). va menţiona că cercetarea la faţa locului din punct de vedere criminalistic a efectuat-o specialistul criminalist din cadrul poliţiei (grad. – 276 – . – prin adresa înaintată Parchetului împreună cu procesul verbal de constatare a infracţiunii şi cu celelalte acte.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi de lucru. nume. Dacă cercetarea la faţa locului este făcută de către specialistul criminalist. În situaţia în care cercetarea la faţa locului este efectuată de echipa operativă a poliţiei.

care vor semnala prezenţa făptuitorilor şi îi vor marca în scopul identificării lor ulterioare. Folosirea acestora prezintă un dublu rol: – preventiv – deoarece împiedică consumarea unei infracţiuni sau producerea urmărilor acesteia. Prin capcană criminalistică se înţelege operaţiunea organizată în mod special pentru a fi prinşi autorii neidentificaţi ce au săvârşit anumite infracţiuni care au caracter de repetabilitate şi despre care există presupuneri temeinice că vor fi prezenţi într-un anumit loc. Capcana criminalistică se poate organiza în două feluri şi anume : a) capcan ă tactic ă operativ ă – presupune dispunerea unor jandarmi în jurul locului (obiectivului) unde vor acţiona făptuitorii în urma informaţiilor obţinute. J.15.B. Noţiunea şi importanţa capcanelor criminalistice Criminalistica elaborează o serie de mijloace şi procedee tehnicoştiinţifice necesare prevenirii. Exemplu: I. de a identifica făptuitorul şi de a proba activitatea acestuia. că o persoană necunoscută încearcă să o omoare prin introducerea de mercur în ţigări. descoperirii şi combaterii fenomenului infracţional. Importanţa capcanelor tehnico-criminalistice Capcanele tehnico-criminalistice prezintă o importanţă deosebită. Capcanele criminalistice 15. Practica a demonstrat că un rol determinant în descoperirea infractorilor îl au „capcanele criminalistice”.1. Vâlcea a fost sesizat de către numita A. J. fapta rămânând în faza tentativei. cu scopul de a preveni comiterea de infracţiuni sau de a descoperi fapte antisociale. Capcana tehnico-criminalistică este un procedeu de lucru ce constă în folosirea unor mijloace tehnice dispuse în ascuns într-un loc precis determinat şi în legătură cu care se deţin informaţii sau există bănuieli întemeiate că se va săvârşi o faptă penală. b) capcana tehnică criminalistică – constă în instalarea unor mijloace tehnice. În – 277 – .

J. Pentru a-l prinde şi a-i proba vinovăţia s-a hotărât instalarea unei capcane criminalistice chimice. profesorul a răspuns că nu. Baza legală a folosirii capcanelor criminalistice o constituie mai multe articole din Codul de procedură penală: – „procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni.E. procurorul împreună cu jandarmii şi doi martori asistenţi s-au prezentat la locuinţa profesoarei. Surprins. a colegilor de birou. profesorul a fost nevoit să-şi recunoască fapta. (beta – oxi .P.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi urma verificărilor efectuate s-a stabilit că cel ce avea această intenţie era un coleg de birou. în urma examinării sub radiaţii U. profesorul a declarat că nu ştie nimic despre acel plic cu bani în el. v.naftoic) Bancnotele au fost date elevului C.J.A. atât pe bancnotele din plic. prinderea. În final.P. s-a evidenţiat prezenţa substanţei folosite la marcare. In urma verificărilor sub radiaţii u.N. 63 alin. Considerând că pentru dovedirea vinovăţiei sus numitului este necesară organizarea unei capcane criminalistice jandarmii împreună cu un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea au trecut la marcarea chimică a 5 bancnote de câte 50 lei cu acid B.P.M. (beta-oxi-naftoic). – 278 – . După puţin timp.. aşa cum rezultă şi din exemplul următor: Exemplu: I. După plecarea elevului.P. Vâlcea a fost sesizat cu privire la faptul că profesorul D. astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală” (art. probarea vinovăţiei şi tragerea la răspundere penală a autorilor. – „constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexisten ţei unei infrac ţ iuni. în sertarul bibliotecii s-a găsit un plic cu 5 bancnote cu valoarea de 50 lei. Pus în faţa probelor.). la identificarea persoanei care a s ă vârş it-o ş i la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei” art. prin marcarea ţigărilor cu substanţa acid B.N. (l) C. 1 C.B.O. de la liceul „Nicolae Bălcescu” din localitate pretinde elevilor sume de bani în schimbul garantării reuşitei la examenul de bacalaureat. (cel care a făcut sesizarea) iar acesta a mers la domiciliul profesorului căruia i-a înmânat suma de bani. acesta a recunoscut fapta declarând că a vrut să o omoare din motiv de gelozie. pe mâinile şi hainele numitului B. cât şi pe mâinile şi hainele profesorului s-au pus în evidenţă urme din substanţa folosită la marcarea bancnotelor. numita A.O.V.). – represiv – prin identificarea.. a sesizat că s-a umblat iar la pachetul de ţigări şi a anunţat jandarmii. La întrebarea dacă a primit bunuri materiale sau bani de la elevul C.A. Trecându-se la efectuarea unei percheziţii domiciliare.

al unui magazin sau depozite. – 279 – . 15. Tipuri de capcane tehnico-criminalistice Capcanele tehnico-criminalistice se pot organiza atât în scop de prevenire cât şi în scop de descoperire. Organizarea de capcane tehnico-criminalistice constituie o probă ştiinţifică în slujba aflării adevărului.P.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – „mijloacele de probă prin care se constată elemente de fapt ce pot servi ca probă sunt înscrisurile. Se poate folosi cu eficienţă acest tip de capcană numai în cazul în care numărul persoanelor bănuite este precis determinat.V.2. astfel: a) Substanţe care colorează pielea: – nitrat de argint. iar în urma evidenţierii lor se poate identifica persoana ce a săvârşit infracţiunea. 64 C. – albastru de metilen. – oxina.): – acidul beta-oxi-naftoic (B. c) Substanţe a căror prezenţă este pusă în evidenţă în reacţie cu diverse soluţii: – fenolftaleină. ce produc efecte diferite. fotografiile. ameninţarea ori alte mijloace de constrângere. întrucât potrivit sistemului românesc de drept. mijloacele materiale de probă” (art. şi relativ restrâns. După tipul constructiv. etc. vor adera la hainele şi corpul său. – albastru de brom-fenol.). în practică se folosesc următoarele capcane criminalistice: a) Capcana chimică – constă în răspândirea la locul unde se presupune că se va comite o infracţiune.P. b) Substanţe fluorescente (se observă sub radiaţii U. – acidul salicilic. substanţele chimice trebuie să aibă următoarele proprietăţi: – să aibă aceeaşi culoare sau culoare asemănătoare cu aceea a obiectelor care vor fi marcate. ea nu face parte din categoria celor interzise de lege aşa cum sunt violenţa.O. înregistrările audio sau video. ca de exemplu: personalul unui atelier dintr-o uzină. În cazul organizării capcanelor chimice. – ninhidrină.). Capcanele chimice presupun folosirea unor substanţe chimice de marcare.N. a unor substanţe chimice care venind în contact cu infractorul. – alte substanţe fluorescente.

– 280 – . specific persoanei făptuitorului. chiar după spălare. Aceste substanţe vor transmite radiaţiile făptuitorului. ori pe hainele sale. a unor substanţe ce vor transmite un miros discret. cu scopul de a se înregistra unele sunete. zgomotul specific făcut de paşii autorului etc. al cărui traseu va fi apoi urmărit cu ajutorul câinelui de urmă. fără ca acesta să se sesizeze. mirosul substanţei odorante se transmite de regulă pe talpa încălţămintei şi de aceea. În astfel de cazuri. cum sunt: vocile participanţilor. – s ă fie de circulaţie redus ă ş i s ă nu se foloseasc ă în niciun fel ca materie primă în cadrul unităţii unde se organizează capcane. b) Capcana odorantă – se organizează prin răspândirea în locurile despre care se deţin date concrete că se va comite o infracţiune. filmare sau înregistrare video a făptuitorului. comune). folosirea acestei capcane are o mare eficienţă în mediul rural (la sate. – să nu se transmită uşor de la o persoană marcată (contaminată) la alta. d) Capcana optic ă – se organizeaz ă prin instalarea unor mecanisme tehnice de fotografiere. – să persiste pe făptuitor. e) Capcana fonică . – să nu fie toxice şi să nu pună în pericol sănătatea sau viaţa persoanei. În aceste cazuri mirosul poate dura până la 5-6 zile. aceste capcane se organizează în locurile unde nu se poate stabili un cerc precis determinat de bănuiţi şi se foloseşte câinele de urmă care poate conduce după urma de miros la autorii infracţiunilor. Folosirea unui izotop la organizarea capcanei radioactive se face în cazuri deosebite şi numai cu autorizarea instituţiilor competente în domeniu. – nu se poate forma un cerc de suspecţi precis determinat şi relativ restrâns. urmele sonore ale împuşcăturii. Acest tip de capcană se organizează atunci când: – nu este posibilă tratarea chimică sau radioactivă a locului ori a obiectivelor vizate. c) Capcana radioactivă – este folosită rar şi constă în folosirea unui izotop radioactiv pentru crearea de bariere invizibile de radiaţii în drumul autorului spre locul faptei sau pentru marcarea diferitelor obiecte ale infracţiunii. – să se poată transmite rapid de pe obiectul marcat pe făptuitor. devenind un trasor (atom marcat) ce va putea fi detectat de la distanţă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – să reziste la intemperii o perioadă mai mare de timp (10-15 zile). cât şi în oraşele mici. De regulă.constă în instalarea unui dispozitiv audio în locul unde se presupune c ă se va repeta fapta penal ă .

Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 15. iar realizarea identificării devine imposibilă. Când sunt cunoscuţi şi se deţin date că vor repeta acţiunea infracţională. Condiţii. Pentru a stabili modalităţile de organizare a capcanei trebuie să avem în vedere următorii factori: – Obiectul vizat de infractor – care poate influenţa în mare măsură hotărârea cu privire la modul de organizare a unei capcane tehnicocriminalistice. trebuie menţionat că o capcană nu se poate organiza decât pentru făptuitorii neidentificaţi. În astfel de cazuri jandarmii trebuie să ia toate măsurile pentru a preveni săvârşirea de infracţiuni. Dacă se foloseşte o capcană chimică. Practica criminalistică a demonstrat că se pot obţine rezultate cu ajutorul capcanelor tehnico-criminalistice numai dacă totul se desfăşoară cu maximum de operativitate. Privitor la cea de a doua condiţie. trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. Necesitatea primei condiţii rezultă din aceea că numai atunci când infracţiunea se repetă în acelaşi loc şi vizează aceleaşi obiecte. Nelimitarea cercului de suspecţi duce la extinderea cercetărilor. Condiţiile şi factorii ce trebuie să existe pentru organizarea unei capcane tehnico-criminalistice În activitatea criminalistică. Pentru a se hotărî organizarea unei capcane tehnicocriminalistice. nu se va pulveriza pe ele pulbere fluorescentă deoarece ar putea lua contact întâmplător cu substanţa şi o altă persoană decât făptuitorul. acţiunea infracţională să aibă caracter de repetabilitate. Exemplu: dacă dintr-un depozit se sustrag sticle cu băuturi alcoolice. pentru că fără un cerc determinat de suspecţi nu se ştie unde să se efectueze investigaţii şi cercetări pentru descoperirea făptuitorului.. ci sticlele vor fi marcate cu creion fluorescent.3. etc. făptuitorul să fie neidentificat. 2. legea nu permite să fie lăsaţi să comită în continuare infracţiuni pentru a fi prinşi cu ajutorul capcanelor tehnico-criminalistice. este posibil ca făptuitorul să vină în contact cu capcana organizată pentru prinderea şi identificarea sa. să existe un cerc determinat şi relativ redus de persoane suspecte. Factori. iar pentru faptele deja comise să descopere cu operativitate autorii. 3. capcanele tehnico-criminalistice sunt folosite în domenii diverse şi foarte vaste. prelungirea duratei lor. – Specificul locului unde se desfăşoară acţiunea infracţională – 281 – . timp în care marcarea poate fi înlăturată. radioactivă sau fonică se impune să existe şi cea de a treia condiţie.

să fie răspândite într-un strat uniform şi să nu emane miros caracteristic. Acestea vor fi instruite amănunţit cu privire la modul lor de acţiune şi comportare în raport cu locul şi obiectele care urmează să fie marcate şi li se vor atrage atenţia verbal şi în scris (se va face menţiune în procesul-verbal de aplicare a capcanei) asupra necesităţilor păstrării secretului aplicării capcanei. Când obiectul vizat de infractor este afară . datorită cantităţii mici de substanţă. – Camuflarea capcanei Noţiunea de camuflare cuprinde două aspecte: – uneori instalarea trebuie să se facă sub o legendă faţă de întregul personal al unităţii păgubite.) orice substanţă folosită n-ar rezista multă vreme la ploaie. vânt.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În situaţiile în care infracţiunile se comit în încăperi capcana se va organiza în aşa fel încât numai persoanele care s ă vâr ş esc fapta s ă vin ă în contact cu substan ţa de marcare. responsabilul sau şeful unităţii păgubite ori superiorii săi).. Numai alimentele pot fi marcate direct cu izotopi radioactivi care nu au nicio influenţă negativă asupra organismului uman. ninsoare. de aceea este indicat să se organizeze o capcană optică sau să se folosească creioane fluorescente. unde pot fi atinse de orice persoană în mod întâmplător. se va avea în vedere ca substanţele folosite să nu aibă culori diferite faţă de fond. care să trezească bănuieli infractorilor. De exemplu. soare etc. – Păstrarea secretului organizării capcanei Descoperirea substanţelor folosite la capcană. tablă galvanizată. acţiunea de organizare a capcanei tehnicocriminalistice este secretă. – 282 – . cu condiţia ca aceştia să nu fie bănuiţi ca autori ai infracţiunii respective. ori faţă de toate persoanele din anturajul victimei. acestea nu vor fi tratate cu substanţă decât în partea interioară a camerei şi nu în exterior. victima. iar acestea să fie răspândite numai pe ambalajele obiectelor capcanate. în afară de organele de urmărire penală şi de anumiţi specialişti mai participă şi un număr redus de persoane ca: (martori. supus intemperiilor (cherestea. să nu se pună în pericol viaţa sau sănătatea persoanelor cu care aceasta vine în contact Se recomandă ca la organizarea capcanelor să nu se folosească substanţe toxice. dacă se vor marca mânerele uşilor. – orice capcan ă tehnico-criminalistic ă trebuie s ă fie în a ş a fel conceput ă. pe făptuitor sau pe obiectele sustrase este un element de fapt care constituie probă în justiţie dar până la descoperirea autorului. încât după instalare să nu poată fi observată (sesizată) de făptuitor ori de alte persoane. La instalarea unei capcane. etc. – Prin aplicarea capcanei. Când se organizează capcane chimice.

se vor desfăşura următoarele activităţi: – verificarea sesiz ă rii pentru a stabili dac ă sunt îndeplinite condi ţ iile cerute pentru organizarea unei capcane. Organizarea unei capcane criminalistice chimice În activitatea practică s-a constatat că la organizarea capcanelor tehnico-criminalistice. ca: oxina. acidul beta-oxi-naftoic (B. obţinerea aprobărilor necesare. antracenul.N. cu o pensulă. în funcţie de caz. – alegerea tipului de capcană (de prevenire sau de descoperire).. se vor parcurge trei faze: a) Pregătirea în vederea instală rii unei capcane criminalistice. – pregătirea materialelor necesare: – substanţe ori soluţii chimice de marcare. c) Realizarea (exploatarea) capcanei. – răspândirea şi fixarea substanţei chimice cu un liant. în mod uniform. pensetă. mânerele interioare ale uşilor. pe obiectele ce dorim să le marcăm. a) Preg ă tirea în vederea instal ă rii unei capcane criminalistice În faza pregătirii. pe spătarele scaunelor. cu vaselină incoloră sau colorată. Procedeul constă în amestecarea substanţei. – 283 – .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 15. – stabilirea momentului optim de instalare şi a legendei de mascare a activităţii. nitratul de argint. într-un strat foarte subţire a substanţelor care se prezintă sub formă de pulbere fină. gestionar. – stabilirea persoanelor ce vor participa la aplicarea capcanei (reclamant.).a. care se întinde într-un strat subţire.. procedeu ce se foloseşte în cazurile în care substanţa trebuie dispusă pe suprafeţe verticale sau pe obiecte pe care praful va adera (exemplu: pe întrerupătoare. – coli albe de hârtie ş. şef de unitate etc. euramina. fluorescina. acidul salicilic. b) Instalarea capcanei.4. – deplasarea la faţa locului.). etc. – lampa cu radiaţii ultraviolete. – pensulă. oxinatul de magneziu.). vată. – stabilirea martorilor asistenţi şi instruirea lor.O. b) Instalarea capcanei criminalistice(marcarea) În această fază se desfăşoară următoarele activităţi: a) marcarea obiectelor vizate de făptuitor sau a celor aflate în punctele obligatorii de trecere. Această activitate se poate realiza prin unul din următoarele procedee: – pudrarea cu pensula din păr de veveriţă sau cu pulverizatorul pe diverse suprafeţe. pe ferestre. pigmentul galben fluorescent. rodamina B. spatulă. etc.

trebuie să se manifeste multă prudenţă pentru a nu contamina şi alte suprafeţe deoarece s-ar crea greutăţi în descoperirea autorului. se recomandă folosirea la pulverizarea sau pensularea substanţei pe o anumită suprafaţă.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – răspândirea de soluţii chimice folosindu-se soluţiile de ninhidrină.3 zile. Transportul şi aşezarea obiectelor se face cu multă atenţie pentru a nu răspândi substanţă şi pe alte suprafeţe din preajma obiectelor marcate. bancnote. – marcarea cu creionul fluorescent a obiectelor. acestea se spală şi numai după aceea se părăseşte locul unde s-a instalat capcana. bunuri aflate în birouri. romburi. se strânge de pe masă începând de la margini către centru – după care aşa împachetată se introduce într-o mapă sau geanta jandarmului. la marcarea obiectelor se vor aşterne pe masă ziare sau hârtie de orice fel şi abia apoi se vor scoate substanţele. jandarmul marchează cu substanţă obiectele vizate de infractor care vor fi aşezate la locul unde urmează să se săvârşească infracţiunea. – marcarea unor produse prin introducerea în masa lor a unor soluţii sau substanţe (marcarea benzinei cu soluţie de fenolftaleină sau de bromtimol-blau). Marcarea constă în executarea unor semne sau texte cu creionul fluorescent pe diferite materiale. Pentru evitarea acestor neplăceri. jandarmul criminalist verifică în prezenţa martorilor dacă pe masă sau pe podea nu au rămas urme din substanţa folosită la instalarea capcanei. azotatul de argint şi altele. În vederea măririi puterii probatorii a capcanei.). în urma reac ţiei cu aminoacizii ş i albuminele din transpira ţie. pătrate. ci trebuie urmărit însăşi obiectul marcat.. Cu ajutorul lămpii cu raze ultraviolete. Acest procedeu se foloseşte în cazurile în care nu se impune transmiterea substanţei capcană de pe obiectul marcat pe persoana ce vine în contact cu acesta. cherestea etc. pensula (sau pulverizatorul) şi obiectele ce trebuie marcate. Coloraţia persistă 2 . magazine. a unor clişee-şablon. – 284 – . Folosind mănuşile. depozite. ca: acte. (De exemplu: şablon de hârtie care are perforaţii de anumite forme triunghiuri. care vor colora pielea persoanelor ce vin în contact cu ele în violet. Se închide apoi cutia cu substanţa capcană şi împreună cu pensula sau pulverizatorul se aşează în trusă. Atunci când marcarea obiectelor se face prin procedeul răspândirii substanţei cu ajutorul pensulei sau al pulverizatorului. textile. cerculeţe. Dacă există astfel de urme. serviete. etc. Se scot mănuşile şi ziarul sau hârtia. poşete. brom-timol-bleu. steluţe etc. ambalaje.

într-o anumită formă ce corespunde cu clişeul-şablon folosit. Persoanele vor fi examinate de regulă într-o încăpere mai întunecoasă. c) Realizarea (exploatarea) capcanei În această fază se desfăşoară activitatea de descoperire a urmelor căutând substanţa folosită la marcarea obiectelor. feţei şi hainelor persoanelor din cercul de bănuiţi precum şi asupra obiectelor descoperite asupra lor. Procesul-verbal încheiat. Examinarea persoanelor din cercul de bănuiţi se face de cele mai multe ori cu ajutorul lămpii cu radiaţii ultraviolete. numai câte una şi uneori în mod conspirativ (se va folosi o legendă . – menţiunea că persoanelor participante la aplicarea capcanei li s-a atras atenţia cu privire la necesitatea păstrării secretului aplicării capcanei. având în vedere că aceste persoane au calitatea de martori asistenţi. locul. b) întocmirea procesului-verbal de instalare Cu ocazia instalării unei capcane criminalistice chimice jandarmii trebuie să încheie un proces-verbal în care vor fi menţionate: – data. – substanţa folosită. pe mâinile infractorului. – semnăturile persoanelor participante. clişeul şablon folosit. numele şi prenumele. Când capcana se aplică cu ajutorul creionului fluorescent în procesulverbal vor fi menţionate culoarea creionului la lumina natural ă ş i culoarea urmelor acestuia sub influen ţa radiaţiilor ultraviolete şi semnele grafice realizate. Examinarea în vederea depistării urmelor din substanţa folosită la marcare se face în special asupra mâinilor. cu soluţii de testare ori prin observare directă. conduce la înlăturarea tuturor pretextelor şi obiecţiunilor invocate de acesta în apărarea sa. faţa sau îmbrăcămintea infractorului. – scopul în care se aplică capcana.). se înregistrează la unitatea de jandarmi din care face parte cel care a aplicat capcana. gradul. – formula de încheiere. culoarea acesteia la lumina naturală şi la razele ultraviolete.de exemplu un control medical etc. numele şi prenumele jandarmului care a aplicat capcana.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Este normal ca descoperirea urmelor de substanţă folosită la aplicarea capcanei. pe mâinile. – obiecţiunile martorilor asistenţi – dacă s-au făcut. precum şi calitatea persoanelor de încredere care participă la această operaţiune. – 285 – . îl determină să recunoască adevărul. – descrierea obiectelor marcate şi a locurilor unde au fost aşezate acestea. organul din care face parte.

Rm. din mun. maj. În acest sens au fost marcate 10 sticle de 750 ml cu coniac „Metaxa”. personalul bufetului. s-a ajuns la concluzia că pentru depistarea autorului este necesar să organizeze o capcană criminalistică chimică. Imediat după sesizare. patronul restaurantului a sesizat din nou dispariţia de ţigări şi băuturi alcoolice. După realizarea capcanei sau după trecerea unui anumit timp în care infracţiunea nu s-a mai repetat. 2 cartuşe cu ţigări „Kent” şi 3 bancnote de 10 lei. Petrescu Florian. halatul şi interiorul buzunarelor pantalonilor muncitorului necalificat Dumitrescu Ion s-au descoperit urme de acid B. Persoanele şi obiectele marcate vor fi conduse la laboratorul criminalistic.N. capcana se ridică. unul din martorii asistenţi a scris cu creionul galben fluorescent cuvântul „HOŢ". J. ce conţin coniac „Metaxa”. şi creionul galben fluorescent. au organizat o capcană criminalistică chimică. a sesizat I. patronul restaurantului împreună cu plt.O. folosit la instalarea capcanei.N. Exemplu: Cetăţeanul S. Karma S. Pe etichetele sticlelor cu coniac.R. Vâlcea şi doi martori asistenţi. cartuşe cu ţigări „Kent” şi bani din casieria unităţii respective. – 286 – . Pe mâinile. Petrescu Florian a examinat cu ajutorul lămpii cu radiaţii ultraviolete. iar cercul de bănuiţi era restrâns.M. obiectele marcate vor fi reţinute. J. banii fiind la locul lor.O.750 1 cu coniac şi circa 2-3 cartuşe cu ţigări. maj. patronul restaurantului „S. Din relatările acestuia s-a stabilit că fapta se repetă de câteva zile. Vâlcea. în prezenţa martorilor asistenţi. criminalist în cadrul I.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Activitatea de căutare a substanţei de marcare se face în prezenţa a 2 martori asistenţi (dacă este posibil cei care au asistat şi la instalarea capcanei). folosind acidul B. unde se vor executa fotografii la lumină naturală şi sub radiaţii ultraviolete şi se vor recolta (în totalitate sau parţial) substanţa folosită la marcare. urmând regimul obiectelor corp delict.J. După 2 (două) zile de la data instalării capcanei.7501.J.4 sticle de 0. Dacă este posibil. criminalistul plt.L”. Întrucât fapta se repetă. În mod conspirativ. Vâlcea despre faptul că în mod repetat din magazia localului dispar sticle de 0. iar cantităţile sustrase sunt în general mici: 3. judeţul Vâlcea. specificându-se în procesulverbal de constatare sau în actul separat (se interzice punerea în circulaţie a obiectelor marcate).C. Fixarea rezultatelor activităţii din această fază se va face în procesulverbal de constatare şi în planşa fotografică.

după care au fost aşezate în rafturile din magazia restaurantului fiind fixate prin fotografiere.750 1. ambii din cadrul I.N. data de mai sus.V. Vâlcea. Rm Vâlcea. Obiectele marcate au fost arătate martorilor asistenţi atât la lumina naturală cât şi sub radiaţii U. sensibilitate 21 DIN. Astăzi.L. 035B6425050 martorul Şuteu Valentin a scris cu creionul fluorescent cuvântul „HOŢ”. 024A5522080. v. folosind ca substanţe acidul B.. seria A. Vâlcea.C.I. Cpt. pensionar. jud. la lumină naturală şi artificială (lampă blitz marca „Metz”. posesor B. Zmeurei.J. 221247. eliberat de Poliţia mun.750l. domiciliat mun. jud.Vâlcea 2. am procedat astfel: – pe etichetele a 10 (zece) sticle a 0. maj. Şuteu Valentin. tehnicianul criminalist Petcu Florian a răspândit prin pensulare pulbere de acid B.O. jud.Karma S. Pentru această activitate sa folosit aparatul foto Nikon F.Vâlcea. în prezenţa martorilor asistenţi: 1.I. martorul asistent Popa Vasile. cu coniac „Metaxa”. de unde sustrăgea produsele amintite. nr. eliberat de Poliţia mun. Dobre Radu şi plt. în acest sens.2 cu film alb-negru de 24 x 36mm. pensionar.N.Vâlcea. pe 15 (cincisprezece) pachete cu ţigări „Kent”. posesor al B.R. PROCES – VERBAL Anul _______ luna _____________ ziua ____ în Rîmnicu . .” din Rîmnicu . Popa Vasile. Petrescu Florian. 312339. 3. Rîmnicu.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi La percheziţia domiciliară s-au găsit 8 (opt) sticle a 0. Din cercetări a rezultat că Dumitrescu Ion intra noaptea în magazia restaurantului folosindu-se de cheile pe care le confecţionase după mulajul celor originale.N.M. seria A.J.O. str. a scris cu creionul fluorescent de culoare galben-portocaliu cuvântul „HOŢ". Ce conţineau coniac „Metaxa” şi 14 (patrusprezece)pachete cu ţigări „Kent” marcate chimic şi cu inscripţia „HOŢ”. Vâlcea. Vâlcea. Vâlcea. nr.fluorescent de culoare galbenă şi creion fluorescent de culoare galben-portocaliu strălucitor sub acţiunea radiaţiilor u. jud. – pe 3 (trei) bancnote cu valoare de 10 lei seriile 021A5522074. Rîmnicu-Vâlcea Am hotărât organizarea unei capcane chimice.N.Vâlcea. nr. domiciliat în mun. având în vedere necesitatea descoperirii autorilor unor furturi repetate de ţigări „Kent” şi a unor sticle cu coniac „Metaxa” din magazia restaurantului „S. – 287 – . Rîmnicu .

.. _______________. judeţul . domiciliat în Rîmnicu ...Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi În prezenţa martorilor asistenţi s-au îndepărtat resturile de substanţă ce au căzut în timpul capcanării.. Vâlcea. pensionar. manipulant la restaurantul Karma din Rîmnicu . ambii din cadrul I. faţa şi halatul cetăţeanului Dumitrescu Ion. v.. Rîmnicu . data de mai sus. Vâlcea pensionar. Rm.Vâlcea. Vâlcea. Crinului nr.. eliberat de Poliţia mun... fiul lui Ion şi Maria născut la data de 28... Criminalist . nr. str.. . a corpului şi îmbrăcămintei numitului Dumitrescu Ion. Astăzi. Precup Vasile. nr...J. patronul restaurantului....Vâlcea.... Martorii asistenţi şi patronul restaurantului nu au de făcut obiecţii cu privire la modul de desfăşurare a activităţii şi la cele consemnate în procesulverbal. str. – 288 – .....I... 635602. posesor al B.K. J .25...I. sub acţiunea razelor ultraviolete se observă pete de culoare galben strălucitor. eliberat de Poliţia mun.1955... procedând la examinarea cu ajutorul lămpii cu radiaţii u. în comuna Călina jud.... Rîmnicu . Cpt..6.. maj.. nr.. PROCES-VERBAL Anul ____luna _________ ziua ___ în mun.Vâlcea. 2.. Martori asistenţi 1. posesor CI. nr. Şandru Ion domiciliat în jud.. . seria V..... 141322. Petrescu Florian. seria V.. 221247 eliberat de Poliţia Rîmnicu Vâlcea.. Numitul Dumitrescu Ion declară că nu cunoaşte provenienţa petelor de culoare galben strălucitor descoperite în locurile sus-amintite.. 2. am constatat următoarele: Pe mâinile. Aplicarea capcanei a început la ora ___ s-a terminat la ora_____ .. nr. posesor V.Vâlcea.. jud.X seria A. cu domiciliul în Rîmnicu . eliberat de Poliţia mun... Dobre Radu şi plt. seria VX... în prezenţa martorilor asistenţi: 1. jud.... Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un exemplar... materialele folosite la capcanare fiind ridicate de tehnicianul criminalist....X. Vâlcea. domiciliat în mun....... La această activitate a participat şi Suru Mihai.X.....Vâlcea.... Cpt.. Vâlcea... Abatorului.. ......Vâlcea... Persoanelor participante li s-a atras atenţia asupra necesităţii păstrării secretului cu privire la aplicarea capcanei. Drăgăşani.04.. locul rămânând curat. 312339. posesor al C...

.. sigilate cu sigiliul tip M. 2....O. – 1 (un) pachet de ţigări marca „Kent” care prezintă urme de substanţă galben fluorescent sub radiaţii ultraviolete descoperit în buzunarul interior de la nivelul pectoral din partea stângă....I. Cercetarea a început la ora ___ şi s-a terminat la ora ____ ...... În urma examinării sub radiaţii ultraviolete pe acestea s-au evidenţiat urme de culoare galben fluorescent.... nr…... specifice acidului B.P..... al hainei. etichetate ş i ridicate în vederea efectuării unor constatări tehnico-criminalistice de laborator. Martori asistenţi 1. ce avea inscripţionat cuvântul „NIKE” aflată sub patul din dormitor s-au descoperit 14 (patrusprezece) pachete ţigări „Kent” .... ... seria 021A5522074. . Persoana pe corpul şi hainele căreia s-au descoperit substanţe de marcare – 289 – ... – la domiciliu am descoperit pe un raft aflat în beciul casei 8 (opt) sticle cu coniac „Metaxa” a 0... apare scris cuvântul „HOŢ” descoperită în buzunarul stâng al pantalonilor.... sticlele.... pachetele de ţigări şi halatul) au fost ambalate.750 l fiecare iar într-o geantă de voiaj de culoare maro.. Obiectele descoperite cu ocazia percheziţiei (bancnota.. pe care sub radiaţii ultraviolete.....M...... .Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi Având în vedere cele constatate şi primind consimţământul numitului Dumitrescu Ion în conformitate cu prevederile art...... cu fermoar pe lateral..P.... nu au de făcut obiecţiuni cu privire la modul de desfăşurare a activităţii şi la cele consemnate în procesul-verbal.. Cu această ocazie am descoperit următoarele: – 1 (una) bancnotă în valoare de 10 lei. Criminalist. 100 C. Pe parcursul desfăşurării acestor activităţi s-au efectuat fotografii judiciare folosindu-se aparatul Nikon F... Martorii asistenţi şi persoana pe corpul şi mâinile căreia s-au descoperit substanţe de marcare. 2 film alb-negru de 24 x 36 mm cu sensibilitatea de 21 DIN la lumină naturală şi artificială (lampă blitz marca Metz)... Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un exemplar...A...... s-a efectuat o percheziţie corporală şi domiciliară asupra sa şi la domiciliul său. Cpt..N....

2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. „Metode şi tehnici de identificare criminalistică“. Editura M. Editura „Lumina Lex”. 2.. „Criminalistica”. 7. 46 din 19. „Tratat de criminalistică”. 550 din 13.2008 privind pescuitul şi acvacultura . Iancu Ştefan. 2002.06. 10. 20 din 14. Bucureşti. 03. 13. Bucureşti. Codul penal. 2005. 23 din 05. 1999. „Elemente de antropologie judiciară”.2006 pentru aprobarea Metodologiei organizării şi desfăşurării activităţii criminalistice în Jandarmeria Română. Legea nr. Constituţia României.2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive. dr. 8. Direcţia Ordine şi Siguranţă Publică. Ordinul inspectorului general al Jandarmeriei Române nr. Dan Voinea şi Lazăr Cârjan. 5. Vasile Lăpăduşi. Codul de procedură penală. Serviciul prevenirea şi combatere a criminalităţii. 2008 – Codul silvic. 12. 3. a. 2007. Ion Mircea. 9. Emilian Stancu. Legea nr. Manual de proceduri scrise (formalizate) de operare/intervenţie şi de control al activităţii. 11. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.I. Partea a II-a Proceduri specifice vol. – 291 – . b. 4.12.1993.01. Ordinul inspectorului general al Jandarmeriei Române nr.A.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1.03.2006 pentru aprobarea Metodologiei constatării infracţiunilor de către jandarmi.Bucureşti.06. pentru structurile Jandarmeriei Române. Prof. Eugen Gacea. 6. Legea nr. 21 din 14. Editura „Universul juridic”. 4 din 09. univ. 3.

„Identificarea criminalistică“. A. chestor principal drd. 2005. E. 17. I. Bucureşti. Editura Little Star. Gheorghe Popa. Vasile Lăpăduşi.1992. 19. Bucureşti. general maior magistrat dr. „Tratat practic de criminalistică“. „Rolul probelor criminalistice şi medico-legale în stabilirea adevărului“. Ion Mircea. 1998. 23. Camil Suciu. Editura M. cms. Gavril Dorelu Ţărmureanu. Cms. „Criminalistică“. 18. Ed. Bucureşti..A. (r) prof. Bucureşti. Golunski. 2004. „Manuel de tehnique policiere“. 27. Editura Didactică şi Pedagogică. Konig. Ion Eugen Sandu. 26. chestor dr. Bucureşti. 16. „Criminalistică“ Editura „Chemarea”.. N. 1976. Emilian Stancu. Lazăr Cârjan. în interpretarea 29. elaborat la Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile LascărCâmpina. Sorin Alămoreanu. Editura Ştiinţifică. Dan Voinea. „Criminalistica“. Dumitraşcu. „Probele şi mijloacele de probă“. şef Dumitrescu Dorel. Ciopraga. 22. Iancu Ştefan. M. 1997. Lucian Ionescu şi Dumitru Sandu. Iaşi. chestor dr. „Metode şi tehnici de identificare criminalistică“ . univ. Zamfirescu – „Introducere fenomenologică a urmelor“.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 14. 1994. Bucureşti. Editura „Lumina Lex”. 1972. Col. 15. 2003. Vasile Lăpăduşi. A. „Criminalistica“. general de divizie (r) dr. Constantin Aioaniţoaie. 24. 1948 – 292 – . Bucureşti. Prof. „Tratat de tehnică criminalistică“.şef.editor: Asociaţia Criminaliştilor din România. Ion N. Editura Ministerului de Interne. 1961. Editura Ştiinţifică Bucureşti 1990. „Criminalistică“ (note de curs). S. 2006. 20. Camil Suciu . Gheorghe Popa şi Lazăr Cârjan. Locard.A. Editura Payot. Editura Actami. 21. 2006. „Tratat de criminalistică – unele particularităţi privind catastrofele maritime şi fluviale” . I.I. Editura Didactică şi Pedagogică. „Criminalistică“ –.Note de curs”. ClujNapoca.Anghelescu. 30. Alamoreamnu. Bucureşti. „Criminalistică“ –. 2004. Vasile Bercheşan şi Marin Ruiu. S. 25. Paris. Bucureşti. Ghiorghici Viorel „Criminalistică . dr. Editura Alma Mater Cluj. Vasile Bercheşan. 1963.I. Iacobuţă. Conf. 2001. 28.

Vasile Lăpăduşi. Vasile Măcelaru. „Întărirea Cooperării Poliţieneşti”. L. 2006. 36. I. Coman. 38. Editura. Fisher. INC. Dan Voinea. International CD. Finger Print Laboratories SIRCHIE. Ion. „Manualul de uz practic pentru cercetarea la faţa locului“. „Secretul amprentelor papilare“. Dorel Ţărmurean. catalog. Gh. 2006.. M.j. – 293 – .M. Bucureşti. Vasile Lepăduşi. 39. 35. 32. Editura ELESEVIER 1985. Arne Svenson. Introduction to latent fingerprints. „Balistica Judiciară“.G. Gheorghe Popa. Gheorghe Popa. Figer Print Laboratories Sirchie. Păşescu. Otto Wendel – „Techniques of crime scene investigation“. Barry A. 1975. 2003-2004.. Coman. Bucureşti..I. editat în cadrul proiectului PHARE 2004 RO/04/IB/JB-04. Iancu Ştefan.A. 1970. L.M. Bucureşti. „Metode şi tehnici de identificare criminalistică“. Diniţă. Lazăr Cârjan. Lazăr Cîrjan.Îndrumar de criminalistică pentru jandarmi 31. I. Bucureşti. „Cercetarea la faţa locului a accidentelor de circulaţie“. 34.G. Gh. 37. „Rolul probelor criminalistice şi medico-legale în stabilirea adevărului“. „Aspecte privind cercetarea la faţa locului a infracţiunii de omor“. Constantin R. 2000. Latent Print Development. 33.

9-11.intranet – 295 – .mai.mai.gov. Sector 1.INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE Centrul de Documentare şi Pedagogie Strada Jandarmeriei nr.intranet cdp3@gama-b-1.ro ds_cdp@gama-b-1. Bucureşti Telefon / fax: 0040 21-3198041 Metropolitan: 1-16555 E-mail: cdp_jr@mai.

Redactare şi tehnoredactare: Tudorache Carmen Tipărit la Tipografia MIRA .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful