METODICA 1.

Tradiţional şi modern în metodica desfășurării activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii: curriculum pentru educaţia timpurie; plan de învăţământ, metodologia de aplicare a planului de învăţământ, obiective cadru şi obiective de referinţă, exemple de comportamente, domenii experienţiale, activităţi de învăţare, organizarea şi amenajarea spaţiului educaţional şi rolul ariilor de stimulare

Evoluţia semantică a conceptului de Curriculum
Etimologia conceptului „curriculum” (la plural „curricula”) se află în limba latină, în care termenul „curriculum” are semnificaţii multiple, însă relativ apropiate: „alergare”, „cursă”, „parcurgere”, „drum”, „scurtă privire”, „în treacăt”; de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată: parcurs, drum de viaţă sau carieră („curriculum vitae”). În sens figurat: • Curriculum solis = curs al Soarelui • Curriculum lunae = curs al Lunii • Curriculum vitae = curs al vieţii. Termenul de Curriculum a apărut în vocabularul cu privire la educaţie la sfârşitul secolul al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, în întreaga lume, termenul de CURRICULUM a fost folosit, în general, cu înţelesul restrâns la conţinuturile instructiv-educative şi, în special, la componenta lor preponderent informativă, respectiv la cunoştinţe şcolare. (Leiden, Olanda – 1582 şi Glasgow, Scoţia – 1633). Din anii ′60, semnificaţia conceptului de curriculum s-a lărgit foarte mult. Astăzi conceptul este unul dintre cele mai frecvent folosite în teoria şi practica educaţională, mai ales în literatura de limbă engleză. În literatura francofonă, termenul de curriculum ocupă un loc marginal, deşi abordările, atât în teoria pedagogică cât şi în practica şcolară, sunt de tip curricular. Lumea francofonă preferă, în continuare, termenul de „program de studii”. În prezent s-a constituit o ştiinţă care se ocupă de construcţia curriculum-ului şi anume Teoria curriculum-ului. Originea ei se află în publicarea, în 1918, a operei americanului Franklin Bobbitt. În lucrarea sa „The Curriculum”, resemnifică conceptul şi include în sfera acestuia întreaga experienţă de învăţare a elevilor, respectiv atât activităţile formale, desfăşurate în mediul şcolar, cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar, planificate şi proiectate în şcoală, în vederea realizării unei educaţii globale, integrative. Se consideră, însă, că prima formulare a Teoriei Curriculum-ului se găseşte în lucrarea lui Tyler (1950), el este considerat primul pedagog care a elaborat o formulare modernă a teoriei curriculum-ului. La noi, termenul a început să fie semnalat sporadic, încă din anii 1980, însă, din precauţie, el era evitat. Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. Însă, deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 şi mai ales după 1997. Repere evolutive majore Un moment semnificativ l-a reprezentat publicarea, în 1900, a lucrării „Secolul copilului”, a suedezei Hellene Kay. Procesul de extindere a ariei semantice a termenului a început să capete contur în prima jumătate a secolului al XX-lea de câteva apariţii publicistice semnificative în evoluţia teoriei curriculum-ului: • Dewey, J., 1902, „The Child and Curriculum” – în care sugerează includerea în sfera conceptului de CURRICULUM, alături de informaţie, şi a demersului didactic de administrare a

1

informaţiei, în vederea formării de cunoştinţe, capacităţi şi sisteme de raportare la realităţile externe şi interne ale copilului. • Bobbitt, F., 1918, „The Curriculum” – extinde aria semantică a conceptului de CURRICULUM la întreaga experienţă de învăţare a copilului, dobândită atât în şcoală, în contextele formale, cât şi în afara şcolii, prin activităţi de tip nonformal sau extraşcolar, planificate şi aplicate de şcoală. • Tyler, R.W., 1950, „Basic Principles of Curriculum and Instruction” – sistematizează componentele curriculum-ului: obiectivele educaţionale, experienţele de învăţare sau conţinuturile învăţăturii, metodologia organizării acestor experienţe de către şcoală, evaluarea rezultatelor învăţării. Contribuţia acestor autori clasici ai teoriei curriculare a fost continuată de alţi cercetători, în special din Europa şi SUA. Literatura pedagogică română a preluat conceptul iar acesta s-a impus în accepţiunea sa lărgită, modernă în special în anii ′90, fiind asociat cu reforma învăţământului şi a educaţiei. Curriculum: repere conceptuale Există o multitudine de definiţii ale conceptului de curriculum. „Conceptul central – curriculum – are o încărcătură de semnificaţii care îl plasează în zona conceptelor polisemantice, larg disputate”. Astăzi desemnează ansamblul structurat al experienţelor de predare şi de învăţare (obiective, conţinuturi, material didactic, activităţi de predare/învăţare/evaluare) planificate, oferite sub îndrumarea unei instituţii de învăţământ (în interiorul şi în afara acestei) în vederea atingerii obiectivelor prestabilite. În sens larg, „Curriculum-ul este ansamblul experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe parcursul traseului său şcolar”. În sens restrâns „Curriculum-ul reprezintă ansamblul documentelor şcolare care reglementează desfăşurarea activităţii şcolare: plan de învăţământ, programe şcolare, manuale, ghiduri de aplicare etc.” Conceptul de curriculum deschide o direcţie fundamentală în proiectarea şi dezvoltarea educaţiei. Aria curriculară şi ciclurile curriculare Aria curriculară Ariile curriculare reprezintă o categorie fundamentală a Curriculum-ului Naţional şi grupează/ reunesc mai multe discipline şcolare funcţie de dominantele lor educaţionale. Astfel, ele reunesc mai multe domenii ale cunoaşterii şi oferă o viziune multi- şi/ sau interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu pe care planul de învăţământ le include şi le interrelaţionează. S-a renunţat, aşadar, la viziunea tradiţională, în care ariile curriculare cuprindeau ansambluri de obiecte de învăţământ abordate monodisciplinar, în conformitate cu domeniul de cercetare al fiecărei ştiinţe particulare. Ariile curriculare sunt stabilite în mod ştiinţific, pe baza unor criterii epistemologice şi psihopedagogice; în timpul şcolarităţii obligatorii şi a liceului, ariile curriculare rămân neschimbate ca denumire, dar ponderea lor pe cicluri şi pe clase este variabilă. În ţara noastră, Curriculum-ul Naţional este structurat pe următoarele şapte arii curriculare: ● ● ● ● ● ● Limbă şi comunicare Matematică şi ştiinţe ale naturii Om şi societate Arte Educaţie fizică şi sport Tehnologii 2

● Consiliere şi orientare. Ciclurile curriculare Ciclurile curriculare reprezintă periodizări/ segmentări ale şcolarităţii pe mai mulţi ani de studiu (structuri intrinseci) care au în comun anumite finalităţi educaţionale şi sisteme metodologice. Din punct de vedere structural şi funcţional, periodizarea şcolarităţii pe cicluri curriculare a stat la baza generării planurilor de învăţământ, programelor şi manualelor şcolare pentru fiecare ciclu de învăţământ. La nivel operaţional, introducerea ciclurilor curriculare a impus modificări ale metodologiei de predare a disciplinelor şcolare şi a solicitat regândirea strategiilor didactice prin adaptarea acestora la obiectivele curriculare şi la nivelul de vârstă al elevilor. Prin adaptări interne, prin abordări flexibile, prin finalităţile urmărite şi prin strategiile didactice adoptate, ciclurile curriculare trebuie să asigure: - continuitatea demersului instructiv-educativ de la o treaptă de şcolarizare la alta (învăţământ preşcolar - învăţământ primar; învăţământ primar - învăţământ gimnazial; învăţământ gimnazial - liceu - continuitatea la nivel metodic prin transfer de metode de la un ciclu la altul - stabilirea de conexiuni intra- şi interdisciplinare explicite la nivelul curriculum-ului prin intermediul ansamblului de obiective generale - construirea unei structuri a sistemului de învăţământ mai bine corelată cu vârsta psihologică a elevilor. Curriculum-ul Naţional din ţara noastră cuprinde următoarele cicluri curriculare, fiecare din ele având obiective specifice, care conferă diferitelor etape ale şcolarităţii o serie de dominante care se reflectă în structura programelor şcolare: 1. Ciclul achiziţiilor fundamentale (grădiniţă – clasa a II-a) are ca obiectiv major acomodarea la cerinţele sistemului şcolar şi alfabetizarea iniţială: - asimilarea elementelor de bază ale principalelor limbaje convenţionale (scrisul, cititul, calculul aritmetic) - stimularea copilului în vederea perceperii, cunoaşterii şi stăpânirii mediului apropiat - stimularea potenţialului creativ al copilului, a intuiţiei şi imaginaţiei sale - formarea motivaţiei pentru învăţare, înţeleasă ca o activitate socială. 2. Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a – clasa a VI-a) are ca obiectiv major formarea capacităţilor de bază necesare pentru continuarea studiilor: - dezvoltarea achiziţiilor lingvistice şi încurajarea folosirii limbii române, a limbii materne şi a limbilor străine pentru exprimarea în situaţii variate de comunicare - dezvoltarea unei gândiri structurate şi a competenţei de a aplica în practică rezolvarea de probleme - familiarizarea cu abordarea pluridisciplinară a domeniilor cunoaşterii - constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratică şi pluralistă - încurajarea talentului, a experienţei şi a expresiei în diferite forme de artă - dezvoltarea responsabilităţii pentru propria sănătate şi dezvoltare - dezvoltarea unei atitudini responsabile faţă de mediu. 3. Ciclul de observare şi orientare (clasa a VII-a – clasa a IX-a) , vizează ca obiectiv major orientarea în vederea optimizării opţiunii şcolare şi profesionale ulterioare: - descoperirea de către elev a propriilor afinităţi, aspiraţii şi valori pentru construirea unei imagini de sine pozitive 3

documente de politică şcolară. programe şcolare şi universitare. inclusiv prin folosirea de limbaje specializate .  Curriculum-ul formal/ oficial.luarea unor decizii adecvate în contextul mobilităţii condiţiilor sociale şi profesionale . abilităţi intelectuale şi practice. obligatorii pentru educaţi pe parcursul primelor trepte ale şcolarităţii.  Curriculum-ul comun/ curriculum general/ trunchi comun de cultură generală/ curriculum central/ correcurriculum/ curriculum de bază este asociat cu obiectivele generale ale educaţiei şi cu conţinuturile educaţiei generale – sistemul de cunoştinţe.curriculum specializat .curriculum ascuns . 5. în acelaşi timp.dezvoltarea gândirii independente şi autonome şi a responsabilităţii faţă de integrarea în mediul social. ghiduri.dezvoltarea capacităţii de a comunica. planuri de învăţământ. la cel secundar şi 4 . în scopul orientării spre o anumită carieră profesională . o pregătire generală pe baza opţiunilor din celelalte arii curriculare. strategii. care are un statut formal şi care cuprinde toate documentele şcolare oficiale. Tipuri de curriculum Literatura de specialitate prezintă mai multe forme sau tipuri de curriculum: . competenţe.dezvoltarea competenţelor socio-culturale care permit integrarea activă în diferite grupuri sociale . modele acţionale şi comportamentale de bază etc. Curriculum-ul general nu vizează specializarea în raport cu un domeniu particular de activitate.curriculum informal .curriculum comun . ce stau la baza proiectării activităţii instructiv-educative la toate nivelele sistemului şi procesului de învăţământ. intenţionat este cel prescris oficial. îndrumătoare şi materiale metodice-suport.dezvoltarea capacităţii de analiză a nivelului de competenţe dobândite prin învăţare. 4. stiluri atitudinale.înţelegerea şi utilizarea modelelor de funcţionare a societăţii şi de schimbare socială..curriculum nonformal . Durata educaţiei generale variază în sistemele de învăţământ din fiecare ţară. Ciclul de aprofundare (clasa a X-a – clasa a XI-a) are ca obiectiv major adâncirea studiului în profilul şi specializarea aleasă.curriculum formal/ oficial/ intenţionat .dezvoltarea competenţelor cognitive care permit relaţionarea informaţiilor din domenii înrudite ale cunoaşterii . de la învăţământul primar. El vizează: .curriculum individualizat şi personalizat. instrumente de evaluare. El vizează: .exersarea imaginaţiei şi creativităţii ca surse ale unei vieţi personale şi sociale de calitate. asigurând. este validat de factorii educaţionali de decizie şi include următoarele documente oficiale: documente de politică a educaţiei. manuale şcolare şi universitare.dobândirea încrederii în sine şi construirea unei imagini pozitive asupra reuşitei personale .curriculum local ..formarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de acţiunile personale cu impact asupra mediului social . Ciclul de specializare (clasa a XII-a) are ca obiectiv major pregătirea în vederea integrării eficiente în învăţământul universitar de profil sau pe piaţa muncii. El reprezintă rezultatul activităţii unei echipe interdisciplinare de lucru.

pe exersarea abilităţilor înalte. ştiinţe şi tehnologie. respectiv elementele de conţinut obligatorii. adică numărul minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planul de învăţământ. pe lângă ariile curriculare tradiţionale (limbi.  Curriculum-ul de profil şi specializat pe categorii de cunoştinţe şi aptitudini (literatură. Curriculum-ul elaborat în şcoală nu constituie obiectul evaluărilor şi examinărilor externe. Conţinuturile educaţiei generale cunosc un proces de extensiune.curriculum-nucleu – care reprezintă aproximativ 65-70 % din Curriculum-ul Naţional . obligatorii. ecologică. obligatoriu. pe ani de studiu. Diferenţa până la numărul maxim de ore prevăzute pentru o anumită disciplină se asigură prin reluarea şi aprofundarea curriculum-ului nucleu. ştiinţă. curriculum elaborat în şcoală. naţionale. arte plastice şi dramatice. funcţie de condiţiile concrete în care se va desfăşura activitatea didactică. arte. Curriculum comun se reduce la un „curriculum nucleu” compus numai din câteva discipline de bază. pe lângă obiectivele educaţionale şi conţinuturile instructiv-educative.curriculum la decizia şcolii – care reprezintă aproximativ 30-35 % din Curriculum-ul Naţional şi este alcătuit din: curriculum extins. sporturi etc. pentru comunicare. cât şi cele facultative. Fiecare profesor are oportunitatea de a participa în mod direct la elaborarea curriculum-ului. se asigură prin îmbogăţirea ofertei de conţinuturi prevăzute de curriculum-ul nucleu. educaţie fizică). Curriculum-ul extins are la bază întreaga programă şcolară a disciplinei. cât şi pentru cele facultative). Cadrului didactic care elaborează acest tip de curriculum îi revine sarcina de a proiecta. pentru fiecare disciplină şcolară prevăzută în planurile-cadru de învăţământ (deci atât pentru disciplinele obligatorii. Diferenţa până la numărul maxim de ore prevăzute pentru o anumită disciplină. Curriculum-ul nucleu aprofundat are la bază exclusiv trunchiul comun. precum şi probele de evaluare corespunzătoare. şcoala poate oferi următoarele tipuri de curriculum: curriculum extins. economică etc. şi a unor teme interdisciplinare din cadrul „noilor educaţii” (demografică. curriculum nucleu aprofundat. Tipologia Curriculum-ului Naţional operant în cadrul sistemului de învăţământ din România: . prin adiţionarea şi integrarea. Curriculum-ul nucleu reprezintă unicul sistem de referinţă pentru evaluările şi examinările externe (naţionale) din sistem şi pentru elaborarea standardelor curriculare de performanţă.) este focalizat pe îmbogăţirea şi aprofundarea competenţelor. În mod complementar curriculum-ului nucleu. Disciplinele opţionale se pot proiecta în viziune monodisciplinară. respectiv prin diversificarea experienţelor şi activităţilor de învăţare. atât elementele de conţinut obligatorii. la care se adaugă o listă bogată de opţionale. muzică. participare. Curriculum-ul elaborat în şcoală este acel tip de proiect pedagogic care conţine. la nivelul unei arii curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare. curriculum elaborat în şcoală. pe formarea comportamentelor specifice determinării performanţelor în domenii particulare. Existenţa curriculum-ului nucleu asigură egalitatea şanselor în sistemul de învăţământ. curriculum nucleu aprofundat. competenţele şi performanţele aşteptate de la elevi.chiar peste acest nivel.  Curriculum-ul la decizia şcolii asigură diferenţa de ore dintre curriculum-ul nucleu şi numărul minim sau maxim de ore pe săptămână. diverse discipline de studiu propuse de instituţia de învăţământ sau alese de aceasta din lista elaborată la nivel de minister. domenii social-umaniste. 5 . cu statut opţional.  Curriculum-ul nucleu reprezintă trunchiul comun.

în funcţie de necesităţile proprii şi de solicitările identificate.  Curriculum-ul nonformal/ neformal (extraşcolar) vizează obiectivele şi conţinuturile activităţilor instructiv-educative neformale/ nonformale. religioase. instituţii culturale. relaţiile interpersonale. sistemul propriu de valori etc. economic. cultural. modele reprezentative sunt: modelul triunghiular şi modelul pentagonal. case ale elevilor şi studenţilor.m. modelul pentagonal.  Curriculum-ul local include ofertele de obiective şi conţinuturi ale activităţilor instructiveducative propuse de către inspectoratele şcolare (şi aplicabile la nivel teritorial) sau propuse chiar de către unităţile de învăţământ. care include următoarele componente: • finalităţile. • strategiile de evaluare. • timpul de instruire. organizaţii ale comunităţilor locale. asociaţii artistice şi sportive. Programul respectiv este adecvat nevoilor particulare ale unui subiect aflat într-o situaţie educaţională. Curriculum pentru învăţământul preşcolar are în vedere atingerea următoarelor finalităţi ale educaţiei timpurii: ▪ dezvoltarea liberă.  Curriculum-ul individualizat sau personalizat Semnifică: program de studii convenit. Specificul finalitaţilor în învăţământul preşcolar şi primar Prima instituţie de învăţământ cu care copiii intră în contact este grădiniţa – instituţia menită să ocrotească şi să facă educaţia copiilor aflaţi la vârsta copilăriei mijlocii (3-6/7 ani). Practic. a interacţiunilor din mediul social. Încurajarea explorărilor. Climatul academic. Elementele structurale de mai sus se află într-o strânsă unitate şi interdependenţă. al comunităţii etc. tabere ş. curriculum-ul informal reprezintă efectele pedagogice din diferite medii sociale. a propriei identităţi. massmedia.d. în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale. sistemul de recompensări şi sancţionări sunt elemente importante ale mediului instrucţional şi ele influenţează imaginea de sine. sunt complementare şcolii. în cluburi. atitudinile faţă de alţii. Curriculum-ul ascuns sau subliminal derivă din ambianţa educaţională şi din mediul psiho-social şi cultural al clasei/ şcolii/ universităţii. cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe. personalitatea profesorilor. discutat şi acceptat în prealabil atât de subiectul educaţiei. exerciţiilor.  Curriculum-ul informal cuprinde ansamblul experienţelor de învăţare şi dezvoltare indirecte. • conţinuturile.). a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. • strategiile de instruire. familial. care au caracter opţional. deprinderi. al grupului de prieteni. care apar ca urmare a interacţiunilor celui care învaţă cu mijloacele de comunicare în masă (mass-media). muzee. ▪ descoperirea de către fiecare copil. integrată şi armonioasă a personalităţii copilului. ▪ dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii. cât şi de obiectul educaţiei.a. atitudini şi conduite noi. Perspectiva structurală de analiză a curriculum-ului şcolar . 6 . structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat extraşcolar (de exemplu. ca experienţe autonome de învăţare. încercărilor şi experimentărilor. sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia. din ocaziile de învăţare oferite de societăţi şi agenţii educaţionale. familie.vizează componentele esenţiale ale curriculum-ului şi relaţiile dintre ele.

Domeniile de dezvoltare sunt: Domeniul Dezvoltarea fizică. abilităţi. deschise. productive în plan psihologic şi social: a) Dezvoltarea psihică şi fizică normală a copiilor. în direcţia elaborării şi aplicării unor strategii optime de specificare şi de concretizare. În ceea ce priveşte finalităţile – prima coordonată pedagogică a reformei învăţământului preşcolar – gradiniţa de copii urmăreşte pe tot parcursul ariilor şi al ciclurilor sale curriculare. 1. sănătate şi igienă personală Domeniul Dezvoltarea socio-emoţională Domeniul Dezvoltarea limbajului şi a comunicării Domeniul Dezvoltarea cognitivă Domeniul Capacităţi şi atitudini în învăţare Reforma învăţământului preşcolar – numit în ultima vreme şi învăţământ preprimar – devine o parte componentă a reformei generale a educaţiei/învăţământului care îşi propune. activitate specifică vârstei preşcolare. 1. obiectivele cadru şi de referinţă ale curriculumului sunt formulate pe domenii experienţiale. 7 . afectiv-motivaţional şi psihomotor. 3. formativă. a conţinuturilor propuse. domeniile experienţiale devin instrumente de atingere a unor obiective si. 4. ţinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. pe grupe de copii. 2. în logica proiectării curriculare. deprinderi şi atitudini necesare acestuia la intrarea în şcoala şi pe tot parcursul vieţii. în conformitate cu ritmul propriu de dezvoltare a acestora. dar şi cu trebuinţele. 2. Domeniile experienţiale sunt: Domeniul estetic şi creativ Domeniul om şi societate Domeniul limbă şi comunicare Domeniul ştiinţe Domeniul psiho-motric. în consecinţă. derivate din structura idealului educaţiei („formarea personalităţii autonome şi creative”). urmată. 5. capacităţi. Întrucât finalităţile educaţiei în perioada timpurie (de la naştere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea globală a copilului. b) Socializarea copilului preşcolar şi pregătirea acestuia pentru debutul şcolarităţii – la nivel intelectual. conţinuturi specifice domeniilor de dezvoltare. 3. situată între 3-6/7 ani. în contextul în care ele indică deprinderi. În acest sens. a unor transformări substanţiale la nivelul structurii de organizare a gradiniţei. 5. şi în domeniul programei activităţilor instructiv-educative. în acelaşi timp. instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului. „de unele recomandări metodologice” necesare fiecarei educatoare pentru realizarea eficientă şi evaluarea continuă. în mod prioritar schimbarea finalităţilor. în vederea operării. Perspectiva procesuală de analiză a curriculum-ului şcolar Vizează: • Proiectarea curriculum-ului. atingerea următoarelor două obiective de maximă generalitate. 4.▪ sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe. capacităţi. în acelaşi timp.

sistemul de evaluare şi de examinare. Acest document are caracter reglator-strategic şi reflectă filosofia şi politica educaţională a sistemului de învăţământ naţional. Din această perspectivă. sistemul de formare iniţială şi continuă a personalului didactic. Importanţa planului de învăţământ este demonstrată prin efectele sale asupra tuturor celorlalte componente ale sistemului şi procesului de învăţământ. • Programa şcolară. rezultat al activităţii realizată de către cadrul didactic: o planificarea calendaristică (anuală şi semestrială). un curriculum trebuie analizat în raport cu: • Documentele curriculare principale. • Manualul şcolar. • Documentele curriculare specifice cadrului didactic rezultate din proiectarea pedagogică. o caiete de muncă independentă pentru elevi. • Evaluarea modului în care a fost implementat curriculum-ul şcolar. planul cadru influenţează strategia de alocare a resurselor umane şi materiale în domeniul învăţământului. • Produse curriculare specifice proiectării pedagogice. o soft-uri educaţionale. • Auxiliare: o ghiduri metodice pentru cadrele didactice. Planul de învăţământ trebuie interpretat ca 8 . o proiectarea pe unităţi de învăţare. Documentele curriculare principale • Planul de învăţământ. Prin efectele sale imediate pe linia managementului sistemului de învăţământ. Planul de învăţământ Planul de învăţământ este un document oficial în care se structurează conţinutul învăţământului pe niveluri şi profiluri de şcoli. o seturi multimedia. Perspectiva produselor în abordarea curriculum-ului Clasificarea produselor/documentelor curriculare Documentele curriculare pot fi clasificate astfel: • Principale: o Planul de învăţământ. o proiectul pedagogic al lecţiei/activităţii.• Implementarea curriculum-ului. o pachete de învăţare. • Documentele curriculare auxiliare. o Programa şcolară: Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţă o Manualul şcolar. În planul de învăţământ se stabileşte numărul de ore (minim şi maxim) pe diferite discipline sau arii curriculare.

opiniile. realizarea. chiar ca element de referinţă în activităţile de proiectare 9 . • a formula un subiect de cercetare. atinse şi evaluate. de adoptare a unor soluţii personale. • a structura răspunsurile şi a răspunde cu claritate şi precizie la întrebările puse. care se doreşte a fi atinsă în cadrul procesului educaţional. Câteva exemple de competenţe transferabile/ transversale utile de format şi dezvoltat la copii sunt: • a învăţa să stabileşti ipoteze de plecare/start. • a învăţa să înţelegi şi să evaluezi reacţiile. la rândul lor. Este extrem de important ca în procesul de instruire interactivă să se vizeze nu numai dezvoltarea de competenţe disciplinare. de asumare a riscurilor. Noul curriculum preşcolar se orientează asupra folosirii metodei proiectelor tematice de grup. pe anumite operaţii mentale. a atitudinilor şi comportamentelor celor care se educă. continuu perfectibilă. • a lucra în grup şi a participa la conducerea colectivă. Rezultă că între obiectivele educaţionale şi competenţele educaţionale se stabileşte o relaţie de interdependenţă funcţională. determină apariţia unor obiective educaţionale. ce poate fi valorificată. Noul curriculum preşcolar prefigurează două mari tendinţe de schimbare în interiorul sistemului preşcolar: acestea vizează crearea unui mediu educaţional adecvat. Astfel. asigură. Între competenţele educaţionale şi obiectivele operaţionale se stabileşte o legătură biunivocă.o proiecţie pedagogică şi de politică educaţională. în scopul adaptării la transformările sociale şi educaţionale. un produs media. care asigură atingerea unor performanţe. memorie. evaluarea şi reglarea activităţii educative. care se bazează. un referat. implicând lucrul în echipă la diverse niveluri de instanţă decizională. Competenţa este realizabilă în intervale mai lungi de timp. o situaţie-problemă. în manieră operaţională. ci şi de competenţe transversale/transferabile. intelectuale/cognitive. în care brainstorming-ul. Proiectarea unui plan-cadru de învăţământ este un proces deosebit de complex şi de laborios. specificarea unei competenţe presupune precizarea capacităţilor vizate. În proiectarea curriculară actuală conţinuturile sunt considerate mijloace prin care se vizează atingerea obiectivelor curriculare: cadru. ceea ce ar genera o oarecare ambiguitate şi dificultăţi în proiectarea. lucrul în echipă şi acţiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predareînvăţare. proiectate şi elaborate cu ajutorul copilului. afectiv-atitudinale. formulate în termeni de achiziţii transferabile şi nu strict disciplinare. Avantajul major al obiectivelor axate pe competenţe este că accentuează caracterul formativ al învăţământului. realizarea competenţei educaţionale vizate. se iau ca elemente de referinţă procesele psihice (percepţie. la sfârşitul perioadei de instruire. De multe ori. de luare a deciziilor. psihomotorii. imaginaţie) şi operaţiile specifice fiecăruia. de comunicare şi relaţionare socială. răspunsurile partenerilor de activitate. trăirile. selectate. urmărite. în vederea stimulării continue a învăţării spontane a copilului. accentuează ideea de folosire a contextului ludic şi a învăţării active în stimularea rutei individuale a învăţării. • a cerceta şi trata informaţia. Un posibil dezavantaj al lor ar putea fi reducerea operaţionalităţii. obiectivele centrate pe competenţe pun accentul pe formarea operaţiilor propriu-zise. gândire. • a formula o problematică. O competenţă dezirabilă. de referinţă şi operaţionale propuse drept intermediari în procesul de formare şi dezvoltare la copii a unui sistem de competenţe educaţionale. Dacă acestea sunt corect formulate. • a redacta un text.

Mediul educaţional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidenţă dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale. Mediul trebuie astfel pregătit încât să permită copiilor o explorare activă şi interacţiuni variate cu materialele. Progresul copilului trebuie monitorizat cu atenţie. O evaluare eficientă este bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic. 3. comunicat şi discutat cu părinţii (cu o anumită periodicitate). Situaţiile de învăţare. de exprimare a conţinutului psihic al fiecăruia. Aceste diferenţe trebuie luate în considerare în proiectarea activităţilor. Evaluarea ar trebui să îndeplinească trei funcţii: măsurare (ce a învăţat copilul?). Elaborarea prezentului curriculum pentru învăţământul preşcolar prefigurează patru mari tendinţe de schimbare: 1. Jocul este forma cea mai naturală de învăţare şi. curriculumul pentru învăţământul preşcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului. Părinţii ar trebui să cunoască şi participe în mod activ la educaţia copiilor lor desfăşurată în grădiniţă. Diversificarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare. predarea trebuie să ia în considerare experienţa de viaţă şi experienţa de învăţare a copilului. în societatea de azi. a gestiona emoţii. a accepta diversitatea. dialogul cu părinţii. Implicarea familiei nu se rezumă la participarea financiară. şi în special pentru intrarea în şcoală?) şi diagnoză (ce anume frânează dezvoltarea copilului?). abilităţile şi capacităţile copilului. evaluare. pentru a adapta corespunzător sarcinile de învăţare. toleranţa etc. care încurajează plasarea copilului în situaţia de a explora şi de a deveni independent. ci şi la participarea în luarea deciziilor legate de educaţia copiilor. capacităţi. înregistrat.didactică. pregătirea copilului pentru şcoală şi pentru viaţă trebuie să aibă în vedere nu doar competenţele academice.). organizare. În acelaşi timp. cu ceilalţi copii şi cu adultul (adulţii). Copiii au diferite niveluri de dezvoltare. în general. realizare. care trebuie să dezvolte la copil stima de sine şi un sentiment pozitiv faţă de învăţare. în acelaşi timp. dezvoltarea cognitivă (abordarea unor 10 . cu accent deosebit pe: a) Metodele activ-participative. portofoliul copilului. activităţile şi interacţiunile adultului cu copilul trebuie să corespundă diferenţelor individuale în ceea ce priveşte interesele. Un bun observator al jocului copilului poate obţine informaţii preţioase pe care le poate utiliza ulterior în activităţile de învăţare structurate. ci în aceeaşi măsură. 4. la prezenţa lor în sala de grupă în timpul activităţilor şi la participarea efectivă la aceste activităţi şi. la viaţa grădiniţei şi la toate activităţile şi manifestările în care aceasta se implică. considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii. ritmuri diferite de dezvoltare şi învăţare precum şi stiluri diferite de învăţare. b) Jocul ca: formă fundamentală de activitate în copilăria timpurie şi formă de învăţare cu importanţă decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului. 2. atitudini ce ţin de dezvoltarea socio-emoţională (a trăi şi a lucra împreună sau alături de alţii. autoevaluare (formativă şi sumativă). Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanţa domeniilor de dezvoltare a copilului1. deprinderi. Totodată. fişe etc. interevaluare şi reglare a instruirii interactive. c) Evaluare care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup (relative). Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. în contextul în care. predicţie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor.

• încurajarea învăţării independente prin oferirea de ocazii pentru a-şi construi cunoaşterea (atât în instituţia de învăţământ cât şi în afara acesteia). iar pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5-7 ani. contribuind la optimizarea înţelegerii de către aceştia a lumii în care trăiesc şi a propriei persoane. la ridicarea competenţei în controlul evenimentelor şi în confruntarea cu o largă varietate de cerinţe şi aşteptări. în acord cu particularităţile sale de vârstă şi individuale. conţinuturile. Obiectivele de referinţă. categoriile de activităţi desfăşurate cu copiii vizează îndeosebi socializarea copilului (colaborare. • echilibru – asigură abordarea fiecărui domeniu experienţial atât în relaţie cu celelalte.). precum şi respectarea ritmului propriu al acestuia. • încurajarea iniţiativei şi participarea copilului preşcolar la stabilirea obiectivelor. sănătate.situaţii problematice. • corelarea fiecărei noi experienţe de învăţare cu precedentele. Domeniul psiho-motric. Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului. Domeniul estetic şi creativ). chiar la copii preşcolari de aceeaşi vârstă (vezi ponderea jocurilor şi a activităţilor alese şi a activităţilor de dezvoltare personală).. stabilirea de relaţii cauzale. precum şi a lucrului în grupuri mici 11 . cât şi celor de perspectivă ale copiilor preşcolari. prin experienţe de învăţare. echilibru. precum şi exemplele de comportament. dezvoltarea fizică (motricitate. prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor didactice următoarele componente: finalităţile. etc. Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 3-5 ani. timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi 5-6/7 ani). • diferenţiere – permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale. interesele şi nevoile copilului preşcolar.) şi obţinerea treptată a unei autonomii personale. progresie şi continuitate. Domeniul ştiinţelor. corelaţii etc. • relevanţă – este adecvat atât nevoilor prezente.). negociere. asocieri. În formularea acestora s-a ţinut cont de: • posibilităţile. diferenţiere. în cât mai multe domenii experienţiale (Domeniul lingvistic şi literar. luarea deciziilor în comun etc. asigurarea suportului individual pentru copii etc.). relevanţă. cunoştinţe atitudini şi abilităţi necesare în viaţă. Prezentul curriculum se remarcă prin: extensie. selecţia conţinuturilor şi a modalităţilor de evaluare. • extensie – angrenează preşcolarii. Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi exprimă competenţele care trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experienţiale. alimentaţie sănătoasă etc. Domeniul socio-uman. cooperare. Structural. ca exprimări explicite rezultatelor învăţării (conceptelor. la echiparea lor progresivă cu concepte. • progresie şi continuitate – permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la un ciclu de învăţământ la altul sau de la o instituţie de învăţământ la alta (consistenţa concepţiei generale. dar şi ale competenţelor vizate) sunt fromulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experienţial în parte. gîndirea divergentă. din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învăţare. Noul curriculum preşcolar are în vedere faptul că preşcolarul este recunoscut ca individ cu nevoi proprii de dezvoltare. abilităţilor şi atitudinilor. cât şi cu curriculum-ul ca întreg. cunoştinţelor. accentul este pus pe pregătirea pentru şcoală şi pentru viaţa socială a acestuia.

domeniile experienţiale devin instrumente de atingere a acestor obiective şi. 3. capacităţi. cum şi de ce se întâmplă?.  Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?. • stimularea autoreflecţiei.  Cine şi cum planifică/organizează o activitate?. obiectivele cadru şi de referinţă ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experienţiale (5) Domeniile experienţ experienţiale Domeniile experienţiale: experienţe de învăţare în domenii de cunoaştere interdisciplinare 1. conţinuturi specifice domeniilor de dezvoltare. 5. pe cât posibil. instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului. 2. în grupuri cu o componenţă eterogenă. 12 . în acelaşi timp. autoevaluării.pe centre de activitate (arii de stimulare) şi. obiectivele de referinţă. Când. 4. Este bine să subliniem faptul că. comportamentele selectate pentru cele şase teme curriculare integratoare Cine sunt/ suntem?. În acest sens. în contextul în care ele indică deprinderi. 3 4 2 Domeniul estetic şi creativ Domeniul om şi societate Domeniul limbă şi comunicare Domeniul ştiinţe Domeniul psiho-motric 1 5 ţinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare (5). Întrucât finalităţile educaţiei în perioada timpurie (de la naştere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea globală a copilului. Ce şi cum vreau să fiu? precum şi sugestiile de conţinuturi sunt orientativ aşezate şi constituie mai degrabă un suport pentru cadrele didactice.  Cum este. abilităţi. a fost şi va fi aici pe pământ?. autoreglării comportamentului de învăţare.

sănătate şi igienă personală – cuprinde o gamă largă de deprinderi şi abilităţi (de la mişcări largi. alături de cunoştinţe şi practici referitoare la îngrijire şi igienă personală. cum sunt săritul. alergarea. până la mişcări fine de tipul realizării desenelor sau modelarea). capacitatea lui de a stabili şi menţine interacţiuni cu adulţi si copii. crucial pentru acest domeniu. Dezvoltarea emoţională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-şi percepe şi exprima emoţiile. care influenţează decisiv procesul de învăţare. nutriţie. Dimensiuni ale domeniului: Dezvoltare socială: Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu adulţii Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată Acceptarea şi respectarea diversităţii Dezvoltarea comportamentelor prosociale 13 . practici de menţinerea sănătăţii şi securităţii personale. În strânsă corelaţie cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului.Abordarea globală globală a dezvoltării copilului: copilului: Dezvoltarea fizică şi a sănătăţ sănătăţii Dezvoltarea cognitivă Dezvoltarea globală Dezvoltarea limbajului şi comunicării Dezvoltarea sociosocio-emoţ emoţională Capacităţ Capacităţi şi atitudini în învăţ nvăţare A. DOMENIUL Dezvoltarea socio-emoţională – vizează debutul vieţii sociale a copilului. Interacţiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înşişi si lumea din jur. dar şi coordonarea. DOMENIUL Dezvoltarea fizică. dezvoltarea senzorială. Dimensiuni ale domeniului: Dezvoltare fizică: Dezvoltarea motricităţii grosiere Dezvoltarea motricităţii fine Dezvoltarea senzorio-motorie Sănătate şi igienă personală: Promovarea sănătăţii şi nutriţiei Promovarea îngrijirii şi igienei personale Promovarea practicilor privind securitatea personală B. precum şi dezvoltarea conceptului de sine. de a înţelege şi a răspunde emoţiilor celorlalţi.

efectiv. implicit. cunoaşterea şi aprecierea cărţii Dezvoltarea capacităţii de discriminare fonetică. modul în care abordează sarcinile şi contextele de învăţare. Dimensiuni ale domeniului: Curiozitate şi interes Iniţiativă Persistenţă în activitate Creativitate Din contextul anterior prezentat. E. Spaţiul. educatoarele vor înţelege că datoria lor este aceea de a urmări realizarea unei legături reale între domeniile experienţiale şi domeniile de dezvoltare. precum şi la atitudinea sa în interacţiunea cu mediul şi persoanele din jur. DOMENIUL Capacităţi şi atitudini în învăţare – se referă la modul în care copilul se implică într-o activitate de învăţare. fără a căuta o suprapunere exclusivă a lor ci. a comunicării (cuprinzând abilităţi de ascultare. înţelegerea modelelor. fenomene. concepte de spaţiu. Pământul. cunoaşterea şi înţelegerea lumii: Reprezentări matematice elementare (numere. măsurare) Cunoaşterea şi înţelegerea lumii (lumea vie. Dezvoltarea globală a copilului se poate realiza prin stimularea dezvoltării copiilor în toate domeniile de dezvoltare 14 . cunoştinţe elementare matematice ale copilului şi cele referitoare la lume şi mediul înconjurător.Dezvoltare emoţională: Dezvoltarea conceptului de sine Dezvoltarea controlului emoţional Dezvoltarea expresivităţii emoţionale C. în afara deprinderilor şi abilităţilor menţionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare. Dimensiuni ale domeniului: Dezvoltarea limbajului şi a comunicării: Dezvoltarea capacităţii de ascultare si înţelegere (comunicare receptivă) Dezvoltarea capacităţii de vorbire şi comunicare (comunicare expresivă) Dezvoltarea premiselor citirii şi scrierii: Participarea la experienţe cu cartea. nonverbală si verbală) şi preachiziţiile pentru scris-citit şi însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. dar şi a înţelegerii semnificaţiei mesajelor). dincolo de caracteristicile lor fizice. Dimensiuni ale domeniului: Dezvoltarea gândirii logice şi rezolvarea de probleme Cunoştinţe şi deprinderi elementare matematice. gramaticii. DOMENIUL Dezvoltarea limbajului şi a comunicării – vizează dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului. comunicare orală si scrisă. sintaxei. forme geometrice. reprezentări numerice. evenimente şi persoane. operaţii. Domeniul include abilităţile de gândire logică şi rezolvare de probleme. metode ştiinţifice). asocierea sunet-literă Conştientizarea mesajului vorbit/scris Însuşirea deprinderilor de scris. folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj D. a finalităţilor educaţionale. DOMENIUL Dezvoltarea cognitivă – a fost definită în termenii abilităţii copilului de a înţelege relaţiile dintre obiecte. prin găsirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltării globale a copilului şi.

o altă antrenare în joc şi activitate a copiilor după reguli în care se stimulează motivaţia internă şi respectul de sine. ustensile şi mobilier. Ce sunt ariile/centrele/zonele de interes/de stimulare? Ariile sunt spaţii educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le oferă acestora.menţionate utilizând experienţe de învăţare din diverse domenii experienţiale puse în conexiune prin organizarea tematică (cele 6 teme) a învăţării. Este o zonă în care copilul capătă achiziţii în toate domeniile: cognitiv. costume. implicând imaginaţia şi spiritul său creator. Este important ca ariile să fie aranjate astfel încât să exprime ordine şi siguranţă pentru copil. îşi dezvoltă musculatura şi îşi îmbunătăţeşte coordonarea senzorio . Organizarea şi amenajarea spaţiului educaţional şi rolul ariilor de stimulare Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin faptul că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde. cu cine şi cât se joacă. Aşadar. Alegând singuri şi asumându-şi responsabilitatea deciziei. cu ajutorul cărora copilul poate realiza diferite construcţii pe covor. jocurile şi jucăriile trebuie să fie ordonate dar accesibile copiilor care vor învăţa să le aranjeze la locul lor după ce le-au folosit. Este zona care stimulează fantezia şi imaginaţia copilului. cu ce. percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt potrivite nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt constrânşi să participe la activităţi care sunt fie prea dificile. încrezători în propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive. 15 . copiii devin independenţi. Acesta îşi dezvoltă capacitatea tactil – kinestezică. • Joc de masă (măsuţă şi raft în care se găsesc jucării mici şi jocuri de masă). Este locul în care copiii desfăşoară activităţi casnice şi exersează diferite roluri sociale. măşti etc. socio – afectiv. fie prea uşoare. învaţă să se exprime artistic. cu obiecte de mărimea copiilor. de manipulare a obiectelor de uz casnic. fizic. un joc început nu se întrerupe iar o construcţie neterminată nu se descompune. • Joc de rol/imaginaţie/aria casei (o casă mică din carton sau lemn. capabili să se descurce singuri.). Este o zonă consacrată cuburilor mari. de comunicare. Tipuri de centre/arii/sectoare • Construcţii cu cuburi (un covor şi un raft în care sunt aşezate cuburi de diferite mărimi şi forme). Ordinea este un element de bază dar care nu trebuie exagerat. îşi exersează imaginaţia. Ariile sunt o altă amenajare a spaţiului. diferite forme cu care se pot juca). de limbaj. prin împărţirea lui în spaţii diferite. truse diferite pentru dramatizare. îşi asumă responsabilităţi pentru alegerile făcute. De asemenea.motorie. exersând mişcările largi şi cele fine. Îşi dezvoltă deprinderi de cooperare. o altă aşezare a jocurilor şi jucăriilor în sală. • Zona senzorială/nisip şi apă (un vas mare cu nisip şi un lighean cu apă. pentru că valoarea produsului propriu este mai importantă pentru copii decât ordinea în sine. cu scopuri de cunoaştere şi dezvoltare experienţială a copilului.

instrumente de scris. Împodobirea sălii cu desenele şi lucrările copiilor este mult mai eficientă decât pictarea pereţilor. activităţi practice.). acvariu cu peştişori. ea trebuie să ofere o imagine globală simplă. În această zonă copiii realizează activităţi de desen. în aşa fel încât ariile să poată fi extinse sau reduse în funcţie de cerinţele activităţilor. plăcută şi de siguranţă pentru copil. • Arte plastice (acuarele. mici animale de casă. • să planifice amenajări ale mobilierului cât mai flexibile. caiete. • amenajarea centrelor de interes. aer şi spaţiu.Să apropie copilul de carte şi de simbolurile limbajului. Pentru o bună desfăşurare a activităţilor în cadrul ariilor de stimulare. în toate ariile folosite. Ei învaţă ce reprezintă ea. chiar să se odihnească. . vor reuşi să descifreze mai repede scrisul şi cititul în perioada şcolară. • să aibă în vedere un spaţiu în care copiii să-şi ţină hainele personale. 16 . măsuţă). • identificarea resurselor materiale şi depozitarea lor. • să plaseze centrele zgomotoase departe de cele care cer linişte şi concentrare. tempera. În realizarea aranjamentelor de spaţiu educatoarea trebuie să parcurgă următorii paşi: • alegerea spaţiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier. simplă. • colţul naturii are nevoie de lumină. dactilopictură. care este valoarea ei şi cum trebuie să o folosească.Să ajute copilul să se echilibreze. seminţe. Această zonă are două mari roluri în grădiniţă: . • să amenajeze zona bibliotecii într-un spaţiu luminos şi liniştit. să se odihnească în anumite momente. • să gândească spaţiul pentru mişcare şi libertate de acţiune din partea copilului. fac diferite observaţii. Deşi este aglomerată cu jocuri.• Biblioteca/zona liniştită/colţul cărţii şi al poveştii (rafturi cu cărţi. sursă de apă. educatoarea împreună cu copiii stabilesc la începutul anului. • Ştiinţa/colţul naturii vii (plante. aţă. În acest sector. vase pentru experienţe. • să plaseze aria nisip şi apă lângă o sursă de apă şi pe o suprafaţă uşor de curăţat. imagini pe teme diferite. Aici este locul unde copiii îşi asumă diferite responsabilităţi. • să marcheze centrele de interes prin simboluri pe care copiii să le recunoască. Cu cât copiii se vor apropia mai repede şi mai adecvat de cuvântul scris din cărţi. • să organizeze şi spaţii liniştite. curăţenie). atunci când sunt prezentate centrele şi materialele corespunzătoare. Este o zonă liniştită. jucării şi diverse materiale. • să aranjeze materialele la nivelul copiilor. măsuţă şi raft în care sunt aşezate în ordine toate materialele). Pentru amenajarea utilă a sălii de grupă. realizează mici experienţe sub îndrumarea educatoarei. educatoarea trebuie să ţină cont de următoarele cerinţe: • să planifice activităţile înainte de amenajarea spaţiului. • stabilirea climatului spaţiului (căldură. copiii fac cunoştinţă în mod organizat cu cartea şi cuvântul. guaşe. în aşa fel încât aceştia să le poată folosi singuri şi să le poată pune la loc. colaje. • să plaseze mobilierul în aşa fel încât să poată vedea toţi copiii. hârtie albă şi colorată. lumină. Sala de grupă trebuie să îndeplinească şi un rol estetic. în care copilul să se simtă singur. care trezeşte imaginaţia şi spiritul creator al copilului. etc. nişte reguli care trebuie respectate de către copii. lipici. Rolul educatoarei în amenajarea spaţiului.

În acest sens. evenimente didactice. Lucrând în grupuri mici. organizează şi amenajează ambientul astfel încât aceştia să poată desfăşura activităţi potrivite dezvoltării individuale. locuri în care sunt puse materialele didactice la îndemâna copiilor. primitor. copiii vor învăţa jucându-se. domenii. încrezători în propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive. teme independente. Amenajarea spaţiului grupei într-o nouă manieră. copiii au ocazia de a se întâlni în activitatea lor. Într-un astfel de aranjament al spaţiului. copiii pun întrebări. în aşa fel încât acesta să trimită copilului mesaje cu suport educativ. colaborare. proiecte tematice. Jocul liber sau dirijat. Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin faptul că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde. contribuie în mod esenţial la dezvoltarea copilului în toate domeniile. realizat într-un spaţiu organizat pe arii de stimulare. copiii devin independenţi. flexibilitatea şi competenţa profesională a educatoarei. cunoscându-şi bine copiii din grupă. într-o manieră care să dea prilejul desfăşurării unor activităţi menite să dezvolte copilul psihic şi fizic. Importanţa amenajării spaţiului din grădiniţă. într-un program educativ la vârstele timpurii este foarte important să acordăm o atenţie deosebită amenajării spaţiului. obiective operaţionale. În grădiniţă. Un mediu eficient pentru învăţare este un mediu care favorizează jocul liber ales. + Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii modulul 3. cooperare. cu ce. toleranţă. proiect de activitate didactică. Spaţiul constituie contextul material în care se desfăşoară educaţia. proiectare secvenţială. negociere. Copiii învaţă prin joc. 17 . Jocul pe care copilul îl alege din opţiunile pe care i le propune mediul este un joc creativ şi liber. antrenându-şi structurile de bază ale limbajului. prietenie. securizant şi stimulativ în măsura în care copiii găsesc în el materiale care să-i provoace la acţiuni care îi interesează. scop. percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt potrivite nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt constrânşi să participe la activităţi care sunt fie prea dificile. ceea ce duce la formarea unor aptitudini şi atitudini necesare adaptării eficiente socio-individuale. îşi asumă responsabilităţi pentru alegerile făcute. în sprijinul dezvoltării lui. comunică între ei şi cu educatoarea. 21 2. capabili să se descurce singuri. care să nu mai imite modelul şcolar ci să ofere ocazii de joc liber şi creativ. iar educatoarea poate orienta indirect relaţiile lor spre comunicare. Dacă găsesc în spaţiul grupei acele jocuri şi jucării pe care şi le doresc şi care le oferă şansa exersării unor capacităţi individuale. corespunde în fapt cu organizarea ariilor de stimulare. centre. pag. planificare calendaristică. tema.. etc. Acestea sunt colţuri. cu cine şi cât se joacă.Concluzionând. acceptare. Mediul este confortabil. ateliere. spaţiul este special amenajat pentru copii. mesaje care sunt esenţiale pentru dezvoltarea acestuia şi constituie elemente de bază în experienţa sa de viaţă. iar învăţarea eficientă depinde de mediul învăţării. teme anuale de studiu. activităţi de învăţare. respect. putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea. Spaţiul educaţional oferă siguranţă emoţională şi afectivă atunci când educatoarea. Recunoaşterea valenţelor formative ale mediului educaţional este una din ideile deosebit de valoroase promovate de reforma învăţământului preşcolar. Proiectarea didactică – specificul proiectării didactice în grădiniţă: lectura personalizată a programelor. aproape fără efort. sectoare. El trimite permanent mesaje copilului. Alegând singuri şi asumându-şi responsabilitatea deciziei. fie prea uşoare.

se previne apariţia fenomenelor şi a factorilor perturbatori. Informaţiile obţinute sunt supuse unei noi analize diagnostice. Din toate acestea rezultă că prin proiectare se definesc obiectivele urmărite. cu ce voi face ce mi-am propus? Implică precizarea conţinuturilor şi a resurselor folosite pentru realizarea obiectivelor. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învăţare. nivelul de cunoştinţe al elevilor. a relaţiilor dintre acestea. se determină condiţiile şi resursele folosite. Proiectarea constă în efectuarea unor operaţii de construcţie şi organizare anticipativă a obiectivelor. 4. din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor. (auto)educaţie ale fiecărui elev. 18 . pentru a-i imprima un caracter sistematic raţional şi eficient. Desfăşurarea procesului de proiectare a activităţii didactice parcurge patru momente esenţiale: 1. ce voi face? Se finalizează cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite. Se finalizează prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire. • între componentele procesului de învăţământ se stabilesc raporturi de interdependenţă.Proiectarea didactică este un proces deliberativ de anticipare. de realizarea obiectivelor. analiza diagnostică – menită a evidenţia: stadiul de dezvoltare a capacităţilor mentale ale copiilor. Proiectarea activităţii didactice trebuie să răspundă la patru întrebări esenţiale pentru reuşita procesului instructiv-educativ: 1. 2. necontrolate. din care se selectează cel care este apreciat ca fiind mai eficient. 4. caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi. 3. bazat pe resursele de (auto)instruire. Modelul curricular al proiectării pedagogice se deosebeşte de cel didacticist (tradiţional) prin următoarele elemente: • proiectarea este centrată pe obiective şi abordează activitatea didactică în mod complex. a probelor de evaluare şi. 2. realizarea efectivă a proiectului pedagogic. Reprezintă un ansamblu de procese şi operaţii de anticipare a acesteia. se selectează conţinuturile cu ajutorul cărora acestea vor fi îndeplinite. conţinutului. de prefigurare mentală a paşilor ce urmează a fi parcurşi în realizarea eficientă a activităţii didactice. cum voi şti dacă ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea acţiunilor şi modalităţilor de evaluare. se elimină acţiunile inutile. strategiilor de dirijare a învăţării. 3. ca activitate de predare-învăţare-evaluare. mai ales. evaluarea performanţelor înregistrate de elevi în urma aplicării proiectului şi a activităţii desfăşurate pe baza acestuia. • promovează echilibrul între pregătirea de specialitate şi pregătirea psihopedagogică. se anticipează desfăşurarea procesului şi interacţiunea componentelor. prognoza sau proiectarea pedagogică – pe baza informaţiilor desprinse din analiza diagnostică. • obiectivele sunt gândite în spiritul învăţământului formativ. realizării şi evaluării activităţii ce urmează a se desfăşura în etapele următoare. trăsăturile proceselor instructive desfăşurate în prealabil etc. se anticipează modul de desfăşurare a instruirii şi performanţele aşteptate din partea elevilor în următoarea etapă. în scopul proiectării.

Asigură cadrul necesar pentru proiectarea eşalonată. fiind aplicabilă la o clasă de elevi. prin punerea în relaţie a obiectivelor. Această eşalonare a proiectării didactice este determinată de nevoia de a imprima procesului instructiv-educativ unitate şi coerenţă. Etapele proiectării În funcţie de perioada de timp luată ca referinţă se cunosc două niveluri ale proiectării didactice: • proiectarea globală. activitatea anterioară momentului în care este anticipat un anumit demers didactic (diagnoză) 2. Proiectarea globală – prefigurează activitatea instructiv-educativă pe un ciclu de instruire sau ani de studiu. I. Se materializează în elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare. • proiectarea eşalonată. ceea ce înseamnă că este o activitate ce ţine de competenţa organelor de decizie în probleme de politică şcolară. Proiectarea eşalonată – se materializează în elaborarea programelor de instruire specifice unei activităţi/discipline. situaţia prezentă care presupune cunoaşterea condiţiilor în care se va desfăşura activitatea (resurse.obiective c .evaluare f.conţinut m . activitatea viitoare şi rezultatele spre care aceasta tinde . 19 .o . II. • proiectul fiecărei lecţii/activităţi în parte.f.metodologie e . prin raportare la programele şcolare şi alte acte normative. a gradul în care ei stăpânesc cunoştinţele şi capacităţile) 3. Obiectivele. potenţialul de învăţare al elevilor. unei lecţii. conţinuturilor şi a activităţilor întreprinse pentru realizarea acestora. . • proiectul unei unităţi de învăţare. Se concretizează în: • planificarea calendaristică.formarea formatorilor (iniţială-continuă) În acţiunea de proiectare trebuie să se aibă în vedere trei cadre de referinţă: 1. restricţii. conţinuturile şi criteriile de evaluare au un grad ridicat de generalitate.

resurse metodologice. respectiv de o zi. Realizarea planificării presupune o viziune de ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu. cunoaşterea temeinică a conţinuturilor şi a obiectivelor de referinţă. conţinuturi. temporale) considerate optime de către profesor pe parcursul unui an şcolar. • „Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?”. În realizarea planificării calendaristice se realizează mai multe etape: Lectura personalizată a programelor şcolare – are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic să ia decizii în privinţa modalităţilor pe care le consideră optime în creşterea calităţii procesului de învăţământ. pentru desfăşurarea coerentă şi eficientă a procesului de învăţământ şi prezintă câteva particularităţi. 20 . activităţi de dezvoltare personală). • „Ce şi cum vreau să fiu?”. • transsemestriale. • planificarea anuală a unui număr mai mare de proiecte cu o durată de 1-3 săptămâni. În învăţământul preprimar planificarea reprezintă o activitate laborioasă desfăşurată de fiecare educator pentru aplicarea curriculumului. Planificarea trebuie să respecte: a) aplicarea noii clasificării a activităţilor (activităţi pe domenii experienţiale.a) Planificarea calendaristică Oferă o perspectivă mai îndelungată asupra predării. Această operaţie permite elaborarea unor documente de proiectare didactică ce asociază într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinţă. • „Cum planificăm/ organizăm o activitate?”. c) diversificarea planificării în funcţie de complexitatea temei abordate şi de interesul copiilor pentru tema respectivă. • „Cum este. asigurând parcurgerea ritmică a materiei prevăzute de programa şcolară. cum şi de ce se întâmplă?”. b) organizarea conţinuturilor în jurul celor şase teme: • „Cine sunt/suntem?”. iar în cazul grădiniţelor care aplică alternativele educaţionale se adaugă şi elementele specifice. • „Când. jocuri şi activităţi didactice alese. de exemplu: • planificarea anuală a maximum 7 proiecte cu o durată de maximum 5 săptămâni pe proiect. a fost şi va fi aici pe pământ?”. materiale. • planificarea săptămânală a unor teme de interes pentru copii. pe durate diferite de timp. conţinuturile. activităţi de învăţare. în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete. să-şi asume răspunderea de a asigura copiilor un parcurs şcolar individualizat. • planificarea unor proiecte de durată foarte scurtă. timpul de instruire şi oferă sugestii în ceea ce priveşte strategiile de instruire şi evaluare pentru fiecare nivel de vârstă. Documentul care stă la baza planificării este Curriculumul pentru învăţământ preşcolar care prezintă finalităţile.

punctelor tari. iar educatorul trebuie să se gândească la: • un plan al rutinelor. Ex. • un plan al activităţilor în aer liber în cazul schimbării vremii. tranziţiile şi activităţile opţionale iar în cazul grădiniţelor cu orar prelungit se adaugă şi activităţile de după-amiază care constau în activităţi recuperatorii pe domenii experienţiale şi activităţi recreative. înainte de începerea activităţilor. Pentru întocmirea planificării documentele curriculare din ciclul preşcolar insistă pe acordarea unei importanţe deosebite dezvoltării globale a copilului. de educaţie pentru societate. educaţie muzicală sau activitate artistico-plastică). de educaţie fizică. Planificările pot suferi modificări în programul zilnic. activităţile pe care ni le propunem trebuie să stimuleze copilul din toate punctele de vedere. Din aceste considerente. O planificare pe termen scurt ar putea fi realizată astfel: Repere orare Jocuri şi activităţi didactice alese Activităţi pe domenii experienţiale Activitate de dezvoltare personală Planificarea trebuie să răspundă intereselor. stilurilor de învăţare şi dificultăţilor reale ale copiilor Realizarea planificărilor calendaristice prezintă numeroase avantaje: • oferă o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a conţinuturilor şi de realizare a obiectivelor prin intermediul unor conţinuturi bine precizate. temperamentelor. • oferă cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociază obiectivele cu anumite teme/unităţi de învăţare şi de a personaliza actul instructiv-educativ. de cunoaşterea mediului. activităţile pe domenii experienţiale se pot desfăşura ca activităţi integrate (maximum 5 pe săptămână) sau pe discipline ca activităţi de sine stătătoare (educarea limbajului. activitate matematică. întreceri sau trasee sportive. se pot planifica în etapa I. în perechi şi individual. Jocurile şi activităţile didactice alese se desfăşoară pe grupuri mici. activitate practică. în etapa a III-a (înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasă în cazul grădiniţelor cu program normal) iar în cazul grădiniţelor cu orar prelungit şi în etapa a IV-a înainte de plecarea acasă a copiilor.d) planificarea zilnică a cel puţin o activitate sau un moment/secvenţă de mişcare care se poate face sub diverse forme: gimnastica de înviorare. ce se poate desfaşura simultan în mai multe centre de interes/activitate cu sarcini diferite. nevoilor. 21 . Proiectul tematic este un exemplu de activitate integrată. educaţie fizică. Activităţile de dezvoltare personală cuprind rutinele. datorită unor evenimente neaşteptate. • permite o organizare riguroasă a conţinuturilor pe teme/unităţi de învăţare şi raportarea la obiectivele specifice ce trebuie formate. planificarea pe termen scurt (o zi. În acest sens. plimbare în are liber etc. o săptămână) are implicaţii imediate în ameliorarea şi perfecţionarea activităţii de învăţare şi se face în funcţie de progresul înregistrat de copii. jocuri de mişcare. • un plan al tranziţiilor de la o activitate la alta.

Tot în această etapă se poate întocmi o hartă conceptuală. educatorul şi copiii propun întrebări la care vor căuta să răspundă prin investigaţia pe care o vor face. • să fie suficient de familiar cel puţin câtorva copii pentru a fi capabili să formuleze întrebări relevante. În realizarea acestor proiecte tematice se parcurg trei etape: 1. formulează predicţii. • face corelaţii între temele abordate în grădiniţă şi cele din afara ei. obiectele sau evenimentele. pe baza de brainstorming împreună cu copiii. fără să afecteze calitatea şi eficienţa acestui proces. domeniul cognitiv. realizată pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi respectiv 5-7 ani) şi pentru toate cele şase teme majore. • să poată fi cercetat şi acasă şi la grădiniţă. Activitatea de teren – constă într-o cercetare directă care se poate realiza şi prin excursii pentru a investiga locurile. Se poate realiza sub forma unor discuţii. Proiectele tematice prezintă multiple avantaje. Selectarea şi conturarea subiectului care va fi investigat – se vor avea în vedere câteva criterii: • să fie strâns legat de experienţa cotidiană a copiilor. a unor prezentări dramatice. 3. Această proiectare este prevăzută deja în documentele curriculare pentru grădiniţă şi se realizează după următorul model. • să fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel puţin o zi. cel mult cinci săptămâni. discută şi dramatizează noile semnificaţii ale subiectului analizat. descrieri a ceea ce au descoperit şi a prezentării unor produse. În această etapă copiii cercetează. spectacole sau prin realizarea unor excursii. în acest fel valorificându-se experianţa lor trecută referitoare la subiect. desenează în urma observaţiei. construiesc modele. el: • dobândeşte cunoştinţe profunde şi solide. Pentru copil. hartă care poate fi completată şi pe măsură ce proiectul se desfăşoară. Domenii experienţiale Obiective de referinţă Comportamente Sugestii de conţinuturi O altă particularitate pentru învăţământul preşcolar o constituie proiectarea activităţilor de învăţare pe bază de proiecte tematice . socio-emoţional. În timpul discuţiilor preliminare. b) Proiectarea temelor În învăţământul preşcolar proiectarea este structurată în jurul a şase teme majore. Finalizarea şi detalierea evenimentelor. • identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte. • să permită exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limbă şi comunicare. Astfel în învăţământul preşcolar vorbim despre proiectarea tematică.• • prezintă suficientă flexibilitate ca pe parcursul realizării să se poată interveni cu corecţiile impuse de condiţiile concrete ale desfăşurării activităţii. 22 . observă atent şi înregistrează datele. 2. explorează. diminuându-se astfel timpul afectat proiectării. permite renunţarea la planificările semestriale. al dezvoltării fizice şi al atitudinilor şi capacităţilor în învăţare.

un eveniment din familie sau din cadrul comunităţii. • se simt eficienţi împărtăşind din experienţa lor. • înţeleg modul de abordare a învăţării la copii şi-i pot sprijini mai bine. • îşi organizeaza mai bine planificarea. o carte. de anotimp şi evenimentele specifice (sărbătorile religioase. e necesar un echilibru între sursele de provenienţă ale subiectelor abordate. În planificare e important să existe proiecte tematice iniţiate de copii şi de educator. • încurajează copiii să producă idei originale pentru activităţi. o jucărie.• parcurge teme care-l interesează şi le studiază mai mult timp. • devine mai responsabil în procesul învăţării. c) Proiectul de activitate În învăţământul preşcolar noul curriculum promovează activităţile integrate care prezintă câteva particularităţi ale proiectării. o idee. De asemenea. educatorii: • stimulează interesul pentru abordarea unor noi conţinuturi şi metode. istorice). Data Grădiniţa Grupa Tema mare din cele 6 teme ale curriculumului Tema proiectului Tema zilei Tipul de activitate Scopul activităţii Forme de organizare Durata Inventar de activităţi: I. • învaţă să rezolve sarcini prin cooperare. Un proiect de activitate integrată ar putea fi realizat după modelul de mai jos. Durata realizării acestor proiecte diferă în funcţie de interesul copiilor pentru temă. • se încurajează comunicarea. Exemple de teme: Nivel I (3-5 ani) Nivel II (5-6/7 ani) Familia mea Marea Grădiniţa Mijloacele de locomoţie Jucăriile mele Poveştile pădurii Căsuţa cu poveşti Jocurile iernii Crizantema Prietenii naturii Dovleacul Tradiţii şi obiceiuri de Paşti Urşii Cosmosul Fluturele În lumea insectelor Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor şase teme mari din noul curriculum revizuit. Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare. La rândul lor. • se formează sentimentul de apartenenţă la grup. Activităţi pe domenii experienţiale (ADE) 23 . • utilizează o varietate de activităţi pentru a prezenta tema în profunzime. părinţii: • sunt implicaţi în activitatea clasei ca voluntari.

jocuri şi activităţi didactice alese. activităţi extraşcolare. de educatoarei copiilor procedee organiz. modalităţi de organizare a grupei. Organizarea activităţilor de învăţare în educaţia timpurie (tipuri. insistând pe rutine şi tranziţii. 6 şi 7 3. După care se detaliază sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învăţare. organizare. Se diferenţiază de activitatea din familie. Descrierea activităţii Strategia didactică Evaluare activităţii operaţ.De exemplu: Domeniul Limbă şi comunicare (DLC) şi Domeniul Estetic şi creativ (DEC) Obiective de referinţă (pentru fiecare domeniu în parte) Obiective operaţionale (pentru fiecare domeniu în parte) II. înv. modele de aranjare spaţială a grupei. activităţi transdisciplinare. grupa combinată. evaluare): activităţi pe domenii experienţiale. activităţi opţionale. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului şi nivelul de socializare. ambianţa psiho-relaţională. fiind mai flexibilă. La nivelul grădiniţei activitatea instructiv-educativă are caracter organizat. Principalele forme de organizare a activităţii didactice în grădiniţă sunt: • Jocul • Învăţarea • Munca 24 . importanţă. activităţi extracurriculare. cap. activităţi integrate. activităţi de dezvoltare personală. 5. Activitatea Activitatea Metode şi Forme de Mijl. Activităţi liber alese 2 (ALA2) Separat se poate descrie scenariul zilei. Momentele Ob. specific. ADE ALA 1 ALA 2 PROIECTE DE ACTIVITATE DIDACTICĂ – integrată PROIECTE DE ACTIVITATE DIDACTICĂ – disciplinară + Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii modulul 3. adecvată celor mici. Activităţi de dezvoltare personală (ADP) Întâlnirea de dimineaţă Rutine Tranziţii IV. curriculum ascuns. dar se deosebeşte şi de lecţie. mediul educaţional. fiind subordonată obiectivelor ce vizează formarea personalităţii. desfăşurare. sistemic. Activităţi liber alese 1 (ALA1) Obiective de referinţă Obiective operaţionale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate) III.

joc – joacă. dopuri. cu modul ei de funcţionare. accesoriile de menaj. Jucăriile reuşite îl stimulează pe copil să gândească. containerele. • Jucării muzicale.). este important să acţioneze ei înşişi. etc. oferind bazele dezvoltării potenţialului psihofizic şi aptitudinal al copilului. Menirea fundamentală a jucăriei este aceea de a oferi copilului posibilitatea să acţioneze. seriere. să fluiere. sticluţe de plastic. formă. joc senzorial. La copiii de 3-4 ani importante sunt jucăriile. joc de masă. operaţiile prematematice (grupare. joc muzical. să o încarce. joc de construcţie. oferă un anumit răspuns în legătură cu mecanismul acelei maşini. jucărie. căruia îi stimulează gândirea. dezvoltă gândirea. Jucăriile se pot împărţi în mai multe categorii: • Jucării distractive. acţiunile lor sunt reale. În cazul copiilor mici. deprinderi şi capacităţi. Explorarea presupune încercările şi tentativele copilului de a cunoaşte şi de a descoperi lucruri noi. cerinţele şi condiţiile de aplicare). Cunoştinţele anterioare. ridică în faţa lui diferite probleme şi acest fapt contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive. ea fiind necesară pentru a face acţiunile copiilor reale: „şoferul” are nevoie de un „ automobil” . Pentru cei mai mari prezintă interes mai ales jucăriile care conţin mecanisme. să alerge. funcţiile. Toate acestea sunt legate de o particularitate psihologică interesantă şi anume aceea că trăirile celor antrenaţi în joc sunt întotdeauna adevărate. să o descarce. (specificul fiecăruia la vârsta preşcolară. dar ele au şi altă valoare. Toate acestea permit copilului să stabilească anumite raporturi dobândind. diversele obiecte care înlocuiesc în mod avantajos jucăriile (cutii. De pildă. prin participarea întregului corp. tind în acelaşi timp să obţină informaţii suplimentare. joc de mişcare. sincere. volume. joc didactic. culoare. o jucărie mecanică. relaţiile cauzale şi spaţiale dintre obiecte şi multe alte cunoştinţe. mărime. joc logic. păpuşile. demontată. trebuie acordată o atenţie deosebită folosirii unei mari varietăţi de jucării care au o însemnătate imensă în dezvoltarea cognitivă a copilului. adică să se transforme în automobil sau locomotivă. Relaţia joc/ dezvoltare/ învăţare. 25 . îi face cunoscute calităţile şi însuşirile diferitelor materiale.). exersează organele de simţ.4. Este una din acţiunile fundamentale ale dezvoltării copilului. Jucăria Printre mijloacele folosite în activitatea cu copilul. jucăria ocupă un loc important. Ei au nevoie de o maşină pe care să o tragă cu o sfoară. Rolul educativ general al jucăriilor este atât de a antrena mişcările. experienţe cu privire la: greutăţi. joc de rol. Deşi jucăriile sunt necesare copiilor chiar şi la vârsta şcolară mică. rezistenţa materialelor. • Jucării tehnice. se familiarizează cu noţiunea de echilibru. De aceea. Ea permite cucerirea lumii înconjurătoare şi stimulează motivaţia de a cunoaşte. ale căror răspunsuri copiii le rezolvă prin explorare (care se realizează prin încercare şi eroare şi implicarea tuturor simţurilor). aşa se nasc nenumăratele întrebări. jocul în aer liber. jucăriile mobile. clasificare etc. cunoscând-o prin simţurile sale. Jocul în educaţia timpurie: definirea jocului şi specificul lui în preşcolaritate. spre disperarea părinţilor. • Jucării teatrale. caracterul acestora trebuie să rămână specific fiecărei vârste. exprimându-şi ideile şi sentimentele. „aviatorul” – de un „avion” .

de a se ţine corect. Copilul adoră să pună împreună elementele care nu au fost prevăzute pentru aceasta. Exemple de jucării cu dominantă motrică: tricicletă. marionete. Dacă mă duc acasă şi mă întorc. pot contribui semnificativ la dezvoltarea copiilor şi la atingerea obiectivelor propuse prin curriculum. distanţe. Altele vizează motricitatea globală. Sau se poate organiza o activitate de gospodărie. în cadrul cărora copiii văd. Jucăriile afective sunt cele cu care copilul va crea legăturile cele mai durabile si mai privilegiate. de a trece jucăria dintr-o mână în alta. de exemplu. copilul poate în mod liber să trăiască / retrăiască sentimentele sale cu o jucărie care nu ţine ranchiună etc.Jucărille ca şi materialele didactice. agresivitatea. prin aceea că deşi nu sunt nimic prin ele-însele. cu contururi diferite pe care copiii şi le pot alege pentru a le decora. orientare. jocuri de construcţie sau jocuri din bucăţi care se asamblează. Jucăriile care dezvoltă creativitatea şi imaginaţia A crea înseamnă a concepe. Copilul ştie să împodobească cu imaginaţie. mingii. uneori chiar. În mod progresiv copilul se înţelege mai bine pe sine şi îşi găseşte echilibrul. acuarele. Anumite jucării favorizează în mod specific această imaginaţie a copilului. gustă. b. în contextul oportun. dar nu am cumpărat mâncare pentru pisicuţa mea. Exemple de jucării cu dominantă creatoare: creioane de ceară / de colorat. coardă. El învaţă să se servească mai bine de corpul său şi să-şi stăpânească gesturile. markere. adică ele invită copilul să folosească întregul său corp într-o mişcare. miros. jocurile de încastrare şi manipulare. popice. Sunt cele care invită copilul la manipulare. Unele vizează motricitatea fină. Dar este evident că o păpuşă simplă. cerc. a învăţa. Sau cu prilejul unei excursii în anotimpul toamna se pot realiza grămezi de frunze mari şi grămezi cu frunze mici. este de asemenea o jucărie care stimulează creativitatea şi imaginaţia. La grupe de 5-6/7 ani. Pentru că el. Ce mă sfătuiţi să fac?” Clasificatea jucăriilor a. unghiul de înclinaţie şi distanţa parcursă prin rostogolire. Jucăriile care dezvoltă motricitatea – îl ajută pe copil să se servească într-o manieră armonioasă de corpul său. Se pot formula probleme de tipul: „Nu ştiu ce să mă fac. Exemplu: se pot organiza experimente în cadrul colţului de Nisip şi apă pentru a explora fenomenul plutirii corpurilor. greutăţi. în jocul „Straiele împărăteşti” se pot pune la dispoziţia copiilor cartoane pe care s-au desenat hăinuţe diferite. reprezintă instrumente care utilizate corespunzător. plastilină. structurile jocurilor din exterior (toboganul. balon. volume. instrumente muzicale. adică uşurinţa de a se servi de mâinile sale. să scoată din funcţie obiecte şi să inventeze moduri noi de a se servi de acestea. tandreţea şi de asemenea. Acestea sunt toate jucării cu funcţie artistică. Toate jucăriile (acelea care sunt bune) ar trebui să permită copilului să-şi exprime creativitatea. c. Îşi va dezvolta atunci coordonarea gesturilor şi a echilibrului. De exemplu. pentru că am plecat la piaţă şi fără să-mi dau seama am cheltuit toţi banii. cea mai banală jucărie şi să facă un pretext din ea pentru orice fel de scenariu. poziţii şi direcţii şi acela de a-l implica pe copil în rezolvarea de situaţii problematice. 26 . pentru vârsta 3-5 ani. rolul educatoarei este şi acela de a antrena copilul să perceapă raporturi între mărimi. a pune noul acolo unde nu există. se închide magazinul. balansoarul). Jucării care dezvoltă afectivitatea Aceste jucării permit copilului să-şi exprime afecţiunea. pipăie diverse fructe sau legume şi pot identifica diferite calităţi ale lor şi pot afla despre beneficiile lor în cadrul unui program sănătos de alimentaţie. El se desprinde din trăirile sale pentru a se interesa de acestea şi le rejoacă cu ceilalţi. Sau se pot realiza experimente privind rostogolirea obiectelor pe suprafeţe înclinate pentru a observa relaţia dintre greutate. Nu-i lipseşte niciodată imaginaţia pentru a-şi crea o lume nouă. pot totuşi să solicite acţiunea copilului.

logico-matematică. jocurile de încastrare. jocul simbolic este cel corespunzător stadiului preoperaţional al gândirii. • distractivă – asigură relaxarea şi petrecerea timpului liber în mod plăcut. de-a activităţile menajere. jocurile puzzle. jocurile de clasare. să asambleze. descoperă să-şi exercite capacităţile mentale. jocurile de ordonare. Prin manipulare.Exemple de jucării afective: păpuşi. Exemple de jucării cu dominantă intelectuală: jocurile de asamblare. Jocurile care dezvoltă capacitatea senzorială şi intelectuală Evident este cazul tuturor jucăriilor. să memoreze. ferma cu animalele sale etc. a capacităţilor cognitive. pentru că ele permit jocul care este el-însuşi indispensabil dezvoltării intelectuale a copilului. Copilul reia cu jucăria ceea ce i s-a întâmplat în viaţa reală şi se joacă cât îi este necesar. Jocul este un proces interdisciplinar. mai importante sunt: • funcţia de cunoaştere • formativ-educativă – jocul educă atenţia. jocurile manipulative (de explorare şi manipulare a obiectelor) sunt cele dominante. tot ceea ce permite să-l facă să semene cu altcineva. afectivă. Inteligenţa celui mic este mai întâi de toate o inteligenţă senzorială. Jucăriile care dezvoltă imitaţia Imitaţia este procesul esenţial prin care copilul se apropie şi înţelege lumea care îl înconjoară. trăsăturile de caracterului. el pare că vorbeşte la telefon. iar de la 7 la 12 ani şi mai departe. Conform lui Piaget. • de stimulare a mişcărilor – jocul contribuie la creşterea şi dezvoltarea complexă a motricităţii. prin joc el anticipează conduitele superioare. Anumite jocuri sunt în mod special concepute pentru a antrena copilul să descopere. deghizările. să raţioneze. jocurile de loto / domino. încercare şi asamblare. tipul de joc al copilului se modifică în strânsă legătură cu stadiul dezvoltării sale cognitive. Jocul de-a cumpărăturile. d. ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care şi le propune procesul de învaţamânt şi ca formă de organizare a activităţii de cunoaştere şi de dezvoltare a capacităţilor psihofizice pe toate planurile. de la 2 la 7 ani. figurine şi animale din pluş etc. muzicală. Aceste activităţi îi permit pe de-o parte să se apropie de comportamentele noi şi să-şi ia în considerare anumite angoase sau experienţe dezagreabile din viaţa sa. motrică. corporal-chinestezică. spaţială. Dintre funcţiile pe care le îndeplineşte jocul. maşinile. este datoria. să clasifice. de-a doctorul. corespunzătoare etapei operaţiilor concrete. conform teoriei inteligenţelor multiple a lui H. jocurile de construcţie. până la 2 ani. Pentru copil jocul este munca. personală şi socială. JOCUL „Omul nu este întreg decât atunci când se joacă” (Schiller) Pentru copil aproape orice activitate este joc. copilul. atitudinea faţă de colectiv. Jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modificări psihice ale copilului. e. abilităţile şi capacităţile fizice. este idealul vieţii. sunt jocurile cu reguli. Este o activitate de pregătire pentru viaţă. de dezvoltare a unor trăsături de caracter. câinele de joacă. de stimulare afectiv-atitudinală şi volitivă. lumea adulţilor. Gardner (1983): lingvistică. Foarte tânăr. materialele etc. o imită pe mama sa hrănindu-şi păpuşa sau se joacă de-a doctorul care face injecţii. îmbrăcămintea. garajul şi circuitul auto. de exersare a analizatorilor. Exemple de jucării care au dominantă imitaţia: păpuşile şi toate accesoriile lor (casa. Reprezintă un mijloc de instruire şi educare a copiilor. este binele. să reflecte .toate marile funcţii care stau la baza operaţiilor mentale.). Astfel. el încurajează toate tipurile de inteligenţă. 27 .

ordinea succesiunea acestora. fiind alcătuit din următoarele elementele componente: • Scopul jocului Se formulează pe baza obiectivelor de referinţă prevăzute în programa activităţii instructiveducative din grădiniţă. matematice. Trebuie definit cu claritate pentru ca jocul să conduc la îndeplinirea lor (exemple: dezvoltarea capacităţii de exprimare. reglementează relaţiile dintre copii. animale. Sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi participanţii la joc şi reglementează conduita şi acţiunile participanţilor. dezvoltarea capacităţii de orientare în spaţiu. Metodologia proiectării. Poate fi selectat din cunoştinţele. la prezenţa unor personaje cunoscute de copii. organizării şi desfăşurării jocului didactic presupune ca educatorul să parcurgă următoarele etape: a) Proiectarea jocurilor didactice Urmăreşte corelarea cu celelate activităţi din grădiniţă şi se finalizează în elaborarea proiectului didactic. anotimpuri. organizarea colectivului de copii. stimularea curiozităţii. priceperilor şi deprinderilor cu care copiii operează în joc. precizând căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfăşurarea acţiunii ludice. Au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune condiţii. • Conţinutul jocului Include totalitatea cunoştinţelor. mijloacele de realizare a sarcinii didactice. atractivă. d) Prezentarea şi familiarizarea cu materialul 28 . stimulează sau inhibă anumite manifestori comportamentale • Elementele de joc Reprezintă căile. distractivă (exemple: elemente surpriză. stabilesc modul în care se rezolvă sarcina didactică. crearea unei atmosfere favorabile. aplauze.). pregătirea şi distribuirea materialului didactic. constituind totodată şi elementele de susţinere a atenţiei pe parcursul situaţiei de învăţare. priceperilor şi deprinderilor de care dispune copilul. folosirea unor obiecte inedite. conferind jocului o coloratură plăcută.Jocul are şi un caracter organizat.). de discriminare a culorilor. c) Introducerea în joc Vizează motivarea copiilor faţă de activitatea ce urmează a se desfăşura. Desfăşurarea activităţilor de joc nu se realizează la întâmplare. La grupele mari se poate realiza prin conversaţie şi prin prezentarea materialului. • Regulile jocului Au rolul de a concretiza sarcina didactică. Sarcina didactică trebuie formulată sub forma unui obiectiv operaţional. Pot exista reguli care: indică acţiunile de joc. Conţinutul trebuie dozat în funcţie de particularităţile de vârstă. ci prin raportare la anumite aspecte de ordin metodologic. Apare ca o problemă ce trebuie rezolvată prin valorificarea cunoştinţelor. geografice etc.). recompensarea rezultatelor bune. • Sarcina didactică Indică ce anume trebuie să realizeze efectic copiii pe parcursul desfăşurării jocului pentru a realiza scopul propus. jucării etc. La grupele mici se poate recurge la elemente surpriză. b) Asigurarea condiţiilor Presupune amenajarea locului unde acesta va avea loc. mărimilor etc. priceperile şi deprinderile însuşite în cadrul diferitelor categorii de activităţi (cunoştinţe despre plante.

• Să constituie echipele (în cazul jocurilor pe echipe) Demonstrarea jocului va fi făcută de către educatoare care. în puţine cuvinte. îi fac plăcere şi astfel învaţă despre 29 . i) Încheierea jocului. Nu sunt sarcini impuse de nimeni. h) Executarea propriu-zisă a jocului Poate fi condusă de educatoare sau de un copil. poate fi ajutată şi de unii copii. • Să antreneze toţi copiii în joc Pentru îndeplinirea scopului ar trebui executate şi variante de joc. • Să menţină atmosfera de joc. se exersează acţiunea. Prilejuieşte formularea concluziilor şi aprecierilor asupra modului în care s-a desfăşurat jocul. fie că realizează anumite acţiuni pentru a obţine satisfacţie (parchează maşini. g) Executarea jocului de probă Se realizează sub îndrumarea educatoarei. • Să indice cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru a se desemna câştigătorul jocului (în cazul competiţiei). evitând monotonia. se fixează regulile etc. precizarea câştigătorilor. priceperile şi deprinderile ce constituie conţinutul jocului • Să precizeze regulile ce trebuie respectate în joc. construieşte cazemate.La grupa mică intuirea materialului se face cu ajutorul educatoarei care evidenţiază caracteristicule materialului sau le reaminteşte alte jocuri unde au mai întâlnit acele materiale. • Să insiste pentru respectarea regulilor. • Să ofere indicaţii cu privire la folosirea materialului de către copii. • Jocul liber – este tipul de joc pe care copilul îl utilizează tot timpul pe parcursul zilei îmbrăcând diferite forme. • Să imprime jocului un ritm alert. rostogoleşte către o anumită destinaţie un obiect. începând cu grupa mare. La grupa mare intuirea se face de către copii. sintetizând esenţa jocului. acesta trebuie: • Să urmărească rezolvarea corectă a sarcinii didactice. toate acestea copilul le realizează jucându-se. f) Explicarea şi demonstrarea jocului Cadrul didactic trebuie: • Să explice sarcina didactică • Să precizeze acţiunile pe care trebuie să le efectueze copiii pentru realizarea sarcinii • Să actualizeze cunoştinţele. valorificând elementele gândite în acest sens. prin folosirea unor materiale şi elemente noi de joc. e) Anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor urmărite Trebuie realizată în termeni clari. prin complicarea sarcinii. Dacă este realizată de către cadrul didactic. La această etapă se pun la punct aspecte organizatorice. leagă obiecte între ele pentru a obţine un şir pe care apoi îl deplasează trăgându-l după el etc. Fie că manipulează obiecte încercând diverse mişcări şi experimente.. • Să precizeze sarcinile conducătorului de joc. În funcţie de iniţiatorul jocului acestea se impart în două categorii: joc liber şi joc didactic.

etc. „Spune cum este?”. iniţiate de copil. de manipulare. reprezintă o formă utilizată în activitatea educativă din grădiniţă. Jocul liber oferă educatoarei şansa de a cunoaşte cât mai bine copilul. se consolideaza. pentru că nu există cenzură în exprimarea sa în timpul jocului liber indiferent ce tip de joc e (simbolic. specific învăţării în copilăria timpurie. fiind momentul în care copilul utilizează cunoştinţele. de ghicire.). de construcţii. totodată. acestea fiind valorificate in contexte noi. Jocul simbolic permite copilului totodată şi să transpună în „realitatea” lui. Termenul „didactic” asociat jocului accentueaza componenta instructiva a activitatii si evidentiaza ca acesta este organizat in vederea obtinerii unor finalitati de natura informativa si formativa specifice procesului de invatamant.. vom vedea cum copilul transpune în joc experienţe proprii fie ca „spectator” al evenimentelor din jurul lui. despre efectele acţiunii sale asupra obiectelor şi. „Ce poţi spune despre?” 30 . • Jocul didactic – un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominanta de joc la cea de invatare ce este iniţiat numai de către adult. Elementele componente ale acestuia sunt: Ø scopul jocului Ø continutul jocului Ø sarcina didactica Ø regulile jocului Ø elementele de joc Exemple de jocuri didactice pot fi: • Jocuri senzoriale. deprinderile. jocul didactic are o structura aparte. Limbajul şi acţiunile copilului în jocul liber vorbesc despre modul în care el percepe lumea din jurul lui. O serie de obiective propuse în cadrul proiectelor tematice se rezolvă prin această formă de organizare şi desfăşurare a actului educativ. Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educationale variate si complexe.. gânduri. bucurii din viaţa lui şi sunt pline de semnificaţie.”. dorinţe. Elementele joc se împletesc cu învăţare. despre el. frustrări. Spre deosebire de alte tipuri de jocuri. experienţele dobândite anterior. se sintetizeaza. Sau dacă se joacă un joc simbolic. fie ca personaj principal. fără intervenţia adultului. de tipul „ De-a. Educatoarea/adultul trebuie să îi acorde timp copilului pentru acest tip fundamental de joc. Este natural şi de aceea are un impact puternic asupra dezvoltării copilului în toate domeniile de dezvoltare. propuse. scopul fiind acela de a urmări atingerea unor obiective educaţionale. ce poate şi ce nu poate încă să facă.lucruri. se evolueaza si se imbogatesc cunostintele copiilor. jucăriile şi tipul de joc pe-l care doreşte. Prin jocul didactic se precizeaza. El singur îşi alege locul. de recunoaştere a unui obiect cu ajutorul simţurilor: „Ghici ce ai gustat!”. Jocurile libere sunt jocurile alese. în contexte în care el se simte liber să se exprime. insatisfacţii.

Un aspect semnificativ al cunoaşterii la vârstele timpurii este dezvoltarea jocului simbolic în timp ce îşi construiesc reprezentări sofisticate asupra lumii. Fetiţa se joacă cu păpuşa. triere. dar o şi ceartă dacă nu vorbeşte frumos. cu care se juca drept cal?! Covorul din cameră drept plajă sau pajişte?! Fiecare obiect în jocul copilului capătă o importanţă. „Ursul doarme”. o îngrijeşte când este bolnavă. precum şi coordonarea oculomotorie. este îngrijit. i se dă mâncare. descriere. cât şi cele didactice . 2. fructe. dar pentru aceasta au nevoie de oportunităţi de joc. cât şi pentru dezvoltarea ulterioară. Jocul simbolic – copilul utilizează mediul pentru a pune în scenă realitatea aşa cum o percepe el. dacă se comportă frumos o mângâie. „Unde a zburat rândunica? (poziţii spaţiale). apă. deprinderi de îmbinare. Băţul care serveşte drept cal este mângâiat. musculatura fină. controlul lor. punere în corespondenţă. • Jocuri de mişcare: „Cuibul rândunicilor”. „Ştafeta uriaşilor” etc. Reprezentările simbolice reprezintă precursorul cititului atâta timp cât literele simbolizează sunetele. 31 . ori de adult. De ex. o culcă. personaje reale sau imaginare. Aici este posibil ca Făt-frumos să plece cu racheta la palatul zânelor Scufiţa Roşie să meargă la bunicuţa împreună cu prietenii ei piticii. Un aspect foarte important este câştigarea independenţei de acţiune şi autocontrol. Copilul trebuie încurajat să găsească soluţii noi pentru personajele sale. prăjituri citind reţetele culinare. „bucătarul” face mâncare. se joacă pe plajă. „Spune al cui este?” (folosirea corectă a genitivului). păsări. • Jocuri logice de comparare a obiectelor după criterii date şi de analiză. imită grija mamei pentru copii. imaginativă. percepţiile de culoare. clasificare: „Mare.• Jocuri de analiză perceptivă vizuală. se urcă pe munte – pe pat. capacitatea de discriminare vizuală. Prin manipularea obiectelor din mediul ce îl înconjoară. Relaţia dintre joc şi învăţarea literelor poate fi iniţiată de copii în jocurile spontane. mărime. „poştaşul” citeşte adresele de pe scrisori”…) Prin jocul simbolic (deseori imitativ) e pusă în mişcare fantezia copilului care dă lucrurilor şi fiinţelor însuşiri pe care nu le au în realitate. „Din jumătate – întreg”. dar faţă de acesta el ia atitudine reală faţă de fiecare. de reconstituire de imagini din bucăţele: „Loto flori. jetoane) copiii îşi dezvoltă: coordonarea ochi-mână. capacităţile pe care le dezvoltă prin forma instrinsecă a jocului (tipul de activitate de bază a jocului) pot fi: 1. tu spui multe” (singular-plural). formă. copilul începe să controleze posibilităţile de cunoaştere. Jocuri de manipulare – antrenează musculatura fină (premisă de bază în formarea deprinderilor de scris). capacitatea de a rezolva probleme. mic”. să gândească asupra unor conexiuni între evenimente să motiveze cu argumente proprii acţiunile sale. Cărui băiat nu i-a servit un băţ. de a lucra prin cooperare cu alţii. Dimensiunea cognitivă. de fapt. basme în bucăţele. „Cui trimit scrisoare?” (folosirea corectă a dativului). manipulând piesele jocurilor existente în centrele Joc de masă sau ştiinţe (puzzle. mozaic. Lego. interpretează roluri. în funcţie de deprinderile. De exemplu. „Jocul umbrelor”. în jocul său. jocuri educative. capacităţile de coordonare a mişcărilor. o îmbracă. clasificare. dar poate fi şi bătut după împrejurări. de gândire a jocului este doar un aspect al influenţei în învăţarea copilului atât la vârstele timpurii. Atât jocurile libere. numărare. îi dă să mănânce. Fetiţa. animale”. „Doctorul” scrie reţete pentru pacienţii săi în jocul „De-a doctorii”. sociabilitatea. sentimentul de bucurie la realizarea unor sarcini. pentru schimbarea acestor reguli pentru binele grupului. „Găseşte locul potrivit!” • Jocuri gramaticale: „Eu spun una. de a schimba şi stăpâni realitatea. aşezare în ordine. Jocul imitativ îl ajută pe copil în învăţarea de a accepta şi de a trăi după anumite reguli şi norme. atunci când ajută copiii să scrie poveştile create în cadrul jocului.

inclusiv dialogul) • îmbogăţirea unui joc. îşi dezvoltă instinctul de auto-apărare şi instinctul de conservare. acţiunile educatoarei reprezintă un model pe care copiii îl preiau cu toate aspectele lui. propunerea de situaţii problematice cărora copilul în timpul jocului trebuie să le găsească soluţii . părţile componente de a respecta unele reguli de igienă. Importantă este păstrarea plăcerii jocului!!! Atât jocul simbolic cu subiecte din viaţa cotidiană cât şi cu subiecte din basme şi poveşti se desfăşoară fie individual (interpretând rolul unui personaj). 32 . consumator. indicaţii. din cadrul temei „Din lumea celor care nu cuvântă”. glasul acestora. de grădinar. de vânzător de flori. explicaţii. Exemple de utilizare a jocului simbolic: Joc simbolic cu caracter anticipativ: jocul „De-a cofetarii” (pentru pregătirea unei salate de fructe) se organizează înaintea desfăşurării observaţiei „Fructe de toamnă” în Centrul de ştiinţe. În felul acesta copiii pun în practică cunoştinţele însuşite anterior. Desfăşurarea jocului oferă posibilitatea copiilor de a observa însuşirile caracteristice ale unor fructe (formă. etc.crearea unor legături între conţinutul jocurilor simbolice şi conţinutul activităţilor care se desfăşoară (poate fi un joc care valorifică unele conţinuturi. În desfăşurarea acestor jocuri sunt avute în vedere următoarele aspecte: .În cadrul acestui tip de joc copiii imită mersul animalelor. semnele de circulaţie etc. prin intuirea lor prin toţi analizatorii. în cadrul activităţilor alese şi atunci este un joc liber. Astfel de jocuri sunt: „ De-a familia”. culoare). se pot desfăşura jocurile: „De-a circulaţia”. Educatoarea poate interveni în organizarea şi desfăşurarea acestor jocuri prin: • interpretarea unui rol mai complex (în interpretarea acestui rol. Copiii îşi dezvoltă un limbaj specific prin asumarea de roluri diferite (cofetar.asigurarea unui climat favorabil consolidării/extinderii prin jocul simbolic a conţinutului activităţii tematice sau a proiectului. prin demonstrarea unei noi acţiuni (…vine în vizită aducând flori şi ciocolată. Prin asumarea unor roluri copiii pot desfăşura jocuri care sunt încadrate în jocul cu subiect din viaţa cotidiană. . de albinuţe. semnalele luminoase. întrebări. „ De-a grădiniţa”.…respectă reguli civilizate de comportare) sau extinderea conţinutului jocului. deprinderi care au fost achiziţionate. dezaprobări. fie colectiv (transpunând scene din poveşti). Jocul simbolic poate fi iniţiat de copil. în care copiii pot să interpreteze diferite roluri: de flori. de fluturi. „De-a strada”. Pregătirea lor vizează: alegerea şi amenajarea locului de joc.încurajarea copiilor pentru asumarea unor roluri cât mai diverse. producător de alimente etc. a unei activităţi tematice).) Joc simbolic folosit drept cadru introductiv în desfăşurarea unor activităţi . Aceste jocuri au subiecte alese din viaţa cotidiană. În urma desfăşurării lecturii după imagini: „Strada” la centrul Bibliotecă. alegerea jucăriilor şi pregătirea copiilor. sau poate fi propus de adult şi atunci devine o activitate care vizează utilizarea jocului simbolic pentru atingerea anumitor obiective. reguli de circulaţie. Ei vor respecta locul pe unde se circulă. aprecieri. de exemplu. exersate în cadrul unui proiect. . • corectarea lui prin sugestii verbale. „De-a strada” în centrul de Construcţii. înainte de a desfăşura activitatea de observare în centrul de ştiinţe „Flori de primăvară”. se poate începe cu un joc simbolic intitulat „De-a grădinarul”. ca pieton. mărime.

filmului. dialog bogat. Aceste texte se aleg în mod progresiv. înţeles şi redat cu fidelitate. transpunerea subiectului. • încadrarea educatoarei în joc (prin asumarea unui rol). Însuşirea temeinică a textului poveştii (basmului). În cadrul acestor jocuri. De pildă. analiza jocului. Textul trebuie redus ca întindere (pentru copiii de 3-4 ani). De pildă. viu care mobilizează copiii şi facilitează înscenarea conflictului. Acesta trebuie să fie simplu. discret. Dramatizarea presupune: 1. cuprinderea unui număr mare de personaje). 3. La baza îndrumării acestor jocuri stau: • observarea copiilor în timpul jocului. Jocul de rol/dramatizarea presupune o pregătire prealabilă şi anume. În ceea ce priveşte interpretarea rolurilor asumate şi modalităţile de înscenare a conţinutului din lipsa posibilităţii de discernământ şi de asimilare diferenţiată. Căile cele mai folosite în acest sens sunt: repovestirea. basmului. preocupările copiilor se îndreaptă spre ţinuta vestimentară căreia simt nevoia să-i adauge detalii de natură să le sublinieze identitatea împrumutată şi către procurarea unor obiecte care le permit să acţioneze conform rolului asumat. „prinţul” vine călare pe cal (pe un băţ) şi are la brâu „sabie” (o bucată de scândură. 2. vizionarea diafilmului. „Punguţa cu doi bani”. încât să evoce atmosfera cerută de basmul. „Turtiţa”. în cele iniţiate de copiii de 6/7 ani. în vederea transpunerii lui în joc. povestea aleasă pentru înscenare. povestirea după un şir de tablouri. se stabilesc relaţii complexe şi are loc un schimb viu şi continuu de păreri.3. La aceste dramatizări farmecul rezidă în reluarea repetată a unor acţiuni şi dialoguri simple. Pe ultimul plan stă grija pentru „decor” (cadrul în care să se desfăşoare jocul). fiecare fiind în acelaşi timp şi interpret şi regizor. o farfurie de lut şi 3 scăunele în jur. stimularea lui prin intermediul unor materiale noi. copilul mic îmbină elementele fantastice cu cele luate din viaţa cotidiană. Exemplul decorului pentru dramatizarea poveştii „Capra cu trei iezi”: − o măsuţă cu un vas românesc. teatrului. − pe perete un ştergar întins. care trebuie bine cunoscut de către toţi partenerii. În cadrul acestor jocuri copiii au intervenţie personală. Alegerea selectivă a textului care urmează să fie dramatizat (acesta trebuie să cuprindă acţiuni accesibile şi dinamice. Cerinţele materiale ale dramatizării (asigurarea tuturor condiţiilor materiale menite să-i sprijine reuşita): • cadru suficient de larg care să permită mişcarea liberă a copilului. De asemenea trebuie să se ţină seama de posibilităţile de memorare ale copiilor şi capacitatea redusă de concentrare. dar şi realitatea cotidiană. „Coliba iepuraşului”. „Fata babei şi fata moşneagului” etc. 33 . Jocul dramatizare are ca sursă tematică lumea mijlocită a poveştii. • posibilităţile psihofizice ale copiilor. • îndrumarea jocului din exterior (depăşind trecerea de la jocul individual la înscenări scurte inspirate din poveştile cunoscute în grădiniţă). conversaţia cu caracter pregătitor. • impulsionarea şi dezvoltarea jocurilor prin: repovestiri. legată cu o sforicică). În jocurile colective cu subiecte din basme şi poveşti. • amenajarea cadrului. evocator (decorarea excesivă devine supărătoare – obţinându-se efecte violente care copleşesc şi perturbă copiii) . • stimularea jocului din exterior. experienţa câştigată în jocul – dramatizare. Exemple de poveşti agreate la grupa mică: „ Ridichea uriaşă”. „Mănuşa”. cu un conţinut mai complex.

raporturi cauzale etc. organizează sau pune în valoare spaţiul (prin intermediul diferitelor materiale şi forme). alegerea celor mai potrivite costume şi alte accesorii. Jocul de construcţii – reprezintă activitatea prin care copilul exersează multe deprinderi şi capacităţi care contribuie îndeosebi la dezvoltarea sa cognitivă şi a musculaturii fine. Copiii însă pot simplifica sau complica aceste reguli. 3. . 4. incluziunea. . pe lângă bucuria participării. /Dar e bine de plimbare”). de volum. de a acţiona doar atunci când sunt nominalizaţi. Prin construcţie copilul sortează. /Ieşi afară/ Surioară/ Nu-i nici cald/ şi nu-i nici soare. Copiii sunt puşi în situaţia de a respecta regula. în funcţie de interesul manifestat.: „Eu sunt postaşul. 2. În cadrul dramatizării: „Unde a zburat rândunica” de T. pe măsura în care copilul demonstrează o mai mare performanţă în aplicarea unor cunoştine. se poate face fie în absenţa copiilor. stabileşte raporturi între obiecte (de mărime. implicarea afectivă.• − un scaun de dimensiuni obişnuite. grupează. În general sunt jocuri care arată prin ce modalităţi poţi să câştigi (au la bază întrecerea precum şi jocurile de echipă).Convorbirea dintre vrăbiuţă şi broască: „Hai broscuţă Oac – oac –oac/ Ieşi acum puţin din lac! / Cip – cirip / Cip – cirip”… . „De-a v-aţi ascunselea”). realizează corespondenţe. soră furnică/. În jocurile lor simbolice. prin asumarea unui rol definit. „Batistuţa”. fie cu concursul copiilor trezindu-le interesul pentru dramatizare. şi să fi văzut la jocul.. de greutate. la 7 ani. separarea. îndrumarea exterioară. prin încadrarea educatoarei în dramatizare. de a se întrece cu el de a se bucura de reuşita sau de a accepta eşecul (să fi prins de pisică. copiii inventează propriile lor reguli ( de ex.Convorbirea dintre vrăbiuţă şi şopârlă. treptat. pentru efectul surpriză. copiii angajându-se de la sine în joc.Convorbirea dintre vrăbiuţă şi bursuc: „Moş bursuc.”) În jocurile „Şoarecele şi pisica”. încadrarea educatoarei în jocul copiilor şi sprijinirea lor prin demonstrarea rolurilor implicate în înscenare. ele bazându-se pe competiţie. de experienţa de viaţă. jocuri inventate de copii. capacităţi. n-ai văzut/ Vecinica rândunica/ Pe aici a trecut?” . asociază. aceasta are prilejul să conducă prin însuşi rolul ales înscenarea prin următoarele momente: . de context. Ca modalităţi de conducere a dramatizării amintim: 1. apărând şi jocurile cu reguli impuse. are loc socializarea. La vârsta preşcolară jocurile cu reguli inventate de copii sunt cel mai des întâlnite. de lungime.Convorbirea dintre vrăbiuţă şi furnică: „Cip – cirip. Constantinescu. 5. abilităţi.. de către educatoare. dar tu nu ai voie să deschizi uşa până nu sun eu la uşă. fiind jocuri de grup. „De-a v-aşţi ascunselea”. Amenajarea cadrului. jocurile didactice. jocurile sportive. 34 .Convorbirea dintre vrăbiuţă şi rândunică. care devin foarte populare în şcolaritatea mică. spre finalul preşcolarităţii. încadrarea în jocul copiilor prin asumarea unui rol definit.. să nu observi batistuţa şi să fi pedepsit cu statul într-un picior.). acoperirea lui.. de a alege un partener.” .Vizita făcută de vrăbiuţă rândunicii (desprinsă din versurile autorului: „Vecinică/ Rândunică. dorinţa de a câştiga. N-ai văzut pe rândunică?. îngrădirea spaţiului. relaţii spaţiale. Jocul cu reguli – sunt jocurile cu reguli formulate fie de către copii sau de către adulţi.

specifică la 3 ani. apoi de extind pe orizontală. respectă reguli. Jocul de mişcare este strâns legat de specificul vârstei. tărâmul zmeilor. grădina zoologică etc. apreciază cantitativ materialele utilizate (mai mari. se dezvoltă calităţile motrice (viteza. zăpadă. în special profesiile dinamice sunt reflectate de jocurile de mişcare. forţa. La vârsta preşcolară mişcările încep să fie încadrate într-un anume context care reflectă fragmente din viaţa reală. săritura. jocuri cu reguli ce au ca scop exersarea unor deprinderi motrice: atmosfera de joc este realizată prin spiritul de competiţie imprimat. sau pot fi sugerate de natura materialelor utilizate. în grădiniţă sau în grupul de joacă se reiau sub forma jocurilor de mişcare conflicte arhicunoscute din filmele de desene animate. căţărarea. Sunt cunoscute jocuri de tipul: „Pompierii". . Exemple de jocuri de construcţie: „Blocul în care locuiesc”. Prin el copiii îşi construiesc cadrul de joc necesar subiectului din jocul de creaţie: şantierul. personaje ca Tom şi Jerry. Subiectele acestor construcţii pot fi propuse de adulţi sau sunt alese de copii în funcţie de interese. mai grele). aruncarea. prin care se consolidează deprinderile motrice de bază (mers. De asemenea. Acest tip de jocuri este. „Pisica şi vrăbiile". Din această categorie fac parte: Şotronul. rezistenţa) şi stări emoţionale pozitive.Copilul construieşte cu cele mai diferite materiale din natură: piatră. o vârstă a dinamismului. astfel.. prinderea.). Jocurile de construcţie sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea deprinderilor manuale ale copiilor. . Deosebit de răspândite sunt jocurile fără o tematică anume. a mişcării. mai lungi. cabinetul doctorului. Pe măsură ce se înaintează către vârsta şcolară mică.construcţia conştientă a formei. De aceea trebuie să beneficieze de materiale corespunzătoare pentru aşi exersa operaţiile cognitive implicate în jocurile de construcţie. fiecare generaţie realizează uneori prelucrări şi adaptări specifice. Elasticul. Chip şi Dale reînvie cu ajutorul copiilor. Cine aleargă mai repede? etc. Jocurile de construcţii sunt foarte importante pentru dezvoltarea cognitivă a copilului în perioada copilăriei timpurii. „Grădiniţa mea”. alergarea. viaţa adulţilor. nuiele. bucăţi de cărămidă. „Poliţiştii". Coarda. El se va păstra până la vârsta adultă. îi dăm numele). de culoare. „Orăşelul copiilor”. . la realizarea unor construcţii sofisticate din cuburi. „Extratereştrii" etc. „Lupul şi oile" etc. Numim joc de construcţie. În cadrul jocurilor de construcţie. lemn (deşeuri). dau frâu imaginaţiei. de aspecte ce i-au impresionat în momente anterioare jocului. copiii lucrând: stabilesc relaţii cauzale între obiecte (care sunt mai mari şi mai grele cad mai uşor dacă nu au stabilitate etc. în general preluat de la generaţiile anterioare (ca subiecte şi tipuri de reguli) chiar dacă. „Gara” etc. arhitectura creată de copil. în special din viaţa „celor care nu cuvântă". combino şi lego. Jocurile dinamice/de mişcare – au la bază acţiuni motrice mai simple sau mai complexe dirijate de anumite reguli. lut. Jocul de construcţie trece de la manipularea materialului de construcţie cu eventuale încercări şi reuşite de suprapuneri. În dezvoltarea unei construcţii de către copii deosebim următoarele stadii: . 35 . „Strada”. încearcă să le rezolve. jocurile de mişcare cu subiect vor câştiga în complexitate în vreme ce cele cu reguli vor recurge la formule din ce în ce mai complicate. 6. Deseori jocul de construcţie precede sau se îngemănează cu jocul de creaţie.procesul de examinare şi combinare a formelor. se joacă cu alternanţe de forme. cuburi de lemn. jocurile de construcţii oferă şi „modele" sugestie pe care copiii le ignoră la 3-4 ani. echilibrul).creaţia tematică (la început de ordin pur asociativ. îmbrăcând alte forme dar păstrându-şi motivaţia interioară. Uneori. „Piloţii". adică munca lui cu materiale de construcţie. Literatura de specialitate enumera jocurile „Broasca şi barza".construcţiile întâi sunt pe verticală. din ce în ce mai performant pe la 5 ani iar către 6 ani încearcă să le depăşească.

dezvoltă stări emoţionale. pentru ca apoi cel mic să recunoască tipul de imagine dezvoltată. neconstransa sau incorsetata intre anumite reguli care din acest punct de vedere sunt absolut nejustificate. respectiv (tactilă. văzul şi auzul. Deseori copiii învaţă un cântec ascultându-1 mai multe zile la rând. 7. Jocul muzical – Atracţia copiilor pentru muzică este un lucru evident. din expresivitatea melodiilor. Melodia este principalul element al limbajului muzical care exprimă idei şi sentimente prin intermediul imaginilor muzicale. mai ales dacă educatoarea are grijă să pronunţe cuvintele foarte rar şi clar aşaîncât copiii să le poată 36 . La fel se procedează şi cu celelalte simţuri ale copilului. pipăitul. aparate. exploreaza. iar copiii pierd bucuria cântecului când acestadevine un exerciţiu de memorizare. prietenie. oboseala. * dezvoltarea sensibilitatii gustativ . Jocurile dinamice se pot organiza şi în aer liber. oferindu-ise diverşi stimuli specifici. durata lor. spiritul de observaţie şi inteligenţa motorie şi cel mai important aspect anticiparea. gustativă. Prin cântec se realizează educaţia morală. gustul. sentimentul de altruism. dar in acelasi timp. este necesară şi alternarea acestuia cu jocuri liniştitoare. spirit de cooperare. cu sau fără obiecte. vizuală ori auditivă). dezvolta o personalitate sanatoasa. Jocul muzical prezinta o importanta covârşitoare. Jocul senzorial – Reprezintă un set de jocuri ce stimulează atenţia copiilor. cântecul lasă în sufletele lor impresii ce ramân imprimate adânc toată viaţa. Acest gen de învăţare întrerupe melodia. * dezvoltarea sensibilitatii vizuale. suprasolicitarea. De exemplu: Copilul este pus să miroasă diferite alimente: o lămâie. în funcţie de anotimp. extenuarea fizică. numărul regulilor va fi în dependenţă directă cu vârsta copiilor. Accesibilă copiilor înaintea cuvântului. aspectul senzorial este mult mai evident decât în celelalte tipuri de jocuri datoritămelodiei pe care se desfăşoară acţiunea acestor jocuri. Atractivitatea şi eficienţa jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina sarcina educativă cu dorinţele copiilor. Când îi învăţătam pe copiii cântece. este bine să evităm să folosim metoda vers dupăvers. Ele mobilizează întreaga grupă de copii. In jocurile muzicale. exigenţa faţă de executare. intelectuală şi estetică a copilului. întrucât este o activitate care produce satisfacţii şi plăceri. Receptarea limbajului muzical este accesibilă copilului întrucât latura afectivă este dominantă. îi atrage şi îi interesează. * dezvoltarea sensibilitatii tactile si chinestezice. cât şi din forţa sugestivă a elementului muzical. 8. cu simboluri şi reguli atrăgătoare.În selectarea şi practicarea jocurilor dinamice se au în vedere particularităţile de vârstă: tipul exerciţiilor incluse în jocuri. muzica făcând parte integrantă din viaţa şi preocupările lor. se însuşesc cunoştinţe şi se formează deprinderi. educă atitudini. sentimentul de apartenenţă la grupă. pe lângă o bună dozare a timpului de joc dinamic. Jocurile senzoriale conduc la: * dezvoltarea sensibilitatii auditive. încă din primiiani ai copilăriei. Pentru a evita excesul. Acţiunea jocurilor muzicale reiese atât din conţinutul textului literar al cântecelor. prilejuind copiilor trăiri emoţionale din cele mai puternice. o bucată de caşcaval şi să reuşească să facă legătura între miros (în acest caz) şi cuvântul care descrie acei stimuli olfactivi. comportamente. şi în sală.olfactive. Jocul senzorial este o modalitate prin care copilul isi exerseaza simturile.

-deprinderi de îmbinare. -sentimentul de bucurie la realizarea unei sarcini. . -demonstrarea sau explicarea jocului. -capacitatea de discriminare vizuală. La aceste jocuri trebuie să se pună accentul pe cooperarea dintre copii şi nu pe concurenţă. Jocul de masă – jocurile de masă nu se folosesc întotdeauna la masă Pot fi: jocuri în bucăţele (puzzle). -sociabilitatea (jucându-se împreună cu alţi copii. mărime. se clasifică în: • jocuri muzicale: melodice. mărgele de înşirat. -musculatura mică. Manipulând aceste jocuri. punere în corespondenţă. cartonaşe decusut pe ele.Copiii iubesc muzica. -executarea în colectiv. triere.înţelege. -percepţiile despre culoare. 37 . copiii îşi dezvoltă: -coordonarea ochi-mână. aşezare în ordine. audiţie. 9. Aceste pot fi folosite de copii pe masă sau pe podea. exerciţii. loto. cu mişcări sugerate de textul cantecului. Jocul logic – constituie una dintre modalitatile de realizare a unui invatamant activ.. jocuri de cărţi. ritmice. • jocuri muzicale armonico-polifonice. jocuri şi mici articole pe care copiilor le place să le adune. educatoarea trebuie să ştie că explicaţiiledetaliate ale cântecelor pot să nu intereseze pe copii. învăţând să respecte reguli simple de joc). • jocuri muzicale pentru însuşirea elementelor de expresie. În funcţie de sarcina muzicală urmărită. formă. • jocuri muzicale pentru diferenţierea timbrelor. Insuşirea jocului muzical axat pe cântec implică trei etape distincte: -reactualizarea cântecului ales pentru joc. • jocuri muzicale de creaţie. De asemenea. Are un rol cu preponderenta formativ. -capacitatea de a rezolva probleme. • jocuri dans. jucându-se singuri sau împreună cu alte persoane. jocul logic dezvolta gandirea. competiţie Exemple de astfel de jocuri pot fi: domino.’’ În funcţie de mijlocul muzical cu care se combină. 10. iar un cântec frumos este pentru ei o jucărie care nu se strică niciodată . numărare. inteligenta si spiritul de observatie al copiilor. jocurile se clasifică în jocuri muzicale axate pe: cântece. • jocuri muzicale pentru cultura vocală. clasificare.

îşi imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare. pe care caută să le formeze corect . îl vor ajuta colegii sau educatoarea care vine cu sugestii . se desfasoara exercitii de clasificare. • • • Jocurile logice constituie una dintre modalităţile de realizare a unui învăţământ activ care. accelerând astfel formarea structurilor operatorii ale gândirii. pune accent pe acţiunea copilului asupra obiectelor înseşi. el reflectează asupra acestei situaţii. În timpul jocului s-ar putea face şi unele greşeli. de descoperire a soluţiilor. îşi confruntă propriile păreri cu cele ale colegilor. arătând în faţa colegilor avantajele pe care le prezintă. alegând-o pe cea mai avantajoasă şi creează pe baza ei unele noi alternative de rezolvare. Exemple de jocurilor logice 1) jocuri libere constructive 2) jocuri pentru construirea mulţimilor 3) jocuri de aranjare a pieselor în tablou 4) jocuri de diferenţe 5) jocuri cu cercuri 6) jocuri de formare a perechilor 7) jocuri de transformări 8 ) jocuri cu mulţimi echivalente GRUPA MICĂ • Alege discuri (cercuri) şi joacă-te cu ele ! (1) • Caută pătratul!(2) 38 . Copilul “studiază” diversele variante care duc la rezolvare. ei dobandesc pregatirea necesara pentru intelegerea numarului natural si a operatiilor cu numere naturale. exprimarea rezultatelor obţinute.copii invata sa formeze multimi de obiecte. Copilul învaţă foarte multe lucruri corectându-şi propriile greşeli: dacă nu poate el. abordând un rol dinamic intuiţiei. el trebuie să motiveze alegerea sa.Prin manuirea materialului didactic in gradinita. In cadrul jocurilor logico-matematice. pe baza multimilor si a operatiilor cu multimi. În desfăşurarea jocurilor esenţială este activitatea conştientă de continuă căutare. Manipularea obiectelor conduce mai rapid şi mai eficient la formarea percepţiilor. Atunci cand rezolva exercitii de gandire logica pe multimi concrete de figuri geometrice. Valoarea formativă a jocurilor logice sporeşte cu atât mai mult cu cât educatoarea dă curs liber principiilor de bază care le călăuzeşte: – – – – – Rolul copilului nu se reduce la contemplarea situaţie in care a fost pus. In felul acesta. descopera proprietatile lor caracteristice. deşi sunt importante nu se situează în acelaşi plan cu însăşi activitatea. Verbalizarea acţiunilor. copii sunt familiarizati cu unele notiuni despre multimi si relatii. acesta e un lucru perfect normal. Copilul are libertatea deplină în alegerea variantelor de rezolvare . comparare si ordonare a multimilor de obiecte. stabileste relatiile dintre acestea si efectueaza operatii cu ele.

(4) GRUPA MARE • Ce este şi cum este această piesă?(1) • Tabloul tricolor (3) • Casele de pe strada mea (2 diferenţe) • Găseşte locul potrivit (5) Jocul logic este un prim pas spre intelegerea unor notiuni care vor constitui. 39 . mai tarziu. galbene ) (3) • Trenul cu patru diferenţe. baza transmiterii unor elemente mult mai complexe si vor dezvolta capacitatea de lucru individual si de autoevaluare.• Aranjăm discurile !(3) GRUPA MIJLOCIE • Ce piesă nu cunoaştem? (2) • Ce a greşit ursuleţul?(2) • Tabloul pieselor albastre (roşii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful