P. 1
opy

opy

|Views: 4|Likes:
Published by Alexandru Răbulea
tt
tt

More info:

Published by: Alexandru Răbulea on Aug 08, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/18/2014

pdf

text

original

Opera de trei parale (1928) este o adaptare a Operei cerşetorilor (Beggar’s Opera) de John Gay (1728) ]n care Brecht

a menţinut personajele din lucrarea scriitorului englez: Macheath, Peachum, Polly, Jenny. Opera de trei parale Brecht aşează în centrul atenţiei o lume a categoriilor sociale declasate: afacerişti, răufăcători, escroci, prostituate, borfaşi şi cerşetori, prin care reconstituie, în ansamblu, un mod de viaţă specific societăţii de consum, cu toate canoanele ei, pe care o supune unei judecăţi publice. Pe Brecht însă nu l-a interesat nici tragedia vieţii acestor pături declasate, nici melodrama lor şi nici comedia aspiraţiilor individuale spre „înalta societate”. Urmărind să realizeze un studiu sociologic, aratând ceea ce se petrece în curtea din spate a societăţii, într-un mediu în care onorabilitatea se împleteşte cu fărădelegea, Brecht spune că piesa este un „referat” despre ceea ce spectatorul ar dori să vadă din viaţă în teatru dar, în acelaşi timp, şi despre ceea ce nu ar dori să vadă, dorinţele spectatorului fiind nu numai reprezentate, ci şi criticate. Astfel, Brecht a urmărit să facă din spectator subiect şi obiect în acelaşi timp. Analizând fenomenul social din perspectiva relaţiilor ce se stabilesc între anumite straturi ale societăţii, pe care onorabilitatea burgheză le mistifică sau le respinge, Brecht a pornit de la cei mai de jos – cerşetori, pungaşi, prostituate -, spre cei puşi să-i îngrădească – adică poliţia şi justiţia -, cu toţii fiind angrenaţi într-o uriaşă afacere şi într-o concurenţă pe viaţă şi pe moarte. Osmoza permanentă dintre aceste straturi ale societăţii se produce în finalul piesei: după ce s-au consumat toate mârşăviile posibile (căsătorii din interes, intrigi pentru defăimarea şi anularea adversarilor în afaceri, şantajuri), are loc momentul suprem de contact între pătura de erzaţ social şi aşa-zisa elită. Finalul, în care Macheath, în închisoare, îşi aşteptă sentinţa de spânzurare, dar este, dimpotrivă, graţiat şi înnobilat, oferă o imagine ironică şi zeflemistă a dreptăţii pe care aceeaşi lume ştie să şi-o facă sieşi. Prin procedeele de distanţare specifice teatrului epic, Brecht prezintă spectatorului o cu o lucidă şi vehemenţă ironică conţinutul, mentalitatea şi provenienţa stării de onorabilitate socială precum şi maniera în care această lume se vede pe sine, provocându-l pe spectator să reflecteze asupra universului ce i se înfăţişează.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->