PRELEGEREA 1 (2 cursuri

)

NOŢIUNI GENERALE DESPRE ARDERI ŞI INCENDII
1.1 Fenomene de ardere

1.1.1 Arderea Arderea, fizico-chimic, este o reacţie de oxidare a unei substanţe aflată în stare gazoasă. Arderea, tehnic, este o reacţie exotermă a unei substanţe combustibile (care are caracteristica de combutibilitate) cu un agent oxidant (EN ISO 13943-2008) sau comburant însoţită de emisie luminoasă (flăcări sau incandescenţă), evantual emisie de fum (SR ISO 8421/1). Combustibilitatea substanţelor, materialelor, produselor pentru construcţii este caracteristica acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură. Comburantul, obişnuit, poate fi oxigenul, oxigenul din aer sau altă substanţă care poate ceda oxigenul prin reacţia de oxidare. Temperatura de ardere este temperatura minimă de la care arde un combustibil până la epuizare. Flacăra este un amestec de aer şi gaz combustibil în reacţie care emite lumină. Produsele de ardere, ca rezultatul al arderii, sunt: - gazele de ardere; - căldura (disipată în cantitate mare); - fumul şi oxidul de carbon, ca produs intermediar, care prezintă un pericol deosebit, putând provoca asfixieri şi intoxicaţii (cazul arderilor incomplete); - resturile minerale - cenuşa (cazul substanţelor solide). Fumul este un ansamblu vizibil de particule şi/sau lichide în suspensie. Intensitatea arderii este dată de cantitatea de căldură degajată în timpul arderii, exprimată în J (Jouli); raportarea acesteia la cantitatea unitară de combustibil ce o produce ( 1 kg în cazul substanţelor lichide şi solide sau 1 m3N (N indică condiţii normale) în cazul substanţelor gazoase) defineşte puterea calorifică, exprimată în J/kg sau J/m3N. Reglementările europene, care au preluat terminologia ISO 13943-2008, utilizează pentru această caracteristică a materialelor combustibile expresia de căldură de ardere. Puterea calorifică sau căldura de ardere, după modul de condensare a vaporilor de apă rezultaţi în procesul de încercare, poate fi (tabelul 1.1): - superioară (PCS) sau căldură de ardere brută (importantă pentru clasificarea produselor pentru construcţii din punctul de vedere al reacţiei la foc, SR EN ISO 1716); - inferioară (PCI) sau căldură de ardere netă (notată Hui în SR EN 1991-1-2, importantă pentru calculul sarcinii termice). Tabelul 1.1 Puteri calorifice sau călduri de ardere
Nr. crt. 1 2 3 4 5 Substanţa combustibilă Amidon Antracit Benzină Bumbac Cauciuc natural PCS (MJ/kg) 17,6 30,9...34,6 46,8 16,5...20,4 44,9 PCI (MJ/kg) 30...34,2 43,7 42,3 Nr. crt. 23 24 25 26 27 Substanţa combustibilă Lână Plăci aglomerate Lemn rumeguş Mangal Mătase PCS (MJ/kg) 20,7...26,6 19,9 19,8 33,7...34,7 13,6...19,5 PCI (MJ/kg) 33,2...34,2 -

11

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Cauciuc spumă latex Cauciuc anvelope Celuloid Celuloză acetat fibre Cox Epoxi Fibre acrilice Grăsimi animale Grâu Hârtie reviste Hârtie ziar Hârtie cerată Lemn fag Lemn brad Lemn stejar Lemn molid Lemn pin

33, ...40,6 32,6 17,5...20,6 17,8...18,4 28,0...31,0 32,8...33,5 30,6 39,8 15,0 12,7 19,7 21,5 20,0 21,0 20,2 21,8 19,2

16,4...19,2 16,4...17,0 28,0...31,0 31,1...31,4 18,7 19,6 18,7 20,4 17,8

28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44

artificială Paie Păcură Piele Plută Policarbonat Polistiren Polistiren spumă Poliuretan Poliuretan spumă Silicon spumă Ulei de in Ulei mineral Unt Untură Uree formaldehidă Tutun Ţiţei

15,6 42,0...46,1 18,2...19,8 26,1 30,9 41,4...42,5 39,7 23,9 26,1...31,6 14,0...19,5 39,2...39,4 45,8...46,0 38,5 40,1 15,9 15,8 43,0...47,1

29,78 39,7 35,6...40,8 22,7 23,2...28,0 14,61 40,9...43,9

Viteza de ardere este cantitatea de combustibil, măsurată în unităţi de masă, volum sau lungime consumată în unitatea de timp prin ardere (tabelul 1.2). Tabelul 1.2 Viteze de ardere
Nr. crt. Substanţa combustibiă 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 Lemn (grinzi, mobilă în încăpere) Lemn tăiat în stive, în aer liber Cherestea în stive pe teren descoperit Bumbac afânat Cărţi pe rafturi de lemn Hârtie afânată Fibră artificială scurtă afânată Textolit Cauciuc natural Cauciuc sintetic Articole tehnice de cauciuc Film pe bază de celuloid Polistiren Sticlă organică Fenoplaste Sodiu metalic Acetonă Benzen Benzină Alcool butilic Eter dietilic Izopentan Petrol (ţiţei) Petrol lampant Păcură Sulfură de carbon Toluen Alcool etilic Viteza de ardere dată prin masa de ardere lungimea de ardere (kg/m3.min.) (mm/min.) 0,65 ... 0,90 6,70 6,67 0,24 0,33 0,48 0,40 0,40 0,80 0,53 0,67 70,0 0,86 0,86 0,36 0,70 ... 0,90 2,83 3,30 2,30 3,15 2,70 ... 3,20 3,80 ... 4,50 0,81 1,10 3,60 5,00 6,30 10,00 1,70 1,60 2,90 3,60 2,10 2,20 2,20 2,70 2,30 2,70 1,60 ... 2,00 2,00 ... 2,50

12

în urma reacţiei cu alte molecule.sursei de aprindere (care să asigure energie suficientă pentru iniţierea arderii). combustia continuă până când tot amestecul arde (figura 1. .substanţei. distinge: .detonaţia.arderea normală.Procesul de ardere. teoria reacţiilor în lanţ. distinge: . la care creşterea de temperatură este suficientă/sesizabilă. Fenomenul arderii are la bază. la care propagarea se face cu o viteză de ordinul zecilor de metri pe secundă (subsonică) şi cu degajare mare de căldură (care are loc. însoţită de undă de şoc. trebuie să întrunească. particule de pulberi stingătoare). aceasta este caracterizată de: 13 . în spaţii închise).arderea cu flacără. condiţiile de prezenţă a: . pentru a avea loc. cazul arderii combustibilului cu emisie vizibilă de lumină la suprafaţa acestora (arderea cu incandescenţă). Clasificarea arderilor după tipul de reacţie. Această teorie presupune formarea radicalilor liberi. Clasificarea arderilor după căldura degajată (în consecinţă. susţinută de centrii activi. cazul arderii combustibilului fără emisie vizibilă de lumină. . în concepţia actuală. la care propagarea se face cu o viteză de ordinul centimetrilor până la un metru pe secundă (care are loc în spaţii deschise). Clasificarea arderilor după percepţie.arderea cu incandescenţă. . Arderea substanţelor combustibile are loc în faza lor gazoasă (excepţie făcând arderea mocnită). Aprinderea este procesul de iniţiere a arderii cu flacără susţinută.arderea mocnită. după creşterea temperaturii) şi viteza de propagare a arderi. după care.arderea completă. cu atât mai uşor cu cât emanarea de vapori şi gaze începe la o temperatură mai mică şi este funcţie de starea de agregare a substanţei combustibile (gazoasă. adesea pusă în evidenţă de creşterea temperaturii mediului ambiant şi apariţia fumului. care iniţiază începutul unui nou lanţ ce constituie centrul activ al reacţiei. În acest mod apare un lanţ de reacţii ce se repetă şi pe timpul cărora produsele finale se formează printr-o serie de faze intermediare. îndepărtând sursa de aprindere. Reacţia. cazul arderii în întregime a substanţei combustibile. fără atingerea valorii care să conducă la emisia de lumină.arderea lentă. cazul arderii combustibilului în faza gazoasă cu emisie de lumină (arderea cel mai des întâlnită). neexistînd la dispoziţie o cantitate suficientă de oxigen pentru procesul de oxidare. materialului sau produsului combustibil. cazul arderii parţiale a substanţei combustibile. de regulă. în timpul reacţiei de oxidare. Aceste reacţii sunt denumite reacţii secundare de continuare a lanţului. în timp şi spaţiu. .substanţei comburant.1). distinge: . existând o cantitate suficientă de oxigen pentru procesul de oxidare. formează noi radicali liberi ce reacţionează la rândul lor cu molecule neutre.arderea rapidă (deflagraţa. explozia). Aprinderea unei substanţe combustibile se produce numai în faza gazoasă. la care propagarea se face cu o viteză de ordinul kilometrilor pe secundă (supersonică).arderea incompletă. . de haloni) sau cu o suprafaţă care absoarbe energia acestora (de exemplu. . care. . încetează când lanţul se întrerupe ca urmare a ciocnirilor atomilor sau radicalilor cu molecule inerte (de exemplu. Aprinderea substanţelor combustibile gazose este procesul de iniţiere a arderii. lichidă sau solidă). .

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Substanţa combustibilă gazoasă Acetilenă Acetonă Alcool etilic Amoniac Eter etilic Heptan Hidrogen Metan Propan Sulfură de carbon Terebentină Toluen Temperatura de autoaprindere 0C 305 560 392 651 192 233 575 633 481 100 240 552 Aprinderea substanţelor lichide este procesul de iniţiere a arderii. prin încălzire adiabatică) pentru a se produce aprinderea şi arderea în continuare (fără încălzire ulterioară). de a trece şi rămâne în stare de ardere cu emisie de lumină (iniţial noţiunea s-a utilizat pentru gazele cu proprietatea de a fi inflamabile şi ulterior s-a extins la substanţele lichide şi solide). constituie unul dintre parametrii importanţi în stabilirea pericolului proceselor de ardere la substanţele combustibile (cu cât această temperatură este mai mică.3. care este temperatura la care inflamabilitatea se produce. la presiune atmosferică normală. prin degajarea de vapori şi aprinderea acestora (figura 1. care este caracteristica unei substanţe combustibile.1). aceasta este caracterizată de: . . care este temperatura minimă.temperatura de autoaprindere. la care vaporii degajaţi de un lichid combustibil formează cu aerul (deasupra 14 .3 Temperatura de autoaprindere a unor substanţe combustibile gazoase Nr. cu atât substanţa respectivă prezintă un pericol mai mare pentru declanşarea arderii).inflamabilitatea.temperatura de inflamabilitate.temperatura de aprindere.1 Schema generală a proceselor de ardere . scânteie) pentru a se produce aprinderea şi arderea în continare (după îndepărtarea sursei şi fără aport de energie din exterior). .Figura 1. care este temperatura minimă până la care trebuie încălzită o substanţă combustibilă gazoasă în prezenţa oxigenului sau aerului şi fără a veni în contact direct cu o sursă de aprindere (de exemplu. Tabelul 1.temperatura de inflamabiltate (flash-point). . crt. aflată în faza gazoasă. care este temperatura minimă până la care trebuie încălzită o substanţă combustibilă gazoasă în prezenţa oxigenului sau aerului şi unei surse de iniţiere (de exemplu. tabelul 1.

produsă în masa substanţelor ce au capacitate intensă de combinare cu oxigenul din aer. ca. naftalină.substanţe care se aprind spontan în contact cu aerul la temperatura normală (substanţe pirofore).suprafeţei sale) un amestec de o anumită concentraţie ce se aprinde la contactul cu o sursă de aprindere (la temperatura de inflamare un lichid combustibil nu arde).1).4... Tabelul 1..4 Temperaturi de inflamablitate şi aprindere a unor substanţe combustibile lichide Nr. să ardă în continuare (la majoritatea lichidelor combustibile aceasta variază între 2500C şi 6500C). fosfor)..... substanţele combustibile predispuse la autoaprindere chimică pot fi împărţite în trei grupe: . tabelul 1. 420 220 . În afară de lichide se mai inflamează şi vaporii unor substanţe solide (camfor.. 40 -107 32 -30 35 6 -35 ..5.. prin descompunerea chimică a substanţei sub acţiunea căldurii (piroliză) cu degajare de amestecuri de gaze şi aerosoli (incluzând şi particule suspendate. în prezenţa oxigenului sau aerului şi fără a veni în contact direct cu o sursă de aprindere. 531 340 355 300 144 Aprinderea substanţelor solide este procesul de iniţere a arderii.. după ce s-au aprins vaporii.temperatura de autoaprindere este temperatura până la care trebuie încălzit un lichid combustibil. arde în continuare (prin evaporare continuă). cu apa sau alte substanţe. 15 . 250 455 490 102 255 480 380 . care este temperatura minimă de suprafaţă la care debitul de volatile este suficient pentru a asigura o flacără susţinută.. tabelul 1. metalele alcaline etc. tabelul 1.. . Substanţa combustibilă lichidă 1 Acetaldehidă 2 Acetilenă 3 Acid acetic 4 Alcool etilic 5 Alcool metilic 6 Benzen 7 Benzină auto 8 Clorbenzen 9 Clorură de metan 10 Dicloretilenă 11 Eter etilic 12 Etilenglicol 13 Păcură 14 Petrol lampant 15 Propilenă 16 Stiren 17 Sulfură de carbon 18 Terebentină 19 Toluen 20 Ţiţei 21 Ulei de in 22 Ulei de maşină 23 Ulei de transformator 24 Xilen Notă.temperatura de aprindere este temperatura minimă la care un lichid combustibil. Temperatura de inflamabilitate 0C -27 -18 40 12 11 -11 -42 28 -14 48 -40 111 50 . efluenţii arderii) şi aprinderea acestora (figura 1.temperatura de aprindere. 100 30 . . 35 205 181 147 25 Temperatura de aprindere 0C 140 335 485 425 455 555 232 590 625 460 170 416 260 . din cauză că aceste substanţe se volatilizează la temperatura normală. 1. după ce sau aprins vaporii. .4. Autoaprinderea sau aprinderea spontană este fenomenul de aprindere bazat pe autoîncălzirea substanţei combustibile solide şi poate fi: . crt.substanţe care reacţionează violent în contact cu apa în condiţii normale.. metalele alcaline etc. precum: fosforul.chimică. precum: carbura de calciu. aceasta este caracterizată de: .

precum: cloratul de potasiu în contact cu acidul oxalic. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 Substanţa combustibilă solidă Asfalt Brad Bumbac cârpe Bumbac fibre Bumbac ţesături Carpen Carton Cauciuc natural sintetic Celuloid Cânepă Celuloză Coşuri nuiele Fag Făină de lemn Făină de plută Fân Fosfor alb Fosfor roşu Funingine Grăsimi animale Hamei Hârtie scris Hârtie ziar In In fibre Iută Mangal Molid Mătase fibre Mătase artificială Naftalină Paie Pene Piele moale Pin Pirită praf Plută plăci Poliamide fibre Poliamide praf Polietilenă Policlorură de vinil Polimetacrilat Porumb boabe Polistiren Poliuretan spumă Rumeguş fag Rumeguş molid Stejar Tutun Tutun frunze Vată Zahăr praf Temperatura de aprindere 0C 400 225 320 200 .. 450 280 401 260 420 535 341 900 450 250 340 ... 300 363 185 . 190 215 160 ...5 Temperatura de aprindere a unor substanţe combustibile solide Nr... acidul azotic şi sulfuric în contact cu materiale celulozice etc. Tabelul 1... 220 500 400 . 450 125 ...... 450 250 . 360 250 ..... 220 255 250 300 ...... 410 16 . 170 380 295 430 210 205 .substanţe care se aprind violent în contact cu substanţe organice (oxidanţi şi peroxizi). crt. 230 232 345 254 180 282 279 472 79 200 . 210 45 240 900 340 .... 345 310 396 445 340 175 393 320 377 ...

. intervalul de explozie are un rol determinant în stabilirea pericolului de explozie la gaze. densitate masică (ρ) şi căldura specifică ( c). în general. prezenţă de impurităţi. Limita superioară de explozie este concentraţia maximă a gazelor. care. vaporilor sau prafurilor combustibile în aer la care se poate produce explozia. tăiţei de sfeclă etc. stimulată de factori de natură fizică şi de procese chimice (suprafaţă specifică. în urma propriilor procese fiziologice.6 Inerţia termică a unor substanţe combustibile solide Nr.fizico-chimică.140 0.1 (a lui Le Chatelier): 17 .600 0. generează substanţe chimice ce conduc la reacţii chimice care produc cantitatea de căldură necesară iniţierii procesului de ardere. cauzată de suprapresiune interioară (eventual. lichide şi prafuri combustibile.biologică. cu degajare de căldură. Tabelul 1. 1 2 3 4 5 6 Substanţa combustibilă solidă Beton Cărămidă Lemn masiv Hârtie Lână Bumbac Conductivitatea termică (W/m 0C) 1. tabelul 1. . susceptibile la acest gen de autoaprindere sunt: cărbunele. sub limita inferioară de explozie amestecul nu poate să producă explozia din cauza excesului de aer. o explozie se produce în momentul în care amestecul exploziv are o anumită concentraţie şi vine în contact cu o sursă de aprindere. specifică unor produse de natură vegetală (furaje. lacurile de ulei. vaporilor sau prafurilor combustibile în aer de la care explozia nu mai este posibilă. apariţia şi dezvoltarea acestora fiind favorizată de factori aleatori (umiditate. Concentraţiile explozive sunt amestecuri de gaze combustibile şi/sau vapori combustibili şi/sau praf al unor substanţe solide combustibile cu aerul care se exprimă în % de volum sau g/m3. peste limita superioară de explozie nu mai poate avea loc explozia din cauza lipsei de aer.800 0.058 Densitatea masică (kg/m3) 2400 2600 800 790 200 81 Căldura specifică (kJ/kg 0C) 0.340 1.1. produsă de o reacţie de oxidare foarte rapidă şi violentă a amestecurilor explozive. izolare termică faţă de mediul exterior.2 Explozia Explozia este o ardere. explozia acestora devenind posibilă numai între aceste limite. Inerţia termică este o caracteristică a substanţelor solide.298 Inerţia termică (W/m 0C) 2880 1660 680 150 9 6 1. păr etc. lumină şi generare de presiuni mari. Interval de explozie este dat de zona dintre limitele inferioară şi superioară de explozie. definită ca produsul dintre conductivitatea termică (λ). grad de concasare etc.038 0. în unele cazuri. prezenţa unor impurităţi). şi incendiile pot fi cauze ale unor explozii.).750 0. seminţele şi turtele de floarea soarelui. Limita inferioară/superioară de explozie a amestecurilor formate din mai multe substanţe se poate calcula cu relaţia 1. Limita inferioară de explozie este concentraţia minimă a gazelor. stimulată de acţiunea microorganismelor. Fenomenul autoaprinderii poate genera incendii instantanee sau mocnite (în stare ascunsă).). grad de aerare. azotatul de amoniu. bumbacul.800 2.360 0. crt. tutun. flacără de chibrit etc. este improprie folosirea termenului de explozie pentru a desemna spargerea unui recipient presurizat. după cum.884 1. combinată cu defecte de fabricaţie).386 1.6 (materialele cu inerţie termică mică pot fi aprinse de surse de energie termică redusă: muc de ţigară. borhot. aerare. rumeguş de lemn.).) sau animală (lână. Exploziile pot fi cauze ale unor incendii.

Limitele de explozie.. se poate depăşi temperatura şi presiunea la care au fost determinate limitele de explozie pentru unele substanţe indicate în literatura de specialitate. . pericolul de explozie este mai mare cu cât praful dispersat este mai fin.compoziţia chimică a prafului. umiditate.temperatura la care a ajuns amestecul. conţinut de substanţe volatile şi temperatură. Linf 20 / Lsup 20 .concentraţia prafului. respectiv temperatura dată..L= 100 a b c n + + + .2) unde: Linf t / Lsupt este limita inferioară/superioară de explozie la temperatura t. nu influenţează prea mult valoarea limitelor de explozie.. dar scăderea presiunii face ca intervalul de explozie să se reducă considerabil. gradul de periculozitate al amestecului exploziv se poate caracteriza fie prin concentraţiile limită. în 0C. deoarece amestecurile explozive sunt supuse acţiunii unor factori ca: temperatura mediului ambiant.. .. Temperatura mediului înconjurător exercită o influenţă mai mare asupra limitei superioare de explozie decât asupra celei inferioare. Între temperaturile de inflamabilitate şi limitele de explozie există o strânsă legătură. iniţierea exploziei devine imposibilă. cu şi mai mare uşurinţă. limitele de explozie se pot calcula cu relaţiile 1. . intervalul de explozie se măreşte. Factorii de care depinde explozia amestecurilor de praf cu aer sunt: ... chiar şi până la 20 atm. t . Cu creşterea temperaturii peste cea normală (200C). b.starea fizică a prafului. A.1) unde: L este concentraţia care defineşte limita inferioară/superioară de explozie a amestecului. indiferent de compoziţia amestecului. pentru majoritatea prafurilor combustibile limita superioară este destul de ridicată şi practic nu poate fi atinsă. în %. n .2: Linft = Linf 20 − Linf 20 ×10 100 × t − 20 100 Lsupt = Lsup 20 Lsup 20 × 15 t − 20 + × 100 100 (1. c. cele două limite de explozie (ca şi în cazul vaporilor şi gazelor) depind de gradul de dispersie a prafului. a. + A B C N (1. . Cu variaţia presiunii la care sunt supuse amestecurile explozive. N .conţinutul în % de volum pentru fiecare component din amestecul considerat.limita inferioară/superioară de explozie pentru fiecare component din amestecul considerat. În acest caz. C. În unele situaţii reale. fie prin temperaturile limită (în prezenţa fazei lichide).limita inferioară/superioară de explozie la temperatura de 200C. inferioară şi superioară. se poate aplica următoarea regulă: la ridicarea temperaturii cu fiecare 1000C limita inferioară de explozie scade cu 10% şi limita superioară creşte cu 15%.. la o presiune mult scăzută. de aceea. în cazul creşterii temperaturii. 18 . limitele de aprindere sau de explozie ale acestora se modifică. publicate în literatura de specialitate sunt determinate pentru temperatura normală (200C) şi presiunea atmosferică. presiunea la care este supus amestecul exploziv etc.. B. Creşterea presiunii.. Limitele de explozie nu au o valoare constantă. în special la obiectivele industriale. cantitatea mai mare de substanţe volatile conţinute de praf face ca pericolul de explozie să fie mai accentuat. Pentru determinarea practică a limitelor de explozie.

autoântreţinută. prezenţa. aşa cum rezultă din analiza evoluţiei lui. în timp şi spaţiu. Cu o durată variabiă ca timp şi absentă în numeroase cazuri.. amidon. umiditatea. materiale plastice. în timp şi spaţiu. starea iniţială a sistemului şi cantitatea substanţelor volatile (în cazul prafurilor). 2. organizată. În general.incendiul este ardere. este limitată. dimensiunile şi amplasarea surselor de aprindere şi cantitatea de căldură transmisă de acestea (cu cât materialul combustibil se aprinde mai uşor cu atât căldura degajată este mai mare şi propagarea are loc mai rapid). Printre prafurile cu cel mai mare pericol de explozie şi incendiu se pot enumera praful de: zahăr. în urma unei explozii. magneziu. iniţiată de o cauză bine precizată (voită sau nu). faza în care. care produce pierderi de vieţi şi/sau bunuri materiale şi necesară o acţiune de stingere pentru întreruperea ei.1 Evoluţia şi fazele incendiului Standarde privitoare la terminologia din domeniu (ISO 13942/2008) fac diferenţa între fenomenele foc şi incendiu. a cărei energie acumulată în timpul perioadei de contact duce la iniţierea incendiului. se produc presiuni semnificative capabile să provoace distrugeri la clădiri. Incendiul. Temperatura creşte relativ lent. fără a atinge valori importante. apariţia focarului iniţial. în clădirile industriale închise. Faza 2. Presiune maximă de explozie este presiunea maximă care s-ar produce în cazul că nu ar exista schimb de căldură între produsele de ardere şi pereţii incintei şi poate fi calculată cunoscând concentraţia. Faza 1.).2. cereale şi făină. sunt puse în contact materialul combustibil cu sursa de aprindere. cantitatea şi modul de distribuţie a materialelor combustibile în incintă. compoziţia substanţelor respective. în unele situaţii. la explozia amestecurilor de prafuri combustibile aceasta este mai scăzută. în anumite cantităţi.focul este ardere autoîntreţinută. cu conotaţie juridică. poate fi de ordinul minutelor. aluminiu etc. care provoacă dilatarea gazelor rezultate. datorită unor împrejurări favorizante. textile. cu atât distrugerea este mai redusă.2). pulberi metalice (de zirconiu. în principiu. durata acestei faze depinde de: natura. cu producere de efecte utile şi a cărei propagare. Din descompunerea materialelor se degajă gaze care se acumulează în atmosfera înconjurătoare şi formează cu aerul un amestec combustibil. În urma exploziilor amestecurilor. în timpul unei explozii se dezvoltă şi o cantitate mare de căldură. . termodegradându-le profund. este nelimitată. este arderea scăpată de sub control. titan. Cu cât efectul presiunii durează mai puţin. zilelor şi săptămânilor (cazul arderilor mocnite). fără distrugerea lor totală.2 Incendiul 2. Fazele incendiului produs într-o incintă şi asupra căruia nu se intervine .compoziţia atmosferică şi temperatura mediului. Acest timp variază de la sutimi de secundă (cazul amestecului de hidrogen-aer) până la zecimi de secundă. sunt cinci (figura 1. Caracteristic 19 . arderea lentă. Caracteristic fazei sunt temperatura şi energia de aprindere. a unor gaze inerte în aer micşorează sau chiar înlătură pericolul de explozie. astfel: . Timpul de explozie este timpul de acţionare a solicitării dinamice din explozie. faza în care arderea este limitată strict la materialele combustibile care constituie focarul iniţial. temperatura de explozie este cuprinsă între 10000C şi 30000C. orelor şi. cu producere de efecte dăunătoare şi a cărei propagare. precum şi gudroane care contribuie la propagarea incendiului. micşorează pericolul de explozie. în afară de cazul acelor substanţe cu care umiditatea intră în reacţie. Pentru majoritatea substanţelor. neorganizată. lemn.

SR ISO 8421-1). Modelele matematice elaborate pentru această fază urmăresc determinarea evoluţiei debitului de căldură degajat.3. urmează evoluţie către faza 4. producerea fenomenului flash-over (fenomen tranzitoriu. 16736). se lărgesc deschideri etc. dacă aerul necesară arderii devine insuficient în cazul unei incinte închise sau existenţei unei distanţe. a fenomenului back-draft). ca urmare.. incendiul poate evolua pe una din următoarele căi: . dacă materialul combustibil este izolat. producerea regresiei incendiului (focul putându-se stinge spontan). reducere a procentului de oxigen şi creştere a procentului de oxid de carbon. . drencerelor).calea 3. Din cauza diferenţei de densitate şi curenţilor de convecţie.temperatura. ca fenomen.2. .calea 3. intraductibil în limba română.calea 2. fiind momentul cel mai periculos pentru pompierii care asigură intervenţia la incendiu. Q.. deci de regimul admisiei aerului (cazul 20 . în care se instalează brusc arderea generalizată a tuturor suprafeţelor combustibile din incintă).2.3. Modelele matematice elaborate pentru această fază urmăresc să determine evoluţia înălţimii şi temperaturii flăcării funcţie de timp (ISO 16734 . a temperaturii şi printr-o masivă şi rapidă generare de fum.1. flash-over. scade brusc cantitatea de comburant (oxigenul din aer) şi procentul de oxid de carbon atinge valoarea maximă (până la 20%). arderea generalizată. Faza 3.calea 2. Faza 4. creştere rapidă a temperaturii şi masivă generare de fum).aer în exces raport la suprafaţa de contact cu combustibil) sau dimensiunile deschiderilor. dacă aerul necesar arderii este în cantitate suficientă. .calea 2..calea 2. propagând incendiul şi în zone mai îndepărtate de focar. . gazele calde mai uşoare se acumulează sub tavan şi ies din incintă pe la partea superioară a deschiderilor. ardere activă. având aerul necesar în cantitate suficientă. declanşând faza 3.1. trecerea bruscă în stare de ardere generalizată şi considerat. la timpul t de la începerea incendiului şi la timpul corespunzător stării staţionare a incendiului (important pentru evaluarea stabilităţii la foc a elementelor structurale). exponenţială. dacă ventilaţia este insuficientă. la care viteza de ardere este dependentă de aria suprafeţei combustibilului . fază în care arderea are loc în întreaga incintă. Din această fază incendiul poate evolua pe una din următoarele căi: . intens şi de scurtă durată.radiaţia. mai rar. fiind înlocuite de un curent de aer rece care pătrunde pe la partea inferioară. Caracteristic fazei sunt temperaturile care se uniformizează spre valori maxime şi radiaţia care devine preponderentă (după producerea fenomenului flash-over sau. pentru amplasarea optimă a sistemele de detectare şi stingere (detectoarelor. prin încălzirea materialelor în aceste zone până la temperatura de aprindere. După stabilizarea arderii. între masele combustibile (fenomenul conducţiei ne mai producndu-se). definind. arderea generalizată.fazei sunt flacăra ascendentă şi fluxul de căldură creat de flacără (asemănător incendiului în aer liber). relativ mari. mai ales când finisajul pereţilor este combustibil (ISO 13943-2008. care în diferite puncte ale incintei diferită mult şi suferă importante şi rapide fluctuaţii. este caracterizat şi prin creşterea rapidă. incendiu local. ca termen. producerea fenomenului back-draft (similar cu flash-over: creştere bruscă a suprafeţelor în combustie la nivelul întregii incinte. arderea activă sau dezvoltarea incendiului. . fază în care arderea se propagă la toate obiectele învecinate cu focarul. Regimul de ardere se stabilizează şi este condiţionat de suprafaţa materialelor combustibile (cazul incendiului ventilat. ardere cu viteză mică sau autostingere. Caracteristic fazei sunt: . care devine principalul factor al transferului de căldură ca urmare a stratului de gaze fierbinţi şi fum acumulat sub tavan. sprinklerelor. natura şi finisajul pereţilor are un rol esenţial cauzat de aportul suplimentar însemnat de radiaţie termică (radiaţie reciprocă între pereţi). În cursul acestei faze structurile de rezistenţă sunt cele mai afectate de incendiu: se fisurează şi se dislocă pereţi. având loc propagarea incendiului în incintele alăturate şi apoi în întreaga clădire.

temperatura scade. fază în care temperatura şi flăcările se atenuează mult. Faza 5. .incendiul neventilat la care viteza de ardere este dependentă de dimensiunile deschiderilor de ventilaţie din incintă). la care se intervine. incendiul se poate transmite încăperilor şi/sau clădirilor vecine. a. ce caracterizează creşterea temperaturilor funcţie de timpul de ardere (figura 1. prin lichidarea incendiului se înţelege oprirea arderii pe toate suprafeţele care au fost cuprinse de incendiu şi excluderea reapariţiei.dezvoltarea liberă: care se desfăşoară din momentul izbucnirii incendiului până la introducerea în acţiune a primului mijloc pentru stingere. 21 . următoarele particularităţi: . precum şi la crearea premiselor pentru lichidarea incendiului. prezentând. b. Figura 1.2 Evoluţia incendiului produs într-o incintă şi asupra căruia nu se intervine Incendiul convenţional izbucnit în spaţiu deschis. dar nu brusc. şi reinstalarea mediului gazos. . Pe baza experimentelor precum şi măsurării temperaturilor la incendii reale. între flacări şi elementele de construcţie. . s-a propus o curbă standard temperatură-timp (un model de foc în condiţii de incendiu.se dezvoltă de la început pe întreaga suprafaţă a materialului cuprins de flăcări. Importanţa acestei perioade nu trebuie subestimată din punctul de vedere al măsurilor de securitate.produsele de ardere sunt bogate în particule de cărbune.mărimea flăcărilor depinde de condiţiile meteorologice şi de dinamica curenţilor care afluesc către locul incendiului. Incendiul real. deja clasic). regresia arderii.2a) sau grafic (figura 1. Uneori. în final rămânând jar şi cenuşă.2b).localizarea: în care se procedează la eliminarea posibilităţilor de propagare a incendiului şi prăbuşire a construcţiei. rămânând mult timp foarte ridicată şi acţiunea ei distructivă asupra structurilor neputând fi neglijată. chiar să scadă. chiar în această fază. evoluţia unui incendiu într-un spaţiu închis poate fi reprezentată sub formă de schemă logică (figura 1. în principiu din toate direcţiile şi cu toate forţele şi mijloacele. obstacolul reprezentat de pereţi sau panouri ne mai rezistând în timp. Caracteristic fazei este temperatura care încetează să mai crească. acesta evoluează similar cu cel în spaţiu închis. Având în vedere fazele descrise. prezintă trei faze: .8).lichidarea: în care se realizează atacul asupra incendiului. . din cauza epuizării combustibilului.

qs.3) unde: Mi este masa materialului combustibil curent din tot spaţiul considerat. raportată la aria pardoselii luată în considerare (posibil şi la aria suprafeţelor delimitatoare). SQ = Σ (Mi × Qi) (1.3): circulară (a) sau frontală (b) sau unghiulară (c).. în timp şi spaţiu. prin combustie completă. în MJ/kg.concentraţia comburantului devine mai mică decât minimul necesar pentru a susţine arderea.2.existenţa aprinderii şi arderii este posibilă dacă se întrunesc.Principiile arderii. este sarcina termică de incendiu. SQ. . este cantitatea de căldură pe care o poate degaja. încăpere etc. Figura 1. Forma de dezvoltarea a unui incendiu poate fi (figura 1.materialul combustibil este consumat. qs = SQ / As (1. .4a) 22 . simultan.prezenţa sursei de aprindere cu energia capabilă să realizeze temperatura de aprindere. relaţia 1. a unui spaţiu.3 Forme de dezvoltare a unui incendiu [8] 2. Qi . .prezenţa substanţelor care întreţin arderea (oxigenul din aer sau substanţele care pot ceda oxigen). fixe şi mobile. care se au în vedere la studiile teoretice ale incendiilor. Densitatea de sarcină termică de incendiu.flăcările sunt inhibate chimic sau suficient răcite pentru a împiedica desfăşurarea reacţiilor în continuare.continuarea arderii este posibilă până când: . sunt: . în kg. totalitatea materialelor combustibile.puterea calorifică inferioara a materialului combustibil curent (STAS 8790-71 abrogat şi SR EN 1716: 2002 în viguare). în MJ/m2. .3. . în MJ. următoarele condiţii: .2 Sarcina şi densitatea de sarcină termică de incendiu Conform STAS 10903/2-79 Sarcina termică de incendiu. existente în spaţiul afectat de incendiu. .prezenţa materialului combustibil.pierderile de căldură sunt atât de mari încât nu mai asigură necesarul pentru piroliza în continuare a materialului combustibil. relaţia 1.4a.

13 galerii artă.coeficienul de ardere care ţine seama de destinaţia compartimentului de incendiu şi tipul sarcinii termice (pentru materiale majoritar celulozice m=0. dat de destinaţia compartimentului de incendiu (tabelul 1. sau relaţiile 1.10 1.66 δq2 1 2 3 4 5 23 . se calculează cu relaţia 1. în m2..00 2. industrii papetărie industrii construcţii de maşini şi motoare laboratoare chmie.8). piscine birouri. este dată de relaţia 1.6 la 1.8). egală cu 18. qfi. ateliere vopsitorie fabrici artificii şi/sau vopsele Valoare 0. crt. echivalentul în lemn al sarcinii termice de incendiu. dat de mărimiea compartimentului de incendiu (tabelul 1.5) (1. s-a utilizat multă vreme.8).k este valoarea caracteristică a densităţii de sarcină termică de incendiu (tabelul 1. după destinaţie Nr. fiind cantitatea de lemn.8 Coeficienţii care apreciază riscul de iniţiere a incendiului. în MJ/m2. δq2 . Mlemn = (Mi×Qi) / (As×Qlemn) Conform SR EN 1991-1-2 Valoarea de proiectare a densităţii sarcinii termice de incendiu. qfi.00 1. Suprafaţă planşeu compartiment (m2) 25 250 2500 5000 10000 Destinaţie Valoare 1. crt.4b. 10) .d = qfi.9). Tabelul 1.coeficientul care ţine seama de riscul de iniţiere a incendiului. qfi. δn = Πδni (i=1 .7 Valoarea caracteristică a densităţii sarcinii termice de incendiu.44 1. ar degaja aceeaşi cantitate de căldură ca şi materialele combustibile existente în spaţiul analizat (având puterea calorifică inferioară. care prin ardere. în kglemn/m2. locuinţe..coeficientul care ţine seama de măsurile de protecţie activă aplicate (tabelul 1.78 1. după destinaţie.50 1. În practică.5. densitatea de sarcină termică de incendiu echivalentă . muzee.k. în MJ/m2.90 2.unde: As este aria secţiunii orizontale a spaţiului afectat. δq1 şi δq2 δq1 Nr.22 1. Destinaţie 1 Locuinţe 2 Spitale (camere) 3 Hoteluri 4 Biblioteci 5 Birouri 6 Clase de şcoală 7 Centre comerciale 8 Teatre (cinematografe) 9 Transport (spaţiul public) Notă: pentru fractilă 80% s-a aplicat distribuţiade tip Gumbel Medie (MJ/m2) 780 230 310 1500 420 285 600 300 100 Fractilă 80% (MJ/m2) 948 280 377 1824 511 347 730 365 122 Tabelul 1. în special pentru aprecieri comparative.d. Qlemn. hoteluri.k × m × δq1 × δq2 × δn (1.7. m .4b) unde: qfi.8). δq1 .42 MJ/kg sau 4400 kcal/kg).coeficientul care ţine seama de riscul de iniţiere a incendiului.

propan. δni Stingere automată a incendiului Sistem Surse automa independente t apă stinger e 0 1 2 cu apă δn1 δn2 0. Conţinutul în umiditate al materialelor poate fi luat în considerare cu relaţia 1. petrol (gaz lampant). în kg.5 20.6) unde: Mk.0 30.căldura de ardere netă sau puterea calorifică inferioară a materialului uscat (tabelul 1.0 45.87 0. în % din masa uscată. toluene Seria alcoolurilor: methanol. relaţia 1. propilenă.73 0.k. Hui = Hu0×(1 . Ψ .0 30.0 30. crt. Hu0 .0 30.0/1. paie. J/m3N) 17.9/1/ 1.6.0 20. cărbune Alte produse: ABS alchibenzensulfonat (material plastice) Poliester (material plastic) Poliizocianurat şi poliuretan (material plastic) Piele Anvelope de cauciuc Seria parafinelor: metan. alcool etilic Carburanţi: benzină.coeficientul.Tabelul 1. polistiren. cărbune de lemn. motorină (diesel) Hidrocarbonaţi plastici puri: polietilenă.10).0. mătase. polipropilenă Policlorură de vinil PVC (material plastic) Hu0 (J/kg . este definită matematic de relaţia 1.5 Valoarea caracteristică a sarcinii termice de incendiu. lână Carbon: antracit.0 Produse chimice 24 .7.10 Valoarea căldurii de ardere nete a materialelor combustibile uscate.01×u) . butan Seria olefinelor: etilenă. butenă Seria aromaticelor: benzene. Hui .0 35. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Solide Produs Lemn Alte material celulozice: îmbrăcăminte.78 0.7 δni Detecţie automată Stingere manuală a incendiului a incendiului Detecţie şi Alarnare Servici Serviciu Căi Echipament alarmă automat propriu privat de e de luptă la automată ă pompier contract acces incendiu pompieri i libere de de căldur fum ă δn3 δn4 δn5 δn6 δn7 δn8 δn9 0.i este masa materialului combustibil curent.0 25.5 1.87/0.0 40.i (1.0 40. în MJ. Tabelul 1. Hu0 Nr.0/1.025×u (1.7) unde: u este umiditatea.căldura de ardere netă (SR EN 1991-1-2) sau puterea calorifică inferioară (SR EN ISO 1716) a materialului combustibil curent. carton.5 Sisteme desfumare δn10 1. plută.0 20.k = Σ(Mk.0.61/0. bumbac.0 50. etanol.61 1.9 Coeficienţii care apreciază măsurile de protecţie activă aplicate.i×Hui×Ψ) = ΣQfi.0 45.0 0. hârtie. care permite evaluarea sarcinii termice de incendiu protejate.7. facultativ. Qfi. etan.87 0.

se defineşte cu relaţia 1. Q = 106 × (t/ta)2 unde: t este timpul măsurat de la declanşarea incendiului.9) unde:c este coeficientul care ţine seama de dimensiunile geometrice ale spaţiului analizat. în MJ/m2.8) unde: A este aria planşeului compartimentului şi se notează cu Af sau aria desfăşurată a interiorului compartimenului şi se notează cu Ai. planşee etc.timpul necesar atingerii unui debit de căldură de 1MW (tabelul 1. Afi . ta . în MW.9: SA = c × p × Σ(mi×Qi×Mi) (1.2. . 25 .10) unde: RHRf este debitul maxim de căldură degajat de 1 m 2 incendiat. şi ale coeficienţilor c. este dată de relaţia 1.masa materialului combustibile curent din tot spaţiul analizat. în MJ. m sunt indicate în STAS 10903/2-79.k / A (1.în faza de dezvoltare a incendiului. Valorile puterii calorifice inferioare. mi .11). Qi . Mi . Conform STAS 10903/2-79 Cantitatea de căldură. în MJ/kg. Conform SR EN 1991-1-2 Debitul de cădură degajată.aria maximă a incendiului. în s. 2. în kg.coeficientul care ţine seama de capacitatea de ardere în condiţii de incendiu a materialului combustibil curent.k = Qfi.coeficientul care se ţine seama de numărul de niveluri şi condiţiile de ventilare şi evacuare a căldurii din clădirea în care se află spaţiul analizat. p . relaţia 1. care poate fi identică cu aria compartimentului de incendiu în cazul distribuţiei uniforme a sarcinii termice sau mai mică în cazul unui incendiu localizat. în mod diferit. qfi.puterea calorifică inferioară a materialului combustibil curent. poate fi evaluat: . SA.8. pentru principalele materiale combustibile.3 Cantitatea de căldură Cantitatea de căldură este cea care se apreciază că va acţiona asupra elementelor structurale: stâlpi. relaţia 1.11).11.11) (1. şi se calculează. Q = RHRf × Afi (1. în kW/m2 (tabelul 1.10.Valoarea caracteristică a densităţii sarcinii termice de incendiu . în cazul unui incendiu controlat de combustibil. Q. grinzi.în momentul începerii incendiului staţionar (ar corespunde limitei superioare a fazei de dezvoltare a incendiului). p. în m2. pereţi. după caz.

4 unde: Hflc este înălţimea flăcării.4 Dinamica incendiilor Propagarea incendiilor Propagarea unui incendiu depinde de: compoziţia chimică şi viteza de ardere a materialului aprins. crt. curenţii de aer atmosferici şi/sau care se formează. şi debitului de căldură maxim. un rol hotărâtor avându-l viteza de ardere şi alimentarea cu aer. ta.debitul de gaz lichefiat care se scurge. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Provenienţa flăcării Chibrit Lanuri cereale Benzină Motorină Ţiţei brut Păcură Acetilenă Amoniac Oxid de carbon Propan Cherestea Temperatura (oC) 700 1400 . în m. în kg/s. în m.11 Valorile timpului. precum şi mărimea şi temperatura flăcărilor (tabelul 1. 3000 1700 2100 1925 1200 Înălţimea flăcărilor.la rezervoare cu lichide combustibile incendiate Hflc = 2 × D . Schimbul de gaze 26 (1. se poate aprecia utilizând de la diverse modele de foc.12a) . în m.13 cuprinde viteze de propagare a incendiilor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Destinaţie Locuinţe Spitale (camere) Hoteluri Biblioteci Birouri Clase de şcoală Centre comerciale Teatre (cinematografe) Transport (spaţiul public) Viteza de dezoltare a incendiului medie medie medie rapidă medie medie rapidă rapidă lentă ta (s) 300 300 300 150 300 300 150 150 600 RHRf (kW/m2) 250 250 250 500 250 250 250 500 250 2..12 Temperatura flăcărilor pentru materiale combustibile uzuale Nr. în cazul incendiilor la rezervoare pentru depozitare se poate determina înălţimea flăcării. cu relaţii de forma 1. crt. temperatura mediului înconjurător. sarcina termică de incendiu. D . sursele potenţiale de aprindere..Tablul 1.. Hfl. Q . aceasta se produce în plan orizontal şi vertical.12: .12). de exemplu.diametrul rezervorului incendiat. Tabelul 1. 1500 1200 1100 1100 1000 2500 . RHRf Nr.2.12b) (1.. planşee etc.). obstacolele întâlnite (pereţi. Tabelul 1.la rezervoarele cu gaze lichefiate incendiate Hflc = 16 × Q0.

construcţii din lemn. sunt ridicate în aer. Gazele de ardere fiind mai uşoare decât aerul. 18% . între viteza de ardere şi schimbul de gaze se stabileşte un echilibru. Mişcarea fumului în restul construcţiei depinde de diferenţele de presiune ce iau naştere.40 400.20 până la 14. Odată cu accelerarea schimbului de gaze se reduce arderea incompletă. 4cm grosime) în stive: . gazele încălzite se dilată.33 0. care se acumulează într-un strat din ce în ce mai gros. pe verticală de jos în sus şi de la un nivel la altul..00 2.20 1. ridicate în aer. în interior pătrunde aer. ia naştere o forţă ascensională care pune în mişcare fumul. Pe măsura îndepărtării fumului şi gazelor fierbinţi.20 1.În faza incipientă a incendiului.70 . 30% . Din zonele de ardere fumul se îndepărtează către partea superioară a încăperii (figura 1. presiunea creşte şi. Prin urmare.20 22. din zona de ardere. materializat prin antrenarea particulelor de materiale solide aprinse. Deplasarea fumului Deplasarea fumului pe verticală şi/sau orizontală într-o clădire se poate datora: tirajului care se creează în caz de incendiu.. precum şi de existenţa posibilităţilor de curgere a gazelor. Complexe de pădure cu plantaţii mijlocii la viteze ale vântului de 7 – 19m/s şi o umiditate relativă a aerului pe timp de zi de 39% Pădure brad – molizi şi brazi Pădure de pini. parte a fumului şi gazelor fierbinţi.la un conţinut de umiditate de 30% Produse textile în depozite închise la o încărcare de 140kg/m2 Suluri de hârtie în depozite închise la o încărcare de 140kg/m2 Cauciuc sintetic în depozite închise la o încărcare de 290kg/m 2 Incendiu de iarbă uscată în condiţii de vânt puternic Acoperişuri de hale pentru ateliere cu suprafaţă mare Produse tehnice din cauciuc în stive în aer liber Case de locuit şi magazine.la un conţinut de umiditate de 18 .. mobilă etc... cu cât diferenţa dintre temperatura fumului şi cea a gazelor mediului ambiant este mai ridicată. 3. cad din curent. se deplasează pe sub acesta în toate direcţiile iar în cazul unor deschideri iese în exterior. Mărimea vitezei curentului de gaze ascendent este cu atât mai mare.. Tabelul 1. pierd treptat din viteza mişcării ascendente şi. tufişuri Pădure de molid Valoarea medie a vitezei de propagare a incendiului (m/min) 0.00 Incendiul în spaţiu deschis. începând de la ultimul nivel în jos. favorizând apariţia de noi focare de incendiu..35 . Ele se împrăştie pe teritoriul înconjurător. Incendiul în spaţiu închis.la un conţinut de umiditate de 8 – 12% . brazi. presiunii curenţilor de aer.. deci are loc un schimb de gaze.70 4. mai întâi pe verticală către plafon şi.00 0.00 până la 4.10 1.. substanţe sau obiecte combustibile aprinse Depozit de lemn rotund în stive Scânduri de lemn (2cm . Pe orizontală.la un conţinut de umiditate de 20 . sub influenţa gravitaţiei. 1. precum şi scăderii temperaturii se reduce viteza de circulaţie a gazelor pe verticală..00 . Materialele aprinse. într-o asemenea situaţie...20 până la 18.4) şi întâlnind un planşeu.30 1.la un conţinut de umiditate de 16 .27 0. Mărimea vitezei curentului ascendent de fum şi gaze fierbinţi duce la creşterea cantităţii de aer care intră în zonele de ardere şi cauzează intensificarea arderii şi creşterea temperaturii. 500. funcţionării instalaţiei mecanice de ventilaţie sau condiţionare. ca urmare. fumul se propagă pe la casa scării în 27 . apoi. pe orizontală în planul acestuia.00 1. generate de incendiu. 0..00 . în interiorul spaţiilor închise.13 Viteze de propagare a incendiilor pentru materiale şi substanţe combustibile uzuale Materiale. Mărimea vitezei curentului de gaze ascendent influenţează dezvoltarea incendiului... 20% .60 1..

se acumulează o cantitate importantă de căldură şi fum. constituie căi de propagare uşoară a fumului). pe timpul incendiului. cu mult fum conţinut în produsele de ardere. în consecinţă. Schema curenţilor de aer nu este fixă.când este mare. Ventilarea spaţiilor incendiate Viteza de ardere depinde de ventilarea spaţiului analizat. deschiderilor este mai mare. Rolul acesteia se accentuează mai ales în perioada de dezvoltare a incendiului.5). schimbul de gaze. Figura 1.5 Figura 1.4 Împrăştierea fumului şi gazelor fierbinţi în cazul incendiilor de interior [3] Ventilarea influenţează direcţia şi viteza schimbului de gaze.când este mic. canalele de ventilaţie. astfel: . din cauza condiţiilor în care are loc incendiul. . chiar şi în cazul când ventilatoarele nu funcţionează.lungul coridoarelor de evacuare. sau de la o încăpere la alta. când schimbul de gaze care se produce în urma arderii este mic în comparaţie cu puterea curenţilor de aer din sistemul de ventilaţie.5 Controlul fumului şi gazelor fierbinţi în cazul incendiilor de interior [3] 28 . când există goluri care realizează comunicaţia între ele (în mod deosebit. incendiul putând provoca pierderi mari dacă nu se recurge la o ventilare adecvată (figura 1. creşte pe măsură ce suprafaţa golurilor. este proporţională cu raportul suprafaţă deschideri pe suprafaţă pardoseli. cu viteza pasului normal. pentru fiecare incendiu există şi o anumită schemă a curenţilor de aer. situaţia este concretizată de sporirea vitezei de ardere şi reducere a arderii incomplete. Aceasta duce la intensificarea arderii şi la abaterea ei în direcţia curenţilor de aer din sistemele de ventilaţie. cazul incendiilor ventilate. situaţia este concretizează de reducerea vitezei de ardere şi creşterea arderii incomplete. Figura 1. cazul incendiilor neventilate (din subsoluri). Într-o clădire de un anumit volum. la partea superioară a acestora.

apare ca raţională. dar numai când nu există goluri constructive de dimensiuni necesare sau alte posibilităţi de a asigura o circulaţie organizată.6 Dispozitive de ventilare la constrcţii [3] Când situaţia o impune.7). în general. în vederea ventilării spaţiilor incendiate. Ventilarea se poate face uşor. pe acoperiş. 29 . funcţie de particularităţile constructive şi poziţia punctelor periculoase (figura 1. încât clădirea nu mai poate fi salvată cu mijloacele avute la dispoziţie. corespunzătoare a fumului şi gazelor către exteriorul clădirii. se pot practica deschideri în construcţie. evacuarea masivă în exterior prin trapa de ventilare. în câteva secunde. Figura 1. prin construcţia clădirii. prin deschiderea ferestrelor care permite căldurii şi fumului să iasă pe la partea de sus. realizarea.. favorizează evacuarea către exterior. c.Dacă incendiul ia proporţii atât de mari. posibil ca incendiul să fie controlat (menţinut în limitele clădirii) sub acţiunea ţevilor de refulare şi prin ventilare. este. de către pompierii aflaţi la intervenţie (figura 1. cel puţin. b. trapa de ventilare. a unor trape de ventilare amplasate. în timp ce aerul proaspăt pătrunde pe la partea de jos a acestora. De multe ori.6). de către pomperii aflaţi la intervenţie. Trapă de ventilare cu funcţionare automată Eficienţa trapei de ventilare a fumului şi gazelor de ardere în caz de incendiu: a. în caz de incendiu. fără trape de ventilare clădirea se umple de fum în 3min.

natura şi poziţionarea materialelor combustibile.7 Intervenţii de urgenţă la acoperiş pentru realizarea ventilării [11] 2.13: T .87 şi STAS 11841-83.. solide a căror ardere are loc cu formare de jar: lemn. stâlpi. 1.6 Efectele şi clasificarea incendiilor Efectele nocive ale incendiilor. sarcina termică. nu pot exista două incendii identice. în min. în ultimii ani au fost dezvoltate modele de incendii sofisticate.13) Figura 1. materiale textile.).2. T .temperatura la un moment considerat după intervalul de timp t.incendiu de clasa A. hârtie. 30 . ISO 834 [10] Curba din figura 1. Clasificarea incendiile. mase plastice ce nu se topesc la căldură. Din acest motiv. produse de cauciuc. în dezvoltarea unui incendiu intervin numeroşi factori: forma şi dimensiunile încăperii. se poate face după natura substanţelor combustibile implicate în procesul de ardere (ISO 3941. Datorită evoluţiei aleatorii a focului pe timpul unui incendiu. sunt numeroase şi se manifestă asupra persoanelor şi bunurilor adăpostite (tabelul 1.8 Curba standardizată temperatura-timp. piele.8.14). menite să aprecieze cât mai corect realitatea acestuia. deschiderile spre exterior.T0 = 345×log10(8×t+1) unde: T0 este temperatura iniţială. este utilizată ca program termic la cuptorul pentru determnarea rezistenţei la foc a elementelor entru construcţii (pereţi. planşee etc. (1.8) este reprezentarea grafică a expresiei convenţionale standardizate pe plan mondial..2. locul şi modul de iniţiere a incendiilor dispunerea încăperii în clădire etc. rumeguş. grinzi. în 0C. relaţia 1. SR EN-2): .Figura 1.5 Modele de incendiu simple (clasice) În categoria modelelor de incendiu simple (clasice) se încadrează cele definite prin evoluţia temperaturilor funcţie de timp şi care nu ţin seama de particularităţile spaţiului incendiat. Curba temperatura-timp ISO 834 (figura 1.

amoniac etc. acid acetic. a elementelor de compartimentare etc. parafină. lacuri. armăturile. vol. Călinescu V.întârzierea intervenţiei (împiedicarea localizării precise a focarului. Bălulescu P. particule incandescente..) .întârzierea evacuării (reducerea vizibilităţii pe căile de evacuare.efect asupra construcţiilor: deformarea şi cedarea în timp a structurilor de rezistenţă.efect cancerigen Bibliografie 1.. Ciucă Şt. Neagoe V. Review AICPS nr.propagarea incendiului la materialele din apropiere (ardere. Bălulescu P. vopsele.efect asupra oamenilor: arsuri . aluminiu. acetilenă. Oficiul de informare documentară pentru Industria Construcţiilor de Maşini. Bucureşti. Îndrumătorul pompierului civil. degajarea de gaze toxice (fosgen.. Protecţia împotriva incendiilor.cele sintetice se topesc pe piele. 31 . Comandamentul Pompierilor. Cauzele tehnice ale incendiilor şi prevenirea lor. 1971. uleiuri.. lichide sau care ard în stare topită: benzină. gaze: hidrogen.efect asupra oamenilor: arsuri prin atingere directă (pericol mare la aprinderea hainelor . 1/2007 Ediţie nouă. 3.. petrol. electrotehnice. Calotă S.incendiu de clasa C.. . 2. lemnul datorită componentelor acide (acid clorhidric. magneziu. . transformări chimice.. gaze arse toxicitate coroziune Reziduuri solide (cenuşă. 1 şi vol. Ciucă Şt.. Bălulescu P.efect asupra construcţiei: atacă suprafeţele metalice. Bucureşti. funingine) efect termic toxicitate . . degajarea de oxid de carbon. Bucureşti.. Noţiuni de fizică şi chimie pentru pompieri. Editura Tehnică.incendiu de clasa B. 1971. Bălulescu P. D. a elementelor de compartimentare etc. Bucureşti. Fenomene de ardere. 1972. 2. Prevenirea incendiilor. butan. Tehnică. Flăcări efect termic . metale: sodiu.prin radiaţie efect termic . 8..pentru oameni: arsuri . 6.. ghene etc. Şerban T. electronice.propagarea incendiului la distanţe mari de focar prin tubulaturi.incendiu de clasa D.propagarea incendiului la vecinătăţi . convecţie opacitate Fum. Crăciun I. Bucureşti. 1998. ceară. 1981. posibilitatea producerii panicii) . Bălulescu P.. modificari ale caracteristicilor mecanice şi termice .14 Efectele principale ale incendiilor acţiune directă . metan. acid cianhidric. Stingerea incendiilor... Popescu I. litiu. 5.. titanul. alcooli. sensibile la coroziune) . gudroane. gaz de sondă. Ed. 2007. Redacţia publicaţiilor pentru construcţii. Burlacu. şi alţii. 5.. Diaconu-Şotropa. Tabelul 1. explozie) . betonul. formarea de carboxihemoglobină ce provoacă moartea. 1993. Manualul pompierilor. a victimelor etc. L. 1979.efect asupra construcţiei: deformarea şi cedarea în timp a structurilor de rezistenţă. Bucureşti.) cu efect letal în anumite concentraţii . Agenda pompierului.pentru oameni şi animale (asfixiere prin: lipsa oxigenului consumat ardere. 7.propagarea incendiului la vecinătăţi . Bălulescu P. zinc. Lencu V... potasiu. 9. . toluen. materiale plastice ce se topesc uşor la căldură. cele din bumbac se aprind repede ) .) . Tatu P.efect asupra bunurilor (maşini-unelte. Călinescu V. 1987.prin radiaţie. Bucureşti. Editura Tehnică. acid sulfuric etc. 4. EdituraTehnică.. Bucureşti. Popescu I. Bucureşti.efect asupra materialelor de construcţii: dilatări.

Încercări de rezistenţă la foc. 1990. 32 . ***. Regulamentul instrucţiei de specialitate a pompierilor militari.2.3. 11. SR EN 1363/1. STAS 10903/1979. Bucureşti.10. 12. Serviciul editorial al Ministerului de Interne. ***. Determinarea sarcinii termice în construcţii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful