{COALA NA}IONAL~ DE STUDII POLITICE {I ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE {I RELA}II PUBLICE
"DAVID OGILVY"
Dr. ION CHICIUDEAN BOGDAN-ALEXANDRU HALIC
NO}IUNI DE IMAGOLOGIE ISTORIC~ {I COMUNICARE INTERETNIC~ NO}IUNI DE IMAGOLOGIE ISTORIC~ {I COMUNICARE INTERETNIC~
- BUCURE{TI, 1999 -
CUPRINS
Abrevieri bibliografice…………………………………………………….. 2
Cuv#nt \nainte………………………………………………………………… 4
Obiectul cursului. No]iuni de imagologie …………………………… 6
Izvoarele imagologiei istorice …………………………………………… 55
Universul simbolic – univers specific uman ……………………….. 68
Mentalit`]ile colective [i imaginile sociale …………………………. 92
Comunicare interetnic`din perspectiv` imagologic` ………… 115
}ara Rom#neasc` \n secolele XIV-XVI ………………………………. 152
Supranatural [i imagine ………………………………………………….. 213
Cotidian [i imagine …………………………………………………………. 239
Autoritate [i imagine ……………………………………………………… 265
Politic` [i imagine…………………………………………………………… 308
Anexa 1. Reguli pentru alc`tuirea unei lucr`ri [tiin]ifice……. 360
Anexa 2. Preciz`ri pentru examen…………………………………….. 364
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
AUB = Analele Universit`]ii Bucure[ti, Bucure[ti
C`l`tori str`ini = * * * C`l`tori str`ini despre }`rile Rom#ne, Bucure[ti Editura {tiin]ific`
Cronici turce[ti = GUBOGLU. M., MEHMET,M., Cronici turce[ti privind }`rile Rom#ne, Extrase,
Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia
DIR = * * * Documente privind istoria Rom#niei, B. }ara Rom#neasc`, Bucure[ti Editura Academiei
Republicii Populare Rom#ne
Documente turce[ti = * * * Documente turce[ti privind istoria Rom#niei, Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Socialiste Rom#nia
DRH = * * * Documenta Romaniae Historica, B. }ara Rom#neasc`; D. Rela]ii \ntre }`rile Rom#ne,
Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia
DR}RBTU = BOGDAN, I., Documente [i regeste privitoare la rela]iile }`rii Rom#ne[ti cu Bra[ovul [i }
ara Ungureasc` \n sec. XV [i XVI, Bucure[ti, 1902

D}R = PANAITESCU, P.P., Documentele }`rii Rom#ne[ti, Bucure[ti, 1938
D}RBTU = BOGDAN, I., Documente privitoare la rela]iile }`rii Rom#ne[ti cu Bra[ovul [i }ara
Ungureasc` \n sec. XV [i XVI, Bucure[ti, 1905
EUB = Editura Universit`]ii Bucure[ti
FHDR= * * * Fontes Historiae Daco-Romanae, IV, Scriptortes et acta Imperii Byzantini saeculorum
IV-XV, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1982
GMR = G#ndirea militar` rom#neasc`. Revist` teoretic` a Ministerului Ap`r`rii Na]ionale, Bucure[ti
Hurmuzaki = HURMUZAKI, EUDOXIU, DE, Documente privitoare la istoria rom#nilor, Bucure[ti
NÉH = Nouvelles Études d’Histoire, Bucarest
RdI = Revista de istorie, Bucure[ti
RÉSEE = Revue des études sud-est européennes, Bucarest
RI = Revista istoric`, Bucure[ti
RRH = Revue Roumaine d’Histoire, Bucarest
S.M.I.M = Studii [i materiale de istorie medie, Bucure[ti
Studii = Studii. Revista de istorie, Bucure[ti
Tocilescu = TOCILESCU, GRIGORE, 534 documente istorice slavo-rom#ne din }ara Rom#neasc` [i
Moldova privitoare la leg`turile cu Ardealul.1346-1603, Wien, 1931
2
ooOoo
3
Cuv#nt \nainte
|nfiin]at \n anul universitar 1998/1999, cursul "Imagologie istoric` [i comunicare interetnic`" a
constituit o interesant` experien]`, \n primul r#nd pentru autori. Venind pe un teren nou \n istoriografia
rom#neasc` - \n care se afirmaser` fructuase preocuperi de istorie a mentalit`]ilor [i de istorie a
imaginarului - a trebuit s` construim sub o puternic` presiune a timpului at#t con]inutul cursului, c#t [i
instrumentele de investiga]ie [tiin]ific` necesare unei abord`ri interdisciplinare de o asemenea anvergur` [i
la un nivel accesibil unor studen]i afla]i \n primul an de studii. |n munca noastr` am primit un sprijin
deosebit din partea studen]ilor no[tri care - at#t pe parcursul seminarelor, c#t, mai ales, prin referatele
elaborate [i sus]inute \n cadrul cursului - ne-au permis s` reevalu`m structura [i con]inutul cursului, precum
[i s` oper`m modific`rile necesare. Le mul]umim [i pe acest` cale.
No]iuni de imagologie istoric` [i comunicare interetnic` se adreseaz`, \n primul r#nd studen]ilor,
fiind structurat` pe tematica cursului "Imagologie istoric` [i comunicare interetnic`". Cu toate acestea,
consider`m c` ea nu are un caracter restrictiv, fiind util` [i, \n egal` m`sur`, accesibil` [i unui public mai
larg, amatorilor de istorie care doresc s` dep`[easc` limitele inerente ale abord`rilor tradi]ionale sau celor
interesa]i de abord`rile interdisciplinare.
Lucrarea, cuprinz#nd 10 teme, este structurat` \n dou` p`r]i. Prima parte, care cuprinde cinci teme
(Obiectul cursului. No]iuni de imagologie; Izvoarele imagologiei istorice; Universul simbolic – univers
specific uman; Mentalit`]ile colective [i imaginile sociale; Comunicare interetnic` din perspectiv`
imagologic`) vizeaz` abord`ri teoretice, crearea sistemului no]ional [i familiarizarea cititorului cu
instrumentele [i metodele de lucru specifice imagologiei istorice.
Partea a doua, cuprinz#nd celelalte cinci teme (}ara Rom#neasc` \n secolele XIV-XVI; Supranatural
[i imagine; Cotidian [i imagine; Autoritate [i imagine; Politic` [i imagine) are un caracter mai concret,
viz#nd interpretarea faptelor istorice din perspectiv` imagologic`. |ntruc#t un asemenea demers
presupune o profund` cunoa[tere a cadrului istoric, am limitat analiza noastr` at#t \n spa]iu, c#t [i \n timp,
oper#nd cu realit`]ile istorice specifice }`rii Rom#ne[ti \n secolele XIV-XVI. Informa]iile de natur` s` ofere
suportul analizei au fost concentrate \ntr-o tem` special`, indispensabil` \n]elegerii modalit`]ilor de
creare/propagare a imaginii \n perioada analizat`.
Pentru a facilita cursivitatea lecturii, am optat pentru limitarea trimiterilor infrapaginale la strictul
necesar. |n completare, am anexat listele cu bibliografia - minimal` [i suplimentar` - la sf#r[itul fiec`rei
teme.
De asemenea, am considerat necesar` anexarea - la sf#r[itul lucr`rii - a metodologiei elabor`rii unei
lucr`ri [tiin]ifice. Sper`m c` aceasta \[i va dovedi utilitatea pentru elaborarea lucr`rilor de curs, calitatea
[tiin]ific` a acestora permi]#ndu-le studen]ilor s` ob]in` note de promovare.
AUTORII
4
Tema 1
OBIECTUL CURSULUI. NO}IUNI DE IMAGOLOGIE
Obiectul cursului • No]iuni de imagologie • No]iuni de imagologie istoric` • Principalele concepte ale
imagologiei istorice
1. OBIECTUL CURSULUI DE IMAGOLOGIE ISTORIC~ {I COMUNICARE INTERETNIC~
Imagologia \n general [i imagologia istoric` \n special constituie ast`zi una din temele predilecte ale
unei anumite cercet`ri \n domeniul istoriei, sociologiei, psihologiei, psihologiei sociale, antropologiei,
etnografiei, literaturii etc. Ca atare, aceste cercet`ri au f`cut posibil` structurarea unor ample cuno[tin]e
generalizatoare, unele chiar teoretice, privind modul cum s-a constituit o astfel de viziune de-a lungul
istoriei.
Particularit`]ile geografice, modul cum oamenii, gruprile sociale, comunit`]ile etnice r`spund
provoc`rilor mediului natural [i social, natura rela]iilor dintre ele de-a lungul istoriei, condi]iile concrete de
formare a limbii, structurilor mentale, culturii, civiliza]iei, mentalit`]ilor diferitelor popoare au o importan]`
major` \n modul cum ele percep lumea, procesele [i fenomenele sociale, existen]a altor popoare,
modalit`]ile de manifestare \n timp [i spa]iu a <<celuilalt>>, diferit de "ei" sau "noi". "Raportul cu trecutul
[i cu <<cel`lalt>> apare adeseori ca o \mpletire de elemente comunicate de un om sau o colectivitate
care tr`ie[te dup` alte norme dec#t ale noastre [i care ne sunt str`ine pentru c` oamenii aceia au tr`it
altfel dec#t noi \n decursul secolelor"
1
.
Imaginile sociale se formeaz` de-a lungul istoriei pe baza unei percep]ii directe ca urmare a
convie]uirii \n acela[i spa]iu istoric, a rela]iilor economice, politice, culturale, tehnico-[tiin]ifice, militare [i
de alt` natur` sau pe baza unei percep]ii indirecte, mediate, grevat` de contacte sporadice [i de vizuni
superficiale asupra elementelor definitorii ale comunit`]ilor sociale \n discu]ie.
Deci, cu c#t o persoan` sau un grup \[i formeaz` o imagine despre o ]ar` sau un popor se afl` mai
departe de acestea cu at#t viziunea lui va fi mai difuz` [i mai confuz`. |n schimb, aceast` viziune va fi mult
mai binevoitoare [i mai pozitiv`. Imaginea difuz` [i confuz` se explic` prin ignoran]a celui care percepe [i
evalueaz`, prin faptul c` el exprim` o anumit` bun`voin]` fa]` de un popor \ndep`rtat care nu reprezint` o
amenin]are sau un pericol la adresa propriei fiin]e [i existen]e. De asemenea, imaginea despre ceva
foarte \ndep`rtat este puternic influen]at` de fantezia celui care percepe; "cuno[tin]ele, de regul`
aproximative, despre originile, v#rstele, \nf`]i[`rile, obiceiurile [i limbile neamurilor str`ine se \nf`]i[eaz`
f`r` discern`m#nt [i rezerve, pur [i simplu dup` bunul plac dar [i cu o mare doz` nedisimulat` de orgoliu [i
m#ndrie \naintea unor atari cuno[tin]e exotice [i enciclopedice ale autorului respectiv"
2
.
Valoarea [tiin]ific` a unor astfel de imagini este de obicei modest`, folosirea ei impun#nd mult`
pruden]`. Totu[i, o asemenea imagine este deosebit de concludent` pentru aflarea coordonatelor
mentalului [i mentalit`]ilor cronicarului respectiv \n raport cu diverse comunit`]i sociale str`ine [i
\ndep`rtate de el. Desigur, vom avea \n vedere c` acest cronicar exprim` mentalit`]ile colective [i
interesele poporului din care face parte, plas#ndu-se \n orizontul de interpretare al acestuia [i utiliz#nd
modelele culturale specifice lui. Mai mult, trebuie s` relief`m faptul c` "imaginea celuilalt st` la baza
exotismului \n care proiectarea aspira]iilor [i c`ut`rilor proprii este mai puternic` dec#t dorin]a de a
cunoa[te pe cel`lalt"
3
.
|n acela[i timp, \ntre punctul de proiectare a eului propriu [i identificarea unei alte prezen]e -
identificarea celuilalt - se \nscrie un amplu registru "pe care \l delimiteaz` mai ales emo]ia"
4
. Este vorba de
emo]ia "contagioas`" care determin` grupurile [i societ`]ile s` constate c` "\n cultura str`in` sunt semne
interesante, atr`g`toare, apoi c` aceste semne sunt chiar utile, \ntruc#t dau r`spuns unor \ntreb`ri, ba
chiar c` o serie de solu]ii din modelul str`in merit` adoptate"
5
. Aceast` constatare marcheaz`, de fapt,
"momentul \n care cel`lalt este descoperit"
6
.
Cu totul altfel se pune problema imagologiei structurate pe baza percep]iilor reciproce a unor ]`ri [i
popoare \nvecinate sau din acela[i spa]iu fizico-geografic continental sau zonal. Rela]iile dintre aceste
popoare \mbrac` rareori forma unor raporturi prietene[ti [i de bun` vecin`tate. Rela]iile dintre state [i etnii
sunt de obicei tensionate, determinate de interesele proprii sau interesele centrelor de putere ce se
manifest` \n diferitele etape ale istoriei. "Aceast` \ncordare continu` de ordin politico-militar condi]ioneaz`
1
Alexandru Du]u, Literatura comparat` [i istoria mentalit`]ilor, Bucure[ti, Editura Univers, 1982, p. 37
2
Adolf Armbruster, Imaginea rom#nilor la unguri [i poloni, \n "Na]ional [i universal \n istoria rom#nilor",
Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1998, p. 391-392
3
Alexandru Du]u, op. cit., p. 135
4
Ibidem
5
Ibidem
6
Ibidem
5
o imagine reciproc` negativ` care corespunde mentalului colectiv predominant la vecinii respectivi. "
1
Dar,
a[a cum demonstreaz` numeroasele izvoare istorice, o astfel de imagologie reciproc` este predominant
negativ` [i intolerant`. Ea se explic` prin deosebiri importante \n privin]a originii, limbii, confesiunii, religiei,
obiceiurilor [i moravurilor ce se manifest` la popoarele respective. De aici [i p#n` la demonizarea unor
\ntregi popula]ii nu este dec#t un singur pas. Luther King, \nver[unat adversar al otomanilor, "a asimilat
r`zboiul \mpotriva lor cu lupta \mpotriva demonilor, restituindu-ne foarte clar sentimentul propriu multor
contemporani ai s`i c` tr`iesc \ntr-o cetate asediat`"
2
.
Caracterul nefast al stereotipurilor [i reprezent`rilor eronate ce apar \n mentalul popoarelor [i
na]iunilor unele despre altele, a fost con[tientizat de c`tre omenire din ce \n ce mai mult. Ca urmare,
"Exist` \n toat` lumea un mare num`r de cercet`tori care consider` c` modelele de g#ndire care au
constituit un factor extrem de d`un`tor \ntr-un trecut nu prea \ndep`rtat … trebuie comb`tute printr-o
strategie pe termen lung, at#t pe plan na]ional, c#t [i interna]ional"
3
. Aceast` strategie pe termen lung
este nu numai necesar`, dar [i posibil` datorit` faptului c` "situa]iile conflictuale fiind induse mai \nt#i \n
mintea oamenilor, tot acolo trebuie luate, \n primul r#nd, m`surile de combatere a prejudec`]ilor
na]ionale, rasiale [i de alt` natur`. Sau, altfel spus, \nlocuirea acestora din urm` printr-o imagine obiectiv`,
nesupus` [i neinfluen]at` de fluctua]ii conjuncturale"
4
.
Pornind de la aceste considera]ii generale introductive, se poate afirma c` obiectul cursului
de"Imagologie istoric` [i comunicare interetnic`" este studiul imaginii sociale [i a imaginii de sine \n
procesul devenirii istorice, implicarea imaginii [i autoimaginii \n rela]iile dintre oameni, dintre oameni [i
institu]ii, \n rela]iile dintre institu]ii, \n rela]iile interetnice [i interconfesionale; studiul rolului simbolurilor [i
mentalit`]ilor \n cristalizarea imaginilor sociale.
2. NO}IUNI DE IMAGOLOGIE
Dup` cum decurge din parcurgerea faptului istoric, preocup`rile \n domeniul imagologiei nu sunt
deloc noi. Se poate chiar afirma c` aceste preocup`ri, mai mult sau mai pu]in con[tientizate, \nso]esc
istoria uman` \ncep#nd de la comunit`]ile arhaice.
Preocup`rile moderne cu privire la studiul imaginii celuilalt sunt, \ns`, de dat` recent`. Imagologia [i-
a omologat obiectul de studiu [i statutul de disciplin` social` autonom` \n cadrul Celui de-al XVI-lea
Congres Interna]ional de {tiin]e Istorice, din luna septembrie 1985, care s-a ]inut la Stuttgard. |n cadrul
congresului a func]ionat o subsec]ie prezidat` de cunoscuta savant` francez`, doamna Héléne Ahrweiller,
specialist` \n istoria Bizan]ului, care [i-a propus drept tem` de discu]ie imaginea celuilalt, considerat` nu
altceva dec#t obiectul de studiu al imagologiei.
Totu[i, ar trebui s` ne gr`bim a spune c` lucrurile ar fi cel pu]in nepermis simplificate dac` ne-am
opri la afirma]ia c` obiectul de studiu al imagologiei este imaginea celuilalt. Imaginea \n general [i
imaginea celuilalt \n special apar \ntr-un anumit mental, individual sau colectiv, pentru c` acest mental
absoarbe informa]ii despre realitatea \nconjur`toare [i, \n acest context, despre cel`lalt. Informa]iile
percepute din mediul social se prezint` sub forma unor mesaje, pentru c` aceste informa]ii sunt emise de
cel`lalt cel pu]in \n dou` situa]ii: ca urmare a manifest`rii existen]ei celuilalt [i ca urmare a afirma]iilor pe
care le exprim` cel`lalt despre el \nsu[i. Aceste mesaje sunt receptate de c`tre oameni, institu]ii, etnii \n
procesul comunic`rii, de aceea, putem afirma c` imaginea celuilalt se formeaz` \n procesul comunic`rii
dintre oameni, dintre oameni [i institu]ii, dintre institu]ii, dintre etnii. Explica]ia plauzibil` poate fi g`sit` cu
ajutorul modelelor psiholingvistice ale comunic`rii
5
, care vorbesc de o dubl` dimensiune a mesajului.
Astfel, din perspectiva acestor modele, mesajul este un element al circuitului informa]ional [i un
intermediar \ntre realitate [i imaginea acestei realit`]i (fig. 1). Apare aici ideea reprezent`rii simbolice, care
opereaz` cu distinc]ia \ntre realitate [i modul de transpunere a acesteia \n cuvinte [i imagini.
Pe baza aser]iunilor de mai sus putem afirma c`, de fapt, imagologia este disciplina social` care
studiaz` comunicarea prin imagini [i modul cum se cristalizeaz` aceste imagini \n mentalul individual [i
colectiv, \n func]ie de orizontul de interpretare a grupurilor umane pe timpul dezvolt`rii lor istorice.
1
Adolf Armbruster, op. cit., p. 392
2
Alexandru Du]u, op. cit., p. 144
3
Klaus Heitmann, Imaginea rom#nilor \n spa]iul lingvistic german, Bucure[ti, Editura Univers, 1991, p. 6
4
Ibidem
5
Ioan Dr`gan, Paradigme ale comunic`rii de mas`. Orizontul societ`]ii mediatice, partea I, Bucure[ti, Casa
de Editur` [i Pres` "{ansa" SRL, 1996, p. 17
6
REALITAT
E
REPREZENT~
RII
AXA COMUNIC~R
II
MESAJ
IMAGINE
EMI}~TOR RECEPTOR
AXA
Fig. 1 Modelul psiholingvistic al comunic`rii
Desigur, trebuie acceptat faptul c` cel care recep]ioneaz` mesaje despre "altul", poate recep]iona,
tot at#t de bine, mesaje despre el \nsu[i. Imaginile rezultate din acest proces, numite autoimagini sau
imagini de sine, joac` un rol important \n autovalorizarea popoarelor, comunit`]ilor etnice, institu]iilor [i
indivizilor.
Autoimaginile sau imaginile de sine se structureaz` la mai multe nivele de percep]ie
1
. Primul nivel
de percep]ie reliefeaz` imaginea instinctiv` arhetipal`
2
pe care o etnie o are, \n mod intuitiv, despre ea
\ns`[i. O asemenea imagine se oglinde[te \n proverbele tuturor popoarelor [i exprim` tr`s`turile dominante
autoatribuite [i autoasumate de c`tre acestea.
Al doilea nivel de percep]ie relev` autoimaginea preluat` de la str`ini [i \nsu[it` de-a lungul timpului,
p#n` la intrarea [i sedimentarea ei \n mentalul colectiv. Aceast` autoimagine este rezultatul contactelor
directe [i a convie]uirii popoarelor \n spa]ii fizico-geografice comune sau limitrofe [i ele reprezint`, de fapt,
adev`rate coduri de identificare, recunoa[tere [i cunoa[tere intuitiv`, transformate apoi \n coduri de
autoidentificare, autorecunoa[tere [i autocunoa[tere.
Al treilea nivel de precep]ie impune imaginea pe care un popor dore[te s` [i-o poat` f`uri despre
el \nsu[i, baz#ndu-se pe proiec]ia ideal` a tr`s`turilor considerate optime pentru realizarea profilului
prognozat al cet`]enilor proprii. O asemenea autoimagine ideal` este preluat` de [tiin]ele educa]iei [i
folosit` pe scar` larg` \n cadrul procesului educativ. Ea devine obiectiv al procesului de educa]ie na]ional`.
Imaginea despre propria fiin]are (autoimaginea) care se constituie \n interiorul unui grup social
cap`t` semnifica]ii deosebite at#t pentru func]ionarea colectivit`]ii respective c#t [i pentru rela]iile ei
externe: "Imaginea de sine a colectivit`]ii, creat` prin educa]ie, trebuie s` fie c#t mai obiectiv`; ea ne va
feri atunci de \ng#mfare [i [ovinism, c#t [i de sentimente de inferioritate [i umilin]`
""3
.
|n acest punct al demersului nostru se impune concluzia potrivit c`reia obiectul imagologiei
cuprinde [i studiul autoimaginilor grupurilor sociale \n raport cu autopercep]ia de sine [i cu sedimentarea \n
mentalul colectiv a imaginilor preluate de la vecini sau de la popoare mai \ndep`rtate geografic, dar foarte
prezente \n via]a comunit`]ii respective, prin leg`turi economice, politice, culturale [i de alt` natur`.
1
Dan L`z`rescu, Imagologia - o nou` disciplin` social` de grani]`, \n "Magazin istoric", nr. 4 (301), aprilie
1992, p. 56
2
Anthony Stevens, Jung, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1996, p. 56
3
V. Pavelescu, Perspective, Ia[i, 1943, p. 93, apud. Lumini]a Mihaela Iacob, Etnoimaginea - obiect de studiu
interdisciplinar. In: Revista de psihologie, tom 33, 1997, nr. 2, p. 160
7
3. NO}IUNI DE IMAGOLOGIE ISTORIC~
Imagologia istoric` studiaz` imaginile care s-au creat [i au func]ionat \n anumite epoci istorice. Ea
analizeaz` modul de proiectare, formare, cristalizare [i sedimentare a imaginii celuilalt [i autoimaginilor,
precum [i a imaginilor induse \n mod deliberat, urm#nd anumite modele sau strategii, pe baza izvoarelor
istorice. Imaginile constituite pe baza izvoarelor istorice au tr`s`turi [i caracteristici proprii care le
individualizeaz`: poart` amprenta orizontului de interpretare al epocii, a subiectivismului [i intereselor prin
care sunt percepute [i filtrate evenimentele; sunt puternic influen]ate de mentalit`]ile dominante \n epoc`;
imaginile au caracter global, general sau generalizat; chiar dac` sunt constituite din pu]ine elemente, din
lipsa izvoarelor istorice, imaginile devin globale, cu mare putere generalizatoare; structur#ndu-se \n primul
r#nd pe baza izvoarelor istorice, unele imagini sunt difuze, sau contradictorii, [i, de aceea, ele au relevan]`
sc`zut` \n analiza mentalului colectiv. Izvoarele imagologice scrise provin, \n principal, din cancelarii sau
celelalte medii cultivate ale epocii, din notele de c`l`torie [i din rapoartele diplomatice.
Dac` ne referim la izvoarele diplomatice - emise de laici sau clerici -, trebuie s` eviden]iem faptul c`
aici se concentreaz`, \n diferitele epoci istorice, principalele jocuri de culise, iar preceptele religioase, pe
baza c`rora erau judecate faptele [i persoanele, sunt de cele mai multe ori pu]in permisive, [i, de aceea,
ele constituie criterii de apreciere foarte severe. Doctrinele religioase opereaz` cu criterii de evaluare
bipolare, opuse - bine-r`u, moral-imoral, \n slujba lui Dumnezeu-\n slujba diavolului -, care sunt pu]in
flexibile [i impun evalu`ri tran[ante. Mai mult dec#t at#t, conceptele de bine-r`u au con]inuturi diferite \n
diferitele religii care s-au impus \n epoc`. Intervin, de asemenea, limitele de permisivitate ale diferitelor
perioade istorice. Ceea ce este de neacceptat pentru Evul Mediu poate fi acceptat [i chiar venerat \n
societ`]ile arhaice sau \n epoca modern`.
Cele ar`tate p#n` acum induc ideea de discontinuitate \n formarea, sedimentarea [i evolu]ia
imaginilor istorice. Totu[i, trebuie eviden]iat faptul c` imagologia istoric` consemneaz` [i numeroase
aspecte de continuitate. Ea aplic` imaginilor istorice acelea[i unit`]i de m`sur` ca [i imaginilor cotidiene sau
imaginilor \n general, dar aceste unit`]i de m`sur` sunt raportate la perioade istorice specifice. Deci,
continuitatea, \n planul mentalului colectiv, se cere a fi analizat` la nivelul valorilor perene, general
acceptate \n societ`]ile specifice.
Interp`trunderea trecutului cu viitorul se vede excelent \ntr-o analiz` aprofundat` a valorilor. Din
perspectiv` istoric`, valorile sunt ni[te scopuri subiective, \nso]ite de obicei de o cunoa[tere mai mult sau
mai pu]in dezvoltat` a mijloacelor de realizare a acestora, numite reguli de ac]iune. Valoarea constituie un
scop just, potrivit sau motivat, care indic` o orientare normativ`, axiologic`. Pentru interiorizarea valorilor [i
sedimentarea lor \n mentalul colectiv o importan]` deosebit` o au convingerile care intr` \n ansamblul
con[tiin]ei sociale, adic` convingerile comune pentru o comunitate uman` sau un grup social. Ele sunt
con[tientizate drept ceva comun de c`tre membrii colectivului, fiind premisele ac]iunilor comune petrecute
la scar` mare
1
.
Exist` perioade din via]a societ`]ilor c#nd valorile ce ghideaz` ac]iunile oamenilor se schimb` foarte
lent. De aceea, ele se constituie \n criterii de evaluare general umane [i general acceptate al c`ror con]inut
este acela[i, cu mici varia]ii, \n toate epocile istorice. Avem \n vedere valorile ce formeaz` dihotomii
\mpreun` cu opusul lor: bine-r`u, moral-imoral, ur#t-frumos, credincios-necredincios, sacru-profan, licit-
ilicit, divin-malefic etc. |n alte perioade, o mare importan]` cap`t` valorile care sunt din nou create [i
transformate, adic` cele care reies din dep`[irea sistemului vechi [i proiectarea unei st`ri viitoare
2
. Ce se
schimb` totu[i \n sfera valorilor de-a lungul istoriei? Se schimb` acele elemente care constituie filtrul
fiec`rei epoci, adic` cele care devin sisteme de referin]` specifice [i formeaz` orizontul de interpretare al
timpului respectiv: con]inutul valorilor, criteriile morale [i estetice, caracterul licit [i ilicit al activit`]ilor. De
exemplu, epoca timpurie a trebuit s` dispar`, cu at#t mai mult cu c#t argumentul fundamental despre
certitudinea [i existen]a lui Dumnezeu a \nceput s` se erodeze. Realitatea sociopolitic` aflat` \n
descompunere, amenin]a individul [i colectivit`]ile cu at#t mai mult cu c#t ierarhia se destr`ma, cu c#t
siguran]a se atrofia. Vechile structuri sociale au intrat \n destructurare [i o puternic` modificare a valorilor
s-a impus chiar din secolul premerg`tor Reformei
3
.
Pentru vechea societate "Siguran]a credin]ei a creat o lume a durabilit`]ii [i siguran]ei [i, chiar dac`
ea amenin]` s` sufoce totul, nu a fost contestat` de romani sau germani. Fiin]a [i con[tiin]a cre[tin` s-au
sim]it unite, protejate, libere, egale, solidare. Acest lucru este valabil [i pentru genera]iile vechi de evrei,
greci [i romani, ale c`ror idei au servit p#n` ast`zi drept piatra de temelie a unor noi sensuri [i valori de
via]`"
4
.
Alte exemple vor fi oferite pe parcursul studierii cursului, cu elemente specifice.
4. PRINCIPALELE CONCEPTE ALE IMAGOLOGIEI
1
Adrian Neculau, Gilles Ferreol, Psihologia schimb`rii, Ia[i, Editura Polirom, 1998, p. 234
2
Ibidem
3
Ibidem, p. 161-162
4
Ibidem, p. 162
8
ISTORICE
Imagologia istoric`, ca [i imagologia \n general, recurge la concepte [i no]iuni folosite de [tiin]ele
socio-umane care studiaz` imaginile sociale din diferite perspective. Principalele concepte ale imagologiei
istorice sunt: imaginea, imaginea de sine, mentalit`]ile, simbolurile, arhetipurile, stereotipurile, miturile.
Toate aceste concepte ne vorbesc despre mentalul individual [i colectiv din perspectiv` [tiin]ific`,
epistemologic`. Structurarea acestor concepte \n timp [i implicarea lor \n analiza diferitelor segmente ale
evolu]iei umanit`]ii ne permit sondarea \n profunzime a mentalului individual [i colectiv din perspectiv`
istoric`.
9
4.1. Imaginea social`
Problematica imaginii sociale este \nc` vag tratat` \n cadrul mai larg al problematicii
reprezent`rilor, matricelor culturale, con[tiin]ei colective etc. Abord`rile sunt numeroase [i cel pu]in par]ial
incompatibile din cauza faptului c` elabor`rile au fost realizate \n contexte teoretice \nguste, particulare,
specifice disciplinelor teoretice implicate. Se constat` lipsa de consens nu numai \ntre teoriile
antropologice, psihologice [i sociologice, ci [i \n interiorul diferitelor teorii din domeniile teoretice
men]ionate.
Consider`m utile c#teva ilustr`ri pentru a ob]ine informa]iile care s` ne permit` s` concluzion`m.
Conceptul de reprezentare social` a fost introdus de Durkheim. El a elaborat acest concept sub
denumirea de reprezentare colectiv`. |n accep]iunea sociologului francez reprezent`rile sociale constituie
o clas` foarte general` de fenomene psihice [i sociale, \nglob#nd [tiin]a, ideologia, miturile
1
. |n concep]ia
lui Durkheim, con[tiin]a colectiv`, care este difuz` [i independent` de condi]iile particulare ale indivizilor,
reune[te psihismele acestora \ntr-o reprezentare comun` tuturor membrilor unui grup social. Aceast`
reprezentare comun`, constituit` din ansamblul credin]elor [i sentimentelor membrilor unei societ`]i,
formeaz` un "sistem" determinant, care are via]a sa proprie. Con[tiin]a colectiv` se manifest` prin rituri,
institu]ii [i tradi]ii.
Reprezent`rile colective, \n aceast` concep]ie, sunt rezultatul ac]iunilor [i reac]iilor de schimb care
se produc \ntre con[tiin]ele elementare [i constituie o individualitate psihic` de un gen nou. Aceste
reprezent`ri sunt sociale, ca produse ale unor caracteristici comune unui grup de indivizi sau unei
societ`]i, [i sunt psihologice, \ntruc#t at#t percep]ia realit`]ii c#t [i organizarea g#ndirii sunt activit`]i pur
individuale.
Reprezent`rile colective, a[a cum sunt ele concepute de Durkheim, delimiteaz` aspectul individual
de cel social [i elementele perceptive de cele intelectuale: "Un om care nu ar g#ndi prin concepte nu ar fi
om; \ntruc#t, o dat` redus la simplele perceperi individuale, el nu ar fi o fiin]` social`, ci ar fi nediferen]iat
[i animal", "A g#ndi conceptual nu \nseamn` numai a izola [i grupa un ansamblu de caractere comune
unui anumit num`r de obiecte; \nseamn` a subsuma ceea ce este variabil la ceea ce este permanent,
individualul la social"
2
.
Durkheim nu a rezolvat problema reprezent`rilor sociale. El a analizat conceptul de reprezent`ri
colective [i l-a utilizat at#t c#t i-a permis demersul sociologic. Abordarea lui Durkheim este o abordare
static`, empirist`, care nu i-ar fi permis, \n nici un fel, s` rezolve satisf`c`tor aceast` problem`.
Serge Moscovici, \n lucrarea Fenomenul reprezent`rilor sociale, arat` c` Durkheim a afirmat
necesitatea ca reprezent`rile sociale s` fie studiate de c`tre psihologia social` [i nu de c`tre sociologie:
"C#t despre legile g#ndirii colective, ele sunt complet necunoscute. Psihologia social`, a c`rei sarcin` este
s` le defineasc`, nu este altceva dec#t un cuv#nt care descrie tot felul de generaliz`ri vagi, f`r` nici un
obiect clar asupra c`ruia s` se aplece. Ceea ce se cere este de a descoperi, compar#nd, miturile,
legendele, tradi]iile populare [i limbile, modul \n care reprezent`rile sociale se atrag [i se exclud reciproc,
fuzioneaz` [i se separ` etc.
3
"
Problematica reprezent`rilor sociale a fost studiat` de psihologi \n contexte teoretice deosebite;
am \n vedere \ndeosebi contextele desemnate prin distinc]iile uzuale dintre psihologia analitic`, psihologia
fenomenologic`, psihologia genetic`, neuropsihologia. De pild`, J. Piaget, corel#nd stadii epistemologice [i
psihologice, a reu[it s` argumenteze caracterul evolutiv al reprezent`rilor copilului asupra lumii. Filozoful [i
psihologul elve]ian a pus explicit problema structurii [i dinamicii interioare a reprezent`rilor, dezvolt#nd o
concep]ie constructivist` asupra lor. El a
1
E. Durkheim, Les formes élémentaires de la vie religieuse, Paris, Alcan, 1912, p. 626 - 627, apud. Serge
Moscovici, Psihologia social` sau ma[ina de fabricat zei, Ia[i, Editura Universit`]ii "Al.I.Cuza", 1994, p. 30
2
Ibidem
3
Serge Moscovici, Fenomenul reprezent`rilor sociale, \n "Psihologia c#mpului social: Reprezent`rile
sociale", coordonare [i prefa]`: prof. univ. dr. Adrian Neculau, Bucure[ti, Societatea {tiin]` & Tehnic` S.A.,
1995, p. 14
10
demonstrat, pe baza numeroaselor convorbiri [i experimente efectuate cu copii de diverse v#rste, c`
limbajul [i construc]iile lingvistice apar numai dup` v#rsta de un an [i jum`tate, dup` ce g#ndirea senzo-
motorie a progresat satisf`c`tor. |n cursul experien]ei copilului, se formeaz` scheme care se organizeaz`
f`c#nd posibil`, treptat, construirea structurilor complexe ale limbajului [i ale g#ndirii. Imaginile care
apar \n con[tiin]` implic` o activitate psihic` complex`, definit` ca o activitate cu caracter constructiv.
Percep]ia, g#ndirea, limbajul presupun un proces de sintez` [i construc]ie a datelor senzoriale, str#ns
legat de reac]iile [i ac]iunile concrete ale indivizilor asupra realit`]ii. Astfel, "pe m`sur` ce reprezent`rile
progreseaz`, distan]ele \ntre ele [i obiectul lor cresc, \n timp [i \n spa]iu, adic` seria ac]iunilor materiale
succesive, fiecare \ns` fiind momentan`, e completat` de ansambluri reprezentative, susceptibile de a
evoca \ntr-un tot cvasisimultan ac]iuni sau evenimente trecute ori viitoare, la fel ca pe cele prezente,
precum [i ac]iuni spa]ial \ndep`rtate, la fel ca pe cele apropiate"
1
.
Ca urmare a deschiderilor metodologice realizate de J. Piaget [i colaboratorii s`i, problematica
reprezent`rilor sociale este abordat` din ce \n ce mai mult \n termenii cercet`rii experimentale. Astfel de
cercet`ri au urmat, stimulate [i de Serge Moscovici dup` publicarea, \n 1961, a tezei sale de doctorat La
psychanalise, son image et son public, \n care \[i propunea redescoperirea, reformularea [i revalorizarea
conceptului de reprezentare colectiv` descoperit de Émile Durkheim.
|n ultimele decenii, reprezent`rile sociale sunt studiate - pe baza unor strategii minu]ios elaborate -
de centre de cercetare importante: grupul de psihosociologi de la Geneva (W. Doise, G. Mugny, F. Lorenzi -
Cioldi, A. Clemence); grupul de psihosociologi de la Aix-en-Provence (I.C. Abric, C. Flament, P. Moliner),
Laboratorul de psihologie social` de la École des Hautes Études en Sciences Sociales - Paris, condus de
Serge Moscovici.
Rezultatele ob]inute de c`tre aceste centre fac obiectul unor lucr`ri colective sau de sintez` [i \[i
g`sesc locul \n paginile unor reviste de prestigiu (Connexions, Cahiers Internationaux de Psychologie). |n
continuare vom ilustra c#teva dintre ele.
A[a cum am subliniat deja, Serge Moscovici a reactualizat conceptul de reprezentare colectiv`
propus de sociologul francez Émile Durkheim \n 1898, conferindu-i o nou` identitate. La el reprezent`rile
devin sociale pentru "c` suscit` o atitudine determinat`, o situare \n raport cu realitatea, un proces de
produc]ie, de formare a conduitelor [i de orientare a comunica]iilor sociale";
2
ele presupun raporturi
colective concrete, interac]iuni sociale, asocieri, polariz`ri, reprezint`, \n cele din urm`, un fenomen social.
|n concep]ia lui Moscovici, reprezent`rile sociale nu sunt doar produc]ii sau mecanisme cognitive.
Func]ionarea lor se alimenteaz` \n acela[i timp, din exterior [i interior, integr#nd socialul, manifest#ndu-se
drept construc]ii socio-cognitive. Ele integreaz` [i ira]ionalul, tolereaz` aparente contradic]ii, articuleaz`
logicul [i ilogicul. |n realitate, reprezent`rile sociale apar ca ansambluri bine organizate [i coerente, care
dirijeaz` discret presta]ia social` a indivizilor [i grupurilor sociale. Reprezent`rile sociale preiau norme,
modele, impregneaz` majoritatea raporturilor interpersonale, se alimenteaz` continuu din specificitatea
unei anumite societ`]i [i unei anumite culturi.
Specificul reprezent`rii sociale, \n compara]ie cu atitudinea, opinia, imaginea, este acela c` nu
opereaz` o ruptur` \ntre universul exterior [i universul interior al individului sau grupului. Obiectul este
\nscris \ntr-un context activ, \n mi[care; el este conceput de o colectivitate \n permanent` comunicare cu
contextul, ajust#ndu-[i comportamentul. Subiectul [i obiectul nu sunt distincte. Cu alte cuvinte, stimulul [i
r`spunsul sunt indisociabili, form#nd un ansamblu. Individul recunoa[te obiectul, \l reevalueaz`; obiectul nu
are valoare intrinsec`, exist#nd doar prin semnifica]ia pe care i-o d` individul (grupul) care-l pune \n
valoare.
Definirea reprezent`rii sociale subliniaz` aspectele sale importante. |n concep]ia lui J. C. Abric,
reprezentarea social` este o "viziune func]ionalist` asupra lumii ce permite individului sau grupului s` dea
un sens conduitelor, s` \n]eleag` realitatea prin propriul sistem de referin]`, deci s` se adapteze, s`-[i
defineasc` locul".
3
Pentru Serge Moscovici ea este "un sistem de valori, no]iuni, practici relative la obiecte,
aspecte sau dimensiuni ale mediului social ... instrument de orientare a percep]iei situa]iei",
4
iar \n viziunea
lui Doise [i Palmonari " o form` particular` de g#ndire simbolic`."
5
Punctul de vedere care se impune \n leg`tur` cu aceste defini]ii este c` reprezent`rile sociale ne
apar ca un "aparat evaluativ , o gril` de lectur` a realit`]ii, o situare \n lumea valorilor [i o interpretare
proprie dat` acestei lumi."
6
Privind organizarea intern` a reprezent`rii sociale, o importan]` deosebit` o au elabor`rile teoretice
ale lui Jean-Claude Abric. Pornind de la analiza lui Moscovici, Abric consider` nodul central ca fiind
1
Jean Piaget, Epistemologia genetic`, Cluj, Editura Dacia, 1973, p. 21
2
Serge Moscovici, La psychanalyse, son image et son public, Paris, PUF, 1976, p. 43
3
J.C. Abric, Représentations sociales et practiques, Paris, PUF, 1994, p. 51
4
Serge Moscovici, op. cit., p. 46
5
Doise, W., Palmonari, A., L'étude des représentations sociales, Neuchatel, Paris, Ed. Delachaux et Niestle,
1986, p. 92
6
Adrian Neculau, Reprezent`rile sociale - dezvolt`ri actuale, \n "Revista de cercet`ri sociale", nr. 4/1995, p.
118
11
elementul esen]ial al reprezent`rii. Caracteristicile lui principale sunt simplitatea, coeren]a [i concrete]ea:
"Nodul este deci simplu, concret, sub form` de imagine [i coerent, corespunz#nd sistemului de valori la
care se refer` individul, purt#nd pecetea culturii [i a normelor sociale ambiante. Nodul central are statut
de eviden]`, constituie fundamentul \n jurul c`ruia se va organiza reprezentarea, determin` semnifica]ia [i
organizarea intern` a reprezent`rii. Important` pentru nodul central este dimensiunea calitativ`, faptul c`
acest element d` sens ansamblului reprezent`rii."
1
Importan]a nodului central \n cadrul ansamblului reprezent`rii este dat` de func]iile sale: func]ia
generativ`, prin care nodul central devine elementul prin care se creeaz` sau se transform` semnifica]ia
altor elemente constitutive ale reprezent`rii - aceast` func]ie indic` modul \n care elementele reprezent`rii
prind un sens sau o valoare; func]ia organizatoric`, care eviden]iaz` c` nodul central determin` natura
liniilor care unesc \ntre ele elementele unei reprezent`ri, c` el este elementul unificator al reprezent`rii [i
se caracterizeaz` printr-o mare stabilitate, fiind foarte rezistent la schimb`ri.
2
Dac` nodul central este esen]ial normativ, sistemul periferic este mai degrab` func]ional. El
permite ancorarea reprezent`rii \n realitatea de moment. Acest sistem este mai suplu, mai flexibil,
constituie partea vie, mobil` a reprezent`rii, interfa]a \ntre nodul central [i situa]ia concret` \n care se
elaboreaz` reprezentarea. Elementele acestui sistem re]in [i selec]ioneaz` informa]iile, formuleaz`
evalu`ri, elaboreaz` stereotipuri [i credin]e. Ele \ndeplinesc func]iile de concretizare - exprim#nd prezentul,
experien]a subiec]ilor - [i de reglare [i adaptare a sistemului central la constr#ngerile [i caracteristicile
situa]iei concrete cu care se confrunt` grupul. Sistemul periferic are un rol esen]ial \n mecanismul defensiv,
protej#nd semnifica]ia nodului central al reprezent`rii, dar, \n acela[i timp, pun#nd mereu \n discu]ie
cauza nodului central, \n func]ie de noile informa]ii [i evenimente absorbite.
Elabor`rile teoretice analizate consider` c` imaginea este parte component` a reprezent`rii sociale,
elementul ei stabil (nodul central) [i, \mpreun` cu reprezentarea, corespunde sistemului de valori
compatibil culturii [i normelor sociale date. Ea se situeaz` \ntre concept [i percep]ie, contribuie la formarea
conduitelor [i la orientarea comunic`rilor sociale [i, mai ales, se elaboreaz` \n diverse modalit`]i de
comunicare: difuzarea, propagarea [i propaganda.
Comunicarea, care vehiculeaz` [i fasoneaz` reprezent`rile [i imaginile, are ca func]ie important`
reglarea raporturilor dintre actorii sociali. Reprezent`rile [i imaginile servesc la \ntre]inerea unor
raporturi \ntre grupuri, raporturi ce organizeaz` cognitiv mediul social, inclusiv evolu]ia lui.
Reprezent`rile [i imaginile sociale elabor#ndu-se prin [i \n raporturile de comunicare, se consider`
c` dinamica rela]iilor comunic`rii [i dinamica reprezent`rilor [i imaginilor sociale se intersecteaz` cu
procesele psihice ce intervin \n aceste fenomene. |mbinarea celor trei dinamici (comunicare, reprezent`ri-
imagine, procese psihice), \n accep]iunea paradigmelor psihosociale, constituie nodul defini]iei
reprezent`rilor [i imaginilor sociale: "sunt principii generatoare de lu`ri de pozi]ie ... legate de inser]ii
specifice ... ce organizeaz` procesele simbolice ce intervin \n raporturile sociale".
3
Desigur, aceste "principii generatoare de lu`ri de pozi]ie", care \n accep]iunea noastr` sunt
interpret`ri-cadru, pot fi implicite sau explicite, dar \n raporturile sociale sunt, \n primul r#nd, implicite.
Dup` cum se poate constata, concluziile teoretice oferite de Serge Moscovici, J.C. Abric, W. Doise
etc. se situeaz` tot \n cadrul concep]iei constructive. Echipele conduse de ace[ti psihosociologi au abordat
reprezent`rile sociale ca pe o problem` de cercetare [i nu ca pe o problem` de \nv`]`m#nt, academic`.
Conceptul de reprezentare social` [i problematica reprezent`rii sociale se g`sesc tratate [i \n alte
psihologii, dar nu ca tem` de cercetare, ci ca abord`ri de catedr` sau \n contextul \n care se concep
metodologii terapeutice. Avem \n vedere, de pild`, neuropsihologia [i fenomenologia.
Neuropsihologia se apropie de conceptul de imagine \n mod implicit, folosind conceptele: percep]ie,
opinie, atitudine, convingere, credin]e. Plec#nd de la ipoteza c` imaginea indivizilor despre un obiect social
este condi]ionat` de cunoa[terea acelui obiect social, dar [i de convingerile sau credin]ele lor, care se
realizeaz` \n m`sura \n care exist` confirm`ri practice, neuropsihologia se pronun]` asupra mecanismului
func]ional [i etapelor form`rii atitudinii [i convingerii. Se consider` c` elementul declan[ator al activit`]ii
psihice ce se soldeaz` cu o atitudine este un obiect sau o valoare social`. O atitudine \n]eleas`
ca "o construc]ie psihic` sintetic` ce reune[te elemente intelectuale, afective, volitive ... o modalitate
intern` de raportare la diferitele laturi ale vie]ii sociale, la al]ii, la sine, la activitate, [i de manifestare \n
comportament ... invariantul pe baza
c`ruia individul se orienteaz` selectiv, se autoregleaz` preferen]ial, se adapteaz` evolu#nd"
4
, se
poate constitui \n leg`tur` cu o idee, persoan`, situa]ie, teorie, norm`, ac]iune, institu]ie, program social,
proiect, produs, ideal etc.
1
J.C. Abric, L'organization interne des représentations sociales: systéme central et systéme peripherique,
\n C. Guimelli, "Représentations et transformation des représentations sociales", Neuchatel, Paris, Ed.
Delachaux et Niestle, 1994, p. 7
2
Ibidem
3
Willem Doise, Reprezent`rile sociale: defini]ia unui concept, \n "Psihologia c#mpului social: Reprezent`rile
sociale", Bucure[ti, Editura {tiin]` & Tehnic` S.A., 1995, p. 92
4
Mielu Zlate, Fundamentele psihologiei, Bucure[ti, Editura Hyperion XXI, 1994, p. 110
12
C#nd aceste atitudini "intr` \n concordan]` cu legile progresului, cu normele sociale, ele devin
valori"
1
[i exercit` un rol de orientare [i dinamizare a ac]iunii individului, \n virtutea faptului c` sistemul
atitudini-valori "odat` fixat ac]ioneaz` aproape automat, chiar la nivel subcon[tient".
2
La aceast`
component` esen]ial` \n determinarea comportamentului individului, grupului, organiza]iei se ajunge
printr-o succesiune de etape.
|n prima etap` a procesului, cunoa[terea obiectului social, individul ia cuno[tin]` de existen]a
obiectului social, \i cunoa[te con]inutul [i caracteristicile. Etapa este necesar`, dar insuficient`. F`r`
parcurgerea ei nu se poate ajunge la atitudine, dar, \n acela[i timp, simpla ei parcurgere nu duce automat
la atitudine.
A doua etap`, evaluarea obiectului social, este etapa-cheie a procesului de formare a atitudinii. |n
aceast` etap`, individul face o "c#nt`rire", o judecare [i apreciere valoric` a obiectului social intrat \n raza
de percep]ie pe baza unei grile proprii de receptare [i evaluare.
3
El pune "sub semnul \ntreb`rii unele
aspecte care intr` \n contradic]ie cu modul s`u de a fi, g#ndi, ac]iona, cu sistemul de idei [i concep]ii
formate p#n` la un moment dat; nevoia argument`rii afirma]iilor f`cute \l conduce pe individ la elaborarea
unor seturi sau sisteme de criterii apreciative, valorizatoare, fapt care \i permite intrarea treptat` \n lumea
valorilor; nevoia de \ndoial`, de incertitudine \l \mpinge pe individ la reevalu`ri [i descoperiri de fapte
[i rela]ii noi."
4
C#nt`rirea, judecarea, aprecierea valoric` se face de cele mai multe ori \n termeni bipolari,
de tipul plus-minus, bun-r`u, util-inutil, corect-incorect, adev`rat-fals, demn de \ncredere-nedemn de
\ncredere etc. |n cadrul acestei etape, \n psihic au loc procese de pendulare pe continuumul cuprins \ntre
cei doi poli ce definesc valoric obiectul social luat \n discu]ie.
Pe parcursul acestei permanente confrunt`ri \ntre argumente pentru aprecieri pozitive sau
negative, la un moment dat se poate ca la unul din polii aprecierii (plus sau minus) s` se adune mai multe
argumente [i mai puternice. |n acest moment individul d` un prim verdict valoric, ia o decizie de apreciere
a obiectului respectiv. Acest prim verdict valoric, \nc` instabil [i fragil, este opinia, "ca expresie verbal` a
atitudinii".
5
Dac` ulterior se ivesc argumente ra]ionale sau faptice, exemple [i situa]ii care s` contrazic`
opinia proasp`t format`, ea se va destr`ma u[or [i jocul argumentelor va re\ncepe [i va continua p#n`
c#nd o nou` acumulare a acestora sau un argument puternic va \nclina balan]a spre o nou` opinie. Dac`
\ns` realitatea, practica social` confirm`, sus]in opinia format`, aceasta se consolideaz`, se stabilizeaz` [i
devine convingere. Convingerea este, ca [i opinia, tot o apreciere valoric` a obiectului social; de data
aceasta \ns` ea este un verdict stabil, solid, greu reversibil [i mai ales "\mpinge" individul spre ac]iune,
ac]ioneaz` ca "motor" al conduitei individului.
|n m`sura \n care omul a ajuns la o convingere pozitiv` sau negativ` \n leg`tur` cu un obiect social,
aceasta determin` o atitudine fa]` de acel obiect. Pozi]ia atitudinal` se produce \n termeni de acceptare-
respingere fa]` de obiectul social luat \n discu]ie. Atitudinea presupune o orientare ac]ional`, spre
deosebire de opinie [i convingere care exprim` o orientare valoric`, apreciativ` fa]` de un obiect social, de
regul`, pozitiv`.
|n sf#r[it, atitudinea, odat` stabilizat` (atitudinea \n fapt), va fi sus]inut` [i exteriorizat` ori de c#te
ori individul se va confrunta cu situa]ii similare celei care a generat-o. Sus]inerea, exteriorizarea se poate
materializa \n plan verbal sau ac]ional sub forma perechilor de conduite: acord-dezacord; sus]inere-
respingere; \ncredere-ne\ncredere; ata[ament-lips` de ata[ament; identificare-deta[are etc.
|n aceast` schem` explicativ`, imaginea este termenul prin care se desemneaz` rezultatul
declan[`rii unor procese de evaluare \n structurile psihice ale individului, \ndreptate spre ob]inerea opiniilor
[i ulterior a convingerilor \n leg`tur` cu un obiect social. Se relev` c`, \n m`sura \n care se parcurg
etapele form`rii atitudinii [i se nasc produsele generate de ele - opinie, convingere, pozi]ie atitudinal` -,
imaginea ia na[tere numai [i numai \n structurile psihice ale individului, ale fiec`rui individ \n parte
6
ceea ce
se poate face din exteriorul individului, de c`tre orice instan]` care \[i propune influen]area, \n sens pozitiv
sau negativ, nu este un transfer de opinii, convingeri sau op]iuni atitudinale, ci stimularea, declan[area
[i, \n ultim` instan]`, generarea lor \n individ cu ajutorul singurului instrument de care se dispune \n acest
caz: argumentul.
Construc]iile teoretice oferite de neuropsihologie nu abordeaz` explicit conceptul de imagine. Din
schemele explicative men]ionate se poate deduce c` \n structurile psihice au loc procese care pun \n
mi[care mecanisme implicite ce fac s` se diferen]ieze sau s` se asemene opiniile [i convingerile
indivizilor, \n ultim` instan]` imaginea lor despre un anumit obiect social.
Teoriile fenomenologice despre om consider` c` experien]ele personale sunt cele care direc]ioneaz`
comportamentul indivizilor. De aceea, ele \[i focalizeaz` investigarea pe experien]a \n desf`[urare,
imediat`, tr`it` de oameni.
1
Ibidem, p. 111
2
Ibidem
3
I. Radu, [i al]ii, Introducere \n psihologia contemporan`, Bucure[ti, Editura "Sincron", 1991, p. 303
4
Mielu Zlate, op. cit., p. 126
5
I. Radu [i al]ii, op. cit., p. 327
6
Neculai B`lan, Condi]ionarea psihosocial` a comportamentului uman, \n "Psihologie [i pedagogie militar`",
Bucure[ti, Editura Militar`, 1992
13
Pentru fenomenologie, experien]a subiectiv` a omului poate s` coincid` sau nu cu realitatea
obiectiv`. Opozi]ia subiect-obiect este eliminat`, pentru c` obiectul cunoa[terii nu are sens dec#t \n
m`sura \n care este \n subiect. Obiectul este, \ntr-o asemenea concep]ie, obiect pentru con[tiin]` [i nu un
obiect \n sine, el apare ca obiect perceput sau g#ndit, memorat, imaginat.
1
A[a cum con[tiin]a este
totdeauna "con[tiin]a a ceva" [i obiectul este \ntotdeauna "obiect pentru con[tiin]`" iar \n afara acestei
corela]ii nu exist` nici con[tiin]`, nici obiect, ele apar ca dou` momente deosebite, dar inseparabile ale
rela]iei \n interiorul con[tiin]ei.
Subiectul este tema fundamental` a fenomenologiei; \n el se afl` sediul obiectivit`]ii. Obiectivitatea
[i valabilitatea, cu sediul \n domeniul con[tiin]ei, nu mai sunt \n]elese \n sensul coresponden]ei cu obiectul
exterior, ci al modului absolut de a fi dat al con[tiin]ei. Orientarea spre obiect este vizarea unui obiect
constituit \n [i de con[tiin]`.
Carl Gustav Jung
2
arat` c` intui]ia este o func]ie psihic` fundamental` care produce percep]ii pe cale
incon[tient`, este un mod de sesizare instinctiv` a oric`rui con]inut. Intui]ia apare, \n acest caz, ca o
func]ie de percep]ie ira]ional` ( nu \n sens de "contra ra]iunii", ci \n sensul exterior ra]iunii, care nu poate fi
fundamentat ra]ional). |n concep]ia lui Jung, intui]ia constituie matricea din care se dezvolt` g#ndirea [i
sentimentul ca func]ii ra]ionale. Ea este o func]ie ira]ional`, de[i multe intui]ii se pot descompune
ulterior \n componentele lor, modul \n care au ap`rut put#nd fi adus astfel \n acord cu legile ra]iunii.
|nc` \naintea lui Jung, Henri Bergson
3
a insistat asupra rupturii dintre inteligen]` [i intui]ie. Lui \i
revine meritul de a fi subliniat c`, pentru crea]ie, nu sunt suficiente mecanismele logice, construc]iile strict
ra]ionale, ci trebuie avute \n vedere [i momente de intui]ie. Dup` Bergson, pe l#ng` logic` d`inuie o zon`
de cea]`, o zon` \nvolburat` \n care se g`sesc for]e capabile s` completeze nucleul str`lucitor al ra]iunii;
intui]ia bergsonian` reprezint` o capacitate ira]ional` de a sesiza nemijlocit esen]a proceselor vitale. |n
intui]ie este dep`[it` sciziunea subiect-obiect: subiectul cunoa[terii se identific` cu obiectul de cunoscut.
George A. Kelly, fenomenolog care se deta[eaz` de psihologia analitic`, argumenteaz` pe larg teoria
constructului personal.
4
El conchide c` omul \[i construie[te un model reprezenta]ional asupra lumii, care \i
permite s`-i dea
acesteia un anumit sens, permi]#ndu-i, totodat`, s`-[i alc`tuiasc` o hart` a traseului comportamental \n
rela]ie cu mediul, modul de utilizare a acestui sistem constituind o caracteristic` proprie individului
respectiv. Kelly presupune c` interpret`rile date lumii au pentru oameni existen]` ca [i existen]a fizic`; ca
urmare, ele pot fi studiate sistematic.
De[i Lucian Blaga se situeaz` critic \n raport cu fenomenologia [i morfologia culturii, influen]a
acestora \n opera sa este considerabil`. Potrivit concep]iei filozofului rom#n, omul poate accede la taine,
la mistere, pentru c` este o fiin]` cultural`, iar cultura sa este "existen]a \ntru mister [i pentru relevare."
5
Blaga pune accent pe ideea de incon[tient, definit ca "o realitate psihic` ampl`, cu structuri, de o dinamic`
[i cu ini]iative proprii", "\nzestrat cu un miez substan]ial, organizat dup` legi imanente."
6
Incon[tientul este
investit de Blaga cu "func]ii suverane", ordine [i "echilibru l`untric". El are caracter "cosmic", iar nu
"haotic", fiindu-[i sie[i suficient. Incon[tientul este, de asemenea, \nzestrat cu func]ie cognitiv`, izvorul lui
de alimentare situ#ndu-se \n afara con[tiin]ei. Prin incon[tient con[tiin]a cap`t` "plasticitate", nuan]e,
nelini[te, deci "perspectiv`, caracter [i profil multidimensional."
Stilul, ca tr`s`tur` esen]ial` a culturii, este la Blaga rezultatul incon[tientului. Factorii stilului sunt:
orizontul spa]ial [i orizontul temporal al incon[tientului; accentul axiologic; atitudinea anabasic`,
catabasic` (sau neutr`) [i n`zuin]a formativ`. Ansamblul acestor factori, varietatea sau posibilitatea lor de
combinare, determin` matricea stilistic` a unei colectivit`]i, impun#ndu-se, din incon[tient, crea]iei [i
vie]ii. Odat` stabilit`, matricea stilistic` r`m#ne neschimbat` la interven]iile con[tiin]ei. Ca [i incon[tientul,
ea devine "conservatoare".
7
Concluzion#nd, putem spune c` teoriile fenomenologice iau \n considerare procesele psihice
necon[tientizate, care relev` mecanisme mai complicate de formare a reprezent`rilor [i imaginilor.
Adopt#nd ca interpret`ri-cadru astfel de teorii, rezult` c` imaginile se construiesc \n interiorul unor
procese ce r`m#n necon[tientizate [i se actualizeaz` la solicitarea mediului \n modalit`]i care r`m#n
inaccesibile introspec]iei.
Termenii cu relevan]` pentru demersul nostru utiliza]i de teoriile fenomenologice sunt: afirmarea
sinelui, sinele actual [i sinele ideal, constructe, predic]ii.
8

Sinele desemneaz` caracterul organizat [i consistent al tuturor percep]iilor pe care oamenii le au
despre ei \n[i[i, despre lume [i valorile sau atitudinile pe care [i le formeaz` \n urma acestor percep]ii.
1
Edmund Husserl, Medita]ii carteziene, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1984
2
Carl Gustav Jung, Puterea sufletului (antologie) - A doua parte, Bucure[ti, Editura Anima, 1994, p. 179-180
3
Henri Bergson, Energia spiritual`, Bucure[ti, Editura Antet, 1994
4
George A. Kelly, The Psychology of Personal Construct, New York, Norton, 1995
5
Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucure[ti, Editura pentru Literatur` Universal`, 1969, p. 388
6
Ibidem, p. 340
7
Ibidem, p. 344
8
Edmund Husserl, Medita]ii carteziene, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1984, p.48-56 [i A. George Kelly, The
Psychology of Personal Construct, New York, Norton, 1995
14
Sinele actual se refer` la perceperea concret` a sinelui, iar sinele ideal concretizeaz` dezirabilul
despre sine [i despre lume. Tendin]a de afirmare ghideaz` oamenii spre manifest`ri pozitive [i s`n`toase,
nu spre manifest`ri negative [i nes`n`toase. Deci, tendin]a de afirmare a sinelui este una selectiv` [i
direc]ionat`, este o tendin]` constructiv`.
Constructele sunt criterii care intervin \n interpret`ri [i care fac posibile evalu`rile. Aceste constructe
nu sunt abstrac]ii dependente de realit`]i, ci emergen]e din interiorul persoanei. Ilustrate de capacitatea
oamenilor de a face aprecieri, ele sunt bipolare [i dihotomice: just-injust, bine-r`u, flexibil-dogmatic,
\ncredere-ne\ncredere etc. De[i constructele folosesc termeni de larg` circula]ie, ele au interpret`ri ce
individualizeaz` oamenii. De pild`, to]i oamenii folosesc termenii bine [i r`u, dar fiecare le acord`
interpret`ri particularizate.
Predictibilitatea func]ioneaz`, potrivit acestor teorii, ca un criteriu de validare a constructelor, ea
indic` eficien]a predic]iilor. Oamenii re]in constructele care fac posibile predic]ii reu[ite [i modific` acele
constructe care se dovedesc a fi ineficiente. Deci, schema explicativ` oferit` de teoriile fenomenologice
consider` c` exist` mecanisme interne care determin` formarea [i cristalizarea imaginilor oamenilor
despre ei \n[i[i [i despre lumea \n care tr`iesc. Aceste imagini sunt sugerate de existen]a criteriilor care fac
posibile evalu`rile.
Referirile anterioare, de[i nu epuizeaz` problematica, le consider`m suficiente pentru a concluziona.
Ele dezv`luie coexisten]a mai multor interpret`ri. Dac` "imaginile sociale" [i "reprezent`rile" nu au
c`p`tat \nc` \n cercetarea psihologic` interpret`ri univoce, explica]ia trebuie s` o c`ut`m \n situa]ia
epistemologic` a psihologiei. Conceptul de reprezentare a evoluat de la conceptul de reprezentare
colectiv` (Durkheim) la conceptul de reprezentare social` (Moscovici) [i este folosit \n abord`ri care nu
sunt similare. |n fiecare interpretare se opereaz` cu grupuri de concepte c`rora autorii le dau interpret`ri
diferite [i pe care le pun \n rela]ie \n modalit`]i care nu fac posibil` \mbinarea teoriilor. Se deta[eaz`
abord`rile de psihologie social` care se situeaz` pe pozi]ii constructiviste.
|n studiile consacrate gestion`rii imaginilor prin intermediul speciali[tilor \n rela]ii publice s-au
promovat interpret`ri care fac posibile diagnoze. Dar, \n astfel de studii, imaginile sociale sunt
interpretate \n modalit`]i care nu expliciteaz` interpretarea dat` procesorilor de informa]ii. Imaginile sunt
considerate expresii sintetice ale reprezent`rilor oamenilor, iar reprezent`rile sunt definite ca interpret`ri
ce nu pot fi explicitate; ele se dezv`luie prin manifest`rile oamenilor. Cuvintele cheie sunt: opinii, atitudini,
credin]e, convingeri. De regul`, pentru a se pronun]a asupra imaginii sociale a unei organiza]ii se studiaz`
opinii ale oamenilor [i rezultatele se consider` relevante pentru reprezent`rile lor. Investiga]iile sunt de tip
statistic: se realizeaz` e[antioane pe popula]iile care prezint` interes [i se chestioneaz` opiniile despre
aspecte ce se consider` a fi relevante. Prin analiz` statistic` se ob]in interpret`ri despre opinii [i se fac
deduc]ii cu referire la "caracteristicile imaginilor." |n aceast` accep]iune, imaginile pot fi focalizate,
dispersate, diversificate, mai pu]in diversificate, distincte, neclare, ambigui, bipolare etc.
Concep]ia procesual organic`. |n concep]ia procesual-organic`
1
, orice proces este unul
informa]ional-energetic [i, ca urmare, orice organizare este produsul, expresia [i sursa unor procese
informa]ional-energetice.
Afirma]ia este valabil` [i pentru oameni [i pentru organiz`rile sociale. Oamenii sunt cei ce genereaz`
[i \ntre]in socio-organiz`ri, iar ele, la r#ndul lor, \ndeosebi prin socio-interpretorii ce le sus]in, normeaz` [i
motiveaz` oamenii, procesorii lor de informa]ii.
|n acest context interpretativ, organiza]iile sunt "socio-organiz`ri par]ial explicite ce se
specializeaz` \n interiorul socio-organiz`rilor specializate, \n func]ie de caracteristicile acestora, pentru a
satisface anumite necesit`]i con[tientizate ca nevoi."
2
Organiza]ia este un socio-interpretor specializat care proceseaz` informa]ia folosind criterii [i reguli
incluse \n normele explicite, \n simbolurile organiza]iei, \n caracteristicile limbajelor [i \n competen]ele
oamenilor ce le \ntre]in func]ionarea. Pentru a \n]elege posibilitatea constituirii organiza]iilor trebuie s`
accept`m posibilitatea specializ`rii oamenilor; organiza]ia func]ioneaz` prin intermediul oamenilor care
o \ntre]in [i care se constituie \n componente specializate ale acestui socio-interpretor, folosind, \n acest
scop, interpretorii lor specializa]i. Accept#nd interpretarea structural-func]ionalist`, se poate afirma c`
oamenii de]in anumite statusuri [i, ca urmare, joac` anumite roluri. C#nd \[i \ndeplinesc rolurile, oamenii
devin o component` a socio-interpretorilor, produc#nd reprezent`ri [i imagini care sunt reprezent`ri [i
imagini promovate de organiza]ie.
Pentru o \n]elegere mai detaliat` a problematicii se impun referiri la procesorii de informa]ii proprii
oamenilor. |n interpretarea procesual-organic`, oamenii
3
dispun de bioprocesori [i interpretori. Prin
bioprocesori oamenii apar]in bioorganiz`rii; ei sunt cei care controleaz` procesele ce \ntre]in organismul [i
interfa]a lui cu existen]a \nglobant`. Interpretorii fac posibil` socializarea, transform` individul \n om; ei se
constituie prelu#nd [i proces#nd informa]ia furnizat` de bioprocesori, apoi se diferen]iaz` [i autonomizeaz`
din ce \n ce mai mult, de[i interac]iunile dintre bioprocesori [i interpretori sunt tot mai diversificate.
1
Lucian Culda, Procesualitatea social`, Bucure[ti, Editura Licorna, 1994
2
Lucian Culda, Emergen]a [i reproducerea na]iunilor, Bucure[ti, Editura Licorna, 1996, p. 89
3
Lucian Culda, Devenirea oamenilor \n procesualitatea social`, Bucure[ti, Editura Licorna, 1998
15
Distingem cinci tipuri de interpretori, din care rezult` totalitatea modalit`]ilor de raportare a
oamenilor la procesualitatea social`: a) interpretori biofunc]ionali, care sus]in func]ionarea biologic` [i
satisfac nevoi ale organismului; b) interpretori specializa]i social (profesionali), care asigur` competen]ele
profesionale [i, ca urmare, capacitatea de a func]iona \n cadrul organiza]iei; c) interpretori socio-
integratori, care dau oamenilor capacitatea de a se localiza \n mediul social concret; d) interpretori
selfinterogatori, care permit oamenilor s` ias` din situa]ia particular` (din realii \n care tr`iesc [i care sunt
doar secven]e ale existen]ei lor) [i s` mediteze asupra situa]iei omului \n lume, la posibilitatea fiin]`rii
sale, la sensurile ce se pot da fiin]`rii sale \n cosmos, biosfer` sau societate; e) interpretori interogativi de
tip conceptual, prin intermediul c`rora oamenii devin capabili s` interogheze (s` cerceteze) existen]a \n
sine (manifest`rile ei abiotice, biotice [i sociale).
Din aceste aser]iuni, rezult` c` oamenii fiin]eaz` \n organiza]ii, dar capacitatea lor de a procesa
informa]ie nu se reduce la cea a interpretorilor specializa]i social. Ca urmare, oamenii [i orice organiza]ie
emit semnale \n mediul lor extern care influen]eaz` \n mare m`sur` at#t obiectivele [i activit`]ile, c#t [i
modalit`]ile de structurare. Semnalele emise decurg din faptul c` organiza]ia este expresia unor procese
inevitabil eterogene [i din faptul c` ea este surs` de procese informa]ionale.
C#nd organiza]ia se manifest` ca expresie a unor procese, se poate constata c` semnalele emise \n
mediu sunt rezultatul func]ionalit`]ii acesteia. Semnalele con]in informa]ii relevante despre starea de
func]ionare a organiza]iei [i despre calitatea (m`sura) realiz`rii func]iilor specifice, at#t \n fiecare
moment \n parte, c#t [i \n totalitatea timpului de existen]` a organiza]iei; sunt semnalele emise de
organiza]ie, expresia manifest`rilor din interiorul ei, a tensiunilor [i evolu]iilor interne.
C#nd analiz`m organiza]ia ca surs` de procese informa]ionale, constat`m c` ea poate s` \[i propun`
s` emit` anumite semnale \n mediu, cu scopul de a-l schimba [i modela, de a-l face mai pu]in ostil [i de a
ob]ine o anumit` decizie de certitudine din partea mediului.
Semnalele emise de organiza]ie nu se reduc \ns` la cele emise deliberat, ele cuprind \ndeosebi
informa]ii implicite. De cele mai multe ori [i informa]iile explicite cuprind mesaje implicite. Procesarea
informa]iilor \n organiza]ie este una complicat` [i inevitabil netransparent` [i pentru c` \n emisia [i recep]ia
semnalelor organiza]iei sunt implica]i oameni, iar ei func]ioneaz` ca expresii [i produse ale unor
conexiuni \ntre bioprocesori [i interpretori, \n modalit`]i care decurg din capacitatea lor de procesare a
informa]iilor.
1
A[adar, oamenii, activi \n organiza]ii, nu sunt reductibili la interpret`rile profesionale, ei sunt
rezultatul unor conexiuni dintre proces`ri bioinforma]ionale [i interpret`ri care se produc pe fondul [i prin
intermediul unor procese de natur` energetic`, procese concretizate \ndeosebi \n ac]iuni. "Omul este
produsul [i expresia unor procese informa]ional - energetice de natur` biotic` [i social`."
2
A[adar, pentru
a studia reprezent`rile [i imaginile produse de organiza]ii, trebuie s` lu`m \n considerare oamenii \n
ansamblul posibilit`]ilor lor informa]ionale.
Oamenii realizeaz` proces`ri bioinforma]ionale \n dou` modalit`]i: ca proces`ri expresive, care
exteriorizeaz`, exprim` st`ri, reac]ii \n anumite genuri de situa]ii [i ca proces`ri opera]ionale, care
orienteaz` organismul \n mediul exterior lui pentru satisfacerea anumitor nevoi proprii (nevoia de hran`, de
ad`post etc.)
3
sau ale socio-organiz`rilor care-i \nglobeaz` func]ional.
Bioproces`rile de tip expresiv sunt cele care fac posibile manifest`rile interpretative sub forma
simboliz`rilor. Astfel, procesarea simbolic` func]ioneaz` deoarece bioprocesarea furnizeaz` \ndeosebi
semnale-imagini, iar propriet`]ile imaginilor sunt cele care fac posibile simboliz`rile, ca prime modalit`]i
posibile de interpret`ri.
Simbolizarea este un proces generator de informa]ii care se obiectiveaz` sub forma unor simboluri,
adic` a unor semne ce exprim` un set de valen]e interpretative. Ea nu opereaz` cu semne pentru a
desemna o anume interpretare, cum procedeaz` interpretarea analitic`, ea utilizeaz` semne pentru a
exprima valen]e interpretative, fascicole de interpret`ri posibile \n raport cu un procesor.
Simbolizarea se constituie [i func]ioneaz` efectiv \n modalit`]i ce decurg din experien]a oamenilor \n
comun \n anumite spa]ii geofizice, din posibilitatea lor de a interpreta [i din propriet`]ile pe care via]a \n
comun le induce organiz`rilor sociale.
4

Pot face obiectul simboliz`rii [i, implicit, al comunic`rii simbolice informa]ii oferite de bioprocesori
despre st`rile lor (st`ri suflete[ti: bucurie, triste]e, speran]e etc.); informa]ii despre produse ale
bioprocesorilor (codific`ri referitoare la culori, forme, obiecte, situa]ii, ac]iuni); informa]ii despre oameni,
produse de bioprocesori [i interpretori (starea de s`n`tate sau boal`, comportare moral` sau imoral`, curaj
sau la[itate etc.); informa]ii despre aspecte ale fiin]`rii furnizate de bioprocesori [i supuse interpret`rilor,
1
Lucian Culda, Procesualitatea social`, Bucure[ti, Editura Licorna, 1994, p. 47, 49-61; 67-71
2
Lucian Culda, Critica psihologiilor. Posibilii oamenilor \n procesualitatea social`, Bucure[ti, Editura
Licorna, 1995, p. 47
3
Lucian Culda, Procesualitatea social`, Bucure[ti, Editura Licorna, 1994, p. 47
4
Lucian Culda, Critica psihologiilor. Posibilii oamenilor \n procesualitatea social`, Bucure[ti, Editura
Licorna, 1995, p. 88
16
\ndeosebi informa]ii relevante pentru via]a oamenilor (moartea, via]a, evolu]ii geo-climatice etc.); aspecte
care se refer` la rela]iile ce devin posibile \ntre oameni ca urmare a propriet`]ilor lor informa]ionale
(informa]iile ce se concretizeaz` \n evalu`ri: succes, \nfr#ngere, prietenie, \ncredere etc.).
1
Simbolizarea figurativ` este prima modalitate de a comunica specific` oamenilor. Ea reu[e[te s`
fac` din hominizi oameni \n cadrul organiz`rilor sociale, s` genereze statusuri [i roluri sociale [i condi]ii
favorabile apari]iei capacit`]ii analitice de procesare a informa]iei. Interpretarea analitic` devine posibil`
c#nd procesarea simbolic` produce simboluri din care se pot decupa "planuri de referin]`" cu privire la
aspecte ce se pot opera]ionaliza.
2
Procesarea analitic`, prin care sunt posibile calculele, model`rile, simul`rile de situa]ii, proiec]ia de
ac]iune, nu poate singur` s` satisfac` nevoile de procesare social` a informa]iei; ea este dependent` de cea
simbolic`. Realitatea fiind contradictorie nu poate fi exprimat` \n totalitatea ei analitic, de aceea este
nevoie de "puterea [i misiunea imaginilor de a dezv`lui tot ce r`m#ne refractar conceptului."
3
|n func]ie de natura semnelor utilizate \n interpret`ri, se disting trei tipuri de interpretori:
interpretori figurativi - cei care utilizeaz` ca semne preponderent imagini; interpretori verbali - care
utilizeaz` ca semne grupuri de sunete articulate; interpretori armonici - cei care utilizeaz` ca semne
armonii sonore.
Reprezent`rile cap`t` alt` interpretare dec#t cea conturat` \n psihologii. {i bioprocesorii [i
interpretorii dispun de memorii \n care re]in rezultate ale proces`rilor realizate. |n cazul interpretorilor, ca
urmare a capacit`]ii de a realiza con[tientiz`ri, este legitim` distinc]ia \ntre proces`ri ce preced
con[tientiz`rile [i cele care devin posibile folosind produse ale lu`rilor la cuno[tin]`. Proces`rile ce preced [i
fac posibile con[tientiz`rile sau pot fi explicitate r`m#n necon[tientizate. Sunt numeroase indicii c` unele
dintre ele, memorate, devin interpret`ri-cadru pentru proces`rile ulterioare, le pot activa sau orienta, sunt
implicate \n direc]ionarea manifest`rilor oamenilor. Astfel de interpret`ri-cadru ce r`m#n implicite \n
interpretori sunt numite reprezent`ri \n modelul procesual-organic al omului. |n acest cadru, imaginile
oamenilor sunt interpret`ri-cadru derivate din reprezent`ri, care exprim` sintetic interpret`ri mai
cuprinz`toare.
Dac` se face distinc]ie \ntre interpretorii figurativi, verbali [i armonici, se poate constata c` omul
poate s` opereze cu cele trei tipuri de reprezent`ri. Reprezentarea, \n concep]ia procesual-organic`, poate
fi o modalitate figurativ` de procesare, uneori tradus` \n cuvinte, dar poate fi [i expresia modalit`]ilor
verbale [i armonice de procesare a informa]iilor.
Este necesar s` facem distinc]ie \ntre reprezentare, ca interpretare-cadru implicat` \n cadrul
proces`rii figurative, verbale [i armonice [i modalit`]ile \n care ele condi]ioneaz` comportamentul
oamenilor. Reprezent`rile pot s` produc` opinii, atitudini, convingeri, credin]e, \n ultim` instan]`, ac]iuni.
A[adar, interpret`m reprezent`rile ca produse ale proceselor care preced con[tientiz`rile [i r`m#n
netransparente. Omul proceseaz` o reprezentare [i o exprim` figurativ (tablou, statuie, dar [i prin gesturi,
mimic`, modalitatea de a se \mbr`ca etc.) [i muzical (compozi]ii muzicale etc.), dar el nu poate explica de
ce o exprim` astfel, deoarece nu tot ce se proceseaz` se [i con[tientizeaz`.
{i distinc]ia \ntre cele cinci genuri de interpretori indic` posibilitatea ca ei s` se diferen]ieze. Este
plauzibil`, a[adar, presupunerea c` oamenii pot opera cu reprezent`ri biofunc]ionale, profesionale, socio-
integratoare, selfinterogatoare [i interogatoare. Se ob]in astfel repere pentru a face supozi]ii referitoare la
conexiunile dintre reprezent`rile ce apar]in unui gen sau altul de interpretori.
Concep]ia procesual-organic` distinge \ntre existen]i \n sine [i interpret`rile ce li se dau,
perceptibile ca existen]i pentru noi. Ceea ce interog`m noi nu este obiectul \n sine, ci "obiectul pentru
noi", adic` obiectul \n sine \n modalitatea \n care \l putem recepta. |ntre obiectul \n sine [i obiectul pentru
noi se plaseaz` interpretarea-cadru: acele interpret`ri care servesc ca sisteme de referin]` pentru
producerea con[tientiz`rilor. Interpret`rile-cadru pot fi at#t construc]ii pu]in elaborate, c#t [i construc]ii
care au rezultat din elabor`ri complexe.
4
Potrivit concep]iei procesual-organice, pentru a procesa informa]ie interpretorii au nevoie de trei
elemente: criterii, reguli [i informa]ie procesat` [i stocat` \n memorie folosind diverse semne-suport
(figurative, verbale sau armonice-sonore).
5
Criteriile [i regulile apar \n condi]ii diferite, de aceea trebuie s`
distingem \ntre criterii [i reguli care se formeaz` \n interpretori [i r`m#n neexplicitate (implicite) [i criterii
[i reguli care apar explicit \n teorii, doctrine, ideologii etc. Criteriile, regulile [i informa]ia stocat` devin
interpret`ri-cadru implicite sau explicite pentru noile proces`ri. |n raport cu aceste considera]ii, paradigma
procesual-organic` define[te imaginea ca interpretare-cadru implicit`, acea interpretare-cadru care se
formeaz` de la sine, prin proces`ri care r`m#n necon[tientizate [i care se exprim` sub forma opiniilor,
atitudinilor, convingerilor, credin]elor, mentalit`]ilor sau simbolurilor socio-culturale.
1
Ibidem, p. 91
2
Ibidem, p. 92
3
Mircea Eliade, Imagini [i simboluri, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1994, p. 17
4
Lucian Culda, Procesualitatea social`, Bucure[ti, Editura Licorna, 1994, p. 33
5
Ibidem, p. 67
17
Interpret`rile-cadru implicite sunt de natur` simbolic` sau analitic` [i pot fi produse de interpretori
figurativi, verbali [i armonici. Ca urmare, imaginea este de natur` simbolic` sau analitic`.
Unele dintre simboluri devin interpret`ri-cadru ale unor comunit`]i. Acestea func]ioneaz` ca imagini
sociale \n reglarea comportamentelor.
|n producerea imaginii, func]ionarea implicit` a interpretorilor conexa]i cu bioprocesorii este
determinant`, pentru c` bioprocesorii sunt implica]i direct \n blocarea sau activarea criteriilor care
func]ioneaz` ca imagini. |n acest mecanism, bioprocesorii realizeaz` procesarea informa]iei din care rezult`
reac]ii afective cu rol activ asupra interpretorilor [i interpret`rilor produse de acestea.
Pentru nuan]area conceptului de imagine \n cadrul paradigmei procesual-organice mai sunt
necesare preciz`rile:
- c#nd ne referim la existen]` o facem indirect, folosind reprezent`ri care constituie "existen]a
pentru noi";
- realitatea este o secven]` din existen]`, acea secven]` care actualizeaz` unul din posibilii
secven]ei anterioare;
- realitatea pentru noi este o reprezentare despre o secven]` din existen]` pentru care noi de]inem
informa]ii codificate de bioprocesorii [i interpretorii no[tri, deci o reprezentare care este produsul [i
expresia conexiunilor insuficient \n]elese dintre bioprocesori [i interpretori, \n care intervin [i interpret`ri-
cadru (imagini) constituite anterior \n modalit`]i pe care nu le con[tientiz`m;
- reprezentarea constituindu-se prin folosirea unor imagini anterioare existente (stocate) \n
memorie, nu este simpl` percep]ie, ci produsul [i expresia unor proces`ri complexe, doar par]ial controlate
prin opera]ii deliberate;
- reprezent`rile stocate \n memorie devin sistem de referin]`, devin realitate obiectiv` pentru om,
deci pot s` func]ioneze ca imagini, ca realit`]i pentru procesorii de informa]ie; datorit` acestor procese,
exist` imagini acceptate cu certitudine, dar [i imagini neacceptate;
- \n m`sura \n care oamenii se situeaz` \ntr-un univers informa]ional care nu le permite s`
disting` \ntre existen]`, realitate [i realii-pentru-ei, ei adopt` atitudini dogmatice, consider` realii-pentru-ei
(imaginile lor despre realitate) ca fiind realitatea \n sine;
- \n procesualitatea social` apar presiuni asupra imaginilor care ac]ioneaz` \n sensul schimb`rii lor;
- c#nd un individ sau un grup [i-a modificat imaginile considerate ca realitate (sistemul de
referin]`), \[i schimb` [i comportamentul, \n m`sura \n care ele intervin \n procesarea informa]iilor.
|n raport cu interpretarea dat` imaginii, ca produs al procesorilor de informa]ii specifici omului,
aceea[i paradigm` define[te imaginea social` a grupurilor sociale ca ansamblul criteriilor [i regulilor
implicite, care se formeaz` de-a lungul timpului de la sine, mo[tenite [i transmise prin tradi]ie [i cultur` ,
modificate [i \mbog`]ite succesiv cu elemente noi, acceptate [i asimilate de grup, \n func]ie de context, \n
modalit`]i ce nu pot fi transparente pentru oamenii implica]i.
Procesul de formare a imaginilor sociale relev` c` \ntre social [i individual se situeaz` proces`ri
necon[tientizate.
1
Adeziunea individual`, de[i are investitur` institu]ional`, de fapt social`, este de natur`
subiectiv`. De[i plasat \ntr-un anume context ideologic, organiza]ional [i socio-cultural, care exercit`
presiuni asupra lui, subiectul \[i construie[te \n mod singular via]a afectiv`. Interpretarea procesual-
organic` confirm` [i explic` ipotezele din unele psihologii care sus]in c` imaginile oamenilor asupra
societ`]ii sunt rezultatul interac]iunilor lor cu ideologicul, organiza]ionalul [i socio-culturalul, toate
filtrate prin afectiv,
2
prin ceea ce numim bio-proces`ri.
Imaginile sociale corespund, pe de o parte, substan]ei simbolice care intr` \n elaborarea lor [i, pe
de alta, practicii care le genereaz`. Imaginile formate \n societ`]i \n care [tiin]a, tehnica [i filosofia sunt
prezente, sunt influen]ate de acestea, constituindu-se \n prelungirea lor sau, de multe ori, \n opozi]ie fa]`
de ele.
Imaginea social` poate fi o interpretare-cadru, valorizat` social, fa]` de care un subiect \[i d`
adeziunea, deoarece este compatibil` cu caracteristicile procesorilor s`i, o luare de pozi]ie asupra unei
probleme controversate a societ`]ii. De aceea, no]iunea de imagine social` poate s` indice [i o reac]ie a
indivizilor fa]` de un obiect social sau de anumite evolu]ii sociale, a[a cum se pot ele anticipa. Din acest
motiv, imaginii sociale, \n leg`tur` direct` cu opinia, i se poate atribui o virtute predicativ` c`ci, \n func]ie
de imaginea pe care o au indivizii despre un obiect social, se deduce ce anume vor face.
3
Indivizii poart` \n memorie un complex de imagini despre lume sub diferitele sale aspecte. Aceste
imagini sunt construc]ii combinatorii, impregnate de context. |n acela[i timp, ele men]in actuale urmele
trecutului, ocup` anumite spa]ii \n memoria noastr` pentru a le proteja de dezordinea schimb`rii [i fortific`
senza]ia de continuitate a mediului \nconjur`tor, ca [i a experien]elor individuale [i colective.
4
|n acest
scop, ele pot fi amintite, resuscitate \n spirit, \n acela[i mod \n care rememor`m un eveniment sau evoc`m
1
Lucian Culda, Devenirea oamenilor \n procesualitatea social`, Bucure[ti, Editura Licorna, 1989
2
Adrian Neculau, Prefa]` la Psihologia c#mpului social: Reprezent`rile sociale, Bucure[ti, Editura
Societatea {tiin]` & Tehnic` S.A., 1995, p. XXII
3
Serge Moscovici, Psihologia social` sau ma[ina de fabricat zei, Ia[i, Editura Universit`]ii "Al.I.Cuza", 1994,
p. 34
4
Ibidem, p. 35
18
un peisaj. |n toate cazurile, ele opereaz` o filtrare [i rezult` dintr-o filtrare a informa]iilor posedate sau
primite de c`tre subiect \n leg`tur` cu satisfac]ia c`utat` sau cu coeren]a care \i este necesar`.
1
Dac` o imagine social` este o interpretare-cadru, ea este [i "o preg`tire pentru ac]iune"; aceasta se
\nt#mpl` nu numai \n m`sura \n care ea ghideaz` comportamentul, ci [i, mai ales, \n m`sura \n care
remodeleaz` [i reconstituie elementele din mediul \nconjur`tor \n care trebuie s` se desf`[oare
comportamentul. Ea reu[e[te s` dea un sens comportamentului, s`-l integreze \ntr-o re]ea de rela]ii \n care
acesta este legat de obiectul s`u.
De fapt, imaginile sociale sunt precizate, studiate, g#ndite, \n m`sura \n care exprim` pozi]ia,
ierarhia valoric` a unei colectivit`]i. Este vorba, \n realitate, despre o parte din construc]iile simbolice
elaborate [i obiectivizate de indivizi sau colectivit`]i care, schimb#ndu-[i punctele de vedere, tind s` se
influen]eze sau s` se modeleze reciproc.
Am ar`tat mai sus c` no]iunea de imagine social` implic` o leg`tur` direct` cu comportamentul, o
anticipare a ac]iunii viitoare. Mai mult, am \n vedere grupurile sociale care ac]ioneaz` \ntr-un anumit
context social [i care au un comportament "a[teptat" \n situa]iile cu care se confrunt`, \n func]ie de
imaginea lor despre aceste situa]ii.
2
Acest comportament "a[teptat" este rezultatul cuno[tin]elor acumulate \n decursul vie]ii [i fixate \n
memorie, al experien]elor tr`ite, prejudec`]ilor [i credin]elor indivizilor [i grupurilor, derivate din normele [i
principiile statornicite \n societate. Ac]iunea \ndelungat` a institu]iilor sociale, integrarea permanent` a
grupurilor sociale \n structurile [i rela]iile existente determin` un anumit mod de exprimare social`, bazat
pe criterii [i reguli care, al`turi de zestrea natural`, formeaz` interpretarea-cadru (imaginea social`) a
grupului.
{i \n cazurile grupurilor sociale, criteriile [i regulile sunt implicite [i explicite [i ele depind de nivelul
intelectual, de cuno[tin]ele acumulate, de gradul de cultur`, de sistemul de valori [i convingeri, de tradi]ii
etc.
Este evident c` func]ia principal` a imaginii sociale este selec]ia a ceea ce vine din interior [i din
exterior. Interpretarea pe care Serge Moscovici o d` func]iilor imaginii \n procesarea social` a informa]iilor
confirm` caracterizarea imaginilor ca interpret`ri-cadru active \n interpretori. Iat` un text edificator:
"Imaginile joac` rolul unui ecran selectiv destinat s` primeasc` noi mesaje [i ele comand` adesea
percep]ia [i interpretarea acelora din mesaje care sunt ignorate \n \ntregime, respinse sau refulate".
3
|n acest punct al analizei putem afirma c` nu exist` imagine \n sine, exist` imaginea unui anumit
om despre un obiect social anume, format` \n raport cu caracteristicile procesorilor s`i de informa]ii,
procesori care este plauzibil s` fie condi]iona]i de v#rst`, sex, religie, apartenen]`/neapartenen]` la
organiza]ii, nivel de cultur`, nivel de instruc]ie, ideologie, doctrin` politic`, strategie, obiective etc.
Imaginile [i reprezent`rile, considerate interpret`ri-cadru neexplicite, se manifest` [i se exprim` at#t
prin atitudini, c#t [i prin opinii, prin interpret`rile date situa]iilor concrete, ca [i prin evalu`ri [i decizii.
Accept#nd interpretarea procesual-organic` a posibilit`]ii implic`rii reprezent`rilor [i imaginilor \n
procesarea informa]iilor de c`tre oameni, putem s` ne pronun]`m asupra problematicii imaginilor sociale
ale organiza]iilor.
Astfel de imagini se constituie ca urmare a func]ion`rii organiza]iilor, \n raport cu caracteristicile lor,
dar [i cu caracteristicile procesorilor oamenilor ce se raporteaz` la organiza]ii. |n func]ie de pozi]ia
oamenilor \n raport cu o anume organiza]ie, putem distinge \ntre imaginea despre organiza]ie a oamenilor
din interiorul ei, a oamenilor ce func]ioneaz` \n organiza]ii ce au rela]ii de conlucrare cu organiza]ia, a
oamenilor situa]i \n organiza]ii concurente sau agresive \n raport cu organiza]ia dat`.
O organiza]ie genereaz`, a[adar, \n mod inerent, mai multe imagini care sunt rezultante ale unora
dintre informa]iile pe care le genereaz` (produce), dar [i ale procesorilor ce le recepteaz`, ale capacit`]ilor
de procesare a informa]iilor care se raporteaz` la organiza]ie.
4.2. Auto-imaginea (imaginea de sine)
Imaginile despre propria fiin]are care se constituie la indivizi sau \n interiorul comunit`]ilor umane
cap`t` semnifica]ii deosebite at#t pentru func]ionarea entit`]ii sociale respective c#t [i pentru rela]iile ei
cu mediul social extern.
Imaginile despre sine (sinele perceput \n forma sa colectiv`) sunt componente ale con[tiin]ei de
sine [i presupun compara]ii, reveniri la sine, \mbog`]ire prin imaginea despre altul [i prin elementele
imaginii noastre din
perspectiva altuia.
4
Orice imagine despre sine este rezultatul a numeroase interpret`ri realizate de-a lungul
istoriei [i \ndreptate spre interiorul comunit`]ilor umane, dar [i spre exteriorul lor. Ea are caracter stratificat
[i se cristalizeaz` \n func]ie de cunoa[terea, acceptarea [i interiorizarea normelor, valorilor [i culturii
1
Ibidem
2
Thomas Sowell, A Conflict of Visions, New York, Basic Books, 1987, p. 3
3
Serge Moscovici, op. cit., p. 35
4
Lumini]a Mihaela Iacob, Etnoimaginea - obiect de studiu interdisciplinar, \n "Revista de psihologie", tom
33, 1997, nr. 2, p. 161
19
diferitelor etnii, de influen]a poten]ialului educativ al popoarelor asupra membrilor s`i, de respectul [i
loialitatea membrilor diferitelor popoare [i na]iuni fa]` de trecutul, prezentul [i viitorul acestora.
Imaginea de sine nu este, \ns`, omogen`. Se poate vorbi despre mai multe autoimagini care sunt
condi]ionate de caracteristicile interpret`rilor de informa]ii [i, de cele mai multe ori, ele sunt produse ale
evalu`rii unor realit`]i particulare, \n func]ie de pozi]ia organiz`rilor sociale \n cadrul popoarelor [i
na]iunilor. Presiunile pe care le exercit` autoimaginile asupra comunit`]ilor umane rezult` din
performan]ele membrilor acestora, din modul cum ei r`spund multiplelor provoc`ri ale mediului social [i
natural \n care tr`iesc. Trebuie subliniat c` autoimaginile comunit`]ilor umane pot deveni imagini-reper
performante dac` sunt sus]inute [i validate de realitatea obiectiv`.
4.3. Imaginile despre popoare [i na]iuni care se constituie la alte popoare [i na]iuni
Imaginile despre popoare [i na]iuni care se constituie la alte popoare [i na]iuni joac` un rol deosebit
de important \n via]a interna]ional` de-a lungul istoriei umane. Aceste imagini impregneaz` fluxurile
informa]ionale mondiale form#nd un adev`rat portret-robot
1
(portret-imagine) al fiec`rei comunit`]i
umane, care con]ine aprecierile comune [i aprecierile unilaterale, uneori contradictorii, ale actorilor sociali.
Imaginile formate la alte popoare [i na]iuni despre un anumit popor sau na]iune au o determinare
obiectiv`, temporal` [i spa]ial`, fiind sub inciden]a cadrului natural, economic, social, politic, cultural al unei
societ`]i. Se constat` mai ales influen]a important` pe care o joac` factorul politic. Astfel, cercet`ri
desf`[urate \n acest domeniu demonstreaz` c` imaginile sociale ale popoarelor [i na]iunilor "sunt o
condensare a istoriei raporturilor interna]ionale
"2
, sunt "mai pu]in o reprezentare, contrar a ceea ce pare
termenul s` indice, c#t o judecat`"
3
.
Imaginile sociale despre popoare [i na]iuni cuprind elemente manifeste, dar necon[tientizate, al`turi
de elemente manifeste dar con[tientizate sau false con[tientiz`ri (\n lipsa obiectului real) [i reflect`
determina]iile obiective ale popoarelor [i na]iunilor: teritoriale, economice, sociale, politice, spirituale. Ele
vor cuprinde, deci, reprezent`ri referitoare la cadrul natural de via]` al comunit`]ilor sociale respective, la
baza economic`, institu]ii, forme de conducere [i exercitare a puterii, la rela]iile sociale, rela]iile cu vecinii,
la trecutul istoric etc.
4
Din perspectiva celor prezentate, apare clar c` imaginile sociale ale unui popor sau unei na]iuni
cuprind [i particularit`]ile "psihice" proprii oamenilor ca membri ai acelei na]iuni [i c` aceste imagini sunt
influen]ate direct de existen]a social`, pe care o influen]eaz` la r#ndul lor: "C#nd vorbim de scheme
imagologice - exprim` M. Steins -, este important s` ]inem cont totdeauna de faptul c` acestea nu vin pe
lume ca nou-n`scu]i, instrui]i f`r` a fi \nv`]at nimic, ci c` ideile se elaboreaz` trec#nd prin experien]e [i
\nt#lniri personale, atinse de mo[tenirea trecutului, modificate pe parcursul actualiz`rii, rev`zute adesea
de sus p#n` jos".
5
Importan]a imaginilor care se constituie la alte popoare [i na]iuni despre un anumit popor [i o
anumit` na]iune, mai ales imaginile popoarelor [i na]iunilor puternice, este dat` de presiunile pe care ele le
pot exercita \n plan politic, economic, cultural, de securitate etc. prin influen]area deciziilor statelor \n
domeniile invocate [i, ca urmare, prin impunerea unor rela]ii de cooperare, colaborare, competi]ie sau
confruntare cu poporul sau na]iunea respectiv`. Unele popoare sau na]iuni, mai ales cele puternice, pot
ac]iona pentru a-[i impune imaginea lor centrelor de putere, organismelor interna]ionale, opiniei publice
prin ac]iuni directe sau prin ac]iuni indirecte: ac]iuni diplomatice, ac]iuni de lobby, prin dezbateri publice
(concilii, seminarii, conferin]e, congrese interna]ionale etc.), prin ac]iuni ale unor firme specializate \n
domeniul imaginii [i rela]iilor publice etc.
Vom \ncheia ar`t#nd c`, atunci c#nd membrii unui popor sau a unei na]iuni intr` \n contact cu
realit`]i ce apr]in altor na]iuni ,ei au "un sentiment difuz de superioritate
6
pentru c` orgoliul na]ional ... este
o tr`s`tur` comun` mai tuturor popoarelor. Aproape nu e neam s` nu se cread` superior vecinilor s`i ".
7
Fiecare
popor [i na]iune ar trebui, \ns` - spunem noi -, s` respecte un principiu care, de[i cunoscut [i stipulat
\n declara]ii oficiale [i tratate, este sistematic \nc`lcat: "dreptul fiec`rui popor are ca limit` dreptul
celorlalte".
8
1
Dan. A. L`z`rescu, op. cit., loc.cit., p. 56
2
I. Kohn, Le probleme du caractére national, \n "Ethnopsychologie", nr. 2-3, 1974, p. 200
3
R. Bastide, Psychologie des peuples et relations interethniques \n "Revue de psychologie des peuples", nr.
4, 1969, p. 351
4
Lumini]a Mihaela Iacob, op. cit., loc.cit., p. 159
5
M. Steins, L'image de l'Allemagne en France, \n "Ethnopsychologie", nr. 4, 1971, p. 373
6
Grigore Georgiu, Etnocentrismul [i paradoxul diversit`]ii culturilor. |n: revista Societate [i cultur`, nr. 4,
1991, p. 27
7
Claude Levi-Strauss, Ras` [i istorie, \n "Rasismul \n fa]a [tiin]ei", Bucure[ti, Editura Politic`, 1982, p. 9
8
D.D. Ro[ca, Temeiurile filosofice ale ideii na]ionale, \n "Studii [i eseuri filosofice", Bucure[ti, Editura
{tiin]ific`, 1970, p. 200
20
4.3. Imaginile sociale despre popoare [i na]iuni care se
constituie la organiza]iile regionale [i globale
Imaginile sociale despre popoare [i na]iuni care se constituie la organiza]iile regionale [i globale au
jucat [i joac` un rol deosebit de important de-a lungul istoriei [i \n perioada actual`. Imaginile sociale la
aceste niveluri sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea rela]iilor \n plan regional [i global, pentru
locul [i rolul jucat de popoare [i na]iuni \n via]a economic`, politic` [i cultural` interna]ional`. Acest lucru
devine evident dac` accept`m c` organismele suprastatale regionale [i globale pot fi nu numai centre de
putere politic`, economic` [i militar` la aceste niveluri, ci [i centre de cristalizare a imaginii statelor. Ele
sunt reprezentative pe plan continental [i mondial, reglementeaz`, de]in [i ocup` un mare segment de
difuzare al canalelor de comunicare transna]ional`, formeaz` [i orienteaz` opinia public` mondial` [i
furnizeaz` o mare parte din liderii de opinie.
Imaginile sociale despre un stat sau o na]iune ale organiza]iilor cu voca]ie regional` sau global` nu
se cristalizeaz` doar \n interiorul lor; ele sunt [i rezultante ale imaginilor care se vehiculeaz` \n mediile de
provenien]` a membrilor acestor organisme. De aceea, sunt importante imaginile statului (statelor) care
domin` din punct de vedere politic, economic [i al securit`]ii organiza]iile interna]ionale; ele au, de cele
mai multe ori, o importan]` decisiv` \n modelarea deciziilor pe care instan]ele interna]ionale le iau fa]` de
un popor sau o na]iune. Imaginile sociale despre poporul sau na]iunea respectiv` \n mediile interna]ionale
sunt mai importante, uneori, dec#t datele reale. Instan]ele de decizie interna]ionale,
cercurile de afaceri [i b`ncile etc. \[i definesc atitudinea fa]` de realit`]ile unui popor sau unei
na]iuni "\n func]ie de reprezentarea pe care o au despre aceste realit`]i ... St`rile reale sunt percepute [i
evaluate prin intermediul imaginilor care joac` rolul de reper al deciziilor".
1
4.5. Conceptul de mentalitate
Mentalitatea se constituie dintr-un ansamblu de opinii, prejudec`]i [i credin]e, care influen]eaz`
g#ndirea indivizilor, a grupurilor umane, a popoarelor [i na]iunilor. |ntre elementele constitutive ale
mentalit`]ii exist` raporturi logice [i raporturi afective
2
. Raporturile logice decurg din rela]iile de generare [i
determinare, iar raporturile afective din procesele con[tiente [i incon[tiente care apar \n mentalul colectiv
impregnat de credin]e, prejudec`]i [i opinii care acapareaz`, subjug` [i orienteaz` grupuri restr#nse sau
mari de oameni.
Fernand Braudel arat` c` mentalitatea este rodul mo[tenirii \ndep`rtate, al temerilor, al credin]elor,
al unei nelini[ti str`vechi, aproape incon[tiente, este adev`ratul rezultat al unei imense contamin`ri ai c`rei
germeni sunt pierdu]i \n trecut [i transmi[i de-a lungul unor \ntregi genera]ii de oameni
3
.
Din perspectiv` istoric`, zona principal` de introspec]ie a mentalit`]ii o reprezint` mentalul colectiv,
dar nu mai pu]in important` este [i investigarea mentalului individual, atunci c#nd este vorba de
personalit`]i care, prin pozi]ia lor, au influen]at, uneori \n mod specific, devenirea istoric` a propriei
societ`]i
4
.
Vom \ncheia considera]iile despre mentalitate ar`t#nd cele afirmate de Nicolae Iorga \nc` din anul
1937: "Orice se \nt#mpl` \ntr-o societate omeneasc` vine din starea ei de spirit, din felul cum este
alc`tuirea ei sufleteasc` \n acel moment … Astfel ea are ceva suflete[te permanent, care-i d` caracterul,
care-i stabile[te valoarea, care-i face m#ndria sau o \ndreapt` spre pieire …; acest fond nu poate fi biruit.
El e zestrea, el e darul, el e nenorocirea [i el e os#nda. Acoperit un moment, \n[elat sau \nsp`im#ntat, el \
[i revine [i domin` [i mai departe, fiindc` el vine din tot ceea ce a suferit [i a c#[tigat, din tot ce prime[te
din mediul ei, din tot ce [i-a agonisit societatea".
5
Mentalitatea este tratat` pe larg \n tema nr. 4 "Mentalit`]ile colective [i imaginile sociale".
4.6. Simbolurile.
Natura uman` determin` atitudinea oamenilor fa]` de lucruri. Oamenii disting \ntre lucruri care
exist` \n sine [i lucruri care reprezint` altceva dec#t sunt ele \nsele. Unul [i acela[i obiect poate fi privit ca
lucru \n sine sau ca altceva, adic` drept simbol. Lucrurile care reprezint` altceva fac acest lucru prin
materia lor propriu-zis`, prin forma [i arhitectura lor [i prin func]iile pe care le au de la natur`. De
exemplu, avionul personal este un mijloc aerian de transport, \ns`, \n acela[i timp, este un simbol al
bun`st`rii [i al stratific`rii sociale accentuate.
1
Grigore Georgiu, R`zboiul imaginilor etnocentriste, \n "Societate [i cultur`", nr. 6, 1992, p. 23
2
Dic]ionar de psihologie social`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981, p. 139
3
Idem
4
Iolanda Tighiliu, Societate [i mentalitate \n }ara Rom#neasc` [i Moldova, secolele XV - XVII (tez` de
doctorat), Academia Rom#n`, Institutul de istorie "Nicolae Iorga", Bucure[ti, 1997, p. 5
5
Nicolae Iorga, Cum se creeaz` o stare de spirit, \n A. Du]u, Dimensiunea uman` a istoriei, Bucure[ti,
Editura Meridiane, 1985, p. 190
21
Calitatea specific uman` de a vedea altceva dincolo de lucruri este responsabil` de crearea
simbolurilor. Aceast` calitate a oamenilor a dus de-a lungul timpului istoric la credin]a c` \n spatele a ceea
ce exist` este ceva mai profund, mai adev`rat [i mai misterios
1
. Este plauzibil s` afirm`m c` acest tip de
credin]` apare datorit` faptului c` realitatea pentru om este, de fapt, un complex de imagini pe care
individul le consider` drept realitate. Ca urmare, concluzion`m c` exist` o tendin]` \nr`d`cinat` \n mentalul
colectiv de a vedea ceva mai profund \n afara lucrurilor, iar aceast` tendin]` s-a transformat treptat [i s-a
materializat \n mituri [i \n elemente de cultur` popular`.
Simbolul este o rela]ie stabilit` de voin]a unor persoane necunoscute, fiind o crea]ie colectiv`. El
este definit drept "obiect, imagine sau entitate grafic` care desemneaz` sau exprim` altceva dec#t ceea
ce este el. Leg`tura dintre simbol [i semnifica]ia lui se stabile[te pe baza unor conven]ii, av#nd un caracter
circumstan]ial, fiind valabil` fie pentru grupuri mai restr#nse de oameni, fie pentru perioade mai scurte de
timp".
2
Decodificarea simbolurilor presupune cunoa[terea conven]iilor care au stat la baza constituirii lor.
Sistemul de simboluri al unei societ`]i este subordonat unor nevoi spirituale specific umane: de
eternizare a memoriei unor evenimente, de idealizare [i sacralizare, de autoperfec]ionare, de
autodelimitare [i autoafirmare, de comunicare [i de cunoa[tere
3
.
Carol Gustav Jung relev` c` la baza oric`rui simbol se afl`, \ntotdeauna, un arhetip, astfel c` simbolul
nu este altceva dec#t ve[m#ntul sub care arhetipul, structur` a incon[tientului, devine perceptibil, fie
con[tiin]ei individuale, fie colectivit`]ii, prin intermediul miturilor. Simbolul, a[adar, asigur` medierea \ntre
con[tient [i incon[tient [i stabile[te o rela]ie \ntre ceea ce este ascuns [i ceea ce este manifest. Jung pune
deci \n rela]ie arhetipul cu simbolul.
4
Simbolurile [i rolul lor social vor fi tratate pe larg \n cadrul temei nr. 3 "Universul simbolic,
univers specific uman".
4.7. Arhetipul.
Arhetipurile \n concep]ia lui C.G. Jung sunt prototipuri de ansambluri simbolice at#t de ad#nc
gravate \n incon[tient \nc#t constituie un fel de structur`, numit` de psihanalistul elve]ian engrame.
5
Arhetipul constituie o imagine cu caracter prezumtiv, arhaic, specific` incon[tientului colectiv al
popoarelor, anistoric` [i care sintetizeaz` experien]ele originale ale umanit`]ii
6
.
Doctrina psihanalistic` a lui Jung nume[te arhetip imaginea primordial` care este "comun` cel
pu]in unor \ntregi popoare sau epoci istorice"
7
. Aceast` imagine arhetipal` se exprim` prin motivele
mitologice principale, care sunt probabil comune tuturor raselor [i tuturor timpurilor, constituind "o
form` tipic` fundamental` a unei anume tr`iri suflete[ti, continuu repetate"
8
.
Arhetipurile rezid` \n sufletul omenesc ca modele performante, ordonate [i ordonatoare. Ele se
manifest` ca structuri psihice aproape universale, \nn`scute sau mo[tenite, ca un fel de con[tiin]`
colectiv`. "Umanitatea posed` \n comun aceste structuri constante [i nu imaginile aparente care pot
varia \n func]ie de epoc`, etnie sau individ. Din diversitatea imaginilor ivite \n nara]iuni -recitate sau
mimate - se poate deslu[i un acela[i ansamblu de rela]ii, precum [i o structur` unic`."
9
Concep]ia lui S. Freud este mai restrictiv` dec#t defini]ia dat` de Jung arhetipurilor. Freud
denume[te aceste structuri psihice aproape universale, drept fantasme originale care ar fi structuri
fantasmatice tipice (via]a intrauterin`, scenariu originar, castrare, seduc]ie), socotite de psihaniliz` drept
organizatoarele vie]ii fantasmatice, oricare vor fi fost experien]ele personale ale subiec]ilor.
Universalitatea acestor fantasme \[i afl` explica]ia \n faptul c` ele ar constitui un patrimoniu transmis
filogenetic
10
.
Vom \ncheia afirm#nd \mpreun` cu Chevalier [i Gheerbrant c`, de[i unele imagini pot fi reduse
la arhetipuri, nu trebuie s` omitem faptul c` ele variaz` \n func]ie de individ, care \[i tr`ie[te via]a lui. De
asemenea, nu trebuie neglijat` realitatea complex`, c`ut#nd cu orice pre] imaginile tipice arhetipale.
"Reduc]ia, datorit` c`reia se ajunge, prin analiz`, la elementul fundamental [i care are tendin]a de a
proiecta rezultatele pe plan universal, trebuie s` fie secundat` de o integrare de ordin sintetic viz#nd
individualizarea. Simbolul arhetipal leag` universalul de individual"
11
.
1
Carmen Diaconescu, Cursul de simbolic` politic`, S.N.S.P.A., Bucure[ti, 1996
2
Dic]ionar de psihologie social`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981, p. 224
3
Ibidem, p. 225
4
Carl Gustav Jung, Puterea sufletului. Antologie. Psihologia individual` [i social`, Bucure[ti, Editura Anima,
1994, p. 227
5
Jean Chevalier, Alain Gherbrant, Dictionar de simboluri, Bucure[ti, Editura Artemis, 1994, vol. 1, p. 26
6
Dic]ionar de filozofie, Bucure[ti, Editura Politic`, 1978, p. 44
7
C.G.Jung, Tipuri psihologice, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997, p. 477
8
Ibidem, p.478
9
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 27
10
Ibidem, p. 26
11
Ibidem, p. 27
22
4.8. Stereotipurile
Stereaotipurile sau stereotipiile sunt imagini simplificatoare, uniform fixate [i apriori oric`rei
judec`]i profunde [i obiective asupra grupului sau a unor persoane, ori procese sociale. Acestea pot fi
autostereotipii, c#nd se refer` la propria persoan`, [i aleostereotipii, c#nd se refer` la un grup sau la
alte persoane
1
.
Analiza stereotipilor eviden]iaz` faptul c` ele exprim` imagini anchilozate, temeri \n leg`tur` cu
realizarea unor lucruri [i fenomene, cu speran]ele investite, cu a[tept`rile indivizilor [i grupurilor sociale
fa]` de situa]ii sociale ori alte grupuri sau al]i indivizi
2
. Stereotipurile sunt favorizate de fenomenul
iner]iei, carecteristic percep]iei sociale a indivizilor, de subestimarea caracteristicilor reale ale faptelor
indivizilor sau grupurilor, de generalizarea manifest`rilor grupurilor [i indivizilor dup` aspecte
particulare, nesemnificative, fixate \n imagini apriori simplificatoare, de \nlocuirea cunoa[terii veridice a
realit`]ii cu imagini [ablonizate [i cli[ee arbitrare
3
.
Walter Lippman, "inventatorul" no]iunii de stereotip, relev` c` "noi suntem determina]i s`
func]ion`m pe baza unor imagini din mintea noastr`, a unor generaliz`ri abuzive, a unor pierderi de
memorie"
4
. Datorit` faptului c` mediul este foarte complex, perceperea lui nu se poate face dec#t
printr-o selec]ie foarte sever`; se poate atribui un sens ac]iunilor celuilalt, vorbelor lui [i, \n general,
tututror datelor pe care le desprindem din comportamentul lui. De fapt, indivizii care \l evalueaz` pe
cel`lalt asociaz` \n memorie con]inuturile stereotipe [i etichetele categoriale"
5
.
No]iunea de stereotip le evoc` pe cele de prejudecat` [i descriminare. Ea conduce la ideea de
generalizare [i de eroare de judecat`, cu consecin]e nedorite pe plan profesional. Pericolul este cu at#t
mai mare cu c#t stereotipurile \[i exetcit` influen]a f`r` [tirea celui ce "evalueaz`" [i eticheteaz`,
limit#nd astfel posibilit`]ile de prevenire [i remediere
6
.
Este interesant, \n acest sens, cum Mihail Sadoveanu \n Baltagul formuleaz`, printr-o legend`
arhicunoscut`, caracteriz`ri de factur` "stereotip`" ale unor neamuri pe care rom#nii le "cuno[teau". Prin
povestirea lui Nechifor Lipan, marele clasic relateaz` c` "Domnul Dumnezeu dup` ce a alc`tuit lumea, a
pus r#nduial` [i semn fiec`rui neam.
Pe ]igan l-a \nv#]at s` c#nte cu cetera [i neam]ului i-a dat [urubul.
Dintre jidovi, a chemat pe Moise [i i-a poruncit: tu s` scrii o lege; [i c#nd a veni vremea, s` pui pe
farisei s` r`stigneasc` pe fiul meu cel prea iubit Isus; [i dup` aceea s` \ndura]i mult necaz [i prigonire; iar
pentru aceasta eu am s` las s` curg` spre voi banii ca apele.
A chemat pe ungur cu degetul [i i-a ales, din c#te avea pe l#ng` sine, juc`rii: Iaca, dumitale \]i
dau botfori [i pinteni [i r`[in` s`-]i faci sf#rcuri la muste]i; s` fii fudul [i s`-]i plac` petrecerile cu so]ii.
S-a \nf`]i[at [i turcul: Tu s` fii prost; dar s` ai putere asupra altora cu sabia.
S#rbului i-a pus \n m#n` sapa.
Pe rus l-a \nvrednicit s` fie cel mai be]iv dintre to]i [i s` se dovedeasc` bun cer[etor [i c#nt`re] la
iarmaroace.
A poftit pe boieri [i domni la ciubuc [i cafea: m`riilor voastre vii dat s` tr`i]i \n desmierdare,
r`utate [i tic`lo[ie; pentru care s` face]i bine s` pune]i a mi se zidi biserici [i m`n`stiri"
7
.
Mihail Sadoveanunu nu \i uit` nici pe cei din neamul s`u. Prin vocea aceluia[i povestitor el
continu` legenda:
"La urm` au venit [i muntenii [i-au \ngenuncheat la scaunul |mp`r`]iei. Domnul Dumnezeu s-a
uitat la ei cu mil`:
-Dar voi, n`c`ji]ilor de ce a]i \nt#rziat?
-Am \nt#rziat Preasl`vite, c`ci suntem cu oile [i cu asinii. Umbl`m domol; suim potecile……[i
cobor#m pr`p`stii. A[a ostenim zi [i noapte; t`cere [i dau zvon numai t`l`ncile. Iar a[ez`rile nevestelor [i
pruncilor ne sunt la locuri str#mte \ntre st#nci de piatr`. Asupra noastr` fulger`, tr`zne[te [i bat
puhoaiele. Am dori st`p#niri largi, c#mpuri cu holde [i ape line.
-Apoi a]i venit cei din urm`, zice Domnul cu p`rere de r`u. Dragi \mi sunte]i, dar n-am ce v` face.
R`m#ne]i cu ce ave]i. Nu v` mai pot da \ntr-adaos dec#t o inim` u[oar` ca s` v` bucura]i cu al vostru.
S` v` par` toate bune; s` vie la voi cel cu cetera [i cel cu b`utura; [i s` ave]i muieri frumoase [i iube]e
8
".
1
Dic]ionar de psihologie social`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981, p. 232
2
Ibidem, p. 233
3
Ibidem
4
Richard Y. Bourhis, Jaques - Philippe Leyens (coordonare), Stereotipuri, discriminare [i rela]ii intergrupuri,
Ia[i, Editura Polirom, 1997, p. 101
5
Ibidem
6
Ibidem, p. 97
7
Mihail Sadoveanu, Baltagul, Bucure[ti, Editura Ion Creang`, 1987, p. 21
8
Ibidem, p. 21-22
23
4.9. Mitul
Conceptele de mit [i mitologie au ap`rut \nc` din antichitatea greco-roman`, cele de categoria
cuget`rii mitice [i sistem de mituri abia \n epoca modern`, iar categoriile [i terminologia adecvat` [tiin]ei
miturilor este \n proces de precizare [i \n secolul nostru
1
.
Mitul este definit de pe pozi]ii teoretice diferite; se \nregistreaz` aproximativ 50 de defini]ii ale
acestui concept-cheie al oric`rei mitologii generale. Romulus Vulc`nescu \mparte defini]iile mitului \n trei
grupe relativ distincte: a) defini]ii heteronomiste, ce ]in de [tin]ele umaniste care au folosit mitul \n scopuri
auxiliare; b) defini]ii autonomiste, ce ]in de enun]urile independente ale mitologiei; c) [i defini]ii
interdisciplinariste, ce ]in de focalizarea interdependent` a sistemului de [tiin]e social-istorice asupra
mitului.
Autorul mai sus men]ionat afirm` c` defini]ia care domin`, \n ansamblul defini]iilor date mitului, este
cea elaborat` de cercet`tori \ncadra]i \n {coala din Frankfurt. Ei afirm` c` "Mitul este o expresie profund` [i
de ne\nlocuit a acelei Weltbild (concep]ie asupra lumii - n.t.), a aceleia[i imagini a lumii care sus]ine - ca
structur` intern` - o \ntreag` cultur` [i evolu]ia sa istoric`. |n acest sens, mitul este autonom, a[a cum este
autonom` [tiin]a miturilor fa]` de alte [tiin]e referitoare la om. Autonom este mitul \n \n]elesul mai literar [i
simplu al cuv#ntului … Mitul este form` originar` cu care spiritul unei culturi se define[te pe sine, este
expresia direct`, chiar dac` nu unic`, a acelea[i viziuni despre lume [i despre existen]` ce caracterizeaz` \n
mod unitar [i de neconfundat o cultur`"
2
.
Mircea Eliade sus]ine c` este "greu s` se dea mitului o defini]ie acceptat` de to]i savan]ii [i care s`
fie \n acela[i timp accesibil` nespeciali[tilor", pentru c` este imposibil ca "o singur` defini]ie s` fie
susceptibil` s` \mbr`]i[eze toate tipurile [i toate func]iunile mitului, \n toate societ`]ile arhaice [i
tradi]ionale"
3
. El define[te mitul ca "povestea unei faceri", a unei "geneze", a unui "\nceput", care relateaz`
istoria sacr` a unor fiin]e supranaturale care au creat totul; de aceea mitul exprim` un "model exemplar al
tuturor ac]iunilor omene[ti"
4
. Mircea Eliade concluzioneaz` c`, \n civiliza]iile primitive, mitul "exprim`,
scoate \n relief [i codific` credin]ele; salvgardeaz` [i impune principiile morale; garanteaz` eficacitatea
ceremoniilor rituale [i ofer` reguli practice ce urmeaz` s` fie folosite de om"
5
. Claude Levi-Strauss define[te
mitul ca produsul imagina]iei creatoare a omului primitiv, a c`rui g#ndire s`lbatic` \[i construie[te modele
logice de evaluare [i de integrare prin cunoa[tere \n via]a naturii. Din aceast` perspectiv`, mitul poate fi
considerat "revelator al sentimentelor fundamentale ale unei societ`]i; tentativ` de explicare a
fenomenelor misterioase (astronomice, meteorologice etc.); reflectare a structurilor sociale, raporturilor
sociale, eman#nd sentimentele refulate sau arhetipurile primitive"
6
. Gilbert Durand folose[te termenul
"mit" \n sensul cel mai general, introduc#nd \n sfera acestei no]iuni tot ceea ce este jalonat pe de o parte
de statismul simbolurilor, pe de alt` parte de verific`rile arheologice.
7
Termenul "mit" implic`, \n acest
sens, [i "mitul propriu-zis, adic` povestea care legitimeaz` cutare sau cutare credin]` religioas` sau magic`,
legenda [i soma]iile ei explicative, basmul popular sau povestirea rom#neasc`"
8
. Orice mit, \n aceast`
accep]iune, indic` sensul final al tuturor marilor mituri: este o "c`utare a timpului pierdut [i, mai cu seam`,
efort comprehensiv de \mp`care cu un timp eufemizat [i cu moartea biruit` sau transmutat` \n aventur`
paradisiac`"
9
. |n acela[i timp, sensul particular al mitului "nu face dec#t s` ne trimit` la semnifica]ia
imaginarului \n general…"
10
.
La al]i autori,
11
miturile apar ca ni[te scenarii ale arhetipurilor, prezent#nd scheme [i simboluri sau
compozi]ii de ansamblu: epopei, nara]iuni, geneze, cosmogonii, teogonii, gigantomanii, care v`desc
\nceputul unui proces de ra]ionalizare. Mitul este asemuit unui teatru simbolic unde se desf`[oar` luptele
interioare [i exterioare date de om \n drumul care-l duce la evolu]ie [i la cucerirea propriei personalit`]i.
Mitul ne d` posibilitatea descoperirii unor tipuri de rela]ii constante, structuri dinamice \nsufle]ite de
simboluri al c`ror dinamism se poate \ndrepta \n dou` direc]ii opuse: a) structuri schizomorfe, \n cadrul
c`rora se realizeaz` identificarea cu zei sau eroi imaginari, ce poate duce la un fel de alienare a omului; [i
b) structuri izomorfe, omogenizatoare, care reflect` integrarea valorilor simbolice, exprimate prin
1
Romulus Vulc`nescu, Mitologia rom#n`, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1987,
p. 14
2
Ibidem, p. 25
3
Mircea Eliade, Aspectele mitului, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1977, p. 5, 6
4
Ibidem, p. 15
5
Ibidem
6
Claude Levi- Strauss, Antropologie structural`, Bucure[ti, Editura Academiei, 1978, p. 246-278
7
Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bucure[ti, Editura Univers Enciclopedic, 1998,
p. 343
8
Ibidem
9
Ibidem, p. 359
10
Ibidem
11
Jean Chevalier, Alain Gheerbrand, op. cit., p. 27; Mircea Eliade, Traité d'histoire des religions, Paris, 1964,
p. 345
24
structurile imaginarului. Primul tip de structuri tind s` prefac` subiectul \ntr-un ins cu totul asem`n`tor
"celuilalt" - obiectul imaginii -, s`-l identifice cu lumea imaginar`, separ#ndu-l de cea real`. Al doilea tip de
structuri favorizeaz` dezvoltarea armonioas` a omului, incit` subiectul s` devin` el \nsu[i, renun]#nd la
alienarea pe care o reprezint` identificarea cu un erou mitologic
1
.

|NTREB~RI {I PROBLEME
1. Care sunt valen]ele explicative ale modelului psiholingvistic al comunic`rii ?
2. Care sunt raporturile care se stabilesc \ntre imagine [i autoimagine ?
3. |n ce const` specificul interpret`rii conceptului de imagologie de c`tre teoriile
fenomenologice [i teoria procesual organic` ?
4. Cum se raporteaz` oamenii la eroii mitici din perspectiva structurilor schizomorfe ? Dar din
perspectiva structurilor izomorfe ?
5. Enumera]i cinci simboluri arhetipale caracteristice poporului rom#n .
ooOoo
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
ELIADE, Mircea, Imagini [i simboluri, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1994
DR~GAN, Ioan, Paradigme ale comunic`rii de mas`. Orizontul societ`]ii mediatice, partea I, Bucure[ti, Casa
de Editur` [i Pres` "{ansa" S.R.L., 1996
DU}U, Alexandru, Literatura comparat` [i istoria mentalit`]ilor, Bucure[ti, Editura Univers, 1982
L~Z~RESCU, Dan, Imagologia - o nou` disciplin` social` de grani]`. \n Magazin istoric nr. 4(301), aprilie
1992
MOSCOVICI, Serge, Psihologia social` sau ma[ina de fabricat zei, Ia[i, Editura Universit`]ii "Al. I. Cuza", 1994
NECULAI, Adrian, (coordonator), Psihologia c#mpului social: Reprezent`rile sociale, Bucure[ti, Societate
{tiin]` [i Tehnic` S.A., 1995
ZLATE, Mielu, Fundamentele psihologiei, Bucure[ti, Editura Hyperion XXI, 1984
Bibliografie suplimentar`
CULDA, Lucian, Procesualitatea social`, Bucure[ti, Editura Licorna, 1996
CHEVALIER, Jean, GHEERBRANT, Alain, Dic]ionar de simboluri, vol. 1, 2 [i 3, Bucure[ti, Editura Artemis,
1994
DURAND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Bucure[ti, Editura Univers Enciclopedic, 1998
SOWELL, Thomas, A Conflict of Visions, New York, Basic Books, 1987
ZLATE, Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive, Ia[i, Editura Polirom, 1998
1
Jean Chevalier, Alain Gheerbrand, op. cit., p. 28
25
Tema 2
IZVOARELE IMAGOLOGIEI ISTORICE
Izvoarele istorice Izvoarele imagologiei istorice Izvoare scrise cu accesibilitate mai mare privind ¯_ ¯_
spa]iul rom#nesc
1. IZVOARELE ISTORICE
Potrivit defini]iei, prin izvor istoric se \n]elege "orice urm` care dovede[te existen]a omeneasc`,
oricare ar fi originea [i forma \n care ne-a parvenit”
1
. O alt` defini]ie desemneaz` izvorul istoric ca fiind
“orice surs` de cunoa[tere istoric` (direct` sau indirect`), adic` orice informa]ie (\n sensul teoriei
informa]iei) despre trecutul social, oriunde s-ar afla, \mpreun` cu tot ce serve[te la transmiterea acestor
informa]ii (canale de informa]ie)”
2
.
Clasificarea izvoarelor istorice. Pentru clasificarea izvoarelor istorice se utilizeaz` dou` criterii:
criteriul interior [i criteriul exterior.
Clasificarea izvoarelor istorice dup` criteriul exterior este prezentat` \n tabloul de mai jos:
Nr.
crt
.
Criteriul de
discriminar
e
Tip de izvor Subtip de
izvor
Categorii Explica]ii asupra
izvorului
1. Dup` forma
\n care ne-
au parvenit
Urme materiale
de tot felul,
scrise sau
nescrise
Produc]ii
spirituale
transmise oral [i
consemnate
t#rziu
Izvoare
transmise prin
reprezent`ri
grafice
Scrise
Transmise \
n alte
reprezent`r
i grafice
|nsemn`ri
grafice
distinctive
\nsemne,pece]i,
m`rci, blazoane,
monede, medalii
Reprezen-
t`ri
grafice
h`r]i, planuri,
desene
Izvoare
fonografice
Izvoare
fotografice
[i
cinematogr
a-fice
Crea]ia
artistic`
2. Dup` locul
unde au
fost create
Izvoare interne create \n limitele
geografice [i etnice
Izvoare externe
3. Dup`
timpul \n
care au fost
create [i \n
raport cu
Izvoare de
anticipa]ie
face previziuni
Izvoare
contempo-rane
cu evenimentul [i
1
Aurelian Sacerdo]eanu, |ndrum`ri \n cercet`rile istorice, Bucure[ti, Editura Casa {coalelor, 1943, p.102
2
Jerzy Topolski, Metodologia istoriei, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1987, p.269
26
timpul \n
care s-a
produs
evenimentu
l
\n leg`tur` cu el
Izvoare
posterioare
evenimentului
[i \n leg`tur` cu
el
4. Dup`
geneza lor
Izvoare directe provin de la cineva
care a cunoscut
direct evenimentul,
particip#nd sau nu
la el
Izvoare indirecte create pe baza
informa]iilor primite
de la cineva care a
cunoscut direct
evenimentul
5. Dup`
domeniul
de referin]`
tot at#tea categorii
de izvoare c#te
domenii de
activitate uman`
exist`

Clasificarea izvoarelor istorice dup` criteriul interior este prezentat` \n tabloul urm`tor:
Nr.
crt
.
Criteriul de
discriminare
Tip de izvor
1. Natura
informa]iei
Izvoare referitoare la evenimente esen]iale sau foarte
importante
Izvoare referitoare la evenimente secundare
2. Valoarea
informa]iei
Izvoare de cert` valoare
Izvoare de valoare \ndoielnic`
Falsuri
|n general, izvoarele istorice ofer` informa]ii despre realit`]iile istorice la care acestea se refer`.
Domeniile asupra c`rora izvoarele istorice ofer` informa]ii sunt prezentate \n tabloul urm`tor:
Nr.
crt
.
Domenii ale realit`]ii istorice Tipuri de informa]ie
1. Mediul \n care se formeaz` imaginile valorile sociale/morale ale epocii
climatul mental
modelele unei epoci
via]a cotidian`
2. Ac]iunile care creeaz` imaginile faptele unor personalit`]i
modelele adoptate explicit/implicit de
c`tre acestea
reac]ii ale unor categorii de receptori
fa]` de aceste ac]iuni
Toate aceste tipuri de informa]ie au importan]` pentru studierea imaginilor pentru c` izvoarele
imagologice nu pot fi valorizate \n afara realit`]ilor istorice. Apare astfel un clivaj \ntre regimul real al
domina]iei otomane \n }`rile Rom#ne – asupra c`ruia vom insista \ntr-o tem` urm`toare – [i imaginea
turcului transmis` de tradi]ie/istoriografia tradi]ional`. Situa]ia poate fi explicat` ca fiind o consecin]` at#t
a deform`rii contemporane a imaginii pentru satisfacerea unor interese politice ( lupta antiotoman`), c#t [i
a remanen]ei imaginii. Aceasta devine mai puternic` dec#t realitatea pentru c` mijloacele/canalele
27
specifice de comunicare prin care ea este difuzat` sunt mai accesibile maselor (pictura mural`, tradi]ia
oral`, directorii de con[tiin]`).
|n general, informa]iile oferite de izvoare sunt atent studiate, ap`r#nd o serie de discipline
distincte, precum [i “[tiin]e speciale ale istoriei”.
Disciplinele specializate care au un rol \nsemnat \n interpretarea izvoarelor istorice sunt
prezentate \n tabloul de mai jos:
Nr.
crt.
Disciplina specializat` Domeniul de cercetare
1. Arheologia Descoper`, analizeaz` [i interpreteaz` toate
resturile materiale l`sate/p`strate \n sol, \n
vederea reconstituirii integrale a istoriei umanit`]ii
2. Mitologia studiaz` miturile, geneza [i explicarea lor
3. Etnografia clasific` popoarele/popula]iile [i urm`re[te evolu]ia
culturii acestora materiale [i spirituale, moravurile
[i particularit`]ile felului lor de via]`
4. Sociologia [i Antropologia studiaz` societ`]ile [i comportamentele umane \n
corela]ie cu condi]iile naturale [i social-culturale
Disciplinele desemnate sub numele de “[tiin]e speciale ale istoriei” care au un rol \nsemnat \n
interpretarea izvoarelor istorice sunt prezentate \n tabloul de mai jos:
Nr.
crt.
{tiin]a special` a
istoriei
Domeniul de cercetare Explica]ii
1. Bibliologia se ocup` de carte [i de
munca \n bibliotec`
include probleme legate de
istoria scrisului, a
materialului de scris, a
tiparului, ilustrarea c`r]ilor,
precum [i istoricul
bibliotecilor [i rolul lor \n
via]a social` [i cultural`;
2. Codicologia studiaz`
manuscrisele/c`r]ile
manuscrise \n sine, nu din
perspectiva
scrierii/con]inutului lor
desprins` din paleografie
3. Diplomatica studiaz` documentele
propriu-zise
se ocup` de apari]ia, forma
[i tradi]ia grafic` a actelor
scrise
4. Epigrafia studiaz` inscrip]iile pe
suport dur (piatr`, metal,
oase, sidef, filde[, lemn,
piele, mu[ama, argil`,
tencuial`, sticl`, bijuterii,
obiecte diverse, st#nci
etc.)
sunt socotite inscrip]ii tot
ceea ce este scris prin
procedee ca: s`pat,
desenat, pictat, incizat,
brodat, cusut
5. Heraldica studiaz` stemele
6. Numismatica studiaz` monedele
7. Paleografia studiaz` izvoarele scrise
vechi
informa]ii despre evolu]ia
grafemelor, a suportului
scrisului [i a instrumentelor
de scris
8. Sigilografia/sfragistica studiaz` sigiliile
2. IZVOARELE IMAGOLOGIEI ISTORICE
|n categoria izvoarelor imagologiei istorice intr` orice izvor istoric care con]ine informa]ii referitoare
la mentalit`]i, reprezent`ri, simboluri, imagini, \ntr-un context istoric dat, precum [i informa]ii despre
respectivul context istoric.
Imagologia istoric` utilizeaz` at#t izvoare scrise c#t [i izvoare nescrise, folosindu-se de majoritatea
[tiin]elor speciale ale istoriei, precum [i de celelalte discipline specializate prezentate mai sus.
Pentru imagologia istoric` esen]ial` este valorizarea izvoarelor \n func]ie de specificit`]ile
contextului/societ`]ii la care se refer`, ]in#ndu-se cont, \n primul r#nd, de gradul de
accesibilitate/circula]ie a informa]iei con]inute/transmise de izvor. Aceast` dimensiune este relevat` de
28
canalul/mijlocul de comunicare utilizat. Astfel, presa ca izvor de imagine nu are aceea[i valoare \n
societ`]ile premoderne/moderne [i \n cea contemporan`, diferen]ele fiind generate de o serie de variabile
care trebuie analizate cu mult` aten]ie. |ntre acestea se pot aminti gradul de circula]ie a presei \n
societatea respectiv` (p#n` la ce distan]` de emitent ajung ziarele), precum [i gradul de accesibilitate
social`/intelectual` a ziarului ([tiin]a de carte, posibilit`]ile materiale de a intra \n posesia ziarului etc.).
Plec#nd de la acest` aser]iune, consider`m c` importan]a izvoarelor imagologiei istorice difer` \n
func]ie de epoci/societ`]i. Astfel, pentru epocile arhaic` [i veche sunt mai importante izvoarele arheologice,
\n timp ce pentru lumea contemporan` au relevan]` mai mare izvoarele mediatice (pres` scris`, radio,
televiziune) [i cinematografice. Exemple elocvente \n acest sens sunt imaginea turcului/otomanului \n
scenele r`stignirii prezente \n scenele din pictura mural` a m`n`stirilor moldovene[ti [i \n filmul
“Independen]a Rom#niei” din 1911. La fel se poate vorbi despre imaginea jandarmului francez \n seria cu
Louis de Funés \n rolul titular, ap`rut` ca o consecin]` a erod`rii dramatice a imaginii for]elor de ordine
franceze dup` evenimentele din 1968.
|n acest context trebuie subliniat faptul c`, din punct de vedere al eficien]ei cre`rii de imagine,
mesajele nescrise/vizuale (picturale/iconografice/fotografice [i cele cinematografice) au un impact mai
mare. Situa]ia se datoreaz` faptului c` acestea sunt mai directe [i mai u[or de descifrat.
|n cazul izvoarelor imagologiei istorice trebuie f`cut` deosebirea \ntre izvoarele neutre/pasive
(reflect` ac]iuni/fapte relevante pentru construirea imaginilor) [i izvoarele active (concepute/redactate
pentru a induce anumite imagini). Cu prec`dere \n ultimul caz este extrem de important` identificarea
mediului \n care respectivul izvor/categorie de izvoare are impact. Astfel, \n evul mediu rom#nesc un
proces de deosebit` importan]` este cel al trecerii de la ]ar`/terra medievalis (forma]iune cu atribu]ii
exclusiv militare [i administrative) la stat \ncadrat \n familia statelor bizantine (Commowealth-ul
bizantin), proces derulat \n a doua jum`tate a secolului al XIV-lea. Modul \n care izvoarele consemneaz`
finalit`]ile procesului este prezentat \n tabloul urm`tor:
Modul de
consemnare
Forme specifice Semnifica]ii
|n formularistica
[i con]inutul
actelor de
cancelarie
Utilizarea formulei “din mila lui
Dumnezeu”
Monarhie de drept
divin, autocratic`
Utilizarea formulei “domn, singur
st`p#nitor/ singur ]iitor”
Utilizarea particulei 3T
Asocierea semn`turilor componen]ilor
sfatului domnesc
Faptul certific`
existen]a unei
ierarhii interne
|n iconografie Reprezentarea lui Mircea cel B`tr#n la
Cozia \n costum occidental
Reflex al modelului
cavaleresc al
voievodului
st`p#nitor de terra
medevalis
Existen]a, \n aceea[i reprezentare a lui
Mircea cel B`tr#n a \nsemnelor bizantine
(clavis aurei)
Integrarea \n familia
principilor bizantini
|n numismatic` Emisiunile monetare ale lui Vladislav-
Vlaicu
Domnul emite
moned`
exercit#ndu-[i acest
drept regalian
Reprezentarea lui Radu I pe monedele
sale \mbr`cat \n armur` de factur`
occidental`
Reflex al aceluia[i
model voievodal
Aceste izvoare au, \n epoc`, o valoare diferit`. Astfel, dac` izvorul diplomatic se adreseaz` unui
public-]int` redus numeric (destinatarii actelor [i, \n general, [tiutorii de carte), reprezentarea iconografic`
(tabloul votiv sau efigia monetar`) se adreseaz` tuturor celor care privesc respectivele reprezent`ri. O
situa]ie similar` este \nt#lnit` [i \n lumea occidental`, reprezent`rile heraldice av#nd o indiscutabil`
valoare comunica]ional` at#t prin simbolistica smalturilor heraldice, a mobilelor care \ncarc` scutul
heraldic, precum [i prin pozi]ia acestora \n scutul heraldic (piese onorabile sau mai pu]in onorabile).
Este necesar ca izvorul de imagologie istoric` s` fie corect interpretat. |n consecin]`, se impune s`
se ]in` cont de o serie de factori care, eluda]i, induc deform`ri de interpretare [i, implicit, de imagine.
Aceast` opera]iune poart` numele de critica izvorului [i urm`re[te s` stabileasc` cine transmite, ce
29
transmite, cum transmite [i cui transmite. Pentru a stabili parametrii men]iona]i, trebuie s` se ]in` cont de
c#teva elemente specifice.
Primul dintre acestea este filtrul personal al autorului izvorului. Aceasta \nseamn` c` trebuie s` se
stabileasc` c#t de bine informat este acesta, care este pozi]ia lui fa]` de informa]ia furnizat`
(obiectiv/subiectiv), care este sistemul lui de referin]` (mediul de provenien]` [i mentalitatea
corespunz`toare acestuia, orizontul cultural etc.). Al doilea element este informa]ia furnizat` de izvor [i
tipul acesteia (informa]ie neutr`/pasiv` sau informa]ie direct`). De asemenea, trebuie analizate tipul
canalului de comunicare (scris, vizual, artistic, oral etc) [i factorii perturbatori ai acestuia (deform`ri
inten]ionate sau accidentale), precum [i ]inta comunic`rii cu sistemul s`u specific de referin]`.
Se impune a sublinia c` nu se pot creiona imagini doar pe baza unui singur izvor, ci doar prin
analizarea tuturor categoriilor de izvoare disponibile. |n caz contrar, se ob]in doar fragmente cu relevan]`
discutabil` sau restr#ns`. Un bun exemplu \l ofer` situa]ia Egiptului antic (anterior perioadei elenistice),
unde scrierile hieroglific` [i hieratic` nu erau accesibile dec#t preo]ilor [i marilor scribi, ceilal]i [tiutori de
carte folosind scrierea demotic`. |n consecin]`, pentru realizarea unei analize de imagine este necesar s`
se utilizeze izvoare redactate \n toate cele trei tipuri de scriere.
Pentru imagologia istoric` este esen]ial` analiza izvoarelor contemporane ac]iunii/evenimentului,
pentru c` acestea sunt \ncadrate \n realitatea istoric` studiat`, sunt – de regul` - mai bine informate [i nu
trebuie descifrat dec#t un singur filtru de epoc`. |n cazul izvoarelor ulterioare, se aplic` at#t filtrul epocii
descrise, c#t [i filtrul epocii de redactare sau al mediului de redactare. Pe l#ng` aceast` dificultate trebuie
ad`ugat faptul c` izvoarele ulterioare pot prezenta deform`ri inten]ionate sau accidentale. Un exemplu
elocvent de deformare a realit`]ii \l ofer` evolu]ia informa]iei din presa european` cu privire la ocuparea
ora[ului Anvers de c`tre germani \n primul r`zboi mondial
1
, prezentat` \n tabloul de mai jos.
Sursa Pozi]ia sursei Informa]ia Observa]ii
Kölnische
Zeitung
Ziar german,
pozi]ie
favorabil`
“La vestea c`derii Anvers-ului s-au
tras clopotele”
informa]ia ini]ial`;
imagine pozitiv`,
clopotele tr`g#ndu-se,
evident, de bucurie
pentru intrarea
armatei germane \n
ora[.
Le Matin Ziar francez,
pozi]ie
nefavorabil`
germanilor
“Potrivit informa]iilor din Kölnische
Zeitung, preo]ii din Anvers au fost
for]a]i s` trag` clopotele dup` ce
ora[ul a fost ocupat”
prima deformare a
imaginii; transmis` de
un ziar nefavorabil
germanilor.
Times Ziar britanic,
pozi]ie
nefavorabil`
germanilor
“Potrivit ziarului Le Matin, via Köln,
preo]ii belgieni care au refuzat s`
trag` clopotele la c`derea Anvers-
ului au fost demi[i din func]ie”
Corriere
della Sera
Ziar italian,
pozi]ie
nefavorabil`
germanilor
“Potrivit ziarului Times, cit#nd
informa]ii din Köln, via Paris,
neferici]ii preo]i care au refuzat s`
trag` clopotele la c`derea Anvers-
ului au fost condamna]i la munc`
silnic`”
Le Matin Ziar francez,
pozi]ie
nefavorabil`
germanilor
“Potrivit unei [tiri din Corriere della
Sera, via Köln [i Londra, se
confirm` c` barbarii cuceritori ai
Anvers-ului i-au pedepsit pe
neferici]ii preo]i pentru refuzul lor
eroic de a trage clopotele,
sp#nzur#ndu-i \n clopote cu
capul \n jos, ca batante vii”
revine asupra propriei
informa]ii, cit#nd,
pentru sporirea
credibilit`]ii
informa]iei, surse
str`ine care amplific`
informa]ia deja
difuzat`.
|n mod special, izvoarele utilizate de imagologia istoric` trebuie s` fie corelate cu celelalte izvoare
despre epoca/societatea/perioada/conjunctura respectiv`. Pentru a putea fi interpretat` corect,
informa]ia/imaginea descifrat` trebuie \ncadrat` \n realitatea istoric` [i \n specificitatea acesteia. Astfel,
este interesat de analizat mesajul/imaginea indus` \n medii diferite, un bun exemplu constituindu-l
abordarea operei lui Shakespeare \n transpuneri cinematografice diferite, european` [i japonez`. Este
vorba de Macbeth/ Tronul \ns#ngerat, respectiv de Regele Lear/ Ran. Compar#ndu-le, se poate constata c`
1
apud. J.N.Kapferer, Zvonurile. Cel mai vechi mijloc de informare din lume, Bucure[ti, Editura Humanitas,
1993, p.61-62
30
pornind de la acela[i text se ajunge cu mijloace de expresie diferite la acela[i mesaj. Explica]ia rezid` \n
faptul c` difer` filtrele mentale, de[i \n ambele cazuri filtrele mentale sunt cele ale secolului al XVI-lea.
Trebuie s` mai ar`t`m c` izvoarele imagologiei istorice au relevan]` diferit`, \n func]ie de durata
istoric`. Astfel, conform conceptului braudelian de “timp istoric”
1
, pot fi deosebite fenomenele (au o durat`
de c#]iva ani), conjuncturile (se \ntind pe c#teva decenii) [i durata lung` (secole). Din aceast` perspectiv`,
se poate afirma c` pentru imagini specifice apar izvoare specifice. Pentru a exemplifica utilizarea izvoarelor
imagologice la nivelul fenomenul istoric, se poate cita imaginea armatei germane \n presa rom#neasc` \n
perioada r`zboiului anti-sovietic, respectiv \n cea a r`zboiului antihitlerist. La nivelul conjuncturii istorice, un
bun exemplu este cel al imaginii liderului comunist, neschimbat`, \n datele ei esen]iale, timp de 50 de ani.
Pentru durata lung`, se poate cita imaginea c`lug`rului cre[tin-ortodox, neschimbat` de la \nceputurile
vie]ii monastice p#n` ast`zi. |n fiecare din cele trei situa]ii trebuie decelat gradul de relevan]` al izvorului.
De asemenea, trebuie s` se ]in` seama c` pentru perioadele conjuncturale [i lungi, imaginea se raporteaz`
la modele, care au un grad mai mare de stabilitate.
1
F. Braudel, Timpul lumii, I, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1989, p.80 [i urm.
31
3. IZVOARE SCRISE CU ACCESIBILITATE MAI MARE
PRIVIND SPA}IUL ROM@NESC SUD-CARPATIC
|N SECOLELE XIV-XVI
Colec]ii de documente
BOGDAN, I., Documente [i regeste privitoare la rela]iile }`rii Rom#ne[ti cu Bra[ovul [i }ara
Ungureasc` \n sec. XV [i XVI, Bucure[ti, 1902
IDEM, Documente privitoare la rela]iile }`rii Rom#ne[ti cu Bra[ovul [i }ara Ungureasc` \n sec.XV [i
XVI, Bucure[ti, 1905
CORFUS, Ilie, Documente privitoare la istoria Rom#niei culese din arhivele polone. Secolul al XVI-
lea, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1979
* * * Documenta Romaniae Historica. B.}ara Rom#neasc`, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, I (1247-1500), 1966, II(1501-1525), 1972, III (1526-1535), 1975, IV (1536-1550),
1981, V (1551-1565), 1983, VI (1566-1570), 1985, VII(1571-1575), 1988, VIII (1576-1580), 1989, XI(1593-
1600), 1975; D. Rela]ii \ntre }`rile Rom#ne, I (1222-1456), 1977
* * * Documente privind istoria Rom#niei, B. }ara Rom#neasc`, Bucure[ti, Editura Academiei
Republicii Populare Rom#ne, veac XIII, XIV [i XV (1247-1500), 1953; veac XVI, I (1501-1525), 1951, II
(1526-1550), 1951, III (1551-1570), 1952, IV (1571-1580), 1952, V (1581-1590), 1953, VI (1591-1600),
1953
* * * Documente turce[ti privind istoria Rom#niei, I, 1455-1774, \ntocmit de Mustafa A.Mehmed,
Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1976
HURMUZAKI, Eudoxiu de, Documente privitoare la istoria rom#nilor, vol I/1-2, II/1-4, Bucure[ti, 1892-
1894, vol.VII, XI, XIV/1, XV/1, Bucure[ti, 1899, 1900, 1915, 1911, Supl.I, 1, Bucure[ti, 1886, Supl.II, 1,
Bucure[ti, 1893
* * * Mihai Viteazul \n con[tiin]a european`, 1. Documente externe, Bucure[ti, Editura Academiei
Republicii Socialiste Rom#nia, 1982; 5, M`rturii, Bucure[ti, Editura Academiei Rom#ne, 1990
TOCILESCU, Grigore, 534 documente istorice slavo-rom#ne din }ara Rom#neasc` [i Moldova
privitoare la leg`turile cu Ardealul.1346-1603., Wien, 1931
Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, editate de Fr. Zimmermann, C.
Werner, G. Müller, G. Gündisch, I-V, Hermannstadt, Bucure[ti, 1892-1975
Cronici [i relat`ri de epoc`:
* * * Fontes Historiae Daco-Romanorum, corpus de cronici editat de G.Popa-Lisseanu, Bucure[ti,
1934-1937
BOGDAN, Nicolae, Rom#nii \n secolul al XV-lea. O reconstituire \n linii largi a perioadei patriarhale a
Neamului, pe temeiul cronicei lui Wawrin, reprodus` aci \n versiune rom#neasc`, \n paralel` cu textul
original, Bucure[ti, Colec]ia Justinian, 1941
* * * C`l`tori str`ini despre }`rile Rom#ne, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, I, volum \ngrijit de Maria
Holban, 1968; II–V, volume \ngrijite de M.Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Paul Cernovodeanu,
1970, 1971, 1972, 1973; VI, volum \ngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Mustafa Ali Mehmed,
1976
CHALCOCONDIL, Laonic, Expuneri istorice, ed. V.Grecu, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Populare Rom#ne, 1958
* * * Cronicile slavo-rom#ne din secolele XV-XVI. Publicate de Ion Bogdan. Edi]ie rev`zut` [i
completat` de P.P.Panaitescu, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1959
32
DUCAS, Istoria turco-bizantin` (1341-1462), ed. V.Grecu, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Populare Rom#ne, 1958
DUMITRIU-SNAGOV, Ion, }`rile Rom#ne \n secolul al XIV-lea. Codex Latinus Parisinus, Bucure[ti,
Editura Cartea Rom#neasc`, 1979
GUBOGLU, M., MEHMET,M., Cronici turce[ti privind }`rile Rom#ne, Extrase, I-II, Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Socialiste Rom#nia,1966, 1975
IORGA, Nicolae, Scrisori de boieri. Scrisori de domni. V`lenii de Munte, 1932
* * * Istoria }`rii Rom#ne[ti, 1290-1690. Letopise]ul Cantacuzinesc, edi]ie critic` de C.Grecescu [i
D.Simonescu, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1960
POPESCU, Radu vornicul, Istoriile domnilor }`rii Rom#ne[ti, ed. C.Grecescu, Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1963
POTRA, George, Bucure[tii v`zu]i de c`l`tori str`ini (secolele XVI-XIX), Bucure[ti, Editura Academiei
Rom#ne, 1992
URECHE, Grigore, Letopise]ul }`rii Moldovei de c#nd s-au desc`lecat ]ara [i de cursul anilor [i de
viia]a domnilor carea scrie de la Drago[-vod` p#n` la Aron-vod`, \n "Letopise]ul }`rii Moldovei", Chi[in`u,
Editura Hyperion, 1990
Lucr`ri didactice [i populare
* * * |nv`]`turile lui Neagoe Basarab c`tre fiul s`u Theodosie, edi]ie facsimilat` dup` unicul
manuscris p`strat, transcriere, traducere \n limba rom#n` [i studiu introductiv de prof. dr. G. Mih`il`,
membru corespondent al Academiei Rom#ne, Bucure[ti, Editura Roza V#nturilor, 1997
ST~V~RU{, Ion, Povestiri medievale despre Vlad }epe[ Draculea, Bucure[ti, Editura Univers, 1993
|NTREB~RI {I PROBLEME
Stabili]i tema referatului care va fi sus]inut la finalul cursului. Elabora]i lista izvoarelor imagologiei
istorice necesare redact`rii acestuia.
ooOoo
33
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
BERCIU-DR~GHICESCU, Adina, {tiin]ele auxiliare ale istoriei, Bucure[ti, EUB, 1994
BOGDAN, Damian P., {tiin]e speciale istorice, \n Rdi, t.33, 1980, nr.7-8, p.1603-1634
* * * Dic]ionar al [tiin]elor speciale ale istoriei, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, 1985
KAPFERER, Jean-Noel, Zvonurile. Cel mai vechi mijloc de informare din lume, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1993
SACERDO}EANU, Aurelian, Izvoarele istoriei rom#nilor, \n "Arhiva istoric`", t.V, Bucure[ti, 1940,
Extras
Bibliografie suplimentar`
CORVISIER, André, Sources et Méthodes en Histoire sociale, Paris, S.E.D.E.S, 1980
* * * L'Histoire et ses méthodes, Paris, 1971
MACIU, Vasile, Metode de cercetare \n istorie, \n "Forum", 2, 1970, p.31-42
SACERDO}EANU, Aurelian, |ndrum`ri \n cercet`rile istorice, Bucure[ti, Editura Casa {coalelor, 1943
Idem, Sarcinile [tiin]elor speciale ale istoriei, \n "Revista Arhivelor", 1, 1966, p.17-46
34
Tema 3
UNIVERSUL SIMBOLIC - UNIVERS SPECIFIC UMAN
Omul - fiin]` simbolic` • Conceptul de simbol • Interpretarea simbolurilor • Func]iile simbolurilor •
Clasificarea simbolurilor • Simboluri religioase • Simboluri politice
1. OMUL – FIIN}~ SIMBOLIC~
Dac` urm`rim progresul uman \n g#ndire [i experien]`, constat`m c` omul nu mai \nfrunt` realitatea
\n mod nemijlocit, fa]` \n fa]`, pentru c` "aceast` realitate fizic` pare s` se retrag` \n m`sura \n care
avanseaz` activitatea simbolic` a omului".
1
Consider#nd c` g#ndirea [i comportamentul simbolic sunt
printre cele mai caracteristice tr`s`turi ale vie]ii umane [i c` \ntregul progres al culturii umane se bazeaz`
pe aceste condi]ii, putem afirma c` omul tr`ie[te \ntr-o lume de simboluri. |ns`, credem c` ar fi mai nimerit
s` afirm`m c` o lume de simboluri tr`ie[te \n om, constat#nd faptul c` omul "s-a \nchis \n a[a fel \n forme
lingvistice, imagini artistice, simboluri mitice sau rituri religioase \nc#t el nu poate vedea sau cunoa[te
nimic dec#t prin interpunerea acestui mediu artificial".
2
|n acest` situa]ie, care este aceea[i \n sfera teoretic` [i \n cea practic`, omul "tr`ie[te mai cur#nd \n
mijlocul unor emo]ii imaginare, \n speran]e [i temeri, \n iluzii [i deziluzii, \n fanteziile [i visurile sale".
3
Un
citat semnificativ din opera lui Epictet, reprodus de Cassirer, reflect` sugestiv dimensiunea simbolic` a
fiin]ei umane: "Ceea ce \l tulbur` [i \l nelini[te[te pe om nu sunt lucrurile, ci opiniile [i \nchipuirile despre
lucruri".
4
Defini]ia clasic` a omului ca animal ra]ional, de[i nu [i-a pierdut \nc` for]a, este incomplet`.
Ra]iunea este un termen nepotrivit pentru a \n]elege formele vie]ii culturale a omului \n toat` bog`]ia [i
varietatea lor, datorit` faptului c` toate aceste forme sunt forme simbolice. De aceea, \n locul definirii
omului ca animal ra]ional - afirma Cassirer -, ar trebui s`-l definim ca animal simbolicum. Prin aceasta
putem desemna diferen]a lui specific` [i putem \n]elege noua cale deschis` omului - "calea spre
civiliza]ie".
5
Impregnarea vie]ii interioare [i exterioare a omului cu simboluri este posibil` datorit` faptului c`
fiin]ele umane au capacitatea de a imagina, iar ”A avea imagina]ie (s.n.) \nseamn` a te bucura de o
bog`]ie interioar`, de un flux ne\ntrerupt [i spontan de imagini".
6
Imagina]ia este, \n acela[i timp, rezultatul \nt#lnirii omului cu lumea [i expresia definirii [i a
constituirii realit`]ilor lor. Prin urmare, imagina]ia implic` o recurgere la \n]elegerea simbolic` pentru c`
simbolul se define[te ca \mbinarea unei componente spa]iale localizate [i a unui sim] legat de profunzimile
cele mai secrete ale fiin]ei umane, adic` de o component` antropologic` pur semantic`, nonspecific` [i
nonlocalizat`.
7
Lucru posibil dac` avem \n vedere c` “Aceast` latur` a omului, esen]ial` [i imprescriptibil`,
care se nume[te imagina]ie, este \mbinat` de simbolism [i continu` s` tr`iasc` din mituri [i din teologii
arhaice”.
8
Vom concluziona, afirm#nd \mpreun` cu Ernst Cassirer, c` simbolurile, constituite \n ansambluri, cu
un anumit grad de coeren]`, dar [i cu un aspect contradictoriu, con]in referiri la principalele componente
ale domeniului de
referin]` al omului. Argumentul principal fiind raportul omului cu lumea sa, faptul c` el “nu mai
tr`ie[te \ntr-un univers pur fizic, el tr`ie[te \ntr-un univers simbolic. Limbajul, mitul, arta [i religia sunt p`r]i
ale acestui univers. Ele sunt firele care ]es re]eaua simbolic`, ]es`tura \nc#lcit` a experien]ei umane”.
9
2. CONCEPTUL DE SIMBOL
Simbolul a fost definit \n prima tem`, de aceea nu vom repeta cele ar`tate acolo. Vom trata \ns`
conceptul de simbol ad`ug#nd noi elemente.
Exist` o tendin]` profund \nr`d`cinat` \n psihologia uman` de a vedea ceva mai profund \n afara
lucrurilor, iar aceast` tendin]` s-a tradus \ntr-o activitate cultural` productiv` responsabil` de apari]ia
simbolurilor, miturilor [i elementelor de cultur` popular`.
Simbolul este o rela]ie stabilit` \n timpul istoric, \n condi]ii [i colectivit`]i specifice. Aceast` rela]ie
este triadic`, dezv`luind trei elemente importante: a) un obiect desemnat, acel altceva pe care \l
1
Ernst Cassirer, Eseu despre om. O introducere \n filosofia culturii umane, Bucure[ti, Editura Humanitas,
1994, p. 43
2
Ibidem, p. 43-44
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Ibidem, p. 45
6
Mircea Eliade, Imagini [i simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, Bucure[ti, Editura Humanitas,
1994, p. 25
7
Lucien Sfez, Dictionaire critique de la comunications, Vol. I, Paris, PUF, 1986, p. 11-14
8
Mircea Eliade, op. cit., p. 25
9
Ernst Cassirer, op. cit., p. 43
35
reprezint` simbolul [i care este denumit prin urm`torii termeni: referent, reprezentat, semnificat,
simbolizat; b) mijlocul prin care se face desemnarea, exprimat prin: reprezentant, simbolizant, semnificant;
el este ceva, cel din defini]ie, de aceea, \n mod incorect este numit mijlocul drept simbol; c) con[tiin]a
interpretativ` (cineva, cel pentru care exist` rela]ia); acest cineva este \ntotdeauna omul, ca subiect
individual, sau oamenii, ca subiect colectiv; con[tiin]a interpretativ` este desemnat` de termenul
interpretant.
Obiectul desemnat poate fi orice intr` \n sfera de interes a omului: elemente ale naturii, st`ri de
spirit, rela]ii [i raporturi sociale etc. |n rela]ia simbolic` se presupune c` obiectul desemnat este deja
cunoscut, iar simbolul reliefeaz` anumite calit`]i sau aduce informa]ii noi despre acesta. Obiectul desemnat
poate fi singular sau multiplu. |n cazul c#nd este multiplu, el func]ioneaz` ca obiect complex. De exemplu,
drapelul unui stat, ca drapel na]ional, reprezint` unitate [i multiplicitate \n acela[i timp.
Mijloacele prin care se face desemnarea sunt deosebit de variate: cuvinte, gesturi, obiecte etc. Ele
joac` un rol important \n via]a simbolurilor [i chiar \n clasificarea acestora. Pornind de la principiul
mijlocului de desemnare, simbolurile pot fi: simboluri discursive [i simboluri prezentative.
Simbolurile discursive au ca mijloace de desemnare cuvintele [i construc]iile lingvistice \n care sunt
utilizate. Acest tip de simboluri sunt limitate ca semnifica]ie prin dependen]a de cuv#nt. Simbolurile
prezentative, nelingvistice (fotografii, portrete, obiecte), nu construiesc simbolizatul din p`r]i, ci
prezint` \ntregul \n mod simultan. Ele nu construiesc generalitatea, se adreseaz` nemijlocit intui]iei [i
sim]urilor noastre iar, \n acest caz, imaginea este valorificat` prin capacitatea ei de a prezenta obiectul
integral [i simultan, \n toate p`r]ile sale componente.
Cele dou` tipuri de simboluri sunt complementare; ambele sunt specific umane [i necesare \n
comunicare. O comunicare strict discursiv` este imposibil` \ntr-o comunitate uman`. Orice \ncercare de
traducere \n cuvinte a unui gest va fi \ntotdeauna incomplet`. De aceea, aceste dou` tipuri de simboluri
sunt ireductibile unul la cel`lalt dar, \n acela[i timp, complementare \n interpretarea sensurilor pe care le
degaj`. Afirma]ia este plauzibil` dac` avem \n vedere c` simbolul seam`n` cu ceea ce simbolizeaz`, “el nu
se limiteaz` s` reprezinte \ntr-un mod cu totul conven]ional [i arbitrar realitatea simbolizat`, ci o
\ncarneaz`, ea tr`ie[te \n el”.
1
Conceptul de simbol este folosit cu diferite sensuri, de aceea se impune s` distingem \ntre imaginea
simbolic` [i ceilal]i termeni cu care este adesea confundat: emblema, atributul, alegoria, metafora,
analogia, simptomul, parabola, apologul.
Emblema este definit` drept “o figur` vizibil`, adoptat` \n mod conven]ional pentru a reprezenta o
idee, o entitate fizic` sau moral`; drapelul este emblema patriei, laurul cea a gloriei”.
2
Atributul constituie “un fapt sau o imagine care serve[te drept semn distinctiv unui anumit
personaj, unei colectivit`]i, unei figuri istorice sau legendare: aripile sunt atributul unei societ`]i de
naviga]ie aerian`; roata cel a unei companii feroviare, m`ciuca atributul lui Hercule, balan]a cel al
justi]iei”.
3
Alegoria este definit` ca “o reprezentare sub form` uman` (cazul cel mai des \nt#lnit), animal`
sau vegetal` a unei fapte de pomin`, a unei situa]ii , virtu]i sau a unei fiin]e abstracte. O femeie \naripat`
este alegoria victoriei, cornul abunden]ei - alegoria prosperit`]ii”.
4
Metafora implic` [i “dezvolt` o compara]ie \ntre dou` fiin]e sau dou` situa]ii: elocin]a este un noian
de vorbe”.
5
Analogia reflect` “un raport \ntre dou` fiin]e sau dou` no]iuni esen]ial diferite, dar asem`n`toare
dintr-un anumit punct de vedere; m#nia lui Dumnezeu, de exemplu, nu are dec#t un raport analogic cu
m#nia omului”.
6
Simptomul reprezint` “o modificare \n aspectul sau felul de a func]iona al unui anumit ansamblu
care poate da la iveal` o perturbare sau chiar o stare conflictual`; sindromul este totalitatea simptomelor
care caracterizeaz` o situa]ie evolutiv`, anun]#nd un viitor mai mult sau mai pu]in determinat \n timp”.
7
Parabola, \n general “este o povestire al c`rei sens, de[i de sine st`t`tor, este menit` s` sugereze,
dincolo de semnifica]ia ei evident`, o lec]ie de moral`, ca de pild` parabola semin]ei biblice care poate
c`dea pe un p`m#nt prielnic sau nu”.
8
Apologul este definit ca “o fabul` didactic`, fic]iunea unui moralist, destinat` s` transmit` o
anumit` \nv`]`tur`, descriind o situa]ie imaginar`”.
9
Toate aceste forme figurative se deosebesc de simbol pentru c` ele sunt semne [i, ca atare, nu
dep`[esc nivelul semnifica]iei. Ele sunt doar mijloace de comunicare pe planul cunoa[terii imaginative sau
1
André Vergez & Denis Huisman, Curs de filozofie, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1995, p. 109
2
Jean Chevalier, Alain Geerbrant, Dic]ionar de simboluri, vol. I, Bucure[ti, Editura Artemis, 1994, p. 22
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Ibidem, p. 23
6
Ibidem
7
Ibidem
8
Ibidem
9
Ibidem
36
intelectuale, de aceea rolul lor este de a oglindi, “dar nu [i cel de a dep`[i cadrul reprezent`rilor”.
1
Fa]` de
aceste semne figurative, [i fa]` de semn \n general, simbolul este total diferit. |n timp ce semnul
reprezint` “o conven]ie arbitrar` \n cadrul c`reia semnificantul [i semnificatul (obiect sau subiect) r`m#n
str`ini unul fa]` de altul”,
2
simbolul “presupune omogenitatea semnificantului [i a semnificatului, \n sensul
unui dinamism organizator”.
3
|n concluzie, simbolul nu este un simplu semn, el reprezint` mult mai mult, pentru c` “ne duce
dincolo de semnifica]ie, decurg#nd din interpretare, condi]ionat` la r#ndul ei de anumite predispozi]ii.
Simbolul este \nc`rcat cu afectivitate [i dinamism. Reprezint`, \ntr-un anumit mod, \nv`luind \n acela[i
timp; f`ure[te, dezmembr#nd. Simbolul ac]ioneaz` asupra structurilor mentale”.
4
3. INTERPRETAREA SIMBOLURILOR
Interpretarea simbolurilor este \n aten]ia a numeroase discipline: istoria civiliza]iilor [i religiilor,
lingvistica, antropologia cultural`, critica de art`, psihologia, medicina. De fapt, se constat` c` toate
[tiin]ele care studiaz` omul, sub diferitele lui aspecte, se \nt#lnesc \n activitatea lor de cercetare cu
anumite simboluri, fiind astfel obligate s`-[i conjuge eforturile pentru descifrarea [i interpretarea acestora.
Mircea Eliade a eviden]iat de nenum`rate ori importan]a unei hermeneutici
5
valide pentru
conservarea, redescoperirea [i poten]area sensurilor fundamentale ale simbolurilor. “Problema central` [i
cea mai dificil` r`m#ne, evident, interpretarea. |n principiu, chestiunea validit`]ii unei hermeneutici se
poate ridica oric#nd. Prin multiple confrunt`ri de informa]ii, cu ajutorul unor aser]iuni clare (texte, rituri,
monumente istorice) [i al aluziilor pe jum`tate \nv`luite, putem demonstra la obiect ce <<vrea s`
spun`>> un simbol sau altul … Validitatea simbolului ca form` de cunoa[tere nu depinde \ns` de puterea
de \n]elegere a unui individ sau a altuia. Texte [i monumente simbolice dovedesc din plin c`, cel pu]in
pentru anumi]i membri ai unei societ`]i arhaice, simbolismul <<Centrului>> este transparent \n \ntregul
lui; restul societ`]ii se mul]umea <<s` participe>> la simbolism. De altfel, sunt dificil de precizat limitele
unei astfel de particip`ri: ea variaz` \n func]ie de un num`r nedeterminat de factori. Tot ce putem spune
este c` actualizarea unui simbol nu este mecanic`: ea se afl` \n rela]ie cu tensiunile [i cu alternan]ele vie]ii
sociale, \n ultim` instan]` cu ritmurile cosmice”.
6
Interpretarea simbolurilor este actul de punere \n rela]ie a mijlocului cu obiectul, de c`tre con[tiin]a
interpretativ`. |n interpretare este foarte important` transparen]a simbolurilor. Aceast` transparen]` are
implica]ii importante \n rela]ia dintre con[tiin]a interpretativ` [i mijlocul prin care este desemnat simbolul.
Ca urmare, un univers de simboluri poate fi netransparent pentru o con[tiin]` interpretativ`, cu
deosebire \n cazul \n care nu exist` nici o leg`tur` \ntre universul cultural al con[tiin]ei interpretative [i
universul cultural \n care func]ioneaz` simbolurile respective.
Acela[i simbol va avea culori [i sensuri diferite \n func]ie de indivizi, popoare, etnii, epoci istorice
sau chiar climatul unor perioade. Lucrul este plauzibil dac` avem \n vedere c` "simbolul este str#ns legat
de psihologia colectiv` … c` simbolul se scald` \ntr-un mediu social chiar dac` s-a ivit \ntr-o con[tiin]`
individual`".
7
Mai mult dec#t at#t, putem afirma, \mpreun` cu Mircea Eliade, c` ansamblurile de "simboluri
nu sunt … descoperiri spontane ale omului …. ci crea]ii ale unui complex cultural bine delimitat, elaborat
[i vehiculat de anumite comunit`]i umane …"
8

Interpretarea [tiin]ific` a simbolurilor va depinde de progresul general al [tiin]elor [i, mai ales, de cel
\nregistrat de ansamblul [tiin]elor socio-umane. |n a[teptarea dezvolt`rii acestor [tiin]e, trebuie s`
remarc`m, \ns`, c` diferitele interpret`ri, posibile ast`zi, cu privire la numeroase simboluri au anumite
puncte de convergen]`. Se constat` totu[i, c` sensul lor fundamental nu este \ntotdeauna acela[i, el
variaz` \n func]ie de ariile culturale, \n func]ie de indivizi [i societ`]i, precum [i de situa]ia acestora la un
moment dat. "Iat` de ce interpretarea simbolului - afirm` Jean Chevalier [i Alain Gheerbrant - trebuie s`
se inspire nu numai din reprezentarea lui, ci [i din dinamica acestuia, cufund#ndu-l \n mediul s`u cultural
[i determin#ndu-i rolul hic et nunc".
9
1
Ibidem
2
Ibidem
3
Ibidem
4
Ibidem, p. 25
5
Hermeneutica: metod` de interpretare a oric`ror texte [i simboluri cu \n]eles ermetic, ascuns, obscur, \n
scopul clarific`rii integrale a textului [i descoperirii tuturor sensurilor lui primordiale. Exist` dou`
hermeneutici: a) hermeneutica sacr`, consacrat` exclusiv ariei religioase [i reconstituirii valorilor intacte
ale revela]iei incluse \n scripturi [i b) hermeneutica profan`, care se dedic` decodific`rii \n]elesurilor
simbolice ale operelor din domeniul culturii. (Victor Kernbach, Dic]ionar de mitologie general`, Bucure[ti,
Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1989, p. 221-222; s.v. hermeneutic` )
6
Mircea Eliade, op. cit., p. 30-31
7
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 47
8
Mircea Eliade, op. cit., p. 41
9
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 21
37
Este sugestiv` afirma]ia lui Henri Corbin, citat de Jean Chevalier [i Alain Gheerbrant, referitoare la
descifrarea simbolurilor: "niciodat` nu se va putea afirma c` a fost EXPLICAT o dat` pentru totdeauna,
\ntruc#t trebuie descifrat, iar`[i [i iar`[i, \ntocmai ca o partitur` muzical` care cere s` fie interpretat` mereu
\n alt mod".
1
Vom \ncheia concluzion#nd c` interpretarea veridic` a simbolurilor este posibil`, \ns`, se
dovede[te a fi destul de dificil`. Dificultatea survine din faptul c` simbolul "nu este numai universal, ci [i
extrem de variabil … Un autentic simbol uman este caracterizat nu prin uniformitate, ci prin versatilitate.
El nu este rigid sau inflexibil, ci mobil".
2
Mai mult, lucrurile se complic` progresiv, datorit` altor
caracteristici ale simbolului: "nu are nici o existen]` real` ca parte a lumii fizice; el are o
<<semnifica]ie>>".
3
1
Ibidem, p. 22
2
Ernst Cassirer, op. cit., p. 58-59
3
Ibidem, p. 85
38
4. FUNC}IILE SIMBOLURILOR.
Simbolurile reveleaz` cele mai profunde aspecte ale realit`]ii. Ele “nu sunt crea]ii arbitrare ale
psihicului; ele r`spund unei necesit`]i [i \ndeplinesc o func]ie: dezv`luirea celor mai secrete modalit`]i ale
fiin]ei.”
1
De[i aceast` func]ie se exercit` global, prin dinamismul [i diversitatea manifest`rilor ei, vom aduce
\n prim-planul analizei acele aspecte care pun \n lumin` numeroasele ei fa]ete. Ca urmare, fiecare aspect
al func]iei globale va fi tratat ca o func]ie de-sine-st`t`toare.
Jean Chevalier [i Alain Gheerbrant relev` urm`toarele func]ii ale simbolurilor: func]ia exploratorie,
func]ia de substitut, func]ia de mediere, func]ia de for]` unificatoare, func]ia pedagogic` [i terapeutic`,
func]ia de socializare, func]ia de rezonan]`, func]ia transcendent`, func]ia de transformator al energiei
psihice.
2
Func]ia exploratorie a simbolurilor ]ine de extinderea c#mpului con[tiin]ei \ntr-un domeniu unde
m`sura exact` nu poate fi folosit`, iar investiga]ia presupune anumite riscuri. |n aceast` situa]ie, simbolul
permite sesizarea unor situa]ii pe care ra]iunea nu le poate defini. "Dac` spiritul recurge la imagini spre a
sesiza realitatea ultim` a lucrurilor - afirm` Mircea Eliade - , o face tocmai pentru c` aceast` realitate se
manifest` \n chip contradictoriu [i, ca atare, n-ar putea fi exprimat` prin concepte… A[adar, adev`rat` este
imaginea ca atare, imaginea ca fascicol de semnifica]ii, iar nu doar una singur` dintre semnifica]iile ei sau
unul singur dintre numeroasele ei planuri de referin]`."
3
Dup` cum afirm` [i Jung al`turi de Mircea Eliade, g#ndirea simbolic` nu afl` nimic ireductibil \n calea
ei. Ea poate oric#nd inventa o rela]ie [i descoperi un sens. Astfel, simbolul face posibil` libera circula]ie
prin toate straturile realului. "Tocmai fiindc` numeroase lucruri se situeaz` dincolo de \n]elegera noastr` -
spune Jung - recurgem mereu la termeni simbolici pentru a \nf`]i[a concepte pe care nu le putem nici
defini, nici \n]elege pe de-a \ntregul…"
4
Func]ia de substitut face din simbol mijlocul destinat s` permit` intrarea \n con[tient, sub o form`
camuflat`, a unor anumite \nc`rc`turi semantice sau afective. "Simbolul se substituie, \n mod figurativ,
r`spunsului, solu]iei cerute de o \ntrebare, de rezolvarea unei situa]ii conflictuale, sau satisfacerii unei
dorin]e r`mase \n suspensie \n inco[tient."
5
Func]ia de mediere confer` simbolului rolul de liant al unor elemente care ]in de mediul intern,
spiritual al omului [i de mediul s`u extern: natural [i social. Astfel, simbolul "alc`tuie[te pun]i, reune[te
elemente separate, leag` cerul de p`m#nt, materia de spirit, natura de cultur`, realul de vis, incon[tientul
de con[tiin]`".
6
Mircea Eliade relev` for]a simbolurilor, afirm#nd puterea lor expresiv`. Simbolurile spun despre
realitate totdeauna mai mult dec#t ar putea-o face cuvintele subiectului care a tr`it aceast` realitate. Dac`
este vorba despre o realitate mult dorit` (nostalgia realit`]ii), atunci imaginile simbolice au rolul de a uni:
"Asemenea imagini \i apropie totu[i pe oameni cu mai mult efect [i mai autentic dec#t limbajul analitic. De
fapt, dac` exist` o solidaritate total` a speciei umane, ea nu poate fi resim]it` [i <<transpus` \n act>>
dec#t la nivelul imaginilor."
7
Func]ia de for]` unificatoare a simbolului este poten]at` de func]ia de mediere. Prin mediere se
realizeaz` [i des`v#r[e[te unirea. Simbolurile fundamentale unific` axele existen]ei umane, condenseaz`
\ntreaga experien]` a omului (religioas`, cosmic`, social`, psihic`); pun \n lumin` unitatea fundamental` a
celor trei planuri ale existen]ei (inferior, terestru, celest); realizeaz` unitatea omului cu lumea, plas#ndu-l
pe acesta \ntr-o imens` re]ea de rela]ii [i excluz#nd sentimentul de singur`tate a omului \n univers.
8
Func]ia pedagogic`, terapeutic` a simbolului se afirm` pe linia unui anumit antropocentrism. Omul
simte, datorit` simbolului, c` se identific` cu o for]` supra-individual`, c` nu este doar o biat` fiin]`
r`t`cit` \n vastul ansamblu al mediului \nconjur`tor.
Este u[or de imaginat rolul pedagogic al simbolurilor. Via]a omului nu ar avea sens f`r` simboluri. |
ntr-o lume lipsit` de simboluri omul s-ar sufoca. Dispari]ia simbolurilor ar provoca imediat moartea
spiritual` a omului. Dimpotriv`, apelul la simboluri desfiin]eaz` frontierele ridicate de aparen]e [i face
posibil` p`trunderea adev`rurilor ultime: "adev`rurile cele mai \nalte, imposibil de comunicat ori transmis
prin orice alt mijloc, devin comunicabile sau transmisibile p#n` la un anumit punct atunci c#nd sunt, dac`
se poate spune a[a, \ncorporate \n simboluri care, f`r` \ndoial`, le vor disimula pentru mul]i, dar care le vor
manifesta \n toat` str`lucirea ochilor celor ce [tiu s` vad`."
9
1
Mircea Eliade, Imagini [i simboluri, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1994, p. 15
2
Jean Chevalier [i Alain Gheerbrant, op. cit., p. 39-48
3
Mircea Eliade, op. cit., p. 19
4
C.G. Jung, L'homme et ses symboles, Paris, 1964, p. 20-21
5
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 41
6
Ibidem, p. 42
7
Mircea Eliade, op. cit., p. 21
8
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 43
9
René Guénon, Simboluri ale [tiin]ei sacre, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997, p. 17
39
Simbolurile au un rol hot`r#tor \n formarea copilului [i a adultului, ele reprezent#nd un mijloc
adecvat de dezvoltare a imagina]iei creatoare [i a sim]ului invizibilului. Mai mult dec#t at#t, trebuie ar`tat
c` "via]a omului modern fream`t` de mituri pe jum`tate uitate, de hierofanii dec`zute, de simboluri
dezafectate. Desacralizarea ne\ntrerupt` a omului modern a alterat con]inutul vie]ii sale spirituale, nu i-a
sf`r#mat \ns` matricele imagina]iei: un \ntreg de[eu mitologic d`inuie \n zonele slab puse controlului".
1
Func]ia de socializare plaseaz` simbolul \n r#ndul factorilor care determin` inser]ia \n realitate. El
pune individul \n leg`tur` cu mediul social specific, drept consecin]` a faptului c` fiecare grup social [i
fiecare epoc` \[i are simbolurile sale. Simbolurile exprim` identitatea de sine [i perenitatea valorilor. Ca
urmare, "O epoc` f`r` simboluri este o epoc` defunct`; o societate lipsit` de simboluri \nseamn` o societate
lipsit` de via]`; o civiliza]ie care [i-a pierdut simbolurile a intrat \n agonie; nu-[i va mai avea locul dec#t \n
istorie."
2
Universalitatea simbolului ]ine de accesibilitatea lui virtual` pentru orice fiin]` omeneasc`, \ntruc#t
mesajul nu este transmis prin mijlocirea unei limbi vorbite sau scrise. "Fiind universal, simbolul are
capacitatea de a ne introduce simultan at#t \n inima individului, c#t [i \n cea a grupului social. Cine a
ajuns s` \n]eleag` \n profunzime simbolurile folosite de o persoan`, sau de un popor, cunoa[te cu adev`rat
persoana sau poporul respectiv."
3
Func]ia de rezonan]` a simbolurilor implic` ecoul pe care \l au acestea \n con[tiin]a individual` sau
colectiv`. Astfel, trebuie deosebite simbolurile vii de cele moarte. Simbolurile sunt vii dac` ele
declan[eaz` \n fiin]a omului o puternic` rezonan]` [i sunt moarte dac` ele nu mai reprezint` \n mentalul
individual [i colectiv dec#t obiecte exterioare, limitate la semnifica]iile lor obiective. Simbolurile moarte
apar]in doar filosofiei, literaturii [i istoriei.
Vitalitatea [i perenitatea simbolurilor "depind at#t de atitudinea luat` de con[tiin]`, c#t [i de datele
furnizate de incon[tient, presupun#nd ca atare o anumit` participare la mister, precum [i o anumit`
cosubstan]ialitate cu invizibilul."
4
Func]ia transcendent`
5
a simbolului are drept con]inut armonizarea contrariilor. Ea face posibil`
armonizarea exigen]elor care difer` de la individ la individ [i de la o comunitate la alta. De asemenea,
exploat#nd proprietatea simbolurilor de a stabili leg`turi \ntre for]e antagoniste, ea face posibil` dep`[irea
opozi]iilor, deschiz#nd, \n consecin]`, calea spre progresul con[tiin]ei.
1
Mircea Eliade, Imagini [i simboluri, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1994, p. 17
2
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 45
3
Ibidem, p. 46
4
Ibidem, p. 46-47
5
Termenul "transcendent", stabilit de Jung, este luat \n sensul de trecere de la o atitudine la alta (Ibidem,
p. 47-48)
40
Func]ia de transformator al energiei psihice confer` simbolului un rol decisiv: \nscrierea lui \n
\ntreaga mi[care evolutiv` a omului, dep`[ind astfel rolul de mijloc pentru \mbog`]irea cuno[tin]elor [i de
stimulator al unui interes de ordin estetic. Simbolul transform` energia incon[tient` \n energie necesar`
omului pentru a-[i struni via]a psihic`. "Energia incon[tient`, scrie G. Adler, inasimilabil` sub form` de
simptome neurotice, se transform` \ntr-o energie care va putea fi integrat` \n comportamentul con[tient,
datorit` simbolului, provenit fie din vis, fie din oricare alt` manifestare a incon[tientului"
1
.
5. CLASIFICAREA SIMBOLURILOR
Au fost mai multe \ncerc`ri de clasificare sistematic` a simbolurilor, \ns` nici una dintre ele nu este
pe deplin satisf`c`toare. Polivalen]a simbolurilor se opune clasific`rii lor riguroase, demonstr#nd
insuficien]a oric`rui demers de acest fel. Din multitudinea \ncerc`rilor, noi ne vom referi doar la c#teva,
care ni se par mai semnificative.
Mircea Eliade distinge \ntre simbolurile uraniene (fiin]e cere[ti, zei ai furtunii, culte solare, mistic`
lunar`, epifanii acvatice etc.) [i simbolurile chtoniene (pietre, p`m#nt, femeie, fecunditate etc.), la care se
adaug` simbolurile spa]iu [i timp, precum [i dinamica ve[nicei \ntoarceri
2
.
Sigmund Freud stabile[te drept criteriu pentru clasificarea simbolurilor un termen din psihanaliz`:
pl`cerea. Constituind axa \n jurul c`reia se articuleaz` simbolurile, pl`cerea le focalizeaz` pe acestea la
nivel oral, anal sau sexual, sub presiunea unui libido cenzurat [i refulat.
3

C.G.Jung nu a realizat o clasificare metodic` a simbolurilor. El a stabilit mai multe principii de
clasificare, \n func]ie de cerin]ele impuse de cercet`rile sale \n domeniul psihanalizei: mecanismele
introvertirii [i extrovertirii c`rora le corespund simbolurile con[tientului, incon[tientului, g#ndirii, senza]iei,
intui]iei; func]iile psihologice fundamentale care coaguleaz` majoritatea simbolurilor ce impregneaz` mai
ales latura incon[tient` a activit`]ii omului etc.
4
G. Durand distinge dou` categorii de simboluri, stabilind drept criterii regimul diurn [i regimul
nocturn al imaginii. |n regimul diurn el include: simbolurile teriomorfe (bestiarul, arhetipul c`pc`unului);
simbolurile nictomorfe (tenebre, simbolul apei triste, femeia fatal`, p`ianjenul [i plasa); simblurle catamorfe
(frica, c`derea, eufemismul c`rnii, p#ntecele digestiv [i p#ntecele sexual); simbolurile ascensionale
(sceptrul, spada, scara permanent`, muntele sacru, aripa [i angelismul, \ngerul, pas`rea, arca[ul, s`geata,
arcul, suveranul, r`zboinicul, legiuitorul); simbolurile spectaculare (lumin` [i soare, albul, auriul [i azurul,
coroana, ochiul [i verbul); simbolurile diairetice (armele r`zboinicului, botezuri [i purific`ri, ca "arme"
spirituale [i rituale, focul purificator.
Regimul nocturn cuprinde, prin absorb]ie \n interiorul lui, urm`toarele simboluri: simbolurile
invers`rii (simbolurile eufemismului, \ncetineala visceral`, p#ntecele sexual, p#ntecele digestiv,
\ncastrarea, dedublarea, noaptea, culoarea nop]ii, muzica nop]ii, Marea Mam` Acvatic`, Marea Mam`
Teluric`); simbolurile intimit`]ii (morm#ntul [i odihna, locuin]a [i cupa, alimente [i substan]e: migdala,
laptele, mierea, vinul cosmic, aurul alimentar); simbolurile ciclice (ciclul lunar, calendarul, triada sacr`,
androginul, satana, ciclul vegetal, ini]ierea, mutilarea ini]iatic`, jertfa, orgia, Haosul, Potopul, melcul,
crisalida, scarabeul, broasca, [arpele falic, tehnologia ciclului, roata, jugul [i carul).
5
1
Ibidem, p. 48
2
Ibidem, p. 49
3
Sigmund Freud, Opere , I, Editura {tiin]ific`, Bucure[ti, 1991, p. 300-307
4
C.G. Jung, Tipuri psihologice, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1997, p. 361-431
5
Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bucure[ti, Editura Univers Enciclopedic, 1998,
passim.
41
Mul]i cercet`tori vorbesc de simboluri cosmogonice, metafizice, etice religioase, psihologice,
tehnologice, eroice. Aceste aspecte invocate (religia, eroismul, psihicul etc.) “se reg`sesc simultan \n
majoritatea simbolurilor cu structur` format` din straturi suprapuse… [i a c`ror func]ie este tocmai aceea
de a lega mai multe planuri, neput#nd servi drept criterii pentru o clasificare, \ntruc#t indic` doar nivelul
de interpretare posibil`.”
1

6. SIMBOLURILE RELIGIOASE
Mircea Eliade prive[te fenomenologia mitului ca act, inseparabil de religie, al spiritului omenesc,
examin#nd mitul din interiorul lui [i constat#nd "contopirea total` \n g#ndirea omului primitiv sau arhaic,
a misticului cu realul".
2
Simbioza \ntre mit [i religie a evoluat \n sensul asimil`rii mitului \n doctrinele [i
practicile credin]elor religioase, constat#ndu-se ast`zi c` "orice form` religioas` \[i asum` responsabilitatea
mistic` [i teologic` a miturilor aferente, pe care [i le-a \ncorporat ca materie tradi]ional` [i le-a codificat
\ntr-un sistem propriu de dogme, de principii odat` ce responsabilitatea re\nt#lnirii cu formele arhetipale,
de tradi]ie tabual` sau mitic`, \n exerci]iul ritual de cult”.
3

Putem constata deci c` principalele simboluri religioase \[i au izvorul \n mitologie [i \n forme tabuale
tradi]ionale, ele p`str#ndu-[i \ntr-o m`sur` foarte mic` semnifica]ia originar`. Trec#nd \n religie, mitul,
cu \ntregul sau ansamblul de simboluri, "[i-a pierdut identitatea, \ncet#nd s` mai fie ce a fost \n logica
sa, \n timpul [i \n universul s`u".
4
Sarcinile sale au fost preluate de noile exerci]ii ale spiritului \n care, c#t
mai supravie]uie[te, “are de \ndeplinit roluri secundare.”
5
Religiile folosesc mitul ca suport pentru cadrul narativ a sensurilor lor, ca argument pentru
orientarea doctrinelor lor specifice [i, de aceea, ele valorific` simbolurile mitice, devenite religioase \n
practicile rituale [i de cult.
Jacques Le Goff, \n dou` din importantele sale lucr`ri,
6
afirm` c` este destul s` g#ndeasc` cineva la
etimologia cuv#ntului "simbol" pentru a \n]elege rolul g#ndirii simbolice \n teologie, literatur`, art` [i \n
utilajul mental al oamenilor. Simbolul este o referin]` la o unitate pierdut`, el reune[te [i cheam` o realitate
superioar` [i ascuns`.
Simbolismul - afirm` Le Goff - este o constant` hierofanie,
7
c`ci lumea ascuns` este lumea sacr`, iar
g#ndirea simbolic` nu ar fi dec#t forma prelucrat`, decantat`, adus` la nivelul \nv`]a]ilor, a g#ndirii
magice. Simbolismul medieval \ncepe la nivelul cuvintelor, actul numirii este totodat` [i explicare [i luare \n
st`p#nire a lucrurilor [i realit`]ilor.
Marele rezervor de simboluri religioase este natura. Minerale, vegetale, animale, toate sunt
simbolice. Sardonixul ro[u \l simbolizeaz` pe Hristos v`rs#ndu-[i s#ngele pe cruce; ciorchinele de strugure
reprezint` chipul lui Hristos care [i-a dat s#ngele pentru omenire; Fecioara Maria este simbolizat` prin
m`slin, crin, m`rg`ritar, trandafiri albi [i ro[ii.
Simbolismul medieval [i-a g`sit un vast c#mp de aplica]ie \n ceremonialurile liturgice cre[tine [i,
mai \nt#i, \n \ns`[i interpretarea arhitecturii religioase. De exemplu, biserica rotund` este o imagine simpl`
simbolic` a perfec]iunii circulare, iar planul \n cruce al acesteia reprezint` nu numai un
simbol al crucific`rii lui Hristos, ci mai degrab` forma de quadratum, \ntemeiat` pe p`trat, figur`
care desemneaz` cele patru puncte cardinale ce rezum` universul.
Printre formele cele mai importante ale simbolismului medieval, simbolismul numerelor a jucat un
rol capital. Structur` a g#ndirii, el a fost unul din principiile diriguitoare ale arhitecturii. Frumuse]ea rezult`
din propor]ia ob]inut` cu ajutorul numerelor, din armonie - care este de origine divin` [i care impune
muzica drept [tiin]` a numerelor. A cunoa[te muzica \nseamn` a cunoa[te ordinea \n toate lucrurile. {i arta,
care este o imitare a naturii [i a crea]iei, trebuie s` ia num`rul ca \ndreptar.
Crucea este un simbol religios esen]ial \n cre[tinism [i, \n acela[i timp, reprezint` un important
obiect de cult. Se pare c` forma cea mai veche a crucii este un simbol al focului, iar ca simbol solar crucea
reproduce cele patru raze fundamentale. Simbolul cre[tin al crucii s-a dezvoltat din evenimentul tradi]ional
al r`stignirii lui Iisus Hristos. Acest simbol se \mbog`]e[te continuu [i cap`t` \n cre[tinism sensul de
sacrificiu, dup` sacrificiul arhetipal f`cut de Hristos pentru salvarea omenirii. |n doctrina oficial`, crucea
1
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 52
2
Victor Kernbach, Dic]ionar de mitologie general`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1989, p.
164
3
Gheorghe Vl`du]escu, Prefa]` la Victor Kernbach, op. cit., p. 5
4
Idem, Postfa]` la V. Kernbach, op.cit., p. 662
5
Ibidem
6
Jacques Le Golf, Civiliza]ia Occidentului medieval, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1982, passim.; Idem,
Pentru un alt Ev Mediu, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1986, passim
7
Hierofanie: fenomene [i ac]iuni sacre care s-ar constitui dincolo de legile lumii obiective f`r` s` depind` de
acestea \ntr-un fel oarecare (Dic]ionar de filozofie, Bucure[ti, Editura Politic`, 1978, p. 679, s.v.
hierofanie); \n sens larg, prin hierofanie se \n]elege manifestarea a ceea ce este sf#nt.
42
cre[tin` include dublul simbol al misterului mor]ii ca o cale spre \nviere [i a revela]iei lui Dumnezeu- Tat`l,
adic` a dragostei, prezen]ei [i armoniei atributelor lui Dumnezeu.
1

Simbolurile rituale [i de cult, \nt#lnite \n numeroase religii, sunt obiectele amorfe sau imaginile
sculptate, zugr`vite, \nf`]i[ate pe orice cale de reprezentare plastic` \nchipuind divinit`]i. Aceste simboluri
nu sunt adorate \n sine, ci prin zeul sau principiul sacru pe care \l evoc`; simbolurile nu sunt dec#t
simulacrul divinit`]ii pe care o fac vizibil`, deci accesibil` senzorial credincio[ilor. |n toate formele lor - de la
statuet`, p#n` la imaginile simbolice (icoanele cre[tine) - simbolurile sunt \mputerniciri ale zeit`]ii
reprezentate, a c`rei for]` o \ncorporeaz` produc#nd \n numele zeit`]ii [i cu puterea acestei, acte magice.
Exemplul edificator: icoanele magice din supersti]ia cre[tin`.
2

O alt` form` a simbolurilor religioase, deosebit de sugestiv` [i specific`, este reprezentarea
totemic`. Totemismul este un sistem de religie rudimentar` care opereaz` cu reprezent`ri ce simbolizeaz`
str`mo[ii tribali, imagina]i sub form` de animale, p`s`ri, insecte, plante sau obiecte, ca eroi anteriori
clanului sau tribului.
|n secolul al XX-lea, mai este r`sp#ndit la tributile australiene, unde exist` chiar rituri totemice,
compuse din recit`ri, invoca]ii, gestic` [i mimic` ritual`, totul dup` scenarii orale fixe.
Un totem este \n acela[i timp tabu, animalele totemice neput#nd fi v#ndute sau ucise, nici
v`t`mate. Dac` un totem este simbolizat de o vietate comestibil`, uciderea lui e permis` numai o dat` pe
an, \n cadrul s`rb`torii cultuale.
3

Vom concluziona, \mpreun` cu René Guénon, ar`t#nd c` simbolismul este mijlocul ideal pentru
transmiterea adev`rurilor de ordin superior, religioase [i metafizice. Aceast` caracteristic` a simbolismului
deriv` din rela]ia complex` ce se stabile[te \ntre simbol [i natura uman`: "simbolismul ne apare \n mod
special adaptat exigen]elor naturii umane - afirm` René Guénon -, care nu este o natur` pur intelectual`, ci
are nevoie de o baz` sensibil` pentru a se \n`l]a spre sferele superioare".
4
|n felul acesta, forma simbolic` \l
ajut` pe om s` \n]eleag` adev`rul pe care \l reprezint`, conform propriilor posibilit`]i intelectuale.
Simbolismul nu se reduce, \ns`, la latura lui uman`, el trebuie considerat [i sub aspectul divin. Dac`
admitem c` "simbolul \[i are fundamentul \n natura \ns`[i a fiin]elor [i lucrurilor, c` se afl` \n perfect`
conformitate cu legile acestei naturi, [i dac` ne g#ndim c` legile naturale nu sunt \n fapt dec#t o expresie,
ca un fel de exteriorizare, a Voin]ei divine, acest fapt nu ne permite oare s` afirm`m c` simbolismul este de
origine <<non uman`>>…, c` principiul s`u \[i are ob#r[ia \n ceva mai \nalt [i dincolo de umanitate?"
5
7. SIMBOLURILE POLITICE
Via]a politic` este dominat` de simboluri [i se bazeaz` \n mod esen]ial pe convingeri. Machiavelli
afirm` c` "Politica este arta de a-i face pe oameni s` cread`",
6
iar Lucien Sfez, dezvolt#nd aceast` idee,
eviden]iaz` rela]ia dintre politic`, simbol [i legitimitate: "Politica nu e \n mod specific o chestiune de
interese, pentru c` atunci s-ar numi economie. Politica e o chestiune de simbol, c`ci e o chestiune de
legitimitate, adic` de credin]e [i memorii validate. Dac` se admite c` via]a \n societate e format` din
raporturi inegalitare cu dominan]i [i domina]i, conduc`tori [i condu[i, aceast` situa]ie nu poate fi men]inut`
doar prin intermediul for]ei nude, ci principalul element, cel mai eficace [i mai pu]in costisitor, c`ci emerge
memoriile [i intimitatea popoarelor, este simbolica politic`".
7
Modul de domina]ie cu care opereaz` clasa politic` se \nscrie, potrivit sociologului francez P.
Bordieu, \n sfera unei "violen]e simbolice", gra]ie c`reia sistemul social se reproduce \n toate structurile
sale, sociologul francez \n]eleg#nd prin puterea violen]ei simbolice "toate puterile care reu[esc s` impun`
ca legitime semnifica]ii vehiculate \n societate, disimul#nd raportul de for]` care le fundamenteaz`".
8

Simbolurile politice ne orienteaz` \n privin]a schimb`rilor \n atitudini [i sentimente, \n ceea ce
oamenii cred [i concep. |n jurul simbolurilor politice se realizeaz` coeziunea unei societ`]i, pentru c` ele
sunt cele ce trezesc [i alimenteaz` reac]iile emo]ionale globale. {i acest lucru este posibil, pentru c` atunci
c#nd "oamenii consider` o situa]ie ca real`, ea devine real` prin consecin]ele ei".
9
Condi]ia, atitudinile [i
comportamentul uman depind nu de o situa]ie dat`, ci de o "situa]ie a[a cum este ea definit`".
10

Deteriorarea oric`rei ordini politice se anun]` prin degradarea simbolurilor sale. Dec`derea puterii
\nseamn` dec`derea simbolurilor prin care s-a impus frecvent [i specific. O putere ce impune ordinea [i
1
Victor Kernbach, op. cit., p. 123-124
2
Ibidem, p. 240
3
Ibidem, p. 598
4
René Guénon, Simboluri ale [tiin]ei sacre, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997, p. 16
5
Ibidem, p. 17
6
Machiavelli, Principele, Bucure[ti, Editura Minerva, 1995
7
Lucien Sfez, Dictionnaire critique de la communication, vol. 1, Paris, PUF, 1986, p. 234
8
P. Baurdieu, La Réproduction, Paris, 1970, \n Ilie B`descu, Dan Dungaciu, Radu Baltasin, Istoria
sociologiei. Teorii contemporane, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1976, p. 607-608
9
W.I. Thomas [i F. Znaniecki. De la "Teoria defini]iei sociale” la teoria dezorganiz`rii sociale, \n Ilie
B`descu, Dan Dungaciu, Radu Baltasin, op. cit., p. 306
10
Ibidem
43
conformitatea indivizilor prin for]` se gole[te de autoritate, iar simbolurile ei nu mai transmit nimic, nu mai
au semnifica]ie.
|n asemenea cazuri extreme, puterea se opune deterior`rii simbolurilor sale, proced#nd ori la
schimbarea lor - elimin#ndu-le pe cele vechi [i \nlocuindu-le cu altele noi, dar p`str#ndu-le semnifica]iile -
ori la men]inerea celor vechi [i denun]area celor noi ca str`ine, \ntunecate. Frecven]a cea mai mare o are
combinarea acestor moduri, ceea ce \nseamn` resemnarea ordinii politice \n fa]a tendin]elor egocentriste.
Omul este concomitent obiectul unor sisteme normative diferite [i apar]ine unor grupuri diferite
(grupuri primare, formate, de adeziune etc.), toate cu norme [i sisteme de sanc]iuni.
1
Exist` norme care nu
sunt legi, ci uzan]e care s-au dezvoltat de milenii \n rela]iile dintre oameni, iar substratul simbolic serve[te
le men]inerea lor. De altfel, substratul simbolic serve[te [i la \nt`rirea puterii legilor. Certitudinea pedepsei
sperie [i nu neap`rat con]inutul aplic`rii ei. Amenin]area e operat` ca virtualitate; coerci]ia e puternic` \n
calitate de virtualitate, c`ci pentru majoritatea oamenilor din societate nu sunt necesare legi pentru a-i
constr#nge, ei sunt c`l`uzi]i de principii morale.
2

Sanc]iunea pare s` ]in` de dimensiunile simbolice: coerci]ie ca virtualitate, "Ascultarea de o lege pe
care singur ]i-ai stabilit-o - apreciaz` J.J. Rousseau - \nseamn` libertate".
3
Democra]ia manifest`, \ns`,
tendin]a de a renun]a la sanc]iuni pentru a fi pe placul mul]imii, chiar dac` apoi faptul este
considerat prea clement [i demagogic. |n general, legalitatea lax` este rezultatul unor democra]ii
care se vor pl`cute mul]imii.
4
Dac` practica social` recepteaz` aceast` lips` de vigoare a sistemului juridic
[i a statului, sistemul simbolic \[i diminueaz` for]a, pentru c` \ntre sistemul simbolic [i sistemul de sanc]iuni
exist` o rela]ie contrar`: sistemul de sanc]iuni infirm` sistemul simbolic. Acolo unde for]a condensat` a
simbolurilor dispare, for]a fizic` trebuie s` reglementeze ceea ce nu mai poate fi reglementat simbolic.
Societatea care nu sanc]ioneaz` \nc`lcarea simbolurilor sale se plaseaz` singur` \n sfera
destructur`rii. Acolo unde nu domnesc simbolurile trebuie s` domneasc` for]a. Un stat care nu-[i \ngr`de[te
subiec]ii de la excese prin for]a simbolurilor trebuie s`-i \ngr`deasc` prin for]` brut`. Pur`torii de simboluri
sunt tocmai legile care atest` sistemul de stat, atest` recompensele [i pedepsele.
Corup]ia este fenomenul social care degradeaz` ordinea [i for]a simbolic` a statului. Corup]ia
\nseamn` \nc`lcarea ordinii prin organele de ordine care se sustrag pedepsei. Ordinea care se auto\ncalc`
duce la zdruncinarea \ntregii structuri de sanc]iuni. Ea demonstreaz` c` penetra]ia simbolului dominant,
c`ruia \i sunt subordona]i subiec]ii statului nu-i atinge pe purt`torii de simbol ai acestei structuri
(func]ionari publici ai structurilor statului).
|n general, penetra]ia simbolurilor politice are un efect mai puternic asupra unor subiec]i dec#t
asupra altora. Penetra]ia simbolurilor depinde de regularitatea transmiterii lor, de adaptarea purt`torilor de
simboluri la constela]ia acelor schimb`ri care, la r#ndul lor, sunt definite simbolic corelarea difuz`rii [i
penetra]iei simbolurilor politice cu difuzarea [i penetrarea altor simboluri (economice, culturale [i tehnico-
[tiin]ifice etc).
Evolu]ia simbolurilor puterii constituie o latur` important` a simbolismului politic, mai ales \n plan
interna]ional.
Oamenii \[i delimiteaz`, de obicei, un spa]iu \nchis sau deschis \n care \[i conserv` individualitatea [i
\n care se definesc ca atare. Acest lucru constituie un act fundamental pentru definirea identit`]ii
individului [i a grupurilor umane \nc` de la \nceputurile istoriei. Pentru vechile popula]ii, "instalarea pe un
teritoriu \nseamn`, \n ultim` instan]`, consacrarea lui. Atunci c#nd instalarea nu mai este provizorie, ca la
nomazi, ci permanent`, ca la sedentari, ea implic` o hot`r#re vital` ce angajeaz` existen]a \ntregii
comunit`]i. <<A[ezarea>> \ntr-un loc, organizarea [i locuirea lui sunt tot at#tea ac]iuni care presupun o
alegere existen]ial`: alegerea universului pe care suntem gata s` ni-l asum`m<<cre#ndu-l>>”.
5
{i pentru omul modern "instalarea" \ntr-un spa]iu \nseamn` consacrarea lui, \ns` prezen]a omului \n
acest spa]iu a suferit muta]ii substan]iale. Aceast` prezen]` nu trebuie s` fie neap`rat fizic`, ea poate
\mbr`ca forme simbolice. Ipostazierea prezen]ei \n diverse forme simbolice este posibil` datorit` cre`rii [i
dezvolt`rii mijloacelor purt`toare de simbol: mascarea simbolic` a spa]iului a \nceput cu st#lpul sacru, ]
`ru[ul, a continuat cu borna de hotar [i a sf#r[it cu fanioanele sau steagurile pe care oamenii le trimit \n
spa]iul cosmic la bordul sta]iilor [i sondelor interplanetare.
Delimitarea unui spa]iu, prin marcarea lui simbolic`, semnific` introducerea unei ordini \n spa]iul
respectiv. Aceast` ordine este specific` [i \mbrac` diferite forme: ordine politic`, economic`, militar` etc.
Conflictele contemporane au \n primul r#nd caracter simbolic, iar conceperea [i introducerea unei
noi ordini sunt preponderent simbolice. |n acest caz, purt`torii de simbol sunt puterile statale. Tendin]a de
a folosi armele simbolizeaz` prezen]a puterii care nu este de fa]` (patrularea cu navele, instalarea de
observatori, trimiterea de trupe de men]inere a p`cii etc). Elementele de prezen]` pot s` nu fie nemijlocit
1
Norman Goodman, Introducere \n sociologie, Bucure[ti, Editura Lider, 1993, p. 310-311
2
André Vergez & Denis Huisman, op. cit., p. 282-284
3
Ibidem, p. 282
4
Roger - Gerard Schwartzenberg, Statul spectacol, Bucure[ti, Editura Scripta, Bucure[ti, \n special p. 256-
281
5
Mircea Eliade, Sacrul [i profanul, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1992, p. 33-34
44
de for]`, ci poten]ialitatea for]ei, simboluri ale for]ei, ale prezen]ei ei. Re]elele formate din tehnic` naval` [i
aerian`, sateli]i, sta]ii spa]iale etc. sunt semnalul prezen]ei puterii.
Preocuparea pentru prezen]a simbolurilor reprezentative este demonstrat` de asigurarea
accesibilit`]ii acestora \n diferite zone (c`i de comunica]ie, enclave, coridoare etc.) prin asigurarea
transportului purt`torilor de simbol. Pentru marile puteri simbolismul ofer` sprijinul decisiv pentru
suprema]ia lor. Puterile mondiale sunt primele capabile s`-[i simbolizeze suprema]ia, p#n` [i \n cosmos.
Pentru statele puternice transportul de simboluri este o problem` vital`. Unde nu se simbolizeaz`
pot ap`rea simboluri ale altor puteri. Practicile geostrategice au o mare \nc`rc`tur` simbolic`,
1
vidul politic
fiind strict legat de cel de reprezentare. Simbolurile care atest` prezen]a unei mari puteri pot fi
materializate, cum am ar`tat mai sus, \n obiecte care simbolizeaz` for]a sau \n imagini transmise pe calea
undelor. Uneori nu este nevoie s` fie trimi[i solda]i dac` se pot transmite imagini cu simbolurile proprii \n
orice col] al unei alte ]`ri. Cu c#t este mai numeros poporul [i mai mare spa]iul care trebuie dominat, cu
at#t este mai redus` [ansa impunerii prin for]` brut` a unei puteri; \n acela[i timp, impunerea ei prin
mijloace electronice, mass-media ca purt`tor de simbol cap`t`, \n aceste condi]ii, o mare importan]`.
|NTREB~RI {I PROBLEME
1. Care sunt elementele importante ale corela]iei dintre cele dou` ipostaze ale omului: animal
ra]ional - omul animal simbolic ?
2. Care este rolul con[tiin]ei interpretative \n rela]ia triadic` obiect desemnat, mijloc prin care se
face desemnarea, con[tiin]a interpretativ` ?
3. Care este diferen]a specific` \ntre semn [i simbol ?
4. |n ce const` marcarea simbolic` a spa]iului ?
5. Interpreta]i simbolul suprem al statului rom#n - drapelul na]ional
ooOoo
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
B@RZU, Ligia, Paradisul pierdut, Bucure[ti, Editura Erasmus, 1993
CASSIRER, Ernst, Eseu despre om. O introducere \n filosofia culturii umane, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1994
CHEVALIER, Jean, GEERBRANT, Alain, Dic]ionar de simboluri, Vol. 1,2,3, Bucure[ti, Editura Artemis,
1994
COCAGHAN, Maurice, Simboluri biblice. Lexic teologic, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997
ELIADE, Mircea, Imagini [i simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1994
ELIADE, Mircea, Sacrul [i Profanul, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1992
EVSEEV, Ivan, Dic]ionar de simboluri [i arhetipuri culturale, Timi[oara, Editura "Amarcord", 1984
GUÉNON, René, Simboluri ale [tiin]ei sacre, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997
Bibliografie suplimentar`
* * * Dic]ionar de filosofie, Bucure[ti, Editura Politic`, 1978
KITAGAWA, Josph Mitsuo, |n c`utarea unit`]ii. Istoria religioas` a omenirii, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1994
SCHWARTZENBERG, Roger-Gerard, Statul spectacol, Bucure[ti, Editura Scripta, 1995
SFEZ, Lucien, Dictionaire critique de la comunications, Vol. I, Paris, PUF, 1986
STAROBINSCHI, Jean, 1789, emblemele ra]iunii, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1990
1
Ilie B`descu, Dan Dungaciu, Sociologia [i geopolitica frontierei, vol. I, Bucure[ti, Editura Floarea Albastr`,
1995, p. 136-155
45
Tema 4
MENTALIT~}ILE COLECTIVE
{I IMAGINILE SOCIALE
Conceptul de mentalitate colectiv` • Influen]a mentalit`]ilor colective asupra imaginilor sociale • Influen]a
mentalit`]ilor asupra atitudinilor colective • Mentalitate [i tabu
Imaginile sociale corespund sistemului de valori compatibil culturii, tradi]iei, sistemului de credin]e
colective, normelor sociale date [i contribuie la formarea conduitelor [i orientarea comunic`rilor sociale.
Imaginile sociale se elaboreaz` prin [i \n raporturile sociale de comunicare [i, de aceea, se consider` c`
dinamica comunic`rii [i dinamica imaginilor sociale se intersecteaz` cu elementele mentalului colectiv, \n
care mentalit`]ile oamenilor [i grupurilor sociale joac` un rol fundamental.
1. CONCEPTUL DE MENTALITATE COLECTIV~
Mentalitatea colectiv` este definit` ca "ansamblu al modurilor de a percepe, judeca, ac]iona,
caracteristic <<spiritului>> unui grup, unei epoci"
1
; "ansamblu de obiceiuri intelectuale, de credin]e, de
convingeri, de comportamente caracteristice unui grup"
2
; "fel particular de a g#ndi al unei colectivit`]i"
3
;
"ansamblu de opinii, prejudec`]i [i credin]e care influen]eaz` g#ndirea indivizilor, a grupurilor umane, a
popoarelor"
4
.
1
Dic]ionar de filozofie, Bucure[ti, Editura Politic`, 1978, p. 453
2
Le petit Larousse, Paris, 1992 p. 647
3
Dic]ionarul explicativ al limbii rom#ne, Bucure[ti, Editura Academiei, 1984, p. 539
4
Dic]ionar de psihologie social`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981, p. 139
46
Mentalit`]ile se manifest` \n primul r#nd social [i nu individual. Mentalitatea se na[te \n individ
pentru c` opinia, credin]a [i prejudecata ]in de comportamentul psihic al individului dar, odat` formate, ele
condi]ioneaz` percep]ia realit`]ilor [i determin` comportamentul social al indivizilor. Este un fapt constatat
c` oamenii care \mp`rt`[esc aceea[i credin]` [i au acelea[i prejudec`]i exprim`, de regul`, acelea[i opinii cu
privire la un obiect social dat. Transmiterea mentalit`]ilor se realizeaz` prin contagiune mental`
1
, imita]ie
2
[i prin tradi]ie, de la membrii grupurilor primare [i secundare \n cadrul c`rora rela]ioneaz` indivizii.
Credin]ele [i prejudec`]ile apar la indivizi pe timpul dezvolt`rii lor ontogenetice, iar aceast` dezvoltare are
preponderent caracter social. |nsu[irea credin]elor, prejudec`]ilor [i opiniilor de c`tre membrii grupurilor
sociale face posibil` socializarea lor, le confer` identitate [i le certific` apartenen]a la o colectivitate
specific`.
|ntre elementele constitutive ale mentalit`]ii (opinii, prejudec`]i, credin]e) exist` raporturi logice [i
raporturi afective. Raporturile logice se exprim` \n faptul c`, de fiecare dat`, credin]ele genereaz`
prejudec`]i, germenul prejudec`]ii fiind, de fapt, o credin]`. Prejudecata poate fi esen]a unei credin]e, o
credin]` par]ial` sau un element al credin]ei. De obicei, credin]ele genereaz` sisteme de prejudec`]i [i
opinii care, odat` formate, se constituie \n elemente ce favorizeaz` receptarea [i conservarea credin]elor.
Fenomenul este posibil datorit` faptului c` receptarea credin]ei este bidimensional`: \n primul r#nd, ea
este un fapt de con[tiin]` [i, \n al doilea r#nd, se bazeaz` pe imita]ie [i contagiune social`, ambele
sus]inute de transmiterea din genera]ie \n genera]ie. Interiorizarea [i respectarea credin]ei ]in, aproape \n
exclusivitate, de prejudecat` [i de opinie, pentru c` ele ac]ioneaz` restrictiv [i normativ asupra grupurilor
umane. Astfel, majoritatea interdic]iilor
cuprinse \ntr-o credin]` sunt sus]inute de prejudec`]i corespunz`toare, cu care se afl` \n rela]ii biunivoce.
Se creeaz` aproape o simbioz` \ntre interdic]ii [i atitudinile comportamentale ale indivizilor direc]ionate de
prejudec`]i.
Prejudec`]ile filtreaz` informa]ia [i orienteaz` opinia. Gustave Le Bon relev` c` opiniile sunt
bazate, \n principal, pe elemente afective [i mistice - adic` pe credin]e - [i, de aceea, depind de reac]iile
individuale pe care le modific` f`r` \ncetare mediul, caracterul, educa]ia, interesul etc.
3
Varia]iile produse
de reac]iile individuale nu exclud posibilitatea existen]ei unor orient`ri generale care \mping mereu pe
aceia[i indivizi spre anumite grupuri de opinie. Lucrul este posibil dac` admitem c` "un popor nu este
format numai din indivizi, diferen]ia]i cu ajutorul educa]iei, prin caracter etc., ci \ndeosebi din mo[teniri
ancestrale deosebite"
4
.
La \nceputul evolu]iei sale, o societate se compune din indivizi pu]in diferen]ia]i, care nu au alt`
mentalitate dec#t aceea a tribului lor. Pe parcursul dezvolt`rii societ`]ii, datorit` evolu]iei [i selec]iei,
indivizii se separ` treptat; unii progreseaz` foarte rapid, al]ii progreseaz` pu]in [i inegal, "r`m#n#nd \n
etape diferite \n acela[i stadiu"
5
. "Rezult` c`, \ntr-o anumit` perioad` din evolu]ia sa, o societate cuprinde
reprezentan]i ai tuturor fazelor pe care ea le-a parcurs succesiv. Mentalitatea fiec`ruia dintre ei
nedep`[ind-o pe aceea a epocii pe care o sintetizeaz`, ei nu ar reu[i s` se adapteze altei perioade."
6
Rezult` de aici c` civiliza]ia i-a perfec]ionat pe oameni, \ns` i-a transformat \n mod inegal,
\mping#ndu-i spre o inegalitate cresc#nd`. "Egalitatea, care a fost legea primelor epoci ale omenirii, nu ar
putea fi aceea a prezentului [i \nc` [i mai pu]in a viitorului."
7
Desigur, aceste componente eterogene ale
unui popor pot avea \n comun limba. Oamenii ajung relativ repede s` vorbeasc` aceea[i limb`, "\ns`
cuvintele trezesc \n ei idei, sentimente [i, prin urmare, opinii cu totul diferite."
8
Concluzia care se impune aici este c` diferen]ele de opinii sunt create de diferen]ele de credin]e [i
prejudec`]i. Cu alte cuvinte, sistemul credin]elor dintr-o societate determin` un sistem de prejudec`]i care
st` la baza sistemului de opinii dominante \n acea societate.
Raporturile afective relev` adev`rul c` \ntotdeauna credin]ele se adreseaz` afectivului [i nu
logicului datorit` faptului c` ele se recepteaz` \ntr-un spa]iu preponderent afectiv (familie, grupul de
credincio[i etc.). Credin]a orienteaz` prejudec`]ile, opiniile [i, prin urmare, comportamentul. "Elaborat` \n
zonele subcon[tiente pe care inteligen]a nu reu[e[te s` le ating`, o credin]` se suport`, nu se discut`."
9
Originea incon[tient` a credin]elor le face foarte rezistente. Indiferent de tipurile lor (religioase, politice sau
sociale), credin]ele au avut \ntotdeauna un rol preponderent \n formarea prejudec`]ilor [i opiniilor,
1
Contagiune (mental`) : "transmisie prin induc]ie a unor manifest`ri psihice, de la persoane (inductoare) la
alte persoane (induse) ori \ntregului grup" (Dic]ionar de psihologie social`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i
Enciclopedic`, 1981, p. 67; s.v.: contagiune).
2
Imita]ie: "reproducere de c`tre subiect a unui act sau comportament observat la alt individ sau grup"
(Dic]ionar de psihologie social`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981, p. 114; s.v.: imita]ie).
3
Gustave Le Bon, Opiniile [i credin]ele, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, 1995, p. 104
4
Ibidem, p. 105
5
Ibidem
6
Ibidem
7
Ibidem
8
Ibidem
9
Ibidem, p. 11
47
constituind "poli activi \n jurul c`rora graviteaz` existen]a popoarelor, pun#ndu-[i amprenta pe toate
elementele unei civiliza]ii"
1
.
Dac` mentalit`]ile credincio[ilor nu au evoluat prea mult de-a lungul istoriei este pentru c`, \n cursul
vremurilor, sentimentele, adev`rata temelie a sufletului, [i-au p`strat fixitatea. "Inteligen]a progreseaz`,
sentimentele nu."
2
Desigur, credin]a \ntr-o anumit` dogm` poate fi considerat` o iluzie. |ns`, datorit` puterii sale
magice, irealul devine mai tare dec#t realul. Chiar dac` unele credin]e, cu o mare \nc`rc`tur` psihologic`,
genereaz` la diferite popoare prejudec`]i [i opinii dispre]uite [i blamate de alte popoare, credin]a, \n
general, face parte din bunurile cele mai de pre] ale unei entit`]i sociale. "O credin]` general acceptat` d`
unui popor o comunitate de g#ndire generatoare de unitate [i for]`."
3

Vom concluziona \mpreun` cu Gustave Le Bon c` "Legile care guverneaz` psihologia credin]ei nu se
aplic` doar marilor convingeri care las` o pecete indelibil` pe canavaua istoriei. Ele sunt aplicabile [i la
majoritatea opiniilor noastre de fiecare zi privind fiin]ele [i lucrurile care ne \nconjoar`"
4
. {i, ad`ug`m noi,
aceste legi sunt aplicabile [i la majoritatea prejudec`]ilor privind realit`]ile ce ne \nconjoar`.
1.1. Credin]a
Credin]a este definit` drept "Certitudine afectiv`, sentimental`, nonra]ional` care poate atinge,
uneori, fanatismul"
5
. |n aceast` accep]iune conceptual` se \nscriu [i concep]iile religioase motivate \ns`
prin revela]ie. Immanuel Kant consider` credin]a un act de voin]`, de adeziune individual`, subiectiv`, care
exclude \ndoiala [i se lipse[te de ra]iunile logice adecvate [i comunicabile
6
.
|n concep]ia lui Gustave Le Bon, "O credin]` este un act de origine incon[tient` care ne sile[te s`
admitem \n bloc o idee, o opinie, o explica]ie, o doctrin`"
7
. Ra]iunea nu este implicat` \n procesul form`rii
credin]ei. "C#nd ea \ncearc` s` justifice credin]a, aceasta este deja format`."
8

Credin]a constituie elementul esen]ial al mentalit`]ii. Ea este izvorul cel mai important al
prejudec`]ilor [i opiniilor sociale, este sistemul de referin]` care determin` subiectul, orientarea [i sensul
lor. |n jurul marilor credin]e ale lumii se coaguleaz` mentalit`]i [i opinii care str`bat societ`]ile [i civiliza]iile,
l`s#ndu-[i amprenta \n mentalul colectiv [i \n modul lor de via]`.
Schimb`rile \n sistemul de mentalit`]i [i opinii nu sunt posibile dec#t dac` au loc schimb`ri
semnificative ale credin]elor. De aceea, "Singurele revolu]ii autentice sunt acelea care re\nnoiesc
credin]ele fundamentale ale unui popor. Ele au fost \ntotdeauna foarte rare. De obicei doar numele
convingerilor se transform`. Credin]a \[i schimb` obiectul, \ns` nu piere niciodat`."
9
Credin]a nu poate pieri pentru c` nevoia de a crede este specific` naturii umane [i se materializeaz`
\ntr-un act psihologic care este ireductibil. "Sufletul omenesc are oroare de \ndoial` [i de incertitudine… El
are trebuin]` s` fie c`l`uzit [i de un credo religios, politic sau moral, care s`-l domine [i s`-l scuteasc` de
efortul de a g#ndi."
10

Prejudec`]ile, opiniile [i credin]a care le genereaz`, p`r]i componente ale mentalit`]ilor, \i ajut` pe
oameni s` interpreteze [i s` evalueze lucrurile [i fenomenele sociale pe baza acestor "elemente fixe"
existente \n mentalul colectiv care nu numai conserv` credin]ele, prejudec`]ile [i opiniile dar [i consfin]esc
leg`tura indisolubil` dintre indivizi [i comunit`]ile sociale prin demonstrarea loialit`]ii, conformismului,
identit`]ii, ata[amentului etc.
Credin]ele constituie liantul social cel mai eficient [i cel mai r`sp#ndit. Dar, totodat`, ele sunt sursa
cea mai important` a incompatibilit`]ilor, tensiunilor [i conflictelor sociale. Credin]ele au jucat [i joac` rolul
de motor al dezvolt`rii sociale dar, \n acela[i timp, ele se constituie \n puternice elemente de stagnare.
"Epoca modern` cuprinde tot at#ta credin]` ca [i secolele care au precedat-o. |n templele noi, se predic`
dogme la fel de despotice ca acelea din trecut [i care num`r` credincio[i la fel de numero[i. Vechiul credo
religios care aservea odinioar` mul]imea este \nlocuit de un credo socialist sau anarhist, pe at#t de
imperios pe c#t de pu]in ra]ional, dar care nu domin` mai pu]in sufletele oamenilor. Biserica este
adesea \nlocuit` de c#rcium`, dar predicile conduc`torilor mistici care se fac auzite aici sunt obiectul
aceleia[i credin]e."
11

Credin]ele religioase au influen]at [i influen]eaz` profund via]a spiritual` [i practic` a societ`]ilor. |n
consecin]`, at#t modelele comportamentale din diferitele societ`]i [i normele morale generale, c#t [i
1
Ibidem
2
Ibidem, p. 12
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Dic]ionar de filozofie, Bucure[ti, Editura Politic`, 1978, p. 161; s.v.: credin]a
6
Ibidem
7
Gustave Le Bon, op.cit., p. 9
8
Ibidem
9
Ibidem, p. 11
10
Ibidem
11
Ibidem, p. 11-12
48
structurile institu]ionale [i normele juridice au fost impregnate de permanenta raportare la ideologia
religioas`.
Cuv#ntului religie \i sunt asociate dou` etimologii latine. Una deriv` din verbul latin relegere: "a
reveni \n urm` prin lectur`, cuv#nt, g#ndire, a reculege". Religia este deci "rememorare, celebrare a unui
trecut sau a unui eveniment din trecut, deci actualizarea permanent` a acestui eveniment"
1
. Tot \n
\n]elesul acesta de rememorare, religia \nseamn` orientare, direc]ie: "ea deosebe[te susul de jos, o lume
de sus, care este transcendent`, o lume de jos, care este imanent`; \n general, ea desparte binele de r`u;
ea zugr`ve[te adesea un viitor <<absolut>> la care trebuie ajuns, un sf#r[it al tuturor lucrurilor [i, prin
urmare, implic` a[teptarea [i speran]a unui timp al reconcilierii totale pentru umanitate [i a unei
supravie]uiri sau a unei m#ntuiri pentru to]i indivizii"
2
.
Este de re]inut faptul c`, \n general, credin]ele religioase, prin leg`tura lor str#ns` cu tradi]ia,
sunt \ntotdeauna creatoare de sens [i de forme de existen]` pentru cei care ader` la ele. Religia
"organizeaz` [i structureaz` timpul [i spa]iul lumii"
3
.
Cealalt` etimologie a cuv#ntului religie deriv` din verbul religare, care \nseamn` a lega, a fixa.
"C#nd exercit` o influen]` efectiv` … religia une[te, constituie [i fundamenteaz` ceea ce poart` numele de
liant social". Religia, de fapt, define[te [i stabile[te \n multe epoci istorice regulile vie]uirii \n comun, care
"creeaz` leg`turi [i-i leag` efectiv pe membrii unei societ`]i"
4
. Aceste leg`turi se stabilesc, \n primul
r#nd, \n mentalul colectiv [i devin func]ionale prin mecanisme specifice acestui mental: modalit`]i specifice
de percep]ie, de judecat` [i ac]iune; obiceiuri, convingeri [i comportamente; prejudec`]i [i opinii; interdic]ii,
constr#ngeri [i permisivit`]i etc.
Leg`turile dintre membrii societ`]ii create de c`tre religie sunt \n primul r#nd afective [i, de aceea,
foarte puternice. Religia realizeaz` leg`turile dintre oameni cu ajutorul Principiului absolut [i cu ajutorul
Transcenden]ei, marc#nd astfel "orice realitate uman` [i \ndeosebi rela]iile dintre oameni cu pecetea
sacrului"
5
.
Credin]ele sunt structuri psihice deosebit de complexe, rezistente, de durat`, care \[i pun amprenta
pe personalitatea omului aproape tot at#t de ap`sat ca [i tr`s`turile de caracter. "Dac` avem \n vedere
credin]ele religioase, politice etc. - relev` dr. Leonard Gavriliu, \n prefa]a la lucrarea Opiniile [i credin]ele -,
constat`m c` acestea nu se schimb` de pe o zi pe alta, c` nu constituie convingeri lesne de destr`mat sau
de convertit [i c`, pentru a [i le ap`ra, oamenii sunt \n stare s`-[i verse s#ngele \n b`t`lii pe terenul
ira]ionalului absolut, recurg#nd la toate mijloacele, cum [tim c` s-a \nt#mplat pe vremea lui Moise, a
cruciadelor, a Inchizi]iei, a regimurilor instaurate de Stalin sau Hitler, [i cum vedem c` se petrec lucrurile [i
azi, \n Ulster, \n Iugoslavia dezagregat` de <<explozia>> unor credin]e incompatibile, \n noile state din
Caucaz etc."
6
Religia a consolidat [i men]inut ansamblul institu]iilor create [i al leg`turilor ]esute \n fiecare
societate \n parte. Ea a garantat ordinea existent` \n unele perioade ale istoriei, ordine \n care fiec`ruia \i
era atribuit un loc o dat` pentru totdeauna. Ca exemplu, putem invoca regalitatea de drept divin din timpul
Vechiului regim din Fran]a [i, \n general, toate regimurile politice din cursul istoriei aflate \n leg`turi
specifice cu divinitatea, care le legitima domnia. "For]a autorit`]ii politice este astfel \ntemeiat` pe o
leg`tur` sacr` [i nu pe carisma suveranului sau pe voin]a subiec]ilor."
7
Prin urmare, mult` vreme \n istorie mentalit`]ile au f`cut posibil ca faptele, ac]iunile, g#ndurile,
comportamentele, atitudinile, convingerile [i opiniile oamenilor s` fie judecate [i justificate prin ra]iuni
teologice, f`r` s` se pun` \n discu]ie statutul [i rolul social al acestora, statut [i rol social stabilit de
divinitate.
Acest lucru a fost posibil pentru c` religia a generat un sistem de mentalit`]i care au deservit [i
consolidat puterea introduc#nd \n mentalul colectiv aser]iuni de genul: puterea este sacr`, ea apar]ine lui
Dumnezeu; puterea p`m#nteasc` este o putere reprezentativ`, faraonul, \mp`ratul, regele, domnitorul
sunt reprezentan]ii lui
Dumnezeu pe p`m#nt; puterea fiind sacr` ea este atotst`p#nitoare iar, \n consecin]`, ea devine
discre]ionar` [i se bazeaz` pe mila [i pe pedeapsa cre[tin`; puterea este \nsp`im#nt`toare, ne\ndur`toare [i
pedepsitoare dac` nu \i dai ascultare (necredincios era echivalent cu nesupus, iar eretic semnific` \n primul
r#nd nu opozi]ia fa]` de credin]` [i fa]` de Dumnezeu, ci fa]` de proiec]ia divin` pe P`m#nt, adic` fa]` de
pap`, \mp`rat, rege etc.); puterea cere sacrificii pentru \mbun`t`]irea rela]iei dintre ea [i supu[i, cere jertfe
pentru a fi \nduplecat`, pentru a fi generoas` [i iert`toare; puterea trebuie venerat`, de fapt trebuie
asigurat` c` nimeni nu atenteaz` la ea.
1
Conceptele umanit`]ii. O istorie a ideilor [tiin]ifice, politice, sociale, religioase, filozofice, artistice.
Coordonator Jean-Michel Besnier, Bucure[ti, Editura Lider, 1996, p. 83-84
2
Ibidem
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Ibidem, p. 85
6
Gustave Le Bon, op.cit., p.5
7
Conceptele umanit`]ii, p. 85
49
1.2. Prejudecata
Prejudecata este un "mod de g#ndire marcat de factori emo]ionali, care se produce \nainte [i \n
afara cunoa[terii obiective a realit`]ii date"
1
. Ea este "orice afirma]ie, ori generalizare neverificat` [i
neverificabil` cu privire la rela]iile umane, la manifest`rile de comportament ale indivizilor, la calit`]ile
personale sau de grup ale oamenilor"
2
.
Fiind o opinie nesupus` verific`rii de c`tre subiect, prejudecata este n`scut` din anumite stereotipuri
de g#ndire, proprii sau transmise, din generalizarea ne\ntemeiat` a unei experien]e personale, din analogii
gr`bite [i for]ate. Se constat` astfel c` prejudec`]ile sunt generate mai mult de atitudini afective dec#t de
cunoa[terea real` [i verificat` a realit`]ilor sociale.
Caracteristic prejudec`]ii este ideea sau p`rerea preconceput`, adesea eronat`, pe care [i-o fac
indivizii sau grupurile sociale despre lucruri. Deform#nd percep]ia [i judecata, prejudecata denatureaz`
realitatea evalu#nd superficial lucrurile [i d#nd verdicte cu u[urin]`, \nainte de cunoa[terea direct` a
faptelor.
Prejudec`]ile caracterizeaz` at#t g#ndirea indivizilor, c#t [i g#ndirea grupului. Ca idei [i p`reri
preconcepute [i neverificate, ele p`trund u[or \n mentalul colectiv, mai ales \n societ`]ile izolate,
tradi]ionale, \n care [tiin]a [i cultura [tiin]ific` joac` un rol mai pu]in important. Influen]ele nefaste ale
prejudec`]ilor au \nso]it istoria omenirii din cele mai vechi timpuri p#n` \n zilele noastre. Ele reflect`
acceptarea fatalist` de c`tre oameni [i comunit`]ile umane a unor st`ri de lucruri defavorabile lor,
diminuarea sau anihilarea spiritului critic al indivizilor [i grupurilor sociale, diminuarea sau blocarea
rela]iilor [i a schimbului de informa]ii dintre popoare [i na]iuni, blamarea [i punerea la st#lpul infamiei a
unor \ntregi popula]ii f`r` ca realit`]ile acestora s` fie cunoscute, denigrarea unor culturi [i modele culturale
care [i-au demonstrat superioritatea de-a lungul istoriei, agresarea [i deformarea imaginii unor state care
au intrat \n dizgra]ia marilor puteri ale vremii etc.
Prejudec`]ile se dezvolt` \n condi]iile unor st`ri de frustrare a indivizilor sau grupurilor, provoc#nd
adev`rate psihoze sociale care exprim` "st`ri de spirit obsesional-generalizate, de contamin`ri \n cadrul
unor grupuri sociale"
3
, cauzate adesea de teama de convulsii sociale, de r`zboaie, de insecuritate, de
agresiune asupra unor elemente ale grupului social sau asupra \ntregului grup, de calamit`]i care afecteaz`
sau ar putea afecta grupul, de st`ri de tensiune care amenin]` sau frustreaz` comunit`]i umane etc.
Prejudec`]ile izoleaz` comunit`]ile umane [i le contrapun \n mod artificial. Ele sunt contraproductive
pentru popoare, na]iuni [i minorit`]i na]ionale. De aceea, solu]ia sau alternativa la efectul devastator al
prejudec`]ilor sunt "adev`rurile verificate ale ra]iunii, \n lupt` cu mereu reductabilele afecte [i cu crizele
devastatoare de misticism [i fanatism"
4
.
1
Dic]ionar de psihologie social`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981, p. 196
2
Ibidem
3
Dic]ionar de psihologie social`, p. 204-205
4
Gustave Le Bon, op.cit., p. 6
50
1.3.Opinia
Opinia este definit` drept "receptare sau descriere necritic` a realit`]ii, \ncredere, adeziune
spontan` ori empiric` a subiectului fa]` de o anumit` situa]ie, concep]ie sau de un anumit plan de
ac]iune"
1
; "p`rere, judecat`, idee"
2
; "fapt de con[tiin]` care se exprim` printr-o judecat` apreciativ`,
optativ` (preferen]ial`), modalitate personal` de a aprecia un fapt, un eveniment, o idee, o informa]ie, un
comportament"
3
; "expresie verbal` a atitudinii"
4
.
Opinia exprim` un punct de vedere sau o evaluare, la care ader` individul sau grupul pentru o
perioad` mai lung` sau mai scurt` de timp, materializat` \n acord-dezacord, aprobare-dezaprobare.
Opiniile apar acolo unde nu este posibil` o demonstra]ie [tiin]ific` riguroas`. De \ndat` ce ne
\ndep`rt`m de [tiin]`, trec#nd din domeniul cunoa[terii \n acela al credin]ei, "divergen]a de opinii asupra
tuturor subiectelor devine, dimpotriv`, o lege constant`. Ea se manifest` chiar [i asupra chestiunilor \n care
s-ar p`rea c` numai ra]iunea ar trebui s` vorbeasc`…"
5
. La originea opiniei stau elemente ale existen]ei
sociale cu impact major asupra indivizilor [i colectivit`]ilor: vie]uirea oamenilor \n comun; comunitatea [i
diversitatea de interese, trebuin]e, scopuri; diversitatea de atitudini, concep]ii, credin]e, prejudec`]i etc.
Opinia are \n primul r#nd un caracter social [i nu individual. Este o manifestare complex`, \n care
reg`sim structurate [i exprimate \n mod specific [i concret elemente apar]in#nd diferitelor forme ale
con[tiin]ei sociale raportate la un fapt concret, devenit obiect de opinie. Influen]ele colective sunt
responsabile de geneza unui mare num`r de opinii \n societate. "Imensa majoritate a oamenilor - spune
Gustave Le Bon - nu au dec#t opinii colective. Chiar [i cei mai independen]i indivizi profeseaz` \n general
opiniile grupurilor sociale de care apar]in ei \n[i[i."
6

Opinia colectiv`, desemn#nd aprecierile de valoare ale unei colectivit`]i asupra unor chestiuni
concrete controversate din via]a social`, economic`, juridic`, ideologic`, moral`, cultural`, artistic`,
[tiin]ific` etc., nu este de natur` material` ci spiritual`. Se constat` c` "popoarele cu un lung trecut istoric
prezint` o mare comunitate de opinii [i de credin]e asupra anumitor chestiuni fundamentale. Aceast`
comunitate de opinii rezult` din formarea unui suflet na]ional. Sufletul acesta fiind valabil de la un popor la
altul, acelea[i evenimente vor provoca la fiecare dintre ele reac]ii diferite."
7
Popula]iile care au fost supuse de-a lungul istoriei acelora[i credin]e, acelora[i institu]ii, acelora[i
legi [i au vorbit aceea[i limb` s-au constituit \n popoare iar, \n morala lor, \n politica [i religia lor, au
\ntip`rite ad#nc "un ansamblu de idei, de sentimente comune, at#t de fixate \n suflete, \nc#t toat` lumea
le accept` f`r` a le pune \n discu]ie"
8
.
Opinia colectiv` este puternic influen]at` de mediul social: de tradi]ii, de st`rile de spirit, de
prestigiu [i autoritate, de rela]iile interpersonale [i intergrupale, de influen]a persuasiv` a mijloacelor de
comunicare \n mas`, a mijloacelor de educa]ie [i de propagand` etc. Acest mediu social genereaz`, f`r`
[tirea noastr`, "inferen]e incon[tiente care ne domin` \n permanen]`. C`r]ile, ziarele, discu]iile,
evenimentele unei epoci creeaz` o ambian]` care, de[i invizibil`, ne orienteaz`."
9
Opiniile pe care le genereaz` mediul social sunt foarte puternice. Ele orienteaz` atitudinile [i
comportamentul individului \n a[a m`sur` \nc#t, \n condi]iile \n care este obligat s` p`r`seasc` mediul
social, acesta este "silit s`-[i schimbe opiniile"
10
.
Mai mult dec#t mediul social, opinia colectiv` a oamenilor este puternic influen]at` de grupul social
c`rora ei apar]in. Oamenii au foarte pu]ine opinii [i credin]e individuale deduse din observa]iile [i
ra]ionamentele proprii. |n schimb, majoritatea opiniilor lor sunt acelea ale grupului din care fac parte.
"Fiecare clas` din structura unui popor - muncitori, magistra]i, politicieni - profeseaz` deci opiniile
fundamentale ale grupului lor profesional"
11
[i, astfel, aceste opinii "se constituie \n criteriile judec`]ii
lor."
12
Obiceiurile [i tradi]iile orienteaz`, regleaz` [i controleaz` opinia colectiv` a indivizilor [i grupurilor. |n
ele este sedimentat` experien]a, uneori milenar`, a colectivit`]ilor umane, constituind astfel un puternic
element de control social asupra comportamentelor. "Obiceiul, form` a deprinderii, constituie for]a
1
Dic]ionar de filozofie, Bucure[ti, Editura Politic`, 1978, p. 512
2
Dic]ionarul explicativ al limbii rom#ne, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1984,
p.629
3
Dic]ionar de psihologie social`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981, p. 155
4
Mielu Zlate, Fundamentele psihologiei, Bucure[ti, Editura Hyperion XXI, 1994, p. 110
5
Gustave Le Bon, op.cit., p. 107
6
Ibidem, p. 116
7
Ibidem
8
Ibidem
9
Ibidem
10
Ibidem, p. 118
11
Ibidem
12
Ibidem
51
societ`]ii [i a indivizilor. El \i dispenseaz` de nevoia de a reflecta ori de c#te ori au a-[i forma o opinie
asupra unei chestiuni la zi."
1

2. INFLUEN}A MENTALIT~}ILOR COLECTIVE
ASUPRA IMAGINILOR SOCIALE
Mentalit`]ile influen]eaz` imaginile indivizilor, grupurilor umane [i popoarelor, \n primul r#nd prin
credin]ele [i prejudec`]ile cu ajutorul c`rora filtreaz` informa]ia social` [i orienteaz` opinia, atitudinea [i
comportamentul oamenilor. Credin]ele, prejudec`]ile [i opiniile constituie criterii importante pe baza c`rora
indivizii [i grupurile percep, cunosc [i evalueaz` realitatea social`.
Orice realitate social` poate fi evaluat` \n procesul comunic`rii [i \ntr-un anumit orizont de
interpretare
2
. Ca urmare, mentalit`]ile, care se constituie \n criterii, sunt responsabile de procesarea
informa]iei \n orizonturi de interpretare specifice, de formarea fluxurilor informa]ionale \n spa]iile culturale
bine delimitate [i de circula]ia informa]iilor \ntre "culturile care apar]in aceleia[i forme de universalitate…"
3

|n interiorul fiec`rui orizont de interpretare a informa]iei sociale se produc modific`ri, inclusiv
discontinuit`]i (modific`ri radicale). Fiecare orizont de interpretare con]ine (men]ine) \n el pe l#ng`
modalit`]i corecte de interpretare [i evaluare a informa]iei sociale [i modalit`]i simplificatoare,
deformatoare de procesare. Seismele [i bulvers`rile care apar \n domeniul economic, politic, ideologic,
religios etc. demonstreaz` acest lucru.
Deform`rile, simplific`rile [i erorile ce survin din modul de procesare a informa]iei \n interiorul
orizonturilor de interpretare sunt cauzele principale ale deform`rilor de imagine, determin#nd \n unele
situa]ii chiar r`sturn`ri de imagine. Acest lucru este posibil datorit` faptului c` imaginile sociale sunt o
rezultant` a modului cum se recep]ioneaz` [i proceseaz` informa]ia \n spa]iile sociale \n care se
construiesc imaginile. |n aceste spa]ii, formarea imaginilor implic` elemente necontrolabile - valori, modele
culturale, tradi]ii, obiceiuri, mentalit`]i (credin]e, prejudec`]i, opinii) - dar [i elemente controlabile -
interese, decizii ale unor centre de putere etc. - care dau o anumit` orientare proceselor de formare a
imaginilor. Elementele necontrolabile, \ntre care mentalit`]ile joac` un rol determinant, ac]ioneaz` restrictiv
[i normativ asupra imaginilor [i comportamentelor individuale [i de grup. Se creeaz` aproape o simbioz`
\ntre interdic]iile impuse de mentalit`]i, imaginile [i atitudinile comportamentale ale oamenilor direc]ionate
de acestea. Mai mult, aceast` simbioz` este rezistent` \n timpul istoric datorit` faptului c` mentalit`]ile sunt
rezultatul recept`rii afective a realit`]ii, iar centrele de elaborare [i cristalizare a imaginilor [i mentalit`]ilor
sunt comune \n diferite epoci istorice. "Palatul, m`n`stirea, castelul, [colile, cur]ile sunt, de-a lungul Evului
Mediu, centrele \n care s-au pl`m`dit mentalit`]ile"
4
[i imaginile, ad`ug`m noi. "Lumea popular` elaboreaz`
sau prime[te modelele sale \n vetrele proprii de modelare a mentalit`]ilor: moara, atelierul de fier`rie,
hanul. Vehicule [i matrice privilegiate ale mentalit`]ilor sunt mass-media (s.n.) din epoc`: predica,
imaginea pictat` sau sculptat` care, mai \nainte de galaxia Gutenberg, erau nebuloasele \n care se
cristalizeaz` mentalit`]ile."
5
Av#nd \n vedere faptul c` imaginile [i mentalit`]ile sunt produse ale unui mental colectiv impregnat
de un anumit model cultural [i c` ele ies la lumin` prin interpretarea specific` a informa]iei sociale, este
plauzibil s` afirm`m c` mentalit`]ile [i imaginile \ntre]in raporturi complexe de determinare [i influen]are
reciproc`. Conexiunea dintre mentalit`]i [i imagini se materializeaz` \n produse ale unui mental colectiv,
care se structureaz` [i restructureaz` \n func]ie de caracterul dominant al mentalit`]ii sau al imaginii:
mentalit`]ile dominante \n epoc` genereaz` imagini care se impun \n mediile impregnate de aceste
mentalit`]i, iar imaginile care domin` mentalul colectiv \n diferite epoci genereaz` mentalit`]i [i se impun
ca poli de coagulare a mentalit`]ilor. "|n fiecare epoc` - arat` F. Braudel - o anumit` reprezentare a lumii [i
a lucrurilor, o mentalitate colectiv` dominant` \nsufle]e[te, penetreaz` \ntreaga mas` a societ`]ii. Aceast`
mentalitate care dicteaz` atitudinile, orienteaz` op]iunile, \nr`d`cineaz` prejudec`]ile, \nclin` \ntr-o parte
sau alta mi[c`rile unei societ`]i este eminamente un fapt de civiliza]ie."
6
Alexandru Du]u vorbe[te de anume sisteme par]iale (modele), ca parte component` a mentalit`]ilor,
care joac`, \n interiorul acestora, un rol deosebit de important. Aceste modele care pot fi materializate \n
moduri de g#ndire [i ac]iune, apoi \n organiz`ri sociale specifice [i specializate, penetreaz` mentalul
colectiv sub forma imaginilor pozitive sau negative, ce determin` atitudini de sus]inere sau de respingere a
1
Ibidem, p. 119
2
|n spa]iul social coexist` mai multe orizonturi de interpretare. Este plauzibil s` afirm`m c` toate domeniile
activit`]ii umane, cu simboluri [i limbaj propriu, se constituie \n orizonturi de interpretare \n care informa]ia
este procesat` \n mod specific. Domeniul medical este un orizont de interpretare. Domeniile ideologic,
politic, tehnico-[tiin]ific etc. sunt tot at#tea orizonturi de interpretare sau de procesare a informa]iilor
sociale.
3
Alexandru Du]u, Literatura comparat` [i istoria mentalit`]ilor, Bucure[ti, Editura Univers, 1982, p. 131
4
Ibidem, p. 10-11
5
Ibidem, p. 11
6
Fernand Braudel, Gramatica civiliza]iilor, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1995, p. 55
52
lor. "|n mentalit`]i, anume sisteme par]iale joac` un rol deosebit de important. Aceste <<modele>> se
impun mult timp ca poli de atrac]ie a mentalit`]ilor: un model monastic este elaborat \n Evul Mediu t#rziu
[i el se axeaz` pe no]iunile de \nsingurare [i ascetism, pentru ca, apoi, s` apar` modele aristocratice
centrate pe concepte de generozitate, \ndr`zneal`, frumuse]e, fidelitate. Unul dintre modele va traversa
secolele p#n` la noi: curtoazia."
1
Mentalit`]ile dau o mare \nc`rc`tur` afectiv` imaginilor. Percep]ia orientat` de mentalit`]i este
direc]ionat`, stereotip`, contagioas`, grevat` de un anume schematism [i de comoditate. De aceea,
imaginile rezultate din aceast` percep]ie sunt grevate de un amplu registru pe care-l alimenteaz` mai
ales emo]ia, care este contagioas`. Manifest#ndu-se \ntr-un spa]iu de comunicare impregnat de
mentalit`]i, percep]ia [i evaluarea realit`]ii se fac \n termeni polariza]i, tran[an]i, implic#nd atitudini de
acceptare sau respingere care determin` cristalizarea unor imagini pozitive sau negative, bloc#nd apari]ia
imaginilor mai nuan]ate.
Procesarea tran[ant` a informa]iei despre realitate \n procesul comunic`rii, pe baza credin]elor,
prejudec`]ilor [i opiniilor - elemente componente ale mentalit`]ilor - ridic`, de obicei, bariere de receptare [i
\n]elegere, determin#nd, \n acela[i timp, apari]ia unor imagini contradictorii, difuze [i simpliste, fapt care
tr`deaz` o evaluare de suprafa]`, pu]in profund`. Lucrurile devin mult mai acute c#nd se \ncearc`, pe baza
unor modele culturale diferite, s` se evalueze realit`]i din alte spa]ii culturale, datorit` faptului c` "Aceste
valori fundamentale, aceste structuri psihologice reprezint` \n mod categoric ceea ce civiliza]iile <<pot
comunica cel mai pu]in>> una alteia, ceea ce le izoleaz` [i le deosebe[te cel mai mult. Iar aceste
mentalit`]i sunt de asemenea pu]in sensibile la trecerea timpului. Ele se schimb` lent, nu se transform`
dec#t dup` lungi perioade de incuba]ie, pu]in con[tiente [i ele."
2
Durabile timp de decenii [i uneori timp de secole, mentalit`]ile imprim` caracteristica duratei [i
imaginilor care se cristalizeaz` \n jurul lor. Lucru posibil dac` avem \n vedere afirma]ia lui F. Braudel c`
timpul nu este uniform, ci are paliere: unul marcat de eveniment, altul de conjunctur`, iar ultimul palier
este marcat de mi[carea lent` a duratei lungi a istoriei
3
. Cu alte cuvinte, "\n lumea \n care tr`im noi se afl`
evenimentul din cotidian [i mi[c`ri care au pornit din urm` [i se vor prelungi \nc` o serie de ani sau decenii,
[i mi[c`ri care nu se schimb` de secole"
4
. Braudel plaseaz` mentalitatea \n [irul mi[c`rilor lente ale istoriei,
afirm#nd c` civiliza]iile sunt ele \nsele mentalit`]i.
Ca mentalit`]i, civiliza]iile sunt, \n acela[i timp, generatoare de imagini [i autoimagini care se \nscriu
\n registre de interpretare [i evaluare compatibile cu sistemul de mentalit`]i cuprins \n structurile mentale
care dirijeaz` comportamentul [i ac]iunea oamenilor dintr-o societate [i o anume epoc`. Este evident c`
structurile mentale, ce se dezv`luie studiului perioadelor lungi, organizeaz` mentalit`]ile [i imaginile \n
sisteme care se influen]eaz` reciproc, le determin` s` func]ioneze specific, \ntr-un timp istoric \ndelungat.
Astfel, mentalit`]ile [i imaginile generate de c`tre acestea reliefeaz` "prezen]a trecutului \n existen]a
oamenilor de ast`zi [i chiar prelungirea tendin]elor din trecut \n viitor"
5
. Mai mult, studiul influen]elor
dintre mentalit`]i [i imagini ofer` "posibilitatea de a cunoa[te aportul specific pe care istoria - cea a
duratelor lungi - \l prime[te de la fiecare veac sau grup de veacuri [i de la fiecare mileniu"
6
. Totalitatea
acestor contribu]ii, de-a lungul secolelor, se materializeaz` \n concepte, imagini, cli[ee (moduri stereotipe
de g#ndire), mituri puse \n lumin` de atitudinile mentale fundamentale ale oamenilor [i grupurilor umane.
3. INFLUEN}A MENTALIT~}ILOR ASUPRA
ATITUDINILOR COLECTIVE
Din perspectiv` imagologic`, "evolu]ia structurilor profunde, materiale [i mentale conteaz` mai mult
dec#t cea a evenimentelor rapide dar superficiale"
7
. De aceea, imagologia este interesat` de cunoa[terea
caracteristicilor grupurilor, colectivit`]ilor umane, popoarelor \n dezvoltarea lor temporal`; lucru imposibil
de realizat dac` nu se \nf`ptuie[te o analiz` pertinent` a influen]ei mentalit`]ilor asupra atitudinilor
colective.
C#nd se urm`re[te \n]elegerea func]ion`rii unei societ`]i, \n straturile ei profunde, cum se schimb`
[i se transform` ea la nivelul structurilor mentale, examinarea principalelor atitudini colective este
obligatorie. Aceasta cu at#t mai mult cu c#t putem considera \mpreun` cu Jacques Le Goff c` "istoria
atitudinilor … este un capitol din istoria mentalit`]ilor, un capitol din istoria social`"
8
.
Atitudinile cele mai influen]ate de mentalit`]i sunt acelea care c`l`uzesc oamenii [i grupurile sociale
spre ac]iuni specifice societ`]ilor \n care tr`iesc. Ac]iuni care privesc conservarea [i dezvoltarea structurilor
1
Ibidem, p. 10
2
Ibidem
3
Ibidem, p. 11
4
Alexandru Du]u, Dimensiunea uman` a istoriei, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1986, p. 6
5
Ibidem
6
Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillon, sat occitan. De la 1294 p#n` la 1324, Bucure[ti, Editura Meridiane,
1992, p. 15
7
Jacques Le Goff, Pentru un alt Ev Mediu, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1986, p.7
8
Ibidem, p. 10
53
economice, politice [i sociale dar, \n acela[i timp, au puternice rezonan]e asupra mentalului colectiv.
Avem \n vedere atitudinea fa]` de munc` [i meserie, atitudinea fa]` de puterea politic`, atitudinea fa]` de
via]` [i de moarte, atitudinea fa]` de malefic (nebunie, vr`jitorie, fric`), atitudinea fa]` de religie etc.
Este foarte greu s` cercetezi influen]a mentalit`]ilor asupra atitudinilor sociale dominante f`c#nd
abstrac]ie de practicile sociale specifice diferitelor perioade din istoria omenirii [i diferitelor tipuri de
societ`]i. Acest lucru este determinat de faptul c` elementele normative din mentalit`]i - cele care ]in de
credin]e, prejudec`]i [i de opiniile dominante; cele care ]in de istoria colectivit`]ii [i de sistemul de valori al
grupului social - au rolul de a crea judec`]i apreciative [i evaluative asupra evenimentelor din societate.
Mentalit`]ile care sunt legate direct de crearea practicilor sociale cele mai r`sp#ndite \ntr-o colectivitate
sunt acelea care sugereaz` atitudinile [i comportamentele dezirabile ce sunt posibile \n contextul
realit`]ilor sociale date. Constat`m, deci, c` mentalit`]ile dominante \n cadrul grupurilor sociale joac` un rol
important at#t \n evaluarea evenimentelor, c#t [i \n orientarea practicilor sociale, particip#nd \n mod
direct la cristalizarea atitudinilor [i comportamentelor oamenilor fa]` de principalele aspecte ale vie]ii [i
activit`]ii lor.
A[a cum vom vedea [i \n tema consacrat` tipurilor de societate, din perspectiva imagologiei istorice,
societ`]ile
1
sunt caracterizate, \n principal, prin dou` elemente esen]iale: a) provoc`rile c`rora trebuie s` le
fac` fa]` (provoc`ri ale mediului natural [i provoc`ri ale mediului social) [i b) capacitatea de adaptare la
aceste provoc`ri. Iar, \n acest context, structura ocupa]ional` - ocupa]ia dominant` [i caracteristic` a
respectivei societ`]i - se dovede[te a fi fundamental` pentru geneza [i cristalizarea mentalit`]ilor specifice
acesteia. Avem \n vedere, \n primul r#nd, mentalit`]ile economice, politice, militare, culturale.
Mentalit`]ile generate de structura ocupa]ional` [i, \n cadrul ei, de ocupa]ia dominant`, determin`
specificul atitudinilor \n diferitele tipuri de societ`]i: societ`]i de agricultori, societ`]i r`zboinice, societ`]i
urbane (negustore[ti), societ`]i industriale, societ`]i postindustriale. |n fiecare tip de societate rela]ia
mentalitate-atitudine este determinat` de caracteristicile specifice ale acestuia: tipul de ierarhizare social`
(ierarhizare riguroas` \n societ`]ile r`zboinice; ierarhie patrimonial` tradi]ional`/cutumiar` \n societ`]ile
agrare; ierarhie exclusiv patrimonial` \n societ`]ile industriale etc.); sistemul de imagini dominante;
orizontul de interpretare [i utilajul mental al societ`]ii; ritmurile de evolu]ie ale societ`]ii; modul cum
circul` informa]ia \n cadrul acesteia; rela]iile ce se stabilesc \ntre oameni [i \ntre grupurile sociale; sistemul
institu]ional [i normativ al societ`]ii; ideologiile dominante [i specificul directorilor de con[tiin]`.
Vom concluziona \mpreun` cu Jacques Le Goff c` "Orice societate \[i are ierarhia social` proprie -
revelatoare pentru structurile [i mentalit`]ile ei … Mentalitatea este, f`r` \ndoial`, ceea ce se schimb` cel
mai \ncet \n societ`]i [i \n civiliza]ii - dar, \n ciuda unor rezisten]e, a unor \nt#rzieri [i decalaje, ea este silit`
s` urmeze, s` se adapteze transform`rilor din infrastructur`"
2
. Transform`rile din infrastructur` se
conformeaz`, \n acela[i timp cu mentalitatea principalelor atitudini care se manifest` \ntr-o societate dat`.
4. MENTALITATE {I TABU
Al`turi de mentalit`]i, "tabuurile reprezint` probabil unul dintre cei mai importan]i factori ai
rezisten]ei la schimbare, \ntruc#t ele tind s` men]in` constr#ngerea interioar` insuficient motivat`,
existen]a regulilor [i actelor care reies din asemenea interdic]ii, fixismul reac]iei de tip obsesiv"
3
.
Cuv#ntul tabu vine din limba polinezian` (ta - sacru, sfin]it [i bu - foarte) [i semnific` o "interdic]ie
cu caracter sacru, a c`rei \nc`lcare atrage automat sanc]iuni de ordin magic [i social (a m#nca anumite
alimente, a frecventa anumite locuri, a pronun]a anumite cuvinte, a face anumite gesturi, a te c`s`tori cu
anumite categorii de persoane etc.)"
4
. Cuv#ntul a avut echivalen]` la vechii romani (sacer), vechii greci
(aghios) [i evrei (kodansch).
Sigmund Freud, \n lucrarea sa Totem [i Tabu, d` termenului sensul de sacru, consacrat [i interzis,
dezagreabil, periculos. De asemenea, el nume[te tabu toate localit`]ile, obiectele [i persoanele care sunt
purt`toare sau sursa unei \nsu[iri misterioase. Tabu este [i interdic]ia care provine din aceast` \nsu[ire
5
.
Interdic]ia este comun` tabuului [i mentalit`]ii, ea este puntea de leg`tur` dintre acestea [i,
totodat`, elementul lor de baz`. Interdic]ia genereaz` - [i \n cazul mentalit`]ii [i \n cazul tabuului - atitudini
de respingere [i condamnare de c`tre indivizii [i grupurile sociale a unor concep]ii, opinii sau
comportamente care se abat sau vin \n contradic]ie cu sistemele ei valorice [i normative.
1
Am \n vedere definirea societ`]ilor/civiliza]iilor \n concep]ia lui Arnold Toynbee [i a lui Fernand Braudel.
Vezi Arnold Toynbee, Studiu asupra istoriei. Sintez` asupra volumelor I-X de D.C. Somervell , Bucure[ti,
Editura Humanitas, 1997, passim; Fernand Braudel, Gramatica civiliza]iilor, Bucure[ti, Editura Meridiane,
1995, passim.
2
Jacques Le Goff, op.cit., p. 150
3
Nicoleta Turliuc, Bela Kolozsi, Atitudinile privind "tabuurile moderne" ale personalului medical din cadrul
serviciilor de s`n`tate public`. O compara]ie rom#no-maghiar`, \n "Psihologia schimb`rii", volum coordonat
de Adrian Neculau, Gilles Ferréd, Ia[i, Editura Polirom, 1998, p. 251
4
Dic]ionar de filozofie, Bucure[ti, Editura Politic`, 1978, p. 690; s.v.: tabu
5
Sigmund Freud, Totem [i Tabu, Bucure[ti, Editura Humanitas 1991, p. 30; 34
54
Interdic]ia este generat` de credin]e [i, ca urmare, ea face parte din canoanele cele mai intime ale
acestora, care exprim` binele [i r`ul prin sisteme de interdic]ii [i permisivit`]i \n spa]iul [i pe terenul
misticismului. Prin interdic]ie, credin]a este prezent` \n mentalit`]i [i \n tabu [i st` la originea unor
interpret`ri str`ine ra]iunii, dar care au constituit puternice mobiluri de ac]iune.
|n spatele interdic]iilor privind meseriile prohibite \n occidentul medieval pot fi descoperite urmele
unor mentalit`]i primitive foarte persistente: vechile tabuuri ale societ`]ilor primitive. Asupra acestor
interdic]ii vom insista \n tema 8, Imagini ale cotidianului.
Desigur, tabuurile [i mentalit`]ile marcheaz` \ntreaga istorie a omenirii \ns` ele \[i las` mai ad#nc
amprenta asupra societ`]ilor tradi]ionale, de[i nici societ`]ile moderne nu se pot sustrage influen]elor lor.
Savantul britanic James George Frazer, studiind ideile religioase [i mentalit`]ile popoarelor primitive, dedic`
aproape un \ntreg volum tabuurilor care s-au impus \n mentalul colectiv al acestora: tabuuri privind regii [i
preo]ii, ac]iuni tabu, persoane tabu, obiecte tabu, cuvinte tabu
1
. Una din concluziile pe care le stabile[te
Frazer, \n leg`tur` cu mo[tenirile ancestrale ale omului modern este c` "asem`n`rile noastre cu primitivul
sunt mult mai numeroase dec#t deosebirile; ceea ce avem comun cu el [i re]inem \n mod deliberat ca fiind
adev`rat [i folositor dator`m str`mo[ilor no[tri primitivi care au c#[tigat \ncetul cu \ncetul prin experien]` [i
ne-au transmis prin mo[tenire ideile a[a-zise fundamentale, pe care suntem \nclina]i s` le socotim originale
[i intuitive"
2
Mentalitatea mistic`, ca [i tabuul, de altfel, "se dezv`luie prin faptul c` se atribuie unei fiin]e, unui
obiect determinat sau unei puteri ignorate, o for]` magic` independent` de orice ac]iune rea]ional`"
3
.
Consecin]ele acesteia - ale mentalit`]ii - vor varia de la individ la individ [i de la un grup la altul. Pentru unii
va servi "drept suport unor credin]e religioase definite, cu contururi definite sub forma unor divinit`]i.
Pentru al]ii for]ele superioare vor r`m#ne vagi, dar la fel de puternice. Spiritul mistic se va manifesta \n
cazul acesta printr-o supersti]ie oarecare. Un ateu poate fi la fel de mistic ca [i un credincios, \n toat`
accep]iunea cuv#ntului. Ba chiar, adesea, \l [i dep`[e[te"
4
.
De[i restric]iile impuse de mentalitate sau tabu sunt, de cele mai multe ori, altele dec#t cele
religioase sau morale, putem spune c` interdic]iile de care ascult` omul modern, \n esen]a lor, ar putea
fi \nrudite cu tabuul [i mentalitatea primitive. Profund ancorat` \n mentalul colectiv, cultura actual` a
preluat o parte din vechile credin]e, din tabuurile [i mentalit`]ile pe care aceasta continu` s` le vehiculeze.
Cultura [i civiliza]ia omenirii nu numai c` perpetueaz` [i nuan]eaz` o mare parte din vechile credin]e,
tabuuri [i mentalit`]i, dar chiar produce unele noi, a[a-numitele "tabuuri [i mentalit`]i moderne" cu privire
la: via]` [i moarte; suferin]` [i moarte; intimitate [i putere; organiza]ii [i putere; conflicte [i putere;
schimbarea [i securitatea social`; [tiin]` [i religie; comunicare [i cultur` etc.
|NTREB~RI {I PROBLEME
1. De ce mentalit`]ile se manifest` \n primul r#nd social [i nu individual ?
2. Care sunt factorii care determin` raporturile logice [i raporturile afective dintre credin]e,
prejudec`]i [i opinii ?
3. De ce credin]a este un act de origine incon[tient` ?
4. Stabili]i cele mai importante mentalit`]i ale grupului profesional din care face]i parte. Denumi]i-
le \n ordinea importan]ei lor.
5. Comenta]i textul: "Aceste valori fundamentale, aceste structuri psihologice reprezint` \n mod
categoric ceea ce civiliza]iile <<pot comunica cel mai pu]in>> una alteia, ceea ce le izoleaz` [i le
deosebe[te cel mai mult. Iar aceste mentalit`]i sunt de asemenea pu]in sensibile la trecerea timpului".
ooOoo
1
James George Frazer, Creanga de aur, 2, Bucure[ti, Editura Minerva, 1980, passim
2
Ibidem, p. 267
3
Gustave Le Bon, op.cit., p. 67
4
Ibidem
55
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
BRAUDEL, Fernand, Gramatica civiliza]iilor, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1995
CULIANU, Ioan, Petru, Eros [i magie \n Rena[tere. 1484, Bucure[ti, Editura Nemira, 1994
DU}U, Alexandru, Dimensiunea uman` a istoriei, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1986
FREUD, Sigmund, Totem [i tabu, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1991
IORGA, Nicolae, St`ri suflete[ti [i r`zboaie, Bucure[ti, Editura Nemira, 1994
LE BON, Gustave, Opiniile [i credin]ele, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, 1995
Bibliografie suplimentar`
CULIANU, Ioan Petru, Eros [i magie \n Rena[tere. 1484, Bucure[ti, Editura Nemira, 1994
* * * Dic]ionar de filozofie, Bucure[ti, Editura Politic`, 1978
* * * Dic]ionar de psihologie social`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981
* * * Dic]ionarul explicativ al limbii rom#ne, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste
Rom#nia, 1984
DU}U, Alexandru, Dimensiunea uman` a istoriei, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1986
ELIADE, Mircea, Istoria credin]elor [i ideilor religioase, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, 1991
FRAZER, George, James, Creanga de aur, Bucure[ti, Editura Minerva, 1980
HUIZINGA, Johan, Homo ludens. |ncercare de determinare a elementului ludic al culturii, Bucure[ti,
Editura Humanitas, 1998
POPESCU, Iulian, Stil [i mentalit`]i, Constan]a, Editura Pontica, 1991
56
Tema 5
COMUNICARE INTERETNIC~
DIN PERSPECTIV~ IMAGOLOGIC~
Identitatea social` a grupurilor etnice • Imaginea de sine a grupurilor etnice • Imaginea celuilalt •
Comunicarea interetnic`
|n general, to]i oamenii au reprezent`rii despre grupurile etnice
1
, dar se constat`, de multe ori, c`
ele nu sunt corecte. Se exprim` opinii, se iau atitudini fa]` de anumite aspecte referitoare la grupurile
etnice, se constat` diversitatea pozi]iilor exprimate precum [i consecin]e ale unor erori de interpretare a
situa]iilor specifice. Pu]ini dintre cei ce abordeaz` aceast` problem` iau \n considerare identitatea
grupurilor etnice, imaginea de sine a acestora, compatibilit`]ile/ incompatibilit`]ile simbolice [i culturale,
implica]iile imaginilor \n comunicarea interetnic`. Se constat` adesea influen]e ideologice [i politice \n
formarea [i cristalizarea imaginilor etnice.
Tema de fa]` \[i propune s` abordeze, \n primul r#nd, aceste probleme.
1. IDENTITATEA SOCIAL~ A GRUPURILOR ETNICE
Identitatea este definit` \n diferite dic]ionare ca “similitudine [i comunitate, ca unitate [i
permanen]`, \n opozi]ie cu alteritatea, contrastul, diferen]a [i distinc]ia”.
2
O serie de autori, \ns`, ancoreaz`
identitatea “\n rela]ia dintre individ [i colectiv, dintre persoane [i grupul lor de apartenen]`”
3
sau o concep
ca “o construire a unei diferen]e, o elaborare a unui contrast, o punere \n relief a unei alterit`]i”.
4
|n aceast` situa]ie, identitatea social` nu dob#nde[te semnifica]ie dec#t \n raport cu diferen]ele
fa]` de celelalte grupuri. Dac` indivizii au nevoie s` se compare cu ceilal]i pentru a se evalua, atunci
apartenen]a lor la un grup joac` un rol extrem de important \n aceast` evaluare.
Compara]ia social` implic` conota]ia pozitiv` sau negativ` a apartenen]ei la grup. Ca urmare, nevoia
unei evalu`ri pozitive a indivizilor devine o necesitate stringent` de a apar]ine la grupuri evaluate pozitiv \n
raport cu alte grupuri. “Grupurile sociale sau categoriile ([i apartenen]a la ele) - afirm` Tajfel [i Turner –
sunt asociate unor conota]ii pozitive [i negative. |n consecin]`, identitatea social` poate fi pozitiv` sau
negativ` \n func]ie de evalu`rile (care tind s` fie \mp`rt`[ite din punct de vedere social fie \n interiorul
grupului, fie \ntre grupuri) acelor grupuri care contribuie la identitatea social` a unui individ. Evaluarea
propriului grup se face \n func]ie de alte grupuri specifice, prin intermediul compara]iilor sociale [i \n
termenii atributelor sau caracteristicilor \nc`rcate de valoare. Compara]iile care au ca rezultat o diferen]`
pozitiv` \ntre grupul de apartenen]` [i un alt grup produc o ridicare a prestigiului”.
5

Aproape \n toate cazurile, c#nd se revendic` identitatea unui grup etnic se porne[te din plan
cultural. Lucrul este plauzibil dac` avem \n vedere c` atunci c#nd organiz`rile sociale globale se
pulverizeaz`, grupurile componente “se re\nr`d`cineaz` \n subculturile lor particulare pentru care au
aderen]`, \n care atributul identit`]ii culturale (limb`, religie, tradi]ii, forme de \nv`]`m#nt, pres`) nu mai
seam`n` cu cel al identit`]ii politice”.
6
Recursul la cultur` pentru afirmarea identit`]ii este inevitabil datorit` faptului c` grupurile etnice
devin “vizibile”, \n primul r#nd prin “tiparul” cultural al vie]ii de grup, ce desemneaz`, \n concep]ia lui A.
Schutz, “toate acele valoriz`ri particulare, institu]ii, sisteme de orientare [i direc]ie (precum obiceiurile,
regulile, legile, obi[nuin]ele, tradi]iile populare, eticheta, modelele) care …caracterizeaz` orice grup
social \n orice moment al istoriei sale”.
7
1
“Termenul <<grup etnic>> face apel, \n principal, la caracteristicile lingvistice [i culturale care pot
diferen]ia grupurile sociale” (Richard Y. Borhis, Andre Gagnon, Lena Céline Moise, \n Richard Y. Borhis,
Jacques-Philippe Leyens (coordonatori), Stereotipuri, discriminare [i rela]ii intergrupuri, Ia[i, Editura
Polirom, 1997, p.126).
“Membrii unui grup etnic \mp`rt`[esc o mo[tenire cultural` comun` care \i define[te ca fiind deosebi]i.
Aceste tr`s`turi culturale deseori include originea na]ional`, limba, religia, practicile [i preferin]ele culinare,
[i un sentiment al unei mo[teniri istorice comune”. (Norman Goodman, Introducere \n sociologie, Bucure[ti,
Editura Lider, 1992, p. 199)
2
Fabio Lorenzi-Cioldi, Willem Doise, Identitate social` [i identitate personal`, \n Richard Y. Bourhis, Jacques-
Philippe Leyens (coordonatori), op.cit., p. 53
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Tajfel & Turner, An Integrative Theory of Intergroup Conflict, \n Richard Y. Bourhis, Jaques– Philippe
Leyens, op. cit., p. 57-58
6
Lucian Culda (coordonator), Investigarea na]iunilor. Aspecte teoretice [i metodologice, Bucure[ti, Editura
Licorna, 1998, p. 72
7
Ilie B`descu, Dan Dungaciu, Radu Baltasin, Istoria sociologiei. Teorii contemporane, Bucure[ti, Editura
Eminescu, 1996, p. 105-106
57
Membrii nativi ai oric`rui grup etnic accept` scheme standardizate gata elaborate cu privire la
un tipar cultural transmis ancestral [i pe cale administrativ` (de autorit`]i), ca un ghid nechestionabil,
valabil pentru evaluarea [i rezolvarea tuturor situa]iilor [i problemelor cu care se confrunt` grupul.
1
Cap`t` forme de tipar cultural numai acele cunoa[teri care se refer` la via]` \n [i de grup [i care
au fost transmise de la o genera]ie la alta, fiind ridicate (prin esen]ializ`ri, selec]ie [i simplific`ri etc.) la
rang de scheme standardizate [i, deci, de ghiduri ale ac]iunii, care sunt capabile s` provoace aderare
(\mp`rt`[ire) at#t pe orizontal` (la to]i membrii actuali ai grupului), c#t [i pe vertical` (de la o genera]ie la
alta).
2
|n concep]ia lui A. Schutz, numai cunoa[terile ridicate la statutul de scheme standardizate au
rang de tipar cultural al vie]ii de grup [i sunt definitorii pentru identitatea grupului, “celelalte cunoa[teri
zilnice r`m#n inconsistente, incoerente [i doar par]ial clare”,
3
cu rol secundar [i nedefinitoriu pentru
identitatea unui grup.
4
|n c#mpul de cunoa[tere [i aprofundare a identit`]ii grupurilor etnice se relev` rolul important al
limbii ca fenomen social [i cultural. Trebuie ]inut` permanent \n aten]ie acea facultate care ne face s`
\n]elegem zona de virtualit`]i ale cuv#ntului, ale limbii \n ansamblul ei, zon` ce asigur` specificul [i
diferen]ele dintre grupurile etnice.
Identitatea prin raportare la altul scoate \n eviden]` diferen]ierile care se asociaz` [i se
\ntrep`trund \n spa]iul specific grupurilor etnice [i \n spa]ii de influen]` intercultural`. |n aceste spa]ii,
diferen]ele lingvistice se al`tur` altor diferen]ieri: de la cutume culinare [i vestimentare p#n` la institu]iile
care sus]in [i ap`r` grupurile etnice, de la modalit`]i de socializare a rela]iilor dintre oameni p#n` la
modalit`]ile de func]ionare a localit`]ilor [i industriilor, de la modalit`]ile \n care \[i manifest` sensibilitatea
estetic` p#n` la caracteristici ale crea]iei culte.
5
Grupurile etnice, ca organiz`ri sociale specifice, cu c#t cap`t` caracteristici mai accentuate, cu at#t
influen]eaz` mai puternic elementele lor componente (organiza]ii [i institu]ii) [i, prin intermediul lor,
oamenii. Diferen]ele dintre grupurile etnice devin sesizabile dac` ne raport`m la organizarea [i
func]ionarea familiilor, la comunit`]ile urbane [i rurale, la modalit`]ile de a produce bunuri materiale sau la
modalit`]ile de a petrece timpul liber.
6
Diferen]ele dintre grupurile etnice nu se opresc \ns` aici. Ele sunt evidente [i dac` se investigheaz`
modalit`]ile \n care membrii grupului le analizeaz` [i interpreteaz`. Atitudinile [i reac]iile comportamentale
fa]` de situa]ia propriului grup etnic sunt specifice fiec`rei etnoorganiz`ri; ele fac parte din caracteristicile
acestora [i ofer` indicii despre starea grupurilor etnice la un moment dat.
7
Prin modalit`]ile de administrare care le sunt proprii grupurilor etnice, prin normele de organizare
intern`, prin statusurile [i rolurile atribuite oamenilor, prin modalit`]ile \n care sanc]ioneaz`
comportamentele ce le sunt nefavorabile [i \ncurajeaz` comportamentele ce le pot fi favorabile, prin
reprezent`rile [i imaginile despre ele, pe care le genereaz` \ndeosebi la oamenii implica]i \n func]ionarea
lor, organiz`rile etnice \i determin` pe oameni s` se manifeste ca membrii ai acestora, s` \ntre]in`
con[tiin]a de sine a grupurilor etnice [i s` le conserve identitatea.
8
2. IMAGINEA DE SINE A GRUPURILOR ETNICE
Imaginea de sine a fost tratat` pe larg \n prima tem` a cursului. Se impun \ns` [i aici c#teva
considerente.
Conceptul de imagine de sine (autoimagine) nu beneficiaz` de o interpretare omogen`. Imaginea de
sine a grupurilor etnice este rezultatul a numeroase interpret`ri produse de oameni, fiecare dintre ele
referindu-se la aspecte disparate [i con]in#nd erori sau simplific`ri deformatoare. A[adar, imaginea de sine
a grupurilor etnice se manifest` \n modalit`]i care decurg din orizontul de interpretare al oamenilor,
organiza]iilor [i institu]iilor ce formeaz` etnoorganiz`rile. Reprezent`rile [i imaginile oamenilor despre
propriul grup etnic se implic` \n mod direct \n orientarea manifest`rilor, atitudinilor [i opinilor exprimare de
c`tre acestea.
Imaginea de sine a grupurilor etnice este rezultatul autoevalu`rii [i dezv`luie elemente importante
ale identit`]ii acestora: caracteristicile grupurilor etnice, limitele lor privind r`spunsul dat provoc`rilor
mediului natural [i social, modalit`]ile \n care fiecare grup etnic \[i percepe [i evalueaz` trecutul, prezentul
[i [ansele pentru evolu]iile viitoare.
Imaginea de sine a grupurilor etnice se actualizeaz` \n func]ie de reac]iile de r`spuns – pozitive sau
negative – ale acestora la provoc`rile mediului natural [i social. Sunt fundamentale, din aceast`
1
Ibidem
2
Ibidem
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Lucian Culda (coordonator), op. cit., p. 73-74
6
Ibidem
7
Ibidem
8
Ibidem, p. 75
58
perspectiv`, criteriile de percep]ie [i evaluare a succeselor [i e[ecurilor, asumarea sau neasumarea lor;
rezultatele put#nd duce la mobiliz`ri pentru dep`[irea obstacolelor sau la atitudini de descurajare [i
imobilism.
Filosofia pragmatist` [i sociologia interac]ionist` postuleaz` necesitatea de a \nt`ri imaginea de sine
pozitiv` a membrilor grupurilor umane prin dezvoltarea capacit`]ii societ`]ii de a men]ine stima de sine
(at#t la indivizi c#t [i la grupuri) la rate c#t mai \nalte. Acest rezultat poate fi ob]inut “dac` rata succesului
individual [i colectiv atinge praguri ridicate \ntr-o societate [i dac` imaginea despre sine \n cadrul
multiplelor interac]iuni nu este <<r`nit`>>”.
1
Practica social` demonstreaz` c` grupurile etnice cu imagine
de sine pozitiv` sunt mult mai performante dec#t cele cu imagine de sine negativ`. Ca urmare, buna
func]ionare a grupurilor etnice impune indivizilor [i societ`]ilor s`-[i \mbun`t`]easc` sistematic imaginea de
sine. “Numai societ`]ile care au o imagine de sine pozitiv` se pot bucura de un regim s`n`tos de via]`
colectiv` [i individual`. Societ`]ile a c`ror imagine de sine este permanent <<bombardat`>> (\n interior
[i \n exterior) vor fi \mpinse \n blocaje, boal` [i suferin]`. |n asemenea societ`]i, primul lucru care se va
pr`bu[i este <<respectul>>, <<stima de sine>>”.
2

|nc` din 1910 W. James sugereaz` ipoteza unor ac]iuni deliberate de \nt`rire sau de sl`bire a sinelui
social [i deci a imaginii de sine a societ`]ii. Acolo unde imaginea de sine este negativ` “stima de sine” [i
“respectul interactiv” sunt [i ele sc`zute. Aceast` polaritate a <<sinelui social>> explic` \ntreaga
<<dram` colectiv`>> a societ`]ilor…”.
3

Consecin]ele “bombard`rii” din exterior a imaginii de sine a unui grup etnic pot fi analizate \n mod
satisf`c`tor dac` apel`m la teorema lui Thomas: “C#nd (dac`) oamenii consider` o situa]ie ca real`, ea
devine real` prin consecin]ele ei”.
4
Prin urmare, atitudinile [i comportamentul uman depind nu de o situa]ie
dat`, ci de o situa]ie a[a cum este ea definit`. Oamenii, grupurile etnice apar unele altora nu a[a cum sunt,
ci a[a cum sunt definite.
Dac` definirea situa]iei creeaz`, de fapt, “realitatea”, \nseamn` c` st` \n puterea omului s` \nfiin]eze
sau s` desfiin]eze realitatea social` a unui individ sau a unui grup, dup` cum \i dicteaz` “dorin]ele” [i
interesele.
5
Mai mult dec#t at#t, dac` admitem teoria elaborat` de C. Cooley, care afirm` c` imaginea de
sine depinde de interac]iunea cu ceilal]i [i c` sinele social ar putea fi denumit sinele reflectat sau sinele
oglindit, atunci ne putem da seama de consecin]ele nefaste ale deform`rii, \n sens negativ, a imaginii
grupurilor etnice. Cu alte cuvinte “noi suntem ceea ce cred al]ii despre noi c` suntem”,
6
sau, \n orice caz,
“ceea ce cred ei despre noi este esen]ial \n [i pentru ce suntem sau sim]im c` suntem”.
7
|n contrast cu cele ar`tate p#n` acum – sau \n prelungirea lor – trebuie s` constat`m, \ns`, c` o
\nclina]ie natural` a oric`rui grup etnic “este aceea de a-[i supraevalua capacit`]ile [i valorile”.
8
Aceast`
\nclina]ie reprezint` sursa imaginilor de sine deformate \n sens pozitiv, a autoimaginilor etnocentriste.
Supraevaluarea ]ine de fondul antropologic, comun tuturor grupurilor etnice dar, \n acela[i timp, ea este
determinat` de factori istorici [i culturali particulari care alimenteaz` sau diminueaz` intensitatea
atitudinilor de autoevaluare excesiv pozitiv`. Se poate constata faptul c` “Aproape nu e neam s` nu se
cread` superior vecinilor s`i”
9
[i, ca urmare, supraevaluarea imaginii de sine a grupurilor etnice izvor`[te [i
din orgoliul na]ional care “este o tr`s`tur` comun` mai tuturor popoarelor”.
10
Schimbul generalizat de valori din lumea contemporan`, sistemele de comunicare global`,
interac]iunea culturilor au produs [i produc continuu o mentalitate care nu este favorabil` imaginilor de
sine supraevaluate, duc#nd la erodarea atitudinilor de autoapreciere exclusivist` [i deformatoare.
“Imaginea despre sine a unui grup etnic absoarbe acum inevitabil mai multe reprezent`ri [i judec`]i care
vin din oglinda str`in`t`]ii. Se creeaz` astfel un trafic simbolic \ntre autoimagine extern`, o confruntare
permanent` \ntre imagini, care echilibreaz` aprecierile [i faciliteaz` dialogul lor comprehensiv”.
11
Cu toate
acestea, supraevalu`rile caracteristicilor propriului grup etnic nu sunt \n sc`dere, ele se afirm` \n unele
zone geografice [i iau chiar forme extreme. De aceea, “este foarte greu s` \n]elegem unde se opre[te
patriotismul firesc [i unde \ncepe na]ionalismul patologic.”
12

3. IMAGINEA CELUILALT
1
Ilie B`descu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu, op. cit., p. 304
2
Ibidem
3
Ibidem
4
Ibidem, p. 306
5
Ibidem
6
Ibidem, p. 326
7
Grigore Georgiu, Etnocentrismul [i paradoxul diversit`]ii culturilor, \n "Societate & Cultur`", nr. 4/1991, p.
27
8
Ibidem
9
Constantin Antoniade, “Imperialismul culturii germane”, \n Opere, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1995, p.
350
10
Ibidem
11
Grigore Georgiu, R`zboiul imaginilor etnocentriste, \n "Societate & Cultur`", nr. 3/1992, p. 25-26
12
Ibidem
59
3.1. Definirea celuilalt.
Situarea omului \n spa]iu [i \n timp implic`, \n cele din urm`, raportarea sa esen]ial`, oarecum
global`, la cel`lalt. Dar termenul cel`lalt se sub\mparte - \n func]ie de criterii: criteriul etnic, criteriul
religios, criteriul social, criteriul mental, criteriul sexual etc. - \n categorii care las` s` se \ntrevad` direc]ii
multiple. “|i putem descoperi pe ceilal]i \n noi \n[ine, putem \n]elege c` nu form`m o substan]` omogen` [i
radical str`in` de tot ceea ce nu este sinele: eu este un altul”.
1
Constat`m, \ns`, imediat c` [i ceilal]i sunt
ni[te euri, pe care \i putem concepe ca pe o abstrac]ie (cel`lalt sau altul \n raportul cu eu) sau ca pe un
grup social concret de care noi nu apar]inem. “Acest gup poate fi, la r#ndul lui, interior societ`]ii; femeile
fa]` de b`rba]i, boga]ii fa]` de s`raci, nebunii fa]` de <<normali>>; sau exterior, deci o alt` societate,
apropiat` sau, dup` caz, \ndep`rtat`: fiin]e pe care totul le apropie \n plan cultural, moral, istoric; sau ni[te
necunoscu]i, str`ini a c`ror limb` sau obieceiuri nu le \n]eleg …”.
2
Ca urmare, cel`lalt poate s` ne apar` at#t sub \nf`]i[area semenului din apropierea noastr`, c#t [i a
celui de departe, str`in sau excentric, at#t \n identitatea celui cu care devine posibil` o anumit`
comuniune, c#t [i asemeni celui care treze[te o continu` adversitate.
3
Unii autori vorbesc [i despre o alteritate necomun`, absolut`, precum cea divin` sau demonic`.
Acest tip de alteritate ne semnaleaz` faptul c` “transcenden]a \nseamn` \nsu[i cel`lalt”
4
, al`turi de
negativitatea vie a existen]ei, care se manifest` \n acela[i orizont, [i care nu trebuie \n]eleas` doar ca
primejdie, “ci [i ca element firesc \n fenomenologia vie]ii sau \n cea a fiin]ei”.
5
Criteriile cele mai importante care \l identific`, individualizeaz`, departajeaz` [i diversific` pe cel`lalt
\n multiple ipostaze sunt, \n primul r#nd, criteriile religioase, politice, ideologice, economice [i culturale.
Aceste criterii constituie, \n acela[i timp, principalele elemente care stau la baza definirii celuilalt [i a
eviden]ierii diferen]elor, compatibilit`]ilor [i incompatibilit`]ilor fa]` de “noi”. Perceperea [i departajarea
celuilalt pe criterii religioase, politice, economice [i ideologice introduce \n procesul de cunoa[tere a
acestuia modalit`]i bipolare de evaluare (bine-r`u, priten-du[man, cre[tin-p`g#n, civilizat-barbar, puternic-
slab, dezvoltat-nedezvoltat, moral-imoral etc.), coagul#nd percep]iile celuilalt \n sisteme mai mult sau mai
pu]in coerente, raportate \n mod direct la sisteme de interese fundamentale ale societ`]ii respective.
Consecin]ele definirii celuilalt pe baza criteriilor religioase, politice [i ideologice sunt ilustrate
sugestiv de c`tre Klaus Heitmann, care afirm` c` “tantologia transform`rii imaginii de <<str`in>> \ntr-una
de <<du[man>> \[i trage originea \nc` din g#ndirea primitiv`, din g#ndirea prelogic`, cum au sus]inut un
Lucien Lévy-Bruhl [i al]i antropologi. Apoi poreclele pe care [i le d`deau unul altuia popoarele din zorii
istoriei [i descrip]iile altor popoare f`cute de istoricii antici ofer` [i alte abundente paradigme, la \ndem#na
oricui. Herodot, Xenofon sau Strabon – nume cu mare rezonan]` \n istoria veche – i-au \nf`]i[at, se [tie, pe
sci]i, per[i, sarma]i sau alte semin]ii ale r`s`ritului doar ca pe ni[te barbari cruzi [i s`lbatici. Iar
reprezent`rile lor s-au perpetuat \n con[tiin]a urma[ilor p#n` \n Evul Mediu, ba chiar [i \n timpul Rena[terii,
al Barocului [i al preiluminismului. O situa]ie nou` - dar nu fundamental diferit` - a creat-o ulterior, mai
\nt#i \n teritoriile ce alc`tuiser` fostul Imperiu roman, iar dup` aceea \ntreaga Europ`, constituirea
cre[tinismului \n religie de stat. |ntr-adev`r, \n pofida doctrinei iubirii aproapelui, antinomia prieten-du[man
nu numai c` nu s-a estompat, dar a cunoscut chiar o sensibil` extindere [i agravare \n compara]ie cu
perioadele precedente; <<du[mani>> erau acum to]i <<p`g#nii>>, \mpotriva c`rora trebuiau \ntreprinse
cruciade sau alte r`zboaie de nimicire, iar mai apoi expedi]ii de conchistadori [i aventurieri”.
6
Definirea celuilalt pe principii culturale presupune raportarea lui la scara de valori materiale [i
spirituale acceptat` at#t \n comunitatea interna]ional`. Cultura favorizeaz` cunoa[terea \n profunzime a
celuilalt [i, ca urmare, eviden]ierea tr`s`turilor lui fundamentale, \ndeosebi pe linia descoperirii utilajului
s`u mental, modelelor culturale, abilit`]ilor [i practicilor sociale. Deosebirile culturale nu produc \n mod
necesar incompatibilit`]i fundamentale de convie]uire [i de comunicare dac` diferen]ele nu sunt
transformate \n divergen]e [i conflicte de c`tre diferitele orient`ri politice, ideologice [i religioase
dominante \n fiecare epoc` istoric`.
Vom concluziona \mpreun` cu Lumini]a Mihaela Iacob c` exist` o dinamic` a criteriilor alterit`]ii \n
func]ie de importan]a lor \n diferitele perioade ale istoriei: “criteriul social (st`p#nul, sclavul) a fost dep`[it
ca importan]` de cel religios (cre[tin`tatea, restul), c`ruia i-a luat locul \n timp, ca importan]`, cel na]ional
(noi, str`inii)”.
7
Dac` studiem criteriile de alterit`]i pentru fiecare societate \n parte “se poate constata o
multiplicare a modalit`]ilor de delimitare a alterit`]ii; cei ignora]i (exclu[i istoriei), cei anormali (nebunii),
1
Tzvetan Todorov, Cucerirea Americii. Problema celuilalt, Ia[i, Institutul European, 1994, p. 7
2
Ibidem
3
{tefan Afloroaiei, Lumea ca reprezentare a celuilalt, Ia[i, Institutul European, 1994, p. 5
4
Ibidem
5
Ibidem, p. 6
6
Klaus Heitmann, Imaginea rom#nilor \n spa]iul lingvistic german, 1775 – 1918. Studiu imagologic,
Bucure[ti, Editura Univers, 1985, p. 5-6
7
Lumini]a Mihaela Iacob, Imagologia [i ipostazele alterit`]ii: str`ini, minoritari, exclu[i, \n Adrian Neculau,
Gilles Ferréol, "Minoritari, marginali, exclu[i", Ia[i. Editura Polirom, 1996, p. 46
60
cei pu]ini (minorit`]ile etnice, religioase, rasiale, superdota]ii), cei excentrici (devian]ii, revolu]ionarii), cei
str`ini (barbarii), cei aliena]i (s`racii, sclavii), cei marginaliza]i (cercetorii, vagabonzii, bandi]ii, societ`]ile
secrete, bolnavii contagio[i)”.
1
1
Ibidem
61
3.2. Imaginea celuilalt
Imaginea celuilalt joac` un rol important \n decursul istoriei umane, ea desemn#nd, de fapt,
percep]ia [i evaluarea celuilalt din diferite perspective, \n func]ie de sfera \n care cel`lalt devine obiect de
interes. Percep]ia, cunoa[terea [i evaluarea celuilalt nu sunt \ns` posibile dec#t \n condi]iile existen]ei unei
cantit`]i suficiente de informa]ii despre aceasta [i, \n primul r#nd, despre aspectele fundamentale ale
vie]ii, activit`]ii [i spa]iului (teritoriului) celuilalt.
Lipsa informa]iilor despre cel`lalt a dus, \nc` din perioada societ`]ilor primitive, la caracteriz`ri
generale, grevate de prejudec`]i [i stereotipuri. “Asemenea caracteriz`ri generale - spune Alexandru Du]u-
sunt tipice societ`]ilor tradi]ionale care deseneaz` pe harta lumii c#teva cercuri concentrice \n jurul
centrului lumii unde se afl` privitorul: cei civiliza]i sunt cei care au acelea[i norme de g#ndire [i
comportare, apoi vin barbarii, care sunt diferi]i [i s`lbaticii care nu au nici o norm` (tocmai pentru c` sunt
a[a de deosebi]i \nc#t privitorul nu-i poate \ncadra \n imaginea lui despre lume)”.
1

Apari]ia unor imagini semnificative [i veridice despre grupurile etnice implic` existen]a unor rela]ii [i
contacte \ntre acestea. “Oric#t de \ndoielnic` ar fi formarea de stereotipuri ce deriv` din reprezent`rile
globale pe care o etnie [i le face despre alta, ele se reazem`, totu[i, pe \nt#lniri interetnice, pe experien]e
istorice rezultate fie din schimburi pa[nice, fie din conflicte armate.”
2

Dar, aceste contacte au fost sporadice [i de cele mai multe ori nesemnificative p#n` c#nd grupurile
etnice nu au aspirat la “civiliza]ie” [i “cultur`”. Aspira]iile spre aceste domenii au f`cut posibil` orientarea
oamenilor de cultur`, a altor oameni, spre descoperirea realiz`rilor grupurilor etnice str`ine [i a atitudinilor
acestora fa]` de cultur`. “Acesta este momentul \n care conceptul de <<civiliza]ie>> dob#nde[te un sens
major, lu#nd locul altor concepte care permiteau trasarea cercurilor concentrice \n umanitate: sunt
considera]i civiliza]i cei care cuceresc natura, asigur` prosperitate compatrio]ilor, tr`iesc \n democra]ie.”
3
Contactele [i comunicarea \ntre grupurile etnice au permis trecerea de la mentalitatea tradi]ional`
spre o nou` mentalitate, care concepea \ntr-un alt mod rela]iile dintre popoare: “mai variate, mai pline
de \n]elegere reciproc`, adeseori mai calculate ca \nainte [i mai pu]in interesate \n problemele dramatice [i
\n suferin]ele celuilalt”.
4

Baza form`rii unei imagini a grupurilor etnice - unele despre altele - a fost definit`, \n foarte multe
cazuri, mai ales de rela]ii individuale, de experien]e personale ale unor c`l`tori, etnografi, diploma]i,
publici[ti etc. Aceast` situa]ie explic`, de fapt, de ce anumite teritorii [i anumite grupuri etnice sunt
considerate de c`tre alte grupuri etnice drept terra incognita. Faptul este constatat \n decursul secolelor de
scriitori [i istorici, \ns` acest lucru nu a schimbat prea mult situa]ia. Un exemplu edificator \n acest sens
este afirma]ia profesorului de filosofie [i retoric` de la Halle, Johann Thunmann, care, \n 1774, numea
\ntreaga Europ` r`s`ritean` “un ogor necultivat, p`r`ginit [i pustiu datorit` conjuncturilor \n care popoarele
de-acolo au trebuit s` tr`iasc`”.
5
Desigur, acest lucru a fost posibil datorit` faptului c` “fericitele popoare
din vestul Europei n-au avut prilejul [i dorin]a de a se interesa de soarta celor dint#i”.
6

Cristalizarea informa]iilor despre grupurile etnice pe baza informa]iilor, evalu`rilor [i afirma]iilor
f`cute de c`l`tori, misionari, etnografi, diploma]i etc. a fost favorizat` sau \ngreunat` \n func]ie de
posibilit`]ile [i mijloacele de investigare ale acestora, de concep]iile, ideologiile, credin]ele [i interesele care
\i animau, de modalit`]ile \n care erau difuzate informa]iile obi[nuite: scriitori, documente, viu grai etc.
Imaginile rezultate din izvoare scrise depind nu at#t de ponderea lor cantitativ`, c#t mai ales de
valoarea lor calitativ`: pertinen]a informa]iilor pe care le con]in, competen]a autorit`]ilor care le-au
elaborat, existen]a sau inexisten]a ideilor preconcepute fa]` de obiect. Substan]a informa]ional` [i calitatea
relat`rii sunt condi]ionale de experien]a [i contactul direct [i \ndelungat al autorului cu poporul str`in
cercetat. Dac`, \ns`, contactul este indirect, iar lucrarea este o compila]ie lipsit` de spirit critic, atunci
efectul ei nu poate fi dec#t nociv, prin imaginea deformat` pe care o promoveaz`. |ntre aceste cazuri
extreme - contactul direct [i lucr`ri pertinente, contactul indirect [i compila]ii -“exist` o \ntreag` gam` de
nuan]e, \ntre care pe treapta de mijloc se situeaz`, \n special, descrip]iile de c`l`torie \mpletite cu opinii
preluate din literatur`.”
7

De multe ori, imaginile de acest tip erau impregnate de idei preconcepute, de stereotipii, de
mentalit`]i [i prejudec`]i. Scriitorul, istoricul sau diplomatul elaborau, din proprie ini]iativ` sau la cerere,
texte care exprimau opinia general acceptat` \n propriile societ`]i. Referindu-se la valahi [i albanezi, acela[i
1
Alexandru Du]u, Literatura comparat` [i istoria mentalit`]ilor, Bucure[ti, Editura Univers, 1982, p. 153
2
Klaus Heitmann, op. cit., p. 43
3
Alexandru Du]u, op. cit., p. 158
4
Ibidem, p. 160
5
Klaus Heitmann, op. cit., p. 54
6
Ibidem
7
Ibidem, p. 74
62
Johnn Thunmann afirma \n anul 1774 c`, aceste popoare sunt “popoare subjugate, sunt nefericite, iar
istoricul este adesea la fel de nedrept ca omul de r#nd; el \i dispre]uie[te pe cei care nu sunt neferici]i”.
1

Imaginea celuilalt apare deseori ca o \mpletire de elemente comunicate de un om sau o
colectivitate care g#nde[te \n mod specific [i tr`ie[te dup` alte norme dec#t “cel`lalt” [i care sunt
apreciate ca str`ine pentru c`, \n decursul secolelor, oamenii aceia au tr`it altfel dec#t cei care le
cerceteaz` existen]a. Contactele sporadice \nf`]i[eaz` pe cel`lalt ca diferit din punct de vedere al limbii,
obiceiurilor, atitudinilor [i comportamentului. Diferen]ele sunt evaluate superficial [i, nu de pu]ine ori,
etichetate nefavorabil. Percep]ia celuilalt, \n acest caz, cap`t` o mare \nc`rc`tur` psihologic` determinat`
de [ocul exotismului [i ne\n]elegerii practicilor “celuilalt”.
Aspectele ne\n]elese [i incompatibilit`]ile interculturale [i de comunicare descoperite vor fi explicate
[i exprimate nu pe calea unei cunoa[teri aprofundate, ci pe calea imaginarului bulversat de necunoscut, ale
c`rui produc]ii pot fi exagerate, deformatoare ale realit`]ilor, \nc`rcate de negativism [i stereotipii.
Exemplul cel mai elocvent, \n acest sens, este oferit de elementele comunicate despre unele popula]ii de
c`tre misionari [i comercian]i care “au difuzat cu mare predilec]ie cli[ee mentale, iar comer]ul nu a sesizat
dec#t ceea ce putea duce la profit.”
2

Se constat` o mare diferen]` \ntre imaginile care sunt vehiculate de c`tre grupurile etnice pe timp
de pace [i cele vehiculate pe timp de r`zboi. Imaginile cristalizare \n timp de pace sunt caracterizate, de
obicei, prin echilibru, prin dorin]a popula]iilor de a cunoa[te mediul social, cultural, politic [i economic al
spa]iului zonal, continental [i intercontinental din care fac parte. Deform`rile de imagine apar, \n acest caz,
datorit` barierelor geografice, de limb`, de cultur`, de spa]iu, de interese politico-economice.
Imaginile vehiculate pe timp de r`zboi sunt mai “colorate”, mai diversificate [i aproape \ntotdeauna
codificate ostil. Aceste imagini redau ceea ce g#ndesc grupurile etnice despre popoarele cu care au
venit \n contact “datorit` acelei forme de turism de mas`, singura practicat` \n trecut, care au fost
campaniile militare”.
3
Din analiza acestor imagini se pot trage dou` concluzii: a) r`zboiul nu a favorizat
cunoa[terea reciproc`; descoperirea unor popula]ii pe timpul campaniilor militare se face prin rico[eu, la
nivelul elitelor [i nu al maselor,
4
iar imaginile rezultate sunt grevate de spectrul mor]ii [i al distrugerii;
b)caracteriz`rile concise ale grupurilor etnice “cunoscute” prin r`zboaie (“turc”, “neam]”, “muscal”,
“fran]uz” etc.) sunt profund tradi]ionale [i de aceea ele se reg`sesc \n primul r#nd \n mediul popular, dar
prin reflectare “inund`” [i mediul intelectual. Ca urmare, imaginile de acest tip nu redau doar mentalitatea
popular`, ci [i “modul de a g#ndi [i de a sim]i al oamenilor ata[a]i de cultura tradi]ional`, aceea care se
perpetuase at#t \n scris, c#t [i pe cale oral`”.
5

Dac` analiz`m cazuri concrete (de exemplu fosta Iugoslavie) din diferite perioade istorice,
constat`m c` imaginile celuilalt legitimeaz` ac]iunile politice ale grupului etnic \n percep]ia propriilor
membrii [i \n judecata opiniei publice interna]ionale. “|n situa]iile de criz` interetnic`-afirm` Grigore
Georgiu-, imaginile cu care opereaz` grupurile beligerante se radicalizeaz` [i se \ncarc` de semnifica]ii
emo]ionale acute. Adversarul este <<demonizat>>, victimizat ca <<na]ionalist>>, <<barbar>>,
<<neeuropean>>, <<]ap isp`[itor>>, factor declan[ator al conflictului”.
6

Mai mult dec#t at#t, r`zboiul prin dimensiunea sa simbolic`, informa]ional` [i psihologic`
influen]eaz` credin]ele, atitudinile mentalit`]ile, convingerile, curentele de opinie, cercurile diplomatice [i
centrele de decizie politic`,
7
determin#nd imaginile dorite despre cel`lalt \n func]ie de interese
conjuncturale sau fundamentale structurate pe perioade istorice lungi.
Distan]ele geografice dintre grupurile etnice joac` un rol major \n cristalizarea imaginilor etnice, a
imaginilor celuilalt. Cu c#t grupurile etnice se afl` la o distan]` mai mare unele de altele cu at#t viziunea
lor reciproc` sau unilateral` va fi mai difuz`, confuz`, mai binevoitoare [i mai pozitiv`. |n percep]ia celuilalt,
un rol important joac` fantezia, cuno[tin]ele, de regul` aproximative, discern`m#ntul redus, bunul plac,
“faptul c` aceast` ]ar` sau acest popor \ndep`rtat nu reprezint` vreo amenin]are sau pericol la adresa
propriei fiin]e [i existen]e”.
8
Dimpotriv`, cu c#t grupurile etnice sunt mai apropiate ca distan]` unele de
altele, au calitatea de entit`]i vecine, imaginile lor vor fi reciproce [i \nc`rcate de elemente psihologice [i
ale memoriei colective. Spre exemplu, “raporturile dintre vecinii medievali nu sunt prietene[ti dec#t
arareori [i trec`tor”.
9

Imaginea grupurilor etnice vecine sau din spa]ii geografice compacte sunt evident determinate de
rela]ii tensionate [i de raporturi de for]`. Aceste imagini preponderent negative rezult` din \nc`rcarea de
ordin politico-militar, dar [i din deosebirile \n privin]a limbii, originii, confesiunii, sau chiar religiei, a
1
Ibidem, p. 55
2
Alexandru Du]u, C`l`torii, imagini, constante, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1985, p. 134
3
Alexandru Du]u, Literatura comparat` [i istoria mentalit`]ilor, Bucure[ti, Editura Univers, 1982, p. 155
4
Ibidem
5
Ibidem
6
Grigore Georgice, “R`zboiul” imaginilor etnocentriste, \n "Societate [i cultur`", nr. 3/1992, p. 23
7
Ibidem
8
Adolf Armbruster, Imaginea rom#nilor la unguri [i poloni. \n "Na]ional [i universal \n istoria rom#nilor",
Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1998, p. 391-392
9
Ibidem
63
obiceiurilor [i moravurilor. Nu de pu]ine ori, imaginile de acest tip stau la baza atitudinilor care se
“transform` \n ur` deschis`, \ntr-o xenofobie nedisimulat`”.
1

|ntregul ev mediu european este predominat de xenofobie individual` [i colectiv`. |n imaginea
celuilalt cu statul de vecin a predominat “atitudinea resping`toare, du[m`noas` fa]` de specificul diferit al
celuilalt, care de data aceasta este de regul` respins \n chip just, chiar dac` acest specific este relativizat [i
raportat la propria persoan` [i colectivitate prin care se explic` [i atitudinea negativ` [i intolerant`”.
2

Imaginea celuilalt \n mentalul popular are valen]e specifice. Aceast` imagine are ca izvor oralitatea,
“care este foarte greu de reconstituit, pentru a-i putea delimita sfera de ac]iune [i a-i preciza mecanismele
[i func]iile”.
3
Locuitorii satelor - “lumea care tace” -, ce au depins aproape exclusiv de oralitate, nu s-au
dest`inuit celor care scriau [i de care se delimitau sub impulsul suspiciuniii [i temerii. “Numai atunci c#nd
for]ele respinse s-au dezl`n]uit, lumea care tace s-a dezv`luit, \n parte”.
4
Mai mult dec#t \n alte segmente sociale, \n mediul ]`r`nesc imaginile despre cel`lalt se structureaz`
pe sistemul de atitudini dominante format \n acest mental: atitudinea fa]` de via]`, de moarte, atitudinea
fa]` de str`in, atitudinea fa]` de fric` etc. Frica era, \n anumite perioade, factorul comun al tuturor
celorlalte atitudini. Frica era provocat`, \n primul r#nd, de cel`lalt, “omul care g#ndea [i se comporta
altfel. Acesta putea fi str`inul, cel care vorbea alt` limb`, dar [i…or`[anul sau aristocratul - omul din alt
mediu”.
5
1
Ibidem
2
Ibidem, p. 393
3
Alexandru Du]u, op. cit., p. 61
4
Ibidem
5
Ibidem, p. 142
64
4. COMUNICAREA INTERETNIC~
Din perspective sociologice [i psihologice, via]a grupurilor umane este conceput` ca “un ansamblu
de interac]iuni \n cadrul c`rora percep]ia [i reprezentarea altuia au loc \n termeni de a[tept`ri [i anticip`ri,
de previziuni [i strategii”.
1
Aceast` percep]ie a interac]iunii sociale arat` c`, \n ultim` instan]`, grupurile
umane \n general [i grupurile etnice \n special devin realit`]i de-sine-st`t`toare [i specific individualizate \n
cadrul rela]iilor dintre ele, care determin` raporturi de cooperare sau conflictuale, rela]ii care nu se pot
stabili dec#t dac` etnoorganiz`rile comunic` \ntre ele. Comunicarea, \n aceast` situa]ie, este susceptibil`
de a primi aprecieri favorabile sau defavorabile, pornind de la valorile [i idealurile la care subscriu grupurile
etnice care interac]ioneaz`.
|ntruc#t comunicarea este mijlocul prin care grupurile etnice se influen]eaz` unele pe altele, ea
este un agent esen]ial al proceselor intergrupuri la nivel global. “Comunicarea face posibil` interac]iunea”.
2
Ca urmare, comunicarea \ntre grupurile etnice este un fenomen social evolutiv, determinat de
factori favorizan]i sau frenatori, fenomen structurat \n timpul istoric.
4.1. Factorii favorizan]i ai comunic`rii
Factorii favorizan]i ai comunic`rii interetnice sunt determina]i de condi]iile politice, economice,
religioase, culturale care s-au sintetizat \n timpul istoric, \n spa]ii fizico-geografice compacte [i care au
favorizat contactele directe [i schimburile intergrupuri.
Comunicarea s-a dezvoltat [i a \mbr`cat forme favorabile pentru grupurile etnice, mai ales \n
cazurile c#nd acestea au constituit poten]iali alia]i sau companioni de destin \n ap`rarea \mpotriva unui
inamic comun [i tradi]ional, c#nd pozi]ia unor anumite grupuri etnice a fost determinat` de “fascina]ia
pozitiv`” fa]` de cultura [i civiliza]ia altor grupuri etnice, c#nd condi]iile comune au f`cut din grupurile
etnice parteneri mereu impu[i de geografie [i istorie, c#nd au existat interese economice [i politice comune
care au favorizat interac]iunile pozitive.
A comunica \nseamn` a pune ceva \n comun, a pune \n rela]ie, a \mp`rt`[i, a uni.
3
Comunicarea
\ntre grupurile etnice presupune vehicularea de semnifica]ii [i sub\n]elesuri, pentru c` oamenii comunic`
pun#nd \n comun emo]ii, sentimente, idei, opinii, fapte. Ca urmare, comunicarea este posibil` dac` rela]iile
dintre grupurile etnice nu sunt grevate de \ngr`diri de ordin politic, ideologic, religios [i dac` acestea
subscriu la acelea[i valori generale. Esen]ial \n aceast` situa]ie este faptul c`, odat` stabilit`, comunicarea
se bazeaz` pe o rela]ie biunivoc`, de egalitate, accentul pun#ndu-se pe minimizarea diferen]elor dintre
parteneri.
Comunicarea interetnic` bazat` pe valori comune a fost posibil` at#ta timp c#t con]inutul [i sensul
valorilor a fost general acceptat pe arii mai extinse [i c#t acestea nu au fost bulversate de interese
contradictorii [i conflictuale. {i aici se constat` o implicare a politicului [i religiosului ce au determinat \ns`[i
evolu]ia sistemului de valori, “care a variat de la o epoc` la alta, dominant` fiind \n trecut valoarea
religioas`, apoi cea etic`, apoi cea politic` etc.”.
4

Recursul la valori implic` o comunicare bazat` pe atitudini compatibile \n domenii esen]iale, pe
experien]e pozitive comune, pe respectul reciproc al trecutului [i prezentului grupurilor etnice, pe proiecte
comune \n zonele de confluen]` [i \n organismele interna]ionale, pe afirmatea unei imagini de sine care s`
exprime respectul [i acceptarea celuilalt.
Comunicarea interetnic` este un proces dificil, generator adesea de distonan]` [i conflicte, ea s-a
impus totu[i ca un proces necesar [i posibil. Comunicarea a constituit \ntotdeauna alternativa la \nchistare,
izolare [i confruntare. Realizarea comunic`rii implic` efortul grupurilor etnice de a ie[i din propriul sistem,
stabilirea unor cadre de referin]` [i a unor repertorii de coexisten]` compatibile [i tolerante, astfel \nc#t,
prin intercunoa[tere, fiecare partener al rela]iei de comunicare s` fie capabil s` prevad` reac]iile celuilalt. |
n felul acesta, comunicarea va implica [i \n]elegerea.
Cunoa[terea reciproc` a grupurilor etnice \n procesul interac]iunii lor favorizeaz` comunicarea. |n
procesul cunoa[terii interetnice se implic` tiparele culturale, sistemul de simboluri, limbile specifice,
experien]ele [i practicile fiec`rui grup etnic. Percep]ia [i cunoa[terea interetnic` \mbrac` forme
institu]ionalizate pentru c` cele mai puternice influen]e \n realizarea lor vin din direc]ia factorilor culturali [i
de interac]iune concret` (politic`, economic` etc.) a etnoorganiz`rilor. Grupurile etnice se percep, \n primul
r#nd, ca “centru de ac]iune” politic`, economic`, religioas`, cultural` ca entit`]i generatoare de atitudini,
care pot recurge la ac]iuni pozitive sau negative, aprobatoare sau denigratoare, la acte care \ncurajeaz`
sau blocheaz` comunicarea.
1
Francis Balle, Comunicarea. \n Raymond Bondon (coordonator), "Tratat de sociologie", Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1997, p. 64
2
Norman Goodman, Introducere \n sociologie, Bucure[ti, Editura Lider, 1992, p. 137
3
Constantin Noica, Rostirea filosofic` rom#neasc`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, 1970, p. 17
4
Alexandru Du]u, op. cit., p. 252
65
|n acela[i timp, grupurile etnice realizeaz` intercunoa[terea percep#ndu-se ca entit`]i cu scopuri,
aspira]ii, sentimente [i inten]ii specifice. Identificarea intergrupal` a acestor elemente ]ine at#t de
experien]ele indivizilor care realizeaz` percep]ia, c#t [i de cunoa[terea \n grup, de obicei mediat`, a
etnoorganiz`rilor care intr` \n sfera de interes a altor grupuri etnice. Realiz#nd cunoa[terea altui grup
etnic, subiectul raporteaz` scopurile, aspira]iile, sentimentele exprimate [i inten]iile acestui grup la
propriile scopuri, aspira]ii, sentimente [i inten]ii, constat#nd compatibilitatea sau incompatibilitatea lor.
Compatibilit`]ile sunt evidente c#nd scopurile, aspira]iile, sentimentele [i inten]iile exprim` valori general
acceptate de comunitatea interna]ional`, continental` [i zonal`, c#nd deschid posibilitatea cooper`rii,
conlucr`rii [i convie]uirii pa[nice. Dimpotriv` incompatibilit`]ile [i contradic]iile apar ori de c#te ori
scopurile, aspira]iile, sentimentele [i inten]iile grupurilor etnice sunt formulate [i afirmate \n detrimentul
scopurilor, aspira]iilor, sentimentelor [i inten]iilor altor grupuri etnice. Compatibilit`]ile vor deschide
permanent calea comunic`rii, gener#nd contacte [i activit`]i \n interesul grupurilor etnice implicate, iar
incompatibilit`]ile vor transforma diferen]ele \n opozi]ii [i contradic]ii d#nd na[tere intoleran]ei [i
conflictelor. Important pentru comunicarea interetnic` este cunoa[terea [i dezvoltarea rela]iilor dintre
grupurile etnice pe linia compatibilit`]ilor [i toleran]ei, \nchiz#nd sursele generatoare de \nchistare, izolare
[i confruntare.
4.2. Factorii care blocheaz` comunicarea
Factorii care blocheaz` comunicarea interetnic` sunt genera]i at#t de o percep]ie inadecvat`
gravat` de stereotipuri [i de interese contrare, c#t [i de conflicte [i confrunt`ri datorate unor \mprejur`ri
istorice concrete. Observa]iile f`cute de un larg evantai de [tiin]e (psihologie social`, etnologie, istorie
general`, istoria mentalit`]ilor, etnografie, sociologie, literatura comparat`) “dovedesc c` nu numai faptele,
ci [i opiniile, st`rile emo]ionale, prejudec`]ile pot \nr`uri ideea pe care un popor [i-o face despre altul [i, \n
anumite \mprejur`ri, chiar [i deciziile politice atunci c#nd acestea se las` influen]ate de cli[ee, de modele
de g#ndire simpliste, schematice”.
1
Acelea[i [tiin]e dovedesc \ns` [i faptul c` percep]ia simplist` influen]at`
de cli[ee [i de stereotipuri diminueaz` sau blocheaz` comunicarea datorit` barierelor psihologice cl`dite pe
sentimente contrare, resentimente, etichet`ri [i evalu`ri eronate. Situa]ia ni se dezv`luie \n \ntreaga ei
complexitate dac` avem \n vedere c` “imaginea unui popor despre altul, constituindu-se \n timp, se
modific` greu \n datele ei esen]iale [i poate deveni un factor politic …”.
2
Or, tocmai pe aceast` imagine
rezidual` se bazeaz` manipularea sentimentelor grupurilor etnice [i blocarea comunic`rii dintre ele. C`ci, la
fel ca toate percep]iile din care rezult` imagini simpliste/incomplete despre etnoorganiz`ri, stereotipurile
etnice nu \ng`duie realizarea condi]iilor optime pentru o bun` comunicare.
Percep]ia grevat` de stereotipuri [i prejudec`]i a fr#nat mult timp comunicarea dintre grupurile
etnice, mai ales c#nd aceast` comunicare nu era institu]ionalizat` [i c#nd ea se realiza sporadic, prin
observatori, mai mult sau mai pu]in aviza]i. Percep]iile selective ale observatorilor puneau \n eviden]` mai
degrab` ceea ce corespundea intereselor lor sociale [i grupurilor de interese reprezentate de ei. Selec]ia
realizat` de observatori demonstra c` ace[tia nu erau interesa]i s` eviden]ieze asem`n`rile dintre propriul
grup etnic [i grupul etnic evaluat - fapt ce ar fi dechis calea comunic`rii -, ci, mai degrab`, s` pun` \n lumin`
singularit`]ile, spectaculosul [i straniet`]ile acestui grup, cre#nd un zid psihologic [i afectiv care tr`da, de
fapt, dorin]a de a bloca comunicarea. Este vorba despre o “modalitate de a vedea [i de a scrie st`p#nit` de
idei preconcepute…\n care subiectivitatea autorului e dominat` de concep]ii ideologice, politice, religioase
ori de alt` natur`”.
3
Desigur nu putem judeca observatorii care provin din diferite grupuri etnice ca singurii responsabili
de blocarea comunic`rii interetnice. Subiectivitatea acestor observatori nu are nicidecum caracter strict
individual. “Pe interesele private, pe par]ialitatea ideologic` [i afectiv` personal` se poate grefa o
prejudecat` colectiv` a na]iunii din care face parte autorul unei judec`]i”.
4
Ca urmare, orice evaluare a unui
grup etnic “trebuie v`zut` \ntr-o rela]ie direct` cu contextul istoric [i conjunctural-psihologic al na]iunii
purt`toare”
5
, lu#ndu-se \n considerare “rela]ia politic` dintre cele dou` state \n respectiva perioad`”.
6

Barierele de comunicare interetnic` sunt [i de natur` lingvistic`. O simpl` num`rare a limbilor
globului p`m#ntesc eviden]iaz` c` acestea variaz` \ntre 2000-6000.
7
Compararea num`rului limbilor cu cel
al ]`rilor existente (aproximativ 200) ne convinge c` “specificul umanit`]ii const` \n contactele dintre
1
Klaus Heitmann, op. cit., p. 7
2
Ibidem
3
Ibidem, p. 81
4
Ibidem, p. 82
5
Ibidem
6
Ibidem
7
Richard Clément, Kimberly, A. Noels, Limbaj [i comunicare intergrupuri, \n Richard Y. Bourhis, Jacques-
Phillippe Leyens (coordonatori), op. cit., p. 180-181
66
grupurile lingvistice”.
1
Situa]ia este [i mai complex` dac` eviden]iem faptul c`, \n afara limbilor, exist` o
sumedenie de dialecte, registre sau stiluri care individualizeaz` locuitorii ce le vorbesc, ca membri ai unor
grupuri specifice ce interac]ioneaz` \n contexte sociale diferite.
|ntrebuin]area [i impurea limbilor este str#ns legat` de natura raporturilor dintre grupurile etnice.
Acestea utilizeaz` \n rela]iile interna]ionale forma standard a limbilor, pe care le impun prin mijloace
politice, economice [i culturale drept limbi de circula]ie zonal`, continental` sau intercontinental` ori ca
limbi oficiale \n organismele regionale sau globale. Impunerea limbilor \n comunicarea interetnic` devie
astfel un act “identificat cu prestigiul, educa]ia [i puterea.”
2
Membrii grupurilor etnice care au reu[it s` \[i
promoveze limba ca mijloc de comunicare zonal` s-au impus pe plan interna]ional [i au reu[it s` controleze
comunicarea [i informa]ia, transform#ndu-le \n factori de putere. |n acela[i timp, o alt` parte a grupurilor
etnice a fost constr#ns` s`-[i foloseasc` limba doar \n mediul lor intern, datorit` transform`rii ei treptate
\ntr-un mijloc de comunicare local`, f`r` importan]` \n plan general. |n aceast` situa]ie, conectarea
grupurilor etnice la comunicarea global` depinde tot mai mult de \nsu[irea limbilor de circula]ie
interna]ional`, cre#ndu-se condi]ii de discriminare [i inferioritate.
Fiecare limb` reflect` ideile, mentalit`]ile, viziunea asupra lumii proprie comunit`]ii care o
\ntrebuin]eaz`. Fiecare grup etnic, prin limba sa, \[i modeleaz` o lume original`, o lume a sa. |n procesul
comunic`rii prin limb` se transmit, \n primul r#nd, elemente culturale, pentru c` limba \ns`[i este un
fenomen cultural. Deci, este evident c` orice comunicare prin limb` se constituie \ntr-o comunicare
intercultural`, iar discriminarea \n folosirea limbilor este o discriminare \n comunicarea dintre culturi.
Situa]ia actual` a limbilor, raporturile dintre ele - limbi de circula]ie interna]ional`, limbi oficiale, limbi
locale, limbi intraetnice etc. – reflect`, de fapt, raporturile dintre culturi: culturi care intr` \n patrimoniul
universal direct prin limba na]ional` [i culturi care comunic` [i realizeaz` transferuri culturale prin limbi cu
circula]ie [i accesibilitate restr#nse. O comunicare de acest tip este asimetric`, inegal` [i par]ial accesibil`.
Practica social` demonstreaz` c` ideologia modeleaz` rela]iile dintre grupurile etnice, av#nd \n
anumite situa]ii [i rol de blocare a comunic`rii. Se constat` c` ideologiile se num`r` printre cauzele
conflictelor intergrupale care adesea sunt corelate cu prejudec`]ile rasiale [i cu discriminarea. Gordon W.
Allport situa originea prejudec`]ilor \n “tendin]a de a face generaliz`ri, de a forma categorii [i de a
suprasimplifica experien]a \n leg`tur` cu lumea”.
3
Ostilitatea dintre grupuri – care blocheaz` \n mare parte
comunicarea – alimentat` de ideologii, se datoreaz` prejudec`]ilor individuale poten]ate de ignoran]a
indivizilor \n ceea ce prive[te adev`ratele caracteristici ale grupurilor etnice cu care intr` \n contact. Aceste
prejudec`]i genereaz` ostilitatea prin vicierea contactelor [i comunic`rii intergrupuri, prin eviden]ierea
inegalit`]ilor de statut, prin sus]inerea clivajelor [i suspiciunilor, prin hiperbolizarea [i opunerea
diferen]elor.
Contactele dintre grupurile etnice viciate de ideologii provoac` lu`ri de pozi]ie din partea acestora.
Rolul ideologiilor \n construc]ia realit`]ii cre[te considerabil c#nd acestea sunt sprijinite [i promovate de
c`tre for]ele politice din interiorul grupurilor etnice, care nu \ncurajeaz` comunicarea, cunoa[terea [i stima
reciproc`. Discursul ideologic, promovat de puterea politic`, va urm`ri, \n acest caz, justificarea unor
practici [i constituirea unor versiuni despre “realitatea” din grupul (grupurile) etnic etichetat ca ostil. Lipsa
de comunicare este identificat` ca responsabilitate a celuilalt. Interesele politice [i economice ale grupurilor
etnice filtreaz` \n mod drastic opiniile [i atitudinile fa]` de “str`ini”. Uneori str`inul este plasat pe un “cerc
exterior”, unde sunt a[ezate interesele minore ale statelor. |n acest caz, [i disponibilitatea pentru contacte
directe, sus]inute [i pentru o comunicare intens` va fi plasat` pe “cercul exterior” al intereselor minore,
secundare. Dimpotriv`, c#nd politicul plaseaz` “str`inul” \n centrul intereselor fundamentale, se constat` o
divesificare a imaginilor acestuia, str`inul fiind identificat drept prieten, partener \n rela]iile de cooperare [i
comunicare care se dovedesc a fi extinse; dimpotriv`, dac` str`inul este identificat drept inamic, contactele
directe vor fi \nghe]ate, iar comunicarea va \mp`rt`[i [i ea aceea[i soart`. Mai mult dec#t at#t, c#nd
str`inul este definit printr-o cunoa[tere de tip conflictual, caracteristicile imaginii str`inului vor constitui
bariere majore \n calea comunic`rii cu acesta. O comunicare favorabil` grupurilor etnice implicate \n
conflict nu va fi posibil` dec#t mult timp dup` stingerea conflictului, c#nd str`inul va fi plasat de interesele
politice, economice, religioase etc. \n pozi]ia de partener.
Intoleran]a etnic` ca form` de manifestare a atitudinii intergrupuri constituie un factor important
care blocheaz` comunicarea dintre acestea. |n general, intoleran]a rezult` dintr-o multitudine de
prejudec`]i care implic` respingerea “celuilalt”, “considerat ca membru al unui grup fa]` de care se
manifest` sentimente negative”.
4
Prejudecata bazat` pe o generalizare eronat` [i rigid` introduce st`ri
psihologice defavorabile \n percep]ia reciproc` a etnoorganiz`rilor, gener#nd reprezent`ri [i imagini care
accentueaz`, \n primul r#nd, aspectele negative ale realit`]ilor istorice comune. Comportamentul
noncomunica]ional \n acest caz depinde de convingerile induse \n interiorul fiec`rui grup etnic fa]` de
aspectele de intoleran]` atribuite celuilalt [i de circumstan]ele exterioare grupurilor etnice, pe care acestea
nu le pot controla.
1
Ibidem
2
Ibidem
3
Ibidem, p. 255
4
Richard Y. Borhis, André Gagnon, Léna Céline Moise, op. cit., loc.cit., p. 125
67
Prejudec`]ile care afecteaz` rela]iile intergrupuri “se situeaz` la nivelul judec`]ilor cognitive [i al
reac]iilor afective. C#nd trecem \n domeniul actelor, vorbim despre discriminare”.
1
Frecvent, discriminarea
se manifest` deosebit de subtil [i d`un`tor \n domeniul comunic`rii interetnice, mai ales \n plan
interna]ional sau zonal \n cadrul organismelor suprastatale economice, politice [i de securitate.
Discriminarea introduce incompatibilit`]i artificiale \ntre formele de expresie ale mesajului public
interna]ional [i cele ale mesajului interior etnic, relev#nd faptul c` un grup etnic, c`zut \n jocul de interese
ale unor centre de putere, cunoa[te sincope de manifestare public`, mai ales \n zona comunic`rii. Lucrul
este evident \ndeosebi dup` crearea spa]iului interna]ional integrat al comunic`rii de mas`. Ac]iunea mass-
media, ce transcende spa]iul etnic, a fost repede con[tientizat` de centrele de putere cu inten]ii
expansioniste [i valorificat` pentru realizarea inform`rii unidirec]ionale (impunerea unei anumite
informa]ii \n spa]iile etnice vizate), discriminatorii (refuzarea statutului unor grupuri etnice de parteneri
egali \n procesul de comunicare, prin limitarea accesului acestora la informa]ie), selective (produc]ia [i
exportul de imagini fabricate direc]ional \n afara perimetrului etnic) [i incontrolabile \n interiorul grupurilor
etnice (abuzul comunica]ional produs prin structuri mediatice active care creeaz` noncomunicare [i
pseudocomunicare, cu grave consecin]e \n dialogul social).
4.3. Comunicarea intercultural`
Cultura grupurilor etnice variaz` de la una la alta. {tiin]ele care studiaz` diferitele aspecte ale
comunit`]ilor umane exprim` diversitatea cultural` considerabil` \ntre societ`]i [i faptul c` acestea se
deosebesc semnificativ prin culturile lor. Diversitatea cultural` dintre grupurile etnice demonstreaz`
flexibilitatea [i varietatea acestora. |n]elegerea [i aprecierea acestei divesit`]i poate duce la respectul
reciproc [i la comunicarea dintre culturi, iar eludarea acestei diversit`]i [i afirmarea etnocentrismului
cultural determin` efecte contrare: intoleran]`, exclusivism [i lipsa comunic`rii.
Diversitatea culturilor se dezv`luie dac` analiz`m cadrul exprim`rii culturale, care const` \n sistemul
de semne [i simboluri, \n schemele de g#ndire [i comportament, precum [i \n ansamblul de atitudini
mentale fundamentale.
2
Schema de g#ndire [i comportament a culturii exprim` un “mod de a g#ndi, de a
sim]i, de a imagina \ntr-un anume fel \n fa]a unor probleme majore, precum dragostea, moartea, speran]a,
apari]ia [i men]inerea vie]ii, de a te comporta…”.
3
Aceast` schem` [i acest comportament sunt specifice
tuturor membrilor care se simt solidari \ntr-o anume cultur` [i care sunt modela]i de un sistem de valori
specific. Ca urmare, atitudinile culturale ale membrilor grupurilor etnice, bazate pe sisteme de valori
specifice, se constituie \n factori care favorizeaz` comunicarea, c#t [i \n elemente care pot bloca dialogul
intercultural.
De fapt, se constat` c` orice contact intercultural se stabile[te printr-un filtru format din imaginea
celuilalt, ce “selecteaz` acele aspecte din personalitatea str`inului care permit observatorului s` se
defineasc` mai bine pe sine”.
4
Imaginea despre cel`lalt “poate deveni <<stereotip>> care nu se
modific` \n ciuda transform`rii realit`]ii”.
5

O analiz` atent` a fenomenului dezv`luie faptul c` imaginea celuilalt ne introduce \n mecanismul
comunic`rii interculturale [i ne determin` s` observ`m laturile ce nu ne sunt familiare [i pe cele care ne
intrig` pentru c` se relev` ca net deosebite de ale noastre. Prin urmare, cunoa[terea [i acceptarea celuilalt
favorizeaz` comunicarea [i schimbul de valori, \n timp ce neacceptarea celuilalt blocheaz` comunicarea
intercultural`.
Neacceptarea celuilalt se exprim`, de fapt, prin etnocentrismul cultural care reflect` “tendin]a de a
considera propria cultur` superioar` altora din punct de vedere moral [i, astfel, de a judeca alte culturi
dup` standardele proprii.”
6
|n concep]iile etnocentriste, practicile altor culturi sunt percepute nu doar ca
deosebiri, ci de-a dreptul ca devia]ii.
Dar, etnocentrismul cultural pierde mereu teren \n favoarea cunoa[terii [i accept`rii diferen]elor
culturale. Se afirm` tot mai mult evaluarea [tiin]ific` a practicilor culturale plec#ndu-se de la ipoteza c`
“nici o practic` cultural` nu este inerent bun` sau rea; fiecare trebuie \n]eleas` \n raport de locul ei \n
configura]ia cultural` mai larg`”.
7
Aceast` abordare impune ab]inerea de la formularea unor verdicte
valorice superficiale [i conjuncturale asupra practicilor [i elementelor culturale necunoscute [i adoptarea
unor atitudini de toleran]`, de respect fa]` de stilurile culturale care pot p`rea ciudate sau nefire[ti.
1
Ibidem, p. 126
2
Alexandru Du]u, Literatura comparat` [i istoria mentalit`]ilor, Bucure[ti, Editura Univers, 1982, p. 191
3
Ibidem
4
Alexandru Du]u, C`l`torii, imagini, constante, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1985, p. 18
5
Ibidem
6
Norman Goodman, Introducere \n sociologie, Bucure[ti, Editura Lider, 1992, p. 61
7
Ibidem, p. 60
68
Aceast` tendin]` s-a dezvoltat mai ales dup` al doilea r`zboi mondial, c#nd reprezentan]i ai
diferitelor [tiin]e au hot`r#t s` intensifice rela]iile dintre ei, pentru a se cunoa[te mai bine, pentru a
descoperi \mpreun` tendin]ele [i atitudinile care provoac` pre]uirea celuilalt [i nu exercerb`ri individuale.
Noua abordare [i-a propus ca obiectiv studierea mai atent` a “celuilalt” din perspectiv` cultural`, a
str`inului care utilizeaz` alt cod de comunicare, format \n decursul existen]ei, \ntr-un trecut care nu a fost
peste tot acela[i.
Antropologia cultural` a deschis noi perspective \n cunoa[terea particularit`]ilor culturale [i,
totodat`, \n dezvoltarea contactelor \ntre culturi: investigarea oralit`]ii [i a vizualului, prin scoaterea la
iveal` a unor colectivit`]i cu o cultur` deosebit` care nu se desf`[urase pe registrul scrisului (povestiri,
poeme, ]es`turi, ceramic` popular`, me[te[ugurile, \mbr`c`mintea, construc]ia caselor etc.); stabilirea
multiplelor leg`turi ale operei cu mediul cultural; stabilirea rolului culturii orale [i expansiunii c`r]ii
(raportul \ntre carte [i oralitate); reconstruirea trecutului cultural al diferitelor grupuri umane; identificarea
centrelor care au favorizat schimbul de valori; cercetarea tiparelor de g#ndire [i a originalit`]ii culturilor;
analiza rela]iei scris-comunicare.
Studiile elaborate din perspectiva antropologiei culturale relev` valen]ele culturilor de tip tradi]ional
care au “\ncurajat comunicarea pe calea a vedea-a face, a auzi-a spune; de unde, o pondere considerabil`
acordat` oralit`]ii [i artelor vizuale”.
1
|n interiorul acestor culturii, dar [i \n spa]iul intercultural, “scrisul a
slujit mai pu]in comunic`rii [i mai mult conserv`rii: au fost copiate textele sacre, au fost elaborate
cronografe pentru a \nregistra evenimentele pilduitoare, au fost consemnate maximele [i pildele care
puteau c`l`uzi omul pe calea vie]ii”
2
. De[i \ntr-o rela]ie dispropor]ionat` arat` limbajul figurativ [i scrisul s-
au \mbinat armonios \n diferitele culturi f`c#nd posibil` comunicarea intra [i intercultural` prin construirea,
argumentarea, difuzarea [i conservarea mesajelor realizate \n anumite spa]ii culturale [i destinate
spa]iului cultural propriu sau altor culturi. Se deschide astfel perspectiva producerii [i difuz`rii valorilor ca
un proces dinamic; “cultura nu mai apare ca un muzeu imaginar”
3
ci, mai degrab`, ca spa]iu de elaborare a
mesajelor interculturale.
Comunicarea \n cadrul intracultural, \ntre membrii unui grup cultural omogen func]ioneaz` sintactic
[i semantic. Dar comunicarea \ntre diferite culturi, prin contacte sistematice sau sporadice se izbe[te de
bariere semantice. Ele se datoreaz` sistemelor de semne [i simboluri c`rora le corespund sisteme de
semnifica]ii specifice diferitelor culturi. Coresponden]a dintre semn, simbol [i semnifica]ie fiind
responsabil` de stabilirea raportului dintre semn, simbol, pe de o parte, [i reprezentare [i imagine, pe de
alt` parte, ea este responsabil` [i de comunicarea dintre culturi. Acolo unde raportul semn,
simbol/reprezentare, imagine a fost similar, “culturile au comunicat interes particip#nd, cel mai adesea, la
aceea[i form` de cultur`.”
4
|nainte de revolu]iile \n [tiin]` [i tehnic`, cu preponderen]` \n Evul Mediu [i \n Rena[tere,
comunicarea \ntre culturi era str#ns legat` de un protocol vast [i adesea construit cu o abunden]` inutil`
de expresii, cuvinte [i imagini. Protocolul era aproape \ntotdeauna minu]ios preg`tit [i se raporta invers
propor]ional la capacitatea canalului de comunicare “care sc`dea imens cu distan]a geografic`.”
5
|n epocile
modern` [i contemporan`, dezvoltarea tehnico-[tiin]ific` permite, \n mare parte, o comunicare, tehnic
vorbind, aproape f`r` bariere. Perfec]ionarea tehnic` a comunic`rii a generat, \ns`, drept consecin]` accesul
poten]ial la comunicare [i informa]ie [i minimalizarea preg`tirii mesajelor de comunicare. A ap`rut, astfel,
o situa]ie paradoxal` \n fa]a umanit`]ii: “comunic`m din ce \n ce mai mult [i ne \n]elegem din ce \n ce mai
pu]in.”
6
Situa]ia descris` mai sus a determinat apari]ia \n comunicarea intercultural` a unui fenomen de
\n]elegere aparent`, mimetic`, care poate produce percep]ii eronate a diferen]elor culturale [i “iluzii de
conflict f`r` baz` real`.”
7
Neglijen]ele \n construirea mesajelor, excluderea protocolului de preg`tire atent`
a mesajelor \nso]ite de mijloace de comunicare din ce \n ce mai perfec]ionate [i “neglijarea aproape
complet` a codului cultural [i religios diferit a partenerilor duc la situa]ii conflictuale mai grave ca \n
trecut.
8
Schimb`rile intervenite \n domeniul geopoliticii [i geostrategiei, trecerea de la lumea bipolar` la
lumea multipolar` au generat consecin]e directe [i asupra comunic`rii interculturale, mai ales \n ceea ce
prive[te comportamentul cultural strategic: “multipolaritatea oblig` culturi diferite s` coopereze pozitiv sau
1
Alexandru Du]u, Literatura comparat` [i istoria mentalit`]ilor, p. 202
2
Ibidem, p. 203
3
Alexandru Du]u, C`l`tori, imagini, constante, p. 20
4
Alexandru Du]u, Literatura comparat` [i istoria mentalit`]ilor, p. 172
5
Viorel Roman, Rom#nia \n Europa, Bucure[ti, Editura Tehnic`, 1994, p. 127
6
Ibidem
7
Ibidem
8
Ibidem
69
negativ (conflict)”;
1
“implic` eviden]ierea cunoa[terii [i comportamentului diferit al participan]ilor”
2
la
comunicarea intercultural`, pentru c` baza oric`rui comportament nu poate fi \n afara unui model cultural.
4.4. Comunicarea interreligioas`
Comunicarea, atitudinea [i comportamentul interetnic sunt determinate [i religioase. Prin religii,
etnoorganiz`rile aleg dintr-o varietate infinit` de atitudini [i comportamente un num`r foarte mic [i stabil de
posibilit`]i, care sunt determinate de orizontul de interpretare al oamenilor [i grupurilor sociale, de
necesitatea stabilirii unui nucleu de cuno[tin]e [i practici general acceptate, generatoare de activit`]i
func]ionale inteligibile. Originalitatea acestei alegeri depinde de “voin]a selectiv`” realizat` dup` o “gril`
interpretativ` pe care o interpune \ntre un con]inut preexistent [i rezultatul s`u <<modern>>”.
3
Pentru a stabili coordonatele comunic`rii interreligioase trebuie s` abord`m \nc` de la \nceput
func]iile religiei \n cadrul grupurilor etnice, func]ii care sunt str#ns legate de op]iunile de alegere, de
voin]a selectiv` [i interpretativ` a acestora.
Func]ia de asigurare a coeziunii grupurilor etnice survine din faptul c` religia ac]ioneaz` ca o for]`
unificatoare \n societate asigur#nd, [i impun#nd totodat`, un ansamblu de idei, valori [i norme \n jurul
c`rora oamenii pot forma o identitate comun`. Religia \ndepline[te func]ia de unificator prin stabilirea unui
limbaj comun, prin faptul c` ofer` grupului “un ansamblu comun de valori.”
4
Func]ia de control social se realizeaz` mai ales prin oferirea unor norme morale de convie]uire
social`. Normele sociale sunt, \n foarte multe cazuri, bazate pe idei religioase. |n multe societ`]i legi
importante dob#ndesc for]` moral`, al`turi de cea legal`, datorit` faptului c` ele sunt impregnate de valori
religioase care le confer` o legitimitate sacr` (monarhia de drept divin \n lumea cre[tin` - [i nu numai -,
concordan]a principiilor dreptului canonic cu legisla]ia laic` \n ]`rile islamice).
Func]ia afectiv` [i psihologic` asigur` oamenilor sprijinul pentru supravie]uire \ntr-o lume complex`,
plin` de primejdii, at#t la adresa trupului, c#t [i la adresa sufletului. Religia determin` o anumit` atitudine
fa]` de moarte, “sugereaz` un oarecare scop \n a muri [i ofer` un ansamblu de practici rituale pentru doliu
(“priveghiul” la cre[tini sau “[iva” la evrei, de pild`) care u[ureaz` suferin]a supravie]uitorilor”.
5

Func]ia teologic`, prin care religia ofer` un scop \n via]`, d` de fapt sens vie]ii oamenilor [i
grupurilor. Ea ofer` r`spunsuri satisf`c`toare din perspectiv` psihologic`, emo]ionale - marilor probleme ale
existen]ei. Elaboreaz` “modelul de via]`” pe care oamenii trebuie s`-l urmeze. Chiar [i moartea devine
“transparent`”, pentru c` religia explic` ce li se \nt#mpl` oamenilor dup` ce mor.
|n general, bibliografia de specialitate vorbe[te despre faptul c` “religiosul satisface anumite
necesit`]i ale naturii umane legate de curiozitate, securitate, comunicare, con[tiin]` \mp`cat`, exaltare,
ner`bdare…”,
6
dar [i necesit`]i sociale [i politice de unde deriv` “func]ia moral` a religiosului, aceea de a
a[eza moravurile pe temelii lipsite, \n ochii celor interesa]i, de arbitrar”
7
[i func]ia ideologic`, pus` “\n
slujba institu]iilor sociale [i, mai precis, politice”.
8

Deci, religia, prin func]iile sale multiple, a jucat [i mai joac` un rol important \n via]a oamenilor [i a
grupurilor relev#nd valen]e de ordin moral, politic, ideologic, identitar, confesional, sacru, normativ,
orientativ, motiva]ional, afectiv etc., cu implica]ii asupra modului cum percep oamenii [i grupurile etnice
propria etnie, precum [i etniile cu care intr` \n contact.
Contextul cultural al comunic`rii este determinat, \n ultim` instan]`, de “un cod rigid [i foarte stabil
de esen]` religioas`”,
9
care implic` faptul c` “nucleul de credin]` unic mai multor culturi diferite na]ional,
dar asem`n`tor religios, este astfel greu de realizat. Asta duce la impresia c` religiile [i-au epuizat mesajul
(actualitatea) [i c` tr`im \ntr-o lume \n care to]i credem [i g#ndim la fel”.
10
|ns`, realitatea demonstreaz`
contrarul, cel pu]in pentru unele zone de pe planeta noastr`.
|n secolul nostru, exclusivismul religios devine din ce \n ce mai pu]in evident, cresc#nd astfel
[ansele de cooperare ale diferitelor grupuri etnice cu sisteme religioase diferite. |n acela[i timp, nu trebuie
neglijate religiile care au un anumit poten]ial de expansiune sau valen]e latente de agresiune.
Pentru a ne forma o imagine c#t mai concludent` despre posibilit`]ile comunic`rii \ntre religii [i
despre barierele care diminueaz` sau blocheaz` comunicarea este necesar` trecerea \n revist` a religiilor
1
Ibidem, p. 128
2
Ibidem
3
Ioan Petru Culianu, Eros [i magie \n Rena[tere. 1484, Bucure[ti, Editura Nemira, 1994, p. 34
4
Norman Goodman, op. cit., p. 286
5
Ibidem, p. 287
6
Jean Baechler, Religia, \n Raimond Boundon (coordonator), "Tratat de sociologie", Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1997, p. 483
7
Ibidem
8
Ibidem
9
Viorel Roman, op. cit., p.129
10
Ibidem
70
dominante [i a centrelor lor spirituale (tabel 1)
1
precum [i urm`rirea contradic]iilor tradi]ionale dintre
confesiuni, a poten]ialului [i a direc]iei de conflict ale diferitelor credin]e religioase (tabelul 2)
2
.
1
Ibidem, p.132
2
Ibidem, p.133
71
Tabelul 1
Religia Propor]ii
(nr. de adep]i)
Centrul
Catolicism 17,4% Roma
Ortodoxism 4,2% Istanbul
Protestantism 7,7% Nedeterminat
Cult mozaic 0,4% Ierusalim
Islam 13,9% Mecca
Shintuism 2,0% Kyoto
Hinduism 12,2% India
Budism 5,1% India
Confucianism Peking
Al]ii 31,1%
Tabelul 2
Religia C O P I M S H Cf
Catolicism (C) - X X X X
Ortodoxism (O) - X X
Protestantism (P) - X X X X
Islamism (I) - X X X
Cult mozaic (M) -
Shintuism (S) - X
Hinduism (H) - X
Confucianism (Cf) -
Sursele de conflict \ntre religii [i blocarea comunic`rii deriv` de cele mai multe ori din atitudini [i
ac]iuni de prozelitism [i exclusivism. Spre exemplu, catolicismul e adoptat drept model ideea de stat
universal. El desconsider` sau tolereaz` cel mult ideea [i realitatea na]iunii. “|ntemeindu-se pe ideea de
stat divin, catolicismul trece sfid`tor peste hotarele naturale [i organice ca etnia [i limba”.
1
Ortodoxismul a
adoptat drept model ideea de organism. |n ortodoxie, biserica nu este nici stat autoritar (precum la
catolici), nici m`nunchi de libert`]i (precum la protestan]i), ci un “organism” dup` principiul “fiecare om e
vinovat pentru faptele tuturor”.
2
De aceea, afirm` unii autori, ortodoxismul “intr` evident \n conflict cu
popula]ii care urm`resc un scop precis [i obiectivizabil. Democra]iile de sorginte romano-catolice [i
protestante …. sunt de aceea incompatibile cu ortodoxia \n <<organic`>>”.
3
Protestantismul postuleaz` c` semnul lui Dumnezeu pe P`m#nt este “cel ales” dintre cei egali
(boteza]i). Datorit` lipsei de ierarhie a organiza]iilor, protestan]ii dezvolt` o eficacitate foarte mare \n
rezolvarea “problemelor unice” [i eficien]` sc`zut` \n rezolvarea “problemelor mari”. Astfel se explic`
succesele economice, stabilitatea, consensul social, dar [i faptul c` uneori problemele insolubile nu sunt
recunoscute ca atare. Acest sistem religios este compatibil [i “se completeaz` ideal” cu cel romano-
catolic, \n timp ce este mai pu]in compatibil cu islamismul, mozaismul, shintuismul [i confucianismul.
Islamismul consider` c` aceast` religie este deasupra celorlalte \ntruc#t Muhammad este ultimul
profet. Urm#nd “directivele unei <<interna]ionale>>, \ntemeindu-se pe ideea de stat divin, islamul trece
f`r` dificultate peste hotarele naturale [i organice \n special neamurile”.
4
Cultul mozaic are la baz` ideea “poporului ales” de c`tre Dumnezeu, justific#nd astfel
superioritatea fa]` de alte neamuri. Folosindu-se de existen]a dreptului islamic care \mparte lumea \n Dar-
al islam (Casa Islamului) [i Dar-al Harb (Casa r`zboiului), adep]ii acestui cult se implic` \n conflictul
Occident – lumea arab` (Islam), constituind cap de pod al lumii cre[tine occidentale. “Astfel, conflictul
israelo-arab, afirm` Viorel Roman, este irezolvabil”.
5
Noi credem totu[i \n ra]iunea oamenilor, indiferent de
credin]a religioas`.
Shintuismul este o sintez` a formelor religioase transcedentale japoneze, cu r`d`cini arhaice.
Aceast` religie “nu are c`r]i sfinte, nici o confesie de credin]` unic` [i nu desf`[oar` activit`]i de
prozelitism”.
6
Hinduismul nu are un cod religios, dogm` sau credo comun tuturor credincio[ilor. Cultul hindus se
bazeaz` pe un anumit model comportamental pentru credincio[i (rituri [i ceremonii), \ns` las` acestora o
1
Ibidem, p. 135
2
Ibidem, p. 136
3
Ibidem
4
Ibidem, p. 137
5
Ibidem
6
Ibidem
72
larg` libertate de concep]ie [i filozofic`. Aceast` religie este deosebit de tolerant` [i deschis` asimil`rii
elementelor altor religii.
Confucianismul pune accent deosebit pe respectarea tradi]iilor [i pe cultul str`mo[ilor. Este o
doctrin` etic politic`. “Transcenden]a este <<armonia cosmic`>> care constituie modelul armoniei sociale
f`r` Dumnezeu.”
1
Teoreticienii conflictului arat` c` \n toate societ`]ile religia a produs [i \nc` mai produce conflict
social. “Cruciadele i-au a]#]at pe cre[tini \mpotriva musulmanilor [i au provocat nenum`rate distrugeri.
Una dintre justific`rile majore pentru colonizarea european` a Africii, Asiei [i Americii de Sud a fost s`-i
converteasc` pe <<p`g#ni>> – oameni care se \nchinau la idoli sau la mul]i zei”.
2
Stau, de altfel, m`rturie
o serie de conflicte geo-politice motivate religios: conflictul \ntre Islam [i lumea cre[tin`, conflictul din
Irlanda de Nord, conflictul din fosta Iugoslavie, dintre s#rbii ortodoc[i [i croa]ii catolici, dintre s#rbii
ortodoc[i [i albanezii musulmani, conflictul dintre Pakistan [i India (musulmani [i hindu[i), conflictul din Golf
(cre[tini, mozaici [i musulmani), conflictul din Orientul Apropiat (mozaici [i musulmani), conflictul din Tibet
(budi[ti [i confuciani[ti) etc.
3
Ultimul deceniu a fost martorul unei dezvolt`ri considerabile a fundamentalismului printre
musulmani (Afganistan, Iran, Arabia Saudit` etc.). Acest fenomen \[i face apari]ia \n condi]ii de schimb`ri
sociale, c#nd confuzia [i destructurarea institu]iilor erodeaz` normele [i valorile obi[nuite. “O \ntoarcere la
ideile fundamentale ofer` stabilitate [i intimitate, o modalitate de a face fa]` dezordinii [i efectelor
dezorganizatoare ale schimb`rii”.
4
|ns`, prin reafirmarea tradi]iei, a trecutului “religia poate redirec]iona
schimbarea social` dinspre viitor spre trecut”.
5
Desigur, [i fundamentalismul cre[tin poate fi analizat [i
evaluat \n acela[i fel.
De[i \n prezent lumea este confruntat` cu desf`[urarea “unor fundamentalisme religioase agresive,
intolerante, paralel cu modernizarea existen]ei umane are loc [i un proces de laicizare”.
6
Este posibil ca
apartenen]a la o anumit` religie s` constituie o problem` de con[tiin]` personal` [i, \n felul acesta, “va
disp`rea baza acelor entit`]i colective care sunt posibili purt`tori ai germenilor unor conflicte globale”.
7

|n ultima parte a secolului nostru se fac eforturi importante \n direc]ia reconcilierii interconfesionale,
eliminarea intoleran]ei [i a surselor de conflict. Dup` sf#r[itul celui de-al doilea r`zboi mondial, libertatea
religioas` a fost proclamat` de numeroase rezolu]ii ale organismelor interna]ionale - Na]iunile Unite
(Charta O.N.U.), Consiliul Europei [i Acordul de la Helsinki (C.S.C.E.) - , iar filosofia toleran]ei, “iubirea
universal` a aproapelui”, s-a dezvoltat \n primul r#nd \n mediul cre[tin. Europa poate fi considerat` un
exemplu al toleran]ei religioase, lucru demonstrat de un raport la organiza]iei Amnesty International care
arat` c` “45% din cet`]enii europeni nu comit viol`ri ale drepturilor religioase, 26% comit pu]ine \nc`lc`ri
ale acestora, [i numai 7% comit viol`ri ale drepturilor religoase fundamentale”.
8
Cele mai importante ac]iuni \n sprijinul comunic`rii [i toleran]ei interreligioase, care au avut loc \n
ultimele decenii ale secolului nostru, sunt urm`toarele:
- Enciclica papei Ioan Paul al II-lea – Solicitudo Rei Socialis (1988), unde Vaticanul se ocup` de
problematica toleran]ei religioase;
- Declara]ia Na]iunilor Unite din 1981, care stipuleaz` “libertatea con[tiin]ei [i dreptul la
manifestare religioas`”;
- Comisia mixt` interna]ional` pentru dialog \ntre Biserica Romano-Catolic` [i Biserica
Ortodox`, care [i-a desf`[urat lucr`rile la Bari (1987), Valmo (1988) [i Freising – Germania (iunie 1990);
- Restabilirea rela]iilor cu Vaticanul a ]`rilor din zona central-est-european`: Polonia (17 iulie
1989), Rom#nia (martie 1990), Cehoslovacia (30 iunie 1990), Federa]ia Rus` (octombrie 1990);
- A doua Reuniune Ecumenic` European` prin lucr`rile Conferin]elor Bisericilor Europene [i
Consiliului Conferin]elor Episcopale Europene (23-28 iunie 1997), la Graz – Austria;
- Declara]ia de la Cairo asupra Drepturilor Omului \n Islam (august 1990), care reflect`
revenirea la tradi]ia medieval` a toleran]ei fa]` de alte religii; liderii lumii islamice au semnat un adev`rat
“Pact moral” de ap`rare a drepturilor religioase;
- Politici de reciprocitate inter - confesionale: Arabia Saudit` a primit permisiunea construc]iei
unei moschei \n Elve]ia, iar Elve]ia a ridicat o biseric` la Al-Ryod; raporturile de reciprocitate religioas`
dintre China [i Arabia Saudit`;
- Carta Conferin]ei Islamice (1972) arat` \n preambul c` “statele islamice reafirm`
convingerea lor \n Charta ONU, care ap`r` drepturile fundamentale ale omului, deci [i cele religioase”;
1
Ibidem, p. 139
2
Norman Goodman, op. cit., p. 289
3
Viorel Roman, op. cit., p. 139-140
4
Norman Goodman, op. cit., p. 292
5
Ibidem
6
Constantin Buchet, Religie [i putere \n rela]iile interna]ionale contemporane, Bucure[ti, Editura Didactic` [i
Pedagogic` R.A., 1998, p.94
7
Ibidem
8
Ibidem, p. 83
73
- Discu]ii pe baza Declara]iei asupra Elimin`rii Tuturor Formelor de Intoleran]` [i Discriminare a
Drepturilor [i Credin]elor religioase, desf`[urate \ntre guvernele islamice (1981);
- Vizita ecumenic` a papei Ian Paul al II-lea \n Rom#nia (7-9 mai 1999).
|NTREB~RI {I PROBLEME
1. Enumera]i elementele de identitate a grupurilor etnice.
2. Stabili]i raporturile dintre imaginea de sine [i imaginea celuilalt \n procesul comunic`rii
interetnice.
3. Identifica]i factorii de poten]are [i de blocare a comunic`rii interetnice.
4. Analiza]i specificul comunic`rii interculturale.
5. Stabili]i conexiunile dintre comunicarea intercultural` [i comunicarea interconfesional` \n
evolu]ia lor diacronic`.
ooOoo
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
BOURHIS, Richard Y, LEYENS, Jacques-Fhilippe (coordonatori), Stereotipuri, discriminare [i rela]ii
intergrupuri, Bucure[ti, Editura Polirom, 1997
GEORGIU, Grigore, Etnocentrismul [i paradoxul diversit`]ii culturilor, \n "Societate [i Cultur`", nr.
4/1991
Idem, R`zboiul imaginilor etnocentriste, \n " Societate [i Cultur`", nr. 4/1992
HEITMANN, Klaus, Imaginea rom#nilor \n spa]iul lingvistic german, 1775-1918. Studiu imagologic,
Bucure[ti, Editura Univers, 1985
MAZILU, Horia-Dan, Noi despre ceilal]i. Fals tratat de imagologie, Bucure[ti, 1998
POP, Ioan-Aurel, Rom#nii [i maghiarii \n secolele IX-XIV. Geneza statului medieval \n Transilvania,
Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, Funda]ia Cultural` Rom#n`, 1996
ROMAN, Viorel, Rom#nia \n Europa, Bucure[ti, Editura Tehnic`, 1994
TODOROV, Tzvetan, Cucerirea Americii. Problema celuilalt, Ia[i, Institutul European, 1994
Bibliografie suplimentar`
AFLOROAIEI, {tefan, Lumea ca reprezentare a celuilalt, Ia[i, Institutul European, 1994
B~DESCU, Ilie, DUNGACIU, Dan, BALTASIU, Radu, Istoria sociologiei. Teorii contemporane, Bucure[ti,
Editura Eminescu, 1996
CULDA, Lucian (coordonator), Investigarea na]iunilor. Aspecte teoretice [i metodologice, Bucure[ti,
Editura Licorna, 1998
DU}U, Alexandru, C`l`torii, imagini, constante, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1985
* * * Na]ional [i universal \n istoria rom#nilor, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1998
Tema 6
}ARA ROM@NEASC~ |N SECOLELE XIV-XVI
Societate [i societ`]i - considera]ii preliminare  Cadrul geografic  Factori de mediu  Statalitatea
medieval` rom#neasc` sud-carpatic`  Popula]ia  Structuri economice  Structuri sociale
 Elemente ale rela]iilor interna]ionale - formule
de organizare a p`cii
Ra]iunea introducerii unui asemenea capitol \ntr-un curs declarat a fi de imagologie istoric`
rezid` \n nevoia de a descifra mediul \n care s-au format mentalit`]ile colective [i imaginile sociale. Din
aceast` perspectiv`, demersul nostru vizeaz` realizarea unei succinte treceri \n revist`, comparative, a
st`rii [i dinamicii societ`]ilor Europei danubiene \n conjuncturile specifice ale secolelor XIV-XVI.
1. SOCIETATE {I SOCIET~}I
|n general, societ`]ile sunt asimilate unor tipuri de civiliza]ii. Termenul civiliza]ie are mai multe
accep]iuni. Se poate consemna ca dat` a apari]iei sale secolul al XVIII-lea, c#nd utilizarea sa, \n Fran]a,
avea conota]ii puternic restrictive. Astfel, o prim` semnifica]ie a termenului – utilizat \n justi]ie – era cea de
act de justi]ie sau o hot`r#re care confer` un caracter civil unui proces penal. Ulterior, termenul a
desemnat ceva care se opune, \n mare, “barbariei”.
“Civiliza]ia \nseamn` drumuri, porturi [i cheiuri” sus]ine Charles Seignobols, \n timp ce, \n viziunea
istoricului Eugene Cavaignac, civiliza]ia este “un minimum de [tiin]`, de art`, de ordine [i de virtu]i /…/”. O
74
pozi]ie interesant` o are [coala antropologic` anglo-saxon`, care opereaz` o diferen]iere \ntre culturile
primitive [i civiliza]iile societ`]ilor evoluate.
Dintr-o perspectiv` strict cronologic` se poate vorbi despre mai multe tipuri de societ`]i/civiliza]ii
desemnate generic prin sintagmele societatea arhaic`, societatea antic`, sociatatea medieval`, societatea
renascentist`/premodern`, societatea modern`, societatea postmodern`/contemporan`. Pe aceast`
structur` cronologic` istoriografiile de orientare marxist` au conceput societatea ca o succesiune a
modurilor/rela]iilor de produc]ie. |n consecin]`, se vorbea despre comuna primitiv`, societatea sclavagist`,
societatea feudal`, societatea burghez` (\n cazul specific al Rom#niei era vorba de o societate burghezo-
mo[iereasc`), societatea comunist`.
|n realitate, modelul este irelevant. Afirma]ia are la baz` dou` aspecte. |n primul r#nd, o asemenea
categorisire nu permite trasarea unor delimit`ri clare \ntre diversele tipuri de societ`]i/civiliza]ii. Un
exemplu elocvent \n acest sens \l reprezint` discu]iile asupra limitei cronologice superioare pentru
societatea medieval`/feudal`. |n timp au fost avansate mai multe evenimente care ar fi putut fi luate \n
considera]ie. Amintim aici c`derea Constantinopolului (1453), descoperirea Americii (1492), R`zboiul de 30
de ani (1618-1648), Revolu]ia burghez` din Anglia (1642). Unele dintre acestea se mai reg`sesc \n
manualele de istorie.
|n al doilea r#nd, nici una din ele nu rezist` la o analiz` serioas`, fiind tributare modelului
europocentrist. |n consecin]`, nu se pot explica particularit`]ile locale [i sincronismul diferitelor tipuri de
societate, cum ar fi discrepan]a dintre lumea european` [i lumea japonez` la mijlocul secolului al XIX-lea.
Concluzion#nd, se poate afirma c` modelul fundamentat pe concep]ia despre unitatea civiliza]iilor/tipurilor
de societate se dovede[te a fi eronat.
Concep]ia lui Toynbee. Potrivit istoricului britanic
1
, determinante pentru tipul de civiliza]ie sunt rasa,
mediul \nconjur`tor [i structurile institu]ionale (\n sens sociologic) [i capacitatea acestora de a se adapta la
factorii de mediu.
1
A.J. Toynbee, Studiu asupra istoriei. Sintez` asupra volumelor I-X de D.C. Somervell, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1997, passim.
75
Toynbee folose[te termenul ras` \n sensul de “posedarea unei calit`]i distincte [i transmisibile de
c`tre un anumit grup de fiin]e omene[ti”. |n acest context intereseaz` acele calit`]i psihice sau spirituale
presupuse a fi \nn`scute \n anumite societ`]i. Interpretarea nu se verific` datorit` faptului c` unele civiliza]ii
sunt considerate a fi produsul mai multor rase. Prin sintagma mediul \nconjur`tor sunt lua]i \n
considerare \ndeosebi factorii defavorizan]i ai evolu]iei umane \n arealul de locuire.
Aplicarea modelului propus, i-a permis lui Toynbee identificarea a 21 de civiliza]ii: 6 civiliza]ii
primare [i 15 civiliza]ii afiliate (rezultat al adapt`rii la al]i factori de mediu prin iradierea de la civiliza]iile
primare). Acestea sunt prezentate \n tabloul urm`tor:
Civiliza]ii primare Civiliza]ii afiliate Forme particulare ale
civiliza]iilor afiliate
egiptean`
sumerian` babilonian`
indic`
iranian`
hittit`
arab`
minoic` elen`
siriac`
occidental`
cre[tin-ortodox` mediteranean`
rus`
sinic` chinez`
japonez`
maya yucatec`
mexican`
andin`
Concep]ia lui Braudel. Potrivit concep]iei istoricului francez
1
, civiliza]iile sunt definite de mai multe
criterii. Astfel, civiliza]iile \nseamn` spa]ii
2
, civiliza]iile sunt societ`]i
3
, civiliza]iile sunt economii, mentalit`]i
colective sau sunt continuit`]i.
Din perspectiva imagologiei istorice, societ`]ile/civiliza]iile sunt definite \n primul r#nd de
provoc`rile c`rora trebuie s` le fac` fa]` (naturale [i antropice), precum [i de capacitatea de a se adapta la
aceste provoc`ri. |n acest model, esen]ial` este structura ocupa]ional`/ ocupa]ia predominant` [i
caracteristic` a respectivei societ`]i. Aceasta genereaz` paradisul [i “]inutul fricii” (mitologia specific`),
teogonia, antropogonia, mentalit`]ile colective [i comportamentele sociale adecvate (economice, politice,
militare, culturale). Important este faptul c` parametrii nu au o condi]ionare cronologic` strict`.
|n consecin]`, din perspectiva imagologiei istorice se deosebesc urm`toarele tipuri de societ`]i:
societ`]i de agricultori, societ`]i “r`zboinice”/pastorale/ v#n`to-re[ti, societ`]i urbane/negustore[ti, societ`]i
industriale, societ`]i postindustriale. Fiecare dintre acestea genereaz` mentalit`]i [i comportamente
colective specifice, precum [i imagini de sine [i despre “cel`lalt” diferite.
Se impune a sublinia faptul c` \n modelul propus de noi religiile nu genereaz` tipuri de societ`]i.
Motiva]ia rezid` \n faptul c` religiile ca forme de interpretare mitic` a realit`]ii se modelez` dup`
realit`]ile/provoc`rile mediului [i structura ocupa]ional`. Astfel, cele trei mari religii \nrudite la origini –
iudaismul, cre[tinismul [i islamul - apar \n acela[i mediu, caracterizat prin comunit`]i de p`stori, climat
neprielnic/de[ertic, provoc`ri majore [i restrictive pentru locuitori. |n cazul protestantismului, lucrurile sunt
diferite, acesta ap`r#nd [i ca o reac]ie a or`[enimii/bancherilor la interdic]iile impuse de cre[tinismul catolic
asupra opera]iilor financiare
4
.
Pe de alt` parte, \n lumea islamic` sunt evidente diferen]e \ntre societatea arab` din epoca califal`
[i cea otoman` clasic`. Astefel, lumea arab` preislamic`, lipsit` de resurse (societate de p`stori), a
promovat agresivitatea la rang de virtute suprem`, musulmanul fiind obligat s` participe activ la djihad.
Consecin]a acestui comportament a fost instituirea unui control asupra principalelor c`i de comunica]ie a
economiei-univers specifice [i ob]inerea unei pozi]ii dominante \n cadrul economiei-univers. Pacea care a
survenit a generat translatarea ocupa]iei dominante din sfera r`zboiului spre ocupa]ii
neagricole/me[te[uguri [i comer] la distan]`, impulsion#nd astfel fenomenul de urbanizare. Spre deosebire
de lumea arab`, lumea otoman` va r`m#ne r`zboinic`. Cauzele acestei st`ri de lucruri rezid` at#t \n
1
F.Braudel, Gramatica civiliza]iilor, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1994, passim.
2
“/…/ a vorbi de civiliza]ie \nseamn` a vorbi de spa]ii, de p`m#nturi, de relief, de clime, de vegeta]ie, de
specii de animale, de avantajele date sau dob#ndite”
3
”/…/ societatea nu poate fi niciodat` separat` de civiliza]ie ([i invers): cele dou` no]iuni se refer` la
aceea[i realitate “. |n accep]ia lui Braudel, semnul exterior cel mai puternic al diferen]elor dintre “cultur`”
[i “civiliza]ie” este prezen]a sau absen]a ora[elor
4
Max Weber, Etica protestant` [i spiritul capitalismului, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1993
76
existen]a unui poten]ial agricol superior – o parte \nsemnat` a popula]iei va r`m#ne cantonat` \n mediul
rural, ceea ce \nseamn` un grad redus de urbanizare [i, implicit, monetarizare redus` a economiei -, c#t
[i \n competi]ia permanent` pentru controlul c`ilor de comunica]ie materializat` \n conceptul de
“frontier` \n mi[care”. Rezult` c` aceea[i religie genereaz` societ`]i diferite datorit` provoc`rilor c`rora
trebuie s` le fac` fa]`, consecin]a fiind o evolu]ie diferit` a imaginii “celuilalt”. Astfel, societa]ii arabe \i
sunt caracteristice conceptul de djihad [i toleran]a fa]` de nemusulmanii de sub st`p#nirea lor care se
\ncadreaz` \n prevederile “Ordonan]ei lui Omar”
1
, \n timp ce societatea otoman` va manifesta toleran]`
doar fa]` de millet-urile acceptate
2
(ortodoc[i, armeni, evrei) [i intoleran]` fa]` de catolici (privi]i nu ca
religie ci ca supu[i al unui [ef de stat du[man, reflex al caracterului monarhic al institu]iei pontificale).
La r#ndul lor, religiile modeleaz` tipurile de societate, modific#nd, prin interpunerea valorilor
specifice, filtrele orizontului de interpretare.
Pe baza celor afirmate p#n` acum, se poate considera c` societ`]ile “neamenin]ate”/societ`]ile care
nu trebuie s` fac` fa]` unor provoc`ri sunt societ`]i sta]ionare. Aceste societ`]i \[i pierd abilitatea de a se
adapta la provoc`rile mediului [i pierd/se retrag \n fa]a societ`]ilor dinamice/\n expansiune. Cel mai bun
exemplu \n aceast` privin]` \l reprezint` dinamica raporturilor dintre Imperiul roman [i popula]iile
migratoare care \i asaltau limes-urile.
Societ`]ile r`zboinice sunt caracterizate de resurse limitate - trebuie s` lupte pentru a putea ob]ine
altele -, disciplinate, agresive, imagine de sine puternic pozitiv`. Este cazul societ`]ilor spartan`,
danez`/viking`, al societ`]ii “cavalere[ti” occidentale, al societ`]ii tradi]ionale japoneze, al societ`]ii
otomane clasice, precum [i al societ`]ii prusace. Aspectele determinante ale societ`]ii r`zboinice sunt:
ierarhizare riguroas`/ societate de status, grupului cu rol productiv fiindu-i rezervat un status inferior; rolul
dominant \n stat rezervat “r`zboinicilor”, \n consecin]` exist#nd un adev`rat cult pentru for]` [i violen]`
(at#t fizic`, c#t [i mental`); mentalit`]i colective radicale; imagine de sine puternic pozitiv`, \n timp ce
imaginea “celuilalt” este puternic negativ`/satanic`. Din aceast` perspectiv` sunt interesante exemplul
Germaniei hitleriste, precum [i evolu]ia conceptului de “ras` pur`”. Pentru aceste societ`]i \n continu`
mi[care spa]ial`, informa]ia este vital`. |n consecin]`, \n aceste societ`]i vor circula opinii puternic
structurate [i imagini stabile, formate de “directorii de imagine”/liderii de opinie \ncadra]i \n ierarhia
societ`]ii. Se poate afirma c` \n societ`]ile r`zboinice \nt#lnim preponderent informa]ii direc]ionate [i
imagini induse.
Acest model de analiz` permite explicarea izbitoarelor similitudini sesizabile la distan]e geografice
mari [i \n perioade de timp diferite \ntre timariotul otoman, samuraiul japonez, cavalerul din sistemul
prebendal occidental. Esen]a problemei rezid` \n faptul c` nu exisat` deosebiri fundamentale \ntre rolul
social, comportamentul social, utilajul mental [i orizontul de interpretare al acestor categorii sociale. Va fi
necesar` o muta]ie \n structura ocupa]ional` a societ`]ii (dezvoltarea comer]ului la distan]` [i a companiilor
anonime) pentru ca “noua nobilime” s` impun` un nou orizont de interpretare [i s` apar` imagini diferite
1
Sistematizare a obliga]iilor nemusulmanilor, \n spe]` ale cre[tinilor, alc`tuit` \n secolele VIII-IX \n temeiul
unor practici [i proceduri mai vechi [i atribuite - pentru a le conferi mai mult` autoritate [i prestigiu - lui
'Umar I ibn el-Khatt#b (634-644), al doilea "urma[" (khalife) al lui Muhammad. Av#nd la baz`
"ordonan]ele lui 'Umar", juri[tii musulmani au grupat obliga]iile zimmi-lor din teritoriile apar]in#nd Isl#m-
ului \n obliga]ii "absolut necesare" [i obliga]ii "dezirabile". |n prima categorie erau incluse obliga]ii privind
plata capita]iei (cizye) sau a impozitului funciar (haraç), a manifest`rii unei atitudini respectuoase fa]` de
religia [i practicile musulmane, fa]` de profetul Muhammad [i Coran, fa]` de via]a [i proprietatea
musulmanilor, interdic]ia de \ntre]inere a rela]iilor sexuale sau a \ncheierii c`s`toriei cu femeile
musulmane, interdic]ia de a ajuta pe du[manii Islam-ului, de a le acorda azil sau de a le divulga tainele
Islam-ului, ca [i de a c`dea la \n]elegere cu ace[tia. |n categoria “obliga]iilor dezirabile” – a c`ror respectare
depindea de epoc` [i de societate – intrau restric]ii cu privire la activit`]ile comerciale, \mbr`c`minte,
mersul c`lare, portul armelor, construc]ia locuin]elor [i a l`ca[elor de cult, ori la ritualuri funerare.
(M.Maxim, }`rile Rom#ne [i |nalta Poart`, p.169-171)
2
|n Imperiul otoman ortodoc[ii organiza]i \n Rum milleti/Millet-i Rum constituiau cea mai mare comunitate
nemusulman`. Organizarea millet-ului ortodox a avut loc imediat dup` cucerirea Constantinopolului,
administrarea acesteia [i leg`tura cu statul otoman fiind asigurate de o “oligarhie de patriarhi”. |n aceast`
structur`, Biserica ortodox` beneficia de largi prerogative – apreciate uneori ca fiind adev`rate “privilegii”
- \n domeniile dogmatic, al cultului [i disciplinei ecleziastice, precum [i de autonomie financiar` [i
administrativ`. De asemenea, clericii ortodoc[i beneficiau de o serie de privilegii, \n special privind scutirea
de la plata unor impozite (V.Panaite, Limbajul politico-juridic \n Islamul otoman. Dic]ionar de termeni [i
expresii, I, R`zboiul, Pacea, Comer]ul, Bucure[ti, Editura Universit`]ii Bucure[ti, 1998, p.278-280, s.v. millet)
77
Societ`]ile agrare. |n general, se poate considera c` societ`]ile agrare sunt sta]ionare, \ntruc#t nu
apar probleme majore de adaptare. Consecin]a imediat` este un conservatorism puternic. Cea mai la
\ndem#n` explica]ie este c` amenin]`rile vin din “exteriorul” acestor societ`]i. Este cazul civiliza]iei “Vechii
Europe” [i al valurilor de indo-europeni, precum [i al “contradic]iei" \ntre civiliza]ia rural` tradi]ional` [i
[ocul produselor/comportamentelor urbane/industriale.
Orizontul de interpretare se caracterizeaz` printr-o component` mitologic` arhaic` foarte puternic`
[i o ierarhie proprie tradi]ional`/cutumiar`. |n acest tip de societate tradi]iile au un rol deosebit de
important.
Rolul informa]iilor este redus, circula]ia acestora fiind lent`, iar impactul minor. Cea mai plauzibil`
explica]ie pentru aceast` stare de lucruri estre aceea c` societatea are ritmuri proprii de evolu]ie, imuabile.
|n consecin]`, imaginile au o remanen]` pronun]at`, fiind foarte greu de manipulat.
Principalele caracteristici ale societ`]ilor de agricultori sunt agresivitatea redus`/reprimat`,
conservatorism, acces la resurse (nu este necesar s` se angajeze \ntr-o competi]ie pentru controlul
acestora), nu exist` o clas` de “r`zboinici”, societatea comunitar` fiind ierarhizat` patrimonial.
Societ`]ile urbane prezint` aspecte similare \n aproape toate epocile. Faptul este generat, \n primul
r#nd, de provocarea num`rului, a[ez`rile de tip urban realiz#nd o concentrare demografic` mare \n raport
cu hinterlandul rural. Din acest aspect deriv` o serie de caracteristici, importante pentru definirea
societ`]ilor urbane. Astfel, nu exist` posibilitatea unei agriculturi preponderente, \ntruc#t randamentul
agricol redus al epocilor mai vechi impunea cultivarea unor mari suprafe]e. |n aceste condi]ii, numai simpla
deplasare din ora[ la terenurile agricole dura at#t de mult, \nc#t f`cea imposibil` lucrarea acestora. Solu]ia
g`sit` a fost stabilirea agricultorilor \n hinterlandul rural, \n mediul urban preponderen]a revenind
ocupa]iilor neagricole.
O alt` caracteristic` important` vizeaz` organizarea intern` performant` a ora[ului. Aceasta este de
natur` s` confere siguran]` locuitorilor [i, \n final, s` permit` acumularea bog`]iei.
Se poate afirma c` interesele majore ale locuitorilor ora[elor se concentreaz` c`tre
crearea/prezervarea condi]iilor favorabile bunei desf`[ur`ri a ocupa]iilor neagricole (comer], me[te[uguri,
b`nci, industrie). Pandantul acestora \l constituie adoptarea acelor m`suri care permit ap`r`rea bog`]iilor. |
ntre acestea pot fi amintite edificarea de fortifica]ii, m`suri pentru controlul locuitorilor/restric]ii de stabilire
\n ora[, organizarea unor for]e de coerci]ie subordonate autorit`]ilor locale (poli]ie, gardieni publici etc).
De asemenea, esen]ial` pentru societ`]ile urbane era ap`rarea p`cii pentru prezervarea/\ntre]inerea
rela]iilor comerciale, acestea fiind, \n egal` m`sur` interesate major \n controlul c`ilor de comunica]ie [i
dezvoltarea transporturilor.
|n societ`]ile urbane informa]iile sunt de o importan]` vital`. |n consecin]`, se dezvolt` instrumente
[i aptitudini pentru procesarea informa]iei. Vor ap`rea lideri de opinie credibili, iar imaginea “celuilalt” mai
uman`/credibil` datorit` contactelor \ntre civiliza]ii. {i din aceast` schem` lipse[te violen]a explicit`,
orizontul de interpretare al locuitorilor fiind unul centrat pe alte valori dec#t cele fizice. Este motivul pentru
care \n acest mediu va ap`rea un interes deosebit pentru art` [i confort, societ`]ile urbane fiind cele care
au fundamentat [i promovat umanismul [i valorile acestuia.
Societ`]ile industriale sunt caracteristice secolelor XIX-XX, ie[ind deci din intervalul de timp care
face obiectul cursului nostru. Cu toate acestea, le men]ion`m, pentru a putea oferi o imagine de ansamblu
asupra tipologiei pe care o propunem. Trebuie s` subliniem faptul c` la acest nivel se poate deja vorbi de o
arie mult mai vast` de func]ionare a mecanismelor specifice, arie care, \n majoritatea situa]iilor, coincide
cu cea trasat` de frontierele statelor na]ionale. Cu toate acestea, se vor pastra diferen]e structurale
locale, \ns` existen]a structurilor statale centralizate, guvernamentale va influen]a puternic stabilirea
factorilor de risc [i a r`spunsurilor la provoc`rile mediului.
Caracteristicile acestor societ`]i sunt gradul ridicat de urbanizare, existen]a unei for]e de munc`
calificat` - ceea ce presupune [colarizare, acces larg la informa]ie [i, implicit, o cultur` laic` [i un orizont de
interpretare pragmatic -, competi]ie pentru controlul resurselor/materiilor prime [i al pie]elor de desfacere.
Pandantul acestor caracteristici \l constituie agresivitatea/competi]ia pronun]at` \n comportamentele
economice, existen]a unei ierarhii exclusiv patrimonial` [i o relativ` descentralizare.
Consecin]a este apari]ia, la nivel comportamental, a unui individualism diferit de spiritul comunitar
predicat de C`r]ile Sfinte. Astfel, omul cap`t` o mai accentuat` con[tiin]` a individualit`]ii [i ini]iativ`,
convingerile sale fiind mai u[or de zdruncinat. La nivel mental, predomin` opiniile – individuale, prin
excelen]`, \ntr-o societate descentralizat` [i individualist` -, se formeaz` grupuri cu interese [i orizont de
interpretare similare , ceea ce genereaz` imagini specifice.
Complexitatea provoc`rilor [i a r`spunsurilor de adaptare genereaz` o efervescen]` intelectual`
tradus` prin creativitate [i, mai ales, dorin]a omului de a fi informat ca persoan`. |ntr-un asemenea mediu
mental informarea \n mas` [i mijloacele sale devin o necesitate, imaginea fiind u[or de manipulat. Exemple
elocvente \n acest sens sunt rolul presei antimonarhice \n Fran]a sf#r[itului de secol al XVIII-lea, ori
imaginea armatei germane \n presa francez` din timpul primului r`zboi mondial. Ca o caracteristic`
esen]ial`, din perspectiva analizei noastre, trebuie subliniat faptul c` liderii de opinie sunt cei mediatici.
78
Societ`]ile postindustriale. Sunt societ`]i informatizate. Caracteristicile acestora determin` o
maxim` vulnerabilitate la inducerea unor imagini prefabricate. Avalan[a informa]ional` face imposibil`
verificarea surselor, deci cine de]ine controlul informa]ional de]ine controlul imaginii [i o poate modela
dup` propriile interese.
*
* *
Caracteristicile enun]ate pentru fiecare tip de societate nu exclud particularit`]ile locale sau
cronologice. Cu siguran]`, vor exista diferen]e \ntre societatea otoman` [i cea prusac`, dar esen]ial este
faptul c` la provoc`ri similare apar societ`]i similare, orizonturi de interpretare similare, mentalit`]i
similare, imagini similare. Din punctul de vedere al acestui curs, interesante sunt societ`]ile agrare,
r`zboinice [i urbane. De[i intervalul de timp studiat este mic, iar cadrul geografic restr#ns, pot fi
identificate ritmuri de circula]ie a informa]iei diferite [i directori de con[tiin]`/creatori de imagine diferi]i.
2. CADRUL GEOGRAFIC
|n cea mai mare parte a secolelor XIV-XVI principatul sud-carpatic a fost delimitat de Carpa]ii
Meridionali, r#ul Milcov, Siretul inferior [i fluviul Dun`rea - de la confluen]a cu Siretul p#n` \n zona Clisurii
- \nsum#nd o suprafa]` de cca. 77.000 kmp.
Evolu]ia teritorial` a }`rii Rom#ne[ti cunoa[te dou` etape. Prima, cea a expansiunii teritoriale a
principatului sud-carpatic c`tre Dun`re [i mare, poate fi \ncadrat` cronologic \n intervalul 1343-1417. Celei
de-a doua etape (1417-1601) \i este caracteristic` o restr#ngere teritorial` a }`rii Rom#ne[ti, cu
prec`dere \n beneficiul Por]ii otomane.
Teritoriul }`rii Rom#ne[ti \n intervalul 1343-1417. Nu se [tie cu precizie care erau limitele }`rii
Rom#ne[ti \n epoca lui Basarab I sau a lui Nicolae Alexandru. Izvoarele contemporane \ndrept`]esc opinia
potrivit c`reia voievodatul lui Basarab I cuprindea Oltenia [i o bun` parte din Muntenia subcarpatic`. La
acestea se ad`uga Banatul de Severin care a constituit, dac` nu motivul, m`car pretextul campaniei lui
Carol Robert d'Anjou din 1330 . Aceast` delimitare, dat` de Carpa]ii Meridionali - la nord - [i de Clisura
Dun`rii - la vest -, va r`m#ne constant` de-a lungul \ntregii perioade analizate.
Izvoarele nu ofer` \ns` nici o informa]ie despre celelalte limite ale voievodatului. Probabil c` acestea
s-au mutat succesiv c`tre est, st`p#nirea voievozilor de la Arge[ extinz#ndu-se asupra regiunilor din nordul
Gurilor Dun`rii, precum [i pe \ntregul tronson al fluviului - din Clisur` p#n` la v`rsare -, procesul \ncheindu-
se c`tre mijlocul deceniului 9 al secolului al XIV-lea.
|n epoca lui Mircea cel B`tr#n (1386-1418), }ara Rom#neasc` va cunoa[te cea mai mare
extindere teritorial`, \ntinderea st`p#nirii principelui rom#n fiind relevat` de titulatura sa din unele
documente emise \n epoc`
1
. Incluz#nd \ntreaga Oltenie, Muntenia [i Dobrogea (acest din urm` teritoriu cel
mai probabil din 1389), ca [i cele dou` domenii intracarpatice, Amla[ul [i F`g`ra[ul - de]inute de-a lungul
vremii de principii }`rii Rom#ne[ti cu titlu personal - principatul lui Mircea cel B`tr#n avea o suprafa]` de
cca 92 000 kmp, control#nd, totodat`, \ntregul curs al Dun`rii, de la Clisur` [i p#n` la v`rsare - pe o
lungime de cca 1000 km -, ca [i litoralul vest pontic - pe o lungime de cca 330 km -, p#n` la sud de
Cavarna.
Teritoriul }`rii Rom#ne[ti \ntre 1417-1601 se va diminua, \ndeosebi \n folosul Por]ii. Astfel, \n 1417,
otomanii cuceresc [i ocup` cet`]ile Turnu [i Giurgiu - importante capete de pod la nordul Dun`rii - [i le
transform` \n kazale
2
.
La sf#r[itul aceluia[i deceniu, Dobrogea este cucerit` [i integrat` beylerbeylik-ului
3
Rumeliei. Secolul
al XV-lea marcheaz` [i pierderea, \n folosul Moldovei, a teritoriului de]inut \n sudul acestui principat, \n
special a cet`]ii Chilia [i, implicit, a controlului asupra traficului pe tronsonul maritim al Dun`rii. De
asemenea, \n acest secol dispare din titulatura domnilor }`rii Rom#ne[ti posesiunea asupra Banatului de
Severin, acest teritoriu fiind \nglobat \n Ungaria. |n consecin]`, se poate afirma c` \n secolul al XV-lea se
produce cea mai sever` restr#ngere a teritoriului }`rii Rom#ne[ti. Ultima restr#ngere teritorial` a }`rii
Rom#ne[ti are loc \n secolul al XVI-lea, prin \nfiin]area kazalei Br`ila (1538-1540).
1
“Eu, \n Hristos Dumnezeu binecredinciosul [i binecinstitorul [i de Hristos iubitorul, singur
st`p#nitorul, Io Mircea mare voievod [i domn, din mila lui Dumnezeu [i cu darul lui Dumnezeu
st`p#nind [i domnind peste toat` }ara Ungrovlahiei [i al p`r]ilor de peste mun]i, \nc` [i c`tre
p`r]ile t`t`re[ti [i Amla[ului [i F`g`ra[ului her]eg [i domn al Banatului Severinului pe am#ndou`
p`r]ile [i pe toat` Podunavia \nc` [i p#n` la Marea cea Mare [i st`p#nitor al cet`]ii D#rstorului “
(DRH,B,1, p. 63-65; D}R, p.81-83; DIR, B, veac XIII, XIV [i XV, p.50-51)
2
Kaza/kadilik = unitate administrativ-teritorial` condus` de un cadiu, subdiviziune a unui sangeak (Viorel
Panaite, Pace, r`zboi [i comer] \n Islam. }`rile Rom#ne [i dreptul otoman al popoarelor (secolele XV-XVII),
Editura B.I.C. ALL srl, Bucure[ti, 1997, p.504)
3
Beylerbeylik = provincie, cea mai \ntins` unitate administrativ` \n Imperiul otoman, guvernat` de un
beylerbey; de la sf#r[itul secolului al XVI-lea provinciile vor fi desemnate prin termenul “eyalet”
(H.Inalcik, Imperiul Otoman. Epoca clasic`, 1300-1600, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1996, p.413)
79
3. FACTORI DE MEDIU
3.1. Mediul geografic
Relieful [i re]eaua hidrografic`. Relieful principatului sud-carpatic este armonios, con]in#nd toate
formele principale: c#mpia, dealurile [i podi[urile, mun]ii. Diferen]a de nivel pe axa nord-sud este de peste
2500 m pe un interval de cca 200 km, ceea ce \nseamn` o diferen]` de nivel medie de 120 m la 1 km, de la
sud c`tre nord.
Principalele unit`]i de relief sunt Carpa]ii Meridionali, Subcarpa]ii Getici, Subcarpa]ii de Curbur`,
Podi[ul Getic [i C#mpia Rom#n` (C#mpia Olteniei [i C#mpia B`r`ganului). |n cadrul formelor principale de
relief predomin` c#mpia.
Re]eaua hidrografic` face parte din Bazinul Dun`rii [i este orientat` \n principal pe axa nord-sud -
p#n` la Olt -, apoi spre sud-est [i est, \n func]ie de traseul fluviului. Principalele cursuri de ap` sunt - \n
ordinea confluen]ei lor cu Dun`rea - Jiul, Oltul, Arge[ul, Ialomi]a, Buz`ul [i Siretul (pe tronsonul s`u inferior,
de la confluen]a cu Buz`ul, p#n` la confluen]a cu Dun`rea).
Clima. |n secolele XIV-XVI clima diferea de cea actual`. Astfel, de la \nceputul secolului al XIV-lea [i
p#n` c`tre mijlocul secolului al XVI-lea a predominat - \n \ntreaga Europ` - un climat rece [i uscat, cu ierni
geroase [i veri cu precipita]ii [i temperaturi variabile. Se poate spune c` \n acest interval de timp clima se
va r`ci constant fa]` de perioada climateric` anterioar` (1150-1300) - "micul optim climatic" -, caracterizat`
printr-o clim` relativ cald`, cu ierni bl#nde [i ploioase [i veri foarte fierbin]i [i secetoase.
Perioada posterioar` mijlocului secolului al XVI-lea - cunoscut` ca "mica glacia]ie" (1550-1700) - se
caracterizeaz` printr-un climat mai rece dec#t cel actual - media temperaturilor iernii a fost mai sc`zut` cu
cel pu]in 1
o
C, iar cea a temperaturilor verii cu 0,5
o
C - cu ierni mai uscate (cca 90% din cantit`]ile de
precipita]ii din secolul actual) [i veri foarte r`coroase [i umede. Acestor date generale, valabile pentru
evolu]ia climei \n \ntreg spa]iul european - [i nu numai - li se adaug` unele [tiri despre o serie de anomalii
climatice. |n aceast` categorie pot fi incluse iernile geroase 1322/23, 1399/1400, 1407/08 - c#nd a
\nghe]at Dun`rea p#n` la Marea Neagr` -, 1440/1441, 1441/42, 1442/43, 1457/58 - la nivelul \ntregului
bazin al Dun`rii - sau 1473/74, c#nd "a r`posat Radul, voievodul rom#nilor". |n acela[i context pot fi
amintite verile secetoase ale anilor 1460, 1463, 1474, 1478, 1479, 1480, 1493 sau 1494. Secolul al XVI-lea
cunoa[te, [i el, o serie de anomalii climatice, cum sunt cele din anii 1508-1512 – ani cu inunda]ii mari sau
seceto[i – sau 1536-1540, 1574-1577, 1584-1588 – ani seceto[i.
3.2. Mediul politico-militar
Ambiguu, incitator [i, poate, prea des vehiculat \n discursul politic contemporan - cu prec`dere \n
cel cu conota]ii iredentiste - conceptul de "Europ` danubian`"
1
desemneaz`, credem, unul dintre cele mai
interesante spa]ii de interferen]` cultural` [i, \n acela[i timp, de acerb` concuren]` politico-militar`.
Ambiguitatea sa deriv` din capacitatea conceptului de a suscita o multitudine de interpret`ri [i delimit`ri.
Ceea ce prezint` \ns` interes pentru tema \n dezbatere este faptul c` acest spa]iu subsumeaz`
entit`]i statale [i arii de civiliza]ie care vor evolua, \n perioada propus` spre analiz`, concurent sau
complementar. Entit`]ile statale subsumate Europei danubiene \n secolele XIV-XVI sunt: Imperiul romano-
german, Cehia, Ungaria, }`rile Rom#ne, Bulgaria, Serbia, Imperiul K#pciak-ului/Hoarda de Aur, Imperiul
bizantin - cu o prezen]` simbolic`, mai degrab` nominal` - [i Imperiul otoman. Acestora li se adaug`, prin
amestec - direct sau indirect - ori prin presiuni economice, politice sau militare, Genova [i Vene]ia - at#t
prin coloniile, c#t [i prin interesele lor \n Pontul vestic [i la Dun`rea maritim` - Polonia [i Lituania -
interesate \n ob]inerea unui culuar de acces la Marea Neagr` - [i, cu conota]ii at#t politice, c#t [i spirituale,
papalitatea.
Dinamica raporturilor dintre statele amintite, rela]iile politico-militare din spa]iul danubian \n
secolele XIV-XVI au determinat evolu]ii diferite ale entit`]ilor statale. Astfel, dac` la \nceputul intervalului
analizat Europei danubiene i se subordoneaz` Imperiul romano-german, Cehia, Ungaria, }ara Rom#neasc`,
Moldova [i Voievodatul Transilvaniei - vasal Coroanei maghiare - Serbia, Bulgaria [i Imperiul K#pciak-ului,
la sf#r[itul acestuia - a doua jum`tate a secolului al XVI-lea - nu vor mai fiin]a \n acest spa]iu dec#t
Imperiul romano-german, }ara Rom#neasc`, Moldova, Principatul Transilvaniei - vasale Por]ii - [i Imperiul
otoman.
Av#nd \n vedere tema propus`, am considerat ca av#nd mai mare importan]` pentru demersul
nostru echilibrul de for]e la Dun`rea de Jos, f`r` \ns` a trece cu vederea implica]iile evenimentelor politico-
militare din celelalte regiuni ale Europei danubiene. Pentru a aborda o asemenea problem` se impune a
stabili ce anume define[te st`rile de echilibru/dezechilibru \n intervalul de timp analizat. |nclin`m spre o
definire mai pu]in sofisticat` a st`rii de echilibru, opt#nd pentru identificarea acesteia cu situa]ia de
cvasiparitate - cel pu]in la nivel conjunctural, dac` nu pe o durat` lung`. Aceasta cu at#t mai mult cu c#t,
1
Din punct de vedere geografic, Europa danubian` include bazinul Dun`rii, spa]iu imens - 817 000 kmp -
delimitat la nord de mun]ii Sude]i, Tatra [i Carpa]i, la est de bazinul Prutului [i Pontul vestic, la sud de
Balcani/Mun]ii Stara Planina, iar spre sud-vest [i vest de bazinele Dravei [i Savei, respectiv de Mun]ii
P`durea Neagr`.
80
punctual, evenimen]ial, s-au \nregistrat numeroase dezechilibre pe care, raport#ndu-le la tema prezentei
lucr`ri, le consider`m a fi de importan]` relativ minor`.
Factori de putere politico-militar` \n Europa danubian` [i la Dun`rea de Jos. O simpl` studiere a h`r]ii
Europei danubiene [i a evolu]iei structurilor statale subsumate acesteia relev` o dinamic` diferit` a
factorilor de putere politico-militar` din zon`. Astfel, \n perioada analizat` - secolele XIV-XVI - nu toate
statele Europei danubiene au urm`rit s`-[i asigure controlul asupra fluviului, \ntre acestea num`r#ndu-se [i
state de la Dun`rea de Jos. Este cazul - \n secolul al XIV-lea - Imperiului romano-german - mai receptiv la
evolu]iile din vestul continentului - dar [i al Serbiei [i Bulgariei riverane fluviului, ambele interesate de
extinderea teritorial` spre sud [i sud-est.
Inventarierea entit`]ilor statale, care \n secolele XIV-XVI au promovat o politic` de realizare a
propriei hegemonii regionale/zonale [i au utilizat for]a - \ndeosebi cea militar` - pentru a [i-o finaliza, relev`
c` este vorba de Imperiul K#pciak-ului/Hoarda de Aur, Regatul Ungariei, Sultanatul/Imperiul otoman [i, mai
ales \ncep#nd cu al doilea sfert al secolului al XVI-lea, Imperiul romano-german. Acestora li se vor
ad`uga }`rile Rom#ne, cu prec`dere cele dou` principate extracarpatice a c`ror politic`, dup` cum observa
Gheorghe Br`tianu, este chiar din prima faz` a dezvolt`rii lor, "condi]ionat` de chestiunea Dun`rii [i /.../ de
accesul la mare"
1
.
Prin ac]iunile acestor principali poli de putere politico-militar` - care au concurat pentru ob]inerea
hegemoniei \n Europa danubian` - s-a instituit echilibrul sau au ap`rut dezechilibrele politico-militare din
acest spa]iu. |ntre ace[tia au evoluat [i s-au constituit - la r#ndu-le - ca centre de putere regional`/zonal` }
`rile Rom#ne. De[i cu un poten]ial prea mic pentru a face fa]` singure timp \ndelungat uria[ului poten]ial
desf`[urat de factorii de putere interesa]i \n controlul Europei danubiene, }`rile Rom#ne au reu[it ca, prin
remarcabile succese militare [i abile manevre diplomatice, s` dep`[easc` pericolul anex`rii lor de c`tre
puternicii vecini, devenind - \n perioada analizat` aici - veritabilii arbitri ai evolu]iilor la Dun`rea de Jos.
|n acest complex angrenaj, un rol de maxim` importan]` a revenit }`rii Rom#ne[ti. Control#nd cea
mai mare parte a Dun`rii de Jos [i dispun#nd de un poten]ial militar remarcabil \n raport cu suprafa]a [i
popula]ia, principatul Basarabilor va fi cel care, prin ac]iunile [i op]iunile sale, va influen]a cel mai vizibil [i
profund evolu]iile regionale/zonale [i echilibrul de for]e danubian.
1
Gh. Br`tianu, Marea Neagr`: de la origini p#n` la cucerirea otoman`, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1988,
p.218
81
Echilibrul politico-militar la Dun`rea de Jos. O analiz` pe o durat` lung` a echilibrului politico-militar
la Dun`rea de Jos relev` faptul c` , \n general, \ntre centrele de putere succint amintite mai sus a existat un
echilibru, o paritate a poten]ialului angajat \n aceast` regiune. Altfel spus, la Dun`rea de Jos a func]ionat \n
secolele XIV-XVI un bipolarism care a opus puteri dispuse s` angajeze - pentru controlul/domina]ia zonei -
poten]iale sensibil egale. Rezultatul, pe termen lung, a fost o relativ` stabilitate a situa]iei globale pe
tronsoanele central [i inferior ale fluviului. Aceast` stabilitate a fost \ns` marcat` de c#teva dezechilibre
majore, unele evenimen]iale, altele conjuncturale, dar toate cu importante consecin]e pe termen lung.
Echilibrele [i dezechilibrele secolului al XIV-lea. La \nceputul secolului al XIV-lea echilibrul t`taro-
maghiar stabilit la Dun`rea de Jos a fost afectat de crizele interne ce s-au manifestat at#t \n Regatul
Ungariei, c#t [i \n Imperiul K#pciak-ului. Dep`[irea crizei maghiare sub Carol Robert d'Anjou [i refacerea
st`p#nirii Coroanei Sf#ntului {tefan se va produce \ns` \n condi]iile acum modificate de apari]ia
voievodatului lui Basarab I, din care se va cristaliza, \n a doua jum`tate a secolului, principatul sud-
carpatic. Pozi]ionarea sa geografic` - control#nd un important tronson al fluviului \n zona de incontestabil`
importan]` strategic` a Clisurii [i manifest#nd clare tendin]e de extindere a controlului asupra \ntregului
mal st#ng al Dun`rii - [i statutul de independen]` au f`cut \n scurt timp din }ara Rom#neasc` unul dintre
cei mai importan]i arbitri politici ai zonei. Situa]ia s-a materializat \n permanenta politic` de pendulare a
principatului nord-dun`rean \ntre cei doi poli de putere - Regatul maghiar [i Imperiul K#pciak-ului -, av#nd
ca finalitate afirmarea sa \n plan interna]ional.
Un poten]ial dezechilibru conjunctural generat de reculul puterii Hoardei de Aur \n Europa
danubian` la mijlocul secolului al XIV-lea a fost anulat de extinderea teritorial` a }`rii Rom#ne[ti c`tre
Dun`rea maritim` [i de cristalizarea celuilalt voievodat rom#nesc extracarpatic, }ara Moldovei.
Expansiunea dun`rean` a celor dou` principate extracarpatice se va des`v#r[i dup` 1382, c#nd va dispare
"culuarul" unguresc
1
ce asigura accesul Coroanei maghiare la cursul inferior al Dun`rii, iar - pu]in mai
t#rziu - }ara Rom#neasc` va cuprinde "p`r]ile t`t`re[ti".
Se poate deci afirma c`, f`r` a reprezenta un real dezechilibru, estomparea autorit`]ii Hoardei de
Aur - mult mai interesat` acum de evolu]iile asiatice [i est-europene - a condus spre realizarea unui nou
echilibru ponto-danubian, echilibru \n care }ara Rom#neasc` s-a afirmat ca factor activ. O probeaz` \n
suficient` m`sur` rolul principatului muntean \n st`vilirea expansiunii maghiare \n Clisura Dun`rii \n
evenimentele anilor 1367-1368.
Situa]ia va deveni evident` \n ultimele decenii ale secolului, c#nd apari]ia factorului otoman la
Dun`re, de[i a fost \nso]it` de o serie de dezechilibre de natur` evenimen]ial`, nu a produs un dezechilibru
conjunctural, raportul de for]e r`m#n#nd, \n linii mari, stabil p#n` la mijlocul secolului al XV-lea.
Aser]iunea poate fi sus]inut` prin faptul c`, pe o durat` lung`, echilibrul de for]e se realizeaz` \ntre
principalii poli/factori de putere zonal`. Dispari]ia - rapid` sau mai lent` a statelor sud-dun`rene - prin
includerea lor \n Sultanatul/Imperiul otoman nu a fost de natur` s` influen]eze decisiv raportul de for]e la
Dun`rea de Jos, pentru c` nu se realizase niciodat` o coali]ie viabil` a acestor state \mpotriva expansiunii
otomane. Disp`r#nd, deci, entit`]i statale care - fiecare \n parte - nu influen]aser` prin propria pozi]ie
echilibrul general, nu s-a modificat substan]ial raportul de for]e dintre factorii zonali de putere politico-
militar`.
Modific`ri ale echilibrului politico-militar la Dun`rea de Jos \n secolele XV-XVI. Refacerea
poten]ialului otoman dup` criza succesoral` generat` de \nfr#ngerea lui Baiazid la Ankara - 1402 -
\ndreapt` din nou aten]ia Por]ii asupra frontierei sale danubiene. Succesele militare ob]inute de otomani
\ndeosebi pe tronsonul maritim al fluviului [i \n Pontul vestic - \n fapt cucerirea Dobrogei - nu au fost de
natur` a modifica echilibrul zonal.
Cu toate acestea, acum se g`sesc originile complexului de factori ce au generat ruperea brutal` a
echilibrului zonal \n al doilea sfert al secolului al XVI-lea. Este vorba, \n primul r#nd de ob]inerea de c`tre }
ara Rom#neasc` a statutului de ‘ahd
2
, fapt ce a contribuit - \n timp - la erodarea poten]ialului combativ al
acesteia, dar [i con[tientizarea, de c`tre Imperiul romano-german – prin Sigismund de Luxemburg - a
importan]ei evolu]iilor de la Dun`rea de Jos pentru \ntreaga Europ` [i pentru Europa Central` \ndeosebi.
C`derea Constantinopolului [i reluarea ofensivei otomane pe linia Dun`rii prin asediul nereu[it al
Belgradului nu au condus la o modificare a echilibrului zonal. Tentativa nereu[it` a lui Frederic al III-lea de a
declan[a cruciada antiotoman`, politica danubian` prudent` a lui Vlad }epe[ [i restaurarea
condominiumului otomano-maghiar asupra }`rii Rom#ne[ti dup` evenimentele anilor 1461-1462 ce au
precedat [i - probabil - determinat \nl`turarea acestuia din urm` din domnie, prin arestarea sa de c`tre
Matia Corvin, sunt tot at#]ia indicatori ai echilibrului politico-militar la Dun`rea de Jos. |n acest context,
politica ponto-danubian` a lui {tefan cel Mare - f`r` a fi marcat` de evenimente de importan]` major` -
1
Teritoriul Moldovei de Jos [i ]inuturile muntene p#n` la v`ile Buz`ului [i Ialomi]ei.
2
|n termeni moderni, statutul de 'ahd \nseamn` "o p`strare nealterat` a entit`]ii statale, o garantare a
neamestecului \n treburile interne, o intangibilitate a teritoriului propriu supus autoconducerii, \n schimbul
unor obliga]ii materiale (plata unui tribut \n natur`) [i militare (furnituri de r`zboi cu titlu de \mprumut,
\ncartiruirea limitat` a unor trimi[i ai comunit`]ii musulmane)" (Mihai Maxim, }`rile Rom#ne [i |nalta
Poart`. Cadrul juridic al rela]iilor rom#no-otomane \n evul mediu, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1993.,
p.149).
82
apare ca un factor de poten]are a acestui echilibru, chiar dup` transformarea M`rii Negre \n lac otoman [i
cucerirea de c`tre Poart` a Chiliei [i Cet`]ii Albe.
Dezechilibrul major se va produce \ns` \n al doilea sfert al secolului al XVI-lea. Cucerirea
Belgradului (1521), \nfr#ngerea Ungariei la Mohacs (1526), urmat` nu dup` mul]i ani de transformarea
Ungariei Centrale \n pa[al#c, vor spulbera \ntregul echilibru de for]e din Europa danubian`. Control#nd
tronsonul mijlociu al Dun`rii, Poarta va intra \n contact direct cu Imperiul romano-german, confruntarea cu
acesta suscit#nd o nou` dimensionare a politicii europene a Imperiului otoman. Principatele Rom#ne vor fi
acum practic \ncercuite de for]ele otomane. Transilvania, principat autonom vasal Por]ii va deveni teatrul
unor acerbe confrunt`ri pentru putere \ntre partida filoturc` [i partida filo-habsburgic`, iar \n Moldova va fi
zdrobit` \ncercarea lui Petru Rare[ de a relua politica de anvergur` a tat`lui s`u.
Se va ajunge la un nou echilibru de for]e \n Europa danubian`, de aceast` dat` conex evolu]iilor din
zona mijlocie a fluviului, care va dura p#n` c`tre a doua jum`tate a secolului al XVII-lea. Singurul
eveniment de natur` a spulbera statu-quo-ul a fost domnia lui Mihai Viteazul. Reac]iile celor doi poli de
putere - Poarta otoman` [i Imperiului habsburgic - la ac]iunile domnului rom#n indic` faptul c` nici unul din
ei nu era preg`tit/ineresat ca, sus]in#ndu-i ac]iunile, s`-[i asume modificarea echilibrului zonal [i
consecin]ele pe termen lung ce decurgeau din aceasta.
4. STATALITATEA MEDIEVAL~ ROM@NEASC~
SUD-CARPATIC~
Abordarea, chiar succint`, a procesului trecerii de la ]ar` la stat \n spa]iul rom#nesc se impune \n
structura demersului nostru, de[i ea reflect` realit`]i anterioare cristaliz`rii domniei [i, implicit, statalit`]ii.
Logica unui asemenea demers rezid` \ns` \n \ncercarea de a surprinde evolu]ia structurilor politice
rom#ne[ti, dar [i de a identifica modelele politice care au influen]at aceast` evolu]ie. No]iunile/conceptele
fundamentale cu care se impune a opera \ntr-un asemenea demers sunt cele de "]ar`"/"terra" [i de
"voievodat".
"}ara"/"terra" feudal` coincide uneia sau mai multor structuri teritoriale de tipul uniunilor de ob[ti
sau al "Romaniilor populare". Men]iuni despre asemenea "]`ri"/"terrae" extracarpatice apar \n documentele
emise \n secolul al XIII-lea. Textele sunt \ns` suficient de imprecise pentru a nu permite o localizare, nici
stabilirea faptului dac` aici "terra"/"]ar`" reflect`, \ntr-adev`r, o structur` organizatoric` de tipul uniunilor
de ob[ti.
Caracteristicile "]`rii" feudale sunt vasalitatea politic` fa]` de un alt stat, de]inerea de c`tre [eful
acesteia a unor prerogative exclusiv militare - conduc`torii ]`rilor nu b`teau moned`, nu erau autocra]i [i
nu aveau o ierarhie intern` proprie -, centrul de legitimare a puterii politice g`sindu-se \n afara ]`rii.
Institu]ia corespunz`toare organiz`rii social-politice [i militare din cuprinsul unei ]`ri este voievodatul.
Documentele sunt de natur` s` ateste faptul c` institu]ia voievodal`, \n forma pe care a cunoscut-o
aceasta \n spa]iul rom#nesc, este o crea]ie autohton`, ap`rut` \n cadrul unui proces de cristalizare politico-
militar` ce se va finaliza prin apari]ia statului. Este, \ns`, la fel de adev`rat c` voievodatul/"terra" din
documentele prezentate trebuie s` fie inclus \ntr-o ierarhie politic` (apostolic` sau bizantin`, \n cazul
particular al spa]iului sud-carpatic). Problema merit` o aten]ie deosebit` pentru perioada \nceputului de
secol al XIV-lea, mai precis, pentru voievodatul lui Basarab.
O prim` informa]ie utilizabil` \ntr-un astfel de demers este cea oferit` de documentul din 26 iulie
1324 emis de cancelaria regelui Carol Robert d'Anjou din care rezult` c`, la data emiterii acestuia, regele
angevin trimisese mai multe solii la voievodul }`rii Rom#ne[ti, care era vasalul s`u. Cauza acestei vasalit`]i
este, cel mai probabil, de]inerea de c`tre Basarab a Severinului, aspect asupra c`ruia istoriografia
rom#neasc` s-a pronun]at \n repetate r#nduri.
Statalitatea rom#neasc` \n spa]iul sud-carpatic. Statalitatea rom#neasc` medieval` este conex`
fenomenului apari]iei [i func]ion`rii institu]iei domniei, care se va afirma, ca element de sintez`
autohton`, \n a doua jum`tate a secolului al XIV-lea. |ntre finalit`]ile acestui proces se pot enumera, ca fiind
cele mai relevante \n raport cu tema \n discu]ie, asumarea [i a prerogativelor politice, implicit integrarea
\ntr-o familie de principi/state, fapt ce permitea - \n virtutea principiului "rex est imperator in regno
suo" - crearea unei ierarhii interne proprii, sincron cu transferul centrului de legitimare a puterii \n
interiorul ]`rii.
Elemente de natur` a puterii. Primul element capabil s` atesteze noile realit`]i politice sud-
carpatice este tomosul patriarhal de \nfiin]are a Mitropoliei Ungrovlahiei din mai 1359, \n care "domn"
apare ad`ugat la mai vechiul "voievod". Probabil c` grecescul "°¬º¬'"÷/authentes \l traducea pe
autohtonul "domn", ce se impusese deja \n principat - fapt de care cancelaria patriarhal` avea cuno[tin]` -,
altfel expresia bizantin` ar fi fost redat` \n rom#ne[te printr-un neologism creat ad-hoc. De[i interpretarea
dat` termenului citat sugereaz` faptul c` titlul de domn [i, implicit, institu]ia domneasc` sunt anterioare
datei emiterii tomosului patriarhal, se poate afirma c` primul care a purtat titlul de domn a fost Nicolae
Alexandru. Faptul este probat de inscrip]ia de pe piatra tombal` a acestuia - "/.../ mare [i de-sine-
st`p#nitor /.../ domn /.../ voievod /.../, fiul marelui Basarab voievod".
83
Al doilea element care pledeaz` pentru plasarea cristaliz`rii statalit`]ii rom#ne[ti \n a doua
jum`tate a secolului al XIV-lea este apari]ia clauzei "domn din mila lui Dumnezeu"/"Dei gratia" la
urma[ul lui Nicolae Alexandru, Vladislav-Vlaicu.
5. POPULA}IA
|n ceea ce prive[te popula]ia }`rii Rom#ne[ti, absen]a unor recens`minte sau catagrafii, precum [i
imprecizia informa]iilor – [i a[a fragmentare [i nesistematice – provenite de la c`l`torii str`ini care au
str`b`tut teritoriul principatului sud-carpatic determin` o apreciere aproximativ` a realit`]ilor demografice
din secolele XIV-XVI.
Analiza datelor disponibile a reliefat, din punct de vedere cantitativ, importante fluctua]ii ale
popula]iei, generate, pe de o parte, de pierderile produse de epidemii, de secet` [i foamete sau de invazii [i
r`zboaie iar pe de alt` parte, de cre[terile demografice cauzate de sporul natural [i/sau de imigr`ri.
O prim` estimare posibil` - \n general acceptat` - a num`rului popula]iei }`rii Rom#ne[ti vizeaz`
epoca lui Mircea cel B`tr#n, c#nd se apreciaz` c` aceasta se ridica la cca 500.000 de locuitori, poate ceva
mai mult. Cifra corespunde unei epoci de \nflorire economic` [i de maxim` extindere teritorial` a
principatului, aspecte de natur` s` favorizeze o cre[tere demografic` natural`, c#t [i mi[c`ri de popula]ie
din regiunile \nvecinate. Instabilitatea politic`, caracteristic` perioadei imediat urm`toare domniei lui
Mircea cel B`tr#n, ca [i pierderile teritoriale au avut ca rezultat o sc`dere a num`rului popula]iei. Acest
proces a stagnat abia \n deceniul 5 al secolului al XV-lea, \n timpul celei de-a doua domnii a lui Vlad
Dracul, c#nd se estimeaz` c` popula]ia }`rii Rom#ne[ti se ridica la 300.000 de locuitori. Izvoarele
men]ioneaz` tendin]a domnului de refacere demografic` a ]`rii, inclusiv prin coloniz`ri
1
.
Pentru perioada urm`toare, cifrele difer`. Probabil c` num`rul real al popula]iei era undeva \n jurul a
350.000 de locuitori, cifr` acceptabil` av#nd \n vedere c` ar presupune o cre[tere cu 166‰ \ntr-un interval
de 15 ani.
Dup` domnia lui Vlad }epe[ se \nregistreaz` o nou` sc`dere demografic`, un izvor fiscal maghiar din
1475 – care confirm` num`rul de 60.000 de unit`]i fiscale pentru mijlocul secolului - evalu#nd unit`]ile
fiscale din principatul sud-carpatic la cca 40.000, ceea ce \nseamn` - cel mai probabil – o popula]ie de
aproximativ 200.000 de locuitori.
Situa]ia demografic` a }`rii Rom#ne[ti s-a redresat la sf#r[itul secolului al XV-lea, \n timpul
domniei lui Vlad C`lug`rul, at#t printr-o probabil` cre[tere a natalit`]ii – generat` de relativa stabilizare a
climatului politic -, c#t [i prin imigr`rile de popula]ie sud-dun`rean` - \n special s#rbeasc` -, \ncurajat` de
domnie prin acordarea de privilegii
2
.
Politica de cre[tere demografic` prin \ncurajarea coloniz`rilor [i \nfiin]area de noi sate a fost
continuat` de Radu cel Mare [i de Neagoe Basarab. |n epoca acestuia din urm`, popula]ia }`rii Rom#ne[ti
este estimat` la cca 400.000 de locuitori.
Dup` moartea lui Neagoe Basarab, instabilitatea politic` din ]ar`, desele incursiuni otomane, ca [i
anii de foamete - \ndeosebi perioada 1538-1540 - au impiedicat - \n ciuda imigr`rilor din Banat - cre[terea
demografic`. Se pare c` num`rul real al popula]iei }`rii Rom#ne[ti la \nceputul deceniului 8 al secolului al
XVI-lea era de 300.000-350.000 de locuitori, diminu#ndu-se \n anii urm`tori din cauza foametei [i ciumei
din timpul lui Alexandru Mircea, precum [i datorit` emigr`rilor generate de cre[terea fiscalit`]ii \n perioada
de dup` domnia acestuia. Cu toate acestea, popula]ia }`rii Rom#ne[ti poate fi estimat` la 400.000 de
locuitori \n anul 1583, num`r, probabil, exagerat dat fiind c` ar implica - \n condi]iile deloc favorabile
sporirii popula]iei expuse mai sus – o cre[tere demografic` cu 142‰ \n 13 ani.
1
Astfel, de Wawrin relateaz` c`, dup` cucerirea cet`]ii Giurgiu de c`tre crucia]i, \n 1445, “/…/ numi]ii
Volgari [i-au \ncredin]at soarta Domnului Valahiei, solicit#ndu-l cu umilin]` ca s` binevoiasc` s`-
i ajute s` treac` Dun`rea [i spre a le d`rui sau a le face un loc \n ]ara sa, spre a putea tr`i [i ei
acolo. /…/ C`ci ace[tia erau mai bine de dou`sprezece mii de persoane: b`rba]i, femei [i copii,
f`r` bagaje [i vite”. (Nicolae Bogdan, Rom#nii \n secolul al XV-lea. O reconstituire \n linii largi a perioadei
patriarhale a Neamului, pe temeiul cronicei lui Wawrin, reprodus` aci \n versiune rom#neasc`, \n paralel`
cu textul original, Colec]ia Justinian, 1941, p.197-198; C`l`tori str`ini, I, p.112-113)
2
Aceast` dimensiune a politicii domne[ti transpare dintr-un document emis de cancelaria acestui domn la
19 iulie 1493 \n care se arat` “/…/ ca ori c#]i rum#ni va vrea s` adune pe o mo[ie /…/ ei s` fie
slobozi [i de toate slujbele [i d`jdiile c#te se afl` \ntru \nsu[ st`p#nirea [i obl`duirea ]`rii domnii
mele: nici podvoaze s` nu fac`, nici olacuri, nici la lucrul domnii mele s` nu lucreze, nici caii s`
nu li se ia, nici g`leata domneasc` s` nu pl`teasc`, drept patru ani “. (DRH, B, I, p.391; DIR, B, veac
XIII, XIV [i XV, p. 219-220. Traducere din secolul al XVIII-lea, Arhivele Statului Bucure[ti, Condica m`n`stirii
Bistri]a, nr.194, f..42v)
84
0
100
200
300
400
500
Evol u]i a canti tati v` a popul a]i ei }`ri i Rom#ne[ ti \ n secol el e
XV-XVI
Popula]ia ( mii de locuitori) 500 300 400 200 400 350 300 175
1400 1445 1460 1475 1520 1570 1593 1600
Cel mai probabil, la \nceputul domniei lui Mihai Viteazul popula]ia se ridica la 300.000 de locuitori,
pentru ca apoi s` scad` drastic din cauza intenselor fr`m#nt`ri politico-militare ale perioadei. O alt` cauz`
a sc`derii popula]iei au fost emigr`rile generate de sporirea fiscalit`]ii, fenomen pe care principele a
\ncercat s`-l stopeze prin limitarea dreptului de str`mutare al ]`ranilor. Informa]ii de la \nceputul secolului
al XVII-lea apreciaz` c` popula]ia principatului sud-carpatic reprezenta jum`tate din cea a perioadei 1560-
1570, adic` 150.000-175.000 de locuitori.
Sintetiz#nd, se poate aprecia c` num`rul popula]iei }`rii Rom#ne[ti a variat, \n cea mai mare parte
a intervalului de timp studiat, \ntre 300.000 [i 400.000 de locuitori, ceea ce ar \nsemna o densitate relativ
constant` a popula]iei de 4 loc./kmp,

\n condi]iile \n care media european` \nregistra o cre[tere de la 7,3
loc./kmp \n secolul al XIV-lea la 10 loc./kmp \n secolul al XVI-lea.
Din punct de vedere calitativ, popula]ia }`rii Rom#ne[ti poate fi analizat` din perspectiva mediului
de reziden]`, a compozi]iei pe v#rste [i pe sexe, precum [i din perspectiva compozi]iei etnice.
Datele referitoare la structura popula]iei \n func]ie de mediul de reziden]` sunt incerte. O evaluare
orientativ` se poate face pe baza relat`rilor c`l`torilor str`ini de la sf#r[itul secolului al XVI-lea [i din prima
jum`tate a celui urm`tor, num`rul ob]inut astfel fiind, cel mai probabil, maximul admisibil pentru epoca
analizat`. |n acest context, se poate considera c` popula]ia urban` reprezenta sub 10% din popula]ia total`
a principatului. Astfel, se apreciaz` c` Bucure[tii aveau - \n prima jum`tate a secolului al XVII-lea – cca
30.000 de locuitori, cifr` probabil mult exagerat`, T#rgovi[tea – la sf#r[itul secolului al XVI-lea – peste
5.000 de locuitori, Craiova [i Pite[tii – la mijlocul secolului al XVII-lea – mai mult de 1.000 de locuitori
fiecare, Buz`ul [i C#mpulungul - \n aceea[i perioad` - \ntre 2.000 [i 3.000 de locuitori, iar Caracalul \n jur
de 1.000 de locuitori.
|n ceea ce prive[te structura popula]iei pe sexe [i pe v#rste, informa]iile cele mai importante sunt
furnizate de cercetarea arheologic` a necropolelor databile \n aceast` epoc`. Pe baza acestor cercet`ri se
poate constata c`, din acest punct de vedere, societatea principatului sud-carpatic se \ncadreaz` \n tabloul
lumii medievale, \nregistr#ndu-se o mortalitate ridicat` la copii [i femei tinere, precum [i un num`r redus al
celor care dep`[esc v#rsta de 60 de ani. Se pot, astfel, identifica u[or caracteristicile vechiului regim
demografic, caracterizat printr-o natalitate ridicat` (40‰-50‰) [i o mortalitate general` ridicat` [i profund
neregulat`.
|n mediul rural, materialul osteologic uman descoperit \n necropole provine \n propor]ie de 34,56%
de la copii (0-14 ani), de 31,09% de la adul]i (20-40 de ani) [i numai de 6,46% de la persoane peste 60 de
ani. Pe sexe, din datele comunicate, rezult` o mortalitate de 28,73% la femei [i de 28,62% la b`rba]i.
|n ceea ce prive[te structura pe v#rste [i pe sexe a popula]iei urbane, datele – par]iale [i
fragmentare, provenind doar din c#teva necropole - indic` o mortalitate medie de 15,74% la copii (0-14
ani), de 14,35% la grupa 20 (18)-30 de ani, de 47,45% la grupa 30-60 de ani [i de 3,58% la grupa peste 60
de ani. Pe sexe, se remarc` o mortalitate medie de 39,23% la b`rba]i [i de 38,07% la femei.
Din punct de vedere etnic, popula]ia rural` era, \n cea mai mare m`sur`, compact rom#neasc`.
Acesteia i se ad`ugau comunit`]ile – probabil [i ele compacte – de alogeni balcanici – bulgari [i s#rbi –
imigra]i \n }ara Rom#neasc`. Propor]ia acestora nu era, probabil, foarte mare.
|n mediul urban, ponderea alogenilor era mai mare, f`r` \ns` a afecta preponderen]a popula]iei
rom#ne[ti. Astfel, \n ora[ele mai vechi – C#mpulung, T#rgovi[te, R#mnicu V#lcea –, popula]ia alogen` era
constituit` cu prec`dere din sa[i [i maghiari. Acestora li se adaug` - \n special \n secolul al XVI-lea – greci,
armeni, evrei, turci, poloni [i c#]iva italieni, a[eza]i \n special \n Bucure[ti, \n majoritatea lor, negustori. Un
85
document din 1590 indic` existen]a unui “ba[a al str`inilor”, [ef al comunit`]ii negustorilor str`ini din
ora[.
6. STRUCTURI ECONOMICE
6.1. Economia agro-pastoral`
Ca peste tot \n Europa danubian` a epocii, ocupa]iile de factur` agro-pastoral` erau preponderente,
conferind economiei un pronun]at caracter agrar. De[i pe parcursul secolelor XIV-XVI, at#t comer]ul la
mare distan]` c#t [i me[te[ugurile vor cunoa[te un av#nt din ce \n ce mai mare, ocupa]ia majorit`]ii
locuitorilor va r`m#ne cantonat` \n acest domeniu. Situa]ia este explicabil`, \n primul r#nd prin necesit`]ile
de asigurare a subzisten]ei. Corelarea indicilor demografici – [i implicit a necesarului de hran` al popula]iei
– cu randamentul sc`zut al recoltelor indic` obligativitatea p`str`rii unei ponderi \nsemnate a popula]iei
active \n domeniul economiei agro-pastorale, migrarea for]ei de munc` spre alte ocupa]ii fiind redus`.
Cultura cerealier` a fost practicat` ne\ntrerupt \n \ntregul spa]iu rom#nesc din cele mai vechi
timpuri. Izvoarele men]ioneaz` frecvent culturile cerealiere, f`c#nd referire la c#mpuri, poieni cultivate,
cur`turi \n p`dure, ]arini, ogoare [i arii.
Principalele culturi agricole atestate de izvoarele medievale \n Principatele Rom#ne \n secolele XIV-
XVI sunt gr#ul de prim`var` - \nlocuit, \n timp, cu cel de toamn`, care se va impune \ns` abia \n secolul al
XVII-lea - meiul, orzul, secara, ov`zul, sorgul, hri[ca, precum [i plantele tehnice – inul, c#nepa – sau furajere
– trifoiul [i dughia. Randamentul acestor culturi, \n general modest – variind \ntre 2:1 [i 4:1 –, era
comparabil cu cel din zonele \nvecinate, dar inferior celui ob]inut \n Europa Apusean`. Astfel, dac` \n
secolul al XVI-lea randamentul produc]iei de gr#u era - \n \ntreg spa]iul rom#nesc - de 3:1-4:1, acest prag
fusese dep`[it \n cea mai mare parte a Occidentului, cel mai probabil, la cump`na secolelor XII-XIII, \n
epoc` productivitatea medie fiind de 5:1-6:1 \n Fran]a, 4:1 \n Germania, sau de 11:1-13:1 la unele ferme
din Anglia [i }`rile de Jos. Randamentele medii la celelalte culturi cerealiere \n }`rile Rom#ne erau de 3,5:1
la secar`, peste 5:1 la orz [i mei, cca 2:1 la ov`z.
Decalajul de randament poate fi explicat, \n primul r#nd, prin tehnica agricol` rudimentar` - moina
s`lbatic` [i des]elenirile permanente – utilizat` \n epoc` [i caracterizat` prin mari diferen]e de productivitate
de la un an la altul. La acestea se adaug` disfunc]ionalit`]ile/discontinuit`]ile produse \n exploatarea
agricol` de condi]iile climatice nefavorabile sau de invaziile de l`custe. De asemenea, nu pot fi eludate
pierderile \n recolte – cu impact asupra productivit`]ii medii [i, implicit, asupra raportului hran`-popula]ie –
provocate de campaniile militare purtate pe teritoriul }`rii Rom#ne[ti.
Cu toate acestea, se poate aprecia c` produc]ia cerealier` - \ndeosebi cea de gr#u – era
excedentar` nevoilor popula]iei, din moment ce izvoarele men]ioneaz` existen]a disponibilit`]ilor pentru
export. Cu toate acestea, cea mai mare parte a produc]iei de gr#u r`m#nea – cel mai probabil – pe pia]a
intern`. Consider#nd consumul individual minim de 3hl de gr#u anual, se poate presupune c` pentru
asigurarea necesarului unui singur consumator neproduc`tor era nevoie de gr#ul v#ndut de patru
gospod`rii.
Cre[terea animalelor este o alt` ramur` tradi]ional` a economiei rom#ne[ti medievale. Izvoarele
sunt unanime \n a consemna bog`]ia de cai, boi, oi [i porci a Principatelor Rom#ne. Crescute at#t pentru
utilizarea lor la muncile agricole sau ca mijloc de trac]iune - \ndeosebi boii [i caii -, c#t [i pentru hrana
popula]iei – vacile, oile, porcii -, animalele constituiau [i materie prim` pentru o serie de me[te[uguri
casnice sau de breasl`. Favorizat` de abunden]a furajelor [i a p`[unilor, ca [i de marea mobilitate a
turmelor/cirezilor de animale – care se puteau astfel retrage cu u[urin]` din calea du[manilor, sau puteau
urma trupele \n campanie –, cre[terea animalelor a fost o important` ramur` a economiei medievale
rom#ne[ti, implicit a principatului sud-carpatic. Se cuvine a fi amintit` \n acest context ponderea
\nsemnat` a animalelor \n exporturile principatelor extracarpatice, la care se ad`ugau produsele derivate:
piei, l#n`, sl`nin` [i seu.
Rela]iile economice cu Imperiul otoman vor stimula cre[terea oilor, Principatele Rom#ne constituind
– din a doua jum`tate a secolului al XVI-lea – o important` surs` de aprovizionare a acestuia cu carne de
oaie.
Albin`ritul a cunoscut o mare r`sp#ndire \n Principatele extracarpatice \n secolele XIV-XVI. Acest
aspect este confirmat de prezen]a \n izvoarele epocii at#t a consemn`rilor privind vama stupilor, a
pris`cilor sau a stupinelor, sau a daniilor domne[ti din produsele apicole. Produsele apicole au constituit [i
apreciate articole de export, at#t \n Transilvania – fiind consemnate \n registrele vigesimale ale Bra[ovului
[i Sibiului -, c#t [i \n Imperiul otoman.
Viticultura constituie o alt` ocupa]ie str`veche a popula]iei }`rilor Rom#ne. Izvoarele medievale
men]ioneaz` existen]a viilor \n principatul sud-carpatic \n fostele jude]e V#lcea, D#mbovi]a, Mehedin]i,
Gorj, Ilfov [i Arge[, surprinz#nd, \n acela[i timp, [i preocup`rile pentru extinderea suprafe]elor cultivate cu
vi]` de vie.
86
Documentele men]ioneaz` frecvent d`rile din vin, daniile de vin din vin`riciul domnesc -
\ndeosebi \n folosul unor m`n`stiri –, precum [i exportul vinului, ca [i o serie de elemente de tehnic`
viticol`: teascuri, butoaie pentru transportul sau p`stratul vinului, c`zi sau pivni]e pentru p`stratul vinului.
Pomicultura este atestat` documentar at#t prin intermediul toponimicelor, c#t [i prin
men]ionarea \n documente a v#nz`rilor de livezi [i pometuri. Se cultivau cu prec`dere nuci, pruni, meri,
peri, cire[i, vi[ini gutui etc., specii pomicole care, \n unele cazuri, au inspirat denumirile unor localit`]i.
Probabil produsele pomicole erau destinate prioritar consumului local sau comer]ului la mic`
distan]`, fapt ce ar explica absen]a referirilor documentare la schimburile cu fructe.
Legumicultura se practica \ndeosebi pentru consumul propriu, fiind r`sp#ndit` [i datorit` faptului c`
din gr`dinile de legume nu se lua, de regul`, dijm`. Se cultivau varza, maz`rea, lintea, bobul, ceapa,
usturoiul etc.
6.2. Exploatarea resurselor
Pescuitul cunoa[te o dezvoltare \nsemnat` \n epoc`, produsele piscicole constituind unul dintre
alimentele de baz` pentru popula]ia din zonele riverane Dun`rii [i b`l]ilor acesteia. Importan]a acestei
ocupa]ii este sus]inut` [i de men]ionarea \n izvoare a b`l]ilor [i pesc`riilor la Dun`re, a pe[telui, sau a
icrelor.
Pe[tele - s`rat sau afumat – constituie [i un important articol de export, \ndeosebi pe pie]ele
bra[ovean` [i sibian`.
Mineritul [i exploat`rile forestiere sunt alte ramuri atestate \n }ara Rom#neasc` \n secolele XIV-XVI.
Exploatarea [i comercializarea s`rii este atestat` din a doua jum`tate a secolului al XIV-lea, iar \n
timpul domniei lui Mircea cel B`tr#n sunt amintite salinele de la Ocnele Mari [i minele de aram` de la
Bratilov (Baia de Aram`). |n secolul al XVI-lea, \n }ara Rom#neasc` se mai exploatau sulful, chihlimbarul,
p`cura [i fierul.
|n ceea ce prive[te exploatarea p`durilor, aceasta s-a f`cut \ndeosebi \n scopul ob]inerii materialului
lemnos necesar construc]iilor.
6.3. Me[te[ugurile
Ca o caracteristic` a evului mediu european, me[te[ugurile medievale nu trebuie considerate ca
fiind \n exclusivitate urbane, indisolubil legate de dezvoltarea sau caracterul ora[elor sau t#rgurilor, de[i, \n
cele din urm`, preponderen]a va fi adjudecat` de me[te[ugurile or`[ene[ti. Specializarea personalului,
ierarhia profesional`, controlul calit`]ii produselor [i al pre]urilor, ca [i facilit`]ile desfacerii au impus
activitatea me[te[ug`reasc` or`[eneasc` de breasl` \n \ntregul spa]iu european [i, implicit, \n cel danubian.
F`r` a \nlocui complet activitatea me[te[ug`reasc` s`teasc` [i domanial`, care vor continua s` aib` o
r`sp#ndire local` restr#ns`, breslele or`[ene[ti vor impulsiona at#t procesul de urbanizare, c#t [i
dezvoltarea sectorului ter]iar - comer]ul, opera]iile b`ne[ti [i serviciile.
Vechimea [i diversitatea me[te[ugurilor tradi]ionale rom#ne[ti este confirmat`, \n mare m`sur`, de
originea terminologiei specifice.
Me[te[ugurile rurale sunt conexe nevoilor imediate ale locuitorilor, majoritatea acestora ap`r#nd ca
o consecin]` a cre[terii specializ`rii unor me[te[uguri casnice. |ntre ace[ti me[te[ugari ai satelor pot fi
aminti]i morarii, piuarii/d#rstarii, opincarii, olarii, lucr`torii uneltelor din lemn, rotarii, c`r`midarii, v`rarii,
lemnarii etc. Mul]i dintre ace[ti me[te[ugari rurali \[i desf`[urau activitatea pe domeniile boiere[ti sau
m`n`stire[ti.
Un rol \nsemnat \n via]a comunit`]ilor rurale \l avea prelucrarea fierului.
Me[te[ugurile or`[ene[ti au cunoscut o evolu]ie mai lent` \n \ntregul spa]iu extracarpatic datorit`, \n
primul r#nd, apropierii de puternicele centre de produc]ie din sudul Transilvaniei. |ncep#nd \ns` din a doua
jum`tate a secolului al XV-lea, cre[te num`rul me[te[ugarilor a[eza]i \n centrele urbane, concomitent
sporind [i preocuparea domniei pentru aceste activit`]i.
|ntre me[te[ugurile care tind s` capete o preponderen]` urban` pot fi men]ionate prelucrarea
metalelor – care \ncepe de la sf#r[itul secolului la XIV-lea s` fie separat` de opera]iunile de reducere a
minereului – a pietrei, a lemnului, a pieilor sau a textilelor. La acestea se ad`ugau o serie de me[te[uguri
alimentare ca brut`ria, m`cel`ria, preg`tirea berii [i a miedului etc.
6.4. Schimbul de m`rfuri, pie]ele de desfacere [i
c`ile de comunica]ie
Un alt element la fel de important pentru structurarea unei economii conexe pie]ii este dezvoltarea
schimburilor [i a comer]ului la mare distan]`. |n epoc` - \n ciuda declan[`rii, \n secolul al XV-lea a
procesului de expansiune european` prin naviga]ia transoceanic` -, principalele c`i de comunica]ie vor
r`m#ne cele terestre.
Comer]ul, \n secolele XIV-XVI, este facilitat at#t de complementaritatea economiilor spa]iilor intra [i
exracarpatic - generat` de dezvoltarea inegal` a produc]iei de m`rfuri \n statele medievale rom#ne[ti -,
87
c#t [i de traversarea teritoriului principatului sud-carpatic de o serie de importante culoare comerciale.
Practic, schimbul de m`rfuri s-a desf`[urat – cu intensit`]i variabile [i la parametri valorici diferi]i – pe
\ntregul teritoriu al }`rii Rom#ne[ti, av#nd un rol deosebit \n formarea pie]elor locale [i regionale,
implicit \n geneza ora[elor medievale.
Schimburile de m`rfuri sunt incluse – al`turi de satisfacerea nevoilor de hran` [i ap`rare ale
locuitorilor - \n “elementele de origine” ale genezei ora[ului medieval. |n acest context, trebuie subliniat
faptul c`, \n cele mai multe cazuri, locurile de schimb sunt dictate de discontinuit`]ile care apar pe c`ile de
comunica]ie (locuri de popas dup` o etap` zilnic`, treceri peste ape, intersec]ia unor drumuri etc). Apari]ia
[i dezvoltarea comercial` a unor asemenea locuri de schimb a fost, \n egal` m`sur`, influen]at` de tipul
comer]ului care se desf`[ura de-a lungul respectivei c`i de comunica]ie, precum [i de m`rfurile
comercializate.
Comer]ul local se desf`[ura \ntre satele dispuse pe o raz` de circa 20 km \n jurul unui centru
comercial, de regul` cu ocazia t#rgurilor s`pt`m#nale. |n cadrul unui asemenea schimb de m`rfuri se
comercializau, cel mai probabil, produsele me[te[ug`re[ti de prim` necesitate – realizate de produc`torii
casnici -, precum [i excedentul de produse agroalimentare ale gospod`riilor ]`r`ne[ti. |ntruc#t majoritatea
gospod`riilor \[i puteau asigura \ntr-o mare m`sur` necesarul de produse, ponderea comer]ului local a fost
– comparativ cu cea a nego]ului la distan]e medii [i mari -, probabil, mai redus`, \n primul r#nd sub aspect
valoric. Asupra cantit`]ilor de m`rfuri tranzac]ionate \n cadrul comer]ului local, lipsa informa]iilor \mpiedic`
formularea unei ipoteze satisf`c`toare.
Comer]ul la distan]` medie se desf`[ura pe o raz` de cel mult c#teva sute de km, cu produse de
larg consum vitale, dar [i mai voluminoase [i mai greu de transportat . Acestui tip de comer] \i sunt – de
asemenea – specifice tranzac]iile cu m`rfuri reprezentative pentru unele arii geografice sau zone/etaje de
relief. Este motivul pentru care vor ap`rea [i vor cunoa[te o relativ` \nflorire economic` ora[ele [i t#rgurile
a[ezate \n zona de contact dintre dou` etaje de relief.
Comer]ul la mare distan]` avea ca obiect, de regul`, m`rfurile de lux [i bunurile de prestigiu, \n
general produse de mare valoare [i cu volum mic. |ntre acestea pot fi amintite produse textile de diferite
provenien]e – postavuri (de Brügge, Maestricht, Aachen, Breslau, Köln, Nürnberg, Bergamo, Verona),
camelot, m`t`suri fine, catifea, tafta, p#nz` (de Augsburg, de St.Gallen) – metale [i obiecte din metal -
\ndeosebi din Graz, Stiria [i Nürnberg -, alimente [i mirodenii – piper, [ofran, cui[oare, ghimber, m`sline [i
untdelemn, orez, stafide, vinuri de lux –, obiecte de lux etc.
88
Tranzitul acestor m`rfuri este surprins \ndeosebi \n privilegiile comerciale, ca [i \n documentele ce
con]in tarifele practicate la v`mile de hotar
1
, important` surs` de venituri pentru domnie. Este discutabil \n
ce m`sur` se poate vorbi despre o politic` vamal` a domniei \n perioada analizat` aici. De[i informa]ia este
fragmentar` [i nesistematic`, diferen]ele dintre tarifele vamale practicate \n acela[i timp la v`mi diferite,
par a sugera o asemenea preocupare a domniei. Aceea[i concluzie este sugerat` [i de studierea m`rfurilor
scutite de taxe vamale, \ntre acestea figur#nd [i produse strategice sau deficitare \n principatele
extracarpatice
2
.
Un rol deosebit \n comer]ul }`rii Rom#ne[ti l-a avut nego]ul cu animale – cornute mari, ovine [i
cabaline – at#t \n rela]ia cu pie]ele transilv`nene, c#t [i \n rela]ia cu Imperiul otoman.
O alt` dimensiune interesant` a comer]ului este aceea a raporturilor de aceast` natur` dintre
principatul rom#nesc sud-carpatic [i spa]iile \nvecinate. |n acest context, o aten]ie deosebit` trebuie
acordat` naturii rela]iilor comerciale cu spa]iul intracarpatic [i cu Imperiul otoman, deopotriv` generate - \n
mare m`sur` - de natura rela]iilor politice existente.
Rela]iile comerciale cu Transilvania \[i au originea \n epoca voievodal`, anterioar` cristaliz`rii
statalit`]ii rom#ne[ti extracarpatice. Faptul a impus o pozi]ie privilegiat` a negustorilor transilv`neni - \n
special bra[oveni [i sibieni - \n rela]ia cu negustorimea din ora[ele }`rii Rom#ne[ti [i Moldovei, primii
beneficiind at#t de o serie de importante privilegii comerciale acordate lor de principii munteni [i
moldoveni, c#t [i de dreptul de etap` [i de depozit. Dreptul de depozit crea, pentru negustorii alogeni,
obliga]ia de a-[i pune toat` marfa \n v#nzare pe pia]a respectivului ora[ transilvan.
De la jum`tatea secolului al XV-lea, ca o consecin]` a modific`rii echilibrului de for]e la Dun`rea de
Jos, \ncep s` se afirme [i m`surile protec]ioniste care-i vizau pe negustorii munteni. |n documente,
facilit`]ile acordate transilv`nenilor vor alterna cu invocarea reciprocit`]ii [i cu o serie de m`suri restrictive.
O asemenea politic` \ncepe s` se afirme \nc` din epoca lui Vladislav al II-lea, care ob]ine \n 1445 de la
Iancu de Hunedoara, dreptul liberei circula]ii pentru negustorii munteni \n toat` Transilvania
3
, ceea ce
implica anularea dreptului de depozit al Bra[ovului.
0
1000
2000
3000
Val oar ea apr oxi mat` a r el a]i i l or comer ci al e al e }`r i i
Rom#ne[ ti cu Br a[ ovul
Export (\n mii aspri) 750 650 700 1300 1450 1100 1300 1400 1600 1300
Import [i tranzit (\n mii aspri) 2800 300 1200 800 1000 950 90 950 700 1100
1503
1529-
1530
1542 1545 1546 1547 1548 1549 1551 1554
1
|n 1424, Dan al II-lea fixa tarifele vamale ce urmau a fi pl`tite la v`mile de la D#mbovi]a [i de la Ruc`r
(DRH, B, I, p.107-108, Tocilescu, p.21-22). Astfel, la D#mbovi]a se practicau urm`toarele tarife vamale:
pentru un car, c#]i cai , at#]ia bani, pentru fiecare car cu pe[te, c#te un pe[te. Calul ne\mpov`rat se taxa
cu 1 ban, iar cel \mpov`rat cu 3 bani. |n ceea ce prive[te vama de la Ruc`r, tarifele vamale erau mai
diversificate; 1 vilar de postav de Ypres = 36 de bani, 1 vilar de postav de Luvia/Louvain = 24 de bani, 1
vilar de postav de Colonia = 16 bani, 1 vilar de postav de Cehia = 8 bani, 1 butoi cu miere = 20 bani, 1
butoi cu mied = 10 bani, 1 butoi cu vin = 10 bani, 1 cal ce se vinde = 8 bani, maja de cear` = 16 bani, 1
cerg` = 2 bani, 1 porc = 3 bani, 1 bou = 6 bani, 1 vac` = 4 bani, 1 berbec = 1 ban, pielea de cerb = 1 ban,
1 burduf de br#nz` = 2 bani. Din piper, [ofran, bumbac, l#n` de c`mil` [i de miel, piei diverse, ca [i din
pe[tele mare se \ncasa 3% din valoarea m`rfii.
2
|n documentul emis de cancelaria lui Dan al II-lea \n 1424, figureaz` ca m`rfuri scutite de vam` fierul,
arcurile, s`biile, fr#nghiile, hamurile, ca [i vigul t`iat, [epcile de postav, c`l]unii croi]i, bl`nurile, boboul,
p#nza, inul , c#nepa, pieile (DRH, B, I, p.107-108; Tocilescu, p.21-22)
3
“/…/ ca oricine dintre ace[tia s` poat` [i s` fie \n stare s` vin` liber, \n pace [i f`r` team`, /…/ cu
orice lucruri [i bunuri ale lor, orice nume ar avea ele, \n aceast` ]ar` [i \n p`r]ile ei /…/” (DRH,
D,I, p.447-448; Hurmuzaki, XV/1, p.41; Urkundenbuch, V, p.509-510)
89
O contribu]ie \nsemnat` \n acest domeniu pare a o avea Vlad }epe[, care acord` privilegii de etap`
sau de depozit unor ora[e din }ara Rom#neasc`, cel mai probabil T#rgovi[te, C#mpulung [i T#rg[or.
Aceste centre au fost men]inute [i de Radu cel Frumos – probabil p#n` la sf#r[itul domniei sale (1473) -,
fiind apoi reorganizate – dup` suprimarea lor temporar` - pentru schimbul m`rfurilor orientale de c`tre
Basarab cel T#n`r [i de c`tre Neagoe Basarab, care a dat dispozi]ii am`nun]ite \n acest sens.
Instabilitatea care a marcat evolu]iile politice din spa]iul intracarpatic \ncep#nd cu al doilea p`trar
al secolului al XVI-lea a condus la o cre[tere a rolului negustorilor din }ara Rom#neasc`. Astfel, dac` la
\nceputul secolului (1503) valoarea m`rfurilor tranzac]ionate pe pia]a bra[ovean` era de]inut` de negustorii
munteni \n propor]ie de 51,1%, la mijlocul secolului (1554) aceasta va ajunge de 82,1%. Un loc
privilegiat \l ocupa comer]ul cu m`rfuri orientale, \n care negustorii din }ara Rom#neasc` au \nlocuit
aproape cu totul pe negustorii transilv`neni, ajung#nd s` de]in` \n anii 1542-1554 \ntre 91% [i 98,9% din
valoarea acestuia.
Rela]iile comerciale cu Imperiul otoman s-au aflat, mai ales dup` ce }`rii Rom#ne[ti i s-a acordat
statutul de ‘ahd, sub o presiune permanent` exercitat` de Poart`. Principala consecin]` a acestei presiuni –
materializat` \ndeosebi \n cre[terea fiscalit`]ii datorit` sporirii obliga]iilor financiare impuse principatelor
extracarpatice
1
- a fost comercializarea for]at` a unei p`r]i cresc#nde din produsele muncii ]`r`ne[ti,
\ndeosebi a animalelor vii.
Interven]ionismul comercial otoman s-a manifestat progresiv [i nesistematic. Un prim palier este cel
al comenzilor de stat viz#nd furnizarea unor produse destinate armatei sau Capitalei otomane. Produsele
furnizate Imperiului otoman urmau s` fie v#ndute la pre]uri fixe, stabilite de Poart`. |n unele cazuri, costul
produselor achizi]ionate de otomani nu era achitat \n lichidit`]i, ci sc`zut din cuantumul haraciului.
Al doilea palier a fost constituit de impunerea unor restric]ii la export – \ndeosebi pentru cai sau oi -,
pentru ca la sf#r[itul secolului al XVI-lea s` se ating` cel de-al treilea palier, reprezentat de rezervarea unor
cantit`]i fixe de produse, sau a unor unit`]i administrative ca zone exclusive de aprovizionare a unor
institu]ii otomane, cu prec`dere a armatei.
Consecin]a cu impact major asupra comer]ului rom#nesc a fost invazia negustorilor levantini la
nord de Dun`re. Ace[tia erau interesa]i s` achizi]ioneze produsele la un pre] c#t mai mic [i, \n unele cazuri,
\n loc s` le furnizeze Por]ii, s` le v#nd` \n alte locuri, \n folos propriu, la pre]uri mult mai mari. Confruntat`
cu o asemenea situa]ie, domnia - \n \ncercarea de a limita abuzurile – se va implica \n achizi]ionarea
produselor destinate Por]ii.
Cu toate acestea, Principatele Rom#ne puteau s` comercializeze produsele considerate de Poart`
libere la export [i care, \n consecin]`, nu prezentau un interes deosebit pentru aceasta. |n acest context, se
cuvine a aminti faptul c` acest comer] dirijat a avut - \n afara ac]iunii inhibatoare asupra produc`torilor - [i
o dimensiune ce poate fi apreciat` ca fiind pozitiv`. Astfel, \n condi]iile restr#ngerii pie]ei transilv`nene – ca
urmare a fr`m#nt`rilor interne de la mijlocul secolului al XVI-lea – prin intermediul comer]ului cu Imperiul
otoman principatele extracarpatice [i-au asigurat, \n mare m`sur`, sumele destinate pl`]ilor externe c`tre
Poart`.
|n documentele interne, centrele comerciale – ora[e sau t#rguri – sunt men]ionate fie ca atare,
fie ca puncte de vam` ori locuri de \ncheiere a unor tranzac]ii, unele dintre ele specializate \n
comercializarea unui anume tip de produse. Este cazul T#rgului de Floci, pentru l#n`, precum [i al Br`ilei
pentru pe[te.
Dezvoltarea comer]ului terestru a f`cut din }`rile Rom#ne - excelent pozi]ionate geografic din
aceast` perspectiv` - principala plac` turnant` a comer]ului danubian. Astfel, prin Transilvania [i }ara
Rom#neasc` treceau principalele drumuri comerciale care legau Europa Apusean`/Central` de ]`rmurile
pontice sau, tranzit#nd Peninsula Balcanic`, de ora[ele de pe litoralul adriatic.
Este evident faptul c` expansiunea otoman` a perturbat traficul comercial balcanic conex traficului
european [i asiatic. Ulterior, acesta s-a intensificat, ca urmare a siguran]ei aduse de noii cuceritori.
Important este [i faptul c` "re]eaua de drumuri balcanice din perioada otoman` - ca, de altfel, [i din cea
bizantin` - nu a fost dependent` de Marea Neagr`"
2
.
Mijloacele de transport utilizate de negustorii epocii sunt cele caracteristice spa]iului danubian.
Potrivit izvoarelor, pentru transportul terestru se utilizau carele - men]ionate pentru prima oar` \ntr-un
document intern \n scutirea de vam` acordat` de Mircea cel B`tr#n m`n`stirii Cozia - [i “caii \mpov`ra]i”
– cum apar \ntr-un document de la Dan al II-lea. Pentru transportul pe ap` se foloseau luntrile [i
cor`biile, a[a cum men]ioneaz` un act de danie al lui Radu de la Afuma]i din 1526.
1
|n secolul al XVI-lea cuantumul haraciului }`rii Rom#ne[ti a crescut de la 24.000 de galbeni (1521) la
104.000 de galbeni (1574-1579), pentru ca, ulterior, de[i valoarea sa \n aspri a crescut, s` nu mai ating`
dec#t 84.000 de galbeni (1591-1594) (Mihai Maxim, Regimul economic al domina]iei otomane \n Moldova
[i }ara Rom#neasc` \n a doua jum`tate a secolului al XVI-lea, \n RdI, 32, 1979, nr. 9, p.1739-1740,
1764), \n timp ce cunatumul anual al birului pe o gospod`rie, \n galbeni, a crescut de la 1,563 (1521) la
7,284 (1592-1594). (Damaschin Mioc, Cuantumul birului pe gospod`ria ]`r`neasc` \n }ara Rom#neasc` \n
secolul al XVI-lea, \n SMIM, V, 1962, p.160). Procentual, cre[terea haraciului a fost de 350%, iar a birului de
352%.
2
T. Gemil, Rom#nii [i otomanii \n secolele XIV-XVI, Bucure[ti, Editura Academiei Rom#ne, 1991, p. 197
90
6.5. Circula]ia monetar`
|n secolele XIV-XVI, \n }ara Rom#neasc` au circulat – ca o consecin]` a activit`]ilor comerciale –
at#t monede autohtone, c#t [i monede str`ine. Stimulat` de intensul comer] de tranzit caracteristic
spa]iului Europei danubiene \n secolele XIV-XVI, circula]ia monetar` din acest areal va evolua pe
coordonatele unei racord`ri la sistemul monetar cel mai performant/eficient. Este motivul pentru care \n
spa]iul rom#nesc - adev`rat` plac` turnant` a comer]ului de tranzit din Europa danubian` - va circula o
mare diversitate de monede.
Monedele autohtone \ncep s` fie emise de c`tre Vladislav-Vlaicu, ca atribut firesc al suveranit`]ii.
Astfel, \n 1365, monet`ria (haraghia) }`rii Rom#ne[ti emite piese din argint, de valori diferite, care au avut
o circula]ie dubl` - \n }ara Rom#neasc` [i \n }aratul de Vidin. Este vorba despre duca]i – greutate medie de
1,05 g, aproximativ egali \n valoare [i greutate cu gro[ii bulg`re[ti [i s#rbe[ti -, dinari – greutate medie 0,70
g, egali valoric cu dinarii ungure[ti – [i bani – greutate medie de 0,35 g, corespunz`tori obolilor ungure[ti.
Cre[terea presiunilor otomane - at#t militare, c#t [i economice – asupra principatului sud-carpatic a
condus spre o aliniere a monedei interne la sistemul monetar otoman. |n consecin]`, moneda b`tut` de
Vladislav al II-lea la mijlocul secolului al XV-lea nu mai apar]ine sistemului ungar, precum cele ale
predecesorilor s`i, v`dind o aliniere la sistemul asprului (= #kçe ) otoman, politic` monetar` continuat` [i
de Vlad }epe[.
|ncetarea emisiunilor de moned` proprie ale }`rii Rom#ne[ti - \n 1482, \n timpul domniei lui Laiot`
Basarab - se datoreaz` \ntr-o mic` m`sur` factorilor politici – intensificarea domina]iei otomane – c#t
situa]iei economice caracterizate de sc`derea rezervei de argint a domniei [i de cucerirea pie]ei monetare
de monedele str`ine.
Dintre monedele str`ine care au circulat \n }ara Rom#neasc` \n secolele XIV-XVI, o importan]`
deosebit` revine monedei otomane de argint – asprul/#kçe. Emi[i – cel mai probabil - cu \ncepere din
timpul lui Orhan (1326-1359), asprii otomani au r`mas o moned` relativ stabil` p#n` \n 1584-1586,
diminu#ndu-[i \n interval de dou` secole [i jum`tate doar cca 40% din con]inutul intrinsec de argint. De
asemenea, fine]ea lor ridicat` - 900‰ – le-a asigurat o larg` acceptare [i \n afara Imperiului otoman.
0
50
100
150
Echi val en]a gal ben-aspru \ n per i oada 1451-1600
Num`r de aspri \ntr-un galben 40 42 46 50 60 70 120 140
1451-
1470
1481-
1490
1491-
1500
1501-
1550
1551-
1575
1575-
1584
1584-
1594
1594-
1600
Fenomenul poate fi explicat, \n primul r#nd, prin existen]a obliga]iilor fiscale ale principatului fa]`
de Poart` - conexe statului de ‘ahd -, dar [i prin str#ngerea rela]iilor comerciale cu Imperiul otoman. Alte
monede otomane care au circulat \n spa]iul sud-carpatic - \ns` \ntr-o m`sur` mult mai mic` - au fost
dirhemii din argint [i sultaninii din aur.
|n afara acestora, izvoarele documentare [i descoperirile arheologice atest` circula]ia unui mare
num`r de monede de provenien]` diferit`. Astfel, \n a doua jum`tate a secolului al XIV-lea [i \n secolul al
XV-lea, au fost utilizate \n tranzac]iile comerciale sau au fost tezaurizate monede bizantine, vene]iene [i
raguzane, sud-dun`rene, ungure[ti, poloneze, t`t`re[ti. Este atestat` [i prezen]a monedelor moldovene[ti.
|n secolul al XVI-lea este atestat` circula]ia monedelor ungure[ti [i, \ntr-o mai mic` m`sur`, a
monedelor de provenien]` polono-lituanian, central/ vesteuropean`, precum [i din lumea cre[tin`
mediteranean`.
7. STRUCTURI SOCIALE
7.1. Ierarhii sociale
91
Principatele Rom#ne cunosc \n secolele XIV-XVI o structur` social` ierarhic`, similar` celorlalte state
din Europa danubian` a epocii. Potrivit izvoarelor, elementul cel mai important erau boierii, urma]i de
dreg`tori (slugile domniei), oamenii liberi (cnezii) [i de ]`ranii satelor dependente (s`racii). La aceste
elemente se ad`ugau, \n epoc`, clerul, t#rgove]ii/or`[enii – presupu[i de existen]a a[ez`rilor de tip urban –
[i robii. Dac` aceste elemente structurale sunt comune - \n linii mari – tuturor societ`]ilor medievale, modul
lor de articulare [i rela]iile dintre ele vor \mbr`ca, \n \ntreg spa]iul extracarpatic, forme specifice.
Principala caracteristic` a societ`]ii extracarpatice \n secolele XIV-XVI este imposibilitatea
reconstituirii unei structuri piramidale. Existen]a raporturilor suzerano-vasalice doar \ntre domn [i
beneficiarul stap#nirii funciare (boier sau cneaz, dup` cum sunt denumi]i \n diplomatica epocii) este de
natur` s` plafoneze puterea – politic` [i militar` - a marii boierimi, lipsind-o de sprijinul de care beneficia - \n
centrul [i \n vestul Europei – nobilimea din partea vasalilor s`i. Explica]ia unei asemenea st`ri de lucruri se
afl`, probabil, at#t \n particularit`]ile fenomenului de trecere de la ]ar`/terra la stat \n spa]iile
extracarpatice, c#t [i \n specificul raporturilor de proprietate asupra bunurilor funciare de aici. Aceste
condi]ion`ri au condus – cel mai probabil – la apari]ia unei duble ierarhii sociale \n spa]iile rom#ne[ti
extracarpatice, ambele subordonate domnului, dar constituite pe criterii diferite: una a statului, format` din
dreg`torii domne[ti [i subordonat` autorit`]ii principelui, [i una a boierilor a c`ror ascenden]` este mai
veche dec#t institu]ia domniei, fa]` de care p`streaz` - cel pu]in la \nceput - o oarecare autonomie. Este
vorba de o ierarhie de status [i de o ierarhie patrimonial`, \ntre ele neexist#nd o incompatibilitate strict`,
motiv pentru care, \n timp – cel mai probabil \n secolul al XVI-lea – ele se vor contopi.
Se poate, deci, afirma c` diferen]a dintre cele dou` tipuri de ierarhie rezid` strict \n pozi]ia celor
\ncadra]i \n aceste structuri \n raport cu [eful ierarhiei, cu domnul. Astfel, dac` intrarea \n ierarhia de status
este condi]ionat` de conferirea unui anume tip de status social de c`tre domn, apartenen]a la ierarhia
patrimonial` este controlat` de domnie doar prin dreptul de retract.
Ideea de ierarhie de status nu poate fi disociat` de apari]ia \n diplomatica principatului sud-carpatic
a demnit`]ilor de curte. De[i existen]a unor asemenea ranguri pare a fi sugerat` de un document din epoca
lui Vladislav-Vlaicu, este mai prudent a se considera ca perioad` cert` a cristaliz`rii ierarhiei interne \n }ara
Rom#neasc` - f`r` a nega \ns` \ntru-totul posibilitatea existen]ei unei ierarhii administrative \nc` de la
\nceputurile statalit`]ii rom#ne[ti – domnia lui Mircea cel B`tr#n.
Cu toate acestea, documentele epocii indic` faptul c`, \n sfatul domnesc, rolul primordial revine
marilor boieri, men]iona]i primii, [i nu dreg`torilor. Interpretarea cea mai plauzibil` a acestui aspect este
cea a existen]ei, \n continuare, a paralelismului ierarhic generat de dualismul avere/vechime–slujb`.
Problema va fi tran[at` abia la mijlocul secolului al XV-lea, c#nd Vlad }epe[ va acorda prioritate
dreg`toriilor, boierii f`r` dreg`torii disp`r#nd din sfatul domnesc la sf#r[itul aceluia[i secol. Similitudinea
\ntre no]iunea de boier [i cea de dreg`tor se va instaura abia \n secolul al XVII-lea.
Departajarea \ntre boieri [i dreg`tori este, desigur, artificial`, dreg`torii fiind recruta]i tot din
categoria st`p#nilor de p`m#nt. Diferen]a rezid` \ns` \n statusul pe care cele dou` elemente \l au \n raport
cu institu]ia domniei [i, \ndeosebi, cu persoana domnului. |n ace[ti parametri, cre[terea importan]ei
acordate dreg`torilor – deci boierilor cu slujb` - este direct propor]ional` cu importan]a prerogativelor pe
care domnul le delega dreg`torilor s`i.
O categorie special` este reprezentat` de vlastelini/vlasteli (=&:"FHn:4>\ /&:"FHn:\), care apar
pentru prima oar` \n actele interne ale }`rii Rom#ne[ti \n 1492, \ntr-un document emis de cancelaria lui
Vlad C`lug`rul, f`r` \ns` a putea considera aceast` dat` ca fiind cea a apari]iei respectivei categorii.
Termenul are at#t semnifica]ia de “dreg`tor de seam` al ]`rii”, c#t [i pe aceea de “rud` cu domnul sau o
persoan` foarte apropiat` de acesta”
1
. Rezult`, \n ambele situa]ii, c` statusul era conferit de existen]a unei
rela]ii privilegiate cu domnul, \n calitatea acestuia de [ef al ierarhiei. Din deceniul 3 al secolului al XVI-lea,
termenul de vlastelin se va folosi cu conota]ia general` de “dreg`tor”, prezen]a sa \n documente fiind din
ce \n ce mai rar`.
De asemenea, nu poate fi eludat` preocuparea domniei de a constitui un sistem de vasali – st`p#ni
de p`m#nt – care \[i datoreaz` statusul rela]iei personale cu domnul, de la care \[i primesc domeniile,
ocinele. St`p#nul de p`m#nt constituie o categorie analoag`, dar nu identic` cu nobilimea din Europa
Central`/Apusean`, de care s-a deosebit, \ns`, at#t prin lipsa titulaturii nobiliare, c#t [i prin p`trunderea \n
r#ndurile ei a ]`ranilor liberi. Acest st`p#n de p`m#nt \ndepline[te esen]ialmente o sarcin` militar`,
dona]ia domneasc` fiind "axat` f`r` distinc]ie pe ideea de adev`rat [i fidel serviciu"
2
.
|n acest context se cuvine a fi men]ionat faptul c`, \n primele secole dup` \ntemeierea statelor
feudale rom#ne[ti, to]i proprietarii de p`m#nt se numeau boieri, cu acest termen fiind desemna]i [i ]`ranii
liberi cu obliga]ii militare. Un document emis de cancelaria lui Mihai Viteazul \n anul 1596 con]ine
1
N.Stoicescu, Sfatul domnesc [i marii dreg`tori, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia,
1968, p.33
2
V.Al.Georgescu, Byzance et les institutions roumaines jusqu'à la fin du XV
e
siècle, \n Actes du XV
e
Congres international des Etudes byzantines, Bucarest, 6-12 Septembre, 1971, Editura Academiei
Republicii Socialiste Rom#nia, Bucure[ti, 1974, p. 469
92
formularea “/…/ boieri, adec` oameni liberi”
1
. |n documente, proprietarii dev`lma[i/oamenii liberi apar,
p#n` \n secolul al XVII-lea, ca "boieri hotarnici", "boieri jur`tori", "boieri judec`tori", "boieri adeveritori"
2
.
Muta]iile \n modul de purtare a r`zboiului \n secolul al XVI-lea, prin extinderea folosirii armelor de
foc [i, implicit, profesionalizarea structurilor militare, vor conduce la diminuarea importan]ei acestei
categorii. Apari]ia \n documentele emise de cancelaria principatului sud-carpatic a clauzei de renun]are la
dreptul de retract \n cazurile de desheren]` \n formula “la d#n[ii pr`dalica s` nu fie” este referitoare la
aceast` categorie de st`p#ni funciari. Aceasta va permite, \ntr-o prim` faz`, consolidarea ereditar` a
posesiunilor funciare ale ierarhiei de status. Dup` extinderea clauzei de renun]are [i asupra marilor st`p#ni
funciari, clauza de renun]are va contribui la extinderea marelui domeniu.
O alt` consecin]` a renun]`rii la clauza de retract a fost cea a contopirii treptate a celor dou`
ierarhii. Fenomenul este conex cre[terii puterii economice a marilor st`p#ni funciari ereditari, dar [i
dispari]iei dinastiei. |ntr-o epoc` \n care accesul la palierele superioare ale puterii – inclusiv la domnie –
este condi]ionat de for]a economic` a solicitantului, o ierarhizare \n func]ie de m`rimea patrimoniului
acestuia este normal`. De asemenea, abia \n aceast` epoc` se structureaz` marele domeniu privat al
domnului, separat de proprietatea funciar` a domniei.
Ierarhia patrimonial` se structureaz` \n func]ie de averea, de patrimoniul celor inclu[i \n ea. Pentru
societ`]ile cu economii preponderent agricole – cum sunt cele ale Europei danubiene, implicit }ara
Rom#neasc` -, definitorii \n analiza ierarhiei patrimoniale sunt raporturile funciare. |n acest context, o
prim` problem` care suscit` o aten]ie sporit` este cea a vechimii boierimii rom#ne[ti. Din aceast`
perspectiv`, un interes deosebit \l prezint` dou` documente, emise de cancelaria regelui Ladislau d’Anjou,
care se refer` la o serie de boieri transfugi din }ara Rom#neasc` \n care sunt indicate filia]ii de trei
genera]ii, ceea ce plaseaz` vechimea acestor familii \n epoca voievodal`. R`m#ne, desigur, discutabil \n ce
m`sur` aceast` boierime din epoca voievodal` fusese sau nu integrat` \ntr-o structur` feudal` clasic`,
men]ionarea existen]ei unor “maiores terre” \n Diploma ioani]ilor nefiind de natur` a permite formarea
unei opinii ferme \n aceast` problem`.
Din a doua jum`tate a secolului al XV-lea, exercitarea dreptului de retract \n cazurile de desheren]`
a sl`bit prin apari]ia clauzelor de renun]are. |n acela[i timp, este evident` tendin]a de aservire a ]`ranilor
prin uzurparea drepturilor ob[tilor s`te[ti \n cadrul a ceea ce a fost denumit “al doilea servaj”, modalitate
absolut necesar` pentru asigurarea exploat`rii marelui domeniu. La consolidarea caracterului ereditar al
marelui domeniu va contribui, de asemenea, afirmarea libert`]ii de a testa, decis` \n 1555 de P`tra[cu cel
Bun [i dreg`torii s`i
3
.
O consecin]` a acestor procese va fi polarizarea st`p#nirilor funciare, la un pol fiind beneficiarii
exploat`rii marelui domeniu, iar la cel`lalt micii posesori care, nereu[ind transformarea caracterului
st`p#nirii funciare din viager` \n ereditar`, vor r`m#ne lega]i de rosturile lor ini]iale, preponderent
militare.
St`p#nire funciar` [i patrimoniu. F`r` a intra \n am`nunte legate de geneza tipurilor de
proprietate/posesie \n societ`]ile feudale, ne vom mul]umi s` afirm`m c` \n \ntreg spa]iul rom#nesc
extracarpatic, \n baza Legii }`rii, domnul exercita - \n calitate de [ef al statului [i v#rf al ierarhiei interne –
dominium eminens asupra \ntregului teritoriu al principatului. |n principiu, din categoria st`p#nilor funciari
fac parte beneficiarii concesiunilor funciare ale domniei – condi]ionate sau nu – sau cei ce exercit`
st`p#nirea “locureasc`” asupra unora din p`m#nturile ob[tii. |n timp, lucrurile vor evolua \n sensul \nt`ririi
caracterului ereditar al st`p#nirilor funciare, ceea ce va avea drept consecin]` transformarea acestora \n
propriet`]i.
Proprietatea domniei cuprindea, \n general, terenurile, apele (curg`toare sau b`l]i) [i bunurile care
nu constituiau proprietatea altor persoane. |n aceast` categorie pot fi incluse at#t terenurile nelocuite [i
necultivate, c#t [i cele date condi]ionat \n st`p#nirea unor persoane fizice. Domnul avea dreptul de a
conceda, cu titlu viager [i condi]ionat, p`r]i din proprietatea domniei unor persoane fizice, f`r` ca
prerogativele sale de proprietar s` fie anulate.
Men]inerea statutului de proprietar funciar al institu]iei domne[ti \n asemenea situa]ii poate fi
dedus` at#t din faptul c` tranzac]iile funciare beneficiaz` - \n mod obligatoriu – de \nt`rirea domneasc`,
c#t [i din existen]a [i aplicarea dreptului de retract domnesc, \ndeosebi \n cazurile de hiclenie/felonie sau
de desheren]`/pr`dalica. Dreptul de retract \n caz de hiclenie este sugerat pentru prima oar` de diploma lui
Ladislau d’Anjou din 1359, referindu-se la st`p#niri anterioare cristaliz`rii depline a satalit`]ii medievale
rom#ne[ti sud-carpatice. Izvoarele indic`, pentru perioada 1436-1600, un num`r de 112 st`p#niri funciare
– 55 de sate [i 57 de p`r]i de sate - confiscate de domnii }`rii Rom#ne[ti pentru hiclenie.
Propriet`]ile domnului constituie bunurile funciare de care dispunea domnul cu titlu personal.
Acestea puteau proveni din mo[teniri, cump`r`ri sau schimburi de domenii. Conform statisticilor, p#n` la
1
DRH, B, XI, p.191-192
2
Institu]ii feudale din }`rile Rom#ne, s.v. boier, p.52
3
“/…/ [i domnia mea am judecat cu to]i cinsti]ii dreg`tori ai domniei mele, ca cine va l`sa la
moartea lui toate averile sale [i ale p`rintelui s`u s`u oric`rui om, acel om s` le
st`p#neasc`.”(DRH, B, V, p.49-50)
93
sf#r[itul secolului al XVI-lea, domnii }`rii Rom#ne[ti au achizi]ionat sau au mo[tenit un num`r de 381 de
bunuri funciare. Izvoarele atest` cump`r`rile de sate de c`tre domni abia \n epoca lui Vlad Dracul, num`rul
achizi]iilor cresc#nd semnificativ \n secolul al XVI-lea.
0
50
100
150
200
250
Di nami ca achi zi ]i i l or de bunur i f unci ar e al e domni l or }`ri i
Rom#ne[ ti \ n per i oada 1451-1600
Num`r de achizi]ii 16 53 230
1451-1500 1501-1550 1551-1600
|n acest context este semnificativ` ponderea de]inut` de domnie \n cump`r`rile de bunuri
funciare \n secolul al XVI-lea. Documentele care consemneaz` tranzac]ii cu sate atest` c` acestea au loc
cel mai frecvent \ntre boieri,
care v#nd [i cump`r` sate \ntre ei, dar [i \ntre ob[tile libere – care se v#nd \n dependen]`, mo[nenii
devenind rum#ni - [i marii st`p#ni de p`m#nt – domnul, marii boieri, m`n`stirile [i clericii [i foarte rar
negustorii.
Ponder ea achi zi ]i i l or de sate
56%
36%
5,50%
2,50%
domnul marii boieri m`n`stirile [i clericii al]ii
Cea mai mare \ntindere a cunoscut-o \ns` domeniul domnesc \n epoca lui Mihai Viteazul, c#nd
izvoarele consemneaz` 202 bunuri funciare mo[tenite sau cump`rate de acesta \n }ara Rom#neasc`.
Marele domeniu funciar apare ca o consecin]` a extinderii aplic`rii renun]`rii la clauza de retract
domnesc, fapt ce a permis consolidarea ereditar` a st`p#nirilor funciare [i extinderea lor.
Un exemplu edificator pentru acest proces \l constituie familia Craiove[tilor. St`p#nirile sigure ale
acestei familii \nsumau - \ntre 1480 [i 1593 – 133 de bunuri funciare (sate [i p`r]i de sate).
C`ile de constituire a acestui mare domeniu au fost multiple, diferind de la o epoc` la alta. Astfel, \n
cazul domeniului Craiove[tilor, constituit la sf#r[itul secolului al XV-lea [i \n prima jum`tate a celui urm`tor,
preponderente au fost bunurile mo[tenite (80,05%), \n timp ce bunurile cump`rate, primite ca danie sau
schimbate, au reprezentat doar 19,50%. Situa]ia se modific` \ns` la sf#r[itul secolului, domeniul boieresc al
lui Mihai Viteazul constituindu-se \n propor]ie de 90,90% prin cump`r`ri de bunuri funciare.
Ob[tile s`te[ti [i st`p#nirea funciar` ]`r`neasc`. Obiectul propriet`]ii ob[tilor s`te[ti \l constituie
totalitatea bunurilor funciare din hotarul ob[tii: terenul arabil, p`[unile, p`durea, apele, moara etc.,
administrate de “adunarea \n ob[te” a tuturor capilor de familie din sat. Acest caracter colectiv al
propriet`]ii \n cadrul ob[tilor s`te[ti apare evident \n dreptul de preem]iune, care acorda prioritate \n
cump`rarea bunurilor funciare rudelor [i vecinilor din ob[tea v#nz`torului. Bunurile funciare ale ob[tii erau
fie exploatate \n dev`lm`[ie – p`[unea, p`durea, apele –, fie individual, prin acordarea membrilor acesteia a
94
dreptului de “st`p#nire locureasc`” asupra unor loturi de p`m#nt, \n m`sura \n care ace[tia puteau
justifica capacitatea lor de a le exploata.
Ponderea propriet`]ii ob[tilor s`te[ti se va reduce \n secolul al XVI-lea prin aservirea ob[tilor s`te[ti
libere, fenomen conex procesului de formare a marelui domeniu boieresc [i, implicit, a consolid`rii
ereditare a acestuia. Aservirea ob[tilor are loc prin substituirea unei persoane – boierul sau domnul - \n
drepturile ob[tii,
procesul const#nd nu \n acapararea de terenuri – complet lipsite de valoare economic` \n absen]a for]ei de
munc` necesare exploat`rii acestora – ci \n aducerea \n servaj a satelor dev`lma[e \n totalitatea lor.
Principala modalitate de realizare a acestei substituiri este uzurparea drepturilor dev`lma[e ale satelor.
O alt` modalitate de aservire a satelor libere este cea autoconsim]it`, const#nd \n actul de v#nzare
de c`tre ob[te a bunurilor sale funciare – par]ial sau \n \ntregime. Aceast` modalitate s-a r`sp#ndit \n a
doua jum`tate a secolului al XVI-lea. Procedeul a stat, \ntr-o m`sur` cov#r[itoare, la baza form`rii
domeniului lui Mihai Viteazul.
St`p#nirea funciar` ]`r`neasc` are ponderea cea mai \nsemnat` \n structura posesiei asupra
bunurilor funciare, fiind caracteristic` at#t ]`ranilor din ob[tile ]`r`ne[ti libere, c#t [i celor din satele
aservite.
|n cazul ]`ranilor din satele neaservite, ace[tia aveau \n st`p#nire personal` bunuri funciare
desprinse din st`p#nirea dev`lma[` [i amenajate prin munc` proprie. Acordarea acestor bunuri funciare se
f`cea cu acceptul ”adun`rii \n ob[te” a capilor familiilor din sat, iar temeiul st`p#nirii era reprezentat de
munca depus` de titular (]`ranul [i familia sa) pentru amenajarea [i exploatarea bunurilor funciare
respective.
St`p#nirea funciar` a ]`ranilor din satele neaservite se compunea din gospod`ria individual` - locul
de cas` [i anexele gospod`re[ti -, terenul cultivabil – delni]a -, poienile [i f#ne]ele cedate respectivei familii,
prisaca, via, livada, gr`dina de legume [i brani[tea.
|n cadrul ob[tii aservite, st`p#nirea asupra hotarului revenea m`n`stirii, boierului sau domnului.
Ob[tile aservite proveneau fie din ob[ti ini]ial libere [i ulterior cotropite sau cump`rate de noul st`p#n, fie
erau \ntemeiate pe p`m#nturile boiere[ti, m`n`stire[ti sau domne[ti. |n acest din urm` caz era nevoie de
aprobarea domnului.
{i \n cadrul ob[tilor aservite ]`ranul avea drept de st`p#nire asupra gospod`riei, a cur`turilor,
pris`cilor, viilor etc.
St`p#nirea funciar` a Bisericii \[i are originea \n daniile f`cute pe seama ei. Documentele atest`, cel
pu]in pentru prima parte a perioadei analizate aici, ponderea majoritar` a daniilor domne[ti. |n principal,
bunurile funciare ale Bisericii sunt bunuri m`n`stire[ti, acestea fiind \nzestrate, at#t de ctitori, c#t [i de
credincio[i cu numeroase sate sau p`r]i de sate. Astfel, la mijlocul secolului al XV-lea, bunurile funciare ale
m`n`stirii Tismana se ridicau la circa 30 de sate, pentru ca \n secolul urm`tor acestea s` creasc` la 54.
Izvoarele atest` \n st`p#nirea m`n`stirilor sate - \ntregi sau p`r]i de sat -, vii, livezi (pometuri), b`l]i,
gr`dini, f#ne]e, mori etc. Statutul juridic al acestor bunuri funciare este specific. Astfel, bunurile funciare
primite ca danie nu intr` sub inciden]a dreptului de retract domnesc - studiul izvoarelor cunoscute p#n` \n
momentul de fa]` nu atest` nici un asemenea caz –, aceste danii nefiind condi]ionate. |n schimb, bunurile
provenite din danii nu puteau fi \nstr`inate de m`n`stire, \n caz contrar ctitorii av#nd dreptul s` cear`
\ntoarcerea acestora.
O alt` surs` a bunurilor funciare m`n`stire[ti o constituiau cump`r`rile, satele/p`r]ile de sate astfel
dob#ndite put#nd fi v#ndute sau schimbate f`r` opreli[ti.
St`p#nirea funciar` a or`[enilor a fost – probabil – ini]ial similar` celei ]`r`ne[ti: gospod`ria \n vatra
t#rgului [i loturile lucrate de t#rgove]i \n ocolul t#rgului. Cu timpul, acestora li se adaug` pr`v`liile,
pivni]ele atelierele me[te[ug`re[ti, etc.
Propriet`]ile imobiliare din ora[e – case, pivni]e, hanuri, pr`v`lii - apar]in persoanelor sau institu]iilor
care le-au edificat, cump`rat sau mo[tenit. Propriet`]ile me[te[ug`re[ti [i negustore[ti, specifice mediului
urban, includeau at#t atelierul [i inventarul acestuia, materia prim` [i produsele realizate - \n cazul
me[te[ugarului -, precum [i m`rfurile destinate comercializ`rii, mijloacele de transport [i spa]iile comerciale.
Obliga]ii feudale. Un alt element definitoriu pentru reflectarea realit`]ilor sociale medievale \l
reprezint` tipul [i cuantumul obliga]iilor \n raport cu domnia/statul [i cu st`p#nul funciar. |ntre acestea se
pot deosebi obliga]iile/sarcinile legate de ap`rarea ]`rii [i d`rile - \n natur`, \n munc` (lucrul la mori, iazuri
sau la cetate) sau \n bani.
D`rile puteau fi de reparti]ie – puse pe averea \n ansamblu a contribuabililor, propor]ional cu
capacitatea de contribu]ie a fiec`rei gospod`rii – [i de cotitate - \n procent fix, puse pe unele produse ale
gospod`riei ]`r`ne[ti.
D`rile de reparti]ie (birurile) au reprezentat - \ntr-o accep]ie larg` - o dare b`neasc` datorat`, \n
secolele XIV-XVI, exclusiv domnului, ap`r#nd ca o clauz` permanent` \n majoritatea daniilor domne[ti.
Birul a fost un impozit personal, garantat cu averea – mobil` [i imobil` - a contribuabilului ori cu
r`spunderea solidar` a ob[tii sau a st`p#nului.
D`rile de cotitate(dijmele) erau, \n perioada analizat`, numeroase [i variate. Astfel, pentru secolele
XIV-XVI, izvoarele consemneaz` ca d`ri principale g`leata/c#bla (din cereale), oieritul, vin`riciul, albin`ritul
95
[i stup`ritul, f#nul [.a. Erau supuse dijmuirii toate cerealele (gr#ul, ov`zul, secara, meiul), plantele textile
(inul [i c#nepa), leguminoasele (lintea, fasolea, maz`rea, bobul), f#nul, vinul, fructele, lemnele, animalele
mici, stupii, pe[tele [i sarea (acolo unde aceasta se exploata). Cuantumul acestor obliga]ii varia \ntre 1/20
[i 1/10. Astfel, izvoarele consemneaz` “dijma din gr#u, din meiu, din orzu, din ov`z, din c#nep`, din
in, tot din zece una, dup` obicei”. Tot 1/10 era cuantumul d`rilor din porci sau din stupi, \n timp ce
dijma din oi era de 1/20.
Un fenomen specific celei de-a doua jum`t`]i a secolului al XVI-lea \l constituie convertirea \n bani a
majorit`]ii d`rilor \n produse, acestea pierz#nd treptat leg`tura cu volumul produc]iei [i devenind d`ri de
reparti]ie. Faptul a fost de natur` s` sporeasc` fiscalitatea, aceasta fiind evaluat` la 2 galbeni/locuitor \n
anul 1590, ceea ce reprezenta echivalentul a 134 kg de gr#u.
}`r`nimea dependent` era supus` unei duble impuneri, c`tre domnie [i c`tre st`p#nul funciar.
Denumit` \n diplomatica }`rii Rom#ne[ti B@F:ŸT">4n (= ascultare), starea de servitute din care derivau
obliga]iile c`tre st`p#nul funciar se materializa \n sarcini \n munc`, \n produse sau \n bani, predomin#nd
\ns` cele \n natur`. Dintre acestea, caracteristic` este obliga]ia \n munc` a ]`ranului dependent. Muncile
servile ale ]`ranilor dependen]i erau agricole (arat, sem`nat, secerat), domestice (munci de curte),
podvoade/transporturi (de lemne, vin, nutre], diferite m`rfuri). La acestea se ad`ugau muncile la mori sau
la iazuri.

7. ELEMENTE ALE RELA}IILOR INTERNA}IONALE; FORMULE DE ORGANIZARE A P~CII
7.1. Sisteme de organizare a p`cii \n Europa danubian`
a secolelor XIV-XVI
|ntruc#t o definire pozitiv` a p`cii ridic` numeroase dificult`]i, am optat pentru o structutrare a
demersului nostru \n func]ie de alian]ele
1
\ncheiate de domnii }`rii Rom#ne[ti. O asemenea op]iune se
fundamenteaz` pe faptul c`, \n epoc` - [i nu numai -, \ntre membrii unei alian]e – ofensive sau defensive –
se instaleaz` \n mod necesar pacea, ea constituind astfel criteriul de discriminare pozitiv` \n rela]iile dintre
p`r]i (state sau indivizi) de-a lungul \ntregii perioade analizate aici.
Cheia de bolt` a \ntregului ansamblu politic medieval \l reprezint` credin]a [i corolarul acesteia,
fidelitatea. Afirma]ia este valabil` at#t pentru structurile a c`ror genez` este de sorginte cre[tin`, c#t [i
pentru cele formate \n Islam. Este motivul pentru care, \n lumea cre[tin`, toate angajamentele se iau cu
invocarea divinit`]ii, nerespectarea acestora fiind considerat`, \n ultim` instan]`, o ofens` adus` acesteia.
Nu \nt#mpl`tor, \n mentalul cre[tin, diavolul ia chipul vasalului felon. Lucrurile stau oarecum similar \n
mediul islamic, unde fidelitatea era una din virtu]ile puternic valorizate.
1
|n termeni diplomatici alian]a este definit` ca fiind o “\n]elegere cu caracter politic /…/ pe baza c`reia
p`r]ile se angajeaz` s` ac]ioneze \n coali]ie pentru atingerea unor scopuri comune /…/” (Dic]ionar
diplomatic, Bucure[ti, Editura Politic`, 1979, p.70, s.v. alian]` interna]ional`)
96
Situa]ia poate fi considerat` normal`, dat fiind faptul c` \n secolele XIV-XVI nu se opereaz` cu
no]iunea de independen]` statal`, fundamentul organiz`rii politice fiind ierarhia. Din aceast` perspectiv`,
se poate afirma c` raporturile interstatale sunt similare celor suzerano-vasalice care reglementeaz`
structurile interne. Situa]ia \[i are explica]ia \n caracterul eterogen din punct de vedere etnic al statelor
medievale, dar [i \n tenta universalist` a concep]iilor politice, consecin]` a ecumenismului promovat de
marile sisteme confesionale care coexistau \n Europa danubian` a epocii. Din aceast` perspectiv` se poate
considera c` \n Europa danubian` a secolelor XIV-XVI coexist` dou` mari sisteme de organizare a acesteia:
Pax Christiana [i Pax Ottomanica.
Pax Christiana. |n teoria [i practica cre[tin`, formula de organizare a p`cii \[i are originea \n ideologia
unit`]ii indisolubile \ntre Biseric` [i Imperiu. Dogma themistian` potrivit c`reia Imperiul, proiec]ie terestr` a
organiz`rii cere[ti - un Dumnezeu-un Basileu, o Biseric`-un Imperiu – a stat la baza fundament`rii familiei
de state [i de principi constituit` de c`tre Bizan]. “Familia de regi/principi” unea prin leg`turile unei rudenii
imaginare suveranii cre[tini, precum [i pe cei de alt` confesiune, de basileus. |mp`ratul – considerat egal
al apostolilor – era astfel ridicat deasupra tuturor celorlal]i principi printr-un rang de primat spiritual, iar
“familia de principi” devenea un veritabil “sistem de organizare a p`cii \ntre diversele suveranit`]i”
1
. |n
cadrul acesteia, principii cre[tini erau \ncadra]i \ntr-o ierarhie sui-generis, al c`rei cap era |mp`ratul. Se
poate considera c`, \n viziune bizantin`, pacea reprezint` “starea de unitate, lini[te [i ordine lipsit` de
conflicte, pe care a instaurat-o doctrina cre[tin` [i imperiul unic [i universal al acesteia. Dar at#t aceast`
Pax Christiana, c#t [i Imperium unicum aveau valabilitate pur teoretic`, \ntruc#t ambele erau
fundamentate pe plan teologic [i \n egal` m`sur` contrazise de c`tre realitatea politic` nemijlocit`”
2
.
1
G. Br`tianu, L’organization de la paix dans l’histoire universelle, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1997,
p.19
2
T.Teoteoi, interven]ie \n cadrul dezbaterii “Forme ale p`cii \n sud-estul european \n secolele XIV-XVII”, \n
RdI, 35,1,1982., p.153
97
|n secolele XIV-XVI nu au existat dec#t dou` formule viabile de organizare a p`cii. Prima, [i cea mai
r`sp#ndit`, este formula ierarhic`/hegemonic`, impus` prin suprema]ia unei singure puteri, fiind conex`
astfel ideii imperiale. La aceast` form` bizantin` a ap`rut un pandant occidental, derivat din concep]ia
carolingian` asupra imperiului – fundamentat`, de asemenea, pe principiul ierarhic – care \ncerca s` afirme
preeminen]a \mp`ratului romanilor de na]iune german`.
Formula federativ` se sprijin` pe un principiu paritar. Se impune a sublinia faptul c`, pentru
perioada analizat` aici, singurul sistem federativ de nivel european \n serviciul p`cii a fost Respublica
Christiana, constituit sub egida papalit`]ii \n vederea organiz`rii [i ducerii cruciadei.
Pax Ottomanica. |n ceea ce prive[te viziunea otoman` asupra p`cii, trebuie afirmat, de la bun
\nceput, faptul c` fundamentul ei este unul juridic de factur` hanefit`
1
, conform c`ruia lumea este bipolar`,
fiind \mp`r]it` \n d#r ül-Isl#m
2
[i d#r ül-harb
3
. Teoretic, cele dou` categorii se aflau \n stare de
r`zboi/cih#d
4
, pacea \ntre statul islamic [i cel “necredincios” – cu caracter temporar, de armisti]iu, \ntruc#t
Islamul nu admite starea de pace dec#t \n teritoriile cucerite [i anexate imperiului islamic - put#nd fi
\ncheiat` \ntr-un num`r determinat de situa]ii \n definirea c`rora rolul esen]ial \l are raportul de for]e
5
.
Practica a f`cut \ns` necesar` recunoa[terea unei zone intermediare, desemnat` prin termenul d#r ül-‘ahd
6
,
\n care erau incluse statele/comunit`]ile care primiser` din partea sultanului ‘ahdname-le
7
. Caracterul
‘ahdn#me-lei este unilateral, revocabil [i provizoriu.
{coala hanefit` nu recuno[tea d#r ül-‘ahd. Lucrurile trebuie nuan]ate, \n sensul c` statutul de ‘ahd
era teoretic rezervat numai beneficiarilor de “tratate de protec]ie tributar`” (“‘ahd ad-dhimma”/” ‘ahd üz-
zimmet”)
8
, spre deosebire de situa]ia \n care Poarta \ncheia “tratate de coexisten]` pa[nic` temporar`” sau
1
|ntemeiat` de Abu Hanifa al-Nu’m#n B. Th#bit (699-767), [coala de juridic` hanefit` se distingea de toate
celelalte [coli sunnite de drept – [coala malikit`, [coala shafi’it` [i [coala hanbalit` - prin “tendin]a de a
pune pe primul plan ra]iunea, specula]ia juridic`, libertatea cercet`rii surselor primare; toate, \n
detrimentul revela]iei divine” (V. Panaite, Limbajul politico-juridic \n Islamul otoman, p.249-253, s.v.
hanefiye)
2
“No]iune prin care \n textele juridice clasice erau desemnate teritoriile unde cultul religios muhamedan
era practicat \n mod liber sub conducrea unui suveran musulman, iar protec]ia musulmanilor era asigurat`”
(V. Panaite, op.cit., p.222, s.v. D#r ül-Isl#m)
3
“Formul` tradus`, de regul`, <<Casa r`zboiului>>/…/, dar [i <<teritorii inamice>>, prin care erau
desemnate zonele care nu intraser` sub controlul Imperiului muhamedan, statele care nu \ncheiaser`
vreun tratat de pace cu acestea, teritoriile \n care [eriat-ul nu era urmat \n domeniul cultului religios”.
Doctrina hanefit` desemna cu acest termen tot ceea ce era \n afara d#r ül-Isl#m. (V. Panaite, op.cit.,
p.221, s.v. D#r ül-harb)
4
Semnifica]ia general` a termenului de cih#d este cea de “efort sus]inut spre un scop determinat”. |n
dreptul islamic, sensul clasic pentru cih#d este “r`zboi contra infidelilor” (V.Panaite, op.cit., p.213, s.v.
cih#d)
5
Sintetiz#nd, exist` trei tipuri de raporturi de for]e \n care un stat musulman poate negocia pacea cu un
stat “infidel”: superioritatea – pentru evitarea altor confrunt`ri sau pentru \nt`rirea for]elor proprii -,
echilibrul – pentru a \ncerca rezolvarea diferendelor f`r` o confruntare armat` cu rezultate incerte – [i
inferioritatea, situa]ie \n care se urm`rea ca prin negocieri s` poat` fi ob]inut ce nu se c#[tigase prin lupt`
(V.Panaite, Pace, r`zboi [i comer] \n Islam, p.179)
6
“Expresie folosit` \n textele juridice musulmane pentru a desemna teritoriile ai c`ror locuitori \ncheiaser`
leg`m#nt cu suveranul musulman”. (V.Panaite, Limbajul politico-juridic \n islamul otoman, p.219, s.v. d#r
ül-‘ahd). Conceptul nu este \ns` caracteristic [colii hanefite, semnifica]ia sa fiind, \n realitate, destul de
confuz` [i general`. (Idem, Pace, r`zboi [i comer] \n Islam, p.421)
7
Uzual, prin ‘ahdn#me se \n]elege “documentul \n care se consemna existen]` unui <<contract-
leg`m#nt>> /…/ \ntre sultan sau marele vizir (ca reprezentan]i ai statului otoman) [i un individ,
o comunitate, un stat”. Acest tip de document era denumit \n cancelaria otoman` “’ahdn#me-i
hüm#yûn” (= “carte imperial` de leg`m#nt”). (V.Panaite, Limbajul politico-juridic \n Islamul otoman,
p.192, s.v. ’ahdn#me-i hüm#yûn) Ca document unilateral care stabilea statutul de ‘ahd, ‘ahdn#me-aua
prevedea, \n principal, garan]ii privind “individualitatea [i inviolabilitatea teritorial`, men]inerea
conduc`torilor locali (\mpreun` cu for]ele lor armate), protec]ie \mpotriva agresiunilor str`ine
(inclusiv din partea unor for]e islamice), exercitarea liber` a cultului propriu, neamestec \n
treburile interne, autoguvernarea \n baza legilor [i tradi]iei locale, privilegii comerciale \n
teritoriul islamic etc.”. |n schimbul acestor garan]ii de securitate, teritoriul beneficiar de ‘ahdn#me era
obligat la plata tributului [i, \n plus, la acceptarea ocup`rii de c`tre musulmani a unor puncte [i/sau zone
strategice, la garantarea securit`]ii vie]ii [i bunurilor negustorilor [i supu[ilor otomani pe timpul tranzitului
acestora prin principatul sud-carpatic, precum [i s`-[i ajusteze politica extern` conform intereselor
otomane. (T.Gemil, Rom#nii [i otomanii \n secolele XIV-XVI, Bucure[ti, Editura Academiei Rom#ne, 1991,
p.20, n.14)
8
Prin ‘ahd üz-zimmet se consemna “realizarea unei <<p`ci permanente>> ale c`rei stipula]ii principale se
rezumau la oblig`]ia nemusulmanilor de a se supune suveranului musulman pl`tind tribut (cizye, haraç) [i
98
p`ci-armisti]ii (hüdne/hudna), redactate tot sub form` de ‘ahdn#me-le. |n consecin]`, Islamul otoman va
opera cu dou` no]iuni distincte, menite a defini c#t mai corect rela]ia posesorilor de ‘ahd cu d#r ül-Isl#m.
Este vorba despre d#r ül-muv#da’a
1
, respectiv d#r üz-zimmet
2
.
7.2. }ara Rom#neasc` \n sistemele de organizare a p`cii din Europa danubian` a secolelor XIV-XVI
|nainte de a trece la o asemenea analiz`, se impune a puncta coordonatele fundamentale ale
viziunii rom#ne[ti asupra p`cii. Un prim aspect fundamental este caracterul contractual, bilateral, cu
drepturi [i obliga]ii reciproce, care trebuie respectate de ambele p`r]i, cu fidelitate. Acest aspect este
completat de concep]ia asupra durabilit`]ii p`cii - \n]elegerile de pace sunt privite ca “leg`turi sfinte”,
\nt`rite prin jur`m#nt- precum [i cu un “ireductibil reziduu de egalitate”
3
, o pace autentic` neput#nd fi
\ncheiat` dec#t pe aceast` baz`. Egalitatea \ntre p`r]i nu trebuie \n]eleas` \n termeni formali – dificil de
realizat, \n condi]iile concep]iei ierarhice asupra rela]iilor interna]ionale – ci de con]inut.
}ara Rom#neasc` [i Pax Christiana. Consider`m c` se poate afirma, f`r` teama de a gre[i, c` prima
form` de organizare medieval` a p`cii \n care spa]iul rom#nesc sud-carpatic a fost cea cre[tin`. |n form`
bizantin`, imperial` sau pontifical`, Pax Christiana a fost formula \n care s-a produs cristalizarea [i evolu]ia
fireasc` a statalit`]ii rom#ne[ti sud-carpatice, precum [i formula \n care }ara Rom#neasc` a avut \n
permanen]` tendin]a de a se integra. Nu poate fi \ns` neglijat faptul c` formula p`cii cre[tine nu a fost - \n
cazul particular al situa]iei principatului sud-carpatic \n contextul istoric al secolelor XIV-XVI - \ntotdeauna
viabil` [i capabil` s` ofere garan]iile de securitate necesare. Afirma]ia se fundamenteaz` pe dou`
argumente.
|n primul r#nd, trebuie avut \n vedere faptul c` structurarea statalit`]ii rom#ne[ti sud-carpatice s-a
produs prin integrarea \n familia suveranilor bizantini, elementele de natur` [i legitimare a puterii
apar]in#nd acestei ideologii politice. Cu toate acestea, pacea bizantin` nu s-a dovedit a fi viabil`, imperiul
basileilor fiind, \n aceea[i perioad`, redus la nivelul de stat tributar al sultanului otoman, \n consecin]` \n
imposibilitatea de a mai organiza \n vreun fel sau altul pacea. Al doilea argument rezid` \n faptul c`
suveranitatea statal` a principatului sud-carpatic, fundamentat` pe dogma unit`]ii dintre autoritatea laic` [i
sacerdodal` precum [i pe cezaro-papismul bizantin, nu se putea integra – teoretic - \ntr-o formul` imperial`
sau pontifical` de organizare a p`cii f`r` a fi substan]ial diminuat`.
|n secolele XIV-XVI, }ara Rom#neasc` a fost inclus` - \n cazul “p`cii cre[tine” – at#t \n formule
hegemonice, c#t [i \n formule federative. Esen]iale pentru definirea tipului de pace cre[tin` sunt clauzele
care vizeaz` pozi]ia p`r]ilor semnatare una fa]` de cealalt`. Aceste clauze trebuie privite din perspectiva
g#ndirii politice medievale [i, implicit, a concep]iei ierarhice asupra rela]iilor politice. Este motivul pentru
care, \n majoritatea cazurilor, clauzele politice implic` integrarea principatului sud-carpatic \ntr-o pace de
tip hegemonic. Prin aplicarea unei asemenea clauze, }ara Rom#neasc` intra \ntr-o familie de state [i de
principi, devenind astfel, \n schimbul renun]`rii la unele din prerogativele suveranit`]ii, beneficiara
garan]iilor de securitate oferite de pozi]ia principatului sud-carpatic \n respectiva ierarhie. Cu toate
acestea, lucrurile trebuie nuan]ate, condi]iile \n care avea loc integrarea fiind diverse.
Majoritatea clauzelor referitoare la pozi]ia }`rii Rom#ne[ti \n cadrul alian]ei/p`cii recunosc – mai
mult sau mai pu]in explicit – autoritatea [i prerogativele suzeranului, condi]ie sine-qua-non \ntr-o pace de
tip ierarhic/hegemonic.
Un alt set de clauze politice cu caracter general stipulate \n documentele care fundamenteaz`
p`ci/alian]e la care }ara Rom#neasc` este parte se refer` la buna vecin`tate \ntre semnatari, la adoptarea
unui sistem unitar de tratare a ter]ilor, precum [i la scopul realiz`rii alian]ei. |n cazul tratatelor care
stipuleaz` integrarea }`rii Rom#ne[ti \n Pax Christiana, \n majoritatea documentelor se men]ioneaz` \n
mod clar ac]iunea comun` \mpotriva otomanilor. Din aceast` perspectiv`, un aspect interesant \l prezint`
proiectul de alian]` \ntre Mihai Viteazul [i poloni, aici fiind invocat` o clauz` de alian]` “erga omnes”,
apropiat` ca form` [i con]inut de practica otoman`.
R`m#ne \ns` discutabil` participarea }`rii Rom#ne[ti la construirea p`cii federative. Organizat`, a[a
cum am ar`tat mai sus, ca o federa]ie de suveranit`]i, pacea federativ` poate fi presupus` a fi implicat
principatul sud-carpatic \n cel pu]in trei momente ale perioadei analizate aici. Este vorba de \ncerc`rile lui
la angajamentul p`r]ii musulmane de a-i proteja (zimmet)“.(V.Panaite, op.cit.,p.190-191, s.v. ‘ahd üz-zimmet)
1
Denumire dat` teritoriilor locuite de “infidelii inamici” cu care musulmanii au \ncheiat tratate. Locuitorii
acestui teritoriu pl`teau doar tributul contractat prin tratatul de pace, \n schimbul c`ruia \[i p`strau
autonomia. (V.Panaite, op.cit., p.225-226, s.v. d#r ül-muv#da’a)
2
Conceptul de d#r üz-zimmet a fost aplicat tuturor comunit`]ilor de nemusulmani care \ncheiaser` ‘ahd üz-
zimmet cu severanul musulman, put#nd desemna - \n viziunea juri[tilor hanefi]i – at#t un teritoriu din d#r
ül Islam ai c`rui locuitori nemusulmani “acceptaser` s` pl`teasc` tribut, s` se supun` puterii [i legilor
musulmane, dar care ob]inuser` privilegiul s` fie condu[i de un [ef cona]ional, ales [i numit de suveranul
musulman”, c#t [i un teritoriu din d#r ül-harb, tributar fa]` de suveranul musulman prin intermediul
principelui local, care nu se supunea [eriat-ului, ci propriilor legi [i obiceiuri. (V.Panaite, op.cit.,p.226-227,
s.v.d#r üz-zimmet)
3
V.Al.Georgescu, Bizan]ul [i institu]iile medievale rom#ne[ti p#n` la mijlocul secolului al XVIII-lea,
Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1980, p.128
99
Mircea cel B`tr#n de a contracara politica expansionist` maghiar` prin apropierea de Regatul polon, de
perioada intenselor confrunt`ri cu otomanii la Dun`rea de Jos \n deceniile 3-5 ale secolului al XV-lea,
respectiv de participarea }`rii Rom#ne[ti la R`zboiul de 13 ani.
}ara Rom#neasc` \n Pax Ottomanica. Este discutabil momentul \n care }ara Rom#neasc` a fost
integrat` \n Pax Ottomanica. Faptul prezint`, \n esen]a lui, o mai mic` importan]` din perspectiva acestei
analize, \ntruc#t prima jum`tate a secolului al XV-lea a fost martora unor dure confrunt`ri rom#no-
otomane la Dun`rea de Jos.
O prim` perioad` major` \n definirea statutului de ‘ahd conferit }`rii Rom#ne[ti este jalonat` la
limita cronologic` superioar` de intervalul 1538-1545. Cel mai probabil, se poate vorbi despre acordarea
statutului de ‘ahd pentru principatul sud-carpatic la \nceputul deceniului 3 al secolului al XV-lea, prin
instalarea lui Radu Praznaglava \n scaunul domnesc (1420), cu sprijinul beilor de grani]`, dar nu este
exclus ca fie Vlad Uzurpatorul – urcat \n scaunul }`rii Rom#ne[ti cu sprijin otoman -, fie \nsu[i Mircea cel
B`tr#n s` fi fost beneficiarii unei ‘ahdn#me, incluz#nd astfel teritoriul rom#nesc sud-carpatic \n categoria
statelor beneficiare de ‘ahd. Evolu]ia ulterioar` a rela]iilor rom#no-otomane sugereaz` c` actul din 1420 a
avut, cel mai probabil, caracter de hüdne/sulh/muv#da’a, semnific#nd includerea principatului \n d#r ül-
muv#da’a. Aceast` prim` form` de integrare a }`rii Rom#ne[ti \n Pax Ottomanica se impune greu [i se
stabilizeaz` [i mai greu. Situa]ia este confuz` \n prima jum`tate a secolului al XV-lea, principatul muntean
oscil#nd \ntre Pax Christiana [i Pax Ottomanica.
Din perspectiva clauzelor politice, d#r ül-muv#da’a prezerva autonomia intern` a }`rii Rom#ne[ti,
sintetizat` \n formula “separat de cancelarie, scutit de a fi c`lcat cu piciorul [i liber \n toate
privin]ele”
1
[i impunea alian]a “erga omnes” \n formula “prieten prietenului [i du[man du[manilor”
2
.
|n baza acestei din urm` clauze – diferit` \n fond de obliga]ia vasalic` de “consilium et auxillium” – vor
participa contingente militare rom#ne[ti la campaniile otomane, de regul` \n Europa.
Din a doua jum`tate a secolului al XV-lea, mai precis din epoca lui Radu cel Frumos, apar o serie de
practici care vor limita suveranitatea intern` a }`rii Rom#ne[ti. Este vorba, \n primul r#nd, de transferul
centrului de legitimare a puterii \n afara grani]elor ]`rii, prin practica sultanal` de a trimite principilor
munteni \nsemne ale puterii de factur` otoman`. Din aceea[i epoc` dateaz` prezen]a militar` a
otomanilor \n principatul sud-carpatic, chema]i \n ajutor de Radu cel Frumos \n anul 1471.
Sintetiz#nd, se poate considera c` principalele clauze ale reglement`rilor de “pace” rom#no-
otomane prevedeau p`strarea domniei de rit cre[tin, cu alegerea domnului potrivit tradi]iei [i confirmarea
acestuia de c`tre sultan; autoguvernarea [i autoadministrarea ]`rii f`r` nici un amestec al Por]ii; plata
haraciului [i a pe[che[urilor; domnul s` fie “prieten prietenilor [i du[man du[manilor” Por]ii, beneficiind la
r#ndul s`u de protec]ie otoman`; schimb reciproc de negustori, fugari [i prizonieri; regim normal pentru
m`rfurile otomane [i tarife preferen]iale pentru rom#nii tributari.
Modificarea pozi]iei principatului sud-carpatic \n sistemul Pax Ottomanica se produce sub sultanatul
lui Soliman Magnificul, care va interpreta statutul de ‘ahd acordat }`rii Rom#ne[ti \n termeni deosebit de
restrictivi. Astfel, autoritatea domneasc` a \nceput s` se exercite \n fapt, \n numele [i pe baza puterii
sultanale, sporind totodat` cuantumul obliga]iilor fa]` de Poart`. Noua situa]ie este probat` de ac]iunile
autoritare ale lui Soliman Magnificul care, \n 1545, \n demite pe Radu Paisie, confisc#nd, \n acela[i timp,
tezaurul ]`rii [i averea unor mari boieri.
|n aceste \mprejur`ri, se poate considera c` }ara Rom#neasc` a fost inclus` \n d#r üz-zimmet,
situa]ie \n care documentele acordate principatului sud-carpatic aveau caracterul unor “tratate de
protec]ie tributar`”. O probeaz` m`surile - men]ionate explicit \n documentele emise de autorit`]ile
otomane – de asigurare a protec]iei principatului sud-carpatic
3
.
|NTREB~RI {I PROBLEME
Folosind bibliografia indicat`, compara]i realit`]ile }`rii Rom#ne[ti din secolele XIV-XVI cu acelea
din principatele est-carpatic [i intracarpatic.
1
“Mefrûzü’l-kalem ve maktu’l-kadem serbest olub”, expresie utilizat` pentru desemnarea statutului
unui teritoriu cu un anumit grad de autonomie, precum [i unei posesiuni funciare scutit` de impozite, sau
al unor surse de venituri care beneficiau de privilegii [i imunitate \n sistemul administrativ-fiscal otoman.
(V.Panaite, Limbajul politico-juridic \n Islamul otoman, p.118)
2
“Dosta dost ve dü[mana dü[man olub”, formul` de exprimare a obliga]iei de aliniere a politicii externe
a unui stat beneficiar de ‘ahd la op]iunile interna]ionale ale Por]ii. (Ibidem, p.59)
3
Un exemplu edificator \n acest sens \l constituie scrisoarea sultanal` din 28 martie 1568 prin care Selim al
II-lea solicita principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund, s` asigure protec]ie principatului sud-carpatic: “/…/
chestiunea pazei [i ocrotirii }`rii Rom#ne[ti este important` [i necesar`. /…/ De aceea, /…/ va
trebui ca, p#n` ce sus-numitul voievod al }`rii Rom#ne[ti va veni la Poarta fericirii mele [i se va
\ntoarce, s` v` uita]i \n partea aceea [i s` depune]i toate eforturile voastre demne de laud`
pentru ca s` nu se pricinuiasc`, prin neglijen]`, pagube [i stric`ciuni, de c`tre du[mani sau al]ii,
vilaietului amintit, precum [i raialelor [i beraialelor de acolo”. (Documente turce[ti, I, p.86). O
scrisoare similar` a fost trimis`, la aceea[i dat`, hanului Crimeii, Devlet Ghirai. (Ibidem, p.86-87)
100
ooOoo
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
1. Izvoare
BOGDAN, Nicolae, Rom#nii \n secolul al XV-lea. O reconstituire \n linii largi a perioadei petriarhale a
Neamului, pe temeiul cronicei lui Wawrin, reprodus` aci \n versiune rom#neasc`, \n paralel` cu textul
original, Colec]ia Justinian, 1941
* * * C`l`tori str`ini despre }`rile Rom#ne, Bucure[ti Editura {tiin]ific`, I , volum \ngrijit de Maria
Holban, 1968; II–V, volume \ngrijite de M.Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Paul Cernovodeanu,
1970, 1971, 1972, 1973; VI, volum \ngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Mustafa Ali Mehmed,
1976
* * * Documenta Romaniae Historica. B.}ara Rom#neasc`, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, I (1247-1500), 1966, II(1501-1525), 1972, III (1526-1535), 1975, IV (1536-1550),
1981, V (1551-1565), 1983, VI (1566-1570), 1985, VII(1571-1575), 1988, VIII (1576-1580), 1989, XI(1593-
1600), 1975; D. Rela]ii \ntre }`rile Rom#ne, I (1222-1456), 1977
* * * Documente privind istoria Rom#niei, B, }ara Rom#neasc`, Bucure[ti Editura Academiei
Republicii Populare Rom#ne, , veac XIII, XIV [i XV (1247-1500), 1953; veac XVI, I (1501-1525), 1951, II
(1526-1550), 1951, III (1551-1570), 1952, IV (1571-1580), 1952, V (1581-1590), 1953, VI (1591-1600),
1953
* * * Documente turce[ti privind istoria Rom#niei, I, 1455-1774, \ntocmit de Mustafa A.Mehmed,
Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1976* * * Mihai Viteazul \n con[tiin]a
european`, 1. Documente externe, Bucure[ti,Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1982; 5,
M`rturii, Editura Academiei Rom#ne, 1990
2. Lucr`ri generale [i speciale
BASTIDE, Henri de la, Patru c`l`torii \n inima civiliza]iilor, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1994
BRAUDEL, Fernand, Gramatica civiliza]iilor, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1995
BR~TIANU, Gheorghe I., L'organisation de la paix dans l;histoire universelle, Bucure[ti, Editura
Enciclopedic`, 1997
CERNOVODEANU, P., BINDER, P., Cavalerii Apocalipsului. Calamit`]ile naturale din trecutul
Rom#niei (p#n` la 1800), Bucure[ti, SILEX - Cas` de Editur`, Pres` [i Impresariat SRL, 1993
DONAT, Ion, Domeniul domnesc \n }ara Rom#neasc` (sec.XIV-XVI), Bucure[ti, Editura Enciclopedic`,
1996
GEORGESCU, Valentin, Al, Byzance et les institutiones roumaines jusqu'a la fin du XV
e
siecle, \n
"Actes du XV
e
Congres international des Etudes byzantines, Bucarest, 6-12 Septembre", 1971, Bucure[ti,
Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1974, p.433-484
Idem, Bizan]ul [i institu]iile medievale rom#ne[ti p#n` la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucure[ti,
Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1980
HALIC, Bogdan-Alexandru, Consecin]e interne probabile ale transform`rii }`rii Rom#ne[ti \n
provincie otoman`, \n anul 1595, \n “Revista Funda]iei Cultural-{tiin]ifice <<Mihai Viteazul –
C`lug`reni>>”, An 3, nr.5, 1997, p.13-18
Idem, Evolu]ia spa]iului sud-carpatic de la ]ar` la stat, \n GMR, an IX,1998, nr.2, p.86-97
Idem, Rela]ia tipar politic-model domnesc \n }ara Rom#neasc` a secolelor XIV-XVI, \n GMR, an IX,
1998, nr.3, p.169-175
Idem, Economie [i societate \n }ara Rom#neasc`. Aspecte caracteristice sf#r[itului secolului al XVI-
lea, \n “Revista Funda]iei Cultural-{tiin]ifice <<Mihai Viteazul – C`lug`reni>>”, an 4, 1998, nr.6
Idem, R`zboi [i economie \n epoca lui Mihai Viteazul, \n GMR, an X, nr.3, 1999, p.123-127
* * * Institu]ii feudale din }`rile Rom#ne. Dic]ionar, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, 1988
* * * Istoria comer]ului exterior rom#nesc. O prezentare sintetic`, coordonator Nicolae Sut`,
Bucure[ti, Editura Eficient, 1996
* * * Istoria Rom#niei, II, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1962
MANOLESCU, Radu, Comer]ul }`rii Rom#ne[ti [i Moldovei cu Bra[ovul (secolele XIV-XV), Bucure[ti,
Editura {tiin]ific`, 1965
MAXIM, Mihai, }`rile Rom#ne [i |nalta Poart`. Cadrul juridic al rela]iilor rom#no-otomane \n evul
mediu, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1993
101
MURGESCU Bogdan, Istorie rom#neasc`. Istorie universal` (600-1800), Bucure[ti, Editura
"Erasmus", 1994
PANAITE, Viorel, Pace, r`zboi [i comer] \n Islam. }`rile Rom#ne [i dreptul otoman al popoarelor
(secolele XV-XVII), Bucure[ti, Editura B.I.C. ALL srl, 1997
Idem, Limbajul politico-juridic \n Islamul otoman. Dic]ionar de termeni [i expresii, I, R`zboiul, Pacea,
Comer]ul, Bucure[ti, EUB, 1998
PAPACOSTEA, {erban, Geneza statului \n Evul Mediu rom#nesc. Studii critice, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1988
{TEF~NESCU, {tefan, }ara Rom#neasc` de la Basarab I |ntemeietorul p#n` la Mihai Viteazul,
Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1970
Idem, Demografia, dimensiune a istoriei, Timi[oara, Editura Facla, 1974
Idem, Istoria medie a Rom#niei, partea a II-a. Principatele Rom#ne - secolele XIV-XVI, Bucure[ti,
EUB, 1992
Idem, Popula]ia rural` \n Principatele Rom#ne \n secolele XIV-XVI. Obliga]ii fiscale [i domeniale, \n
"Miscellanea in honorem Radu Manolesc emerito," Zoe Petre & Stelian Brezeanu edita, Bucure[ti, EUB,
1996
Idem, Economie [i societate \n }`rile Rom#ne din secolul al XI-lea p#n` la sf#r[itul secolului al XVI-
lea, \n Istoria economic` a Rom#niei. De la \nceputuri p#n` la cel de-al doilea r`zboi mondial, coordonator
acad. N.N. Constantinescu, Bucure[ti, Editura Economic`, 1997
TOYNBEE, ARNOLD J., Studiu asupra istoriei. Sintez` asupra volumelor I-X de D.C. Somervell,
Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997
WEBER, Max, Etica protestant` [i spiritul capitalismului, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1993
Bibliografie suplimentar`
* * * Atlas istoric, Bucure[ti, Editura didactic` [i pedagogic`, 1971
* * * Atlas pentru istoria Rom#niei, Bucure[ti, Editura didactic` [i pedagogic`, 1983
* * * Atlas istorico-geografic, Bucure[ti, Editura Academiei Rom#ne, 1996
BLOCH, Marc, Societatea feudal`. Formarea leg`turilor de dependen]`, I, Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1996
BRAUDEL, Fernand, Jocurile schimbului, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1985
Idem, Mediterana [i lumea mediteranean` \n epoca lui Filip al II-lea, Bucure[ti, Editura Meridiane,
1986
Idem, Timpul lumii, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1989
DECEI, Aurel, Istoria Imperiului otoman. P\n` la 1656, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`,
1978
GEORGESCU, Vlad, Istoria rom#nilor. Din cele mai vechi timpuri p#n` \n zilele noastre, Bucure[ti,
Editura Humanitas, 1995
GEMIL, Tahsin, Rom#nii [i otomanii \n secolele XIV-XVI, Bucure[ti, Editura Academiei Rom#ne, 1991
HOLBAN, Maria, Din cronica rela]iilor rom#no-ungare \n secolele XIII-XIV, Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1981
HUIZINGA, Johan, Amurgul evului mediu, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1993
Idem, Homo ludens. |ncercare de determinare a elementului ludic al culturii, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1998
INALCIK, Halil, Imperiul Otoman. Epoca clasic`, 1300-1600, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1996
* * * Istoria Rom#niei \n date, Chi[in`u, Editura "Crai Nou", 1992
MIOC, Damaschin, Cuantumul birului pe gospod`ria ]`r`neasc` \n }ara Rom#neasc` \n secolul al
XVI-lea, \n SMIM, V, 1962
MURGESCU, Bogdan, Circula]ia monetar` \n }`rile Rom#ne \n secolul al XVI-lea, Bucure[ti, Editura
Enciclopedic`, 1996
* * * Politica extern` a Rom#niei. Dic]ionar cronologic, Bucure[ti, Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`,
1986
STAHL, Henri H., Probleme confuze \n istoria social` a Rom#niei, Editura Academiei Rom#ne,
Bucure[ti, 1992
STOICESCU, Nicolae, Sfatul domnesc [i marii dreg`tori, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, 1968
STOICESCU, Nicolae, Dic]ionar al marilor dreg`tori din }ara Rom#neasc` [i Moldova (sec.XIV-XVII),
Bucure[ti, 1971
{TEF~NESCU, {tefan , Evolu]ia propriet`]ii feudale \n }ara Rom#neasc` p#n` \n secolul al XVII-
lea, \n Studii, XI, 1958, nr.1
Idem, Conjuncturi social-politice [i situa]ia demografic` \n }ara Rom#neasc` \n secolele XIV-XVI, \n
Popula]ie [i societate. Studii de demografie istoric`, I, sub redac]ia prof. {tefan Pascu, Editura Dacia, Cluj,
1972
102
Idem, Tradi]ia daco-roman` [i formarea statelor feudale rom#ne[ti de-sine-st`t`toare, \n
Constituirea statelor feudale rom#ne[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, Bucure[ti, 1980,
p. 9-24
Idem, Rela]iile sociale \n raport cu proprietatea funciar` \n }`rile Rom#ne \n secolele XII-XVI , \n Stat
- Societate – Na]iune, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982
Idem, Situa]ia politic` din centrul, r`s`ritul [i sud-estul Europei la sf#r[itul secolului al XIV-lea [i
\nceputul secolului al XV-lea. Rolul }`rii Rom#ne[ti, \n "Marele Mircea Voievod", Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1986, p.40-52
WALLERSTEIN, Immanuel, Sistemul mondial modern, Editura Meridiane, Vol I-II, Bucure[ti, 1992
103
Tema 7
IMAGINARUL TRADI}IONAL. IMAGINI ALE SUPRANATURALULUI
Supranaturalul \n viziune cre[tin`; imagini [i simboluri cre[tine • Caracteristici ale imaginarului tradi]ional •
Deologia rom#neasc` • Ipostaze ale beneficului • Ipostaze ale maleficului
Analiza imaginilor supranaturalului, \n fapt a imaginarului colectiv, surprinde existen]a a dou`
paliere de structurare a acestuia. Exist`, astfel, o abordare a supranaturalului dintr-o perspectiv` cre[tin` -
caracteristic` teologilor, clericilor [i mediilor cultivate -, precum [i o interpretare tradi]ional`, care opereaz`
la nivelul majorit`]ii popula]iei.
1. SUPRANATURALUL |N VIZIUNE CRE{TIN~; IMAGINI {I SIMBOLURI
Imaginarul teologic/cre[tin este relativ unitar, izvoarele sale fiind dogmele [i canoanele cre[tine
1
.
Astfel, este dificil s` surprindem particularit`]i sau elemente distinctive la acest palier al analizei,
imaginarul cre[tin-ortodox \ncadr#ndu-se \n parametri similari \n \ntreaga arie confesional` ortodox`.
1.1. Supranaturalul \n viziune cre[tin`
Nu ne propunem s` ini]iem un demers de natur` teologic`. |n consecin]`, vom aborda \n cele ce
urmeaz` doar c#teva aspecte ale viziunii cre[tine asupra supranaturalului, f`r` a aprofunda subtilit`]ile
dogmatice.
Potrivit teologilor cre[tini, singura religie perfect` [i cu adev`rat divin` este cre[tinismul. Argumentul
cel mai important al acestei afirma]ii este - din perspectiva temei tratate aici - cel potrivit c`ruia
cre[tinismul a fost dat lumii de c`tre \nsu[i Dumnezeu-fiul, Iisus Hristos.
Cre[tinismul consider` c` divinitatea poate fi descoperit` de om exclusiv prin revela]ie. Aceasta
poate fi natural` - f`cut` \n natur`, cu ajutorul min]ii - sau supranatural`, adic` situa]ia \n care Dumnezeu
se face cunoscut prin mijloace mai presus de fire. Revela]ia supranatural` nu poate fi primit` [i \n]eleas` -
potrivit interpret`rii teologice - dec#t prin credin]`.
Revela]ia dumnezeiasc`/supranatural` este cuprins` \n Sf#nta Scriptur`/Biblia - scrierile alc`tuite de
prooroci [i de apostoli sub inspira]ia Duhului Sf#nt - [i \n Sf#nta Tradi]ie, adic` \n \nv`]`turile transmise oral
de c`tre Sfin]ii Apostoli [i de p`rin]ii Bisericii.
1.2. Imaginea divinit`]ii
Imaginea lui Dumnezeu. Fiind o religie monoteist`, \n accep]ia cre[tinismului, Dumnezeu este
singura divinitate. Toate celelalte fiin]e supranaturale (arhangheli, \ngeri, sfin]i etc.) \[i extrag sfin]enia din
rela]ia lor cu Dumnezeu [i exist` numai prin voin]a [i fapta lui Dumnezeu. |n concep]ia cre[tin` Dumnezeu
este reprezentat ca o fiin]` personal`, \nvestit` cu toate atributele ce revin personalit`]ii, principalele
sale \nsu[iri fiind spiritualitatea [i infinitatea.
Spiritualitatea lui Dumnezeu desemneaz` imaterialitatea/acorpora-litatea divinit`]ii cre[tine. Din
aceast` \nsu[ire decurg o serie de elemente - de natur` intelectual` sau de natur` moral` - care permit
conturarea imaginii lui Dumnezeu \n tradi]ia biblic`.
Astfel, \ntre componentele acestei imagini pot fi incluse atot[tiin]a [i \n]elepciunea des`v#r[it`,
libertatea absolut`, sfin]enia des`v#r[it`, bun`tatea nesf#r[it` [i dreptatea suprem`.
|n ceea ce prive[te infinitatea lui Dumnezeu - care desemneaz` nem`rginirea/nelimitarea divinit`]ii
de c`tre nimeni [i de c`tre nimic, \n nici o privin]` -, teologii consider` c` ea exprim` perfec]iunea absolut`.
Consecin]a este apari]ia unor alte \nsu[iri specifice, dintre care men]ion`m aseitatea/independen]a
1
Dogmele constituie acele adev`ruri privitoare la credin]` care sunt revelate [i care nu pot fi schimbate.
Adev`rurile stabilite de p`rin]ii Bisericii [i care privesc via]a cre[tin` se numesc canoane [i pot fi schimbate
numai de c`tre sinoadele ecumenice. |n terminologia cre[tin`, abaterea de la dogme se nume[te erezie, iar
abaterea de la canoane schism`. (Mitropolitul Irineu Mih`lcescu, Dogmele Bisericii Cre[tine Ortodoxe,
Editura Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, 1994, p.13)
104
absolut`, imutabilitatea, eternitatea - \nsu[irea de a fi mai presus de timp, de a nu avea nici \nceput [i nici
sf#r[it - omniprezen]a, omnipoten]a/atotputernicia [i unicitatea.
Una din dogmele fundamentale ale cre[tinismului este cea a Sfintei Treimi, potrivit c`reia Dumnezeu
este unul \n trei persoane. Aspectul este interesant [i suscit` o sum` de subtilit`]i teologice pentru a putea
fi aprofundat. Ne vom mul]umi, deci, s` consemn`m c`, \n accep]ia cre[tin`, Dumnezeu este unul \n ceea
ce prive[te fiin]a/substan]a, dar \n fiin]a/substan]a dumnezeiasc` sunt trei persoane: Tat`l, Fiul [i Duhul
Sf#nt. Din aceast` perspectiv`, deosebit de sugestiv` este demonstra]ia dogmei Sfintei Treimi f`cut` la
Sinodul ecumenic I de la Niceea (325) de c`tre Sf#ntul Spiridon, episcopul Trimitundei (Creta). Potrivit
acestuia, a[a cum o c`r`mid` const` din p`m#nt, ap` [i foc/c`ldur`, de[i la vedere e una, tot a[a [i \n
Dumnezeu, cele trei persoane fac o singur` fiin]`.
De[i cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt egale \ntre ele, ca fiind de aceea[i fiin]`/substan]`,
raporturile dintre ele sunt diferite. Acestea au fost stabilite canonic de articolele simbolului
atanasian/Crezului, adoptat \n cadrul aceluia[i Sinod ecumenic I de la Niceea [i completat la Sinodul
ecumenic II de la Constantinopol (382). Astfel, "Tat`l nu este de nimeni creat, n`scut ori f`cut". "Fiul este
numai din Tat` n`scut, iar nu f`cut sau creat." "Sf#ntul Duh este din Tat` purces, iar nu f`cut, creat sau
n`scut"
1
.
Dumnezeu ca M#ntuitor. Imaginea lui Iisus Hristos. Cre[tinismul face o subtil` distinc]ie \ntre
Dumnezeu \n ipostaza sa trinitar` [i M#ntuitor. Iisus Hristos/M#ntuitorul este \ntruparea Fiului.
|ntruparea Fiului, cea de-a doua persoan` a Sfintei Treimi, are loc pentru a-l r`scump`ra [i a-l
m#ntui pe om de p`cate. Aceast` dogm`, care \i confer` Fiului trup material, a generat, \n primele secole
ale cre[tinismului, vii dispute teologice asupra naturii lui Hristos, cunoscute sub numele de lupte
hristologice. |n afara pozi]iei ortodoxe, afirmat` \n mai multe sinoade ecumenice, au ap`rut mai multe
interpret`ri, considerate erezii. |ntre acestea amintim nestorianismul - considera c` \n Hristos erau, de fapt,
dou` persoane, una divin` [i una uman` -, monofizismul - considera c` \n Hristos exista o singur` natur`,
cea divin` - [i monotelismul, dezvoltat din monofizism, care considera c`, de[i \n Hristos erau dou` naturi,
totu[i era vorba de o singur` voin]`, cea divin`.
Biserica Ortodox` consider` - \n baza hot`r#rilor Sinodului ecumenic III de la Efes (431) [i a
Sinodului ecumenic IV de la Calcedon (451) - c` cele dou` naturi/firi ale lui Hristos sunt unite \ntre ele \n
chip ne\mp`r]it [i nedesp`r]it, iar Sf#nta Fecioar` se nume[te pe drept N`sc`toare de Dumnezeu. De
asemenea, se consider` c` cele dou` firi ale lui Hristos - dumnezeiasc` [i omeneasc` - [i-au p`strat, fiecare,
integritatea sa [i sunt unite \ntre ele \n chip neamestecat [i neschimbat (diofizism). Unirea real`, fizic`, a
celor dou` firi/naturi \n persoana lui Iisus Hristos se nume[te \n terminologia cre[tin` unire ipostatic`.
Aceast` concep]ie asupra divinit`]ii conduce la unele consecin]e dogmatice, asupra c`rora nu mai
insist`m aici. Ceea ce consider`m c` trebuie s` accentu`m este faptul c`, \n accep]ie cre[tin`, Iisus Hristos
este imaginat ca M#ntuitor sub trei forme: ca profet, ca arhiereu [i ca \mp`rat.
Iisus ca profet este conceput asemeni profe]ilor Vechiului Testament, care f`ceau cunoscut`
poporului \nv`]`tura revelat` lor de c`tre Dumnezeu. Lucrurile trebuie nuan]ate, \n sensul c` Iisus Hristos a
fost profet pentru ca astfel s`-[i poat` \ndeplini rolul de M#ntuitor. |n consecin]`, el este considerat a fi cel
mai mare profet, profetul prin excelen]`, pentru c` cel ce propov`duie[te este \nsu[i Dumnezeu.
A doua ipostaz` a lui Iisus Hristos ca M#ntuitor, cea de arhiereu, este definit` de jertfa sa.
Cre[tinismul consider` c`, jertfindu-se pe sine, Hristos a adus adev`rata jertf`, sp`l#nd astfel p`catele
\ntregii omeniri [i \mp`c#ndu-l pe Dumnezeu cu omul. Iisus devine arhiereului adev`rat [i ve[nic, proorocit
de arhiereul Vechiului Testament.
Ipostaza lui Iisus ca \mp`rat vizeaz` dimensiunea spiritual` a termenului. M#ntuitorul este imaginat
ca \mp`rat al adev`rului, \mp`rat ceresc sau \mp`rat al \mp`ra]ilor. Concep]ia are consecin]e at#t
teologice, c#t [i politice, acestea din urm` deosebit de \nsemnate din perspectiva evolu]iei g#ndirii politice
medievale. Avem \n vedere \ndeosebi consecin]ele identific`rii Bisericii cre[tine cu o \mp`r`]ie spiritual` al
c`rei conduc`tor este Hristos \nsu[i. Concep]ia va sta la baza preten]iilor universaliste ale cre[tinismului,
precum [i la cea a fundament`rii teoriei themistiene care \l transforma pe basileul bizantin \n proiec]ia
terestr` a M#ntuitorului.
1.3. Lumea nev`zut`
|n concep]ia cre[tin`, \n afara lumii v`zute, reale exist` lumea nev`zut`, anterioar` celeilalte.
Aceast` lume, apar]in#nd, prin excelen]`, supranaturalului, este populat` cu \ngeri [i sfin]i.
|ngerii. Etimologic, \nger \nseamn` sol, crainic, vestitor, termen care desemneaz` cu precizie
principala func]ie a acestora: fac cunoscut` oamenilor voin]a lui Dumnezeu. Cu aceast` conota]ie s-a
atribuit numele de \nger [i proorocilor, M#ntuitorului [i Apostolilor.
|ngerii sunt considera]i a fi fiin]e supranaturale, imateriale, care pot \mbr`ca forme trupe[ti pentru a
li se ar`ta oamenilor. Din momentul crea]iei lor, \ngerii au fost \nzestra]i cu libertate, \n virtutea c`reia
1
Mitropolitul Irineu Mih`lcescu, Dogmele Bisericii Cre[tine Ortodoxe, Editura Episcopiei Romanului [i
Hu[ilor, 1994, p.13
105
puteau s` \nainteze \n perfec]iune [i s` se bucure de fericire deplin` [i ve[nic`. Acei \ngeri care au p`c`tuit,
ridic#ndu-se \mpotriva lui Dumnezeu, au dec`zut din starea de perfec]iune [i de fericire, devenind diavoli,
spirite sau duhuri necurate.
Sfin]ii sunt personaje supranaturale recrutate dintre sufletele drep]ilor trecu]i din via]`. Ace[tia sunt
imagina]i a fi \ntr-o permanent` leg`tur` at#t cu M#ntuitorul, c#t [i unii cu ceilal]i, form#nd astfel ceata
sfin]ilor. Sf#ntul cre[tin - continuator al eroului antic - a reu[it - prin ascez` corporal` [i "lupt` spiritual`"
dus` de el \mpotriva tenta]iilor lume[ti [i a Diavolului - s` dob#ndeasc` o condi]ie situat` \ntre umanitate [i
dumnezeire. Acesta \[i dep`[e[te natura uman`, c`p`t#nd \nsu[iri supranaturale. Astfel, dup` ce \n timpul
vie]ii fusese \nzestrat - datorit` posibilit`]ilor sale de comunicare direct` cu Dumnezeu - cu harul profetic al
prezicerii viitorului, dup` moarte corpul nu-i putreze[te, iar moa[tele sale opereaz` miracole. Sfin]ii sunt
imagina]i ca intermediari \ntre muritori [i Dumnezeu, auzind rug`ciunile oamenilor [i intervenind pe l#ng`
Dumnezeu ca acestea s` le fie \ndeplinite.
Canoanele referitoare la venerarea sfin]ilor au fost stabilite de Sinodul ecumenic VII de la
Niceea/Sinodul Niceea II (787). Potrivit acestora, credincio[ii sunt datori s` \i venereze pe sfin]i, adora]ia
fiind rezervat` lui Dumnezeu.
Un loc privilegiat \ntre sfin]i \i revine Fecioarei Maria, c`reia i se acord` o venera]ie mai mare dec#t
celorlal]i sfin]i, datorit` faptului c` ea este N`sc`toare de Dumnezeu.
1.4. Simboluri [i reprezent`ri cre[tine
Crucea este unul dintre cele mai vechi simboluri, fiind considerat` - al`turi de centru, cerc [i p`trat -
al treilea din cele patru simboluri fundamentale.
Tradi]ia cre[tin` preia acest simbol ancestral, condens#nd \n simbolistica crucii m#ntuirea [i
patimile lui Hristos. Astfel, crucea \l simbolizeaz` pe M#ntuitor, identific#ndu-se cu persoana lui. |n
iconografia cre[tin` crucea exprim` at#t supliciul, c#t [i prezen]a lui Iisus.
Se pot deosebi mai multe tipuri de cruce, fiecare dintre ele av#nd conota]ii simbolice precise.
Acestea nu se exclud, ci se completeaz` pentru a exprima astfel toate ipostazele conexe simbolisticii crucii.
Una dintre formele specifice vechiului cre[tinism este crucea cu monograma lui Hristos: o cruce \n form` de
T a c`rei vertical` - rotunjit` \n partea de sus - este traversat` de litera chi (X).
Icoana este, prin excelen]`, reprezentarea divinit`]ii. Ea nu urm`re[te s` surprind` o realitate, ci
tinde s` fixeze o anumit` imagine pe care o concentreaz` asupra realit`]ii divine simbolizate.
Cultul icoanelor \n tradi]ia cre[tin` are origini multiple, contopite \n creuzetul civiliza]iei romane
t#rzii. Un prim izvor al cultului icoanei se g`se[te \n cultul imperial, ipostaz` \n care imaginea nu este
adorat` ca purt`tor al prezen]ei spirituale, ci pentru c` permite/faciliteaz` invocarea realit`]ii reprezentate.
Un al doilea izvor al cultului icoanelor poate fi identificat \n practica vener`rii relicvelor cre[tine, a
c`ror contribu]ie este deosebit de important` pentru evolu]ia vener`rii imaginilor mobile. F`r` a aprofunda
problema sacralit`]ii \n tradi]ia ortodox`, men]ion`m faptul c` at#t relicvele, c#t [i vasele de cult sunt
considerate sacre. Sacralitatea acestora se va extinde [i asupra "ambalajului" acestora, relicvarul, din ce \n
ce mai frecvent \mpodobit cu imagini religioase. Prin extensie, imaginile vor fi venerate ca
sacre/sacralizate prin atingerea relicvelor con]inute de relicvar.
Un al treilea izvor al cultului icoanelor se g`se[te \n tradi]ia cre[tin` a chipului M#ntuitorului -
considerat nef`cut de m#na omului
1
- sau al Fecioarei Maria, despre care se credea c` a fost pictat de
Sf#ntul Luca inspirat de harul divin. Aceste imagini divine au \nceput s` fie copiate, apoi practica
reprezent`rii picturale s-a extins [i asupra sfin]ilor.
Trebuie s` subliniem aici faptul, interesant din perspectiva demersului nostru, c` \ns`[i Biserica s-a
ab]inut de la a comenta \n vreun fel obiceiul ador`rii icoanelor p#n` c#nd valoarea religioas` a imaginilor
nu a fost recunoscut` [i cultivat` de basilei, prin introducerea acestora \n arta oficial`. Din punct de vedere
teologic, de o importan]` capital` pentru cultul icoanelor sunt unele canoane stabilite la Sinodul
Quinisext/al doilea sinod trulan (691-692), respectiv Sinodul Niceea II (787).
Canonul 82 al Sinodului Quinisext (sau "Sinodul V-VI ecumenic") cere \nlocuirea simbolurilor cu
figuri, recomand#nd explicit utilizarea reprezent`rii iconografice a M#ntuitorului. De remarcat, canonul nu
viza simbolul fundamental al cre[tinismului - crucea, presonificare a lui Hristos - ci simbolul mielului, pe
care \l include \n categoria general` a "tipurilor vechi [i a umbrelor"
2
. Notabil este faptul c` primele icoane
vizau exclusiv reprezent`rile lui Iisus Hristos, a[a cum reiese clar din canonul amintit. Pe m`sur` ce cultul
sfin]ilor se r`sp#nde[te, iar canoanele cre[tine se sedimenteaz`, icoanele \ncep s` reprezinte [i alte
personaje ale lumii nev`zute, \n ipostaze ce le sunt caracteristice.
De o deosebit` valoare sunt hot`r#rile Sinodului Niceea II, care statueaz` concep]ia ortodox` asupra
caracterului icoanelor \n urm`torii termeni: "Merg#nd ca pe o cale \mp`r`teasc` [i urm#nd \nv`]`tura
inspirat` a P`rin]ilor no[tri [i Tradi]ia Bisericii universale (c`ci [tim c` aceasta este a Duhului Sf#nt care
locuie[te \ntr-\nsa) hot`r#m cu toat` precizia [i grija ca, dup` cum se cinste[te chipul cinstitei [i de via]`
f`c`toarei Cruci, tot a[a s` se zugr`veasc` sfintele icoane \n culori, mozaic [i pe alt` materie potrivit`, \n
1
Acest tip de reprezentare a lui Iisus Hristos poart` numele de portret "achiropiit".
2
A.Grabar, Iconoclasmul bizantin, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1991, p.178
106
sfintele lui Dumnezeu biserici, pe vasele [i ve[mintele sfinte, pe ziduri [i sc#nduri, \n case [i pe drumuri,
at#t icoana Domnului Dumnezeului [i M#ntuitorului nostru Iisus Hristos, a Precuratei St`p#nei noastre
N`sc`toare de Dumnezeu, c#t [i icoanele \ngerilor [i ale tuturor sfin]ilor.
C`ci, cu c#t ele sunt privite continuu prin \nf`]i[area icoanei, cu at#t [i cei ce le privesc se ridic` cu
mintea la amintirea [i dorirea prototipurilor. Iar acestora le oferim s`rutare [i cinstire, [i nu, dup` credin]a
noastr`, adev`rat` adorare, care se cuvine numai Dumnezeie[tii Firi. Ci, \n felul \n care ne \nchin`m
cinstitei [i de via]` f`c`toarei Cruci, Sfintelor Evanghelii [i celorlalte obiecte sfinte, pentru cinstirea lor se
vor aduce t`m#ieri [i lumini, precum se obi[nuia dup` cuviin]` [i \n vechime. C`ci cinstirea icoanei trece la
prototipul ei [i cel ce se \nchin` icoanei se \nchin`, prin ea, Sf#ntului al c`rui chip este zugr`vit pe ea"
1
.
Mielul este - [i el - un simbol ancestral, comun societ`]ilor de p`stori, care-l consider` animalul
predestinat sacrificiului ritual. Vechiul Testament va \ntregi semnifica]ia acestui simbol, v`z#nd \n el pe
credincios, pe membrul turmei lui Dumnezeu.
Cre[tinismul primitiv asociaz` mielul simbolisticii lui Hristos, cel care s-a sacrificat pentru a-i m#ntui
pe oameni. O serie de texte biblice sus]in aceast` interpretare
2
, de[i ulterior Biserica a restr#ns utilizarea
acestui simbol.
Porumbelul este, potrivit tradi]iei cre[tine, simbolul Duhului Sf#nt, care s-a pogor#t asupra
M#ntuitorului sub aceast` \nf`]i[are.
Ochiul, simbol universal al percep]iei intelectuale, are \n tradi]ia cre[tin` un simbolism bivalent.
Astfel, el este at#t un simbol al omului care \l vede pe Dumnezeu, c#t [i un simbol al lui Dumnezeu care \l
vede pe om. Ochiul este considerat mijlocul de unificare a lui Dumnezeu cu sufletul omului, a principiului
cu manifestarea.
Corabia este un simbol al for]ei [i securit`]ii. Tradi]ia cre[tin` a atruibuit acest simbol Bisericii, a
c`rei menire este de a-i proteja spiritual pe credincio[i.
Pe[tele este un alt simbol paleocre[tin, venera]ia sa \n timpul persecu]iilor religioase fiind legat` de
credin]a c` literele numelui s`u \n limba greac` - Ichthys - reprezint` ini]ialele c#te unui cuv#nt din
sintagma Iesous CHristos THeou Yios Soter (= Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, M#ntuitorul).
Pe[tele - despre care tradi]ia consemneaz` c` a fost m#ncat de Hristos dup` \nviere - devine [i un
simbol a mesei euharistice, fiind frecvent asociat p#inii.
Obiectele [i ve[mintele sacre. |n afara simbolurilor prezentate mai sus, conota]ii deosebite au vasele
[i ve[mintele de cult.
Obiectele [i vasele de cult au un rol important \n cadrul ritualului cre[tin, \ndeosebi \n practica
euharistic`. Cele mai importante obiecte [i vase de cult [i simbolistica lor sunt prezentate \n tabloul care
urmeaz`:
Vasul de cult cu
semnifica]ie simbolic`
Func]ia vasului Semnifica]ia simbolic` a
vasului
Masa altarului morm#ntul lui Iisus
Hristos
Sf#ntul potir p`strarea [i sfin]irea
vinului [i apei pentru
\mp`rt`[anie
vasul utilizat de
M#ntuitor la Cina cea de
Tain`, precum [i cel \n
care a curs s#ngele [i
apa din coasta str`puns`
de lance a acestuia \n
timpul martiriului
Linguri]a acordarea \mp`rt`[aniei c`rbunele spiritual care
cur`]` de p`cate
Discul pe el se pune Sf#ntul
Agne] (partea din mijloc
a prescurei din care se
preg`te[te \mp`rt`[ania)
ieslea \n care a fost
culcat pruncul Iisus
Ve[mintele sfinte au, [i ele, o simbolistic` proprie. Trebuie s` remarc`m faptul c` cele trei trepte
ierarhice ale clericilor sunt clar precizate \n elementele [i simbolistica vestimenta]iei, fiec`rei piese
revenindu-i semnifica]ii distincte. Piesele de vestimenta]ie care au relevan]` pentru cursul nostru sunt
prezentate \n tabloul urm`tor:
1
I.R`mureanu, Istoria bisericeasc` universal`, Bucure[ti, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Rom#ne, 1992, p.167-168
2
Biblia consemneaz` c`, la vederea lui Hristos, sf#ntul Ioan Botez`torul a spus "Iat` mielul lui Dumnezeu,
Cel ce ridic` p`catul lumii" (Ioan, 1, 29).
107
Elementul de
costum
Func]ia specific` Simbolistica C`rui tip de
ve[m#nt \i este
caracteristic
Stiharul ve[m#nt lung p#n`
la c`lc#ie, cu
m#neci, de culoare
alb`
• nevinov`]ia
celui \mbr`cat cu el
• ve[m#ntul \n
care s-au ar`tat
\ngerii
• diaconesc
• preo]esc
• arhieresc
Orarul f#[ie de material
lung` purtat` pe
um`rul st#ng [i pe
sub subsuoara
dreapt`
aripile \ngerilor diaconesc
M#nicu]ele dou` f#[ii de stof` cu
care se str#ng
m#necile reverendei
leg`turile cu care au
fost legate m#inile
M#ntuitorului pe
timpul patimilor
sale
• diaconesc
• preo]esc
• arhieresc
Epitrahilul stof` pre]ioas` lat` de
30-40 cm, cu
deschidere pentru
cap [i care at#rn` \n
fa]`, p#n` la p`m#nt
• jugul/ sarcina
preo]iei
• rev`rsarea
harului
dumnezeiesc peste
cel care-l poart`
• preo]esc
• arhieresc
Br#ul bucat` de stof` care
se \ncinge peste
stihar
puterea dat` de
Dumnezeu
Sfita ve[m#nt f`r`
m#neci, ca un fel de
pelerin`, mai
scurt` \n fa]` [i mai
lung` \n spate
hlamida cu care a
fost \mbr`cat
M#ntuitorul \n
batjocur` \n curtea
lui Pilat
preo]esc
Sacosul ve[m#nt cu m#neci,
lung p#n` mai jos de
genunchi, \ncheiat pe
laturi cu 12 clopo]ei
• c`ma[a
M#ntuitorului
pentru care osta[ii
au tras la sor]i
• clopo]eii
\nchipuiesc glasul
apostolilor
arhieresc
Omoforul stof` pre]ioas` de
l`]imea epitrahilului [i
de lungimea orarului
Oaia r`t`cit` pe care
M#ntuitorul a adus-
o pe umeri \n staul
Bederni]a/
epigonatul
icoan` de form`
rombic`, at#rnat` de
br#u astfel \nc#t s`
ajung` \n dreptul
genunchiului drept
• [tergarul cu
care Iisus a [ters
picioarele ucenicilor
la Cina cea de Tain`
• sabia Duhului
Sf#nt, cu care se
ucid vr`jma[ii
m#ntuirii
• arhieresc
• preo]esc
(\n situa]ii
speciale)
Crucea purtat` la g#t, cu
lan]
r`bdarea arhieresc
Mitra purtat` pe cap \n
timpul slujbei
• coroana de
spini a lui Iisus
• slava care l-a
108
\nconjurat pe
M#ntuitor c#nd s-a
urcat la cer
C#rja \n]elepciunea [i
autoritatea
arhieresc
Mantia ve[m#nt larg [i lung,
de culoare \nchis`, cu
patru cute de fir
metalic, \ncheiat sus
[i jos cu c#te dou`
t`bli]e
• galoanele
metalice
simbolizeaz` cele
patru Evanghelii
• t`bli]ele
simbolizeaz`
Vechiul [i Noul
Testament
Dicherul [i
tricherul
dou` sfe[nice, unul
cu dou` [i cel`lalt cu
trei lum#n`ri
• cele dou` firi
ale lui Iisus
(dicherul)
• cele trei
persoane ale Sfintei
Treimi (tricherul)
2. CARACTERISTICI ALE IMAGINARULUI TRADI}IONAL
Consider`m c` cel mai eficient mod de a aborda problema imaginarului tradi]ional este analiza
acestuia dintr-o perspectiv` mitologic`. |n mitologia tradi]ional` rom#neasc` pot fi deosebite dou` paliere
distincte, dar care interac]ioneaz`, gener#nd universul mitologic specific. Se poate, astfel, vorbi despre o
mitologie "s`teasc`", [i despre o mitologie cre[tin`/cre[tinat`.
Mitologia "s`teasc`" constituie sursa primar` a mitologiei rom#ne[ti tradi]ionale. De sorginte
arhaic`, sintez` a unor mituri specifice popula]iilor Vechii Europe (pelasgii), la care s-au ad`ugat, \n timp,
elemente indo-europene (tracice, dacice [i romane), mitologia precre[tin` reflect` at#t adstratul mitic -
provenit din convie]uirea cu migratorii - c#t [i suprastratul tolerat/\ncorporat de cre[tinismul ortodox.
Mitologia cre[tin` este cea care \nlocuie[te treptat mitologia arhaic`, rezultatul fiind o paramitologie
folcloric` cre[tin`, sau ecoul folcloric al unei mitologii cre[tine. Din aceast` perspectiv` mitologic` trebuie
subliniate c#teva elemente pe care le consider`m definitorii pentru imaginarul medieval rom#nesc.
Un prim aspect este fenomenul de "interpretatio christiana" care afecteaz` imaginarul tradi]ional.
Fenomenul este vizibil at#t \n cadrul deologiei rom#ne[ti, c#t [i \n ceea ce prive[te unele s`rb`tori
calendaristice. Mecanismul este, probabil, ambivalent, unele reprezent`ri arhetipale primind o interpretare
cre[tin`, respectiv unele tradi]ii cre[tine fiind asimilate orizontului mitic tradi]ional. Pentru aceast` ultim`
situa]ie consider`m edificator mitul baciului Cr`ciun [i al Cr`ciunesei.
Cr`ciun este un cioban demoniac - imagine construit` pe arhetipul unui cioban zeu-mo[ arhaic - care
refuz` s` o primeasc` pe Fecioara Maria s` nasc` \n staulul s`u. So]ia acestuia, Cr`ciuneasa, \i nesocote[te
porunca [i \l mo[e[te pe pruncul Iisus. M#niat, mo[ul Cr`ciun \i taie m#inile so]iei sale. Maica Domnului i le
lipe[te \ns` la loc, minunea convertindu-l pe Cr`ciun care, de bucurie, aprinde \n curtea gospod`riei sale un
foc din lemn de brad [i \mparte Fecioarei Maria [i pruncului daruri. Imaginarul popular \l transform` pe
Cr`ciun \ntr-un sf#nt care \mparte daruri copiilor de ziua na[terii M#ntuitorului.
|n aceea[i categorie se poate \ncadra un mit antropogonic deosebit de interesant. Sub influen]a
bogomilismului
1
, imaginarul medieval rom#nesc l-a reprezentat pe Adam/pe om ca pe o crea]ie a
Diavolului. Incapabil \ns` s`-[i des`v#r[easc` opera, acesta \i va cere sprijinul lui Dumnezeu, care-i va da
via]` lui Adam/omului sufl#nd Duh Sf#nt asupra lutului ne\nsufle]it.
Un al doilea aspect care trebuie amintit aici este ponderea semnificativ majoritar` a creaturilor
malefice. Interesant este faptul c` acestea sunt, \n majoritate, de factur` arhetipal`. |n schimb, f`pturile
benefice sunt, cel mai adesea, figuri cre[tine sau consecin]e ale "interpretatio christiana".
Desigur, spa]iul limitat al cursului face imposibil` analiza complet` a imaginarului medieval
tradi]ional. |n consecin]`, ne vom opri asupra unor elemente de deologie tradi]ional`, precum [i asupra
unora dintre ipostazele beneficului [i ale maleficului.
3. DEOLOGIA ROM@NEASC~
1
Doctrin` pseudo-dualist` cre[tin` care, de[i nu consider` lumea ca fiind produsul unui al doilea principiu,
iar premisele sale sunt apropiate de cele ortodoxe, are o serie de consecin]e etice [i antropologice cu un
puternic aspect dualist (I.P.Culianu, Gnozele dualiste ale Occidentului, Bucure[ti, Editura Nemira, 1995,
p.247-269)
109
Deologia corespunde studiului f`pturilor mitice supreme ale mitologiei rom#ne[ti. Sistemul
divinit`]ilor supreme se articuleaz` \ntr-o familie divin` ai c`rei componen]i sunt de dou` categorii.
O prim` categorie este format` din str`mo[i [i mo[i care populeaz` calendarul tradi]ional al
credin]elor [i datinilor ancestrale. Acestora li s-au pierdut numele vechi, au fost ocultate sub eufemisme
sau au fost tabuizate.
A doua categorie este cea a sfin]ilor supersti]iilor, care posed` nume noi, frecvent inspirate de
tradi]ia martirologic` cre[tin`. |ntre ace[tia pot fi aminti]i s#n Martin, s#n Toader, S#ntilie, S#ntandrei,
s#n George, s#n Petru, s#nta Ileana, S#n(ta)ziana, s#nta Maria etc.
|n fruntea familiei divine se afl` F`rta]ii. Din familie mai fac parte Cerul Tat` [i P`m#ntul Mum`,
Soarele [i Luna, Stelele [i Luceferii, sfintele ape, ale c`ror reprezent`ri sunt fie antropomorfe, fie
zooantropomorfe ori fitoantropomorfe.
Cele mai importante figuri ale deologiei rom#ne[ti tradi]ionale sunt cei doi fra]i mitici, F`rtatul [i
Nef`rtatul.
F`rtatul [i Nef`rtatul constituie cei doi poli divini ai deologiei rom#ne[ti. Tradi]ia \i prezint` ca pe doi
b`tr#ni, unul sever, patriarhal, lini[tit, \n]eleg`tor [i \nclinat spre bun`tate (F`rtatul), cel`lalt s`lbatic,
nervos, agitat [i \nclinat spre r`utate (Nef`rtatul).
F`rtatul este creatorul prin excelen]`, \n timp ce Nef`rtatul este conceput ca un contracreator, fapt
ce conduce la imaginea unei crea]ii paralele. Ceea ce creeaz` bun F`rtatul, copiaz` imperfect, imit#nd
inabil, Nef`rtatul.
Mitul arhetipal al fra]ilor cosmici a fost contaminat de cre[tinismul timpuriu, devenind astfel centrul
mitologiei populare cre[tinate. |n noua ipostaz` mitic` F`rtatul devine Dumnezeu, iar Nef`rtatul, Satana.
Zeul-Dumnezeu constituie ipostaza mitic` sub care poate fi cel mai frecvent \nt#lnit F`rtatul.
Imaginea acestuia este cea a unui b`tr#n/Zeu-mo[ care s`l`[luie[te \n Rai \nconjurat de "sfin]i populari" [i
spirite bune.
Transfigurarea cre[tin` nu a estompat caracteristicile agro-pastorale ale F`rtatului arhaic. Astfel,
atunci c#nd tradi]ia \l prezint` cobor#nd pe p`m#nt, el este imaginat \mbr`cat ca un plugar sau cioban
care cutreier` \nv`]#ndu-i pe oameni cum s` lucreze p`m#ntul [i cum s` creasc` animalele, \ndeosebi oile.
|ntr-o alt` viziune tradi]ional`, Zeul-Dumnezeu este imaginat obosit dup` Crea]ie, adormit cu capul pe o
m`n`stire, ipostaz` care-l deosebe[te net de crea]ia sa - omul - imaginat` odihnindu-se "cu capul pe
mu[uroi".
Tema somnului lui Dumnezeu are semnificative similitudini cu reprezent`rile F`rtatului odihnindu-se
dup` terminarea activit`]ii sale creatoare.
Raiul/Paradisul ceresc, a[ezat pe o culme de munte, reprezint`, \n imaginarul mitic rom#nesc,
primul loc de popas al F`rta]ilor c#nd au \nceput crea]ia lumii. Motivul se reg`se[te \n legendele urc`rii la
munte pentru ca oamenii s` ajung` \n Rai, la F`rta]i [i s` le cear` acestora ajutorul.
Datorit` p`catelor oamenilor, Raiul s-a ridicat tot mai sus, devenind din ce \n ce mai inaccesibil
oamenilor. Ace[tia puteau ajunge \n Rai numai pe trei c`i: pe calea curcubeului, pe Calea Laptelui, sau prin
c`]`rarea pe trunchiul arborelui cosmic, cel mai frecvent reprezentat ca un brad.
Raiul accesibil a fost un model de via]` [i o gr`din` a abunden]ei - inclusiv arborele cosmic/bradul
f`cea fructe - populat` de animale fantastice. Revolta Nef`rtatului \mpotriva F`rtatului - asimilat` revoltei
lui Lucifer - a dus la izgonirea acestuia [i a f`pturilor create de el din Rai. |n Paradisul ceresc astfel imaginat
nu mai puteau p`trunde, dec#t dup` moarte, sufletele f`pturilor bune, cinstite [i drepte, dup` trecerea prin
V`mile V`zduhului, \n prezen]a \ngerului p`zitor al fiec`rui suflet.
4. IPOSTAZE ALE BENEFICULUI
Analiz#nd ipostazele beneficului, trebuie s` oper`m o serie de distinc]ii. Astfel, pot fi deosebite
f`pturile benefice ale "sfin]ilor populari" - care-i ocrotesc [i, deopotriv`, \i pedepsesc pe oameni - [i mo[ii [i
str`mo[ii/unchia[ii de sorginte arhaic`, protectori ai familiei, ai spi]ei de neam, ori ai \ntregii ob[ti. La
acestea se adaug` f`pturile fantastice, antropomorfe sau zoomorfe.
4.1. Cultul sfin]ilor
A[a cum ar`tam mai sus, f`pturile ocrotitoare, benefice, sunt, \n majoritatea lor, rezultatul unei
"interpretatio christiana". Panteonul rom#nesc tradi]ional acord` importan]` unor personaje de factur`
cre[tin`/sfin]i, dar al c`ror simbolism este influen]at de imaginarul arhaic.
Probabil cea mai spectaculoas` recompunere mitic` este cea a lui Iisus Hristos, care se na[te \n
staulul ciobanului Cr`ciun, sau este imaginat drume]ind pe P`m#nt, fie singur, fie \n compania Sf#ntului
Petru.
Un alt personaj cre[tin recompus de imaginarul popular este Maica Domnului. Figura Sfintei Fecioare
se suprapune peste imaginea arhaic` a P`m#ntului Mum`. Maica Domnului este asociat` cu apa vie]ii, cu
izvoarele miraculoase/t`m`duitoare, cu florile, cu fructele [i cu recoltele.
110
Din aceast` perspectiv` trebuie subliniate dou` interesante aspecte. |n primul r#nd, tradi]ia
folcloric` nu re]ine denumirea oficial` de N`sc`toare de Dumnezeu (Teotokos \n grece[te), ci pe aceea de
Maic`, ce define[te mai bine imaginea P`m#ntului Mum`.
Al doilea aspect este similitudinea reprezent`rilor sculpturale populare ale Maicii Domnului - uria[` [i
puternic`, ]in#nd \n poal` un prunc Iisus miniatural - cu "Madona de la Rast" (Oltenia), dat#nd din jurul
anului 5.000 \.Chr.
Unii dintre sfin]i au primit \n interpretarea popular` atribute bine definite, uneori f`r` nici o leg`tur`
cu tradi]ia cre[tin`. Imaginea popular` a unora dintre sfin]ii cre[tini este prezentat` \n tabloul urm`tor:
Numele
sf#ntului
Numele
popular
Atribu]ii Observa]ii
Sf#ntul Andrei S#ntandrei patronul lupilor [i al
strigoilor
Sf#ntul Antipa t`m`duitorul durerilor
de din]i
Sf#ntul
Dimitrie
S#medru prerogative agrare \n ziua din calendar
care i-a fost h`r`zit`
se aprind focuri
rituale [i se fac daruri
copiilor
Sf#ntul Foca patronul focului [i al
incendiilor
Sf#ntul Ilie S#ntilie st`p#n al cerului, al
fulgerelor [i al
tunetelor
principalul du[man al
Diavolului
Sf#ntul Nicolae S#nicoar` patronul apelor [i
ocrotitorul cor`bierilor
[i al drume]ilor
\n cazul s`u se
conserv` ceva mai
mult din tradi]ia
hagiografic`
Sf#nta
Parascheva
Sf#nta Vineri uneori atributele ei
sunt conferite Maicii
Domnului
Sf#ntul Petru S#npetru divinitate agrar` [i
portar al Raiului
i se atribuie [i \nsu[iri
de medic/vraci,
precum [i puterea de
a \nvia mor]ii
Sf#ntul Teodor S#ntoader patronul cailor
Sf#ntul Vasile S#nv`sii ap`r`torul omului
\mpotriva duhurilor
rele
Ceea ce trebuie subliniat \n leg`tur` cu sfin]ii populari ca ipostaze ale beneficului este faptul c`
ace[tia \i pot pedepsi pe oameni pentru gre[elile/p`catele lor. Este vorba de o ambivalen]` interesant` din
perspectiva imaginarului popular. Astfel, sfin]ii, ca ipostaze ale beneficului, st`p#nesc unele f`pturi sau
manifest`ri malefice - strigoii, focul, duhurile, lupii etc. - pe care le pot elibera pentru a-i pedepsi pe
p`c`to[i.
De asemenea, trebuie remarcat \n acest context c` majoritatea p`catelor care suscit` pedeapsa ]in
de nerespectarea zilelor h`r`zite cultului sf#ntului respectiv, \n ultim` instan]` de \nc`lcarea unor tabu-uri.
Astfel, cei ce lucreaz` \n ziua de Sf#ntul Foca vor fi pedepsi]i cu incendii devastatoare, dup` cum turmele
celor care nu respect` s`rb`toarea Sf#ntului Andrei vor fi sf#[iate de lupi.
4.2. Mo[ii [i str`mo[ii
Al`turi de sfin]ii populari, imaginarul popular \i a[az` pe mo[i [i str`mo[i. Acestea sunt f`pturi mitice
protectoare ale casei [i gospod`riei unei familii, precum [i ale spi]ei de neam ori ale mo[iei acestuia.
Str`mo[ii [i mo[ii reprezint` proiec]ia mitic` a fratrocra]iei gerontolatrice a oamenilor buni [i b`tr#ni.
Reminiscen]ele etnico-juridice ale acesteia se g`sesc \n formele de organizare tradi]ional` ale ob[tii s`te[ti.
Cea mai activ` atribu]ie a mo[ilor este legat` de cultul mor]ilor [i de ritualurile funerare.
Exemplific`m prin existen]a ritualului "unchia[ilor", s`v#r[it la casa mortului, \n ultima noapte a
priveghiului.
Unchia[ii - fl`c`i masca]i - se grupeaz` \n afara satului de unde se \ndreapt` \n cortegiu t`cut, \n pas
de toiag - uneori \nso]i]i de sunete caden]ate de bucium - spre casa defunctului. Ajun[i acolo, se a[eaz` \n
111
cerc \n jurul focului de priveghi [i execut` un dans monoton pres`rat cu incanta]ii-bocet. Simbolistica
ritualului este evident`, unchia[ii reprezent#nd str`mo[ii neamului, veni]i s` ia cu ei sufletul celui decedat.
4.3. F`pturi fantastice
|ntre f`pturile fantastice cu ac]iune benefic`, o figur` aparte este aceea a spiridu[ului.
Spiridu[ul este o f`ptur` domestic`, casnic`, a c`rei principal` atribu]ie este cea de a-i \ndeplini
st`p#nului s`u orice dorin]`. Se considera c` spiridu[ul poate ap`rea sub \nf`]i[area unui mic omule], a unui
[arpe mic sau a unei g`ini miniaturale, put#nd fi vizibil sau invizibil. Spiridu[ul invizibil devenea vizibil
numai la dorin]a st`p#nului s`u.
Ne\ngrijit corespunz`tor, spiridu[ul devenea malefic, put#nd atrage asupra st`p#nului s`u toate
nenorocirile posibile. Dac` era ucis de acesta, pentru a curma astfel [irul nenorocirilor, se credea c`
spiridu[ul lua \n st`p#nire sufletul omului respectiv la moartea acestuia.
5. IPOSTAZE ALE MALEFICULUI
Este discutabil dac` spa]iului rom#nesc sud-carpatic i-au fost caracteristice, \n epoca de care ne
ocup`m, manifest`ri ale cultului Diavolului, at#t de frecvente \n lumea occidental`. Se poate \ns` sesiza o
oarecare ezitare a omului \n fa]a demonilor [i a puterii acestora. Expresii ca "f`-te frate cu Dracul p#n`
treci puntea", "cu Dumnezeu \nainte [i cu Dracul \napoi" sau "din c#nd \n c#nd o \nchinare la Diavol nu
stric`" o confirm` cu prisosin]`.
Cel mai probabil, una dintre cele mai frecvente forme de cult al Diavolului o profesau vr`jitoarele.
Invoc`rile [i evoc`rile Diavolului se desf`[urau \n "locuri rele", cu ajutorul unor unelte magice [i, cel mai
adesea, \n pielea goal`. Tradi]ia consemneaz` [i "s`rb`tori diavole[ti". Acestea aveau loc la data unor
s`rb`tori calendaristice - noaptea de S#ntoader, noaptea de S#ntandrei etc. -, precum [i \n s`pt`m#na de
dup` Duminica Tomii, denumit` "s`pt`m#na neagr`". Se credea c` cel n`scut \n aceast` s`pt`m#n` era
nenorocos, devenind un om r`u, r`uf`c`tor sau posedat de demoni, iar cel ce murea \n aceast` perioad` a
anului devenea diavol.
5.1. Satana [i Iadul
Satana/Anticristul este viziunea cre[tinat` a Nef`rtatului. Ipostazele sale mitice tradi]ionale sunt cele
ale lui Lucifer, respectiv ale lui Scaraoschi (alitera]ie a numelui lui Iuda Iscarioteanul). Izgonit \n Iad,
Scaraoschi/Nef`rtatul nu mai are dec#t puterea de a se metamorfoza dup` voie sau de a-i metamorfoza pe
cei care-i st`teau \n cale.
Iadul are \n imaginarul rom#nesc medieval o simbolistic` aparte [i interesant`. Tradi]ia \l plaseaz`
sub Rai, adic` tot \n mun]i, \ntr-un crater fumeg#nd. Astfel, mofetele, vulcanii noroio[i ori infiltra]iile de ]
i]ei erau privite ca r`sufl`tori sau scursuri ale Iadului.
Cea mai important` dintre gurile Iadului se afla \ntre ultima Vam` a V`zduhului [i Por]ile Raiului.
Imaginat` ca o v`g`un` plin` de f`pturi infernale, Gura Iadului atr`gea ca un sorb tot ce trece pe deasupra
ei. Sub ea se \ntinde o c#mpie umed` [i \ntunecoas`, str`b`tut` de Apa S#mbetei - clocotit`, care azv#rle
pietroaie \nro[ite pe maluri - [i plin` de ciulini [i scaie]i. V`zduhul e \n]esat de strig`te [i vaiete
\nfrico[`toare, la care se adaug` urletele C`]elului P`m#ntului - paznic al Iadului [i psihopomp - imaginat cu
coarne scunde [i coad` de viper`.
|n mijlocul c#mpiei se afl` tronul de fier al lui Scaraoschi, a[ezat invers, pentru a fi astfel ferit de
fulgerele lui Dumnezeu [i ale Sf#ntului Ilie. |n afara lui Scaraoschi, Iadul este populat cu f`pturi demoniace,
dintre care amintim Aripile Satanei, T`lpile Iadului, Tartorii Dracilor, Mama dracilor/Mamoarca [i
Arhedemonii. La ace[tia se adaug` demonii m`run]i, r#nda[ii Iadului, curierii Iadului, precum [i demonii de
la celelalte nivele/medii de activitate.
Al`turi de ace[tia sunt imagina]i chinui]i \n Iad marii damna]i ai tradi]iei cre[tine: Adam [i Eva -
imaginat` pl#ng#nd de foame l#ng` bucate alese, la s#nul ei sug#nd vipere [i cu picioarele \ncol`cite de
balauri - Cain - reprezentat \not#nd \ntr-ul lac de s#nge aburind, din care ies la suprafa]` buc`]i din trupul
ciop#r]it al lui Abel - ori Iuda, care este imaginat num`r#nd mereu cei treizeci de argin]i \nro[i]i \n foc [i
b#nd \nsetat dintr-un izvor de o]et otr`vit.
5.2. F`pturile malefice
Demonii. Tradi]ia mitologic` consider` demonii drept crea]ii ale Nef`rtatului. Sprijinindu-l pe
acesta \n \ncercarea sa de a-l r`sturna pe F`rtat, demonii au fost alunga]i din Rai, la fel ca \ngerii lui Lucifer
din dogma cre[tin`.
112
Dup` nivelul cosmic de ac]iune, demonii sunt \mp`r]i]i \n mai multe categorii - vame[ii V`zduhului,
iezmele p`m#ntului [i diavolii subp`m#nteni -, dup` nivelul cosmic la care au r`mas suspenda]i \n c`derea
lor din cer.
Cei mai puternici sunt considera]i a fi diavolii subp`m#nteni. Aripile Satanei sunt demoni importan]i
[i puternici. Dintrei ei amintim pe Avesti]a/Samca - duh necurat cu \nf`]i[are \nsp`im#nt`toare, care
terorizeaz` [i ucide femeile \ns`rcinate - [i pe Irodiade - fiicele lui Irod (nou` la num`r) - care \l \nso]esc pa
Satana \n lume.
Mama dracilor/Mamoarca este considerat` a fi "nevasta lui Scaraoschi", "st`p#na Iadului" [i "mama
tuturor dracilor", duh necurat care poate aduce "pocitura".
Dintre arhedemoni cei mai cunoscu]i sunt Uniil` - p`rintele \ndr`ci]ilor [i patronul vr`jitorilor [i
solomonarilor, incitator la incest, la depravare [i la sodomie - [i Sarsail` - fiu al Mumei P`durii [i al Satanei -,
c`petenia demonilor care st`p#nesc trufia [i \n[el`ciunea. Mai este cunoscut [i sub numele de "craiul
furcilor" sau "c`petenia pricolicilor".
Diavolii de r#nd sunt considera]i de imaginarul tradi]ional a fi de mici dimensiuni, [chiopi [i diformi,
negri, acoperi]i cu p`r, cu ochi ro[ii, cu coarne [i copite. Interesant e faptul c` diavolul este imaginat ca un
prototip al prostului, numai a[a put#nd fi explicat` puterea ini]ia]ilor - vr`jitorii - asupra lor.
Iezmele p`m#ntului sunt, cel mai frecvent, f`pturi iatromitice/care provoac` bolile. Puterea lor este
limitat` de Z#na Mor]ii.
|n aceast` categorie intr` demonii speciali ai unor boli - de regul` ace[tia poart` numele bolii
respective (Cium`, V`rsat, Friguri etc.) -, duhurile necurate - chinuiesc oamenii -, precum [i fiin]ele
demoniace - cel mai adesea cu \nf`]i[are de femeie - care atac` oamenii, provoc#ndu-le \mboln`virea.
Moartea este o z#n` rea, \nchipuit` ca o bab` ciol`noas` [i sfrijit`, cu r`suflarea \nghe]at` [i r#njet
sinistru. Ini]ial vizibil`, F`rtatul a transformat-o \n f`ptur` invizibil`. Apropierea ei este vestit` at#t de
f`pturile iatromitice, c#t [i de o serie de animale domestice - c#inele c#nd url`, calul c#nd necheaz` din
senin, g`ina c#nd c#nt` coco[e[ete - sau de semne (spargerea oglinzii sau a candelei, c`derea icoanei din
cui, chemarea pe nume noaptea la fereastr` etc.).
Mitologia cre[tin` a influen]at imaginea Mor]ii, ea fiind acum identificat` cu arhanghelul Mihail,
tradi]ia folcloric` consemn#nd caracterul psihopomp al acestuia.
Demonii v`zduhului p`zesc V`mile V`zduhului, \ncerc#nd s` \mpiedice sufletele s` ajung` \n Rai.
Fiecare vam` ]ine cont de un p`cat capital. Vame[ii - imagina]i negricio[i [i r`i, \n atitudini care trimit la
p`catul pe care \l v`muiesc - pot fi dep`[i]i fie prin plata v`mii - cu banii pu[i \n m#na mortului \n ritualul
funerar - fie prin interven]ia \ngerului p`zitor al mortului, care \nso]e[te sufletul acestuia c`tre Rai.
Demoni antropomorfi. |n categoria demonilor antropomorfi intr` strigoii [i moroii. Acestora li se
adaug` semidivinit`]ile meteorologice, care sunt solomonarii.
Strigoii sunt f`pturi mitice sexuate de ordin inferior. Tradi]ia rom#neasc` face diferen]a \ntre omul-
strigoi/strigoiul viu - progenitura unui strigoi sau a unei strigoaice - [i mortul-strigoi/strigoiul mort, provenit
at#t din oameni-strigoi, c#t [i din oameni deveni]i strigoi dup` moarte.
Oamenii-strigoi erau imagina]i duc#nd o via]` nocturn`, dup` miezul nop]ii ie[indu-le sufletul pe
gur` [i b#ntuind pustiet`]ile satului sau gospod`riile. De activitatea nocturn` a strigoilor sunt legate
credin]ele despre uscarea pometurilor, recoltele slabe, spurcarea f#nt#nilor, st#rpirea vacilor, pocirea
trec`torilor etc. De asemenea, se credea c` strigoii strigau pe nume cunoscu]ii - sau pe cei ce vor muri - ori
r`sturnau lucrurile \n gospod`riile \n care intrau. Oamenii-strigoi se puteau transforma, dup` dorin]`, \n
oameni-fiare.
Imaginarul tradi]ional \i reune[te pe oamenii-strigoi \n trei nop]i din an - noaptea de S#ntoader,
noaptea de S#ngeorge [i noaptea de S#ntandrei - c#nd ace[tia s`v#r[esc ritualuri satanice. |n noaptea de
S#ntoader oamenii-strigoi se transformau \n caii lui S#ntoader [i pedepseau femeile [i fetele care nu
respectau s`rb`toarea. De S#ngeorge se \ncingeau hore aeriene \n jurul turlelor bisericilor p`r`site, iar de
S#ntandrei oamenii-strigoi cutreierau casele oamenilor pentru a-i pedepsi.
Mor]ii-strigoi ie[eau la miezul nop]ii din morminte prin g`uri f`cute de ei - cel mai adesea l#ng`
st#lpul funerar - [i se transformau \n animale domestice sau s`lbatice care b#ntuiau \n jurul satului sau
prin gospod`rii. Se credea c` mor]ii-strigoi erau r`spunz`tori de apari]ia molimelor, pocirea sau \nnebunirea
de spaim` a oamenilor, r`v`[irea unor gospod`rii. Imaginarul tradi]ional a conferit mortului-strigoi puteri
mai mari dec#t cele ale strigoiului-viu.
|mpotriva ac]iunii strigoilor, tradi]ia consemneaz` o sumedenie de ritualuri de protec]ie.
Moroii sunt f`pturi demoniace care provin din copiii mor]i fie \n condi]ii anormale - \n`bu[it \n
scutece, \necat \n copaie - fie neboteza]i. Ace[tia ac]ioneaz` \ndeosebi asupra p`rin]ilor lor, pe care \i
chinuiesc \n somn, a[ez#ndu-se pe pieptul lor pentru a-i sufoca sau provoc#ndu-le co[mare.
Solomonarii sunt semidivinit`]i meteorologice care provin din copii predestina]i, fura]i de mici [i
ini]ia]i de c`tre arhedemonul Uniil`.
Imaginarul tradi]ional \i reprezint` pe solomonari ca pe ni[te uria[i s`lbatici, cu p`r ro[u, ochi
bulbuca]i [i s#ngero[i, trup p`ros, zdren]`ro[i [i murdari. |n vremuri de cump`n`, solomonarii coboar` din
mun]i pentru a cer[i. Pomana pe care o primesc o arunc` pe ape, necura]ilor, iar dac` sunt alunga]i se
r`zbun` aduc#nd ploaia [i grindina.
113
Demoni antropozoomorfi/zooantropomorfi. Din aceast` categorie fac parte pricolicii [i tricolicii.
Pricoliciul este un demon reprezentat fie ca un om cu cap de lup, fie ca un lup cu cap de om, care
ac]ioneaz` numai noaptea, \n pustiet`]i [i locuri rele [i poate produce molime.
Tricoliciul este imaginat ca un om cu p`r de lup pe el, provenit din \ncruci[area unor lupi infernali cu
oameni adormi]i \n p`dure. Se credea c` tricoliciul umbl` noaptea distrug#nd tot ceea ce este viu, de[i
hrana lui predilect` erau m#njii. Atunci c#nd m#nca un m#nz, tricoliciul devenea m#nz-lup care devora
herghelia din care provenea.
|NTREB~RI {I PROBLEME
Folosind bibliografia indicat`, analiza]i structurile imaginare cre[tine [i cele tradi]ionale rom#ne[ti \n
secolele XIV-XVI. Identifica]i elementele de specificitate.
ooOoo
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
ARIES, Philippe, Omul \n fa]a mor]ii, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1997
AVRAM, Vasile, Constela]ia magicului. O viziune rom#neasc` asupra misterului existen]ial,
Universitatea cre[tin` N`s`ud, 1994
* * * Biblia sau Sf#nta Scriptur`, Bucure[ti, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Rom#ne, 1968
EVDOCHIMOV, Paul, Arta Icoanei, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1993
GRABAR, André, Iconoclasmul bizantin, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1991
KERNBACH, Victor, Universul mitic al rom#nilor, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, 1994
LOSSKY, Vladimir, Introducere \n teologia ortodox`, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1993
MIH~LCESCU, Irineu, Dogmele Bisericii Cre[tine Ortodoxe, Editura Episcopiei Romanului [i Hu[ilor,
1994
PAMFILE, Tudor, Mitologie rom#neasc`, Bucure[ti, Editura ALLFA, 1997
R~MUREANU, Ioan, Istoria bisericeasc` universal`, Bucure[ti, Editura Institutului Biblic [i de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Rom#ne, 1992
SCHMITT, Jean-Claude, Strigoii. Viii [i mor]ii \n societatea medieval`, Bucure[ti, Editura Meridiane,
1998
VULC~NESCU, Romulus, Mitologie rom#n`, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste
Rom#nia, 1987
Bibliografie suplimentar`
AUGÉ, Marc, Religie [i antropologie, Editura Jurnalul literar, 1995
BALTRUSÃITIS, Jurgis, Evul mediu fantastic, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1975
BESANÇON, Alain, Imaginea interzis`. Istoria intelectual` a iconoclasmului de la Platon la Kadinsky,
Bucure[ti, Editura Humanitas, 1996
BUTLER, Samuel, Dieu connu et Dieu inconnu, Editions Alba Nova, 1988
CHEVALIER,J, GHEERBRANT, A., Dic]ionar de simboluri, Bucure[ti, Editura Artemis, 1995
COCAGNAC, Maurice, Simbolurile biblice. Lexic teologic, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997
DELUMEAU, Jean Frica \n Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediat`, Bucure[ti, Editura
Meridiane, 1986
Idem, Gr`dina desf`t`rilor. O istorie a paradisului, Bucure[ti, Humanitas, 1997
Idem, P`catul [i frica. Culpabilitatea \n Occident (Secolele XIII-XVIII), Ia[i, Polirom, 1998
DURAND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, Bucure[ti, 1977
GINZBURG, Carlo, Istorie nocturn`. O interpretare a sabatului, Ia[i, Polirom, 1996
KERNBACH, Victor, Dic]ionar de mitologie general`, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`,
1989
LE GOFF, Jacques, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1991
LOSSKY, Vladimir, Teologia mistic` a Bisericii de R`s`rit, Bucure[ti, Editura Anastasia, f.a.
LOVINESCU, Vasile, Interpretarea ezoteric` a unor basme [i balade populare rom#ne[ti, Bucure[ti,
Editura Cartea Rom#neasc`, 1993
MINOIS, Georges, Istoria infernurilor, Bucure[ti, Humanitas, 1998
MUCHEMBLED, Robert, Magia [i vr`jitoria \n Europa din Evul Mediu p#n` ast`zi, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1997
114
Tema 8
IMAGINI ALE COTIDIANULUI
Spa]iu [i timp • Via]a [i moartea • Gospod`ria [i
bestiarul • Meserii licite [i meserii ilicite • Costum [i imagine
Am prezentat \ntr-o tem` anterioar` concep]ia noastr` asupra tipurilor de societate care s-au
structurat \n }ara Rom#neasc` \n secolele XIV-XVI. Relu`m aici faptul c` tipul principal de societate, cel
care d` preponderen]a spa]iului politic rom#nesc al epocii este acela al societ`]ilor de agricultori. Este
motivul pentru care vom insista \n aceast` tem` pe imaginile cotidiene specifice unui asemenea tip de
societate.
1. SPA}IU {I TIMP
1.1. Imagini ale spa]iului
Analiza a determinat existen]a a dou` paliere ale spa]iului \n mentalul colectiv specific societ`]ilor
de agricultori din }ara Rom#neasc` a secolelor XIV-XVI: spa]iul terestru, respectiv forma [i ordinea
cosmic`. Ceea ce ne intereseaz` \n mod deosebit sunt imaginile spa]iului terestru. Motivul unei asemenea
op]iuni este c` tocmai acest spa]iu creeaz` cadrul cotidianului.
|n mentalitatea omului secolelor XIV-XVI, principala categorie care desemneaz` spa]iul terestru este
locul. Acesta este "un dat concret, de o mare varia]ie, cu \nsu[iri proprii, cu neputin]` de definit abstract.
Locul este definit prin calitatea lui specific`, \n datele lui materiale (\n sens concret) [i poten]ialul s`u
spiritual"
1
.
Imaginea spa]iului terestru/locului poate fi structurat` pe mai multe paliere, \n func]ie de criteriul de
discriminare cu care opereaz` mentalit`]ile colective. Un prim asemenea palier este cel calitativ. Pot fi,
astfel, deosebite locuri bune [i locuri rele, dihotomia fiind \ns` relativizat` de categoria "locurilor ferite", cea
din urm` mai pu]in riguros definit`.
Locul bun este "loc sf#nt; tot se face frumos [i puternic [i rodu e bogat"
2
.
Locul r`u este un loc necurat, cu propriet`]i malefice, care influen]eaz` at#t via]a omului, c#t [i
fauna [i flora. Cercet`rile etnografice de teren au stabilit c` locul poate s` fie r`u fie datorit` unor cauze
geografice/de pozi]ionare - sunt considerate a fi locuri rele malul, cotul, mla[tina, p`durea -, fie pentru c` s-
a \nt#mplat ceva pe acel loc. |n aceast` ultim` categorie sunt incluse locul unde au jucat ielele, locul unde
s-a ridicat volbura, locul unde s-a produs un v#rtej de praf, locul unde s-a t`v`lit un cal, locul unde a fost
\ngropat un om necurat (strigoi), locul unde s-au f`cut farmece, locul blestemat - cas` sau loc p`r`sit -,
locul unde a p`c`tuit cineva ("s-a dr`gostit f`r` lege", s-a pus la cale o fapt` rea, a fost omor#t cineva).
Locul ferit e un loc bun, dar care nu poate deveni r`u prin ac]iunea factorilor enumera]i mai sus. |n
categoria locurilor ferite intr`, \n primul r#nd, biserica, gr`dina sau morm#ntul.
Un element interesant \n aceast` modalitate de reprezentare calitativ` a spa]iului este faptul c`
omul trebuie s` cunoasc` locurile rele, pentru a se putea p`zi de efectele lor malefice. Cum rareori acestea
sunt marcate - tradi]ia consemneaz` doar semnele l`sate pe p`m#nt de jocul ielelor - principala surs`
r`m#ne memoria colectiv`, tradi]ia. |n aceste condi]ii, cel mai prudent este s` nu te aventurezi \n locuri
noi, necunoscute. Aceast` concep]ie este un reflex al caracterului \nchis al comunit`]ilor de ob[te specifice
societ`]ilor de agricultori.
Un alt palier de analiz` a imaginii spa]iului terestru este cel al proximit`]ii. Pentru agricultor, centrul
universului s`u existen]ial este gospod`ria - casa [i curtea.
Gospod`ria - fie c` este vorba de spa]iul interior, de casa propriu-zis`, fie de curte sau gr`din` - este,
\n primul r#nd, un loc bun. Acest loc are o serie de calit`]i specifice, care \l fac s` existe \ntr-un mod
propriu. Astfel, casa/gospod`ria reprezint` \ns`[i materialitatea familiei. |n consecin]`, nu pot fi dou` locuri
de cas` identice, pentru c` fiecare loc are specificul s`u, rezultat din vechimea [i continuitatea locuirii,
practic din istoria familiei.
Exist` [i situa]ii \n care gospod`ria apare ca un loc r`u. Sunt case [i locuri unde oricui \i merge r`u,
fie c` e vorba de s`n`tate, fie de bel[ugul muncii, astfel \nc#t nimeni nu mai \ndr`zne[te s` se a[eze acolo,
a[a ap`r#nd casele/locurile p`r`site. Tradi]ia consider` c` principala cauz` o constituie blestemele legate
de \nainta[i.
Vecin`tatea este o categorie de reprezentare spa]ial` care fixeaz` date cu caracter at#t material,
c#t [i spiritual sau de istorie social`.
1
E. Bernea, Spa]iu, timp [i cauzalitate la poporul rom#n, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997, p.23
2
Defini]ie culeas` de la Victoria B`tu[aru, 43 de ani, [tie carte, Tohanu Nou - Bra[ov, 1968, apud. E. Bernea,
op.cit., p.23.
115
|n cadrul satului tradi]ional, familiile sunt grupate pe vecin`t`]i. Vecin`tatea este privit` ca o
prelungire a spa]iului gospod`riei. Consecin]a este c` [i locul \nvecinat este tot un loc bun. Explica]ia
structur`rii unei asemenea imagini trebuie c`utat` tot \n teama ancestral` de necunoscut a agricultorului.
Apropierea spa]ial` a gospod`riilor - fiecare cu individualitatea ei - face ca nimic din ceea ce se \nt#mpl` s`
nu fie necunoscut vecinilor. Din aceast` concep]ie deriv` faptul c` vecin`tatea este privit` ca un grad de
rudenie. |n acela[i timp, vecin`tatea este concep]ia care genereaz` - \n plan social - leg`tura/unitatea
dintre familie [i sat.
Preajma este o no]iune mai larg` dec#t vecin`tatea, desemn#nd, \n general, tot ce se g`se[te \n
apropierea locului de referin]`, al`turi sau \n jurul acestuia. Trebuie subliniat faptul c` \ntre no]iunile de
preajm` [i apropiere exist` o diferen]` de nuan]`, \n sensul c` "aproape" desemneaz` un loc aflat nu
departe, f`r` a fi \ns` \nvecinat locului de referin]`.
Hotarul satului este limita a ceea ce constituie via]a satului [i a omului s`u. Extinderea universului
spa]ial al omului societ`]ii de agricultori cap`t` forma satului, ca prelungire a vecin`t`]ilor. Nu vom insista
aici asupra rolului satului \n cadrul comunit`]ilor de ob[te, insist#nd \ns` asupra hotarului acestuia.
Hotarul satului \i indic` omului unde se sf#r[e[te locul care apar]ine comunit`]ii din care fac parte,
deci cunoscut. Cel care \l dep`[e[te p`[e[te \n necunoscut, asum#ndu-[i astfel toate riscurile care decurg
de aici.
Desigur, apare \ntrebarea - de altminteri legitim` pentru omul contemporan - de ce categoria de
vecin`tate nu se extinde [i la nivelul satului. Explica]ia este simpl` [i rezid` \n faptul c` \n secolele XIV-XVI
hotarul a dou` sate nu se \nvecina. Densitatea mic` a popula]iei transforma satele \n insule de locuire \n
mijlocul codrilor seculari, fapt eviden]iat \n documentele epocii. Astfel, hot`rniciile sunt desemnate prin
detalii de planimetrie sau elemente de relief, nu prin precizarea vecinilor, care vor ap`rea consemna]i abia
mai t#rziu.
1.2. Timpul [i imaginea lui
Via]a \n cadrul societ`]ilor de agricultori se deruleaz` dup` ritmuri proprii, curgerea timpului fiind
perceput` ca atare. Astfel, timpul care se determin` prin fapte, prin evenimente, timpul \n care omul \[i
petrece via]a este denumit - \n mentalitatea tradi]ional` - veac. De[i apropiat ca semnifica]ii de timpul
istoric, timpul-veac apare ca un pandant, ca un revers a altei existen]e. Potrivit acestei concep]ii,
oamenii/lucrurile care sunt "\n veac" sunt - totodat` - trec`toare [i eterne; trec`toare ca fenomene [i eterne
ca sens sau, altfel spus, sunt \n timp, dar [i dincolo de timp, printr-o participare mistic` la eternitate.
Imaginea tradi]ional` a timpului este \ns` dihotomic`. Putem vorbi despre o lume a timpului-veac/ lumea
de aici, precum [i de o lume a ve[niciei/lumea de dincolo.
|n lumea ve[niciei lucrurile au un alt fel de a fi [i o alt` a[ezare. Tradi]ia confer` acestei lumi, \n care
nimic nu este trec`tor, o natur` divin`.
Spre deosebire de ve[nicie, \n timpul-veac, totul are un \nceput [i un sf#r[it. Timpul, perceput ca o
crea]ie a lui Dumnezeu, \ncepe cu lumea creat` [i se va sf#[i o dat` cu ea. At#t \nceputul, c#t [i sf#r[itul
timpului se g`sesc \n eternitate. Jaloanele acestui timp non-liniar sunt Facerea lumii [i Judecata de apoi.
Translatarea lor \n plan individual \nseamn` na[terea [i moartea, ceea ce \ncarc` de semnifica]ii urarea
funerar` "s`-i fie sf#r[itul ca [i \nceputul".
|n concep]ia tradi]ional`, timpul veac este tridimensional, cuprinz#nd \n limitele sale at#t trecutul,
c#t [i viitorul, legate printr-un prezent continuu.
Trecutul este de]in`torul timpului, s#mburele care con]ine at#t floarea, c#t [i fructul. Astfel,
trecutul este originea, \nceputul, ceea ce alimenteaz` prezentul [i viitorul. Aceasta \l face s` aib` prioritate
absolut`, pentru c` totul este cuprins \n genez`. Consecin]a este c`, \n concep]ia tradi]ional`, timpul
ac]ioneaz` mai puternic prin trecut dec#t prin viitor, prezentul fiind inhibat de tradi]ii.
Prezentul ocup` un loc mai pu]in important \n concep]ia tradi]ional` asupra timpului-veac. Rolul s`u
fundamental este acela de a uni celelalte dou` faze ale veacului, f`r` de care timpul devine inconsistent. Pe
de alt` parte, caracterul cursiv al timpului se resimte preponderent \n prezent.
Viitorul este o dimensiune a timpului-veac deschis` posibilului, o dispozi]ie interioar` a timpului care
func]ioneaz` pentru finalizarea premiselor ini]iale, pentru \mplinirea "legii lumii".
Concep]ia ciclic` asupra timpului-veac se reg`se[te \n modul de structurare a unit`]ilor temporale.
Anotimpurile - uneori identificate cu etapele vie]ii omului - sunt, poate, expresia cea mai elocvent` a
concep]iei ciclice a timpului-veac. |nceputul [i sf#r[itul fiec`rui anotimp era desemnat de date fixe, care
nu ]ineau cont de calendarul astronomic, ci de tradi]ie. Astfel, prim`vara \ncepea la Dragobete (24
februarie), vara la Sfin]ii Constantin [i Elena (21 mai), toamna la Ziua Crucii (14 septembrie), iar iarna la
Sf#ntul Andrei (30 noiembrie).
Lunile sunt nu numai unit`]i de timp, ci [i condi]ii de munc` sau de s`v#r[ire a unor datini care \[i
cap`t` eficacitatea prin luna \n care se s`v#r[esc. O alt` dimensiune a lunilor este cea zodiacal`, structura
sufleteasc` [i destinul omului fiind considerate str#ns legate de luna [i zodia \n care acesta s-a n`scut.
S`pt`m#na este privit` ca o consecin]` a Genezei, o imitare \n timp a misterului crea]iei.
116
Ziua este cea mai concret` [i specific` unitate de timp. Mai importante, din perspectiva abord`rii
noastre sunt prima zi a anului, a lunii sau a s`pt`m#nii. Acestea sunt marcate de semnifica]ia \nceputului,
influen]#nd astfel toate evenimentele perioadei respective.
De asemenea, fiecare zi are specificul s`u. Astfel, lunea este o zi fast` pentru a \ncepe ceva, mar]ea
nu este indicat s` porne[ti la drum, vinerea nu coci p#ine sau nu ]e[i la r`zboi, iar s#mb`ta, fiind ziua
mor]ilor, nu este indicat s` \ncepi o activitate. O asemenea concep]ie permite gruparea zilelor \n perechi.
Zilele faste sunt cele de luni [i joi. La acestea se adaug` zilele de miercuri [i vineri care, fiind socotite
deosebit de faste, impun apari]ia unor restric]ii de munc`. Zilele nefaste sunt cele de mar]i [i s#mb`t`.
Duminica este, prin excelen]`, ziua s`rb`torii [i a rug`ciunii, ziua \nceputului [i a sf#r[itului.
Ziua, ca unitate temporal`, nu este uniform`, momentele ei fiind diferit valorizate. Astfel, zorile [i
r`s`ritul sunt considerate perioade faste ale zilei, \n schimb sf#r[itul zilei [i noaptea - cu maxim` intensitate
la "miezul nop]ii" - sunt puse sub semnul maleficului.
Timp sacru [i timp profan. Al`turi de celelalte modalit`]i de percepere a timpului, cea pe care o
propunem aici are conota]ii [i conexiuni specifice \n cotidianul secolelor XIV-XVI.
Timpul laic/profan este perceput \n func]ie de structura ocupa]ional` a celor care \l m`soar`. Se
poate, astfel, vorbi despre un timp al agricultorului [i despre un timp al p`storului, despre un timp al
negustorului [i despre un timp al r`zboinicului. |n consecin]`, vor exista calendare diferite, precum [i o
valorizare diferit` a timpului.
Principalele calendare tradi]ionale rom#ne[ti sunt cel agricol, respectiv cel pastoral. Fiind conexe
bioritmurilor specifice ale plantelor de cultur` ori animalelor crescute \n turm`, cele dou` calendare nu se
suprapun perfect, \ntre ele exist#nd un decalaj de circa o lun`.
De asemenea, se impune a face observa]ia c` ambele calendare erau structurate fundamental nu
pe cele patru anotimpuri, ci pe dou` sezoane - c`lduros [i friguros - , \n func]ie de care se realizau
activit`]ile specifice.
Potrivit calendarului agricol, anul \ncepea \n luna martie, debutul acestuia fiind fixat la 9 martie,
dat` ce corespundea echinoc]iului de prim`var` \n calendarul iulian. De fapt, era vorba de o perioad`,
precis determinat` temporal, cantonat` \n tradi]ia zilelor Babei Dochia (1-9 martie), \n care ritualurile de
ap`rare [i preg`tire a deschiderii noului sezon \nregistrau o cre[tere \n intensitate ce culmina cu ultima zi a
Babelor (9 martie). Sezonul rece era considerat a \ncepe \n perioada 8-14 septembrie (8 septembrie
corespundea echinoc]iului de toamn` \n acela[i calendar).
Se impune a observa leg`tura \ntre organizarea anului agrar [i durata perioadei de lumin` din zi.
Astfel, limitele sezonului cald, propice muncilor c#mpului, sunt fixate la echinoc]iu. Interesant este faptul
c` perioadele consacrate riturilor de protec]ie [i de trecere dintr-un sezon \n altul sunt plasate asimetric
fa]` de echinoc]iu. Zilele Babei Dochia preced echinoc]iul de prim`var`, \n timp ce perioada de trecere spre
sezonul friguros urmeaz` echinoc]iului de toamn`. O posibil` explica]ie ar putea consta \n valorizarea
superioar` a sezonului c`lduros, ceea ce conduce la jalonarea precis` a acestuia prin echinoc]iu ca o
reminiscen]` arhaic` a cultului solar specific societ`]ilor de agricultori ai Vechii Europe. |n aceast` situa]ie,
plasarea perioadelor de tranzi]ie \n afara limitelor sezonului cald este materializarea unei concep]ii binare
asupra ciclurilor naturale - bine-r`u, zi-noapte, via]`-moarte - care graviteaz` \n jurul dimensiunii active.
Astfel, sezonul cald este, prin excelen]`, un timp al muncii, \n timp ce sezonul rece, ini]ial dominat
de for]e ale r`ului, va fi apropiat/dedemonizat prin plasarea majorit`]ii s`rb`torilor - elemente ale timpului
sacru - \n aceast` perioad`.
Fiind legat de perioadele de reproducere a animalelor, calendarul pastoral \ncepea \n aprilie, de
Sf#ntul Gheorghe/S#ngeorge (23 aprilie). Sezonul cald dura p#n` \n luna octombrie, la Sf#ntul
Dimitrie/S#nmedru (26 octombrie). Aceste dou` s`rb`tori \mp`r]eau anul solar \n dou` perioade relativ
egale.
O prim` perioad`, care reprezenta sezonul fertil pentru ovine [i caprine - \mperecherea, gesta]ia,
f`tatul [i \n]`rcatul puilor - corespundea sezonului rece, cuprins \ntre S#nmedru [i S#ngeorge. Sezonul de
v`rat/cald era considerat, \n ciuda faptului c` animalele intrau \ntr-o perioad` de sterilitate de circa [ase
luni, ca av#nd o eficien]` economic` maxim`. Acum se ob]ineau laptele [i l#na utilizate at#t \n
me[te[ugurile/ocupa]iile casnice, c#t [i \n schimbul de m`rfuri.
Timpul sacru. Timpul sacru prin excelen]` este s`rb`toarea. Cea mai comun` s`rb`toare este
duminica, Ziua Domnului, perceput` ca un Pa[te s`pt`m#nal. Duminicii i se adaug` celelalte s`rb`tori de
peste an - vener`ri ale sfin]ilor [i faptelor acestora, s`rb`tori p`g#ne cre[tinate etc. - culmin#nd cu cele mai
\nsemnate evenimente hristologice (Cr`ciunul [i Pa[tele).
Calendarul cre[tin (synaxarion/menologion) a rezervat fiec`rui sf#nt o slujb` \ntr-o anumit` zi a
anului, de cultul sfin]ilor fiind legate, de regul` s`rb`torile cu dat` fix`. Cele mai importante astfel de
s`rb`tori sunt dedicate vener`rii Sfintei Maria/Maica Domnului, Sf#ntului Ioan, Sf#ntului Gheorghe, precum
[i ador`rii lui Iisus Hristos (Cr`ciunul/Na[terea Domnului [i Boboteaza/Botezul Domnului).
|n afara s`rb`torilor fixe, calendarul cre[tin consemneaz` [i s`rb`tori cu dat` mobil`. Cea mai
important` s`rb`toare cu dat` mobil` este Pa[tele. Data Pa[telui a fost stabilit` prin canoanele Sinodului I
117
ecumenic de la Niceea (325) \n prima duminic` dup` lun` plin` care urmeaz` echinoc]iului de prim`var`
1
.
Celelalte s`rb`tori cu dat` migratoare se stabileau \n func]ie de data Pa[telui.
Tot \n categoria timpului sacru intr` [i timpul clericului. Clericul are o cu totul alt` percep]ie a
timpului dec#t mireanul/laicul, fie el agricultor sau p`stor. Timpul clericului este un timp liturgic care
realizeaz`, \n planul reprezent`rii - prin repeti]ia liturgic` a vie]ii, mor]ii [i \nvierii M#ntuitorului - imitarea
lui Hristos/Imitatio Christi.
Al`turi de timpul clericului/liturgic exist` [i timpul teologal/timpul Bisericii, \n totalitate \nchinat lui
Dumnezeu. Un caracter specific \l are, din aceast` perspectiv`, curentul isihast athonit, care tinde s`-l
men]in` pe monah - \n planul reprezent`rii - \ntr-un timp l`untric, timpul cre[tinismului primordial.
Timpul Bisericii este marcat [i divizat de clopote [i toac`, al c`ror rol practic este de a semnaliza
momentul serviciului religios sau al rug`ciunii.
2. VIA}A {I MOARTEA
Imaginile vie]ii [i mor]ii sunt indisolubil legate at#t de concep]ia tradi]ional` cu privire la timpul-
veac, c#t [i de cea viz#nd rostul omului pe lume, calea acestuia. A[a cum existen]a lumii este cuprins`
\ntre Facere [i Judecata de Apoi, la fel timpul-veac individual, via]a are ca limite na[terea [i moartea. |ntre
aceste dou` momente este calea pe care omul o urmeaz` trec#nd dintr-un stadiu al existen]ei \n altul.
Tradi]ia cre[tin` \i atribuie omului dou` calit`]i cu deosebit` relevan]` pentru tema noastr`.
Dintru\nceput, omul a fost zidit de c`tre Creator dup` chipul [i asem`narea sa. Aceasta \nseamn` c` omul -
de[i p`c`tos [i supus gre[elii - este o imagine a lui Dumnezeu, av#nd, astfel, o component` divin`. Trupul
omului devine astfel un templu, un tabernacol al lui Dumnezeu, orice v`t`mare a acestuia fiind considerat`
un p`cat
2
. Este motivul pentru care, \n mentalitatea cre[tin`, actul suicidar era considerat unul dintre cele
mai grave p`cate.
Conex acestei probleme trebuie amintit` \n acest context semnifica]ia simbolico-ritual` a mutil`rii
judiciare. |n epoc`, aceasta \nsemna orbire, t`ierea m#inilor, a picioarelor, a limbii, a urechilor, a nasului, a
organului sexual ori \nsemnarea cu fierul ro[u. Dincolo de caracterul profilactic/de semnalizare pe care
asemenea pedepse \l aveau \n accep]ia autorit`]ilor, mutilarea - prev`zut` at#t de dreptul scris, c#t [i de
"obiceiul p`m#ntului" - semnifica [i pierderea de c`tre cel astfel pedepsit a unei p`r]i din propria-i divinitate
conferit` lui de asem`narea cu Creatorul.
Al doilea atribut fundamental care ne intereseaz` \n mod deosebit este cel al vie]ii sociale. Cele mai
importante momente ale vie]ii sunt publice, comunitare, la bucuriile [i la durerile omului particip#nd
\ntreaga comunitate. Acest aspect este u[or de observat analiz#nd riturile de trecere.
F`r` a intra \n detalii de natur` etnografic`, ne vom limita s` afirm`m c`, din aceast` perspectiv`,
via]a trebuie privit` ca o permanentr` trecere dintr-o stare \n alta, dintr-o comunitate \n alta. Astfel, dac`
na[terea \nseamn` intrarea \n cadrul comunit`]ii, \nceputul, ea nu poate fi disociat` de pandantul ei cre[tin,
care este botezul, adic` integrarea \n comunitatea cre[tin`.
De o \nsemn`tate deosebit` este c`s`toria. Dincolo de aspectul deliberat al actului \n sine - omul nu
[tie c#nd se na[te [i nu-[i poate anticipa momentul mor]ii - c`s`toria are un rol major \n definirea familiei -
care se formeaz` - [i a spi]ei de neam, deci a rela]iilor de rudenie. Evenimentul este bivalent, marc#nd
\ntemeierea unei noi unit`]i structurale a comunit`]ii - gospod`ria - cu simbolistica specific`, dar [i l`rgirea
comunit`]ii \n care individul se integreaz` prin stabilirea unor noi rela]ii de rudenie. Este motivul pentru
care c`s`toria era supus` unei stricte supravegheri - pentru a se evita astfel \nc`lcarea unor tabu-uri
matrimoniale - dar, \n acela[i timp, era considerat` ca fiind o etap` indispensabil` a trecerii omului prin
via]`. O asemenea concep]ie este probat` de ritualul "nun]ii mortului", s`v#r[it pentru cei deceda]i \nainte
de a se fi c`s`torit.
|n ceea ce prive[te moartea, aceasta este privit` ca o trecere \n eternitate, ca o \ncetare a timpului-
veac individual [i, \n acela[i timp, ca o integrare \n ve[nicie. Din perspectiva comunitar`, moartea \nseamn`
al`turarea defunctului la ceata str`mo[ilor ocrotitori ai familiei sau ai ob[tii, dimensiune subliniat` de o serie
de ritualuri funerare s`v#r[ite \ndeosebi pe timpul priveghiului.
Din aceast` perspectiv` trebuie abordat` [i natura mecanismului de producere a mor]ii,
semnifica]iile prezentate mai sus av#nd valabilitate doar \n cazul mor]ilor naturale, nonviolente.
Cu totul altfel stau lucrurile \n cazul mor]ilor violente, prin accidente, crime sau prin intremediul
justi]iei. Locul unde s-a produs o moarte violent` devine automat un "loc r`u", de care trebuie s` te fere[ti.
Aser]iunea este valabil` at#t pentru mor]ile accidentale, c#t [i pentru crime sau execu]ii.
Trebuie s` mai amintim aici [i un alt aspect, cel al onorabilit`]ii mor]ii. |n general, execu]iile erau
considerate mor]i infamante, indiferent de modalitatea de producere a mor]ii. Vom insista doar asupra a
1
Canonul prevedea ca, \n cazul \n care aceast` duminic` ar fi corespuns cu Pa[tele iudeilor - 14
nissan/aprilie -, s`rb`toarea cre[tin` s` fie decalat` cu o s`pt`m#n` (I. R`mureanu, Istoria bisericeasc`
universal`, Bucure[ti, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom#ne, 1992, p.127)
2
|n acest sens, Apostolul Pavel afirm`: "Nu [tia]i, oare, c` voi sunte]i templu al lui Dumnezeu [i c` Duhul lui
Dumnezeu locuie[te \n voi ?" (I. Corintieni, 3,16).
118
dou` procedee de execu]ie utilizate \n epoc`, care au conota]ii interesante [i specifice. Este cazul
sp#nzur`rii, respectiv al tragerii \n ]eap`.
Sp#nzurarea era considerat` printre cele mai infamante moduri de execu]ie, de[i era frecvent
utilizat`. |n afara conota]iilor cre[tine - Iuda, dup` s`v#r[irea tr`d`rii lui Iisus, s-a sp#nzurat - sp#nzurarea
era desconsiderat` pentru c`, \n accep]ia popular`, sufletul celui executat astfel nu putea s` ias` pe gur` -
fiind str#ns de g#t cu [treangul -, \n consecin]` folosind pentru p`r`sirea trupului "locuri necurate".
|n ceea ce prive[te tragerea \n ]eap`, durerile atroce pe care le suporta cel executat astfel pe
durata agoniei - de altfel, mult mai scurt` dec#t \n cazul sp#nzur`rii - \l obligau pe condamnat s` [i le
exteriorizeze. Tradi]ia cre[tin` consider#nd durerea un apanaj al femeii, m`rturisirea suferin]ei \n public
atr`gea dec`derea din drepturile virile a condamnatului.
Considerat` de natur` divin` - prin insuflarea Duhului Sf#nt de c`tre Creator - via]a trebuia tr`it`
\ntr-un mod c#t mai util pentru comunitate [i, implicit, pentru familie, s`v#r[ind lucruri pl`cute lui
Dumnezeu. Concep]ia tradi]ional` a predestin`rii/sor]ii/ursitei se \mbog`]e[te cu valori cre[tine, faptele
omului fiind m`sura suprem` a vie]ii acestuia. Aici \[i g`se[te locul concep]ia despre caracterul licit sau ilicit
al unor meserii, precum [i valorizarea faptelor din timpul vie]ii, acestea din urm` fiind hot`r#toare la
Judecata divin` pentru destinul postum al omului.

3. GOSPOD~RIA {I BESTIARUL TRADI}IONAL
3.1. A[ez`rile omene[ti
|n }ara Rom#neasc` sunt atestate documentar, pentru secolele XIV-XVI, cca. 3.320 de a[ez`ri
omene[ti. Cercet`rile au relevat c` \n epoca lui Mircea cel B`tr#n sunt atestate 84 de a[ez`ri – 70 de sate [i
14 t#rguri [i ora[e- pentru ca la sf#r[itul secolului al XVI-lea s` existe simultan cca 2.500 de localit`]i.
Densitatea redus` a popula]iei a determinat o relativ` izolare a a[ez`rilor \n mijlocul p`durilor, care
continuau s` fie predominante \n peisajul sud-carpatic. Localizarea a[ez`rilor atestate relev` o reparti]ie
inegal` a acestora, concentr`rile demografice fiind \n zonele de deal, \n timp ce \n zonele de c#mpie sau
la munte a[ez`rile erau mai rare [i mai mici.
A[ez`rile rurale aveau o configura]ie dependent`, \n primul r#nd, de raportul dintre spa]iu [i
popula]ie. |n consecin]`, vor predomina satele de dimensiuni mici [i mijlocii, de tip risipit sau r`sfirat.
Locuin]ele sunt, \n general, sub form` de bordei sau semibordei, cu o singur` \nc`pere de form`
dreptunghiular`, cu col]urile rotunjite [i de dimensiuni modeste (cca 3 x 4m). Asemenea locuin]e au fost
descoperite la Str`ule[ti-M`ic`ne[ti, Bragadiru, Basarabi-Calafat, Coconi [i Bradu.
|n afara locuin]elor de tip bordei - \ngropat sau semi\ngropat – sunt atestate [i locuin]e de suprafa]`,
\ndeosebi \n zonele de deal sau de munte. O interesant` descoperire de acest gen este locuin]a feudal` de
la Polata (Gorj), databil` \n secolele XIV-XV. Locuin]a dispune de o pivni]` din piatr` de mari dimensiuni
(17,50 x 19 x 8,40 x 5,50 m) peste care se suprapunea cel pu]in un nivel, construit din lemn.
Unele a[ez`ri rurale au beneficiat [i de elemente de fortifica]ie. Semnificative pentru acestea sunt
ansamblul de la Coconi, datat la sf#r[itul secolului al XIV-lea-\nceputul secolului al XV-lea – trei faze
succesive de fortificare, compuse, fiecare, din [an] [i val, f`r` palisad` - [i cel de la Basarabi.
|n ceea ce prive[te a[ez`rile urbane, izvoarele men]ioneaz` existen]a pe teritoriul principatului sud-
carpatic a unui num`r de 24 de ora[e [i t#rguri. Dintre acestea sunt atestate documentar \n secolul al XIV-
lea un num`r de 6 ora[e [i t#rguri, \n secolul urm`tor \nc` 13, iar \n secolul al XVI \nc` 5, originile lor fiind
\ns` anterioare acestor date.
F`r` a intra aici \n am`nunte legate de geneza ora[ului medieval se impune a preciza faptul c`
apari]ia [i dezvoltarea a[ez`rilor de tip urban este indisolubil legat` de schimbul de m`rfuri. Este motivul
pentru care ora[ele }`rii Rom#ne[ti – ele neconstituind o excep]ie – se vor g`si de-a lungul marilor artere
comerciale, de regul` \n punctele de discontinuitate a traficului. Sunt, astfel, atestate a[ez`ri urbane la
vaduri sau \n punctele obligate de trecere – Br`ila, Giurgiu, Calafat, Slatina – sau la \ntret`ierea unor
drumuri – Pite[ti, Gherghi]a, Bucure[ti, Craiova. De asemenea, fiind dependente de schimbul de m`rfuri, un
mare num`r de ora[e sunt a[ezate la limita unor etaje importante de relief, ca o consecin]` a schimbului de
produse specifice ce se practica aici.
O principal` caracteristic` a a[ez`rilor urbane \n }ara Rom#neasc` a fost - \n secolele XIV-XVI – lipsa
lucr`rilor de fortifica]ie din zid, aspect remarcat, ca o curiozitate, de majoritatea c`l`torilor str`ini. Cu toate
acestea, lucr`rile de fortifica]ie nu lipseau cu des`v#r[ire. Asupra acestui subiect, informa]iile documentare
referitoare la Bucure[ti sunt mai bogate. Popas obligatoriu pe drumul dintre Europa Central` [i Imperiul
otoman, Bucure[tii au g`zduit numero[i oaspe]i care au f`cut referiri la sistemul s`u de fortifica]ii. Astfel,
dup` relatarea lui Hieronimus Ostermeyer, la 1545 Mircea Ciobanul a pus s` se ridice o incint` din pari de
stejar, fapt confirmat la 1574 de parizianul Pierre Lescalopier, care afirm` c` fortifica]iile acestui ora[ “sunt
trunchiuri groase de copaci \nfipte \n p`m#nt unul l#ng` altul [i legate \ntre ele prin grinzi de-a
curmezi[ul, prinse de acele trunchiuri cu ni[te pene lungi [i groase din lemn“
1
. Cu aceast`
\nt`ritur` a fost identificat [irul de st#lpi gro[i de 20-30 cm, ascu]i]i la un cap`t, \nfip]i \n p`m#nt unul
1
C`l`tori str`ini, II, p.426
119
l#ng` altul, care a fost descoperit \n apropierea Cur]ii Vechi. Fortifica]ii similare avea [i T#rgovi[tea – val [i
[an] de ap`rare.
Absen]a fortifica]iilor din zid nu a generat – ca \n spa]iul transilvan sau \n Europa Central` [i
Apusean` - fenomenul de diminuare a suprafe]ei ce revenea fiec`rui locuitor, pe m`sur` ce cre[tea
popula]ia respectivei a[ez`ri. Ca o consecin]` a acestui fapt, aspectul a[ez`rilor urbane din }ara
Rom#neasc` - caracteristic` a \ntregului spa]iu extracarpatic – este unul \ntins [i aerisit, suprafa]a acestora
fiind mare \n raport cu num`rul popula]iei. Locuin]ele erau amplasate \n mijlocul unei cur]i spa]ioase, cu
pomi fructiferi [i flori, aspect de natur` s` indice originea lor rural`. |n jurul a[ez`rii exista “ocolul“,
hinterlandul s`u agricol. O dovede[te, \ntre altele, un document emis de cancelaria lui Radu de la Afuma]i
la 28 februarie 1522 prin care se \nt`re[te m`n`stirii Arge[ "/.../ dou` scocuri cu mori din ocina
Pite[tilor /.../"
1
.
Sub aspect urbanistic, se poate constata o grupare a locuitorilor \n unele zone ale ora[ului, \n
func]ie fie de statusul lor social, fie de ocupa]ii, fie de apartenen]a lor etnic`.
Nucleul ora[ului \l reprezenta zona de produc]ie [i de schimb/zona de t#rg concentrat` \n jurul
pie]ii/pazarului [i pe str`zile \nvecinate acesteia. |n 1563, jude]ul [i cei 12 p#rgari ai Bucure[tilor \nt`reau
negustorului Ghergoman grecul o pr`v`lie l#ng` biserica domneasc` din “pazar”, pentru ca \n 1575 s` fie
men]ionat \ntr-un document “pazarul” din Buz`u. Cercet`rile arheologice au relevat \n aceast` zon`
economic` o parcelare foarte str#ns` [i o continuitate a construc]iilor, \n sensul suprim`rii aproape totale a
cur]ilor. Negustorii [i me[te[ugarii erau grupa]i dup` specialitate sau na]ionalitate, \n Bucure[ti memoria
colectiv` p`str#nd denumirile unor asemenea artere comerciale, ca Lipscani – de la negustorii care
comercializau produse de la Lipsca/Leipzig -, Curelari, Bl`nari, Pielari, Gabroveni – de la me[te[ugarii pielari
din ora[ul bulg`resc Gabrovo.
Centrul de produc]ie [i comer] era \nconjurat de zonele de locuin]e denumite, cu \ncepere din
secolul al XVII-lea, mahalale. Acestea erau grupate \n jurul bisericilor parohiale cu cimitir propriu [i preluau,
de cele mai multe ori, numele hramului bisericii. |n aceast` zon` sunt preponderente gospod`riile
asem`n`toare celor din mediul rural, cu gr`dini [i livezi.
Un aspect interesant \l ofer` zona rezervat` locuin]elor boiere[ti, marii st`p#ni funciari instal#ndu-
se – ca peste tot \n Europa epocii – “\n ora[ele din preajma domeniilor lor (un inurbamento aidoma celui din
Italia)”
2
. |ntruc#t num`rul acestora nu putea fi foarte mare, cur]ile boiere[ti se grupau \n zona caselor
marilor negustori. Cercet`rile arheologice relev` c` principala deosebire \ntre casele de negustori [i
locuin]ele boiere[ti din mediul urban a constat \n “dezvoltarea incintei cu acareturi a celor din urm`,
locuin]a propriu-zis` prezent#nd caractere comune”
3
.
|n mediul urban predomin` locuin]ele de suprafa]`, suprapuse unor pivni]e mari, boltite, care atest`
ocupa]iile comerciale ale locuitorilor. Un alt element definitoriu pentru urbanismul medieval \l constituie
existen]a, \n vecin`tatea pie]ei/pazarului, a hanurilor. Acestea erau, \n general, cl`diri mari, de plan
rectangular, cu etaj [i curte interioar` \nchis` cu por]i puternice.
3.2. Locuin]a
|n accep]ia rom#neasc` tradi]ional` casa devine un microspa]iu sacru, care trebuie consacrat [i
protejat \n consecin]`. E cazul s` amintim aici at#t ritualurile de consolidare a temeliei - prin sacrificarea
unui coco[ - ori a \ntregii construc]ii - zidirea omului viu, ca \n Legenda M`n`stirii Arge[, practic` \nlocuit` \n
epoca la care ne referim aici cu zidirea umbrei furate a unui om \n puterea v#rstei - c#t [i \nscrisurile
apotropaice - figuri antropomorfe, palme deschise ridicate, [arpele casei, \nsemne astrale etc. - cu valoare
de talisman.
Casa reprezint` spa]iul sacru \n care nu putea p`trunde nici un str`in f`r` consim]`m#ntul
st`p#nului acesteia. Conform tradi]iei, era interzis s` se intre \n casa din care lipsesc membrii familiei,
motiv pentru care se utilizau semne care indicau absen]a acestora. Intrarea \n cas`, prin desconsiderarea
semnelor de interdic]ie, era considerat` profanare a c`minului, vinova]ii prin[i \n flagrant put#nd fi b`tu]i
sau uci[i f`r` nici un fel de urm`ri pentru gospodar.
Se pare c` tipul tradi]ional de locuin]` era cel cu prisp` \n hor`/\nconjurat` de prisp` - deschis`
sau \nchis`/cu balustrad` - pe toate laturile ei. Prispa are o func]ie magico-simbolic` precis`, aceea de
spa]iu de tranzi]ie \ntre "\n`untru" [i "afar`". Prispa \n hor`/circular` simboliza P`m#ntul care intra \n cas`,
precum [i casa care \[i \ntindea domeniul \n afara incintei zidite. |n acest spa]iu de tranzi]ie se desf`[urau o
serie de activit`]i magico-mistice legate de ciclul familiei (na[tere, nunt`, moarte), precum [i activit`]i
legate de date calendaristice (ur`ri de s`rb`tori, ritualuri magice de protec]ie etc.). Un alt element
important \n simbolistica locuin]ei \l reprezint` pragul casei, cu un rol major \n special \n riturile de trecere
(na[tere, c`s`torie, \nmorm#ntare).
1
DRH, B, II, p. 408-409
2
Fernand Braudel, Mediterana [i lumea mediteranean` \n epoca lui Filip al II-lea, IV, Bucure[ti, Editura
Meridiane, 1986, p.28-29
3
E Greceanu, op.cit.,p.76
120
Rolul fundamental \n simbolistica magico-mitic` a locuin]ei revenea \ns` vetrei [i hornului. Pe vatr` -
l`ca[ al focului divin - se n`[tea pentru prima dat` - pentru a aduce noroc -, pe vatr` se bolea [i tot pe vatr`
se f`ceau vr`jile [i se legau blestemele. La r#ndul s`u, hornul reprezenta canalul de leg`tur` a spa]iului
casnic cu supranaturalul. Pe horn intrau personajele malefice [i tot pe horn ie[eau sufletele celor ce
mureau pe vatr`.
3.3. Bestiarul tradi]ional
Specificul vie]ii cotidiene \n societ`]ile de agricultori a f`cut ca [i animalelor s` li se acorde
semnifica]ii simbolice specifice. Acestea pot fi faste sau nefaste, benefice sau malefice, curate sau
spurcate, binecuv#ntate de Dumnezeu sau blestemate. Imaginea animalelor se structureaz` at#t \n
func]ie de specie, c#t [i de contextul \n care ele apar. O particularitate interesant` a bestiarului tradi]ional
rom#nesc este marea diversitate simbolistic` asociat` mamiferelor - telurice prin excelen]` -, \n opozi]ie
cu simbolistica pe[tilor, care sunt trata]i nediferen]iat.
Un prim palier de abordare a bestiarului tradi]ional este cel al vie]uitoarelor domestice/din preajma
casei. Sunt considerate benefice animalele consemnate \n tabelul urm`tor:
Animalul Imagine
Albina socotit` sf#nt`, d`ruit` cu puteri [i calit`]i ie[ite din comun
Oaia [i berbecul se credea c` sunt crea]ii divine, fiind de multe ori \nzestrate cu
puteri supranaturale ( motivul "oii n`zdr`vane")
Vaca [i boul "sfinte" [i pl`cute lui Dumnezeu
Coco[ul [i g`ina cu rol protector, de unde prezen]a lor \n riturile de ap`rare,
consolidare sau de trecere (\ndeosebi \n cele funerare)
C#inele cu rol protector, simbol al fidelit`]ii [i devotamentului fa]` de
st`p#n
La polul opus se situeaz` capra [i ]apul, considerate a fi, prin excelen]`, animale malefice.
O pozi]ie interesant`, ambivalent`, o au calul - considerat c#nd binecuv#ntat, c#nd blestemat - [i
pisica, a c`rei imagine oscileaz` \ntre cea a unui protector casnic [i cea a unei f`pturi demoniace, malefice.
Se poate u[or observa c` la baza cristaliz`rii unor asemenea imagini ale animalelor din gospod`rie
sunt func]iile lor cotidiene, gradul lor de utilitate pentru om.
La fel de importante sunt imaginile animalelor s`lbatice. Acestea au, pe l#ng` conota]iile
morale/moralizatoare, un pronun]at caracter simbolic/ritual, reminiscen]` a totemismului arhaic. Imaginea
unora dintre animalele s`lbatice este consemnat` \n tabelul de mai jos:
Animalul Imagine Comentarii
Lupul imagine ambivalent`, at#t malefic`,
c#t [i benefic`, protectoare
Ursul animalul cel mai temut [i mai venerat,
considerat a fi aproape uman
se considera c` diferen]a
dintre om [i urs rezida \n
folosirea focului
{arpele vie]uitoare malefic` prin excelen]` trebuie ucis f`r` \nt#rziere,
oriunde este \nt#lnit
Pup`za considerat` spurcat` datorit`
necur`]eniei sale
\[i tapeteaz` cuibul cu
propriile excremente
4. MESERII LICITE {I MESERII ILICITE
Universul ocupa]ional [i imaginile generate de acesta reprezint` un palier de o importan]` aparte \n
interpretarea imaginilor cotidianului. De la bun \nceput se impun c#teva observa]ii.
Un prim aspect ce se cuvine a fi relevat aici este dependen]a caracterului licit/ilicit al unei meserii
de structura ocupa]ional` a grupului/societ`]ii respective. Astfel, \n Occidentul urban activit`]ile agro-
pastorale erau considerate ocupa]ii ilicite, pentru ca \n mediul cavaleresc sau \n cel clerical, munca \n sine
s` fie considerat` ilicit`.
Al doilea aspect care trebuie s` fie luat \n discu]ie este legat de ansamblul tradi]iilor ritualurilor
individuale [i, mai ales, colective practicate de respectiva societate. Vom reg`si astfel o \ntreag` mitologie
a ocupa]iilor - at#t licite, c#t [i ilicite - de sorginte precre[tin` sau, \n unele cazuri, de factur` mai recent`,
cre[tin`.
4.1. Meserii licite
121
Preponderen]a incontestabil` a societ`]ilor de agricultori \n cuprinsul principatului sud-carpatic \n
secolele XIV-XVI a generat o explicabil` valorizare pozitiv` a ocupa]iilor specifice. Analiza mitologiei
ocupa]ionale relev` o serie de elemente interesante, asupra unora dintre acestea urm#nd a ne opri \n cele
ce urmeaz`.
|n cadrul ocupa]iilor istorice, ponderea revine celor agricole, fapt ce poate fi demonstrat prin
colinde [i rituri. |ntre acestea pot fi men]ionate colindele cu plugu[orul, cu gr#ul ori cu sorcova, \ntocmirea
calendarului de ceap`, gr#ul \ncol]it \n strachin` de Anul Nou, interpretarea augural` a zilelor Babelor [i
Mo[ilor.
Muncile agricole sunt, \n tradi]ia rom#neasc`, ini]iate de dou` personaje mitice, cei doi fra]i care
simbolizeaz` polii divini: F`rtatul [i Nef`rtatul.
F`rtatul este cel care a sem`nat roadele bune - mei, gr#u, secar`, orz etc. -, a creat uneltele
necesare - plugul, grapa, secera, coasa etc. - [i a stabilit modul \n care trebuie cultivat p`m#ntul. Cel`lalt
personaj, Nef`rtatul, a sem`nat roade rele, cel mai frecvent fiindu-i atribuit` neghina.
Tradi]ia biblic` valorizeaz`, [i ea, muncile agricole, utiliz#ndu-se frecvent parabolele/pildele
inspirate de aceste munci, care dezv`luie tainele \mp`r`]iei cere[ti. |n acest context, viziunea cre[tin`
apropie [tiin]a lucr`rii p`m#ntului de cea a conducerii oamenilor [i a bunei or#nduiri a societ`]ii.
Asemenea concep]ii pot fi explicate prin specificul integr`rii muncilor agricole \n ritmurile naturii. Un
bun agricultor [tie c#nd trebuie s` semene [i c#nd s` culeag`, c#nd trebuie s` execute unele lucr`ri, dup`
cum [tie [i s` descifreze semnele naturii. |ntr-un cuv#nt, agricultorul este cel care cunoa[te firea lucrurilor
[i poate \n]elege natura, fiind \ntr-o deplin` comuniune cu aceasta.
|n tradi]ia rom#neasc`, valoarea muncilor agricole este u[or sesizabil` \n analiza practicilor magico-
rituale specifice societ`]ilor de agricultori. |n afara ritualurilor individuale - sem`natul sau seceratul de zi [i
de noapte ( pentru ca recolta s` fie protejat` at#t de Soare, c#t [i de Lun`), Barba Mo[ului gr#ului (petecul
de p`m#nt l`sat nesecerat) - sunt atestate ritualurile colective, la care particip` \ntreaga colectivitate. |ntre
acestea se pot aminti Cununa gr#ului [i Buzduganul gr#ului.
Viticultura, [i ea cu r`d`cini ancestrale, [i \mbog`]it` cu semnifica]ii cre[tine, era considerat` una
dintre meseriile licite. |n parabolele biblice, vinul este considerat un simbol al bucuriei, umane [i divine
deopotriv`. Via devine astfel "regatul lui Dumnezeu", iar vinul "s#ngele M#ntuitorului".
P`storitul nu poate fi tratat ca o ocupa]ie distinct`, pentru c` toat` simbolistica sa este str#ns legat`
de cea agricol`. Ne confrunt`m aici cu o unitate simbolic` generat` de unitatea etnoeconomic` tradi]ional`
rom#neasc`.
Pescuitul este o alt` ocupa]ie str`veche, considerat` licit` [i protejat` de f`pturi mitice
antropoichtiomorfe (b`rba]i-pe[ti [i femei-pe[ti, \n fruntea c`rora se afl` Craiul pe[tilor sau Cr`iasa
pe[toaicelor), \nlocuite, \n timp, prin adaosuri cre[tine, cu "sfin]i populari".
Albin`ritul a fost considerat nu numai o ocupa]ie licit`, ci [i sacr`.
V#n`toarea - ca ocupa]ie licit` - are, dincolo de caracterul ei practic, [i importante semnifica]ii
rituale. Pot fi amintite \n acest context v#n`toarea de \ntemeiere (a unei ]`ri, a unei a[ez`ri etc.),
v#n`toarea/r`pirea miresii, v#n`toarea pentru \mbel[ugarea festivit`]ilor comunitare, ori v#n`toarea
ritual` de poman`.
Ol`ritul este, \n tradi]ia [i simbolistica biblic`, una dintre cele mai importante [i pline de semnifica]ii
ocupa]ii. Tema olarului este deosebit de bogat` \n aspecte care semnaleaz` leg`tura dintre om [i
Dumnezeu.
Un prim aspect care trebuie semnalat aici este cel al conexiunilor ol`ritului cu cele dou` jaloane
perene ale timpului-veac. Astfel, ol`ritul este legat at#t de simbolistica Crea]iei - Dumnezeu \l zide[te pe
om din lut -, c#t [i de Judecata de Apoi, prin actul ritual de fr`m#ntare a lutului cu picioarele, pentru a-l
af#na.
Interesant este faptul c` ol`ritul are, pe l#ng` conota]iile imagologice [i simbolistica specific`
puternic pozitive, [i o \nc`rc`tur` malefic`. Tot olarul este cel care poate facilita - prin modelarea \n lut a
chipului idolilor - una din cele mai cumplite erezii.
Constructorii beneficiaz`, [i ei, de o bogat` simbolistic` ocupa]ional`. Prin intermediul acestui
me[te[ug devine operant contractul simbolic dintre Dumnezeu [i monarhul cre[tin, reprezentat, \n tradi]ia
biblic`, de regele David. Astfel, David cl`de[te o cas` pentru Dumnezeu - templul (proiectat de David, dar
ridicat de fiul s`u, Solomon) -, iar Dumnezeu va cl`di o cas` (dinastie) pentru David.
Tot me[te[ugul constructorilor este vectorul care permite crearea imaginii dreptei credin]e \n pilda
despre zidirea turnului.
T`ierea [i prelucrarea pietrei au - prin simbolistica specific` a pietrei - un loc bine definit \n Noul
Testament. Suger#nd tr`inicia [i rezisten]a la curgerea timpului, piatra este asimilat` \n simbolistica biblic`
at#t edificiului spiritual al comunit`]ii sacerdotale, c#t [i credincio[ilor Bisericii, fiecare dintre ace[tia fiind
c#te o piatr` vie.
Prelucrarea lemnului are o simbolistic` structurat` pe mai multe paliere. Astfel, t`ietorii de lemne
din cadrul comunit`]ilor sunt considera]i a avea o meserie de categorie inferioar`, corespunz`toare,
oarecum, celei a sclavilor casnici. Aceasta, probabil, pentru c` produsul muncii lor constituia doar materia
prim` pentru aprinderea focului, nerealiz#ndu-se astfel o prelucrare propriu-zis`.
122
|n schimb lucr`torii forestieri sunt deosebit de aprecia]i de tradi]ia cre[tin`. De un tratament similar
se bucur` [i dulgherii [i t#mplarii, ca unii care au realizat Casa Domnului. {i \n cazul lemnarilor exist`
bivalen]` ocupa]ional`, ace[tia put#nd fi tenta]i s` ciopleasc` idoli.
}esutul, ca me[te[ug casnic, era rezervat femeilor, f`r` ca b`rba]ii s` fie exclu[i de la practicarea lui,
cu at#t mai mult cu c#t ]es`torul putea fi [i vopsitor. |n simbolistica biblic`, ]esutul reprezint` organizarea
corpului, imaginea ]es`torului complet#nd-o pe cea a olarului. De asemenea, ]esutul construie[te [i o
imagine a vie]ii.
Legat` organic de imaginea ]esutului este simbolistica v`lului, a p#nzei. |n tradi]ia biblic`
v`lul/p#nza simbolizeaz` orbirea, ignoran]a, durerea, decep]ia, doliul. Sf#[ierea v`lului (cum s-a \nt#mplat
\n clipa mor]ii lui Iisus cu catapeteasma/perdeaua care desp`r]ea, \n Templu, Sf#nta Sfintelor de restul
incintei sacre) simbolizeaz` deschiderea c`ii c`tre Dumnezeu, accesul la iertare al lumii p`g#ne.
4.2. Meseriile ilicite
Mentalit`]ile colective, orizonturile de reprezentare [i tradi]iile ofer` o mare diversitate de meserii
ilicite. Acestea difer` de la epoc` la epoc`, de la regiune la regiune, de la sistem de referin]` la sistem de
referin]`. Desigur, nu ne-am propus s` realiz`m aici o list` exhaustiv`. Ne vom limita, deci, la a puncta
c#teva dintre meseriile ilicite, anume pe cele care sunt mai frecvent incriminate. De regul`, sursa
interdic]iei se g`se[te \n tradi]iile ancestrale, precre[tine [i sunt legate de \nc`lcarea unui tabu. Biserica
va \mbr`ca aceste tabu-uri \n hain` cre[tin`, conferindu-le astfel noi dimensiuni.
|n acest context, un prim tabu care trebuie avut \n vedere este cel al s#ngelui. Sub inciden]a sa
intr` meseriile care au contact nemijlocit cu s#ngele, cum ar fi c`l`ii [i m`celarii, dar [i chirurgii, b`rbierii [i
spi]erii care practicau s#ngerarea pacien]ilor. Tabu-ul s#ngelui \i atingea [i pe solda]i, ace[tia trebuind s`
se purifice [i s` ob]in` iertarea p`catelor, at#t \nainte de campanie, c#t [i dup` \ncheierea acesteia, ca unii
ce au \nc`lcat porunca "S` nu ucizi !". Caracterul ilicit al meseriei \i vizeaz` \ndeosebi pe mercenari, adic`
pe profesioni[tii r`zboiului, pe cei care fac din r`zboi o meserie.
Un alt tabu care trebuie amintit aici este cel al murd`riei, al impurit`]ii. Acesta \i vizeaz` pe
post`vari [i pe vopsitori.
Dimensiunea cre[tin` a interdic]iilor profesionale va viza, \n principiu, toate acele meserii care nu
pot fi exercitate f`r` a s`v#r[i unul dintre p`catele capitale. Astfel, vor fi considerate ca ilicite meseriile de
hangiu, proprietar de b`i de abur, jonglerii, c#rciumarii ori prostituatele - pentru luxur` - , negustorii [i
c`m`tarii - pentru avari]ie - buc`tarii - pentru l`comie - cer[etorii - pentru lene - toate aceste ocupa]ii fiind
neagricole [i practicate \ndeosebi \n mediul urban.
O serie de particularit`]i interesante \n tradi]ia rom#neasc` le are mineritul. Trebuie s` preciz`m c`
minerii erau de dou` categorii. Astfel, existau profesioni[tii - majoritatea lor din afara zonei, \n permanent`
mi[care de c`utare a unor condi]ii de munc` mai avantajoase -, la care se ad`ugau condamna]ii la ocn`.
Lucrul \n ad#ncurile p`m#ntului, implicit apropierea de lumea subp`m#ntean` cu mitologia ei
specific`, populat` de f`pturi cel mai adesea malefice - Z#nele minelor/ {timele b`ii - au f`cut ca mina s`
fie considerat` un loc necurat, o "gur` a Iadului". F`r` a fi explicit considerat o ocupa]ie ilicit`, mineritul a
fost privit ca o consecin]` a unui blestem str`mo[esc sau divin. Astfel se puteau explica multiplele
nenorociri care \i p#ndeau pe cei ce intrau \n min` (pr`bu[iri, inunda]ii, gaze toxice etc.).
|n timp, atitudinea fa]` de meseriile ilicite va evolua, paleta acestora restr#ng#ndu-se at#t sub
presiunea societ`]ii, care avea nevoie de serviciile respectivilor meseria[i, c#t [i ca urmare a eliber`rii
g#ndirii din limitele interpret`rilor canonice. Vor r`m#ne \ns` \n mentalul colectiv interdic]iile legate de
practicarea meseriilor care \ncalc` simultan tabu-urile ancestrale [i canoanele cre[tine. Este, \n primul
r#nd, cazul meseriei de c`l`u.
5. COSTUM {I IMAGINE
Un alt palier de investiga]ie a imaginilor cotidianului o constituie analiza costumului/pieselor [i
accesoriilor vestimentare. Nu vom insista aici asupra semnifica]iei sau originii unor piese/componente ale
costumului tradi]ional, l`s#nd aceste aspecte \n grija speciali[tilor \n istoria costumului. Consider`m \ns`
important, din perspectiva cursului nostru, faptul c` [i \n }ara Rom#neasc` a secolelor XIV-XVI - ca de
altminteri, \n orice structur` social` organizat` ierarhic - costumul cap`t` o func]ie de individualizare a
categoriei sociale sau a ocupa]iei purt`torului s`u. |n consecin]`, se poate afirma c` at#t unele piese
vestimentare, c#t [i costumul \n ansamblul s`u sunt de natur` a oferi observatorului contemporan epocii o
imagine asupra celui \mbr`cat \ntr-un anume fel.
5.1. Costumul tradi]ional/]`r`nesc
Costumul tradi]ional/]`r`nesc este cel mai pu]in supus schimb`rilor datorate modei sau influen]elor
str`ine. |n linii mari, el va p`stra un aspect unitar \n \ntregul spa]iu sud-carpatic, de[i specificul
regional/local se va afirma cu pregnan]` \n special \n accesorii [i elemente ornamentale.
123
|mbr`c`mintea ]`r`neasc` era lucrat` \n cas`, doar unele piese, care presupuneau opera]iuni mai
complicate sau finisaje superioare - cojoace sau c`ciuli - f`ceau obiectul me[te[ugarilor locali.
Materialele utilizate la confec]ionarea costumului erau ob]inute fie pe plan local - p#nza de in sau
de c#nep` -, fie proveneau din import. |n aceast` ultim` categorie se \ncadreaz` boboul/abaua/dimia, un
postav gros, de calitate inferioar`, men]ionat \n documente printre articolele importate \nc` din 1413. Mai
t#rziu sunt men]ionate pivele de postav [i \n }ara Rom#neasc`.
|n general, aspectul costumului este s`r`c`cios, materialul fiind aspru [i de calitate inferioar`. Lipsa
de calitate a materialului din care este confec]ionat costumul tradi]ional este compensat` de elementele
ornamentale realizate \n culori vii, de natur` s` \i confere un aspect vesel, optimist.
Cum documentele iconografice lipsesc aproape cu des`v#r[ire pentru perioada la care ne referim
aici, nu ne hazard`m s` afirm`m mai mult \n aceast` problem`, pentru a nu face semnificative concesii
fanteziei. Cu toate acestea, trebuie s` preciz`m un fapt important [i, deopotriv`, interesant din perspectiva
demersului nostru. Spre deosebire de alte arii culturale, costumul tradi]ional/]`r`nesc rom#nesc nu copiaz`
elemente vestimentare str`ine sau apar]in#nd mediilor urbane/negustore[ti ori aristocratice.
5.2. Costumul de inspira]ie str`in`
Al`turi de costumul tradi]ional/t`r`nesc, \n }ara Rom#neasc` se pot \nt#lni [i costume de inspira]ie
str`in`, inevitabil supuse tendin]elor modei timpului. Trebuie s` preciz`m c` asemenea costume se
\nt#lnesc preponderent \n mediul urban, prin excelen]` cosmopolit [i deschis comunic`rii cu "cel`lalt",
precum [i \n mediile aristocratice. O situa]ie asem`n`toare \nt#lnim \n cazul costumului domnesc [i a celui
de curte, semnifica]iile \mprumuturilor fiind, \n acest caz, de alt` factur`.
Detalii ale costumului t#rgove]ilor munteni se g`sesc \n pictura mural` a Bisericii Domne[ti/Sf#ntul
Nicolae din Curtea de Arge[. Ace[tia sunt reprezenta]i purt#nd ve[minte ample/rochii lungi, cu m#neci
largi, de factur` occidental`. Tot \n costume de inspira]ie apusean` sunt reprezenta]i muzican]ii, me[terii
zidari - picta]i cu scufia pe cap [i cu mistria \n m#n` - sau minerii. Costume cu elemente str`ine - cel mai
probabil zeghea/chepeneagul transilv`nean, cu sau f`r` glug` - purtau [i negustorii.
O not` aparte are costumul c`l`ilor - a[a cum a putul fi el reconstituit din gravurile secolului al XV-
lea care ilustreaz` incunabulele ce relateaz` cruzimile lui Vlad }epe[. {i acesta este de factur` occidental` -
tunic` scurt` p#n` la pulpe, despicat` \n ambele p`r]i, pentru a l`sa mi[c`rile libere, pantaloni colan]i [i
c`l]uni, iar pe cap [apc` "fr#nceasc`" f`r` cozoroc - cel mai probabil datorat originii purt`torului s`u.
Contemporanii consemneaz` re]inerea p`m#ntenilor de a practica aceast` meserie, \n consecin]` fiind
nevoie s` se aduc` profesioni[ti de aiurea, cel mai probabil din Transilvania, unde cruzimea rafinat` a
pedepselor aplicate de neme[imea maghiar` crea un mediu propice pentru formarea acestora.
Un capitol special al istoriei costumului este cel al vestimenta]iei militarilor. Nu insist`m aici asupra
acestui tip de costum pentru c` el este, \n egal` m`sur`, tributar armelor de atac [i de ap`rare utilizate \n
epoc`. Vom re]ine \ns`, ca elemente distincte, coiful [i c`ma[a de zale, mai rar pieptarul ori plato[a, precum
[i sabia sau spada.
Nu z`bovim aici nici asupra costumului domnesc, nici a celui de curte. Motivul const` \n faptul c`,
de[i acestea sunt, poate, cele mai acordate la moda timpului, iar informa]ia este mai vast`, impactul lor \n
cotidian este redus.
Materialele din care erau confec]ionate toate aceste costumele de inspira]ie str`in` erau, cel mai
frecvent, din import, postavuri fine germane, flamande sau italiene, brocarturi [i m`t`suri orientale.
|n acest context, trebuie s` remarc`m faptul c` evolu]ia costumului de inspira]ie str`in` este conex`
dinamicii statutului politico-juridic interna]ional al }`rii Rom#ne[ti. Astfel, dac` \n secolele XIV-XV
predomin` influen]ele occidentale, \n secolul al XVI-lea - mai ales \n a doua jum`tate a sa -, pe m`sur` ce
influen]a otoman` va facilita infiltrarea elementelor greco-levantine \n principat, costumul se
orientalizeaz`. {i de aceast` dat` lucrurile trebuie nuan]ate, f`c#ndu-se cuvenitele diferen]e \ntre costumul
purtat de elementele sud-dun`rene p`trunse \n }ara Rom#neasc` - negustori, zarafi, me[te[ugari - [i
piesele de factur` oriental` care intr` \n compunerea costumului purtat de p`m#nteni.
|NTREB~RI {I PROBLEME
1. Compara]i percep]ia spa]iului [i timpului \n mediul tradi]ional/popular cu cea din mediile
intelectuale ale secolelor XIV-XVI.
2. Care este viziunea despre via]` [i moarte \n concep]ia cre[tin` ?
3. Identifica]i originea imaginilor tradi]ionale ale bestiarului din spa]iul etnic rom#nesc.
4. Urm`ri]i dinamica structur`rii imaginii meseriilor licite [i ilicite \n spa]iul etnic rom#nesc.
5. Explica]i de ce costumul tradi]ional rom#nesc nu este contaminat semnificativ de elemente
vestimentare str`ine.
ooOoo
124
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
1. Izvoare
* * * C`l`tori str`ini despre }`rile Rom#ne, Bucure[ti Editura {tiin]ific`, I , volum \ngrijit de Maria
Holban, 1968; II–V, volume \ngrijite de M.Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Paul Cernovodeanu,
1970, 1971, 1972, 1973; VI, volum \ngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Mustafa Ali Mehmed,
1976
* * * Documenta Romaniae Historica. B.}ara Rom#neasc`, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, I (1247-1500), 1966, II(1501-1525), 1972, III (1526-1535), 1975, IV (1536-1550),
1981, V (1551-1565), 1983, VI (1566-1570), 1985, VII(1571-1575), 1988, VIII (1576-1580), 1989, XI(1593-
1600), 1975; D. Rela]ii \ntre }`rile Rom#ne, I (1222-1456), 1977
* * * Documente privind istoria Rom#niei, B, }ara Rom#neasc`, Bucure[ti Editura Academiei
Republicii Populare Rom#ne, , veac XIII, XIV [i XV (1247-1500), 1953; veac XVI, I (1501-1525), 1951, II
(1526-1550), 1951, III (1551-1570), 1952, IV (1571-1580), 1952, V (1581-1590), 1953, VI (1591-1600),
1953
2. Lucr`ri generale [i speciale
ALEXANDRU, Alexandru, Mode [i ve[minte din trecut. Cinci secole de istorie costumar` rom#neasc`,
Bucure[ti, Editura Meridiane, 1987
BERNEA, Ernest, Spa]iu, timp [i cauzalitate la poporul rom#n, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997
BUDI{, Monica, Microcosmosul gospod`resc. Practici magice [i religioase de ap`rare, Bucure[ti,
Editura PAIDEIA, 1998
CHEVALIER,J, GHEERBRANT, A., Dic]ionar de simboluri, Bucure[ti, Editura Artemis, 1995
COCAGNAC, Maurice, Simbolurile biblice. Lexic teologic, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1997
COMAN, Mihai, Bestiarul mitologic rom#nesc, Bucure[ti, Editura Funda]iei Culturale Rom#ne, 1996
EVSEEV, Ivan, Dic]ionar de simboluri [i arhetipuri culturale, Timi[oara, Editura Amarcord, 1994
GRECEANU, Eugenia, Ansamblul urban medieval Pite[ti, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie, 1982
HUIZINGA, Johan, Amurgul evului mediu, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1993
MARIAN, Simion Fl., S`rb`torile la rom#ni. Studiu etnografic, Bucure[ti, Editura Funda]iei Culturale
Rom#ne, 1994
Idem, Nunta la rom#ni. Studiu istorico-etnografic comparativ, Bucure[ti, Editura Grai [i Suflet -
Cultura Na]ional`, 1995
Idem, Na[terea la rom#ni. Studiu etnografic, Bucure[ti, Editura Grai [i Suflet - Cultura Na]ional`,
1995
Idem, |nmorm#ntarea la rom#ni. Studiu etnografic, Bucure[ti, Editura Grai [i Suflet - Cultura
Na]ional`, 1995
TREBICI, Vladimir, GHINOIU, Ion, Demografie [i etnografie, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i
enciclopedic`, 1986
VULC~NESCU, Romulus, Mitologie rom#n`, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste
Rom#nia, 1987
Bibliografie suplimentar`
ALEXIANU, Alexandru, Acest ev mediu rom#nesc. |nsemn`ri de iconografie [i art` veche
p`m#ntean`, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1973
DELUMEAU, Jean, Frica \n Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediat`, Bucure[ti, Editura
Meridiane, 1986
DRIMBA, O., Istoria culturii [i civiliza]iei, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, vol. II-IV, 1987-
1994
DUN~RE, Nicolae, Civiliza]ie tradi]ional` rom#neasc` \n curbura carpatic` nordic`, Bucure[ti, Editura
{tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1984
FRAZER, James George, Creanga de aur, Bucure[ti, Editura Minerva, 1980
* * * Istoria vie]ii private, coordonatori Philippe Ariès [i Georges Duby, Bucure[ti, Editura Meridiane,
vol. 4-5, 1995
KERNBACH, Victor, Universul mitic al rom#nilor, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, 1994
125
LE GOFF, Jacques, Pentru un alt ev mediu. Valori umaniste \n cultura [i civiliza]ia evului mediu,
Bucure[ti, Editura Meridiane, 1986
LE ROY LADURIE, Emmanuel, Montaillou, sat occitan de la 1294 p#n` la 1324, Bucure[ti, Editura
Meridiane, 1992
LUCAS-DUBRETON, J., Via]a de fiecare zi la Floren]a pe vremea familiei Medici, Bucure[ti, Editura
Eminescu, 1976
OLTEANU, {tefan, Cercet`ri cu privire la geneza ora[elor medievale din }ara Rom#neasc`, \n Studii,
1963, nr.6, p.1268 [i urm
Idem, Premise majore ale procesului de constituire a ora[elor medievale la est [i sud de Carpa]i, \n
Studii, 25, 1972, nr.5, p.933-949
PAMFILE, Tudor, S`rb`torile la rom#ni. Studiu etnografic, Bucure[ti, Editura SAECULUM I.O., 1997
Idem, Mitologie rom#neasc`, Bucure[ti, Editura ALLFA, 1997
PANAITESCU, P.P., Introducere la istoria culturii rom#ne[ti, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, 1969
{ERBAN, CONSTANTIN, Geneza ora[elor medievale rom#ne[ti, \n SAI, XIV, 1969
VAN GENNEP, Arnold, Formarea legendelor, Ia[i, Editura Polirom, 1997
Idem, Riturile de trecere, Ia[i, Editura Polirom, 1998
Tema 9
AUTORITATE {I IMAGINE |N }ARA ROM@NEASC~ A SECOLELOR XIV-XVI
Autoritatea \n evul mediu Domnia - autoritate suprem` \n stat Modelele domne[ti - tipologia imaginii ¯ ¯_
dezirabile
1. AUTORITATEA |N EVUL MEDIU
Trebuie s` ar`t`m, de la bun \nceput, c` o caracteristic` esen]ial` a lumii medievale cre[tine este
dualitatea autorit`]ii. Vom \nt#lni astfel o autoritate secular`/laic` [i o autoritate ecleziastic`, ambele
riguros structurate ierarhic.
Pentru perioada analizat` aici, autoritatea nu poate fi analizat` \n afara structurilor statale. Dincolo
de formele de organizare ierarhic` a societ`]ii rom#ne[ti sud-carpatice, ierarhia de status [i ierarhia
patrimonial`, statalitatea medieval` rom#neasc` va fi definit` de o ierarhie politic` dublat` - ca un reflex al
ideologiei politice bizantine – de o ierarhie ecleziastic`.
1.1. Statul medieval [i func]iile sale
|ntr-o abordare primar`, statul poate fi definit ca "un ansamblu de institu]ii care exercit` oficial
puterea pe un anumit teritoriu [i asupra unei anumite popula]ii"
1
. Conceptual, \ns`, statul reprezint`
principala institu]ie a sistemului
politic, prin intermediul s`u realiz#ndu-se elementele esen]iale ale organiz`rii [i conducerii societ`]ii.
Faptul \i confer` un caracter mai pu]in dinamic at#t pe perioade conjuncturale, c#t [i pe perioade lungi.
1
B.Murgescu, Istorie rom#neasc`. Istorie universal` (600 - 1800), Bucure[ti, Editura Erasmus, 1994, p.42
126
Deriv#nd din latinul "statius" (= stare de repaus), no]iunea de stat a cunoscut diverse interpret`ri.
Expresia "statio" apare \ns` abia la Machiavelli, \n str#ns` leg`tur` cu dezideratul f`uririi unit`]ii statale. |n
orice accep]iune, existen]a statului presupune raporturi stabile \ntre indivizi [i bunurile pe care ace[tia le
posed`, impun#nd o form` de ierarhie [i desf`[ur#nd o activitate exclusiv` [i specific` ce se afirm` prin
opozi]ie cu cei care nu sunt membri ai acestei comunit`]i politice. |n consecin]`, statul este - \n plan extern
- principalul subiect de drept interna]ional.
|n principiu, structurile statale medievale sunt - cu toate deosebirile etnice ori confesionale -
similare, dac` nu identice, de[i originea lor este diferit`. Aspectul poate fi explicat prin existen]a unor
evidente similitudini \n dinamica evolu]iilor economice, respectiv a structurilor sociale pe care statul, ca
principal` institu]ie a sistemului politic, le reflect`.
Organizarea statal` rom#neasc` are la baz` o fiin]` [i o concep]ie originale, de esen]` autohton`,
ceea ce va imprima caracterul specific al statalit`]ii [i institu]iilor medievale rom#ne[ti. Cu toate acestea,
nu se poate eluda faptul c` statalitatea medieval` rom#neasc` s-a cristalizat prin integrarea \n familia de
state condus` de basileus, prelu#nd, \n esen]`, unele forme de ideologie politic` bizantin`. Cea mai
evident` dintre acestea rezid` \n natura raporturilor dintre cele dou` autorit`rit`]i. F`r` a insista prea mult
aici asupra problemei, trebuie s` eviden]iem faptul c` autoritatea ecleziastic` func]iona strict \n cadrul
politico-institu]ional al statului, raporturile cu autoritatea secular` [i cu centrul ecumenic av#nd un caracter
total diferit fa]` de lumea catolic`.
|n ceea ce prive[te func]iile statului medieval - comune tuturor statelor din Europa danubian` - au
relevan]` \n plan intern func]ia legislativ`, func]ia executiv`/ organizatoric` (transpunerea \n via]` a legilor
[i a altor decizii), func]ia economico-fiscal`, func]ia judec`toreasc` (supravegherea aplic`rii corecte a legilor
[i solu]ionarea \nc`lc`rilor acestora), ca [i func]ia de ap`rare a ordinii sociale [i asigurare a convie]uirii
normale.
|n plan extern, se pot considera ca specifice \n epoc` func]ia de statornicire a rela]iilor interstatale -
at#t economice c#t [i politice - [i func]ia de ap`rare.
Func]iile statului, considerate a fi atribu]ii ale [efului acestuia, erau gestionate de monarh/domn [i
se exercitau prin institu]ii specializate, dependente de puterea central` - institu]ia monarhic`/domneasc`,
curtea monarhului/domnului [i aparatul pentru \ndeplinirea unor func]ii militare, judiciare, fiscal-financiare,
administrative etc. - sau reprezentative - adun`ri locale, adun`ri de st`ri etc.
1.2. Modelul politic bizantin
Desprinderea }`rii Rom#ne[ti din sistemul rela]iilor vasalice al Coroanei maghiare [i afirmarea
independen]ei, \n sens medieval, reintegreaz` rom#nii sud-carpatici - de aceast` dat` reuni]i \ntr-o
structur` statal` - ariei politice bizantine, ecumenicit`]ii imperiale. Elementele constitutive ale
ecumenicit`]ii erau autocra]ia basileus-ului, doctrina familiei ierarhizate de monarhi [i state, condus` de
\mp`rat, respectiv politica fundamentat` pe ideea unit`]ii privilegiate dintre Imperiu [i Biseric`.
|n cazul }`rii Rom#ne[ti, principalul factor de poten]are a asum`rii modelului politic bizantin [i de
integrare \n ecumenicitatea imperial` a fost Biserica. Demersurile lui Nicolae Alexandru \ncununate cu
\nfiin]area Mitropoliei Ungrovlahiei au avut semnifica]ia recunoa[terii statalit`]ii rom#ne[ti \n aria de
influen]` bizantin` [i de spiritualitate ortodox`. Crearea unei structuri ecleziastice coordonat` la nivelul
\ntregului stat - [i subordonat` Patriarhiei ecumenice - reprezenta, \n fapt, afirmarea doctrinei themistiene
a unit`]ii privilegiate care apropia - \n lumea ortodox` - statul [i Biserica. Se cuvine a aminti, \n acest
context, faptul c`, toate evolu]iile politice sud-est europene \n direc]ia centraliz`rii statale au avut [i o
asemenea component`. Astfel, aspira]iile imperiale ale vlaho-bulgarilor - \n secolele XII-XIII - ori ale s#rbilor
- prima jum`tate a secolului al XIV-lea - au fost poten]ate de \nfiin]area unor patriarhii menite a legitima
puterea politic`, contrapun#ndu-se ecumenicit`]ii Patriarhiei de Constantinopol.
Al doilea element prin care Biserica a contribuit la afirmarea statalit`]ii rom#ne[ti [i - implicit - la
integrarea acesteia \n "ierarhia imperial` [i \n familia monarhilor s-a exprimat prin utilizarea \n s#nul
Bisericii orientale a referirii la gra]ia divin` (omnis potestas a deo), prin titlul-nume de
_"°____"°¸¯¯__ pe care Biserica l-a acordat domnilor rom#ni"
1
. Men]ionat pentru prima
oar` \n forma "Io Neculai Alixandru voevod, feciorul b`tr#nului, r`posatului Io Basarab voevod
/.../" \ntr-un act emis \n perioada 1 septembrie 1351-31 august 1352, al c`rui con]inut s-a p`strat \ntr-un
transumpt din Hrisovul lui Gavril Movil` din 13 noiembrie 1618, numele-titlu de y“ poate fi descifrat
pentru prima oar` \n original \n documentul emis de cancelaria lui Dan I la 3 octombrie 1385.
Al`turi de conexiunile/implica]iile laic/sacerdotal \n structura statalit`]ii muntene, modelul bizantin
adoptat de }ara Rom#neasc` mai poate fi identificat/surprins \ntr-o multitudine de elemente care vizeaz`
caracterul [i prerogativele domniei - sistemul electiv-ereditar al succesiunii la tron, practica asocierii la
1
V. Al Georgescu, Byzance et les institutiones roumaines jusqu'a la fin du XV-e siecle, \n “Actes du XV
e
Congrès international des Études byzantines, Bucarest, 6-12 Septembre, 1971”, Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1974, p.448-449
127
domnie, atributul de "mare" +º°"¯¬/ &p:|8|4 plasat \naintea titlului voievodal, jur`m#ntul depus de
domn cu ocazia mirungerii - sau sistemul institu]ional.
La origine, autokrator desemna numai pozi]ia suveran` unic` a basileus-ului, "independent sub
toate raporturile: fa]` de familie (asocierea la tron), \n stat [i \n familia de state"
1
. Conex procesului de
cristalizare statal` a popoarelor din sud-estul Europei, autokrateia se desprinde de ideea imperial`,
ajung#nd s` desemneze o "nou` structur` de suveranitate [i independen]`, oarecum de aceea[i
intensitate cu aceea a basileus-ului, dar f`r` a fi \n forma ei, imperial`, \n sensul sacral [i consacrat al
termenului, ecumenic` [i surs` de legitimitate"
2
.
|n accep]ia rom#neasc`, autokrateia a fost desprins` de ideea de ecumenicitate, devenind un
atribut al unei suveranit`]i locale independente, pozi]ie destinat` s` devin` exterioar` imperiului.
Documentele de cancelarie ale }`rii Rom#ne[ti o surprind \n formula F"<@*DX0"&>4 /singur de-sine-
st`p#nitor, a[a cum apare \n documentul de la Mircea cel B`tr#n datat octombrie <1389-1400>
3
.
Se poate deci afirma c`, din a doua jum`tate a secolului al XIV-lea \n }ara Rom#neasc` se
structureaz` un model politic bizantin, f`r` ca muntenii s` devin` supu[i ai basileus-ului sau promotori ai
unei politici imperiale proprii. Apari]ia puterilor politice de tip rom#nesc - etnice prena]ionale - a golit de
con]inut ecumenismul imperial, f`r` a respinge \ns` brutal schema bizantin` a familiei de state condus` de
basileus. Modelul politic de inspira]ie bizantin` se va men]ine \n }ara Rom#neasc` pe \ntreaga perioad` a
secolelor XIV-XVI, cu o singur` excep]ie notabil` - domnia lui Vlad }epe[.
1.3. Autoritatea secular`/laic`
La nevelul statului, autoritatea secular` se exercita prin intermediul ierarhiei politice. O form`
specific` a autorit`]ii seculare este cea de la nivelul comunit`]ilor.
Ierarhia politic` define[te modul de organizare a institu]iilor [i func]iilor \n cadrul statului.
Deosebirea fundamental` dintre ierarhia de status [i ierarhia politic` const` \n faptul c`, \n timp de prima
cuprinde persoane, cea de-a doua vizeaz` func]iile de]inute de persoane. Ierarhia de status depindea de
persoana domnului, \n timp ce ierarhia politic` era conex` structurilor statului.
Prima caracteristic` a ierarhiei politice este relativa ei rigiditate. Aceasta este o alt` deosebire
fundamental` fa]` de ierarhia de status, deosebit de permeabil`. Altfel spus, dac` o persoan` \ncadrat` \n
ierarhia de status putea urca sau cobor\ \n rang, func]iile ierarhiei politice [i-au p`strat - \n principiu –
rangul, de[i [i aici apar unele fluctua]ii.
|n fruntea ierarhiei politice se afla institu]ia [efului statului.
{eful statului. |n }ara Rom#neasc` - ca de altfel \n \ntregul spa]iu rom#nesc extracarpatic - [eful
statului era domnul, institu]ie autohton` care a preluat, \n vechea tradi]ie roman`, titlul imperial de
dominus. Caracteristicile domniei rom#ne[ti [i atributele ei specifice s-au cristalizat \n procesul trecerii de
la ]ar` la stat. Astfel, institu]ia domniei ajunge la o deplin` cristalizare prin "preluarea unor tradi]ii
formate \n cadrul primelor forma]iuni politice feudale, ca [i prin asimilarea unor tr`s`turi ale monarhiei
bizantine care p`strau amintirea organiz`rii politice romane, aveau ca fundament ideologic cre[tinismul
ortodox [i aveau premisele necesare pentru centralizarea puterii [i ap`rarea independen]ei de stat"
4
.
Prin tradi]ie, domnul era proprietar al \ntregului p`m#nt al ]`rii, \mp`r]ind acest drept de
dominium eminens doar cu ob[tile ]`r`ne[ti libere - cu fiecare dintre acestea \n parte. Prin adoptarea
domniei ca form` de stat, }`rile Rom#ne au reluat [i continuat tradi]ia imperial` a Bizan]ului autocratic dar,
trec#nd de la basileus-ul bizantin la domnul rom#n, autocra]ia pierde caracterul s`u ecumenic [i imperial,
devenind "o simpl` suveranitate prena]ional`"
5
.
Ca [ef al statului [i v#rf al ierarhiei feudale \n sistemul cvasivasalic din }ara Rom#neasc`, domnul
"exercita atribu]ii privind conducerea politico-administrativ`, militar`, judec`toreasc` [i legislativ`"
6
. Astfel,
competen]ele domnului erau similare cu cele ale oric`rui monarh din epoc`: exercitarea unor func]iuni de
drept bisericesc \n acord cu biserica - \n lumea cre[tin` - ; putere absolut`, dar nu despotic`, fiind limitat`
de cutume, legisla]ie, precepte religioase
1
V.Al.Georgescu, Institu]iile statelor rom#ne[ti de-sine-st`t`toare, \n "Constituirea statelor feudale
rom#ne[ti", Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1980, p.222
2
Ibidem
3
"|n Hristos Dumnezeu, binecredinciosul [i de Hristos iubitorul, marele [i singurul st`p#nitorul
domn, Io Mircea voievod" (DRH, B, I, p.30-31; D}R, p.63-65; DIR, B, veac XIII,XIV [i XV, p.65;318)
4
E.Cernea,E. Molcu], Istoria statului [i dreptului rom#nesc, Bucure[ti, 1994, p.75; V.Al Georgescu, Byzance
et les institutiones roumaines jusqu'a la fin du XV-e siecle, \n loc.cit., p.433 [i urm.
5
V. Al. Georgescu, op.cit., loc. cit., p. 451
6
E.Cernea, E.Molcu], op.cit., p.75, cf. Al. Buzescu, Domnia \n ]`rile rom#ne p#n` la 1866, Bucure[ti, 1943,
passim.
128

sau adun`rile de st`ri; putere personal` indivizibil` [i netransmisibil`; obliga]ia de a sluji poporul, de a face
tuturor dreptate, de a fi filantrop [i generos.
Func]iunile [efului statului cuprindeau \ntreaga activitate a statului respectiv. |n general, atribu]iile
domnului se afirm` \n domeniile vie]ii interna]ionale - \ncheie tratate de alian]`/comerciale [i declar`
starea de r`zboi/pace \n rela]iile cu alte state, trimite [i prime[te solii, acord` sprijin diplomatic vasalilor s`i
-, militar - exercit` comanda suprem` \n calitate de voievod [i are drept de poli]ie -, judec`toresc -
judec`tor suprem, put#nd judeca, \n ultim` instan]`, orice pricin`, hot`r#rile legislative adoptate, de
regul`, cu acordul Sfatului domnesc [i al dreg`torilor, cuprinz#nd norme generale -, executiv - nume[te [i
revoc` sfetnicii s`i [i are reprezentan]i oficiali \n teritoriu -, financiar - are dreptul suveran de a bate
moned` [i hot`r`[te \ncasarea d`rilor [i efectuarea presta]iilor c`tre domnie - [i al institu]iilor religioase -
exercit` tutel` asupra bisericii, av#nd dreptul de a confirma pe mitropoli]i, episcopi [i egumeni.
|n \ntreaga Europ` danubian` cre[tin` a secolelor XIV-XVI, autoritatea [efului statului/monarhului a
stat \n permanen]` sub semnul unei dualit`]i a puterii - secular` [i spiritual` - pe care acesta o exercita. Prin
aceasta [eful statului devine o figur` "aproape sacerdotal`", c`p`t#nd un caracter religios bine definit: ales
de Dumnezeu, ca loc]iitor [i reprezentant al s`u pe p`m#nt - de la Carol cel Mare [i p#n` ast`zi to]i
monarhii cre[tini au invocat calitatea lor "gratia Dei"/"prin gra]ia lui Dumnezeu".
Evolu]iile social-economice c`tre consolidarea dreptului de st`p#nire ereditar` al aristocra]ilor vasali
coroanei a dus la diminuarea caracterului de st`p#n funciar absolut exercitat de monarhi. Acesta \[i va
p`stra \ns` dreptul de retract, \ndeosebi pentru situa]iile de felonie/\nc`lcarea obliga]iilor vasalice - delict
desemnat \n documentele epocii prin termenul de hiclenie -, sau de desheren]`. Concep]ia feudal` clasic`
asupra feloniei se va colora – din a doua jum`tate a secolului al XIV-lea, pentru spa]iul rom#nesc sud-
carpatic - sensibil cu ideea romano-bizantin` dup` care felonia era un Crimen Publicum, sanc]ionat` de stat
printr-o dubl` pedeaps` - moartea [i confiscarea acelora[i bunuri care, \n dreptul feudal clasic, c`deau sub
inciden]a retractului.
Succesiunea la tron este guvernat` \n principatele rom#ne extracarpatice de principiul ereditar-
electiv. |n ceea ce prive[te principiul eredit`]ii, este de remarcat cercul larg al rudelor, nu numai pe linie
direct`, descendent`, ci [i colateral`, av#nd voca]ie succesoral` at#t fii legitimi, c#t [i cei nelegimi. Astfel,
Grigore Ureche, relat#nd \mprejur`rile urc`rii \n scaunul Moldovei a lui Petru Rare[, formuleaz` principiul
eredit`]ii \n urm`torii termeni:"/.../ pe obiceiul ]`rii nu s` c`diia, altuia domnia f`r` carile nu vrea fi
s`m#n]` de domn"
1
.
Principiul eredit`]ii era completat de cel electiv, fiind legiuit doar domnul pentru care - av#nd drept
de mo[tenire \n baza principiului ereditar - intervenea [i adeziunea regulii alegerii. Este motivul pentru care
Vlad I (1394-1397), primul domn pus de turci \n }ara Rom#neasc` a primit cognomenul "Uzurpatorul".
Func]ionarea sistemului ereditar-electiv era asigurat` [i de practica asocierii la domnie, menit` a
asigura succesiunea pa[nic`. Urm#nd o mai veche tradi]ie bizantin`, Basarab I \l asociaz` la domnie pe
fiul s`u Nicolae Alexandru; fiii acestuia din urm` - Vladislav I [i Radu I - se asociaz` la domnie (1364-1377),
iar fiii lui Radu I - Dan I [i Mircea (cel B`tr#n) - domnesc ca asocia]i (1384-1386). La r#ndul s`u, Mircea cel
B`tr#n \l asociaz` la domnie pe fiul s`u Mihail (1408), fapt ce explic` prezen]a \n unele din documentele
emise de cancelaria domneasc` posterior acestei date a formulei "\n timpul vie]ii mele sau \n timpul
vie]ii fiului domniei mele, Mihail voievod"
2
. Practica asocierii va continua [i \n secolul al XVI-lea,
Mihnea cel R`u asociindu-l la domnie pe fiul s`u Mircea (1508-1509).
1
Gr. Ureche, Letopise]ul }`rii Moldovei de c#nd s-au desc`lecat ]ara [i de cursul anilor [i de viia]a domnilor
carea scrie de la Drago[-vod` p#n` la Aron-vod`(1359-1595), \n Letopise]ul }`rii Moldovei, Chi[in`u,
Editura Hyperion, 1990, p.73
2
DRH, B, I, p.75-77; D}R, p.104-107
129
Sistemul ereditar-electiv se va deteriora \n secolele XV-XVI at#t datorit` luptelor interne pentru
tron, c#t [i prin instaurarea practicii numirii domnilor de c`tre Poart` ca o consecin]` a integr`rii }`rii
Rom#ne[ti \n sistemul Pax Ottomanica. Fenomenul este mai pregnant din a doua jum`tate a secolului al
XVI-lea, conex includerii principatului sud-carpatic \n d#r üz-zimmet. |n acest context se poate aminti
precedentul creat de boierii munteni care cer sultanului s` le dea domn pe Iancu Sasul, fiul lui Petru Rare[.
Sfatul domnesc. |n \ntreaga Europ` danubian`, monarhul este secondat \n exercitarea func]iilor [i
prerogativelor sale de un num`r de consilieri/sfetnici, reuni]i \ntr-un consiliu regal/princiar, sfat domnesc
sau divan. |n principiu, acest consiliu/sfat avea competen]e politice, administrative [i judec`tore[ti.
Structura poate fi asimilat`, \n linii mari cu un organ de guvern`m#nt, de[i membrii s`i nu aveau atribu]ii
specificate.
Organul consultativ central specific \n }ara Rom#neasc` este Sfatul domnesc. |n documente,
termenul de sfat nu este amintit, \n schimb men]ion#ndu-se c` acestea au fost emise de domn [i de
"cinsti]ii" s`i dreg`tori
1
. |n unele documente din secolul al XVI-lea formula se schimb`, ar`t#ndu-se c`
domnul a judecat "cu tot sfatul"/"F\&±H\". C`tre sf#r[itul secolului al XVI-lea, sub influen]` otoman`,
termenul "sfat" a fost \nlocuit cu "divan".
P#n` la mijlocul secolului al XV-lea raportul dintre domnie [i sfat a fost favorabil sfatului, hot`r#rile
fiind luate de domnie [i sfat. Dup` aceast` dat` - conex tendin]ei de \nt`rire a autorit`]ii domne[ti - sfatul
va lua doar act de voin]a domnului.
Dup` instaurarea domina]iei otomane, boierii vor promova teza potrivit c`reia domnul trebuie s`
asculte de Sfat, condi]ion#nd astfel alegerea acestuia de "tocmeala"/"leg`tura" prin care li se recuno[teau
privilegiile.
1
Astfel \ntr-un document din 2 septembrie 1493 Vlad C`lug`rul \nt`re[te o danie "/.../ preacinstitului
dreg`tor [i \nt#iului sfetnic /.../, jupanului Stoico logof`t /.../" (DRH, B., I, p.392-395; DIR , B, veac
XIII, XIV [i XV,p.220-222)
130
Atribu]iile Sfatului domnesc erau, \n principal, \nt`rirea actelor de transfer al posesiei, a daniilor
domne[ti [i a acord`rii de imunit`]i - garant#nd astfel respectarea acestora -, participarea la judecarea
proceselor penale [i civile, consilierea domnului - la cererea acestuia -, acordarea de consultan]`
domnului \n problemele financiare, biserice[ti [i de organizare militar`. |n plan extern, Sfatul domnesc
garanta respectarea de c`tre domn a tratatelor/actelor interna]ionale semnate de acesta.
|n ceea ce prive[te organizarea Sfatului domnesc - precum [i a institu]iei domniei -, \n }ara
Rom#neasc`, la fel ca [i \n Moldova, nu s-a copiat organizarea sfatului/dreg`toriilor de la nici un alt stat,
adopt#ndu-se \ns` "de la Imperiul bizantin, prin intermediul statelor feudale sud-slave cu o organizare mai
veche, numirile [i \n parte func]iile acelor dreg`torii care corespundeau unor necesit`]i interne"
1
. Din prima
jum`tate a secolului al XV-lea, \n sfat apar boierii de slujb`/dreg`torii, de[i preponderen]a \n Sfatul domnesc
era \nc` de]inut` de marii boieri, participarea acestora din urm` la sfat nefiind condi]ionat` de ocuparea
unei dreg`torii.
Dreg`toriile erau \nalte demnit`]i ale statului, beneficiarii acestora fiind numi]i de c`tre domn, fa]`
de care depuneau jur`m#nt de credin]`. Ace[tia puteau fi confirma]i/revoca]i oric#nd, nu erau remunera]i -
\n schimb primeau danii domne[ti, daruri ori concedarea veniturilor unor ]inuturi. Dreg`torii care participau
la Sfatul domnesc erau denumi]i "mari", spre deosebire de ceilal]i dreg`tori. |n principiu, dreg`torii exercit`
atribu]iuni \n cadrul cur]ii domne[ti, ca [i pe plan administrativ, judiciar, militar. |ntruc#t nu exista o
delimitare clar` a formelor de activitate \n cadrul statului, din secolul al XIV-lea [i p#n` t#rziu, \n secolul al
XVII-lea, atribu]iile dreg`torilor nu au fost foarte bine diferen]iate. Cu toate acestea, poate fi operat` o
diferen]iere a dreg`toriilor \n dreg`torii cu atribu]ii de ordin public (administrativ, judec`toresc, fiscal),
dreg`torii cu atribu]ii militare [i dreg`torii care \ndeplineau diverse atribu]ii la curtea domneasc`.
Dintre dreg`toriile cu atribu]ii de ordin public, cele mai importante erau: mare ban - \n linii mari,
aceast` dreg`torie asigura c#rmuirea Olteniei, prerogativele sale fiind apropiate de cele ale domniei -,
mare vornic – [ef al cur]ii domne[ti, av#nd [i atribu]ii judec`tore[ti materializate \n drept de judecat` \n
toat` ]ara, cu excep]ia Olteniei, unde judec`tor era marele ban -, mare logof`t – [eful cancelariei domne[ti
-, mare vistier – un veritabil ministru de finan]e al epocii - [i mare arma[, cu atribu]ii \n general poli]iene[ti,
de [ef al poli]iei [i al temni]elor, \n sarcina sa intr#nd [i aducerea la \ndeplinire a pedepselor domne[ti,
precum [i militare, de

[ef al artileriei [i al poli]iei militare. Cea mai important` dreg`torie cu atribu]ii
militare era cea de sp`tar, comandant al armatei sau, dup` caz, numai al cavaleriei. |n aceea[i categorie
intrau [i dreg`toriile de ag` - comandant al pedestrimii, sau doar denumirea generic` de comandant - [i
[etrar, care r`spundea, \n general, de asigurarea logistic` a armatei.
|n categoria dreg`toriilor cu atribu]ii la curtea domneasc` intrau: postelnic/stratornic – avea \n grij`
camera de culcare a domnului, prest#ndu-i acestuia [i alte servicii personale –, medelnicer - \i turna
domnului apa pentru sp`latul m#inilor la mas` -, paharnic – se ocupa de b`utura domnului, \n atribu]iile
sale intr#nd [i luarea “credin]ei”, adic` gustarea vinului domnului pentru a verifica dac` nu este otr`vit –,
stolnic – se ocupa de masa domnului [i de aprovizionare cur]ii domne[ti cu unele alimente, \n special cu
pe[te –, clucer – principalul responsabil cu aprovizionarea cur]ii domne[ti –, sluger – se ocupa de
aprovizionarea cu carne a cur]ii – [i comis, care avea \n responsabilitate grajdurile domne[ti.
Fiecare din aceste dreg`torii avea dreg`torii subordonate, desemnate fie cu acela[i nume, sau cu
diminutive ale acestuia, fie al]i dreg`tori sau personal auxiliar.
De la jum`tatea secolului al XV-lea, c#nd alc`tuirea sfatului domnesc acord` prec`dere dreg`toriilor,
documentele indic` \n frunte pe marele vornic, sp`tarul [i logofe]ii, urm#nd apoi boierii f`r` slujbe [i se
\ncheie cu al doilea sp`tar, stolnicul, paharnicul, comisul [i stratornicul.
Sistemul institu]ional cuprinde principalele institu]ii ale statului. Vom analiza institu]ia militar` [i
justi]ia.
Institu]ia militar` are \n }ara Rom#neasc` forme specifice, generate de raporturile dintre armat` [i
societate, care au marcat procesele de cristalizare etnic`, structurare social` [i construc]ie statal`
rom#neasc`. Astfel, dup` cum ar`ta Grigore Ureche \n Letopise]ul s`u, "{i-ntr-acea \ncep`tur` a fost
domniia ca o c`pit`nie"
2
, fapt valabil pentru \ntregul spa]iu rom#nesc - implicit pentru cel sud-carpatic.
Este explica]ia apari]iei institu]iei voievodale care, \n timp, va fuziona cu ce adomneasc`, situa]ie
sintetizat` \n formula "voievod [i din mila lui Dumnezeu , domn a toat` ]ara Ungrovlahiei" ce poate
fi g`sit` \n intitulatio unui document de la Dan I, datat 3 octombrie 1385
3
. Se poate, deci, afirma c` oastea
tradi]ional`/voievodal` rom#neasc` s-a constituit, \n timp, ca "sum` a for]elor militare ridicate de ob[ti",
totalitatea indivizilor \narma]i ridica]i din ]inuturi.
Oastea voievodal` \n }ara Rom#neasc` a avut dou` categorii de efective - permanente (curtea
domneasc`, reprezentativ` pentru elit` militar` [i, implicit, func]ion`reasc`) [i nepermanente (juzii [i cnezii
ob[tilor cu for]ele lor, alc`tuind rezerva mobilizat` [i chemat` "la tab`r`" doar \n situa]iile de maxim`
primejdie). Acestora li se adaug` lupt`torii profesioni[ti, mercenarii. Men]iona]i pentru prima oar` \n
izvoarele \n anul 1426, mercenarii se vor bucura de o aten]ie sporit` din partea lui Vlad }epe[. Acesta va
1
N.Stoicescu, Sfatul domnesc [i marii dreg`tori, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste
Rom#nia, 1968, p.45
2
Gr.Ureche, op.cit., p.29
3
DRH, B, I, p.19-22; D}R, p. 38-41
131
angaja un \nsemnat num`r de lupt`tori profesioni[ti, \ndeosebi cei forma]i \n campaniile lui Iancu de
Hunedoara.
|n ceea ce prive[te principalele genuri de arm`, \n structurile militare ale epocii se reg`sesc trupe de
cavalerie - grea [i u[oar` -, pedestrime - mercenari dota]i cu arme de foc, dar [i for]e teritoriale
nepermanente -, artilerie - diferen]iat` at#t dup` calibru, c#t [i dup` destina]ie - [i unit`]i navale. La
acestea se adaug` forma]iunile de servicii.
Comanda structurilor militare ale }`rii Rom#ne[ti era asigurat` - \n condi]iile \n care domnul
exercita, \n calitatea sa de voievod, comanda suprem` - de o serie de dreg`tori cu atribu]ii specifice.
Justi]ia evului mediu se distinge prin unele caracteristici generale, \ntre acestea put#ndu-se aminti:
nesepararea atribu]iilor - \n sensul c` acela[i dreg`tor \ndeplinea triple atribu]ii (de cercetare, de judecat` [i
de execu]ie) -, nesepararea cauzelor civile [i penale - \n sensul c` aceea[i instan]` judeca ambele cauze -,
inexisten]a principiului lucrului judecat - \n sensul c` o pricin` judecat` putea fi rejudecat` la cererea uneia
din p`r]i [i cu aprobarea suveranului -, respectiv autoritatea suprem` a puterii centrale - suveranul este
"legea", f`r` drept de apel. Sub aspectul administr`rii justi]iei, evul mediu a cunoscut trei sisteme - justi]ia
suveranului, justi]ia feudal`/domanial` [i justi]ia ecleziastic` - a c`ror pondere a evoluat \n mod diferit \n
statele cre[tine ale Europei danubiene. Acela[i lucru se poate spune despre sistemele juridice [i izvoarele
dreptului - cutumele, dreptul canonic, roman, feudal, or`[enesc [i ordonan]ele/poruncile regale/domne[ti.
Al`turi de normele scrise ale dreptului germanic - care au prioritate cronologic` \n spa]iul Europei
danubiene -, pot fi men]ionate culegerile juridice bizantine, r`sp#ndite \ndeosebi \n lumea ortodox`. |n
aceast` categorie se \ncadreaz` [i }ara Rom#neasc` unde Sintagma lui Matei Vlastaris p`trunde \n 1451-
1452, gr`m`ticul Dragomir scriind - din porunca lui Vladislav al II-lea - Pravila de la T#rgovi[te. Receptarea
dreptului bizantin care "nu cerea mai multe contacte directe [i nici chiar existen]a Imperiului a condus /.../
la formarea dreptului na]ional", structurile imperiale - ierarhia guvernan]ilor, independen]a familiei
monarhice, autocra]ia - servind "fund`rii unui drept care face puterile politice independente"
1
. |
ncep#nd din secolul al XVI-lea apar [i pravilele redactate \n limba rom#n` - Pravila Sfin]ilor apostoli/
Pravila de la Ieud, tip`rit` de diaconul Coresi \ntre 1560-1562, respectiv Pravila sfin]ilor dup` \nv`]`tura
marelui Vasile - a c`ror utilizare practic` a contribuit substan]ial la r`sp#ndirea dreptului scris.
|n afar` de aceste norme scrise era \nc` \n vigoare \n }ara Rom#neasc` dreptul vechi rom#nesc
nescris - a c`rui origine trebuie c`utat` \n practicile populare de la nivelul ob[tii s`te[ti, agrare [i pastorale -,
care este o sintez` de norme juridice oglindind un "sistem juridic de sat" bazat pe st`p#nire, folosin]` [i
responsabilitate colectiv`. Vechimea acestor norme juridice [i a organelor de judecat` pe care le-au
generat este atestat` [i de faptul c` acestea sunt comune [i rom#nilor de pe teritoriul altor state feudale -
Ungaria, Polonia, Moravia, Serbia, Croa]ia, Dalma]ia, Macedonia - care controlau por]iuni, mai mari sau mai
mici din spa]iul de etnogenez` al rom#nilor.
|n documentele muntene "legea rom#neasc`" este men]ionat` prima oar` \ntr-un document datat
28 iulie 1470
2
, prin care Radu cel Frumos \nt`re[te m`n`stirii Tismana mun]ii Par#ngul, Orlea, Sorbele [i
Boul. Documentul specific` obliga]ia ]`ranilor care umbl` pe acei mun]i de a pl`ti c`lug`rilor "ce este
legea rum`neasc`". |n acela[i context poate fi citat faptul c` \n }ara F`g`ra[ului judecata se f`cea dup`
statute proprii, care se \ntemeiau pe "legea rom#nilor", "Lex Huius terrae" sau "Lex Valachorum"
3
.
Institu]ii reprezentative. Adunarea de st`ri este o institu]ie caracteristic` pentru feudalismul
european. |n Europa Danubian`, institu]ia adun`rii de st`ri va func]iona exclusiv \n ]`rile cre[tine. Sub
denumirile de Reichstag, Hoftag, Landtag, Standeversammlung (\n Germania), Dieta (\n Ungaria),
respectiv sobor, mare sobor, soborul ]`rii sau al ob[tii, adunare ob[teasc`, sfat de ob[te (\n }`rile
Rom#ne), adunarea de st`ri particip` la conducerea politic`, av#nd competen]e consultative, mai rar
deliberative.
|n }`rile Rom#ne, adunarea de st`ri ilustreaz`, ca [i \n cazul celorlalte institu]ii, un proces de sintez`
din care Bizan]ul nu lipse[te niciodat`, dar \n care aportul venind din alte direc]ii nu este mai mic. Ca
element de specificitate, se impune a remarca faptul c` func]ionarea structurilor adun`rilor de st`ri \n }ara
Rom#neasc` a fost mai pu]in marcant`. Este vorba de adunarea "nobililor [i boga]ilor" pentru alegerea
domnului, precum [i de adun`rile consultative ce apar men]ionate \n unele documente externe
4
.
1
V.Al.Georgescu, op.cit., loc.cit., p.483
2
DRH, B, I, p.231; D}R, 272-273; DIR, B, veac XIII, XIV [i XV,p. 354
3
Astfel, c#nd ni[te rom#nce au fost omor#te de c`tre sa[ii din Valea Mare (1413), judecata s-a f`cut de
c`tre"juzii }`rii F`g`ra[ului", de "Iurati consules"/jura]i [i de "Seniores"/b`tr#ni. (N.Iorga, Istoria
rom#nilor din Ardeal [i Ungaria, Bucure[ti, 1989, p.91-92). Un caz interesant se \nt#lne[te [i \n Amla[, \n
\mprejur`rile \n care \n litigiul dintre locuitorii rom#ni [i sa[i din Apoldu de Sus [i rom#nii din satul Aciliu se
recurge - la cererea s`tenilor din Apold - la arbitrajul "unui \nalt dreg`tor din }ara Rom#neasc`,
cunosc`tor al normelor dreptului rom#nesc".( DRH, D,I, p.262-263)
4
Astfel, privilegiul lui Vladislav I pentru bra[oveni, din 20 ianuarie 1368, atest` existen]a unor st`ri \n sens
medieval, men]ion#ndu-se c` hot`r#rea a fost luat` cu asentimentul "tuturor credincio[ilor no[tri,
marilor dreg`tori, p#rc`labilor, judec`torilor, vame[ilor, slujba[ilor [i oamenilor din orice stare
constituit` \n ]ara noastr` Transalpin`". De asemenea, privilegiul lui Mircea cel B`tr#n pentru
bra[oveni din 25 august 1413 consemneaz` c` acesta a fost dat , "/.../ cu asentimentul multor baroni [i
132
Explica]ia acestei situa]ii rezid` \n credibilitatea - cu sens de garan]ie de permanen]` - pe care o
confer`, \n documentele externe, acceptul marilor boieri pentru angajamentele domnului. Un loc aparte
\ntre aceste adun`ri \l ocup` adun`rile clerului, pentru prima oar` atestate cu prilejul soborului ]inut de
patriarhul Nifon
1
.
Concluzion#nd, se poate afirma c` \n secolele XIV-XVI adun`rile de st`ri au func]ionat \n }ara
Rom#neasc` cu un rol restr#s, f`r` s` evolueze spre o structur` "cu sesiuni periodice [i cu atribu]ii
precizate, ca \n alte state europene. Domina]ia otoman` a \mpiedicat dezvoltarea institu]iei \n formele pe
care ea le-a cunoscut \n alte p`r]i"
2
.
Structuri [i institu]ii locale. Structurile [i institu]iile locale reprezint` forma de exercitare a autorit`]ii
de c`tre comunit`]i. La originea acestora se afl` structurile de ob[te, tradi]ionale \n spa]iul etnic rom#nesc.
cavaleri ce erau de fa]`". (E.de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria rom#nilor, XV/1, Bucure[ti,
1911, p.8)
1
Acesta "cheam` pre to]i egumenii de la toate m`n`stirile ]`rii Ungro-Vlahiei, [i tot clirosul
bisericii [i f`cu sobor mare dinpreun` cu Domnul [i cu to]i boierii , cu preo]ii [i cu
mirenii /.../"(Letopise]ul Cantacuzinesc, Buz`u, 1943, p.71 [i urm)
2
{tefan {tef`nescu, Istoria medie a Rom#niei, partea a II-a. Principatele Rom#ne - secolele XIV-XVI,
Bucure[ti, EUB, 1992, p.59-60
133
Conducerea ob[tilor era, \n general, colectiv`, exercit#ndu-se prin intermediul adun`rii ob[tii. Cu
toate acestea, \n cadrul structurii de ob[te se diferen]iaz` sfatul oamenilor buni [i b`tr#ni, care va prelua
din atribu]iile adun`rilor de ob[te, precum [i conduc`torul acesteia, desemnat prin termenul de jude sau
cnez.
Adunarea/sfatul oamenilor buni [i b`tr#ni avea atribu]ii de natur` juridic` - judeca pricinile dintre
membrii ob[tii, at#t penale c#t [i patrimoniale/civile, f`r` \ns` a putea pronun]a sentin]e capitale -, fiscal` -
stabilea cisla
1
- [i militar` - alegea pe cei ce trebuiau s` mearg` la oaste. De asemenea, acest organ
reprezentativ emitea r`va[e, documente care atestau v#nz`rile f`cute \n cadrul ob[tii.
Din aceast` form` de organizare au evoluat institu]iile urbane. Fenomenul de urbanizare, dinamic \n
perioada analizat`, genereaz` [i o mi[care de emancipare urban`, ora[ul devenind o comunitate organizat`
autonom. |n principatele rom#ne extracarpatice, ora[ele - cu o autonomie mult diminuat` fa]` de cea a
ora[elor din Europa danubian` cre[tin` - se aflau sub st`p#nirea domnului.
Conducerea ora[elor muntene era asigurat` de un sfat or`[enesc, format din 12 membri - p#rgari
din germanul Burger/or`[eni - [i un primar - jude]/sude] -, ale[i pe o perioad` de un an de comunitatea
or`[enilor. Acestora li se suprapunea autoritatea vornicului de t#rg - comandantul cur]ii domne[ti din ora[ -
sau a p#rc`labului - cel ce str#ngea vama [i d`rile pentru domn - reprezent#nd dreptul de st`p#nire al
domnului.
Documentele atest` existen]a, pe l#ng` sfatul p#rgarilor, a unui sfat or`[enesc, mai larg, de sfetnici
ai t#rgului. De asemenea, \n unele ora[e, existau [i consilii ale comunit`]ilor str`ine ce tr`iau acolo, grecii
av#nd forme proprii de organizare \n unele ora[e ale }`rii Rom#ne[ti.
Autonomia ora[elor se exprima prin existen]a unei cancelarii \n care se redactau actele or`[ene[ti, a
pecetei ora[ului - semn de drept de st`p#nire a p`m#ntului pe care se afla ora[ul -, precum [i a
catastifului/c`r]ii ora[ului, \n care erau \nscrise toate schimb`rile de proprietate [i judec`]ile.
1.4. Autoritatea ecleziastic`
|n principiu, Biserica reprezenta \n }ara Rom#neasc` - ca, de altfel, \n \ntregul spa]iu ortodox - "o
institu]ie global` - \n plan ecumenic [i \n plan na]ional - dar [i un sistem de institu]ii ecleziastice /.../ [i /.../o
plac` turnant` pentru un proces de implantare obligatorie de institu]ii civile [i publice, sau de structuri
institu]ionale, considerate ca inseparabile de ac]iunea [i obiectivele urm`rite de Biseric`"
2
. |n acest context,
influen]a institu]ional` a Bizan]ului este inseparabil` de locul pe care Biserica, cu ideologia [i dreptul s`u, \l
ocup` \n stat [i \n societate.
Fixarea definitiv` a locului Bisericii din }ara Rom#neasc` \n cadrul celei universale a fost o
consecin]` a recunoa[terii Mitropoliei Ungrovlahiei(1359) de c`tre Patriarhia ecumenic`. De[i canonic
Biserica din }ara Rom#neasc`, ca [i cea din Moldova, se g`sea sub "jurisdic]ia" Patriarhiei ecumenice -
mult redus` ca \nsemn`tate dup` 1453 -, ea a ajuns s` de]in` o adev`rat` "suprema]ie" \n r#ndul celorlalte
Biserici Ortodoxe din Europa danubian` [i din spa]iul mediteranean - teritorii c`zute sub st`p#nirea
otoman` - dar [i o "cvasiautocefalie" fa]` de Patriarhia ecumenic`.
Din perspectiva drepturilor conferite de statutul de autocefalie, Biserica Ortodox` din }ara
Rom#neasc` s-a manifestat at#t \n privin]a exercit`rii "puterii \nv`]`tore[ti" [i a "puterii
sacramentale", c#t [i \n ceea ce prive[te "puterea jurisdic]ional`". Caracterul de autocefalie se
manifest` \ns` cu maxim` pregnan]` \n ceea ce prive[te puterea jurisdic]ional`, Biserica din }ara
Rom#neasc`, ca [i cea din Moldova, fiind condus` de mitropoli]i/episcopi rom#ni [i - element caracteristic
al autocefaliei - aleg#ndu-[i singur` mitropolitul, \n ]ar`, de c`tre un sobor format din mari dreg`tori [i
egumenii m`n`stirilor mai \nsemnate. Astfel, de[i "autocefalia" Bisericii Ortodoxe Rom#ne a fost
recunoscut` oficial de Patriarhia ecumenic` \n anul 1885, se poate considera c`, \nc` de la \nceputul
organiz`rii politice [i religioase a }`rilor Rom#ne, dar mai ales dup` c`derea Constantinopolului, bisericile
din aceste principate - ca institu]ii organizate pe criterii etnic-teritoriale - s-au afirmat cu o independen]`
egal` autocefaliei, ne\ng`duind nici un fel de amestec jurisdic]ional al vreunei ierarhii biserice[ti din afar`.
|n raport cu statul, pozi]ia Bisericii Ortodoxe din principatele extracarpatice era - \n secolele XIV-XVI
- asem`n`toare/similar` celei a Patriahatului bizantin fa]` de basileus, evident, f`r` a exercita rolul de
conducere ecumenic` a altor Biserici r`s`ritene. Astfel, \n secolele XIV-XVI mitropolitul ]`rii f`cea
\ncoronarea [i \nsc`unarea domnului \n cadrul unei slujbe speciale \n catedrala mitropolitan` - ca [i la
\ncoronarea basileilor bizantini - dup` care urma o nou` ceremonie la palatul domnesc, mitropolitul rostind
primul cuv#nt de felicitare. |n baza acestui statut, Biserica Ortodox` era asociat` la conducerea politic` a
statului. De asemenea, ea exercita, totodat`, un cvasimonopol asupra culturii, \nv`]`m#ntului [i asisten]ei
sociale. |n raport cu institu]ia ecleziastic`, domnii rom#ni au desf`[urat o politic` constant` care a reu[it s`
lege solid Biserica de stat, canton#nd influen]a boierilor - dup` cum observa P.P.Panaitescu - \n limitele
dreptului de funda]ie.
1
Prin cisl` se \n]elege reparti]ia birului pe membrii ob[tii, \n func]ie de posibilit`]ile de plat` ale acestora.
({tefan {tef`nescu, Les structures économiques dans les Principautés Roumaines aux XIVe-XVIIe siècles, \n
AUB, Istorie, anul XXXI, 1982, p.33-43., p.26)
2
V.Al. Georgescu, op.cit., loc.cit, p.472
134
Din punct de vedere al veniturilor, Biserica din }ara Rom#neasc` nu percepea dijm` ca cea
Romano-Catolic`, ea revendic#nd, \n schimb, destul de devreme, dreptul de autogestiune \n ceea ce
prive[te m`n`stirile - sub o form` clasic`/atonit` \n }ara Rom#neasc` - [i celelalte bunuri, ca [i o relativ`
autonomie juridic`. |n aceste condi]ii averea m`n`stirilor era considerabil`.
St`p#nirea funciar` a Bisericii \[i are originea \n daniile f`cute pe seama ei. Documentele atest`, cel
pu]in pentru prima parte a perioadei analizate aici, ponderea majoritar` a daniilor domne[ti. |n principal,
bunurile funciare ale Bisericii sunt bunuri m`n`stire[ti, acestea fiind \nzestrate, at#t de ctitori, c#t [i de
credincio[i cu numeroase sate sau p`r]i de sate. Astfel, la mijlocul secolului al XV-lea, bunurile funciare ale
m`n`stirii Tismana ajung s` se ridice la circa 30 de sate, pentru ca \n secolul urm`tor acestea s` creasc` la
54
1
.
Izvoarele atest` \n st`p#nirea m`n`stirilor sate - \ntregi sau p`r]i de sat -, vii, livezi (pometuri), b`l]i,
gr`dini, f#ne]e, mori etc. Statutul juridic al acestor bunuri funciare este specific. Astfel, bunurile funciare
primite ca danie nu intr` sub inciden]a dreptului de retract domnesc - studiul izvoarelor cunoscute p#n` \n
momentul de fa]` nu atest` nici un asemenea caz – aceste danii nefiind condi]ionate. |n schimb, bunurile
provenite din danii nu puteau fi \nstr`inate de m`n`stire, \n caz contrar ctitorii av#nd dreptul s` cear`
\ntoarcerea acestora. O asemenea situa]ie este reglementat`, la 26 mai 1600, de mitropolitul Eftimie, care
hot`r`[te c` m`n`stirea Viero[ul nu are dreptul s` v#nd` morile d`ruite acesteia de c`tre Stoica pribeagul
2
.
O alt` surs` a bunurilor funciare m`n`stire[ti o constituiau cump`r`rile, satele/p`r]ile de sate astfel
dob#ndite put#nd fi v#ndute sau schimbate f`r` opreli[ti.
Pe l#ng` veniturile provenite din exploatarea domeniului, m`n`stirile mai beneficiau de venituri
suplimentare - obroace, gr#u, c`[`rit, v`mi -, privilegii - drept de a lua du[egubin`, s#nge [i gloabe, drept
de a face slobozenie, drept de a pune vame[i etc. -, toate acestea conduc#nd la consolidarea pozi]iei
economice a institu]iei ecleziastice.
Ierarhia ecleziastic` cuprinde clerul superior [i clerul inferior, criteriul de discriminare \ntre cele dou`
categorii fiind modalitatea de investire cu putere spiritual`. Astfel, clerul superior – mitropolit, episcopi,
egumeni, protopopi, preo]i – era investit prin hirotonie, \n timp ce clerul inferior – ipodiaconi, cite]i [i
c#nt`re]i – primea investitura prin hirotesie.
Clerul poate fi \mp`r]it \n dou` mari categorii: cler monahal – retras din lume prin c`lug`rie, tr`ind
dup` canoane specifice - [i cler de mir, care nu a depus jur`m#ntul de celibat [i tr`ie[te \n mijlocul
credincio[ilor din parohia pe care o p`store[te. Din perspectiva analizei noastre prezint` un interes mai
mare clerul monahal, care \ncadra – potrivit canoanelor Bisericii – cele mai importante func]ii ale ierarhiei
ecleziastice. |n }ara Rom#neasc` a secolelor XIV-XVI aceste func]ii erau: mitropolit, episcop, arhimandrit [i
egumen. Ace[tia alc`tuiau una din st`rile convocate de domn.
|n acest context, se cuvine a sublinia faptul c` v#rfurile ierarhiei ecleziastice aveau at#t atribu]ii
biserice[ti, c#t [i atribu]ii laice. |n aceast` ultim` categorie intrau, cel mai frecvent, atribu]ii juridice,
mitropolitul, episcopii, arhimandri]ii sau egumenii unor m`n`stiri, fiind \ns`rcina]i de domnie cu cercetarea
[i judecarea unor pricini penale sau civile. Acestora li se ad`ugau atribu]iile judec`tore[ti \n pricinile
aflate \n competen]a organelor biserice[ti (dot`, mo[teniri, tutel`, desp`r]enie etc.).
Important din punctul de vedere al problematicii temei noastre este faptul c` \ntreaga ierarhie
ecleziastic` era confirmat` [i/sau revocat` de c`tre autoritatea secular` prin intermediul institu]iei domniei.
Aceasta putea doar s` acorde investitura (cel mai adesea prin acordarea unei c#rje ca insemn al rangului)
[i s` hot`rasc` demiterea unui arhiereu, f`r` \ns` a-i putea ridica “harul arhieresc” pe care-l primise \n
cadrul unei ceremonii speciale de consacrare canonic` [i care putea fi anulat, prin caterisire, doar de
autoritatea ecleziastic` superioar`.
Cel mai important rang \n ierarhia ecleziastic` a }`rii Rom#ne[ti a secolelor XIV-XVI era acela de
mitropolit. Am insistat cu alt` ocazie asupra momentului, importan]ei [i semnifica]iei apari]iei acestei
institu]ii \n principatul sud-carpatic.
|nzestrat, ca orice episcop, cu har arhieresc, pozi]ia mitropolitului \n ierarhia ecleziastic` este una
de primus inter pares. Mitropolitul era considerat ca prim sfetnic al domnului [i membru de drept \n sfatul
domnesc. |n aceast` calitate, mitropolitul este \nt#lnit de la sf#r[itul secolului al XIV-lea. O situa]ie
oarecum diferit` se \nt#lne[te \n a doua jum`tate a secolului al XV-lea, c#nd sunt atesta]i documentar doar
trei mitropoli]i ai Ungrovlahiei. Apari]ia incidental` a acestora \n actele interne se explic` prin faptul c` - \n
epoc` - nu mai f`ceau parte din sfatul domnesc, ca predecesorii lor, situa]ia dator#ndu-se mut`rii
re[edin]ei domne[ti de la Arge[ la T#rgovi[te, mitropoli]ii r`m#n#nd \n continuare la Arge[.
2. DOMNIA - AUTORITATE SUPREM~ |N STAT
Autoritatea suprem` \n stat specific` spa]iului politic rom#nesc \n secolele XIV-XVI este
reprezentat` de institu]ia domneasc`. Domnul ]`rii nu este numai capul ierarhiei seculare, el controleaz` -
prin prerogativele de investire pe care le are, \ntr-o autentic` tradi]ie bizantin` - [i ierarhia ecleziastic`.
1
Istoria Rom#niei, II, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1962, p.310, 853 [i fig.100
2
DRH, B, XI, p.528-529; DIR, B, veac XVI, VI, p.377
135
F`c#nd parte din familia principilor ortodoc[i, domnul va fi beneficiarul unei imagini \n care se vor
reg`si at#t elemente generale ale imaginii monarhului cre[tin, c#t [i elemente de sorginte bizantin` - ca
reflex al integr`rii statalit`]ii medievale rom#ne[ti sud-carpatice \n schema politic` bizantin` -, la acestea
ad`ug#ndu-se o serie de particularit`]i locale, dictate de evolu]iile regionale.
Domnia face parte, a[a cum am ar`tat, din categoria monarhiilor cre[tine. Imaginea unei astfel de
monarhii se structureaz` pe patru paliere care vizeaz` natura puterii monarhului, legitimitatea puterii
monarhice, rela]ia privilegiat` \ntre monarh [i Dumnezeu, respectiv caracterul institu]iei monarhice.
Concep]ia cre[tin` va promova imaginea unui monarh a c`rui putere vine de la Dumnezeu - aceasta
r`sfr#ng#ndu-se [i asupra celor c`rora monarhul le deleag` o parte a atribu]iilor sale (ierarhia de status) -
[i care domne[te prin gra]ia lui Dumnezeu, fiind, astfel, reprezentantul lui Dumnezeu pe p`m#nt.
Consecin]a corel`rii imaginii construite la primele dou` paliere se reg`se[te pe cel de-al treilea, \n
concep]ia cre[tin` \ntre rege [i Dumnezeu exist#nd un veritabil leg`m#nt. Esen]a acestei concep]ii este c`,
o dat` ales de Dumnezeu pentru virtu]ile sale de bun cre[tin, monarhul va beneficia de sprijinul divinit`]ii \n
exercitarea misiunii sale.
La fel de interesant este [i pandantul acestei concep]ii - care se plaseaz` pe cel de-al patrulea palier
-, \n virtutea c`ruia monarhul devine m#ntuitorul poporului s`u, de[i izb`virea adus` de acesta este
provizorie, niciodat` definitiv`, pentru c` M#ntuitorul unic [i adev`rat este Hristos.
O asemenea structurare a imaginii monarhului permite identificarea setului de indicatori de imagine
pe care aceasta se construie[te. Astfel, monarhul cre[tin va fi perceput ca ap`r`tor al Bisericii, ap`r`tor al
patriei [i ap`r`tor al poporului. Aceast` ultim` imagine con]ine, la r#ndul ei, o serie de indicatori, \ntre care
amintim generozitatea, milostenia, men]inerea p`cii, precum [i \mp`r]irea drept`]ii.
Imaginea monarhului este completat` de \nsemnele monarhiei. Acestea sunt costumul monarhic,
\nc`l]`mintea, pana[ul, centura, armele, tronul, coroana, sceptrul [i cupa. Utilizate \n totalitate, sau numai
unele dintre ele, \nsemnele monarhice au - fiecare \n parte - o simbolistic` specific`, la care ne vom referi
succint \n cele ce urmeaz`.
Costumul nu constituie \n sine un semn al monarhului, el fiind, totu[i, diferit de celelalte costume
specifice. Croite dintr-o singur` bucat` de stof` de form` circular` - cea mai frecvent`, simboliz#nd cerul -
sau p`trat` - mai rar`, simboliz#nd p`m#ntul - perforate de un orificiu pentru cap, costumele regale posed`
o mare for]` evocatoare. Elementul-cheie al costumului este deschiderea central` prin care trece axa
cosmic`, simbolizat` de monarh.
|nc`l]`rile se disting, cel mai adesea, prin form` [i culoare.
Centura face trimitere la reprezent`ri ale st`p#nirii sexuale, ale dependen]ei sau puterii genitale,
ale libert`]ii [i, mai ales, ale unei rela]ii cu un superior divin, politic sau spiritual ce se presupune c` ar fi
legat centura [i, implicit, pe cel care o poart`.
Sabia/armele monarhului reprezint` datoria acestuia de a-[i ap`ra supu[ii, at#t \mpotriva
amenin]`rilor externe, c#t [i impotriva celor interne, deci de a face dreptate.
Tronul este simbolul universal al puterii monarhice, trimi]#nd, mai ales, la actul de justi]ie.
Coroana este o imagine a cercului sau a Soarelui, fiind - prin forma sa circular`, figura perfect`, cea
a totalit`]ii - expresia perfec]iunii [i a \ntregului.
Sceptrul este complementar coroanei, cu care configureaz` o reprezentare cosmic` ce simbolizeaz`
universul circular [i axul s`u.
Cupa reprezint` imaginea bol]ii cere[ti inversate [i, prin forma apropiat` de cea a s#nului matern,
un simbol al fecundit`]ii [i fertilit`]ii.
|n Bizan], imaginea monarhului de drept divin este mai complex` [iu mai evident` dec#t oriunde \n
alt` parte, monarhul fiind considerat "imaginea lui Dumnezeu [i asem`n`tor lui Dumnezeu"
1
. Caracterul de
"ipostaz` a lui Dumnezeu" a celui investit cu puterea monarhic` \n Bizan] genera obligativitatea ca
aspectul basileus-ului s`-i atrag` pe oameni. Astfel, ceremonialul de curte avea o \nsemnat` \nc`rc`tur`
religioas`, el trebuind s` ofere privitorului o vag` idee de Dumnezeu, precum [i iluzia unei medieri \ntre cer
[i p`m#nt.
Dac` monarhul era considerat o "imagine a lui Dumnezeu", curtea [i aparatul administrativ erau
imaginea ierarhiei ce eman` de la Dumnezeu. Aceast` organizare era instrumentul prin care Dumnezeu
putea s` ac]ioneze pe P`m#nt \n mod direct, f`r` a mai fi constr#ns s` utilizeze de intermedierea
arhanghelilor, \ngerilor sau sfin]ilor. Totul converge spre o accentuat` sacralizare a monarhului [i a
institu]iei monarhice.
Ideea de sacralitate vizeaz`, \n primul r#nd, institu]ia monarhic` [i abia apoi persoana fizic`,
monarhul. Acesta nu devine cu adev`rat monarh dec#t la consacrarea sa, cel mai important moment al
consacr`rii fiind mirungerea/onc]iunea, prin care se considera c` i se confer` celui uns "acel munus
septiform al Sf#ntului Duh"
2
. Consacrarea r`m#nea elementul de baz` al leg`m#ntului dintre monarh [i
Dumnezeu. Ungerea, prin care monarhul primea at#t puterea care-i era specific`, c#t [i misiunea sa, f`cea
din acesta un principe davidian [i "christus Domini"/"unsul Domnului".
1
A. Ducellier, Bizantinii. Istorie [i cultur`, Bucure[ti, Editura Teora, 1997, p.79
2
Van der Leeuw, La Religion dans son essence et ses manifestations, Paris, Payot, 1948, p.209; J.P. Roux,
Regele. Mituri [i simboluri, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1998, p.286-287
136
Un alt palier specific concep]iei bizantine este cel al identific`rii monarhului cu preotul. Apare astfel
tendin]a de a-l confunda pe Dumnezeul invizibil cu cel vizibil, care este monarhul, de a asimila ierarhia
cereasc` cu ierarhia p`m#nteasc`, de a-l reprezenta pe Hristos \n mijlocul Cur]ii sale, precum monarhul \n
a sa. Aceast` viziune este \ntre]inut` [i subliniat` de ritualul/ceremonialul Cur]ii, care-l \nconjoar` pe
basileus cu o veritabil` liturghie [i cu practici sacre.
Principala tr`s`tur` a func]iei imperiale este cea de binef`c`tor, suveranul car` nu f`cea dovada
acesteia put#ndu-[i pierde calitatea de \mp`rat. |n secolul al XIII-lea, Theodor al II-lea Laskaris contura rolul
\mp`ra]ilor pe p`m#nt \n urm`torii termeni: "Prin ei Dumnezeu \mparte na]iilor pace; prin ei ]ara se
acoper` de glorie, datorit` lor fiecare e st`p#n pe avutul s`u [i ferit de m#na ne\ndur`toare a du[manului "
pentru c` "basileul \ntruchipeaz` Binele [i Frumosul"
1
. Pandantul acestei concep]ii este c`, dac` basileul era
\nfr#nt \n r`zboaie, dac` supu[ii s`i s`r`ceau sau dac` alte nenorociri se ab`teau asupra ]`rii, acestea erau
un semn al pierderii harului divin de c`tre \mp`rat, precum [i a \ncrederii pe care i-o acorda Dumnezeu. |n
consecin]`, g#ndirea politic` bizantin` promoveaz` ideea - frecvent reluat` - c` pentru a feri ]ara de
primejdii, nesupunerea \n fa]a unui asemenea monarh [i \nlocuirea sa sunt datorii ale cre[tinului
2
.
3. MODELELE DOMNE{TI – TIPOLOGIA IMAGINII DEZIRABILE
3.1.Tipologia modelelor domne[ti
Un demers viz#nd descifrarea imaginii promovate de principii munteni s-ar dovedi sortit de la
bun \nceput e[ecului f`r` acceptarea unui sistem de referin]` \n raport cu care s` se fac` analiza. Este ceea
ce vom \ncerca \n cele ce urmeaz`, respectiv identificarea modelelor domne[ti arhetipale [i a
particularit`]ilor acestora \n secolele XIV-XVI.
Alexandru cel Mare [i modelul cavaleresc. Am ar`tat \n alt` parte considera]iile noastre cu privire la
evolu]ia formei de exercitare a puterii supreme \n stat \n secolul al XIV-lea, ocazie cu care am f`cut [i
cuvenitele preciz`ri cu privire la perioadele voievodal` [i domneasc` \n istoria politic` a }`rii Rom#ne[ti. |n
realitate, se [tiu prea pu]ine lucruri despre perioada voievodal` pentru a putea identifica un model sigur.
Informa]iile accesibile sunt prea vagi [i provin din domenii prea diferite de cel ce face obiectul cursului,
pentru a permite o interpretare care s` nu fac` nici un fel de concesii fanteziei. Situa]ia, aparent f`r` ie[ire,
ar putea avea o solu]ie \n acceptarea ipotezei similitudinii, \n prima jum`tate a secolului al XIV-lea, a
statutului voievodatului sud-carpatic cu cel transilvan, de[i nici aceast` variant` nu este pe deplin
satisf`c`toare.
Accept#nd, \ns` - pentru moment -, ipoteza similitudinii, ra]ionamentul conduce la prezum]ia c`
modelul urmat de voievozii munteni ar fi fost unul cavaleresc, de sorginte apusean`. Probabilele valori ale
unui asemenea model s-ar reg`si \n ideologia monarhic` apusean` [i \n doctrina raporturilor suzerano-
vasalice.
Consider`m c` ipoteza unei atrac]ii exercitate asupra primilor voievozi munteni de c`tre un model
monarhic de tip central-european sau apostolic este interesant`, cu at#t mai mult cu c#t, abordate \n
aceast` cheie, raporturile speciale ale lui Basarab cu papa Ioan al XXII-lea ar putea c`p`ta interesante
conota]ii. Poate o viitoare cercetare mai aprofundat` a informa]iilor disponibile, dublat` de o interpretare a
acestora din perspectiva modelului prezumtiv adoptat de voievozii sud-carpatici, va fi de natur` s`
clarifice \n ce m`sur` ace[tia au adoptat un model comportamental care s` justifice o probabil` ridicare a
"]`rii" lor la rang de "regnum", cel mai probabil apostolic. Nu poate fi eludat` nici ipoteza unui model al
vasalului fidel, \n slujba suzeranului. Unele din ac]iunile lui Nicolae Alexandru - anterioare \nfiin]`rii
Mitropoliei Ungrovlahiei - par a se \ncadra \n tentativa de a impune o imagine care s` fie corespunz`toare
acestui model.
Ambele ipoteze nu sunt \ns` capabile s` satisfac` exigen]ele unei analize pertinente. Cauza o
constituie - pe l#ng` informa]ia s`rac` - caracterul static al abord`rii. Nu credem c` se poate vorbi, \n cazul
modelelor comportamentale voievodale, de schimb`ri profunde, uneori chiar antitetice, de la o zi la alta.
Este motivul pentru care consider`m c`, indiferent care din cele dou` variante prezentate ar fi mai
apropiate de adev`r, modelul urm`rit de voievozii [i primii domni ai }`rii Rom#ne[ti a fost - cel mai probabil
- influen]at [i de iradierile culturale bizantine. Faptul a f`cut posibil`, \n ultim` instan]`, integrarea }`rii
Rom#ne[ti \n familia statelor bizantine, prin \nfiin]area Mitropoliei Ungrovlahiei.
1
A.Ducellier, op.cit., p.79
2
O asemenea motiva]ie se reg`se[te \n relatarea pseudo-discursului rostit de Radu cel Frumos \n fa]a
boierilor munteni pentru a-i determina pe ace[tia s`-l p`r`seasc` pe Vlad }epe[. Chalcocondil \l concepe \n
urm`torii termeni: “Dacilor, ce crede]i c` o se \nt#mple cu voi \n viitor? Au nu [ti]i ce putere mare
are \mp`ratul [i c` \ndat` or s` vin` \mpotriva voastr` o[tile \mp`ratului, pustiind ]ara [i c` vi se
va lua tot ce ne-a mai r`mas? De ce nu deveni]i prieteni ai \mp`ratului? {i o s` ave]i lini[te \n ]
ar` [i \n casele voastre. {ti]i doar c` acum n-au mai r`mas nici dobitoc, nici vit` de povar` <la
voi>. {i toate aceste grele suferin]e le-a]i \ndurat din pricina fratelui meu, pentru c` a]i ]inut
cu acest r`zvr`tit care a f`cut mult r`u Daciei, cum n-am mai auzit s` se fi \nt#mplat nic`ieri pe
p`m#nt.” (L.Chalcocondil, Expuneri istorice, \n FHDR., p.515)
137
Se pare c` adoptarea modelului lui Alexandru cel Mare este o consecin]` a circula]iei \n mediul sud-
dun`rean a Alex`ndriei, \n versiune cre[tin`, deci "moralizat`". Aceast` versiune a fost preluat` de c`rturarii
bulgari din mediul cultural bizantin, fiind tradus` \nc` din secolul al XIII-lea. Ceea ce credem c` are
relevan]` \n raport cu tema cursului este caracterul modelului, conota]iile sale de portret al "celui a-tot-
cuceritor".
Nu este o simpl` coinciden]` faptul c` epoca lui Nicolae Alexandru este [i o perioad` de \ntregire a }
`rii Rom#ne[ti \n hotarele ei naturale. Participarea acestuia la campania organizat` \mpotriva t`tarilor de
Ludovic I d'Anjou este cert`. Consider`m c` nu este for]at s` se stabileasc` o leg`tur` \ntre modelul
cuceritorului, reprezentat de Alexandru cel Mare [i ac]iunile concrete ale lui Nicolae Alexandru \n estul T`rii
Rom#ne[ti.
|n virtutea aceluia[i ra]ionament - cu at#t mai mult cu c#t Alexandru cel Mare a r`mas - [i mai
t#rziu - unul din modelele adoptate de domnii rom#ni - se poate presupune c` [i Vladislav-Vlaicu a adoptat
acela[i model, cu at#t mai mult cu c#t el este cel ce rezolv` definitiv problema "drumului Br`ilei", la fel ca
[i fiul s`u, Radu I
1
.
Modelul cavaleresc/militar oferit de figura \mp`ratului macedonean este centrat pe trei idealuri:
adev`rul, dreptatea [i \ndurarea. Prin cele trei idealuri ale sale, modelul lui Alexandru cel Mare este u[or
sesizabil \n \ntregul spa]iu cre[tin, adev`rul, dreptatea [i d`rnicia/\ndurarea fiind atribute ale figurii
tradi]ionale a suveranului cre[tin. |n spa]iul rom#nesc, cele trei idealuri ale figurii \mp`ratului-erou sunt
semnificativ redate \n capitolul al IX-lea din |nv`]`turile lui Neagoe Basarab
2
.
Modelul ecumenic de tip bizantin. Preluarea de c`tre principii munteni - la scurt` vreme dup`
cristalizarea domniei - a unui model bizantin este, \n epoc`, perfect explicabil`. Fastul Bizan]ului, prestigiul
incontestabil \n spa]iul ortodoxiei, ideologia imperial` a familiei de state [i de principi sunt tot at#tea
motive pentru preluarea unui asemenea model. Referiri directe la imaginea basileus-ului se reg`sesc \n
figura domnului - autocrat [i voievod: "doctrina virtu]ilor imperiale cu datoria de a fi filantrop [i
generos, at#t de important` pentru structurarea feudal` a societ`]ii; pozi]ia de judec`tor
suprem, deleg#ndu-[i puterea f`r` ca vreodat` s` [i-o diminueze sau s` [i-o piard` [i /.../ \ntr-o
bun` m`sur`, aptitudinea de a \ncarna legea vie"
3
.
De asemenea, se poate considera ca fiind absolut necesar` adoptarea unui model de inspira]ie
bizantin` pentru realizarea unei rapide [i totale integr`ri a domnului \n familia principilor bizantini. Faptul
este normal [i legitim, dac` se are \n vedere c`, \n epoc`, mimetismul politico-social [i rezultatele sale pot
fi percepute, \n ultim` instan]`, ca elemente de legitimare.
|n virtutea ideologiei imperiale de inspira]ie themistian` [i a dogmei bizantine a unit`]ii dintre
sacerdo]iu [i imperiu, basileii [i-au c`utat o surs` de legitimare a autorit`]ii lor \n modele mai noi, biblice.
Astfel, \mp`ra]ii bizantini se intitulau "noi Davizi" [i "noi Solomoni", re\nnoind "marile fapte [i gesturi ale
conduc`torilor inspira]i ai iudeilor /.../ ei ]ineau \n mod vizibil s` se arate ca urma[i ai marilor monarhi dintr-
un trecut \ndep`rtat"
4
. Aceasta le legitimeaz` ini]iativa unor realiz`ri artistice de mare amploare, pentru
finalizarea c`rora le h`r`zesc considerabile mijloace materiale, [tiind c` o dat` \nf`ptuite acestea le vor
aduce glorie [i popularitate, dar [i preten]iile de ecumenicitate la care Bizan]ul nu va renun]a - \n teorie -
niciodat`.
Adoptarea ca modele a unor figuri biblice - regi, profe]i sau sfin]i - este direct conex` imaginii
basileus-ului care, prin dublul s`u caracter - laic [i sacerdotal, \n opozi]ie cu lumea catolic`, unde lupta
dintre sacerdo]iu [i imperiu a \mbr`cat forme paroxistice -, confer` acesteia un caracter de cezaro-papism,
"o figur` niciodat` \ndeajuns de limpede [i de simpl`, de basileus-preot"
5
. Acest caracter a fost \mprumutat
[i de domnii rom#ni, care vor prelua atribu]iile basileus-ului, despuiate \ns` de ecumenicitatea imperial`.
Nu este deci de mirare c` unii dintre domnii rom#ni ai secolelor XIV [i XV evoc` modelul regelui David.
Figura lui David i s-a p`rut - a[a cum ar`tam mai sus - [i lui Neagoe Basarab ca fiind potrivit` pentru
a deveni modelul s`u care "\ntrupa aspira]iile sale imperiale, voca]ia de scriitor [i activitatea de mare
ctitor”
6
. |n acest sens, este semnificativ faptul c` Gavriil Protul, apologetul domnului, concluzioneaz` dup`
1
Pe monedele emise \n timpul domniei sale, acesta este reprezentat "\n armur`, cu pieptul ap`rat de o
cuiras` \nchis`, format` din dou` carapace /.../, cu mijlocul protejat de o jup` de piele \nt`rit` cu
pl`cu]e metalice /.../ \mbr`c#nd pulpele", \ntr-un mod oarecum asem`n`tor efigiei de pe monedele
contemporanului s`u, regele Carol al V-lea al Fran]ei. (P.Chihaia, }ara Rom#neasc` \ntre Bizan] [i Occident,
Institutul European, Ia[i, 1995, p.159)
2
|n |nv`]`turi, unde se citeaz` un \ntreg fragment din Alex`ndria, cele trei virtu]i sunt prezentate \n
urm`torii termeni: /.../ Cu trei lucruri am biruit eu lumea toat`: \nt#i cu cuv#nt adev`rat, al doilea
cu judecat` dreapt`, al treilea, cu d`rnicie /.../".(|nv`]`turile lui Neagoe Basarab c`tre fiul s`u
Theodosie, \n Cronicile slavo-rom#ne. Culese de Ion Bogdan [i editate de P.P.Panaitescu, Bucure[ti, 1963,
p.149)
3
V.Al.Georgescu, Byzance et les institutiones roumaines jusqu'a la fin du XV
e
siecle, \n loc.cit., p.449
4
A.Grabar, L'art de la fin de l'antiquité et du Moyen Age, Paris, 1968, p.136
5
V.Al Georgescu, Institu]iile statelor rom#ne[ti de-sine-st`t`toare, \n loc.cit., p.211
6
Ibidem, p232
138
descrierea entuziasmului mul]imilor datorat \nfr#ngerii lui Vl`du]:"Iat`, aici s` \nt#mpl` cum [i de
d`mult, \n legea veche, Saul [i-au e[it din minte [i Ionathan au c`zut de sabie, iar David fu
r`dicat \mp`rat. Deci [i Neagoe s` plec` glasului noroadelor [i lu` coruna [i scaunul a toat` }ara
Rom#neasc`. {i \ndat` f`cu judecat` [i dreptate \ntre oameni. {i cum r`dic` David chivotul legii
Domnului, a[a [i Neagoe vod` r`dic` biserica cea c`zut`/.../"
1
Vlad }epe[ [i “modelul” s`u comportamental. Utilizarea termenului de "model politic otoman" a
fost [i este de natur` a genera o serie de controverse, consider#ndu-se, \n general, c` structurile imperiale
otomane s-au altoit pe un tipar politic bizantin. Apreciem \ns` ca fiind la fel de adev`rat faptul c`
puterea/statalitatea otoman` s-a structurat [i s-a afirmat \n secolul al XV-lea cu o serie de diferen]e fa]` de
Bizan]ul ori celelalte state contemporane. |n acest context, consider`m tiparul politic otoman av#nd o
surs` de inspira]ie mai degrab` \n statalitatea bizantin` din epoca \mp`ra]ilor macedoneni, dec#t \n
Bizan]ul t#rziu. Se pot reg`si \n aceste tipare [i elementele de putere absolut` ale sultanului [i ierarhia de
slujb`, generat` de meritele individuale ale func]ionarilor - robi ai sultanului - [i concesiile funciare mici -
timarurile - \n schimbul prest`rii serviciului militar.
Toate aceste aspecte se reg`sesc [i \n modelul politic pe care Vlad }epe[ va c`uta - \n contextul
eforturilor pentru \nt`rirea autorit`]ii centrale - s` \l impun` \n }ara Rom#neasc`. O asemenea interpretare
poate fi contestat` \n primul r#nd compar#nd ac]iunile domnului muntean cu cele ale lui {tefan cel Mare,
ambii principi urm`rind o politic` de centralizare statal`. Cu toate acestea, diferen]a se observ` \n primul
r#nd sub aspectul inten]iilor declarate.
Consider`m ca elemente pentru sus]inerea adopt`rii unui tipar politic de inspira]ie otoman` sunt
demersurile lui Vlad }epe[ pentru crearea unei ierarhii func]ion`re[ti pe criterii de competen]` [i loialitate
fa]` de domn, ca [i pentru crearea unei armate personale permanente. Pentru ilustrarea primului aspect,
este relevant` activitatea principelui muntean de a exclude din sfatul domnesc pe boierii f`r` dreg`torii.
Similitudinile structurii militare promovat` de domnul rom#n cu cea din Imperiul otoman - ambele
fundamentate pe ideea dependen]ei directe a osta[ului de persoana monarhului - este relevat` at#t de
observatorii cre[tini, c#t [i de cei otomani contemporani evenimentelor.
|nl`turarea lui Vlad }epe[ din domnie \n \mprejur`rile cunoscute a dus la anularea - \n bun` m`sur` -
a influen]elor modelului otoman. Cu toate acestea, unele din m`surile promovate de principele muntean au
fost preluate [i continuate - datorit` eficien]ei [i incontestabilelor avantaje pe care le ofereau - de al]i domni
din a doua jum`tate a secolului al XV-lea [i din secolul al XVI-lea, f`r` \ns` a altera caracterul preponderent
bizantin al statalita]ii medievale rom#ne[ti.
|n cazul specific al principelui muntean s-au vehiculat, de-a lungul vremii, interpret`ri diverse [i
multiple, de la teoria personalit`]ii patologice, p#n` la cea a justi]iarului - victim` a intrigilor
contemporanilor. |ntre ace[ti doi poli ai spectrului posibilelor interpret`ri \[i poate g`si locul [i o abordare
dintr-o perspectiv` imagologic`.
Analiza imaginii dezirabile a domnului }`rii Rom#ne[ti - cu to]i factorii de incertitudine pe care \i
implic` - conduce spre ipoteza cre`rii deliberate a unei imagini diabolice/satanice, \n scopul rezolv`rii, prin
utilizarea acesteia ca arm` psihologic`, a conflictelor evident dispropor]ionate \n care principele muntean
era implicat. Este dificil de precizat dac` Vlad }epe[ a vizat un asemenea model comportamental de la
\nceputul celei de-a doua domnii - de fapt singura care prezint` relevan]` pentru analiza noastr` - [i \n ce
m`sur` ac]iunile de creare de imagine sunt produsul aplic`rii acestuia.
Interesant ni se pare faptul c` \n prima parte a celei de-a doua domnii - p#n` c`tre 1459-1460 - Vlad
}epe[ a c`utat s` se integreze modelului ecumenic, \ncerc#nd s` se \ncadreze \n indicatorii de imagine ai
monarhului cre[tin. Astfel, ac]iunile sale \l prezint` ca fiind un ocrotitor al Bisericii ortodoxe - face danii
m`n`stirilor Cozia [i Tismana, dar [i celor athonite Rusicon [i Filoteiu -, ap`r`tor al intereselor supu[ilor s`i -
ca atunci c#nd intervine pe l#ng` bra[oveni pentru a-i se face dreptate unuia dintre oamenii s`i c`ruia i se
consfiscase o cantitate de o]el cump`rat - [i judec`tor suprem impar]ial, \n virtutea celei mai autentice
tradi]ii bizantine.
Cu toate acestea, influen]e ale unui model pe care l-am identifica mai degrab` ca fiind de sorginte
islamic` se manifest` [i \n aceast` perioad`. Avem \n vedere \n mod deosebit aplicarea principiilor
guvern`rii prin teroare [i \ncerc`rile transform`rii aparatului de stat \ntr-un organism func]ion`resc
specializat, dependent [i responsabil strict fa]` de suveran.
Un interes mai mare prezint`, \ns` - din perspectiva abord`rii noastre - a doua parte a celei de-a
doua domnii. Se cuvine a afirma de la bun \nceput faptul c` elementele care au permis constituirea unei
imagini corespunz`toare presupusului model adoptat de domnul rom#n s-au afirmat [i \n perioada
anterioar`. Ac]ion#nd - cel mai probabil - pe criterii combinatorii apropiate ca metodologie de logica puzzle
- identificate \n mod empiric -, principele muntean a reu[it s` \nchege aceste elemente \ntr-o nou` formul`.
Rezultatul ob]inut pare a fi un antimodel ecumenic, o figur` diabolic`/satanic` ce, \n esen]`, nu este
caracteristic` nici unuia dintre modelele epocii. Acesta este motivul pentru care consider`m c` abordarea
problemei unui eventual "model" satanic/demoniac adoptat de Vlad }epe[ impune pruden]`.
Accept#nd ipoteza c` principele }`rii Rom#ne[ti [i-a creat \n mod deliberat o imagine
satanic`/demoniac`, c`utarea unui model coerent a acesteia este extrem de dificil` f`r` a face concesii
1
G.Mih`il`, D.Zamfirescu, Literatura rom#n` veche, I, p.85
139
fanteziei, cu at#t mai mult cu c#t informa]iile disponibile provin din surse str`ine, al c`ror sistem de
referin]` este diferit de cel rom#nesc din epoc`. Ceea ce are relevan]` este faptul c` prezumtivul model
diabolic/satanic adoptat de Vlad }epe[ poate fi considerat ca un moment de discontinuitate \n evolu]ia
modelului domnesc din }ara Rom#neasc`.
|ncerc#nd totu[i o \ncadrare tipologic`, dimensiunea satanic` \l apropie pe Vlad }epe[ - \n ciuda
anacronismului - de modelul Marelui Manipulator brunian, capabil "de a ordona, a \ndrepta [i a r#ndui
fantezia, de a-i alc`tui felurile dup` voia sa"
1
. |n aceast` accep]ie, magicianul lui Giordano Bruno
este cu totul con[tient de faptul c`, pentru a-[i ata[a masele - la fel ca [i pentru a-[i ata[a un individ -,
trebuie s` ]in` seama de toat` complexitatea a[tept`rilor subiec]ilor, trebuie s` creeze iluzia total` de
unicuique suum. De aceea, manipularea brunian` necesit` o cunoa[tere perfect` a subiectului/]intei [i a
dorin]elor/aspira]iilor sale, f`r` de care nu poate exista "leg`tura magic`"/vinculum”. De[i posterioar` epocii
lui Vlad }epe[, figura Marelui Manipulator brunian este singura \n consonan]` cu un eventual model pe care
faptele principelui muntean sugereaz` c` ar fi fost adoptat: cunoa[terea profund` a adversarilor, ac]iuni
perfect adaptate matricii spirituale a acestora/sistemului lor de referin]`, riguroasa culegere [i ierarhizare a
informa]iilor, stimularea indirect` - dar p#n` la cote paroxistice - a imagina]iei du[manului.
Stadiul actual al cercet`rii nu ne permite o tran[are a problemei existen]ei/nonexisten]ei unui model
satanic. Faptele par a indica ac]iuni deliberate ale lui Vlad }epe[ pentru construirea unei asemenea
imagini, care s` suplineasc` diferen]ele de poten]ial dintre domn [i adversarii s`i, f`r` a demonstra, explicit,
existen]a unui model articulat, pe care principele rom#n s`-l fi urmat. La acestea se adaug` [i observa]ia c`
mediul de acreditare a imaginii satanice este cel extern - catolic sau musulman - [i nu cel rom#nesc,
siutua]ie \n care identificarea imaginii satanice promovate cu un model comportamental este discutabil`.
Modelul rom#nesc al secolului al XIV-lea. Mijlocul secolului al XVI-lea este martorul unei schimb`ri
de modele survenit` ca efect al trecerii de la o mentalitate politic` ecumenic` la una rom#neasc`. Aspectul
esen]ial al acestui proces este valorizarea superioar` a trecutului [i apari]ia sentimentului unei identit`]i
prena]ionale - ce se manifest` prin excelen]` \n opozi]ie cu sentimentul ecumenicit`]ii. Procesul se
materializeaz` prin apari]ia la mijlocul secolului al XVI-lea a unui nou model domnesc \n }ara
Rom#neasc`, potrivit c`ruia pentru acest rol sunt propuse dou` figuri din trecutul }`rii Rom#ne[ti. Este
vorba, pe de o parte, de figura legendar` a lui Negru vod`, iar pe de alta de cea real` a lui Neagoe
Basarab.
Modelul lui Negru vod` r`spunde mai bine climatului mental al secolului al XVI-lea, fiind, \n ultim`
instan]`, expresia autohton` a mitului eroului \ntemeietor/civilizator, cu larg` circula]ie \n epoc`. Este
interesant faptul c` modelul lui Negru vod` apare \n diplomatica muntean` conex referirilor la \ntemeierea
principatului sau la ctitorirea unor monumente. |n acest context consemnarea explicit` a \ntemeirii }`rii
Rom#ne[ti apare, pentru prima dat` \n Cronica despre Radu de la Afuma]i din 1525, cel mai probabil ca
reflex al curentelor de idei din epoc`.
Aceste aspecte pot fi decelate, cu relativ` u[urin]`, din succesiunea unor acte de danie pentru
m`n`stirea Tismana. Astfel, p#n` \n epoca amintit`, \n sprijinul drepturilor m`n`stirii au fost invocate
daniile anterioare, dup` criterii dinastice precise, a[a cum se poate citi \n documentul - ipotetic datat \n
1392 - prin care Mircea cel B`tr#n \nt`re[te m`n`stirii daniile anterioare. Un text oarecum similar se
\nt#lne[te \n documentul din 3 iunie 1493 emis de cancelaria lui Vlad C`lug`rul. Din secolul al XVI-lea
filia]iile genealogice se pierd, invocarea succesiunii dinastice devenind cvasiimposibil`.
|n acela[i timp, perioada este puternic marcat` de cre[terea rolului pe care individul, ca entitate
social`, \l are - [i \l con[tientizeaz` - \n ansamblul evolu]iilor. Este, probabil, principalul motiv pentru care
complexul de no]iuni care definesc/poten]eaz` identitatea - individual` sau de neam/prena]ional` - a
devenit o component` important` a sistemului global de referin]` din epoc`. Mihnea cel R`u va fi primul
care, \n documentul datat 26 iunie 1508, nu va invoca propria sa ascenden]` ci "b`tr#nii domni"
2
. Al`turi
de acest element de autentificare/legitimare a posesiei, oarecum nebulos, se contureaz` [i un al doilea,
anume vechimea l`ca[ului respectiv
3
. Cele dou` tendin]e sunt contopite de Vlad Vintil` de la Slatina
4
.
Ideea \ntemeierii se reg`se[te [i \n dou` documente ale lui Mircea Ciobanul, \n care se face explicit referire
la \ntemeierea }`rii Rom#ne[ti, precum [i o referire direct` la Negru vod`
5
.
1
G.Bruno, Theses de magia, XLIII, vol III, p.485, apud. I.P.Culianu, Eros [i magie \n Rena[tere. 1484,
Bucure[ti, Editura Nemira, 1994, p.138
2
"/.../ ca s` le fie vama Calafat, care a fost a Tismenei \nc` de la b`tr#nii domni"( DRH, B, II, p. 118-
119; DIR, B, veac XVI, I, p.45-46)
3
Este ceea ce va invoca Radu de la Afuma]i \n documentul din 16 august 1528, \n care este consemnat
faptul c` "/.../ \i este veche [i dreapt` ocin`, dedin`, \nc` de la \nt#ia \ntemeiere a sf#ntului loc"
(DRH, B, III, p.101-102; DIR, B, veac XVI, II, p.51)
4
Acesta include \n actul s`u pentru m`n`stirea Govora, datat 3 noiembrie 1533, formula "/.../ pentru c`
sunt vechi [i drepte ocine [i dedine ale sfintei m`n`stiri, \nc` din zilele de demult, de c#nd
este }ara Rom#neasc` [i de c#nd s-a zidit \nt#i sf#nta m`n`stire". (DRH, B, III, p.276-278, DIR, B,
veac XVI, II, p.150-151)
5
"/.../ pentru c` am v`zut domnia mea [i carte de la m#na tat`lui domniei mele [i alt` carte de la
m#na lui Negru voevod cel B`tr#n".( DRH, B, IV, p.327-328)
140
Acela[i Negru vod`-"\ntemeietorul" va constitui arhetipul domnului }`rii Rom#ne[ti [i pentru
P`tra[cu cel Bun (1554-1557), care \i va zugr`vi chipul - copiat din biserica Sf.Nicolae Domnesc de la Curtea
de Arge[- al`turi de cele ale tat`lui s`u - Radu Paisie - [i fiului acestuia - Marco - \n paraclisul bolni]ei de la
Cozia.
Al doilea prototip al modelului na]ional este cel reprezentat de Neagoe Basarab, a c`rui imagine a
devenit "legendar` prin str`lucirea \nf`ptuirilor sale"
1
. |n consecin]`, r`sp#ndirea sa nu are acelea[i
mecanisme motiva]ionale cu cel al lui Negru vod`. Astfel, dac` \n cazul legendarului \ntemeietor al
voievodatului muntean, prestigiul acestuia era generat de tendin]a c`ut`rii originilor [i asum`rii propriei
istorii, \n ceea ce-l prive[te pe Neagoe, elementul de valorizare pozitiv` este reprezentat de str`lucirea
epocii sale [i de realele veleit`]i imperiale pe care domnul le manifestase.
|n aceast` abordare a lui Neagoe Basarab nu poate fi eludat faptul c`, \n epoc`, domnul }`rii
Rom#ne[ti a fost autorul |nv`]`turilor c`tre fiul s`u Teodosie, veritabil manual de guvernare, cu relativ`
circula]ie \n mediile politice ale epocii. Astfel, \n arenga unui act de danie al lui Petru {chiopul, datat 30
august 1584, se g`sesc pasaje asem`n`toare celor din |nv`]`turi
2
. Faptul este explicabil prin prezen]a unei
versiuni a |nv`]`turilor \n listele de inventar \ntocmite dup` moartea fostului domn al Moldovei.
Cea mai elocvent` tendin]` de promovare a modelului domnesc rom#nesc/autohton - f`c#nd recurs
la ambele arhetipuri - apar]ine \ns` celei de-a doua jum`t`]i a secolului al XVI-lea, fiind manifestat` de
Alexandru al II-lea Mircea \n \ncercarea sa de a se insera \n tradi]ia dinastic` a principatului. Este, probabil,
motivul pentru care \l introduce pe Negru vod` \n actele de cancelarie, oficializ#ndu-l, [i construie[te, \n
1570, "prima interpretarre cunoscut` a tipului bisericii lui Neagoe din Arge["
3
.
3.2. Dinamica imaginii dezirabile. Tradi]ii [i particularit`]i
Am schi]at o succint` tipologie a modelelor comportamentale adoptate/asumate de domnii }`rii
Rom#ne[ti \n secolele XIV-XVI. Credem, \ns`, c` - dincolo de identificarea [i prezentarea modelelor - este
de interes [i urm`rirea dinamicii acestora din perspectiva imaginii pe care respectivii principi au c`utat s`
o induc`/impun` \n con[tiin]a contemporaneit`]ii. Motiva]ia unei asemenea abord`ri rezid` \n faptul c`
modelul comportamental adoptat/asumat reprezint`, \n ultim` instan]`, imaginea dezirabil` a respectivului
principe.
Aceast` imagine se compune/construie[te continuu, \ntr-un proces ce - \n evolu]ia sa - nu cunoa[te
nici un fel de delimit`ri cu caracter restrictiv/exclusiv. Astfel, elemente ale modelului cavaleresc Alexandru
cel Mare func]ioneaz` \nc` \n secolul al XVI-lea, de[i, \n timp, peste acestea se suprapuseser` elemente ale
altor modele. Din aceast` perspectiv`, consider`m c` ceea ce poate surprinde analiza dinamicii modelelor
comportamentale - ca expresii ale imaginii dezirabile - nu este at#t o \nlocuire, c#t o suprapunere a unor
elemente/atribute noi peste un model arhetipal. Dificult`]ile ar`tate mai sus, pe care le-am \nt#mpinat
\n \ncercarea de a descifra prezumtivul model arhetipal sunt, deocamdat`, cvasi-insurmontabile. Este
motivul pentru care am considerat c` modelul conex procesului de cristalizare statal` rom#neasc` este cel
cavaleresc, adoptat - cel mai probabil - de voievozii secolului al XIV-lea.
|ntr-o asemenea abordare apare ca legitim` punerea problemei naturii adopt`rii acestui model. Se
impune, deci, a clarifica motivul pentru care imaginea dezirabil` a primilor voievozi a fost una
cavalereasc`, \n care ortodoxia era prezent` mai mult prin mediul de propagare a modelului, dec#t prin
conota]iile acestuia. Este dificil` - dac` nu imposibil` - selectarea unui singur motiv din \ntregul spectru al
posibilelor interpret`ri, mai ales \ntr-o epoc` at#t de tulbure precum secolul al XIV-lea \n }ara
Rom#neasc`.
1
P.Chihaia, op.cit, p. 240
2
|n documentul de la Petru {chiopul se poate citi: "/.../ bunule Dumnezeu care [tii toate aceste
bun`t`]i, care m-a ales din p#ntecele mamii mele [i m-a d`ruit cu \mp`r`]ia [i cu voievodatul ]
`rii, pentru prea cov#r[ita bog`]ie a milei sale, se cuvine dar totdeauna a mul]umi lui
Dumnezeu c` ne-a deschis u[ile milei sale [i lumina \n]elepciunii [i au v`zut [i au cunoscut c`
nici o m`rire nu st` pe p`m#nt neschimbat` [i mor]ii ne\mp`rt`[it`, ci dup` cum floarea se
ofile[te [i dup` cum umbra trece pe al`turi a[a orice om se nimice[te.
/.../ am r#vnit ca prin \mp`r`]ia [i domnia ]`rii s` calc pe urmele celor mai vechi \mp`ra]i
[i domni drept m`rturisitori care au str`lucit \n dreapt` m`rire [i s` primesc [i s` cap`t bunuri
cere[ti /.../". (DIR, A, veac XVI, III, p.260). Fragmentul citat corespunde urm`toarelor pasaje din |nv`]`turi:
"C` [i pe mine \nc` m-au ales Dumnezeu cu socoteala milii sale [i m-au pus p`storul turmii sale
/.../". (|nv`]`turile lui Neagoe Basarab c`tre fiul s`u Teodosie, loc.cit., p.231), "|mp`ra]ii [i domnii /.../".
(Ibidem, p.231), "C` p#n` iaste mila lui Dumnezeu cu noi /.../ s` ne schimb`m sufletele \n lumina
luminilor /.../".(Ibidem p.300), "Ast`zi anii miei [i zilele vie]ii mele s` sf#r[ir`, carii i-am cheltuit \n
zadar i-am cheltuit \n lumea aceasta, [i slava mea trecu ca o umbr` [i se usc` ca florile
c#mpurilor ". (Ibidem, p. 338) , "Lui Dumnezeu totdeauna s` v` ruga]i ca s` se milostiveasc` spre
voi [i s` v` dea cinste /.../ s` ne schimb`m sufletele \n lumina luminilor, cum [i-au cur`]it [i
al]ii". (Ibidem , p.297), apud. P.Chihaia, op.cit, p.243-244
3
P.Chihaia, op.cit, p.243
141
O prim` explica]ie poate rezida \n iradierile modelului politic central-european din spa]iul Regatului
maghiar, aspect asupra c`ruia am insistat mai mult la \nceputul acestui capitol. Alexandru cel Mare era
perceput, \n \ntregul spa]iu al cre[tin`t`]ii danubiene din secolul al XIV-lea, ca \ntruchiparea idealului
cavalerului, al cuceritorului prin excelen]`. Alegerea sa ca prototip al imaginii dezirabile pentru voievozii
rom#ni - [i nu numai - nu poate fi \nt#mpl`toare \n contextul evolu]iilor politico-militare din Europa
danubian` - implicit de la Dun`rea de Jos. Este o epoc` de mari muta]ii, \n care frontierele politice sunt
\ntr-o continu` mi[care. |n cazul special al }`rii Rom#ne[ti nu poate fi eludat statutul s`u \n raport cu
regatul angevin: mi[carea de impingere a frontierei politice a Regatului maghiar va iradia [i \n spa]iul
rom#nesc poten]#nd o mi[care identic` a aceluia[i tip de frontiere a acestuia. Este, deci, normal a
considera c` \n aceast` epoc` de extindere teritorial` a statalit`]ii medievale rom#ne[ti modelul
comportamental adoptat de voievozii munteni s` fie cel care corespunde imaginii cuceritorului.
O a doua explica]ie posibil` este aceea c` asumarea unui model comportamental de sorginte
ecumenic` era, \n conjunctura dat`, absolut imposibil`, prin implica]iile politice pe care acest gest le-ar fi
avut. Pentru o asemenea interpretare pledeaz` asumarea modelului ecumenic de c`tre Mircea cel B`tr#n
abia \n momentul \n care se poate considera c` statalitatea rom#neasc` sud-carpatic` era pe deplin
cristalizat`. Din aceast` perspectiv` se impune a sublinia faptul c` asumarea modelului ecumenic bizantin
implica [i acceptarea oficial` a ortodoxiei. |n asemenea condi]ii ar fi fost, probabil, greu, dac` nu imposibil,
s` se adopte un model cu conota]ii ecumenice - corespunz`tor confesiunii zdrobitoarei majorit`]i a
popula]iei - care nu ar fi avut nici un fel de ecou \n lumea catolic` ce domina politic, la vremea respectiv`,
spa]iul sud-carpatic.
Adoptarea modelului ecumenic de tip bizantin a survenit - cel mai probabil - \n momentul \n care
structurile statalit`]ii rom#ne[ti erau cristalizate din punct de vedere institu]ional, de[i autoritatea lor era
- \nc` - insuficient de bine consolidat`. Este foarte probabil ca prin structura discursului ecumenic - care
face apel \n primul r#nd la identificarea cu personaje biblice - acesta s` fi fost mult mai accesibil popula]iei
}`rii Rom#ne[ti. O dovede[te cu prisosin]` formula din arenga documentelor interne care, spre deosebire
de documentele externe, este de natur` s` induc` indicatori de imagine capabili a sugera un asemene
model. Este cazul documentului datat <1400>, pe care l-am citat mai sus care, prin inserarea Psalmilor,
face trimitere la figura regelui David [i sunt evoca]i "\mp`ra]ii din vechime".
De altfel, \ns`[i titulatura domnesc` are - a[a cum ar`tam mai sus - pronun]ate conota]ii/similitudini
cu cel al basileus-ului constantinopolitan, put#nd astfel s` contribuie - [i el - la consolidarea indicatorilor
de imagine specifici modelului ecumenic de tip bizantin. |n acest context se cuvine a preciza c` primul
domn la care modelul ecumenic apare cu claritate - Mircea cel B`tr#n - nu renun]` la modelul cavaleresc.
Astfel, de[i \n documentele emise de cancelaria sa se invoc` modelul lui David - prin inserarea Psalmilor -,
iar titlul cuprinde toate elementele care includ institu]ia domniei \n spa]iul de iradiere politic`/spiritual`
bizantin`, principele muntean apare reprezentat - at#t \n tablourile votive de la Cozia ori de la Arge[, c#t [i
\n efigiile sale monetare - \n costum de cavaler. Aspectul pledez` pentru ipoteza suprapunerii celor dou`
modele \ntr-o continuitate perfect acceptabil` \n epoc`. Cu siguran]`, o cercetare intens`, interdisciplinar`,
mult mai aprofundat` dec#t cea de fa]`, ar aduce elemente noi asupra continuit`]ii sau alternan]ei celor
dou` modele \n }ara Rom#neasc` a secolului al XV-lea. Stadiul actual al cercet`rii nu permite dec#t
avansarea ambelor ipoteze, de[i informa]iile disponibile sus]in o interpretare \n sensul
continuit`]ii/suprapunerii elementelor celor dou` modele.
Acest aspect este deosebit de vizibil \n |nv`]`turi, unde sunt al`turate arhetipuri ale ambelor
modele. Astfel, textul slavon - probabil varianta cu cea mai mare circula]ie \n spa]iul rom#nesc sud-
carpatic - include fragmente din "Via]a sf#ntului \mp`rat Constantin cel Mare" (\n fragmentul I), c#t [i din
Alex`ndria (\n fragmentul IX). Acestor aspecte le pot fi al`turate trimiterile la celelalte arhetipuri ale
modelului ecumenic, ca [i referirile repetate la modelul autocratic bizantin [i la monarhia de drept divin,
ilustr#nd, toate, epoca lui Neagoe Basarab.
Este, de asemenea, interesant de subliniat [i faptul c` modelul bizantin devine mai pregnant cu
\ncepere din a doua jum`tate a secolului al XV-lea, respectiv dup` c`derea Constantinopolului. Dispari]ia
centrului puterii imperiale va stimula, probabil, tendin]a domnilor munteni de a continua/perpetua tradi]ia
imperial` bizantin`. Epoca rezisten]ei antiotomane cu mijloace violente apusese \n }ara Rom#neasc`,
secolul al XVI-lea cunosc#nd momente de maxim` tensiune doar \n timpul domniilor lui Radu de la Afuma]i
[i Mihai Viteazul. Se contura, \n schimb, un nou tip de rezisten]`, ce se va manifesta prin p`trunderea limbii
na]ionale \n documentele de cancelarie [i prin impunerea unui model comportamental autohton.
Din analiza elementelor de continuitate \n dinamica imaginii dezirabile a principilor munteni nu pot
lipsi referirile la "modelul satanic", urm`rit - se pare - de Vlad }epe[ \n strategiile sale de imagine care
vizau mediile externe. Am insistat mai sus asupra posibilit`]ii/oportunit`]ii \ncadr`rii imaginii principelui
rom#n \ntr-un "model" comportamental [i nu credem c` este necesr s` revenim aici asupra argumenta]iei.
Consider`m, \ns` , c` trebuie corelat` apari]ia/utilizarea dimensiunii satanice a imaginii domnului rom#n cu
evolu]ia modelului domnesc \n }ara Rom#neasc`.
Nu poate fi considerat ca fiind o simpl` coinciden]` relativul sincronism al cuceririi centrului
ecumenicit`]ii bizantine de c`tre otomani cu promovarea \n }ara Rom#neasc` a unui model politic de
inspira]ie otoman`, corelat cu un model domnesc din care nu lipsesc - cel pu]in \n ceea ce prive[te
142
imaginea extern` - conota]iile satanice. Pierderea domniei de c`tre Vlad }epe[ \n \mprejur`rile cunoscute a
condus la stabilirea statu-quo ante, respectiv a condominiumului otomano-maghiar asupra principatului
sud-carpatic, \n formele stipulate de Tratatul de la Adrinopol din 1451. |n planul imaginii dezirabile se
poate vorbi de o revalorizare - cel mai probabil superioar`, \n noul context politic generat de dispari]ia
factorului politic bizantin - a modelului ecumenic.
Din aceast` perspectiv`, consider`m c` nu este lipsit de suport a considera c` evolu]ia modelului
ecumenic a cunoscut dou` subtipuri/perioade care, de[i promoveaz` acelea[i valori, au caracteristici
diferite. Separate de cea de-a doua domnie lui Vlad }epe[, modelele domne[ti se deosebesc \n primul r#nd
prin pozi]ia diferit` pe care principii rom#ni o au \n raport cu puterea imperial`. Astfel, dac` p#n` la
mijlocul secolului al XV-lea principii munteni au adoptat un model de inspira]ie bizantin`, reproduc#nd la
nivelul structurilor politice etnice prena]ionaale modelul imperial - golit \ns` de dimensiunea sa ecumenic`
-, dup` aceast` dat` se vor erija - p`str#nd \ns` caracterul nonecumenic - \n ap`r`tori ai ortodoxiei [i
continuatori ai basileilor. Acesta este, probabil, sensul coexisten]ei elementelor ecumenice [i cavalere[ti \n
imaginea dezirabil` promovat` de Neagoe Basarab. |n aceast` interpretare se cuvine a se face [i
aprecierea rolului jucat de Vlad }epe[ [i de strategiile sale de imagine \n dinamica modelului ecumenic.
La o prim` vedere se poate considera c` momentul Vlad }epe[ reprezint`, prin valorile promovate,
un element de discontinuitate \n evolu]ia modelelor asumate de principii munteni. |ntr-o abordate
diacronic`, tocmai aceast` discontinuitate ar putea fi elementul de poten]are a declan[`rii procesului de
sintez` a modelului "rom#nesc", care se afirm` cu \ncepere din al doilea sfert al secolului al XVI-lea.
Ipoteza este atr`g`toare, dar consider`m c` \n lipsa necesarelor clarific`ri asupra caracterului "modelului
satanic" promovat de principele muntean, ea nu poate fi sus]inut` prin argumente. Este motivul pentru
care consider`m imprudent` - \n actualul stadiu al cercet`rii - emiterea unor concluzii ferme asupra acestui
aspect.
|n schimb poate fi adus \n discu]ie - \n leg`tur` cu poten]area apari]iei "modelului rom#nesc" - un
alt aspect care poate ajuta la clarificarea lucrurilor. Este vorba despre promovarea modelului cneazului
Laz`r de c`tre Neagoe Basarab. Dincolo de eventualele - [i posibilele - conota]ii legate de \nrudirea, prin
doamna Ruxandra cu despo]ii s#rbi, trebuie avut \n vedere faptul c` Laz`r a fost nu numai un erou al
rezisten]ei antiotomane - relat`rile despre faptele sale av#nd o relativ` r`sp#ndire \n epoc` -, ci [i un
monarh al unui stat etnic prena]ional. Asumarea de c`tre Neagoe Basarab a unui asemenea model, care nu
avea nici un fel de conota]ii ecumenice - \n sensul tradi]ional - poate fi considerat ca un factor de poten]are
a promov`rii modelului rom#nesc, \ntr-o explicabil` \ncercare de a identifica personalit`]i autohtone cu un
prestigiu similar. Apare, astfel, legitim` alegerea lui Negru-vod` ca model tradi]ional, at#t perioada \n care
se presupunea c` a tr`it, c#t [i faptele sale - miticul \ntemeietor al ]`rii - conferindu-i prestigiul necesar,
\ntr-o epoc` \n care popoarele Europei \[i c`utau identitatea.
{i de aceast` dat` se cuvine a sublinia faptul c` modelul Negru-vod` - prin valorile pe care le
promoveaz` - nu contrazice indicatorii imaginii dezirabile anterior constitui]i. Negarea dimensiunii
ecumenice/imperiale \n favoarea celei "etnice prena]ionale" se \nscrie \n spiritul epocii, fiind conex`
evolu]iei generale a mentalit`]ilor.
|n ceea ce prive[te modelul "Neagoe Basarab", consider`m c` utilizarea lui corespunde unei nevoi
de prestigiu, incontestabil legat` de epoca de \nflorire cultural` pe care a marcat-o domnia acestuia.
Concluzion#nd, consider`m c` \n stadiul actual al cercet`rii se poate afirma c` modelele domne[ti -
ca imagini dezirabile - au avut o evolu]ie marcat` de continuitate, elementele noi suprapun#ndu-se peste
cele mai vechi, \mbog`]indu-le [i "actualiz#ndu-le", \n scopul de a le face comptibile cu spiritul epocii lor.
|NTREB~RI {I PROBLEME
Folosind bibliografia indicat`, compara]i modul de proiectare, formare, cristalizare [i sedimentare al
imaginii autorit`]ii din }ara Rom#neasc` a secolelor XIV-XVI cu acelea din principatele estcarpatic [i
intracarpatic.
ooOoo
143
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
1. Izvoare
* * * C`l`tori str`ini despre }`rile Rom#ne, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, I, volum \ngrijit de Maria
Holban, 1968; II–V, volume \ngrijite de M.Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Paul Cernovodeanu,
1970, 1971, 1972, 1973; VI, volum \ngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Mustafa Ali Mehmed,
1976
CHALCOCONDIL, Laonic, Expuneri istorice, \n Fontes Historiae Daco-Romanae, IV, Scriptortes et
acta Imperii Byzantini saeculorum IV-XV, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1982
* * * Cronicile slavo-rom#ne din secolele XV-XVI, publicate de Ion Bogdan. Edi]ie rev`zut` [i
completat` de P.P.Panaitescu, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1959
* * * Documenta Romaniae Historica. B.}ara Rom#neasc`, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, I (1247-1500), 1966, II(1501-1525), 1972, III (1526-1535), 1975, IV (1536-1550),
1981, V (1551-1565), 1983, VI (1566-1570), 1985, VII(1571-1575), 1988, VIII (1576-1580), 1989, XI(1593-
1600), 1975; D. Rela]ii \ntre }`rile Rom#ne, I (1222-1456), 1977
* * * Documente privind istoria Rom#niei, B, }ara Rom#neasc`, Bucure[ti, Editura Academiei
Republicii Populare Rom#ne, veac XIII, XIV [i XV (1247-1500), 1953; veac XVI, I (1501-1525), 1951, II
(1526-1550), 1951, III (1551-1570), 1952, IV (1571-1580), 1952, V (1581-1590), 1953, VI (1591-1600),
1953
GUBOGLU. M., MEHMET,M., Cronici turce[ti privind }`rile Rom#ne, Extrase, I-II, Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Socialiste Rom#nia,1966, 1975
* * * |nv`]`turile lui Neagoe Basarab c`tre fiul s`u Theodosie, edi]ie facsimilat` dup` unicul
manuscris p`strat, transcriere, traducere \n limba rom#n` [i studiu introductiv de prof.dr.G. Mih`il`,
membru corespondent al Academiei Rom#ne, Bucure[ti, Editura Roza V#nturilor, 1997
* * * Istoria }`rii Rom#ne[ti, 1290-1690. Letopise]ul Cantacuzinesc, edi]ie critic` de C.Grecescu [i
D.Simonescu, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1960
POPESCU, RADU VORNICUL, Istoriile domnilor }`rii Rom#ne[ti, ed. C.Grecescu, Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1963
URECHE, GRIGORE, Letopise]ul }`rii Moldovei de c#nd s-au desc`lecat ]ara [i de cursul anilor [i de
viia]a domnilor carea scrie de la Drago[-vod` p#n` la Aron-vod`, \n Letopise]ul }`rii Moldovei, Chi[in`u,
Editura Hyperion, 1990
144
2. Lucr`ri generale [i speciale
ANDREESCU, Mihail M., Puterea domniei \n }ara Rom#neasc` [i Moldova \n secolele XIV-XVI,
Bucure[ti, Casa de Editur` [i Libr`rie "Nicolae B`lcescu", 1999
BLOCH, Marc, Regii taumaturgi. Studiu despre caracterul supranatural atribuit puterii regale, \n
special \n Fran]a [i \n Anglia, Ia[i, Polirom, 1997
CHIHAIA, Pavel, }ara Rom#neasc` \ntre Bizan] [i Occident, Ia[i, Institutul European, 1995
CULIANU, Ioan Petru, Eros [i magie \n Rena[tere.1484, Bucure[ti, Editura Nemira, 1994
GEORGESCU, Valentin Al, Byzance et les institutiones roumaines jusqu'a la fin du XV
e
siecle, \n
"Actes du XV
e
Congres international des Etudes byzantines, Bucarest, 6-12 Septembre", 1971, Bucure[ti,
Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1974, p.433-484
Idem, Bizan]ul [i institu]iile medievale rom#ne[ti p#n` la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucure[ti,
Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1980
* * * Institu]ii feudale din }`rile Rom#ne. Dic]ionar, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, 1988
* * * Istoria Rom#niei, II, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1962
ROUX, Jean-Paul, Regele. Mituri [i simboluri, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1998
STOICESCU, Nicolae, Sfatul domnesc [i marii dreg`tori, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, 1968
{TEF~NESCU, {tefan, }ara Rom#neasc` de la Basarab I |ntemeietorul p#n` la Mihai Viteazul,
Editura "Academiei, Bucure[ti, 1970
Idem, Istoria medie a Rom#niei, partea a II-a. Principatele Rom#ne - secolele XIV-XVI, Bucure[ti,
EUB, 1992
Bibliografie suplimentar`
CERNEA, Emil, MOLCU}, Emil, Istoria statului [i dreptului rom#nesc, edi]ia a IV-a, Bucure[ti, Casa de
Editur` [i Pres` “{ANSA” – S.R.L., 1994
CHEVALIER,J, GHEERBRANT, A., Dic]ionar de simboluri, Bucure[ti, Editura Artemis, 1995
DRIMBA, O., Istoria culturii [i civiliza]iei, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, vol. II-IV, 1987-
1994
DUCELLIER, Alain, Bizantinii. Istorie [i cultur`, Bucure[ti, Editura Teora, 1997
DU}U, Alexandru, Histoire de la pensée et des mentalités politiques européennes, Bucure[ti, EUB,
1997
ELIADE, Mircea, Imagini [i simboluri, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1994
EVSEEV, IVAN, Dic]ionar de simboluri [i arhetipuri culturale, Timi[oara, Editura Amacord, 1994
FRAZER, George James, Creanga de aur, Bucure[ti, Editura Minerva, 1980
HERMET, Guy, Istoria na]iunilor [i a na]ionalismului \n Europa, Ia[i, Institutul European, 1997
HUIZINGA, Johan, Amurgul evului mediu, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1993
MURGESCU Bogdan, Istorie rom#neasc`. Istorie universal` (600-1800), Bucure[ti, Editura
"Erasmus", 1994
145
Tema 10
POLITIC~ {I IMAGINE
Ac]iuni imagologice pentru impunerea modelelor domne[ti Strategii pentru poten]area ¯_
imagologic` a ac]iunilor politico-militare Strategii de imagine cu finalitate militar` Deform`ri de ¯_ ¯_
imagine cu implica]ii politice
1. AC}IUNI IMAGOLOGICE PENTRU IMPUNEREA MODELELOR DOMNE{TI
1.1. Rela]ia tipar politic - model domnesc [i indicatorii de imagine
Analiza modelelor/tiparelor politice [i a modelelor domne[ti a condus la identificarea unor arhetipuri
care au fost utilizate de "directorii de con[tiin]e" ai secolelor XIV-XVI pentru proiectarea, elaborarea, [i
utilizarea ac]iunilor/"strategiilor" imagologice indispensabile guvern`rii, ca [i a dinamicii evolu]iei acestora.
Consider`m \ns` c`, pentru facilitarea \n]elegerii mecanismelor de producere a imaginii, se impune, al`turi
de perspectiva diacronic` - deja prezentat` - [i o abordare a problematicii cursului dintr-o perspectiv`
sincronic`. Aceasta pentru c`, de[i \n majoritatea cazurilor se poate vorbi de un sincronism al evolu]iei celor
dou` categorii de modele, sunt perioade \n care \ntre acestea nu exist` concordan]` deplin`.
Un prim asemenea aspect poate fi \nt#lnit \n a doua jum`tate a secolului al XIV-lea, epoc` ce
corespunde cristaliz`rii institu]ionale a statalit`]ii medievale \n }ara Rom#neasc`. Perioada corespunde
apari]iei [i consolid`rii tiparului politic bizantin \n }ara Rom#nesc`. Este epoca \n care se sintetizeaz`
sistemul institu]ional muntean [i ierarhia intern`, }ara Rom#neasc` integr#ndu-se \n familia bizantin` de
state. Cu toate acestea, modelul comportamental al primilor domni va fi unul cavaleresc, axat pe arhetipul
- comun, deopotriv`, spa]iilor ortodox [i catolic - lui Alexandru cel Mare, ecumenicitatea bizantin` ap`r#nd
abia la Mircea cel B`tr#n.
Al doilea exemplu care poate fi invocat \n acest context este cel din prima jum`tate a secolului al
XVI-lea, c#nd \[i face apari]ia modelul comportamental autohton. De aceast` dat`, elementul de
permanen]` este tiparul politic, modelele comportamentale bizantine men]in#ndu-se \n epoc`, chiar cu
unele tendin]e de amplificare.
Cele dou` exemple sunt de natur` s` releve at#t faptul c`, \n perioadele de tranzi]ie, evolu]ia celor
dou` categorii de modele nu este sincron`, c#t [i aparenta imposibilitate a stabilirii unui raport de
determinare \ntre ele. Acest al doilea aspect prezint`, din perspectiva demersului nostru, un deosebit
interes, av#nd \n vedere necesitatea determin`rii factorului care influen]eaz`, \n cel mai \nalt grad
alegerea/stabilirea indicatorilor de imagine specifici.
Dep`[ind \ns` nivelul aparen]elor, se poate stabili originea [i fundamentarea diferit` a celor dou`
categorii de modele. Astfel, se poate vorbi de o expresie preponderent institu]ional` a modelului politic, \n
timp ce modelul comportamental/domnesc este dependent - \n cea mai mare m`sur` - de climatul mental
al epocii, fiind necesar` relizarea unei sinteze capabil` a avea rezonan]` at#t \n mediul elitelor politice, c#t
[i \n mase.
Un prim aspect asupra c`ruia este necesar a se z`bovi este cel al contextului politic specific }`rii
Rom#ne[ti \n secolul al XIV-lea, \ndeosebi \n a doua jum`tate a sa. |n aceast` conjunctur` de mare
complexitate, procesul cristaliz`rii statalit`]ii rom#ne[ti a fost permanent sus]inut prin \nsemnate eforturi
diplomatico-militare, situa]ie care impunea recursul la arhetipul cavaleresc con]inut de modelul lui
Alexandru cel Mare. Apare astfel explicabil` utilizarea de c`tre domnii munteni a aceluia[i model [i dup`
integrarea lor \n familia de principi condus` de basileus-ul de la Constantinopol.
|n leg`tur` cu persisten]a modelului cavaleresc se poate aduce \n discu]ie [i posibilitatea -
av#nd \n vedere mijloacele de comunicare precare ale epocii - ca o modificare brutal`/rapid` a modelului
comportamental s` conduc` la imposibilitatea decodific`rii corecte a acestuia [i, \n consecin]`, la
respingerea lui. |ntr-o epoc` \n care puterea domnesc` era insuficient de bine consolidat`, iar institu]iile de
inspira]ie bizantin` abia se constituiau, consecin]ele unei schimb`ri a modelului comportamental domnesc
erau incalculabile. Neconcordan]a modelului domnesc cu reprezentarea mental` a domniei - \n cazul de
fa]` arhetipul s`u cavaleresc - putea lipsi de legitimitate pe cel care ar fi promovat noul model, priv#ndu-l
astfel pe principe de sprijinul popula]iei. Acesta este, probabil, motivul pentru care - \n \mprejur`rile celei
de-a doua jum`t`]i a secolului al XIV-lea - modelul politic a fost, \n raport cu cel comportamental,
preponderent, pentru aplicarea sa fiind necesar` doar o decizie politic`. Ulterior, pe m`sura recept`rii de
c`tre mentalul colectiv a noului model politic [i a sistemului de valori pe care acesta \l presupunea, a
devenit posibil` \mbog`]irea modelului domnesc cu valorile arhetipale ale ecumenicit`]ii bizantine.
Cu totul altfel stau lucrurile \n prima jum`tate a secolului al XVI-lea. Bizan]ul se pr`bu[ise sub
loviturile otomanilor de trei sferturi de veac, iar Regatul maghiar disp`rea - [i el, pentru c#teva secole - de
146
pe scena politic` a Europei, situa]ie \n care men]inerea statu-quo-ului juridic [i teritorial al principatului
muntean impunea - \n condi]iile pronun]atei instabilit`]i politice interne - g`sirea unor noi solu]ii de
supravie]uire. Trebuie avute \n vedere, de asemenea, [i muta]iile produse \n climatul mental al epocii,
generate, \n bun` m`sur`, de valorizarea superioar` a ideii identit`]ii. Fenomenul fiind mult prea complex
pentru a putea fi analizat aici, ne vom limita la a enun]a factorii pe care-i consider`m a fi avut un rol
determinant \n producerea acestor muta]ii pe plan mental.
|n primul r#nd, poate fi invocat \n acest context impactul avut de descoperirea unor alte culturi [i
civiliza]ii, ca o consecin]` direct` a dep`[irii frontierelor - at#t geografice, c#t [i spirituale - ale Europei.
Multiplicarea imaginii virtuale a "celuilalt" a avut un dublu impact: apari]ia, pe de o parte, a unui posibil
sentiment pan-european - prea nebulos pentru a putea fi interpretat [i cuantificat aici -, Lumea Veche fiind
privit` ca un tot unitar, al c`rui destin este identic, iar pe de alta, complementar, na[terea con[tiin]ei
individualit`]ii \n cadrul amalgamului reprezentat de B`tr#nul Continent, \n condi]iile \n care singurul
criteriu vibil de stabilire a acesteia tindea s` devin` cel etnic. Astfel, cre[terea interesului pentru
descoperirea originilor este pe deplin explicabil` [i poten]eaz` proliferarea [i valorizarea superioar` a
mitului eroului \ntemeietor.
Acestui context general-european i se suprapun evolu]iile regionale. Cvasi-unicitatea statalit`]ii
cre[tine la Dun`rea de Jos evident` \n al doilea sfert al secolului al XVI-lea - reprezentat` de statele
medievale rom#ne[ti - a generat o accentuat` mi[care pentru ap`rarea structurilor politice preexistente. |n
situa]ia \n care orice modificare a modelului politic ar fi \nsemnat - foarte probabil, \n condi]iile date - o
cre[tere a influen]ei otomane, relativa stabilitate a acestuia poate fi interpretat` ca un factor de ap`rare
a fiin]ei statale.
Dincolo de aceste dou` extreme - a c`ror interpretare am \ncercat-o mai sus - se afl` perioada
lung` (de aproape dou` secole) \n care tiparelor politice le-au corespuns, \n linii mari, modelele
comportamentale asumate de principii }`rii Rom#ne[ti. Nuan]area acestora, fluctua]iile lor, ca [i
perceperea diferit` de c`tre contemporaneitate conduc la avansarea ipotezei potrivit c`reia elementul
dinamic, care individualizeaz` indicatorii [i ac]iunile/"strategiile" imagologice este modelul domnesc, tiparul
politic fiind, \n general, cadrul care poten]eaz` ac]iunile/"strategiile" imagologice. Un argument primar
pentru sus]inerea acestei ipoteze este simplul fapt al continuit`]ii - cu o singur` excep]ie notabil`, cea din
epoca celei de-a doua domnii a lui Vlad }epe[ - a tiparului politic bizantin \n }ara Rom#neasc`, de[i
modelele comportamentale au fost fluctuante.
|n al doilea r#nd, se poate face apel la caracterul evident mai dinamic al mentalit`]ilor \n
compara]ie cu conservatorismul politico-institu]ional specific evului de mijloc. Av#ndu-se \n vedere
indisolubila leg`tur` \ntre structurile institu]ionale [i modelul politic care le genereaz`, rezult` c` relativa
imobilitate institu]ional` poate fi considerat` ca o stabilitate a modelului politic. Concluzia vine \n sprijinul
interpret`rii pe care am dat-o rela]iei tipar politic-model domnesc.
Sintetiz#nd, consider`m c` \n proiectarea, elaborarea [i utilizarea ac]iunilor/"strategiilor"
imagologice rolul predominant a revenit - \n condi]iile unui tipar politico-institu]ional bizantin cvasiconstant
- modelelor domne[ti. Este motivul pentru care \n analiza strategiilor de imagine pe care o vom face vom
porni de la acest element variabil, evident, f`r` a neglija racordarea la tiparul politic.
|n consecin]`, apreciem c` \n perioada analizat` aici pot fi identificate \n spa]iul rom#nesc sud-
carpatic c#teva perechi de modele, viabile pe durat` - \n sensul dat de Braudel termenului - conjunctural`
sau lung`. |n ordine strict cronologic`, acestea sunt: modelul ecumenic-cavaleresc, modelul
ecumenic de tip bizantin, modelul domnesc postbizantin [i modelul domnesc autohton.
Acestora li se adaug` punctual/evenimen]ial modelul "otoman-satanic" asimilat epocii celei de-a doua
domnii a lui Vlad }epe[.
|ntr-o asemenea abordare, rolul hot`r#tor revine corectei valoriz`ri a informa]iilor relative la
existen]a modelelor. Accept#nd existen]a modelului [i a func]iei sale sociale, se impune a considera ca
posibil` [i inten]ia imit`rii, a identific`rii cu acesta, implicit de impunere a unei anumite imagini.
Un al doilea argument care ar putea fi invocat \n sprijinul ipotezei ac]iunii deliberate de creare de
imagine rezid` \n dinamica modelelor domne[ti. Faptul c` modelele nu se anuleaz`, ci se completeaz`,
se \mbog`]esc cu noi indicatori, confirm` - [i el - existen]a unei ac]iuni deliberate de combinare a
elementelor relevante \n scopul cre`rii unei imagini apte s` poten]eze, \n cea mai mare m`sur`, ac]iunile
politico-militare.
|n sprijinul ipotezei existen]ei preocup`rilor pentru ac]iuni imagologice deliberate, se poate invoca
preocuparea - sesizabil` \n documentele epocii - ca mesajul s` fi redactat \n termeni corespunz`tori
sistemului de referin]` al receptorului. Interesant \n acest sens ni se pare documentul emis de cancelaria
lui Vladislav-Vlaicu la 16 iulie 1372, prin care Vladislav de Dobca prime[te o serie de sate pentru meritele
sale \n luptele cu otomanii. Redactat \n limba latin` [i destinat mediului catolic transilv`nean, documentul
con]ine o formul` de blestem
1
care este de natur` a avea relevan]` exclusiv \n respectivul mediu mental.
1
"/.../ asupra unuia sau unora ca ace[tia s` cad` m#nia [i pedeapsa lui Dumnezeu, a fericitei
fecioare Maria, a tuturor sfin]ilor, m#nia sfin]ilor regi {tefan, Ladislau [i Emeric". (DRH, B, I,
p.14-17; D}R, p.33-35; DIR, B, veac XIII, XIV, XV p.23-25)
147
1.2. Indicatori de imagine [i ac]iuni imagologice pentru impunerea modelului ecumenic-cavaleresc
Am ar`tat \n alt` tem` condi]iile \n care s-a afirmat [i a fost utilizat acest model, motiv pentru care
nu mai credem de cuviin]` a reveni asupra acestor aspecte. Trebuie totu[i s` amintim c` acest binom
imagologic se \ntinde pe parcursul domniilor lui Nicolae Alexandru, Vladislav-Vlaicu, Radu I, Dan I [i, par]ial,
Mircea cel B`tr#n, corespunz#nd, \n bun` m`sur`, epocii de cristalizare institu]ional` a statalit`]ii muntene.
Arhetipul caracteristic acestui model este Alexandru cel Mare, eroul cuceritor, imagine dezirabil` pe
deplin justificat` pentru o domnie \n curs de consolidare, \ntr-o epoc` de acerbe confrunt`ri pentru
afirmarea [i p`strarea fiin]ei statale, ca [i pentru l`rgirea frontierelor. Ceea ce genereaz` unicitatea
modelului ecumenic-cavaleresc este faptul c`, \n aceast` situa]ie, eforturile presupu[ilor creatori de
imagine/directori de con[tiin]e - greu de identificat datorit` lipsei informa]iilor - nu s-au canalizat
exclusiv/preponderent spre impunerea imaginii dezirabile a domnului, ci s-au preocupat [i de reflectarea
noii structuri institu]ionale [i a noului statut politic al }`rii Rom#ne[ti. Faptul este normal [i explicabil \n
condi]iile complexe ale celei de-a doua jum`t`]i a secolului al XIV-lea. Promovarea unei asemenea imagini
era - cel mai probabil - singurul mijloc viabil pentru a face ca noile structuri politico-institu]ionale s` fie
acceptate [i recunoscute at#t pe plan intern - \n primul r#nd, dar nu exclusiv, de elita politic` - c#t [i pe
plan extern. Elementul de continuitate apt a furniza garan]iile de securitate social` \l constituie, \n aceast`
perioad` - a[a cum am ar`tat mai sus - modelul comportamental cavaleresc. Este, deci, evident faptul c` \n
a doua jum`tate a secolului al XIV-lea strategiile de imagine au vizat impunerea unui model politic [i,
deopotriv`, a unuia domnesc.
Climatul politic [i mentalul ca sistem de referin]`. Este necesar` [i o succint` caracterizare a
climatului mental al epocii. Informa]iile contemporane sunt deosebit de s`race, f`r` a face, \ns`, imposibil`
formularea ipotezei potrivit c`reia societatea muntean` a secolului al XIV-lea - mai ales \n a doua jum`tate
a sa - se sim]ea amenin]at`. O simpl` trecere \n revist` a evenimentelor care au marcat aceast` perioad`
este suficient` pentru a identifica o sum` de factori capabili a genera un climat mental dominat de o stare
de angoas`.
Un prim element care poate fi considerat ca av#nd un rol important \n crearea unui sentiment de
insecuritate este expansiunea maghiar` disimulat` \n cadrul binomului cruciad` pontifical`-cruciad` regal`.
Invaziile maghiare derulate pe \ntreg parcursul secolului, dublate de intensa [i vehementa campanie de
catolicizare au fost, cu siguran]`, de natur` s` produc` \n societatea rom#neasc` o stare de stress [i
insecuritate, care [i-a pus, probabil, o amprent` puternic` asupra climatului mental sud-carpatic. Acestei
duble amenin]`ri - politico-militar` [i confesional` - i s-a ad`ugat cea otoman`, efectul imediat fiind -
probabil - acutizarea sentimentului de insecuritate. Este de presupus c` \n fa]a noului pericol ideea
amenin]`rii maghiare s-a estompat. Este, de asemenea, de presupus c` un rol \n aceast` schimbare de
mentalit`]i a avut [i popula]ia sud-dun`rean` refugiat` \n }ara Rom#neasc` sub presiunea ofensivei
otomane, care, cu siguran]`, a propagat imaginea \nsp`im#nt`toare a cuceritorului musulman.
Al]i factori capabili a genera team` [i insecuritate sunt calamit`]ile naturale [i corolarul lor,
foametea. Din aceast` perspectiv`, pot fi identificate ca elemente poten]atoare ale climatului general de
insecuritate at#t marea epidemie de cium` de la mijlocul secolului, c#t [i anii \n care au ap`rut anomalii
climatice ori s-au ob]inut recolte slabe.
Se poate, deci, concluziona c` \n a doua jum`tate a secolului al XIV-lea o caracteristic` a societ`]ii
rom#ne[ti sud-carpatice era climatul de insecuritate, apt a genera un comportament mental conservator,
de rezisten]` la schimbare.
Ac]iuni pentru promovarea modelului comportamental cavaleresc. |ntr-un context de o asemenea
complexitate se impunea rezolvarea, prin utilizarea indicatorilor de imagine [i a ac]iunilor/"strategiilor"
imagologice, a dou` deziderate majore: impunerea noului tipar/model politic [i prezervarea unei imagini a
principelui capabil` a fi recunoscut` de supu[i, care s`-i poten]eze acestuia actele de voin]` politic`.
Modelul comportamental s-a p`strat \n jaloanele modelului cavaleresc ilustrat de figura lui
Alexandru cel Mare. De[i informa]iile sunt lacunare, consider`m c` pot fi identifica]i unii indicatori, dac` nu
caracteristici, m`car capabili s` sugereze adoptarea de c`tre principii munteni a unui asemenea model.
Pornind de la cele trei idealuri ale modelului cavaleresc - adev`r, dreptate [i \ndurare - se poate face
afirma]ia c` acestea se reg`sesc, implicit, \n unele documente emise de cancelaria }`rii Rom#ne[ti.
Un al doilea set de indicatori ai imaginii cavalere[ti \l reprezint` redarea principelui \ntr-o manier`
care s` aminteasc` de modelul arhetipal. Avem \n vedere reprezent`rile domnilor munteni at#t \n
tablourile votive, c#t [i \n efigiile monetare. Astfel, Nicolae Alexandru apare \n pronaosul bisericii Sf#ntul
Nicolae Domnesc, zugr`vit postum, \n timpul domniei lui Vladislav-Vlaicu "\n costum occidental, cu o tunic`
str#ns` pe trup /.../, cu pantaloni str#m]i /.../ [i cu o centur` cavalereasc` \ncing#ndu-i [oldurile"
1
. |ntr-un
mod similar a fost - probabil - \nf`]i[at [i Vladislav-Vlaicu, aflat la data execut`rii picturii murale \n biseric`,
1379, \n culmea puterii sale, dar refacerile succesive [i fanteziste ale frescei nu permit emiterea unei opinii
fundamentate \n aceast` privin]`. Un aspect aparte aduce efigia monetar` a lui Radu I, de natur` s`
acrediteze imaginea de cavaler \n armur` a domnului.
1
P.Chihaia, }ara Rom#neasc` \ntre Bizan] [i Occident, Ia[i, Institutul European, 1995, p.154
148
Ac]iuni pentru promovarea modelului politic bizantin. Integrarea \n familia de principi condus` de
basileus este, poate, cel mai elocvent demonstrat` de titlul primilor domni, \n care, a[a cum am ar`tat mai
sus, influen]a bizantin` este evident`. |n acest context, se cuvine a fi men]ionat faptul c` titlurile cele mai
impun`toare le poart` principii acestei perioade. |n titulatura acestora se reg`sesc indicatorii esen]iali
pentru construirea imaginii domniei ca expresie a noului model politic: numele-titlu
, formula " "°___"°¸¯¯__ Dei gratia" \n versiunea sa slavon` -"<4:@FH4µ #@04pµ" [i atributul
de independen]` - \n sens medieval - "F"<@*DX0"&>Z".
Ni se pare important faptul c` apari]ia [i utilizarea indicatorilor enumera]i mai sus este
preponderent` \n documentele interne, \ndeosebi \n actele de danie care, prin natura lor, au \n epoc` o
importan]` ie[it` din comun. Se poate considera c` etalarea \ntregului titlu pe un astfel de act reprezint` -
pe l#ng` caracterul solemn conferit documentului - [i o probabil` tentativ` de a impune \n con[tiin]a
cititorilor noua imagine a sistemului institu]ional: monarhie autocratic` de drept divin.
Nu este \nt#mpl`tor faptul c` titlul cel mai bogat \n asemenea elemente apare \n diplomatica
p`strat` de la cancelaria lui Mircea cel B`tr#n, elocvent \n acest sens fiind titlul domnului a[a cum apare \n
documentul datat <1404 - 1406>
1
. La data probabil` a emiterii documentului, modelul bizantin se
impusese deja, institu]iile statalit`]ii medievale rom#ne[ti fiind cristalizate \n forma lor clasic`.
Al`turi de titlu, se poate considera ca av#nd o contribu]ie la impunerea imaginii institu]iei domniei
reprezentarea iconografic` a domnilor perioadei. Astfel, at#t Nicolae Alexandru - reprezentat \n pronaosul
bisericii Sf#ntul Nicolae Domnesc -, c#t [i Mircea cel B`tr#n - figurat la Cozia, \n biserica mare [i \n bolni]` -
sunt zugr`vi]i purt#nd \n jurul g#tului [i pe bra]e \nsemne de rang bizantine, “clavi aurei", care semnificau
leg`tura cu Bizan]ul [i, implicit, integrarea \n ierarhia imperial`. |n cazul lui Mircea cel B`tr#n, trimiterea la
lumea bizantin` este [i mai evident`, fiind figurat [i vulturul bicefal bizantin ca simbol heraldic.
O alt` modalitate de afirmare a statutului de independen]` a institu]iei domne[ti \n raport cu
coroana maghiar` prin intermediul heraldicii - ca metalimbaj cu o relativ` circula]ie \n epoc` - \l constituie
cromatica blazonului Basarabilor. Compararea stemei primilor domni munteni - av#nd \n primul cartier opt
br#ie altern#nd aur [i verde, iar \n cartierul secund aur - cu cea a Regatului maghiar - compus` cromatic
din verde [i argint - dovede[te c` stema principilor rom#ni era autoconcedat`, iar statul \n fruntea c`reia
se g`seau ace[tia \[i cristalizase structurile de putere, metalul utilizat \n blazonul Basarabilor fiind - potrivit
"ierarhiei cromatice"unanim recunoscute - superior celui din stema maghiar`. |n condi]iile \n care stema ar
fi fost concedat` de regele maghiar - p`str#ndu-se statutul anterior integr`rii \n familia principilor bizantini
- nu ar fi fost posibil` utilizarea aurului , metal superior \n heraldic` argintului din compozi]ia maghiar`.
Un alt important indicator de imagine al modelului politic bizantin este str#nsa leg`tur` \ntre
domnie [i biseric`. Aceasta este ilustrat`, \n epoc`, at#t de ansamblul arhitectonic de la Arge[ - menit a
reproduce, la scar`, unitatea specific bizantin` \ntre autoritatea laic` [i cea ecleziastic` -, c#t [i de
numeroasele danii pe care domnii le fac a[ez`mintelor ecleziastice. Aspectul cap`t` consisten]` \n
diplomatic` tot \n epoca lui Mircea cel B`tr#n, c#nd apar men]iona]i \n fruntea sfatului domnesc \nal]ii
ierarhi din cuprinsul principatului sud-carpatic.
|n ciuda cantit`]ii reduse de izvoare de epoc` \n m`sur` s` furnizeze informa]ii viabile despre
modalitatea de utilizare a imaginii pentru sus]inerea/poten]area politicii de profunde transform`ri a
societ`]ii muntene \n a doua jum`tate a secolului al XIV-lea, credem c` am reu[it, interpret#nd cei c#]iva
factori pe care i-am putut decela, s` schi]`m o posibil`/probabil` strategie de imagine aplicat` de primii
principi ai }`rii Rom#ne[ti. Ace[tia, \ntre]in#nd modelul comportamental cavaleresc - cu rezonan]` \n
spa]iul mental al epocii , reprezentarea liderului-tip fiind, cel mai probabil, \n deplin` consonan]` cu acesta
- au creat o imagine favorabil`, u[or de acceptat, institu]iilor statului sud-carpatic integrat \n ierarhia
imperial` bizantin`.
Astfel domnul/principele va purta un titlu ale c`rui elemente vor oferi informa]ii asupra noului statut
politic/juridic, va ap`rea figurat \n iconografia epocii purt#nd \nsemne de rang de sorginte bizantin`, iar
heraldica va afirma pozi]ia de independen]` fa]` de Angevini a ]`rii. La r#ndul ei, Bisericii \i va reveni \n
ierarhia acum cristalizat` a principatului locul pe care \l ocupa [i \n Bizan].
1.3. Indicatori de imagine [i ac]iuni imagologice pentru impunerea modelului ecumenic-domnesc
Cu binomul ecumenic-domnesc se intr` \n domeniul ac]iunilor imagologice centrate pe promovarea
indicatorilor comportamentali. Aspectul devine evident \n timpul domniei lui Mircea cel B`tr#n - c#nd
modelul politic bizantin era deja cristalizat, nemaifiind nevoie s` se insiste pentru construirea unei imagini
favorabile a acestuia - [i va fi sesizabil p#n` la sf#r[itul perioadei analizate aici.
1
"Eu, cel \n Hristos Dumnezeu, binecredinciosul [i binecinstitorul [i de Hristos iubitorul [i singur
st`p#nitorul, Io Mircea mare voievod [i domn, din mila lui Dumnezeu [i cu darul lui Dumnezeu, st`p#nind [i
domnind peste toat` ]ara Ungrovlahiei [i al p`r]ilor de peste mun]i, \nc` [i c`tre p`r]ile t`t`r`[ti [i Amla[ului
[i F`g`ra[ului her]eg [i domn al Banatului Severinului [i pe am#ndou` p`r]ile pe toat` Podunavia, \nc` [i
p#n` la Marea cea Mare [i st`p#nitor al cet`]ii D#rstorului".(DRH, B, I, p.63-65; D}R, p.81-83; DIR, B, veac
XIII, XVI [i XV, p.50-51)
149
Nu se poate vorbi, \n cazul acestui binom, de un arhetip comportamental caracteristic. |n epoc` se
vor utiliza mai multe modele individuale - regii-profe]i David [i Solomon, sfin]ii militari Gheorghe [i Dimitrie,
sfin]ii \mp`ra]i Constantin [i Elena - subsumate fie tradi]iei biblice, fie celei bizantine/ortodoxe. Este motivul
pentru care am considerat c` aceast` galerie de modele individuale poate fi redus` la un singur tip generic,
cel ecumenic.
Caracteristic`, \ns`, [i - \n bun` m`sur` - definitorie pentru acest binom este pozi]ia secundar` fa]`
de Imperiu sugerat` de raportarea deferent` la ideea de ecumenicitate. Acest aspect va fi sesizabil p#n` \n
momentul cuceririi Constantinopolului de c`tre otomani, moment dup` care modelul adoptat [i, implicit,
ac]iunile imagologice se vor modifica.
Climatul politic [i mentalit`]ile colective ca sisteme de referin]`. {i pentru aceast` perioad`
informa]iile referitoare la dinamica mentalit`]ilor colective sunt s`race. Utiliz#nd \ns` aceea[i metodologie
se poate schi]a un cadru general al rela]iei mentalit`]i colective - ac]iuni imagologice.
La o prim` vedere se poate aprecia c` primele dou` decenii ale secolului al XV-lea - corespunz#nd
domniei lui Mircea cel B`tr#n - au fost o epoc` de relativ` lini[te [i stabilitate social`. Factorii de risc, care
generaser` [i stimulaser` instaurarea climatului de nesiguran]`, s-au diminuat considerabil. Astfel, criza
traversat` de Sultanatul otoman dup` severa \nfr#ngere de la Ankara a fost de natur` s` sl`beasc`
presiunea asupra frontierei sudice a }`rii Rom#ne[ti, \n condi]iile \n care Mircea cel B`tr#n cuno[tea, \n
aceast` perioad`, apogeul puterii sale.
Din punct de vedere confesional, ofensiva catolic`, specific` celei de-a doua jum`t`]i a secolului al
XIV-lea, sc`zuse \n intensitate. Repetatele tentative de realizare a unui front comun antiotoman sub
semnul cruciadei f`cuser`, cu siguran]`, nu numai acceptabil`, dar [i realizabil` solu]ia cooper`rii militare
\ntre catolici [i ortodoc[i.
Se poate afirma c` [i \n plan confesional factorii de risc au cunoscut o diminuare. De asemenea,
izvoarele nu p`streaz` referiri importante la calamit`]i sau ani de foamete. Se poate deduce c` epoca este
una de \nflorire economic` [i de lini[te social`, ceea ce determin` [i o estompare a sentimentului de
insecuritate.
Refacerea puterii otomane [i reluarea ac]iunilor ofensive ale Por]ii la Dun`rea de Jos au spulberat
lini[tea regiunii. Confrunt`rile tot mai acerbe cre[tino-otomane pe frontul dun`rean au reinstaurat \n mediul
rom#nesc starea de angoas` [i insecuritate. Acesteia i se va ad`uga [i cre[terea presiunii confesionale,
mediul catolic fiind confruntat cu o perioad` de accentuare a fricii satanice, care va continua, cu deosebit`
virulen]`, p#n` \n anii cuceririi Constantinopolului. Tabloul general al mentalit`]ilor colective/sistemelor de
referin]` era marcat din nou, la mijlocul secolului al XV-lea, de spaim` [i sentimentul insecurit`]ii.
Principalii indicatori ai modelului ecumenic-domnesc. Un prim aspect demn de a fi relevat este
invocarea unor texte sau personaje biblice \n arenga unor documente, cum este cazul unui document de la
Mircea cel B`tr#n datat 20 mai 1388
1
. Formula este reluat` \n o serie de acte ulterioare emise de
cancelaria aceluia[i principe, dar [i de cancelariile lui Dan al II-lea, Alexandru Aldea sau Vladislav al II-lea.
Toate aceste documente fiind acordate m`n`stirii Cozia, se poate presupune c` sunt actualiz`ri ale primei
forme, cea din 1388. Cu adev`rat important este faptul c` pe parcursul a mai bine de o jum`tate de secol
formula de invocare a legitimit`]ii divine este neschimbat`.
Tot \ntr-un act de danie al lui Mircea cel B`tr#n , datat <1400>, modelul divin pe care domnul \l
urmeaz` este sugerat at#t de un fragment din arenga documentului
2
- a c`rui form` se va perpetua, de
asemenea, pe \ntreaga perioad` analizat` aici, ea put#nd fi reg`sit` [i \n acte de danie emise de Radu
Paisie sau de Mircea Ciobanul -, c#t [i de inserarea psalmilor lui David.
Analiza documentelor indic` faptul c` principalii indicatori de imagine con]inu]i de cele dou`
documente citate p#n` acum sunt: leg`tura direct`, de cvasi-rudenie, a domnului cu lumea sacralit`]ii -
1
" C#]i se poart` cu duhul lui Dumnezeu, ace[tia sunt fiii lui Dumnezeu, cum spune
dumnezeiescul apostol, c`ruia merg#ndu-i pe urm` cei iubitori de dreptate, ce se silesc spre
cele bune [i via]a dorit` au dob#ndit, cele p`m#nte[ti p`m#ntului l`s#ndu-le [i mut#ndu-se la
ceruri, acel fericit glas de bucurie auzindu-l, pe care ve[nic \l aud: <<Veni]i, binecuv#nta]ii
p`rintelui meu, s` mo[teni]i \mp`r`]ia cerurilor, care este g`tit` vou` de la \ntemeierea
lumii>>". (DRH, B, I, p.25-28; D}R, p.47-51; DIR, B, veac XIII, XIV [i XV, p.41-43)
2
" |n lege a poruncit domnul Dumnezeu fiilor lui Israel, ca pe fiecare an s` dea zeciuial` din
c#te c#[tig`. {i [tiind aceasta apostolii, sfin]ii purt`tori de Dumnezeu p`rin]i, ne-au \ndrumat
spre ajutorarea [i binefacerea sufletelor noastre [i ne-au l`sat nou` mo[tenire, celor din urm`
copii ai lor, ca unii prin rug`ciune [i prin veghe [i post, al]ii prin milostenie [i poc`in]` s` ne
ferim de toate relele, ca cu toat` [i \nt`rirea s` fim gata s` auzim acel glas: << Veni]i la mine
to]i cei ce v` trudi]i [i cei ce sunte]i \mpov`ra]i [i eu v` voi odihni; lua]i asupra voastr` jugul
meu [i \nv`]a]i-v` de la mine, c` sunt bl#nd [i smerit cu inima [i ve]i g`si pacea sufletelor
voastre, c`ci jugul meu este bun [i povara mea este u[oar`. Veni]i binecuv#nta]ii p`rintelui
meu [i mo[teni]i \mp`r`]ia cea g`tit` vou` de la \ntemeierea lumii, c`ci am fost fl`m#nd [i mi-a]i
dat s` m`n#nc, am fost \nsetat [i mi-a]i dat s` beau, am fost str`in [i m-a]i primit, gol [i m-
a]i \mbr`cat, bolnav [i m-a]i c`utat, \n temni]` am fost [i a]i venit la mine>>". (DRH, B, I, p.47-49;
D}R, p.98-101; DIR, B, veac XIII, XIV [i XV, p.59-60)
150
prin intermediul apostolilor, "sfin]ii purt`tori de Dumnezeu p`rin]i" -, cultivarea idealurilor de dreptate,
binefacere [i milostenie - \n sens cre[tin ortodox, de[i subsumat ideii de ecumenicitate - [i legitimarea
domniei prin inten]ia de a continua faptele de \n]eleapt` c#rmuire a vechilor \mp`ra]i [i domni . Acest din
urm` indicator necesit` un scurt comentariu explicativ.
Inten]ia de a utiliza efectul "hallo" al predecesorilor este o practic` cunoscut`, vizibil` at#t \n evul
mediu, c#t [i mai t#rziu. |n majoritatea actelor de danie din }ara Rom#neasc` este men]ionat faptul c`
principele donator continu` opera de milostenie a predecesorilor s`i. Cu totul altfel stau \ns` lucrurile cu
citarea "vechilor \mp`ra]i" formula ap`r#nd abia spre sf#r[itul veacului al XIV-lea, c#nd structurile
institu]ionale ale modelului politic bizantin erau \ntr-un stadiu avansat de cristalizare. Datarea ipotetic` a
documentelor \n care este invocat` imaginea vechilor \mp`ra]i nu permite stabilirea precis` a unui raport
de succesiune cronologic` \ntre acestea. Important ni se pare faptul c` invocarea explicit` a unor figuri
imperiale, precedat` de recursul la leg`tura domnului - prin intermediul apostolilor - cu spa]iul sacru [i
urmat` de inserarea unora din Psalmii lui David reprezint` - \n opinia noastr` - atestarea incontestabil` a
adopt`rii modelului domnesc de inspira]ie bizantin`. Din aceea[i perioad` dateaz` [i apari]ia formulei
"binecredinciosul [i de Hristos iubitorul ", prezent`, \n forme u[or diferite, \n diplomatica }`rii
Rom#ne[ti de acum [i p#n` la sf#r[itul perioadei care face obiectul analizei nostre.
1.3. Strategii de imagine utilizate de Vlad }epe[
|n cazul special al lui Vlad }epe[, elementul fundamental al strategiilor sale de imagine rezid` \n
dimensiunea extern` a acesteia. Practic, se [tiu prea pu]ine despre ac]iunile imagologice ale principelui \n
plan intern pentru a putea analiza cu un oarecare coeficient de probabilitate imaginea sa intern`. Cu toate
acestea, pot fi identificate unele elemente care s` contureze "modelul" s`u comportamental.
Analiza informa]iilor - de cele mai multe ori fragmentare - oferite de izvoare [i interpretarea lor din
perspectiv` imagologic` permit avansarea ipotezei unei combin`ri a strategiilor de imagine utilizate de
principele rom#n \n func]ie de obiectivele pe care acesta [i le propusese. Faptele indic` existen]a a dou`
etape bine conturate ale domniei, definite de pozi]ia domnului \n cadrul statului [i \n rela]iile cu Regatul
maghiar [i Poarta otoman`. Strategiile de imagine utilizate de Vlad }epe[ sunt adaptate acestor etape.
Prima etap` se afl` sub semnul eforturilor pentru consolidarea domniei. Vlad }epe[ \[i creeaz`
propria imagine de "mare st`p#nitor". Descompunerea acesteia conduce la identificarea unui set de
indicatori capabili s` explice, \ntr-o oarecare m`sur`, evolu]ia ulterioar` a imaginii voievodului muntean. |
ntre ace[tia, al`turi de imaginea tradi]ional` a judec`torului suprem, de sorginte bizantin` [i nu numai -
atributul de "lex animata" al suveranului fiind cvasigeneral \n lumea cre[tin` a epocii -, se remarc` [i
c#]iva indicatori de cu totul alt` factur`. Fiecare dintre ace[tia [i to]i la un loc contribuie, indirect, la
construirea unei imagini paralele cu aceea a modelului ecumenic.
|n ceea ce prive[te ac]iunile pentru promovarea \n mediile externe a unui anumit tip de imagine,
Vlad }epe[ va impune un nou tip de imagine, [ocant pentru publicul-]int`. Izvoarele sunt unanime \n a
relata ordinea din ]ar`, administra]ia ferm` [i eficient`, siguran]a drumurilor, toate asociate imaginii
domnului. O alt` component` a imaginii }`rii Rom#ne[ti sub domnia lui Vlad }epe[ este, indiscutabil, aceea
de posesoare a unei for]e armate profesioniste , nemijlocit subordonat` voievodului. Faptul existen]ei
unei asemenea for]e este el \nsu[i remarcabil, \ntr-o epoc` \n care statele cre[tine din Europa danubian` nu
renun]aser` la sistemul banderiilor nobiliare, iar \n Occident regele Carol al VII-lea al Fran]ei, \n jurul anului
1445, a luat marilor seniori dreptul de a recruta oameni dependen]i de ei, revendic#ndu-[i dreptul exclusiv
de recrutare pe \ntreg teritoriul statului, proced#nd la o opera]iune de triere prin care asigura armatei o
compozi]ie corespunz`toare [i uniform`.
Este dificil de precizat cum a ajuns Vlad }epe[ la con[tiin]a importan]ei imaginii de ]ar` [i a
corela]iei acesteia cu problematica ap`r`rii. P#n` la proba contrar`, at#t ipoteza unei ini]ieri speciale \n
arta guvern`rii, c#t [i cea a unei concluzii empirice, sunt pe deplin valabile, fiecare av#ndu-[i gama proprie
de argumente pro [i contra. Ceea ce intereseaz` aici nu este modalitatea de dob#ndire a unei asemenea
con[tiin]e, ci ac]iunile pe care aceasta le-a generat. Pentru atingerea acestui deziderat vom face din nou
apel la informa]iile contemporane activit`]ii domnului rom#n \n scopul eviden]ierii imaginii }`rii Rom#ne[ti
la mijlocul veacului al XV-lea.
Dup` 1460, preponderent` \n ac]iunile lui Vlad }epe[ a devenit problema confrunt`rii cu Poarta.
|n acela[i timp, perioada cuprins` \ntre 1460-1462 marcheaz` [i intrarea \ntr-o nou` dimensiune,
mult mai restrictiv`, a ac]iunilor imagologice. Definindu-[i explicit op]iunea politic` antiotoman`, Vlad }epe[
va pierde - prin angrenarea sa \ntr-o coali]ie - ini]iativa imagologic`, nemaiput#nd s`-[i gestioneze
imaginea. O va face \n locul s`u Matia Corvin, care va [ti s` ob]in` toate avantajele decurg#nd din aceasta.
Un interesant exemplu poate fi cel al utiliz`rii imaginii \n evenimentele anului 1462 de c`tre cele
trei posibile centre de influen]are imagologic` pe care - ipotetic - le-am identificat p#n` \n acest moment \n
spa]iul danubian: Vlad }epe[, Curtea lui Matia Corvin, respectiv anturajul sultanului mehmed al II-lea, prin
intermediul lui Radu cel Frumos. Lucrurile nu trebuie s` mire, av#nd \n vedere c` \n aceast` a doua
jum`tate a secolului al XV-lea se pl`m`desc curentele de idei din care se vor sintetiza, \n prima jum`tate a
secolului urm`tor, cele dou` modele ale liderului politico-militar - Principele lui Machiavelli [i
151
Magicianul/Marele Manipulator al lui Bruno - care au marcat concep]ia modern` despre conducerea
statului.
1.5. Indicatori de imagine [i ac]iuni imagologice pentru impunerea modelului domnesc postbizantin

|ns`[i prezentarea diferit` a celor dou` modele - \n condi]iile \n care principalii indicatori de imagine
r`m#n, \n linii mari, neschimba]i - poate suscita discu]ii. Principalul contraargument rezid` \n faptul c`, \n
majoritatea abord`rilor, \ntre sintagma "postbizantin" \n spa]iul geografic rom#nesc [i ideea asum`rii de
c`tre domnii rom#ni - cu prec`dere de c`tre cei munteni - a prerogativelor imperiale bizantine se
stabile[te, \n mod artificial, o conexiune direct`. Este motivul pentru care am considerat necesar sa ne
preciz`m opinia asupra raporturilor de interdependen]` \ntre muta]iile \n spa]iul modelelor [i al
indicatorilor de imagine [i impactul produs de dispari]ia centrului lumii ortodoxe, care era Constantinopolul.
Acept#nd faptul c` o bun` parte din temele bizantine s-au amplificat \n cadrul modelului
comportamental/domnesc, nu trebuie s` se accepte, implicit, [i ideea prelu`rii mo[tenirii politice bizantine.
Problema trebuie analizat` la nivelul celor dou` paliere distincte: tiparul/modelul politic - care va r`m#ne
neschimbat - [i modelul comportamental/domnesc. At#ta vreme c#t fluctua]iile/diferen]ele apar
exclusiv \n sfera modelului comportamental, aspectul poate fi interpretat cel mai probabil ca o transla]ie
individual` de prestigiu - posibil` \n condi]iile dispari]iei centrului de putere politico-spiritual` care ar fi
putut pune sub semnul \ntreb`rii legitimitatea prelu`rii unor asemenea elemente de c`tre principii munteni
- [i nu at#t o preluare de prerogative politice, cu preten]ii de ecumenicitate imperial`.
De asemenea, pare a fi semnificativ faptul c` muta]iile produse \n modelul domnesc survin dup`
interludiul reprezentat de cea de-a doua domnie a lui Vlad }epe[, perioad` ce reprezint` - at#t prin modelul
politic, c#t [i prin strategiile de imagine utilizate, mai ales cele cu finalitate militar` - un probabil moment
de discontinuitate \n evolu]ia modelului ecumenic domnesc \n }ara Rom#neasc`.
Climatul politic [i sistemul de referin]`. Se poate vorbi, \n a doua jum`tate a secolului al XV-lea, ca [i
\n primele dou` decenii ale secolului urm`tor, de o oarecare diminuare a sentimentului de insecuritate
colectiv` perceput de societatea sud-carpatic`. Criza generat` de c`derea Constantinopolului - centrul
spiritualit`]ii ortodoxe, la care era racordat` [i Mitropolia Ungrovlahiei - a fost atenuat` de climatul de
relativ` stabilitate, caracteristic perioadei ce a urmat celei de-a doua domnii a lui Vlad }epe[. Integrarea }
`rii Rom#ne[ti \n Pax Ottomanica a contribuit esen]ial la diminuarea frecven]ei [i intensit`]ii incursiunilor
otomane, epoca fiind una de dezvoltare economic` [i, implicit, de dezvoltare cultural`. Probabil c`, \ntr-un
alt context, rena[terea cultural` care a marcat domniile lui Radu cel Mare [i Neagoe Basarab nu ar fi fost
posibil`.
Nu este lipsit de relevan]` faptul c` aceasta este perioada care precede [i poten]eaz` cristalizarea
unei con[tiin]e de sine capabil` s` sporeasc` interesul - cel pu]in la nivelul elitelor , dac` nu \n \ntreaga
societate - pentru afirmarea identit`]ii, acum structurat` pe criterii etnice [i nu confesionale. Probabil c`
acest context a f`cut posibil` [i apari]ia - c`tre sf#r[itul perioadei - a scrisului \n limba rom#n`.
De[i nu au lipsit \n totalitate, confrunt`rile militare - [i este suficient s` amintim aici competi]ia
moldo-maghiaro-otoman` din deceniul 8 al secolului pentru a impune pe tronul }`rii Rom#ne[ti un principe
corespunz`tor propriilor interese politice - nu poate fi invocat`, \n aceast` perioad`, existen]a unor factori
de stress care s` afecteze \ntr-un mod relevant popula]ia sud-carpatic`.
|n ceea ce prive[te calamit`]ile naturale, nici num`rul, nici intensitatea acestora nu au fost de natur`
s` justifice presupunerea existen]ei unui climat accentuat de insecuritate, similar celui de la mijlocul
secolului. O dovede[te [i frecven]a tot mai mare cu care apar \n diplomatica vremii referirile la activit`]ile
economice [i a celor conexe acestora .
Indicatorii de imagine ai modelului domnesc post-bizantin. Principalul element de noutate al
perioadei, menit s`-i creeze domnului imaginea de principe legitim, este preluarea temei "Novo
Plantatio"
1
\n matricea sigilar` a lui Radu cel Frumos. Prezen]a acestui motiv la Radu cel Frumos nu trebuie
considerat` a fi \nt#mpl`toare. Urcat \n scaun \n urma intenselor eforturi ale otomanilor, fratele lui Vlad }
epe[ trebuia s`-[i consolideze pozi]ia, legitim#ndu-[i domnia. De[i, succesiunea evenimentelor din timpul
campaniei sultanale din 1462 - au condus la acceptarea sa de c`tre o parte din boierii ]`rii, sprijinul f`]i[ al
musulmanilor era oric#nd de natur` s` genereze contestarea legitimit`]ii domniei. |n asemenea
\mprejur`ri, preluarea [i utilizarea simbolurilor imperiale putea oferi un plus de legitimitate noului principe.
1
Compozi]ia sigilografic` de tip “Novo Plantatio” cuprinde “dou` personaje, de obicei afrontate, av#nd
\ntre ele un arbore”. (Dic]ionar al [tiin]elor speciale ale istoriei, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`,
1982, p.176, s.v. Novo Plantatio). Aspectul ni se pare important, av#nd \n vedere faptul c` p#n` la aceast`
dat` reprezent`rile de tip "Novo Plantatio", de[i atestate \n spa]iul sud-carpatic, sunt atipice. Abia la Radu
cel Frumos motivul vegetal din centrul reprezent`rii va c`p`ta forma - de tradi]ie bizantin` - a arborelui
smuls. (J.B.Rietstap, Armorial general, Gouda, 1884,Reipression corigée, Berlin 1934, apud.
D.Cernovodeanu, Contribu]ii la studiul \nsemnelor heraldice ale lui Vlad }epe[, \n RdI, t.29, 1976, nr.11
,p.1742 [i n.54). Interesant este faptul c` motivul "Novo Plantatio" va fi preluat [i de c`tre Vlad }epe[ \n
perioada premerg`toare celei de-a treia domnii. (D.Cernovodeanu, op.cit., loc.cit., p.1740-1741 [i fig 4 [i 5)
152
Un al doilea set de indicatori ai prelu`rii \n modelul domnesc a unor elemente noi, de factur`
imperial` se reg`se[te \n documentele externe emise de cancelaria domneasc` \n timpul lui Vlad C`lug`rul
[i Radu cel Mare, cu prec`dere \n cele care con]in danii pentru m`n`stirile de la Athos, \n care se invoc`
direct divinitatea cu formulele "_ Iisus Hristos \nving`tor", respectiv "Numele domnului am chemat
[i mi-a fost mie ajutor".
Un alt aspect ce se cuvine a fi amintit aici este stabilirea unei rela]ii de continuitate \ntre daniile
imperiale \n folosul m`n`stirilor atonite [i cele ale domnilor munteni. Astfel, \n documentul emis de
cancelaria lui Vlad C`lug`rul \n noiembrie 1492 pentru m`n`stirea Hilandar se poate citi o interesant`
referire la rela]ia de continuitate \ntre vechii ocrotitori ai l`ca[ului - familiile imperiale/despotale
Cantacuzino [i Brancovici - [i domnul emitent
1
. |n sprijinul ideii continuit`]ii patronajului asupra m`n`stirilor
atonite, mai poate fi citat documentul datat 15 mai 1510 emis de cancelaria lui Vlad cel T#n`r
2
, \n care
principele muntean insist` asupra unei filia]ii - evident spiritual` - \ntre familia sa [i familiile imperiale sud-
dun`rene.
Al`turi de aceste aspecte, trebuie adus \n discu]ie cazul ac]iunilor imagologice utilizate de Neagoe
Basarab, adev`rat prin] al Rena[terii rom#ne[ti. Un prim aspect care trebuie amintit aici este faptul c`
domnul muntean realizeaz` o remarcabil` sintez` a modelelor comportamentale vehiculate p#n` la el.
Dup` cum am mai ar`tat, |nv`]`turile sale con]in at#t fragmente din Via]a Sf#ntului Constantin, c#t [i
elemente preluate din Alex`ndria. De asemenea, de[i opera sa se \nscrie \n categoria "oglinzilor de
principi", cu relativ` circula]ie \n epoc`, faptul redact`rii ei trimite la modelul \n]eleptului rege-profet David,
care a l`sat o seam` de sfaturi fiului s`u, Solomon.
Un alt aspect menit s` contribuie la crearea unei imagini cvasiimperiale postbizantine principilor
munteni este intensa lor activitate de reformare [i consolidare a Bisericii. |n cea mai autentic` tradi]ie
imperial` bizantin`, artizanul acestei opere reformatoare este fostul Patriarh ecumenic Nifon al II-lea,
chemat de Radu cel Mare - cel mai probabil \n 1503 - [i ale c`rui oseminte au fost aduse \n ]ar` \n 1515 de
protectorul fostului patriarh pe timpul ne\n]elegerilor sale cu Radu, Neagoe Basarab. De[i rolul real al
fostului patriarh ecumenic a fost redus - \n cei doi ani petrecu]i \n }ara Rom#neasc` nu ar fi putut, \n nici
un caz, s` duc` la \ndeplinire un program de ambi]ia [i amploarea celui de reformare/reorganizare a
Bisericii principatului -, figura sa este frecvent invocat` pentru a spori prestigiul [i legitimitatea faptelor
celor doi domni.
Un alt indicator de imagine, specific \ns` doar lui Neagoe Basarab, este asocierea la propria sa
imagine, \n posteritate, a \nrudirii cu familia despo]ilor s#rbi Brancovici. Astfel, \n ctitoria sa de la Arge[,
al`turi de chipurile ctitorilor sunt zugr`vite [i cele ale cneazului Laz`r cu familia sa, iar pomelnicul m`n`stirii
\nf`]i[eaz`, pe coloane paralele, pe domnii }`rii Rom#ne[ti [i "Pomelnicul despo]ilor s#rbi", \n frunte cu
"Sf#ntul cneaz Laz`r", principele muntean asum#ndu-[i [i titlul - mo[tenit prin so]ie - de despot. La
aceste elemente se adaug` [i utilizarea simbolului heraldic al vulturului bicefal - utilizat at#t de despo]ii
s#rbi c#t [i de basilei, a c`rui adoptare nu \nsemna doar etalarea rangului de despot, ci [i \ncadrarea \n
[irul lupt`torilor pentru men]inerea valorilor spirituale ale ortodoxiei, de aceast` dat` fiind sesizabil` [i o
dimensiune cvasiecumenic` - numele de cert` rezonan]` bizantin` al fiului s`u, ca [i adoptarea ca p`rinte
spiritual a Sf#ntului Nifon, fostul patriarh ecumenic.
Este important de semnalat c` aceast` imagine cvasiimperial` a lui Neagoe a fost recep]ionat` ca
atare \n epoc`. O probeaz` modul \n care marele retor al Patriarhiei ecumenice, Manuil din Corint - despre
care se poate presupune c` avea cuno[tin]` at#t de ierarhia imperial`, c#t [i de valoarea termenilor
utiliza]i - i se adreseaz`
3
, de[i, la o citire atent`, dimensiunea etnic`/nonecumenic` este vizibil`.
1.6. Modelul domnesc autohton [i indicatorii s`i de imagine
Modelul domnesc autohton nu apare [i, mai ales, nu trebuie privit ca un antimodel ecumenic -
bizantin sau postbizantin -, ci ca o prelungire a acestuia \n spa]iul rom#nesc, \mbog`]it` prin c`p`tarea
unei identit`]i etnice/prena]ionale.
1
"/.../ m`n`stirea numit` Hilandar, am v`zut-o s`rman` de domnii binecinstitori [i ferici]ii ctitori
s#rbi, iar \n ultima vreme l`sat` [i de binecinstitoarea doamn` [i \mp`r`teas` Mara ajuns` la
b`tr#ne]e [i a[tept#ndu-[i fericitul sf#r[it, care \n locul fiilor ei iubindu-ne [i \n[tiin]#ndu-ne
despre aceast` sf#nt` m`n`stire mai sus zis` [i rug#ndu-ne cu bune cuvinte, ca pe copiii ei, ca
pe aceast` sf#nt` m`n`stire, lipsit` <de sprijinul> binecinstitorilor domni s` nu o l`s`m, ci s` o
c`ut`m [i s` o miluim [i s` ne numim ctitori ai ei, din urm`". (DRH, B, I, p.377-380) Ideea este reluat`
de Radu cel Mare, \n al c`rui hrisov - datat 19 aprilie 1498 - se g`se[te o formulare asem`n`toare
2
"/.../ binecinstitoarea doamn` [i \mp`r`teas` Mara /.../ care [i pe p`rin]ii no[tri i-a iubit \n loc de
fii [i fiind \n[tiin]at despre aceast` sf#nt` m`n`stire mai sus-zis` [i fiind rugat cu bune cuvinte,
ca ni[te copii ai s`i, ca s` nu l`s`m aceast` sf#nt` m`n`stire s`r`cit` de binecinstitorii domni, ci
s` o c`ut`m [i s` o miluim [i s` ne numim ctitorii ei din urm`". (DRH, B, II, p.151-155)
3
"Prea\n`l]atului [i preastr`lucitului domn Io Neagoe mare voievod [i \mp`rat [i autocrat a toat`
Ungrovlahia /.../ . Prea\n`l]ate, preastr`lucite, preaevlavioase [i preaortodoxe doamne Ioane
Neagoe, voievod [i \mp`rat [i autocrat a toat` marea Ungrovlahie". (apud. P.Chihaia, op.cit., p. 175)
153
Apari]ia lui survine pe fondul dezechilibrului extern major, produs de penetrarea otomanilor \n
Europa Central`, c`ruia \i corespunde, \n plan intern, acutizarea conflictului \ntre fac]iunile boiere[ti,
concomitent cu reducerea autorit`]ii domniei. |n acest context, apari]ia unui model arhetipal relevant -
prin trimiterea la timpurile mitice ale \ntemeierii principatului -, devine valabil pentru ambele fac]iuni
boiere[ti, cu at#t mai mult cu c#t nevoia de afirmare a identit`]ii r`spunde unei constante a epocii \n
\ntregul spa]iu al Europei danubiene. |n acest context nu poate fi considerat lipsit de relevan]` faptul c`,
la 1352, Francesco della Valle afla de la c`lug`rii de la m`n`stirea Dealu despre originea latin` a rom#nilor.
De asemenea, cred c` nu trebuie sc`pat din vedere faptul c` \n aceast` epoc` scrisul rom#nesc - ca
pricipal vector cult al limbii vii, vorbite de popula]ie - \ncepe s` se afirme.
Din p`cate nu am reu[it s` identific`m dec#t prea pu]ini indicatori de imagine care s` apar]in` cu
certitudine modelului domnesc autohton. |n majoritatea cazurilor, \n perioada care face obiectul acestui
curs, este vorba doar de men]ionarea modelului, personificat de legendarul Negru vod`.
Important este faptul c` aceast` cristalizare/nominalizare a eroului civilizator \n persoana lui Negru
vod` este precedat` de tentativele de legitimare prin invocarea "vechilor domni" [i a"\nceputurilor ]`rii",
de-a lungul unui proces
care \[i are \nceputurile cel mai t#rziu \n primii ani ai secolului al XVI-lea. O interesant` expresie a acestui
proces poate fi identificat` \n concep]ia [i maniera de execu]ie a pietrei tombale a lui Radu de la Afuma]i.
Astfel, reprezentarea domnului c`lare, cu mantia flutur#nd, prezint` certe similitudini at#t cu
reprezentarea lui Constantin cel Mare \n scena cavalcadei de la P`tr`u]i, c#t [i cu modelul sfin]ilor
Gheorghe [i Dimitrie sculpta]i pe u[ile paraclisului m`n`stirii Snagov. La acesta se adaug` inscrip]ia de pe
piatra tombal` care enumer` luptele domnului. Consider`m c` al`turarea celor dou` elemente este deosebit
de interesant`, sub mai multe aspecte.
|n primul r#nd, apreciem c` este vorba de identificarea unui principe rom#n cu unele din modelele -
ale sfin]ilor Gheorghe [i Dimitrie, pentru a ne limita la spa]iul sud-carpatic, a[a cum ni se pare cel mai
prudent - care circulau \n epoc`. Av#nd \n vedere c` din aceea[i perioad` dateaz` [i prima cronic` a }`rii
Rom#ne[ti cunoscut` p#n` \n prezent, faptul cap`t` semnifica]ii deosebite, put#nd fi interpretat ca o
direct` - [i cu probabil suficient impact - tentativ` de glorificare a principelui prin suprapunerea
modelului/modelelor peste prestigiul real - subliniat de inscrip]ie - de care el s-a bucurat \n timpul vie]ii.
Un al doilea aspect pe care consider`m c` trebuie s`-l amintim aici este cel al revenirii la imaginea
dezirabil` propagat` prin iconografie, formul` cu prec`dere utilizat` - pentru satisfacerea aceluia[i
deziderat - \n a doua jum`tate a secolului al XIV-lea. Aceea[i op]iune pentru iconografie va fi vizibil` [i \n
Moldova, materializ#ndu-se \n pictura exterioar` a bisericilor, executat` dup` un program iconografic care,
poate, ar necesita o cercetare mai aprofundat` din perspectiv` imagologic`.
Cele dou` observa]ii de mai sus conduc spre o interpretare a reprezent`rii lui Radu de la Afuma]i \n
sensul unui mesaj relativ accesibil, probabil u[or de descifrat, nu doar de elita intelectual` sau politic` a ]
`rii. Cu toate acestea, nu credem c` sunt \ntrunite condi]iile pentru a considera c` prin reprezentarea de
pe piatra tombal` s-a \ncercat impunerea lui Radu de la Afuma]i ca model autohton \n epoc`. Mai degrab`,
opin`m pentru \ncadrarea acestui aspect \n seria faptelor mentale care au preg`tit apari]ia [i afirmarea
modelului autohton \n }ara Rom#neasc`.
*
* *

|n \ncercarea de a stabili o corela]ie \ntre modelele/tiparele politice, modelele domne[ti [i
strategiile/indicatorii de imagine ni s-au p`rut demne de a fi re]inute, \n loc de concluzii, c#teva aspecte pe
care le vom expune \n cele ce urmeaz`.
|n primul r#nd, se cuvine a afirma c`, \n epoc`, utilizarea imaginii pentru poten]area ac]iunilor
politice desf`[urate de principii munteni poate fi considerat` ca fiind posibil`. Ea poate fi presupus` at#t din
existen]a [i relativ frecventa utilizare a modelelor - ca arhetipuri ale imaginii dezirabile -, c#t [i din aten]ia
acordat` investig`rii - chiar empirice - a sistemelor de referin]` specifice diverselor medii din epoc`. De
asemenea, sincronismul evident \ntre modific`rile de echilibru din Europa danubian` [i apari]ia unor muta]ii
radicale \n structura binomului tipar politic-model domnesc nu fac dec#t s` constituie un argument \n plus
pentru o asemenea interpretare.
Cu toate acestea, nu credem c` se poate sus]ine ideea existen]ei unor metodologii de ac]iune
fundamentate pe concepte imagologice riguros structurate. |ntruc#t nici teza unei abord`ri strict empirice
nu ni se pare pe deplin satisf`c`toare - abilitatea regl`rii dinamicii celor dou` modele \n cadrul
ac]iunilor/"strategiilor" imagologice, fiind departe de a confirma o asemenea teorie – consider`m c` cea
mai prudent` [i - \n acela[i timp - cea mai apropiat` de realitate interpretare este aceea a func]ion`rii \n
epoc` a unei tradi]ii \n domeniu, care s` genereze [i un posibil sistem de ini]iere - formal sau informal - al
celor ce se ocupau de crearea [i gestionarea imaginii. Lipsa informa]iilor ne oblig` s` ne limit`m la nivelul
ipotezelor, f`r` a avea certitudinea c` acesta ar putea fi, \n timp, dep`[it.
|n cadrul binomului tipar politic/model domnesc, elementul dinamic \l reprezint` modelul domnesc.
Ac]iunile/"strategiile" imagologice au \n vedere, \n primul r#nd, fluctua]iile acestuia, f`c#nd distinc]ia
necesar` - cel mai probabil, \ntr-un mod intuitiv - \ntre elementele generale ale reprezent`rii [i cele
154
particulare, personale, fapt absolut remarcabil \n epoc`. Astfel, modelele domne[ti se combin`, se
\mbog`]esc permanent, prelu#nd/asimil#nd valorile noi. Un elocvent exemplu \n acest sens este Neagoe
Basarab, care utilizeaz`, deopotriv`, modelele cavaleresc, ecumenic [i postbizantin.
Trebuie totu[i subliniat faptul c` preponderen]a modelului domnesc \n conceperea
ac]iunilor/"strategiilor" imagologice nu este absolut`. Astfel, \n perioada de tranzi]ie de la modelul politic
voievodal la cel bizantin, ponderea \n activitatea de creare de imagine o au \ncerc`rile de impunere a
noului tipar politic, situa]ie \n care, pentru asigurarea legitimit`]ii, modelul comportamental/domnesc
r`m#ne neschimbat.
|n aceste condi]ii am considerat c` cea mai apropiat` de realitate solu]ie este definirea
ac]iunilor/"strategiilor" imagologice prin elemente caracteristice ambelor variabile, rezult#nd tipologia pe
care am prezentat-o.
Un alt aspect important este cel al continuit`]ii modelelor. A[a cum ar`tam mai sus, \n general
modelele domne[ti/comportamentale nu se exclud, ci se completeaz` reciproc, \mbog`]indu-se continuu cu
noi valori. |n perioada analizat` aici am identificat \ns` [i un moment de posibil` discontinuitate,
reprezentat de cea de-a doua domnie a lui Vlad }epe[.
De[i \n acest caz lucrurile sunt \nc` departe de a fi pe deplin elucidate - cu toate c` de
personalitatea acestui principe [i strategiile de imagine utilizate de el ne-am ocupat \n mai mare m`sur` -
se poate considera c` at#t modelul/tiparul politic, c#t [i modelul domnesc au o serie de influen]e otomane
care \l fac atipic. Eventualele apropieri cu modelul Marelui Manipulator propus de Giordano Bruno, de[i
vizibile, nu sunt de natur` s` contribuie la elucidarea problemei. Aceasta cu at#t mai mult cu c#t lipsa
informa]iilor interne face dificil de stabilit care a fost imaginea dezirabil` a principelui \ntre supu[ii s`i. |n
aceste condi]ii, am fost nevoi]i s` abord`m problema strategiilor de imagine utilizate de domnul muntean
dintr-o perspectiv` mai apropiat` de cea a finalit`]ilor militare.
O problem` aproape de loc abordat` de istoriografia tradi]ional` este identificarea elementelor care
s` ateste preocup`rile, \n epoc`, pentru depistarea sistemelor de referin]`. Av#nd \n vedere marele volum
de informa]ie care trebuie procesat [i interpretat pentru a realiza o abordare exhaustiv` a problemei
sistemelor de referin]`, ne-am limitat la a puncta elementele pe care le-am considerat a fi esen]iale \n
raport cu tema cursului.
Informa]ia procesat` a permis investigarea doar a indicatorilor de imagine vehicula]i prin
diplomatic` [i iconografie. Ponderea utiliz`rii acestor dou` canale - cu siguran]` c` nu au fost singurele -
indic` o selectare a lor \n func]ie de scopurile propuse. Astfel, \n momentele \n care \n dinamica modelelor
se operau modific`ri importante, iar ac]iunile imagologice pentru impunerea noului model trebuiau s` aib`
un impact major, au fost preferate formele iconografice, apte a fi descifrate [i de un public neavizat.
2. STRATEGII DE IMAGINE PENTRU POTEN}AREA AC}IUNILOR POLITICO-MILITARE
Al`turi de promovarea modelelor domne[ti sau prezervarea tiparelor politice, strategiile de imagine
au avut o \nsemnat` contribu]ie \n poten]area ac]iunilor politico-militare ale principilor rom#ni cu impact \n
special \n mediile externe. F`r` a dep`[i cadrul evenimen]ial - \n sensul dat de Braudel termenului -
strategiile de imagine destinate poten]`rii ac]iunilor politico-militare au avut un rol important \n
demersurile principilor }`rii Rom#ne[ti. Cele mai elocvente exemple pentru acest tip de strategii de
imagine sunt cele utilizate de Vlad }epe[ [i Mihai Viteazul. Ne vom opri asupra ac]iunilor fiec`rui domn.
2.1. Strategii de imagine utilizate de Vlad }epe[
|n ceea ce prive[te ac]iunile pentru promovarea \n mediile externe a unui anumit tip de imagine,
Vlad }epe[ va impune un nou model, [ocant pentru publicul-]int`.
Cu toate acestea, analiza de imagine indic` existen]a unor indicatori majoritar pozitivi, cel pu]in la
curtea lui Matia Corvin, respectiv \n anturajul lui Mehmed al II-lea. Altfel, nu s-ar explica at#t absen]a
tentativelor f`]i[e de \nl`turare din domnie a lui Vlad }epe[, c#t [i surpriza [i nervozitatea cu care otomanii
au primit vestea declan[`rii de c`tre principele rom#n a ac]iunilor antiotomane la Dun`rea de Jos.
Aceast` imagine a vasalului fidel a fost construit` - cel mai probabil - \n registre diferite, func]ie de
sistemul de referin]` al destinatarului. Pentru otomani au fost suficiente plata tributului,
stabilirea cur]ii
domne[ti la Bucure[ti, mai aproape de Dun`re [i, implicit, de hotarul imperiului, adoptarea unui model
politico-administrativ apropiat de cel otoman - statul func]ion`resc -, ori a culorii sacre a islamului - verdele
- \n stema personal` a voievodului. |n ceea ce-i prive[te pe cre[tinii catolici dependen]i de Buda, clamarea
155
a ceea ce numea “
p`strarea Cre[tin`t`]ii \ntregi [i pentru \nt`rirea legii catolice”
[i ac]iunile pentru
sprijinirea lui Matia Corvin au avut - probabil - un efect similar.
Aceast` nou` imagine are relevan]` \ndeosebi \n mediul catolic, impregnat, \n epoc`, de spaime
satanice. Atributul esen]ial al acestei imagini este dimensiunea diabolic`.
Cel mai interesant aspect \l ofer` \ns` predilec]ia execu]iei pedepselor capitale prin tragere \n ]eap`.
Pedeaps` prev`zut` \n epoc` de \ntreaga legisla]ie germanic` [i, se pare, necunoscut` \n mediul islamic al
secolului al XV-lea, tragerea \n ]eap` are o serie de conota]ii care trebuie amintite aici.

Aplicarea ei are
drept consecin]` [i dec`derea din drepturile virile a celui astfel pedepsit, prin m`rturisirea durerii - fapt
incompatibil cu statutul rezervat b`rbatului \n cadrul binomului de sorginte iudeo-cre[tin` "dolor-labor". |n
plus, nefireasca pozi]ie vertical` a celui executat astfel era de natur` a activa tradi]ia
"
mortului-viu", de
sorginte extrem oriental`, r`sp#ndit` - printr-o filier` arab` - \n egal` m`sur` \n mediile islamic [i cre[tin
apusean.
Este greu de crezut c` finul psiholog dublat de foarte bunul cunosc`tor al mentalit`]ilor catolice [i
islamice - care era principele rom#n - s` nu fi sesizat conota]iile indicatorilor de imagine pe care \i
promova. Dificultatea const` \n a preciza dac` ini]iativa contur`rii unei astfel de imaginii i-a apar]inut
voievodului muntean sau adversarilor s`i - pretendentul Dan [i sa[ii bra[oveni. Se pare c` Vlad }epe[ a
f`cut tot posibilul ca, pe plan local, s` amplifice imaginea sa satanic`, utiliz#nd-o pentru rezolvarea
asimetriei conflictelor \n care era angajat. Pot fi citate \n aces sens at#t episodul invers`rii ritualului slujbei
de \nmorm#ntare a pretendentului Dan, c#t [i modificarea smalturilor heraldice ale stemei sale,
renun]#nd la ro[ul imperial \n favoarea verdelui luciferic. Aspecte interesante din aceast` perspectiv` pot fi
identificate \n a doua perioad` a domniei, mai precis dup` 1460, c#nd principele muntean s-a angajat
f`]i[ \n confruntarea cu Poarta.
Este, probabil, momentul \n care se impune preocuparea pentru utilizarea imaginii ca arm`
psihologic`. Consecin]a acestei modific`ri de atitudine a fost supradimensionarea indicatorilor satanici a
imaginii principelui muntean. Imaginea astfel constituit` a avut un impact remarcabil, reu[ind s` se
impun` \n mentalul colectiv otoman. Pe de alt` parte, translatarea centrului de interes a principelui }`rii
Rom#ne[ti de la dimensiunea politico-militar` spre cea cu finalitate militar` \n demersurile sale
imagologice, precum [i integrarea sa \ntr-un sistem de alian]e a avut drept consecin]` pierderea controlului
asupra gestion`rii propriei imagini \n favoarea hegemonului alian]ei, regele Matia Corvin. Acesta se va
folosi de ea conform propriilor interese, aspect asupra c`ruia vom mai reveni.
2.2. Ac]iuni imagologice desf`[urate de Mihai Viteazul pentru preg`tirea ac]iunilor politico-militare
din principatul intracarpatic
Deloc neglijabil`, dimensiunea imagologic` a ac]iunilor lui Mihai Viteazul reprezint` una dintre cele
mai fascinante dimensiuni ale ac]iunilor desf`[urate de principele muntean. |n cele ce urmeaz` va fi
analizat` imaginea creat` de Mihai Viteazul \n perioada jalonat` de semnarea Tratatului de la M`n`stirea
Dealu (11 iunie 1598) [i declan[area campaniei din Transilvania (octombrie 1599). Ne-am oprit asupra
acestei perioade pentru c` acum este, \n opinia noastr`, un punct maxim al ac]iunilor principelui muntean,
deosebita sa abilitate diplomatic` fiind explicit sus]inut` de ac]iunile \n plan imagologic.
Spre deosebire de situa]iile anterioare, \n cazul lui Mihai Viteazul nu poate fi invocat` lipsa
documentelor. Num`rul mare al acestora a permis realizarea unei analize de imagine, mult mai nuan]at`
dec#t precedentele. Interpretarea documentelor strict contemporane a condus la stabilirea unui sistem
unitar de cuantificare a imaginii pe care Mihai Viteazul a c`utat s` o induc` \n mediile vizate. Sistemul
cuprinde trei indicatori principali de imagine – “Om politic de anvergur`”, “Militar valoros” [i “Om
de \ncredere” – care sunt \n m`sur` s` defineasc` tr`s`turile comportamentale ale principelui. La r#ndul
lor, indicatorii au fost descompu[i \ntr-un total de 27 de subindicatori, sintetiza]i, de asemenea, din
documentele strict contemporane. Trebuie s` preciz`m c` subindicatorii de imagine identifica]i ilustreaz`
\ntreaga perioad` a domniei lui Mihai Viteazul, nu doar intervalul la care ne-am oprit aici. |n consecin]`, unii
subindicatori nu sunt viza]i de mesajele construite de principele muntean \n perioada iunie 1598-octombrie
1599.
Analiza izvoarelor indic` faptul c`, \n perioada citat`, Mihai Viteazul a desf`[urat ac]iuni
imagologice \ndeosebi \n mediile habsburgic [i transilv`nean, prioritar` fiind comunicarea cu spa]iul
habsburgic (93,75% din referiri). Mediul transilvan a fost vizat de 6,25% din referiri, acestea
concentr#ndu-se strict asupra fidelit`]ii domnului rom#n fa]` de Habsburgi (Fig.1).
156
Fi g.1. Ponder ea r efer i r i lor / i temi l or uti li za]i de Mihai Vi teazul pentr u
i nducer ea i magi ni i dezi r abi l e \ n per i oada iuni e 1598-octombr i e 1599
93,75%
6,25%
Mesaje \n mediul habsburgic
Mesaje \n mediul transilv`nean
O asemenea structurare a mesajelor pe medii de referin]` sus]ine indiscutabil interesele de moment
ale lui Mihai Viteazul. Pentru realizarea acestora era vital` impunerea imaginii dezirabile \n mediul
habsburgic, prin aceasta urm`rindu-se poten]area ac]iunilor sale politico-militare. Caracterul deliberat al
ac]iunilor principelui rom#n se poate surprinde [i \n diferen]a ponderii preocup`rii pentru inducerea
imaginii dezirabile \n mediul habsburgic \n perioada analizat` aici, fa]` de cea anterioar`. Astfel, \n
intervalul 1593-1598, ponderea mesajelor proprii destinate mediului habsburgic a fost de numai 35,70%.
Imaginea promovat` de Mihai Viteazul \n mediul habsburgic, \n perioada analizat`, vizeaz`, \n
primul r#nd, dimensiunea politic` a personalit`]ii sale (55,55% din referiri), urmat` de cea militar` (37,77%
din referiri) [i, \n ultimul r#nd, de cea uman` (6,66%) (Fig.2)
Fi g.2. Ponder ea i ndicator ilor de imagi ne utiliza]i de
Mihai Viteazul pentr u inducer ea imagini i dezi r abile \ n
mediul habsbur gic \ n per ioada iuni e 1598-octombr i e
1599
37,77%
55,55% 6,66%
Om politic de anvergur` Militar de valoare Om de \ncredere
Deosebit de interesant este faptul c` demersul imagologic al domnului rom#n nu vizeaz` impunerea
unei imagini pozitive, ci a uneia credibile [i utile scopurilor sale. Astfel, sistemul de cuantificare utilizat
indic` faptul c` imaginea pe care Mihai Viteazul a c`utat s` o induc` \n mediul habsburgic a fost pozitiv`
doar \n propor]ie de 73,33%. |n consecin]`, se poate afirma c` domnul rom#n a indus deliberat \n
construc]ia sa imagologic` o serie de elemente negative, care \nsumeaz` 26,66% din totalul referirilor
identificate \n izvoarele utilizate.
Pe indicatori, ponderea referirilor pozitive [i negative este cea prezentat` \n Fig.3. iar profilul
imaginii induse de Mihai Viteazul \n mediul habsburgic pe subindicatori de imagine \n perioada analizat`
este cel indicat \n Fig.4.
157
6,66%
26,66% -11,11%
40,00% -15,55%
-20 -10 0 10 20 30 40
Om de \ncredere
Militar valoros
Om politic de anvergur`
Fi g.3. Ponder ea i temi l or pozi ti vi [i negati vi ai i magi ni i l ui Mi hai
Vi teazul \n medi ul habsbur gi c \n per i oada i uni e 1598-octombr i e 1599
158
6,66%
-11,11%
13,33%
11,11%
2,22%
4,44%
-4,44%
4,44%
-6,66%
2,22%
13,33%
15,55%
-4,44%
-15 -10 -5 0 5 10 15 20
Prudent
|ncrez`tor
Sincer
Viteaz
Demn de \ncredere
Bun cre[tin
Capabil s` suporte singur efortul de r`zboi
Capabil s` produc` disfunc]ionalit`]i inamicului
Capabil de ac]iuni ofensive \n folosul alia]ilor
Bine informat
Oaste valoroas`
Oaste numeroas`
Bun comandant
Stap#n autoritar
Interesat de alian]a cu du[manul
Invulnerabil \n fa]a amenin]`rilor interne
Invulnerabil \n fa]a amenin]`rilor externe
Factor de echilibru regional
Sus]inut de du[manul mediului de referin]`
Interesat de alian]a cu mediul de referin]`
Sus]inut de alia]i
Aliat necesar
Recunoscut de cre[tinii balcanici
Ap`r`torul cre[tin`t`]ii
Aliat fidel
Fi g.4. Pr ofi lul imagi ni i i nduse de Mi hai Vi teazul \ n medi ul habsbur gi c \ n per ioada
i uni e 1598-octombr i e 1599
pozitiv negativ
Se impune a face dou` preciz`ri. |n primul r#nd se cuvine a compara ponderea indicatorilor \n
mesajele construite de Mihai Viteazul cu aceea din mesajele construite de al]i observatori (Fig.5).
159
6,66%
6,25%
37,77%
27,00%
55,55%
66,66%
0 10 20 30 40 50 60 70
Om de \ncredere
Militar valoros
Om politic de anvergur`
Fi g. 5. Ponderea i ndi cator i l or de i magi ne a l ui Mi hai Vi teazul \ n medi ul
habsbur gi c \ n peri oada i uni e 1598-apr i l i e 1600
I magine indus` de Mihai Viteazul I magine indus` de alte surse
Trebuie s` remarc`m faptul c`, dac` nu exist` o diferen]` \ntre profilul imaginii construite de
principele muntean [i cea indus` de relat`rile altor observatori, ponderea indicatorilor este diferit`. |ntruc#t
la indicatorul "Om de \ncredere" ponderea este sensibil egal` pentru ambele categorii de mesaje, discu]ia
trebuie structurat` pe ceilal]i indicatori.
Este evident faptul c` diferen]a - semnificativ` \n acest caz - de 10-11% se datoreaz` unor cauze
diferite. Astfel, se poate considera normal ca principele muntean s` acorde o pondere mai mare
indicatorului "Militar valoros". Aser]iunea se fundamenteaz` at#t pe faptul c` acest indicator este poten]at
de imaginea creat` de victoriile militare ale domnului - binecunoscute de publicul-]int` -, precum [i pe
ponderea mai mic` a itemilor cu valoare negativ` la acest indicator. Este interesant faptul c` ace[ti itemi se
concentreaz` exclusiv pe subindicatorul "Capabil s` suporte singur efortul de r`zboi", situa]ie \n care
mesajul transmis este \n evident` corela]ie cu interesele financiare ale principelui.
|n replic`, observatorii str`ini pun un accent mai mare pe indicatorul "Om politic de anvergur`", at#t
ca domeniu prioritar al misiunii lor, c#t [i ca reflex al propriului lor sistem de referin]`.
Pe de alt` parte, trebuie s` remarc`m ponderea redus` a referirilor, \n ambele tipuri de mesaje, la
dimensiunea uman` a principelui. O posibil` explica]ie a acestei st`ri de lucruri este acoperirea acestei
problematici de c`tre arhetipul imaginii domnului, \n cazul de fa]` modelul autohton.
Analiza profilului de imagine sugereaz` inten]ia principelui rom#n de construire a unei imagini
complexe [i credibile. |n acest, sens pot fi sesizate cu u[urin]` ponderile semnificative pe care le au itemii
pozitivi la subindicatorii “Aliat fidel”, “Ap`r`tor al Cre[tin`t`]ii”, “Capabil de ac]iuni ofensive \n
folosul alia]ilor” [i “Bine informat”. Se impune, de asemenea, a sublinia faptul c`, fa]` de imaginea
indus` \n perioada 1593-1598, profilul se modific` sim]itor.
Astfel, p#n` \n momentul finaliz`rii alian]ei cu Habsburgii, accentul demersului imagologic cade pe
subindicatorii “Aliat fidel” (7,14% referiri pozitive), “Ap`r`tor al Cre[tin`t`]ii” (10,71% referiri pozitive),
“interesat de alina]a cu mediul de referin]`” (10,71% referiri pozitive) [i “Capabil de ac]iuni
ofensive \n folosul alia]ilor” (5,35% referiri pozitive), imaginea indus` fiind pozitiv` \n propor]ie de 85%
(ceea ce reprezint` 33,92% din totalul referirilor din aceast` perioad`).
Aceluia[i scop \i servesc itemii negativi la subindicatorii “Capabil s` suporte singur efortul de
r`zboi” [i “Sus]inut de alia]i”. O aten]ie special` se cuvine a fi acordat` itemilor negativi la subindicatorii
“Aliat fidel” [i “Interesat de alian]a cu mediul de referin]`”, care sunt de natur` a sugera imperialilor
indiferen]a principelui rom#n fa]` de o extindere a rela]iilor sale cu ace[tia. Sintetic, imaginea pe care o
160
induc itemii negativi de la cei doi subindicatori este cea a unui principe care nu are nevoie [i nu este
interesat de rela]iile cu imperialii dec#t \n m`sura \n care oferta acestora este mai bun` dec#t a altora. De
asemenea, se contureaz` imaginea unui aliat fidel al Habsburgilor [i cauzei cre[tine - dar care nu mizeaz`
doar pe aceast` variant` -, bine informat asupra mi[c`rilor inamicului, dar p`r`sit de alia]i [i nemul]umit de
sprijinul pe care ace[tia i-l acord`.
Se poate constata c` o asemenea imagine poten]eaz`, indubitabil, ac]iunile lui Mihai Viteazul din
toamna anului 1599, precum [i pe cele ulterioare. Pe un astfel de fond, acuza]iile formulate \mpotriva lui
Andrei Bathory, asumarea rolului de “unealt` a Habsburgilor”, precum [i posibilitatea de a ob]ine condi]ii
mai avantajoase de la otomani cap`t` un plus de credibilitate.
Prin compararea celor dou` profile de imagine se poate surprinde o ac]iune deliberat` a principelui
muntean cu scopul realiz`rii unei r`sturn`ri de imagine, care - av#nd \n vedere evolu]iile ulterioare politico-
militare - se poate considera c` a reu[it. Este motivul pentru care consider`m c` demersurile imagologice
ale Domnului Unirii, departe de a fi expresia unui oportunism, sau a unei duplicit`]i politice, permit
surprinderea unei noi dimensiuni a personajului Mihai Viteazul, cea a creatorului de imagine. Aceasta,
al`turi de abilitatea diplomatic` [i realele calit`]i militare completeaz` figura principelui de la sf#r[itul
secolului al XVI-lea.
3. STRATEGII DE IMAGINE CU FINALITATE MILITAR~
|n condi]iile secolelor XIV-XVI, utilizarea ac]iunilor imagologice cu finalitate militar` este
complementar` recurgerii la ac]iunile psihologice ele poten]#ndu-se reciproc. Astfel, inducerea imaginii
dezirabile \n condi]ii de campanie sau valorificarea acesteia are loc pe fondul diminu`rii rezisten]ei psihice
a adversarului, cel mai frecvent \n momentul \n care acesta se considera deja incapabil a mai face fa]`
solicit`rilor cu care era confruntat. Din aceast` perspectiv` sunt relevante evolu]iile r`zboiului rom#no-
otoman din 1461-1462, particularit`]i deosebite prezent#nd campania din vara anului 1462. |n aceste
\mprejur`ri, Vlad }epe[ a utilizat cu succes imaginea ca arm` psihologic`.
Specificul acestor ac]iuni rezid` \n faptul c` ele se pot desf`[ura \n absen]a unui conflict armat
deschis/declarat. Dat` fiind vastitatea problemei, ne vom rezuma aici la a puncta utilizarea \n epoc` a unor
asemenea ac]iuni, \n contextul conflictelor militare deschise/declarate.
Ac]iunile psihologice ca factor de poten]are a strategiilor de imagine cu finalitate militar`. Op]iunile
factorilor decizionali politico-militari de anulare a asimetriei conflictelor majore \n care a fost implicat` }ara
Rom#neasc` \n secolele XIV-XVI utiliz#nd mijloacele psihologice s-au dovedit a fi viabile, succesul
ac]iunilor lor dator#ndu-se \n bun` m`sur` acestora. A vorbi \n secolele XIV-XVI despre un r`zboi psihologic
\n formele [i la parametrii preconiza]i de teoreticienii militari contemporani este, desigur, un anacronism.
Cu toate acestea, cel mai probabil empiric, comandan]ii militari au aplicat \n mod deliberat o serie de
procedee a c`ror finalitate – modific`ri semnificative \n percep]iile [i comportamentele individuale [i/sau
colective ale lupt`torilor adversarului – le plaseaz` \n sfera ac]iunilor psihologice.
Un rol primordial \ntre acestea \i revine h`r]uirii adversarului. Const#nd \n atacuri locale date prin
surprindere, \ndeosebi asupra elementelor izolate ale inamicului sau \n condi]ii de vizibilitate redus`,
ambuscade, incursiuni [i raiduri executate \n dispozitivul adversarului, privarea de ap`, hran` [i somn a
acestuia, aplicarea procedeelor specifice h`r]uirii conducea la rapida uzare fizic` [i psihic` a lupt`torilor
o[tilor invadatoare.
Se impune a sublinia c`, \n ciuda diferen]elor evidente de mentalit`]i [i modalit`]i de ducere a luptei,
\n perioada care face obiectul analizei - [i nu numai -, lupt`torul aflat \n campanie este afectat de o sum`
de factori care genereaz` comportamente specifice. Acesta este fr`m#ntat de o mul]ime de \ntreb`ri
centrate pe evolu]ia propriei persoane. Consecin]a unor asemenea interoga]ii, pe fondul unui sentiment
acut de neajutorare [i izolare/p`r`sire prezent la lupt`tori - ne referim doar la acei factori care ar fi putut
ac]iona [i \n secolele XIV-XVI - este apari]ia fenomenului de stress de lupt`.
|n accep]ia psihologilor militari contemporani, abordarea stress-ului de lupt` trebuie f`cut` pornind
de la dou` premise. |n primul r#nd, stress-ul de lupt` trebuie privit ca o consecin]` a "diferen]ei dintre
amenin]area exterioar` [i competen]a proprie" a lupt`torului. Rezult` c` o ac]iune care pune lupt`torul \n
fa]a unor solicit`ri care \i dep`[esc competen]ele conduce la cre[terea coeficientului de stress de lupt`
acumulat. |n al doilea r#nd, trebuie avut \n vedere c` stress-ul de lupt` \nseamn` "destabilizare, reac]ie de
alarm`, fric` datorit` diminu`rii resurselor psihice [i fizice /.../".
Subliniem c` aceste manifest`ri sunt generale, ap`r#nd la lupt`tori apar]in#nd ambelor tabere
aflate \n conflict. O accentuare a lor se poate produce fie a[a cum ar`tam mai sus, supun#nd \n mod
deliberat combatan]ii unor solicit`ri care le dep`[esc competen]ele, fie prin combinarea lor cu al]i factori
specifici.
|n acest context, se impune a eviden]ia faptul c` elementele somn, m#ncare, b`utur`, c`ldur` [i frig
sunt incluse \n categoria elementelor care \l pot ajuta pe lupt`tor s` surmonteze dificult`]ile conexe
solicit`rilor la care acesta este supus \n condi]ii de r`zboi. |n condi]ii de dificultate sporit`, rolul acestei
categorii \n men]inerea capacit`]ii de lupt` a individului cre[te spectaculos. |n consecin]`, afectarea unuia
161
sau mai multor elemente ale acestei categorii poate duce la pr`bu[irea psihic` a lupt`torului [i/sau armatei
du[mane.
Analiza conflictelor \n care }ara Rom#neasc` a fost implicat` \n secolele XIV-XVI relev` faptul c`,
pentru a anula diferen]ele de poten]ial, factorii decizionali politico-militari din principatul sud-carpatic au
\ncercat s` creeze inamicului "situa]ii psihice acute", generate fie de "prea multe informa]ii" - situa]ie \n
care psihicul este prea solicitat \n receptarea acestora -, fie prin amenin]area subiec]ilor cu "un pericol
c`ruia trebuie s`-i fac` fa]` sau s`-l evite". Fa]` de solicit`rile psihice cronice - consecin]` a prelungirii
situa]iilor psihice acute – reac]iile sunt neputin]a subiectului de a se ajuta, lipsa speran]ei de sc`pare/lipsa
de perspectiv` de a ie[i din situa]ia dat`, respectiv tran[area situa]iei prin decizie proprie tradus` faptic fie
prin sinucidere, fie prin moarte psihogen`.
Izvoarele sunt – din p`cate – prea s`race \n informa]ii nuan]ate pentru a permite o analiz`
concludent` a efectelor aplic`rii unor procedee ale r`zboiului psihologic \n secolele XIV-XVI. |n consecin]`,
aceste efecte pot fi presupuse plec#nd de la rezultatele cercet`rilor actuale \n domeniu. Din aceast`
perspectiv`, prezint` un interes deosebit efectele produse asupra psihicului uman [i implica]iile acestora
asupra comportamentelor – individuale [i/sau colective –, o serie de procedee specifice ac]iunilor de
h`r]uire. |ntre acestea se impun privarea de somn, ap` [i hran`, precum [i ac]iunile pe timp de noapte.
Utilizarea unor asemenea procedee este men]ionat` de izvoare \n \mprejur`rile expedi]iei maghiare \n }ara
Rom#neasc` din 1330, \n r`zboiul rom#no-maghiar din 1368-1369 (campania din septembrie-octombrie
1368 \mpotriva corpului expedi]ionar condus de Nicolae Lackfy), \n r`zboiul din 1393-1396 (campania din
1394/1395, finalizat` prin b`t`lia de la Rovine), ori \n r`zboiul antiotoman din 1419-1422 (campania din
prim`vara anului 1421). Apogeul utiliz`rii procedeelor r`zboiului psihologic este atins de c`tre Vlad }epe[ \n
r`zboiul din 1461-1462.
Este dificil, dac` nu chiar imposibil, a diagnostica precis starea psihic` a lupt`torilor din o[tile
invadatoare \n momentul angaj`rii b`t`liei decisive. Documentele de epoc` doar sugereaz` prezen]a unor
factori stresan]i, f`r` \ns` a oferi informa]ii precise asupra intensit`]ii acestora. Ceea ce consider`m a fi
important, este faptul c` principii munteni au \ntrebuin]at mijloacele psihologice pentru a corecta efectele
unui raport de for]e net defavorabil, impun#nd inamicului voin]a lor, practic, manipul#ndu-l. Probabil c`
utilizarea procedeelor specifice r`zboiului psihologic a generat o stare de spaim` cu posibile accente
violente, de panic`. Ac]iunea motrice, \n aceast` situa]ie, se materializeaz` \n p`r`sirea rapid` a
respectivului loc, orice \nt#rziere atr`g#nd dup` sine repercusiunile pericolului.
O opera]iune psihologic` de asemenea amploare nu se poate \ns` realiza dec#t prin utilizarea
imaginii ca factor poten]ator al ac]iunilor psihologice. |n accep]ia lui Gustave Le Bon, mul]imile nu pot
g#ndi dec#t \n imagini, \n consecin]` "nu sunt impresionate dec#t de imagini. Doar acestea le
\nsp`im#nt` sau le farmec` [i devin mobiluri de ac]iune"
1
. Componenta imagologic` devine astfel
suportul \nsu[i al ac]iunii psihologice, componenta primordial` a r`zboiului psihologic.
Utilizarea imaginii ca arm` psihologic`. Izvoarele sugereaz` construirea de c`tre principele muntean
a unei strategii de imagine centrate pe presupusele sale puteri supranaturale.
Analiza desf`[ur`rii campaniei sultanale amintite permite surprinderea unor aspecte importante
pentru tematica abordat` aici. Un prim aspect asupra c`ruia se cuvine a z`bovi este faptul c`, practic,
campania din vara anului 1462, \n ciuda concentr`rii unor for]e considerabile, s-a \ncheiat f`r` a se fi
angajat o b`t`lie de amploare. Ordia otoman` nu a z`bovit \n fa]a T#rgovi[tei, neinten]ion#nd s` asedieze
Capitala principatului sud-carpatic, iar vestitul atac din noaptea de 16/17 iunie se \ncadreaz` prin
organizare, desf`[urare [i consecin]e, \n sfera ac]iunilor de h`r]uire, cu importante conota]ii psihologice. |n
aceste condi]ii, evolu]ia evenimentelor este cel pu]in bizar` pentru comportamentul otomanilor \n
campanie. Accesul la izvoare se impune \n acest punct al demersului. Astfel, Dun`rea este for]at` - \n
sens militar al termenului - la ad`postul \ntunericului de c`tre yeniceri, ace[tia reu[ind cu greu s` ocupe un
cap de pod pe malul st#ng al fluviului. Dup` aceast` prim` confruntare \ntre elementele celor dou`
armate, otomanii au pierdut contactul cu trupele principelui muntean. |n aceste condi]ii, h`r]uit`
permanent de mici deta[amente de cavalerie muntean`, \n condi]ii climaterice deosebit de dure, lipsit` de
ap` [i de alimente, ordia otoman` a fost atacat` prin surprindere \n noaptea de 16/17 iunie. Urm`torul
contact a avut loc la T#rgovi[te unde, la apari]ia elementelor \naintate ale otomanilor, garnizoana a
deschis focul cu artileria de cetate, f`r` \ns` a-l determina pe sultan s` angajeze lupta.
Pe acest fond s-au derulat ac]iunile imagologice ale principelui muntean. Fin psiholog [i bun
cunosc`tor al climatului mental otoman, Vlad }epe[ [i-a construit strategia de imagine cu finalitate militar`
exacerb#nd dimensiunea demoniac` a imaginii sale anterioare. Este pu]in probabil ca factorii decizionali
otomani s` nu fi fost la curent cu evenimentele din }ara Rom#neasc` sau din sudul Transilvaniei, arii
geografice \n care Vlad }epe[ [i-a aplicat, \n primii ani de domnie, strategiile de imagine. Se poate chiar
afirma c`, \n situa]ia apari]iei unor bariere comunica]ionale, sa[ii bra[oveni – care aveau rela]ii comerciale
cu Imperiul otoman – puteau s` induc` \n mediul musulman sud-dun`rean o imagine satanic`, dezirabil`
pentru domnul muntean.
De asemenea, trebuie amintit` aici [i relativa coresponden]` a sistemelor de referin]` a mediilor
mentale catolic [i otoman \n secolul al XV-lea, ca [i marele num`r de cre[tini islamiza]i ce se g`seau at#t \n
1
Gustave Le Bon, Psihologia mul]imilor, Bucure[ti, Editura Anima, f.a.p. 36
162
anturajul sultanului - el \nsu[i posesor al unei solide culturi cre[tine -, c#t [i \n r#ndurile armatei [i
administra]iei otomane, toate de natur` a permite descifrarea corect` a unei strategii de imagine – centrat`
pe o dimensiune satanic` - proiectat` [i promovat` \n mediul catolic transilv`nean. O probeaz` afirma]ia lui
Tursun-bey care afirm` c` principele muntean “[i-a \nchipuit c` este Satana”.
Se poarte deci considera c`, \n momentul declan[`rii campaniei sultanale din vara anului 1462
otomanii [tiau c` se vor confrunta cu un personaj al c`rui comportament avea pronun]ate conota]ii
satanice. Evolu]iile posterioare trecerii Dun`rii au confirmat [i au \nt`rit imaginea satanic` a principelui
rom#n. Ac]iunile desf`[urate pe timp de noapte, ca [i [ocul produs de descoperirea p`durii de ]epi
dominat` de cadavrul descompus al lui Hamza au confirmat supersti]io[ilor r`zboinici otomani c` se lupt`
cu un veritabil st`p#n al mor]ilor [i viilor, deopotriv`.
Al doilea aspect asupra c`ruia se cuvine a z`bovi este c`, \n \mprejur`rile campaniei sultanale din
vara anului 1462, au func]ionat cvasisimultan trei centre de influen]are imagologic`. Izvoarele atest` c` pe
teatrul de ac]iuni militare de la Dun`rea de Jos au fost utilizate forme [i procedee ale r`zboiului imagologic
[i de c`tre otomani, \n timp ce regele Matia Corvin folosea, cu succes, acelea[i mijloace \n plan diplomatic.
Nu trebuie omis faptul c`, \n afara cumplitei presiuni psihologice exercitate asupra boierilor fideli lui
Vlad }epe[ prin capturarea familiilor acestora, un rol \nsemnat \n recunoa[terea lui Radu cel Frumos ca
domn l-a avut imaginea pe care acesta [i-a creat-o \n mediul muntean. Pentru descifrarea acesteia, este
semnificativ discursul pe care Chalcocondil – probabil cel mai bine informat narator al evenimentelor – i-l
atribuie
1
, interesant fiind caracterul deliberat al ac]iunii
2
. Succesul ac]iunilor lui Radu cel Frumos
\ndrept`]e[te ipoteza ini]ial` potrivit c`reia campania din anul 1462 a fost, \n esen]`, o confruntare
imagologic` de propor]ii. |n acest context, evolu]ia evenimentelor poate fi sintetizat` \n formula: Vlad }
epe[ a \nvins ordia otoman` utiliz#nd mijloacele imagologice [i a fost, la r#ndul s`u, \nl`turat de fratele s`u
prin acelea[i mijloace.
4. DEFORM~RI DE IMAGINE CU CONOTA}II POLITICE
O alt` modalitate de utilizare a imaginii pe t`r#mul politicii este deformarea deliberat` a imaginii
adversarului. Procedeul este frecvent \nt#lnit \n evolu]iile politico-militare contemporane, de regul`
preced#nd declan[area conflictelor militare. Exemplul iugoslav, \n care imaginea s#rbilor a fost deformat`
p#n` la satanizare de c`tre mass-media occidentale, este elocvent \n acest sens.
Pentru secolele XIV-XVI lucrurile trebuie atent nuan]ate, \n sensul c` se impune a face o deosebire
clar` \ntre deform`rile de imagine conexe ac]iunii politice imediate [i deform`rile posterit`]ii. De[i perioada
analizat` aici ofer` o multitudine de astfel de exemple, cazul cel mai interesant este cel al deform`rilor
imaginii lui Vlad }epe[.
Ast`zi apare paradoxal c` deform`rile imaginii lui Vlad }epe[ sunt mai cunoscute [i se bucur` de o
mai larg` circula]ie dec#t imaginea real` a domnului muntean. Faptul nu se poate privi unilateral, prin
prisma \ngust` a gustului pentru un anumit gen de relat`ri horror, \ntr-un stil mai mult sau mai pu]in
apropiat de cel al romanului gotic. Explica]ia fenomenului cred c` rezid` \n deform`rile contemporane ale
imaginii principelui rom#n.
4.1. Deform`rile contemporane ale imaginii lui Vlad }epe[
Sursele [i mecanismele deform`rii imaginii lui Vlad }epe[. Analiz#nd problema surselor/
mecanismelor deform`rii imaginii lui Vlad }epe[ se pot eviden]ia c#teva categorii - mai precis conturate
sau care se \ntrep`trund - definite, din perspectiva rolului avut de fiecare, dup` cum urmeaz`: cei interesa]i
\n deformarea imaginii domnului rom#n, cei care o creeaz`/deformeaz`, cei care o propag`/difuzeaz` [i,
evident, cei care o recep]ioneaz`.
De[i problema ini]iatorilor de imagine a lui Vlad }epe[ a f`cut deja obiectul cercet`rii nu s-a putut
ajunge la o concluzie ferm`. Situa]ia se datoreaz` \n primul r#nd implic`rii foarte clare a trei componente
de mare importan]` \n contextul local al evolu]iilor politico-militare - sa[ii bra[oveni, pretendentul Dan cel
T#n`r [i regele Matia Corvin, rud` \ndep`rtat` de s#nge cu domnul rom#n [i apropiat` prin alian]`
matrimonial`. |ntruc#t to]i cei cita]i erau interesa]i, deopotriv`, \n deformarea imaginii domnului rom#n,
analiza care poate clarifica c#t de c#t lucrurile este cea cronologic`.
1
“Dacilor, ce crede]i c` o se \nt#mple cu voi \n viitor? Au nu [ti]i ce putere mare are \mp`ratul [i
c` \ndat` or s` vin` \mpotriva voastr` o[tile \mp`ratului, pustiind ]ara [i c` vi se va lua tot ce ne-
a mai r`mas? De ce nu deveni]i prieteni ai \mp`ratului? {i o s` ave]i lini[te \n ]ar` [i \n casele
voastre. {ti]i doar c` acum n-au mai r`mas nici dobitoc, nici vit` de povar` <la voi>. {i toate
aceste grele suferin]e le-a]i \ndurat din pricina fratelui meu, pentru c` a]i ]inut cu acest
r`zvr`tit care a f`cut mult r`u Daciei, cum n-am mai auzit s` se fi \nt#mplat nic`ieri pe p`m#nt.”
(L.Chalcocondil, Expuneri istorice, \n FHDR, p.515)
2
Chalcocondil arat` c` sultanul “/…/ l-a l`sat acolo \n ]ar` pe Dracul, fratele domnului Vlad, ca s`
trateze cu dacii [i s` aduc` ]ara sub ascultarea lui”. (L.Chalcocondil, op.cit., loc.cit., p.515)
163
Astfel, cea dint#i culegere a nara]iunilor germane pare s` se fi \nchegat pe la 1462 , ceea ce face
ca, prin coroborarea acestei ac]iuni cu aceea a ticluirii falselor scrisori de predare, data redact`rii versiunii
arhetipale a nara]iunilor s` poat` fi plasat` \n perioada august-noiembrie 1462, deci \ntre recunoa[terea de
c`tre sa[i a lui Radu cel Frumos ca domn [i arestarea lui Vlad }epe[ (26 noiembrie 1462). |ns`, o analiz`
atent` a textului nara]iunilor, mai ales al celor care prezint` fapte petrecute \n }ara Rom#neasc`, \nl`tur`
posibilitatea ca ele s` fie exclusiv opera sa[ilor bra[oveni. Apare astfel suficient de clar conturat`
posibilitatea ca \n spatele relat`rilor s` se afle un personaj care cuno[tea foarte bine realit`]ile }`rii
Rom#ne[ti [i via]a la curtea domneasc`, cel mai probabil pretendentul Dan cel T#n`r. C` a[a stau lucrurile
o dovede[te izbitoarea asem`nare \ntre relat`rile din coresponden]a pretendentului Dan [i unele din
nara]iunile germane, ceea ce conduce la ipoteza c` primul autor al relat`rilor scrise despre faptele lui
Vlad }epe[ este pretendentul Dan cel T#n`r, care desf`[oar` o intens` activitate \n aceast` direc]ie \nc` din
prim`vara anului 1459. Deosebit de interesant devine, din acest punct de vedere, mecanismul elabor`rii
relat`rilor
1
.
Povestirile germane s-au bucurat de o larg` r`sp#ndire, purt#nd girul unor \nalte personalit`]i ale
epocii. Folosind acela[i principiu al acredit`rii informa]iei care induce deform`ri de imagine prin propagarea
acesteia prin canale cu mare autoritate politic` [i moral`, cei interesa]i \n denigrarea domnului rom#n - \n
primul r#nd, dat` fiind noua conjunctur`, regele Matia Corvin - au beneficiat de concursul, inten]ionat sau
nu, al unor persoane al c`ror cuv#nt cu greu putea fi pus la \ndoial`. Astfel, legatul papal Niccolò de
Modrussa afirma c` regele Matia Corvin \nsu[i relata tuturor ambasadorilor [i solilor prezen]i la curtea sa
varianta deformat` a faptelor prizonierului s`u, aceasta fiind, probabil, sursa celor c#teva nara]iuni
inserate \n scrierile sale .
Este posibil ca prin intermediul lui Niccolò de Modrussa, sau al ambasadorului Petru de Thomasiis -
care are numeroase aprecieri elogioase la adresa lui Vlad }epe[ -, s` fi ajuns la Roma textul falsei scrisori a
domnului rom#n c`tre sultan, precum [i o culegere din nara]iunile germane. Urm`torul pas l-a constituit
introducerea acestor relat`ri \n opera memorialistic` a Papei Pius al II-lea, umanistul Enea Silvio
Piccolomini.
Nucleul folcloric arhetipal [i deform`rile imagologice con]inute de acesta. Analiza lui Ion
St`v`ru[ identific` 12 episoade pe care le consider` ca apar]in#nd nucleului folcloric arhetipal
2
.
Compararea relat`rilor dezv`luie nuan]`ri interesante sub aspectul cre`rii imaginii lui Vlad }epe[.
Astfel, primul episod citat - referitor la execu]iile adversarilor din afar` [i nesupu[ilor din interior - \mbrac`
forme diferite de natur` a induce, evident, imagini diferite. Varianta german` insist` asupra pl`cerii
patologice a lui Vlad }epe[ de a-[i tortura victimele. Varianta slavon`, \n schimb, eviden]iaz` caracterul
justi]iar al pedepselor, la fel ca [i anecdota rom#neasc`. Mai nuan]at, Chalcocondil confer` [i o
dimensiune politic` - perfect justificat` \ntr-o epoc` de accentuat` instabilitate cum era cea de la mijlocul
secolului al XV-lea - pedepselor aplicate de principele muntean, cumva asem`n`tor cu cronicarul otoman
Ibn Kemal.
Se observ` c`, de[i ideea de exercitare a justi]iei este omniprezent`, conota]iile peiorative ale
versiunii germane induc o cu totul alt` imagine, anume cea a pedepsei \nso]ite de o sadic` bucurie.
Exemplele ar putea continua, celelalte 11 relat`ri prezent#nd caracteristici identice. Credem \ns` c` este
mai conform scopului propus s` \ncerc`m o analiz` a relat`rilor germane cu con]inut v`dit [i inten]ionat
deformat, implicit a imaginilor promovate de acestea.
Povestirile germane. |n analiza deform`rilor de imagine induse de povestirile germane am plecat
de la c#teva premise. Astfel, am considerat de la bun \nceput inten]ia de def`imare a lui Vlad }epe[. |n al
doilea r#nd am avut \n vedere faptul c` pedeapsa cu tragerea \n ]eap` era larg r`sp#ndit` \n lumea
1
Astfel, \n scrisoarea sa din 5 aprilie 1459, Dan afirm` c` "/.../ venit-au jude]ul [i p#rgarii din Bra[ov [i
oamenii b`tr#ni din }ara B#rsei care, cu inima \ns#ngerat`, ni s-au pl#ns de cele ce a f`cut
Dracula"( D}RBTU, p.101-102), ceea ce dezv`luie un interesant scenariu. Reprezentan]ii sa[ilor \i relateaz`
deci verbal lui Dan faptele lui Vlad }epe[, pentru ca acesta s` le dea form` scris`, mult mai credibil` din
moment ce venea din partea lui "Io, Dan Voevod, Domn a toat` ]ara Ungrovlahiei" [i nu din partea
bra[ovenilor, parte v`t`mat` \n conflict. Concluzia logic` a acestui fapt este c` "autorii sa[i ai primei
versiuni a nara]iunilor despre }epe[ au folosit scrisorile lui Dan [i poate [i pe ale altora, care s-au pierdut
sau \nc` nu se cunosc” . (I.St`v`ru[, Povestiri medievale despre Vlad }epe[ Draculea. Studiu critic [i
antologie, Bucure[ti, Editura Univers, 1993, p. 33)
2
Acestea sunt : "}(epe[) porunce[te execu]ii nemiloase \mpotriva adversarilor din afar` [i nesupu[ilor
din`untru" ; "Tragerea \n ]eap` a demnitarului cu nas sub]ire" ; "Pedepsirea c`lug`rului f`][arnic [i
lacom" ;" Osp`]ul lui }(epe[) dat boierilor [i curtenilor, prilej de a-i prinde [i a-i ucide"; "M`rturii asupra
execu]iilor dictate de }(epe[) \n }ara Rom#neasc`"; "Vicle[ugul lui }(epe[) cu predarea tributului la turci [i
expedi]ia sa de represalii la sud de Dun`re"; "Pedepsirea femeii lene[e"; "}(epe[) pedepse[te pe solii
arogan]i ce nu se descoper` \n fa]a sa"; "}(epe[) pune la \ncercare doi clerici ce vin la el: unul cinstit [i
\n]elept, cel`lalt nechibzuit [i f`]arnic"; "}(epe[) d` pierz`rii pe cer[etorii [i calicii care nu voiau s`
munceasc`"; "}(epe[) pune la \ncercare cinstea unor negustori [i pedepse[te pe vinova]i"; "Expedi]ia
\mp`ratului turcesc \mpotriva lui }(epe[) [i \ndr`zne]ul atac de noapte al acestuia \n tab`ra vr`jma[`".
(I.St`v`ru[, op.cit, p.55-59)
164
germanic` sau unde func]iona o legisla]ie de inspira]ie german`. Se poate preciza c` \n mediul
transilv`nean, mediul de provenien]` al povestirilor germane, acest tip de pedeaps` era r`sp#ndit/obi[nuit.
La aceste considera]ii prealabile este nevoie s` se adauge caracterul deosebit de s#ngeros al
pedepselor aplicate de justi]ia medieval`, perpetuat p#n` t#rziu, \n plin` epoc` a luminilor. Acestora li se
adaug` imaginile de co[mar ale existen]ei cotidiene.
Analiz#nd faptele din aceast` perspectiv`, credem c` nimic din episoadele relatate \n povestirile
gemane apar]in#nd nucleului folcloric arhetipal nu era de natur` a produce cititorului/ascult`torului o
reac]ie de respingere cu o remanen]` at#t de mare ca cea fa]` de Vlad }epe[. Ceea ce este izbitor
\ns` \n aceste relat`ri este inten]ia - \n bun` m`sur` \ncununat` de succes - de a i se asocia domnului
rom#n unele atribute satanice. Pe fondul unei recrudescen]e a fricii de diavol [i de trimi[ii s`i \n Europa
vremii, un asemenea demers a fost, probabil, de natur` de a prejudicia \n cea mai mare m`sur` imaginea
domnului muntean. |n ace[ti termeni se pune mai pu]in problema "cum se pedepse[te" ci, mai ales, "cine
este cel pedepsit". Constat`m prezen]a \n dou` din povestirile care fac parte din nucleul folcloric arhetipal
a fe]elor biserice[ti. Prezen]a c`lug`rilor/preo]ilor \ntre victimele domnului rom#n \i creeaz` acestuia
imaginea du[manului credin]ei catolice, implicit a demoniacului. Activitatea agen]ilor satanici \mpotriva
reprezentan]ilor bisericii este, de altminteri, o tem` predilect` a epocii.
Celelalte povestiri germane [i deform`rile imagologice con]inute de acestea. Analiza con]inuturilor
acestor povestiri relev` inten]ia de a impune o asemenea imagine prin acuzarea lui Vlad }epe[ de trei fapte
majore [i tipice - \n mentalul epocii - unui agent satanic: atacarea bisericilor catolice [i a slujitorilor
acestora, uciderea/sacrificarea copiilor [i practicarea/silirea altora la practicarea unor acte de antropfagie. |
n completare se poate cita povestirea XXVI din mss. St. Gall, \n care victimele lui Vlad }epe[ sunt, de
aceast` dat`, boieri. Se impune \ns` observa]ia c` domnul rom#n nu este practicantul acestor ritualuri ci
doar inspiratorul lor, corup`torul, \n fapt agentul satanic care \i influen]eaz`/ispite[te pe ceilal]i.
|n afara acestor teme principale, la f`urirea imaginii satanice a lui Vlad }epe[ mai concur` [i alte
aspecte care, de[i secundare \n economia lucr`rii [i cu impact afectiv mai mic dec#t cele citate mai sus, au
rezonan]` [i relevan]` \n mentalul colectiv al epocii. Din acelea[i relat`ri germane se poate afla c` domnul
rom#n, asociat cu marii "schingiuitori ai cre[tin`t`]ii \nseta]i de s#nge cum au fost Irod, Neron, Diocle]ian
[i al]i p`g#ni"
1
, batjocore[te [i inverseaz`, potrivit obiceiurilor satanice, slujba cre[tin`, profaneaz` locul
sf#nt din jurul bisericii, se simte bine \n mijlocul cadavrelor, lu#nd cu bucurie masa \n mijlocul lor,
mirosurile pestilen]iale - alt element \nso]itor al agen]ilor satanici - nederanj#ndu-l de fel.
Din cele relatate p#n` acum se pot desprinde cu u[urin]` c#teva elemente referitoare la
deformarea imaginii lui Vlad }epe[. |n primul r#nd, se impune a sublinia faptul c` deform`rile au urm`rit
asocierea imaginii domnului rom#n celei a agen]ilor satanici, fapt posibil doar \ntr-un mediu catolic,
puternic marcat \n epoc` de un cople[itor sentiment de fric` satanic`.
De asemenea, trebuie observat faptul c` relat`rile sunt r`sp#ndite \n mediul german. Se poate
presupune c` acest mediu nu era foarte favorabil domnului rom#n, pe de o parte datorit` opozi]iei f`]i[e
f`cut` de acesta \mp`ratului german Frederic al III-lea [i alia]ilor s`i, iar pe de alta rela]iilor relativ \ncordate
cu sa[ii bra[oveni. |n aceste condi]ii, se poate considera c` relat`rile din nara]iunile germane \ntrunesc
toate calit`]ile pentru o propagare rapid` [i deosebit de eficient`.
Deform`ri de imagine la curtea de la Buda. Dep`[ind sfera confrunt`rilor militare directe, efectele
utiliz`rii de c`tre Vlad }epe[ a imaginii caarm` psihologic` pot fi surprinse \n coresponden]a diplomatic` a
epocii, \ndeosebi \n rapoartele lui Petru de Thomasiis c`tre regele Vene]iei
2
.
Imaginea principelui cre[tin cruciat, ale c`rui fapte \mpotriva necredincio[ilor necesit` a fi
binecuv#ntate este suficient de evident` pentru a nu mai fi necesar` comentarea ei. Este important [i
cel`lalt aspect relevat de Petru de Thomasiis, anume cel al relativului climat de siguran]` [i stabilitate
instaurat, ca urmare a faptelor lui Vlad }epe[, la Dun`rea de Jos, situa]ie inedit` \ntr-o epoc` de accentuate
eforturi militare otomane \n regiune.
Al doilea fragment este [i mai interesant, dac` se are \n vedere c` din acesta transpare tabloul unei
opozi]ii/rezisten]e antiotomane cvasisingulare, important indicator de imagine al domnului muntean.
Frapant` este discrepan]a dintre strategia de imagine adoptat` de Vlad }epe[ [i imaginea
transmis` \n Occident de reprezentantul Vene]iei acreditat pe l#ng` Matia Corvin. Situa]ia poate avea cel
pu]in dou` explica]ii. O prim` posibilitate de interpretare este aceea c` Vlad }epe[ este cunoscut de
1
Povestirea XV din mss. St. Gall
2
Astfel, raportul acestuia din 4 martie 1462 relateaz` despre "Dracula-Voievodul Transilvaniei sau al
Valahiei" incluz#nd [i aprecieri asupra ac]iunilor acestuia \n sudul Dun`rii (M. Dogaru, Dracula. Mit [i
realitate istoric`, Bucure[ti, Editura Ianus inf SRL, 1994, p. 205-206). Sursa informa]iilor pare a fi scrisoarea
din 11 februarie 1462, \ntruc#t se vorbe[te despre "/.../ scrisori /.../ din care rezult` [i pagube [i cruzime
din aceste noi fapte \mpotriva Turcilor [i num`rul turcilor [i bulgarilor mor]i, apoi capetele puse la
vedere, afar` de acelea care au fost arse pe loc /.../". Consider`m ca relevante pentru problema
dezb`tut` aici dou` fragmente al c`ror con]inut poate fi interpretat ca definitoriu pentru imaginea domnului
rom#n \n Occident \n acel moment tensionat. Astfel, \n continuarea frazei mai sus citate, Petru de
Thomasiis noteaz` "/.../ \n realitate sunt at#tea lucruri c` orice cre[tin se bucur` de toate acestea pentru c`
acum a[a mul]i cre[tini par s` se a[eze / aici / cum nu s-a mai v`zut la aceste hotare s` nu fug`" .
165
trimisul vene]ian exclusiv prin intermediul ac]iunilor sale antiotomane relatate \n scrisoarea din 11
februarie 1462 - probabil [i \n altele cu un con]inut similar, din moment ce Petru de Thomasiis vorbe[te
despre "alte scrisori primite de un ambasador" - a c`rei trimitere se dovede[te, din acest punct de vedere,
foarte inspirat`. O asemenea interpretare presupune circula]ia/penetra]ia \nc` redus` la data redact`rii
scrisorii a purt`torilor de imagine satanic` a lui Vlad }epe[. Este posibil ca demersurile voievodului \nsu[i
s` se fi limitat strict la zonele de interes politico-militar imediat [i, \n consecin]`, imaginea sa s` fi fost
cunoscut` doar \n aceste spa]ii. Este la fel de posibil ca domnul muntean, \n ciuda inten]iilor sale de a-[i
crea o imagine demoniac`, prin care s`-[i terorizeze adversarii, s` nu fi beneficiat de canale de comunicare
viabile [i performante, \n consecin]` fiind obligat s`-[i restr#ng` ac]iunile imagologice la zonele de contact
nemijlocit.
A doua posibil` explica]ie a discrepan]ei \ntre strategia de imagine a lui Vlad }epe[ [i imaginea
difuzat` de Petru de Thomasiis ar fi remodelarea imaginii domnului rom#n la curtea regelui Matia Corvin.
Explica]ia este plauzibil` av#ndu-se \n vedere rela]ia suzerano-vasalic` ce func]iona \ntre rege [i Vlad }
epe[. Probabil c` nu era convenabil pentru un rege catolic [i apostolic s` acrediteze imaginea alian]ei cu un
personaj diabolic /satanic, mai ales \n condi]iile unor repetate cereri de ajutor material adresate papalit`]ii
[i motivate de sus]inerea cauzei cre[tine la Dun`rea de Jos, prin organizarea unei cruciade.
F`r` a considera problema pe deplin elucidat`, consider`m mai plauzibil` - dat` fiind [i evolu]ia
ulterioar` a evenimentelor - o ac]iune deliberat` a regelui Matia Corvin de a crea o imagine favorabil`
domnului rom#n. Motiva]ia unui asemenea demers poate fi constituit` de r`sfr#ngerea imaginii favorabile
a vasalului asupra suzeranului. Probabil c` la reu[ita acestei intreprinderi a concurat [i presupusa restr#ns`
circula]ie a informa]iilor despre imaginea satanic` a lui Vlad }epe[, ipotez` sus]inut` de faptul c` unui
observator at#t de atent ca Petru de Thomasiis nu i-ar fi sc`pat asemenea relat`ri, dac` ele ar fi circulat.
Tabloul unui \ntreg popor pus pe picior de r`zboi \mpotriva amenin]`rii otomane - acut perceput` la Buda,
din moment ce informa]ii despre dispozitivul otoman sunt imediat transmise la Vene]ia -, este de natur` s`
consolideze excelenta imagine a lui Vlad }epe[. Este demn de re]inut faptul c` imaginea puternic pozitiv`
pe care o are Vlad }epe[ \n relat`rile lui de Thomasiis contrasteaz` cu aceea a regelui Matia Corvin
1
.
Odat` deteriorat`, imaginea domnului nu va mai beneficia de "efectul halo", r`sturnarea
imagologic` care a motivat arestarea voievodului muntean fiind posibil`. Este dificil de apreciat \n ce
m`sur` regele Matia Corvin a ac]ionat \n acest sens dup` un plan riguros elaborat sau a fructificat "din
mers" avantajele care i se ofereau, dar consider`m c` f`r` deteriorarea/erodarea imaginii lui Vlad }epe[,
r`sturnarea imagologic` care l-a transformat pe domnul rom#n din erou cruciat \n tr`d`tor nu ar fi fost
posibil`. Cea mai plauzibil` ipotez`/interpretare este \ns` aceea a gestion`rii de c`tre regele Matia Corvin [i
anturajul s`u a imaginii domnului rom#n, \n conformitate cu propriile interese. Este suficient de
concludent` \n aceast` privin]`, sincronizarea aproape perfect` a deterior`rii imaginii principelui
muntean \n toate mediile, care a precedat [i, probabil, a facilitat \nl`turarea acestuia. Realizarea unei
asemenea sincroniz`ri nu poate fi \nt#mpl`toare.
Interesant este faptul c` \n mediile cre[tine din Imperiul otoman imaginea lui Vlad }epe[ se men]ine
pozitiv`, aici func]ion#nd "efectul halo" anihilat - probabil deliberat - de regele Matia Corvin la Buda
2
.
Deteriorarea/erodarea imaginii lui Vlad }epe[ la Buda, implicit \n mediul catolic occidental, ar fi fost
probabil mult mai dificil de realizat \n condi]iile \n care domnul rom#n ar fi fost \n m`sur` s`-[i gestioneze
singur imaginea. Precaritatea mijloacelor avute la dispozi]ie pentru aceasta, \n condi]ii de conflict,
erorile \n evaluarea impactului/conota]iilor strategiei de imagine adoptate sau neaplicarea
corec]iilor necesare sunt tot at#tea posibile motive ale r`sturn`rii imagologice a c`rui victim` a fost domnul
rom#n.
|NTREB~RI {I PROBLEME
Folosind bibliografia indicat` identifica]i conexiunile \ntre dinamica tiparelor politice [i cea a
modelelor domne[ti \n spa]iul politic rom#nesc \n secolele XIV-XVI.
ooOoo
1
Astfel, dup` ce \n raportul din 4 martie, vene]ianul recomand` pruden]` fa]` de rege, date fiind conota]iile
conflictului acestuia cu \mp`ratul Frederic al III-lea - "/.../ trebuie s` st`m la \ndoial` s` nu se
transforme \ntr-un tr`d`tor cu pagub` [i ru[ine pentru cre[tini" - raportul din 29 mai 1462 (ora XIX)
ofer` imaginea unui rege complet dep`[it de evenimente, "foarte perplex" [i aflat \n imposibilitatea de
a ac]iona - "/.../ zice c` vrea s` porneasc` \n persoan`, dar dac` o va face, sau nu, n-a[ putea
afirma /.../ pentru c` eu v`d, /.../ pe acest Rege Serenissim c` este \n \ntregime s`rac de bani ".
(Monumenta Hungariæ Historica. Acta extera IV, Budapest, 1875, p. 143-145, apud. M.Dogaru, op.cit p.
208-209).
2
Astfel, \n raportul bailului Domenico Balbi din 28 iulie 1462 con]in#nd [tirile ajunse la Istanbul despre
expedi]ia sultanal` din }ara Rom#neasc`, se poate citi, referitor la soarta lui Radu cel Frumos: "Acum se
zice c` a fost prins \mpreun` cu circa 4000 de turci [i tras \n ]eap`". (Monumenta Hungariæ
Historica. Acta extera IV, Budapest, 1875, p. 167-168, apud. M.Dogaru, op.cit, p. 211-212)
166
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
Bibliografie minimal`
1.Izvoare
BOGDAN, I., Documente privitoare la rela]iile }`rii Rom#ne[ti cu Bra[ovul [i }ara Ungureasc` \n
sec.XV [i XVI, Bucure[ti, 1905
* * * C`l`tori str`ini despre }`rile Rom#ne, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, I, volum \ngrijit de Maria
Holban, 1968; II–V, volume \ngrijite de M.Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Paul Cernovodeanu,
1970, 1971, 1972, 1973; VI, volum \ngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru [i Mustafa Ali Mehmed,
1976
CHALCOCONDIL, Laonic, Expuneri istorice, \n Fontes Historiae Daco-Romanae, IV, Scriptortes et
acta Imperii Byzantini saeculorum IV-XV, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom#nia, 1982
* * * Documenta Romaniae Historica. B.}ara Rom#neasc`, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, I (1247-1500), 1966, II(1501-1525), 1972, III (1526-1535), 1975, IV (1536-1550),
1981, V (1551-1565), 1983, VI (1566-1570), 1985, VII(1571-1575), 1988, VIII (1576-1580), 1989, XI(1593-
1600), 1975; D. Rela]ii \ntre }`rile Rom#ne, I (1222-1456), 1977
* * * Documente privind istoria Rom#niei, B, }ara Rom#neasc`, Bucure[ti, Editura Academiei
Republicii Populare Rom#ne, veac XIII, XIV [i XV (1247-1500), 1953; veac XVI, I (1501-1525), 1951, II
(1526-1550), 1951, III (1551-1570), 1952, IV (1571-1580), 1952, V (1581-1590), 1953, VI (1591-1600),
1953
GUBOGLU. M., MEHMET,M., Cronici turce[ti privind }`rile Rom#ne, Extrase, I-II, Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Socialiste Rom#nia,1966, 1975
* * * |nv`]`turile lui Neagoe Basarab c`tre fiul s`u Theodosie, edi]ie facsimilat` dup` unicul
manuscris p`strat, transcriere, traducere \n limba rom#n` [i studiu introductiv de prof.dr.G. Mih`il`,
membru corespondent al Academiei Rom#ne, Bucure[ti, Editura Roza V#nturilor, 1997
* * * Istoria }`rii Rom#ne[ti, 1290-1690. Letopise]ul Cantacuzinesc, edi]ie critic` de C.Grecescu [i
D.Simonescu, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1960
POPESCU, RADU VORNICUL, Istoriile domnilor }`rii Rom#ne[ti, ed. C.Grecescu, Bucure[ti, Editura
Academiei Republicii Populare Rom#ne, 1963
2. Lucr`ri generale [i speciale
ANDREESCU, {tefan, Vlad }epe[ (Dracula), Bucure[ti, Editura Minerva, 1976
BR~TIANU, Gheorghe. I., Sfatul domnesc [i adunarea st`rilor \n Principatele Rom#ne, Bucure[ti,
Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, 1995
CARTOJAN, N., Istoria literaturii rom#ne vechi, Bucure[ti, Editura Minerva, 1981
CHIHAIA, Pavel, Tradi]ii r`s`ritene [i influen]e occidentale \n }ara rom#neasc`, Bucure[ti, Editura
Sfintei Arhiepiscopii a Bucure[tilor, 1993
Idem, }ara Rom#neasc` \ntre Bizan] [i Occident, Institutul European, Ia[i, 1995
CULIANU, Ioan Petru, Eros [i magie \n Rena[tere.1484, Bucure[ti, Editura Nemira, 1994
DOGARU, Mircea, Dracula. Mit [i realitate istoric`, Editura Ianus inf. SRL, Bucure[ti, 1994
GEORGESCU,Al.V., Bizan]ul [i institu]iile rom#ne[ti p#n` la mijlocul secolului al XVIII-lea, Editura
"Academiei", Bucure[ti, 1980.
HALIC, Bogdan-Alexandru, Modelul domnesc autohton - premis` a unirii \nf`ptuit` de Mihai
Viteazul, \n "Revista Funda]iei Cultural-{tiin]ifice <<Mihai Viteazul - C`lug`reni>>", an 2, 1996, nr.4, p.15-
18
Idem, Strategii de imagine utilizate de Vlad }epe[, \n GMR, an VIII, nr.2, 1997, p.95-99
Idem, Deform`rile imaginii lui Vlad }epe[ [i sursele contemporane ale acestora, \n "Panoramic
militar. Revist` de informare [i rela]ii publice", 1998, nr.2, p.45-52
Idem, Rela]ia tipar politic-model domnesc \n }ara Rom#neasc` a secolelor XIV-XVI, \n GMR, an IX,
nr.3, 1998, p.169-175
Idem, Aspecte imagologice ale preg`tirii de c`tre Mihai Viteazul a ac]iunilor politico-militare din
Transilvania, \n "Revista Funda]iei Cultural-{tiin]ifice <<Mihai Viteazul - C`lug`reni>>", an 5, 1999, nr.7,
p.15-19
HUIZINGA, Johan, Amurgul evului mediu, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1993
LE BON, Gustave, Psihologia mul]imilor, Editura Anima, Bucure[ti, f.a.
ST~V~RU{, Ion, Povestiri medievale despre Vlad }epe[ Draculea. Studiu critic [i antologie,
Bucure[ti, Editura Univers, 1993
STOICESCU, Nicolae, Vlad }epe[, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialste Rom#nia, 1976
{TEF~NESCU, {tefan, }ara Rom#neasc` de la Basarab I |ntemeietorul p#n` la Mihai Viteazul,
Editura "Academiei, Bucure[ti, 1970
167
Idem, Istoria medie a Rom#niei, partea a II-a. Principatele Rom#ne - secolele XIV-XVI, Bucure[ti,
EUB, 1992
Bibliografie suplimentar`
BOGDAN, Ion, Vlad }epe[ [i nara]iunile germane [i ruse[ti asupra lui, Bucure[ti, 1896
CERNOVODEANU, Dan, Contribu]ii la studiul \nsemnelor heraldice ale lui Vlad }epe[, \n RdI, Tom 29,
1976, nr.11, p. 1732-1741
DECEI, Aurel, Istoria Imperiului otoman. P\n` la 1656, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`,
1978
DOGARU, Mircea, Dracula, |mp`ratul R`s`ritului.G#ndirea [i practica militar` rom#neasc` \n epoca
lui Vlad }epe[ . Tradi]ie [i originalitate, Bucure[ti, Editura Globus, 1995
* * * Forme ale p`cii \n sud-estul european \n secolele XIV-XVII. Dezbatere, \n RdI, Tom 35, 1982,
nr.1
GEORGESCU, Vlad, Istoria rom#nilor. Din cele mai vechi timpuri p#n` \n zilele noastre, Bucure[ti,
Editura Humanitas, 1995
* * * Institu]ii feudale din }`rile Rom#ne. Dic]ionar, Bucure[ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom#nia, 1988
* * * Istoria Rom#niei \n date, Chi[in`u, Editura "Crai Nou", 1992
KARADJA, C. I., Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad }epe[, \n "|nchinare lui Nicolae
Iorga", Bucure[ti, 1931
MORARU, Mihai, Neagoe Basarab, \n Patrimoine litteraire europeen, 6, Premices de
l'humanisme.1400-1515, Bruxelles, De Boeck Universite, 1995, p.783
O}ETEA, Andrei, Rena[terea [i Reforma, Bucure[ti, Editura {tiin]ific`, 1968
PAPACOSTEA, {erban, Geneza [i r`sp#ndirea povestirilor despre Vlad }epe[, \n "Romano-slavica",
XIII, 1966
* * * Politica extern` a Rom#niei. Dic]ionar cronologic, Bucure[ti, Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`,
1986
STANCU, Valentin , Introducere \n imagologie. Rolul imaginii \n poten]area ac]iunilor politico-
militare ale lui Mihai Viteazul. Lucrare de diplom`, \ndrum`tor [tiin]ific Academician {tefan {tef`nescu,
Universitatea din Bucure[ti, 1993
168
ANEXA 1
REGULI PENTRU ALC~TUIREA UNEI LUCR~RI {TIIN}IFICE
1
Prima etap` a unei lucr`ri [tiin]ifice, de orice fel ar fi ea, o constituie alegerea temei, a subiectului
care trebuie cercetat.
Alegerea trebuie s` fie determinat` de utilitatea teoretic` [i practic` a studierii ei, dac` au fost
rezolvate sau nu toate problemele care o compun, dac` mai exist` izvoare utilizate eronat, rectificarea
acestor erori, dac` au ap`rut surse noi. /…/
Dup` ce s-a ales tema urmeaz` formularea exact` a subiectului care trebuie f`cut` cu mare
aten]ie \n func]ie de posibilit`]ile studentului de a se informa, \n func]ie de ce s-a scris p#n` la acea dat`.
Con]inutul lucr`rii trebuie s` fie \n concordan]` cu titlul ei. /…/
O dat` subiectul formulat, urmeaz` depistarea [i lectura critic` a principalelor lucr`ri din tema
aleas`, culegerea de material informativ /…/.
Organizarea materialului reclam` interpretarea faptului istoric \n procesualitatea evenimentelor \n
toat` complexitatea lor. Aceasta presupune stabilirea articula]iilor [i corela]iilor diferitelor fapte istorice,
utiliz#nd deopotriv` analiza [i sinteza. Este etapa crea]iei propriu-zise, enun]area tezelor fundamentale ale
lucr`rii [tiin]ifice. /…/ Acum este momentul de a se manifesta cercet`torul prin: stabilirea tuturor leg`turilor,
conexiunea faptelor istorice \n cadrul procesului, dimensiunile acestuia, raporturile cauz`-efect,
obiectivismul [i subiectivismul manifestate, judecata de valoare asupra evenimentelor [i proceselor.
Planul schematic anterior [i ipotezele de lucru sunt definitivate \n vederea redact`rii finale. Acum
trebuie s` avem \n vedere economia lucr`rii, destina]ia final /…/, caracterul ei, etc.
Introducerea se realizeaz` \n general la sf#r[itul muncii de redactare. |n cadrul ei se va scoate \n
eviden]` importan]a temei alese, istoriografia problemei, izvoarele folosite, lucrurile noi pe care le aducem,
elementele care caracterizeaz` lucrarea, metodologia folosit`. Se mai pot men]iona dificult`]ile
\nt#mpinate, precum [i mul]umirile pe care le aduce autorul celor care l-au ajutat \n realizarea lucr`rii.
Cuprinsul constituie partea cea mai important` a unei lucr`ri. Aici se obiectiveaz` actul de crea]ie al
cercet`torului, aici se vor prezenta lucrurile noi care le aduce lucrarea, nu numai sub aspectul unei
descoperiri de excep]ie dar [i prin noua abordare a temei sau printr-o nou` a[ezare a surselor sau o nou`
viziune pe care inten]ioneaz` s` o dea problemei. Toate afirma]iile trebuie argumentate pe baza izvoarelor
sau pe cercet`rile \nainta[ilor. Toate acestea trebuie indicate \n aparatul critic al lucr`rii. Orice reproduceri
integrale din lucr`ri sau izvoare se fac folosind ghilimelele.
Autorul trebuie s` fie atent la unitatea textului, la prezentarea c#t mai logic` [i mai \nchegat` a
ideilor, elemente care sporesc valoarea lucr`rii respective.
Stilul trebuie s` fie ales, [tiin]ific, sobru, clar [i concis, elimin#ndu-se pe c#t posibil expresiile
bombastice [i frazele exagerat de lungi care d`uneaz` clarit`]ii [i calit`]ii lucr`rii.
Concluziile constituie partea final` a lucr`rii. Aici trebuie s` se rezume rezultatele la care a ajuns
cercet`torul, importan]a lor \n cadrul istoriografiei problemei tratate precum [i perspectivele pe care le
deschide cercetarea sa.
Dup` redactarea “la prima m#n`” cum se spune, dup` un timp, necesar pentru deta[area autorului
de problem`, lucrarea se va finisa, d#ndu-i-se forma definitiv`.
Aparatul [tiin]ific sau critic constituie o parte integrant` din lucrare. Acesta poate fi ata[at la
sf#r[itul fiec`rui capitol, la sf#r[itul lucr`rii sau \n subsolurile fiec`rei pagini. El cuprinde trimiterea exact` la
lucr`rile [i la izvoarele folosite [i o garan]ie [tiin]ific` a lucr`rii. Tot \n note se mai pot da o serie de indica]ii
bibliografice, se pot reproduce fragmente din diferite documente, se pot face diferite complet`ri care \n
text ar strica fluen]a expunerii. Pentru trimiteri se folose[te sistemul de numerotare de la 1 la n, pe fiecare
pagin`, capitol sau lucrare \n \ntregime.
Trimiterea la surs` trebuie s` cuprind`: prenumele [i numele autorului, titlul, volumul, edi]ia, locul
de apari]ie, editura, anul apari]iei, pagina; la periodice se adaug` numele periodicului, locul de apari]ie
(mai ales pentru cele mai pu]in cunoscute), anul de apari]ie, anul calendaristic, num`rul, ziua [i luna,
pagina. Dac` sunt documente se va specifica arhiva unde se afl`, fondul, pachetul, fila; dac` e manuscris
se va specifica autorul dac` e cunoscut, titlul, locul unde se p`streaz`, fondul, num`rul manuscrisului, fila. |
n cazul \n are avem obiecte de muzeu trebuie s` se men]ioneze institu]ia care p`streaz` obiectul, colec]ia,
num`rul de inventar.
Pentru simplificarea trimiterilor, \n practic` se folose[te un \ntreg sistem de prescurt`ri, le indic`m
mai jos pe cele mai folosite.
Op. cit., se folose[te c#nd trebuie s` cit`m o singur` lucrare a unui autor. Prima oar` trimiterea se
face \n \ntregime a[a cum am ar`tat mai sus. A doua oar` folosind acest opus citatus (opera citat`)
prescurtat \n op. cit., cu subliniere.
1
Textul reproduce fragmentar capitolul "Metoda alc`tuirii unei lucr`ri [tiin]ifice" din A.Berciu-Dr`ghicescu,
{tiin]ele auxiliare ale istoriei , Bucure[ti, EUB, 1994, p.34-42
169
Ibidem se \ntrebuin]eaz` c#nd avem trimitere succesiv` la acela[i autor [i aceea[i lucrare. Poate fi [i
aceea[i pagin` dar dac` este alta se indic` exact pagina. Dac` \ntre prima trimitere [i urm`toarea s-a
intercalat o alt` not`, men]iunea ibidem nu mai este valabil`.
Idem se folose[te \n cazul autorului care are mai multe lucr`ri [i pentru a evita repetarea numelui se
folose[te acest termen, urm#nd a scrie doar titlurile lucr`rilor sau articolelor.
Cf. (confero) se folose[te pentru a indica o compara]ie \ntre paragrafe diferite de izvoare, \ntre
puncte de vedere diferite sau asem`n`toare.
Apud (la) se \ntrebuin]eaz` c#nd \n text folosim un citat dintr-o lucrare pe care o men]ion`m \n
subsol.
|n aparatul critic se abreviaz` titlurile unor publica]ii, a unor periodice precum [i a unor lucr`ri a
unor colec]ii de documente, repertorii etc. |n acest caz \n lucrare trebuie s` existe o list` a acestor abrevieri
care s` constituie cheia descifr`rii trimiterilor. Lista abrevierilor se a[eaz` \naintea listei bibliografice sau
\naintea introducerii. Lucrarea trebuie s` aib` \n final o bibliografie \n care s` fie incluse toate izvoarele [i
lucr`rile folosite de autor. Bibliografia poate fi a[ezat` la sf#r[itul fiec`rui capitol sau la sf#r[itul lucr`rii.
Oriunde s-ar afla ea trebuie s` respecte o anumit` ordine: /…/ izvoare, lucr`ri generale, lucr`ri speciale,
periodice. Fiecare la r#ndul lor pot fi prezentate \n ordine cronologic` sau alfabetic`. Criteriul alfabetic este
cel mai folosit.
Anexele lucr`rii pot cuprinde: izvoare inedite reproduse integral sau par]ial, h`r]i, grafice, liste
cronologice, ilustra]ii, desene. Dac` lucrarea are mai multe ilustra]ii este necesar s` se alc`tuiasc` o list` a
acestora.
/…/ Unele lucr`ri, mai ales colec]ile de documente, pot con]ine [i un glosar de termeni rari, vechi
sau \n limbi str`ine. Acesta este ordonat dup` criterii alfabetice.
Tabla de materii sau cuprinsul \ncheie lucrarea. Ea trebuie s` cuprind` titlul fiec`rui capitol cu
paginile \ntre care se afl`, anexele sunt [i ele cuprinse aici. {i tab;a de materii se alc`tuie[te la sf#r[itul
lucr`rii sau \n pagini tip`rite.
ooOoo
170
Anexa 2
PRECIZ~RI PENTRU EXAMEN
Studen]ii care au optat pentru cursul Imagologie istoric` [i comunicare interetnic`, vor sus]ine
examenul \n urm`toarele condi]ii:
• Preg`tirea examenului se va face printr-un dialog permanent cu cadrele didactice responsabile
de acest curs;
• Este obligatorie studierea cursului [i a bibliografiei minimale; pentru atingerea performan]ei
maxime, este necesar` studierea \ntregii bibliografii;
• Este obligatorie elaborarea unui referat pe o tem` la alegere; pot fi tratate elemente de
imagologie istoric` viz#nd: personalit`]i, institu]ii, imaginar, mentalit`]i, simboluri, arhertipuri,
modele [i strategii de imagine; referatul va fi elaborat ]in#ndu-se cont de regulile prezentate \n
Anexa 1, fiind obligatorie elaborarea aparatului critic [i a bibliografiei;
• Referatul va fi predat la Secretariatul facult`]ii cu cel pu]in 30 de zile \nainte de data fixat`
pentru sus]inerea examenului;
• Referatul trebuie s` aib` o form` grafic` \ngrijit` (nu este obligatorie dactilografierea sau
tehnoredactarea computerizat`) [i va fi individualizat, prin \nscrierea pe prima pagin` a numelui
[i prenumelui autorului, indic#ndu-se anul de studiu, grupa [i forma de \nv`]`m#nt;
• Examenul va consta \n sus]inerea referatului (oral) [i verificarea cuno[tin]elor cuprinse \n
tematica cursului.
ooOoo
171