You are on page 1of 212

GR.

NICOLA

ISTORIA PSIHOLOGIEI
EdiŃia a IV-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României NICOLA, GR. Istoria psihologiei / Gr. Nicola. – Ed. a 4-a. – Bucureşti: Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007. Bibliogr. ISBN 978-973-725-864-9 159.9(100)(091)(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

GR. NICOLA

ISTORIA PSIHOLOGIEI
EdiŃia a IV-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

Roger Bacon.. SCURTĂ REFERIRE LA MATERIALISMUL ŞI ILUMINISMUL FRANCEZ DIN SECOLUL AL XVIII-LEA ………..CUPRINS Introducere …………………………………………………………… 1. Aurelius Augustinus.. VI. Paradigma – un reper în analiza istoricǎ …………………………. IDEI PSIHOLOGICE LA MEDICII ANTICHITĂłII ………… ConotaŃiile psihologice ale operei lui Hipocrate ………………. Psihofiziologie …………………………………………………. 2. DE LA ANTICHITATE LA PARADIGMELE GÂNDIRII PSIHOLOGICE MODERNE (Plotin.. Democrit. Şcoala eleată.. Conceptele şi obiectivele istoriei psihologiei ……………………. Contextul social-istoric ………………………………………… ViaŃa şi opera …………………………………………………… ConstrucŃia şi ideaŃia primului tratat despre suflet: De anima …. Teoria afectelor ………………………………………………… IX. 9 9 15 21 21 22 23 25 27 39 41 41 42 46 48 49 51 56 62 64 70 71 73 5 . Socrate. VII. EMPIRISMUL ANTICHITĂłII ………………………………... Heraclit din Efes.. Platon) ………………………………………………… III. VIII. ConsideraŃii finale ……………………………………………… IV. Protagoras.. I.. CONCEPłIA ARISTOTELICĂ DESPRE SUFLET …………. Interpretarea eticǎ a psihicului ………………………………….. Empedocle. RENÉ DESCARTES …………………………………………… Psihologia în sistemul cartesian ………………………………. Thoma d’Aquino. SPINOZA ………………………………………………………. Anaxagora. IDEAłIA PSIHOLOGICĂ ÎN ANTICHITATEA GREACĂ PREARISTOTELICĂ (Şcoala din Milet. V. ELEMENTE DE PSIHOLOGIE ÎN ANTICHITATEA ORIENTULUI ÎNDEPĂRTAT: ………………………………………. Francis Bacon) ……………….. PsihocogniŃia …………………………………………………… ConsideraŃii finale ……………………………………………… II.

. Fondatorii gestaltismului ………………………………………..X. Titchener) …………….. Sigmund Freud – Date biografice ……………………………… Edificiul faptic şi teoretic al psihanalizei ………………………. ContribuŃiile funcŃionalismului ………………………………… XIII. David Hartley. Critici la adresa gestaltismului …………………………………. Structuralismul ca paradigmǎ …………………………………. STRUCTURALISMUL (Franz Brentano.. W..B.M.St. Thorndike. Critica structuralismului ……………………………………….. Skinner) ……………………. Alexander Bain.. PARADIGMELE PSIHOLOGICE MODERNE.. XV. ÎnvǎŃarea cognitivǎ …………………………………………….. Critica behaviorismului ………………………………………… ContribuŃiile behaviorismului…………………………………. B. PSIHANALIZA ……………………………………………….. Herbert Spencer) ……………………………………………….. Datele analizei ştiinŃifice ……………………………………….. a) Înainte de reflexologie (Thomas Hobbes. XII...L. Secenov.P. FuncŃionalismul ca sistem ……………………………………… Critica funcŃionalismului ………………………………………. George Berkeley..F. Replici la adresa asociaŃionismului …………………………….. ContribuŃiile gestaltismului …………………………………….… Fondatorul behaviorismului ……………………………………. I.. Ed. Problematica învǎŃǎrii …………………………………………... BEHAVIORISMUL …………………………………………. I.. Behaviorismul ca paradigmǎ …………………………………… Behaviorismul în dezvoltare ……………………………………. J.. Principiile gestaltismului ………………………………………. Paradigma gestaltistǎ …………………………………………… RelaŃia spirit-corp ………………………………………………. Ed.M.. Pavlov. Wundt. FUNCłIONALISMUL (William James. Gustav Fechner. Clark Hull. Tolman) … Design experimental tip Tolman ………………………………. Bechterev. John Dewey) ………. John Locke. XIV. O direcŃie productivǎ în dezvoltarea gestaltismului (C.. Mill. ASOCIAłIONISMUL …………………………………………………. GESTALTISMUL ……………………………………………… Precursori ai gestaltismului …………………………………….. David Hume. b) AsociaŃionismul centrat pe reflexul condiŃionat (Hermann Ebbinghaus. 6 77 77 87 100 102 107 108 109 112 113 114 115 116 117 119 120 121 122 124 125 125 130 131 131 132 132 133 134 135 136 138 139 140 .. I. XI. Hermann Helmholtz..

Carl Jung.….. Parhon) …………………………………… Începuturile psihologiei sociale ………………………………… Psihologia româneascǎ dupǎ anii ’20 ………………………….. Marinescu....... AlŃi promotori ai psihologiei umaniste (Abraham Maslow. C. Problematica umanistǎ a educaŃiei şi pǎcii ……………………. B.. PSIHOLOGIA UMANISTĂ …………………………………… Carl R.. Otto Rank.... Primul institut de cercetǎri psihologice în România …………… Institutul de Psihologie al Academiei Române ……………. Gh... S. Psihologia experimentalǎ în România …………………………... Critici la adresa psihanalizei …………………………………… ContribuŃiile psihanalizei la dezvoltarea psihologiei ………….Psihanaliza ca paradigmǎ ………………………………………. Rogers …………………………………………………. Nicolae Vaschide ………………………………………………. Raportul psihic-corp ……………………………………………. ANEXE: A. Ferenczi ………... Grupurile de întâlnire ………………………………………….. XVII. C. D.….. Erich Fromm) …………………………………………………………. XVI.. Patru psihanalişti care şi-au afirmat „dreptul la diferenŃǎ” faŃǎ de Freud: Alfred Adler. RelaŃiile intime …………………………………………………. Psihologia în opera lui Dimitrie Cantemir ……………………. TRECUT ŞI ISTORIE ÎN PSIHOLOGIA ROMÂNEASCĂ ……. Elemente de psihologie în învǎŃǎmântul superior (1860-1890) ….. Elemente de cronologie universală ……………………………. Tematica unei conferinŃe internaŃionale de istoria psihologiei ……... Bibliografie ………………………………………………………….. Un exerciŃiu de „perspectivă istorică” ……………………………. Viziunea psihanalitică asupra obiectului psihologiei …………. Replici critice la adresa psihologiei umaniste …………………. Constantin Rǎdulescu-Motru …………………………………… Trei domenii conexe în sprijinul dezvoltǎrii psihologiei româneşti: fiziologia.I. 141 143 144 144 145 145 148 149 153 154 160 161 162 162 163 165 167 167 168 169 171 172 175 178 179 181 184 186 189 190 192 207 7 . Terapia centratǎ pe client ………………………………………. Criza psihologiei …………………………………………………. Raportul simplu-complex sau principiul conexiunii …………… Factorii selecŃiei ……………………………………………….. neurologia şi endocrinologia (Ion Atanasiu.

8 .

9 . acele „Ńesături de fapte şi idei” (Şt. calităŃii vieŃii. – SituaŃiile memorabile. descoperirile cu efect emergent asupra mentalităŃilor. se poate spune că în istoria umanităŃii au fost mai multe „psihologii” dacât „suflete”: acelaşi om. cu elementele ei critice. la care se face apel de către alte ştiinŃe şi practici şi care are o imagine a viitoarei evoluŃii. ne oferă tabloul dinamic al instituirii identităŃii psihologiei ca ştiinŃă ce se „autocunoaşte”. „accentele” puse de ele în evoluŃia cunoaşterii vieŃii psihice. a metodelor şi conceptelor-cheie. resorturilor sociale.INTRODUCERE 1. – Dincolo de informaŃie. Conceptele şi obiectivele istoriei psihologiei Orice sistem de cunoştinŃe. contribuie la formarea spiritului profesional-comunitar: tânărul student cunoaşte personalităŃi. Odobleja) care au generat paradigmele ştiinŃei psihologice. ISTORIA PSIHOLOGIEI oferă cultură şi educaŃie. reprezintă pentru student o şcoală de gândire productivă. Aceasta dă studentului o măsură a maturităŃii în demersul investigativ şi o atenŃionare deopotrivă asupra risipei de efort şi a relevanŃei în punerea şi abordarea problemelor. Dar din cauza impresiei situaŃionale. funcŃionare. a gândit „mai altfel” asupra trăirilor sale sufleteşti. îşi are propria istorie. adesea folosiŃi în limbajul comun şi încărcaŃi de conŃinuturi protopsihologice. combinând mai mult sau mai puŃin explicit idei de cauzalitate. investigative şi novatoare. alcătuire. EvoluŃia edificării identităŃii ştiinŃei psihologice merită însă studiată din mai multe raŃiuni specifice: – Cunoscând logica internă a dezvoltării principalelor concepte. – În nici o altă ştiinŃă realitatea gândită nu este atât de direct accesibilă celui care gândeşte ca în cazul psihologiei. în situaŃii diferite. te orientezi mai bine în mulŃimea conotaŃiilor diferiŃilor termeni. – Cunoaşterea momentelor critice în reformularea obiectului PSIHOLOGIEI. legităŃi şi interpretări psihologice. fie ele empirice sau ştiinŃifice. latura anecdotică a progresului unei arii de cunoştinŃe incită în mod natural curiozitatea celui care se pregăteşte pentru domeniul respectiv de competenŃă.

dar şi editările de cărŃi şi reviste. acŃionale şi conceptual-interpretative. Un criteriu major al similitudinii este însuşi indicatorul maturizării: valorificarea trecutului în noi contexte problematice. câmpuri problematice. obiectivele. deşi de-a lungul secolelor s-a aflat în fruntea ştiinŃelor care au vizat demnitatea. De aceea. Ńeluri. imaginea viitorului.Janet („personalitatea este un individ care-şi alcătuieşte povestea mentală a propriei vieŃi”) s-a înfiripat treptat reprezentarea despre un paralelism între istoria psihologiei şi istoria psihologică a personalităŃii. experiment sau procesare intelectivă de diferite tipuri). În jurul conceptului de „identitate” şi a definiŃiei lui P. teme centrale ale vieŃii. H. Frământată de acest ideal. tactici şi strategii de problem solving. descoperirea unui fenomen sau regularităŃi (prin observare. creaŃie şi interpretare a trecutului. Un asemenea specific al ştiinŃelor psihologice. conceptele. psihologia a cunoscut regretabile denaturări prin impactul cu ideologia. În „scurta sa istorie” (calificată astfel de Ebbinghaus. puncte cardinale. proiecte şi programe. simpozioane. crize etc. Secolul „nostru”. În cazul unei ştiinŃe. aceasta fiind şi efect al schimbărilor intervenite în raportul omului cu lumea şi cu istoria socială. psihologia şi-a reformulat problemele. O ştiinŃă matură apelează frecvent la acest potenŃial benefic. ce doar s-a încheiat. evenimentele marcante sunt forumurile (conferinŃe. analiza operează cu concepte ca: evenimente şi structură experienŃială. Şi într-un caz şi în celălalt. congrese).Ebbinghaus a afirmat maliŃios la început de veac XX: „Psihologia are un lung trecut şi o scurtă istorie”. De obicei. relevanŃă similară au fondul motivaŃional. Psihologul însuşi are nevoie de un echilibru intern pentru a rezista „primei impresii” şi a nu rătăci în speculaŃii convenabile sau „de efect”. 10 . În ambele cazuri. pe criteriul metodei experimentale). puterea şi frumuseŃea umană. impune un efort special pentru stăpânirea complexităŃii obiectului de studiu prin definirea corectă a conceptelor în perspectiva bine-precizată a obiectului psihologiei. când se vorbeşte despre trecutul psihologiei se încearcă o jenă în legătură cu naşterea ei greoaie şi prea târzie în sânul gândirii filosofice. evident. cunoştinŃe centrale sau explicite şi cunoştinŃe periferice sau implicite.valoare. potenŃial receptiv de stocare. În această nouă perspectivă. frumuseŃe etc. a spulberat însă asocierea tinereŃii unei ştiinŃe cu imaturitatea şi a imprimat o valoare emergentă interdisciplinarităŃii. de a fi în continuu „asistate” şi presate de fondul experienŃial personal.

succesiv. dar patosul său provocativ-productiv a fost dovedit de-a lungul veacurilor. de „scurta istorie” a psihologiei. cu modelele conceptuale respective. părintele medicinii experimentale. oricare ar fi profesia sa. ieşit din adâncuri. de la oamenii de bună credinŃă la tiranii strâmtoraŃi de vitalitatea sufletelor supuşilor. iar al treilea. intuitive. practic-utilitar. îŃi este greu să concepi un om. artistic şi estetic. redus ca elaborare ştiinŃifică. Întorcându-se la aceleaşi izvoare. iar inventivitatea tehnică a înnoit 11 . este şi a fost ştiinŃifică. în afara acestui gen de problematică şi meditaŃie. au redescoperit alte semnificaŃii. faŃă de alte ştiinŃe şi nici chiar în raport cu artele. nu-şi exprima Claude Bernard. iar dacă demersul era preponderent intuitiv şi globalist. acesta era. trebuie consemnat. gânditori din epoci diferite. un izvor de inspiraŃie mereu proaspăt. cercetător şi savant în botanică. nu reuşesc să distingă cele trei ipostaze ca atare şi nici raporturile dinamice dintre ele. evident. imagerial-metaforice nu ne apare decât ca o veritabilă şcoală de gândire productivă. subestimarea psihologiei Ńine mai mult de sărăcie sufletească. asemenea unitate a existat. poetul şi filosoful vor vorbi aceeaşi limbă şi se vor înŃelege între ei? În perioadele de început.apelul la perioade vechi ale gândirii integraliste. ca exegeză-comentariu şi ca ştiinŃific-paradigmatic-explicativă. Fondul conceptual pare. fiind. dacă revine în momente succesive – ca elev. am putea spune că primele două stadii Ńin de ceea ce el numea un „lung trecut”. „Tablourile” sunt altele. mai ales cu titlu de „introducere”. Deşi nu este deloc un specific al domeniului nostru. Scepticii în privinŃa statutului psihologiei ca ştiinŃă. dar mai ales cu tendinŃele ei majore de a prinde în Ńesătura ştiinŃei fapte şi idei. student. Aşa cum arhitecŃii zic că domeniul lor a trecut prin trei faze. că psihologia nu întotdeauna va fi. aşa şi conceptualizarea psihologică poate fi întâlnită în diverse momente sub trei ipostaze: practic-rezolutivă. Pe măsură ce te familiarizezi cu obiectul psihologiei. Dacă păstrăm inspirata distincŃie a lui Ebbinghaus de la începutul acestui veac. spre avantajul nostru. cei cu o mai mare înclinaŃie spre exactitatea măsurării şi judecăŃii ar putea întreba: „În ce măsură psihologia a contribuit la formarea omului modern?” ŞtiinŃele sunt recunoscute drept forŃe intelectuale. precum surprizele întâlnite de aceeaşi persoană într-o zonă de vegetaŃie. în speŃă de necunoaştere sau slabă receptivitate faŃă de aspectele „combustiei psihice” în istoria omenirii şi în viaŃa curentă. Relativ la al doilea aspect. convingerea că va veni ziua în care fiziologul. De altfel.

Pe măsură ce conceptul ştiinŃific impunea o nouă interfaŃă om-lume materială. într-adevăr. internă şi externă. autocunoaştere şi aşteptare-anticipare. distincŃia rezidă însă în efectul miraculostransformator pe care-l are gândirea psihologică asupra „obiectului”. s-a format şi părerea că abstracŃia şi obiectivitatea ar sărăci implicarea afectivă a omului în tranzacŃia sa cu realitatea din afara sau din interiorul sufletului său. operaŃionalizarea în această sferă constituie o dimensiune majoră ce poate şi trebuie urmărită în decursul dezvoltării psihologiei. conştientizată ca o problemă de metodologie.000 de ani. a extrapolat şi a propus spre experimentare noi expresii ale potenŃialului vital. delimitarea reglajului psihic de alte reglaje ale comportamentelor vieŃuitoarelor. Una din cuceririle „strategice” a fost chiar definirea raportului sufletului cu viaŃa. intern-extern: – O viziune genetică. oamenii 12 . În urmă cu cca 100. Dar şi aşa-zisul „trecut” are evoluŃia sa. le-a asistat şi ameliorat. potenŃial-actual. în 1879. o remarcabilă diferenŃă dintre psihologie şi alte ştiinŃe. respectiv determinarea criteriului psihismului şi precizarea momentului apariŃiei reglajului psihic în istoria lumii vii. – Identificarea atributelor „faptului psihic” ca o realitate distinctă de trăirea sufletească sau „ecoul” afectiv-imagerial al „tranzacŃiei” fiinŃei cu realitatea. atunci când este vorba de introspecŃie. în comparaŃie cu alte domenii ale cunoaşterii. – Precizări metodologice: rolul pe care îl are „iluminarea” (descoperirea prin revelaŃie. suflet-spirit. sau raport activ cu cele două lumi. stare-activitate. identificarea unei dimensiuni a psihismului la om şi animale. respectiv cucerirea unui loc între ştiinŃele experimentale. cu capacitate triplu-modulară de cunoaştere. Aceasta este. trecerea de la „trecut” la „istorie”. o preocupare mai mult sau mai puŃin explicită în evoluŃia gândirii despre suflet. În fapt. Gândirea psihologică a reflectat schimbările poziŃiei omului în univers. când umanul începe să se facă prezent prin folosirea focului la pregătirea hranei. încât i-a conferit o nouă identitate. a faptului psihic. cu un mod de existenŃă definit ca interacŃiune. sau insight-ul) în înŃelegerea vieŃii sufleteşti nu este unul deosebit prin putere şi frecvenŃă. saltul în plan metodologic a însemnat. respectiv conceptualizarea unei instanŃe distincte numită Subiect.într-atât faŃa lumii. îngroparea morŃilor şi folosirea uneltelor. prin conceptele perechi funcŃie-structură. – Demarcarea între lumea externă şi lumea internă.

de „a acŃiona” şi „a avea”. tot ce a putut acumula omenirea în suta-milenara ei existenŃă sunt însuşite. omul îşi alimentează potenŃialul de „a fi”. context social. ExperienŃa împrumutată dă conŃinut individuaŃiei. în termenii de demoni sau spirite ce stăpâneau trupul individual. valenŃele obiectelor. cum orice moştenire are menirea de a fi folosită. deci a unui peisaj cu trei dimensiuni: oameni. dar s-au pliat destul de operativ pe determinismul fiziologic şi epistemologic. în istorie identificăm baza pe care ştiinŃa psihologică de astăzi a cumulat treptat cinci principii de determinism în funcŃionarea psihicului uman: 1) principiul determinării biologice. deci de problem solving pentru supravieŃuire. câştigându-şi „dreptul la diferenŃă” şi la originalitate. limbajul. focul. infinitul. 13 . Uneltele. 2) principiul determinării sociale: homo sapiens este diferit de restul lumii vii prin faptul că „înmagazinează” şi „împrumută” experienŃă de specie. ExplicaŃiile lor ajung până la vechii filosofi greci. ziceau Protagoras şi Socrate) şi patosul dramatic al unităŃii dialectice dintre structură şi funcŃie. idei. trebuinŃelor. Acest pressing nu diminuează status-ul personalităŃii umane în raport cu „animalul suveran şi independent”. chiar expresiile emoŃionale. astfel că tot cea ce „împrumută” serveşte tot la construcŃia identităŃii personale. Au avut un exces de zel. Se află în faŃa unei moşteniri. algoritmii.peşterilor aveau reprezentări şi concepŃii asupra emoŃiilor. mecanismele de decentrare şi empatie. aventura parcurgerii mai multor secole de gândire generează ideea presantă „La ce foloseşte?”. îndeplinind astfel o funcŃie de adaptare. construcŃiei sufleteşti a fiecărei persoane. conceptele. inclusiv a viselor şi halucinaŃiilor. suflet şi spirit (începând cu Aristotel). b) psihicul este forma superioară de reglaj a relaŃiei individului cu mediul. însuşind „fondul comun”. studentul de astăzi are revelaŃia unui relief. Dacă timp de 25 de secole (până la zborul primului avion). folosite şi dezvoltate de fiinŃa umană. Înainte de toate. aceasta se datorează faptului că ei au făcut primul efort de a înlătura demonii din viaŃa curentă şi destinul omului. mişcarea). dorinŃelor şi comportamentelor paradoxale. filosofii greci au fost consideraŃi părinŃi ai conceptelor ştiinŃifice ale psihologiei. redând omului demnitatea („Virtutea se învaŃă”. în dublu sens: a) psihicul este o funcŃie a sistemului nervos ce constă în „orientarea” „pe bază de imagini” în cadrul lumii obiective (interne şi externe). materie şi conştiinŃă. explicând global universul şi sufletul prin elemente naturale omniprezente (apa. În faŃa istoriei psihologiei.

stare sau competenŃă nu poate căpăta o explicaŃie suficientă fără aportul experienŃei căpătate prin interacŃiunea Subiect-mediu. psihicul deserveşte acest proces. au deschis o magistrală spre natura imaginii. ConştiinŃa ca act supervizează raportul activ al omului cu lumea externă şi internă. „celule” relativ autonome operaŃional. psihoterapia şi formarea mentorală a carierei. mediul de viaŃă. deprinderi şi valori. ci şi un beneficiar. Subiectul uman învaŃă să raporteze scopurile parŃiale ale acŃiunilor (dispuse în serii continue sau paralele) la scopul ultim al activităŃii. potenŃialul de activitate este diferit. Orice funcŃie psihică se dezvoltă în timpul vieŃii. conŃinuturile şi ritmurile activităŃii. dar este şi influenŃat prin conŃinut şi procesualitate de această interacŃiune. nici un fenomen. fiind în fapt un produs al dezvoltării. diferenŃa constă în structurare. excelând în şcoala piagetiană de la Geneva. personalităŃii. În istoria gândirii psihologice. orientarea (cognitivă şi motivaŃională) este calitativ diferită. 14 . la răspântia de veacuri XIX şi XX se pronunŃa printr-un model geometric asupra raportului dintre „ereditar” şi „dobândit”: a aprecia aportul unuia sau altuia este ca şi când te-ai întreba care este contribuŃia lungimii sau lăŃimii în determinarea suprafeŃei unui dreptunghi. În psihologia modernă. deşi ca desfăşurare reactivă se pot identifica multe elemente comune în activităŃile animale şi umane. fiind indicator şi condiŃie a „orientării în situaŃie”. Psihicul este nu numai un service al acestei interacŃiuni. activitatea umană este o unitate molară compusă din acŃiuni. Factorii de progres ai acestui proces Ńin de particularităŃi neuro-funcŃionale. La diferite niveluri de psihism. problematica genezei funcŃiilor psihice reprezintă o „schelă” pentru construcŃia unei noi metodologii: studiile genetice. 4) principiul acŃiunii: orice organism se află într-un raport activ cu mediul în care trăieşte.3) principiul dezvoltării: orice funcŃie psihică este supusă principiului învăŃării şi dezvoltării. instrumental şi dinamic. locul demonilor a fost revendicat de „factorii ereditari” sau „formele native ale psihismului”. – imprimă trăirii omului caracterul conştient. Recunoaşterea tacită sau declarată a acestui principiu a generat domenii noi în aplicaŃiile psihologiei. de asemenea. deci a reglajului psihic. aşa cum Ńesutul cerebral este diferit de cel hepatic. precum şi procesul conex al asimilării de cunoştinŃe. a impus criterii noi învăŃământului şi psihodiagnozei. a scopului la mijloace. La om numai sporadic şi specific se mai întâlnesc „arce simple” între obiectul activităŃii şi trebuinŃă. gândirii. Avem cu lumea animală o dimensiune comună: activitatea pentru supravieŃuire. cum este creatologia. Cunoscutul psiholog Hebb. în filogenie şi ontogenie. Tocmai acest gen de procesare a elementelor activităŃii – raportarea Ńelului la motiv. a obiectului la substitutul lui etc.

astăzi. Încă de la delimitarea de către Aristotel a celor trei funcŃii ale sufletului. expresia din varianta românească „model de practică ştiinŃifică” ne apare nefericită şi aceasta din cauza ambiguităŃii termenului „model”. simŃirea şi raŃiunea. Modulele cognitiv. Ideea de „ceva aşezat în ştiinŃă” (probleme. DemonstraŃiile vin în principal din două direcŃii: cea a tratării genetice şi cea a compensării în caz de disfuncŃii. „sintagmă”. diferenŃele fiind semnificative. 2.5) principiul funcŃionării sistemice. sinergetica. printre altele. deoarece ea dă domeniului ştiinŃific caracterul de normalitate: fără a se mai duce 15 . foarte apropiat de „schemă” („ceea ce este transferabil şi transpozabil de la o acŃiune la alta”. în general. Secolul XX a fost marcat. apoi nivelurile definite de psihanaliză şi componentele personaliŃăŃii – toate au atributul funcŃionării în sistem. fără formulări generale şi fără autor (o teorie sau un program de cercetare are întotdeauna un autor).Piaget. dezbaterile despre natura şi istoria ştiinŃelor apelează la conceptul de paradigmă. În ciuda impreciziei definirii paradigmei. Mai adecvat este neologismul „pattern”. afectiv-motivaŃional şi volitiv. design-urile de instruire şi analizele istorice în materie de evoluŃie a ştiinŃelor recurg la termenii „paradigmă” şi „sintagmă”. orice analiză de conŃinut a unui text. – hrănirea. definite tot în De anima. Fiind o „cunoaştere tacită”. de naşterea unor ştiinŃe despre sisteme: consonantismul. s-a dovedit înalt productiv în dezvoltarea gramaticilor transformaŃionale. cibernetica. Însuşi autorul arhicunoscutei cărŃi încearcă peste zece definiŃii pentru a ajuta conceptualizarea. matrice a disciplinei pentru o anumită perioadă) este întărită de afirmaŃia că paradigma stă la baza instrucŃiei profesionale. la Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică). instructiv este faptul că toate s-au inspirat din comportamentul ghidat psihic. soluŃii. anul apariŃiei cărŃii Structura revoluŃiilor ştiinŃifice. de Thomas Kuhn (apărută şi la noi în 1976. problema unităŃii structural funcŃionale a psihicului a fost o preocupare în planurile teoretic şi aplicativ. complementarul său. la al 18lea Congres InternaŃional de Psihologie). Paradigma – un reper în analiza istorică După 1962. oferindu-i psihologiei un loc central între celelalte domenii de cunoaştere. J. alternativa folosirii conceptului mult mai concret de „program de cercetare” nu a reuşit să i se substituie.

comunicarea la nivelul comunităŃii ştiinŃifice decurge uşor şi eficient. ceea ce le face şi dificile ca obiect de studiu. Terminologie. pentru definire. altele. Aristotel. deşi suntem tentaŃi să considerăm că a existat şi o paradigmă hilozoistă („fizicienii” greci. singur. Mai detaliat. clericală. să simtă şi să raŃioneze. începând cu Thales din Milet: întreaga natură. La paradigme (la „ştiinŃa normală”) s-a ajuns totuşi printr-o evoluŃie îndelungată. nota se dădea la De anima. evoluŃia psihologiei poate fi urmărită sub mai multe aspecte. enumerarea „unor probleme şi soluŃii concrete” proprii paradigmei este instructivă pentru noi: – Care sunt entităŃile fundamentale în obiectul investigaŃiei? – Cum interacŃionează între ele şi cu simŃurile noastre? – Ce întrebări se pun şi prin ce tehnici se caută răspunsurile? – Ce condiŃii trebuie să satisfacă un asemenea răspuns? Lista nu este completă. dar exemplele date sunt edificatoare pentru ce înseamnă paradigmă. „metodă” şi „cunoştinŃe”. – entelehia – pentru a exprima funcŃia sufletului şi relaŃia sa cu corpul: „potenŃa în act” a unui corp cu organe. empiristă. nici unul dintre acestea. În general. inclusiv cea anorganică. raŃionalistă. ca naturalist nu s-a preocupat de un termen specific pentru această ştiinŃă. paradigmele încep să fie recunoscute o dată cu apelul la cercetarea experimentală. Unii analişti grupează aceşti parametrii într-o triadă: „atitudine”. iar aceasta poate fi înŃeleasă dacă se consemnează mai întâi „dimensiunile” sau parametrii activităŃii ştiinŃifice. nefiind suficient pentru constituirea identităŃii unei ştiinŃe.discuŃii asupra fundamentelor. În acest caz. În această perspectivă. în foile matricole ale studenŃilor. Până şi în epoca Renaşterii. capabil să se hrănească. în derularea istoriei psihologiei. Psihologia modernă este o ştiinŃă prin excelenŃă experimentală. criză şi revoluŃie ştiinŃifică. iar Thomas Kuhn este o personalitate proeminentă a fizicii experimentale. ca „iniŃiativă socială” şi alternativă sistemică de cunoaştere. orientării metodologice şi abordării problemelor concrete. considerat părintele psihologiei. maestrul construcŃiilor logice a fost nevoit să inventeze un termen esoteric. are viaŃă şi atribute psihice). Se crede însă că. folosind doar un termen ce indică „obiectul” de cercetare: de anima. ştiinŃele umaniste folosesc termeni din vocabularul obişnuit. ştiinŃă normală. Istoricii au căutat să definească data şi autorul care a folosit prima dată termenul psihologie: unii cred că prioritatea o are 16 . Aşa va fi organizat şi conŃinutul cursului de faŃă. 1.

Obiectul de studiu: atât pentru profesionişti. acumulează fapte.Marco Marulik. preocupări ale practicii protoşi para-psihologice devin treptat obiect al ştiinŃei. 2. actele. comerŃ. la fel ca şi reflexologii şi behavioriştii de început au marginalizat termenul psihologie. face sinteze. cu timpul. actualizare etc. aşa cum l-a conceput Aristotel. obiectul meditaŃiei psihologice ar părea că este acelaşi. ŞtiinŃa lucrează însă productiv-sistemic: ea îşi propune scopuri. aceasta fiind chiar un element diferenŃiator al paradigmelor şi şcolilor: 17 . disonanŃă cognitivă. care în 1732 a publicat un tratat de psihologie empirică şi. reluctanŃă. care l-a folosit în 1506. munca. În solul roditor al psihologiei moderne s-a cultivat o ştiinŃă a personalităŃii şi umanismului. atât sub efectul metodologiei experimentale şi a tehnicilor de prelucrare statistică a datelor. Nu este de mirare că savanŃi precum Pavlov. umanist croat. modificările. medicină. insight. parte a naturii. în 1524 tot el a publicat o carte (Iul volum) Psihologia gândirii umane. cu emfaza naturalistului ce primise premiul Nobel pentru studiul digestiei. învăŃare. originalitate. gândire divergentă. cât şi prin extinderea câmpurilor de aplicaŃie a cunoştinŃelor de psihologie în industrie. iar pentru aceasta a fost nevoie de gândire. învăŃarea – au fost activităŃi dintotdeauna fundamentale pentru raportul omului cu lumea. sistematizare a datelor şi concluzii. Terminologia psihologică a cunoscut schimbări în planurile lexical şi semantic. construct. altul de psihologie raŃională. Conceptul „psihologie”. ce recunoaşte vocaŃia omului pentru identitate. cât şi pentru diletanŃi. dezvoltarea şi alienările vieŃii sufleteşti. autoîmplinire. interacŃiunile. model cognitiv. artă. psihologii s-au familiarizat cu termeni ca set. Dată fiind multitudinea de forme în care se manifestă psihicul. formulează probleme. investigaŃie. obiectul psihologiei a fost redefinit adesea. idei şi acceptări. şi reconsiderări. şi lumina spiritualităŃii. a purtat prin veacuri umbra servituŃii faŃă de corpul muritor. învăŃământ. cu mai multe beneficii pentru autorealizarea sa. politică etc. de aceea ideologiile regimurilor totalitare. omul a vrut să le practice mai eficient. trece după 1904 la studiul reflexelor cerebrale şi sancŃionează colaboratorii de fiecare dată când folosesc termenul „psihic”. alŃii recunosc pe Christian von Wolff. transporturi. ipoteze. jocul. în 1734. În ultima jumătate de veac. – stările. precum şi diversitatea funcŃiilor sale. creatologie. În acest proces. dar s-au desfăşurat spontan. latenŃă. sfidătoare faŃă de toate limitele existenŃei. diferenŃă.

metoda gemenilor univitelini etc. şi cu precădere cea experimentală. în antichitatea Orientului depărtat şi în cea grecească era evident filosofic. 1890). etc. a condiŃiilor şi manifestărilor ei” (W. deci. presupune o concepŃie mai mult sau mai puŃin explicită a „faptului psihic”. Titchener). Se urmăresc. – „ştiinŃa faptelor de experienŃă” (O. – „experienŃa cognitivă. analiza de caz. medicală. combătută pentru subiectivism şi inadecvare. autoobservaŃia a cedat locul observaŃiei directe şi instrumentale şi investigaŃiei experimentale. aplicabilitatea. alte metode: analiza cibernetică-sistemică. predicŃia. devenind tot mai specifice „domeniilor de activitate” sau „de competenŃă”. ulterior. investigarea genetică. 3. chestionarul şi testul. ca într-o evoluŃie filogenetică. – „ştiinŃa comportamentului manifest sau ascuns” (J. 4. de filosofie a ştiinŃei. cognitivă. gândirea ştiinŃifică recurge la metode pentru provocarea. biologice. situaŃională şi nesistemică. colectarea.– „ştiinŃa vieŃii mentale. legităŃile reglajului psihic în domenii desemnate de titulaturi ca: psihologia animală.B. o linie a evoluŃiei psihologiei este multiplicarea şi perfecŃionarea metodelor: la început dominantă a fost introspecŃia. prelucrarea şi validarea datelor.J. în contextul amplu al celorlalte aspecte ale situaŃiei: etice. Külpe. reactivă şi volitivă manifestă în introspecŃie” (W. socială. Locul 18 . a jocului. Galperin). succese deosebite au înregistrat investigaŃia clinică şi analiza factorială. experimentul formativ. generalitatea. Orice investigaŃie psihologică. Definirea obiectului psihologiei nu este doar o problemă teoretică. Metodologia: spre deosebire de cunoaşterea empirică. estetice. a muncii. în care se diferenŃiază în timp tot mai multe funcŃii şi organe. a artei etc. fiziologice. InvestigaŃie înseamnă identificarea şi controlul variabilelor. a sportului. sociale. Wundt). – „mecanismele de orientare în sarcină” (P. De metodologie depind şi alte caracteristici ale cunoştinŃelor ştiinŃifice: exactitatea. Watson).o dată cu înmulŃirea ramurilor psihologiei scopurile se multiplică. – „ştiinŃa proceselor mentale” (E. căutându-se argumente pentru definirea ontologică şi epistemică a sufletului în sistemul universului. James. Scopul gândirii psihologice: la începuturi. 1893).B. pentru colectarea de date relative la un eşantion. ecologică.

în De anima. După M. ca orice ştiinŃă. la fiecare etapă. au contribuit la conturarea domeniului psihologiei experimentale. dar este câştigat definitiv de la Wundt încoace. în Psycologia empirica (1732) şi Psychologie rationalis (1734). naturalist şi antropologic atât sufletul. surprizelor şi făgăduinŃelor. concluziile au avut o validitate relativă. Wolf. pune în interacŃiune şi controlează variabilele definitorii pentru viaŃa de relaŃie.psihologiei între ştiinŃe este revendicat de douăzeci şi trei de veacuri. în ultimul veac. Müller) şi al psihopatologiei. este un tărâm al chemărilor. testarea ipotezelor. 19 . în 1590 (Psycologia. a stabilit sisteme de relaŃii dintre evenimente ale vieŃii sufleteşti şi expresii verbale. Botez. Conceptul este consacrat de Chr. psihologia. vom putea „înota” în vadurile lui mai adânci şi-i vom putea folosi energia. adică a unei ştiinŃe ce măsoară. chiar dacă.I. Procedeele majore în această iniŃiativă au fost analiza. Marpurgi. de la tipul metafizic la cel naturalist. a tratat funcŃional. când foloseşte sintagma „filosofie a spiritului” şi de francezul Condillac. definirile operaŃionale. cât şi spiritul. Ralea şi C. Ribot). apelăm la cuvântul introductiv al lui D’Alembert la Enciclopedie: John Locke a redus metafizica la o „Fizică” experimentală a spiritului. Flourens. de hominis perfectione. deci al formelor în care psihicul se poate descompune şi deteriora (Th. termenul de psihologie apare pentru prima dată într-o lucrare despre morală a lui Rudolf Goclenius. O conturare a domeniului ştiinŃei despre psihic este operată de scoŃianul David Hume. Cunoscând izvoarele acestui fluviu tumultos şi grăbit. 1590). * În evoluŃia ei. Scrutarea adevărului despre sisteme fuzzy. structural. conexionist. în al său tratat despre senzaŃii. despre viaŃa sufletească atât de complexă şi dinamică. funcŃionale şi genetice. în cazul nostru. * Pentru a surprinde un moment de cotitură a gândirii psihologice. pe care Cerul îl rabdă şi Pământul îl sprijină. Progresele în studiul fiziologiei sistemului nervos (Magendie. care. controlul. Acceptarea termenului a fost facilitată de cultul genialităŃii lui Aristotel. au fost formulate în termeni cantitativi. structurale.

* „Istoria psihologiei” a devenit un domeniu ştiinŃific distinct. Din 1964 se publică revista de profil „The Journal of History of the Behavioral Sciences”. AsociaŃiile naŃionale de psihologie din multe Ńări au secŃii de istorie (în A. în institutele de cercetări sunt sectoare speciale ce elaborează lucrări de istorie şi pregătesc reuniuni ştiinŃifice. 20 . iar în 1969 s-a înfiinŃat „International Society for History of Psychology”.P.A este „diviziunea” 26). cu drept la „imagine proprie”.

iar ca mecanism de funcŃionare era considerat „principiul respirator”. au ajuns până la noi şi idei ştiinŃifice mai elaborate. în paralel. Deşi ideologia dominantă în statele sclavagiste respective era cea religioasă. axată pe mitul nemuririi şi transmigraŃiei sufletului. trăsăturile temperamentale erau. localizate în ficat. „guvernatorul corpului” este considerat tot inima. ELEMENTE DE PSIHOLOGIE ÎN ANTICHITATEA ORIENTULUI ÎNDEPĂRTAT Cele mai vechi izvoare de gândire psihologică au fost identificate în cărŃi apărute cu mii de ani î. la fel. organele de simŃ (enumerate.n. Medicii din vechea Indie promovau. cele mai relevante şi provocatoare. PrejudecăŃile religioase ale timpului interziceau studiile viscerale. face ca prin vorbire să se repete ce „gândeşte inima”. schema corticocentristă. fireşte. mecanismul fiziologic mediază acŃiunea divinităŃii asupra sufletului. Dintre manifestarile psihice. o „dublură magică a obiectului”. Psihofiziologie În Memorialul teologiei memfiste. relative la trei arii problematice. într-un tratat chinezesc de medicină (Tratat despre lumea interioară). posibilă datorită unificării organelor periferice cu centrul. papirus elaborat în Egipt la sfârşitul mileniului al IV-lea î. nu însă şi simŃămintele. Chinei.e. de aceea reprezentările despre fluidul sanguin şi despre „suflare” (circuitul aerului) erau produse ale imaginaŃiei sau ale analogiei anatomice cu organismele animale.. în sec. Japoniei şi Egiptului.n.e. Medicii chinezi şi indieni le 21 .. Cuvântul. al VIII-lea î. denumit Tzi. în zonele de civilizaŃie ale Indiei.I. Printre altele.e. organul principal.n. interacŃionând cu mecanismele fiziologice. Mult mai târziu. acesta realizează şi funcŃii sufleteşti: mobilizează gândurile localizate în inimă. o concepŃie cordiocentristă şi doar treptat s-a dezvoltat. cinci) sunt mijloace de a transmite forŃa zeului Itah către inimă. organul central al sufletului.

conştiinŃă cosmică infinită. Comportamentul moral. perfecŃionarea personalităŃii. numai prin efort de cunoaştere şi disciplină morală riguroasă. – la fel. Vedanta s-a impus ca dezvoltare a concepŃiei idealismului obiectiv din Upanişade: Eul autentic. Şcolile filosofice care au apărut mai târziu.e. generate de luptele social-politice de la mijlocul mileniului I î. – dominanŃa elementelor Tzi: persoana este neechilibrată. foarte mobilă. fuseseră amplu dezbătute în celebrele Vede.e. – dominanŃa sângelui (în unele teorii. Yoga. în secolul al VI-lea. supus legilor naturii şi legilor convieŃuirii. Această identitate nu se realizează de la sine. ideea dependenŃei sufletului de viaŃa organismului. tip cu mobilitate redusă. cutezanŃă. condiŃie esenŃială a vieŃii de relaŃie.n. într-un limbaj metaforic accesibil. corelarea trăsăturilor corpului cu elementele naturale componente. Se observă o deschidere spre explicarea raŃională de factură psihologică: aerul. raŃională a existenŃei umane. este o conştiinŃă intuitivă specială. Linia explicării cauzale a psihicului înaintează. pe fondul unei problematici presante.e. De reŃinut este formularea problemei raportului suflet-corp: prima dintre religiile menŃionate condamna corpul ca obstacol al libertăŃii sufletului. numită Brahman. învăŃăturile religioase. trecând frecvent de la râs la plâns. 22 . smerenia – erau căile izbăvirii. în stilul comportamental antropoid. omul este văzut ca o fiinŃă înrădăcinată deopotrivă în lumea însufleŃită şi în angrenajul relaŃiilor sociale.. numit Atman..n. jainismul şi budismul. elaborate în mileniul al II-lea î. au promovat o ideaŃie psihologică subordonată problemelor etico-metafizice. comportament de tigru. mult înainte de gândirea greacă. Probleme ideologice şi morale.n. – Vedanta. în timp ce a doua nega sufletul ca real aparte. în India şi China. şi Upanişade (cca 1000 î. a bilei): dârzenie. o unitate subiect-obiect. Mimamsa etc.explicau prin predominarea unuia sau altuia dintre elementele componente ale organismului: – dominanŃa limfei: încetineală.). deci. sufletul individual îşi eliberează natura divină de impulsurile senzoriale şi tendinŃele corporale. descriindu-l ca un flux de clipe irepetabile sau stări succesive. identică cu acea bază a lumii. Interpretarea etică a psihicului Este o abordare logică. Pe acest suport dogmatic se vor impune.

abordează starile psihice şi modificarea lor. Dacă daoismul orienta morala după coordonatele unei ordini cosmice. printr-o serie de procedee se poate obŃine o despresurare sau purificare. aşa şi sufletul omului. Primul. respiraŃia etc. PsihocogniŃia Activitatea mentală are drept obiect produsele contactelor sau interacŃiunilor organelor de simŃ cu lucrurile reale din mediul de viaŃă.) a fondat principiile sale pe o concepŃie despre raportul înnăscut-dobândit. prin raŃionament aprofundat. 3) perceperea yoghină.) întunecă ceea ce se numeşte „cunoaştere autentică”.Pentru Yoga. acestea sunt la început bune. morale. O atenŃie deosebită în epistemologia indiană a fost acordată celor trei forme generice de contact Subiect-Obiect: 1) „contemplarea” sau cunoaşterea generalului („comunicarea cu toate obiectele individuale dintr-o clasă dată”).n. frumos. confucianismul construia spiritul religios din obiceiuri. sufletul devine erodat şi alienat sub efectul împrejurărilor ce îl găsesc nedesăvârşit în viaŃa interioară. celelalte calităŃi morale sunt produsul educaŃiei. superficial. opusă sub raportul balanŃei înnăscut-dobândit: omul se naşte rău. 2) asociaŃia sau „comunicarea” cu obiectul prin intermediul imaginii sale actualizate în memorie. frumoase. devine util.n. Precum olarul plămădeşte din lut un vas prin arta sa. activitatea psihică de tot felul şi funcŃiile organice (poziŃia. iar modestia. atribuind primului termen funcŃiile psihice şi epistemice. fondate de Lao-tzi.) se preocupă de calea de la pământ la cer. din starea sa primitivă. Confucius (551-479 î.e. a mântuirii sau unităŃii cu ordinea divină. norme morale sau alte tradiŃii. Atitudinea activă faŃă de viaŃă este o alternativă umanistă cu efecte majore asupra condiŃiei omului în lume şi societate. autor al capodoperei Dao dă-tzin (sec. compasiunea. patosului autoreglarii prin iniŃiativă şi efort. moral. Derivând din sfera divinităŃii. Şcolile filosofice din China de la jumătatea mileniului I î. Mo-tzi (479-381) a adus memorabile contribuŃii în acest sens.n.VI î. „fără formă”. Confucius şi Mo-tzi. aici calea („Dao”) era forŃa dată de comunicarea morală a oamenilor.e. deci de comportamentul social-istoric al aparatului social-statal.e. prin problematica lor etică. „comunicarea” cu obiectele cele mai fine. aspiraŃiilor. Peste doua sute şi ceva de ani. 23 . a imaginii de sine. Siun-tzi (298-238) a impus o altă variantă a confucianismului.

„perceperea definită” nu mai este în fapt percepŃie. 24 . anticipând cu două milenii şi jumătate psihanaliza ce a debutat în 1900 prin Interpretarea viselor. complementar planului ontologic: iluziile apar datorită tulburării. este o cunoaştere conceptuală. halucinaŃii şi percepŃia extrasenzorială (studiată cu predilecŃie de şcolile yoghine). primul fiind comun unei întregi clase de obiecte. – verbală. apar atunci când urmele. Prin natura sa arbitrară. de exemplu. În accepŃiunea budistă. evident. afirmând prezenŃa simultană în percepŃia nedeterminată a celor doua aspecte – general şi specific. cum sunt „substanŃă”. depozitate în memorie. masă haotică de impresii. generalizatoare. prin aceasta. intelectul intervine cu scheme categoriale. AtenŃia acordată de tradiŃia filosofică indiană imaginilor trăite nemijlocit explică interesul precumpănitor pentru vise. Freud. ce ofereă cadre sau modele după care este „copiată” lumea senzorială (după comentariile la Vedanta). imaginile din memorie sunt proiectate în afară. într-o accepŃiune psihologică a „actualului”. diferenŃiată sau „determinată” (savikalna). receptarea realităŃii se realizează în două forme: – senzorială. Afirmându-se că diferenŃa dintre ilozoriu şi real îşi pierde sensul. denaturării (periferice sau centrale) a raportului dintre organul de simŃ şi obiectul fizic.Actul cognitiv apare ca o expresie a unităŃii Subiect-Obiect. interesul pentru reprezentări şi imagerie (temă majoră în psihologia de azi) este estompat. Numai în contextul acestei ideaŃii asupra vieŃii interioare se putea pune o asemenea problemă tranşantă ca cea a comparaŃiei dintre „conştiinŃa obiectului” şi „conştiinŃa de sine” şi a posibilităŃii cunoaşterii gândirii nu numai prin conŃinut. HalucinaŃiile. „gen”. în vis sunt reactivate impresii subconştiente. Şcoala Mimansa contrazice epistemologia vedantistă şi budistă. arhetipală. Conceptul sinelui epistemic şi spiritual-metafizic (diferit de Eul social) a fost o temă centrală pentru gânditorii indieni. modelatoare. a lui S. Astfel. ci şi ca activitate de procesare a datelor despre realitatea obiectivă. cuvântul are rolul de a generaliza şi de a delimita orice calitate intrinsecă obiectului receptat. în care individualul şi generalul nu sunt diferenŃiate. „nedeterminată” (nirvikalna). Este însă de reŃinut tendinŃa spre explicaŃia cauzală a acestui „real psihic”. nemijlocită şi. iluzii. cuvântul denaturează imaginea şi identitatea absolută a lucrului receptat. „cauză” etc.

De exemplu. mult mai târziu. de-a lungul multor secole. Este cunoscută o veritabilă lucrare polemică: RaŃionamente critice. una nu este identică cu cealaltă. Tot aşa. Obiectul urmărit era decondiŃionarea omului. afirma că a sosit timpul ca procedeul invers să fie aplicat: legităŃile naturale folosite ca mijloc de înŃelegere a sufletului uman. forŃa vitală. Se poate afirma că. în îndelungatul proces al devenirii psihologiei ca ştiinŃă. cu argumentul că pentru perceperea sa nu avem nici un organ specializat (este cunoscut. când Occidentul medieval era dominat de filosofia eclezistică şi nu accepta opera lui Aristotel). V-VI. Se dezvoltau ştiinŃele naturii şi medicina. obiectul ei a avut cel mai înalt statut în teozofia din Orient şi Grecia. mozaicat şi contradictoriu. 25 . dar nici una nu poate exista fără cealaltă”. activitatea organelor de simŃ. Lotus. în acest sens. în cazul obiectului discuŃiei despre cum se poate admite ca trupul să moară şi sufletul să rămână ? ConsideraŃii finale Psihologia orientală apare analiştilor contemporani drept una prin excelenŃă practică. Deşi în ultimele două secole dinaintea erei noastre şi în următoarele două în China pătrunde budismul.n. de tipul maieuticii lui Socrate. de Van-ciun (27-97 e. gândirea. acesta se definea ca funcŃie a corpului: „spiritul pentru materie este ca ascuŃişul pentru cuŃit. Marii iniŃiaŃi.* Tabloul mişcării de idei în cadrul filosofiei Orientului Îndepărtat. fireşte. este. Autorul constata atunci că tradiŃia filosofică promovase principiul explicării cerului după modelul comportamentului uman intenŃional. Într-un tratat despre caracterul efemer al sufletului. „Pentru ei sufletul era unica realitate divină. Eul a fost şi contestat ca existenŃă reală. în sec. sistemul Lokayata). scoaterea de sub efectul pressing-ului vieŃii cotidiene. noi idei despre om şi societate. Era o epocă de transformări sociale în detrimentul sclavagismului conservator şi slab productiv.). cheia universului” (Eduard Schuré. O sugestivă analogie pentru relevarea naturii psihicului ca funcŃie a materiei o întâlnim la Fan-tzene (adevărat. În unele şcoli conştiinŃa a fost identificată pe rând cu organismul. un puternic filon de ştiinŃe naturaliste şi de filosofie materialistă accelerează procesul constituirii psihologiei ştiinŃifice. Bucureşti.

Léon Vandermeersch remarcă: „…Confucianismul dezrădăcinează cultul din teologie pentru a-l înrădăcina în ceea ce se poate numi o antropologie”. (Jean Delumeau (coord. Confucianismul prezintă un şi mai mare interes pentru psihologii de astăzi (preocupaŃi de individuaŃia şi autoîmplinirea demnă a omului). accentul pus pe calitatea personologică a propriilor fapte (karma) este atât de categoric. 9). În studiul său Confucianismul. Bucureşti. 26 . deoarece în această dogmă nu numai partea meditativă. încât acestea îşi continuă efectul în viitorul persoanei. 1993. respingând învăŃăturile brahmanilor despre un suflet universal (Brahma) cu care individul ar intra în uniune. p.1994. ca o matrice a destinului. Dar şi budismul a dat importanŃă experienŃelor personale şi înŃelegerii întemeiate pe fapte empirice. 551). p. Religiile lumii.). dar şi cea rituală este pusă în slujba oamenilor. Humanitas.

Aristotel reproduce definirea sufletului dată de către Thales: similar forŃei magnetice. era oraşul înfloritor Milet. derivată dintr-un element fundamental. prieten şi urmaş al lui Thales la conducerea Şcolii din Milet. definindu-l ca aer. sufletul este de natură materială. existenŃă şi funcŃionare a vieŃii şi naturii în general. originea speciilor. imperisabil şi veşnic. are atributul imortalităŃii. Gândirea lor a fost remarcabilă în matematică. IDEAłIA PSIHOLOGICĂ ÎN ANTICHITATEA GREACĂ PREARISTOTELICĂ Ideile despre suflet în Grecia antică sunt conŃinute în corpul unitar de cunoştinŃe ştiinŃifice şi filosofice. fiind principiul unei mişcări spontane şi eterne. infinitul. aerul. astronomie. considera sufletul drept principiu de unitate. Cel de-al treilea „fizician” remarcabil. În una din coloniile greceşti populate de ionieni în Asia Mică. respectiv apa. – secolele VI-III perioada clasică. al VI-lea trecerea de la ideaŃia cosmogonică. sufletul şi dialectica. Fie că era înŃeles ca materie subtilă (Democrit). Anaximene. dar incorporală şi înzestrat cu mişcare. – secolele III-I perioada elenistă. Thales (624-547). fie ca idee sau formă (Platon). infinit şi în continuă mişcare. sufletul era esenŃa şi principiul vieŃii. a formulat teorii privind cosmosul. iar fiinŃele vii ca o unitate intimă suflet-materie. Istoricii sistematizează gândirea greacă dinaintea erei noastre în trei perioade: – secolele VIII-VI perioada primitivă. Deşi nu se referă la texte originale. Aşa-zişii fizicieni. antropomorfică şi mistică la reprezentări naturalist-logice despre cauzalitate şi cunoaştere. Şcoala din Milet marchează în sec.II. 27 . Anaximandru (610-545) şi Anaximene (585-525) au formulat o concepŃie a unităŃii naturii. pe Ńărmul Mării Egee. Din tradiŃia filosofică antică se ştie că definea sufletul ca o materie aeriformă. inginerie. Anaximandru.

sufletul cunoscător este tot un număr (asemănarea dintre Subiect şi Obiect fiind condiŃie a cunoaşterii). Tocmai pentru că lucrurile sunt numere. uşoară şi uscată. sensibilitatea fiind comună tuturor fiinŃelor. un suflet de aceeaşi natură. La originea tuturor lucrurilor se află lupta contrariilor. moartea cu viaŃa). omul are două facultăŃi: simŃurile 28 . ce explică viaŃa sufletească printrun principiu material. Alte trei teme ale dialecticii lui Heraclit sunt unitatea tuturor lucrurilor. din care s-au păstrat peste 100 de fragmente) se îmbină cunoscutul materialism ionian (la el „regula” fundamentală este focul) cu principiul contrariilor sau metoda dialectică. Sufletul este un gen de suflare caldă.). deşi Şcoala a încetat să mai existe o dată cu distrugerea oraşului de către Perşi (479 î. Continuator al cosmologiei „fizicienilor” din Milet. Celebrul filosof şi matematician Pitagora este tot ionian sosit în sudul Italiei. Heraclit din Efes s-a născut. ziua cu noaptea. în anul 584. Un exemplu de expresie cantitativă a relaŃiei dintre fenomene este chiar în domeniul denumit în veacul al XIX-lea Psihofizică: dependenŃa înalŃimii unui sunet de lungimea corzii vibratoare ce-l produce. apa. Pitagora substituie principiul lui Thales. Sufletul uman este o parcelă din sufletul universal şi mişcarea universală. apare ca o emanaŃie universală. în oraşul rămas nedistrus de furia lui Darius (al lui Histaspe) împotriva ionienilor revoltaŃi. Numărul vine în viaŃa omului din afară. vara cu iarna. originea tuturor lucrurilor. naşterea şi conservarea.n. oamenii şi zeii posedă o singură viaŃă. chiar contrariul său dacă se schimbă punctul de vedere). veşnica schimbare şi relativitatea epistemică (acelaşi lucru poate apărea altfel. ionienii au migrat spre coloniile din Italia (Grecia mare). în anul morŃii lui Pitagora (504). Pentru cunoaştere. „Momentul Pitagora” în istoria gândirii filosofice este considerat cardinal: pentru prima dată se exprimă ideea de lege naturală abstractă ce guvernează viaŃa şi universul. Animalele.e. viaŃa şi dezvoltarea se datoresc echilibrului contrariilor (invocă modelele arcului întins. cu numărul. s-au păstrat până în timpul lui Socrate.Ideile „psihologiei naturale”. figura sa a devenit legendară chiar în timpul vieŃii. ca o individuaŃie a raŃiunii. se născuse în insula Samos. În Muzele (intitulată şi Despre natură. după unele date. la Crotona. ca şef al unei secte de sorginte ezoterică şi politică. fiind focul sau principiul vieŃii.

şi raŃiunea (care dă şi criteriul adevărului, măsura înŃelepciunii). Datorită celei de-a doua facultăŃi, omul poate „descoperi” adevăratele nume ale lucrurilor. În sudul Italiei, la Elea, pe la mijlocul sec. al VI-lea î.e.n. a apărut o şcoală cu doctrină opusă dialecticii lui Heraclit. Xenofon, tot imigrant din Asia Mică, autor de Elegii şi Parodii, fondează Şcoala eleată ce promovează, excelând cu Parmenide, un panteism de factură spiritualistă. Obiectul cunoaşterii este un „invariant” încremenit, neschimbat; ceea ce se schimbă nu poate fi cunoscut decât imperfect, conjectural. Între gândirea logică şi cunoaşterea empirică, Parmenide vede o opoziŃie în problema adevărului. Numai cunoaşterea raŃională poate sesiza existenŃa distinctă de orice schimbare calitativă, de mişcare şi devenire. Ontologic, încremenirea, imuabilitatea, pare absurdă, dar tocmai ideea acestei aspiraŃii la surprinderea invarianŃei a sugerat lui Socrate, Platon şi Aristotel posibilitatea formulării principiilor gândirii raŃionale. ContribuŃii importante în sprijinul doctrinei eleate au adus Zenon şi Anaxagora. Cel din urmă (500-428 î.e.n.), înŃelept venerat, îşi argumentează doctrina eleată cu exemplul „homeomerelor”, lucruri ce se divizează la nesfârşit, dar partea rămâne identică cu întregul („o picătură de sânge este sânge”). Superioritatea gândirii în cunoaşterea adevărului este demonstrată prin referire la (ceea ce numim azi) praguri subliminale absolute şi diferenŃiale. O conciliere între Heraclit şi Parmenide încearcă Empedocle (490430), renumit orator şi poet (Despre natură şi Purificările), consemnat în istorie şi ca victimă a vulcanului Etna. Este original printre ionienii fizicieni prin formularea ipotezei „mulŃimii infinite de combinaŃii a unor elemente primare”, un generativism timpuriu ce a dăinuit două milenii şi s-a valorificat în ultima jumătate de veac. Focul, aerul, pământul şi apa, – „rădăcinile lucrurilor”, cum le numea el, sunt supuse acŃiunii a două „principii motorii”: iubirea (forŃă unificatoare a lucrurilor materiale) şi discordia (forŃă separatoare). Sunt două forŃe subtile, imanente lucrurilor, ce pot fi identificate şi definite doar raŃional, ele schimbând doar realul, căci distrugerea şi naşterea spontană nu sunt posibile. Deşi nu foloseşte termenul ca atare de „suflet”, defineşte senzaŃiile şi gândirea („tot o senzaŃie”) în unitate cu fiziologicul, fiind chiar funcŃiuni ale elementelor materiale, reunite şi divizate de cele două forŃe primordiale; astfel, senzaŃiile sunt rezultatul interacŃiunilor dintre emanaŃii ale obiectelor şi porii organismelor; mişcarea sângelui realizează gândirea şi cunoaşterea în general.
29

Democrit din Abdera (460-370 î.e.n.) – determinism materialist în raportul suflet-corp şi cogniŃie. Tot ionian de origine, dar iniŃiat la Atena şi în numeroase călătorii, erudit şi autor în multe domenii: geometrie, cosmologie, psihologie, medicină, botanică, zoologie, muzică. Cum să nu fie interesantă o viziune psihologică a unui asemenea erudit, dintr-o epocă a sofiştilor, deci şi a lui Socrate! Scrierile sale sunt numeroase, iar două cu titluri majestuoase s-au păstrat aproape în întregime: Marea orânduire a lumii şi Despre natura lumii; spiritul sofist al timpului s-a reflectat în cele aproape 1000 de scrisori. „Materia este una şi e constituită din atomi în mişcare spre varietate infinită” – ideea fundamentală a teoriei lui Democrit, aceasta însemnând în acelaşi timp combaterea dualismului lui Anaxagora şi a unităŃii absolute şi inerte a eleaŃilor. Atomii şi vidul sunt cele două realuri certe, nepieritoare (căci nici nu au fost create). „Momentul Democrit” în istoria gândirii este marcat de renunŃarea la factori calitativi (cald, rece) sau la cauze motrice exterioare (iubire, discordie, raŃiune), pentru instituirea fizicului controlabil – întinderea şi impenetrabilitatea. La categoriile „necesitate”, „legitate”, „ordine”, Democrit, în susŃinerea lui Leucip, dascălul său, adaugă „cauzalitatea” (indiferent de termenii folosiŃi: „motiv”, „raŃiune”, „necesitate”). Datorită vidului, atomii se pot mişca veşnic, producând în acest proces toată diversitatea legăturilor, formelor şi selecŃiilor. Variabilitatea este privită simplist: deplasare, asociere şi disociere de atomi. Sufletul este de natură materială, compus din atomi sferici foarte subtili şi mobili (un fel de foc, ceva cald şi mobil, ce antrenează întreg corpul). Avem astfel, la Democrit, o primă viziune monistă a identităŃii între trup şi suflet. În consecinŃă, sufletul este muritor, dispărând o dată cu corpul, „locuitorul” dispare o dată cu „cortul” ce l-a găzduit. În privinŃa senzorialităŃii, Democrit împărtăşeşte ideea lui Heraclit şi Empedocle a emanaŃiilor atomilor de la lucruri spre organism şi invers (aerul interpus facilitează transmisia). Forma atomilor emanaŃi determină modalitatea senzaŃiilor. Cum o diferenŃă calitativă între senzaŃie şi gândire nu a fost remarcată, din confruntarea mai multor texte se presupune că Democrit a dat întâietate gândirii în privinŃa adevărului şi autenticităŃii. Privind cunoaşterea ca unitate sensibilitate-raŃiune, limbajul ca un demers convenŃional important pentru formarea omului şi a grupului social, Democrit concepe educaŃia, mult înainte de gânditorii
30

Renaşterii, ca un proces formativ, factor de progres pentru viaŃa omului şi a societăŃii. Este o orientare antropologică pe care Democrit o inspiră filosofiei greceşti, tradiŃional preocupată de natură, un filon materialist valorificat în continuare ca alternativă la idealismul lui Platon. Secolul al V-lea î.e.n. a rămas în istorie cu valori de referinŃă: statul atenian unificat şi întărit după victoria asupra perşilor, cu 12-15 milioane de locuitori, unificase aproape 200 de state-cetăŃi greceşti, instaurase şi exersase democraŃia, viaŃa publică, remuneraŃia juraŃilor, asigurarea pecuniară a funcŃionarilor şi dascălilor; o democraŃie sclavagistă cu de zece ori mai mulŃi sclavi decât oameni liberi cunoaşte „veacul de aur” al lui Pericle şi cea mai luminoasă epocă a meditaŃiei filosofico-psihologice, în care omul şi gândirea au căpătat prestanŃa unei piramide sacre. Conceptele de viaŃă, cetăŃean, succes, individualitate şi stat, marginalizează pe cele despre natură şi capătă un conŃinut distinct şi controlabil; cunoaşterea, resorturile, competenŃele şi, în general, conduita omului, virtutea învăŃată, conferă veacului respectiv o dimensiune umanistă, etalând pentru veacurile următoare o imagine nouă, provocatoare, a umanului: omul este „măsura tuturor lucrurilor” (Protagoras). Această luminoasă sintagmă a strălucit prin veacuri ca Steaua polară, ghidând căi spre necunoscut, dar neobligând dogmatic pe nimeni la împăcare sau la mustrare. Numai creştinismul, Renaşterea, psihologia umanistă şi mişcarea creatologică de după anii ’50 ai veacului ce s-a încheiat au putut avea racorduri semnificativ-pozitive cu imaginea omului din „Veacul lui Pericle”. „Căderile” nenumărate de la această înălŃime, provocate de războaie şi împilări politice, au reprezentat de-a lungul istoriei o „mare de întuneric” din care, cei scufundaŃi fără voia lor, au văzut o şi mai mare strălucire a gândirii lui Protagoras şi Socrate. Arta, sănătatea, prudenŃa, eroismul, virtutea, raŃiunea exersată în libertatea de cugetare a individului au făcut să se pună accent pe tehnică şi în general pe metode, pe specialităŃi desprinse de filosofie (agricultură, muzică, astronomie, medicină, istorie, dramaturgie). Statul şi religia devin doar un fond pe care se conturează destine, virtuŃi, iniŃiative private, oameni liberi cu drept la fericire proprie, apŃi de cunoaştere veritabilă şi de conduite morale. Se redactează constituŃii pentru cetăŃi nou-înfiinŃate, se scriu tratate despre adevăr, concordie, consolare, prudenŃă, ignoranŃă, înŃelepciune, se promovează un gen de discuŃie între dascăl şi elev pe care astăzi îl numim mentorat şi brainstorming („asaltul de idei”).
31

Sofiştii erau dovada unei noi profesii, constând în discutarea, promovarea, selectarea, argumentarea ideilor; Protagoras a fost primul care şi-a atribuit asemenea titulatură şi şi-a meritat-o pe deplin, ca „negustor de înŃelepciune”. Contemporan cu materialiştii (Leucip şi Democrit), prieten cu Pericle, călător în Grecia Mare şi Sicilia, Protagoras a rămas celebru prin opera filosofică Despre fiinŃă (cunoscută şi sub titlurile Despre adevăr şi Discursuri zdrobitoare), orientată împotriva eleaŃilor. Identificând sufletul cu senzaŃiile, iar pe acestea calificându-le ca exacte, Protagoras ajunge la un fel de solipsism: „nu există decât ceea ce este simŃit”. Această teză pare idealistă relativ la datele perceptive, dar devine productivă când se aplică la axiomele şi definiŃiile geometrice: acestea sunt deduse din experimente asupra corpurilor solide. De altfel, rolul general al experienŃei în cunoaşterea lumii şi utilitatea dau sens cunoscutei formule „omul e măsura tuturor lucrurilor”. Aristotel se referă însă critic la acest enunŃ, care ar nega principiul logic al contradicŃiei; Diogene LaerŃiu califică metoda argumentaŃiei perfecŃionată de Protagoras drept „artă ruinătoare pentru morală şi pentru inteligenŃă”. Sofiştii teoretizează o morală empirică, dar nu a liberului arbitru, căci introduc criterii de valoare de ordin social. Un sofist celebru, ca filosof, orator şi teoretician al limbajului a fost Gorgias. În psihologia cunoaşterii el a formulat problema valorii simbolului în cunoaştere şi comunicare: atunci când cunoştinŃele sunt trnsmise prin limbaj, deci prin „simboluri auzite”, conŃinuturile senzoriale ale altor organe de simŃ rămân în afara mesajului; cât de virtuos şi impresionant ar fi discursul, valoarea sa de adevăr stă sub semnul formalismului excesiv; gândirea şi realitatea sunt lucruri distincte, intraductibile unul în altul, dar provocatoare, generatoare de idei în aceeaşi măsură. Acutizând astfel problematica epistemologică, pe fondul unui nominalism forŃat, sofiştii au contribuit semnificativ la constituirea identităŃii inteligenŃei verbale şi a gramaticii. Socrate (469-399 î.e.n.) a marcat o reorientare hotărâtoare a gândirii psihologice, de la explicare în termeni de elemente ale mediului, – aer, foc, mişcare a atomilor, – la calităŃi interne ale omului, cum sunt intelectul, conceptul, aspiraŃia, simŃul şi reprezentarea fericirii. Noua viziune este sintetic exprimată în imperativul „Cunoaşte-te pe tine însuŃi!” şi larg elaborată în problematica eticii raŃionale. Pornind de la o educaŃie aleasă în familie, cu preocupări artistice şi filosofice timpurii, Socrate a excelat prin simplitatea vieŃii, devenind şi rămânând în istorie ca un dascăl-model de înŃelepciune şi
32

a fost pe deplin recompensat prin aceea că a rămas pentru posteritate prin imaginea delicat redată de cel mai ilustru discipol al său. pentru a pune capăt stângăciei şi a institui claritatea. Ideile sale. esenŃial atât în activitatea individuală de orientare şi problem solving. dar primit de el ca un înŃelept al veacurilor. ci din ignoranŃă… Scopul vieŃii este a cunoaşte şi anume a cunoaşte virtutea”. Opera binelui. moralist integru. contradicŃiilor. soldat. urât de autorităŃi şi iubit de tineret). apărător al poporului împotriva oprimării. istoria l-a recuperat pentru vecie datorită elanului şi argumentării cu care a „şlefuit” imaginea omului. Deşi nu a lăsat opere scrise. virtuŃii morale. ca dialoguri sau discursuri. Socrate a fost convingător în a centra gândirea filosofică pe problematica umană a experienŃei. în urmă cu cinci decenii psihologii au înŃeles că ideile pot fi provocate. dar şi chipul şi viaŃa sa . izofuncŃional identică celei socratice. capacitatea de a le produce poate fi stimulată printr-o tehnică a „asaltului de idei” (brainstorming). a „moşit” sufletul uman. senator. în haine ponosite. Socrate a devenit din ce în ce mai respectat prin veacuri. cât şi în transmiterea zestrei intelective a homo sapiens-ului. stabilitatea. după atâtea descoperiri. înŃelegem ceea ce a realizat atunci Socrate: categorizarea sau invariantul. confuziilor. Generalizarea apare pentru prima dată ca activitate umană. elementul constitutiv al cogniŃiei conceptuale. Socrate a detronat atotputernicia zeilor şi pe tronul credinŃei în fericire a statuat omul (oricum ar fi el: desculŃ. deoarece el a proiectat asupra omului o lumină a credinŃei în esenŃa sa pozitivă: „Nimeni nu greşeşte cu voinŃă. Peste veacuri. liber-cugetător. moralei. Aristotel consideră că Socrate a pus bazele ştiinŃei şi aceasta prin discursurile inductive şi definiŃia prin general. Socrate. au rămas în conul de umbră al făcliei socratice. raportului cu sine. Zicând „virtutea se învaŃă”. de reducere a incertitudinii. invenŃii şi mentorate. Astăzi. sfârşitul vieŃii i-a fost dictat de autorităŃile blamate. a întrebărilor şi aprecierilor. siguranŃa. Platon. 33 . Cum un mentor este mare prin discipolii săi. Aşa a şi rămas: toate samavolniciile la adresa intelectualului umanist. este vorba de o atmosferă de permisivitate a ideilor. AutorităŃile timpului l-au condamnat la moarte pentru că a sfidat zeii. au fost cu iubire păstrate şi reproduse: a fost cetăŃean. cel modest şi smerit. nenumărate de-a lungul veacurilor. fericit sau nefericit în căsnicie.comportare civică. cogniŃiei. ştiind ce înseamnă celula pentru biologie şi atomul pentru fizică.

legile cauzale. dar chiar discipol elevat al lui Socrate. Socrate afirma că sufletul este nemuritor şi că starea sa de nondependenŃă (când nu are nici o trebuinŃă) este de ordin divin. Trecuse de 40 de ani când este invitat de Dionisos cel Bătrân. De acum.e. o şcoală de filosofie în frumoasa grădină dedicată zeului Akademos. 34 . pentru psihologul timpurilor noastre care se îngrijeşte de respectarea unui cod deontologic. De foarte tânăr a început studii de filosofie. Înainte de toate. creând astfel în istorie un model al genezei „lumină din lumină”. ca la 20 de ani să fie. Platon reprezintă un model al discipolului onest care îşi exercită genialitatea cinstindu-şi mentorul. precum şi să ne reprezentăm procesul devenirii civilizaŃiei fără „fizicienii” din Milet. Dincolo şi mai presus de relaŃia mentor – discipol. accentuarea conflictelor de clasă şi războiul peloponeziac. revenind la Atena. pe care orice fiinŃă umană se înalŃă ca un templu al continuităŃii şi nezădărniciei. la Atena (după unele surse. Gândirea psihologică a lui Platon. 427 la Egina). fondează Academia. tiranul Siracusei (Siciliei). să-l consilieze în treburile statului. baza ştiinŃelor moderne. pentru două milenii. pe urmele filosofilor şi matematicienilor celebri. S-a născut într-o familie aristocratică de rang regal. După condamnarea lui Socrate. Galileo Galilei descoperă a doua forŃă umană.n. formării şi manifestării originalităŃii lui Platon este marcată de frământări sociale majore. principii şi legi. pe autocunoaştere şi „adâncuri ale spiritului”. gândirea lui Platon este centrată pe problematica psihologică. survenite după înfloritoarea perioadă a lui Pericle. Se depărtează însă de un asemenea câmp de aplicaŃie (a unor idei ce vor fi larg dezbătute în Republica) şi. Este imposibil să ne imaginăm mintea umană fără concepte. Aristotel şi Galileo Galilei. Epoca naşterii. în Grecia Mare şi Africa. Viziunea psihologică a lui Socrate este într-un înalt grad provocatoare: după Xenofon. forŃa specific umană este conceptul. nu numai elev. Socrate este redat posterităŃii în adevărata sa grandoare de către Platon. fără Socrate. tânărul de 29-30 de ani călătoreşte spre vest. în pragul Renaşterii. în anul 428 î.simŃul fericirii şi ideea divinităŃii sunt trei piloni ai vieŃii demne..

Din fericire, opera scrisă a lui Platon s-a păstrat în mare parte, iar aura de genialitate este întregită majestuos de lumina onestităŃii: reia, redă şi se sprijină cu respect pe opera mentorului. ConcepŃia despre suflet a lui Platon, discipol eminent al lui Socrate, este interesantă sub mai multe aspecte: – a trăit într-o perioadă de acutizare excesivă a problematicii social-umane (conflicte sociale, războaie devastatoare, decădere morală, disoluŃii ale instituŃiilor statale); raŃionalizările propuse de el au un caracter conservator, utopic şi psihologizant; – postulează o identitate între cunoaştere şi existenŃă, tratând ideile ca un real primordial; pentru această cutezanŃă, împărtăşită de altfel sub alte forme de „cognitiviştii” umanişti de astăzi, Platon a fost etichetat drept deschizător al traiectului idealist în filosofie; – fără a recunoaşte psihologia ca un domeniu distinct de cunoaştere, Platon concepe un model funcŃionalist al sufletului pe care îl şi transferă cu deplină convingere la macrosistemul social: 1) apetitul sau motivaŃiile organice; 2) raŃiunea sau funcŃia înŃelegerii inteligente şi a stabilirii adevărului; 3) energia sau voinŃa rezultate din sinteza primelor două funcŃii. Statul raŃional este conceput de Platon stratificat, corespunzător celor trei funcŃii: clasa agricultorilor, a guvernanŃilor filosofi şi a militarilor. – Gândirea lui Platon este un caz remarcabil de psihoistorie: dacă pentru guvernanŃii-înŃelepŃi şi pentru militari concepea un mod de viaŃă purificat de motivaŃii pecuniare şi familiale, sclavilor, o masă umană de cca. zece ori mai numeroasă decât cetăŃenii liberi, le rezerva un statut de maşini truditoare în favoarea unui stat „raŃional organizat”. Cum poate fi identificată o concepŃie unitară despre sufletul uman în acest caz? Platon a extins sfera gândirii umane într-o măsură comparabilă cu ceea ce, în domeniul psihologiei au însemnat paradigmele clasice; problemele formulate de el au incitat gândirea filosofică şi religioasă de-a lungul veacurilor şi au sugerat noi criterii de abordare şi înŃelegere a sufletului uman. A fost catalogat drept reacŃionar! Dar, se ştie că mari umanişti ai Renaşterii, ca Morus şi Campanella şi socialiştii utopici ai secolului al XIXlea (Saint-Simon, Fourier, Owen etc.), au găsit la Platon modele ideale. Deşi gândirea psihologică a lui Platon, dispersată în numeroase lucrări, se prezintă în termeni metafizici, prin cadrele problematice formulate avem elementele unui sistem: în privinŃa raportului sufletcorp, în Fedon se afirmă întâietatea primului, în Timen şi Republica
35

sunt definite trei suflete, cu funcŃii distincte la nivelurile capului, pieptului şi abdomenului; o viziune asupra afectivităŃii o găsim în Fileb şi Banchetul, distingând dimensiunile divină şi organică; în Republica (IV, V, VII) găsim abordări ale cogniŃiei. În senzaŃii şi percepŃii, efecte directe ale raportului SubiectObiect, nu putem avea decât semne ale realităŃii, nu realitatea ca atare. AcŃiunile externe asupra organelor de simŃ transmit sufletului date şi impresii prin intermediul corpului. Vederea are specificul transmiterii confluente a luminii de la obiect la ochi şi de la ochi la obiect; noaptea, această întâlnire este blocată. Platon remarcă şi posibilitatea senzaŃiilor subliminale, explicate printr-o mai redusă intensitate a influxurilor exterioare ce nu reuşesc să treacă din corp în suflet. Referitor la valoarea de adevăr a datelor despre lumea exterioară, Platon ne-a lăsat cea mai convingătoare şi originală metaforă a idealismului obiectiv, „mitul peşterii”: obiectele ce se perindă prin faŃa peşterii sunt sesizate de noi, cei dinăuntru, ca nişte umbre pe peretele opus intrării; înŃelegem ceva din natura lucrurilor originale prin raportarea senzaŃiilor la noŃiuni primitive sau pattern-uri ideative existente aprioric în spiritul nostru. De aici, principala teză a lui Platon: ideile (şi nu lucrurile) au o existenŃă reală şi primordială, reprezentând „cauza exemplară a ceea ce este constant în natură” (Aristotel, Metafizica, XII, 242). O asemenea generalizare metafizică extremă a conceptului (entitate cognitivă descoperită de Socrate, numită astăzi într-un mod apropiat de Platon, invariant) a excelat adesea în istoria gândirii: similar, Spinoza şi Descartes au generalizat geometria şi mecanica, Imm. Kant – fizica lui Newton, Spencer – biologia şi selecŃia naturală etc. Caracterul sistemic al orientării omului în diversitatea lumii este asigurat de ierarhia ideilor. Cea mai generală este „existenŃa”, manifestată în planul cunoaşterii ca „adevăr” (obiectul cel mai general în cogniŃie); subordonate „existenŃei” sunt ideile de distincŃie (acelaşialtul, asemănător-deosebit, egal-inegal în materie de spaŃiu, timp, mişcare, repaus etc.); fenomenele psihice ocupă planul următor al derivărilor. Continuând abordarea etică a lui Socrate, „existenŃa” este identificată cu Unitatea şi Binele, iar acestea împreună generează Frumosul. Aristotel, părintele logicii şi al psihologiei, a respins teoria ideilor ca existenŃă plenară şi primordială, ca nedemonstrabilă prin explicaŃiile logice ale lui Platon.
36

Cu toate că Aristotel este de acord cu Platon că între corp şi suflet este un raport similar celui dintre instrument şi funcŃionarea sa, iar sufletul are un nivel superior, indestructibil, spiritul, el nu acceptă prioritatea (cosmică) a sufletului faŃă de corp şi nici că acesta este exclusiv uman şi responsabil pentru transmiterea zestrei experienŃiale şi potenŃiale de la părinŃi la copii. EnunŃurile lui Platon despre cunoaştere sunt deosebit de interesante, deoarece se consideră că filosofia lui este cu precădere o psihologie cognitivă. Problema centrală a acestei filosofii este cum oamenii intră în posesia conceptelor, opiniilor şi credinŃelor. Cele trei obiective sunt atinse prin câteva tipuri de activităŃi: intuiŃia directă a ideilor, raŃiunea discursivă, intuiŃia sensibilă şi imaginaŃie. Conceptelor matematice li se rezervă un loc special între intuiŃiile sensibile şi idei. În psihologia contemporană s-a încetăŃenit sintagma „concepte figurale” (E. Fischbein). Gândirea este un discurs, o înlănŃuire de concepte folosită pentru a întreba şi răspunde, a afirma şi nega, în funcŃie de compatibilitatea dintre ele şi de adecvarea lor la invariantele şi relaŃiile din lumea reală. Limbajul este un produs al inteligenŃei, cerut de nevoile discursului (intern şi cu voce tare). Onomatopeia este un argument al genezei limbajului: de la denumiri primitive, prin simpla imitaŃie, la nume derivate pe calea exerciŃiului inteligibil ce se ridică deasupra sensibilului (definit ca contradictoriu, divers, nedialectic, particular, concret, negeneralizat). Teza centrală a idealismului obiectiv: ideile sunt cunoscute în mod virtual spiritului nostru din existenŃe anterioare; cunoaşterea nu este decât o revelaŃie a restituirii spirituale, o reintrare în posesia ideilor, proces doar facilitat de contactul cu lumea sensibilă şi de receptarea discursurilor. Metafora folosită în Fileb (39 a) este edificatoare pentru viziunea lui Platon asupra memoriei empirice: sufletul este o carte în care memoria, ca un scrib, consemnează ceea ce dictează simŃurile şi chiar ilustrează conŃinuturile cu imagini. La memoria empirică raportează şi asociaŃia ideilor; o numeşte reminiscenŃă şi o explică prin contiguitate şi asemănare. Comparativ cu perceperea şi reminiscenŃa, într-o accepŃiune a alterării, este tratată imaginaŃia: o transformare a ideilor în reprezentări sensibile, deci o degradare a cunoaşterii în stări de vis, halucinaŃie, delir, entuziasm, beŃie, erotism, iubire, inspiraŃie poetică. Sediul acestui gen de metamorfoză este ficatul.
37

Elanul creativ este raportat nu la imaginaŃie, ci la aptitudini şi talent, o înzestrare divină a omului şi chiar demonică. Harul poetic este descris tot ca un delir, dar de o altă natură: poetul trăieşte simultan şi total (cu pierderea memoriei, gândirii şi raŃiunii) iubirea de adevăr şi de frumos. Filosoful, ca şi poetul, realizează sinteza dintre Adevăr şi Frumos, iar prin aceasta sufletul său ascultă de „principiul pornirilor generoase”, morale şi neviolente. Apetiturile organice sunt tratate în contrast cu acest principiu, parte irascibilă a sufletului, orientată spre beligeranŃă, glorie, pofte corporale, avere. Plăcerea, durerea şi indiferenŃa sunt stări sufleteşti ce Ńin de organizarea sufletului ca sistem, de armonia şi dezarmonia componentelor sale. Nu tratează însă abstract această „realitate primă a vieŃii”, ci sesizează caracterul relativ, condiŃionarea afectivităŃii de obiectul ei şi de „distanŃa de privire a faptului”. După ce ne atrage atenŃia asupra iluziilor şi disfuncŃiilor în această sferă, ca un „discipol mare” al dascălului de înŃelepciune şi morală care a fost Socrate, Platon, discipolul, înalŃă persoana pe edificiul majestuos al moralităŃii, devenind rudă cu divinitatea: omul este capabil de plăceri pure (rezultate din senzaŃiile de sunete, culori, mirosuri), dar şi de cea mai pură, care este bucuria cunoaşterii Adevărului. Excesul de plăcere înseamnă corupere şi alienare. Aura virtuŃii stă în puterea fiecăruia: căutând Adevărul şi Binele, omul devine virtuos, liber, fericit. Ideea de greşeală mărturisită pentru diminuarea păcatului, de supunere faŃă de legi şi de resemnare în faŃa sancŃiunii judecătoreşti – sunt cristalizări ale unei mentalităŃi pe cât de idealiste, pe atât de productive şi benefice progresului civilizaŃiei. Creştinismul le-a preluat cu veneraŃie, iertând lui Platon justificarea conceptuală şi ardoarea susŃinerii ordinii sociale bazate pe sclavie. ŞtiinŃele moderne s-au dezvoltat sprijinindu-se pe experiment, pe care l-au perfecŃionat continuu prin instrumentare şi procesare matematică; n-au ignorat însă „Monumentul Platon”, atât de înalt încât trimite peste veacuri lumina nestinsă a Ideii.

38

Plasând psyche-ul omenesc în cadrul larg al naturii. activǎ şi cugetǎtoare (entelehia trupului = suflet individual. purtând notele necesare si suficiente ce asigurǎ realizarea unui anumit efect: – autonomie lăuntricǎ în raport cu materia-corp. sufletul era cunoscut de elevii lui Platon. La Aristotel însǎ. însuşiri invariabile relative la trecerea potenŃei în act pe tot segmentul dintre naştere şi moarte (o dată cu moartea substanŃei se distruge şi sufletul). senzitivǎ si raŃionalǎ. Pentru gânditorul de astǎzi. cercetându-i principiile şi cauzele (scopul suprem al cunoaşterii). înlǎnŃuitǎ în trupul vremelnic. Opera aristotelicǎ marcheazǎ o depǎrtare majorǎ de aceste tradiŃii etico-religioase. rezidǎ în afirmarea unitǎŃii funcŃiilor spirituale şi vitale: sufletul este acea formǎ (calitate. 39 . deci şi de Aristotel. – capacităŃi active (vitale şi raŃionale). Valoarea istoricǎ. „formǎ a trupului natural”). sensul acestui cuvânt este bine precizat. însuşire. termenul „formǎ” pare vag. începând chiar cu formularea obiectului psihologiei: statusul ontologic al individului uman ca entitate psihofizicǎ vie.III. Cu neajunsul bine-conştientizat în următoarele douǎ milenii de ignorare a subiectivitǎŃii umane. – imuabilitate. promovat de Platon). cu referiri la aspectele statice ale unui lucru. fie ca o naturǎ divinǎ. cunoscute sub titlul generic Parva naturalia. proprietate) a substanŃei (corpului) care îndeplineşte trei funcŃii necesare vieŃii: nutritivǎ. teoria despre suflet avea deja o istorie. Aristotel ne apare astǎzi ca pionier al paradigmei funcŃionaliste (opus deci dualismului suflet-viaŃǎ biologică. a ştiinŃei aristotelice despre suflet. fie ca ansamblu de atribute generale ale materiei în mişcare. nemuritoare. CONCEPłIA ARISTOTELICĂ DESPRE SUFLET Când Aristotel a conceput De anima şi lucrǎrile ulterioare. îndelung validatǎ.

Precedesorii lui Aristotel. eu-lume. socios-cosmos. Peste secole. 40 . s-a dovedit. au fost pierdute aproape în întregime. cuprinde lucrǎrile De anima şi un ciclu de lucrǎri ulterioare grupate sub titlul Parva naturalia. Doar în anul 60 î.. survenitǎ la un an de frământǎri dramatice dupǎ prǎbuşirea gloriei macedonene. infinitul). peste 1000 de manuscrise au fost copiate şi recopiate. zice Aristotel. Socrate şi Platon au descoperit bidimensionalitatea în gândire: subiect-obiect. aerul. Sursele sigure au fost sistematizate de analişti. relativ: după moartea sa. începând cu Thales. grupându-le în şase categorii. cum se zice astǎzi în psihologia umanistǎ. gândire-simŃire. personalitatea şi opera lui Aristotel au intrat în umbra uitǎrii pentru douǎ secole şi jumǎtate. calitate de a realiza ceva. contrar lui Platon. empirismul englez declara cǎ „nimic nu existǎ în intelect care sǎ nu fi fost mai înainte în simŃuri”. simŃirea are preemŃiune. formele sensibile sunt la originea obiectelor inteligibile.I. sub titlul Psihologie şi gnoseologie. A cincea. construind sisteme conceptuale subordonate unui principiu unic (apa. adicǎ al generǎrii diferenŃelor calitative (sau.n.e. pentru marele public. ca orice atitudine umanǎ. iar opera sa ca „primul act minuŃios de experimentare a capacitǎŃii spiritului filosofic de a rǎzbate către straturile cele mai profunde ale existentului natural şi poetic” (Ion Banu. Axând cogniŃia. Respectul faŃǎ de enciclopedismul aristotelic. sunt într-o relaŃie funcŃională de tipul ochi-vedere. o pleiadǎ de psihologi. al dezvoltǎrii în trepte). principiul actualizǎrii. totuşi. 1996. p. chiar dacǎ au fost doar notiŃe de curs. Lucrările exoterice. Conceptul „entelehie” a fost o invenŃie a lui Aristotel utilizatǎ în definirea concisǎ a principiului activitǎŃii. de la P. Filosofii moderni ni-l prezintǎ pe Aristotel ca „o emblemǎ a certitudinii” în perspectivǎ istoricǎ. Mai ales dupǎ secolul al nouǎlea. Aristotel însuşi defineşte principala funcŃie sau facultate a psihicului: discernǎmântul prin simŃire şi gândire. 9-10). Andronicos din Rhodos editeazǎ opera esotericǎ (destinatǎ uzului intern al Lyceului). focul.Sufletul şi corpul. definesc modelul psihologic al sufletului prin conceptul de orientare.Janet la P. pe coordonate ontologice (nu există cunoaştere fǎrǎ referire la corpuri). procesare a datelor în vederea stǎpânirii raportului activ dintre organism şi mediu. cutezaserǎ sǎ scruteze Universul vast. Galperin. iar dupǎ alte secole. potrivit unei înŃelegeri simplificatoare. sintagmele „potenŃa în act” şi „entitate individualǎ umană” se înŃeleg astǎzi ca funcŃionalitate.

de pe coasta de apus a Asiei Mici. ca educator al tânǎrului Alexandru. Aristotel apare la Atena ca elev al Academiei lui Platon. iar peste doi ani deschide aici o şcoalǎ proprie. astfel cǎ Aristotel-dascǎlul se întoarce la Atena ca favorit. unde va ramâne 20 de ani. în favoarea celor avantajaŃi. de fapt pânǎ la moartea maestrului. astfel cǎ pregǎtirea cursanŃilor are elemente de studiu. În acest cadru mentoral se elaboreazǎ treptat opera uriaşǎ a lui Aristotel. într-o familie elevatǎ.n.e. în 347 î. prin decesul regelui Filip. Între timp. se cǎsǎtorise în oraşul Assos. farǎ însǎ a slǎbi respectul pentru filosoful-dascǎl („Îmi este prieten Platon. în oraşul Stagira din sudul Traciei.Contextul social-istoric Secolul al IV-lea se remarca prin efectele intensei activitǎŃi sociale din cetǎŃile greceşti. La câŃiva ani după decesul tatǎlui sǎu. în apropiere de vechea capitalǎ a Macedoniei. În anul 336 î. tronul este ocupat de Alexandru.n. acum trăieşte şi studiazǎ într-un cadru natural mistic. tatǎl sǎu fusese medic la curtea regelui Macedoniei. unde se retrǎsese dupǎ dispariŃia mentorului sǎu. Elaborǎrile originale încep însǎ dupǎ moartea lui Platon. remarcate elogios de cǎtre mentor.. Aristotel apare drept susŃinǎtor al menŃinerii. când avea 17 ani. Aristotel este angajat la curtea regelui Filip al Macedoniei. Amintas al II-lea. dar şi mai prieten îmi este adevărul” – celebra formulǎ reŃinutǎ de auditorii lui Aristotel).e. Preocupat de reducerea diferenŃelor economice şi a adversitǎŃilor dintre bogaŃi şi pǎtura mijlocie. Este un fel de universitate cu institut de cercetare. specifice vieŃii democratice şi intelectuale a epocii lui Pericle: complicarea tensiunilor sociale atât în cadrul populaŃiei libere. Pella. organizarea economicǎ nu avea atunci o altă perspectivǎ dincolo de munca sclavilor. cu unele producŃii dominate de platonism. cercetare şi creaŃie.. În Politica. a sistemului sclavagist. 41 .n. cu preocupări pentru cercetarea empiricǎ a fiinŃelor. ViaŃa şi opera Aristotel s-a nǎscut în anul 384 î. Deşi şi-a petrecut tinereŃea în marea capitalǎ Atena. chiar cu mari compromisuri. purtând o puternică amprentǎ a cercetǎrii directe a naturii.e. Peste cinci ani. numitǎ Lyceu (după numele templului din apropiere dedicat lui Apollon Lykeios). Se remarcǎ drept un elev eminent şi ascultǎtor. cât şi în planul raporturilor dintre clasa celor liberi şi cea a sclavilor. Aristotel pledeazǎ ca apǎrator al ordinii în relaŃia „fireascǎ” dintre stăpân şi sclav. care devenise de zece ori mai numeroasǎ.

identitatea aristotelicǎ începe sǎ se remarce prin lucrǎrile de Logicǎ. Numai cele din urmǎ au ajuns pânǎ la noi. în condiŃii excelent asigurate în anii ascensiunii lui Alexandru Macedon. zise acroamatice. de unificare a micilor state greceşti sub forŃa ofensivǎ a lui Alexandru.Dedicându-se creaŃiei ştiinŃifice. de altfel. ŞtiinŃele naturii. slabe conexiuni între multe filosofeme ale acestora. Cu un adevărat cult pentru „evidenŃa mereu suveranǎ a percepŃiei sensibile (Despre cer. Însuşindu-şi în Academia lui Platon metoda dialecticǎ (avea abia 17 ani când mentorul avea 60). fǎrǎ însǎ a „pretinde faptelor sǎ se conformeze teoriilor şi opiniilor noastre” (Despre cer. necizelǎri. Psihologie şi Gnoseologie. destinate publicului (unele. recursul la mit ca argument. cu intermitenŃe de secole. dar şi nuanŃe în spiritul critic al lui Platon când se referǎ la sine şi la alŃii. în mulŃimea de peste 1000 de manuscrise. Când invocǎ principiul divinitǎŃii. cursul de psihologie la universitǎŃi se numea De anima. în oraşul Malcis din Eubeea. modificǎri (intenŃionate sau nu). s-a stabilit o ordine. 293a). a exersat-o timp de 20 de ani ca discipol. 42 . p. ConstrucŃia şi ideaŃia primului tratat despre suflet: De anima De la repunerea lui Aristotel în circuitul civilizaŃiei lumii şi pânǎ la epoca modernǎ. Metafizicǎ. acestea înlesnesc interpretarea corectǎ a unor fapte noi. la numai un an după moartea lui Alexandru Macedon. confruntându-se cu „teoria ideilor” şi sesizând teze platoniciene nondialectice. Prin numeroase eforturi de analizǎ. Aceastǎ laturǎ a vieŃii marelui enciclopedist avea sǎ-i aducǎ amǎrǎciunea sfârşitului în exil. criteriul observaŃiei este exclus. erau adresate auditoriului selectat) şi esoterice.n. odatǎ stabilite principii teoretice plecând de la fapte observate. în zona meditaŃiei (deşi obârşia lor rǎmâne intuitivǎ). pentru uzul intern din Lyceu. 19). Adevărat. susŃinǎtor al mişcării politice promacedoniene. Aristotel devine şi personalitate publicǎ. filosoful enunŃa imperativul: „Sǎ construim teorii şi cauze în scopul de-a reda semnificaŃia faptelor observate”. deci în 322 î. Dupǎ operele de tinereŃe. 306a16). În critica la adresa pitagoricilor.e. cu puternica tentǎ a magistrului Platon. Opera scrisǎ a lui Aristotel conŃine douǎ genuri de lucrǎri: exoterice. 1996. Politicǎ. suprapuneri. justificarea principiilor unei ştiinŃe (cercetare prin observare atentǎ) are loc în afara acesteia. Eticǎ şi Esteticǎ. Aristotel nu a fost un empirist (Ion Banu.

afecŃiunilor şi interpretǎrilor posibile ale sufletului. pentru studentul de azi. ba chiar ca într-un proiect sau program de cercetare. Este de bun augur cǎ primul pas remarcabil spre o psihologie ştiinŃificǎ se face sub aura atributelor exactitǎŃii. În maniera fireascǎ a unui dascǎl conştiincios. Duncker şi M. obiectul şi metodologia sa. Ca cercetător genial al naturii. a misiunii de observare atentǎ a fenomenelor şi analizǎ a componentelor. logicǎ. dǎtǎtoare de simŃire înaltǎ şi înŃelepciune.Lucrarea lui Aristotel are o elaborare arhitecturalǎ. ontologic. elevaŃiei. 43 . la Leucip („figurile sferice sunt suflet. dar şi relaŃiile formǎ – substanŃǎ – materie. diversitǎŃii componentelor. parte – întreg. vecinǎtatea unui obelisc al binelui. idei şi acceptǎri ce urmeazǎ sǎ fie tratate în cǎrŃile a II-a şi a III-a. Aristotel începe cu un mess. frumuseŃii. opera sa rezistǎ timpului. Aristotel întelege cǎ fiecare domeniu de cercetare îşi are principii deosebite şi formuleazǎ o serie de ipoteze alternative asupra naturii. având capacitatea de a se mişca pe sine”). la consensul filosofilor antici asupra faptului cǎ sufletul este „factorul cel mai capabil de mişcare”. Dupǎ ce defineşte patru tipuri de mişcare (deplasare. Modelul gândirii productive definit în ultima jumǎtate de veac (începând cu K. Se referǎ cu respect academic la Democrit („sufletul este un fel de foc şi caldurǎ”). Wertheimer) se regăseşte în toate componentele sale în De anima. dar preluate pentru milenii ca necesare şi validate de ştiinŃele contemporane. fapte. De la iniŃiativa ştiinŃificǎ a lui Aristotel au trecut peste 2300 de ani. ce au clǎdit edificiul civilizaŃiei mondiale. putem afirma cǎ apropierea de opera lui Aristotel este. filosofic şi fiziologic ale acestui real complex. De aceea. frumuseŃii şi revelaŃiei spirituale. structurǎ – funcŃie sunt intuiŃiile aristotelice abandonate pentru secole de cǎtre umanitate. cu trei module. Pe un asemenea fond încearcǎ definirea principalelor probleme. deci cu o „atmosferă de confuzii” relative la importanŃa unei ştiinŃe despre suflet. cu atributele mişcǎrii. Cunoaşterea ca modelare (matematicǎ. naturalistǎ). sunt de fapt delimitate modelele psihologic. respectului. intitulate „cǎrŃi”. Realizeazǎ aceasta prin referiri la aportul predecesorilor. Aristotel preia concepŃia predecesorilor despre „însufleŃit”. ba este chiar confirmatǎ de analiştii creatologi de astǎzi. simŃirii şi necorporalitǎŃii. Cartea I – Ca într-un tratat ştiinŃific contemporan. tehnicǎ. având în faŃǎ experienŃa atâtor secole de demersuri creative.

Cartea a II-a – Dupǎ laborioasa problematizare şi preluare criticǎ din Cartea I. argumente. gândire şi mişcare. deoarece va fi întregitǎ cu explicaŃii cauzale. simŃire mişcare (412b10). despre prioritatea subiectului pentru ştiinŃǎ. se revine acum cu o altǎ forŃǎ intelectivǎ la definirea sufletului. nu cǎ sufletul se înduioşeazǎ. În 413b20. „…discernerea. ci numai corpul purtǎtor. exprimându-se cǎ „nu este nimic clar”. ca eternul de pieritor”. Aristotel releva funcŃiile de hrănire. prima dintre acestea este o condiŃie elementarǎ. cu calitatea (forma) de a tăia. „…batrâneŃea ne vine nu prin faptul cǎ sufletul a suferit ceva. nu sunt afecte ale intelectului. nume de gânditori remarcabili şi opere. învaŃǎ sau discerne. Cu o pondere de 4/5. ci ale corpului care-l posedă. susŃine unitatea suflet-corp şi în 407a20 se dǎ o conotaŃie metafizicǎ a mişcǎrii: „Cugetarea este mişcarea intelectului. este un corp natural. precum rotirea e mişcarea cercului”. aşa şi corpul alcǎtuit din organe are suflet. Preocupat de definirea psihicului ca naturǎ psihofizicǎ.alterare. Abordând „puterile sufleteşti” sau „facultǎŃile sufletului”. dar „se pare cǎ este vorba de un alt gen de suflet şi numai acesta poate fi despǎrŃit. Ordinea este dictatǎ de înŃelegerea 44 . astfel cǎ şi plantele intrǎ în sfera însufleŃitului. b) dacǎ ochiul ar fi o vietate.Ştefănescu specifica în nota 28 la volumul De anima cǎ cele douǎ sintagme reprezintǎ aceeaşi noŃiune). în măsura în care le posedă”. simŃire. douǎ ne clarifică distincŃia dintre substanŃǎ şi formǎ: a) o unealtǎ. Identificǎm aici o viziune funcŃionalistă clarǎ şi aceasta nu întâmplǎtoare. intelectul e ceva mai aproape de divin şi nesupus afecŃiunii”. ci cǎ omul le face prin suflet”.I. contrarietǎŃi. cum ar fi securea. Aristotel face de fapt un gen de psihologie comparatǎ şi diferenŃială la trei niveluri: plantǎ. se pune problema intelectului şi a facultǎŃii teoretice (N. O atitudine ştiinŃificǎ demnǎ de invidiat şi dupǎ douǎ milenii: se prezintǎ idei. cu precauŃie. structuralcompoziŃionale. vǎzul propriu-zis ar fi sufletul lui (412b10). deci funcŃii de hrǎnire. ca în caz de îmbǎtare sau îmbolnǎvire”. „de bunǎ seamǎ. atributive şi genetice. Ideea este dezvoltatǎ cu secvenŃa 408b10-25. Cartea I este dedicatǎ analizei critice a doctrinelor înaintaşilor. vietate şi om. despre raportul suflet-intelect-corp: „Ar fi mai corect să spunem. micşorare şi creştere). ca şi iubirea sau ura. Dintre multiplele analogii invocate pentru trecerea la o definire a sufletului.

). învǎŃare-dezvoltare. cugetare. sensibilul. moduri de funcŃionare şi praguri senzoriale. Intelectul nu e amestecat. în special o mai mare arie de cunoaştere şi de implicare în aşa-zisele „obiecte comune” (cald-rece. pipǎitul are mai multe note calitative. învǎŃare-instruire. ca „proces generat de o senzaŃie care este în act”). cu funcŃii de hrǎnire. concretizarea formei în substratul material): 1) forma (entelehie: potenŃa în act: actualizare) (forma supremǎ „purǎ”. Dintre toate simŃurile. simultan cu receptarea obiectelor specifice. şi pe baza lor. neted-aspru. năzuinŃǎ spre un scop. pe douǎ trepte: intelectul se raporteazǎ la suflet ca partea la întreg. 2) materia (potenŃa. 3) rezultanta celor două: însufleŃitul. Prima notǎ distinctivǎ a intelectului este „operarea în timp”. simŃirea presupune plǎcere şi durere. nu se confundǎ cu corpul. imaterialǎ. actualizeazǎ omul ca Subiect. simŃire. Tratarea simŃurilor începe cu definirea obiectului (practicǎ uzualǎ în psihologia modernǎ). mişcarea şi ordinea). uscat-umed. este singurul simŃ care asigurǎ o receptare directǎ. de aici trecând la particularitǎŃi. De mare utilitate pentru viitorul psihologiei este distincŃia potenŃialactual. Pentru evitarea unor confuzii semantice în definirea aristotelicǎ a sufletului. acesta însemnând binele.cauzalǎ şi sistemicǎ: simŃirea nu poate exista fǎrǎ hrǎnire. ci reprezintǎ un potenŃial al sufletului de a gândi şi concepe. alcǎtuim schema formulǎrilor originale (pe baza paragrafului 413b10): „substanŃa e spusǎ în trei feluri” (substanŃa: esenŃa. nu este un organ 45 . „SimŃul comun” este în fapt o operaŃie de sintezǎ care. iar în cadrul intelectului se disting componentele activǎ şi pasivǎ. opusă simŃurilor care au cu obiectul lor un contact exclusiv direct şi concret. întotdeauna este adevăratǎ şi este proprie tuturor vieŃuitoarelor (427b5-25)). DistincŃia merge mai departe. are loc o operaŃie psihicǎ de unire a senzaŃiilor într-o percepŃie. mişcare a corpului. nu este nevoie de un simŃ special. greu-uşor etc. în care se realizeazǎ o asociaŃie de senzaŃii. Cartea a III-a – Respingând o idee a lui Democrit. reprezentare (între primele douǎ. celelalte având nevoie de medii: aer. corp compus din organe). producându-se simultan cu acŃiunea obiectelor asupra organelor de simŃ. este Dumnezeu. Aristotel nu admite un al şaselea simŃ: pentru o percepere comunǎ. tipuri. apǎ etc. Acest din urmǎ concept este definit prin distingerea a trei paliere cognitive: simŃire (ca întâlnire cu individualele.

superioarǎ. animal. la Aristotel. dar discerne între esenŃa unui fapt şi faptul ca atare. opera stagiritului a devenit un patrimoniu al creştinǎtǎŃii şi interdicŃia asupra accesului la De anima. nu existǎ o diviziune a nous-ului. Aristotel zicea cǎ putem contempla direct inteligibilul (fǎrǎ intermedierea senzorialului). el afirmǎ cǎ. Prin aceastǎ interpretare. ConsideraŃii finale FaŃǎ de Platon. dǎ o interpretare „salvatoare” pentru sufletul uman: în lucrarea Unitatea intelectului şi împotriva averoiştilor parizieni. comparabil cu organul senzitiv. Într-un text filosofic de acum trei decenii se afirmǎ cǎ omul este în acelaşi timp „plantǎ. Platon. între ceea ce Ńine de sine şi de conŃinutul cogniŃiei. „cea mai demnǎ”. În Metafizica. singurǎ şi unitarǎ. ci doar douǎ „virtuŃi” ale uneia şi aceleiaşi facultǎŃi. dar numai din când în când. de Umberto Eco) a încetat. Payot. muritor este doar ceea ce subzistǎ ca suflet intuitiv sau sensitiv. simŃirea are praguri. Acest atribut este precizat de teza cǎ intelectul activ nu posedǎ cunoştinŃe date. intelectul se identificǎ cu obiectul inteligibil. O secvenŃǎ memorabilǎ a operei lui Aristotel este respingerea ideii orfico-platoniciene a imortalitǎŃii sufletului. Aceastǎ stǎruinŃǎ pentru „câştigarea” nezǎdǎrniciei vieŃii a preocupat mintea omului din toate timpurile. definindu-l în spiritul mentorului sǎu. el conferă tuturor lucrurilor o formǎ (s-a specificat mai sus conotaŃia acestui termen).corporal. logos şi spirit. al frământǎrilor ce se întind pe un diapazon practic nelimitat. mentorul. Paris. …prin spirit se ridicǎ deasupra lumii naturale şi ajunge la Dumnezeu” (Leisegang H. intelectul activ. 1971. p. Thoma d’Aquino. se trece la operaŃionalizare când se afirmǎ cǎ „intelectul activ” determinǎ pe cel pasiv sǎ treacǎ la acte. La gnose. nemurire sau divinitate. Observǎm. menŃinutǎ câteva secole cu atâta dramatism (vezi Numele trandafirului. ci le obŃine în procesul cunoaşterii. care a promovat dualismul dintre suflet şi viaŃa biologicǎ a corpului. trǎind astfel o „fericire divinǎ”. o obsesie pentru sensul divin al existenŃei umane. Cel care a redescoperit şi valorificat opera lui Aristotel pentru creştinism.. în istoria civilizaŃiei. Aristotel a unit în suflet funcŃii spirituale 46 . în timp ce sufletul uman este nemuritor. datoritǎ corporalitǎŃii. a definit ca nemuritoare doar o parte a sufletului. ca o năzuinŃǎ a omenirii spre cunoaştere absolutǎ. În actul de cugetare.17). definit totuşi de extremele extazului şi agoniei.

ca determinante. nu mai trebuie demonstratǎ. În privinŃa instrumentǎrii cogniŃiei. trebuie sǎ se sprijine pe senzaŃii şi reprezentǎri. Studiul mişcǎrii (în Cartea a III-a) este o instructivǎ aplicaŃie în acest sens: mişcǎrile în spaŃiu sunt cauzate de nǎzuinŃa şi intelectul practic. Pentru Aristotel. Aristotel ridicǎ o barieră de netrecut spre psihologia pitagoricoplatonicianǎ.şi vitale: prin definirea sufletului ca „formǎ a trupului natural”. al doilea afirmǎ observaŃia. a conchis cǎ gândirea. baza dinamicǎ a acestora este constituitǎ de obiectul nǎzuit şi de reprezentarea sensibilǎ şi reflexivǎ. referindu-se la corpuri. 47 . opoziŃia Platon-Aristotel a creat un invariant al divizǎrii ce dǎinuie şi în zilele noastre: în timp ce primul recunoaşte forŃa intuitivǎ a sufletului şi respinge observaŃia şi experienŃa. existenŃa obiectivǎ a lumii corporale este o certitudine. respectiv cercetarea ca observare atentǎ a realului. de aici.

proceduri simbolice. a fost aureolată de principii etice („Jurământul lui Hipocrate” este o dovadă certă a diferenŃei faŃă de medicina saturată de practici magice şi religioase ce se practicau în acel timp pe alte tărâmuri ale antichităŃii. cum erau Persia şi Chaldeea). Altul era contrarietatea: arsurile. Pivotul medicinii „naturiste” era concepŃia despre boală: în tradiŃia mistică. remediul era ambalat în formule magice. În acest spirit.e.. de exemplu. filosofia era expansivă. Hipocrate din Cos. Unul din principiile tratamentelor era analogia: lucrurile ce se aseamănă se şi atrag. Marele număr de scrieri ale lui Hipocrate sunt cuprinse în Corpus hippocraticus. atraşi printre altele de vrăjile umane. a fost contemporan cu Democrit. chiar dacă se foloseau extrase vegetale şi animale. IDEI PSIHOLOGICE LA MEDICII ANTICHITĂłII Medicina a fost una dintre ştiinŃele naturii dezvoltate pe solul liberei cugetări elene. la Paris. aceasta era opera demonilor ostili.n. ei l-au venerat ca „mare medic”. se tratau cu rece. apelând la raŃionament şi observaŃie. filosofia. despărŃită treptat de cea filosofică. „Vindecătorul” a fost la mare respect în Grecia antică şi profesia medicală. vroia să conceapă toată existenŃa într-un sistem conceptual unitar. Istoria psihologiei este tributară lui Hipocrate înainte de toate pentru faptul că el este primul care operează distincŃia dintre tratamentul medical (şi fiziologie) şi conceptualizarea filosofică. religia şi medicina făceau un corp comun (Pitagora era şi şeful unei şcoli de medicină la Crotona). În consecinŃă. În legătură cu biografia lui au apărut confuzii datorită faptului că mulŃi medici şi-au dat numele lui. În intervalul 1839-1853. născut în 460 î. au fost publicate 48 . pe coasta occidentală a Asiei Mici. Logica. „părintele medicinii”. Socrate.IV. unde era un sanatoriu celebru. ce a profitat atât de apogeul dezvoltării democraŃiei sclavagiste. cât şi de decăderea societăŃii sclavagiste şi a obedienŃei religioase. iar boala şi vindecarea nu erau ceva de neglijat. Platon şi Aristotel. pentru tratarea unor organe se foloseau plante asemănătoare.

apetituri dezvoltate. Asia Mică). limfa. Climatul uniform generează indolenŃa. proprie organismului. temperatura. ceea ce înseamnă boală. vigurozitate. Nu există boli divine. Climatul şi solul condiŃionează temperamentele şi caracterele oamenilor: Ńările muntoase. la Pergam. ce identificau în corpuri elemente primare şi 49 . chirurgie şi farmacie. favorizează o viaŃă lungă.n. pubertate târzie. ConotaŃiile psihologice ale operei lui Hipocrate – NoŃiunea de mediu: anotimpurile. De exemplu. ConcepŃia temperamentelor cu bază umorală a fost preluată de continuatorii lui Hipocrate. ÎnsoŃită de comentariile lui Galen. spre medicină s-a orientat sub influenŃa operei lui Aristotel. excesul de bilă este cauza febrei. fie externă. ceea ce corespunde stării de sănătate. În definirea temperamentelor a rămas tributar interpretării vechilor filosofi din Milet.10 volume ale lui Hipocrate. Simptomatologia clinică a devenit o ştiinŃă şi Hipocrate i-a dedicat un tratat. în mod natural. ape şi locuri. localităŃile expuse spre Nord. rezistenŃă la boli. cu aer uscat şi rece. cel mai celebru medic al antichităŃii este Galen (născut în 131 e. – Umoralismul – cauză a comportamentului. de exemplu. în care promovează cunoscutul principiu „nu există boli. sau de dezechilibru. apele şi dispunerea localităŃilor sunt cauze ale maladiilor. La rândul lor. După Hipocrate. ci bolnavi”. îndepărtare de la legile naturale. cu păduri şi umiditate determină un temperament diferit de cel al Ńinuturilor uscate şi uşoare. De remarcat este faptul că deşi a căpătat în familie o elevată instruire filosofică. Erau cunoscute patru umori: sângele. bila galbena şi bila neagră. sunt expresia comportamentală a predominării uneia dintre cele patru umori: o anumită medicamentaŃie poate fi eficientă pentru un temperament şi nu pentru altul. fie ea internă. concepŃia medicală a lui Hipocrate a constituit baza învăŃământului medical până în epoca modernă. chiar când centre ale ştiinŃei şi practicii medicale au devenit Alexandria şi Roma. PoziŃia geografică predispune la maladii specifice. Hipocrate are o lucrare specială pe această temă: Despre aer. dezechilibrele sunt produse şi restabilite de natură. în admiraŃie pentru Platon şi Epicur. dar predispun la pneumonii. sau cauzate de zei. a scris aproape 500 de tratate. Ele pot fi în echilibru (proporŃional). Această formulă a avut o mai mare rezonanŃă prin trimitere la temperamente care. Excelând în medicină. amestecul sângelui cu limfa produce frigurile.

Sângele reprezintă umoarea cea mai nobilă şi poate datorită faptului că are toate cele patru elemente în proporŃii egale. rece şi uscat). a fost explicat prin referire la balanŃa calităŃilor şi umorilor. Întrucât admitea totuşi că inima este sediul pasiunilor şi al mişcărilor involuntare. atât sensibilitatea. apă. în celelalte este o dominantă: focul în bila galbenă. limbajul şi comanda volitivă îşi au sediul în creier. unul perfect normal şi mai multe atipice. pământul în bila neagră şi apa în limfă. pământ şi aer. A stabilit patru temperamente simple. umezeala. la începutul secolului al XX-lea.raporturi antagoniste. Raporturile antagoniste se instituie între calităŃile acestora. patru mixte. rece şi umed). dintre care una fiind principală. a definit un nivel inferior al sufletului. CirculaŃia sângelui va fi descoperită abia în 1628 (de către Harvey). legat de viscere. după Galen. inerentă organismului fiecărui om. este compus din patru elemente: foc. Cele mixte au fost mai apreciate în timp. respectiv căldura. cald şi uscat). Ca gânditor al cauzalităŃii. melancolic (bila neagră. flegmatic (limfa. Galen îşi pune probleme asupra fiziologiei vârstelor şi a mecanismului prin care. iar celula nervoasă şi procesele nervoase superioare. coleric (bila galbenă. de aceeaşi natură la om şi animale. cu experienŃa sa de chirurg şi farmacist. Şi corpul omenesc. în veacul al XX-lea căpătând şi o fundamentare neurocerebrală: sangvinic (cu dominaŃia sângelui şi a calităŃilor cald şi umed). precum şi cele trei facultăŃi ale vieŃii sufleteşti. în timpul somnului. uscăciunea şi răceala. cu predispoziŃie la anumite tulburări de sănătate. latura personalităŃii cea mai pregnant manifestă în planul comportamental extern. Galen abandonează cordiocentrismul. Preluând de la Aristotel distincŃia suflet-spirit. Temperamentul. 50 . cât şi conştiinŃa dispar. argumentând că senzaŃiile. dar şi logician şi filosof.

Potrivit tradiŃiei cunoscute a sofiştilor. poetul roman LucreŃiu (Titus Lucretius Carus) expune concepŃia lui Epicur în poemul De rerum natura (compus din şase cărŃi). deşi îşi arogă originalitate absolută. III e. în anul 341 î. a profesat ca „dascăl de filosofie” în mai multe centre din Asia Mică. Dintre numeroasele sale lucrări.V. începând cu Renaşterea. aici rezidă plăcerea. Despre pipăit. Cu o operă vastă de peste 300 de volume şi cu pretenŃii declarate de autodidact şi novator. influenŃa religiilor orientale.) consemnează titluri.e..e. EMPIRISMUL ANTICHITĂłII S-a impus mişcării de idei filosofice şi psihologice prin trei teze: a) orice idee provine din simŃuri.n. aici te vei simŃi bine. Păreri despre pasiuni. pătrunderea în meditaŃia filosofică a 51 . evident. inclusiv câteva scrisori şi sinteze elaborate de magistrul însuşi („opinii principale”). însuşită şi practicată în şcoli speciale. Despre scop. pe frontispiciul căreia scria: „Oaspete. (a venit la Atena la 18 ani pentru serviciul militar. binele suprem”. dar şi pe tematică psihologică: Despre văz. a cunoscut şi împărtăşit epicureismul mai ales apelând la această operă. A fost atras de opera lui Democrit şi ideile Academiei. Despre percepŃie. de după triumful şi căderea lui Alexandru Macedon. c) raŃiunea trăirii este plăcerea (binele suprem).n. mamă – magiciană). Epicur este gânditorul promotor al acestei concepŃii. multe de metafizică. b) lumea este de natură materială şi este compusă din atomi. Europa Occidentală. din familie ateniană (tată – învăŃător. Două secole mai târziu. Epicur deschide o şcoală de filosofie (mai funcŃionau încă Liceul şi Academia) – într-o grădină. la Atena. în anul morŃii lui Aristotel). provocatoare în decursul a peste 22 de secole. Despre imagini. Istoricii remarcă în epoca elenistică. învăŃătura sa a fost citată frecvent cu acurateŃe. S-a născut în Samos. Opera lui Epicur a avut un destin fericit: operele s-au păstrat şi transmis în diferite forme. Diogene Laertios (în sec.n. În anul 307 î.

a „sufletului universal”). de ce această „gândire despre viaŃă” a căpătat largă răspândire în popor (opus stoicismului. în lumina soarelui speranŃelor se ridică sufletul omului. La ordinea zilei. indiferent de gradul de cultură şi gen. sufletul uman. Aria generatoare de competenŃe culturale este Asia Mică. pentru că ne eliberează de teama zeilor. apar stările emotive. Alexandria. liberalizând habitatul. Toate formele şi produsele cunoaşterii derivă din senzaŃii şi percepŃii. ce produce senzaŃia şi gândirea. suport ulterior pentru empirism şi senzualism. cunoaşte plăcerea şi durerea şi spontan începe s-o caute pe prima. care ignoră individul în favoarea „unităŃii” şi „universului”. iar acestea au caracter reflectoriu. călătoria şi individualitatea. ca şi cel animal. a morŃii şi durerii. pipăitul şi văzul excelează în certitudine. trăirea binelui şi virtuŃii. fizică. iubirii şi voinŃei. cea materialistă. a ritualurilor sacre pentru extaz şi purificare. ViaŃa spirituală nu se reduce la discuŃia „academică”. în fapt. Pentru epicurieni.modelelor morale şi religioase. MeditaŃia şi practica relative la aceste două valori stau în puterea oricui. chiar de la naştere. sclavagismul se destramă. Epistemologia lui Epicur este axată pe observaŃie şi pe interacŃiunea unor atomi. ştiinŃa şi prietenia sunt lucrurile cele mai de preŃ. ştiinŃele pozitive (geometrie. Anumite denaturări ale datelor simŃurilor se datoresc amestecului judecăŃilor noastre relative la obiectele redate de ele. Nimeni n-a făcut elogiul forŃei cognitive a 52 . concepŃie elitistă. sisteme panteiste şi idealiste). Acest determinism reprezintă superioritatea epicureismului în evoluŃia gândirii psihologice: unitatea psihic-organism. izvorul minŃii. viscerală. centrele sunt mai spre Orient: Antiohia. luând plăcerea organică drept criteriu al moralităŃii). Este explicabil. deci. – sensul vieŃii. astronomie. izvorul continuu al vieŃii psihice. Se dezvoltă tehnica productivă şi a construcŃiilor. mecanică. practica socială este puternic frământată şi orientată spre libertate (eliberarea sclavilor devine un fenomen de masă). obiectele emană nişte particule invizibile (cum este fumul sau mirosul) ce ating şi pătrund în cele cinci organe de simŃ. este promovată de Epicur. (Adversarii din toate timpurile au distorsionat această teză. După îndelungată incubaŃie în solul apăsător al sclavagismului. AccepŃiunea raŃionalist-finalistă a stoicilor (Zenon din Cittium) conduce spre metafizica spiritualistă (ulterior. trigonometrie). redând realitatea autentică. Pe această bază. Dincolo şi înainte de raŃiune. De fapt. Pergam.

hazard. determinism. FuncŃia anticipaŃiei este formularea de judecăŃi care depăşesc experienŃa prezentă. Corectitudinea acestora poate fi dată tot de senzaŃii. asemănători cu ai focului. atomii îşi reduc mişcarea şi se regrupează. Despre suflet.senzaŃiei ca Epicur: datele senzaŃiilor au o evidenŃă de nezdruncinat. cauză şi efect. sunt uşori. Despre om. Memoria este păstrarea şi organizarea datelor senzoriale şi ale experienŃei. Sunt şi prenoŃiuni generale. 53 . de aceea ideea metempsihozei pare absurdă. pentru că simte şi acŃionează. Combinarea datelor senzoriale persistente se face prin asemănare şi analogie. Ca şi Aristotel. Comportamentul este explicat prin acŃiunea externă asupra condiŃiilor interne (o viziune foarte apropiată de concepŃia reflexologică a veacului al XX-lea). cu atomi diferiŃi. PersistenŃa unor senzaŃii dă anticipaŃia sau prenoŃiunea (astăzi această cogniŃie este numită reprezentare). deoarece un aliment poate fi plăcut pentru cineva şi dizgraŃios pentru altcineva. atomii sufletului. parte a corpului. înseamnă că este o materie. infinit. Totuşi. Personalitatea este o sinteză sufletcorp. fiind ca un fel de organ al acestuia. de fiinŃă ca totalitate. ratio). deosebit de mobili. utile în procedeele raŃionale: noŃiunea de existenŃă. scop. ExcepŃia de la caracterul obiectiv al datelor senzoriale o constituie gustul – acesta nu există în lucruri. Epicur crede că nu poate exista în afara corpului. fără a avea deci evidenŃa senzaŃiilor (de aceea le punem la îndoială şi încercăm să le verificăm prin experienŃă). atomii „psihici” părăsesc corpul. şi răspândiŃi în tot corpul. consilium. Natura materială a sufletului este acceptată ca alternativă a vidului: nu exista nimic altceva decât materie şi vid. Atributul esenŃial al sufletului este scopul. devenire. Toate acestea sunt la baza opiniilor. raŃional (animus. Dar. dar fără să recunoască împrumutul ideativ. fiind o impresie subiectivă. În somn. a imaginat o întreagă antropogeneză: natura a făcut nenumărate experienŃe până ce a ajuns să aşeze atomii într-o formă perfectă. Scopul cunoaşterii de orice fel este realizarea liniştei sufleteşti şi a fericirii. ce pot fi adevărate sau false. Epicur face o distincŃie între sufletul vegetativ (anima) şi cel superior. Faptul că la moarte corpul nu pierde din greutate dovedeşte cât de subtili sunt atomii sufletului. o senzaŃie nu poate fi dezminŃită de nici o forŃă din lume. la moarte. necesitate şi libertate.

DorinŃa. este de ordin senzorial şi intelectual (procurate de ştiinŃă şi prietenie). ca Socrate. de aceea la ele se poate renunŃa) deşarte (fără obiect) Plăcerea poate fi un efect al circumstanŃelor favorabile (şi atunci este trecătoare. în nemurire. LucreŃiu şi. din „nodurile strânse” ale mentalităŃii religioase. Astfel. sufletul vizează şi trecutul şi viitorul (reprezentarea unei plăceri este ea însăşi plăcere). instantanee. instabilă). ca individ şi colectivitate. sobru. gânditorii Renaşterii au relevat însemnătatea concepŃiei lui Epicur pentru ştiinŃa despre om şi suflet: a eliberat fiinŃa umană. fără să creadă. deoarece. respectiv de „profesor de voluptate”. Pentru viaŃa afectivă în stil epicurean. teama. în timp ce trupul reacŃionează doar la prezent. Plăcerea. În general.ConcepŃia asupra afectivităŃii se regăseşte în etica lui Epicur. urmărirea binelui şi îndepărtarea opiniilor greşite este sub controlul voinŃei noastre. omul află că dorinŃele sunt de o diversitate controlabilă: necesare naturale DorinŃe duc la: – stare de fericire – sănătate – conservarea vieŃii superflue (nu provoacă durerea atunci când sunt nesatisfăcute. axate pe superstiŃie şi pe frica de moarte. grija sunt explicate prin raportare la trăirea (impresia) durerii şi a plăcerii. tendinŃa înnăscută a oricărei vieŃuitoare. morala lui Epicur vede viaŃa ca o activitate şi chiar filosofia. este nevoie de ştiinŃă. În acest sens. să sfideze pieirea naturală. Întrucât omul poate opri cursul reprezentărilor pentru a le supune unor criterii. FuncŃia plăcerii (lipsa suferinŃei şi seninătatea sufletului) este aceea de a menŃine şi restabili sănătatea trupească şi liniştea sufletului. ulterior. speranŃa. ca arta de a trăi bine. dar poate fi şi un scop în sine. 54 . A învăŃat omenirea să trăiască înŃelept şi senin. activitatea spirituală procură plăceri mai mari şi mai diverse.

M. era doctrina claselor dominante. că orice bine şi rău se află în senzaŃie. de aceea. i s-a închinat un cult. Aceasta se face dând vieŃii nu un timp nelimitat. Epicur se pronunŃă: „Zeii există cu adevărat şi cunoaşterea lor este evidentă. lăcomia. există cu adevărat). 125. ideologia sobrietăŃii şi dezangajării. o justă înŃelegere a faptului că moartea nu are nici o legătură cu noi face să fie plăcută ideea că viaŃa are un sfârşit. care nu rămâne la noŃiunile pe care şi le face despre zei… Cele ce spun oamenii despre zei nu sunt anticipaŃii. din moment ce a Ńinut să-i redea. Diogenes LaerŃios îi rezervă lui Epicur cel mai mare capitol (43 de pagini). a fost dedicat lui. zeii. mai ales poemul în 6 cărŃi. poetul latin Titus Lucretius Carus susŃine. fiind în fapt replică la ideea lui Platon. (Aici Epicur este consecvent tezei sale că. A. de tipul descoperirilor ştiinŃifice şi invenŃiilor tehnice. altele. se crede că a avut o afinitate pentru concepŃia lui. ci suprimând năzuinŃa către nemurire”.În Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. dar nu sunt aşa cum crede mulŃimea. în Italia. În sufletul şi spiritul uman. ca toate obiectele percepŃiilor noastre. În nota 351 (X). cu evenimente ce au marcat tragic viaŃa şi mintea umană. opiniile despre zei şi moarte: În X. ideile luminoase ale lui Epicur au găsit o receptivitate pe măsură: a fost venerat ca un zeu. „Obişnuieşte-te să crezi că moartea nu are nici o legătură cu noi.. autorul comentariilor la cartea citată. dezvoltă şi răspândeşte doctrina lui Epicur. invidia. i s-au făcut efigii şi statui. Au trecut atâtea secole de istorie. 124. în trei paragrafe succesive. iar moartea este privarea de senzaŃie. Despre natura lucrurilor. apreciază că acest ultim pasaj „este unul dintre cele mai splendide lucruri pe care le-a scris Epicur”. ce defineşte viaŃa „ca o pregătire pentru moarte”. şi ele memorabile. 55 .I î. a conservatorismului sclavagist. Epicur ne-a învăŃat că teama de moarte nu numai că ne tulbură. au adus linişte şi dragoste de viaŃă. primul tratat de filosofie scris în latină. 123.e. dar generează toate pasiunile rele: vanitatea. Era o misiune socio-morală majoră cu larg impact popular.n. ci presupuneri false”. din dialogul Fedon. deoarece la Roma stoicismul grec. Frenkian. În sec. apărând în vedenii şi vise. josnicia etc.

Extazul era tocmai procedeul de a suprima senzorialitatea.VI. după participarea la o expediŃie în Persia. încearcă Plotin (născut în 205 e. Căile spre divinitate. ca operă a impactului dintre corp şi lumea reală. Se poate spune că niciodată omul nu s-a simŃit şi conceput mai sigur în centrul lumii şi mai stăpân asupra timpului ca în exerciŃiul extatic de tip Plotin. Sufletul capătă astfel creditul unei activităŃi proprii. se preocupă de cunoaşterea Absolutului. Aristotel şi ale stoicilor. al unei existenŃe independente de corpul material.n. în sudul Egiptului). Platon şi Aristotel. De foarte tânăr. Realitatea nu era dispreŃuită. Plotin are acest insight al potenŃei supreme sufleteşti prin ruperea limitărilor. epicurieni. ajungând la definirea extazului ca singura cale lipsită de limitări şi blocaje. dar sufletul capătă statutul de „a doua lume”. După descoperirea conceptului de către Socrate şi elaborarea Logicii de către Aristotel (cu dezvoltările ulterioare). O conciliere între stoici. apare pentru Plotin criteriul existenŃei plenare. DE LA ANTICHITATE LA PARADIGMELE GÂNDIRII PSIHOLOGICE MODERNE Creştinismul apare pe un sol de eclectism. erudiŃie şi conciliere a raŃionalismului grec cu religiile orientale. frecventată de însuşi împăratul Gallien. starea de extaz. intrând în starea contemplării fără criterii şi condiŃii. Creatorii dogmaticii creştine valorifică în „mărturisirile” lor ideile lui Platon. abandonarea imperfecŃiunilor şi zborul spre infinit. În peste 50 de tratate ale sale. ba chiar i se recunoaşte natura divină.. De 56 . Acesta este începutul dualismului. care va culmina cu Descartes şi nu va înceta să dea de gândit filosofilor până azi şi mai departe. spre adevăr şi absolut şi-au găsit originea în capacitatea reflectorie a sufletului de a se elibera de corp. Acesta este un contrast memorabil pentru evoluŃia mentalităŃilor: „infinitul” care la Aristotel era un non-real. la 19 ani deschide la Roma o şcoală de filosofie ce capătă repede o mare faimă. filosofia greacă asociase perfecŃiunea cu „forma” şi „limitarea”. Mobilul conceptual la Plotin a fost interpretarea mistică a teoriei platoniciene a ideilor. la Licopolis.

patristica debutează cu teza dualismului spirit-corp. Augustinus concepe sufletul ca o substanŃă necorporală (neavând dimensiuni spaŃiale. mai ales prin natura sa divină şi atributul imortalităŃii. este de reŃinut faptul că opera fundamentală a patristicii (ştiinŃa dogmaticii şi cultului creştin) oferă învăŃăturii despre suflet un asemenea loc central. bază a întregii vieŃi spirituale. în 354 e. 57 . mărturisirea devine un complement al logicii. ViaŃa (animală şi umană) este efectul fuziunii dintre suflet şi corp. inclusiv a simŃurilor şi controlul funcŃiilor vitale.. afirmată de primul într-un cadru larg al intervenŃiei divine asupra corporalului. este un actor însufleŃit de divinitate şi cu responsabilitatea pe măsură. alt ideal în viaŃa conştientă. prioritatea cauzalităŃii comportamentului (mai ales a celui uman. deci este spiritual şi apropiat de esenŃa divină. Africa. Specificul sufletului a fost definit de Augustinus şi prin metoda de cunoaştere: introspecŃia (observaŃia interioară). Aurelius Augustinus. Aristotel şi Plotin. dirijarea mişcărilor corpului. idee ce se menŃine până astăzi în meditaŃia teologică. înseamnă că este superior corpului. după o tinereŃe în rătăciri mirene până la vârsta de 33 de ani. memoria (conştiinŃa trecutului) şi aşteptarea (conştiinŃa viitorului). patimile şi mesajul lui Iisus Hristos. se instituie alte criterii ale adevărului. ci doar temporale). într-o familie de europeni creştini. aceasta din urmă este o calitate a sufletului care-l uimeşte pe Augustinus. omul are şansa de a trăi în lumea creată de el însuşi.acum. cât şi prin facilitarea imaginaŃiei (de la normal-productiv. primeşte botezul creştin şi dezvoltă un sistem filosofic axat pe teologie şi psihologie (cunoaşterea lui Dumnezeu şi cunoaşterea omului fiind probleme fundamentale). dacă este incorporal. respinsă de al doilea. Care este imaginea omului în această viziune creştin-psihologică? – Omul are atributul voinŃei şi deci al libertăŃii. conştient) având-o sufletul. la halucinaŃii şi extaz). care a instituit ştiinŃa pozitivă (explicarea efectelor materiale prin cauze materiale). atât prin vehicularea cu trecutul şi viitorul. aceasta însemnând resemnare şi comuniunea cu sfinŃenia concretizată în viaŃa. omul este responsabil pentru actele sale.n. Astfel. născut la Numidia. ridicat la rangul de „mod de existenŃă” şi valoare spirituală. Gânditor profund în faŃa operei lui Platon. FuncŃia sa este receptarea lumii. „DistanŃa” conceptuală dintre Augustinus şi Descartes rezidă în relaŃia instrumentală dintre suflet şi corp.

„Ultimul gânditor al lumii vechi” este un autor de psihologie de talia lui Aristotel. în 1060. o „experienŃă internă” fundamentală şi. şi continuă să fie uimit de potenŃele spiritului său. iar Augustinus era o „cultură vie”. Astfel. deşi într-o conciliere cu Platon. Omul a continuat să-şi manifeste uimirea în faŃa lumii. Thomas d’Aquino o înlocuieşte cu 58 . dogma creştină îşi schimbă înfăŃişarea. * Pentru studiul evoluŃiei gândirii psihologice. pe care Aristotel le lua drept bază a funcŃiei simŃirii. găsindu-şi lăcaş în dogme. unul deservind corpul. Extinde însă sfera spiritualului şi la senzaŃii. a) Thoma d’Aquino (1227-1274). * Patosul investigativ-umanist al Renaşterii a etichetat şi denigrat un mileniu de istorie care a urmat descompunerii imperiului roman şi prăbuşirii sclavagismului (476) până la căderea Constantinopolului (1453). Este veacul instituirii InchiziŃiei şi a ordinelor Dominican şi Franciscan. un moment remarcabil este acceptarea de către Biserică. al învăŃăturilor din mănăstiri şi catedrale. Doi mari gânditori au un rol hotărâtor în această evoluŃie. cu ezitare de secole. dar şi pentru Renaştere şi epoca modernă un cadru de referinŃă. şi le explica prin transferul de corpusculi materiali de la obiecte la organele de simŃ. Este. Ca naturalist (şi funcŃionalist). Sanctificat de biserica catolică. Adevărul a pălit pentru zece secole. venerându-l pe Augustin. pentru vina de a fi promovat naturalismul. lucrările medicului şi filosofului Avicena (numit şi Ibn-Sina) au fost arse în piaŃa publică. logica şi psihologia lui Aristotel. se consolidează pe o bază raŃională şi-şi arogă drept de autoritate în filosofie. Aristotel se afla în scrieri arabe. teolog remarcabil (Summa Theologie) valorifică în folosul teologiei distincŃia aristotelică dintre suflet şi spirit (sau suflet vital şi suflet raŃional). nu putea s-o lase în afara comuniunii cu divinitatea. Aristotel avea în vedere în De anima relaŃia organism-obiect. Augustinus rămâne nu numai pentru feudalismul de 1000 de ani. evident. mai ales că lumina conştiinŃei se extindea asupra tuturor trăirilor omeneşti. al fuziunii dintre filosofie şi teologie. l-a numit mileniul scolasticii. O imagine a acestui ev o avem dacă aflăm că la Bagdad. celălalt pe Dumnezeu. a lucrărilor lui Aristotel.

trândav. Nota cea mai generală a civilizaŃiei Renaşterii este caracterul laic: omul cu nevoile şi aspiraŃiile sale apare ca o valoare fundamentală. acestea n-au rămas în schema evolutivă a lui Aristotel. anticipare fericită a ceea ce va înfăptui filosoful şi omul de stat cu acelaşi nume. Renaşterea înseamnă o viziune laică asupra existenŃei şi a umanului. Sintagma „organism care gândeşte” a fost înlocuită cu „subiect care gândeşte”. profesor la Oxford. sufletele vegetal. concurenŃa. descoperirile geografice şi ştiinŃifice. * Cultura feudală are un caracter religios şi prin aceasta oarecum sfidător faŃă de persoana umană. b) Roger Bacon (1210-1294 sau 1214-1292). obedient şi pedant. urmăreşte să reformeze ştiinŃa. animal şi raŃional există din raŃiuni teologice: cel inferior este necesar celui superior. trei secole mai târziu. intenŃia instrumentând întreaga viaŃă interioară. Împotriva scolasticii ce valorifica introspecŃionismul liniei Plotin-Augustin-Thoma d’Aquino. inventica multiplicatoare a forŃei de producŃie sunt factorii ce imprimă omului Renaşterii acea nouă identitate pe care am numi-o astăzi Subiectul virtuos (ce practică forŃa şi talentul). 59 . dacă a delimitat niveluri sau module ale psihismului. Sursa tuturor forŃelor sociale este individul: nu ascet şi abstinent. înzestrat cu raŃiune de putere nelimitată. psihicul nu mai deservea viaŃa de relaŃie cu lumea obiectivă. este o replică dură la modelul thomist al „imaginilor intenŃionale”. cu drept natural la fericire. ci cu divinitatea. ConştiinŃa de sine a fost absolutizată. Evident. Lucrarea Opus majus (1267) este dedicată acestui proiect. ci se construieşte de către organul senzorial prin combinarea de efecte optice. calităŃi fizice bine determinate (inclusiv matematic) sunt adecvat receptate (mişcarea razei de lumină preexistă în raport cu – şi determină – efectul senzorial). demonstrând cum. o emanaŃie de forŃe şi talent va da omului liber statutul de făurar al existenŃei. orientând-o spre observarea naturii. raŃional şi îndreptăŃit la fericire în existenŃa sa peremptorie. deja la nivelul senzaŃiilor. Francis Bacon. ascetismul clerical din epoca feudală este depăşit de prestanŃa omului. Bacon reia teza aristotelică a unităŃii formă-materie (suflet-corp) în cunoaşterea lumii externe. imaginea nu „provine”. ci ca în ierarhia feudală.cea dintre „conştiinŃă (subiect) şi obiect”. Capitolul despre „perspectivă” (optică) este piatră de încercare a determinismului în viaŃa psihică. Individualismul.

Geniile ştiinŃelor Renaşterii sunt maeştrii experimentului şi matematizării: Copernic. generării de fenomene şi măsurării parametrilor. Kepler. corticocentristă a sufletului a influenŃat gândirea psihologică din secolul următor. gândirea liberă ca negare a scolasticii şi dogmatismului este excelent redat în celebrele Eseuri ale lui Montaigne (1533-1592). Deformările generatoare de erori Ńin de individ şi de socius. – idola specus: fixitatea propriilor deprinderi şi obiceiuri ne îngustează posibilitatea de receptare şi abordare a noului. Începând cu Renaşterea. îndepărtată de natură. o abordare naturalistă. c) Primul teoretician al noii ştiinŃe a fost Francis Bacon (15611626). antropomorfismul etc. „sfera cerească”). De la Socrate. 60 . Bacon le defineşte şi sistematizează în patru clase: – idola tribus: tendinŃa de generalizare pripită şi comodă. Prin mijloacele logicii formale nu se descoperă adevăruri. ce poate fi „lecturată” direct dacă învingem prejudecăŃi şi neajunsuri specifice minŃii noastre. ExperienŃa este cartea deschisă a ştiinŃelor. Leonardo da Vinci. Galilei. Gândirea filosofică antică este respinsă organic. în care Francis Bacon şi René Descartes dau contur psihologiei ca ştiinŃă nouă. – idola fori sau „fantomele pieŃii”: desemnarea prin cuvinte convenŃionale a unor realităŃi doar presupuse (exemplu: „destinul”. ci doar se expune ceva cunoscut. ca speculaŃie deşartă. ştiinŃa a evoluat ca exerciŃiu asupra conceptelor şi ideilor generale. falsificatoare. magia. Metoda inducŃiei fusese folosită şi de Galilei.CutezanŃa merge până la sfidarea geocentrismului şi admiterea universului infinit. alcătuirea şi funcŃionarea sistemelor complexe. dar Bacon o tratează drept un Novum Organum şi îi stabileşte regulile. tratatul lui L. axată pe legi cauzale şi metodă experimentală. de extindere fără control a ceea ce ştim şi vrem la ceea ce nu ştim (superstiŃii. Vives (1492-1540) De anima et vita. frenatoare a dezvoltării ştiinŃei. acum se dezvoltă formalizarea algebrică şi se fundamentează calculul logaritmilor. demonstraŃia logică a scolasticii devine slab productivă faŃă de metoda ştiinŃifică a provocării experimentale. Platon şi Aristotel. al XVII-lea. ştiinŃa operează generativ: identifică unităŃi elementare şi descoperă legi cauzale ce explică geneza. Profilul psihologic al timpului. dominat de spiritul critic.). alchimia.

în expresia lui Aristotel). Fr. numai pe Democrit l-a respectat şi preluat. Marea restaurare. înăbuşindu-i aspiraŃia spre metodă şi independenŃă. Jurist şi filosof. din logica lui Aristotel). sufletul sensibil fiind parte a naturii şi ca entitate şi ca funcŃionare (senzaŃiile sunt rezultatul acŃiunii lumii obiective asupra organelor de simŃ). când omul aştepta fericirea ca operă autentic pământească de invenŃie şi descoperire. dintre clasicii greci. Fr. Este un moment de excelenŃă pentru istoria psihologiei că această clasificare porneşte de la criterii psihologice. valoros şi original: extinderea. etichetări sarcastice şi analogii fermecătoare. Bacon descrie o seamă de procedee pentru crearea unui produs nou. Astfel. „Idolii” sunt un gen de malformaŃii ale sufletului ce împiedică fuziunea dintre experienŃă şi raŃiune. succesiunilor şi variaŃiilor de intensitate. pentru a vedea regularităŃi în privinŃa coincidenŃelor. Evul mediu a însemnat o îndelungată lecŃie de imixtiune a teologiei în domeniul ştiinŃific. a finalizat doar prima parte referitoare la clasificarea ştiinŃelor (Despre demnitatea şi progresele ştiinŃelor). deşi sunt saturate de teologie şi superstiŃii. transferul şi inversarea experienŃei. Tot în această lucrare întâlnim o încercare de inventică. trei facultăŃi ale spiritului omenesc: memoria. Bacon a stăruit în pledoaria sa pentru noua metodă apelând la negări vehemente. cazul unor filosofi antici greci este edificator. Din proiectul unei ample lucrări. 61 . filosoful ştiinŃelor noi este ca albina care culege material de peste tot şi-l transformă în miere. sub semnul alegoric al zeului naturii şi vânătorii (Pan). scolasticul este ca păianjenul care-şi Ńese pânza din propria secreŃie şi empiristul ca furnica strângătoare de provizii pe care nu le consumă. Culegerea de fapte de observaŃie se continuă în sistematizarea lor în matrici de grade. imaginaŃia şi raŃiunea. vor fi: istoria (naturală) ca inventar al naturii. de absenŃă şi de prezenŃă. filosofia (însemnând şi ştiinŃele naturii). poezia şi celelalte arte. teoriile lor sunt preluate ca bază în explicarea naturii.– idola theatri: prestigiul istoric al unor teorii. înalt demnitar (inclusiv cancelar). Corespunzător. De altfel. Aceasta este o inducŃie adecvată productivă (opusă celei enumerative. ştiinŃa are ca obiect natura şi pentru cunoaşterea ei apelează la observaŃie şi experiment. acum reformatorul Bacon le delimitează prin obiect şi metodă: teologia se ocupă de divinitate şi se sprijină pe credinŃă. Bacon rămâne părintele reformei ştiinŃelor în zorii lumii noi. Concesia faŃă de teologie continuă cu extinderea obiectului ei şi asupra sufletului raŃional (spiritul.

în serviciul activităŃii practice a oamenilor productivi) Când începea secolul al XVII-lea şi Descartes avea 4 ani. medicină şi matematică. RENÉ DESCARTES (1596-1650) (Doctrina unei ştiinŃe universale. liceul la Rennes şi licenŃa în filosofie la Poitiers. Începe lucrul la un Tratat despre lume.VII. şi autorul le-a probat personal în propriul demers ştiinŃific. la Toulouse. viza în prima parte studiul luminii. ca întemeietor al raŃionalismului: terminarea studiilor. oraşe. Giordano Bruno era ars pe rug în urma unui proces de 8 ani cu InchiziŃia. bazate pe reguli ale evidenŃei raŃionale. a început ca soldat în Olanda (unită atunci cu FranŃa împotriva Spaniei). medii culturale. Este vorba de algoritmi euristici. Şi acum încotro ? – Căutarea liberă a unei alte ştiinŃe în sine însuşi sau în marea Carte a lumii. iar la Roma. fizică. I-a plăcut această Ńară cu burghezie prosperă şi religie protestantă. surprinzătoare contingenŃă. Primul pas a fost chiar hotărâtor pentru cariera sa de excepŃie. Deşi gândea cu obsesie o cale a adevărului în toate ştiinŃele. În viaŃa sa frământată de căutare a marilor potenŃe ale minŃii. întreŃinând relaŃii cu cei mai mari savanŃi şi filosofi europeni. Enric al IV-lea decretase libertatea religioasă. O altă dimensiune a libertăŃii: călătoria prin Ńări. iar în 1632 este condamnat Galilei. Regulile pentru conducerea spiritului au fost gândite înainte de stabilirea în Olanda (1629). care. Descartes va mai cunoaşte fulgere ale cruzimii luptei dintre adevăr şi dogmă: în 1619 va fi schingiuit şi ars pe rug. iar în a doua studiul omului. Deşi prin Edictul de la Nantes (1598). Avea 23 de ani. Familia (de medici şi înalŃi funcŃionari) i-a dat o educaŃie de vârf: colegiul iezuit La Flèche. cum zicem astăzi. Condamnarea lui 62 . Mihai Viteazul reaprindea făclia unităŃii naŃionale a românilor. petrecându-şi aici 20 de ani de viaŃă. studia animale şi plante. dar n-au fost publicate decât postum. operabile în toate domeniile. filosoful italian Lucilio Vanini. ieşirea de sub ascultarea faŃă de dascălii săi şi abandonarea studiului cărŃilor. în 1701. când are viziunea „ştiinŃei minunate”. tânărul Descartes a dorit şi s-a preocupat intens de libertate.

XXII). decât parŃial. pentru a cugeta asupra îndrumării minŃii omeneşti „în orice împrejurare a vieŃii” (adesea pune semnul egalităŃii între „bunul simŃ” şi „înŃelepciunea universală”): „…Dacă cineva vrea în mod serios să cerceteze adevărul lucrurilor. Autorul studiului introductiv la Reguli… (1964). ci să se gândească numai la îmbogăŃirea luminii naturale a raŃiunii sale. Meditationes de prima philosophia. deoarece Descartes a fost primul filosof modern care şi-a scris opera în limba franceză. cu ezitare. nu trebuie să aleagă o anumită ştiinŃă particulară. îi apare a fi cugetarea: Cogito ergo sum (expresie latinească. în orice împrejurare a vieŃii. Gh. ci pentru ca. provizoriu. René Descartes a rămas un catolic mai puŃin smerit. dar a reuşit. emblematic pentru începutul secolului al XVII-lea. supraîncărcând fiinŃa umană cu responsabilitatea propriului act de voinŃă. prin aceasta Subiectul uman 63 . Logicienii remarcă îndeosebi trei laturi spirituale ale raŃionalismului modern fondat de Descartes: a) un moment de scepticism metodologic (în fapt. iar în 1641. Formula aceasta exprimă şi esenŃa vieŃii sale: şi-a cucerit şi păstrat libertatea ideologică. profesională (niciodată n-a predat într-o universitate).J. 8-9). Dacă Thoma d’Aquino a făcut un mare serviciu Bisericii conciliind pe Platon cu Aristotel şi cu Biblia. Enescu. intelectul să arate voinŃei ce trebuie să aleagă” (p. Bruno (1972) crede că Descartes în mod deliberat a început prin a se îndoi de orice. afirmă că „îndoiala nu este o simplă stare psihologică. a poporului său). În 1637 a apărut Discursul despre metodă. în care. deci o stare de nehotărâre…ea are în primul rând un înŃeles logic. inclusiv de propria-i existenŃă. a te îndoi însemnând a nega” (p. În unele analize de psihoistorie se apreciază că „îndoiala carteziană” ca izvor al certitudinii a fost o reacŃie generalizată a tânărului Descartes faŃă de cunoştinŃele dogmatice ce le-a asimilat forŃat la colegiul iezuit. ca de exemplu raŃionamentul prin absurd). căci toate sunt legate între ele şi depind unele de altele. economică. să dea omului marea putere a gândirii în spiritul voinŃei libere. Fr.Galilei l-a uluit pe Descartes şi n-a mai cutezat să tipărească tratatul. ea însăşi notă ironică la adresa scolasticii. nu pentru a rezolva cutare sau cutare problemă de şcoală. Criteriul certitudinii. dar şi mare măiestrie acceptă şi explicaŃia teologică în metafizică şi gnoseologie: intervenŃia divină este acceptată ca „primul mobil” şi garant al corectitudinii sensibilităŃii şi raŃiunii. mai mult decât secole de lărgire a cunoaşterii.

încât se spulberă orice îndoială. ba mai mult. analog unităŃii ştiinŃelor. drept condiŃie a productivităŃii gândirii. contemplare şi acŃiune. net distincte ca natură şi metodă de cunoaştere. coerent prin excelenŃă. după modelul intuitiv-demonstrativ al geometriei. similitudinii dintre reflex şi mecanică etc. ci ca expresia legăturii necesare dintre act şi existenŃa actului. b) accentul pe intuiŃie. c) gândirea metodică. ca şi azi în studiile de creatologie. Actele fundamentale în cunoaştere sunt două: intuiŃia (vederea clară) şi deducŃia (intuiŃii succesive în memorie). pe constatările imediate ale raŃiunii. marxismul a preferat definiŃiei carteziene „omul este un animal raŃional” pe cea a lui Franklin „omul este un producător de unelte”. ergo sum”. intuiŃia primară. a doua are drept notă esenŃială gândirea. ce se pretează la cunoaştere prin introspecŃie (observaŃia interioară a trăirilor şi analiza elementelor conştiinŃei). s-a văzut în paragraful anterior cum Descartes insista ca „ergo” să nu fie interpretat deductiv. uşoară şi distinctă. după ce a ajuns la vârful lor” (p. 92). modelelor comune ale algebrei şi geometriei. Cadrul conceptual general este dualismul: materia şi spiritul sunt cele două „substanŃe”. Psihologia în sistemul cartezian Nu este dificil de definit corpul de idei psihologice şi originalitatea lor în sistemul cartezian. Claritatea afirmaŃiilor lui Descartes nu lasă loc la ambiguităŃi. prima se defineşte prin întindere sau cantitate şi poate fi cunoscută prin matematică.capătă nota distinctă de fiinŃă cugetătoare începând cu forma bazală a raportului cu existenŃa. identitatea dintre „bunul simŃ” şi „regulile eficiente ale raŃiunii”. vădeşte o înŃelegere a unităŃii funcŃionale între act şi gândire. Evident. acest ultim accent se vede din stăruinŃa cu care Descartes respinge conotaŃia silogistică a termenului „ergo” (deci) din „Cogito. Dacă în ambele cazuri sunt clare 64 . explicit declarat ca fondat pe introspecŃie şi orientat spre resorturile intime ale sufletului uman. în primul caz este vorba de înŃelegerea pură. între existenŃa subiectului şi raŃiune. atentă. IntuiŃia apare. Un citat zeflemitor din Discurs asupra metodei este ilustrativ: „SusŃinătorii lui Aristotel – de-ar avea atâtea cunoştinŃe câte avea el – sunt ca iedera care nu năzuieşte câtuşi de puŃin să se urce mai sus decât copacii care o susŃin şi care adesea chiar din nou coboară. ca fiind „deterministmaterialistă”.

În Pasiunile sufletului (1649) şi Tratat despre om. cum este epifiza (sau glanda pineală). imaginaŃiei şi a subiectului în general îl face să creadă că sediul principal al sufletului este într-o zonă singulară. provocându-se reciproc. Efectul reciproc în sistemul epifiză-spirit este constatat şi folosit ca postulat al instanŃei corporale centrale. dar şi modificări corporale (ale pupilei. cine este Subiectul (care observă. numai că acesta are stimuli atât din afară. când ne propunem să ne deplasăm dintr-un loc în altul. „pasiunea” şi „acŃiunea” fiind aspecte ale aceluiaşi fapt. Descartes descrie reflexe necondiŃionate şi condiŃionate în cadrul dresajului unui câine. sufletul este unit cu corpul. dar cu observaŃii şi intuiŃii pertinente. Deci. Fin observator al comportamentului animal. cât şi dinamica spiritelor. nepereche. 65 . cât şi dinăuntru. Comportamentul uman ca lucrare a corpului împrumută schema funcŃionării naturii. arcul funcŃional „stimul-răspuns” şi tuburile de transmisie a presiunilor de la maşinile hidraulice este şi mecanismul mişcărilor corpului. Descartes pare să întrevadă natura reflectorie a trăirilor interne şi funcŃia „de relaŃie” a psihicului (de orientare a comportamentului după imaginile şi valorile de semnalizare ale elementelor de mediu). publicat postum. medierea făcând-o tot glanda amintită. cu greşeli inerente timpului. reflexul (necondiŃionat). a posibilităŃii interacŃiunii dintre suflet şi corp este deosebit de dificilă din moment ce admiŃi ca distincte cele două „substanŃe”. defineşte creierul (spre care vin „tuburi” nervoase cu impresii din afară sau de la organe) drept sediu al sensibilităŃii. Încă în două situaŃii raportul psihic-corp apare în prim plan ca: a) relaŃie cauză – efect reversibilă: un obiect înspăimântător provoacă fuga (reflexul). se autoobservă şi foloseşte o metodă de cunoaştere)? Răspunsul cartezian la această întrebare imprimă dualismului un caracter evident idealist: „Subiectul este substanŃa spirituală pură”. Problema psihofizică. pasiunile sunt generate atât de mişcările organice şi de obiectele sensibile. dar unitatea gândirii. se pot finaliza fie în interior (cum este cazul atenŃiei intenŃionate).). b) ca mecanism al acŃiunii (voluntare): nefiind răspunsuri la intervenŃia obiectelor din afară. fie în afară. Când explică acŃiunea afectogenă a obiectelor prin valoarea sau însemnătatea lor pentru Subiect.obiectele şi metodele cunoaşterii. Descartes face descrieri anatomice şi fiziologice. Vede unitatea funcŃională dintre pasiuni (emoŃii şi sentimente) şi gândire (pe care o fortifică şi stabilizează). tensiunii sangvine etc. pulsului.

sesizând rolul întăririi. Peste 250 de ani, Pavlov i-a purtat deosebit respect lui Descartes (expunându-i bustul în cabinetul său), dar nu ne este greu să presupunem că savantul rus va fi avut şi nemiloasa satisfacŃie de a fi renunŃat la „raŃionalismul idealist”, deşi atât de luminos şi umanist. Descoperirea reflexului de către Descartes este un moment major în istoria psihologiei deoarece înseamnă conturarea concepŃiei despre comportament ca expresie a vieŃii de relaŃie, a interacŃiunii organismului cu mediul; dispozitivele mecanice şi hidraulice ale timpului au servit drept modele pentru analogii; principalul argument a fost însă mecanismul circulaŃiei sângelui, descoperit de Harvey (1608; o lucrare în latină a fost publicată la Frankfurt, în 1628). Prezentarea fiziologică a reflexului a legat-o chiar de mecanismul medicului englez: după ce umple arterele şi venele, sângele ajuns în inimă se supune unor schimbări, astfel că părŃile sale cele mai fine se ridică la creier, influenŃând gândirea şi pasiunile. (Mult mai târziu, la sfârşitul secolului al XIX-lea, „teoria periferică a emoŃiilor” formulată simultan de James şi Lange promovează aceeaşi idee a medierii viscerale). În lipsa conceptului de influx nervos, Descartes foloseşte termenii antici „suflu vital” şi „spirit animal”. Demonstrarea substratului fiziologic al afectivităŃii şi regulile metodei sunt exersate în cartea a doua a Tratatului despre pasiuni, când abordează taxonomia pasiunilor. Defineşte şi descrie, atât prin obiect, cât şi fiziologic, şase pasiuni simple (admiraŃia, dragostea, ura, dorinŃa, bucuria şi tristeŃea), pe cele compuse şi variante (sau specii). Este prima tratare consistentă a acestei mari problematici psihologice, în fapt o depăşire pentru totdeauna a reducŃionismului scolastic: polarizarea sufletului în dorinŃă şi mânie. Exemple de modele explicative: „admiraŃia este surprinderea sufletului de apariŃia unor obiecte ce-i par rare şi cu calităŃi deosebite; intensitatea admiraŃiei rezidă în noutatea obiectului admirat; în aparenŃă admiraŃia nu schimbă circulaŃia sângelui şi ritmurile inimii ca în cazul altor pasiuni”. „Iubirea este o emoŃie a sufletului determinată de mişcarea sufletelor animale care-l provoacă să se unească deliberat cu obiectele ce-i par preferate”; poate fi de mai multe forme, în funcŃie de obiect: una este iubirea pentru glorie la un ambiŃios, alta pentru bani a unui lacom, pentru băutură a unui beŃiv, a unui părinte pentru copiii săi etc.”; când iubirea vizează pe cineva inferior, este afecŃiune; când vizează pe cineva egal este amiciŃie; iar faŃă de un superior este devotament.
66

Iată un mecanism generativ în sfera afectivă: „dorinŃa agită inima mai mult decât orice altă pasiune, trimite creierului multe impresii („spirite animale”) care se transmit muşchilor şi mobilizează întreg corpul; speranŃa şi teama, gelozia, seninătatea, disperarea, curajul, îndrăzneala, spaima, laşitatea, regretul, – derivă din dorinŃă”. Avem la Descartes o fiziologie a râsului şi plânsului, consideraŃii asupra efectelor vârstei, o teorie asupra moralei (în esenŃă, raŃionalistă). Metoda îl conduce la generalizări: utilitatea biologică a afectelor; criteriile libertăŃii de gândire şi voinŃă, ale generozităŃii, onestităŃii Ńin de forŃa cu care intelectul controlează pasiunile, voinŃa, orientarea spre om a intenŃiilor şi faptelor. ConcepŃia carteziană despre reflex şi pasiuni conduce în principal la clarificări hotărâtoare pentru evoluŃia psihologiei: – distincŃia comportament-cunoştinŃe; de acum, cunoştinŃa (informaŃia, reprezentarea despre însuşirile şi raporturile obiectelor) a devenit criteriu al psihismului; actele reflexe nu presupun asemenea cunoştinŃe sau reprezentări; – funcŃia cognitivă a conştiinŃei devine singura esenŃă dată nemijlocit Subiectului în introspecŃie; cunoştinŃa despre obiect există numai în măsura în care este receptată şi trăită subiectiv; prin aceasta ea devine şi transcendentă, adică nesupusă organizării obiective a unui act real; trăirea umană are două „începuturi substanŃiale” (existenŃiale): corpul (cu atributul mişcării) şi conştiinŃa (cu atributul gândirii); acesta este dualism, dar diferit de cel scolastic; – dualismul „corp-suflet” are, începând cu Descartes, un nou conŃinut: corp înseamnă un sistem automat organizat structural şi funcŃional după legile mecanicii; comportamentul corpului poate fi explicat şi fără intervenŃia sufletului: impulsurile externe şi construcŃia materială sunt suficiente. Raportul corp-suflet se discută de acum în termeni fiziologici. (vechii materialişti supuneau sufletul legilor corpului, iar idealiştii, invers, puneau corpul la dispoziŃia sufletului); cu Descartes, fiecare „substanŃă” îşi are legile sale, iar interacŃiunea lor (dovedită empiric) a devenit problemă aparte; – sufletul în concepŃia lui Descartes este definit după un singur criteriu: conştientizarea nemijlocită a manifestărilor sale (gândire, dar şi senzaŃii, afecte, reprezentări); de acum, delimitarea unui suflet raŃional şi a altuia senzitiv nu mai are sens, unitatea s-a realizat pe seama conştiinŃei de sine sau autoconştiinŃei, faŃă de care toate fenomenele sunt egale; pentru prima dată Subiectul apare în rolul său plenar de „administratorobservator”, care-şi stăpâneşte lumea interioară pentru a răspunde eficient
67

la solicitările vieŃii; dacă la Plotin şi Augustinus obiectul introspecŃiei persoanei era comunicarea cu divinitatea, la Descartes obiectul este „tehnic”, „practic”, concret”: chiar propria gândire; obiectul acesta fiind cert, şi corelatul său, gânditorul, este „Subiectul” cert. Numai după stabilirea acestor „identităŃi”, Descartes se ocupă de existenŃa lui Dumnezeu, pe care o recunoaşte alături sau complementar cu natura şi cu gânditorul. IntrospecŃia a căpătat de acum statutul unei metode serioase, compatibile cu… matematica. Dublul raport cu lumea obiectivă şi cu subiectul fiziologic conferă lui Descartes statutul de metodolog al ştiinŃei moderne; – ideea analogiei dintre comportamentul fiinŃelor vii şi dispoziŃiile mecanice este considerată genială în comentariile istoricilor. Să vedem la Descartes locul sufletului în cadrul sistemului comportamental. SenzaŃiile provocate de obiectele lumii externe sunt determinate fizic, prin structuri şi mecanisme fiziologice. Dar trăirile afective? Acestea sunt determinate de schimbările interne, organice. Descartes a trecut emoŃiile şi sentimentele din sfera consideraŃiilor morale într-un capitol de ştiinŃă a naturii. Gândirea însă, contemplare a ideilor şi voinŃei (neprovenite din prefaceri fizice sau fiziologice) este atribuită „substanŃei independente” care are şi ea legătură cu organismul prin intermediul glandei epifizare, singurul substrat care este influenŃat de sufletul nematerial. Este specifică şi aproape emblematică pentru secolul al XVII-lea admiterea unor idei apriorice în mintea individuală, care fac posibile şi validează experienŃele cognitive personale; geometria şi alte ştiinŃe matematizate au contribuit la această opinie. Un alt postulat vizează o condiŃie apriorică: predispoziŃia organismului de a se supune comenzilor de orice fel ale gândirii. * René Descartes ne-a învăŃat, prin a treia maximă a vieŃii sale, că „nu există nimic care să fie în întregime în puterea noastră, în afară de gândurile noastre” (Discurs…, p. 55); pentru ca această putere să fie deplină ne-a dat cele patru reguli. La el ştiinŃa era şi morală, iar pasiunilor le-a dat chip ştiinŃific. De aceea, le spunea la prieteni că respectă atâtea reguli de viaŃă raŃională, încât va trăi peste 100 de ani. Dar, poate din prea mare încredere în perfecŃionarea minŃii şi vieŃii a acceptat să se deplaseze la Stockholm în iarna 1649-1650,
68

pentru a preda lecŃii de filosofie tinerei regine a Suediei; din prea marele zel al vârstei de 20 de ani, şi trezită la 5 dimineaŃa de dorul fericirii spirituale, ea obliga pe distinsul dascăl să ia în piept frigul aspru între Ambasada franceză şi palat. A contractat o pneumonie de neînvins şi a decedat la 11 februarie 1650. RevoluŃia franceză din 1789, biruitoare sub steagul „RaŃiunii”, respectiv, ConvenŃiunea, i-a oferit un loc binemeritat în Panthéon, dar, ca multe promisiuni ale revoluŃiilor, aceasta nu s-a îndeplinit niciodată.

69

saturată de precepte morale). concepŃia liber exprimată i-a adus excomunicarea şi exilul. Spinoza preia această problemă cardinală pentru înŃelegerea omului. respinge dualismul cartezian şi admite existenŃa substanŃei unice „existentă în sine”. La 24 de ani avea deja o gândire formată. Fiind un real. întinderea (şi în sensul de cantitate) şi gândirea. A primit educaŃie pentru o carieră ecleziastică. substanŃa are o infinitate de atribute. geometrie şi filosofie. preferând amiciŃia şi speculaŃia. arătând cât de bogată era Olanda burgheză la mijlocul veacului al XVII-lea. Tratatul teologico-politic (1670). – volitive şi reflectorii) Stranie contingenŃă: de obicei. Din infinitatea de atribute. omul poate cunoaşte doar două. evrei refugiaŃi din Spania catolică. SPINOZA (negarea paralelismului psihofizic sau a dublei determinări. navigaŃia. determinismul este 70 . În cadrul ei. S-a născut la Amsterdam. tratatele de istoria psihologiei încep capitolul despre Spinoza (1632-1677). unde trăieşte din meseria de şlefuitor de lentile. prin excelenŃă antiscolastică şi antireligioasă (critica Biblia ca lipsită de adevăruri ştiinŃifice. dar a învăŃat şi medicină. Ca şi Descartes. fizică. cu mare operă şi ample relaŃii cu remarcabili gânditori europeni ai epocii. iar acestea în diferite „moduri” (modificări temporare). Se stabileşte la Haga. existente cu necesitate. comerŃul. industria şi exploatarea coloniilor creaseră un potenŃial economic mai mare decât al întregii Europe. SubstanŃa unică este denumită de Spinoza „Natură” sau „Dumnezeu”. deci absolută (nu are nevoie de definire printr-un alt concept). Acesta era contextul prosperităŃii în care celebrul gânditor olandez a vrut să trăiască atât de modest! Operele de referinŃă ale lui Spinoza sunt: Etica după metoda geometriei (publicată postum). ascet şi înŃelept. Descartes însuşi a sesizat dificultatea definirii interacŃiunii dintre cele două „substanŃe” opuse în esenŃa lor (apelul la glanda epifizară ca instanŃă de contact a rămas o ipoteză hazardată). După cum s-a văzut. într-o familie de negustori bogaŃi.VIII. nu renunŃă la libertate pentru vreo carieră universitară.

Această viziune este complementară reprezentării despre corp ca sistem dinamic. acestea măresc disponibilităŃile de acŃiune. ca sistem cauzal închis. ea confundându-se cu intelectul. II – cunoaştere pe bază de semne. Cursul stărilor nu numai că reflectă schimbările în acest sistem. DorinŃa este atracŃie conştientizată. dar la rândul lor. formează cu prima grupul celor trei afecte fundamentale. o favorizează sau limitează.universal (miracolul este doar expresia neputinŃei sesizării cauzelor). libertatea devine un potenŃial ce se dezvoltă prin lărgirea şi aprofundarea cunoaşterii. confuzii). asociaŃii sau imaginaŃie. n-a mai lăsat loc forŃei divine în determinarea lucrurilor. Ideea de „om natural” înseamnă cel mai solid argument pentru libertatea persoanei. raŃionalitatea naturii este accesibilă minŃii şi. avea cunoştinŃe de patru grade de adecvare: I – cunoaştere din „experienŃă vagă” (opinii simple. Atât despre corp („obiectul sufletului”). Teoria afectelor Principala temă a psihologiei lui Spinoza este cea a afectelor (cărŃile III-V din Etica). cât şi despre suflet („ideea corpului”) putem. Evident. din care derivă celelalte. supus schimbărilor de progres sau regres. IV – intuirea ideilor clare şi distincte (după modelul matematicilor). 71 . raportul suflet–corp este definit în limbajul celor două atribute (cugetare şi întindere) inerente aceluiaşi lucru. regimurilor politice şi destinelor individuale. III – cunoaşterea prin raŃiune. Determinismul spinozist va fi continuat şi dezvoltat de materialiştii francezi. tot afecte sunt şi ideile despre aceste stări. EsenŃa omului este pasiunea şi aceasta deoarece este fenomen psihofiziologic. duşman al religiei: identificând pe Dumnezeu cu natura. voinŃa ca forŃă autonomă dispare. Spinoza a fost considerat ateu. SatisfacŃia (bucuria) şi insatisfacŃia (tristeŃea). Le defineşte ca stări ale corpului. suprafeŃe şi corpuri” (PrefaŃă la cartea a III-a). Aşa cum ideile fuseseră considerate lucruri. care amplifică sau diminuează capacitatea de acŃiune a organismului. dar derivată din conştiinŃă. fiind şi un reper în gândirea socială republicană şi ateistă. Numai necunoaşterea cauzelor unei acŃiuni ne creează iluzia că ea este voluntară. fenomenelor. şi afectele (pasiunile) apar la fel: „…Voi privi acŃiunile şi poftele omeneşti ca şi cum ar fi vorba de linii. mai mult. La Spinoza. încă neverificată de raŃiune (se dă o formulare a legii asociaŃiilor).

în special biologice ? În cunoaşterea necesităŃii şi onorarea poruncilor raŃiunii. Bucuria ce Ńine şi de suflet şi de corp se numeşte voluptate. sunt alternative ale fermităŃii. Ca şi ideile. naturalistă. afectele se asociază. sobrietatea etc. 72 . curajul. Abordarea generală a afectelor şi voinŃei este intelectualistă: pasiunile se datoresc unor idei inadecvate şi confuze. demonstraŃia sa urmăreşte relevarea determinismului universal şi în această sferă a vieŃii sufleteşti. Atunci corpul va fi capabil de o mai intensă activitate. Diversitatea porneşte de aici: prezenŃa de spirit. În ce constă controlul când de fapt pasiunile se înscriu într-un lanŃ al determinărilor cauzale.Dar şi aceste trei afecte au o bază generică: „puterea sufletului”. constând în fermitate (năzuinŃa spre menŃinerea existenŃei conform normelor raŃiunii) şi generozitate (năzuinŃa de a ajuta pe alŃii şi de a se unii prin prietenie). clemenŃa. Analiza afectivităŃii la Spinoza este meticuloasă. cardinalitatea etc. derivării şi compunerii. cumpătarea. după regulile matematice ale descompunerii. neputinŃa de control este „sclavia pasiunilor”. aceasta poate fi bună. sunt moduri ale generozităŃii. dar şi rea. modestia. când este exagerată.

În psihologia cunoaşterii. Franklin. Teoria Kant-Laplace a însemnat explicarea materialistă a originii Universului şi o confirmare a unităŃii materie-mişcare din fizica lui Descartes. gândirea psihologică materialistă apare ca fenomen de suprastructură abordat de medici (Lamettrie şi Cabanis). Cu toate împrumuturile de la materialiştii antici. Teza centrală în gândirea umanistă din acest veac al XVIII-lea defineşte sufletul ca dimensiune a materiei superior organizate. filosofii secolului al XVIII-lea i-au depăşit prin afirmarea principiului unităŃii dintre materie şi mişcare.IX. sursă ideativă de referinŃă pentru Marx şi Engels. cât şi gândirea vizează şi spre extinderea legii atracŃiei universale la nivel celular. Chimia este un front al ştiintei cu remarcabile descoperiri ce demonstrau că schimbările caracteristicilor materiei se datoresc unor combinaŃii dictate de legi ale naturii. materialismul francez a însemnat o puternică reacŃie atât împotriva idealismului (Berkeley – „lumea exterioară există numai în măsura în care o percepem”). „Secolul luminilor” a favorizat deschideri spre o psihologie monist-materialistă. În contextul bazei de producŃie capitaliste şi al progreselor ştiinŃelor naturale. cât şi a empirismului englez (ce reducea cunoaşterea la senzaŃii. Materia se dovedea unitară. chimişti (ca d’Holbach) şi alŃi savanŃi din domeniile biologiei şi fiziologiei (cum este enciclopedistul Diderot). Convingerea că natura determină atât senzaŃiile. Lumea naturală se lărgea enorm prin descoperirea de noi elemente chimice şi a microorganismelor (o dată cu inventarea microscopului). deci nu mai este o influenŃă exterioară materiei. excluzând 73 . Spinoza. Se traduc în franceză lucrările lui Newton. SCURTĂ REFERIRE LA MATERIALISMUL ŞI ILUMINISMUL FRANCEZ DIN SECOLUL AL XVIII-LEA În toate lucrările de istoria psihologiei elaborate în ultima jumătate de veac în Ńările de ideologie marxistă s-a pus un mare accent pe materialismul francez. similară energiei. dar diversificată (Spinoza şi Leibniz au largă recunoaştere). aceasta devenind un atribut.

Diderot conchide: „Avem trei mijloace principale de cunoaştere: observaŃia naturii. În general însă au fost anticipate psihologia experimentală. Condillac respinge metoda deductivă pe care o considera întemeiată pe teze arbitrare (numai pentru că sunt clare şi evidente). ObservaŃia culege faptele.m. Inspirat de modelul newtonian de gândire (explicarea multitudinii de fenomene fizice prin principiul general al gravitaŃiei). iar Locke atribuia reflecŃiei. de surprindere a relaŃiilor şi legilor). SenzaŃia permite distincŃia subiectiv-obiectiv. judecată ş.d. o senzaŃie puternică şi neaşteptată provoacă atenŃie. putem începe cu olfacŃia: – un miros schimbă pe altul. 74 . diferenŃiere. două senzaŃii conduc la comparaŃie. reflecŃia şi experienŃa. avem de-a face cu memoria. psihofizica (şi fiziologia organelor de simŃ). până la cele mai complexe operaŃii ale intelectului. în 1754. O lucrare de referinŃă în istoria psihologiei este Traité des sensations publicată de Etienne Bonnot de Condillac (1715-1780). „Clar şi distinct” pentru el este numai „o primă experienŃă” acceptată fără îndoială de toŃi.a. Sunt prezente şi excese de interpretare. „Statuia lui Condillac” se deosebeşte de maşina animală a lui Descartes. ca aceea a medicilor.funcŃia de abstractizare şi generalizare a raŃiunii. fiecare senzaŃie are ton afectiv. experienŃa verifică rezultatul”. reflecŃia le combină. foloseşte un model genetic pentru a argumenta că orice fapt psihic este o senzaŃie transformată. care au definit gândirea drept o secreŃie a creierului. din care se dezvoltă toate fenomenele intelectului. Dacă presupunem că la început statuia nu are decât o simplă capacitate de a recunoaşte stimulaŃiile. deoarece corpul ei nu are nici o importanŃă pentru dezvoltarea psihicului. DemonstraŃia acestei ipoteze o face pe modelul ipotetic al unei statui. iar aceasta este suficient pentru ca statuia receptoare să capete ceea ce Descartes atribuia actelor sufleteşti şi ideilor înnăscute. când senzaŃia revine. psihologia genetică. În Cugetarea a XV-a din Pensée sur l’interpretation de la nature. deoarece abstracŃia şi judecata nu sunt reductibile la asociaŃii. la fel cum fierea este o secreŃie a ficatului. ceea ce duce la impulsul volitiv de orientare pozitivă sau negativă. fiind plăcută sau neplăcută. dar şi conexionismul lui John Locke. tot raŃiunea asistă şi un al treilea mijloc de cunoaştere – verificarea experimentală. ContribuŃii importante a avut Condillac şi în domeniul limbajului (istoria limbajului este o istorie a gândirii).

ce cuprinde 12 memorii despre: istoria fiziologică a senzaŃiilor. Complexitatea vieŃii psihice şi conceptul de lume exterioară se explică prin diversitatea senzaŃiilor şi efectele rezistenŃelor acesteia faŃă de actul volitiv. O „linie de progres” a materialismului francez o constituie ideea practică a rolului hotărâtor în viaŃa oamenilor a educaŃiei şi legilor. cât şi gândirea şi voinŃa. simpatie şi somn. Opera de referinŃă este tratatul din 1802. despre instinct. „creierul secretă în chip organic gândirea”. sexelor. ConcepŃia sa se sprijină pe învăŃătura lui Hipocrate şi sensualismul lui Locke. la sfatul lui Voltaire se consacră studiilor medicale şi mai ales fiziologice. iar organul cerebral deserveşte atât organismul în ansamblu. J. cu considerarea factorului evoluŃie. ordinea socială trebuie să-i respecte trebuinŃele şi drepturile naturale. el afirmă frecvent că în urma „digerării impresiilor”. Buffon emite ipoteza evoluŃiei animalelor şi vegetalelor din molecule organice vii.A. S-a deschis astfel o nouă pistă a abordării determinismului. despre influenŃa temperamentelor dobândite. Cabanis (1756-1808). 75 . afectivitatea şi morala. regimului de viaŃă şi climei. cu o extinsă formaŃie şi cultură umanistă. că stilul de viaŃă influenŃează temperamentul).G. Helvetius (1715-1771). tot medic. Cu o viziune materialist-naivă. psihic şi mediu (se argumentează. Rousseau (1712-1778) şi C. rolul hotărâtor îl au educatorii şi legiuitorii. Dacă omul este „copilul naturii”. de exemplu. influenŃa vârstelor. deci o filiaŃie a speciilor (Istoria naturală.J. maladiilor. continuator novator al lui La Mettrie. în perfecŃionarea societăŃii. Psihopatologia (Cabanis are prioritate absolută în folosirea acestei metode) oferă argumente că boala influenŃează puternic ideile. lucrarea sa monumentală începe să fie editată din 1749). PersonalităŃile marcante ale acestei ideaŃii au fost J. Ideea sa argumentată în Istoria naturală a sufletului (1745). era că materia este capabilă de gândire în virtutea organizării ei. temperamentelor. despre influenŃa moralului asupra fizicului. Traité sur les rapports du physique et du morale de l’homme.Medicului La Mettrie (1709-1751) i s-a părut mai avantajos să unifice sensualismul fenomenalist cu modelul maşinistic al comportamentului corpului viu. prieten cu enciclopediştii. Numai din enumerarea acestor teme se vede cât de extinsă a devenit intercondiŃionarea dintre fizic (fiziologic).

în tratatul lor de Istoria psihologiei. concretizat în Omul-maşină: creierul şi nervii formează un întreg care depinde simultan de corp şi de lumea înconjurătoare. nu este decât manifestare a unor forme de mişcare. în care promovează ideea selecŃiei naturale şi a influenŃei mediului asupra organismului. în anii 1774-1779 a elaborat Elemente de fiziologie. moraliştii abordează probleme psihologice. Diderot consideră simplist modelul lui La Mettrie. De l’Esprit (1776). În decursul secolelor XVII-XVIII o pleiadă de moralişti francezi. în acest sens redă numeroase exemple de deficit senzorial şi compensări). Afinitatea pentru cultura franceză a lui Mihai Ralea şi C. academic. La apariŃia cărŃii lui Helvetius. medicinii. este necesar să experimentăm asupra lui cu mijloacele fizicii. depăşind sensualismul tradiŃional (tocmai insuficienŃele simŃurilor au făcut ca gândirea să se dezvolte. Botez a făcut ca. Helvetius a susŃinut teza genezei calităŃilor intelectual-morale sub efectul împrejurărilor de viaŃă. pentru că psihicul. care. Spiritul vremii era unul polemic. 1773). Într-o anumită măsură. eseuri. a provocat şi întreŃinut o mişcare de idei care au favorizat o bună imagine şi respect pentru cariera de psiholog din secolul al XIX-lea. anatomiei. opus lui Rousseau) şi duce chiar la exagerare rolul modelator al educaŃiei (Despre om.I. vede fericirea omului (în fapt. Diderot identifică paradoxuri şi formulează critici memorabile (deşi erau coautori la Enciclopedie). memorii şi maxime. Pentru a căpăta cunoştinŃe adecvate despre suflet. 76 .Primul afirmă efectul negativ al civilizaŃiei asupra omului. (deci. fiinŃă fizică) în reorganizarea cunoştinŃelor. experimental. Ideile psihologice din tratatul citat cuprind o arie largă de teme. capitolul respectiv să aibă o elaborare minuŃioasă. în Sistemul naturii (numită Biblia materialismului). în special de afectivitate şi personologie. prin natura sa este bun şi perfect. O operă ce „pregăteşte” darwinismul este a marelui iluminist Diderot. Şi D’Holbach. prin opere literare. în toată fenomenologia sa. educarea respectului pentru raŃiune şi a curajului.

Astăzi. din ce rezultă ideile complexe?” Încă Aristotel dă un răspuns la această întrebare. în general. ASOCIAłIONISMUL a) Înainte de reflexologie Termenul de „paradigmă” atenuează distincŃia dintre şcoală şi „principiu”. astfel că asociaŃionismul. Deşi. Istoria consemnează. nu poate şi nu are nevoie să fie riguros etichetat. prin originile sale filosofice şi îndelungata-i devenire. în practica instruirii şi. formal.X. reprezentanŃii empirismului englez. skinneriană). asemănarea şi contrastul dintre elementele asociate. Deoarece asociaŃionismul a fost creat de problematica epistemologică. dezvoltarea şi funcŃionarea psihicului. de paradigmă (respondentă sau clasică şi operantă sau instrumentală). PARADIGMELE PSIHOLOGIEI MODERNE. care au excelat în tratarea filosofică a cogniŃiei. orientării şi productivităŃii psihice. că principiul conexiunii este răspunsul cel mai persistent la întrebarea epistemologică apărută o dată cu filosofia: „Dacă informaŃiile primare le obŃinem prin simŃuri. 77 . orice psiholog îşi dă seama că asociaŃia este un fapt bazal în geneza. conexionism) nimeni nu mai ezită să vorbească de şcoală (pavlovistă. chiar cu precizia pe care şi-o revendică de câteva decenii psihologii cognitivişti. John Locke (1632-1704). George Berkeley (1685-1753) şi David Hume (1711-1776). conexiunea (în forma cea mai simplă fiind numită „legătură nervoasă temporară”) devine criteriu al apariŃiei psihismului. prima şcoală de psihologie este structuralismul. respectiv. al trecerii de la reglajele biologice şi fiziologice la cele anticipative. în orice exerciŃiu mental). reinterpretată în ultima jumătate de veac ca mecanism al semnalizării. stabilind şi trei mecanisme: contiguitatea în timp şi spaŃiu. în accepŃiune americană. pot fi consideraŃi promotorii unei psihologii a învăŃării conexioniste: Thomas Hobbes (1588-1679). psihice. asociaŃionismul merită tratat ca primă paradigmă datorită vechimii sale sub raportul formulării şi al utilizării (de către alte orientări psihologice. De când a devenit însă reflexologie (sau.

Hobbes considera că gândirea şi acŃiunea sunt efect al asocierii prin contiguitate a ideilor. dar calităŃile sensibile nu sunt atribuite lucrurilor care le-au produs. nu au dat atenŃie opoziŃiei sau contrastului. Se desparte de cele lumeşti la 91 de ani cu satisfacŃia faimei europene. cunoscând pe Descartes la Paris şi pe Galilei la FlorenŃa. inclusiv emoŃii estetice şi mesaje persuasive. El însuşi o personalitate a marilor contingenŃe ale timpului său. Hobbes este empirist subiectiv. or the Matter. Hobbes a suportat exilul şi blamul. notează şi înregistrează (cataloghează) ideile. în care a tratat probleme de filosofie politică deosebit de provocatoare pentru clasa politică. în 1666. Form and Power of a Commonwealth Eclesiastical and Civil. ci specificului organelor de simŃ. elaborând un tratat de matematici. prin cuvinte se realizează transferul interpersonal de experienŃă şi afectivitate.În general. fricii şi orgoliului (homo homini lupus). John Locke (1632-1704). În concluzie. dar şi cu convingerea că în viaŃa socială tronează principiul confruntării feroce. spaŃiul şi timpul nu sunt atribute ale realităŃii. iar ultimul a mai definit genul de asociativitate cauzală. încât au determinat hotărâri ale Parlamentului britanic şi superstiŃia că incendiul devastator din Londra. Th. în sensul că recunoaşte prioritatea senzaŃiilor. a avut răgazul elaborărilor filosofice numai în 78 . Discursul mental sau gândirea constă din înlănŃuiri de idei potrivit relaŃiilor cauzale dintre ele. La fel. La vârsta senectuŃii. dar limitează psihismul la un fel de fantomă a realului. nominalismul şi teoria senzaŃiilor la Hobbes exprima patosul său materialist. În epistemologie. ar fi o pedeapsă divină pentru ateismul lui Hobbes. fiind mult timp după aceea atribuit (peiorativ) celui care sfida dogmele bisericii oficiale. de asemenea. newtonian) în funcŃionarea planului raŃional al comportamentului. ci construcŃii subiective. Instrumentarea acestui proces este asigurată de limbaj: cuvintele denumesc. Atât de mult au contat scrierile lui Hobbes în timpul său. ei au apreciat rolul contiguităŃii şi similarităŃii. asimilând cu ardoare empirismul baconian şi raŃionalismul cartezian. Hobbes se delectează traducând în limba engleză Iliada şi Odiseea. Termenul „hobbist” s-a născut din această „contingenŃă”. ContribuŃia empiriştilor englezi este remarcabilă în istoria psihologiei prin accentul pus pe determinismul riguros (aproape mecanic. contemporan cu Hobbes şi cu un destin la fel de zbuciumat. pe insulă şi pe continent. ca urmare a lucrării sale Leviathan.

întindere. sunete. întărită încă şi printr-o teorie a limbajului. prin conŃinutul său. ce Ńin de interacŃiunea primelor cu organele de simŃ (culori. Începând cu John Locke. necesitate. prin combinare. exactitate şi utilitate. Împotriva ineismului. deşi pot coexista cu idei fanteziste. Istoricii consemnează orientarea originală a lui Locke spre o ştiinŃă psihologică distinctă de metafizică. afectivitatea are un rol important. complementar lumii exterioare. De fapt. lumea internă a propriilor idei. Lucrurile au însuşiri primare. Pentru gândirea sa psihologică două lucrări sunt remarcabile: An Essay Concerning Human Understanding (1690) şi Some Thoughts Concerning Education (1693). în procesul cunoaşterii apar şi calităŃi secundare.). etc. mişcare. I din An Essay. pentru că. gusturi etc. 79 . Modurile de combinare a ideilor-elemente sunt dictate de multe calităŃi ale acestora. dar şi de condiŃii socio-culturale. autonomă ca principii de cauzalitate. Locke aduce pentru întâia dată argumente psihologice. ele se referă deci la ceva real. viziunea asupra limbajului este nominalistă. califică această facultate ca foarte asemănătoare simŃurilor şi de aceea o numeşte provizoriu „simŃ intern”. tematică. Ńine atât de senzaŃii. finalitate (copiii mici percep luna ca pe un obiect din jur şi întind mâna s-o apuce). Exemplifică prin noŃiunile de spaŃiu. În Cartea a II-a. sentimentul (termenul generic la Locke) nici nu este o facultate independentă. compunere şi abstracŃie. timp. dar Locke atribuie şi ideilor complexe şi universale valoare reprezentativă. în ştiinŃele cognitive se instituie două interpretări ale originii şi dezvoltării cunoaşterii: curentul nativist al ideilor înnăscute (susŃinut şi de Descartes) şi cel care derivă „tot materialul raŃiunii şi al cunoaşterii din experienŃă şi senzaŃie”. imagini şi simŃuri este obiect al experienŃei şi avem astfel un al doilea izvor de cunoştinŃe. numite reflecŃie. În stabilitatea asociaŃiilor de idei. din momentul în care un sentiment a fost prezent în actul cunoaşterii (fie ea senzorială sau reflexivă). Evident. cât şi de reflecŃii. psihogenetice şi psihopatologice. Principala sa lucrare constă în dezvoltarea.ultima parte a vieŃii. Tot prin asociere se obŃine şi diversitatea sentimentelor din două bazale: plăcerea şi durerea. Este o fundamentare consistentă a asociaŃionismului. cauzalitate. Şi unele şi altele pot fi cunoscute chiar la nivel raŃional numai dacă apar direct în experienŃa noastră: „Nimic nu este în raŃionament care să nu fi fost transmis mai înainte prin simŃuri”.). cap. a ideilor simple (provenite din unul sau mai multe simŃuri). inerente şi permanente (soliditate. Aceasta a conferit o identitate clară conceptului de experienŃă ca unică sursă a cunoştinŃelor.

Avertizând asupra nevoii extinderii controlului raŃiunii. amplu şi afectuos argumentate au avut un mare impact asupra mentalităŃii vremii.John Locke a rămas în istorie ca „fondator al asociaŃionismului englez” şi datorită aplicaŃiilor pe care le-a întreprins în domeniul educaŃiei. schimbându-şi accentul de la metode punitive şi conŃinuturi formale. ÎntreŃineŃi-i deci într-o stare de spirit plăcută şi calmă. în special a gândirii. a asociaŃiilor de idei şi sentimente. aprinsă de o minte de excepŃie şi un suflet de elev orfan: „Este imposibil ca copiii să înveŃe ceva cât timp gândurile lor sunt robite şi tulburate de vreo patimă – şi în special de frică – ce lasă cea mai puternică impresie în sufletul lor gingaş şi slab. Este tot atât de imposibil să imprimi un caracter frumos şi armonios într-un suflet care tremură pe cât este de greu să tragi linii frumoase şi drepte pe o hârtie care se mişcă” (Locke J. deoarece nemulŃumirea faŃă de învăŃământul formal. în traducerea lui George Coşbuc. util. mesajul psihoeducaŃional formulat de John Locke a trecut ca o lumină sacră. dacă vreŃi să vă primească învăŃăturile. dictate de obişnuinŃă. sau orice alt spor de cunoştinŃe. 125). trimise din exil unui prieten din Anglia. O nouă calitate a educaŃiei este definită pe baza organizării experienŃei. sentimentelor pozitive şi voinŃei. reflecŃii „din inimă” de elev şi student chimist în sistemul tradiŃional de învăŃământ. Grija lui Locke pentru o educaŃie fundamentată pe psihologie derivă din teama sa faŃă de forŃa spontană a asociaŃiei necontrolate. la cunoaşterea sufletului copilului. el defineşte astfel misiunea dascălului noii societăŃi eficiente şi luminoase: „…A pune în bună orânduială purtarea elevului. a sădi în el obişnuinŃe bune şi principiile virtuŃii şi ale înŃelepciunii…”. 1962. Prin secole şi peste toate continentele. Cu Locke (şi paradigma conexionistă) psihologia devine o bază ştiinŃifică a educaŃiei. în 1909-1910. Ideile sale. gândirea psihologică din următoarele două veacuri n-a împărtăşit asemenea temeri. a modelului omului practic. independent şi virtuos. Lucrarea Some Thoughts Concerning Education a rezultat dintr-o serie de scrisori pe această temă. În capitolul LXIV din partea I. a-i forma spiritul. În limba română opera pedagogică a lui John Locke a apărut cu titlul Câteva idei asupra educaŃiunii. acceptând asociaŃia-paradigmă şi dezvoltând 80 . p. scolastic era generală: cartea a apărut în cinci ediŃii în cei zece ani pe care i-a mai trăit autorul întors în patrie.. formarea personalităŃii.

purtând nota invariabilităŃii succesiunii. ci legătura directă dintre conştiinŃă şi ea: lumea se răsfrânge prin prisma sufletului. minunat intuite de John Locke în opera sa pedagogică). David Hume (1711-1776) a devenit celebru la tinereŃe (29 de ani) când a publicat lucrarea în trei volume Treatise on Human Nature. operându-se o distincŃie între „impresii mai vii” (senzaŃii şi percepŃii) şi „idei mai puŃin vii” (imagini sau amintiri). Berkeley a considerat esenŃială întrebarea „Cum spiritul generează materie?” În sprijinul concepŃiei sale filosofice. filosof şi teoretician în domeniul educaŃiei. Dă relevanŃă cauzalităŃii ca mecanism intrapsihic al generării datelor conştiinŃei de impresii. Berkeley a tras din introspecŃionism concluzia subiectivist-idealistă că fenomenele expuse conştiinŃei reprezintă singura realitate. a abordat „calităŃile primare” pentru a demonstra că depind tot de experienŃa personală. Hume defineşte relaŃia cauză-efect ca un gen nou de asociaŃie prin contiguitate. Analiştii de mai târziu contrazic raportarea acestui tip de asociaŃie la clasa contiguităŃilor şi identifică la Hume trei modalităŃi de asociere: asemănare. deci tot fapte ale conştiinŃei. Conceptul de experienŃă apare aici mai elaborat. Datele experienŃei conştiente le-a luat drept realitate primordială. continuator empirist-conexionist al lui John Locke. iar conştiinŃa are acces numai la acest rezultat. De exemplu. George Berkeley (1685-1753).studiul condiŃiilor conexiunilor (de altfel. perceperea vizuală a adâncimii depinde tot de experienŃă: obiectele apropiate şi cele depărtate sunt receptate prin senzaŃiile tactile şi kinestezice în asociere cu mişcările oculare. Hume a fost un precursor al psihologiei desprinse de metafizică. Raportându-se sceptic faŃă de valoarea cognitivă a reflecŃiei. care să studieze experienŃa şi personalitatea (dar fără referire la realitatea obiectivă). 81 . „A fi înseamnă a fi perceput” (celebrul dicton latin: esse est percipi) – rezumă concepŃia subiectiv-idealistă a lui Berkeley. Formulând faŃă de ştiinŃe exigenŃele experimentării şi exprimării cantitativ-numerice a fenomenelor şi lucrurilor studiate. episcop. Dacă Descartes s-a întrebat despre relaŃia spirit-corp. La doar 25 de ani a publicat două lucrări reprezentative: New Theory of Vision (1709) şi Principles of Human Knowledge (1710). declară drept unic obiect al cunoaşterii propria experienŃă. ca şi cele secundare. contiguitate şi cauză-efect. Locke şi Descartes n-au negat realitatea lumii externe. iar Locke despre modul în care materia generează spirit.

pe care-l continuă. pulverizarea intelectului într-o multitudine de idei. Credem că aceeaşi esenŃă a surprins-o Şt. Observations of Man (1749) postulează un mecanism vibratoriu în sistemul nervos. vol. pentru ca. consonanŃă şi combustie pentru analiza psihicului ca sistem cibernetic prototip (Psihologia consonantistă. cu o viaŃă nemarcată de agitaŃia celorlalŃi filosofi-empirişti-asociaŃionişti englezi. Pentru această contribuŃie la abordarea fiziologică a conexiunilor. ideilor şi imaginilor. Ordinea sincronă sau succesivă a senzaŃiilor şi a ideilor 82 . pe această bază între ele intervenind un proces de „sugestie”. Brown. În ultimii zece ani ai vieŃii. în general după criteriul contingenŃei). ce factori intervin în acest proces. Un continuator al ideilor lui Hartley a fost scoŃianul Thomas Brown (1778-1820). critică scepticismul lui Hume şi. dar întregul nu poate fi explicat prin proprietăŃile părŃilor. apărută postum. prin care devine.David Hartley (1705-1757). în singura sa carte publicată. format la şcoala filosofică scoŃiană a „instinctului mental” (intuirea imediată a datelor conştiinŃei) nu este mulŃumit de termenul „asociaŃie”: ideile se leagă atunci când au elemente comune. vibraŃiile fiind mai slabe. pot fi identificate părŃi componente ale unei formaŃiuni complexe. În Lectures on the Philosophy of the Human Mind. al doilea părinte al asociaŃionismului. unii istorici îi conferă rolul de precursor al reflexologiei respondente. De altfel. Psihicul constă din stări (cele primare sunt senzaŃiile şi ideile) şi procese de asociere (combinaŃii şi înlănŃuiri. ci şi al realizării producŃiilor noi. sub influenŃa lui Newton şi Locke. medic. corespunzător senzaŃiilor. Dacă Brown se referea doar la o apropiere analogică de procesele şi formulele chimice. este o interpretare fiziologică a distincŃiei operate de Hume între impresii şi idei. Odobleja. în cazul al doilea. a fost profesor de filosofie la Edinburgh şi a elaborat o serie de lucrări de epistemologie şi psihologie. II. în 1882. James Mill (1773-1836) vede în asociaŃii o „mecanică mentală”. I. după Hartley. Această viziune este importantă deoarece mecanismele asociaŃiilor explică nu numai procesul reproducerii. 1939). folosind termenii mult mai potriviŃi de rezonanŃă. afirmând că gândirea şi sentimentul sunt indivizibili. pe baza lor să se facă predicŃii. 1938. cu extrapolări la mecanismul emoŃiilor. El şi-a pus problema selecŃiei unei asociaŃii anume dintre mai multe posibile. în general. precum spiritul ca atare. În şapte vacanŃe de vară elaborează celebrul tratat Analysis of the Phenomena of the Human Mind (1829).

la rândul lor. conceptul. clasifică senzaŃiile în „subiective” şi „obiective”. cel estetic are unul naŃional. acestea devin una. John Stuart Mill (1806-1873) a împărtăşit şi dezvoltat concepŃia tatălui său. se dezvoltă tot prin coalescenŃa trăirilor şi ideilor generate. iar motivele şi comportamentul volitiv. deoarece produsul asocierii a două sau mai multe idei poate fi necunoscut sau de neanticipat la nivelul fiecărei componente. Astfel. la nivelul corpurilor exterioare „posibilităŃi permanente de senzaŃii”. Mill a fost atât de pregnantă. de tonalitatea agreabil-dezagreabil a senzaŃiilor. convoacă nenumărate imagini ale lucrurilor asemănătoare şi constituie clasa. deoarece practică explicaŃia fondată pe cele două principii: cel al „sintezei de elemente până la contopire” şi al „asociaŃie ca lege a sintezei”. „VocaŃia” psihologică a lui J. Eruditul filosof recurge şi la anlogie cu „discul culorilor”.este determinată de ordinea factorilor de mediu determinanŃi. imaginaŃia gândirea sunt argumentul procesului spontan şi continuu de coalescenŃă.Stuart Mill au „avut un asemenea impact asupra spiritului englez încât a fost calificat drept autorul transformării asociaŃionismului dintr-o teorie psihologică într-un mare sistem filosofic. O mai mare precizie în termeni a favorizat acceptarea noilor explicaŃii: „Ideile simple mai curând generează decât le compun pe cele complexe”. ultimele fiind. întindere şi formă sunt efecte ale 83 . Memoria. calităŃile prime. rezistenŃă. De aceea sentimentul patern are specific local. încât a început o gnoseologie centrată pe subiect într-o măsură care-l califică drept idealist-subiectivist: plecând de la distincŃia mai veche dintre calităŃile prime şi calităŃile secunde ale corpurilor materiale. Afectivitatea şi voinŃa. A realizat aceasta argumentând posibilitatea explicaŃiei ştiinŃifice în psihologie. argumentându-i că psihologia este în esenŃă ştiinŃifică. sub toate formele. Exemplificările lui James Mill sunt tratări interesante prin modul productiv în care valorifică faptul coalescenŃei: prin asociaŃia ideilor. conceptul de „expectanŃă” au dat psihologiei un impuls care s-a resimŃit benefic până în secolul XX. când au fost valorificate mai mult ca oricând. cu care Newton a demonstrat compoziŃia luminii albe (din cele şapte culori). îmbinare şi „creştere împreună”. Ele erau răspunsuri la problema pusă de Berkeley: cum mintea crează lucruri ale realităŃii. Cuvântul „face chemare”. astăzi am putea desemna fenomenul prin termenul de emergenŃă. ContribuŃiile lui J.St. cultural. combătându-l pe Auguste Comte care rezerva această putinŃă numai fiziologiei. Alături de „generare”. văzând în coalescenŃă un gen de „chimie mentală”.

dintre care două sunt de reŃinut: Dissertations and Discussions (1859) şi Examination of Sir William Hamilton’s Philosophy (1865). a mai formulat pe cel al creativităŃii (forŃa minŃii de a elabora noi agregate de asociaŃii.I. de aceea ne şi dau reprezentarea despre materie şi substanŃă. două au fost recunoscute ca cea mai elaborată gândire psihologică a secolului al XIX-lea: The Senses and the Intellect (1855) şi The Emotions and the Will (1859). intuiŃie. Alexander Bain (1818-1903). atât ca putere a argumentării. ideea de lume externă este doar efectul imediat al unei intuiŃii.ST. Dintre lucrările sale. 84 . fără obstacole. În cazul unei senzaŃi musculare libere. credinŃă în posibilitatea psihologiei în rândul ştiinŃelor naturii. senzaŃia mişcării musculare îngreunate. Mill (fiindu-i şi coleg la universitatea londoneză). cât şi ca extensiune. temă dificilă şi pentru acesta marginalizată în raport cu senzaŃiile şi gândirea. cu dimensiuni corporale. ConcepŃia lui Bain. În consecinŃă. Fără a fi experimentator. cu puternice interese încă din studenŃie pentru o psihologie „naturală”. dificile ne dă noŃiunea de spaŃiu plin. Mill. Botez. corporal.St. scoŃian de origine şi tradiŃie filosofică. fiziologie şi aportul activ al instanŃei cerebrale. Alături de principiile contiguităŃii şi similarităŃii. total diferite de ceea ce s-a întâlnit în cursul propriei experienŃe precedente – acceptă deci principiul lui Brown că forŃa asociativă creşte când ideile asociate continuă să funcŃioneze împreună. dar şi de psihologi ai secolului XX. el remarcă momentul activ al organismului în procesul adaptării şi dezvoltării (o diferenŃă majoră faŃă de asociaŃionismul pasiv). ceea ce ne apare drept un corp nu este în realitate decât un grup de senzaŃii coordonate. făcând din arcul reflex unitatea elementară a psihismului. Chiar morala. respectiv visele şi reveriile. printre care Mihai Ralea şi C. La J. mult apreciată chiar de J. Mill. Ideile sale psihologice sunt dispersate în mai multe lucrări. delimitează un gen distinct. numit „asociaŃie constructivă”). se remarcă prin orientarea asociaŃionismului spre biologie. în plus. asociaŃionismul capătă dezvoltarea maximă. Bain a făcut operă prin analiză. ce explica doar ideile şi imaginile întâmplătoare. dar.St. a devenit discipol al lui J. avem noŃiunea de spaŃiu gol.senzaŃiilor musculare şi tactile. O dezvoltare a asociaŃionismului britanic o constituie lucrarea lui Bain despre emoŃii şi voinŃă. personalitatea în ansamblu şi conştiinŃa sunt forme elevate ale unor multiple senzaŃii şi „arhitecturi” asociative.

cu planuri ambiŃioase. Botez. Spencer nu apare ca un scolastic. fiziologia) şi cele sociale (psihologie. eticii. 85 . a căror istorie a fost pierdută din vedere sau uitată” (cap. PrestanŃa lui Al. dominată de legea evoluŃiei. VoinŃa este explicată ca asociaŃie dintre mişcările spontane (efecte ale unor descărcări de energie nervoasă) şi dorinŃe sau sentimente. p. Bain în istoria psihologiei este dată şi de fondarea primei reviste de psihologie. Nu este o abordare simplistă. Herbert Spencer (1820-1903). sociologiei. istorie etc. trece la elaborarea principiilor biologiei. a cunoaşterii raŃionale. În confluenŃă cu darwinismul. englezul hobbist care şi-a căutat confortul gândind la ceea ce i s-a părut mai util şi frumos: cu formaŃie de inginer. determinate de o forŃă persistentă. analizei şi comparaŃiei ştiinŃele naturii (botanica. artă). lingvistică. Tânăr.). literatură. Originea speciilor (1859). ştiinŃă. trecerea de la omogen la eterogen – sunt efecte ale unor forŃe multiple.Punând problema parte-întreg relativ la afectivitate. Principiul evoluŃiei este formulat ca ipoteză şi nu ca o dogmă. III din Emotions and Will). Foloseşte pentru aceasta chiar un termen special – „incognoscibilul”. Spencer se ocupă de transferarea modelului biologic de evoluŃie (trecerea de la omogen la eterogen în devenirea oricărui organism) la progresul în alte sfere ale existenŃei. ca generală pentru explicarea schimbărilor din natură. instituŃii. dar şi Principii de psihologie. Schimbările. Bain defineşte 9 „sentimente simple” sau ireductibile. geologia. în secvenŃe. autorul vorbind de un „vast ansamblu de asociaŃii. Cu afinitatea englezească bine-cunoscută pentru natură. DiferenŃieri succesive. 1958. inclusiv în cea socială (societate. estetică. vezi Mihai Ralea şi C. ideile lui Spencer au marcat o epocă de mentalitate în Anglia şi întreaga Europă pe tot parcursul veacului al XIX-lea. sau metafizician. morală. Domeniile religiei şi al metafizicii sunt scoase din sfera ştiinŃei. (Pentru edificare. înainte de apariŃia lucrării majore a lui Ch. limbaj. au două sensuri: evoluŃia (în special prin integrare) şi involuŃia sau disoluŃia (prin dezintegrare).I. Istoria psihologiei. Darwin. ce constituie substanŃa sentimentelor umane complexe. publicându-le în volume distincte. 414). „Mind”. ci ca un inductivist de mentalitate engleză: supune observaŃiei. psihologiei. În enumerarea respectivă distincŃia dintre „emoŃie” şi „sentiment” nu este clară. în 1876 (pe care a şi susŃinut-o financiar până în 1892). la doar 22 de ani a început să publice studii economice şi politice. În lucrarea Primele principii el formulează legea evoluŃiei.

Acumulările de experienŃă au loc atât în plan ontogenetic.VII al părŃii I din Principles of Psychology defineşte specificul obiectului psihologiei: conexiunile dintre faptele interne şi externe. al doilea. integrare şi dezintegrare. Psihicul este descris ca un sistem evolutiv. iar în al doilea „potrivirea”este simplă şi generală. Spencer a identificat în funcŃionarea inteligenŃei procese complementare şi cupluri reversibile de operaŃii: unificare şi diferenŃiere. Instinctul. după legea trecerii de la omogen la eterogen în direcŃia unei mai bune adaptări. fiziologie. geneza. Înainte de Pierre Janet şi Jean Piaget. este o corespondenŃă între individ şi mediu. instinctul. în 1855. voinŃa. doar că în primul caz raporturile sunt mult mai abstracte şi complexe. voinŃa sunt moduri particulare de ajustare a raporturilor externe la cele interne. botanică. memoria. la ediŃia a II-a (1870-1872) Spencer a fost înŃeles drept creator al psihologiei evoluŃioniste (fondată pe principiul trecerii sistemului psihic de la omogenitate incoerentă. psihologie şi sociologie. numai după ce darwinismul a căpătat recunoaştere generală. „Ideea” a fost definită ca unitate a cunoaşterii. ViaŃa. asimilare şi dezasimilare. percepŃia. Modurile particulare de ajustare a raporturilor externe cu cele interne sunt percepŃia. replică severă la cea subiectivă (a analizei vieŃii interioare). biologie. o integrare de senzaŃii asemănătoare (fuziune a urmelor acestor senzaŃii lăsate în conştiinŃă).Nu ne propunem aici să expunem legile evoluŃiei. iar această relaŃie conduce la integrarea lor. dezvoltarea şi transformarea lor în cursul evoluŃiei. ci doar ca grad: ambele sunt adaptări. Toate sunt supuse evoluŃiei. raŃiunea. Cartea lui Spencer Principles of Psychology n-a fost receptată ca originală la prima ediŃie. cât şi filogenetic. „Ideile” de primul tip sunt o integrare de şocuri nervoase asemănătoare. la 86 . afectivitatea). ci doar să specificăm că acest remarcabil gânditor al secolului al XIX-lea vedea o unitate între cosmos. constând din: impresii (senzaŃiile lumii din afară) şi emoŃii (senzaŃiile stărilor interioare). Iată încă o probă de cutezanŃă la Spencer: inteligenŃa şi instinctul nu sunt diferite ca gen. sentimentul. în toate formele sale. paleontologie. Important este patosul lui Spencer de a fonda o psihologie ştiinŃific-experimentală. AsociaŃiile au o bază fiziologică şi se transmit ereditar (tocmai acesta este mecanismul transformării experienŃei acumulate în instinct. păstrând principala funcŃie a psihicului: „reacŃia dinăuntru la o acŃiune dinafară”. din care derivă cogniŃia. În cap. raŃiunea. zoologie. sentimentul. inteligenŃa.

Secenov (1829-1905). dintre cele externe – al altor ştiinŃe. însă curând s-a dovedit inconsecventă: s-a admis că. A obŃinut într-adevăr o curbă de tip „acceleraŃie negativă” pentru intervalul imediat de timp. ajungându-se chiar la exprimări exacte.M. a publicat în 1885 prima investigaŃie de laborator asupra memoriei. InovaŃia metodică a lui Ebbinghaus a deschis calea abordării funcŃiilor psihice superioare pe baza principiului simplu al asociaŃiei. Rezultatele sale sunt revendicate de asociaŃionişti pentru inovaŃia de a studia învăŃarea unui material ce exclude experienŃa precedentă. sub un alt unghi de vedere. Medicul rus I. Este vorba de silabe fără sens. El defineşte obiectul psihologiei într-un mod nou şi tranşant: relaŃiile dintre fenomenele interne constituie obiectul fiziologiei. psihologii ruşi pun în prim plan reflexologia lui Secenov. Vechea tradiŃie asociaŃionistă viza procesele ce se petrec în organism cu marea grijă de a nu se rupe unitatea psihic-corp. ar fi avut conexiuni deja reŃinute. fenomen ce a fost reconfirmat ulterior. profesor la Breslau şi apoi la Berlin. profesor de fiziologie la Academia medico-chirurgicală 87 .). Darwin). Hermann Ebbinghaus (1850-1909). xam. Pare o formulă sigură. dar. avem de-a face şi cu o psihologie subiectivă. b) AsociaŃionismul centrat pe reflexul condiŃionat În tratatele de istoria psihologiei sunt conturate două moduri de a trata această „recentrare” a asociaŃionismului de la „idee-idee” la „stimul-răspuns”: ambele dau prioritate „psihologiei evoluŃioniste” (Spencer. Berlin şi Viena. IntenŃionând să obŃină o curbă a evoluŃiei în timp a retenŃiei. a evitat cuvintele vocabularului obişnuit care. în trecutul experienŃial. experimentator inovator german. cir etc.eterogenitate definită şi coerentă). asociaŃia însăşi capătă un nou conŃinut. Totuşi. compuse din două consoane şi o vocală (wop. relaŃiile dintre cele două categorii de fenomene reprezintă obiectul psihologiei (Psihologia obiectivă). a intelectului şi cogniŃiei). cu studii la Moscova. de exemplu când se consideră coordonările neuromusculare şi intenŃiile folosirii acestora în raport cu mediul. la procesele de adaptare. indiferent de complexitatea tehnicii de laborator folosite. în timp ce occidentalii atribuie începuturile acestui proces lui Ebbinghaus. AtenŃia cercetătorilor se mută de la fenomenele de conştiinŃă. păstrându-se atenŃia concentrată pe funcŃia generală a adaptării (rostul oricărei reacŃii. Spencer este primul asociaŃionist care a analizat forŃele experienŃei interne într-un raport cauzal cu factori din mediul extern.

obŃinând premiul Nobel pentru medicină în 1904. în 88 . de asemenea. publică Reflexele creierului. promovând un determinism fiziologic (de altfel. După cum s-a văzut în capitolul respectiv. că asociaŃia elementelor experienŃei a fost considerată un fapt natural similar gravitaŃiei în lumea fizică a corpurilor (ce posedă masă). activitatea psihică avea o raportare (sigură) la activitatea nervoasă superioară (a emisferelor cerebrale). vânzarea cărŃii a fost blocată de cenzura Ńaristă. pe motiv de „corupŃie morală” şi „primejdioasă”. Lucrarea a apărut secvenŃial într-o revistă medicală. mai ales asupra gândirii. voieşte). Istoricii psihologiei ruse (dar. Şi în faza mitologiei antice. a psihicului este o dimensiune permanentă. de acum. argumentată experimental. republicată de mai multe ori. titlu impus de cenzură la o lucrare ce avea în titlu „provenienŃa fenomenelor psihice pe bază fiziologică”. receptând excitaŃiile externe şi semnale despre starea funcŃională a organelor. Ivan P. În 1863. în consens. din 1890 până la finele vieŃii (neclare. pe care s-a format psihologia modernă. S-a remarcat. activitatea cerebrală şi activitatea psihică aveau aceeaşi unitate elementară constitutivă – actul reflex. Secenov ajunge la concluzia că sistemul nervos este un regulator automat al organismului (analog reglajului maşinii lui Watt. Sistemul nervos asigură integritatea anatomofiziologică a organismului. a scris şi o lucrare intitulată De către cine şi cum trebuie elaborată psihologia?. studiind cu succes de răsunet funcŃia inhibitorie a unor centri cerebrali. cu aburi). căutarea bazei organice. Pavlov (1849-1936) a intrat în ştiinŃă ca fiziolog al digestiei (factori glandulari şi neuronali). declanşând reacŃii motorii şi glandulare de răspuns. în 1866. şi cei occidentali) consideră că lucrarea lui Pavlov O experienŃă de 20 de ani (publicată în 1923) reprezintă prima bază naturalist-ştiinŃifică. iar autorul judecat de Înalta Curte de JustiŃie. Pentru prima dată. Aristotel apare ca părinte al psihologiei pentru că a instituit un rol al Subiectului (care simte. naturale. chiar în acest capitol. „Motorul” dezvoltării este experienŃa. acŃiunea zeilor era mediată de realitatea corporală. reflexe”. Descoperirea reflexului condiŃionat de către Pavlov În istoria psihologiei. gândeşte. în care respinge introspecŃia şi argumentează evoluŃia ontogenetică a funcŃiilor psihice). când a apărut în volum.din Petersburg. „întâlnirea biologică cu realitatea”. Secenov a mai scris şi alte lucrări de psihologie. Actele conştiente şi cele voluntare sunt „în sens strict.

un centru impozant de cercetări ale activităŃii nervoase superioare lângă Petersburg. le-a permis cercetătorilor să înregistreze salivarea înainte de administrarea stimulului adecvat (pesmet. înseamnă că este de un ordin superior: zgomotul produs de laboranŃi. Pavlov oferă date şi exprimă o revelaŃie a 89 . Atent la controlul condiŃiilor de mediu în laboratorul de fiziologie. Pavlov a rămas în istoria ştiinŃei comportamentului (începând cu el. praf de carne etc. a obŃinut condiŃii de lucru printr-o hotărâre din 24 ianuarie 1923 a guvernului leninist şi. fără ca excitantul specific să fie prezent. avusese contingenŃă (în timp sau spaŃiu) cu stimulul alimentar specific. I. animalul-subiect. a vaselor. din Petersburg. unde.P. au rămas sub privirea iertătoare a unui câine-monument în piatră – construit din respect pentru această fiinŃă ce a răbdat mii de probe pentru pivotarea unei concepŃii despre viaŃa sufletească (pe care Pavlov se încăpăŃâna să n-o recunoască!). „turnurile tăcerii” (laboratoarele pentru reflexe condiŃionate) au fost sub dictatura prestigiului şi acŃiunii minuŃioase a lui Pavlov.condiŃiile dictaturii staliniste. Nefiind o excitare locală a organului de simŃ respectiv. deoarece. pe care. capătă valoare de semnalizare sau anticipare a unei reacŃii salivare. Un montaj-tehnic experimental minuŃios. sau vederea lor. Ca fiziolog. observatorii s-au aflat în faŃa unui reglaj de tip anticipativ. a contestat-o) a fost director al laboratorului de fiziologie din cadrul Institutului de Medicină Experimentală. 1903). Pavlov a surprins un fenomen „nefiziologic”: salivarea anticipativă. sesizarea timpului. ulterior. cu tuburi ce colectau saliva glandelor bucale la câine. a locului. zonă de interferenŃă între fiziologie şi psihologie) ca o „personalitate accentuată”: a salutat revoluŃia bolşevică în speranŃa unei ordini sociale care „apreciază ştiinŃa şi omul”. până în 1936. până la urmă. Extirparea emisferelor cerebrale exclude acest fenomen al semnalizării. În comportamentul actual. coincidenŃele anterioare. o imagine. În comunicarea ştiinŃifică Ńinută la Congresul internaŃional de medicină (Madrid. cum sunt o lumină. în experienŃa anterioară. un zgomot. nefamiliarizat cu ideaŃia asociaŃionismului epistemologic. apariŃia excitanŃilor întăritori şi le provoca salivaŃia specifică. ulterior. reacŃia salivară producându-se numai când alimentul este introdus în cavitatea bucală şi contactează receptorii gustativi. conta trecutul. Dacă acesta nu este de tip fiziologic. le „anunŃa” SubiecŃilor. Pavlov a sesizat misterul unei geneze: stimuli total indiferenŃi faŃă de funcŃia digestiei.).

2) principiul iradierii şi concentrării excitaŃiei. funcŃia general-mobilizatoare a reflexului (necondiŃionat şi condiŃionat) de orientare etc. domeniu cu totul nou la răspântia de veacuri XIX-XX. cât de activitatea cerebrală. provocativ al reacŃiei. iniŃial. prin repetarea asocierii dintre stimulii indiferenŃi şi cel natural. se ajunge ca primii să declanşeze singuri. 5) principiul inhibiŃiei (inducŃiei reciproce a proceselor nervoase). directorul Institutului de psihologie din Moscova. dar. pe care n-a privit-o cu simpatie. cu considerarea condiŃiilor în care subiectul a mai întâlnit excitanŃii respectivi. iradierea şi concentrarea lor. După o jumătate de veac de reflexologie şi încă una de valorificare şi reflecŃie. 4) principiul „căilor nervoase bătătorite”. a devenit curentă referirea istoricilor la o „ironie a soartei” în privinŃa lui Pavlov: el a avut o mai mare influenŃă asupra psihologiei. ca şi cel de „legătură temporară”. Obsesia materialismului ideologic. Vâgotski şi destrămarea grupului 90 . În mod corespunzător. reacŃia specifică acestuia din urmă. în absenŃa celui de-al doilea. sintagma „legătură temporară” exprimă însuşirea esenŃială a conexiunii de a se stinge de la sine dacă nu mai este „întărită”. total indiferent faŃă de reacŃia respectivă. Pavlov a fost pasionat nu atât de reflexul condiŃionat ca fapt de învăŃare sau de psihologie. se numesc necondiŃionate. prezenta cinci principii fundamentale în funcŃionarea emisferelor cerebrale: 1) principiul asociaŃiei sau elaborării reflexelor condiŃionate. de care s-a ocupat cu prioritate absolută.N. Termenul de „reflex condiŃionat” exprimă excelent. mai ales după 1934. evident.S.întâlnirii fenomenelor psihice: o „adaptare perfecŃionată” pentru deservirea funcŃiilor organice. decât în domeniul fiziologiei cerebrale. K. când stalinismul s-a instituit ca regim totalitar opresiv (coincidentă cu prematura plecare din viaŃă a lui L. Într-un curs universitar de referinŃă timp de câteva decenii. 3) principiul „dominanŃei” sau excitabilităŃii „optime”. Manual de psihologie expusă din punct de vedere marxist (1929). nu mai însoŃeşte pe cel condiŃionat (fost indiferent). CondiŃionarea reflexelor glandulare şi motrice era o metodologie minuŃios elaborată şi. reflexele înnăscute.Kornilov. prin care îşi verifica ipoteze despre procesele de excitaŃie şi inhibiŃie. adică stimulul necondiŃionat. natural. natura acestui comportament învăŃat numai datorită contingenŃei dintre stimulul natural (necondiŃionat) şi un stimul receptat. originală. care nu fac obiectul învăŃării.

„unitatea organism-mediu” etc. Psihologia obiectivă şi obiectul ei („Vestnik psihologhii”. Bechterev vede psihologia ca reflexologică. se consideră că. psihologia a avansat în înŃelegerea propriului obiect. marea descoperire pavlovistă pentru psihologie o constituie reflexul de orientare şi ideea limitelor naturale în disponibilitatea unei anumite specii şi a unui anumit individ de a învăŃa un anumit gen de conexiuni. dincolo de un set de ipoteze despre funcŃionarea cerebrală. „temperament” (în raport cu forŃa. prin patosul absolutizării ideologizante.său de excelenŃă în psihologia „cultural-istorică”). echilibrul şi mobilitatea excitaŃiei şi inhibiŃiei). s-au diferenŃiat „excitantul fizic” şi „excitantul psihic”. „reacŃia psihică” şi „comportament în raport cu mediul”. După anii ’60. deci ca reglaj al comportamentului pe baza „imaginii mediului”. nr. în dezvoltarea metodologiei şi probarea unor câmpuri de aplicaŃie. interdicŃie. S-a înŃeles diferenŃa dintre „reacŃia fiziologică”. „învăŃare” şi „dezvoltare”. pe fondul de frustrare. a cuvântului). „somn”. cu iniŃiative şi cercetări hotărâtoare pe linia trecerii de la „asociaŃii între idei”. la asociaŃii evidente în comportamentul extern (stimul-reacŃie). 910). având astfel prioritate faŃă de Ed.S. Cel din urmă însă. „nevroză”. figură enciclopedică de înalt respect în Rusia prebolşevică. când în Rusia s-au repus în circuitul ştiinŃific opere interzise (cum a fost şi cea a lui L. ideologizare şi suferinŃe ale psihologilor sovietici. „sugestie”. În cadrul funcŃiei generale de adaptare. „experienŃă” şi „aşteptare”. comentatorii pavlovismului etichetând şi astăzi „reflexologia” ca mecanicistă. Vâgotski). Bechterev (1857-1927). s-au definit conceptele „subiect”. Extinderea pavlovismului spre comportamentul uman s-a făcut în materie de fiziologie cerebrală şi în delimitarea celor două sisteme de semnalizare (limbajul fiind modul de funcŃionare a „semnalului semnalelor”. stări „paradoxale” şi „ultraparadoxale”. Într-un studiu publicat în 1904. „hipnoză”. Thorndike şi Pavlov. Vladimir M. semnalizarea sau anticiparea se defineşte ca funcŃie psihică. a înăbuşit gândirea psihologică sub dictatura pavlovismului (vectorul agresiv a pornit chiar de la practica lui Pavlov de a amenda cercetătorii colaboratori pentru folosirea unor termeni psihologici în explicarea comportamentului subiecŃilor). În literatura de psihologie a ultimelor decenii din Rusia (când obedienŃa s-a spulberat şi patosul critic a dus la multe reevaluări). În fapt. 91 . „mişcare voluntară”. pe criteriul „experienŃei anterioare”. a pus în umbră opera şi erudiŃia lui Bechterev.

Wundt şi era mai abilitat să studieze comportamentul decât Pavlov. decât pentru cea glandulară. tronează încă. s-a impus atenŃiei fiziologilor şi psihologilor din întreaga lume (la al XV-lea congres de fiziologie. după un consult medical acordat dictatorului. fost cercetător-medic nutriŃionist. prestigiul laureatului premiului Nobel şi a coordonatorului unui „fluviu” de investigaŃii experimentale. înaintea sa. Psihologii americani au dovedit mai multă receptivitate pentru tehnica reflexelor motrice. în 1935. cât şi umanist (comparativ cu Pavlov): el a studiat reflexul condiŃionat motric la om şi animal. construită de pavlovişti ca recunoştinŃă pentru acest Subiectmartir. Bechterev părăsise lumea titlurilor cu 8 ani în urmă. pedepsit exemplar pentru probitatea-i profesională de a fi pus unui dictator comunist diagnosticul de alienare mintală. statuia câinelui din piatră.s-au publicat şi relatări despre modul. cei 1500 de delegaŃi din întreaga lume i-au conferit lui Pavlov. Pavlov a condiŃionat (a pus în contingenŃă temporară) reacŃiile glandulare-salivare. a fost cutremurat de multe asemenea trăsnete venite de la prea marea înălŃime a vârfurilor 92 . pacifist şi îngăduitor ca în preajma Sărbătorilor de Paşti. în forma asocierii unui şoc electric pe laba câinelui sau pe mâna unei persoane. cu suportul noului guvern bolşevic. în cazul său. la vârsta de 86 de ani. a fost uşor asimilată de psihologia deterministă rusă. titlul maiestuos de Princeps physiologorum mundi). Deci. în care s-a sfârşit Vl. Reflexologia sa. respectiv. Spiritul pravoslavnic rus. pavloviană. al cercetătorului atât novator. Bechterev: victimă a represaliilor staliniste. printr-o capsulare specială. Bechterev. prin tuburi. iar Bechterev. totuşi. actualizând parcă expresia acuzatoare a lui Hobbes: homo homini lupus.M. devenind dominantă. cu sunetul unei sonerii. de a scoate canale ale glandelor salivare în afara cavităŃii bucale şi. studiase psihologia cu W. Psihologia occidentală însă îl plasează pe Bechterev în istorie pe un loc privilegiat. psihiatru de formaŃie. ca metodologie alternativă la introspecŃionism. picăturile de salivă. n-a fost potrivită spiritului „pacifist” al lui Bechterev (şi al psihologilor care au urmat şi au înŃeles că „lumea obiectivă nu trebuie răstignită pe crucea cercetării adevărului”). Practica lui Pavlov. reacŃiile motrice. desfăşurat la Moscova şi Leningrad. punerea diagnosticului „paranoia în ultimul grad”. Comunitatea ştiinŃifică rusească şi mondială a sesizat ostilitatea tacită şi păgubitoare dintre Pavlov şi Bechterev. de mult intuit. a trimite laborantului.

efectul apare ca hotărâtor în 93 . secvenŃele comportamentale pot fi cuantificate (enunŃul său aproximativ este: „Orice există. Istoricii îi analizează contribuŃiile referindu-se la lucrarea din 1949. când acestea trec prin lumea ştiinŃei produc efecte ce în lumea viitoare. conexiunea sau legătura stimul-răspuns este principala preocupare a psihologiei. dorinŃe. primul manual şcolar elaborat de un psiholog în sfera învăŃământului clasic a fost Aritmetica lui Thorndike.socio-politice. deci poate fi măsurat”). FaŃă de factorul „exerciŃiu”. Mediul extern pentru Subiect nu mai era un stimul. Edward Lee Thorndike (1874-1949) a început să studieze învăŃarea la animale ca asociaŃionist. în 1898: Animal Intelligence: an Experimental Study of the Associative Processes in Animals. aşteptări. deoarece el a experimentat pe pui de găină. opŃiuni. din 1919. recunoscută. dar în curând a început să se intereseze de învăŃarea umană şi de aspecte ale psihologiei educaŃionale şi sociale. în mod sigur. parte a unui ambient ofensiv. ca W. James la Universitatea Harward şi Cattell la Columbia. pisici şi câini în condiŃiile puzzle box. Emană această carte o concepŃie asupra obiectului psihologiei? Da. trebuie să aibă o expresie cantitativă. Thorndike apare ca funcŃionalist. A exemplificat această teză studiind calitatea vieŃii. Este un pas semnificativ. a dezvoltat conexionismul până la multe aplicaŃii. el poate fi descifrat sau analizat ca serii de conexiuni. fie că ea este dictată de situaŃia externă sau de atitudinile subiectului. New York. în 310 localităŃi urbane. aflăm în primul rând că oricât de complex ar fi un comportament. Iată-l pe Thorndike susŃinând teza de doctorat la 24 de ani. „vectori” ai viitorului. că apare izolată sau ca element într-o serie. ci o problemă. după trei criterii de bunăstare. Dacă n-a avut o şcoală ca Titchener sau Watson. cu trecut. Baza ei experimentală a fost învăŃarea graduală a răspunsurilor corecte şi eliminarea graduală a celor greşite. Selected Writings from a Connectionist’s Psychology. Dacă am încerca să identificăm postulatele conexionismului în varianta Thorndike. Studiile sale universitare au fost sub auspiciile unor veritabili oameni de ştiinŃă. de altfel. însă mai mult în mod implicit: accentuând aspectele utilitare ale psihologiei. nu vor mai fi înŃelese. până la urmă. ci un rezolvitor de probleme. ContribuŃia cea mai larg comentată şi. Continuând cercetările pe peşti şi antropoide. Putem spune că noŃiunea de Subiect a devenit alta: nu un sistem reactiv. a lui Thorndike este legea efectului. publică o lucrare mai completă în 1911.

Cele trei legi. dimpotrivă. Precum în teoria genezei sentimentului iubirii. astfel că. În cazul fiecărei paradigme luăm în consideraŃie şi principiile selecŃiei. şi a zis pedagogul marxist Nadejda Krupskaja. a stării de pregătire. învăŃării şi creativităŃii. produce disconfort. iniŃial entităŃi total diferite. „Cu pedeapsa educi numai robi” – a vrut să zică John Locke în secolul al XVII-lea. selecŃiei. au căpătat în asociaŃionismul veacului al XX-lea funcŃia de principiu explicativ al conexiunii. după îndelungate studii asupra învăŃării la om. de înflorire a mentalităŃii burgheze. să scruteze cu privirea tristă patria ce încartiruia cel mai mare număr de înrobiŃi ai veacului. Thorndike. soŃia lui Lenin. a exerciŃiului şi afectului. sau o peliculă senzitivă ce înregistrează orice se expune. Similar fenomenului pavlovist al iradierii. cel al confirmării reacŃiei. EnunŃul acestui principiu este formulat încă din 1905: „Orice act ce produce o anumită satisfacŃie într-o situaŃie dată. intră într-o unitate temporară de tip funcŃional. orice act care. devine disociat acesteia. Mai târziu a încercat să formuleze un principiu mai general. nu putea să nu-şi pună problema preemŃiunii unuia din polii afectivităŃii atunci când o fiinŃă învaŃă. eticii. una aparŃinând lumii fizice. se asociază ei. educaŃiei etc. pe cât este de semnificativă pentru supravieŃuire. „Recompensa” şi „pedeapsa” – două concepte ce exprimă axa de rotaŃie a lumii vii. într-o situaŃie dată. în 94 .a învăŃa sau nu o anumită reacŃie. cealaltă sferei de potenŃă a unui Subiect concret. curând însă a ajuns ca. când se iveau zorile purpurii ale comunismului. sporindu-şi capacităŃile şi fiabilitatea vieŃii. a înŃeles efectul mai diferenŃial şi progresiv al recompensei faŃă de pedeapsă. el a identificat şi conceptualizat extinderea întăririi unui stimul sau a unui act la altele. Thorndike este preocupat de această problemă şi are un cuvânt sigur de spus: toată învăŃarea umană şi întregul său comportament este selectiv. reapariŃia situaŃiei face puŃin probabilă reactualizarea actului”. dezvoltării. ca cercetător. Este o geneză care. astfel încât actualizarea situaŃiei face posibilă reapariŃia actului. sau un galvanometru ce marchează orice forŃă electrică. ce defineşte un proces de „cristalizare” a emoŃiilor „pozitive” pe „obiectul iubirii”. a lui Stendhal (Le sentiment d’amour). de după zidurile Kremlinului stăpânite de Stalin. La începutul anilor ’30. Omul nu se prezintă ca o tabula rasa pe care situaŃiile externe se înscriu ca atare. nevrozei. pe atât este de „ieftină” în economia realizării ei: nu-i trebuie decât contingenŃă în timp. înrudite (prin contingenŃe sau semnificaŃii). sunt considerate mecanisme bazale ale selecŃiei. autorealizare şi depăşire. cu interpretare fiziologică. stimulul şi răspunsul.

Nu este însă un lucru derizoriu. contingenŃele pot avea importanŃă hotărâtoare pentru viaŃă (s-a şi apelat la un termen corespunzător – „experienŃă de vârf”. Născut la New York şi crescut în Michigan. Ultima parte a vieŃii a dedicat-o studiului învăŃării. În 1920 îşi susŃine teza de doctorat la University of Wisconsin. între cauză şi efect. ca un exerciŃiu minor de respiraŃie sau de contact ludic. Căpătând o dexteritate recunoscută în controlul variabilelor experimentale. în autorealizarea persoanei. temă majoră în care a avut realizări remarcabile. factorilor de conexiune. Clark Hull a devenit interesat de învăŃare după studiul recentei traduceri în engleză (1927) a Reflexelor condiŃionate. efort finalizat în 1933 cu Hypnosis and Sugestibility. a început să studieze efectul tutunului asupra comportamentului. Clark Hull. precum şi între competenŃă şi performanŃă. se simte abilitat în a gândi şi studia testarea aptitudinilor.spaŃiu. „apogetică”. răspunsului. pe o temă de „formare a conceptelor”. ce apare şi se stinge uşor. Ataşamentul său pentru cercetare se finalizează cu lucrarea Aptitude Testing (1928). De după sau înainte de toate acestea se pune problema conŃinutului: ce se asociază şi. două teorii S-R mai recente să aducă unele clarificări. a avut drept discipoli şi asociaŃi pe Kenneth Spence şi Neal Miller. dacă între învăŃare şi comportament în general se poate face o distincŃie. ambliop şi cu urmări psihomotorii însemnate ale poliomielitei. cum se zice de la Maslow şi Rogers încoace. asociaŃiile odată formate. Rămânând la Wisconsin în grupul de cercetători. În anii ’30. Hull a publicat o serie de lucrări teoretice excelente. Clark Hull (1884-1952). a întâmpinat mari dificultăŃi de sănătate şi materiale în continuarea studiilor. pentru mulŃi ani. nivelurilor molecular şi molar. sau poate fi neînsemnată (vicarious). ce înseamnă o contingenŃă sau alta? Problema poate fi şi mai concretizată în formularea: care este rolul „întăririi”? S-ar putea ca pe acest „sol frământat” al asociaŃionismului „istoric”. Autorii preocupaŃi de metacogniŃie sau de filosofie psihologică pun întrebări referitoare la definiŃia stimulului. peak experience). Teoria lui Clark Hull La Yale University. Cea mai 95 . ce efect au asupra vieŃii Subiectului? În formarea personalităŃii sau. Ei „coboară” şi la asemenea probleme „punctuale”: „Este deprivarea un stimul?” sau dacă o substanŃă psihedelică are această funcŃie. a lui Pavlov. După această elaborare rămâne cu o viziune pesimistă asupra problematicii respective şi se îndreaptă spre hipnoză şi sugestie.

Hull a năzuit spre o teorie ipotetico-deductivă a comportamentului. adică o provocare ce a stimulat investigaŃiile experimentale şi a sugerat noi aşteptări. Patosul teoretizării şi formalizării s-a materializat în Mathematic – Deductive Theory of Rote Learning. de exemplu). orientate spre controlul raporturilor cantitative dintre variabile (latenŃa. (Într-o formă mai elaborată sunt 18 postulate şi 20 de corolare). apare Principles of Behavior. cu atât este mai slab potenŃialul de reacŃie la stimulul respectiv”. Peste 3 ani.). numărul de răspunsuri până la stingere. Preocuparea pentru rigoarea definirii „constructelor” şi formalizarea matematică a însemnat „un nou joc” pentru psihologie. apărută în 1940. condiŃii ce au intervenit anterior. fapt explicabil mai ales prin 96 . cum ar fi numărul de încercări întărite. Mechanism and Adaptative Behavior (1937). în 1952. Între stimul şi reacŃie. amplitudinea. Istoricii îi recunosc lui Clark Hull meritul de a fi influenŃat metateoria psihologică printr-o profundă şi inovatoare abordare a teoriei. Hull a văzut variabile intermediare. Un exemplu edificator pentru demersul lui Hull este principiul numit goal gradient hypothesis (1932): potenŃialul de răspuns este în funcŃie de distanŃa şi timpul ce despart Subiectul de evenimentulîntărire. cu un efect enorm asupra problematicii învăŃării. pentru învăŃarea într-un labirint multidirecŃional. teoreme şi demonstraŃii. Analiştii au stabilit că între 1920 şi 1950 Hull avea cea mai înaltă frecvenŃă de citări în revistele americane de psihologie experimentală şi nenumăraŃi adepŃi. intensitatea răspunsului. intensitatea stimulului.cunoscută dintre acestea este adresa prezidenŃială către AsociaŃia Psihologilor Americani Mind. Dintr-o spontană atracŃie pentru supleŃea formalizărilor matematicii şi fizicii. Până la sfârşitul vieŃii sale. Hull rămâne cel mai citat autor în lucrările de psihologia învăŃării. în 1943. probabilitatea unei reacŃii etc. forŃa motivaŃiei exprimată în numărul de ore de deprivare (de hrană. postulate şi corolare. în care argumenta posibilitatea extinderii principiilor condiŃionării la procese comportamentale complexe. Teoria lui Hull a avut preŃiozitatea unei ştiinŃe mature. de aceea ultimele sale cărŃi. Acest principiu conduce la un număr de predicŃii empirice enunŃate ca teoreme. Essentials of Behavior (1951) şi A Behavior System (1952). cu formalizări. au avut un efect imens asupra studiului învăŃării. număr de încercări. Corolarul este formulat astfel: „Cu cât este mai mare amânarea întăririi într-un lanŃ comportamental dat. EnunŃurile sale ca postulate şi corolare au devenit deosebit de atractive. lucrare în colaborare.

H. în cea instrumentală rolul hotărâtor îl are întărirea (recompensa). stimulare şi potenŃialul de reacŃie. Skinner s-a ridicat din umbra lui Tolman şi Hull în anii ’50. Mai întâi. ci şi intensificare). A ajuns la o distincŃie a mecanismelor pentru cele două forme de învăŃare: dacă în condiŃionarea clasică. Identificând rolul „probei performante” (de succes) în învăŃare. deoarece a identificat în „regimul de întăriri” factorul principal de dirijare a comportamentului (principala lui preocupare: dezvoltarea capacităŃilor umane). Skinner: condiŃionarea operantă sau instrumentală Replică pozitivistă la teoriile formale enunŃate de Hull. cercetările sale experimentale au avut constant un înalt credit şi interes. Printre alŃi elevi ai lui Hull. s-a remarcat O. B. argumentând o nouă interpretare a întăririi (cu componente cerebrale şi locale. astfel. Ca şi Hull. mai greu de realizat). Spence şi-a construit o identitate bine conturată. O dovadă de ingeniozitate este studiul comparativ a reflexului condiŃional palpebral la om şi animale (în ultimul caz. „doar sugestivă”.Mowrer (teoria bifactorială a învătării) şi Neal Miller. În motivaŃie. a manifestat un mai redus entuziasm faŃă de sprijinul fiziologiei.F. care. împreună cu Dollard. Două cărŃi ale sale merită reŃinute: Behavior Theory and Conditioning (1956) şi Behavior Theory and Learning (1960). întărirea este nu numai o reducere a trebuinŃei. abordează (împreună cu Jane.Spence (1907-1967). cu preocupări remarcabile în problematica învăŃării şi motivaŃiei (doctorat cu Yerkes). Complementar unei bune colaborări cu mentorul său. nu a împărtăşit concepŃia lui Hull asupra întăririi ca reducere a trebuinŃei. deşi a acceptat multe constructe teoretice. 97 . Unul dintre discipolii proeminenŃi a fost Kenneth W.ardoarea cu care se dorea ca formalismul excesiv să capete o bază de date riguroase. au tratat învăŃarea în contextul psihanalizei (şi au publicat în 1950 cartea Personality and Psychotherapy). De asemenea. contingenŃa este hotărâtoare. Miller a excelat în domeniul psihofiziologiei. cu o puternică priză la tineret prin profilul său caleidoscopic. Spence introduce un factor de învăŃare în relaŃia dintre trebuinŃă. Taylor) o problemă importantă de personalitate – relaŃia dintre anxietate şi învăŃare. nu a recurs la postulate fondate pe o bază de date redusă. nu a promovat o formalizare excesivă. Spence a excelat în lucrările sale asupra formelor elementare de învăŃare (discriminare şi transpoziŃie) prin claritate şi simplitate.

F. Într-o cuşcă perfect izolată de zgomot. cea mai solidă bază pentru predicŃii. Lucrul cu mase de subiecŃi. elevat (anul în care Ebbinghaus scria că „psihologia are un lung trecut şi o scurtă istorie” şi în care a apărut frumoasa cărticică a lui W. Introducere în psihologie – o floare modestă. ateoretice a comportamentului. analizării şi valorificării datelor este cea a „analizei funcŃionale”. este expresia deficitului în controlul variabilelor experimentale (este o ignorare a individului. zice Skinner. Multe aplicaŃii au vizat instruirea şi educaŃia. respectul lui Skinner pentru organismul singular în pofida predilecŃiei crescânde a cercetătorilor pentru statistică. „Etica” receptării. toate formând ansamblul variabilelor dependente. la Universitatea Minnesota. Cartea publicată cu Ferster în 1957 Schedules of Reinforcement a devenit una de referinŃă. comună tuturor ştiinŃelor naturii. alternativă la cel respondent. într-un mediu familial cald. dirijarea şi dezvoltarea comportamentului. lumină şi echipament. Se înregistra frecvenŃa cumulativă a reacŃiilor spontane în funcŃie de recompensarea lor selectivă într-un anumit interval de timp. Punctul de originalitate majoră a gândirii lui B. Datele de fiziologie sunt instructive. Wundt. precum un act de voinŃă. Un individ bine cunoscut ne dă prilejul de a aprecia consistent alŃi indivizi. cu rată fixă (a numărului de răspunsuri întărite). Primul nu are un agent provocator extern. intervale variabile. după care s-a întors la Harvard. cu condiŃii bine determinate de temperatură. Skinner este conceptul de comportament operant sau emitent. Linia operei lui Skinner este cea a abordării descriptive. la Harvard. provocat de un stimul extern. cu rată variabilă.B. pentru Skinner. Skinner s-a născut în 1904. este într-adevăr o atitudine morală faŃă de viaŃă şi Subiect. Colectarea de date este. dar cutezătoare lângă volumele marelui mentor al psihologiei experimentale din toată lumea). selectivă. şi a continuat aproape zece ani studii postdoctorale. în Pennsylvania. evident. subiecŃii preferaŃi ai lui Skinner erau porumbeii şi şobolanii. ReacŃiile lor simple ce erau vizate pentru a fi întărite erau simpla apăsare pe o pârghie sau o cheie. dar şi oamenii. 98 . În dresajul animalelor a folosit aşa-zisa metodă a modelării comportamentului (întărirea exclusivă.F. purtătorul autentic al capacităŃilor psihice). Deşi am pus în ghilimele termenul „etică”. cu considerarea mai multor regimuri de întărire: la intervale fixe. o manifestare a individualităŃii pentru propria supravieŃuire şi dezvoltare. între 1945 şi 1947. Şi-a susŃinut doctoratul în 1931. dar nu hotărâtoare în explicarea. a comportamentelor dorite). ci este.

Cu atât mai mult Skiner critica psihanaliza: explicaŃii confuze. deci întărit. a avut o copilărie şi tinereŃe pline de cutezanŃă prin avansuri spre arte. administrate pe o bandă ce se derula în ferăstruica unui aparat („maşină de învăŃat”). ConsideraŃii finale despre B. literatură. ridică piciorul etc. tehnică. Istoricii de profil pun opera lui Skinner sub semnul „determinismului radical”: pe Watson îl consideră vinovat pentru „impresia greşită despre comportament”. Skinner A fost un psiholog fericit: a crescut într-o familie strălucitoare.Cercetările s-au desfăşurat în aria cuprinsă între baza genetică sau repertoarul nativ al unui comportament şi disponibilităŃile adaptative ale animalului relativ la comportamentul respectiv. 1957) a fost abordat ca o explicaŃie directă a întăririi imediate a contingenŃelor dintre expresia sonoră (sau scrisă) şi obiectul desemnat. Skinner a fost o „personalitate accentuată”. încrederea în progresul individual printr-o mai raŃională instruire şi motivare. nu putea să nu pună o asemenea problemă cardinală cum este cea a obiectului psihologiei: 99 . datorită mesajului său umanist. elevul primea succesiv sarcini cu răspunsuri alternative din care numai unul era confirmat de către programă. cum că ar fi luat procesele interne drept cauze ale faptelor externe. cu introducerea unor concepte mentaliste între trecut şi prezent. care se abordau în acelaşi mod: căutarea contingenŃei bune. realitate obiectivă a cărei parte este omul însuşi. Dacă la porumbel se recompensează cu hrană anumite mişcări la intervale determinate de timp se ajunge la un gen de „comportament religios”: repetarea acelor reacŃii la intervale semnificative (loveşte cu ciocul. în sensul cunoaşterii intuitive (prin repetarea contingenŃei) că „pentru a obŃine hrană trebuie apăsat pe bară”. Cartea Beyound Freedom and Dignity (1971) a fost pentru mult timp un best-seller. cel ereditar şi mediu.F. elevul primea alte sarcini ajutătoare. ÎnvăŃarea programată promitea o revoluŃionare a instruirii şcolare: obiectul de învăŃământ era fărâmiŃat în „porŃii”. deşi cauzele derivă din două planuri. cheia perfecŃionării comportamentului rezidă în manipularea mediului. maturitatea l-a răsfăŃat cu cel mai frumos titlu uman: făurar de Zeitgeist. de fapt. când se alegea un răspuns inadecvat. determinarea comportamentului vine direct din lumea trecută şi din cea prezentă.). ContingenŃa în timp creează o izofuncŃionalitate cauzală. adică de „spirit al timpului”. Comportamentul verbal (Verbal Behavior. ziaristică.

Astfel. pentru fiecare. cântatul la un instrument. subtile sau manifeste. cercetarea psihologică era interzisă prin decizie politică. Replici la adresa asociaŃionismului Cea mai veche. prin care subiectul operează asupra mediului pentru a produce efecte utile. Apăruse Raportul Clubului de la Roma. tradus în 2 ani în 25 de limbi. ordinare sau de excepŃie. se preocupă de relaŃiile dintre lucruri. aplicată şi criticată paradigmă psihologică poartă de la începuturi o aură de prospeŃime. cu efecte benefice asupra înŃelegerii raportului om-mediu şi a factorilor de progres ai educaŃiei. Mediul îi oferă în schimb Subiectului recompensă (reward) şi întărire (reinforcement). creativitatea. Istoria personală a întăririlor. 2) răspunsul propriu-zis. în care nu i se rezervase nici o referire! La Bucureşti. Teoria transferului pe seama elementelor identice. ce-şi pune în valoare disponibilităŃile individuale. Principalele atacuri critice au vizat: a) Elementarismul. experimentată. scrisul. CondiŃia generală a eficienŃei întăririi este operativitatea. ci cel emis. începând cu contingenŃa în spaŃiu şi timp şi terminând cu cauzalitatea şi diversitatea nelimitată a legăturilor funcŃionale. a fost însă o provocare pentru un veac. cititul. autoobservarea ca stare şi potenŃial de conştientizare. el defineşte tehnici de control asupra propriului comportament pentru reducerea probabilităŃii producerii comportamentelor nedorite sau sancŃionabile. B. demnitatea. libertatea. Skinner a plecat din „lumea contingenŃelor” în 1982.F. formulată de Thorndike. 3) consecinŃele cu rol de întărire. No limits to learning. sentimentele cele mai înalte. Ideile lui Skinner nu sunt întunecate de fatalism. în general. contingenŃa în timp. Dimpotrivă. SituaŃia de întărire are trei elemente: 1) ocazia în care un răspuns are loc. diversificată. Vede ca realizabile. dar şi teoriile personologice. Disponibilitatea analitică a empiriştilor englezi a fost în spiritul progresist al timpului. copilărie şi iertare: ea este cel mai reprezentativ eşantion de ştiinŃă. creatologice şi intuiŃioniste au insistat pe analiza molară a comportamentului şi. autorealizarea. servirea mesei cu cuŃitul şi furculiŃa. conducerea automobilului – sunt comportamente ale unei fiinŃe active. umaniste. a istoriei personale. este chiar personalitatea. sănătatea şi fiabilitatea. Gestaltismul a fost principala făclie a protestului. 100 .– principalul obiect al psihologiei trebuie să fie nu comportamentul provocat (respondent).

ca mecanism al învăŃării. morale. efecte şi cauze ale progresului. culturale. sociale. c) Legea efectului. cu sensurile sale general-biologice. Thorndike a explicat însă că nu este vorba de „dorinŃă”. deci nu de afect.b) Hazardul (încercarea şi eroarea). Critica a vizat mai mult marginalizarea valorilor umane. 101 . d) Determinism mecanic. Acest aspect a fost criticat pentru viciul metodologic de a pune animalul în situaŃii problematice stupide (din punctul de vedere al comportamentului său normal. ci de efect. Conexioniştii au răspuns că noŃiunea de ambient şi întărire surprinde toate aspectele personologice. Puzzle box nu-i permite Subiectului altceva. comportamentale. mintea şi spiritul omului sunt părŃi ale existenŃei naturale. IniŃial acest principiu a fost înŃeles ca fiind de ordin mentalist. de „plăcere” sau „vrere”.

n-a înŃeles deloc că psihologia va deveni ştiinŃă. cultura şi Ńara lui Kant. Psihologia din punct de vedere empiric. psihoterapie. Structuralismul a fost pregătit de Brentano.G. acŃiuni care pornesc de la Subiect. Titchener botezul celor două alternative pregnante la sfârşit de veac XIX: structuralism (german) şi funcŃionalism (american). iar în 1874. Gândirea lui Brentano reprezintă un punct de cotitură sau un „reper de orientare” în istoria psihologiei: el a înŃeles şi a spus lumii că. atât de blamată timp de un secol după avântul structuralismului. Sunt. psihologia artei. într-un sens modern.. Probabil numai din nostalgie pentru îndelungata „moşire” filosofică.XI. în timp ce ştiinŃele naturii studiază fenomene. apărea ca un semn distinctiv major al noii ştiinŃe. Nevoia de identitate ajunsese acută pentru psihologie şi introspecŃia.296). nu ştim dacă din invidie sau dezamăgire. două începuturi: al psihologiei ca ştiinŃă şi al psihologiei ca ştiinŃă experimentală. preot catolic şi filosof austriac. Când se spune despre structuralism că este un fel de „chimie mentală”. într-adevăr. Important este că prin structuralism psihologia a devenit experimentală şi. numărul cel mai mare de trimiteri vizează pe Aristotel şi Wundt. Fechner şi Helmholtz. făurar care are nevoi. Franz Brentano (1838-1917). la 24 de ani a publicat cartea Psihologia lui Aristotel. psihologia are de-a face cu acte. p.B. prolificul autor rus de istorii ale psihologiei. STRUCTURALISMUL (Psihologia ca ştiinŃă a experienŃei nemijlocite) În tratatele de istoria psihologiei. idealul atingerii preciziei chimiei este şi astăzi mobilizator şi evident în tratatele şi practicile de inventică. provocatoare (de aceea s-a dezvoltat în atâtea direcŃii!). M. cel care. Curios este faptul că acest „strigăt al identităŃii” a apărut chiar în limba. 102 . Autorii americani numesc structuralismul „psihologie introspectivă” şi-i atribuie lui E.cit. nu este o descalificare. Jaroşevski afirmă pe un ton maliŃios că „întâietatea structuralismului constă în aceea că a apărut la timp” (op.

„Obiectul” şi „acŃiunea” sunt de nedespărŃit într-un act psihic.H. Herman Helmholtz (1821-1894) – remarcabil reconstructor al gândirii fiziologice din secolul al XIX-lea. oferă perspectiva scrutării în depărtare. El a împărtăşit concepŃia lui J. Culmea cutezanŃei: a vrut să demonstreze aceste idei cu ajutorul matematicii şi a experimentului. Aria ei de interes este limitată la psihologia umană. Helmholtz a rămas în istoria psihologiei ca o personalitate cu contribuŃii deosebite. având o înălŃime. iar ca mentalitate filosofică. medic şi fizician. iar materia nu este decât o umbră a psihismului. vizuale etc. tulburat grav de probleme medicale de vedere. 103 . Una dintre primele realizări: intensitatea senzaŃiei este direct proporŃională cu logaritmul intensităŃii excitaŃiei. kantian. dar. a ceea ce face cu el. recunoscând senzaŃiei rolul de semn sau simbol al lumii externe. ci de relaŃia dintre excitaŃia dată şi cea iniŃială.Müller despre energia specifică a organelor de simŃ. ştiinŃa raporturilor dintre mărimile fizice ale excitanŃilor şi intensităŃile senzaŃiilor. Orice act are un conŃinut (un obiect) şi un mod de acŃiune cu respectivul conŃinut. ConştiinŃa are ca obiect ceva real. Această lege psihofizică este prezentă în lucrarea Elemente de psihofizică (1860). intenŃii. E. Totuşi. corpurile cereşti fiind însufleŃite. Tehnica sa de măsurare a vitezei influxului nervos a fost o inovaŃie. scopuri.interese.. totuşi fenomenal. Locul lui Brentano în evoluŃia psihologiei ştiinŃifice este în fapt determinat de problema pe care a pus-o. iar nu o copie sau o reflectare. profesor de fizică în anii ’20-’30 la Leipzig. Fondul său conceptual este cel al idealismului obiectiv: el afirma despre conştiinŃă că este peste tot în Univers. Weber a descoperit un fapt capital: diferenŃierea a doi stimuli depinde nu de mărimea absolută a fiecăruia. În acest timp. ajungând la conceptul de „prag diferenŃial”. devenind astfel întemeietorul psihometriei. capătă o afinitate pentru problemele psihofizicii. fizician şi fiziolog. Gustav Fechner (1801-1887). independent de ea. Această regularitate a verificat-o pe mai multe modalităŃi senzoriale: musculare. viziunea filosofică agnostică nu l-a împiedicat să introducă măsurători ale percepŃiei vizuale şi auditive. Apărea un nou domeniu al cunoaşterii – psihofizica. în sensul că Subiectul vede obiectul din perspectiva abordării lui. Deşi medic. aceasta dovedeşte că există un plan al funcŃionalităŃii. Psihologia este definită ca ştiinŃă a actelor psihice. mai larg decât cel al cauzalităŃii.

– descoperirea modurilor în care aceste elemente se leagă unele cu altele în formaŃiuni complexe. fondatorul primului laborator în anul 1879. ocupându-se cu studiul fenomenelor. psihologia a câştigat în statutul ei (independent faŃă de fiziologie) şi a progresat în viziunea sa sistemică asupra relaŃiei dintre planurile senzorial şi logic. Trebuie adăugată şi filosofia lui Kant (1724-1804). Kant a delimitat „simŃul intern” (definit de John Locke drept instrument al organizării mentale) de „apercepŃia transcendentală”. O coincidenŃă astrală de neuitat: în atelierul lui Edison. un îndemn major pentru a se face „imposibilul”. Gândirea psihologică a lui Wilhelm Wundt (1832-1920). Am tratat mai sus trei premise ideative ale structuralismului. inclusiv a „raŃionamentelor inconştiente”. îndeosebi referirile sale la psihologie. Astfel. Programul de cercetări al lui W. în Ńara lui Titchener. Wundt avea trei obiective: – analiza procesele conştiente ca elemente. în special cea a organelor senzoriale. cu rol constructiv hotărâtor. Filosofia lui Kant a însemnat antipsihologism şi aceasta a însemnat. pe continentul american. Helmholtz a depăşit agnosticismul lui Müller.Măsurând. nedeductibile din percepŃiile senzoriale). – determinarea mecanismelor fiziologice ale conexiunilor. Două impedimente erau formulate: nu poate folosi matematica şi experimentul. în acel an. Cele două lumini nu s-au mai stins. Obiectul psihologiei este experienŃa imediată şi metoda adecvată este observaŃia controlată a conŃinuturilor în condiŃii experimentale. primul bec cu incandescenŃă. părintele psihologiei experimentale. 104 . voinŃa şi afectul (ultima clasă de fenomene raportându-se exclusiv la subiect). Fiziologia secolului al XVIII-lea. prin opera filosofică contradictorie a lui Helmholtz. Psihologia poate doar să descrie cunoaşterea. a luminat. afirmând rolul experienŃei Subiectului în realizarea obiectualităŃii percepŃiei. Wilhelm Wundt a înŃeles că studiul sufletului înseamnă o ştiinŃă a experienŃei şi că instrumentul ei principal este experimentul. prin prestigiul său. nu a oferit suficiente date pentru a-l clinti pe Kant din convingerea că datele despre mediu nu pot orienta viaŃa omului dacă nu sunt asimilate la nişte scheme cognitive apriorice (categoriile – forme ale activităŃii mentale. la Universitatea din Leipzig. Considera că această ştiinŃă n-ar putea fi decât empirică. continuând să dea mai multă claritate vieŃii pe pământ.

face o carieră strălucită (şi pedantă. viaŃa sufletească era comparată cu mecanica (Descartes a înŃeles organizarea reflexă a comportamentului apelând la acest model). un timp. Acum. mai ales în literatura americană. cel care a socotit structuralismul wundtian incomplet a fost Oswald Külpe (1862-1915). asupra obiectelor şi a relaŃiilor dintre ele. „ExplicaŃia” unui organism înseamnă determinarea aspectelor structurale şi funcŃionale. afecte. 1898. Se consideră că structuralismul în America a fost lansat de lucrarea lui Titchener The Postulates of a Structural Psychology. cu americanul Ed. Prieten şi colaborator. de formaŃie intelectuală germană. precum şi conceptul de „experienŃă” au fost repere conceptuale pentru „Şcoala de la Würtzburg”. impulsuri). sau a stărilor de conştiinŃă. iniŃiată de Külpe. asupra elementelor experienŃei. totalizate între naştere şi moarte (idei. dependente de persoană. structuralismul a fost numit şi existenŃialism. După acest criteriu a văzut diferenŃa dintre fizică şi psihologie în felul cum este orientată experienŃa: în afară.Deşi în multe pasaje ale scrierilor sale Wilhelm Wundt a vorbit de elementele mentalului ca despre procese sau „desfăşurări”. începând cu roba de magister) la Universitatea Cornell. ca şi când elementele conştiinŃei ar fi similare unor obiecte fizice.B. El a văzut unitatea ştiinŃelor pe fundament psihologic: universul experienŃei umane. ca atare. modelul biologic era cel mai atrăgător. distincŃia act-stări-procese. făcută de Brentano. Pentru acest motiv. un timp. îşi vedea vocaŃia în a analiza mecanisme (angrenaje şi funcŃiuni). dar sunt şi funcŃiuni. Conceptul lui Titchener stimulus error a marcat distincŃia dintre stimulul fizic. student la Leipzig şi wundtian ca formaŃiune. şi cel cunoscut de Subiect ca urmare a experienŃei ce a avut-o relativ la acel stimul. după instaurarea darwinismului în mentalitatea cauzal-filosofică a lumii. Dintre colaboratorii europeni ai lui Wundt. ca sumă a experienŃelor individului la un moment dat. Edward Bradford Titchener (1867-1927). Titchener. al doilea. ca sumă a experienŃelor persoanei. structuralismul a fost acuzat de „elementarism static”. ConştiinŃa şi personalitatea – realuri pregnante ale psihologiei. Americanii îl consideră „clasic al structuralismului american”. desemnat comod prin termenul mind. Titchener. englez de origine. În această viziune. Külpe a sesizat că în planul mental sunt elemente identificabile drept „obiecte”. înăuntru. Experimentele au arătat că 105 . Altădată. sunt definite de Titchener sobru şi clar: primul concept. ce nu se pretează la conştientizare şi analiză.

iar în 1879 înfiinŃează primul laborator de psihologie. porneşte dintr-un impuls. unde profesa şi G. „atenŃia”. Atributele acestor elemente sunt intensitatea şi calitatea. Cadru didactic din 1871. se decantează într-o luptă de motive. o ştiinŃă a relaŃiilor dintre stimulii externi şi cei interni. afectivitate şi voinŃă este o viziune care-l plasează pe Wund în actualitate (deşi. fie ele de tip fiziologic sau obiectual-ontologic. apercepŃia înseamnă alegerea liberă.T. Wundt creează o psihofiziologie. MăreŃia gândirii lui W. Wundt poate fi identificată în respingerea atât a tezei empiriste. a cunoscut marginalizarea forŃată). Wilhelm Wundt este preocupat de fundamentarea unei psihologii ştiinŃifice. W. – W. unitatea cogniŃie. variabilele implicate în viaŃa psihică.Subiectul nu-şi dă seama de relativitatea cogniŃiei unui stimul. UnităŃile elementare de analiză a vieŃii psihice s-au dovedit a fi (la structuralişti) senzaŃiile. „Sinteza creatoare”. În aria culturii germane s-au produs două mutaŃii hotărâtoare pentru viitorul psihologiei. afectele. la bătrâneŃe. Wundt publică o lucrare fundamentală de psihologie fiziologică. în accepŃiunea lui Titchener este principalul mijloc prin care psihologia se desprinde de filosofie. încă în timpul vieŃii. cât şi a celei nativiste cu privire la conceptele de timp şi spaŃiu. la vârsta de 42 de ani. „voinŃa” sunt capacităŃi de intervenŃie activă a omului în raportul Subiect – lume exterioară. profesorul american a Ńinut la imagine şi a identificat-o chiar în actul volitiv. astfel că ceea ce ştim despre el este atribuit existenŃei obiective şi nu raportului nostru cu el. 106 . ContradicŃia dintre Titchener şi Külpe a vizat „gândirea fără imagini” sau elemente neimagistice ale gândirii. ideaŃiei şi voinŃei. Legile în psihologie vor putea fi stabilite măsurând efectele proceselor psihice şi cauzele lor. deci un domeniu de cunoaştere în care fenomenele de conştiinŃă sunt raportate la mecanisme bine definite ale funcŃionării sistemului nervos. pot fi controlate. la Universitatea din Leipzig. Astfel. Fechner. Titchener a mai adăugat: attensity (însemnând claritatea) şi protensity (durata imaginii). – Fechner a „smuls” ideaŃia psihologică din contextul metafizic şi logic-speculativ. De acum. a simŃirii. Cu studii superioare medicale. plasând-o pe terenul psiho-fizic. adică al relaŃiei dintre lumea fizică şi cea psihică. imaginile. Experimentul. în 1874.

Principiile selecŃiei. Titchener distingea trei forme: 1) nativă sau involuntară. * Structuralismul ca paradigmă Prima problemă ce se pune când discuŃi o paradigmă în psihologie este reprezentarea despre obiectul psihologiei. 3) atenŃia ca deprindere. ci una ce poate fi doar abstrasă: – psihologia se sprijină pe experiment pentru a se elibera de metafizică. – „spiritul” şi „corpul” sunt sisteme paralele. 107 . dar are grade diferite de elaborare şi învăŃare. bazat pe „senzaŃia” semnificaŃiei elementelor ce intră în structură mai complexă. deoarece el a consolidat-o cu măsurarea. Wundt a recunoscut şi un principiu al sintezei. Conceptul-cheie în explicarea selecŃiei datelor şi experienŃelor este atenŃia. În această formulare. capacitatea cea mai prezent activă pentru Subiect. alternativă esenŃială la asociaŃionismul mecanic şi la intelectualismul herbartian. – introspecŃia este o metodă validă de studiu. „IntrospecŃia” nu este un minus al gândirii lui Wundt. diferenŃele individuale şi disfuncŃiile sunt excluse din sfera problematicii psihologice. 2) voluntară sau secundară. Principiile conexiunii. – adevărurile sale sunt de ordin empiric. „Platforma” structuraliştilor a fost clar definită sub acest raport: „studiul analitic al psihicului omului adult normal prin metoda introspecŃiei”. în care intensitatea şi calitatea experienŃei. Wundt a fost un promotor al psihologiei ştiinŃifice moderne şi primul mentor (dascăl. Nici o altă personalitate ştiinŃifică n-a contribuit mai mult la definirea identităŃii psihologiei ca ştiinŃă. Postulatele structuralismului n-au avut o formulare controlabilă logic. În sistemul psihic el pune la vârf voinŃa. totuşi.Wundt. în special noutatea sunt factori de selecŃie. iar legile psihologice trebuie să remarce această distincŃie. conducător de doctorate şi iniŃiator în promovare) al psihologilor veacului al XX-lea. Conexiunea prin contiguitate a fost considerată primordială. o unitate a celor două roluri. ca W. deci parŃial involuntară.W. conceptul de experienŃă exprimă un monism. – gândirea şi conştiinŃa sunt concepte bazale şi domeniu de studiu experimental.

care. opŃiune. În concluzie: pentru psihologia contemporană. deci. IntrospecŃia este neadecvată mai ales pentru efectul inductiv pe care îl are atunci când se îndreaptă spre o trăire psihică. în „şantierul” ei vor fi elemente. Wundt a contracarat această critică. propunând antrenamentul introspecŃiei. dar şi experienŃele de ordin cognitiv pot fi drastic modificate. identitate şi „combustie” de date experimentale. este retrospecŃie şi. Cea mai importantă critică ce s-a adus structuralismului a fost neputinŃa sa de a scruta procese subconştiente şi inconştiente. sinteze. în situaŃii identice exprimau „tablouri” semnificativ diferite. Ignorarea psihicului animal este. care. dificultăŃile apăreau chiar la nivelul relatărilor verbale. Totuşi. de funcŃionarea sistemului psihic. la fel. pe atât de nejustificat. în fapt. dar şi fără ambiŃii enciclopedice. prin aceasta obiectul psihologiei fiind restrâns. cazul stărilor afective este cel mai frapant. structuri. Atacurile principale au vizat metoda introspecŃiei. Cât va exista psihologia ca ştiinŃă experimentală. o lacună conexă metodei. dispusă la deformări prin faptul natural al uitării. după cum au arătat alte dezvoltări paradigmatice.Critica structuralismului Pe un ton glumeŃ. 108 . fără somn. unii istorici spun că cea mai mare contribuŃie a structuralismului a fost setul de critici pe care l-a provocat. pe cât de nebenefic. iar introspecŃia va fi „controlul nonfinanciar intern”. responsabile. Accentul pe comportamentul manifest şi pe elemente au fost alte două puncte critice. structuralismul înseamnă o noutate în materie de atitudine.

Interesante sunt izvoarele ştiinŃifice ale funcŃionalismului.XII. AlŃi pionieri funcŃionalişti au fost: G. (deci: funcŃia comportamentului organismelor. studiul diferenŃelor individuale (Sir Francisc Galton. Carr (1873-1954). prima generaŃie de psihologi americani. de exemplu. William James (1842-1910). Paradigma funcŃionalistă vizeaza trei întrebări relative la comportamentul uman şi animal: Ce?. nivelurile şi modelele sale.Yale şi Harvard (unde lucra James). De ce?. J. El a pus bazele psihologiei. aspectele utilitare şi relaŃionale). Alte trei linii de influenŃă vin din gândirea britanică: opera evoluŃionistă a lui Charles Darwin (1809-1882).R. Ed. primul mare sistematizator şi promotor al gândirii ştiinŃifice.J. este inclus în capitole referitoare la acest curs de idei. Scripture (1864-1945). la Aristotel. prima orientare spre această paradigmă o întâlnim. Hall (1844-1924). Ca promotori sunt recunoscuŃi R. după cum s-a văzut la capitolul respectiv. De fapt. Romanes (1848-1894) şi C.T.M. „cum?” şi „de ce?”) referitoare la psihic. formaŃi la şcolile de la Chicago. Thorndike.L. FuncŃionalismul ca sistem a fost fundamentat de către doi remarcabili profesori universitari din Chicago: John Dewey (1859-1952) şi J.S. Evident.W. inclusiv a conştiinŃei. J. Baldwin (1861-1934).S. Angell (1859-1949). astfel că. fundamentând răspunsuri chiar la cele trei întrebări („ce?”. Loyd Morgan (1852-1936). G. Ladd (1842-1921). în unele tratate. 109 . FUNCłIONALISMUL (primul sistem psihologic autentic american) A început ca o critică a structuralismului şi a căpătat o dezvoltare rapidă şi semnificativă în opera celui mai mare psiholog american. Cum?. 1822-1911) şi investigaŃiile comportamentului animal întreprinse de G. Behaviorismul a fost direct influenŃat de conceptele funcŃionalismului. E. a debutat (prin licenŃe şi doctorate) ca funcŃionalişti. Woodworth (1869-1962) şi H. McKeen Cattell (1860-1944). în adaptarea lor la mediu.

funcŃionalismul este un mod de gândire mereu actual. a lucrării pe care va începe să o publice peste 12 ani. prezentăm pe cei mai importanŃi autori. la începutul anilor ’50. unde a şi rămas ca preparator la anatomie. a „făcut epocă” încă înainte de apariŃie. dar şi conştiinŃa. utilităŃi. punctiform. şi-a reluat studiile. principiile abilităŃilor intelectuale şi ale dinamicii (emoŃiilor şi impulsurilor nonraŃionale). de mediu fizic şi social. 110 . încât a devenit profesor de filosofie. Frate cu cunoscutul romancier Henry James. lizibil. W. mai puternic şi elaborat.Ca şcoală. deci. a fost înlocuit de behaviorism. Carr de la Universitatea din Chicago. fiind publicată pe capitole în diferite periodice. deci cu 4 ani înainte de înfiinŃarea laboratorului lui Wundt. devenită clasică. luându-şi licenŃa în medicină la Harvard. William James (1842-1910) Lucrarea sa în două volume The Principles of Psychology (1890). a început elaborarea Principiilor. în 1879. în care datele să fie validate în termeni de consecinŃe. Obiectul de studiu trebuie să rămână comportamentul. (Căpatase o repulsie pentru colecŃii după o expediŃie în Brazilia. în speŃă pragmatic. pe care le-a întrerupt din motive medicale. ca problematică însă (actele adaptative şi relaŃiile funcŃionale). Pentru a conferi relevanŃa cuvenită originalităŃii şi productivităŃii funcŃionalismului. Primele manifestări în câmpul psihologiei au avut o tentă critică la adresa structuralismului wundtian: îl vedea îngust. James a avut o contribuŃie majoră la dezvoltarea psihologiei americane şi mondiale printr-un stil atractiv de redare a sintezelor cercetărilor făcute de alŃii. Şi-a schimbat orientarea intelectuală atât de radical. funcŃionalismul se consideră stins o dată cu pensionarea lui H. Originar dintr-o familie binecunoscută din New England. artificial. orice contribuie la realizarea funcŃiilor vitale (biologice) de adaptare şi readaptare la mediu. ca metodologie. a principiilor şi extrapolărilor intuitive: un talent în a fi practic. interesant. Critica era doar un instrument conceptual pentru un nou program de cercetare psihologică. Primele preocupări pentru psihologie datează din 1875. reducŃionist („reduce grandoarea psihicului uman la scale numerice”). apoi de psihologie. valori. experimental. Comportamentul este determinat de condiŃii interne (ce Ńin de sistemul nervos) şi de condiŃii externe. Practic. în 1865). William James a început studii superioare medicale. diferenŃele individuale. popular şi respectat. în acel timp a fost frământat de unele contradicŃii în propria-i mentalitate ştiinŃifică şi religioasă.

Ideile sale s-au dezvoltat însă în secolul următor. Ed. – se află în continuă schimbare. A fost autorul primului tratat american de psihologie (Psychology.Titchener. periferice sau subconştiente. Este. depăşit. – funcŃia majoră a conştiinŃei este de supravieŃuire. de Principiile lui W.Cea mai provocatoare distanŃare de structuralismul wundtian (promovat în America de fostul doctorand la Leipzig. în 1886). ghidate de informaŃii figurale. în zone centrale. cu grade diferite de noutate şi dificultate. simbolice. în curând. doar peste patru ani. 111 . – decurge atât în forme „tranzitive” cât şi „stabile” (în alŃi termeni: forme centrale şi forme marginale). continuă: în ciuda hiatusurilor. 1890. fiind un proces neîntrerupt (stream of consciousness). pedagog şi psiholog. În urma acestor precizări. în sensul că aparŃine unui anumit individ. ceea ce constituie dovada înălŃimii gândirii sale. – selectivă: alege în continuu relevanŃe. de mai bună adaptare. precum la noi Eliade Rădulescu. tocmai direcŃia majoră în care au pornit toate şcolile de psihologie din secolul XX: s-au delimitat de meditaŃia filosofică şi de celelalte ştiinŃe umaniste prin punerea în prim-plan a problematicii orientării (pe bază de imagini. apoi la Minnesota şi Michigan. semantice sau comportamentale.B. care şi impusese termenul „structuralism”) a fost definirea conştiinŃei prin 5-6 caracteristici: – este întotdeauna „personală”. în prelucrare raŃională sau intuitivă – toate au devenit obiect de studiu şi aplicaŃii ce au dat o măsură progresului în relaŃia omului atât cu lumea externă. procese şi invarianŃe. Titu Maiorescu sau Nicolae Iorga. profesor la Universitatea Cornell. James redefineşte obiectul psihologiei: studiul condiŃiilor conştientizării. afirmând că nu se reuşise încă să se edifice o ştiinŃă psihologică. John Dewey (1859-1952) A fost o personalitate ce a marcat. o epocă în cultura americană: a fost eminent filosof. identitatea individuală se menŃine întotdeauna. cât şi cu cea internă. – judicios. James. a căror diversitate a fost treptat înŃeleasă) în situaŃii problematice. specificăm noi. intervenind atunci când problemele sunt noi (în comparaŃie cu deprinderile şi obişnuinŃele). James s-a declarat nemulŃumit de contribuŃia sa cristalizată în Principiile Psihologiei. A studiat cu Hull la Universitatea Hopkins.

aducând contribuŃii funcŃionalismului prin fundamentarea filosofică şi aplicaŃia psihologică a fucŃionalismului (în 1910. răspunsul (sau rezolvarea) ce modifică situaŃia. digestia. o aplicare de succes a pragmatismului în domeniul învăŃământului. Folosind ca generic termenul „activitate mentală”. ca circulaŃia. determinante. Reflexul este o itemizare artificială. conducătorul mişcării „educaŃiei progresive”. 2. deplasarea într-un anumit loc). Dewey se dedică educaŃiei şi filosofiei. ce nu surprinde coordonarea globală a comportamentului în vederea adaptării organismului la o situaŃie. a studiului The Reflex Arc Concept in Psychology. pe când fiziologia se ocupă de activităŃile vitale subiacente. Apreciază ideea lui James despre continuitatea conştiinŃei. situaŃia senzorială. rezolvările se reduc la trei tipuri: schimbarea stimulului (în sensul deplasării). toate necesare în menŃinerea integrităŃii structurale a organismului. conceptul-cheie în studiul acesteia este „actul adaptativ”. După Harvey Carr (1873-1954). la Universitatea din Chicago.R. cel care a succedat lui J. „Stimulul” şi „Răspunsul”. 3. 20 de ani mai târziu). În anii următori. 112 . nu sunt entităŃi existenŃiale. Tezele majore ale acesteia sunt: educaŃia este viaŃă. Dewey devine fondatorul mişcării funcŃionaliste: respinge analiza comportamentului în unităŃi S-R. în 1896. FuncŃionalismul ca sistem a) Definirea psihologiei. bazată pe vechiul dualism suflet-corp. ci teleologice. forŃele directive. astfel încât să satisfacă condiŃiile motivaŃionale. conservarea vieŃii. instruirea trebuie centrată pe elevi. nu pe obiectul de învăŃământ.Prin publicarea. pentru toată viaŃa. După 1904 funcŃionează ca profesor de filosofie la Universitatea Columbia.Angell la şefia departamentului de la Chicago. Dewey devine. disruperea lui prin introducerea altuia străin. analiza psihologică este utilă dacă surprinde unităŃi molare (cum va face şi psihologia gestaltistă. procesarea nervoasă. Psihologia studiază procesele direct implicate în adaptarea organismului la mediu. a învăŃa înseamnă a face. metabolismul. după Dewey. cu considerentul atingerii unui rezultat (reproducerea speciei. Psihologia studiază fazele esenŃiale ale unui act adaptativ: 1. sau adaptarea senzorială faŃă de el. stimularea motivaŃională. face o analiză a gândirii în termeni funcŃionalişti). după publicarea lucrării-manifest Psychology and Social Practice (1900).

puterea voinŃei. deci şi cele de introspecŃie sunt acceptate) până la analiza factorială. precum inteligenŃa. întrevedem că acesta a împărtăşit o viziune clar interacŃionistă. spiritul mulŃimii. Carr consideră că psihologia ca ştiinŃă naturală şi empirică nu trebuie să-şi propună probleme. îi pare lui Carr o abstracŃie artificială şi inutilă. identificând variabile şi condiŃii (inclusiv timpul. 4) orice răspuns modifică situaŃia-stimul. Sinteza conlucrează cu selecŃia. motivaŃia şi asimilarea experienŃei sub imperativul mediului. evident. cu rol de postulate: 1) orice activitate este determinată de stimuli. stimularea are efect vectorial. răspunsul funcŃionaliştilor este univoc: prin învăŃare. conştiinŃa. transfer. o interacŃiune şi nu un paralelism. S-au făcut experimente pe animale (inclusiv cu extirpări cerebrale) şi oameni în situaŃii de învăŃare. aceasta însemnând conexiuni. c) Postulatele Analiştii acestei paradigme se opresc la patru teze principale. de ordin metafizic. e) Principiile dezvoltării conduitei La întrebarea „Cum se leagă datele experienŃei pentru a se integra în conduite complexe?”. în unele cazuri. cât şi ca moment) pentru ca o rezolvare adaptativă să aibă loc. 113 . d) Programul experimental şi natura datelor La Întrebarile „Ce?”. 2) stimulii senzoriali şi cei motivaŃionali sunt izofuncŃionali. Principiile selecŃiei sunt: atenŃia. în altele societatea este cea care realizează un pressing asupra persoanei. (Psihologia se ocupă de procesele ce există în realitate şi produc asemenea fenomene. descrise în asemenea termeni. S-au întreprins analize ale datelor (subiective şi obiective.) b) Viziunea asupra relaŃiei psihic-corp Majoritatea funcŃionaliştilor apreciază ca nereală această problemă. Organismul ca unitate psihologică este ceva presupus. cum este aceasta. stres etc. adaptativ şi intenŃional. comportamentul fiind un proces continuu. atât ca interval. memorie. 3) comportamentul este intrinsec. Dacă ne gândim la teoria lui James asupra emoŃiilor (potrivit căreia situaŃiastimul schimbă starea sistemului nervos). problem solving. „De ce?” şi „Cum?” se caută răspuns.Conceptul-cheie al structuraliştilor. Conceptul de adaptare a organismului presupune.

condiŃii. – s-a dovedit un sistem deschis la experimentalism. elementarism şi la raportul endogen-exogen.Critica funcŃionalismului a vizat în special patru aspecte: – caracterul teleologic al teoriei: accent pe utilitate şi Ńel. relaŃii. – instrumentarea conceptuală a etologiei. – lipsa unei distincŃii clare între ştiinŃa aplicată şi cea fundamentală. această insistenŃă a fost mai atenuată la Woodworth şi Carr. 114 . ContribuŃiile funcŃionalismului – stimularea psihologiei ca ştiinŃă experimentală relativă la om şi animale. – formularea unei teorii asupra emoŃiilor. cât şi al metodologiei şi interpretării datelor. – eclectism: atât la nivelul teoriei. toate pentru a se vedea „ce” şi „cum”. studiată „de dragul său”: adaptare. Unii comentatori iau această latură drept disponibilitate pentru toleranŃă şi cooperare. – definirea obiectului psihologiei pare diminuată. – promovarea unei metodologii a studiului variabilelor empirice. obiectivism.

căutarea unei metode obiective. Cartea lui Darwin Expresion of Emotions in Man and Animals (1872). Romanes. pentru ştiinŃa despre psihic. 2) observarea secvenŃelor comportamentale. 115 . El a propus pentru psihologie un status de ştiinŃă obiectivă. Animal Intelligence. promotorul mişcării pozitiviste. Auguste Comte (1798-1857). a lansat ideea că. precum şi primul studiu de psihologie comparată.J. Primii paşi spre o psihologie obiectivă au fost făcuŃi de către Descartes şi La Mettrie. comportamentul manifest reprezintă sursa principală de date. Problema cu care s-au confruntat voit behavioriştii a fost metodologia introspectivă şi funcŃionalistă. Cabanis (1757-1808) a încercat să interpreteze „evenimentele mentale” ca funcŃii ale unui organism integral.XIII. plan mental existând şi la animale. După ei. ce afirmă o continuitate între om şi animal în privinŃa vieŃii de relaŃie (contrar tradiŃiei carteziene). BEHAVIORISMUL (cea mai influentă şi controversată şcoală psihologică americană. publicat de prietenul său G. Lloyd Morgan a fost cel care. similare celei a ştiinŃelor despre natură. prin extinderea modelului mecanicist de interpretare asupra corpului şi minŃii umane. behaviorismul a intervenit în câmpul psihologiei ştiinŃifice ca o forŃă a obiectivităŃii. Interesul pentru psihologia animală a fost provocat şi susŃinut de extraordinara rezonanŃă intelectuală a teoriei evoluŃioniste. alternativă paradigmatică a psihologiei europene) Metodologic. C. În această direcŃie. care a facut din psihologia tradiŃională o fază ultimă a teologiei. a atras atenŃia asupra antropomorfizării ca demers paraştiinŃific. insistând pe faptul că. au stimulat instituirea noii paradigme. De pe această poziŃie a criticat metodologia mentalistă. numai dacă sunt social observabile. argument solid pentru o concepŃie asupra comportamentului. subiectivă. Darwinismul a însemnat un impuls hotărâtor pentru ştiinŃa comportamentului: evoluŃia speciilor este produsul generării şi selecŃiei de comportamente. cunoştinŃele pot fi valide. respectând două condiŃii: 1) determinarea condiŃiilor organice pentru funcŃiile psihice. studiind animalele inferioare.

.conceptul de tropism. ale lui W. şi-a încercat vocaŃia ştiinŃifică în promovarea unei ştiinŃe obiective. maimuŃe). de Max Meyer (1873-1967). astfel încât referirea la conştiinŃă şi la alte entităŃi mentaliste devine inutilă. porumbei. de W. Excluzând introspecŃia din aria metodologică. crabi.H. Vizitând mai multe universităŃi americane. Aici defineşte psihologia ca o ştiinŃă naturală pur experimentală. Originar din Carolina de Sud.U. Studiul sistematic al comportamentului diferitelor specii animale a fost întreprins de către E. Small şi Clark (labirintul situaŃie-standard pentru studiul învăŃării). Yerkes (1876-1956) asupra animalelor (broaşte. Reflex of Brain. Watson (1878-1958). Watson a promovat un reducŃionism provocator (de 116 .L.M. iar în universităŃile americane se predau cursuri pe această problematică. de I. Cercetările lui R. Succesul n-a apărut însă până în 1913. constituie un tezaur de date pentru noua ştiinŃă a comportamentului. dar şi cărtile Psychology: the Study of Behaviour. J. În primul deceniu al secolului XX apare revista „Journal of Animal Behaviour”. Objective Psychology. viermi.M. fluturii de noapte şi fototropismul). broaşte. ale lui Fabre asupra insectelor. unde colaborează cu Yerkes şi Jennings în studiul percepŃiei vizuale la animale. de V. ce urmăreşte predicŃia şi controlul comportamentului. Yerkes (1876-1956): albine. în unele cazuri.A. porumbei. nu recunoaşte nici demarcaŃia dintre om şi animal. încât duce la distrugerea organismului (de exemplu. când în „Psychological Review” i-a apărut lucrarea polemică Psychology as the Behaviorist Views it. ea aparŃine totuşi schemei generale de investigare a comportamentului. Fondatorul behaviorismului Cel care a dat denumirea de „behaviorism” noii paradigme a fost John B. Morgan şi Thorndike. Jennings asupra protozoarelor. The Fundamental Laws of Human Behaviour.S. Loeb (1859-1924) a avut un efect remarcabil: relaŃia Stimul-Răspuns este. McDougall (1871-1938). Thorndike şi R.M. aplicând tehnicile lui Small. Donaldson şi J. sub îndrumarea neurologilor H. şi-a luat licenŃa în anul 1900 la Universitatea Furman şi doctoratul în 1903 la Universitatea din Chicago. Secenov (1863). În lucrări ulterioare. Loeb. Primele cercetări independente au fost efectuate în problematica învăŃării în labirint. şoareci au devenit obiect de studiu experimental. cât de complexă este manifestarea comportamentală a omului. În 1908 devine profesor de psihologie la Universitatea Hopkins. definit de imigrantul german în S. Behterev (1913). atât de forŃată.

cu ce face şi ce ştie. deci musculare şi glandulare. oricât de complex. atât învăŃat. stimulul şi răspunsul au o nelimitată gamă de conotaŃii relative la diversitate şi complexitate. Analiştii îl consideră un om fericit în claritatea promovării ideilor ştiinŃifice. Deşi în 1920 şi-a schimbat statusul familial şi profesional (în urma unei „contingenŃe” amoroase). c) orice comportament. dacă există. datele despre psihic se referă la conexiunea stimul-răspuns. „Conştiinta” şi „viaŃa psihică” sunt considerate „pure presupuneri”. 117 . 3) Postulate Din ampla literatură behavioristă pot fi relevate patru postulate: a) în sfera comportamentului animal şi uman există un strict determinism. Pavlov. Limbajul. 2) Natura datelor Pentru behaviorişti. exprimate în măsuri cantitative. Obiectivele unei asemenea ştiinŃe a comportamentului se rezuma la două genuri de predicŃii: ştiind stimulul să prezici răspunsul şi invers. The Battle of Behaviorism. dar un nefericit în cariera şi viaŃa personală. a continuat să cerceteze şi să publice în domeniul psihologiei: şi-a extins cercetările asupra copiilor şi s-a angajat în domeniul aplicativ al reclamei. într-o asemenea largă viziune. este analizabil în elemente de raspuns. afectele reduse la modificări vasculare) şi a făcut referiri pozitive la reflexologia lui I. În Behaviorism (1925) apare preocupat de ambient şi de perfecŃionarea fiinŃei umane. d) procesul conştiinŃei.P. nu poate fi studiat ştiinŃific. b) comportamentul se reduce la procese psihomecanice.exemplu. Watson pune în primplan învăŃarea şi disponibilitatea ereditară. în toate ariile de raportare a organismului la mediu: chinestezie. Behaviorismul ca paradigmă 1) Definirea psihologiei ca ştiinŃă Dacă ne referim la un text de maturitate al lui Watson. verbalizare. reglaj glandular. toate plasate în spaŃiu şi timp. este un gen de comportament precum baseball-ul. 4) Modul de selectare a datelor Consecvent unui determinism naturalist. pentru alŃii şi pentru sine. Evident. cât şi neînvăŃat” (p. înregistrăm următoarea definiŃie: „Acel domeniu al ştiinŃelor naturii ce se ocupă cu comportamentul uman. 4). lucrare polemică din 1929.

deci a asocierii expresiei sonore cu culoarea respectivă. behaviorismul înseamnă un monism fizic. conştiinŃa (dacă există) nu are o existenŃă independentă. ne apare astăzi valoros pentru susŃinerea forŃei individului uman de a-şi cultiva şi păstra identitatea. mişcări musculare şi secreŃii glandulare neobservate direct. copilul învaŃă să zică verde sau roşu datorită condiŃionării unor procese cerebrale. Psychologies of 1925. furiei şi dragostei la copii. la copilul mic. în sensul că mentalul nu este decât o expresie a modului în care funcŃionează sistemul nervos. Elogiul adus de Watson gândirii nonverbale. la nivelul aparatului laringeal şi al întregului corp. oricât de complexe ar fi. Watson n-a acceptat principiul întăririi descoperit şi formulat de Pavlov şi nici legea efectului formulată de Thorndike. Deci. Abordând gândirea ca proces ascuns. cu libertatea (şi 118 . Ulterior însă. obiect sau animal).5) Principiile conexiunii Din orgoliu sau dintr-o fixitate conceptuală. asociind un zgomot puternic cu un anumit fapt. O piatră de încercare a forŃei şi originalităŃii behaviorismului este problema mecanismelor periferice ale limbajului şi gândirii. sinteza acestor experimente o găsim în lucrarea din 1925. Evident. respingând astfel concepŃia tradiŃională a predeterminării ereditare. a identificat un „repertoriu comportamental la naştere”. Prin situaŃii stimulative speciale a educat frica (de exemplu. planul verbal este uşor observabil datorită desfăşurării exterioare. Prin studii longitudinale a demonstrat şi condiŃionarea fricii. experimentele au vizat identificarea unui flux de încercări şi erori. 7) Programul de cercetări experimentale Watson s-a remarcat şi a impus paradigma behavioristă experimentând pe animale. necontrolabile de societate. iar prin altele a înlăturat-o (prin asociere cu stimuli pozitivi). provocare şi control auditiv în „reacŃiile circulare”. comportamentele. Punând în prim-plan legea exerciŃiului (frecvenŃa şi recenŃa). studiul comportamentului copiilor în prima lună de viaŃă şi condiŃionarea emoŃională au devenit cercetări curente. O concluzie a acestor investigaŃii a fost lipsa unei diferenŃieri a abilităŃilor manuale şi câştigarea acesteia pe măsura condiŃionării sociale. Prin observaŃii zilnice asupra a peste 100 de copii. sunt explicate ca înlănŃuiri de unităŃi Stimul-Răspuns. 6) Raportul psihic-corp În accentele sale extreme. cazul copiilor surdomuŃi este edificator: ei nu-şi dezvoltă capacitatea verbală datorită lipsei de receptare. respectiv a dezvoltării treptate prin conexiuni între grupe de sunete şi obiecte sau situaŃii.

Se consideră că. Tolman.R. că. în a doua perioadă a carierei sale de cercetător. 119 . ÎnŃelegerea complexităŃii „fenomenului uman” este imposibilă fără considerarea „dimensiunii behavioriste” calificată ca emanată de una dintre cele „trei forŃe”ale ştiinŃei despre suflet. Claritatea conceptuală şi experimentală a contribuit mult la aceasta. Hull şi B. la etică şi practică educaŃională. alături de psihanaliză şi psihologia umanistă.F. Behaviorismul în dezvoltare Un autentic „set al modernismului metodologic obiectivist” face ca behaviorismul să fie acceptat. jurisdicŃia. Watson a fost deosebit de provocator în acest sens: afirmând. de mare succes) şi prezent. managementul. deci. Societatea apare. Guthrie. Evident. remarcabili psihologi. comerŃul. El afirmă şi argumentează răspunderea societăŃii pentru reeducarea contravenientului şi infractorului. care a trăit personal drama excluderii sociale definitive din sistemul universitar pe motive de imoralitate familială (în 1920 s-a recăsătorit cu o tânără colaboratoare). au întins o punte rezistentă: E. Watson. cu contribuŃii majore în impactul ştiinŃei psihologice asupra societăŃii contemporane. patru personalităŃi ştiinŃifice. principalul vector prin care stiinŃa despre suflet a influenŃat societatea modernă. răspunzătoare pentru dezvoltarea sănătoasă (şi fiabilă. a devenit categoric în a absolvi persoana de responsabilitate deplină pentru propriile acŃiuni. se pune problema responsabilităŃii personale pentru faptele antisociale comise de o persoană. între Watson (behaviorist fundamentalist.C. copiii au potenŃialităŃi similare. Raportul ereditate-mediu este una dintre problemele perene ale ştiinŃelor umaniste. normali fiind. acordă un rol hotărâtor mediului socio-educaŃional. În plus.L. promovând chiar o tehnică a eticii recuperatorii cu sprijin pe behaviorism. mecanismul condiŃionării este baza acestui determinism bidimensional. administraŃia. de la legislaŃie. axată pe înŃelegerea comportamentelor manifeste (reclama. pe atât de benefică. E.responsabilitatea) pe cât de împovărătoare. putem zice noi astăzi ) a cetăŃenilor. Skinner. dezvoltarea fără precedent a „economiei serviciilor”. Dar la aceştia se adaugă o întreagă pleiadă de cercetători creativi. apreciat şi promovat în toate ariile societăŃii moderne. În acest context. C. manipularea) a însemnat un larg diapazon de acceptări ale principiilor condiŃionării (arbitrare) a comportamentului uman. generatoare de progres.

nu o cale spre suflet. a promovat o abordare moleculară a comportamentului. de o operă muzicală”. nu poate neglija plăcerea. o influenŃă a animalului asupra mediului. în timp ce faptul de conştiinŃă apare în autoobservaŃie într-un mod cu totul personal. a preemŃiunii factorilor de mediu faŃă de condiŃiile interne. Watson răspunde cu un spirit consecvent partizan. inclusiv a emotivităŃii estetice. de exemplu.Critica behaviorismului A urmărit cu prioritate două direcŃii: metodologia şi concepŃia generală. raportul verbal este o confesiune. de fapt. care s-a lansat iniŃial tot ca behaviorist. „stări induse. Astfel. concepŃiile sale au cunoscut o dezvoltare de care trebuie Ńinut seama. din relatările verbale. admiraŃia şi gratitudinea. că. Mc. ce se conduce după legi obiective: suntem liberi numai dacă suntem în acord cu determinările cauzale. Unele critici au vizat confuzia dintre determinism şi mecanism. chiar dacă au Ńinut la atributul obiectivităŃii în cercetarea psihologică. deci. ca o realitate testabilă. aceasta nu poate fi un obiect de studiu obiectiv. apare la fel mai multor observatori. Cu timpul. La aceste replici (din partea lui Woodworth şi McDougall). irepetabil. Conex acestei explicaŃii apare şi răspunsul la critica „ambientalismului”. relatarea verbală nu este. Asemenea atacuri au fost respinse cu o trimitere la „necesitatea înŃeleasă”. înŃelegând că comportamentul viabil şi fiabil al unui organism activ este mai mult decât suma elementelor constitutive. Într-o primă perioadă. de ordin ereditar. este un produs emergent al interacŃiunii lor. zice autorul citat. când s-a preocupat de controlul condiŃiilor fiziologice şi fizice. Principala critică a vizat pierderea unor importante componente psihologice. psihicul omului fiind o parte a naturii. decât o urmă. un efect întârziat al operării în planul imaginii. dacă conştiinŃa este un instrument al omului de ştiinŃă. ignorate de Watson. contrar determinismului clasic. Tocmai acest apel la condiŃionarea ontogenetică a dat behaviorismului aura unei religii a 120 . Watson a fost un cercetător de profunzime şi mare productivitate. astfel. n-au fost acceptate niciodată de toŃi behavioriştii. a trecut la o abordare molară. cu diminuarea valorii libertăŃii şi a aportului constructiv în perfecŃionarea societăŃii. Dougall. O ştiinŃă despre psihic. de exemplu. Tezele pragmatice de început. a sesizat greşeala excluderii din obiectul Psihologiei a stărilor de conştiinŃă şi a semnificaŃiilor personale. faptul fizic. teama. Ńelul este. în timpul carierei. cu negarea conştiinŃei şi a planului mental în gândire şi emoŃii. ca „entităŃi metafizice”.

va păşi în mod sigur pe sol behaviorist. practician sau empirist. „empatia” etc. om de ştiinŃă. ale navigării sigure pe un ocean al impreciziilor. fără teama pierderii obiectivităŃii atunci când abordează teme ca „modelele cognitive”. spre sfidarea spiritului foiletonismului metafizic şi mitologic. nu-şi putea da seama în ce măsură era behaviorist. triumfă ca sistem cu Watson şi va continua ca o atmosferă saturată de nostalgii ale preciziei metodologice. dar şi a celorlalte ştiinŃe umaniste a fost enorm. dar prin intermediul unor condiŃii ce Ńin de ambientul fizic. transparenŃa principiilor a fost totală: chiar dacă există. Criteriul public knowledge pentru obiectivitatea faptului psihic nu poate fi respins. Se apreciază că nici un sistem de gândire psihologică n-a atins claritatea definirii obiectului de studiu şi a metodei ca behaviorismul. ContribuŃiile behaviorismului In ciuda neajunsurilor ce Ńin de îngustarea domeniului psihologiei. „identitatea”. acceptată cu entuziasm de tinerii americani. psihologul cunoscător al paradigmei behavioriste are o acuitate crescută faŃă de conceptele şcolilor alternative. în veacul ce s-a încheiat. astfel că piedestalul psihologiei ştiinŃifice s-a înălŃat semnificativ. mai ales faŃă de psihanaliză şi psihologia umanistă. aceasta este posibilă. Şi în problema conştiinŃei. această funcŃie nu are rol cauzal. deci considerarea ei nu este utilă în explicarea comportamentului. Impactul său asupra ştiinŃei psihologice. promovarea paradigmei behavioriste are meritul incontestabil al obiectivităŃii metodologice şi clarităŃii terminologice. 121 . fie ea cercetare sau service. chiar cu interese în afara carierei psihologice. nici un psiholog. Istoria behaviorismului începe cu Descartes. în practică. În planul mentalităŃii profesionale. Practic.formativităŃii sau modelării prin factori de progres controlabili. Extinzând discuŃia la „interacŃiunea minŃilor”.

iar relaŃiile dintre ei se păstrează constante. în 1959. cutezanŃa lui Wertheimer (matematician. muzician şi psiholog) a constat în radicalizarea gândirii lui Ehrenfels: el nu s-a oprit la întrebarea „Cum este posibil Gestalt-ul când scena perceptuală constă din elemente separate?”. progresul în plan metodologic reprezentat de analiza factorială. simŃea nevoia unor precizări în adresarea sa programatică: după ce invoca tulburarea produsă de afirmaŃia lui von Ehrenfels că „mii de percepte au caracteristici ce nu pot fi derivate din particularităŃile componentelor ultime” (exemplificând cu melodiile muzicale. la a 67-a ConvenŃie a psihologilor americani. identificând. s-a înŃeles că. vizează tot efecte de emergenŃă: piesele componente apar ca elemente ale unor entităŃi holistice. caracteristicile estetice ale peisajelor şi obiectelor etc. arată că asemenea „calităŃi-Gestalt” se definesc prin aceea că atunci când stimulii fizici implicaŃi sunt considerabil schimbaŃi. formele obiectelor. fără a se nega importanŃa analizei pe elemente şi a metodelor cantitative. Trecuseră aproape trei decenii de la descoperirea de către von Ehrenfels a acestui fenomen şi. W. de a determina legi ale alcătuirii şi funcŃionării sistemelor în psihologie) Este cunoscută precis data când s-a lansat această paradigmă şi de către cine: în 1912. preşedintele ales. psihologia poate intra în lumea ştiinŃelor veritabile. legi ale alcătuirii şi funcŃionării sistemelor. GESTALTISMUL (expresie a cutezanŃei psihologilor germani. cei trei fondatori. cu o asemenea latenŃă. Max Wertheimer (18801943). Köhler.XIV. în calitate de participant la declanşarea acestui 122 . După aproape o jumătate de veac. ireductibile la părŃile alcătuitoare. calităŃile „gestaltiste” rămân aproape aceleaşi. admirată chiar şi de fizicieni. 61. ci a considerat acest fapt ca un dat general pentru situaŃiile perceptive. un studiu asupra mişcării aparente. 121-165.). Wolfgang Köhler (1887-1967) şi Kurt Koffka (1886-1941) de la Universitatea din Frankfurt au publicat în „Zeitschrift für Psychologie”. ca şi acestea. corelând zeci de variabile. De fapt.

evident. prin manifestul lui J. ci „legată mai direct de natura situaŃiei date”. unele concepte gestaltiste păreau vagi. produs. CondiŃionarea este. După cum se ştie. intenŃie şi dorinŃă.nou curs de gândire. la Ohio. apreciază entuziasmul scrutării realităŃii dincolo de ce pot exprima graficele şi tabelele. personalitate şi mediu). dând exemplul Fiziologiei. act. de aceea. când toate marile paradigme ale psihologiei moderne îşi disputaseră întâietatea şi valoarea ştiinŃifică. în speŃă Max Planck şi Max Born. ales acum. dar aceasta nu înseamnă că alte genuri de experienŃă trebuie respinse. În primele decenii ale acelui veac. Genul de rezolvare desemnat de acest termen Ńine de situaŃiile în care soluŃia nu este arbitrar aleasă (şi impusă) de către experimentator. poate.P. se întrevedea părăsirea încorsetării vieŃii sufleteşti atât de colorate într-un tablou „inspăimântător de plictisitor”. fizicienii de elită ai epocii. 6x6 – 5x5. Köhler îşi mărturiseşte simŃămăntul eliberării dintr-o închisoare (a faptelor psihologice ca atomi nelegaŃi. Ca fost student al lui Max Planck. nu putea să nu exprime o rezervă în legătură cu valoarea absolută a „iluminării” pentru procesul de gândire productivă. din 1950 se declanşase. preşedinte al AsociaŃiei psihologilor americani. Era în 1959. Cel care studiase intelectul antropoidelor în Tenerife (19131919) se referă mai întâi la termenul insight (în germană. 123 . luând-o ca atare. de ce rezultatul diferenŃei de pătrate. Guilford. în gândire. să lucreze asupra clarificării conceptuale. ea poate fi observată şi măsurată. când psihologia americană era superioară celei europene prin metodă. ci doar asociaŃi prin contingenŃă). Dar „nu este treaba ştiinŃei să distrugă evidenŃa”. dintre fondatorii şcolii gestaltiste. „CondiŃionarea” este aproape principalul proces cu care are de-a face psihologul. iar psihologia umanistă era în ascensiune şi respect. atunci. insight. „una dintre disciplinele cele mai fascinante”. un psiholog atât de proeminent cum era Köhler. cum nici „condiŃionarea” şi „motivaŃia” pentru psihologi. care recurge rar la tehnici cantitative. behavioriştii evită conceptul de înŃelegere (de exemplu. Einsicht). nici conceptele „forŃă” şi „energie” n-au fost clare la început pentru fizicieni. mişcarea de idei şi preocupări pentru creativitate (ca potenŃial. este un număr impar). un gen de experienŃă. Să continuăm referirile la acest discurs al ultimului supravieŃuitor. „Adevăratul spirit al ştiinŃei este spiritul critic” – continuă Köhler. au primit cu încântare această descoperire şi au regăsit fenomenul în fizică. În toate aceste procese. Variatele sale forme se regăsesc ca învăŃare a trebuinŃelor. Cincinatti. ci.

dar în calitate de element lua actul comportamental (de la sensitiv la logic şi social). În deceniile următoare. configuraŃie). Dacă ne întoarcem în 1896. în care imaginea rămâne constantă atunci când elementele (culoarea. a devenit un argument al robusteŃei şi validităŃii. sfidând imaginea de „întunecat” sau „misterios” a gestaltismului. vorbeşte cu o claritate fizicalistă despre „comportamentul vectorilor în situaŃii motivaŃionale”. transformarea obiectelor trebuinŃelor (obiecte cu „valenŃe”) în motive. la lucrarea lui John Deway despre arcul reflex. „umaniştilor”? Aceasta este secvenŃa finală a mesajului germanului W. remarcând specificul „forŃelor psihice”: învăŃarea. suflet. Gestalt. vedem clar că autorul a încercat insistent să se depărteze de 124 . Conex acestei atenŃionări este citat şi contemporanul lui Wundt. cheia muzicală) se schimbă. adaptare şi a dispus pe o linie continuă psihicul animal şi cel uman.Mai departe. Începând cu experimentele lui Köhler. cel care a dat conceptului de „intelect” o conotaŃie simetrică conceptelor de viaŃă. totuşi. el a postulat tipuri generice de percepŃii ale formelor spaŃiale şi ale formelor temporare (cum este melodia muzicală). naturalizat în America. Franz Brentano (1838-1917). ceea ce înseamnă apariŃia în relaŃia Subiect-Obiect a vectorilor cu direcŃie şi sens. care admitea analiza psihicului pe elemente chiar atunci când era vorba de formaŃiuni complexe. psihologii de limbă engleză au impus termenul de pattern (model. hotărâtor pentru identificare. Precursori ai gestaltismului Două idei în istoria psihologiei surprind diferenŃa dintre o sumă şi o sinteză de elemente: „chimia mentală” a lui John Stuart Mill (1806-1873) şi „sinteza creativă” a lui Wilhelm Wundt (1832-1920). care. faŃă de suma elementelor) a fost numită de Christian von Ehrenfels (1859-1932). Punând la baza oricărei cunoaşteri (inclusiv ştiinŃifice) senzaŃia. intrat în filosofie şi psihologie ca epistemolog senzualist. Surprinzătoare este contribuŃia fizicianului Ernst Mach (18381916). nu poate substitui termenul german Gestalt. subiectul se luptă cu nedeterminarea. prin sensul său prea general de cogniŃie sau concept. vecinătatea şi chiar rudenia cu lumea animală a încetat a mai fi un atribut al înjosirii. O asemenea calitate regăsită de mintea umană (de a fi ceva în plus. mărimea. Köhler. în căutare de invarianŃă. Köhler. un suport al înŃelegerii psihismului în general ca problem solving sau „aspect dramatic” al relaŃiei subiect-mediu. deopotrivă. în cadrul acesteia. Nu reprezintă aceasta o mână întinsă behavioriştilor americani şi.

Productive Thinking (1945. iar nu unul dintre elemente. Harper & Brothers publishers). şi ceilalŃi doi colaboratori. era o caracteristică a organizării lor în câmpul perceptiv. Wertheimer. Fondatorii gestaltismului Fenomenul mişcării aparente. New York. la un interval de cca 60 msec. Printre psihologii germani şi americani se simŃea un curent inovator revoluŃionar. din istoria unor mari descoperiri în ultima şi cea mai elaborată lucrare a sa. maniera wundtiană de analiză se dovedea inacceptabilă. folosind sintagmele „unitate independentă”. simpla afirmaŃie a diferenŃei dintre suma părŃilor şi întreg a fost considerată de B. o glumă relativă la un inspector şcolar clarifică perfect relaŃia dintre „Gestalt” 125 . deşi aserŃiunea „întregul este altceva decât suma părŃilor” se găseşte şi la înŃeleptul chinez Lao-Tzi. „unitate organică”. deci diferit de ce înseamnă „stimul” şi „răspuns” într-o simplă asociere. Skinner în deceniul al patrulea o pseudoproblemă. era respinsă de fenomenul însuşi. Koffka.. deşi gestaltiştii delimitaseră pe baza acestui criteriu „gândirea productivă” ca „rezolvare prin surprindere a legii de organizare internă” (prin Einsicht). dezarmant de „cenuşiu” în explicarea complexităŃii şi dezvoltării vieŃii psihice. ce a dat de gândit psihologilor şi a condus la paradigma gestaltistă şi-a găsit aplicaŃia majoră în cinematografie. deoarece el era un fapt primar. deoarece mişcarea aparentă nu putea fi explicată prin analiză şi relevare de componente. Principiile gestaltismului a) Gestalt-ul – calitate esenŃială a câmpului psihologic Se zice că raportarea gestaltiştilor la întreg este dificil de înŃeles. Wertheimer din 1912 lansa o nouă paradigmă. atât reflexologic. W. la început subiecŃi ai experimentării.F. alternativă promiŃătoare la elementarismul obositor. ea există datorită unor relaŃii dintre componente (o anumită distanŃă dintre fante şi un interval de timp între cele două apariŃii luminoase). dă observatorului impresia că lumina se mişcă de la o fantă la alta? Această întrebare a constituit obiectul unor îndelungate discuŃii între M. Din exemplele din date de M. Cum se face că succesiunea unor stimuli luminoşi la fante distanŃate. Wertheimer. care trăise cu şase secole înaintea erei noastre. venit la Institutul de Psihologie din Frankfurt pe Main în 1910. Lucrarea lui M. Köhler şi K. „întreg organic”. cât şi wundtian.elementarismul lui Wundt.

la naiba. deoarece. întrebări şi îndemnuri de o frumuseŃe fără seamăn: „Ce se întâmplă când gândirea lucrează realmente productiv? Ce se întâmplă când avansăm în cursul gândirii?… Ne interesăm de atâtea 126 .571. Într-o şcoală sătească din Moravia (în vechiul imperiu Austro-Ungar). i-a adus aminte de isteŃimea elevului din clasa sa şi l-a întrebat ce-au zis colegii la aflarea memorabilei istorioare. părăsea această lume a oamenilor şi a ideilor. Când a dat „bun de tipar”. al gândirii copilului. aspectele euristicilor gestaltiste productive”. la o întrunire în Capitală. un copil zvâcneşte cu mâna în sus: – 3. domnule învăŃător. pentru a-şi realiza dorinŃa elaborării a două noi cărŃi. Văzându-i isteŃi. Răspunsul şi argumentarea l-au impresionat mult pe inspector. pe 23 septembrie 1943. După un timp. recurge şi la o „întrebare încuietoare” pentru elevii de şcoală primară: „– Cine poate să-mi spună câte fire de păr are un cal?” După o scurtă tăcere firească. – Curios! De unde ştii? – ÎncercaŃi să număraŃi şi dumneavoastră şi o să vă convingeŃi! – sună glăsciorul sigur al copilului. definit de Wertheimer ca superior obtuzităŃii inspectorului imperial. rămânând poate pentru toată viaŃa cu veneraŃia cuvenită pentru procesul viu. mai cristalin şi prietenos. domnule inspector. – „problema logicii gestaltiste. tot în acest cadru. în drum spre cancelarie şi apoi la despărŃire şi-a exprimat satisfacŃia faŃă de activitatea dascălului şi a făgăduit că va relata şi colegilor săi de la Viena amuzanta întâmplare. Peste nici trei săptămâni. nu mi-am adus aminte de numărul spus de copil”. lăsând tiparului mirări.962. n-am relatat-o. învăŃătorul de Ńară s-a apropiat smerit de impozantul inspector. inspectorul intră într-un contact didactic cu clasa de elevi prin câteva întrebări de edificare. Chipul gestaltismului ar fi fost cu siguranŃă altul. Acestea urmau să trateze : – „aspectele mai largi ale psihologiei gândirii”. productiv. în completarea Gândirii productive. provocată de o asemenea întrebare din afara manualelor.şi „gândirea productivă”. pe 12 octombrie. Bietul dascăl de Ńară s-a îndepărtat tăcut. „– Ptiu. ştii. în care problemele tradiŃionale apar ca un caz special euclidian. în ruptul capului. dacă Wertheimer ar fi trăit după 1943. considera Productive Thinking un fel de prolegomenă pentru elaborările ulterioare.

preferând să nu gândească. – „MulŃi consideră că oamenilor nu le place să gândească şi tind din răsputeri să evite aceasta. cunoştinŃele depinzând întotdeauna. cum să îmbunătăŃim gândirea?” (op. adesea se constată că oamenii. chiar copiii. demersul este declarat adecvat şi suficient. (W. ci doar să reŃină şi să repete. Ideea de câmp a captivat pe fiziologi şi i-a făcut să experimenteze interferenŃe între forŃe electrice.1920). şi de subiectul cunoscător. cristale…diferite ştiinŃe. flori. structura casei. Acest principiu metodologic este considerat inevitabil pentru orice domeniu ştiinŃific. iluminarea? Care sunt condiŃiile favorabile şi defavorabile ale acestui minunat fenomen? Prin ce se deosebeşte gândirea bună de gândirea rea? Şi. atunci el poate fi considerat valabil. potrivit unor legi ale dependenŃei părŃii de întreg. în sfârşit. în ciuda multor factori nefavorabili care înăbuşă gândirea autentică. furtuni. tind spre aceasta… Cum apare descoperirea. Cum ştie observatorul sau gânditorul că analiza sa trebuie să se oprească la o anumită configuratie a relaŃiilor şi să nu mai continue avansul spre alte elemente? Răspunsul gestaltiştilor este de factură pragmatică: dacă se ajunge la identificarea unor regularităŃi sau legi utile. noŃiunea de câmp semnifică un spaŃiu definit de mişcarea unor particule (ce poate fi descrisă matematic). p. relativ la care comportamentul de orice fel nu depinde punctual de caracteristicile locale ale situaŃiei-stimul. Realitatea însăşi are organizare structural-emergentă. cu o descriere verbală sau matematică. 27). exemplul apei. oamenii recepŃionează şi procesează datele într-un mod structurat. b) Raportul psihic-fiziologic Dacă în fizică. schimbări fiziologice şi percepŃie (în special cea vizuală). cu calităŃile ei surprinzător de diferite faŃă de elementele componente (oxigenul şi hidrogenul). Dar. circuitul electric funcŃional etc. în parte. Ipoteza unor câmpuri fiziologice a fost admisă de psihologi sub semnul izofuncŃionalităŃii epistemice: dacă un anumit „model” fiziologic are o înaltă probabilitate de predicŃie a comportamentului. Prin natura intrinsecă a experienŃei lor cognitive. Astfel. Să luăm exemplul mai frecvent utilizat al câmpului perceptiv: câmpul semnifică un ansamblu de relaŃii antecedent-consecvent. ea din nou şi din nou renaşte şi înfloreşte. structurile materialelor şi ale Ńesuturilor vii.cit.lucruri – pietre. în accepŃiunea psihologică realitatea este alta. p. cit. Dacă în această 127 . Köhler tratează sistematic asemenea exemple în lucrarea Die physichen Gestalten. ne interesăm noi în serios ce este gândirea productivă?” (op. 2-8).

privinŃă datele n-au fost considerate edificatoare. câmpurile fiziologic şi experienŃial permit urmărirea caracteristicilor unuia luând în seamă pe celălalt. W. relaŃia dintre structurile cerebrale şi experienŃă a fost definită sigur ca una de izomorfism. Aşa cum o hartă şi teritoriul pe care îl reprezintă nu sunt identice ca natură. redat prin sintagma „simultaneitate” (între psihic şi fizic) este cu totul specific şcolii gestaltiste. cu care suntem familiarizaŃi. Fără a nega total rolul experienŃei trecute în reactivitatea individului într-o situaŃie inedită. Gestaltiştii sunt preocupaŃi de „efectul productiv” al impactului cu prezentul. 1947. Köhler afirmă: „Organizarea experienŃială în spaŃiu este întotdeauna structural-identică cu organizarea funcŃională în distribuŃia proceselor cerebrale de bază” (p. încât modifică experienŃa trecută. deci ca: 128 . Sunt deci reŃele neuronale specializate în procesarea informaŃiilor relative la aspecte holistice ale stimulului şi situaŃiei. în sistemul neuronal optic la broască s-au identificat unităŃi care răspund numai când stimulul are unele caracteristici complexe (cum ar fi o curbură de o anumită mărime). În Gestalt Psychology. ansamblul nu este perceput ca o completare a acestora. De exemplu. W. Köhler explica aceasta prin figura: Deşi figura conŃine două litere „H”. fără însă a fi hotărâtoare. confruntarea concretă cu stimulul sau cu situaŃia problematică este atât de hotărâtoare pentru comportamentul adecvat. la care pot contribui şi elemente native şi date ale experienŃei trecute. Aceasta nu înseamnă că unele legi de organizare a gestalt-ului nu pot fi învăŃate (cum ar fi principiul proximităŃii: elementele apropiate aparŃin aceluiaşi obiect). PrecepŃia este influenŃată de trei tipuri de variabile: genetice. c) Atitudinea faŃă de experienŃa trecută Acest principiu. valoarea acesteia este diminuată în apariŃia noii imagini perceptive sau soluŃii. istorice şi situaŃionale. ci doar ca structură. 61).

De exemplu. Figura alăturată este percepută ca trei perechi de linii şi nu altfel: 2) Similaritatea: elementele asemănătoare tind să fie percepute împreună într-o aceeaşi structura de lucruri egale.Wertheimer ca rezultate experimentale. De exemplu: 129 . cu timpul au devenit cunoscute ca „legi de organizare”. Numai dacă descrierile cantitative urmează celor calitative se pot evita formulările banale sau forŃate în psihologie. ce imprimă adevăratele diferenŃe calitative imaginilor perceptive şi soluŃiilor în rezolvarea de probleme. d) Principiile configuraŃiilor EnunŃate în 1923 de M. 1) Proximitatea: elementele dispuse împreună în timp şi spaŃiu tind să fie receptate împreună. mare-mic: 3) DirecŃia: tindem să vedem figurile în modul în care elementele sunt orientate ca o curgere continuă. şirul unor cerculeŃe dispuse alternativ.AtracŃia introspecŃioniştilor pentru analiză duce la neglijarea momentelor celor mai atractive. Autorii gestaltişti şi-au dat seama de dificultatea înŃelegerii formulărilor verbale şi au ilustrat fiecare principiu cu figuri. omniprezente. ale experienŃei cotidiene.

dar a făcut obiectul urmatoarei jumătăŃi de veac de cercetări în creativitate (inclusiv inventică). totuşi.4) Set-ul obiectiv: dacă se percepe un anumit tip de organizare. putem spune acum. adică pe procesarea cognitivă determinată de „vectorii” situaŃiei prezente. lipseşte. delimitarea este mai estompată. Modul de cooperare a celor două grupe de factori. gestaltiştii nu pun accentul pe „reproducere”. în sensul unei completări pentru ca. în ciuda unor lipsuri. n-a fost dezvăluit de gestaltişti. experienŃa câştigată (deci învăŃarea) este stabilă. W. Alăturat vedem „cerc” şi „triunghi”. 130 . iar în al treilea. se formează o disponibilitate (set) de a vedea la fel şi elementele-stimuli ce nu au întocmai aceeaşi dispunere. Wertheimer admite prezenŃa experienŃei trecute (ca set. ci pe „aspectul productiv”. câmpul să devină semnificativ. Cum configuraŃiile „bune” sunt stabile. stabile. Köhler demonstrează experimental că formarea imaginii perceptive este determinată de calitatea câmpului ca întreg. întregul ansamblu tinde să fie perceput cu organizarea primei serii: 5) Soarta comună: când elementele unei serii mai mari sunt dispuse altfel. ele tind să fie percepute grupat. în general însă. ca tendinŃă sau ca disponibilitate cognitivă). iluminarea) produs. complete. deşi sunt figuri incomplete: Problematica învăŃării După cum reiese din formularea acestor principii. Încă din cartea Mentality of Apes (1925). în al doilea. Vedem alăturat trei seturi de elemente: primul este compus din perechi clar delimitate spaŃial. Rezolvarea unei probleme devine o restructurare a câmpului perceptiv. Exemplu: 6) PregnanŃa: figurile tind să fie percepute ca „bune”. în raport cu problema pusă. o dată insight-ul (descoperirea.

Unul singur este formulat clar: întregul domină părŃile şi constituie realitatea primară. performanŃa este rapidă. În contrast cu behaviorismul. face o delimitare clară între două tipuri de situaŃii problematice: tipul Hume şi tipul Gestalt. gânditorul învinge obstacole (cum este fixitatea funcŃională). M. Duncker On Problem Solving (1945). ca nerelevantă. RelaŃia spirit-corp De când psihologia a devenit ştiinŃă experimentală. o dezvoltare a lucrării cu acelaşi titlu publicată în 1935. 4) noncontinuitatea învăŃării. 1935). Mai sunt evidente alte patru postulate secundare: 1) izomorfismul. Principiul izomorfismului la gestaltişti lasă însă impresia unui clar dualism: se recunoaşte de fapt existenŃa a două serii de evenimente. Dacă raportul dintre rezolvare şi experienŃa trecută a rămas un punct foarte controversat. adică restructurare. surprinderea principiului de organizare holistică. chiar când este vorba de probleme de tipul al doilea. trecerea de la neputinŃă la reuşită este bruscă. Principles of gestalt psychology. Harcourt. „unitatea elementară” de analiză. în germană (Psychological Monographs. Un moment remarcabil în evoluŃia concepŃiei gestaltiste îl reprezinta cartea lui K. încercări oarbe şi căi înguste de dresaj (în spiritul lui Thorndike). Primul se pretează la o rezolvare după suma elementelor. 3) legile organizării. 2) contemporaneitatea. Postulate.În Productive Thinking. gestaltiştii s-au ocupat mai mult cu percepŃia şi aceasta din perspectiva condiŃiilor situaŃiei prezente şi a antecedentului. New-York. în celălalt. specifică şi profitabilă pentru psihologie. procedeul este uşor transferat. insight). Accentul pe relaŃia parte-întreg înseamnă promovarea în centrul atenŃiei a emergenŃei impactului dintre două entităŃi. Paradigma gestaltistă Obiectul psihologiei: studiul experienŃei imediate a întregului organism. Zapan). 58(270)). într-un caz. Brace. al doilea se rezolvă prin Einsicht (engl. rezolvarea este graduală. 131 . Wertheimer sugerează metode gestaltiste eficiente în problem solving. cercetătorii din domeniu au început să evite tratarea specială a acestei probleme. diminuarea atenŃiei pentru detalii. metoda încercărilor şi erorilor poate fi adecvată. Deci. accepŃiunea asociaŃionistă a învăŃării a fost pusă de gestaltişti sub semnul risipei şi insuficienŃei (vezi şi Koffka. tânărul gestaltist (coleg de doctorat cu cunoscutul psiholog român Gh. abordări în termeni holistici. Aici.

alŃi gestaltişti au definit unele proprietăŃi ale stimulilor care-i fac „invarianŃi” pentru procesarea cognitivă. fără a avea prin aceasta un merit deosebit sau un minus. Problema de studiu pentru gestaltişti a fost nu selecŃia elementelor realului. ci de două aspecte sub care poate fi privită viaŃa de relaŃie: recepŃia. acceptând relatările subiectului despre ceea ce recepŃionează şi gândeşte. Nu este vorba de primatul unui real sau altul. Conex acestei imprecizii este şi slaba predicŃie (de exemplu în privinŃa transferului). la a cărui constituire şi funcŃionare contribuie. Datele analizei ştiinŃifice În această privinŃă se poate observa o apropiere de behaviorişti. deoarece orice sistem conceptual are 132 . celula. ci raporturi dinamice dintre antecedent şi consecvent şi raporturi funcŃionale (cu efect emergent) dintre componente. confruntare. problem solving şi „orientare” în situaŃiile de viaŃă (fie ele de percepere. percepŃia sunt mai mult decât suma părŃilor). paradigma gestaltistă a fost considerată mistică. De aceea. cât şi palierele fiziologic şi psihologic. Legile de structurare formulate de M.organismul este un real integru. gestaltiştii au fost mai toleranŃi. Critici la adresa gestaltismului – Caracterul nebulos al teoriei.Wertheimer sunt în fapt reguli de selecŃie. scrutare. în special a conceptului de „organizare”. care au practicat acceptarea aceluiaşi gen de date privind învăŃarea şi rezolvarea de probleme. explică aspectul productiv al procesării cognitive. cum vor zice creatologii – a flexible use of knowledge. altele „figură pe fond”. cu efecte de emergenŃă inerente. Gestaltiştii înşişi au calificat paradigma lor ca speculativă. Sunt consemnate aprecieri potrivit cărora izomorfismul a fost modul ingenios de a integra psihicul în restul lumii. Dacă behavioriştii au exclus conştiinŃa şi introspecŃia ca fapt al analizei ştiintifice. fără enumerarea unor factori: favorizanŃi sau frenatori. unitar. reacŃia. de asemenea. principiul izomorfismului. autorealizare). conceptul de insight fiind global. În ceea ce priveşte conexiunea (apariŃia formaŃiilor complete din elemente simple) trebuie remarcat faptul că principiile de organizare (ale gestalturilor) nu vizează conexiuni. expectativă. neelucidând ceea ce stă dincolo de „mai mult decât” (organismul. imprecizia definirii termenilor principali. au acceptat totuşi comportamentul verbal. atât substratul anatomic. ci structurarea lor: unele elemente devin fond. SelecŃia şi conexiunea. decizie.

1951). 1956). B. O doctorandă a sa la Berlin. a relevat într-un mod memorabil fondul tensionaldinamic. Field Theory in Social Science. Ştiind cât de mare a fost interesul pentru fenomene ce nu se supuneau schemei behavioriste sau reflexologice. 1936. Credem că. relevând atât calitatea holistică a interacŃiunilor variabilelor unui sistem. în domeniul lor. cea din urmă. cât şi caracterul dinamic al ansamblului (în sensul că interacŃiunile se schimbă continuu după „principiul prezenŃei actuale a condiŃiilor”). în 1943 Wertheimer avea proiecte pentru o logică şi o euristică gestaltistă. pentru care. K.Duncker. condiŃile. sunt mult mai bine reŃinute şi reproduse. dar la fel. semnificaŃia era bine stabilită (Este cunoscută o adresare a lui Robert Oppenheimer către AsociaŃia Psihologilor Americani. ContribuŃiile gestaltismului Folosirea termenului de „câmp” în psihologie a contrariat mai mult pe fizicieni. a adus importante contribuŃii. dar reŃine destul de vag pe cele care au fost deja achitate. nefinalizate: în asemenea situaŃie. acŃiunii. ceea ce constituie şi un stimulent sau o sursă de sugestii pentru experimentare. După cum s-a văzut mai sus. – Baza experimentală a gestaltiştilor a fost criticată pentru absenŃa dimensiunii cantitative şi statistice.W. instituirea „spaŃiului de viaŃă”. 133 . remarcabil tocmai prin experimente de problem solving. 1927). Apelând la o modelare topologică (geometrie nonmetrică) şi la calculul vectorial. Zeigarnik.o asemenea parte. O distincŃie operată de Koffka la începuturile gestaltismului între ambientul „comportamental” şi cel „geografic” a fost dezvoltată de Kurt Lewin (1890-1947) într-o teorie a câmpului (Principles of Topological Psychology. (în literatură a rămas consemnat ca „fenomenul Zeigarnik”. un chelner redă întocmai o mulŃime de detalii privind comenzile date de mesenii localului. gestaltist „târziu”. elementele sarcinii. colegă în acei ani cu Dunker şi Zapan. Kurt Lewin a întreprins numeroase cercetări asupra aspectelor dinamice ale vieŃii de relaŃie. De exemplu. rezolvarea conflictelor interpersonale. Analogia s-a dovedit însă productivă la nivel metateoretic. a fost semnificativ realizată prin creatologia deceniilor următoare. confirmându-se astfel filonul realist şi fiabil-umanist al paradigmei gestaltiste. Alte studii experimentale au vizat învăŃarea unor comportamente sociale. geneza aspiraŃiilor. oprindu-se la cazul acŃiunii întrerupte. ne dăm seama de netemeinicia acestui gen de critici. fără apel la soluŃii statistice.

iar în 1918. În acest cadru s-a înŃeles că actul intelectiv (rezolvarea inteligentă) este corelatul psihic al structurii situaŃiei (W. îşi ia doctoratul în psihologie în 1915. la Harvard. învăŃarea punctului preferat şi învăŃarea latentă. Edward C. pe insula Tenerife). Tolman (1886-1959) a promovat un behaviorism molar. Tolman). lucrează ca preparator un timp. Köhler. Tolman a construit situaŃii reprezentative pentru comportamentul intenŃional: accesul la hrană. În 1959 publică o carte de sinteză cu acest titlu: Principles of Purposive Behavior. înfiinŃează un laborator pentru studiul comportamentului şobolanilor. Behaviorismul „intenŃional” a fost fundamentat de Tolman în cartea sa Purposive Behavior in Animals and Men (1932).P. arhitect nativ în toate planurile vieŃii de relaŃie. orientându-se spre organizarea molară. Un loc central în sistemul lui Tolman îl ocupă constructele cognitive. Nici o altă şcoală de gândire psihologică nu a dat un semnal atât de credibil că. în orice caz. „Inginereşte”. O direcŃie productivă în dezvoltarea gestaltismului: Teoria câmpului cognitiv (behaviorismul intenŃional. principiile formulate de el au apărut clare şi convingătoare pentru înŃelegerea comportamentului. Weiss este edificator în acest sens: 1+1 ≠ 2. Wertheimer) şi că situaŃiile problematice sunt sau apar rezolvitorului în ipostazele de „sumă” sau de „gestalt” (K. evitarea simplă a şocului electric. A avut o carieră ştiinŃifică respectabilă şi a dus o viaŃă nonconformistă (de exemplu.). Dunker). cu semnificative elemente teoretice şi experimentale de gestaltism. Afinitatea mijloace-scopuri este o dispoziŃie. prin care organismul îşi organizează elementele ambientului din perspectiva mijloacelor şi scopurilor. un set relativ 134 . relaŃie de tip S-S).Psihologia gestaltistă a însemnat o „atmosferă” de fenomene surprinzătoare şi spectaculoase în care „respiră” şi azi o ştiinŃă a psihicului organizator. Titlul unui articol din 1967 de A. că există un gen de învăŃare prin iluminare (M. evităm sau. sub aspectele cognitiv şi dinamic. efect al unui proces fundamental numit învăŃarea indiciilor (sign learning. Începând o carieră inginerească după absolvirea Institutului Tehnologic din Massachusetts. făurar. Deşi este considerat mai mult un teoretician programist. Comportamentul se defineşte ca o activitate adaptativă. în 1950 şi-a demonstrat patriotismul conducând mişcarea împotriva jurământului de loialitate faŃă de stat. la Universitatea din California. intenŃională. diminuăm caracterul artificial al analizei fenomenelor complexe. Termenulcheie devine cogniŃia sau expectanŃa.

moduri de cogniŃie a câmpului: funcŃii de ordin mai înalt ce produc expectanŃe în procesele perceptive. iar pentru aceasta sistemul psihic are şi îşi formează tot mai multe „disponibilităŃi mijloace-scopuri”. ca un fel de convingeri sau credinŃe consolidate şi interconectate. a fost conceput un labirint cu trei căi alternative spre un loc unde era dispusă hrana. sistemul de trebuinŃe şi matricea de valori-convingeri.independent de stare motivaŃională actuală a organismului (poate şti unde este hrana. deci şi procesele de învăŃare trebuie sa fie de mai multe tipuri. mnemice. A avut mereu în vedere o metodologie empirică şi s-a temut de generalizări teoretice netestabile în practică. învăŃarea prin insight: poate Subiectul să înŃeleagă „gestalt”-ul labirintului. SituaŃiile de adaptare sunt multiple. seturi de echivalenŃă (reprezentări cognitive despre subŃeluri. discriminări dinamice (la nivelul trebuinŃelor): abilităŃi de comportare diferenŃiată în condiŃii diferite de privaŃiune. ca înainte. deşi este dispus pe „calea 1” anihilează simultan şi „calea 2”. adică răspunsuri şi combinaŃii de răspunsuri în sarcini de motricitate. ci direct la 135 . Dimensiunea majoră a unui comportament într-un ambient este de a învăŃa ce duce la ce. Ipoteza cercetătorului viza rezolvarea. animalul se întoarce în faŃa blocajului B. Chiar în propriul său demers investigativ. Lewin: calităŃile afective ale obiectelor sau funcŃiile lor de a satisface trebuinŃe). inferenŃiale relative la câmpul psihic. Defineşte şase tipuri de conexiuni: cathexe (similar valenŃelor lui K. când era „blocajul A”. chiar dacă este sau nu flămând). întăritori secundari sau agenŃi perturbatori). deşi a tins spre un sistem de variabile în interacŃiune. Design experimental tip Tolman Ca şi acum şapte decenii. dar nu mai apelează la „calea 2”. unul dintre ele. stuaŃiile problematice erau provocate prin două blocaje ce pot închide succesiv căile de acces. Tolman nu s-a preocupat de formularea unor legi speciale pentru aceste tipuri de învăŃare. relative la spaŃiul comportamental. Produsul direct al acestei „stări de pregătire” este aşteptarea (expectanŃa). după un număr de încercări. renunŃând să mai încerce accesul spre hrană prin „calea 2”? Într-adevăr. pattern-uri motrice: deprinderi. respectiv. expectanŃe (numite iniŃial sign-gestalt-expectations): condiŃii ale ambientului ce fac posibilă învăŃarea latentă. încearcă să operaŃionalizeze acest principiu. Pentru a studia învăŃarea prin insight la şobolan. metodica experimentală a lui Tolman pare o inovaŃie cutezătoare.

în terminologia „şcolii acŃiunilor mintale”. formulată de Hull (o viziune asupra întăririi). care nu-i conferă statutul de sistem teoretic. a împăcat behaviorismul cu ideea de Ńel. comparativ cu teoria reducŃiei trebuinŃei. performanŃa lotului experimental a crescut rapid. Chiar prin analiza acestui experiment. în special cu privire la prezenŃa sau absenŃa vreunei întăriri. motrice şi dinamice. confirmată de reuşita majorităŃii animalelor studiate. fără a fi suspectat de un mentalism caduc. S-au purtat multe discuŃii în contradictoriu pe tema acestui experiment. În ciuda unei coeziuni slabe între elementele concepŃiei lui Tolman. ÎnvăŃarea cognitivă A devenit o alternativă demnă de o ştiinŃă experimentală. După mai multe vizite de acest fel. Experimentatorul a observat că performanŃa parcurgerii labirintului a crescut semnificativ în decursul vizitelor. cibernetica. Mai întâi. de altfel) dacă întărirea este un factor de progres esenŃial pentru producerea învăŃării. deci Subiectul învăŃa mereu câte ceva. Totuşi. 136 . apoi înŃeleasă mai extensiv. Astăzi putem spune cu uşurinŃă că orice fiinŃă şi cu atât mai mult un mamifer are şi trebuinŃe epistemice. chiar un reflex natural de orientare. Orientarea spre Ńel sau. animalul găseşte pentru prima dată hrană în cutia-Ńel (punctul final). behavioriştii. în spiritul lui Thorndike. iar nu de răspuns. Când experimentatorul a introdus recompensa (hrana). contribuŃiile sale la dezvoltarea psihologiei secolului XX sunt remarcabile. „legea efectului” (formulată de Thorndike. cu numeroase erori în parcurgerea labirintului spre ieşire. dar cu acelaşi număr de încercări. Cognitiviştii definesc învăŃarea cu precădere în termeni ce Ńin de percepŃie. pun întrebarea (fundamentală. Experimentul ilustrează bine abordarea de tip cognitivist a lui Tolman.„calea 3”. „luarea în seamă a Ńelului” a căpătat forŃa operaŃionalizării în noua ştiinŃă a sistemelor. întărit la fiecare succes. ca o generalizare a principiului întăririi din reflexologie) a fost zdruncinată. atingând pe cea a grupului de control. decenii la rând. Tolman a rămas celebru prin imaginarea unui experiment de învăŃare latentă: un animal flămând era lăsat liber într-un labirint fără a căpăta vreo recompensă prin hrană. deşi nu fusese motivat să o apuce pe căile ce duceau spre finish şi să evite pe cele greşite. cu bine-cunoscute componente nervoase vegetative.

trebuie remarcat că şobolanii trăiesc în cuşti. nu se omoară unul pe altul în războaie. este adevărat că cele mai multe dintre legile formal înŃelese ale inteligenŃei. alergătorii de şobolani. Tolman se întreabă cu umor: „Prin ce am contribuit noi. Ei sunt minunaŃi. nu intră în conflicte de clasă sau masă. absurdităŃilor şi tragediilor prietenului şi duşmanului nostru homo sapiens?” Răspunsul este că atât timp cât succesele. hrănirea) într-o anumită situaŃie-stimul (pentru exemplul de mai sus – prezentarea hranei după o zi de privare de hrană). trebuie luate în consideraŃie. şobolanul a devenit un Subiect de laborator respectat. economice şi lucrările de psihologie. condiŃiile dinamice. motivaŃiile şi instabilităŃile sale – toate sunt în ultimă instanŃă modelate şi materializate de culturi specifice. ei nu merg la sindrofii în noaptea dinaintea experimentului planificat. motivaŃionale. mult mai uşor decât la om. Şi ca un final de peroraŃie. stăruinŃele şi divagaŃiile inacceptate social ale omului. deschizând în fapt o problematică nouă şi o mai largă perspectivă pentru cercetările experimentale asupra cogniŃiei. În istoria psihologiei. evită ştiinŃele politice. El a stimulat în acest sens cercetările asupra învăŃării latente. Într-un eseu din 1945. la înŃelegerea trebuinŃelor şi pseudotrebuinŃelor. adică gândurile.Prin studiile lui Tolman. ca prilej de deschidere şi aprofundare. Tolman este considerat a fi primul care a operat o distincŃie între „învăŃare” şi „performanŃă”: învăŃarea singură nu este suficientă pentru a produce un comportament manifest. postulată ca răspunzătoare pentru un gen particular de comportament (respectiv. motivaŃiei şi instabilităŃii pot fi totuşi studiate la şobolani. de fapt ca o nouă paradigmă. puri. 137 . ei nu inventează maşinării de distrugere. Variabila intermediară sau de intervenŃie este o funcŃie organică (ca de exemplu foamea). încântători. Ideea „variabilei intermediare” a fost rapid acceptată de behaviorişti (mult experimentată de Hull).

la acestea se adaugă zecile de volume ale discipolilor (mai toŃi şi oponenŃi!). PSIHANALIZA (paradigma cu cea mai largă şi spectaculară propagare în lumea modernă) „Atacul împotriva conştiinŃei”. 138 . * Istorija psyhologhii. căutarea unor explicaŃii în viaŃa personală („psiho-socio-geneza”) fondatorului însuşi. Cunoscutul psiholog-istoric rus M. Se anunŃa şi chiar s-a impus o „psihologie abisală” sau a adâncurilor. la Hartman „forŃa cosmică psihică”. pe lângă o doză de maliŃiozitate. evident. în care motivaŃia şi cunoaşterea erau opuse şi contradictorii. 479. Mâsli. adepŃilor şi criticilor. cu pretenŃie de obiectivitate. Karl-Eduard von Hartman (1842-1906) (Filosofia inconştientului) şi Friederich Nietzsche (18441900): dincolo de limitele conştiinŃei acŃionează procese psihice.XV. Când se inventariază opere şi nume în psihanaliză. Freud a apărut în engleză în 24 de volume. 1966. vizând orientarea şi încărcătura energetică a acŃiunii. ca o bombă. altele decât cele ce apar în autoobservaŃie. dar şi cele de analiză şi aplicaŃii au fost traduse în toate limbile moderne. Moscova. cât şi a celei subiectiviste (cu apel la efortul volitiv şi la stări ale conştiinŃei). scoaterea în prim plan a forŃelor iraŃionale în raport cu care raŃiunea rămâne doar un mecanism de mascare. iar la Nietzsche „motivaŃiile primitive”. Dar psihogeneza se axa acum pe motivaŃia definită. lucrările fundamentale. este apreciat de psihologii de orientare marxistă drept un vector al ideologiei burgheze reacŃionare. Jaroşevsky* identifică evoluŃia acestei tendinŃe în operele lui Arthur Schopenhauer (1788-1860). practic. Nici o altă paradigmă nu „a coborât” asupra lumii atât de şocant. p. Apărea. Aceasta şi explică. în cadrele sociogenezei şi biologicului. o depăşire atât a explicaŃiei mecaniciste (stimulreacŃie). se ajunge la liste enorme. Sigmund Freud. o asemenea forŃă motrice era la Schopenhauer „începutul volitiv”. Numai opera lui S.G. bulversarea mentalităŃilor tradiŃionale a fost atât de generalizată încât sistemul a fost perceput ca ceva absolut nou.

ContribuŃia cea mai însemnată în acest sens revine următorilor autori: G. Darwinismul a însemnat descoperirea unui gen de determinism: organismele şi instanŃele lor sufleteşti sunt moştenitoare ale func-ŃionalităŃii comportamentale (adaptative) de la generaŃiile anterioare. numite monade. G. Date biografice Sigmund Freud s-a născut pe 6 mai 1856. din Cehoslovacia. s-a îndreptat spre cariera medicală. 1895). comportamentul „superstiŃios” (Skinner). aceste entităŃi nu sunt simpli atomi constitutivi (în accepŃiunea lui Democrit).Th. Herbart a preluat ipoteza „combustiei” inconştiente şi a tratat (chiar matematic) în aceeaşi perspectivă o dinamică a conflictului de idei în „ascensiunea” lor spre planul conştient. ci centre energetice autonome. Freud a obŃinut o bursă la Paris. ce pe atunci se numea Freiberg. în familia unui mic comerciant. respectiv a studiului „decalajelor” dintre planurile „profund” şi „de suprafaŃă” în viaŃa personalităŃii. familia s-a stabilit la Viena. el a fost primul copil al lui Jacob Freud cu cea de a doua soŃie. în localitatea Pribor. dintre cei opt fraŃi. După o scurtă şedere în acel orăşel de 4. Leibniz (1646-1716). Goethe (1749-1832). la insistenŃa părinŃilor. 1925). nu însă. Remarcat devreme ca elev performant. În 139 . aceste mecanisme ale selecŃiei şi evoluŃiei naturale. cu concursul binevoitor al unor medici remarcabili. Fechner (1801-1887) şi Ch. Primul a formulat o ipoteză deosebit de atrăgătoare: de la postularea că activitatea este condiŃia de bază a existenŃei. J. cum s-a zis. Jean Martin Charcot (1825-1893). Breuer (1842-1925) lucrarea Studii asupra isteriei. tehnica hipnotică a lui Charcot. În 1885. când Sigmund avea patru ani. ca şi dinamica memoriei (Ebbinghaus).W.Fr.W. J. au stabilit chiar unele planuri de colaborare. pe care a început s-o exerseze în anatomia sistemului nervos şi psihiatrie. mintea sa fusese alertată de tabloul schimbărilor stărilor psihice în isterie atunci când terapeutul „sondează” verbal trecutul pacientului (tema asupra căreia scrisese cu J.Totuşi. pragurile senzoriale (Fechner) – toate au avut o rezonanŃă benefică pentru medicul Freud. asociaŃiile S-R (Pavlov). mai consistentă este tradiŃia intelectuală europeană a scrutării determinismului vieŃii sufleteşti. având astfel ocazia să studieze cu celebrul specialist în hipnoză şi isterie. a trecut la argumentarea unor componente elementare înzestrate cu energie (motivaŃie) şi automişcare.600 de locuitori. Natura” (Autobiografie. s-a simŃit atras mai mult spre investigaŃie ştiinŃifică. ci după ce audiase o conferinŃă despre „frumosul studiu al lui Goethe. Darwin (1809-1882). Terminând facultatea.

echivalentă cu un milion de lire. Edificiul faptic şi teoretic al psihanalizei („Fluctuat nec mergitur”)* Apropierea de medicul psihiatru Joseph Breuer. Studii asupra isteriei. Jones şi Bill. iar în 1895. practicată de Bernheim. pentru a cunoaşte sugestia nonhipnotică. Confruntat cu discipoli centrifugali care i-au clătinat edificiul conceptual. a făcut o vizită de studii de câteva săptămâni la Nancy. În anii următori. motto la cel dintâi studiu asupra istoriei psihanalizei. pe 4 iunie 1938. au venit studenŃi din Anglia şi America. a ambasadorului american în FranŃa şi a altor prieteni. publicând. Jung ş. emigrând la Paris şi apoi în Anglia. Freud evită condiŃia de deŃinut (fatală pentru surorile sale). Freud apare un fin observator. 140 * . ca metodă terapeutică. carte ce l-a consacrat ca psihanalist. Zur Geschichte der psychoanalitischen Bewegung. a publicat. în 1900.a. În următorii zece ani a pierdut interesul pentru anatomie. împreună cu Joseph Breuer (1842-1925). rămasă neterminată. lucrând în ultimul an de viaŃă la două lucrări capitale: Omul Moise şi moartea religiei monoteiste şi o sinteză asupra psihanalizei. 900 de scrisori înflăcărate de viaŃă. Renumele său a început să se extindă în lume. este de fapt epigraful de pe stema Parisului. să înveŃe teoria şi practica psihanalizei. la sfârşitul anilor ’70. O „Se clatină. de iubire şi umor. din 1923 devine un pacient dificil al serviciilor medicale oncologice. În 1889. s-a datorat interesului pentru hipnotism. Din scrieri şi conferinŃe. Ferenczi. s-a manifestat ca o fire independentă şi dificilă în colaborări. rudă cu poetul H. fumător înveterat pe fondul unei nervozităŃi sarcastice. dar nu se scufundă”. în schimbul unei taxe speciale de emigrare. cu ajutorul lui Ernest Jones. „mărturisitor” sarcastic al unui tărâm abisal ameninŃător. suportând 20 de intervenŃii chirurgicale în cavitatea bucală. În urma ocupaŃiei naziste a Austriei.anul următor s-a stabilit ca medic la Viena şi s-a căsătorit „cu fata care mai bine de patru ani m-a aşteptat într-un oraş îndepărtat” (Autobiografie). la Viena. 1924. surprinzător prin inducŃii şi extrapolări. cu o primire triumfală. Libertatea îi întăreşte spiritul. în 1909 fiind invitat la Clark University. reluat de Freud ca aluzie la dizidenŃa foştilor săi discipoli – Alder. ce a marcat începutul psihanalizei. îi expediase Marthei Bernays. împreună cu discipolii săi Jung. Ca logodnic. SUA. realist. Interpretarea viselor. debarcă la Londra. Heine. înscris sub imaginea grafică a unei bărci.

a sfidat pe cei care au adus critici fără să se sprijine pe asemenea platforme. Anna O. fenomenul i s-a părut deosebit de interesant şi a insistat să fie prezentat lumii medicale. respectiv. Janet că inconştientul este „o manieră de a vorbi”. alternativă a lui Charcot. a vizitat pentru câteva săptămâni un alt centru francez. Procedeul sugestiilor prin care se învingea amnezia posthipnotică apărea promiŃătoare pentru Freud.. Este cunoscut. Breuer a experimentat de mai multe ori o „cură a dialogului”: crizele erau atenuate dacă se intervenea cu întrebări despre istoria pacientei.pacientă. dar substanŃial perturbatoare. Psihanaliza ca paradigmă Freud a abordat inconştientul ca un teritoriu neexplorat al psihicului. Freud s-a convins treptat că sexul are un rol dominant (majoritatea pacienŃilor relatau experienŃe sexuale traumatice în copilărie. manifesta mai multe tulburări: contracturi. tratată în 1882. dar atenŃia i-a fost atrasă de două fenomene: dificultatea de a hipnotiza pe unii pacienŃi şi amnezia posthipnotică. spre exemplu. Breuer nu s-a putut decide dacă sexualitatea este atât de importantă încât să impună o demarcaŃie între normal şi patologic şi nu s-a angrenat în promovarea psihanalizei freudiene. iar nu ca un construct logic necesar în explicarea fenomenelor. reîntors la Viena. încrezător în insight-urile sale. gândirea sa a progresat spre pattern-uri mai precise. Se înainta spre ideea importanŃei proceselor inconştiente în etiologia nevrozelor: simptomele erau expresii ale unor evenimente pe care pacientul nu şi le amintea. în combinaŃie cu şedinŃe de hipnoză. mai ales în cadrul propriei familii). că la replica lui P. tendinŃe spre dedublarea personalităŃii. Pe măsură ce l-a scrutat. (ceea ce s-a realizat doar peste 13 ani). la Nancy. După ce a cunoscut tehnica psihoterapeutică a lui Charcot prin hipnoză. validate în terapie şi prin acumulare de date empirice. Mai târziu acest procedeu s-a numit chatarsis. Freud era atras de „cura dialogului” ce realiza o „descărcare” a istoriei pulsional-nevrotice a pacientului. pe Bernheim. Impulsul interzis se manifestă mai târziu într-o formă simbolică. a făcut trimitere la „nivelul coborât de înŃelegere”. Inconştientul şi conştientul sunt deci două sfere în care se derulează. După cum era de aşteptat. Referitor la conŃinutul „bagajului” de pulsiuni ce tulburau personalitatea pacientului. care practica şi sugestia non-hipnotică. procese primare şi procese secundare. Prin repetare. De 141 . cazul a evoluat pozitiv. Pentru a se edifica. paralizii funcŃionale. Lui Freud. Freud a renunŃat la electroterapie.

Dar omul se formează şi acŃionează într-o anvelopă socioculturală. generând sentimentul iubirii) dezvoltă o teorie a „complexelor”. dar şi de stadiul dezvoltării individului. dar păstrând încă un nivel satisfăcător. Relativ la fenomenul fixării (metafora lui Stendhal. Sistemul psihic îşi formează un al treilea modul. Rădulescu-Motru. prilejuind trăirea mândriei. Orientat spre dinamica vieŃii psihice. Doi vectori pulsionali polarizează comportamentul unei persoane: 1) al vieŃii. deci într-un plan necontrolat de conştiinŃă. eliminând energie. „stratul” cel mai apropiat al acesteia este constituit de părinŃi. imagini. Un alt modul al sistemului psihic este Ego-ul. cum sunt hipnoza. asociaŃia liberă. este blocată de reglajele 142 . libido-ul este energia vieŃii. cu reguli. ca ansamblu. continuităŃii. la rândul lui compus din: – conştiinŃă: o instanŃă ce sancŃionează comportamentul după criteriul simŃului vinovăŃiei. Dacă din preconştient informaŃiile pot fi actualizate cu un efort mai mic. inconştientul necesită o abordare prin mijloace speciale. a dorinŃelor de satisfacere. ilogismul viselor este caracteristic pentru procesele primare. el funcŃionează după legile procesului secundar. respectiv. superego. 2) al morŃii sau dezintegrării. Dacă pentru cel din urmă nu i-a rezervat un nume. integrării. erorile involuntare. aşteptări. id-ul. ea „se fixează” pe reprezentări ale obiectelor externe ca un proces de descărcare. Id-ul acŃionează conform principiului plăcerii. Diferitele instincte (din id) presează să se descarce de energia libidinală.exemplu. apreciată şi de C. numit cathexis. ce-l privesc direct. – ego ideal: o instanŃă ce recompensează comportamentele. Pentru aceasta îi trebuie un Ńel (în cadrul unei activităŃi specifice) şi un obiect ce facilitează descărcarea. adică după principiul realităŃii (este un service de evaluare ce selectează acŃiunile în mod raŃional pentru a minimaliza teama şi a maximiza plăcerea). valori. „Descărcarea” pulsiunilor. Complexul sau conflictul Oedip este cel mai frapant: iubirea timpurie a băiatului faŃă de mamă. cu adresă dictată de specificitatea instinctelor. visele. Superego funcŃionează după legile procesului primar. Freud identifică energia şi izvorul acesteia (pentru funcŃionarea aparatului mental): libido-ul. a descărcării libidoului în obiecte nepermise. era mai fericită: emoŃiile se cristalizează în obiect.

analiştii au identificat şi alte postulate de ordin secundar: trebuinŃa sexuală este bazală. energie instinctuală. dar se poate regăsi în diferite produse. transfer. 73. fiind prioritară pentru biologia După Ch. Allen. primul loc îl ocupă cele ce Ńin de motivaŃia sexuală. Freud a intenŃionat să elaboreze un cadru conceptual sistemic în jurul ideilor de inconştient. într-un sistem de gândire şi explicaŃii atât de amplu cum este psihanaliza. 143 * . Cele trei sisteme ale personalităŃii. Potkay. Research and Applications. p. Publ Co. Personality: Theory. rezistenŃă. Evident. acŃiunea intenŃionată este mai potrivită explicării omului decât conexiunea S-R. O analiză a cunoscutelor variante în psihanaliză relevă patru postulate: a) viaŃa psihică se supune unui determinism cert. nevroză. Monterey. b) inconştientul joacă un rol esenŃial în determinarea comportamentului uman. Bem P. Brooks/Cole. c) factorii hotărâtori în explicarea psihicului sunt cei motivaŃionali (sau „dinamici”).şi barajele conştiente. printre care simbolistica viselor. d) istoria organismului este de extremă importanŃă în determinarea comportamentului actual. 1986. catharsis. un gen de motivaŃie poate instrumenta mai multe comportamente. Printre experienŃele timpurii refulate datorită pedepselor şi represaliilor. tablou comparativ* Natura Originea ContribuŃii Orientare spre Nivelul Principiul Scopul RaŃionalitatea Realitatea ID biologică Ereditate instincte trecut inconştient plăcerii plăcerea iraŃional subiectivă EGO psihologică experienŃă sine prezent conştient şi inconştient realităŃii adaptarea raŃional obiectivă SUPEREGO socială cultură conştiinŃă trecut inconştient moralităŃii reprezentarea binelui şi răului nelogic subiectivă Viziunea psihanalitică asupra obiectului psihologiei Fără a formula definiŃii în acest sens.

cu organisme modulare. Se ştie că în anii ’20.. Tocmai acest determinism este în avantajul analistului. psihologii sovietici au acceptat şi practicat psihanaliza pentru nuanŃa ei determinist-materialistă. istorie. b) mecanisme de apărare: raŃionalizare. în Rusia sovietică psihanaliza a intrat sub interdicŃie. Personalitatea fiind un sistem hipercomplex. permutare etc. al psihanalizei: determinismul intrapsihic şi paralelismul psihism-fiziologie. dar el se informează despre acesta prin relatările unui subiect tulburat. Se consideră că. comportamentul este manifestarea interacŃiunii a trei module: id. brusc. distorsionare. pe care le-a extrapolat şi generalizat. erorile în vorbire şi alte produse ale gândirii au o valoare simbolică relativă la experienŃa sexuală. proiecŃie etc. începând cu deceniul III. ego şi superego. genurile clasice de asociaŃii au fost recunoscute. Cauza acestora a fost problema psihanalizei: factorii motivaŃionali. Raportul simplu-complex sau principiul conexiunii Freud considera „asociaŃia liberă de idei” provocată de psihanalist „o cale regală spre inconştient”. ideologia comunistă a sesizat şi a respins nucleul tare. contiguitatea. A recunoscut un paralelism: procesele psihice nu se pot desfăşura în absenŃa proceselor fiziologice. Astfel. intervin: a) mecanisme de procesare simbolică: condensare. pe care-l consideră important. Aceste postulate sunt identificate de analişti. acestea precedând pe primele şi având prioritate. raportul părinŃi-copii este hotărâtor pentru nevroze. 144 . cu mecanisme. există un conflict bazal între instinctele vieŃii şi morŃii. Evident. Câte din acestea sunt fanteziste? Deci. deşi binevoitor şi cooperant.organismului. disfuncŃii şi întruchipări proprii. convins fiind că psihismul este o realitate în sine. el a pornit de la fapte. dar Freud a fost un inductivist. Raportul psihic-corp Freud nu a tratat această problemă în mod special. predicŃiile bazate pe postulatele formulate mai sus nu pot fi testate din cauza lipsei unei expresii cantitative: cele mai multe ipoteze în psihanaliză vizează relaŃiile dintre evenimentele din istoria pacientului şi comportamentul prezent. similaritatea şi contrastul. specific. visele. datele pe care le ia în consideraŃie terapeutul sunt producŃiile verbale ale pacientului. dilema este: analistul ia ca reper trecutul. în cele mai multe cazuri.

ElveŃianul Carl Jung (1875-1961) în Psihologia inconştientului. Psihanaliza a fost combătută în principal pentru această exagerare. fără afecŃiuni anatomofiziologice (teză emisă de fapt de Charcot. H. când este prea forŃată. Astfel. Discipolii proeminenŃi ai lui Freud au combătut primordialitatea inconştientului în psihodinamica personalităŃii şi natura exclusiv sexuală a libidoului. cu manifestări bine determinate. Freud a acordat o importanŃă atât de mare unor date de observaŃie privind pulsiunile şi comportamentul sexual infantil. ele 145 .Factorii selecŃiei O idee. microscopică. deseori s-a încercat o explicaŃie comună pentru toate genurile de comportamente. Wallon (Psychologie patologique. Astfel. respingând pe cele aşa-zise psihogene (chiar dacă acestea ar exista. Făcând trimitere la insuficienŃa tehnică. unul dintre mentorii de început ai lui Freud). teoria psihozelor funcŃionale. Critici la adresa psihanalizei a) Teoria Deşi enunŃurile majore ale psihanalizei sunt în general derivate din observaŃii. mitologic. Atât Freud. care. în vise el a văzut actualizarea urmelor modului de gândire vechi. fiind definită ca „stil de viaŃă”. iar nu pulsiunile libidinale. Personalitatea este organizată unitar. 1926) a respins chiar punctul de plecare al freudismului. un fapt. psihoterapeutul are misiunea redistribuirii energiei libidinale disponibile. de a depista substratul nevrozelor şi psihozelor. sub spectrul unei idei se poate întâmpla orice. proprii. Wallon introduce o nouă clarificare a formelor psihopatologice: afecŃiuni cu leziuni reversibile şi cu leziuni ireversibile. o imagine se selectează din memorie în funcŃie de echilibrul sau pressing-ul dinamic al forŃelor pulsionale şi represive. cât şi Adler au înŃeles personalitatea ca produs al creaŃiei individuale. Paris. subliniind importanŃa unor set-uri arhetipe ce se transmit din generaŃie în generaŃie pe calea eredităŃii cerebrale. austriacul Alfred Adler (1870-1937) în Caracterul nevrotic (1912) şi Practica şi teoria psihologiei individuale (1920) a definit ca dominant în comportamentul uman motivul ascendenŃei asupra altora. Propunându-şi să releve relaŃii cauzale neobişnuite între experienŃa din prima copilărie şi comportamentul actual. a depăşit limitele istoriei individuale. pentru care condiŃiile sociale reprezintă doar materia primă. defectul Ńine de generalizare. specific copilului. pentru a diminua forŃele represive ale Ego-ului şi Superego-ului. încât a creat mitul unui rău incredibil. Este o compensaŃie a complexului neputinŃei.

emoŃia determină o creştere a adrenalinei. elaborată de Freud pentru explicarea viselor. în cazul omului) la realitate. ce n-au fost niciodată în planul conştiinŃei sau au fost. a tensiunii arteriale. în acelaşi plan. Inconştientul nu se constituie numai din tendinŃe refulate. un vector al dezvoltării (ceea ce în psihologia umanistă de mai târziu se va numi „actualizare” sau „autoîmplinire”).M.ar provoca modificări în substratul fiziologic.. Carl Jung s-a detaşat de Freud şi i s-a opus înŃelegând natura acestui potenŃial de conservare şi reproducere. Starea psihologiei şi reorganizarea ei pe baza învăŃăturii pavloviste. ci şi din altele. Teplov. „sexualitate infantilă”. morale şi religioase. identificând un „instinct al eului”. Subiectul poate fi obligat la regresii. Jung 146 . retrageri în conduite inferioare. În cadrul raportului Subiect-Realitate. aşa cum. considerând determinismul intrapsihic o formă de idealism (vezi B. a adus argumente pentru înŃelegerea psihicului ca instrument şi instrumentare a procesului general de adaptare a organismului (a personalităŃii. Psihologi ca W. 8/1952). religie) (vezi PrefaŃă la ediŃia în limba franceză a lucrării lui Freud Cinci lecŃii de psihanaliză). Stern. o „voinŃă de putere” pentru a atinge scopuri. Alfred Adler s-a detaşat de Freud (1911) tocmai pe această temă. în „Sovetskaja pedagoghika”. „sentimentul inferiorităŃii”este trăirea sufletească a contradicŃiei dintre trebuinŃe (ele însele în creştere) şi posibilităŃile de satisfacere. Drept „ipoteze gratuite” sunt considerate şi conceptele de „complex Oedip”.S. a conductibilităŃii electrice etc. Această viziune critică a lui Wallon a fost larg împărtăşită de psihologii sovietici. începând cu funcŃionalismul lui Aristotel. Smirnov. situaŃiile conflictuale dintre excitaŃie şi inhibiŃie explică apariŃia nevrozelor. Piaget nu au identificat asemenea tendinŃe în etapa ontogenetică a primei copilării. „libido”. fără a se limita la instinctul sexual.R. Bühler. în exerciŃiul şi produsele de tip intelectiv (artă. Claparède respinge direct pansexualismul în raportul copilului cu lumea exterioară. J. de exemplu. K.S. ŞtiinŃa psihologiei în U. 1948.). A. Ed. ca o ipoteză speculativă. Teoria transfigurării şi a simbolismului impulsurilor inhibate. în funcŃie de posibilităŃile de utilizare (şi împlinire). întâlnit ca sentimente sociale. asupra unor fenomene ce se explică plauzibil prin dezinhibarea parŃială a unor zone corticale. Plăcerea este conexă satisfacerii oricărei trebuinŃe sau disfuncŃii. Întreaga istorie a psihologiei. este respinsă de pavlovişti şi. Cartea rusă. literatură. dar s-au automatizat (vezi C. în general de fiziologi. nr. Energia vitală are oscilaŃii.

Criticile au venit mai ales din partea sociologilor care n-au acceptat reducerea complexei dinamici sociale. pentru „înlăturarea procesului supărător al conştiinŃei” (p. Este.. Autorii reproduc un pasaj din PrefaŃa lui M. Botez (Istoria psihologiei. b) Imoralitate Extinderea sexualităŃii în copilărie a fost pentru cler o desacralizare a vârstei inocente.A. Woodworth: „Întreaga viaŃă a oamenilor. Aspectul etic este raportat de unii critici la personalitatea autorului. Prin aceasta este vizată acceptarea ca atare. şi nu de adevăr. a fost îndelung aplicată şi s-a format opinia că presupune o mare risipă de experienŃă şi de timp. evident. ridicarea neliniştii şi fricii la rangul de principiu al vieŃii. d) Dogmă şi cult Psihanaliza a fost numită de critici mai mult o religie decât o ştiinŃă. Academiei. proclamat atotstăpânitor al tuturor acŃiunilor umane. 1958) etichetează psihanaliza ca făcând parte din „curentele iraŃionale şi mistice care au bântuit în Europa şi apoi în S. Totuşi. astfel că rămâne la latitudinea fiecăruia să accepte sau nu teoria lui Freud. A practicat un exces de generalizare şi acceptare. frustrare şi beligeranŃă. începând din a doua decadă a secolului”. 1916). 29). a fenomenelor de competiŃie economică. la mediul familial şi mistica iudaică în care s-a format. lansând 147 .I. cât şi individuală. Ed. În ultimele lucrări ale lui Freud se simte influenŃa filosofiei existenŃialiste (Heideger.G. a fost redusă la lupta dintre conştiinŃa neputincioasă şi instinctul sexual invincibil.U. este deci costisitoare şi nesigură. la instincte presupuse. tendinŃa iraŃională spre nefiinŃă. c) Îndoiala asupra eficienŃei terapiei Poate fi luată în seamă numai dacă a fost corect adresată şi dacă terapeutul a Ńinut sub control toate variabilele intervenŃiei terapeutice. în „Archives de psychologie”. Jaroşevski la Psihologia experimentală de W. iar nu validitatea explicaŃiilor psihanaliste. o replică ce Ńine de valoare. Kirkegaard). terapia de tip psihanalitic nu poate fi judecată după criterii riguroase. FaŃă de terapia medicamentoasă.despre inconştientul personal şi cel colectiv: La structure de l’inconscient. balansul dintre forŃele contrarii ale libidoului şi ale principiului morŃii. 527). Mihai Ralea şi C. aproape din clipa naşterii…freudismul a ridicat amoralismul patologic la rangul de lege universală a istoriei” (p. atât socială. Un alt punct al teoriei freudiene ce a atras critici este şi bipolaritatea vieŃii psihice.

constructe conceptuale pe baza unui singur fapt. scrisă chiar de Freud („Autobiografie”). analiza viselor şi erorilor. cu operă vastă şi sistematică. termenul a devenit azi numele unei ştiinŃe. Obiectul psihologiei s-a extins. o problemă. ea pare însă chemată să aducă importante contribuŃii în cele mai diverse domenii ale cunoaşterii. A mizat pe abisal. răspunzătoare pentru dezvoltarea normală. aprecierea psihanalizei este clară şi sigură: „IniŃial denumire pentru o metodă terapeutică determinată. Practic. fără de care psihologia actuală nu poate fi concepută. căreia îi adaugă o completare de o imensă importanŃă” (p. tratate dur de către „maestrul” frustrat. când ca novator surprinzător. Imaginea lui a fost şi a rămas contradictorie: când este tratat ca pionier şi preştientist. în care operează forŃe nebănuite înainte. Psihicul a sporit în identitate. „DeviaŃioniştii” sau rebelii n-au fost decât „cazuri de eliberare” din tirania dogmei. În autobiografia din 1925. Metodologic. pentru publicul larg. prestigiul pătrunderii inegalabile în mecanismele intime ale sufletului şi condiŃiei umane. patologică şi de excepŃie a vieŃii de relaŃie. în ciuda criticilor. Această metodă se dovedeşte productivă atunci când există un mare număr de date referitoare la un singur caz. Dintre toate şcolile psihologice. ContribuŃiile psihanalizei la dezvoltarea psihologiei Pentru a sublinia propria cutezanŃă în scrutarea unor tărâmuri necunoscute. după unii comentatori. înseamnă un progres comparabil. omul a crescut în responsabilitate. problematica a devenit provocativă într-un înalt grad. Domeniul de aplicaŃie al psihanalizei are aceeaşi anvergură ca şi acela al psihologiei. Numai rareori este în stare această ştiinŃă să rezolve singură. Freud s-a autointitulat conchistador. 148 . 99). psihanaliza a dat cel mai mult de gândit oamenilor de cele mai diverse profesii şi grade de cultură. Deşi Freud însuşi n-a studiat decât un număr redus de cazuri (a publicat doar patru studii de caz ale pacienŃilor săi). psihicul ne pare astăzi multinivelar structural şi funcŃional. Psihologia a căpătat. cu inventarea microscopului în istoria ştiinŃelor naturii. aceea a psihicului inconştient. în întregimea ei. asociaŃia liberă de idei. metoda s-a impus mai ales prin accentul pus pe consistenŃa internă (formarea unei ipoteze particulare pe baza unei mari varietăŃi de indicatori diferiŃi şi confirmarea ei prin omogenitatea rezultatelor). dar în fapt a contribuit la înŃelegerea măreŃiei omului. a condiŃiei sale de normalitate şi autodepăşire.

omul tinde spre integritate. Este o imagine luminoasă. el a constituit şcoala rivală. Ideea originală (tolerată un timp de către Freud) a fost aceea că teoria şi practica analitică trebuie să aibă drept obiect mecanismele compensatorii. medic vienez. Adler reprezintă deci o diferenŃă semnificativă! 2) Carl Jung (1875-1961). fiind oaspeŃi ai UniversităŃii Clark. la relaŃiile sociale instituite în familia în care creşte copilul. ForŃa motivaŃională cea mai importantă pentru Adler este voinŃa de putere a omului. un chip optimist al omului. încă de la începutul „întâlnirilor de miercuri” organizate de Freud. După prima conferinŃă a AsociaŃiei InternaŃionale de Psihanaliză. cunoscută sub numele de psihologie individuală. preocupat de mediu şi de progres. Adler a trecut în dizidenŃă pe motiv că maestrul a dat întâietate la preşedinŃie lui Jung. accentul în explicarea psihismului se mută. La finele anului 1911. la Viena. l-a contactat pe Freud în 1907 la şedinŃele „SocietăŃii de miercuri”. Copilul îşi dezvoltă treptat un simŃământ al inferiorităŃii faŃă de aceştia şi tinde spre un statut de independenŃă. Conflictele esenŃiale sunt mai curând între individ şi mediu. Astfel. ce a avut loc în 1910. Copilul nu este un mic animal sexual ale cărui dorinŃe incestuoase trebuie reprimate.Patru psihanalişti care şi-au afirmat „dreptul la diferenŃă” faŃă de Freud 1) Alfred Adler (1870-1937). datorită slabelor 149 . decât în interiorul individului. sexul fiind doar un simptom. stilul de viaŃă al individului este determinat de acestea. Creativ. din 1902. de la instinctele şi energiile biologice. racordat mereu la un viitor imaginar. RelaŃiile însă au cunoscut mai curând o deteriorare. ale cărui trebuinŃe sunt satisfăcute şi gestionate de către adulŃii puternici. ci un organism mic şi neputincios. Freud l-a propus pe Jung ca prim preşedinte al AsociaŃiei InternaŃionale de Psihanaliză (nu era evreu. concentrare. RelaŃiile s-au stabilit rapid. Peste doi ani au călătorit împreună în America. a devenit un discipol al acestuia. putea astfel să confere un impact pozitiv noii mişcări ştiinŃifice ce cutremura mentalitatea oamenilor de pretutindeni). Jung a fost investit potrivit dorinŃei lui Freud. un psihiatru elveŃian. Stilul de viaŃă este o construcŃie psihică determinată de acest raport. FaŃă de spectrul întunecos al forŃelor abisale freudiene. În ciuda unei opoziŃii evreieşti puternice din partea discipolilor vienezi. constructor al stilului propriu de viaŃă. autocontrol conştient. într-o compatibilitate deplină. captivat de Interpretarea viselor (lucrarea lui Freud apărută în 1900).

animus. sex. comportamente arhetipale etc. replică majoră într-un veac răvăşit de revoluŃii. creativ şi operativ în câmpul evenimentelor actuale. Respingând cauzalitatea exclusiv în termenii trecutului. Teoria lui Jung. afectivitatea şi intuiŃia. acumulează şi fac schimb de energie pentru a realiza gândirea. Dacă Freud a dat prioritate energiei sexuale (conexe diferitelor zone şi stadii – oral. mutilări. Sub puterea unificatoare a self-ului. genital). cel colectiv şi arhetipurile sale (persona. umbra). a lăsat inconştientul pe seama miturilor şi artei. cu implicaŃiile sale în plan personal. impulsurile primitive vizează la Jung autorealizarea şi împăcarea cu divinitatea. dar şi „reparat” de progrese tehnice şi lecŃii de vârf ale democraŃiei şi păcii. conferind vieŃii reale a persoanei lumina anticipării viitorului şi a constructivismului deliberat. anima. falic. Jung a înŃeles posibilitatea schimbărilor şi transferurilor de energie între diferite sisteme psihice. prioritar materne. dar mai ales din cauza creării unui hiatus conceptual între cei doi: discipolul a abandonat conceptul de libido. frustrări.performanŃe ale preşedintelui Jung. în sensul ca cea din urmă să devină mai ştiinŃifică. dar el nu are o bază exclusiv sexuală. centrul identităŃii şi personalităŃii (total diferit de ego-ul palid al lui Freud). autorealizare. în ansamblul 150 . pe anticiparea viitorului şi creativitate. inconştientul personal şi complexele sale. ÎnŃelegând omul ca un sistem activ. o viziune optimistă şi istoria psihologiei o consemnează ca atare. fondând noua şcoală de psihanaliză intitulată psihologie analitică. complexul Oedip poate fi întâlnit la copii. ci emoŃional-reflexă. războaie mondiale. capătă o fundamentare în conceptul de transfer al energiilor de la un sistem la altul. Eu-l este mentalul conştient în contact cu realitatea. simŃirea. latent. deci nu ca un recipient presat de trecut. Între psihologia academică şi psihanaliză se simŃea nevoia unei punŃi. anal. pregnante în gândirea psihologică cea mai veche. Caracteristicile temperamentale. Este. Jung a văzut că este vorba de o energie vitală ce se manifestă în forme ce Ńin de momentele importante pentru supravieŃuire: hrănire. Astfel. evident. metodologic şi terapeutic s-a dovedit repede în consonanŃă cu noul spirit sistemic al ştiinŃelor. Jung pune accent pe prezent (conjunctură şi simultaneitate – principiul sincronicităŃii). în favoarea unei „determinări actuale”. Asimilând concepte şi pattern-uri cauzale din fizică. datorată asistenŃei funcŃional-organice şi afective. Confruntarea cu suferinŃa organică şi socială de care a avut parte Freud rămâne tipică pentru veacul în care ştiinŃa psihologică a creat un pol al atenŃiei şi aşteptărilor.

Jung vede în ele persistenŃa unui filon comun: un cerc magic al tensiunilor. radiind lumina speranŃei asupra abisurilor crispate şi ameninŃătoare. dar hărŃuitor. ca identitate. dar revelator al unui real hipercomplex. parte a inconştientului moştenită din arsenalul instinctiv al animalelor. dar entuziaste şi compatibile cu religia. primitiv şi amoral. el a înŃeles continuitatea „lumii sufletelor”: umbra sa este cel mai vechi arhetip. persoana. tipologia umană se prezintă în termeni de atitudini şi funcŃii. Speculative. încorsetat sau acompaniat de norme morale. prin aceasta provocator. Deci. asociat celor două tendinŃe. self-ul poate avea două tendinŃe: o atenŃie mai mare pentru ambient (extroversia) sau pentru propria lume interioară (introversia). un pressing spontan asupra elementelor experienŃiale pentru integrarea lor într-o personalitate ce-şi păstrează identitatea în orice situaŃie. în care un Eu activ stăpâneşte. Cât de diferite ar fi pattern-urile culturale. a denumit „spirit”. Tipologia individuală se amplifică. C. este înscris pe traiectul evoluŃiilor gândirii lui W. mandala sau self-ul. Crede că această entitate s-a putut realiza numai într-o anumită perioadă istorică. Jung l-a descoperit pe om ca moştenitor responsabil: „averea” sa este experienŃa umană păstrată şi purtată de ceea ce Aristotel. 151 . Deşi Jung n-a fost un naturalist ca Aristotel. patru funcŃii pot fi dominante în măsuri diferite: gândirea. sensitivitatea şi intuiŃia. lucrările sale au scos psihicul din umbra psihanalizei freudiene. controlează şi foloseşte datele experienŃei individuale şi colective. trecut. când pulsiunile surprinse de modelul freudian au început să se manifeste doar ca subsidiare în ansamblul personalităŃii. ca atributul esenŃial al transcendenŃei. în evul mediu. Astfel. termenul „psihologie analitică”. puternic. dar vizează sistemul de conŃinuturi şi energii. ce desemnează viziunea lui C. afectivitatea. al persoanei care trebuie să răspundă unui spirit al timpului. Jung a supravieŃuit lui Freud douăzeci şi doi de ani. Wundt. presupune acŃiunea acestor factori în armonie. ca un spectacol uşor de urmărit. timp în care a finalizat o operă de 18 volume. viitor şi mediu. Jung. prezent. comod. cu evidentă timiditate. În contactul său permanent cu lumea. Tipurile „introvertit” şi „extravertit” sunt astăzi înŃelese şi acceptate de psihologi şi nepsihologi. devenită din ce în ce mai populară. nestatistice. dacă se consideră că.compus din self. cu efect net diferenŃiator între psihicul uman şi cel animal.

pentru prima dată apela la acest argument. fiind încurajat să urmeze Universitatea tocmai de noua companie (fără însă a fi obligat de Freud să facă medicina pentru a practica psihanaliza). dar pentru a-i da credit a cerut date statistice de confirmare a diferenŃei de anxietate la primul născut. în plan teoretic. într-una a restricŃiilor („a stresului”. Rank pe fondul conceptual comun al renunŃării la „exhumarea originilor istorice ale simptomelor nevrotice” şi recurgând la o terapie de scurtă durată. demitizări. Originalitatea lui O. Lui Freud i s-a părut interesantă această ipoteză. a acelui conflict dintre două lumi sau două traiectorii. deoarece el însuşi nu l-a practicat niciodată. Este tot o acŃiune asupra inconştientului. găsind receptivitate şi lăsând simpatii. am zice astăzi). dar sfidătoare faŃă de tehnica lui Freud şi acesta a înŃeles-o şi a respins-o vehement. când a publicat împreună cu Sandor Ferenczi (1873-1933) Dezvoltarea psihanalizei. Disensiunile au pornit iniŃial pe pista terapiei. mituri.Ferenczi a conlucrat şi publicat cu O. „Anxietatea separării” este efectul remanenŃei trăirii acelei traume. Ca şi darwinismul. S. O. psihanalist remarcabil prin ideea şi cartea sa Trauma naşterii (1921).Rank este un caz interesant pentru „universul” ideaŃiei psihanalitice: s-a ataşat „SocietăŃii de Miercuri” pe când urma o şcoală tehnică. evident. a expulzării fiinŃei umane dintr-o „lume” a confortului. tehnici terapeutice.3 – 4) Otto Rank (1884-1939). frustrări. referitoare la cel cu dificultăŃi la naştere şi cel născut prin cezariană. Rank vizează cauza nevrozelor: aceasta rezidă în trauma naşterii. elanuri. iar terapia eficientă ar consta în compensarea acestei vitregiri prin gesturi simple de afecŃiune şi conlucrare prietenoasă cu pacientul. 152 . Psihanaliza s-a implantat puternic în fondul conceptual umanist. Cauza nevrozelor ar fi deficitul de caldură afectivă maternă. a creat „poli de gândire” sau axe de coordonate după care gândirea umană se va orienta în construcŃiile şi rătăcirile sale nesfârşite. s-a detaşat în fapt de Freud în 1925.

una care apucă.XVI. fără să-l întrebe pe Subiect dacă-i convine „imaginea”. 153 . s-a petrecut însă o asemenea ciocnire între Skinner şi Freud: în primul caz. PSIHOLOGIA UMANISTĂ (paradigma celei de-a treia forŃe) Toate paradigmele psihologice au vizat omul. în al doilea caz. nu s-au ciocnit atât de dur între ele încât să formeze un cleşte nimicitor (culmea imprudenŃei: punctul „zero” al fixării celor două pârghii fiind chiar sufletul!). folosind modele ale sufletului său ca „telescop” spre formele cele mai depărtate de viaŃă sufletească. invenŃie oarecum comică ce-şi câştigă forŃa datorită punctului central în care sunt fixate cele două perechi de braŃe. încântat de naivitatea oamenilor. s-a urcat în avion. În veacul de care ne-am despărŃit. copil al acelui secol XX. Multiplele viziuni. s-a putut şi sta de vorbă (ce altă ştiinŃă mai are acest privilegiu să întrebe şi să primească răspunsuri de la propriul obiect de studiu?). ev tehnicizat care s-a născut în automobil. Cel care a salvat sufletul de la acest chin epistemologic a fost Carl R. Iată „cleştele”. iar realitatea exterioară devine fapt psihic chiar prin apăsarea întâmplătoare pe o bară sau prin expresia unui suspin. a dat bombe de tot felul peste oraşele luminate cu becurile veacului precedent şi. a fost comod. cealaltă care este apucată. Fiecare şi-a urmat traiectoria de modelator. sufletul uman s-a ecologizat în aşa măsură încât s-a estompat diferenŃa faŃă de cel animal. apropiat. le-a şoptit că întregul secol se va numi în istorie „al copilului” (pentru că va face totul pentru copii). ca o bombă de kamikadze. sufletul este presat dinăuntrul său de forŃe instinctuale gata să-l desfiinŃeze. suprasaturat de confruntări. Poate că lecŃiile dure ale primei jumătăŃi de veac XX au făcut ca flamura psihologiei umaniste să aibă culoarea albastră a idealurilor mângâietoare: omul este mai mult decât o masă plastică formată (sau deformată) de meteoriŃii întăririlor şi ai necesităŃii. Rogers. unele sistematizate ca paradigme.

În anii 1939-1940. loc plăcut şi productiv pentru familie. 1951. o suburbie a oraşului Chicago. cu cuvinte înŃelese cu mintea şi inima chiar la prima rostire. dar curând şi-a dat seama că nu are vocaŃia ataşamentului la o anumită doctrină religioasă şi s-a transferat la Colegiul pentru profesori al UniversităŃii Columbia. California. – Freedom to Learn for the 80’s.Rogers (1902-1987) S-a născut în Oak Park. Principalele cărŃi ale lui Carl Rogers: – Counseling and Psychotheraphy. Când Rogers avea 12 ani. În acelaşi an. în La Yolla. – Carl Rogers on Encounter Groups. antreprenor de lucrări civile. 1942. începuse să lucreze la Centrul de îndrumare Rochester. – Carl Rogers on Personal Power. pentru a se forma în domeniul psihologiei clinice şi educaŃionale. Cu un an în urmă. Aici. părinŃii au cumpărat o fermă la aproape 50 km de oraş. – A Way of Being. au fost şase fraŃi. practică. cu prioritate pentru copii delincvenŃi şi defavorizaŃi. şi-a luat doctoratul în 1931. 1972. 1977. în China. Mai departe. pentru cinci ani. patru ani. din New York. relaŃiile cu alŃii şi cu sine. a fost profesor la Universitatea din Wisconsin. profesor la Universitatea de stat Ohio. 1980. într-o familie „aşezată”. Prin toate aceste cărŃi enunŃate mai sus răzbate o briză răcoritoare ce purifică şi împrospătează viaŃa. 1970. din New York. – Client Centered Theraphy. datorită unui ulcer duodenal. 1961.Carl R. unită şi credincioasă. a intrat la Seminarul Uniunii Teologice. inclusiv ca delegat la o ConferinŃă mondială a FederaŃiei studenŃilor creştini. – Becoming Partners: Marriage and its Alternatives. apoi. se căsătoreşte şi va avea un băiat şi o fată. în 1924 îşi ia licenŃa în istorie (audiase un singur curs de psihologie). după 1968. Până în 1964. la Centrul pentru Studiul Persoanei. în continuare. 1983. În 1919. între 1945 şi 1957 – asociat al Centrului de consiliere de la Universitatea din Chicago. IdeaŃia lui Rogers a fost întotdeauna enunŃată simplu. gândirea. – On Becoming a Person. ultimul post. devine student la Universitatea de stat Georgia şi are prilejul participării la multe activităŃi. tatăl – inginer. între care cinci băieŃi. Dacă Skinner s-a centrat pe comportament (ca o tranzacŃie 154 . Cu oarecare întârziere. Rogers a fost directorul acestei instituŃii. raportul cu trecutul şi cu viitorul. la Institutul de Vest de ŞtiinŃe Comportamentale şi.

Similar se pot explica şi comportamente diferite a trei salariaŃi faŃă de o schimbare survenită la locul lor de muncă. ceea ce înseamnă o condiŃie sigură pentru dezvoltare şi autorealizare (deschidere spre simŃămintele proprii şi deschidere spre mediul extern). decentrat. Cum de a văzut atâta bine în chipul omului. intime. fără obstacole şi bariere impuse. Atât în terapie. În veacul al XIX-lea a fost descoperită asimilaŃia clorofilială. omul „se extinde” personal şi social. două persoane pot avea comportamente foarte diferite: cea care-l percepe ca ameninŃător. reflexiv. chiar dacă receptorul nu are pregătire psihologică? Rogers a descoperit în sufletul omului o forŃă mai tare decât „instinctul vieŃii”. ci modul în care privim acest ambient. Un exemplu poate fi edificator. prima categorie practică deschiderea. stare ce poate fi numită „a fi şi a deveni”. empatic. cât şi în consiliere. neconfruntată cu alŃii sau cu alte elemente. 155 . aproximăm noi expresia originală a lui Rogers: pentru înŃelegerea comportamentului uman este necesară cunoaşterea percepŃiilor individuale relative la propriile experienŃe conştiente imediate. iar Freud a dat atenŃie prioritară forŃelor oarbe ale întunericului interior. va manifesta teamă şi fugă. căutând informaŃii din mai multe surse pentru a se autoverifica şi corecta. care-l vede prietenos. a convins atâta lume să privească ca el şi să cultive această „plantă perenă”.în monedă de recompensă şi pedeapsă). ca mecanism al vieŃii şi creşterii plantelor. nu realitatea obiectivă este determinantul hotărâtor al actelor noastre. fiecare dintre noi se comportă în acord cu cât îşi dă seama de sine şi de lumea din jur. Rogers se ocupă. persoana: cu sufletul ei anticipativ. Ce a descoperit Rogers similar acesteia? Un fenomenalism umanistic. cealaltă. „al morŃii” sau „regimul de întăriri”: „aspiraŃia persoanei de a creşte”. Unii sunt mai „raŃionalişti”. AtracŃia sa pentru grădinărit era o continuă mirare în faŃa similitudinilor dintre plante şi persoane: toate cresc bine şi „înfloresc” când condiŃiile sunt favorabile. două forŃe le organizează: nevoia bazală de împlinire personală şi raporturile interpersonale apropiate. Rogers a pus accent pe eforturile oamenilor de a se înŃelege pe sine şi relaŃiile cu ceilalŃi oameni. se va purta cu dragoste şi mângâiere. Cât de numeroase şi variate ar fi acestea. La vederea unui câine ce se apropie. scoate în prim plan. iar alŃii sunt mulŃumiŃi cu o perspectivă particulară.

A fi liber înseamnă a-Ńi exercita capacitatea de a hotărî şi a alege eficient. Între libertate şi determinism nu există opoziŃie de neîmpăcat. Cum am procedat şi în studiul celorlalte şase paradigme precedente. de aceea a fost acceptat rapid şi este folosit şi astăzi de practicieni. voluntar şi responsabil la un exerciŃiu de stăpânire a propriei experienŃe şi dezvoltare a unor moduri de viaŃă mai pline de semnificaŃii şi satisfacŃii. neîmplinire. dimpotrivă se diminuează în cazuri de disfuncŃii – boală. Termenul „client” folosit la început a fost potrivit concepŃiei. deci nu e vorba de a da un sfat sau de „a-l pune pe client pe linie”. misiunea sa fiind aceea de a repune „potenŃa în act” (cum spunea Aristotel). iar al doilea are un rol hotărâtor în analiza ştiinŃifică a comportamentului. Similar unui design experimental. avem o distorsionare atât a experienŃei interne. 156 . autorealizată. fiabilă. frustrare. Cum se explică funcŃia productivă a acestei unităŃi. ne întrebăm şi în acest caz de sursa de date a sistemului de idei al lui Rogers. ci ca o persoană-participant activ. deşi autorul a preferat după un timp cuvântul „persoană”: în terapia concepută de Rogers. Terapeutul intervine când acest potenŃial a fost blocat sau inhibat de către forŃe familiale sau sociale. ştiut fiind că orice acŃiune umană se orientează după condiŃiile relevante existente la un moment dat în mediile intern şi extern? Libertatea se dovedeşte o dimensiune a sufletului uman: tinde spre valori mari când persoana este sănătoasă.Prin urmare. inhibare. Cu ce „material” operează psihoterapeutul? – Cu ceea ce are mai valoros „clientul”: dubla capacitate de a descoperi ce-l nelinişteşte şi-l face nefericit şi cea de a favoriza schimbări în viaŃa proprie. cât şi a circumstanŃelor externe. deoarece primul termen desemnează factorul hotărâtor al „funcŃionării” efective a persoanei şi a relaŃiilor interpersonale. pe care se axează teoria lui Rogers asupra personalităŃii relevă o unitate între două procese: tendinŃa nativă spre creştere şi împlinire şi conceptualizarea realităŃii într-o manieră personală. acest enunŃ este în acelaşi timp recunoaşterea determinismului. terapia centrată pe client a fost inventată de Carl Rogers pentru verificarea ipotezelor şi validarea teoriei. de acceptare pentru ca acesta să se exprime deschis referitor la trăirile interne proprii şi la influenŃele de mediu care-l afectează. În cazul al doilea. Mijloacele îndeplinirii acestei misiuni: realizarea în relaŃiile (dialogurile) cu clientul a unei atmosfere calde. cine apelează la ajutor nu apare ca individ bolnav sau Subiect de experiment. conceptul de „fenomenologie umanistă”.

Procedura se aplică la începutul. la un număr determinat de clienŃi. pentru a-şi forma un „set” discriminativ. La nivelul unui eşantion se observă o clară tendinŃă spre acest pattern (deci nu o absolută conformare). Acest fapt de observaŃie i-a sugerat lui Rogers elaborarea unui instrument pentru evaluarea schimbărilor: Q-sort (Q-triere) înregistrează diferenŃa dintre self-ul actual şi self-ul ideal. iar din aceasta a inferat şi o serie de enunŃuri asupra naturii personalităŃii. ci de procesul schimbării personalităŃii. adică spre dezvoltarea la maximum a potenŃialităŃilor. Practica psihologică i-a oferit date asupra condiŃiilor externe şi interne ale schimbărilor esenŃiale. prelucrându-se inregistrarea şedinŃelor succesive de terapie de-a lungul unei perioade. deoarece nu a pătruns în toate dicŃionarele de psihologie contemporană. De la naştere suntem dispuşi de „a ne dezvolta productiv” spre împlinire. în cursul şi la sfârşitul ciclului de şedinŃe de psihoterapie pentru ca. „Îmi exprim simŃămintele în mod deschis” etc. Este ştiut că Rogers nu s-a preocupat de o teorie a personalităŃii. scopuri. clientul este solicitat să trieze cca 100 de enunŃuri. dimpotrivă. printr-o analiză corelaŃională a ordonării pe scală a atributelor în cele trei momente să se identifice schimbările relaŃiei dintre self-ul actual şi cel ideal. aşa cum el reprezintă clientul la începutul şi la finele terapiei. mediul trebuie să ofere 157 . sarcina lui este de a aşeza acele cartonaşe cu atribute în 9-10 grupuri. decizii personale cresc numeric cu fiecare nouă şedinŃă.). se mai numeşte „autoîmplinire” sau „împlinirea de sine”). scade frecvenŃa preocupării clientului pentru problemele personale. fiecare înscris pe câte o fişă separată („Sunt trândav”. Dintre acestea. la ceea ce. că în fiecare grupă (grămadă) poate fi plasat un anumit număr de enunŃuri. Pentru aceasta. indiferente. „De obicei sunt fericit”. de la ceea ce recunoaşte că îi este foarte caracteristic. ordonate pe ranguri de intensitate. la mijloc fiind enunŃurile neutre. „Adesea mă simt vinovat”. cea mai mare rezonanŃă în psihologia contemporană au următoarele idei: – TendinŃa de „actualizare” este singurul motiv bazal în psihicul uman (am pus termenul în ghilimele. 2) enunŃurile de tip insight (iluminare) şi de autoacceptare (inclusiv acceptarea celorlalŃi). Persoanei i se poate spune. s-au urmărit schimbările în timp ale unor variabile semnificative.Pentru identificarea unui pattern al fenomenului. S-au dovedit ca invariante două fenomene: 1) pe măsură ce numărul şedinŃelor de psihoterapie creşte. cât şi discuŃiile asupra unor planuri. îi este total nepotrivit.

tendinŃa de „actualizare” este motivul primar. fiind pentru aceasta o formă de expresie sau o investiŃie.condiŃii. relaŃional. în general. Când procesul de actualizare are loc. într-o unitate organică cu sinele. securitatea. – Procesul autoevaluării suplimentează tendinŃa de actualizare.. alŃii în cel personal. după cum persoanele cele mai importante din anturajul copilului îi permit. altele mai bogate. care se realizează în funcŃie de condiŃii. câteva atribute generale definesc personalitatea în ansamblu: flexibilitatea. self-experiences). Componentele specifice nu înseamnă motive specifice. TendinŃa spre actualizare impulsionează copilul (care la început era o totalitate nediferenŃiată de senzaŃii şi percepŃii) spre menŃinerea şi îmbogăŃirea potenŃialităŃilor experienŃiale. TendinŃa de self-actualizare se prezintă ca un subsistem al tendinŃei fundamentale de actualizare. la un moment dat anumite proprietăŃi pot fi cel puŃin parŃial măsurate (una din metode fiind „Q-sort”. MenŃinerea şi dezvoltarea organismului ca întreg. firesc. – Self-ul şi self-actualizarea. produsele amare – sunt evaluate negativ. prin înmulŃirea interacŃiunilor cu persoane importante pentru el. unul din rezultatele sale majore. frica. zgomotele stridente. la vârsta adultă. Astfel începe să facă enunŃuri de felul: „Vreau…”. „mie”. ce face şi cât se dezvoltă fiecare poartă o amprentă strict personală. Intrăm în viaŃă ştiind ce ne place şi ce nu. dar mai ales spontan. „asistând” direcŃia pozitivă a dezvoltării organismului. instrumental. deschiderea şi autonomia. „Acesta este al meu”. bun sau rău. sunt asigurate de energia acestei tendinŃe. În acest cadru se produce o discriminare a senzaŃiilor şi percepŃiilor ca „eu”. „Mă simt…”. corespunzând experienŃelor favorizante. respectiv. unii aleg şi excelează în domeniul familial. substanŃial şi clar: preferinŃele şi disgraŃiile sunt evidente. cu tot ansamblul său de condiŃii de ordin metabolic. celor dezavantajante actualizării. Astfel. flexibil. Unele self-uri sunt mai expansive. Deşi procesul este continuu şi fluent. evaluarea devine inflexibilă. astfel apar experienŃele sinelui (în engl. ExperienŃa concretă de socializare îl conduce pe copil la conştiinŃa de sine. ce este. că el este cineva în raport cu ceilalŃi. „eu însumi”. Căldura. acest contact natural se pierde. mângâierea. fără judecăŃi şi precepte. 158 . procesul evaluativ este operativ. În copilărie procesul este foarte eficient. altele mai stoice. unele mai sărace. „Lasă-mă să fac…”. noutatea – sunt valori pozitive. care rezerva un loc special self-ului în cadrul general experienŃial). Este un ghid intern ce funcŃionează în copilărie fără blocaje.

şi mai ales de cei care-i sunt deosebit de apropiaŃi. Rogers explică acest fenomen prin conceptul următor. Conceptul ca atare nu se referă la o realitate cu două stări. bisericii. în momentul în care clienŃii simt că sunt acceptaŃi aşa cum sunt. armonie şi. Internalizarea valorilor din cadrul familiei. rolul său de decizie în materie de experienŃă internă este diminuat. Acest „înalt edificiu” al protecŃiei lasă însă o umbră cu efecte profunde: cum adulŃii încep să determine ce este „corect” şi ce este „greşit”. fără scop.nesigură. şcolii. ce este „bine” şi ce este „rău”. – „da” sau „nu”. Dezvoltarea self-ului presupune acceptare şi dragoste. bulversată de grija de apărare şi. – CongruenŃă şi incongruenŃă – termeni folosiŃi de C. ConsideraŃia pozitivă necondiŃionată este un remediu al alienării: persoana vede că propriile-i gânduri şi simŃăminte sunt pozitiv privite de către ceilalŃi. „este nepotrivit pentru un bărbat să plângă” etc. „a învăŃa neorganizat. Starea-Ńel în procesul de terapie este 159 . nonconfortabilă. generate de „aprecierile condiŃionate” la care au fost supuşi în experienŃa anterioară. disociaŃiile între ceea ce Subiectul crede despre sine şi ceea ce cred alŃii pot duce la tensiune şi nelinişte. dar nu a altora. potenŃialul evaluativ al copilului devine din ce în ce mai frânat. evident. Rogers este convins că această nevoie de afecŃiune din partea celorlalŃi este înnăscută. încep să renunŃe la „dispozitivele interne” de apărare şi negare. se schimbă şi procesul realizării imaginii de sine. discrepanŃă sau dizarmonie dintre imaginea de sine şi trăirile intime (organismic experiencing). respectiv. în special rolul părinŃilor. un gen de alienare a asistării evaluative a comportamentului. statului imprimă o rigiditate şi. are grade de intensitate şi de extindere. În practica psihoterapeutică. Rogers pentru a desemna relaŃiile de concordanŃă. evaluarea nu mai deserveşte pe deplin autorealizarea. în general. care-l înconjoară. Sinonimele „consideraŃiei pozitive necondiŃionate” sunt „acceptarea” şi „lauda”. Exemple de precepte: „supunerea necondiŃionată faŃă de autoritate este un lucru bun”. de anxietate. un diapazon de dezvoltare. se folosesc repere de împrumut. De aici derivă importanŃa hotărâtoare a persoanelor care se ocupă de viaŃa copilului. Practic. Ele sunt totuşi asimilate pentru că sunt privite pozitiv de către persoanele importante. „a câştiga bani este foarte important”. „erotismul este un lucru rău”. Ca urmare a acestor asimilări. – ConsideraŃia pozitivă necondiŃionată. este o pierdere de timp”. Copilul se bucură de acceptarea unor fapte ale sale. „a învăŃa la şcoală este bine”.

formulata în 1959. reacŃionând consistent la stimuli şi situaŃii provocatoare. Terapia centrată pe client ReŃinem de la C. intrând şi rămânând în lumea lui subiectivă. autenticitate. testează efectiv realitatea pentru a-şi maximiza satisfacŃiile. EficienŃa terapiei este determinată de trei „condiŃii atitudinale”: – Terapeutul să fie în starea de congruenŃă. practică relaŃii interpersonale armonioase. este vorba deci de o mişcare constructivă în direcŃia dezvoltării şi împlinirii continue. însemnând integrare. 221). Evident.atingerea „stării de congruenŃă”. axat pe efectul optimizator al conceptului în raporturile cu sinele şi cu ambientul. iar nu ca o condiŃie statică: un organism ce funcŃionează bine. armonie între sine şi trăirea experienŃială: de aceasta este conştient. Umanismul lui Rogers nu este unul raŃionalist. o acceptă fără s-o nege sau distorsioneze. mai ales în primii ani de viaŃă. în mai multe rânduri a subliniat că omul este mai cuminte decât intelectul său şi că funcŃionarea optimă este atunci când organismul unitar operează atât deschis. cât şi respondent. De aceea „funcŃionalitatea totală” trebuie privită ca proces. dimpotrivă. prin iniŃiative şi alegeri. – Persoană cu funcŃionalitate completă – individ ipotetic ce reprezintă actualizarea maximă a unei fiinŃe umane. 1942): – „psihoterapia este punerea în funcŃiune a unei capacităŃi deja existente într-un individ potenŃial competent” (p. neînstrăinare. – Terapeutul practică în raport cu clientul o apreciere pozitivă: acesta este „premiat” pentru tot ceea ce este şi ceea ce poate deveni. deci o armonie între tendinŃa generală de actualizare şi autorealizarea sinelui. deci la două decenii de la prima sa carte (Counseling and Psychotherapy. Factorul favorizant al acestei coalescenŃe este raportarea (consideraŃia) pozitivă a altor persoane semnificative. În viaŃa reală. – ÎnŃelegerea empatică a clientului: terapeutul simte experienŃa internă a clientului. funcŃionalitatea poate fi descrisă doar în termeni relativi. de armonie între ceea ce simte şi ceea ce-i transmite clientului. fără a 160 . el priveşte omul ca o unitate funcŃională emergentă compusă din intelect şi trăire afectivă. Rogers o definiŃie a psihoterapiei. o asemenea persoană se caracterizează prin congruenŃă. atât de mobil şi flexibil încât să întâlnească situaŃiile noi în modul cel mai eficient şi să aspire spre niveluri mai înalte de actualizare. adaptativ. când suntem cel mai vulnerabili.

În acest proces. iar nu pentru cei care au disfuncŃii majore şi necesită intervenŃie imediată. fiecare învaŃă să fie el însuşi şi să se poarte onest cu ceilalŃi. evoluŃia procesului este spre acceptare mutuală şi sprijin. cu ostilităŃi şi disconfort. fără a se teme 161 .se împotmoli în temerile. b) acceptă atât grupul. într-un raport real. în care interacŃiunile sunt intense. dar şi prin mimică. fără scopuri fixate de la început. cât şi persoanele. ceea ce permite fiecărui participant „să se regăsească” şi să se raporteze consistent la ceilalŃi. fără o agendă prealabilă şi o structurare impusă. însumând 20-60 de ore de „contact intensiv”. Este. Este o intuire şi împărtăşire a experienŃei clientului. este o persoană cu „funcŃionalitate completă”. privit de membrii grupului ca firesc. să se apropie astfel de ceea ce se numeşte „funcŃionare completă”. imprimă sesiunii un caracter ludic. firesc. intrarea într-un contact mai apropiat cu propria experienŃă intimă – „organismică”). un grup pentru intensificarea dezvoltării. ton. pauze. c) încearcă să aibă o înŃelegere empatică pentru fiecare. dar el a imaginat şi experimentat şi alte procedee de „schimbare a personalităŃii”. considerând semnificativă orice relatare. pentru a se da libertate membrilor grupului de a-şi scruta trăirile şi posibilităŃile de interacŃiune. confuziile şi alte emoŃii pe care acesta le trăieşte. Într-un mod practic. Grupurile de întâlnire Este vorba de un grup mic de 8-15 persoane. un rol însemnat îl are „facilitatorul” (se evită termenul „lider”): crează o atmosferă pentru exprimare deschisă şi totodată pentru focalizare pe propria trăire şi interacŃiuni. Nu numai verbal. deci. autentic. În ciuda aspectelor de moment. Prin faptul că terapeutul se simte confortabil şi atras de ceea ce face. ceea ce înseamnă o recentrare a potenŃialităŃilor lui pe „aici şi acum”. fluent şi cu o bogăŃie de diferenŃieri în reacŃii. acŃionează „nondirectiv” asupra clientului pentru ca acesta să-şi accepte trăirile profunde. să devină mobil. facilitatorul procedează astfel: a) ascultă cu atenŃie şi sensibilitate fiecare persoană. Prin aceasta persoana se simte într-un climat de siguranŃă. în scopul sprijinirii lui să-şi găsească perspective clare (diminuarea temerilor de a se exprima. Tehnica de relaxare rogersiană este foarte cunoscută şi aplicată. În acest scop. Întâlnirile se desfăşoară în sesiuni mai lungi sau mai scurte. d) operează în termenii propriilor simŃăminte.

RelaŃiile intime Analizând materialele multor interviuri şi scrisori relative la viaŃa cuplurilor. (vezi cartea Way of Being). dezvoltare. viziunea autorului este luminoasă. Axul central în organizarea sau provocarea învăŃării este unitatea intelect-afect. începe cu un gen de nelinişte şi termină cu o fază de compatibilitate. în opera lui Rogers. Reducerea conflictelor şi consolidarea păcii în lume este pentru Rogers o temă similară celei a grupurilor de întâlnire. Şi în această arie. tratarea „obiectivităŃii şi subiectivităŃii ca aspecte complementare ale cunoaşterii ştiinŃifice”. obligarea acestora să execute anumite exerciŃii. Rogers a identificat tendinŃe generale şi aspecte critice ale relaŃiilor intime de succes. pentru termenul „persoană” poate fi explicată prin înŃelegerea acelui atribut specific al omului de a fi capabil să-şi dirijeze propria-i viaŃă dacă are condiŃii adecvate. Lucrul în grup are o evoluŃie cu tendinŃe spre un model comun. stilul liber de viaŃă. să discute deschis. operând cu conceptele: experienŃă interioară. Partenerii de tratative trebuie să stea faŃă în faŃă perioade lungi de timp. cerând şi sugestii. Facilitatorul însă. umanistă. originalitatea sinelui. Tehnica are şi o serie de elemente contraindicate. tu nu!” poate fi depăşit prin procedee analoage psihoterapiei. manipularea. comunicare în sferele semnificaŃiilor şi afectelor. realismul reacŃiilor (pentru „aici şi acum”). disoluŃia rolurilor în favoarea unei individualităŃi mai pregnante. informal şi empatic diferenŃele de vederi. Problematica umanistă a educaŃiei şi păcii PredilecŃia târzie. însemnând 162 . el pledează pentru a se recunoaşte dascălului funcŃia de „facilitator” al învăŃării: crează o atmosferă de libertate şi suport pentru iniŃiativele individuale. nu este singur: treptat. Rogers invocă multe exemple de reale izbânzi diplomatice tocmai datorită apropierii de modelul „centrării pe persoană”. Cartea Becoming Partners: Marriage and its Alternatives (1972) este dedicată acestei problematici. empatia. este permisiv şi empatic. apelul la „cadrele interne de referinŃă”. exprimarea trăirilor personale. grupul îşi amplifică potenŃialul de acŃiune benefică asupra membrilor săi.chiar de expunerea în faŃa grupului a propriilor probleme. Pattern-ul „Eu am dreptate. dintre care mai interesante sunt interpretarea frecventă a motivelor persoanelor. În această accepŃiune. Practica a relevat şi posibile fenomene negative şi riscuri.

– A Theory of Motivation (1967). A fost profesor de psihologie la mai multe universităŃi. diminuarea celuilalt. fiind onorat cu înalte funcŃii în asociaŃiile profesionale. Astăzi. apărare de pericole etc. autorealizarea sau actualizarea. definit prin intensitate. 163 . cognitive. perfecŃiune. este comportamentul de vârf (peak experience). – The Farther Searches of Human Nature (1971). CoalescenŃa acestora este favorizată de nevoia de autoîmplinire sau autorealizare. a lui Maslow. sex etc.responsabilitate individuală. în Brooklyn. Având şapte niveluri. De aici până la conştiinŃa cosmică. uimire şi veneraŃie. acceptare. dreptul la decizie liberă. Ńelul este nu blocarea. efecte emergente asupra personalităŃii şi destinului. elaborând o concepŃie a multimotivaŃiei: motivaŃia pentru valori mai înalte – frumuseŃe. dorinŃa de a crea. ci autorealizarea fiecăruia. extaz. este o transcendere. sete. transcendenŃa. a fost atras de marile curente psihologice ale vremii: behaviorismul. apoi psihanaliza. dar numai în anumite condiŃii şi momente. consideraŃie pozitivă. acest gen de experienŃe au momente de revelaŃie şi inspiraŃie. dar şi recunoaşterea dimensiunii „native” a omului de a fi motivat pentru dezvoltare. Fără a fi interpretate mistic. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: – Motivation and Personality (1954 şi 1970). ordine. estetice. făcând studenŃia la Universitatea din Wisconsin.). armonie. de stimă şi apreciere. dar şi-a găsit chemarea în lecturi. Corespunzător trebuinŃelor de acest ordin. un fel de fuziune dintre Sine şi Univers. de care este în stare orice fiinŃă umană. Opera lui A. respingerea. fără prieteni. În lupta spontană pentru „a fi şi a deveni”. deschidere spre infinit. chiar şi la cursurile de management şi în practica inginerilor se fac trimiteri la „piramida motivelor”. apoi.). baza (dimensiunea cea mai întinsă pe care se sprijină celelalte) o constituie „nevoile fiziologice” (foame. caracter sacru. dragoste. A devenit o personalitate marcantă a psihologiei americane. AlŃi promotori ai psihologiei umaniste Abraham Maslow (1908-1970) s-a născut la New York. superior. fiu de emigrant evreu. urmează nevoia de securitate (adăpost. justiŃie. progres. Vârful piramidei a dat mai mult de gândit lui Maslow. A avut o copilărie nefericită.Maslow este o dezvoltare a ideii de „creştere psihologică” şi „afirmare a sinelui”. palierele trebuinŃelor psihologice: nevoia de proprietate. începând cu Brooklyn College.

psihanalist american de origine germană. profesor de psihiatrie la Universitatea din New York.Erich Fromm (1900-1980). Texte alese. Văzând în „criza de identitate” (indiferenŃa omului faŃă de el însuşi) expresia dezumanizării. Printre promotorii psihologiei umaniste sunt şi alte nume cunoscute: R. flexibilă. E. dar şi de alŃii. Lucrările mai importante ale lui Fromm: – Escape of Freedom (1941). 1983. se reduce la un „caz” în documentele birocraŃiei. Charlotte Bühler (probleme de învăŃare şi dezvoltare). – The Sane Society (1955). în Anglia. omul se rupe de sine. cu mobilurile sale raŃionale şi aspirative.W. integră. de experienŃă interioară şi imagine de sine. a promovat o completare a marxismului cu conceptele freudiene relative la funcŃia represivă a socius-ului. se percepe ca un străin. creativ şi pozitivafectiv (iubire. * ReprezentanŃii psihologiei umaniste au dat o replică îndelung elaborată reducŃionismului fiziologic şi comportamental. punerea în act a potenŃelor proprii. O culegere de studii a fost publicată şi în imba română. altruism. Sufletul uman devine divizat funcŃional în compartimentele intelectiv şi afectiv. au tratat problemele interpersonale ca factori de creştere şi 164 . Editura politică. raŃiune şi pasiune. fără nici o identitate. propune totuşi remedii: substituirea eticii „autoritare” cu una „raŃională” şi trecerea de la speranŃa iluzorie şi pasivă la speranŃa activă (ca factor creator al vieŃii. Bucureşti. armonie). – Man for Himself (1947). un „obiect” în aparatul de producŃie. imprimarea unui sens vieŃii). care a publicat în 1974. – The Revolution of Hope Toward a Humanized Technology (1968). Fromm este un promotor al psihologiei umaniste prin apelul la capacităŃile umane ca izvor al sensului vieŃii. – The Art of Loving (1956). real. în „apărarea” omului concret. cât şi prin încărcarea tendinŃelor inconştiente cu un conŃinut raŃional. au scos în prim plan conceptul de Sine. cu identitate puternică). Depăşindu-l pe Freud de pe poziŃii marxiste. Societatea supertehnicizată şi de consum excesiv are drept efect asupra omului alienarea: decentrarea de la ideea de existenŃă la cea de posesie. Fromm argumentează şi funcŃia creativ-formativă a societăŃii în raport cu personalitatea. o carte despre „personalitatea optimală” (de succes şi confort. Coan.

se automatizează activităŃile şi se formează set-urile. – Multe concepte ale lui Rogers sunt vagi. Replici critice la adresa psihologiei umaniste În mod special. Exemplu: „experienŃa organismică” (intimă). concepŃiei lui Carl Rogers i se aduc următoarele critici: – Practică o fenomenologie naivă. „adevăr”. slab definite. ca semn al „decentrării” şi „dialogului”. ia fiinŃă AsociaŃia americană de psihologie umanistă. CărŃile apărute şi ecourile în societatea contemporană înseamnă repere în timp. când. – 1971. se aduce în discuŃie viaŃa contradictorie a adultului. Unii comentatori încheie pe un ton „umanist”: „Ca să-l înŃelegi pe Rogers. este recunoscut. acceptând ceea ce spun clienŃii. – La postulatul despre originea naturală a bunătăŃii sufleteşti. – Cum poate fi concepută şi evaluată starea Self-ului fără considerarea valorilor culturale? Care-i demarcaŃia între înnăscut şi învăŃat? – Proceselor inconştiente li se atribuie o prea redusă atenŃie. cunoştinŃe. „self-conceptul”. mai ales când vizează lumea interioară. „frumuseŃe”. au relevat evoluŃia continuă a Sine-lui şi factorii favorizanŃi ai acestui proces. alături de care mai consemnăm: – 1962. „persoană”. capacităŃi intelectuale complexe. ponderea lor în conduita umană este însemnată şi fondul lor se alimentează continuu. 165 . disfuncŃionalităŃile. aceleaşi calităŃi le poate avea şi adultul după ce a asimilat valori sociale. începe să apară „Journal of Humanistic Psychology”. Psihologia umanistă are deja o istorie. eşecurile educaŃiei etc. verbalizarea este dificilă şi produce distorsiuni ale realităŃii.corectare a organizării interne a personalităŃii. se ştie. când de fapt. sub acest aspect şi valoarea testului „Q-sort” este îndoielnică. „curiozitatea” şi „flexibilitatea” copilului sunt termeni de comparaŃie interesanŃi. Alte critici la adresa viziunii „umaniste” în psihologie pot fi formulate din perspectiva psihologiei vârstelor şi activităŃilor fundamentale: – „CongruenŃa”. trebuie mai întâi să-l crezi”. primele două congrese le Ńine la Amsterdam (1970) şi Würtzburg (1972). dar nu pot fi luaŃi în valoare absolută. „funcŃionalitate completă”. – Behavioriştii critică faptul metodologic al culegerii datelor în condiŃii necontrolate. manipulările.

Din aceste oscilaŃii se înŃelege cât de necesară este operarea distincŃiei dintre „trebuinŃe”. Alderfer). Maslow). din această cauză lipseşte o reprezentare asupra relaŃiei dintre acŃiunea concretă (desemnată prin sintagma „prezentismul conştiinŃei umane”) şi câmpurile de semnificaŃii şi probleme la care să se poată raporta efortul punctual. e) „singura motivaŃie bazală” (C. Rogers). aşa cum nu este cazul (demonstrat. în istoria psihologiei. acestea se dovedesc utile. Murray).– În lucrările de psihologie umanistă nu se găseşte o tratare a problemei structurii activităŃii şi nici o taxonomie a activităŃilor fundamentale. chiar de Rogers) raportului LibertateDeterminism.Köhler în studiul comportamentului antropoidelor). nu mai putem vorbi de un „dresaj” skinnerian şi nici de o manifestare liberă a „experienŃei interne”. dar este greu de acceptat eliminarea fără comentarii a psihicului animal din aria meditaŃiei despre suflet. – Referitor la mijloacele inventate de Rogers pentru restabilirea congruenŃei (psihoterapia şi grupul de întâlnire). referitor la „curiozitate” întâlnim astfel de definiri: a) „una dintre cele trei trebuinŃe fundamentale” (C. d) „nivelul cel mai înalt al ierarhiei trebuinŃelor” (A. dorinŃa de a exercita o putere” (H. „Ńeluri”. – OpoziŃia Rogers-Skinner nu poate fi absolutizată. 166 . – ÎnŃelegem că psihologia umanistă şi-a delimitat obiectul la sfera umanului. în ciuda caracterului evident artificial. „motive”. în evoluŃia vieŃii sociale s-au „inventat” cluburile. trăirea şi perspectiva într-un anumit moment. „motive”. obstacol. petrecerile de tot felul (inclusiv simpozioanele ştiinŃifice!). obiectul de învăŃământ este structurat din perspectiva activităŃilor productiv-creative. b) „accentul pe mediu. McClelland). serviciile de caritate. de exemplu. confruntare. De exemplu. – Referitor la unele concepte. artele. întâlnim în literatura de profil incoerenŃe derutante. Dacă. expresivităŃii emoŃionale şi intelectului (se ştie că natura problem-solving-ului inteligent a fost definită de W. de altfel. afectivităŃii. c) „resortul principal al motivaŃiei” (D. „activităŃi”. dar izofuncŃional lor. „acŃiuni”. referirile la psihicul animal au oferit multe sugestii pentru înŃelegerea funcŃiilor senzoriale.

II. Dezvoltările 167 . – perioada de după primul război mondial. cursuri universitare şi personalităŃi cu operă recunoscută (şi valorificată) în Occident. perioada 1860-1890. Panaitescu şi D. antropologice şi fiziologice. prima operă de rezonanŃă europeană la care ne putem referi este cea a lui Dimitrie Cantemir (1673-1723). sunt delimitate două perioade: – până în anul 1860: problemele de psihologie prezente în opere filosofice. Verdeş. TRECUT ŞI ISTORIE ÎN PSIHOLOGIA ROMÂNEASCĂ În Geneza psihologiei ca ştiinŃă experimentală în România. Marian Bejat identifică două faze în devenirea psihologiei ca activitate ştiinŃifică în Ńara noastră: I.P. de rezonanŃă cu mişcarea de idei psihologice din Occident. al XIX-lea. Dar. limba şi literatura română. a apărut şi s-a manifestat în cadrul ideologiei teologice. Emanciparea psihologiei de sub influenŃa metafizicii spiritualiste. ideaŃia sa este pusă în evidenŃă în lucrările lui I. impusă tocmai de socius-ul căruia i s-a dedicat. Bădărău. revendicată şi de istoria filosofiei ruse (deoarece după „ruperea de turci”. În prima fază. Gândirea lui Dimitrie Cantemir. – a doua jumătate a sec. din cele mai vechi timpuri au referiri semnificative la lumea interioară a omului şi la relaŃiile sociale. a trăit la Harkov). Psihologia în opera lui Dimitrie Cantemir Elementele de gândire psihologică au fost identificate în toate producŃiile spirituale din istoria meleagurilor noastre. sfârşind într-o marginalizare tragică. În literatura filosofică românească. P.XVII. dar la „discreŃia” vicisitudinilor socio-opresive repetate. cu primele laboratoare şi cercetări experimentale. din 1711. Marian Bejat a trăit 62 de ani. În a doua fază. Constituirea psihologiei ca ştiinŃă experimentală în România. savant enciclopedist al vremii sale. 1920-1930. se impun analizei istorice: – perioada 1890-1920.

figura o notă la cursul de psihologie Ńinut de profesorul Albino Albanese. aflăm că. Cantemir se exprimă ca empirist: „Toată cunoştinŃa şi toată ştiinŃa din înainte mergătoare simŃire purcede” (Istoria hieroglifică. din Bucureşti. reflectau ştiinŃa antică. în 1668. cit. p. ideile empirismului englez. I. Elemente de psihologie în învăŃământul superior (1860-1890) Cele două şcoli superioare din łările Române. În „palatul cunoaşterii lucrurilor”. Sava. Rousseau. Cândea. p. iluminismului francez şi german. Kant (tradus şi interpretat de Gh. în 1901. În Istoria hieroglifică. Cantemir se exprimă ca raŃionalist. funcŃionau încă din secolul al XVII-lea. cu precădere de profesori greci. Lazăr). Baumeister (tradus de Samuil Micu). 168 . o asemenea viziune se dezvoltă cu o concepŃie pozitivă asupra rolului învăŃării şi dezvoltării funcŃiilor psihice prin instruire şi educaŃie. * Dintr-un document publicat de istoricul Nicolae Iorga. Cursurile predate aici. Abordând problema corectitudinii cunoaşterii (numită astăzi validitate). dar şi pe cea occidentală. şi argumenturile arătării de faŃă mai tari sunt decât toate chitelile (raŃionamentele)” (op. întors de la Universitatea din Padova. Şcoala cea mare domnească de la Mânăstirea Trei Ierarhi (fondată de Vasile Lupu) şi Academia grecească de la Sf. „pildele cele trecute” (memoria) şi „buna socoteală a celor viitoare” (gândirea). lui V. Aceste probleme de psihologie genetică şi de morală sunt abordate în Divanul sau gâlceava înŃeleptului cu lumea sau giudeŃul sufletului cu trupul (sub red. în carnetul de studii al stolnicului Constantin Cantacuzino. 64).. spune plastic autorul. Editura pentru Literatură. 1969). decât instinctul în dirijarea comportamentului uman.remarcabile în opera lui D. vol. Evident. Bucureşti. Astfel. Cantemir vizează sfera gnoseologiei şi apare ca remarcabilă în veacul al XVIII-lea (Voltaire s-a referit adesea laudativ la aceasta). în secolul al XVIII-lea. punând mai presus gândirea şi buna deprindere. putem intra pe trei porŃi: receptarea prezentului (percepŃia). Condillac. în prim plan Cantemir pune criteriul experienŃei: „…ExperienŃa şi ispita (cercetarea) lucrului mai adevărată poate fi decât toată socoteala minŃii. 66). Se fac traduceri după Voltaire. Montesquieu. universităŃile din Occident aveau cursuri distincte de psihologie. Într-un limbaj aforistic şi elevat.

Prima catedră de psihologie (separată de filosofie) se înfiinŃează abia în 1925 (condusă de Mihai Ralea). Psihologia experimentală în România După cum s-a arătat în capitolul despre Wundt. biospeologia (E. Babeş şi I. RacoviŃă) etc. coordonată de W.A. În 1830.C. Episcupescul tipăreşte Oglinda înŃelepciunii. primul laborator de psihologie a fost înfiinŃat în 1893. la Iaşi.Psihologia apărea în capitole din tratatele de filosofie. înfiinŃarea UniversităŃilor din Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864) şi a Academiei Române (1866). în 1843. intitulat Despre suflet (elaborat scolastic-idealist). Anglia. în Tipografia Colegiului Sf. H. doctor al UniversităŃii din Leipzig (cu o teză asupra luminozităŃii culorilor. Wundt). Cambridge. alŃi discipoli ai lui Wundt În Ńara noastră. C. 169 .U. în S. între timp. Mai târziu. alt medic.Cattell. intitulat Psihologia empirică şi logica (publicat postum. John Mc. primul laborator de psihologie s-a înfiinŃat la Leipzig. neurologia (Gh. Tipografia UniversităŃii. Ion Pop Florentin. Marinescu). un alt manual de psihologie este publicat în 1898. cu capitole de anatomie. cunoaşterea sinelui. întreaga parte a II-a a cărŃii are organizarea şi conŃinutul unui tratat de psihologie. antropologie şi medicină.. cu doctorat în drept la Paris). profesor la Iaşi. Experimentul apărea drept un atribut al maturizării ştiinŃei şi numărul laboratoarelor a crescut rapid în toată lumea: în 1883. la Universitatea John Hopkins. în 1879. Dumitrescu-Iaşi şi C. G. de către Stanley Hall. cu o consistentă argumentare a rolului sistemului nervos. Roma. A doua jumătate a veacului al XIX. de Ion Găvănescu. Beaunis. de către Eduard Gruber. la Buda. fiziologie şi psihologie (aceasta într-o viziune metafizică). în 1891. New York. apare cartea medicului Paul Vasici Antropologhia sau scurtă cunoştinŃă despre om şi despre însuşirile sale. un curs românesc de psihologie fusese Ńinut de Simion BărnuŃiu (ardelean de origine.V. Şt. Cantacuzino). Universitatea Columbia. Dezvoltarea generală a Ńării se exprimă într-un avânt fără precedent al ştiinŃei şi tehnicii: cu prioritate mondială se pun bazele unor noi domenii ştiinŃifice: bacteriologia (V. în 1889. Sergi. La Universitatea din Iaşi. deşi are un „Apendice” de 10 pagini.lea este marcată de crearea statului naŃional. Sorbona. mai Ńinuseră prelegeri de psihologie Titu Maiorescu. Sava. în 1871). Leonardescu.

Se născuse la Iaşi. boala îl preocupă. la care se tratează. anul în care s-au născut trei psihologi de referinŃă ai veacului următor: L. Diagnosticul stabilit de dr. studii la Sorbona şi Leipzig. mama – o româncă din neamul domnitorului Cuza. la Congresul (medical) de Antropologie de la Roma. Încetează din viaŃă pe data de 28 martie 1896. Ca un semn al destinelor rare. Eduard Gruber deschide. Gruber beneficiază de mentoratul lui Titu Maiorescu şi face. Gruber apare cu intermitenŃe. care îi remarcaseră cu entuziasm ascensiunea în ultimii şapte ani. Într-un timp scurt este elaborat devizul pentru aparatură şi regulamentul. boala se agravează. După ce începuse şi un curs de Pedagogie modernă. căzând precum Eminescu. s-a dovedit nenorocoasă. După licenŃa în litere şi filosofie la Iaşi. în 1861. Prima stea pe cerul românesc al noii ştiinŃe despre om. Bălcescu. studiază sinesteziile. în 1895. Take Ionescu. chiar în drumul de la Leipzig spre casă. cu intermitenŃă. primul curs de Psihologie experimentală din România (anunŃat şi comentat pozitiv de presa locală). lucrare ce i-a fost ulterior publicată (ministrul Take Ionescu a primit o scrisoare de la Lombroso. Revine în Ńară.S. profesor la Universitatea din Viena. În 1894. se opreşte la Bucureşti. Vâgotski. lui Gruber i se rezervă 45 de pagini. J. îndrăgit de cercul „Contemporanul”-ui ca „figură pitorescă” şi informată. determinată de surmenaj intelectual. în care România este felicitată că are un asemenea psiholog eminent). Este atât de preocupat de un laborator de psihologie la Universitatea din Iaşi. încât. într-o familie mixtă: tatăl – arhitect german. în 1896. obligând familia să-l interneze la spitalul doctorului Şutzu din Bucureşti (cel care-l asistase şi pe Eminescu). asigurate spaŃiul şi fondul bibliotecii. Publică prima lucrare de psihoestetică. spre consternarea generală a intelectualităŃii ieşene şi a organelor de presă. este de nevroză astenică. îl anunŃau ca un om de ştiinŃă de înaltă inovaŃie şi mare operă. la invitaŃia profesorului Lombroso. psihologia experimentală. simpatie şi compasiune.În cartea deja amintită a lui M. pe 21 octombrie 1893. Stil şi gândire. Richard von Krafft. comunicând despre cercetările sale asupra audiŃiei colorate. Bolintineanu. pe parcursul a 7 ani (cu mare succes la primele două Congrese mondiale de psihologie). Studiile şi manifestările sale în străinătate. Bejat. lucrările lui sunt apreciate de psihologi consacraŃi şi publicate în reviste occidentale de prestigiu. în 1893. are o audienŃă la ministrul instrucŃiunii. Piaget şi Mihai Ralea. scrise cu deosebit respect. Tudor Vladimirescu. a murit la 35 de ani într-un ospiciu. 170 . participă.

o carte la care colaborează şi H. cu Touluse publică lucrări de metodologie (în 1904. condus de Ed. Leonardescu. pe lângă teza de doctorat. Alfred Binet. Evenimentul a fost de excepŃie. propunându-i ulterior. Revista culturală „Contemporanul” a marcat epoca printr-o largă acŃiune de propagare a mişcării de idei ştiinŃifice în domeniu. cu teza SenzaŃiile vizuale. Cu ocazia prelegerilor lui A. printre care 12 cărŃi. în 1895.Michăilescu. RădulescuMotru. al XIX-lea.Depărtarea ei de „obişnuitul” cotidian face ca lumina ce a purtat-o să dăinuie încă. unde a urmat clasele primare şi gimnaziul.Touluse. Sava” din Bucureşti. de pe lângă Sorbona. Binet l-a apreciat şi l-a invitat la Sorbona. Problemele psihologiei (1898). au apărut cărŃi relevante pentru noul spirit experimental din psihologia europeană: Introducere în psihofizică (1812). Din toamna anului vizitei lui Binet. Vaschide lucrează ca „ataşat” în laboratorul lui Binet (până în 1899). din 1901 este director adjunct al laboratorului de psihologie patologică. ca şi Gruber. alcătuind succesiv „rapoarte” despre fiecare curs şi prezentându-le în presă. având ca profesori pe Titu Maiorescu şi C. Binet. În cei aproape 12 ani petrecuŃi în FranŃa. Ńine la Universitatea din Bucureşti 12 prelegeri de psihologie experimentală (aprilie-iunie). Se ocupă de psihologie cu patosul metodologic al timpului că aceasta ar releva 171 . * Nicolae Vaschide (1873-1907). după absolvirea liceului „Sf. lui Binet să revină ca profesor. invitat de ministrul InstrucŃiunii publice Take Ionescu. apoi în alte laboratoare. Publică împreună cu Binet date de cercetare privind efectul muncii intelectuale asupra presiunii sanguine şi psihologia şcolarului. în laboratorul său de psihologie experimentală. în preajma susŃinerii licenŃei a fost apropiat savantului francez. de Şt. de C. urmează cursurile FacultăŃii de litere şi filosofie. până la sfârşitul vieŃii sale tragic de scurte. de C. Piéron: Technique de psychologie experimentale). în 1907 (datorită unei pneumonii). rectorul UniversităŃii. * În ultimul deceniu al sec. Principii de psihologie (1892). Vaschide. Dumitrescu-Iaşi. Născut la Buzău. Titu Maiorescu. apreciată ca excelentă şi premiată. SusŃine licenŃa în iunie 1895. 1895. fişa sa bibliografică specifică 170 de titluri. a fost „prea înalt pentru o umbră atât de scurtă”.

mecanisme subtile ale vieŃii mentale (în 1903. Preocuparea pentru studiul funcŃiilor psihice superioare. Ribot. Ribot). Cartea despre somn şi vise a devenit lucrare de referinŃă în domeniu. 172 . profesorul. învăŃând ulterior de la Charcot. În anul următor. ziua petrecerii pe ultimul drum a marelui Eminescu. din neam de panduri şi intelectuali olteni. 1909. Interesantă este o contingenŃă astrală: susŃinerea licenŃei a avut loc pe data de 18 iunie 1889. Un alt vis. 504 p. 24). C. şi-a continuat studiile la Paris şi apoi la Leipzig. era să scrie pentru Occident o carte despre România. Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957). unde a audiat cursurile lui C. La Paris. prefaŃa. îl remarcase pe tânărul licenŃiat şi îi acceptă compania până la Paris în călătoria sa estivală în Occident. L’analyse mentale. apoi Leipzig (doi ani şi jumătate). publică La logique morbide. părăseşte Parisul pentru München (un semestru. „mişcarea este elementul cel mai intim al gândirii” (p. la început de semestru universitar. Rădulescu-Motru îşi abandonează planurile de carieră juridică şi se interesează de psihologie (Ribot). Rădulescu-Motru au coborât direct în PiaŃa UniversităŃii pentru a participa la cortegiul funerar al geniului poeziei româneşti. elogioasă. 1. primul volum dintr-o serie de patru proiectate. în spiritul lui Brentano). filosof şi psiholog. în colaborare cu Vurpas. concretizată într-o susŃinută corespondenŃă cu Titu Maiorescu şi Gheorghe Marinescu. în laboratorul lui Wundt a asimilat tehnica psihologiei experimentale. rectorul şi mentorul atâtor cariere de cărturari proeminenŃi. După liceul făcut la Craiova şi Facultatea de litere şi filosofie de la Bucureşti. Titu Maiorescu. Două cărŃi sunt publicate postum: Essai sur la psychologie de la main. este scrisă de Th. …şi fazele vieŃii noastre lasă în aceasta mai multe trăsături decât în alte părŃi” (p. Le sommeil et les rêves (1911). nu s-a mai putut realiza. cum ar fi inteligenŃa instrumentată de mişcare. nu intra însă în topics-ul lui Wundt.. dar şi-a susŃinut teza de filosofie pe problema cauzalităŃii la Kant. Beaunis şi Binet. ca cercetător şi profesor. tot de intelectual patriot. psihofiziologie (Beaunis) şi psihopatologie (Charcot). Stumpf. DorinŃa de a reveni în Ńară. şi-a extins activităŃile în laboratoarele de psihologie. astfel că Maiorescu şi studenŃii care asistaseră la examenul de licenŃă al lui C. Iată un citat din prima: „Mâna defineşte fiinŃa umană mai mult decât ochiul. 25). Îl preocupa problema psihologică a timpului şi vedea că bibliografia pe problemă este precumpănitor germană.

comportament reflex şi intenŃionat. Peste câŃiva ani va fi profesor alături de C. căutau. devenind lucrare de referinŃă. Rădulescu-Motru formulează replici argumentate la toate opiniile ce puneau la îndoială obiectivitatea ştiinŃei despre psihic. Ranke (antropologie) şi cu Güttler (filosofia modernă). După audierea cursului de psihologie al lui Rădulescu-Motru. Nădejde îşi ia o licenŃă strălucită cu teza Valoarea vieŃii ca problemă psihologică (1898). Lucrarea de doctorat la Wundt este terminată în iunie 1893. specificitatea determinismului în psihologie. Lipps a avut titlul Eseu asupra teoriei biologice a plăcerii şi durerii şi a fost deosebit de apreciată. logică. Lipps (psihologie. Rădulescu-Motru obŃine fonduri pentru înfiinŃarea primului laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti. psihologie-filosofie. publicată în germană şi franceză. la Universitatea din München studiază cu Th. Întors în Ńară. etică. după care obŃine postul de conferenŃiar la Facultatea de Filosofie şi Litere şi ajunge astfel să Ńină primul curs de Psihologie experimentală la Bucureşti. după care este publicată în revista lui Wundt „Philosophische Studien”. jurişti. Dragomirescu. cu noul titlu Teoria 173 . Rădulescu-Motru şi M.Interesante în bibliografia lui Rădulescu-Motru sunt cele două aspecte: faptul că psihologia experimentală. medici. în 1908. dar şi ghida şi promova aceşti tineri care promiteau. suflet-spirit. dar îşi întrerupe activitatea pentru studii în Germania. Definind în spirit naturalist ştiinŃific obiectul psihologiei – condiŃiile producerii fenomenelor psihice şi înlănŃuirea lor cauzală –. la susŃinere obŃine calificativul Magna cum laude. În anul următor editează prima sa carte Problemele psihologiei. la răspântia de veacuri era atrăgătoare pentru filosofi. tratează relaŃia psihic-fiziologic. cu I. cu titlul Despre dezvoltarea teoriei lui Kant asupra cauzalităŃii în natură. Fundamentarea ştiinŃific-experimentală a psihologiei a creat un pol de interes academic. atracŃie pentru o nouă carieră. Dimitrie C. C. individualitate-personalitate. al doilea aspect ce se impune atenŃiei este relaŃia mentor-discipol pe care o practica Titu Maiorescu în formarea carierelor marilor personalităŃi româneşti: nu numai că „poseda” cunoştinŃe. În 1906. studiau. Rădulescu-Motru funcŃionează până în 1897 ca bibliotecar la FundaŃia Universitară. Lucrarea este dezvoltată şi publicată la Leipzig. trudeau preocupaŃi de creşterea potenŃialului naŃional. raporturile individual-social. intitulat Elemente de psihologie experimentală. istoria filosofiei). Teza de doctorat condusă de Th.

Paris. nr. De asemenea. p. Cartea este publicată peste doi ani în germană. În tratatul amintit. ale cărei cercetări despre memoria imediată au apărut în „L’Anneé psychologique” (1920. argumentând inconsistenŃa acesteia (de exemplu. 3/1908. 4. M. iar acŃiunea sa este mediată de stările şi cerinŃele sufleteşti. precum şi în tratatul lui G. Psihologul român respinge schema „plăcut = normal. Avântul investigativ al lui Dimitrie Nădejde este treptat stins de frustrarea repetată de a nu mai putea reintra în corpul cadrelor didactice universitare după concediul de studii (psihologia nu era o catedră universitară distinctă de filozofie-logică-etică). deoarece l-a cunoscut în propria sa activitate. starea organică apare doar ca un factor. Bejat scrie cu simpatie. Alcan. date fiind controversele din epocă relative la teoria periferică a emoŃiilor. cunoscutul psiholog francez H. Piéron se referă pe larg la studiul experimental publicat de autoarea româncă. Cunoscător profund al literaturii ştiinŃifice franceze. tratează într-un mod nou raportul organic-stare sufletească în materie de afectivitate. În „The American Journal of Psychology”. Dominanta preocupărilor sale ştiinŃifice a rămas relaŃia fizicpsihic în diferite arii. 408). Reîntors în Ńară. dar sunt dăunătoare). psihiatrul german care a elaborat teste psihologice pentru fiabilitatea umană. Göbl şi fiii).biologică a plăcerii şi durerii. Dimitrie C. 1934). 174 . Începea o perioadă de preocupări ergonomice. cu titlul Raportul între sentiment şi forŃa vitală. Despre acest destin al întristării. datele sale sunt comparate cu cele relevate de E. neplăcut = anormal. dăunător”. Nouveau traité de psychologie (vol. Editura F. studiile sale experimentale au concursul profesorului C. valorificându-l în fapt prin comparare cu propriile investigaŃii. Dumas. iar la Bucureşti a fost tipărită doar o parte . util. sub titlul Munca psihică şi încercările determinării ei cantitative (Bucureşti. ajungând la principiul că legile în psihologie trebuie să exprime raporturi schimbătoare dintre mărimi schimbătoare. James şi de profesorul olandez de anatomie patologică Carl-Georg Lange (1834-1900). Marian Bejat reŃine şi reactualizează numele Otiliei Vlaicu. formulată în paralel de W. XXI. calificată drept „prima încercare serioasă de a învinge în mod critic teoria finalistă a plăcerii şi durerii. un serviciu real adus psihologiei ştiinŃifice” (p. Kraepelin (1856-1926). lucrarea este atent şi elogios recenzată. alcoolul şi tutunul sunt consumate din plăcere. Dumitrescu-Iaşi şi a doctorului Obregia şi fac obiectul unei cărŃi publicate în 1910. la Leipzig. Problema are o valoare ştiinŃifică majoră. Nădejde este un om de ştiinŃă format.171-189).

în 1902 îl are ca director adjunct pe Ion Atanasiu. la Congresul internaŃional de medicină. Universitatea Bucureşti. Marey. funcŃie realizată la toate nivelurile. ReŃinem că în acei ani Pavlov se ocupa încă de fiziologia digestiei şi nu făcuse nici o comunicare despre reflexele condiŃionate (prima va fi făcută în 1903. 4/1902). Interesul lui Atanasiu pentru psihologie a fost constant. a lui I. chimie. economic. M. ConcepŃia sa ştiinŃifică este axată pe înŃelegerea sistemului nervos. prin reflexe. El aduce argumente că în funcŃionarea organelor de simŃ este vorba de „excitanŃi specifici” şi organe adaptate. principiul asociaŃiei stă la baza dezvoltării şi funcŃionării întregii vieŃi psihice (în „Convorbiri literare”. fizică. construcŃii. În favoarea dezvoltării ştiinŃelor. precum şi concepŃia lui Ch. absolvent al FacultăŃii de Medicină Veterinară din Bucureşti. profund. Atanasiu să-i fie director. institutul îi poartă numele şi i se propune lui I. Richet (profesorul său de la Paris) despre ideea ca „reflex cu partea efectorie inhibată” (Pavlov i-a recunoscut lui Richet prioritatea introducerii termenului de „reflex psihic”. În 1905 însă. pe biroul lui Victor Babeş erau buletine de analiză ce soseau cu serviciile aviatice. IdeaŃia lui Atanasiu avea la bază Reflexele creierului. Atanasiu preferă să revină în Bucureşti ca şef de catedră de fiziologie generală şi comparată a FacultăŃii de ŞtiinŃe şi ca director al Institutului de Fiziologie.Trei domenii conexe în sprijinul dezvoltării psihologiei româneşti: fiziologia. de la Madrid). Vaschide. RădulescuMotru şi N. Alături de J. lângă Paris. înalt apreciativ. în care contează urmele cerebrale ale excitanŃilor anteriori). Thoma Ionescu era un „chirurg al lumii” (a introdus tehnica anesteziei centrale). fusese frecventat de C. Secenov. neurologia şi endocrinologia România a intrat în secolul al XX-lea cu mari aspiraŃii în toate domeniile: socio-naŃional. ca sistem ce realizează interacŃiunea organismului cu mediul. cu studii de fiziologie la Paris şi Bonn. carte tradusă în franceză în deceniul 9 al secolului al XIX-lea. în 1904. el vedea unitatea fizic-psihic ca un principiu al determinismului şi o condiŃie a progresului psihologiei. Ioan Cantacuzino şi Gheorghe Marinescu erau solicitaŃi frecvent de centrele universitare celebre ale lumii. iar nu de „energii specifice” 175 . de la instinctiv la intelectiv. medicină. în Ńară apar „şcoli ştiinŃifice” de prestigiu european: bacteriologie. ştiinŃific. După moartea acestuia. este considerat părinte al electrofiziologiei nervoase. sociologie. a) Institutul InternaŃional de Fiziologie Experimentală de la Boulogne sur Seine. Înainte de toate.

Psihoterapia capătă un caracter concret. a încercat să proiecteze o lumină asupra omului – fie el agricultor. unde se fac rugăciuni pentru comuniunea omului cu divinitatea. Berlin. Madrid.Marinescu începe să se ocupe în mod special (nu doar ocazional ca mai înainte) de problemele limbajului. fără prezenŃa imediată a obiectelor de referinŃă. Gândirea. b) Gheorghe Marinescu (1863-1938). om politic. Halle (1932). Devine membru al Academiei Române în 1906. La cellule nerveuse. Charcot. sugestiei. purtate de cuvinte. Maryland. Toate manifestările ştiinŃifice ale dr. Marie). ce răspund direct cauzelor din mediu ce le-au provocat şi „imaginile simbolice”.care „filtrează” şi contorsionează realitatea. 176 . psihofiziologică şi genetică (cu deschidere spre educaŃie). Praga. Rio de Janeiro. dascăl. Buenos Aires (1936). ştiinŃa psihologică. metalurgist. Ion Atanasiu a fost un „paznic de far” (în expresia lui Geo Bogza) care a ajutat dirijarea navigaŃiei spre Ńărmuri (aşteptate ca) sigure. capitolul „leziuni cerebrale” este redactat de Gheorghe Marinescu. New York. În 1910. operabil în baza principiului integrării corticale a tuturor funcŃiilor neuronale. Olanda şi Italia. nevrozelor. Viena. Ca o mică mănăstire. I. apoi în Germania. afectivitatea sunt tratate în diferite lucrări din perspectivă sistemică. În 1897. petrolist. Atanasiu au contribuit la atmosfera favorabilă unei psihologii ştiinŃifice. dotate conceptual şi metodologic pentru a deservi omul deceniilor şi veacurilor următoare. Londra etc. apare la Paris Traité international de psychologie pathologique (sub redacŃia lui A. Gh. Despre lumea externă avem „imagini reprezentative”. Babeş de anatomie patologică şi bacteriologică). militar. este prefaŃată elogios de Ramon y Cajal. în iunie 1881 pleacă la Paris pentru a lucra cu J. sub un pinten de deal. scrisului. îşi susŃine teza de doctorat la Facultatea de medicină din Paris şi se întoarce în Ńară. om de ştiinŃă format „la bază” în Ńară (student la medicină în Bucureşti şi cercetător în laboratorul lui V. Belgia. scientist. sensibilităŃii. Varşovia. apoi al multor foruri academice din alte Ńări – Paris (1912). memoria. Din 1900. Lucrarea sa. devenită clasică. ea însăşi suferindă în Ńara noastră în deceniile ce au urmat. IdeaŃia psihologică era la mare respect la răspântia de veacuri. Anglia. unde devine şef de serviciu la secŃia de boli nervoase a Spitalului Pantelimon din Bucureşti şi profesor la Facultatea de medicină din Bucureşti (clinica de boli nervoase şi electroterapie).

nevrozelor. în 1943. În 1916. emotivitatea este activată de excesul de secreŃie tiroidiană şi slăbită. după moartea sa neaşteptată. deoarece are la bază funcŃionarea creierului şi a glandelor endocrine. primul său îndrumător a fost Gh. în domeniul neurologiei. localizărilor cerebrale. În 1910. somnului. publică sinteza Rolul hormonilor în viaŃa psihică. când se pretează şi la autoobservaŃie este distorsionată sau iluzorie. este valorificat de Gh. în ultimul caz slăbeşte şi memoria şi 177 . Interesantă este viziunea marelui cercetător fiziolog asupra psihologiei: o consideră un capitol al biologiei. amneziilor. În articolul în limba franceză La vie scientifique à Petrograd. până la apatie. la Spitalul Pantelimon din Bucureşti. dar cu o operă ştiinŃifică masivă şi inovatoare.I. „ultimul teritoriu al evoluŃiei psihice”). de deficitul acesteia. descoperă factorii endocrini şi în decursul unui deceniu. Este deosebit de interesant pentru o istorie a psihologiei de a consemna un gen de tropism al medicilor şi fiziologilor spre problematica psihologică. Gruber. elaborează un studiu (de 452 de pagini) asupra rolului glandelor endocrine în patologia mentală. eliberate de iluziile introspecŃiei şi speculaŃiile metafizicii. vârstelor. în lucrarea Studii asupra audiŃiunii colorate. Goldstein elaborează şi publică primul Tratat de endocrinologie din lume (1908). nu şi „procesele pregătitoare”. Marinescu pentru o psihologie desprinsă de metafizic este exprimată în numeroasele sale lucrări asupra psihanalizei (de regulă. c) C. De exemplu. 1917. Pe fondul problematicii neurologice. Marinescu. critice). În autoobservaŃie apar produsele finale ale gândirii. Rezultatele studiilor sale sunt comunicate la congrese internaŃionale. sugestiei. Între cele două sfere însă există o conlucrare. în „Analele de psihologie”. se arată entuziasmat de cercetările lui Bechterev şi Pavlov. în colaborare cu M. conturând perspectivele unei psihologii obiective. Deşi nu-şi recunoaşte mentorii. Marinescu publică Despre metodele psihologiei. Metoda reflexelor condiŃionate este apreciată ca alternativă naturalist-ştiinŃifică de abordare a unei existenŃe obiective. Ataşamentul lui Gh. anumite entităŃi încep a fi conştiente şi prin automatizare trec în inconştient şi invers. personalitate de vârf a ştiinŃei endocrinologice mondiale. care. demonstrând o mare afinitate pentru studiul psihologiei: al conştiinŃei („cea mai de seamă manifestare sufletească”. Marinescu în 1911. din sfera inconştientului. Parhon (1874-1970). cu o vocaŃie profesională formată exclusiv în Ńară.Materialul experimental lăsat de Ed.

1898). Se deplasează la Berlin pentru un semestru şi în anul următor îşi susŃine la Paris teza de doctorat. la răspântie de veacuri XIX şi XX. în general. atât de înalt încât. Începuturile psihologiei sociale ReŃinem observaŃia pertinentă a lui Marian Bejat că. religie. de la Grande France. Alcan. Drăghicescu nu preferă dezangajarea. apoi. conferenŃiar de psihologie socială şi sociologie la Universitatea Bucureşti. efortul voluntar şi. 259). Dacă în atmosfera intelectuală românească (promovată.cit. ca D. cel care a instituit un sistem conceptual în acest domeniu a fost Dimitrie Drăghicescu (1875-1945). similară poate cărŃii americane a lui James Principles of Psychology (1890). în franceză. Set-ul permisiv al acceptării metodelor ştiinŃelor naturii era însă întâmpinat aversiv de factorii genezei şi funcŃionării psihicului uman. într-un volum de 366 de pagini. Du rôle de l’individu dans le déterminisme social. În cartea noastră psihologică de căpătâi Problemele psihologiei (C. Rădulescu-Motru.învăŃarea (constituirea asociaŃiilor). Scrisă şi editată în limba franceză. peste un an. îşi dă licenŃa în 1901 şi pleacă la studii umaniste la Paris. biografii psihosociale etc. cariera didactic-universitară a lui Drăghicescu se încheie frustrant. postul său fiind ocupat de o altă persoană. social prin excelenŃă. este suplinitor la cursul de „Morală ştiinŃifică”. alcoolism. zeci de studii şi tratate (sociologie. în 1903. opera lui Drăghicescu a fost asimilată şi apreciată de mentalitatea europeană. de „Contemporanul” şi „Convorbiri literare”) noŃiunile de psihologie socială începuseră deja să fie definite şi valorificate. 99 p. Déterminisme biologique et déterminisme social (Paris. publică o carte de sociologie: Le problème du déterminisme social. complementari celor biologici în explicarea psihicului uman. pe care o şi publică la F. decepŃiei şi morŃii. se afirmă explicit importanŃa factorilor sociali. În societatea românească. conceptul de ştiinŃă psihologică se identifică cu cel de psihologie experimentală (op. Ed. Dimitrie Drăghicescu devine student la Filosofie şi Litere în Bucureşti. Licean craiovean. tonusul psihic. Nădejde.). morală. Foarte repede.. de exemplu. etnografie. liberalism. Drăghicescu a fost un „obelisc” al binelui. p. În 1910. şi elaborează. Calificativele sunt: 178 .). în vreme de furtună. Reîntors în Ńară. a fost lovit de fulgerul întunecat al nefericirii.

care trebuie să aibă ca traiect fundamental dimensiunea socială. Cartea La problème de la conscience. sentimentul şi personalitatea. FormaŃia filosofică. interesantă. în 1921 vizitează Institutul de Psihologie din Leipzig. se socializează”. revine în Ńară şi cere fonduri guvernamentale pentru dotarea şi dezvoltarea laboratorului. precauŃie. iar potenŃialul ştiinŃific şi patriotic îi conferă în câŃiva ani o talie europeană. unde acum era director fostul său coleg (la Wundt) Felix Krueger. flexibilitatea abordării şi forŃa generalizării nu-l distanŃează pe autor de specificul biosocial al psihicului. Psihologia românească după anii ’20 łara reîntregită îşi vindecă rănile războiului. originalitate. Trecuseră 25 de ani de la publicarea cărŃii Problemele psihologiei (1898). de exemplu. Rădulescu-Motru este mai didactic. atrage atenŃia asupra complexităŃii. studiul din punctul de vedere al opoziŃiei şi intercondiŃionării cu altele. cei mai mari oameni de ştiinŃă ai vremii au comentat-o şi apreciat-o ca ingenioasă. între explicaŃia ştiinŃifică fondată pe cercetarea experimentală şi discursul „în sprijinul unui sistem filosofic sau al vreunei concepŃii sociale”. Cursul de psihologie (ce va fi tipărit în 1923) şi se preocupă de Laboratorul de Psihologie. ştie ce este o carieră ştiinŃifică. Rădulescu-Motru reluase din 1919. este vorba de psihologia umană. Obiectul psihologiei este fenomenul psihic real: aşa cum se prezintă în experienŃă. la Universitatea din Bucureşti. conştiinŃa. Iată o idee memorabilă a lui Drăghicescu: „În creier socialul se materializează şi materialul.forŃă. Este apreciată îndeosebi teza sa că psihologia umană este înainte de toate socială. expresie a bogatei confruntări cu mediul biofizic şi social şi a unităŃii dintre trăirea sufletească şi substratul ei material. această tehnică este productivă în 179 . publicată în 1904-1906. Vede psihologia ca o ştiinŃă despre realitatea interindividuală sau socială. este mai empatic cu studentul-începător. aventuroasă şi profundă. intelectualitatea trece cu un patos nou la organizarea şi dezvoltarea instituŃiilor productive şi de învăŃământ. Stabilind o colaborare cu acesta. s-a bucurat de un enorm succes. Clujul devine centru universitar. Acum. în acest scop. Étude psycho-sociologique. Operează o distincŃie clară între metafizică şi psihologie. proces ce continuă aproape un deceniu. biologicul. aproape distrus de război. psihologia nu poate practica izolarea experimentală a fenomenelor pentru a studia. C.

o considera „singura teorie ce explică mirajul formei celei mai înalte a afectivităŃii umane”. omul este o fiinŃă „creditată” cu experienŃă socială. Zapan. 115). Opera lui Rădulescu-Motru s-a bucurat de înalt prestigiu ştiinŃific în perioada interbelică.ştiinŃele naturii. comportamentul conştient nu poate fi înŃeles decât într-o „comunitate de conştiinŃe” (conştiinŃa este o „fiică a societăŃii”). iar A. l-a folosit în explicarea principalei celule a gândirii (descoperite de Socrate): „Conceptul este o cristalizare în obiect a ideilor şi a modurilor de operare cu el”.Duncker. Crezul ştiinŃific al profesorului C. K. elaborările sale în 180 . Piatra de încercare a vocaŃiei sale a fost explicarea personalităŃii şi a abordat-o chiar cu riscul finalismului.N. Rădulescu-Motru numeşte metafora lui Stendhal „o foarte frumoasă teorie asupra afectivităŃii”. dar nu la om. Aşa se întâmplă şi în raporturile afective interpersonale: dintr-o atmosferă de afecte primare. astfel că psihologii pot aprecia mai mult frumuseŃea decât robusteŃea teoriei personalismului energetic (cartea cu acest titlu a apărut în 1927). gestaltist remarcabil şi novator în psihologia gândirii. purtând în paginile şi cursurile sale un dialog viu cu cele mai marcante personalităŃi din ştiinŃele umaniste. a altora. Rădulescu-Motru a fost determinismul şi monismul. Vede personalitatea ca o direcŃie în care au evoluat formele de energie naturală: „…natura produce personalitatea sufletească aşa cum produce cristalizarea mineralelor şi cum se produce ereditatea formelor organice” (p. El însuşi a comentat deseori tentaŃia psihologului de a face metafizică. Leontiev. nu s-a ferit de a defini o continuitate a energiei fizice cu energia spirituală („puterea sufletească”). autorul a fost Preşedinte al Academiei Române. este sensibil la expresia lui Stendhal „cristalizarea emoŃiilor în obiect” (din Le sentiment de l’amour) şi o preia în explicarea genezei sentimentelor: în salinele de lângă Salzburg. o persoană cu totul indiferentă anterior. devine după un timp aureolată de „cristalele luminate de dragoste”. 304). pentru „a se depune” ele au nevoie de un suport. care are un „mediu” extins la scară social-istorică: „Actul conştient este o manifestare a vieŃii de relaŃiune între indivizi…izolat n-are înŃeles” (p. Ca evoluŃionist. coleg de doctorat la Berlin cu profesorul Gh. sătenii pun crenguŃe uscate pentru a se împodobi în câteva săptămâni cu cristalele de sare rezultate din atmosfera umedă şi saturată. Merită consemnată valoarea acestui model de interpretare psihologică. „Cristalizarea” este un fenomen-model pentru explicarea transferului de energie de la forme simple la cele complexe. la cursul de psihologie.

Profesorul a pornit într-o călătorie de de edificare asupra noilor tehnici experimentale în institutele germane de profil. Personalul ştiinŃific trebuia format aici. dar şi ale reflexologiei şi behaviorismului). un simbol al întregii Ńări. În primul an laboratorul este frecventat zilnic de 27 de studenŃi. Imediat profesorul a înaintat un memoriu ministrului InstrucŃiunii publice în care solicita alocarea unui fond extraordinar pentru înfiinŃarea Institutului de Psihologie al UniversităŃii din Cluj. începe demersul pentru înfiinŃarea unei secŃii de psihologie aplicată. Spre sfârşitul deceniului se derulau deja proiecte ample de cercetare şi apăreau primele volume cu rezultate. ale psihogenezei (rolul muncii şi limbajului în antropogeneză. discipolii sunt trimişi în călătorii de studii în institute din Occident. al speranŃei în propăşirea spiritului cultural românesc. ia fiinŃă Universitatea din Cluj. iar din toamna anului următor funcŃionează cu aparatură modernă şi bibliotecă pe măsură. pentru a pregăti baza ştiinŃifică (metode. institutul obŃine local. La 1 noiembrie. Numai cu această experienŃă. ale subiectivităŃii. mentoral: instruire. 181 . personal) a viitoarelor oficii de orientare şi selecŃie profesională. precum şi cel de Introducere în tehnica experimentală statistică. funcŃia instruirii în dezvoltarea funcŃiilor psihice superioare). Dotarea s-a făcut într-un an-doi. în discursul de prezentare la Academia Română Ńinut de către Ion Petrovici). din anul universitar următor se Ńine cursul Introducere în psihologia experimentală. În programul catedrei de psihologie pe care o conduce se prevăd lucrări ştiinŃifice de laborator. teste etalonate. în valorificarea sa a fost o discontinuitate impusă. promovare şi sprijin. Printre cadrele universitare detaşate la Cluj pentru a realiza această operă a fost şi Florian Ştefănescu-Goangă. Primul institut de cercetări psihologice în România În 1919. Acest fond a fost ordonanŃat pe 26 martie.problemele metodologice (relevând minusurile introspecŃiei. A comandat aparate de la două firme germane. numit şeful catedrei de psihologie. 1921. îndrumare. de cinci decenii. privirea tristă a cărturarului marginalizat ne-a privit continuu de după cortina tăcerii ce s-a lăsat definitiv în 1957. aceasta cerea timp şi iniŃiativă de un tip nou. personalităŃii şi psihotehnicii – reprezintă un fond al identităŃii ştiinŃei şi culturii româneşti. iar cele două cursuri sunt Ńinute chiar de şeful de catedră. 1921. Profesorul conduce acum un „institut cu adevărat european” (apreciere dată în 1937.

pe 5 aprilie 1881. Sinteza datelor. După licenŃă (1904) lucrează ca profesor la Bucureşti şi GalaŃi. în funcŃie de împrejurări. s-a reuşit determinarea obiectivă a tonalităŃii afective proprii celor şapte culori şi celei purpurii. prin urmărirea modificărilor respiraŃiei. fiind primit la doctorat de către Wundt la institutul din Leipzig. Wundt i-o publică în acelaşi an în „Psychologische Studien”. Într-un spirit experimental evident analog celui practicat de Ebbinghaus. O altă ipoteză ce a ghidat cercetarea a vizat polaritatea stărilor afective. cât şi a neplăcerii. formele şi semnificaŃiile corpurilor (cum se prezintă ele de obicei în percepŃie) pentru a studia efectul specific al culorilor asupra stării afective a persoanei. Stări afective Indicatori fiziologici RespiraŃie CirculaŃia sângelui 182 ritm amplitudine viteză presiune Sentiment de plăcere rapid mică mică puternică Sentiment de neplăcere încet mare mare slabă . o redăm mai jos într-o formă matriceală. odată înlăturată componenta asociativă perturbatoare (din punctul de vedere al ipotezei cercetării). În 1911. iar plăcerea şi neplăcerea rezultă din acordul şi dezacordul stărilor specifice culorii şi trăirea sufletească a situaŃiei („contextul sufletesc”). susŃine teza (psihologie experimentală în problematică estetică) pe care „mentorul lumii”. Ştefănescu-Goangă este tipic ardelenească. compatibilitatea cu maestrul este condiŃia favorabilă pentru a şi lucra. în continuare. RădulescuMotru). În realitate. doi ani în institutul lui Wundt. Facem doar specificarea că termenul „sentiment” folosit de autor avea atunci sensul generic de stare afectivă elementară sau emoŃie primară. Doctorandul român constată că diferitele culori provoacă stări de excitare şi linişte. Probabil. Wundt presupunea că sunt stări emoŃionale ca excitarea şi liniştirea. încordarea şi destinderea. care pot avea atât tonalitatea plăcerii. În 1908 pleacă la studii în Germania. a făcut liceul „Matei Basarab” şi Facultatea de filosofie şi litere din Bucureşti (profesori – Titu Maiorescu şi C. reflectată în tabele.S-ar crede că perseverenŃa profesorului Fl. s-a născut la Curtea de Argeş. mai uşor de „lecturat” şi reŃinut. teza de doctorat operează o disociere a culorilor principale (din spectrul cromatic) de figurile. a circulaŃiei sanguine etc. W.

În 1920. Concluzia cercetătorului doctorand era că expresivitatea artistică se obŃine nu numai pe seama tonalităŃii lor afective constante pentru fiecare culoare. în Austria şi ElveŃia. printre care Rădulescu-Motru. îi duceau opera în viitor ca o tinereŃe fără bătrâneŃe. Belgia şi ElveŃia. Lucrarea lui Ştefănescu-Goangă s-a bucurat de o recunoaştere generală în lume. instituŃiile juridice şi de reeducare. în Austria. la Hamburg pentru psihologie animală. discipolii săi. II din „Nouveau traité de psychologie”. orientată spre excelenŃă. dar şi S.U. numărul variaŃiilor este practic infinit. Raportul ereditate-învăŃare-dezvoltare este o tratare deosebit de valoroasă. ci şi prin asamblarea lor şi modificarea saturaŃiei şi luminozităŃii. instructivă şi astăzi. 1940. „încet” etc. Clujul colaborează şi cu profesorii-psihologi din Bucureşti: Gh. Nestor. îşi trimite discipolii în marile centre ale lumii: N.A. în vol. Bourdon. Al. La noi în Ńară. M.) dau „sentimentul de liniştire”. carte onorată cu premiul de stat. Külpe. Pentru asimilarea celei mai relevante problematici. muncă. G. FranŃa. iar cei înscrişi cu litere obişnuite („mică”. Tudoran. Dumas. I. profesorul clujean a iniŃiat serviciile de psihologie aplicată de la calea ferată. D. oferind fapte de referinŃă indiscutabile. 183 . 1932). S. Beniuc.Rubinştein o citează în tratatul Osnovî obşcei psihologii. şi Anglia. Etalonarea probelor de psihodiagnoză este o lucrare vastă şi continuă. înregistraŃi parametri. armată. (De exemplu: S. Hall. la Bucureşti.După ce observăm indicatorii fiziologici ai plăcerii şi neplăcerii. educaŃie specială şi educaŃie diferenŃiată. G. Important de remarcat este şi aspectul metodologic: cazul studiului rezumat mai sus este edificator pentru stadiul depăşirii metodei introspecŃiei chiar în laboratorul lui Wundt: sunt delimitate variabile.L. sănătate. în 1929 şi 1933 a publicat SelecŃiunea capacităŃilor şi orientarea profesională). Germania. vedem că indicatorii înscrişi în matrice cu litere groase corespund „sentimentului de excitare (iritare)”. definite constante etc. Mărgineanu. Bontilă. a tehnicii de experimentare şi de prelucrare a datelor. (Relativ la acest ultim aspect. Wundt îşi părăsea definitiv marea lucrare: lumea experi-mentului psihologic din laboratoarele înfiinŃate pe toate continentele. poştă. Dezvoltarea creativităŃii reprezintă o anticipare magistrală a mişcării creatologice care se va declanşa în lume peste un deceniu. în Germania. Ştefănescu-Goangă la Cluj. Zapan. Roşca.

volumul bibliotecii a ajuns la 25. cărŃi şi reviste cu peste 35 de Ńări. Institutul de Psihologie este trecut sub egida Academiei de ŞtiinŃe Sociale şi Politice. al relaŃiilor ştiinŃifice şi contractuale în Ńară şi străinătate. Institutul este unificat cu Institutul de ŞtiinŃe Pedagogice (formând Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice). din iulie 1970. 26. Institutul de Psihologie al Academei Române a fost înfiinŃat la 1 octombrie 1956. apoi. profesor universitar la Cluj. în următorii zece ani s-au redus la patru. Aceasta din urmă a prilejuit schimbul internaŃional de idei. Rădulescu-Motru. al potenŃialului de cercetare (tematică. director adjunct al institutului a fost Alexandru Roşca. de altfel. înzestrare. În perioada postbelică. colectiv care.Fl. apare „Revista de psihologie” (patru numere pe an). formaŃi cu atâta trudă. în 1958. cele două unităŃi au funcŃionat în acelaşi spaŃiu şi aproape cu acelaşi personal.600 de volume în 1975. Activitatea a început cu şase secŃii. trecuse ca o SecŃie de psihologie la Institutul de fiziologie normală şi patologică al Academiei. fervent critic al „curentelor occidentale”. Primul director al noului institut a fost Mihai Ralea. pe lângă Ministerul EducaŃiei şi ÎnvăŃământului. Din 1958 până în 1968. Din 1959 institutului i-a fost alocată o clădire din str. care din 1938 venise de la Iaşi. Frumoasă nr. Deşi planurile de cercetare şi rezultatele aveau o clară orientare spre practica socială şi economică. redacŃia ei a trecut la Institut. Din 1955. vor intra în conul marginalizării sociale. au favorizat dezvoltarea continuă a institutului sub raport numeric (s-a pornit cu 25 de cercetători şi în 15 ani numărul lor s-a dublat). cercetare în domeniu se făcuse de către un colectiv în cadrul Institutului de istorie şi filosofie. Prestigiul şi titlurile publice ale profesorului Ralea. dar cu un număr de zece sectoare (printre secŃii a apărut şi una de psihologie socială). specializări prin doctorat). şeful catedrei de psihologie a UniversităŃii din Bucureşti. devenind institut departamental. din 1953. înfiinŃată în acelaşi an. Cei mai mulŃi dintre discipolii şi colaboratorii săi. Ştefănescu-Goangă se sfârşeşte din viaŃă la un an după C. 184 . iar din 1964 a început să fie editată „Revue roumaine de sciences sociales – série de psychologie” (două numere pe an). după cinci ani.

psihologia artei. 19 cercetători ai Institutului au fost laureaŃi ai Premiului Academiei. protocoale către instituŃiile interesate de cercetări şi aplicaŃii. psihologie experimentală. curăŃătorii chimice şi filaturi. monografii pe o largă arie tematică: istoria psihologiei. empatie. selecŃie şi orientare profesională. Din 1990. în studiile publicate la cele două reviste. psihofiziologia atenŃiei.Cele două schimbări au avut resorturi ideologice şi au „prilejuit” scoaterea din cercetare a unor specialişti remarcabili. care stăpânea totul. a vrut să facă din clasica „ştiinŃă despre suflet” o modernă sperietoare pentru suflete. dar se temea de orice. ca Traian Herseni. Botez. ConŃinutul activităŃii de cercetare s-a reflectat. Institutul de Psihologie funcŃionează din nou sub egida Academiei Române. cu operă recunoscută. Maria Mamali. comportament simulat. cu vârste între 40 şi 60 de ani. psihodiagnoză. talent-inteligenŃă-creativitate. psihologia muncii industriale. psihologia jocului. de-a lungul anilor. Institutul de cercetări pedagogice şi psihologice a fost desfiinŃat printr-o hotărâre politică. concepte figurale. au fost repartizaŃi ca muncitori necalificaŃi în turnătorii. gândire şi limbaj în ontogeneză. 185 . psihologie socială. În luna aprilie 1982. Marian Bejat. psihogeneză. Pentru lucrări deosebite. C. Ileana Bărbat. axată pe o înscenare cu elemente inventate şi motivaŃii ideologice: regimul dictatorial.I. comunicări ştiinŃifice. tăbăcării. cercetători îndelung formaŃi.

Pentru psihologie era un salt de la determinismul mecanicist la cel biologic. Tăria acestei abordări consta în determinismul de factură adaptativ-evoluŃionistă. în deceniile care au urmat. Am putea zice astăzi că starea critică a psihologiei în pragul veacului al XX-lea a apărut doar în planul dezbaterilor filosofice. Willy a publicat o broşură Criza psihologiei. însă apărea posibilă sumbra promovare a imaginii omului ca „unealtă oarbă” a forŃelor iraŃionale.ANEXE Anexa A CRIZA PSIHOLOGIEI Istoricii declară laconic: pe fondul unor polemici epistemologice. în pragul secolului XX a apărut criza psihologiei. bine că a trecut!” Ernest Mach (1838-1916). Criticii capitalismului au sesizat că se urmărea controlul şi manipularea comportamentului. de câteva decenii. axarea discuŃiei şi cercetării pe comportamentul ca mod de adaptare la mediu (obiectul psihologiei devenea accesibil urmăririi de către alt observator). avântul cercetărilor experimentale şi al aplicaŃiilor a făcut pe un autor să exclame: „A fost. împotriva lui Wundt şi Brentano. De fapt. a apărut machismul. ProducŃia tot mai tehnicizată impunea folosirea avantajoasă a potenŃialului uman în situaŃiile reale de viaŃă. Asupra acestei viziuni presa deja. Trecuse un secol de la concepŃia kantiană a „cunoştinŃelor apriorice” şi unul şi jumătate de la agnosticismul lui David Hume. profesor de matematică şi fizică la Hradec şi Praga. lucrările sale au avut mare răsunet: Despre senzaŃiile de mişcare (1875) şi Analiza 186 . cu pretenŃii de rezolvare pozitivă a problemelor ştiinŃelor naturii şi psihologiei. În 1898. n-a fost criză. Metafizica rămânea un opozant incomod. R. Aşa s-a remarcat şi ideologia burgheză: prin relevarea valorii intrinseci a personalităŃii. Structuralismul îşi probase deja disponibilităŃile de a aborda psihicul din punctul de vedere al conştiinŃei (urmărirea fenomenelor subiective). dar experimentalist în psihologie. darwinismul.

Criza psihologiei a însemnat „pierderea obiectului muncii” şi aceasta datorită disoluŃiei celor două forme de experienŃă într-o „substanŃă neutră”. prin W. relaŃia dintre psihic şi creier este de tip funcŃional. Filosoful austriac Fr. Critica experienŃei pure (2 vol. cât şi fizicul. De asemenea. 1888-1890). se lansează masiv în dezbaterea problemelor psihologiei cu două cărŃi: Despre obiectul psihologiei. „experienŃa fizică”. Iată deci că şi fizica a rămas fără obiect! Richard Avenarius (1843-1896).senzaŃiilor (1886). dar şi spre introspecŃionismul lui Wundt. folosind în acest scop modelul funcŃiei matematice: în cadrul „experienŃei unice” delimita două serii de evenimente – independente şi dependente. iar a doua. profesor la Zürich. investigaŃia psihologică se recentrează: de la conştiinŃă şi fenomenele sale. întrutotul „pozitivă”. obiect al ştiinŃelor naturii. – „nemijlocită”. conştiinŃa nu are date despre ceea ce se află dincolo de ele”. Brentano (1839-1917) atacă machismul cu o soluŃie surprinzătoare prin caracterul ei tranşant şi o nouă deschidere: în cartea Psihologia din punct de vedere empiric (1874) delimitează obiectul psihologiei de al fizicii prin aceea că prima studiază acte (intenŃionale. Istoricii apreciază că această reducere a dublului raport „psihiccreier”. deci o ştiinŃă a naturii. fenomene. consecinŃa ei era o idee „empiriocriticistă”: „avem doar senzaŃii. din care se „Ńese” atât psihicul. „psihic-lume subiectivă” la relaŃia (reversibilă. Criza a declanşat însă un lanŃ de iniŃiative şi perspective: prin W. cu precădere de relaŃia logaritmică dintre stimulii fizici şi senzaŃii. Marea promisiune a machiştilor era „o psihologie fără metafizică”. „asupra faptelor de conştiinŃă”. prin von Ehrenfels spre gestaltism. prin punerea accentului pe conŃinutul obiectual-reflectoriu. filosof. nu „introectiv” (nu căutăm gândurile în cutia craniană. Mach a fost preocupat de dihotomia operată de Wundt în privinŃa experienŃei: – „asupra obiectelor lumii fizice”. spre behaviorism. Aceasta a fost teza centrală a lui Mach. Astfel. James şi J. probabil. dar ele sunt o funcŃie (în expresie matematică) de structura şi funcŃia creierului). James. la raportul dintre „organismul ce acŃionează” şi „mediu” (natural şi social). vizând obiecte). Mach a fost influenŃat de formulele lui Fechner în psihofizică şi. De acum. în fond) dintre funcŃie şi argument a transformat psihologia într-o fantomă. Dewey spre pragmatism şi funcŃionalism. Mesajul său era susŃinerea caracterului obiectiv al cunoaşterii psihologice. obiect al psihologiei. Forma esenŃială de realizare a acestui raport o 187 .. Külpe şi Titchener.

Prezintă tema ca fiind fundamentală pentru psihologia tradiŃională. îşi intitulează discursul-adresă prezidenŃială Ideo-motor action. ceea ce l-a făcut mai circumspect în critica ştiinŃifică. În căutare de soluŃii. de orientare marxistă (deşi Caiete filosofice. L. După Vâgotski „psihologia generală” nu este identică cu „psihologia teoretică”. Thorndike. 188 . hipnotism. în anul următor. ci dinamica internă a ştiinŃei în impactul ei cu practica va impune o nouă bază metodologică (în anii următori el va dezvolta minuŃioase cercetări pentru fundamentarea concepŃiei cultural-istorice sau instrumentale). au fost lansate concepŃii teleologice şi idealiste. în legătură cu care apăruseră deja formule de unificare după criterii de „necesitate logică”. Analiza lui Vâgotski era. Discută în special posibilitatea unei „ştiinŃe generale”. declanşarea mişcării experimentaliste. În 1927. cu preocupare insistentă de combatere a idealismului în psihologie. cu ample efecte explicative pentru fenomenele de sugestie. preşedintele ales. de cunoscutul psiholog austriac Karl Bühler (1879-1963). cât şi la procesul socialistoric în care este angrenat omul. Cauza nepublicării studiului ar putea fi atât apariŃia.constituie actele motrice. I din Opere alese (în şase volume). nu sinteza teoretică. a cărŃii Criza psihologiei. Resursele de depăşire au fost conturate mai sus. limitate la anumite aspecte. Moscova. începând cu psihofizica. evident. obsesii şi aplicaŃii majore în practica educaŃiei. religiei. cu o asemenea claritate în atacul machismului. marketingului. cât şi pătrunderea lui Vâgotski în câmpul cercetărilor experimentale. Criza înseamnă nevoia unui aparat conceptual-metodologic adecvat determinismului la nivelul conştiinŃei umane (cu natura ei social-istorică). Iată deci o problemă precis formulată: cum „faptul de conştiinŃă” sau „ideea” determină „actul motric”? Şi totuşi. Unitatea ştiinŃei psihologice va fi asigurată de principii ce racordează psihicul atât la baza sa naturală.S. Vâgotski a scris un amplu studiu (145 de pagini) intitulat Sensul istoric al crizei psihologice. la cea de-a 21-a ConferinŃă a AsociaŃiei Americane de Psihologie. Pedagoghika. A apărut doar în 1982. manifestul filosofic leninist nu se tipărise încă). Edward L. în vol. Ebbinghaus şi laboratoarele de psihologie. psihologia era în „tulburare de paradigmă”. Ed. la răspântie de veacuri XIX-XX. psihiatriei. („Psychological review” 20/1913). Studiu metodologic. În 1912. pe care însă nu l-a publicat.

John Dewey: Psihologia şi practica socială – 1906.L.B. L. Hilgard.M. R.Anexa B UN EXERCIłIU DE „PERSPECTIVĂ ISTORICĂ” La 100 de ani de la înfiinŃarea primului laborator de psihologie. Hull: Mentalul. AsociaŃia psihologilor americani a dispus şi sponsorizat editarea unei cărŃi cu un mesaj istoric excepŃional: „adresele-prezidenŃiale” sau discursurile de investitură în perioada 1892-1977. Cu titlul de „eşantion” de istorie a psihologiei. Yerkes: Psihologia şi războiul – 1923. interbelică. Thorndike: Actul ideo-motric – 1914.L. Tolman: Determinantele comportamentului în punctul de ramificaŃie – 1939. Terman: Testul mental ca metodă psihologică – 1928.S. redăm mai jos autorii şi temele lor atât de preŃios abordate: – 1894. Woodworth: Reconsiderarea gândirii fără imagini – 1915. postbelică şi recentă) se prezintă zeci de „crochiuri” ale problematicii şi ideaŃiei psihologice din „anii aceia”. G.M. William James: Cunoaşterea lucrurilor asociate – 1895. Lashley: Mecanismele neuronale de bază în comportament – 1933. Ed. J. mecanismul şi comportamentul de alegere – 1937. În prefaŃă. Ed. Thurstone: Vectorii gândirii – 1936.S. organizat în patru părŃi. Hilgard explică de ce şi cum a făcut o selecŃie a „discursurilor prezidenŃiale”. Ed.R. C. Boring: Psihologia controversei – 1929.L.G. Angell: Domeniul psihologiei funcŃionale – 1912. J. C. corespunzător perioadelor (primii 25 de ani. McKeen Cattell: Progresul psihologiei ca ştiinŃă experimentală – 1899. Watson: Locul reflexului condiŃionat în psihologie – 1917. J. K. Allport: Cadrul de referinŃă al psihologului 189 .W. Cartea cu titlul „American Psychology in Historical Perspective” a fost încredinŃată spre editare-coordonare lui Ernest R. L. cunoscut psiholog american ce a făcut operă din respectul pentru alternative în psihologia învăŃării. Într-un volum de 560 de pagini. R.

.B. Rogers: Câteva remarci privind organizarea personalităŃii – 1957. Paul Torrance de la Universitatea Georgia. pe diferite ramuri. J. Tot un moment al istoriei poate fi şi faptul că acest minunat document ne-a fost oferit de prof. română. 190 . Bandura. Ucraina au prezentat date despre bazele teoretico-metodologice ale psihologiei şi istoriei psihologiei. Miller.– 1947. spaniolă. Este un mare admirator al poporului român şi al operelor lui Enescu şi Brâncuşi.R. egipteană.T.A. D. prezentăm tematica unei ConferinŃe internaŃionale de istoria psihologiei: Moscova. fosta capitală a ConfederaŃiei Statelor de Sud şi a avut revelaŃia potenŃialului creativ ca dimensiune a umanului pe când lucra cu tinerii stresaŃi de război.H. şi a SecŃiei de istorie a psihologiei a avut loc a II-a ConferinŃă internaŃională de Istoria psihologiei (I-a fiind în 1992).J. G. Bruner: Dezvoltarea gândirii Printre preşedinŃii din anii 1968-1977 sunt nume binecunoscute. K. Cronbach: Cele două discipline ale psihologiei ştiinŃifice – 1958. Maslow: Natura iubirii – 1959. ca A. americană. cel mai prolific autor american în creatologie. A. C. S. Sub egida Institutului de psihologie al Academiei Ruse de ŞtiinŃe. Kazahstan. Ungaria. N.A. A. care are un „Centru de iniŃiative psihologice”. Miller: Studii analitice asupra trebuinŃei şi recompensei – 1965. Psihologi din Belgia.U. L. W. Gruzia. s-a născut în 1915 la Milledgeville. Köhler: Psihologia gestaltistă azi – 1961. Anne Anastasi. 1995. în ultimele două decenii a coordonat editarea unor monografii despre mentorat în culturile indiană. E.H. Bulgaria. Clark. Campbell. Maslow.E.S. Anexa C TEMATICA UNEI CONFERINłE INTERNAłIONALE DE ISTORIA PSIHOLOGIEI Tot cu titlu de eşantion.

K. Încă din titlu se vede că „istoria” este un proces. Bazele teoretico-metodologice ale psihologiei şi istoriei psihologiei. în anii celui de-al II-lea război mondial (V. Istoria dezvoltării şi starea actuală a psihologiei în diferite centre. Garai. Ungaria). 43-47). direcŃiilor şi problemelor psihologiei. V.G. Rusia).G. Istoria domeniilor. Rusia).A. – Psihologia în Rusia şi în Occident: confruntare sau dialog (M. Bulgaria).R. – Istoria psihanalizei în Rusia (B.A. Present. – Este psihologia o ştiinŃă a naturii? (L. a elaborat capitolul „Marxismul în psihologia sovietică: mituri şi realităŃi” (p. Hilhen. Past. KolŃova şi J. – „RevoluŃia din Octombrie” în psihologie (M. Rolul şi perspectivele psihologiei în rezolvarea problemelor actuale: experienŃă şi rezultate concrete. – Bazele psihologiei economice (L.N. Volovikova. Tubaibaeva.D. Oleinik.I. 191 . Pentru tânărul student-gânditor ajuns la „porŃile” ştiinŃei despre esenŃa sufletească a omului ar putea fi interesantă enumerarea unor comunicări prezentate la ConferinŃă: – Despre diferenŃa dintre suflet şi spirit (D. Moştenirea ştiinŃifică şi viaŃa creatorilor ştiinŃei psihologice. S.A. Ungaria). II. Institutul de psihologie al Academiei Ruse de ŞtiinŃe a tipărit volumul Historical Way of Psychology. Vasiliev. KolŃova. Hilhen şi K. III. regiuni şi Ńări. Rusia).N. Cunoscutul istoric M.R.Cele cinci secŃiuni ale conferinŃei au fost: I. Rusia). În 1992. Jaroşevski. – Psihologia U. Rusia). Din lectura titlurilor de mai sus se poate sesiza că istoria unei ştiinŃe este element important al „conştiinŃei de sine” pentru domeniul respectiv. – DiscuŃiile ideologice şi ştiinŃifice în istoria psihologiei (V.S. Future. – Psihologia americană în cel de-al II-lea război mondial (A. un fapt de viaŃă.).U. Jaroşevski. Garai. IV.S.

700.e. 192 . vânǎtoare.000 î. 25. Începuturile Paleoliticului în Europa. China. Homo habilis – în Africa de est: Primele urme de amenajare a primii oameni. Primele unelte cu douǎ feŃe din Europa.n.000 î. Europa.e.e. (CroMagnon) – „omul modern” – în toate continentele.n.000 î.vitǎŃi omeneşti în Europa centralǎ deşte în Asia (sinantropul – în şi meridionalǎ. dar se rǎspân.000 î.e.n. 1. 2. 40.n. 1 milion î. Cele mai vechi picturi (peştera Cosquer). pitecantropul – în Java).e. 900.e.000 î.e.2 milioane î.e. Homo sapiens sapiens.n.n.Anexa D ELEMENTE DE CRONOLOGIE UNIVERSALĂ Preistorie Epoci şi civilizaŃie 3 milioane de ani î. În China – 500.n. cules. Primele habitate din Europa. habitatului.n.9 milioane î.e. coexistǎ cu Homo Cele mai strǎvechi urme de actihabilis în Africa. Unelte cu douǎ feŃe în Africa şi Începutul glaciaŃiei Günz în Orientul Apropiat. Utilizarea focului (peşterǎ în Buches-du-Rhône). 650. Homo erectus. dar şi în Europa.000 î. nomadism.n. Australopitaecus africanus – Începutul paleoliticului: apariŃia Africa orientalǎ şi meridionalǎ uneltelor de piatrǎ.n.e.

ovinele. Epoca cuprului. 12. leguminoaselor. bovinele. 5. Primele sate în Europa mediteraneanǎ. ViaŃa urbanǎ (Mesopotamia de Jos. Acul din os cu ureche. Începutul neoliticului: agriculCele mai vechi Ńesǎturi. pǎmânt).000 î.e. 193 .e.n. Primele urme de activitate umanǎ în Australia.e. începutul mezoliticului (tranziŃia de la economia de vânǎtoare şi cules 7. Sfârşitul paleoliticului. caprinele.n.000 î.n. Adoptarea anului de 365 de zile.e.e. inventarea ceramicii (primele oale de 5. se domesticesc câinii.e. turǎ. metalurgia cuprului.000 î. Egipt.500 î. 3. Case rotunde semiîngropate (Orientul Apropiat).e. primele sate agricole. Apropiat. prima artǎ rupestrǎ. lamei. fi avut 10.n. ApariŃia agriculturii (cultiva.20. creşterea animalelor. În Sahara. orzului. În Anzi – domesticirea zentǎri în ceramicǎ.000 î.000 î. 9.n.n.000 locuitori). Primele unelte din metal şi primele oraşe (Mesopotamia. Primele canale de irigaŃie (Mesopotamia). Primele vestigii de artǎ preistoricǎ. Rǎspândirea neoliticului în Figurine feminine şi alte repreEuropa.700 î.n.DispariŃia marii faune pleistorea grâului şi orzului) – în Orientul nice (mamuŃi. rinoceri etc. la cea de producŃie). Se extinde cultura grâului.). Începuturile culturii porumbului (Mexic).n.e. oraşul Uruk este posibil sǎ Sfârşitul mileniului V î. valea Indusului).

Domesticirea calului (în Europa Aritmetica sumerianǎ (numeracentralǎ). Ńia sexagesimalǎ şi zecimalǎ).400 î.000 î. Sahara începe sǎ devinǎ deşert.n.n. Orientul mijlociu trece de la şi a semnelor cuneiforme. Khefren.778 î. 2. preistorie la istorie. cultura bumbacului (Ecuador). Începutul producerii bronzului (Mesopotamia. 2. şi Mykerinos.e. Prima expreIndusului (India şi Pachistan) sie a literaturii morale („ÎnvǎŃǎturile lui Imhotep”. populaŃia de pǎstori migrând spre sud.e. 3. Formarea statului faraonic prin Scrierea hieroglificǎ egipteanǎ unificarea regatelor Egiptului (pe papirus) de Sus şi Egiptului de Jos. obiecte de cupru şi aur (Europa). Primele balanŃe cu talere.300 î. Iran). Geometria planǎ (Egipt). Istorie CivilizaŃie 3. Inventarea roŃii.200 î.n. ce va dǎinui peste 500 de ani. a roŃii olarului Inventarea scrierii pictografice şi a plugului simplu. 2.3.n.e.e.e. sfetnicul lui Djeser).n.n. Djeser (sau Zoser) înfiinŃeazǎ Vechiul Regat a Egiptului. CivilizaŃia urbanǎ de pe valea Prima piramidǎ în Egipt (mormântul lui Djeser). 194 .500 î. Urmeazǎ piramidele lui Kheops.e.

2.000 î.e.n. MigraŃiile popoarelor de limbǎ indo-europeanǎ: strǎmoşii grecilor ocupǎ zona egeanǎ; hitiŃii şi luvienii intrǎ în Anatolia; protoiranienii în N-V Iranului; amoriŃii în Mesopotamia; vechii evrei în łara Canaanului În Europa începe epoca bronzului. Construirea primelor mari palate (în Creta, ce vor fi distruse peste 400 de ani, de un seism). 1600-1100 î.e.n. Navigatorii cretani Mediterana.

Acupunctura (China); fântâna cu cumpǎnǎ şi gǎleatǎ (Egipt).

Literatura didacticǎ în Egipt („ÎnvǎŃǎturile lui Şurupak”).

stǎpânesc Literatura (roman) de facturǎ istoricǎ („Aventurile lui Sinuhe”). TradiŃia poeticǎ oralǎ pe tema regelui legendar Ghilgameş, ce ar fi trǎit cu 700 de ani în urmǎ.

1500 î.e.n. Faraonul Thutmosis III cucereşte Elemente de artǎ veterinarǎ şi ginecologie (Papirusul din Kahun). Palestina, Siria, Fenicia. 1400 î.e.n. Apogeul civilizaŃiei miceniene Se reclǎdesc palatele din Creta: în Grecia, Creta, Cipru, Italia de fresce ornamentale. Sud. Se introduce calul şi carul de rǎzboi. 1300 î.e.n. Domnia lui Ramses al II-lea (1301-1285), expansionismul predecesorilor şi mutarea capitalei în Delta Nilului. În Europa – sculpturi din bronz. În India – primele texte în sanscritǎ vedicǎ, cǎrŃile sacre ale hinduismului; civilizaŃia maya (America Centralǎ) şi olmecǎ (Mexic).

1250 î.e.n. Exodul evreilor din Egipt sub Cadranul solar, însemnǎri de anaconducerea lui Moise. tomie şi chirurgie. Se disecǎ diferite cadavre (în Babilon, inima este consideratǎ sediul inteligenŃei).
195

1127 î.e.n. Nabucodonosor I (1127-1105) Primele vase din sticlǎ şi clepsiridicǎ Babilonul la rang de mare drele (Egipt, Mesopotamia). putere. 1010-970 î.e.n. David unificǎ regatul Israelului, Bogat mobilier funerar; smalŃul cu capitala la Ierusalim. pentru ceramicǎ. Scrierea cretanǎ. Textele literar-mitologice din zona cananeeană descriu contextul elaborǎrii textului biblic. 969-931 î.e.n. Domnia lui Solomon, înalŃǎ Templele rupestre de la Abuprimul Templu din Ierusalim. La Simbel şi obeliscurile de la moartea sa se desprind Regatul Luxor. Apogeul tehnicilor de Israel (capitala Samaria) şi Regatul îmbǎlsǎmare a mumiilor. Iudeea (capitala Ierusalim). Sec. IX î.e.n. Expansiunea Mediteranǎ. fenicienilor în Începuturile culturii mǎslinului şi a viŃei de vie în Peloponez.

Sec. VIII î.e.n. Lumea greacǎ începe sǎ fie orga- Redactarea „Poemului creaŃiei”; nizatǎ în cetǎŃi. În India, forma- apariŃia alfabetului fenician, bazǎ rea regatului Maghada, ce va fi a celui ebraic şi grecesc. două secole mai târziu leagǎnul budhismului şi jainismului. 776 î.e.n. Jocurile Olimpice în Grecia, în Psalmii lui David. onoarea lui Zeus. Inventarea jocului cu mingea. 753 î.e.n. Întemeierea Romei. 750 î.e.n. Încep colonizǎrile greceşti în Occident, în sudul Italiei şi Sicilia (Grecia Mare). Începutul redactǎrii cǎrŃilor biblice, prezentate drept cuvântul
196

lui Dumnezeu adresat lui Moise pe muntele Sinai. Sec. VI î.e.n. În timpul exilului evreilor în Egipt şi Babilon, proorocirile lui Ieremia (600-580) şi Iezechiel (598-591); în estul Iranului, reforma religioasǎ a lui Zarathustra, propagatǎ de clasa sacerdotalǎ mezicǎ a Magilor. Nabucodonosor II cucereşte Ierusalimul, supunând Regatul Iudeii (captivitatea evreilor în Babilon – 587). 539-538 î.e.n. Cirus II supune Babilonul şi eliberează poporul evreu (întoarcerea la Ierusalim, epoca revenirii la Sion, reconstruirea Templului). 525 î.e.n. Cucerirea Egiptului de către perşi (regele Cambise II). Peste 3 ani, Darius I extinde imperiul persan de la Dunăre până la Indus, organizând districte şi tribut, dezvoltând reŃele de drumuri, inclusiv canalul Nil – Marea Roşie. În Asiria, primele roŃi cu scripete. La evrei, profeŃiile lui Ilie. Poemele epice greceşti, atribuite lui Homer: Iliada, Odiseea.

700-300 î.e.n. Ultimele texte religioase în sanscrita vedicǎ: Upanişadele.

Thales din Milet, matematician şi filosof, formulează ipoteze cosmogonice, o teorie psihologică şi elaborează geometria triunghiului. Poeme chineze adunate în opera clasică Che-King.

490 î.e.n. Grecii se înfruntă cu imperiul Eclipsa de soare prevăzută de persan: Miltiade învinge armata Thales se adevereşte. lui Darius la Marathon.
197

550 î.e.n. Pitagora elaborează teorema triunghiului dreptunghic. Heraclit din Efes formulează principiul creator al contradicŃiei: mişcarea. Iluminarea lui Siddhartha Gautama, în India; devine Buddha şi începe să propovăduiască doctrina ce-i poartă numele. Anaxagoras (500-428); Parmenide scrie „Despre natură” (474) (afir443-429 î.e.n. Pericle conduce viaŃa politicǎ mă sfericitatea Terrei); Democrit din Atena, ca mare strateg, (470-370). reales de 15 ori. 479 î.e.n. Moartea lui Confucius. 450 î.e.n. „Cântarea cântărilor” – carte biblică. 446 î.e.n. Herodot se stabileşte la Atena. 430 î.e.n. Moare Zenon din Eleea, autorul paradoxurilor. Platon (427-348). 425 î.e.n. „Oedip rege” – tragedie de Sofocle. 423 î.e.n. „Norii” – comedie de Aristofan. „Viespile” – în 422 î.e.n. 420 î.e.n. Democrit elaboreazǎ concepŃia atomist ǎ despre materie, fiind 405 î.e.n. considerat primul filosof mateSparta se aliazǎ cu Persia şi înrialist. frânge Atena la Aigos Potamos.
198

e. îi succede fiul sǎu nează cu „Ramayana”. al II-lea.n. Aristofan şi „Bacantele”.n. 343 î.n. huacan.n.e.Hr. 377 î. în primul sǎu discurs. de Alexandru. intrǎ în Academia lui Platon. cel mai mare medic al AntichitǎŃii.n. trageÎn Egipt. le-a dat lecŃii de demnitate). fiul lui Filip. Victoria lui Alexandru asupra regelui perşilor.e.e. centrul unei civilizaŃii Socrate. 336 î. 367 î. 199 . care intervine în este condamnat la moarte pentru Grecia. indigene.e.n. Filip al Macedoniei moare Literatura epicǎ indianǎ culmiasasinat. mentor. „pervertirea tineretului” (de fapt.n.e.399 î. învaŃǎ”) şi a descoperit conRege al Macedoniei devine Filip ceptul ca „celul ǎ a gândirii”. marele filosof şi care va dura pânǎ în 800 d. cel care a dat omului demnitatea vieŃii („Virtutea se 356 î. 351 î. În Mexic se întemeiazǎ Teoti. 400 î. restaurarea dinastiilor die de Euripide. Darius al III-lea.e. la vârsta de 17 ani. Aristotel devine dascǎl al lui Alexandru Macedon. se pronunŃǎ împotriva regelui Filip. 333 î.n.Se joacǎ comedia „Broaştele” de 404 î. Aristotel.e.e. Demostene. Se stinge din viaŃǎ Hipocrat. folosindu-se de dezneonorarea zeilor statului şi binarea dintre cetǎŃile greceşti.n. Valmiki.n.e.

300 î.e. 327 – 325 î. fondând Şcoala stoicǎ.e. 320 î.n.e.e.e. În China se produce prima hârtie 280 î.n.n. de Euclid. „Furcile caudine” – armata romanǎ înfrântǎ de cǎtre samniŃi trece dezarmatǎ.n. dar se rǎspândeşte şi în 321 î.332 î.n.e. Maurya (sub 312 î. 306 î. Zenon din Citium se stabileşte la Ciandra Gupta). prin culoarul de lǎnci ale învingǎtorilor. Ptolemeu al II-lea porunceşte lui Sostratos din Cridos sǎ înalŃe pe insula Pharos un turn de peste 130m cu focuri şi oglinzi care semnalizeazǎ pânǎ la 55km.e. 323 î. O sintezǎ remarcabilǎ a geometriei greceşti: Elemente. în Egipt. Întemeierea primului mare Imperiu Indian. Alexandru Macedon: cultura greacǎ se menŃine în lumea egee. 200 .e. imperiul se împarte Începutul epocii eleniste (dupǎ împǎrŃirea imperiului lui între generali. Epicur deschide o şcoalǎ (Grǎdina) la Atena. Orient).e.n. din porunca lui Alexandru. Alexandru Macedon ajunge în bazinul Indusului.n. (din fibre de mǎtase). împreunǎ cu cei doi consuli. Alexandru Macedon moare la Babilon.n. Primul far: în Alexandria. Atena. Se întemeiazǎ oraşul Alexandria.n.

statuie elenistică din marmurǎ.n.e.e.n. greacǎ şi demoticǎ.e. se începe construirea Marelui Zid Chinezesc (protecŃie împotriva nǎvǎlitorilor din Asia Centralǎ). 277 î. în trei versiuni: hieroglificǎ. IV î.n. 165 î.e. Rǎscoala sclavilor sub conducerea lui Spartacus. Prima testare oficialǎ pentru desemnarea funcŃionarilor. Afrodita sau Venus din Milo. Aceasta îi va permite lui Champollion sǎ descifreze hieroglifele.n.e. 201 . Medicul grec Erasistrat. 196 î. atribuite sectei esenienilor. În China. Piatra din Rosette. 200 î. în China.n. Arhimede.e. redând un model divin din sec. remarcǎ dependenŃa inteligenŃei de circumvoluŃiunile creierului (la om fiind mult mai dezvoltate decât la animale). 148 î.221 î. din Alexandria. 73-71 î.Hr. Macedonia devine provincie romanǎ (alǎturi de Epir şi Tesalia).n. cu inscripŃia unui decret al lui Ptolemeu al V-lea. 212 î. sub domnia lui Chin Shi Huang Di care unificase regatele chineze într-un imperiu.n.e.e.e. ei sunt biruiŃi de Crassus. Cele mai vechi manuscrise de la Marea Moartǎ.n. 140 î. conducǎtorul apǎrǎrii Siracuzei. scrise în ebraicǎ şi arameeanǎ.n. este ucis de un soldat roman. genialul fizician.

LucreŃiu.n. 18 e. Tiberius las ǎ puterea la Roma 202 .n.63 î. 37 î. în anul urmǎtor consulatul lui Iulius 55 î. refugiat în Egipt. Octavian ia numele de Augustus.e.n.e. „Ponticele”). Pilat din Pont – numit prefectul Ovidiu. are 57 milioane de locuitori.n. 48 î. Irod devine rege al Iudeei.n.n. 44 î. 15 martie Este asasinat Iulius Cezar de cǎtre Brutus şi Cassius. „Arta iubirii” de Ovidiu. Pompei pune stǎpânire pe Ierusalim. Biblioteca din Alexandria.n.e. pornit împotriva Galiei. autor al cǎrŃii „De rerum natura”.e. 26 e.e. trece Germaniei şi Britaniei. Cu sprijinul romanilor.n. 43 î. 2 e. Iudeea devine provincie romanǎ. Roma devine monarhie şi imperiu. Iudeii. Crassus şi Pompei. 6 e.e.n.n. Imperiul chinez. dupǎ un recensǎmânt.e. impunând stǎpânirea romanǎ în Palestina. este asasinat de un centurion. arde.n. Pompei. Acordul secret între Cezar.e. Cezar. 27 î.n. în lumea umbrelor.. moare pe Ńǎrmul Pontului Euxin (lasǎ poemele „Tristele” şi 27 e. epicurean.n. exilat de cǎtre Augustus. 60 î.

Oraşele Pompei şi Herculaneum medic grec al armatei romane. urmându-i lui Nero. În timpul domniei sale de 19 ani. Matei şi Ioan.n. puterii sacerdotale.n. otrǎvit în 54. retrǎgându-se definitiv la Capri (peste 4 ani este asasinat în conspiraŃia împotriva lui Tiberius). atribuită lui Luca. care evocǎ viaŃa lui Iisus şi formuleazǎ mesajul creştin. (În 41.n. În Israel. redactarea Evangheliei după Ioan (90-100).n. îl boteazǎ şi pe Iisus. distrugerea oraşului şi a celui de-al doilea Templu. Titus Livius începe redactarea „Istoriei Romei” (142 de cǎrŃi). distrugerea Templului şi prǎbuşirea 70 e. Marcu.prefectului Seian. înfăŃişând războaiele împotriva dacilor. Redactarea Evangheliilor (buna vestire) dupǎ Luca. Ioan Botezǎtorul este încarcerat de cǎtre Irod şi decapitat. plantele medicinale ocupǎ un loc emanatǎ de Vezuviu.n. 28 e. special. 64 e. 80-90 e. 203 . Traian devine împărat. Începutul persecutǎrii creştinilor. 30 sau 33 e. Apare cartea „Faptele Apostolilor”. Cucerirea Ierusalimului de cǎtre Titus. cucereşte Dacia. urmează Claudiu. sunt acoperite de lavǎ vulcanicǎ. 113 e.n. La Roma se înalŃă Columna lui Traian. Armenia şi Mesopotamia. îi urmeazǎ Nero). după asasinarea lui.n.n. împǎrat devenind Caligula. rǎscoala evreilor. cǎrŃi) elaborat de Dioscoride. Iisus este rǎstignit. Mare tratat de farmacologie (cinci 79 e. 98 e. Asiria. Tiberius moare în 37. de cǎtre Nero. Ioan Botezǎtorul predicǎ şi boteazǎ în apa Iordanului.

OrdonanŃă imperială la Roma de 201 e. mama lui Constantin. 303 e. negau divinitatea lui Hristos. Constantin începe şi basilica Sfântul Petru (ce va fi terminată în 344). care – sisteme de ecuaŃii. creştinilor. interzicere a prozelitismului Medicul grec Galen. fesat la Pergam şi Roma. Până spre sfârşitul sec. Convertirea la creştinism a împăratului Constantin: înaintea biruinŃei asupra lui MaxenŃiu i s-a arătat crucea lui Hristos. făcând importante descoperiri (sistemul 270-275 e. VIII).n.n. V.202 e. creştinii dobândesc dreptul să-şi predice religia.n. este nevoit să evacueze Dacia (271) şi să Începutul monahismului creştin construiască zidul de la Roma în Orient: sfântul Anton se reîmpotriva năvălirilor barbare. trage în deşertul Tebaida. ştiinŃă (matematică damnă învăŃăturile lui Arie.n. Basilica Naşterea Domnului şi alte biserici clădite la iniŃiativa Elenei. medicină). astronomie. con.n. Kama-Sutra (va dura până în sec.n. unitatea Imperiului. geometrie. Împăratul Constantin inaugurează oficial Constantinopolul. 204 . 315 e. nervos şi inimă) a încetat din Împăratul Aurelian restabileşte viaŃă.tură. în Egipt şi întemeiază primele două mănăstiri creştine din lume. care a proevreiesc şi creştin. În anul următor.n. prin aceasta începe declinul Romei. 312 e. prin Edictul de la Milano. religie. Începutul marilor persecuŃii: Edictul de la Nicomedia Începe redactarea în sanscrită a (DiocleŃian) interzice adunările tratatului despre arta iubirii.n. întâietate căpătând imperiul numit mai târziu bizantin. 330 e. Cel mai mare monument cu boltă în arhitectura romană: basilica lui MaxenŃiu şi Constantin. literaconvocat de Constantin. dinastia Gupta: sculptură. geul civilizaŃiei indiene sub Primul sinod de la Niceea. apo325 e.

529. se aprobă restaurarea 751. în chineză). 532-537. tratatul de astronomie al lui Brahma Gupta. Tehnica fabricării hârtiei la arabi (în 794 – prima manucultului imaginilor). construirea bisericii Sfânta Sofia (în 558 marea cupolă se prăbuşeşte). Imperiul Bizantin atinge cea mai mare întindere. Triumful religiei budiste în Japonia.Aşoka. 628. 205 . La Constantinopol. factură de hârtie la Bagdad). Se elaborează Calendarul erei creştine. În Imperiul Bizantin se proclamă distrugerea cultului idolatru al imaginilor religioase (în 787. Prima utilizare a numerelor negative: India. 644 – redactarea 618. Mohamed pri. Din ordinul lui Justinian se închid şcolile filosofice din Atena. meşte primele revelaŃii divine (în 632 moare. (Da Mo. 517. finală a Coranului). mozaicuri. Slavii trec Dunărea. Începe domnia strălucită a împăratului Justinian (527-565). Europa intră în Evul Mediu. fresce. Primele produse de porŃelan în China. India. Începutul învăŃământului creştin. prin sinodul de la Niceea. ridicarea templului 610.476. 527. 525. Căderea Imperiului Roman de Apus (Roma este cucerită de heruli – neam germanic). Aryabhata introduce mului (Zen) de către Badidharma numeraŃia zecimală şi zero-ul. În Arabia. În China începe fondarea budis.520. calculul funcŃiei trigonometrice sinus şi a lui pi. 587. 726. icoane. simboluri ale gândirii păgâne. Sub Justinian (527565) începe epoca artei creştine: bazilici.

importate. Traducerea Evangheliilor şi a liturghiei greceşti în slavonă (de către Chiril şi Metodiu). introduce conceptul de algoritm. rezolvarea ecuaŃiilor algebrice de gradul unu şi doi. 860. de fapt. matematician arab. Califul Bagdadului creează „Casa înŃelepciunii” pentru traducerea literaturii greceşti. Al-Morezni. 206 . Folosirea busolei în China. din India. 1050.773. 832. Folosirea cifrelor „arabe”. 863.

Cunoaşterea omului. Institutul de Arte Grafice Brawo. Aristotel. E. Cantemir. Editura Academiei. M. Bucureşti. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE Adler. Bruno. The Story of Psychology. (1995). (1990). Bechtel. G. Columbia University Press. Banu. Bejat. Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ. (1957). Bucureşti. Editura Aion.G. (1996). (1995). (1996). Gânduri despre viaŃǎ. I. Cantemir. Editura Academiei. D. Iaşi. Blackwell. Metafizica. (Eds. Bucureşti. Ideile filosofice ale lui Dimitrie Cantemir. & Co. Augustin Sf. Confesiuni. Editura ŞtiinŃificǎ. Bǎdǎrǎu.W. D. (1995). Despre suflet. Democritus. Connections and the Mind. A. New York. (1929). (1940). Fr. Bucureşti. A. Bucureşti. (1964). Editura Humanitas. Oxford. (1998). Bucureşti. Istoria ieroglificǎ. Iaşi. Geneza psihologiei ca ştiinŃǎ experimentalǎ în România. Noul Organon. Sensul vieŃii. History of the Experimental Psychology. Editura ŞtiinŃificǎ. Editura pentru Literaturǎ. De magistro: despre învǎŃǎtor. Oradea. (1965). Principiile cunoaşterii omeneşti. II. Editura IRI. Bucureşti. Editura Agora. (1972). Editura Humanitas. Aristotel (2001). I.). F. W. Coan. (1972). D. Augustin Sf. R. Editura Academiei. Rinehart and Winston. A. în Istoria gândirii sociale şi filosofice în România. Bacon. Aristotel (1996). The Optimal Personality: an Empirical and Theoretical Analysis. Molt. 207 . Opere complete. vol. Bucureşti. (1974). (1974). Editura IRI.J. Iaşi. Adler. Berkeley. New York. Boring. Institutul European pentru Cooperare ŞtiinŃificǎ. Bucureşti.

W. (Ed. M. Herseni. Herseni. Editura Moldova. Editura ŞtiinŃificǎ şi Enciclopedicǎ. E. Herseni. D. Psihologia lui Vaschide. Editura Academiei. Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ. T. ViaŃa mea şi psihanaliza. Thomas Hobbes. Diogene. Facultatea de Litere. Introducere în filosofie. (1973). Cluj-Napoca. T. American Psychology in Historical Perspective. Hilgard. Dewey. S. Bucureşti. Editura ŞtiinŃifică. Freud. Herbart. Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. Bucureşti. Istoria credinŃelor şi ideilor religioase. Eliade. (2001). Teoria generalǎ a vieŃii sociale. M. Iaşi. Bucureşti. (1980). T. Cultura psihologicǎ româneascǎ. (1999). Despre natură. Editura ŞtiinŃificǎ şi Enciclopedicǎ. Bucureşti. Tiparul Universitar. Fromm. (1964). Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ. Bucureşti. (1993). Discurs asupra metodei de a ne conduce bine raŃiunea şi a căuta adevărul în ştiinŃe. R. Descartes. Bucureşti. Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. Heraclit din Efes. Bucureşti. Editura ŞtiinŃifică. W. Marcel Rivière. Bucureşti. Bucureşti. Cluj-Napoca. Editura Politicǎ. Întâlnirea cu sacrul. Bucureşti. (2001). Editura Dacia.). (1929). (1978). Laertios (1963). Fundamente pentru o ştiinŃǎ a educaŃiei. J. (1983). Fragmente. Din psihologia poporului român. Précis de psychologie. Editura ŞtiinŃificǎ şi Enciclopedicǎ. (1996).Fr. Sociologie. James. James. J. Editura Echinox. Freud. Bucureşti. Bucureşti. E. Freud. Iaşi. (1980).Democrit şi Leucip (1941). Introducere în psihanalizǎ.R. (1937). (1992). Texte alese. Descartes. Drǎghicescu. Bucureşti. Editura ŞtiinŃificǎ. Editura ŞtiinŃificǎ. S. în Diogene Laertios (1963). Prelegeri pedagogice. Herseni. Editura Albatros. American Psychological Association. Bucureşti. Eliade. New York. Paris (traducere a lucrării The Principles of Psychology. (1957). 1890). Casa Şcoalelor. (1928). S. (1925). Editura Academiei. Bucureşti. 208 . Autobiografie. (1993). Reguli utile şi clare pentru îndrumarea minŃii în cercetarea adevărului. T. R.

Bucureşti. McGraw-Hill. Bucureşti. Jarosevski. California.G. Şt. Bucureşti. P. I. Panaitescu. Bucureşti. Socrate omul: antologie platonicianǎ: chipul lui Platon în dialogurile lui Platon. Cole publishing Company. L’automatisme psychologique. Casa Şcoalelor. Pavelcu. M. Inc. Locke. Istoria universală a psihologiei. (1958). Jung. partea I-IV. P. Psihologia consonantistǎ. Platon (2001). Editura Humanitas. (1972). Ralea. I. Dimitrie Cantemir. Jung. A. Drama psihologiei.Janet. „Revista de psihologie”. (1926). p. Cu privire la conceptul de acŃiune în psihologia modernǎ. Tipuri psihologice. Bucureşti. Maslow. Monterey. New York. viaŃa şi opera. Texte pedagogice alese. Nicola. Moscova. M. Hillix. Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ. Three Psychologies. no. C.H. W. Editura Academiei. M. Antologie. Mâsli. Dimensiuni ale spiritualitǎŃii indiene. Rontledge & Kegal Paul Ltd. Editura Humanitas. Puterea sufletului. J.A. (1987). Editura Academiei. Platon (1996). a III-a. Robert D. Şt. Editura Humanitas.P. (1952). Syncronicity. (1937). (1929). On two Types of Conditioned Reflex. (1962). (1994). Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ.P.G. Perspectives from Freud. (1984). V. Harper and Row. nr. Istorija psihologhii. (1986).G. Gestalt Psychology. Nye. „Titu Maiorescu”. (1987). Ipoteze şi precizǎri în ştiinŃa sufletului. (1966). C. Opere complete. Pitagora (1991). J. Bucureşti.. New York. Motivation and Personality. Marx. Skinner and Rogers (IIIrd ed. Köhler. Bucureşti. Bucureşti. Odobleja. (1889). Alcan. Munteanu. (1997).G. I.). Paris. Systems and Theory in Psychology. 264-272. Liveright. (1954). Istoria modernă şi contemporană 1860-1994. (1994). 16. Legile morale şi politice. W. în „Journal of General Psychology”. Mânzat. Pavlov. (1979). 2. Editura Academiei. Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ. 209 . vol. Miller.A. Bucureşti. Bucureşti. Opere alese. New York.. Bucureşti. Editura „Antet 2000”.H. ed. London.. Editura Anima. Bucureşti. Jung. C. Gr. Konorzki. Bucureşti. Univ. (1972).. S.

C. A Concise History of Psychology in Romania. Etica: demonstratǎ dupǎ metoda geometricǎ. (1982). Roşca. Bucureşti. (1972). (1957). a II-a). (1993). (1923). Personality and Interpersonal Relationships. Institutul European pentru Cooperare Cultural-ştiinŃificǎ. Casa Şcoalelor. B. Counseling and Psychotheraphy. 3. Bejat. (1964). Skinner. Becoming Partners: Marriage and Its Alternatives. Bucureşti. Houghton Miffin. Antet XX Press. Rogers. în S. Spinoza. Merrill. Botez. Al. (1971). Iaşi. RevoluŃia ştiinŃificǎ a învǎŃǎmântului. 4. Cultura NaŃionalǎ. Bucureşti. (1958). Rogers. (1952). Despre unitatea intelectului. Bucureşti. as Developed in the Client-Centered Framework. Delacorte. problema inconştientului. nr. Rogers. (1942). Rank.R. Rogers. Rogers. Voicu. Editura Albatros. B.. „Revista de psihologie”. C. Rogers. (1997). McGraw-Hill.S. C. New York. C. Psihologia. Curs de psihologie (ed. C. C. E. Rǎdulescu-Motru. Houghton Miffin. Ralea.A. Aquinos (1997). A Theory of Therapy. (1980). Editura ŞtiinŃificǎ şi Enciclopedică. A Way of Being. M... Bucureşti.. Ralea.R. 210 . C. Bucureşti. Houghton Miffin. Bucureşti. New York. Al. C. Ralea.R. SchiŃa unui sistem de psihologie.P. Boston. Bucureşti. Fenomenul românesc.).R. (1976). Koch (Ed. Bucureşti. Roşca. Personalismul energetic. (1961). Satu-Mare. (1983). Editura Academiei. Boston. Spinoza. M.R.Ralea. Houghton Miffin.L. Freedom to Learn for the 80’s. Boston. (1927). Istoria ştiinŃelor în România. Editura Academiei. Istoria psihologiei. Dublul Don Juan. Editura Decalog. C. O. Thomas. Rǎdulescu-Motru. Bucureşti. Ohio. Editura Academiei. Columbus. (1959). (1997).R. M.R. Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ. Boston. Texte filosofice. On Becoming a Person. C. M. Client Centered Theraphy. C. Rogers. vol. Psychology: A Study of a Science. Scrieri din trecut. M. (1951).F. B.

Ed. Cunoaşterea şi aprecierea obiectivǎ a personalitǎŃii. Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ. Bucureşti. Ed. New York. (1959). 211 . New York. Verdeş. Bucureşti. I. Bucureşti. Thorndike. patriot. în: Din istoria filosofiei în România. Wertheimer. Dimitrie Cantemir.Thorndike. Harper & Row. (1957). Zapan. (1969). (1983). Editura ŞtiinŃificǎ şi Enciclopedicǎ. Greenwood Press. Editura Academiei. vol. Productive Thinking. M. (1984). Gh. Selected Writings from a Connectionist’s Psychology. II. gânditor şi om de ştiinŃǎ. ÎnvǎŃarea umanǎ.

www. Coli de tipar: 13.20.ro 212 .ro e-mail: contact@edituraromaniademaine. sector 6 Tel / Fax: 021/444. Bucureşti.25 Format: 16/61x86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.2007.Redactor: Octavian CHEłAN Tehnoredactor: Brînduşa BĂRBAT Coperta: Marilena BĂLAN Bun de tipar: 14.05.91.spiruharet. 58.