You are on page 1of 4

REVISTA

Artã poeticã Cai enfermedades.
Vicente Huidobro (1839-1948), Chile Murilo Mendez (1901-1975), Brazilia Ven, final, extiende tu ceniza sobre
las cosas.
Versul sã fie o cheie Pe întinsul câmpiei pustii trec în Ningún sendero es ya muy largo
Mii de porþi sã deschidã. galop caii. Y ningún llamado me ahuyenta.
O frunzã cade; ceva trece în zbor; Unde se duc ? Ven, final.
Sã fie creat cât cuprind ochii, Merg sã caute capul Delfinului
Iar sufletul în ascultare sã se rostogolindu-se pe trepte. Sobre los codos otra vez
cutremure. Nervoºii caii-ºi scuturã-n aer me levanto a un palmo de la tierra
Inventeazã lumi noi ºi pãzeºte-þi coamele lungi-albastre. y escucho.

21 Martie - Ziua Internaþionalã a Poeziei
cuvântul; Unul o þine-n dinþi pe alba actriþã El agua azota los acantilados.
Adjectivul ucide când nu dã viaþã. moartã pe care-a scos-o din ape. Fuera de esto nada, nada,
Ne aflãm în ciclul nervilor. Ceilalþi duc exporatorilor dispãruþi nada.
Muºchiul atârnã mesaje ale vântului. (în traducerea lui Omar Lara)
Ca o amintire în muzee; Sau duc grâu populaþiilor
Dar nu de asta vom fi slabi: abandonate de ºefii lor. Am venit din exil
Adevãrata vigoare Zvelþii cai albaºtri nechezã cãtre Carlos Augusto Leon (1914),
Sãlãºluieºte în creier, avioane Venezuela
De ce cântaþi trandafirul, o, poeþi ! ªi bat pãmântul aspru cu copitele
Faceþi-l sã înfloreascã în poem; strãlucitoare. Din lung exil eu m-am întors în þarã,
Numai pentru noi Sunt rãmãºiþele unei rase vechi Dar sunt ºi azi în þara mea strãinul;
Trãiesc toate aceste lucruri sub tovãraºã cu omul Îngãduit e inimii doar chinul
Soare. Care îi va schimba cu cai mecanici Când al plãcerii fruct mi-l depãrtarã.
Poetul este un Demiurg. ªi îi va arunca în abisul isoriei.
(traducere Dinu Flãmând ºi Omar Nerãbdãtorii cai albaºtri închid curba A' noatre baºtini de rãzboi scãparã
Lara) orizontului, ªi dragostea-mi din ele-ºi soarbe
Trezind clarinete în zori. vinul,
Cãrþile mele (traducere Dinu Flãmând ºi Omar Dar credincios pãmântului simt
Jorge Luis Borges (1899-1986), Lara) spinul
Argentina În suflet ºi mã simt strãinul, iarã.
Paºii îndepãrtaþi
Cãrþile mele (care nu ºtiu cã eu exist) César Vallejo (1892-1938), Perú În minerale,-n animale,-n plante
Fac parte din mine la fel ca acest E frumuseþea vie, larg cuprinsã,
chip Tatãl meu doarme. Chipul lui ªi-n cerul liber, vast ºi nepãtat,
Cu tâmple ºi ochi cenuºii prestant
Pe care în zadar îl caut în oglinzi O inimã aratã, liniºtitã. Dar dublu, chipul vieþii un talant e;
ªi-l pipãi cu mîna fãcutã cãuº. E-acum atât de bun... Doar eu sunt, Tristeþe, plâns, neliniºte nestinsã
Nu fãrã-ndreptãþitã amãrãciune De-o fi ceva amar în el. ªi-n þara lui poporu-i exilat.
(Radu Boureanu)
Mã gândesc cã toate cuvintele mele Singurãtate-n casã; rugãciuni;
esenþiale ªi despre fii nu-i astãzi nici o veste. Inima mea
Care mã exprimã se aflã în aceste Tatãl meu se trezeºte ºi ascultã Raúl González Tuñón (1905-1974),
zile Fuga-n Egipt, nesfârºitul adio. Argentina
Care nu ºtiu cine sunt eu, nu în cele E-acum atât de-aproape...
pe care le-am scris. De-i ceva-ndepãrtat ãn el, doar eu Luaþi-mi totul – cãrþile,
E mai bine aºa. Cuvintele morþilor sunt? lampa, condeiul
Mã vor exprima pentru totdeauna. ºi aerul din plãmâni;
(traducere Andrei Ionescu) ªi mama rãtãceºte acolo prin ºtergeþi-mi de pe retinã
gradinã peisajele þãrii,
Tres caras Simþind un gust ce nu mai are gust. din amintire –
Lucian Blaga (1895-1961) E-acum atât de dulce, de-ndepãrtatã, feþele neaburite de vreme,
blândã, drãgãstoasã. strãzi, trenuri, vitrine.
El niño ríe: (traducere A.E. Baconsky) Gãuriþi-mi haina cu gloanþe,
„¡La sabiduría y mi amor es el înãbuºiþi-mi glasul curat.
juego!” UN HOMBRE SE INCLINA SOBRE Chiar de-ar fi sã nu mai existe în veci
El joven canta: EL BORDE nici dangãt de clopot,
„¡El juego y mi sabiduría es el amor!” Lucian Blaga (1895-1961) nici vin,
El niño ríe: nici micuþe corãbii cu pânze,
„¡El amor y mi juego es la sabiduría!” Me inclino sobre el borde: vârâte în sticle – jucãrii de matrozi –
(în traducerea lui Omar Lara) no sé -¿es el borde del mar inima mea va bate ca ºi mainainte
o del pobre pensamiento? în front
Cae mi alma en las profindidades, cu inimile soldaþilor Libertãþii.
resbalando como el anillo (Traducere Romulus Vulpescu)
de un dedo enflaquecido por las
Zona Interferenþelor Poetice
Talion Marea Nu pot iubi culoarea,
Gellu Naum (1915-2001) Jorge Luis Borges (1899-1986), urãsc parfumul nobil?
Argentina
Ojo por nariz diente por flor Se pleacã piatra nudã la trista ei ursitã...
cal por sangre hombre por fruto Mai înainte de a þese visul Balcoanele cu gratii ce mari
luego existía aquella casa ininterrumpida (Ori spaima) mituri ºi cosmogonii tristeþi exprimã!
y el cuchillo de fieltro de agua ªi de-a se scurge timpul zi de zi, Nu locuieºte-n casã vreo fatã logoditã?
existían muchos cajones llenos de niebla Ea, marea, exista, cu-ntreg abisul. Poetul cu iluzii visând, pierdut, o rimã?
existía una silla y se hacía una virtud Dar marea cine-i? Ce fiinþã oare
luego existían los casilleros llenos de Din veac pãmântu-l sapã-n temelie Nu vrea sã vadã nimeni,
hojas ªi una-i ºi multiplã, agonie, privind de la fereastrã,
y los píes y los botines y la melancolía Abis ºi vânt, sclipire ºi-ntâmplare? În cópii micºorate, grãdina, prin perdele;
y unas cuantas palabras en un tubo de Cine-o priveºte o vede-ntâia datã Ascensiunea rozei,
madera Mereu, cu încântarea ce o lasã muºcate într-o glastrã
y ya no sé dónde y ya no sé por qué Doar lucrurile simple, o frumoasã ªi gura iasomiei zâmbind între zãbrele?
Amiazã, luna, zarea-mpurpuratã.
y todas se compensaban se Dar marea cine-i? Cine-s eu? Voi ºti Deteºti un crin – pe zborl
compensaban Când se va scurge cea din urmã zi. de pasãre þi-e ciudã,
(în traducerea lui Omar Lara) (Traducere Andrei Ionescu) De prozodii ºi cântec ºi
dragoste nu-þi pasã!
Pot sã scriu versurile cele mai triste TODO HOMBRE Clavir n-o sã rãsune,
acum Geo Bogza (1908-1993) sãrut n-o sã se-audã...
Pablo Neruda (1904-1973), Chile ... Sunt optzeci de balcoane ºi nici o
Todo hombre a quien no puedo amar es floare-n casã!
Pot sã scriu versurile cele mai triste para mí una (Traducere Romulus Vulpescu)
acum. fuente de profunda tristeza.
Sã scriu de pilda :”noaptea-i înstelatã De centenares de mástiles
ªi tremurã sub gheaþã, in depãrtare, Todo hombre a quien he amado y ya no Mihai Eminescu (1850-1889)
aºtrii puedo amar,
Vântul nopþii se roteºte prin ceruri ºi significa para mí un paso hacia la De centenares de mástiles
cântã”. muerte. Que les puertos abandonan,
Pot sã scriu versurile cele mai triste în ¿Cuántos serán abatidos
noaptea asta. Entonces cuando ya no pueda amar a Por los vientos, por las olas?
Da, am iubit-o ºi, uneori, ºi ea m-a iubit. nadie, moriré.
In nopþi precum aceasta, am avut-o în De los pájaros de paso
braþele mele Vosotros, los que sabéis que merecéis Que van cruzando los cielos,
ªi, sub cerul fãrã margini, am sãrutat-o mi amor, tened cuidado ¿A cuántos extraviarán
de atâtea ori. para no matarme. Ya las olas, ya los vientos?
Ea m-a iubit ºi, uneori ºi eu am iubit-o ; (în traducerea lui Omar Lara)
Cum sa nu fi iubit nemiºcarea Que la buena suerte ahuyentes,
marilor sãi ochi. Oglinda O el ideal de que gozas,
S-ascult imensa noapte, Jorge Luis Borges (1899-1986), Te siguen a todas partes
mai imensã fãrã ea. Argentina Ya los vientos, ya las olas.
ªi versul cade-n suflet ca roua peste
iarba. De mic copil de-oglindã mã speriam, Borrosa queda la idea
Ce importanþã are cã dragostea mea n-o Temându-mã alt chip sã nu-mi arate Que atraviesa por tus versos,
mai poate pãstra ? Ori o anostã mascã ce ascunde Vuela siempre confundida
Noaptea e plinã de stele ºi eu sunt fãrã Ceva îngrozitor. Ori nu cumva Por las olas, por los vientos.
ea. Tãcutul timp ce-adastã în oglindã, (în traducerea lui Omar Lara)
Aceasta-i tot. În depãrtare cineva cantã. Ieºit din matcã, sã inunde malul
În depãrtare. Închipuirii mele ºi sã scoatã Am întâlnit pe drum o fatã
Cu aceasta pierdere sufletul meu Tot felul de dihãnii din adâncuri. Omar Lara (1941), Chile
nu se poate împãca. (N-am spus la nimeni, cãci eram sfios.)
Ca ºi când ar dori s-o apropie, ochii mei Acum mã tem ca nu cumva oglinda Nu-þi mai cer nici mãcar sã te odihneºti,
o cautã. Adevãratul chip sã mi-l arate, micuþa
Inima mea o cautã, ºi ea nu e cu mine. De umbre rãvãºit ºi de pãcate. mea femeie de neamânat.
Aceasta noapte leagãnã aceiaºi arbori, Speriatu-mi suflet Domnul doar îl ºtie. Cãci gluma asta a iubirii, aceastã
Numai noi, cei de atunci, (Traducere Andrei Ionescu) mãiastrã loviturã de a ne ºti necesari
nu mai suntem aceiaºi. a câºtigat teren, ne-a împresurat cu
N-o mai iubesc, e adevãrat, Optzeci de balcoane bunã-ºtiinþã:
Dar cât am iubit-o !... Baldomero Fernández Moreno (1886- noi minþile ni le-am pierdut.
1950), Argentina
Am hotãrât cã asta e iubirea.
Sunt optzeci de balcoane Rãmâne de ºtiut cum o vom folosi
ºi nici o floare nu-i, în ce chip fericit pentru toatã lumea
Sunt optzeci de balcoane ºi înainte de a fi prea târziu.
în tot acest imobil...
Ce se petrece, Doamne, cu locatarii lui?

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
2 * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
Zona Interferenþelor Poetice
Dulcele blestem PARA ALABARTE... Me acerco entonces
Alfonsina Storni (1892-1938), Argentina Geo Bogza (1908-1993) a las piedras, callo
Tomo las palabras las ahogo en el mar.
Case-nºirate, case-nºirate, case- Para alabarte basta un solo verso: Y le silbo a la luna,
nºirate, por tu boca me besa todo el universo la saco y la transformo
case-nºirate. (în traducerea lui Omar Lara) En un imenso amor
Pãtrate, pãtrate, pãtrate, (în traducerea lui Omar Lara)
case-nºirate. XXXIII
Popoarele-au acuma suflete pãtrate, César Vallejo (1892-1938), Perú Cuvintele mamei mele
ideile-n ºirag înºirate Alfonsina Storni (1892-1938), Argentina
cu colþurile date pe spate. Dacã-ar ploua în noaptea asta, m-aº
retrage Nu marile-adevãruri eu þi le cer. La ce?
Pânã ºi eu, biata fatã-a mãmuchii, Cu o mie de ani înapoi. Tot nu mi-ai ºti rãspunde.
am plâns ieri, vai mie, o lacrimã Mai bine cu o sutã, nu mai mult. Aº vrea sã-mi poþi doar spune
în patru muchii. Ca ºi când n-ar fi fost niciodatã-ar ee m-ai fãcut, luând martor
(Traducere Ion Frunzetti) rãmâne lucirea blândei lune
Povestea ce-o mai trãiesc. prin curþile cu leandri-nfloriþi
El nacimiento de la perla plimbându-se...
Aurel Rãu (1930) O, fãrã mamã, fãrã iubitã, fãrã doinþa
De-a mã pleca iscodind pânã-n fund ªi de cumva, când sânu-þi,
En el grano duro de la arena Adâncimile negre, ars de fiori latini,
En el grano duro de la arena de los Ar sta-n noaptea asta torcând mi-adãposti lin somnul, talazele sonore
días y las noches Fibra vedicã, te legãnarã noaptea,
En la carne como una bala, Lâna vedicã a sfârºitului meu, firul ºi-ai stat sub aurore
Diavolului, întins ºi trecut prin urechile sã vezi cum scaldã-n aur
Gota de hielo se hace la lágrima, A douã limbi mari albatroºi marini.
Globo celeste, ínfimo cielo – y el faro Ce-n dezacord cu timpul bat în acelaºi
grita, clopot! Cãci inima mi-e toatã
El mar acuna. De-mi povestesc viaþa mea fantasticã, fugarã,
(în traducerea lui Omar Lara) Sau povestesc cã nici n-am fost ºi-un nor de nebunie
vreodatã, subtilã o-mpresoarã
n-am sã ajung sã mã eliberez. când luna nouã suie pe cer,
Pregãtirea de moarte în plin senin.
Manuel Bandeira (1886-1968), Brazilia Nu va fi cel ce încã n-a venit, ci doar
Acela ce-a sosit ºi-a ºi plecat, ªi-i place, când ºi-aprinde
Viaþa e un miracol. Acela ce-a sosit ºi-a ºi plecat. cãþuile ei marea,
Fiecare floare, (traducere A.E. Baconsky) sã-i dea drept vãl matrozii,
Cu a ei formã, culoare, aromã, strãlimpede, cântarea,
Fiecare floare e un miracol. Cavalerul fuge de ce i-e scris ºi albatroºi sã vadã,
Fiecare pasãre, Omar Lara (1941), Chile cum trec fãrã destin.
Cu penajul, cu zborul, cu cântecul ei, (Traducere Ion Frunzetti)
Fiecare pasãre e un miracol. Pânã ºi frunzele acestei dimineþi
Spaþiul, infinit, vor cãdea în cele din urmã Cunoaºtere
Spaþiul e un miracol. pe iarba umedã ori pe ciment. Murilo Mendez (1901-1975), Brazilia
Timpul, infinit, Automobile le vor face una cu
Timpul e un miracol. pãmântul De mine mi-e mai teamã ca de lume.
Memoria este un miracol. de la primele ore Sunt smuls dein ce þãrânã,
Conºtiinþa e un miracol. þâºnind cu viteze ameþitoare. ce rãu astru?
Totul este miracol. Ce forþã-a frumuseþii, strânsã-n moarte,
Totul, mai puþin moartea. Emoción de otoño Mã-ncercuie cu braþele-i de fulger?
- Fericitã moartea, cãci este þinta Nichita Stãnescu (1933-1983)
tuturor miracolelor. Când mã privesc, eu simt
(traducere Dinu Flãmând ºi Omar Lara) Ha llegado el otoño, cuida mi corazón, mai multe forme
Con la sombra de un árbol o mejor con Nãscute-n timp ca sã mã plãsmuiascã.
Înserare tu sombra. Ghicesc Erínii, care din infernuri
Gabriela Mistral (1889-1957), Chile Loviri de bici de urã îmi trimit
Tengo temor a veces que Oprind astfel deodata semnul florii.
Îmi simt inima în duioºie ya no te veré,
Topindu-se precum ceara: Que alas me crecerán agudas Mã vãd strãin de mine, de-a mea voce,
Sunt un ulei întârziat hacia el cielo, ªi de tãcerea mea, de mers, de gesturi.
ªi vinele mele nu sunt un vin, Que te vas a esconder en Ce-aºteaptã Focul sã mã
ªi simt cã viaþa mea pleacã în fugã algún oho extraño limpezeascã?
Tãcutã ºi dulce precum gazela. Y que se cerrará como hoja ajenjo. Ce-aºteaptã Focul ca sã mã topeascã?
(traducere Dinu Flãmând ºi Omar Lara)

3
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
* Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
Zona Interferenþelor Poetice

Doar mâna mea la trebi,
la fiecare
– de miºc o roatã ori de caut metale –
mi-e slugã, pentru ca sã rup
o floare,
sã rãsucesc, pãmânt, cheile tale.

Averea-mi plugãritã sus pe cer
– aveam din nouri mari
o holdã, douã -
Da pace ºi azur,
cât vream sã cer,
ªi mãrunþiº de cer:
boabe de rouã.

Moºia mea era fãrã hotare,
Întinse porumbiºti
de câmp albastru,
ªi drept porumb sta astru lângã astru,
Iar norii erau turma mea
cea mare.

Lucram cu pãsãri,
iar grânarul meu
Era deschis tot timpul pe luminã –
De rodul bucuriei era greu.
Apusul se cocea ca o grãdinã.

Viclene precupeþe, vânãtori
De îngeri au venit cu spada ºi
În schimb pentru moºia-mi – mãri de
flori –
Dãdurã cioburi, fum care pieri...

Omorâtori de lebede, coþcari,
Geambaºi ai vorbei,
ciocli-ntunecaþi
Îmi scuturarã grânele de mari
Luceferi – azi sub lunã îngheþaþi.

Pierdui albastra-mi
fermã din azur
– cirezi de nori, semãnãturi
de stele -
ªi tot ce-am fost muncit
AUTORRETRATO jur-împrejur
Nichita Stãnescu (1933-1983) s-a-nmormântat în spaþiul
gol cu ele.
Yo no soy otra cosa
Que una mancha de sangre Pierdui al asfinþirii înþeles
Que habla. – mi-e numele Ioan Desmoºtenitul -
(în traducerea lui Omar Lara) ªi-n loc de rouã viermi
aflai în ºes.
Ioan fãrã de cer Comoara-mi de vecii gãsi sfârºitul!
Jorge Carrera Andrade (1903-1978),
Ecuador O cârpã de azur mi-a mai rãmas,
Ce-mi stã pe umeri atârnând stingher...
Ioan mã cheamã, sunt locuitorul Eu sunt Ioan, atât,
Pãmântului ori poate prizonierul, pe sfoarã tras,
Sunt umbrã-n haine, Pe veci rãnit, Ioan-fãrã-de-cer.
praful, cãlãtorul, (traducere Mihai Beniuc)
Eu toþi la fel, un biet Ioan Oierul.

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
4 * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *