Coperta: Petre HEDERFAI

Redactor: Gabriela NIŢĂ Tehnoredactor: Adrian UTALE ISBN 973-570-177-4

Dr. SABIN IVAN

MASAJUL
PENTRU TOŢI

^EDITURA

€991
BUCUR ŞT EI

în plin avânt al chimioterapiei moderne. care. Am îndrăznit toate acestea în numele milenarului principiu hipocratic „Mai întâi de toate să nu vatămi". principiu. la a cărei alcătuire am ţinut seama. tradiţional şi mecanic. în scopuri terapeutice. recomanda. revalorificarea multor mijloace terapeutice tradiţionale. din nefericire. După aproape 20 de ani. un nou flagel care ameninţă omenirea. Presopunctura. reflexogen. iată că îndrăznesc din nou să public o lucrare despre masaj. metodă cunoscută sub denumirea de automasaj. îndrăzneam chiar să recomand. îndrăzneam să public lucrarea de medicină naturistă. pentru reperarea zonelor şi punctelor indicate având la îndemână numeroase desene. Parcurgând această lucrare. de dorinţa marelui public de a cunoaşte si alte tipuri de masaj: clasic. îndrăzneala mea s-a mai datorat si unei decizii a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Ba mai mult. cel mai simplu act terapeutic: masajul digital al unor puncte de pe piele. de astă dată. în primul rând. . un ghid terapeutic care să nu lipsească din nici o casă. Lucrarea se vrea. alarmată fiind de poluarea medicamentoasă. De menţionat că toate aceste forme de masaj pot fi executate pe propriul corp.INTRODUCERE în urmă cu mulţi ani. dacă se poate spune astfel. uitat de unii confraţi. printre alte antidoturi. cititorul va constata că manevrele respective sunt destul de uşor de executat.

Având în vedere faptul că masajele tradiţionale sunt practicate în toate ţările asiatice, că cele clasice şi reflexogene au o mare răspândire în cele două Americi şi în Europa, se poate spune că acest remediu natural este practicat de câteva miliarde de oameni. Aceasta nu înseamnă că masajul este un panaceu, că poate înlocui medicamentele sau alte acte medicale proprii medicinii clasice. Dar, dacă masajul unor puncte sau regiuni de pe piele ameliorează o durere, dacă induce somnul, dacă revigorează organismul etc., de ce să nu-l folosim în locul medicamentelor? Pentru uşurinţa executării manevrelor sale, dar mai ales pentru nenumăratele sale indicaţii, printre care şi unele urgenţe (de exemplu, în lipotimii), masajul trebuie învăţat de noi toţi, indiferent de vârstă. Să nu uităm masajul igienic cu numeroasele sale efecte pozitive asupra sănătăţii noastre si nici masajul sportiv, nelipsit din arsenalele terapeutice ale medicilor şi ale masorilor de specialitate. în încheierea acestei scurte introduceri, vreau să mulţumesc, şi pe această cale, Editurii C.N.I. „CORESI", pentru interesul acordat lucrărilor de medicină naturistă, venind, în felul acesta, în sprijinul sănătăţii omului, cât şi în al combaterii poluării medicamentoase. Autorul

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE
Structuri anatomice
Masajul, indiferent de forma sub care se aplică, se adresează, în primul rând, pielii, acţiunea mecanică fiind transmisă şi ţesuturilor subiacente. Pentru acest motiv, atât profesioniştii, cât şi neprofesioniştii, trebuie să posede câteva noţiuni de anatomie şi chiar de fiziologie, în special despre piele, dar şi despre restul structurilor anatomice aflate sub ea, cum sunt: ţesutul celular subcutanat, oasele, articulaţiile, muşchii etc. Noţiunile de anatomie mai sunt necesare pentru stabilirea şi delimitarea zonelor topografice, ce urmează a fi masate.

PIELEA
Pielea este un organ complex care înveleşte corpul omului. Suprafaţa pielii unui adult este de 1,60 mp, având o greutate totală de 13 kg (3,5 kg la cadavru). Grosimea pielii variază în funcţie de regiunea corpului, de sex, de vârstă etc. Grosimea medie este de 4 mm la ceafă, de 3 mm pe palme şi tălpi şi de 1-2 mm pe restul corpului. Pielea se îngroaşă o dată cu vârsta, în locurile unde presiunea este absentă (subsoară, faţa anterioară a cotului, faţa posterioară a genunchiului), pielea este subţire. Pielea capului este cea mai groasă dintre toate regiunile corpului.

Pielea este aderentă de planurile subiacente, în unele locuri mai mult, în altele mai puţin, în acest ultim caz, pliul format la apucarea pielii cu două degete se poate ridica uşor. Când aderenţele sunt mai ferme, alunecarea pielii pe planurile subiacente este imposibilă sau foarte mult limitată. Pielea se mulează pe corp în funcţie de relieful întâlnit, în unele locuri pielea este lipită de oase, ca de exemplu pe faţa antero-internă a gambei (aici se află osul tibia) şi pe piept (aici se află osul stern), în anumite regiuni sub piele se observă traseul venelor superficiale, fiind foarte vizibile la persoanele emaciate.

Structura pielii

Fig. 1. Pielea - secţiune schematică 1. Păr; 2. Por; 3. Canal sudoripar; 4. Glandă sebacee; 5. Muşchi care zbârleşte părul; 6. Glomerulul glandei sudoripare; 7. Bulbul părului; 8. Epiderma; 9. Derma; 10. Ţesut celular subcutanat grăsos; 11. Suprafaţa epidermei; 12. Strat cornos; 13. Terminaţiile fibrelor nervoase în epidermă; 14. Corpuscul tactil; 15. Venulă; 16. Arteriolă; 17. Corpuscul Golgi; 18. Fibre nervoase

care face legătura între piele şi organele aflate sub ea. Zona inferioară. Epiderma Epiderma este alcătuită din cinci straturi: bazai (germinativ). aici formându-se şi melanină. Derma este formată din două zone: superioară (în care se găsesc papile. nişte ridicaturi ce pătrund în epidermă) şi inferioară (chorion). cu celule dense şi rezistente. glandele sudoripare. Porii pielii sunt orificiile canalelor care o străbat. corpusculi tactili. . In stratul bazai au loc schimburile dintre dermă si epidermă. Ambele formează o solidă bază de susţinere. prelungiri ale nervilor. şi din fibre elastice. Sub dermă se găseşte hipoderma. Aceste canale sunt de două feluri: prin unele iese sudoarea (canale sudoripare) şi prin altele sebum. în dermă se găsesc vase de sânge. în stratul cornos se găsesc celule care conţin cheratină. iar în cel descuamant celule în stare avansată de uscare. şi foarte mulţi pori. Pe suprafaţa pielii există adâncituri mici. Derma este formată din ţesut conjunctiv. lucios. cornos şi descuamant. în acest strat se formează celulele epidermei. reprezintă aproximativ 4/5 din grosimea dcrmei. foarte subţire) şi dermă (strat profund). glandele sebacee şi foliculii piloşi prin care trec firele de păr. care constituie derma propriu-zisă. substanţa care colorează pielea. 1) este constituită din epidermă (strat superficial. ele venind din profunzime. care se desfac şi cad de pe suprafaţa pielii. granulos. o grăsime lichidă. Derma Este formată din fibre elastice şi conjunctive. mai mult sau mai puţin vizibile cu ochiul.Pielea (fîg.

Derma şi hipodermă nu sunt strict delimitate. care este pielea. 10 . Vasele pielii pot stoca până la 1.în dermă. fasciculele lor interferându-se unele cu altele. filete nervoase etc. organismul poate echilibra dinamica sângelui în unele boli de inimă sau de ficat. Ea este alcătuită din ţesut conjunctiv şi ţesut adipos care permit alunecarea pielii pe ţesuturile aflate dedesubt. în hipodermă se găsesc numeroase vase de sânge şi limfă. produce descongestionarea ficatului cu diminuarea volumului său. organismul răspunde printr-o vasoconstricţie profundă. cu numeroasele sale reţele de vase sanguine (şi de limfă). constituie un însemnat rezervor de sânge. Hipoderma Este partea profundă a pielii care face legătura cu ţesuturile subiacente. Prin mecanisme reflexe. Un masaj blând. Când în piele se produce vasodilataţie (venoasă) accentuată. Ţesutul conjunctiv apără organismul împotriva agenţilor patogeni şi contribuie la regenerarea ţesuturilor. unde se găseşte o bogată reţea vasculară. Vasele pielii Pielea. acesta menţine echilibrul între circulaţia superficială şi cea profundă. Ţesutul subcutanat face legătura dintre ţesuturile şi organele corpului. efectuat pe regiunea hepatică (hipocondrul drept).5 litri de sânge. au loc schimburi nutritive. Cu acest rezervor natural. Grosimea stratului profund variază în funcţie de muşchii şi organele aflate dedesubt.

o fereşte de uscare şi de pătrunderea în ea a lichidelor din afară. colesterină. Sebumul unge părul şi pielea. pe care o face suplă. într-o fracţiune de secundă. la centrii nervoşi. Glandele sebacee secretă sebum. sebumul formează un strat subţire. Originea nervilor senzitivi şi motori este în măduva spinării. o substanţă în a cărei compoziţie intră lipide. resturi celulare etc. în grosimea sa. Secreţia de sebum începe la 5 ani. Secreţia glandelor sebacee depinde de felul alimentaţiei. căldura. împreună cu substanţele acide care se formează la suprafaţa pielii. este maximă la adulţi şi scăzută la persoanele în vârstă. de fiecare fir de păr fiind ataşată câte o astfel de glandă. sunt transmise. când pielea lor devine aspră şi uscată. frigul. ANEXELE PIELII Glandele sebacee îşi au sediul în derm. loviturile. cu rol protector al pielii împotriva pătrunderii microorganisme 11 . Pielea este un organ senzitiv-senzorial de recepţie şi de informaţie. care acţionează asupra muşchilor (de exemplu muşchii feţei). Datorită acestei vaste reţele nervoase.Nervii pielii Reţeaua vasculară a pielii se împleteşte cu o vastă reţea nervoasă. ale cărei elemente ajung până la baza epidermei. termici (pentru rece şi cald) şi pentru sensibilitate dureroasă. cu reacţie acidă (pH 5-6). se găsesc un număr mare de corpusculi tactili. Reţeaua nervoasă de informaţie este dublată de filete motorii. iar a celor care acţionează asupra glandelor şi vaselor este în sistemul nervos vegetativ simpatic. care dau comandă de retragere imediată a segmentului respectiv. ca urmare a evaporării sudorii. arsurile etc.

acizi aminaţi. Vara. 12 . pigmenţi şi chiar aer. palme. după 2-3 ore.lor. implantat oblic în derm. puţină sare. rolul său principal fiind de menţinere constantă a temperaturii interne a corpului. prin intermediul căreia primese hrana necesară. Transpiraţia intervine ori de câte ori temperatura ambiantă scade sau creşte. distruge microbii de la suprafaţa sa şi contribuie la eliminarea unei cantităţi anumite de uree. Producţia de sudoare este permanentă. fiind absorbită la nivelul stratului cornos. plante etc. resturi metabolice. Sudoarea curăţă pielea. acizi graşi etc. de unde îşi trimit secreţia (sudoarea) la suprafaţa pielii prin nişte canale. gât. fiecare fir de păr are câte o glandă sebacee si un muşchi care îl zburleşte. în compoziţia căruia intră grăsimi. Creşterea părului se face prin diviziunea celulelor de la rădăcina sa. o substanţă alcalină (care se acidifică la contactul cu aerul). Prin spălare. Numărul porilor de pe pielea unui adult este de aproximativ 3 milioane. Lângă rădăcină. stratul acid dispare. ale căror orificii externe poartă numele de pori. Glandele sudoripare Aceste glande îşi au sediul în derm. urme de uree. el refăcându-se destul de repede. Rădăcina părului este aşezată pe o papilă vasculară. ea neajungând însă în întregime la suprafaţa pielii. transpiraţia creşte şi iarna scade în mod automat. La suprafaţa pielii părul este constituit dintr-un strat cornos. membre. Părul Este un filament cornos. Cele mai multe glande sudoripare se află pe trunchi. Sudoarea conţine 99% apă. axile. Ea degajă un miros acid şi dezagreabil. Transpiraţia este un proces fiziologic normal.

cupru. iod. presiuni). arsenic. care este. sulf. Creşterea este maximă între 5-30 de ani. Rădăcina unghiei şi patul pe care ea stă sunt formate din celule asemănătoare celor din stratul cornos al pielii. fluor. care dau culoarea neagră a părului. ele constituind „scheletul" dermei şi epidermei. potasiu. de fapt.colagenul este elementul esenţial al substanţei intercelulare a ţesutului conjunctiv. o soluţie de săruri minerale: calciu. .pigmenţii (melanină). steroli etc. sodiu. sodiu etc.Unghiile Sunt plăci cornoase. colagenul şi pigmenţii: . zinc. pe care îl apără de toate agresiunile externe. COMPOZIŢIA PIELII Apă (72%). căldură) şi despre cele mai neînsemnate agresiuni externe (înţepături. cu cele trei substanţe caracteristice pielii: keratina. Prin bogata sa reţea nervoasă. FUNCŢIILE PIELII Pielea este un organ protector al întregului organism. pielea ne informează în permanenţă despre starea mediului ambiant (frig. Proteine. ca apoi să scadă. Când aceşti factori depăşesc un anumit prag.keratina este concentrată în epiderm. . datorită conţinutului în fier şi sulf. de la rădăcină spre marginea sa liberă. senzitivă. magneziu. semitransparente. care acoperă extremităţile degetelor. o dată cu vârsta. având rădăcina înfiptă sub pliul îndoit al pielii. 13 . al cărui dezechilibru antrenează îmbătrânirea. în păr şi unghii. Alte substanţe: lipide. Unghia creşte foarte repede (1/10 mm pe zi). colesterol. fosfor. fier.

Pielea mai asigură menţinerea unei temperaturi constante a organismului. Despre funcţia endocrină a pielii vorbesc şi alţi autori. a produşilor nefolositori. La nivelul pielii are loc un schimb de gaze: din exterior pătrunde oxigen. Prin piele sunt absorbite dinafară unele substanţe chimice sau biologice conţinute în produsele cosmetice sau în cele folosite pentru masaj. în primul rând prin retragerea segmentului afectat. care se varsă în sânge. Desaux spune că ţesutul reticulio-endotelial din derm secretă un hormon analog Reticulinei M. un medicament descoperit de profesorul clujean luliu Moldovan (1946). pe care le dilată.organismul reacţionează prompt şi se apără prin gesturi reflexe. în mod excesiv. ci numai produse neutre. iar din interior se elimină bioxid de carbon. nu vor fi folosite săpunuri şi detergenţi prea alcalini. Tot pielea mai secretă anumite substanţe care acţionează asupra glandelor genitale. Dr. Pentru ca această manta protectoare să nu dispară şi să se reconstituie repede după spălare sau după un duş. A. fapt pentru care unii cerce- . Ea constă din eliminarea din organism. un hormon care acţionează asupra vaselor de sânge. Pe lângă această funcţie respiratorie. prin intermediul sudorii. se expun la dermatoze (erupţii maculare pe mâini şi antebraţe). Gospodinele care folosesc detergenţi foarte alcalini. un rol important avându-1 transpiraţia şi circulaţia sângelui periferic. Unii dintre ei consideră histamina secretată de piele. Un alt mijloc de apărare al organismului îl constituie mantaua acidă protectoare formată la suprafaţa pielii împotriva proliferării microbilor şi mucegaiurilor. Astfel de măsuri se impun mai ales după vârsta de 45 de ani. pielea are şi una excretorie. când începe involuţia pielii.

în felul acesta pielea devine mai puţin mobilă. metatarsiene. adaptându-se la toate modificările de formă. occipital etc. Având o consistenţă laxă. lipseşte în locurile în care se insera tendoanele şi unde oasele se articulează între ele. Când acest ţesut este încărcat excesiv cu celule adipoase. numită periost. el realizează un strat elastic şi mobil între piele şi muşchi. în număr de 206. ŢESUTUL SUBCUTANAT Se găseşte sub piele. falange). sunt de trei feluri: lungi. de asemeni. scurte şi plate. radius. el se umflă şi îşi pierde laxitatea. enzime şi fermenţi celulari de natură proteică. tibia. Osul este constituit dintr-un ţesut compact şi spongios. pielea poate aluneca şi în acelaşi timp se poate mula pe structurile subiacente. temporal. la nivelul mâinilor (carpiene. peroneu). la craniu (parietal.tători o consideră o glandă sexuală accesorie. metacarpiene. labelor picioarelor (astragal. OASELE Oasele scheletului omenesc (fig. 15 . scurte. care. 2 şi 3). Pielea secretă. transformă proteinele. stern). lipidele şi glucidele în substanţe asimilabile. în funcţie de relieful anatomic. pe care o separă de masele musculare. acoperit de o membrană fibroasă. cubitus) şi inferioare (femur.Oasele lungi se găsesc la nivelul membrelor superioare (humerus. în doze foarte mici. falange). coloanei vertebrale (vertebre) şi plate. Graţie acestui ţesut elastic.) şi torace (omoplat. calcaneu. Acest ţesut este constituit din fibre elastice şi din numeroase vase sanguine şi limfatice.

Marele trohanter 19. maxilar superior (2) şi maxilar inferior (mandibulă). Occipital 3. Faţa anterioară: 1. Stern 23. Peroneu 13.Tibia 14. Cubitus 10. nazal (2). Frontal 27. Maxilar inferior 25. Sacrum 22. Nazal 16 Scheletul uman cuprinde următoarele oase: • CAP Craniu (8 oase): frontal. Parietal 2. Radius 30. Oasele corpului. Omoplat 6. occipital. etmoid. 2. Coaste 8. Clavicula 24. Capul humerusului 7. temporal (2). Faţă (14 oase): dintre care 7 externe: zigomatic (2). Femur ll. parietal (2). Maxilar superior 26. Calcaneu 16. Vertebre cervicale 5. Metacarp 29. . Humerus 9. Temporal 4.Rotula 12. Maleola externă 18.26 Fig. Metatars 17. Maleola internă 15. Falange 28.Osiliac 20. sfenoid. Capul femurului 21.

Grilaj costal 16. Os iliac 10. 5 sacrate şi 4 coccigiene. 3.Fig. Astragal 12. Clavicula 7. dintre care 7 cervicale. Tuberozitatea posterioară a tibiei 17. Temporal • TRUNCHI Coloana vertebrală cu 24 vertebre. 5 lombare. Cutia toracică: -stern . Faţa posterioară: 1. Tibia 14. 12 dorsale (toracale). Oasele corpului. care formează cutia toracică. Peroneu 15. Zigomatic 18. Maxilar superior 6. Omoplat 8.coaste (12 perechi). Vertebre cervicale 4. Parietal 2. primele 7 coaste se unesc în faţă pe osul 17 . Mandibulă (maxilar inferior) 5. Calcaneu 13. Coccis 11. Occipital 3. Vertebre 9.

18 . — metacarp: 5 oase -falange (3 pentru fiecare deget. Braţ: humerus. Gambă. cu excepţia degetului mare. piramidal. oaselor tarsiene etc. 3 pe un cartilagiu substernal şi ultimele două sunt libere (flotante). trapezoid. ARTICULAŢIILE Articulaţiile sau încheieturile sunt formaţiuni prin care se leagă două oase vecine în scheletul uman. • MEMBRU SUPERIOR Umăr: omoplat. cu mobilitate redusă (articulaţiile corpurilor vertebrale.stern. Picior: . unciform). printr-un manşon fibros.metatars -falange.tars: astragal. Ele sunt fixe. Capetele oaselor articulaţiilor mobile sunt tapetate cu un cartilagiu fin. Antebraţ: cubitus şi radius. tibia. semimobile. suplu şi rezistent. cuneiforme (3) . • MEMBRU INFERIOR Coapsă: femur. trapez. pisiform. rotulă. neîntrerupte. Mână: -carp: 8 oase (scafoid. cuboid. peroneu. semilunar. scafoid. osul mare. care are două falange). Aceste oase sunt menţinute în contact unele cu altele. claviculă. ca de exemplu suturile oaselor cutiei craniene. Bazin: 2 oase iliace.) şi mobile. calcaneu.

In corpul omului sunt aproape 400 de muşchi. Muşchii netezi se găsesc în pereţii organelor cavitare: loinac. rotaţie etc. inflamaţii. Articulaţiile permit. vezică urinară etc. abducţie. Cu ajutorul lor. aderenţe. Contracţia lor produi. adducţie. Tendoanele fac posibilă contractarea muşchilor şi mişcarea segmentului respectiv. cele mai folosite manevre fiind netezirile. Muşchii striaţi sunt legaţi direct de oase prin intermediul tendoanelor şi aponevrozelor. Suferinţele tendoanelor se manifestă prin umflături locale şi dureri. Masajul clasic se execută şi la nivelul tendoanelor. muşchii sunt legaţi de oase. Ei determină mişcările. foarte rezistente. TENDOANELE Sunt fascicule subţiri. l MUŞCHII Muşchii corpului omenesc sunt de trei feluri: striaţi (supuşi voinţei omului). care lubrefiază suprafeţele articulare. fibroase. Unele tendoane se găsesc direct sub piele (mâini. extensie. în funcţie de forma lor. mişcări de flexie. de culoare albă.numit capsulă articulară şi de muşchii înconjurători. ele având diferite cauze: inactivitate. iritaţii. 19 .golirea respectivului conţinut. călcâi). La nivelul tendoanelor se pot produce unele modificări. picior. intestine. o dată cu masajul muşchilor. congestii etc. netezi (nu sunt supuşi voinţei omului) şi intermediari (muşchiul inimii). formate din ţesut conjunctiv. în interiorul capsulei se găseşte lichidul sinovial. lubrefiere insuficientă.

atrofiaţi (volum micşorat). tendoanelor etc. Marele aductor 22. Dinţat 15. Deltoid Triunghiularul buzelor 12. Masajul se face pentru muşchii sănătoşi. inflamaţi (miozite) etc. Orbicularul pleoapelor Buccinator Orbicularul buzei Pătratul buzei inferioare Marele zigomatic 20 10. Temporal 3. 9. Peronier lateral 19. în special celor superficiali (fig. Croitor 18. Fig. 4. 4 şi 5). Vastul intern 23. Pectineu . 8. Oblic 16. ţesutului subcutanat. Gambier anterior 20. Gemen intern 21. Lung supinator 17. Muşchii corpului. Faţa anterioară: 1. Pectoral 13. Trapez Micul zigomatic 11.Masajul clasic se adresează pielii. contractaţi. Frontal 2. muşchilor. Biceps 14.

.

Faţa posterioară: 1. Trapez 4.Pedios 16. Muşchii corpului. făcând legătura cu întregul organism. Tensor 10. 5. După funcţii.Gemen intern 14. Semi-tendinos 12. Marele oblic 8. nervii sunt de mai multe feluri: simpa21 .Gemen extern 13. Marele fesier 9. Occipital 2. Marele dorsal 7. Biceps crural l l. Extensorul degetelor NERVII Nervii sunt compuşi din fibre nervoase care pleacă din rrcier şi măduva spinării. Deltoid 5.Tendonul Achile LS. Micul şi marele rotund 6.Fig. Stero-cleido-mastoidian 3.

Regiunile anatomice Masajul poate fi aplicat pe întregul corp (masaj general) sau numai pe anumite segmente ale corpului: faţă. Nervii motori asigură comanda muşchilor şi organelor. nas. coapsă. FAŢĂ Pe faţă se găsesc cavităţile care adăpostesc organele de simţ (ochi. în majoritatea lor micşti (formaţi din fibre motorii şi senzitive). 22 . Principalii nervi ai feţei sunt: nervul facial (care comandă muşchii feţei) şi nervul îrigemen. Din nervii rahidieni pleacă nervii periferici. iar în măduva spinării. gât. nas). antebraţ. cu cele trei ramuri ale sale. unii dintre ei fiind dispuşi în jurul orificiilor (ochi. şale. ureche. motori. Anatomia feţei trebuie să fie bine cunoscută de cosmeticieni. Pielea feţei este foarte bine vascularizată.tici. picior (masaj parţial). umăr. Cele mai frecvente suferinţe ale nervilor sunt nevralgiile (dureri de-a lungul traiectului unui nerv) şi nevritele (leziuni inflamatorii). gură. nasul. Cei care îşi au originea în creier se numesc nervi cranieni (12 perechi). Un masor trebuie să cunoască bine topografia acestor regiuni. abdomen. care inervează membrele superioare şi inferioare. senzitivi şi micşti. spate. parasimpatici. Nervii senzitivi primesc diverse senzaţii pe care le transmit la sistemul nervos central. braţ. dinţii şi limba. gambă. nervi rahidieni. mâini. Muşchii feţei sunt mici şi numeroşi. limbă). care inervează ochiul. torace. Sistemul nervos central cuprinde creierul (adăpostit în cutia craniană) şi anexele: măduva spinării (adăpostită în canalul rahidian al şirei spinării) şi nervii.

Aici se găsesc: cartilagiul tiroidian (mărul lui Adam). De obicei. tradiţional şi reflexogen. Este una din zonele cele mai folosite în masajul clasic. plămânului. vena jugulară. această regiune este masată în acelaşi timp cu spatele.GAT Ceafa se întinde de la marginea osului occipital până la scobiturile supraclaviculare şi umeri. glanda tiroidă. 23 . Pielea este foarte subţire. Regiunile laterale sunt încrucişate de muşchiul sternocleidomastoidian. de o parte şi alta. ei fiind dispuşi în patru planuri. Muşchii săi sunt numeroşi. iar în profunzime muşchii vertebrali. ŞALE Foarte mulţi bolnavi se prezintă la medic pentru dureri i Ic şale. stomacului) etc. arterele carotide primitive. venele jugulare interne. nervul hipoglos (comandă mişcările limbii). l SPATE Corespunde regiunii din dreptul coloanei vertebrale dorsale. Această regiune este mai puţin abordată de masori. Ceafa este inervată de ramurile nervilor cervicali. în partea superioară se găsesc muşchii marele dorsal şi trapez. nervul vag (reglează activitatea inimii. Regiunea anterioară se întinde de la osul hioid (situat între baza limbii şi laringe) până la furculiţa sternului. regiune anatomică denumită în termeni medicali „regiunea lombo-sacrată". pe aici trec artera carotidă.

dacă nu există indicaţii speciale. Toracele este separat de abdomen de muşchiul diafragm. care are o formă triunghiulară. ABDOMEN Abdomenul este mai puţin abordat în timpul masajului general. până la orizontală.TORACE (cutia toracică) Este format de stern. FESE Aşa se numesc părţile cărnoase. Acest segment este abordat foarte mult în masajul clasic. în cavitatea abdominală se găsesc numeroase organe. coaste şi coloana vertebrală cervico-dorsală. Această regiune este abordată în masajul general. înainte şi înapoi. ca de exemplu constipaţia. Braţul este format din osul humerus. Este învelit de un manşon gros format din ligamente şi muşchiul deltoid. cât şi în cel segmentar. 24 . MEMBRUL SUPERIOR (toracic) Umărul este format din osul omoplat. învelit de muşchi. posterioare ale corpului. El ridică braţul lateral. Zonele sale de proiecţie sunt folosite în masajul reflex. Fesele sunt formate din trei muşchi fesieri: mare. humerus şi claviculă (partea externă). In cutia toracică se găsesc plămânii şi inima. unul dintre ele fiind intestinul gros. mijlociu şi mic.

care se ^articulează posterior cu osul sacrum şi lateral cu femurul. cubitus şi oasele carpiene. Membrele superioare şi inferioare sunt segmentele cele mai folosite. Gamba este formată de oasele tibia şi peroneu. tibie. Cunoaşterea tuturor acestor regiuni anatomice este obligatorie pentru masorii profesionişti si chiar pentru iii-profesionişti. Articulaţia pumnuluiui este formată de radius. . Laba piciorului este formată din oasele tarsiene. MEMBRUL INFERIOR (pelvin) Şoldul este format de osul coxal. peroneu. gambier etc. care folosesc mai ales automasajul. învelite de muşchi. mijlociu şi mic). în timpul masajului general. Mâna este formată din oasele carpiene. de toţi masorii. peronieri. croitor. abductori etc. • Iar mai ales în masajul segmentar. ligamente laterale etc. metacarpiene şi falange. astragal. învelite ilc muşchii gemeni. meliilarsiene şi falange. Genunchiul este format din femur. In regiunea şoldului se găsesc muşchii fesieri (mare. peroneu şi lolulă. Coapsa este formată de osul femur. învelit de următorii muşchi: cvadriceps. Glezna este o articulaţie formată de oasele tibia.l l Antebraţul este format din oasele radius si cubitus.

Hr. tratamentul său de „urgenţă" face minuni. Frecarea şi chiar lingerea locului dureros sunt reacţii instinctive întâlnite şi la unele animale. ele se datorau. Primele mărturii scrise despre masajul terapeutic. egiptene şi indiene. ei rosteau diverse formule magice. care avea să ia un mare avânt în mileniul următor. 26 . însoţite de gesturi spectaculare.CAPITOLUL II MASAJUL CLASIC Istoric Primul gest terapeutic al omului a fost punerea mâinii pe locul dureros sau chiar frecarea instinctivă. Dacă uneori obţineau şi unele rezultate. dar şi pe cei din jur. din timpurile cele mai îndepărtate. desigur. în China masajul era asociat gimnasticii medicale. una din practicile sectei religioase Tao-Cheu. Până la gestul propriu-zis. Care dintre noi nu-şi freacă pielea în locul în care s-a lovit? Primul gest terapeutic al unei mame nu este punerea palmelor sale pe fruntea copilului febril sau pe locul dureros? De multe ori. Cu 3 000 de ani î. „metodic". Din arsenalul terapeutic al vechilor chinezi mai făceau parte acupunctura şi plantele medicinale. autosugestiei. Frecarea pielii pentru vindecarea bolilor a făcut parte din arsenalele terapeutice ale şamanilor de pretutindeni. care impresionau nu numai pe bolnav. le găsim în documentele chineze. Saliva multora contribuie la cicatrizarea rapidă a rănilor. gest care a dăinuit până în zilele noastre.. vechi de peste 50 de secole.

în Grecia antică. Baterile uf făcea cu palma sau cu palmule (lopăţele speciale conffi-|ionate din lemn). După reîntoarcerea lui Alexandru Macedon din India (331 î. babilonienii. perşii. deci. pentru tămăduirea bolilor. Primii masori profesionişti au apărut în cadrul băilor publice.Din papirusurile egiptene şi din alte documente. alături de plante medicinale. si masajul. Masajul terapeutic a apărut în Grecia antică ceva mai Uli/iu. evreii aveau în arsenalele lor terapeutice masajul. masajul se folosea pentru îngrijirea corpului. apoi a trunchiului şi terminau cu membrele inferioare.. precum asirienii. O astfel de practică făcea parte din preceptele religioase „Schamvahna". 27 . Ei începeau cu masarea fetei. masajul era obligatoriu pentru soldaţi. Medicul greco-roman Asclepiade din ttllinia. de la rădăcină spre degete.Hr. folosea fricţiile şi frământarea pentru „restabilirea fi'lnlibrul fizic al organismului". Se practica. Interesant de ştiut este faptul că vechii indieni cunoşteau o serie de manevre. aflăm că pe malul Nilului se folosea. în India anilor 1500 î. provenind din băieşi. un mare merit în răspândirea sa avându-1 Hipocrate. Conform scrierilor ayurvedice. Familiile greceşti bogate aveau pe lângă casă un astfel de masor profesionist. la curtea sa se foloseau neteziri şi fricţiuni ale pielii cu baghete speciale din fildeş. supranumit şi părintele medicinii. Medicii greci foloseau manevre variate. El recomanda pselafia (masaj în limba elină) pentru „întărirea corpului şi slăbire pmgresivă". i'flf mai cunoscute fiind baterile şi frământările. Ei se numeau aliptes. un masaj igienic şi terapeuIk în acelaşi timp. presiunile şi frământările.Hr. printre acestea aflându-se netezirile. Ambele practici erau necesare pentru întărirea corpului. care îl foloseau zilnic alături de exerciţii fizice speciale. Şi alte popoare asiatice. care obligau pe toţi credincioşii să se fricţioneze dimineaţa cu uleiuri mirositoare.).

a^ scris un interesant tratat. în secolul al IV-lea vestitul medic Oribasius vorbeşte. manevra cu cele mai bune rezultate fiind „ciupirea pielii". după ce 1-a tratat. masajul a pătruns la Roma. unde a fost aplicat pentru prima dată în casele unor personalităţi de seamă ale cetăţii. De la istoricul grec Plutarh. medicul personal al împăratului Marc Aureliu şi al şcolii de gladiatori. 28 . în stabilimentele romane la mare preţ erau băile şi masajele. de care suferea marele general. om se stat şi scriitor roman. despre modul lor de aplicare şi despre efectele lor terapeutice. Celebrul Galen. a unui tratat despre masaj. aflăm că nevralgiile cumplite. Tratatul făcea o trecere de la gimnastica antică la cea modernă. fricţiile si baterile cu palmele. despre masaj.Prin intermediul medicilor greci. El aplica masajul la tratamentul bolilor reumatice şi la recuperarea răniţilor. apogeul fiind atins în epoca Renaşterii. practicile medicale greco-romane au fost abandonate. Roma şi Pisa. teoretic şi practic. Despre fricţii. de către medicul italian Gerolamo Mercuriale. erau ameliorate numai cu masaj. Manevrele folosite de Plinius erau presiunile. autorul recomandând exerciţii fizice active si pasive. în Evul mediu. Acest tratat era foarte bogat în informaţii cu privire la masaj şi la gimnastica medicală. cu masaje zilnice. despre importanţa fricţiilor. în anul 1569. cu mult succes. Plinius cel Bătrân a obţinut acordarea cetăţeniei romane de la împărat. Celsus spunea că revigorează corpul şi întăresc încheieturile. Masajul şi-a recăpătat toate drepturile după publicarea. într-una din operele sale medicale. In întreaga antichitate greco-romană medicii aplicau masajul şi gimnastica mai ales în scopuri igienice. obscurantismul înlocuindu-le cu tot felul de vrăjitorii. Caius lulius Caesar. intitulat „De arte Gymnastica" pe care autorul 1-a dedicat împăratului Maximilian al II-lea. Ele aveau să renască în secolele care au urmat. Bologna. Opera lui Mercuriale s-a bucurat de aprecierea Universităţilor din Padova.

este. mecanică.itcratura de specialitate consemnează de atunci numeroase alic lucrări asemănătoare. dascăl al multor generaţii de specialişti. cât şi masajul mecanic.Marele chirurg francez Ambroise Pare (1509-1590). Manga. La sate se mai practicau şi manevre empirice pentru tratamentul entorselor şi luxaţiilor. In secolele ce au urmat. Germania şi în alte ţări europene. acţiunea fiziologică si tratamentul câtorva maladii prin acest remediu". reumatologie. recomanda masajul pe lângă celelalte tratamente. de către R. lonescu. în ţara noastră. nelipsit din niscnalele medicinii sportive. promotorul unei gimnastici speciale. dar mai ales în policlinicile sportive. în România. în primul rând. care a pus bazele gimnasticii ortopedice. istoricul. unde au luat fiinţă numeroase şcoli de specialitate. Prima lucrare de specialitate a fost publicată în ţara noastră în anul 1885. masajul a cunoscut o amplă dezvoltare în Suedia. manipulaţiunile. profesorul doctor. printre autorii cei mai cunoscuţi allându-se omul de ştiinţă şi pedagog. l . Poetul suedez Per Henrik Ling (17071778). Cum acţionează masajul Acţiunea masajului asupra corpului omului. se mai practică atât masajul irllcxogen şi masajul tradiţional. pe lângă masajul clasic. Astăzi. Anglia. alături de masaje. cu multe decenii în urmă. Adrian N. masajul era lolosit empiric de către doftoroaiele satelor. care îi poartă numele. Ea se intitula „Masajul. ortopedie. indiferent i Ic manevra folosită. a pus bazele moderne ale masajului. Franţa.P. Masajul ştiinţific a fost introdus de multă vreme în dinicile de chirurgie. diicctă asupra pielii şi indirectă asupra ţesuturilor din pro29 . în ţările amintite masajul a fost introdus în toate centrele medicale.

persistă în locul unde s-a efectuat manevra sau la o mai mică sau mai mare distanţă (ca în masajul reflexogen). .o curăţă de impurităţi. 30 .influenţează favorabil funcţiile sale secretorii. în rândurile care urmează vom menţiona. calmante. frământări. ortopedie. experienţa masorului având un rol deosebit în obţinerea unor rezultate. astăzi. dar mai ales în cabinetele de medicină sportivă. relaxante etc. în funcţie de felul masajului (general sau parţial). elasticitatea şi mobilitatea. o astfel de practică terapeutică este nelipsită din clinicile de chirurgie. Dacă în urmă cu câteva decenii masajul se practica în mod empiric. pe scurt.). Masajul clasic se practică metodic. Efectele masajului sunt imediate şi tardive. . când se vorbeşte de masaj reflexogen. manevrele foarte energice cresc temperatura pielii cu 1°C şi chiar mai mult. pe baze ştiinţifice. de manevrele folosite (neteziri. care se produc lent. Efectele imediate au o durată scurtă. recuperare. iar cele tardive. efectele sunt diferite: excitante. reumatologie. .îi îmbunătăţeşte consistenţa. prin deschiderea canalelor sudoripare şi a celor prin care se elimină sebumul. cum acţionează masajul asupra unor structuri anatomice şi care sunt efectele sale: . .asupra pielii: .produce o vasodilataţie locală (pielea se înroşeşte). dispar repede. stimulante.o curăţă de celulele cornoase provenite în timpul descuamării şi stimulează creşterea celor tinere. bateri etc.funzime sau la distanţă de locul masat.

. câteva /cei de secunde. influenţând.manevrele profunde cresc presiunea tisulară. totuşi.de reţinut că manevrele foarte energice produc rupe1 ca lobulilor de grăsime şi a vaselor locale foarte mici. pe o suprafaţă cât mai mare.prin netezire se scade tensiunea muşchilor. se acţionează asupra terminaţiilor nervoase senzitive.în timpul manevrelor energice şi profunde vor fi eviliitc zonele cu vase superficiale şi trunchiuri nervoase mari. efecte calmante.it larg şi profund. cai c se manifestă prin apariţia echimozelor locale (unii spe«. . presiunile im vor fi prea energice. funcţiile unor organe.masajul este interzis în următoarele zone anatomice: \l>uţiul popliteu (situat pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului). lalişti folosesc. pentru favorizarea resorbţiei mai rapide a lichidelor stagnate în ţesutul conjunctiv. uneori la jumătate.după manevrele energice masorul va acoperi cu palmele regiunea masată. bogate în fibre senzitive. alternate cu un frămâni. . . .masajul acţionează asupra unor zone reflexogene situate pe piele. în felul acesta.masajul relaxează ţesuturile subiacente. pe care 0 dublează la nivelul ţesutului subcutanat şi o triplează la nivelul muşchilor. pe cale reflexă.prin netezirea pielii. ci blânde. . triunghiul lui Scarpa (situat la rădăcina mem- 31 . obţinându-se. . . - Câteva sfaturi: când stratul de ţesut adipos este abundent. astfel de manevre traumatizante la tratamentul celulitei).

asupra ţesutului subcutanat . faţa anterioară).brului inferior. m u n c a . L r» 32 . .a c c e le re a z ă c irc u la ţia sâ n g e lu i în arte rio le c u c re şte re a c a n tită ţii d e o x ig e n la n iv e lu l ţe su tu rilo r şi c u e lim in a re a m a i ra p id ă a d e şe u rilo r to x ic e p ro v e n ite d in a c tiv ita te a m u şc h ilo r. -m asa ju l în d elu n g a t la n iv elu l m e m b relo r p a raliz a te d u b le a z ă d e b itu l sa n g u in lo c a l.îm p in g e sân g e le v e n o s sp re in im ă. cea mai eficientă manevră pentru ţesutul subcutanat este netezirea ceva mai energică.. combate retracţiile musculare. . . c u o reso rb ţie m a i rap id ă a lic h id e lo r in terstiţia le şi a e d e m elor. care co m prim ă va se le d e sân g e şi tru n ch iurile n ervoase. c u c re şte re a v o lu m u lu r e s p e c t iv e l o r a r t e r io l e . cu refacerea mai rapidă a ţesuturilor respective şi grăbeşte formarea cicatricelor.îi creşte supleţea şi ameliorează circulaţia sângelui la acest nivel.asupra circulaţiei sângelui şi limfei .asupra ţesutului conjunctiv . . .îmbunătăţeşte circulaţia sângelui la acest nivel. redorile etc. în felu l a c e sta . .c re şte fre c v e n ţa b ă tă ilo r in im ii.stimulează resorbţia produselor din jurul leziunilor.îi reface elasticitatea şi supleţea.a ctive a ză circu laţia lim fei din că ile lim fa tice (m an evre le en e rg ic e m ăre sc d e 2 0 d e o ri circu la ţia lim fe i). . . fenomene întâlnite cu ocazia unor accidente la sportivi sau postoperator cu imobilizări îndelungate. axilă (subsoară) şi articulaţia cotului (faţa anterioară). u şu rân du -i.

Această „solidaritate" explică unele modificări la nivelul pielii (anestezii. din tendoane si din articulaţii.l masajul profund pe suprafeţe mari de piele produce creşterea tensiunii arteriale (maxima cu 20-30 mm coloană de mercur şi minima cu 10 mm). hipereste/ii) apărute cu ocazia unor suferinţe ale sistemului nervos.masajul excită terminaţiile nervoase din piele.asupra sistemului nervos Trebuie ştiut că pielea are aceeaşi origine embrionară ca şi sistemul nervos. din muşchi. Acţiune: . parestezii. manevrele . - .

m cele anevrel din piele. Masajul excită terminaţiile nervoase nu numai pe .ivând .frământatul activează circulaţia la nivelul centril venelor or mici şi capilarelor. de un33 de sunt . motiv toare. ri.ilc btlitatea. pe cale reflexă. se . mărind volumul celor de rezervă.energic retransmise. bine executat. ci şi pe cele din muşchi. pentru iar cele rare este indicat pentru tratamentul asteniei şi stresului. grupuri sau e. e zone conducti. contractilitatea şi le dezvoltă elasticitatea. Masajul muşchilor pe regiuni. . pielii. blânde calman .asupra ţesutului muscular te. destindere.manevrele uşoare şi lente relaxează muşchii sunt obosiţi şi transmi i ontractaţi. . unor organe (masajul e icflexogen). ate pe Acţiune: anumit masajul muşchilor le creşte excitabilitatea. nervoşi cu superio i icsterea circulaţiei locale a sângelui şi limfei. aponevroze şi e foarte tenenergic doane. segmente execut nu lipseşte din arsenalele medicului si masorului sportiv.masajul general. produce o bună efecte disstimula poziţie. o senzaţie de relaxare. fascii.

se recomandă masaj special. Fibra musculară epuizată devine dureroasă şi incapabilă de a se mai contracta. pentru diminuarea şi chiar dispariţia durerii. masajul este foarte benefic. în muşchiul inactiv (relativ). Masajul muşchilor la sportivi se recomandă pentru creşterea rezistenţei organismului la efort. aceste manevre fiind executate concomitent cu masajul muşchilor. pot realiza cu uşurinţă un efort crescut. Intr-un muşchi activ. • asupra tendoanelor şi tecilor tendinoase • se folosesc neteziri şi fricţiuni blânde. întâlniţi la sportivii de performanţă. Pentru un astfel de muşchi. • asupra articulaţiilor -se folosesc neteziri cu palma. pentru o mai bună adaptare la efort. accelerează circulaţia sângelui şi refacerea rezervelor de glicogen. Muşchiii antrenaţi. cum sunt rupturile. Pentru sporturile grele. Masajul efectuat în timpul pauzelor combate contracturile si asuplizează muşchii. pentru pregătirea muşchilor. muşchii ce urmează a fi masaţi trebuie să fie în repaus complet. mai ales când la nivelul său au survenit traumatisme uşoare. 34 . presiunile blânde contribuie la resorbţia lichidelor din jur. procesele amintite nu au loc. pentru împiedicarea acumulării locale de produse reziduale toxice etc. ţesutul fibros se dezvolă mult. sângele şi limfa stagnează. ca ulterior să se instaleze atrofia şi degenerescenta musculară. celulele grăsoase devin voluminoase. de mare efort. Pentru obţinerea celor mai bune rezultate. iar subiectul relaxat.-intensifică procesele metabolice locale. iar cel efectuat după terminarea probei înlătură oboseala şi contribuie la o refacere mai rapidă. urmare a masajului.

în timpul masajului. La o asemenea măiestrie se ajunge după ani mulţi de practică. care înseamnă atingere uşoară. îmbinate armonios.masajul clasic nu are acţiuni directe. alunecare pe suprafaţa pielii." Şi aceste efecte sunt produse de tot felul de mişcări şi manevre. sugestive. în funcţie de indicaţii. frământalul. Din multitudinea manevrelor folosite. schimbarea lor fiind greu sesizabilă de subiect. în legătură cu mişcările executate sau efectele lor asupra structurilor masate. specialistul li-agă manevrele unele de altele. NETEZIREA Această manevră constă din alunecarea uşoară a mâinilor pe suprafaţa corpului.este ansamblul de acţiuni sistematice. ulterior. exercitate asupra părţilor moi ale corpului. (mnen preluat din limba franceză. manuale sau mecanice. asemănătoare unei mângâieri. capabile să producă efecte fiziologice şi terapeutice utile organismului. 5 dintre ele sunt fundamentale şi anume: netezirea. profesorul universitar Adrian lonescu . fricţiunea. ci indirecte. Aceste manevre pot fi executate cu viteze. Manevrele folosite au diferite denumiri. pot avea rezultate foarte bune. baterea şi vibraţia.• asupra ţesuturilor şi organelor profunde . Manevre de masaj „Masajul . aveau să fie înlocuiţi cu termeni mmâneşti. care.spunea unul dintre marii noştri specialişti. 35 . Manevra mai este cunoscută şi sub denumirea de efleuraj. care. le îmbină armonios. presiuni şi sensuri difei He. Multă vreme au fost folosiţi termeni l lâncezi.

în sensul circulaţiei venoase (de la extremităţile membrelor către inimă). cu dosul mâinii. 7 Presiunea netezirii va fi în funcţie de indicaţii: redusă pentru influenţarea vaselor şi formaţiunilor nervoase din 36 . 6 Fig. cu marginea cubitală a mâinii. cu pumnul închis. cu palma (fig.Netezirea se poate efectua cu o mână. în timpul netezirii mâinile trebuie să fie suple şi lipite pe piele. Manevra este centripetă (pentru efecte excitante). cu două mâini. cu degetele (pe suprafeţe mai mici). 7). Fig. cu mâinile în formă de cleşte. pentru membrele inferioare şi superioare (fig. 6).

de altfel. ea fiind de l'apt şi manevra de încheiere. primul contact al masorului cu pacientul. constituind.l piele. ca trecere de la o manevră la alta. care produce relaxarea binevenită. Netezirea se mai foloseşte. medie pentru activarea circulaţiei şi ţesuturilor subcutanate şi energică pentru influenţarea ţesuturilor profunde (muşchi). Netezirea este o manevră pregătitoare pentru orice fel de masaj. Netezirea energică are efecte tonifiante şi stimulante. 'n tot timpul masajului. are efecte analgezice şi calmante. . Netezirea prelungită. cu o presiune uşoară.

constă din apăsarea pielii si ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe os. intensitatea putând fi slabă. FRICŢIUNEA Această manevră. Pe suprafeţe mici. îmbun ătăţeşt e circula ţia venoas ă şi limfati că. cu presiu ne profun dă. pentru a nu produce leziuni. motiv pentru care ea este indicat ă pentru resorbţ ia edeme lor. iar pentru cele foarte mari ambele palme cu degetele întinse. Cât priveşte presiunea. se va folosi talc sau un alt produs (pomăda. iar pe cele foarte mici mimai cu vârful a trei degete (arătător. medie sau forte. în funcţie de Indicaţii. marginile mâinii sau pumnii închişi. ea va fi perpendiculară pe piele. mijlociu şi inelar). întrucât netezirea cu o durată mare încălzeşte pielea. Apăsarea nu trebuie Nfi fie exagerată. Fricţiunea se execută pe o piele sănătoasă.Net ezirea glisant ă. fricţiunea se execută cu faţa palmaifi a degetelor sau cu vârful lor. tot atât de mult folosită ca şi netezirea. mai ales în faza lor incipient ă. IVniru suprafeţele mari de piele se foloseşte palma înlit'ugă. 37 . ulei).

Ele nu trebuie să fie dureroase. Fricţiunea brutală produce microleziuni la nivelul ţesutului subcutanat subiacent. în sport. sau numai cu degetele pe suprafeţe mai mici. fricţiunea reduce contracturile musculare. Fricţiunea îmbunătăţeşte circulaţia locală. a muşchilor superficiali dintr-o regiune a corpului. pieptului sau prin mişcări de rotunjire la nivelul umărului. deplasări într-o parte si alta a pielii şi ţesuturilor subiacente. nervi şi ganglioni limfatici. Executată înainte de proba sportivă sau după. cum sunt întinderile sau rupturile musculare. pielea se învineţeşte. Executată blând şi timp mai îndelungat. în timp ce manevrele scurte si energice sunt stimulante. pe suprafeţe mari. are efecte stimulante sau sedative. ridicări. Fricţiunea se execută cu mare grijă. apăsări. pentru că vasele lor de sânge sunt mai fragile. FRĂMÂNTATUL Această manevră se aseamănă cu frământatul pâinii. fricţiunea se execută pentru tratamentul sechelelor posttraumatice. Manevra nu se execută în regiunile în care se găsesc vene şi artere superficiale. Fricţiunea favorizează pătrunderea prin piele a unor substanţe medicamentoase indicate de medic.9). axilă etc. Ea constă din apucări. Manevrele se execută atât cât permite elasticitatea şi mobilitatea structurilor respective. după o fricţiune energică. 38 .Fricţiunea se execută rapid. Apucarea se poate face cu o mână (fig. 8) sau două (fîg. circular la nivelul spatelui. ca de exemplu la rădăcina membrului inferior. la persoanele în vârstă. în sens longitudinal (la nivelul membrelor). prin manevre blânde. gât. combate formarea aderenţelor şi cicatricelor (în special pe cele formate după arsuri) şi accelerează absorbţia unor produse aplicate pe piele. Nu de puţine ori.

executate cu multă răbdare. Frământările lente. sau atrofiaţi. fiind urmate de echimoze şi hematoame. Frământările prelungite obosesc pacientul. gambe etc. au r l cete sedative şi decontracturante. La nivelul membrelor frământările pot fi executate cu o mână sau cu ambele. foarte blândă. ea devenind. Frământatul muşchilor se indică dugă imobilizări prelungite sau în unele boli neurologie. spre sfârşitul tratamentului. Intensitatea frământărilor va fi scăzută progresiv.8 Fig. Manevrele profunde şi blânde contribuie la îndepărtarea lichidelor în exces din zona respectivă. care se deplasează uşor. braţe.Fig. In ambele ca/uri muşchii sunt mai mult sau mai puţini atoni. dispuse ca un cleşte în jurul lor. de jos în sus. la asuplizarea adeicnţelor formate între ţesutul sănătos şi cicatricial. fese. Frământatul corect aplicat contribuie la îndepărtarea cheagurilor de sânge şi a unor noduli. iar cele foarte energice zdrobesc ţesuturile subiacente şi pereţii vaselor fragile. în sensul circulaţiei venoase t le întoarcere (de la extremităţi către inimă). 9 Frământatul sau petrisajul (denumire preluată din limba franceză) este o manevră tot atât de mult folosită ca si ne(czirea şi fricţiunea. l 3 9 . Se practică mai ales pe regiunile cele mai musculoase: ceafă. iar cele rapide sunt siimulante si tonifiante.

prin lovituri succesive. pentru stimularea muşchilor. Fig. Această ultimă mane40 . 11 Baterea cu degetele ambelor mâini este asemănătoare unui „tocat". unui „ciocănit". BATEREA Se face cu ajutorul palmelor. mai ales a celor obosiţi în urma unui efort mare. 10). iar cu palmele în formă de căuş sau ventuză. Fig. cu degetele (drepte sau în formă de ciocan). cu marginea cubitală a mâinilor.Manevra respectivă este foarte mult folosită în masajul sportivilor. (fig. iar cea cu vârful degetelor îndoite în formă de ciocan. 10 Baterile cu palmele deschise produc un fel de plescăit. un zgomot surd. 11). ale căror intensitate şi ritm variază în funcţie de regiunea anatomică indicată si scopul urmărit. cu pumnii (fîg.

mai ales în sporturile de iarnă. mai mică (puncte) sau mai i nare. pentru provocarea primelor respiraţii. stări congestive. cu presiuni constante. Ca şi frământatul. interscapular. Vibraţiile bine executate produc relaxare. Vibraţiile practicate pe un singur punct cu ajutorul •li'Uctelor (unul sau mai multe) se aplică pe traiectul trunIiiului nervos. Caracteristica vibraţiilor este ritmul lor rapid şi nu apăNiirea. pe inserţia unui tendon. cresc tonusul muscular. cu vârful degetelor (unul sau mai multe). Ea este folosită şi la noul născut. Percuţiile intervertebrale şi paravertebrale sunt folosite şi în reflexoterapia vertebrală.o anumită regiune a pielii. de o parte şi alta a coloanei vertebrale. Mai trebuie spus că la nevoie. măresc contracţiile etc. baterea poate fi folosită cu succes şi in automasaj. influenţează activitatea unor organe. 41 . lensiuni psihice etc. O astfel de manevră se foloseşte în perioada de încălzire a sportivilor. Este de dorit ca manevra să fie executată. Indicaţii: dureri. Baterea nu trebuie să fie niciodată dureroasă. VIBRAŢIA Este o mişcare oscilatorie periodică produsă. previn 'doseala etc. Baterile uşoare sunt excitante. Ea este urmată de contracţii uşoare ale muşchilor subiacenţi şi de i-xcitarea uşoară a organelor profunde. baterile pot fi executate şi prin îmbrăcăminte. de-a lungul unei vene sau muşchi. în jurul unei artiulaţii. cu palma. în cazul nostru. activează cirnlalia locală. contracturi muscula•«'. pe cât posibil. l K. stimulează schimburile nutritive. imediat după naştere. Baterile cu durată crescută activează circulaţia locală a sângelui.vră se foloseşte pe torace şi spate. Manevra respectivă acţionează în mod reflex asupra aparatului respirator.

Manevra este foarte obositoare pentru un masor. Vibratoarele mecanice sunt prevăzute cu dispozitive speciale pentru reglarea ritmului şi intensităţii vibraţiilor. Ea constă din vibraţii continuie. • Ciupirea Manevra constă din apucarea pielii si ţesuturilor subiacente si chiar a unor muşchi superficiali. atât cât este posibil. executate pe verticală.ALTE MANEVRE • Trepidaţia Este o variantă a vibraţiei. în funcţie de scopul urmărit. cu două degete (mare şi arătător). 13 42 . (fîg. cu frecvenţă foarte mare. Urmează rularea pliului cu două degete (fîg. Fig. 12 Fig. 12) şi ridicarea pliului format. vibraţiile manuale (trepidaţiile) erau foarte mult folosite în afecţiunile pulmonare cronice pentru uşurarea eliminării produselor patologice. Până la descoperirea vibratoarelor mecanice. 13) sau mai multe.

pe toată lungimea lor. De reţinut! Ciupirile nu trebuie să fie deloc dureroase. Folosite în locurile sensibile. ciupirea trebuie să fie cât mai amplă. în funcţie de indicaţii. o manevră destul de greu de realizat. manevra se execută în acelaşi timp şi în şanţurile dintre i Io. de-a lungul trunchiului nervos iii-rvul sciatic. Ea constă din prinderea pielii şi ţesutului subcutanat între degetul mare şi restul ilegetelor. pliul format fiind apoi frământat şi stors energic. Penii ii tratamentul nevragiilor se recomandă apăsări uşoare. dar suple şi cu elasticitate mare. . • Apăsarea l Se poate executa cu palmele. Forţa apăsărilor poate avea diferite intensităţi: uşoară. pe tendoane şi pe regiunile mai puţin musculoase. cu toate tk'getele. Când apăsarea se face pe tendoane. Pe regiunile musculoase. în funcţie de indicaţii. Cu această manevră se activează circulaţia locală şi se tonifică structurile respective. rotunde (muşchiul deltoid). Pentru a acţiona asupra structurilor profunde. >wdic şi puternică (energică). ciupirile devin insuportabile. Malaxarea se aplică pe ţesuturile laxe şi atone. cu degetele mari. La nivelul peretelui abdominal şi în locurile mai sensibile. Malaxarea se mai poate executa cu două mâini.O astfel de manevră produce decontracturarea şi relaxarea muşchilor superficiali. • Malaxarea Este o manevră de frământare. prin mişcări rotative (răsuciri). nervi intercostali). situaţie întâlnită la nivelul muşchilor abdominali ai bolnavilor loarte slăbiţi si emaciaţi. apă•flrile se fac cu gâtul mâinii. u pulpa degetului mare. se pot practica ciupiri uşoare.

43 .

cu ambele mâini. mai ales după manevrele mai energice. prinderea fiind executată cu degetele întinse. Cernutul se foloseşte în masajul sportiv. si muşchi. palmele apăsând regiunea respectivă. lax sau grăsos. Shiatsu. pe care o va influenţa. sau după netezirile şi fricţiunile executate pentru relaxare. micromasaj chinez etc. de jos în sus. între palme. • Cernut Această manevra constă din prinderea. reflexoterapie. a regiunii respective. ţesutul celular subcutanat.Apăsările executate pe un muşchi lung vor fi făcute de-a lungul fibrelor sale. Manevra se execută de la vârful extremităţilor până la rădăcina lor. apoi ridicări rapide. sau cu ambele. presiunea se face cu o mână. de mai multe ori. a maselor musculare şi rularea lor. în lipsa 44 . pentru muşchii gambei. cum se procedează în presopunctură. cum sunt frământatul şi baterile. • Rulat Manevra este asemănătoare cernutului. pentru membre. La nivelul membrelor. foarte asemănătoare între ele. pe anumite puncte. Apăsările mai pot fi efectuate cu pulpa unui deget. în ambele situaţii segmentul respectiv este prins ca într-un cleşte. la început mai lent apoi rapid. în sensul circulaţiei de întoarecere a sângelui venos. coapselor etc. Rulatul şi cernutul. Ca şi cernutul. având efecte relaxante. rulatul acţionează asupra tuturor structurilor anatomice: piele. Rulatul se face în toate direcţiile. sunt nelipsite din arsenalele masorilor sportivi.

pacientul fiind culcat cu faţa în sus. sportivul foloseşte ambele manevre. în cadrul automasajului. una fiind plasată deasupra articulaţiei. Tracţiunile sau tragerile se fac în sens longitudinal. De reţinut! Cernutul şi rulatul nu trebuie să fie durei oase sau să provoace contracturi musculare. folosită în masajul sportiv. După ce îi (iiinde capul cu palmele. nedureroase. Mobilizarea articulaţiilor Mişcările la nivelul articulaţiilor se execută în funcţie »lr indicaţii: pasive sau active. MANEVRE ÎNSOŢITOARE Tracţiuni La sfârşitul masajului se execută tracţiuni uşoare asupra urliculaţiilor membrelor şi vertebrelor cervicale. pentru efectele lor relaxante. executate cu mâinile pe întregul corp say parţial (torace. mai ales în pauze.acestora. tracţiunile se execută cu mâinile. cu sau fără rezistenţă. Manevra respectivă acţionează asupra articulaţiei şi ţesuturilor moi din jur: ligamente. capsulă articulară şi muşchi. prin mişcări umoare. Constă din mişcări oscilatorii ritmice. Pen45 . Tracţiunile la nivelul coloanei cervicale se fac pe masa i Ir masaj. • Scuturat Este o manevră relaxantă. masorul execută câteva tracţiuni ii>i><ire. înainte şi după tracţiuni se recomandă netezirea hlaudă a articulaţiei respective. iar alta sub articulaţie. în sens longitudinal. membre). plasate pe feţele laterale ale cramului (tâmple şi frunte). în pauzele competiţiilor. La nivelul membrelor.

Masajul acţionează asupra vaselor din piele.tru unele din ele pacientul poate sta culcat pe masa de masaj. are un rol deosebit şi în procesul de termoreglare. Masajul o curăţă de deşeurile organismului şi de produsii loxici care se elimină prin sudoare şi sebum. Aceste produse. realizată şi prin alte mijloace. MASAJUL STRUCTURILOR ANATOMICE IM K L K A Olumul care beneficiază cel mai mult de masaj este piek'ti. ca de exemplu la nivelul coloanei cervicale (luxaţii ale vertebrelor). le înlocuiesc pe cele moarte. după un astfel de tratament subiectul trebuie să fie relaxat şi odihnit. aşezat pe un scaun. prin comprimare şi decomprimare. 46 . într-o mai mică sau mai mare măsură. Masajul contribuie la regenerarea mai rapidă a pielii. iar pentru altele. la ameliorarea durerilor şi la producerea unei senzaţii de bine. în mod progresiv. Mobilizările trebuie să fie blânde şi nedureroase. Cele bruşte şi intempestive pot produce accidente grave. contribuind. ca de exemplu trecerile succesive de la cald şi rece. astfel. deosebit de benefică pentru îmbunătăţirea circulaţiei locale. împreună cu celulele moarte de pe piele şi praful (k-pus. de la suprafaţa sa. prin stimularea producerii de noi celule care. Indiferent de manevrele de masaj folosite şi de felul mişcărilor ajutătoare. de mai multe ori. Gimnastica vasculară. Manevrele blânde (netezirea) acţionează asupra reţelei nervoase senzitive din piele. în felul acesta se face o gimnastică vasculară. îi astupă porii.

cu ambele palme. După frământări urmează ncMe/. La intervale mici de timp. 47 . datorită efortului depus. winicircular. mai ales la nivelul membrelor inferioare. prin mişcări circulare. apoi cu încheietura pumnului. te execută frământări locale profunde. apoi petrisaj cu degetele. . cu zdrobirea ţesuInlni gras cu ajutorul degetelor. limfă. foarte bine vascularizat. cu palmele. iar pielea respectivă se întinde. coapse. cu ambele palme. Masajul ţesutului celular subcutanat adipos Constă din manevre foarte energice. ţesutul celular se umflă în bloc şi îşi pierde elasticitatea. cu două degete. în acest ţesut. executate cu palmele. Ţesutul adipos este abundent pe unele regiuni: abdomen. în toate sensurile. slăbeşte înaintea pacientului. şolduri etc. dar si asupra celui infiltrat de lichidele stagnate la acest nivel sau de celule adipoase. mai mult sau mai puţin abundente. se poate acumula. Se începe cu neteziri apăsate. Masajul ţesutului celular subcutanat normal Constă din neteziri ceva mai energice. Netezirea ceva mai energică.iri apăsate. în exces. Un astfel de masaj este foarte obositor pentru un masor. prin mişcări circulare în toate sensurile. Grosimea acestui ţesut nu este uniformă. Masajul acţionează nu numai asupra ţesutului subcutanat normal. în toate direcţiile. ceea ce explică formarea umflăturilor (edeme). în funcţie de regiunea anatomică. După neteziri pot fi folosite ciupiri uşoare ale pielii. ea variind în funcţie de stratul de grăsime. Incercându-se ridicarea pielii. contribuie la o mai bună irigare a ţesuturilor profunde.ŢESUTUL CELULAR SUBCUTANAT Masajul întreţine supleţea acestui ţesut şi circulaţia locală a sângelui şi limfei. Când este abundent.

Se începe cu neteziri cu 48 . cât şi pentru îndepărtarea oboselii. inactiv. Pentru muşchii sportivilor. TENDOANE Tendoanele pot fi masate împreună cu muşchii sau separat. ca urmare a unor traumatisme. destul de frecvent întâlnite în practică. ARTICULAŢII Suferinţele articulaţiilor. Netezirea se executfl cu pulpa a două degete (mare şi arătător). supuşi la eforturi mari.mai ales când acesta nu asociază un regim alimentar hipocaloric şi multă mişcare. care va fi deplasată spre locul de inserţie. congestie. se recomandă manevrele sedative şi calmante. manifestate local prin dureri. apoi netezirea sa cu degetele de la cealaltă mână. genunchi. a cilrei presiune va fi crescută progresiv. manevre tonifiante. se recomandă un masaj energic pentru stimularea circulaţiei sângelui. inflamaţie. pot beneficia de neteziri blânde. pe toată lungimea sa. atât descongestionante. Pentru articulaţiile uşor înţepenite. iar pentru cei activi. MUŞCHI Manevrele vor fi în funcţie de starea muşchiului: pentru un muşchi atrofiat. de multe ori. prin creşterea volumului. Masajul stimulant constă din prinderea tendonului între degetul mare şi restul degetelor. care se vor modela pe tendonul respectiv. inactive. în următorul timp muşchiul va fi frământat cât mai profund si energic. limitarea mişcărilor şi. pumn. gleznă). altele dimpotrivă (cot. se recomandă manevre stimulante şi tonifiante. Unele articulaţii sunt greu de abordat (şold). Masajul dcscongestionant începe cu o netezire blândă.

restul manevrelor sunt traumatizante. nu este deloc nocivă. vasele profunde beneficiază de masajul energic aplicat pe regiunile musculoase. în special netezirea. în schimb. aşa cum am văzut. mâinilor şi picioarelor. unde se găsesc numeroase vase sanguine.ambele mâini. practicată cu blândeţe. triunghiul lui Sarpa (la rădăcina membrului inferior). apărute după exerciţii intense si prelungite. axila (subsoara). de calibru foarte mic (artenole. mai ales în nevralgii. Manevrele nu trebuie să producă dureri si nici senzaţii neplăcute. Masajul venelor inflamate este interzis. Pentru umflăturile uşoare. ci şi asupra ţesuturilor subiacente. în aceste regiuni. ca de exemplu la nivelul capului. care se aplică în jurul articuaţiei ca un manşon. netezirea se va face cu ambele palme. pe întreaga regiune. NERVI Masajul superficial. Masajul profund este benefic în pareze şi paralizii. venule). Din acest motiv. Netezirea se mai poate practica cu vârful unui deget. mai ales cele energice. prin mişcări circulare. chiar netezirea hlândă. prin manevre ceva mai energice. pe linia articulară. Dacă netezirea pielii. se adresează şi minaţiilor nervoase din piele. UM 49 . VASE Acţiunea mecanică a masajului se transmite nu numai asupra pielii. în unele regiuni se găsesc vene superficiale de calibru mic. având efecte benefice în iltirerile locale. pliul cotului etc. la nivelul genunchiului şi gleznei. Va urma masajul blând al tendoanelor şi muşchilor respectivi. se recomandă respectarea vaselor superficiale aflate în spaţiul popliteu (faţa posterioară a genunchiului).

luminată. sub genunchi şi sub glezne. Când se execută un masaj parţial. manevrele se execută întotdeauna în sensul circulaţiei de întoarcere a 5 0 v r! . acel „oricine" poate practica unele forme de masaj (automasaj. Orice abatere înseamnă nu numai ineficienta tratamentului. să aibă mâinile calde.PRACTICA MASAJULUI De la început trebuie spus că masajul nu poate fi practicat de oricine şi oriunde. curate.brăcat. de o cameră spaţioasă.lminlea trebuie să-i fie lejeră pentru a nu-i împiedica mişcările. Unii specialişti încep cu picioarele. complet de/. Şi totuşi.). în anumite situaţii. Imbrăc. Când pacientul stă cu faţa în sus. Pe masă se pune un cearşaf curat. Nu ne îndoim nici o clipă că masorii profesionşti sau amatori nu vor ţine seama de indicaţiile şi contraindicaţiile masajului. Cearşaful trebuie schimbat la fiecare pacient. i se vor pune sub ceafă. Masorul trebuie să fie sănătos şi viguros. prezentate în paginile următoare. niciodată un aşternut moale. ba chiar înrăutăţirea stării pacientului. Prin sănătatea masorului înţelegem şi sănătatea mentală. Indiferent de segmentul abordat la început. prosoape curate. culcat pe o masă specială. împăturite. aerisită şi suficient de încălzită în lunile reci. alţii cu spatele etc. în timpul masajului general. Masorul trebuie să se mişte în voie în jurul mesei şi să poată executa uşor orice manevră. în care pacientul să se scufunde. cu unghiile tăiate. masaj igienic. masorul poate sta aşezat pe un scaun. sportiv etc. Ordinea regiunilor anatomice ce urmează a fi masate. înaltă de 60-65 cm (în funcţie de talia masorului) şi lungă de 180 cm. Pacientul va sta. sănătoase. diferă. Pentru reuşita tratamentului este nevoie de un mediu ambiant plăcut.

constituie un strat l/olator între pielea masorului şi cea a subiectului. să fie agreabil la contactul cu pielea. 51 . * . între masor şi pacient trebuie să existe relaţii de cordialitate şi încredere deplină. să poată fi îndepărtat uşor şi repede de pe piele. evitând orice fel de discuţii. făcând posibilă executarea înlnror manevrelor şi este uşor de procurat. care trebuie să aibă următoarele calităţi: să uşureze alunecarea mâinilor pe piele. are următoarele inconveniente: astupă porii pielii. PRODUSE PENTRU MASAJ Manevrele masajului clasic. şi o altă activitate. masorul se va concentra numai asupra activităţii sale. mai ales la nivelul coloanei cervicale. iar pentru cel parţial 5-20 minute. Pentru ascest motiv este nevoie de aplicarea pe piele a unui produs special. intempestive. Durata unui masaj general poate fi până la 60 de minute.sângelui (circulaţia venoasă). dar mai ales să nu l ic nociv pentru piele şi organism. Ele vor fi uşoare. în timpul masajului. în acelaşi timp. să contribuie la întreţinerea pielii. El nu trebuie să mai efectueze. produc dureri. adică de la periferie spre inimă. Are însă două mari avantaje: permite alunecarea mâinilor pe piele cu multă uşurinţă. executate pe o piele uscată si păroasă. apoi active cu rezistenţă. este greu de îndepărtat de pe pii-le (nefiind solubilă în apă şi alcool). de culoare albă. • Pudra de talc (silicat de magneziu) Această pudră. La sfârşitul masajului se execută mişcări pasive. Ambii trebuie să se concentre/e asupra masajului. niciodată bruşte. pentru a nu produce accidente grave. să aibă un miros plăcut. ca de exemplu privitul la televizor sau cititul unui ziar.

calciu. • Uleiul de nucă E ste ex celen t p en tru m asaj. peptonă. ceea ce impune folosirea de mari cantităţi pentru un masaj general. vâscos. Este un produs excelent pentru masaj. Compoziţie: oleină (55-75%). • Glicerina Fiind solubilă în apă. fosfor. sub formă de aplicaţii locale. magneziu. Fiind vâscos. Inconveniente: pătrunde repede în piele.B) etc. dar foarte scump. Este folosită mai mult în masajul parţial. emulsină. potasiu. vitamine (A. ti . solubil în apă şi alcool. în timpul frecării pielii produce senzaţie de căldură. poate fi îndepărtată uşor de pe piele prin fricţiuni cu un prosop muiat în apă călduţă. cu mirosul specific al fructului de migdală. S e cu răţă rep ede d e pe p iele. Avantaje: pătrunde puţin în piele si se îndepărtează uşor prin spălare cu apă sau prin frecare cu un prosop umed. crăpături ale pielii şi la întreţinerea pielii uscate. pentru arsuri.Pentru dezobturarea porilor de pe piele (astupaţi cu talc) se fac fricţiuni cu apă alcoolizată. • Uleiul de migdale dulci Este un lichid galben. • Trlcthanolamina (stearat de triethanolamină) l Mc un lichid galben incolor sau galben deschis. 52 . sulf. care râncezeşte repede la aer şi lumină. Se păstrează în flacoane bine închise şi ferite de lumină. Se mai foloseşte. fapt pentru care este îndoit cu apă de trandafiri.

/inc.B. pentru că aderă la piele. potasiu.Compoziţie: acizi graşi nesaturaţi (73-84%). în anemii şi unele dermatoze (aplicaţii locale). având următoarele avantaje: alunecarea mâinilor pe piele este uşoară. sulf. ceea ce împiedecă efectuarea anumitor manevre şi localizarea cu precizie a punctelor indicate pentru masat. acid oleic. • Uleiul de seminţe de struguri Foarte bun pentru masaj. in care sunt incorporate unele substanţe recomandate de 53 . calciu. cu o bucată de pânză curată. • Uleiul simplu sau camforat Prirrfolosirea acestui ulei. fiind unul dintre cele mai folosite produse. dar el poate fi îndepăratat cu fricţiuni uscate sau prin ştergere energică cu o bucată de pânză curată. alunecările pe piele sunt prea uşoare. fier. Şi acest produs pătrunde în porii pielii. săpun şi lapte de var Acest produs se foloseşte foarte mult la sportivi. chiar dacă se folosesc fricţiuni cu produse alcoolizate sau săpunuri speciale.P) ctc. Se recomandă ca aliment la tratatamentul h i percolesterolemiei.C. Compoziţie: acizi graşi nesaturaţi (85%). Se mai foloseşte la fricţionarea pielii copiilor cu rahitism. vitamine (A. şi umple şanţurile sale invizibile Este greu de îndepărtat. vitamine. se usucă repede şi se poate îndepărta foarte uşor printr-o simplă ştergere. fosfor. • Vaselina Se recomandă mai puţin. • Amestecul de ulei simplu. • Alte produse în practică se folosesc diverse unguente sau linimente.

medic. în momentul de faţă. ele aflându-se. • Următoarele produse nu vor fi folosite: Uleiurile minerale. dar mai ales pentru recuperare. Uleiul de parafină (greu de îndepărtat de pe piele). mult mai mulţi suferă tot felul de traumatisme la nivelul oaselor. articulaţiilor şi muşchilor. chirurgie. sulful. salicilaţii. nelipsind masajul terapeutic şi igienic. Dacă foarte mulţi oameni mor din această cauză. care pătrund uşor în piele. Pentru acest motiv este necesară enumerarea indicaţiilor sale terapeutice. Uleiul de floarea soarelui. întrucât accidentele de circulaţie au crescut vertiginos. Uleiul de porumb (nu produce un contact plăcut cu pielea). Practicienii sunt confruntaţi astăzi cu tot mai multe şi variate suferinţe ale aparatului locomotor. mai ales ale oaselor şi articulaţiilor. după bolile cardio-vasculare şi cancer. cum mai cred unii oameni. din arsenalele terapeutice folosite pentru vindecare.. pe locul trei al cauzelor de deces. Masajul medical INDICAŢIILE MASAJULUI Afecţiunile aparatului locomotor De Iu început trebuie spus că masajul nu este un panaceu. cum sunt: iodul. ca să nu 54 . revulsivele etc. neurologie. acestea necesită îngrijiri de specialitate. reumatologie. Masajul terapeutic este astăzi nelipsit din clinicile de: ortopedie.

de mai multe ori. 55 . pentru stimularea circulaţiei locale a sângelui. care.mai vorbim de cele de balneofîzioterapie şi de recuperare. în mişcările bruşte pot fi lezate ligamentele articulare. în timpul următor se vor netezi tendoanele. ligamentele şi muşchii din jur. imobilizări prelungite. La început. efectuate cu două mâini. la nivelul articulaţiei. tratamente greşite. prelungite. în astfel de cazuri se folosesc neteziri blânde. apoi pe regiunile învecinate. apoi din ce în ce mai apăsate. în acelaşi timp. fără deplasarea suprafeţelor articulare. entorsele sunt de mai multe feluri: • entorse simple. Pentru înţepenirile uşoare se recomandă manevre stimulante. la nivelul ei se execută neteziri. artroză etc. Cele mai frecvente entorse se produc la glezne şi genunchi. în funcţie de leziunile produse. fără leziuni ligamentare imporUinte. Dacă linia interarticulară poate fi abordată. Se începe cu netezirea articulaţiei. ceva mai energice. Entorsa Este o leziune articulară produsă de o mişcare forţată care depăşeşte limitele mobilităţii sale. cu vârful degetului. unde s-a format umil ittura. cu palmele dispuse în jurul ei ca un manşon. Iată principalele sale beneficiare: LA NIVELUL ARTICULAŢIILOR Redoarea înţepenirea sau redoarea unei articulaţii are numeroase cauze: traumatisme locale. Produce dureri şi umflături locale. netezirile vor fi blânde. împiedică formarea bridelor.

dar şi dăunător. trebuie aşteptat diagnosticul radiologie. în cazul entorselor grave masajul se execută numai după câteva zile şi numai la indicaţia medicului. Hntorscle sunt frecvente la sportivi. Masajul se face pentru profilaxia eventualelor sechele locale. masajul se aplică imediat după accidentare. Masajul efectuat fără acest examen este nu numai nefolositor. Se începe cu o netezire sedativă. iar pe punctele dureroase vibraţii alternale cu presiuni uşoare. 56 . Pentru calmarea durerilor se fac neteziri blânde. • entorse cu smulgerea ligamentelor de inserţie ale muşchilor pe oase. ligamentelor şi muşchilor. în astfel de cazuri. frământări şi vibraţii pe muşchii ale căror tendoane consolidează capsula articulară. • entorse cu rupturi de ligamente. Pentru entorsa gleznei se aplică un bandaj local. în ultimele două situaţii. Masajul se execută numai după reducerea luxaţiei. Deci. Manevrele se execută cu două degete.Masajul medical propriu-zis începe după 3 săptămâni de la accident şi se adaugă tratamentului de specialitate. Luxaţia Se produce prin dislocarea capetelor articulare ale oaselor respective şi fixarea lor în poziţie vicioasă prin contractură musculară. la nivelul articulaţiei. folosindu-se numai manevre foarte blânde. el prezentând numeroase riscuri. locale si para-articulare. elastic. se continuă cu presiuni. tratamentul începe numai după efectuarea examenului radiologie.

care se impune. Artrita Se manifestă prin febră. frământări. 57 . Beneficiază de neteziri blânde. masajul (neteziri uşoare) se aplică după reducerea lor şi după imobilizare. şi limilarea mişcărilor. este frecventă la genunchi. Pentru luxaţiile întâlnite la sportivi. uneori acutizate. Se recomandă neteziri. Pot fi folosite manevre descongestionante: neteziri blânde. Masajul face parte din arsenalul terapeutic de recuperare. entorse flc. roşcată si căldură locală. distensii. Manevrele trebuie să fie lotal nedureroase şi să nu producă nici chiar senzaţii neplăcute. corespunzătoare meniscului respectiv. articulaţie supusă la tot li'lul de traumatisme: rupturi de menise. în sens circular. Hidrartroza Constă în acumulare de lichid în cavitatea unei articulaţii. în acest stadiu masajul este contraindicat. El se indică în cazul când inflamaţia este uşoară şi durerile apar după mişcări intense şi prelungite. Se manifestă prin dureri cronice. fricţiuni. Aceste manevre contribuie la dispariţia progresivă a lichidului respectiv. executate cu ambele mâini. presiuni la nivelul muşchilor din jur. umflături. pentru îmbunătăţirea circulaţiei ile întoarcere. Artroza Este o afecţiune degenerativă localizată la nivelul ţesutului cartilaginos şi la capetele oaselor unei articulaţii. executate cu ambele palme.Pentru luxaţia genunchiului se fac presiuni cu vârful degetului pe linia interarticulară.

LA NIVELUL OASELOR Fracturi

, de

e fractum. S ^ a de , darte de locul fractum, gipsat. Se începe cu netezi* i blana ^ ^ fi ceya pe muşchii învecinat. Pe Pţ^ ™ s ^ ^ ^ fram energice, urmate de ^^ co mbaterea redonlor. ţiiloi "sănătoase din yecmatate pentru palidă muşchl V -pentru sechelele ^""losesc neteziri blânde, apoi atrofiei, redori articulare) * ££££ niciodată brutale, frământări energice chiar _ putem ^ ^^ degetel in ă care urmează M * * se mai executa fraexecută în tratamentul tul-

siuni, frământă;

mobilizări pasive şi

-^'£S
ii, folosindu-se

se folosesc: neteziri, pre'
e

locului fracturii, mult ** P-e, acuve, net,

«'

iuni, vibraţii;

f r i c St il u n i

a

şi la grăbirea cicatrizăm ei. 58

. Manevrele

LA NIVELUL MUŞCHILOR Contracturi musculare Pot fi combătute prin neteziri şi vibraţii. Niciodată nu se va încerca o decontracturare forţată, o astfel de manevra făcând contractura mai dureroasă. Contuzii musculare Se recomandă neteziri, vibraţii şi fricţiuni blânde. Sunt interzise frământările şi presiunile energice, profunde, care sparg cheagul de sânge, în felul acesta resorbţia sa va fi dificilă, favorizând, în acelaşi timp, formarea de noduli libroşi şi osteoame musculare dureroase. De masaj mai beneficiază: miozitele acute, lumbago, lorticolisul etc.

Afecţiunile sistemului nervos
Nevrita Este afecţiunea unui nerv, originea sa fiind inflamatorie NUU infecţioasă. Se caracterizează prin dureri vii, uneori Intolerabile. Poate beneficia de neteziri blânde, prelungite. Nevralgia Defineşte dureri de-a lungul trunchiului unui nerv, a cănii denumire o împrumută: nevralgie sciatică, nevralgie i.idală, nevralgie intercostală etc. • Nevralgie sciatică pentru ameliorarea durerilor: neteziri şi vibraţii locale; pentru atrofie musculară: frământări profunde. Uneori aceste manevre pot exacerba durerile, ceea ce impune sistarea masajului. 59

- Nevralgie intercostală Neteziri pe muşchii superficiali ai peretelui toracic şi vibraţii, pentru ameliorarea durerilor şi contracturilor musculare. Paralizia Este caracterizată prin nefuncţionarea muşchilor. Suferinţa este mai frecventă la nivelul membrelor. Cauze: leziuni la nivelul sistemului nervos central sau periferic. Paraliziile sunt de mai multe feluri: - localizate la o jumătate de corp: hemiplegie (stângă . sau dreaptă) - locali/aţă numai la membrele inferioare: paraplegie; - locali/aţă la un singur membru: monoplegie; locali/aţă la toate cele patru membre: tetraplegie. In parali/iile survenite în poliomielită, cu anchilozarea urliciilaţiilor, masajul contribuie la ameliorarea circulaţiei locale si la stimularea schimburilor de nutriţie. Se folosesc nele/iri şi comprimări ale muşchilor, manevre care împing sângele de la periferie spre inimă, frământări si bateri uşoare care acţionează asupra terminaţiilor senzitive, pe care paralizia nu le-a afectat. Masajul se termină cu fricţiuni energice cu o loţiune alcoolizată. Pentru paraliziile posttraumatice, postoperatorii şi neurologice tratamentul de recuperare se începe imediat, masajul fiind unul din tratamente. Pareza Este o paralizie uşoară, caracterizată prin activitatea redusă a unui muşchi, simptom pentru care bolnavul trebuie să se prezinte imediat la medic. Această suferinţă constituie una din indicaţiile majore ale masajului.
60

în cazurile menţionate mai sus. pe întreaga suprafaţă a corpului. sporturi necompetitive etc.Paraplegia Masajul şi automasajul au o mare însemnătate. asociate cu multă mişcare: i-xerciţii fizice. Pentru obezitate se poate practica un masaj abdominal. Se începe cu neteziri abdominale. mai ales i-fmd sunt executate şi mişcări active ajutate. masajul este în acelaşi 11 mp un masaj medical şi igienic. care şi-a însuşit practica masajului). Un astfel de masaj contribuie la întârzierea doctelor negative. Masajul contribuie In uşurarea eliminării produselor rezultate din arderea grăim i lor. masorul profesionist putând fi înlocuit de unul . mai ales iiutomasajul. masajul membrelor paralizate şi o activitate benefică pentru membrele superioare. capul uşor ridicat şi vnunchii uşor îndoiţi. făcute în mod regulat. Afecţiuni metabolice Obezitate Dintr-un început trebuie spus că masajul nu îndepărtea/il ţesutul grăsos. însoţit de mişcări pasive. uhiectul fiind culcat cu faţa în sus. bolnavul având două avantaje. Cu un masaj bine executat. cu amplitudine crescută progresiv. dacă nu este însoţit de un regim alimenIni hipocaloric şi gimnastică medicală. După astfel de masaje se recomandă mişcări pasive. pol fi obţinute foarte bune rezultate în pareze. repetate. Nevroze Beneficiază de neteziri blânde. El trebuie făcut zilnic la ilomiciliu.iinator (unul din membrii familiei. 61 .

cu ambele mâini. făcute brăţară. apoi mişcări active. diabetul zaharat şi reumatismul cronic beneficia/ă de toate manevrele practicate în cadrul unui masaj general. manevra fiind executată cu vârful degetelor. Nici celulita nu beneficiază de masaj. Manevra se execută începând de la picioare. Bolnavul stă culcat pe spate. 62 . Cea mai indicată manevră este frământatul. intensitatea lor fiind crescută progresiv. Pentru celulita cefei. masajul ajută circulaţia de întoarcere a sângelui venos şi. prinderea pielii şi ţesuturilor subcutanate fiind făcută cu ajutorul degetelor. cu membrele inferioare ridicate la verticală.cu ambele mâini. extensii. de la degete până la rădăcina coapsei. Se începe cu netezirea membrelor inferioare. rotaţii). Ele apar mai ales la membrele inferioare. Afecţiunile aparatului cardio-vascular Edeme Foarte puţine suferinţe ale acestui aparat beneficiază de masaj. în toate direcţiile (flexii. în astfel de cazuri. în acelaşi timp la diminuarea edemelor. Muşchii membrului inferior pot fi şi frământaţi. cât se poate mai mult. însoţită de nevralgie cervicală şi brahială. pe care unii specialişti îl recomandă până la învineţirea pielii. cu mişcări în sensul acelor de ceasornic. se recomandă neteziri şi frâmăntări energice ale muşchiului trapez. cu opoziţia masorului. Guta. când circulaţia sângelui este perturbată. dacă nu se asociază un regim alimentar hipocaloric şi mişcare. în acelaşi sens. printre acestea aflându-se edemele. ale gâtului. în jurul gambei. în următoarele zile se execută frământarea muşchilor abdominali. care vor aluneca progresiv către genunchi şi coapse.

printre care ptoza gastrică. Pentru reglarea circulaţiei generale se recomandă IfK'ie/iri. în timpul masajului. De reţinut! Manevrele de mai sus sunt contraindicate stadiile avansate ale bolilor cardio-vasculare. pot fi ameliorate prin masaj abdominal. varicele pot benefi|l ia si de masaj. 63 . Acesta contribuie la ameliorarea circulaţiei Vonoase şi la tonifierea pereţilor venelor. Se execută neteziri. bolnavul va respira cât mai prolund. Netezirile superficiale şi vibraţiile pot calma durerile. blânde. în funcţie de existenţa edemelor si de mărimea lor.După masaj se execută mişcări pasive ale membrelor Interioare. baterile uşoare au efecte benefice în atonia gastrică. Afecţiunile aparatului respirator Unele boli respiratorii cronice benefiază de neteziri toracice. fără efort. în timpul exerciţiilor respiratorii de rutină. dilatarea toracelui contribuind la creşterea cantităţii |l)r sânge în venele mari care ajung la inimă. Pentru un |sH'el de tratament este necesar avizul medicului specialist. utonia gastrică. uşoare. Masajul toracelui nu se execută în bolile pulmonare ucu te. fără complicaţii. cu intensitate progresiI Vil. Contraindicaţii: inflamaţia venelor. Afecţiunile aparatului digestiv Câteva afecţiuni digestive. constipaţia. Varice în stadiul incipient. Bolnavul stă culil cu faţa în sus. ţinând membrele inferioare cât mai aproape de verticală. frământări şi vibraţii blânde la nivelul abdomeIliului. ulcer varicos.

chirurgical-ortopedic şi gimnastică medicală metodică. care nu poate fi concepută fără masaj. manevrele continuând pe verticală. presiunile şi fricţiile ceva mai energice si profunde. Afecţiuni ortopedice Ele sunt întâlnite deopotrivă la copii. cu numeroasele lor complicaţii. cât şi la adulţi. executate la 3^ ore după masă. parţial sau geni'ral. ca de exemplu mişcarea. printre mijloacele folosite numărându-se si foarte multe remedii naturale. Pentru constipaţie se mai poate folosi următoarea manevră: presiuni şi vibraţii. pe primele locuri aflându-se nevrozele şi obezitatea. în toate ca/urile medicii recomandă şi masaj. combat constipaţia şi cresc tonusul muşchilor organelor digestive. îmbunătăţesc circulaţia sângelui şi accelerează eliminarea produşilor nocivi rezultaţi 64 . cu stresuri la tot pasul. cu abuzuri de tot felul şi cu lipsă de mişcare. toate generatoare de boală. cu vârful degetelor. de unde vor ajunge. manevra de elecţie fiind netezirea pielii cu intensilale crescută progresiv. MASAJUL IGIENIC Este cel mai solicitat masaj în zilele noastre. în partea de jos a abdomenului (în partea dreaptă). până sub coaste. în partea stângă şi de aici în jos. Efectele acestui tratament se obţin în câteva săptămâni şi chiar mai puţin. Medicina modernă acordă o mare atenţie profilaxiei.Frământatul. Masajul general şi automasajul acţionează mecanic la nivelul ţesuturilor profunde. multe dintre ele beneficiind de tratament ortopedic. pe orizontală.

După masaj se execută ni i scări pasive. în funcţie de starea bolnavului. inistând pe masele musrnlare. apoi netezii i abdominale şi toracice. cu o miefl pernă sub cap şi sub genunchi. care vor perturba schimburile locale. Neteziri pe membrele inferioare şi frământări energice. mai ales la nivelul ţesutului conjunctiv. a regiunii lombo-sacrate. timp de 20 minute. dar nu brutale. de la vârful degetelor pAnă la umeri. Lipsa de mişcare îndelungată favorizează acumularea in hipoderm a unei cantităţi crescute de lichide interstiţiale. exerciţii fizice uşoare. Masajul general se poate aplica şi bolnavilor obligaţi să Nlea la pat un timp îndelungat. Masajul sau automasajul igienic se poate practica zilnic wiu la 2-3 zile. Un masaj general sau automasaj bine executate produc ivlaxare şi o stare de bine. până la ceafă.ilni metabolism. în timpul masajului vor fi culcaţi cu faţa în sus. Imediat se trece la membrele inferioare. de o parte şi alta a coloanei vertebrale. apoi active cu rezistenţă. cu palmele. gambe. a spatelui. Urmează netezirea membrelor superioare. 65 . despre al cărui rol important în organism am vorbit mai înainte. lateral şi posterior (neteziri şi frământări energice pe masele musculare). Se trece la umeri. coapse (dacă este posibil cu ele ridicate la verticală). Tehnică Se începe cu netezirea. apoi frământări. gimnastică respirnlorie. în felul acesta el reglează toate funcţiile \ i tale ale organismului. presiunea crescând progresiv. subiectul stă cu faţa în sus. torace. în timpul următor. Vor fi folosite neteziri şi frământări licoare sau ceva mai energice. picioare.

Durata automasajului este de aproximativ 20 de minuu şi se face pe o piele sănătoasă. frământări. care vor fi prelucrate pe rând. El poate fi folosit în scopuri igienice şi terapeutice. fricţiuni. ordinea regiunilor ce urmează a fi masate fiind cea indicată în fig. efectele acestui masaj nu sunt întotdeauna egale cu cele ale masajului profesionistului. acasă sau în concediu. Automasajul are numeroase avantaje: poate fi practicat la orice vârstă.AUTOMASAJUL Automasajul sau masajul propriului corp este tot un masaj igienic. când nu putem beneficia de serviciile unui masor calificat. în apa mării. cât şi de cele bolnave. Manevrele sunt cele menţionate: neteziri. pentru că. de la a la p. de oricine. Ele se adresează în primul rând muşchilor şi tendoanelor. Sportivul apelează la automasaj ori de câte ori are nevoie: în timpul antrenamentului. într-o bună măsură îl poate suplini pe cel clasic. în această categorie intrând. Inconvenientele automasajului sunt foarte puţine. deloc semnificative: nu pot fi folosite toate manevrele principale. atât de persoanele sănătoase. 14 b. Tehnică Automasajul se execută stând pe un scaun. 66 . în primul rând. mai ales pe cele mai energice. bateri şi vibraţii. la automasaj nu trebuie să renunţăm. uneori. Cu toate acestea. pudrată cu talc. în timpul competiţiei si în perioadele lungi de inactivitate. 14 a şi fîg. pentru tratamentul unui alVcţiuni uşoare. sportivii. Automasajul poate fi practicat în vacanţă. pentru menţinerea unei lorinc l'i/ice bune şi. după toate regulile.

ciupituri uşoare (cu excepţia feţei anterioare).MK. apoi a i-lri anterioare. 14 a w ) G ât netezirea cu palmele a suprafeţelor laterale. urmate îl* neteziri. 67 . de sus în jos.

.netezirea şi frământarea muşchiului trapez stâng (cu palma dreaptă) şi a celui drept (cu palma stângă) şi din nou netezire. 14 b b) Ceafă şi muşchiul trapez netezirea cefei. - 68 . de sus în jos.n J Fig. până în partea superioară a spatelui.

apoi frământări şi din nou neteziri. f) Antebraţe . cu pumnul. de la cot până la mibsoară.neteziri la nivelul tălpilor şi feţelor dorsale ale picioarelor. i) Picior neteziri la nivelul degetelor. apoi tracţiunea lor (cu «Imiă degete). apoi apăsări pe tendoanele de la acest nivel. apoi ciupituri şi din nou neteziri. g) Coate Se cuprinde strâns cotul cu o mână.neteziri cu palma pe faţa anterioară. cu deplasări spre vârI urile degetelor. în axa longitudinală. prin deplasări spre subsoară.ipoi ciupituri uşoare. de jos în sus. 69 . h) Braţe . în aşa fel ca degetul mare să ajungă până la subsoară. apoi Irfimântări până la cot şi din nou neteziri. j) Glezne . e) Mâini Cu mâna stângă sau dreaptă se fixează articulaţia pumnului celeilalte mâini. apoi se execută mişcări circulare în ambele sensuri. executându-se apoi mişcări circulare în ambele sensuri. .se apucă strâns glezna cu mâna.neteziri cu palma. . ca într-un cleşte.se prinde muşchiul între degetul mare şi restul degelelor.c) Umăr .neteziri cu palma pe faţa anterioară. . apoi se execută una sau mai multe manevre de frământat. urmate de netezirea ai palmele (la bărbaţi aplicate pe mamelon). începând de la vârfurile degetelor până la cot. -neteziri pe partea internă a antebraţului.neteziri cu palma pe tendonul lui Ahile. d)Muşchiul marele pectoral . apoi se execută mişcări circulare în ambele sensuri.

netezirea abdomenului cu palma. o) Şale . upoi frilinfmtări şi din nou neteziri. apoi pe cele posterioare ale gambelor.1) Gambe -neteziri cu palma pe feţele anterioare.şezând pe scaun. ale medicilor sportivi. din po/iţia culcai. bateri şi din nou neteziri. începând de la glezne până la genunchi. bateri şi din nou neteziri. se execută neteziri cu palma de aceeaşi parte. apoi frământări. m) Coapse -neteziri cu palmele pe toate feţele. trunchiul fiind înclinat lateral.neteziri. fiecare masor aplicându-1 în funcţie de experienţa şi observaţiile sale. apoi ciupituri şi din nou neteziri. au fost posibile eforturilor comune ale oamenuilor de ştiinţă. ca mai înainte. ale antrenorilor. printre mijloacele folosite aflându-se şi masajul. până nu de mult de domeniul fanteziei. în partea opusă. care au descoperit metode moderne de antrenament şi de recuperare. Şi dacă în trecut masajul se folosea mai mult empiric. combate durerile şi contractura muşchilor obosiţi. . n) Fese . astăzi el se practică pe baze ştiinţifice. după care urmează frământări. p) Abdomen MASAJUL SPORTIV Performanţele sportive ale ultimelor decenii. în sensul acelor de ceasornic (de la (lifiipla la stfmga). pun im>cnri circulare. Masajul îmbunătăţeşte circulaţia locală a sângelui şi limfei. frământări şi din nou neteziri. Aceleaşi manevre şi pcnlni pârlea opusă.

• pentru accidente şi îmbolnăviri (leziuni la nivelul muşchilor. pentru scrimeri şi ciclişti masajul membrelor inferioare şi superioare etc. de mare efort. leziuni iile nervilor periferici. Pentru proprietăţile sale terapeutice. pe-ntru păstrarea supleţei tuturor ţesuturilor. fricţiuni uşoare. fracturi. • în perioada de refacere: masaj pentru combaterea oboselii. pe lângă tratamentele de specialitate. • în perioada de pregătire a concursului: masaj igienic. unii dintre ei cu mult succes. 71 . (neteziri). în probele grele. dimineaţa şi seara (pentru un somn bun). în cabină sau chiar pe stadion (neteziri şi fricţiuni uşoare). Sportivii care nu pot beneficia de un masor permanet. masaj pentru înlăturarea oboselii şi pentru refacere. • în perioada concursului: . epuizare fizică etc. din staful sportivului de performanţă lac parte un medic si un masor profesionist. pentru păstrarea şi întreţinerea sănătăţii.) se recomadă masaj medical.înainte de concurs. automasajul. masajul sportiv poate fi încadrat foarte bine în categoria masajului medical. se folosesc manevre energice.accelerează eliminarea prin piele şi rinichi a produşilor loxici rezultaţi în timpul efortului fizic etc. .după concurs. masaj sau automasaj pentru înlăturarea oboselii şi menţinerea formei fizice pentru proba următoare (neteziri şi fricţiuni). entorse. • în perioada de refacere si recuperare: neteziri. masaj sau automasaj de încălzire (chiar prin trening).între probe. în zilele noastre. practică. De exemplu. . Masajul şi automasajul sportiv se practică în mai multe situaţii: • în perioada necompetiţională: masaj igienic (dimineaţa şi seara). luxaţii. tendoanelor. manevrele aplicate fiind adecvate sportului respectiv.

îi păstrează rliislu iKik-a şi prospeţimea. pielii. tâmple şi frunte. care menţin vitalitatea pielii capului si părului. în primul rând. dar şi armonios. pe acelaşi traseu. printre tratamentele folosite în acest scop fiind şi masajul. fricţiuni şi neteziri ample. Cu vârful degetelor se malaxează obrajii până la barbă. despre care am vorbit. Am văzut că ma. oglinda vârsU'i iioastii'. pe care încercăm s-o menţinem la aceeaşi MiAiuuK-. Se începe cu frământări şi Iricţiimi blânde. activitatea sportivă se întrerupe. Tratamentul ridurilor este prezentat în capitolul „Medicina tradiţională chineză". apoi în jurul gurii. Masajul cosmetic include şi masajul pielii capului. care cuprinde loate manevrele. mai ales femeile. Masajul estetic se adresează. general sau parţial. manevrele respective fiind presiuni şi frământări energice cu vârful degetului. Masajul se face pe toată suprafaţa capului. Şi acest lucru îl putem face cu un masaj facial. 72 .• pentru oboseala cronică (surmenaj). pe lângă cele igienice şi medicale. Urmează. MASAJUL ESTETIC Omul modern apelează astăzi la masaj şi în scopuri estetice. pe obraji. ( Vii mai maiv atenţie se acordă pielii feţei. mai ales asupra muşchilor care acţionează în colţul gurii (muşchiul orbicular al buzelor) şi acelora care se opun încruntării frunţii. reluându-se după 40-48 de ore. executate cu vârful degetelor. vor să aibă un corp nu numai sănătos. Pentru masajul cosmetic al feţei se folosesc diferite produse. de-a lungul fibrelor musculare.sa|iil pii-ln îi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui. dar blânde. Oamenii. organul caro îmbătrâneşte sub ochii noştri. masajul sau automasajul.

tălpi etc. roapse. în încăperi speciale. podul palmei. începând cu tălpile. regiunea sacrală (aici se găseşte centrul erecţiei). maineloane. Camilli susţine că un astfel de masaj face legătura dintre corp şi spirit. cu influenţă asupra psihicului. Masajul senzitiv este cunoscut în SUA sub denumirea de masaj califîornian. cu efecte sedative şi relaxanle. liste de fapt un masaj combinat cu muzicoterapie şi cromoterapie. mucoasa nazală. numai în cuplu. unele dintre ele devenind sensibile încă din copilărie. Masajul erotic se practică reciproc. urechi. cu pereţii vopsiţi în culori calde. El recomandă toate manevrele. Aceste zone se găsesc pe organele genitale externe. Masajul senzitiv se execută pe fond muzical. MASAJUL SENZITIV Creatorul acestui tip de masaj este medicul francez C'laude Camilli. subsoară. reciproce. 73 .insistându-se pe porţiunea superioară. buze. într-un cadru intim. nu tu cabinete de către o altă persoană. special. Masajul erotic constă din neteziri tandre. MASAJUL EROTIC Se adresează zonelor erotice. insistând pe netezirea întregului corp. el fiind practicat pe scară mare în serviciile de psihoterapie. Pentru reuşita acestui masaj este nevoie de dragoste reciprocă şi de învingerea liituror complexelor. sedative. unde calviţia se manifestă frecvent. cu care omul se naşte. în /unele amintite.

cititorul are la dispoziţie masajul reflexogen. cu ajutorul căruia limfa este drenată spre vasele mari limfatice.) limfa stagnează. Limfa este un lichid incolor sau uşor gălbui. Blocajul limfei poate fi îndepărtat cu un masaj profund. traumatisme. El circulă prin vase speciale numite „limfatice ". executate cu palma pe locul respectiv (umflat). care se găseşte m io. sub formă de semilună.iie ţesuturile şi organele. prezentat în paginile următoare. cu palma în formă de ventuză.Masajul pentru drenaj limfatic Este un masaj special. . se sclerozează şi uneori se necrozează.mişcări circulare. o mare parte allâiHlu se in sânge si limfă. devine dureros. . Tehnică .Pentru tratamentul frigidităţii şi impotenţei sexuale. lipsă de mişcare. Corpul omului este constituit 65% din apă.presiuni uşoare. Acest masaj contribuie la drenarea limfei din reţeaua periferică către vasele cele mai mari. preconizat în deceniul IV al secolului trecut. aplicată pe umflătură. transparent. în unele cazuri (circulaţia proastă a sângelui din vene. special. ' M J 74 . de către medicul francez Voderr. Locul respectiv se umflă. frig etc. prin ganglioni şi prin spaţiile dintre celule. ALTE FORME DE MASAJ . numite canalul toracic şi marea venii limfatică. când masajul trebuie aplicat pe suprafeţe mai mari.mişcări circulare cu pulpa degetului mare sau numai cu patru degete.

l Yocedura se încheie cu un duş călduţ. temperatura apei nul scăzută progresiv. în acest moment cearşalul se schimbă cu un altul uscat. gambe. subiectul învelit într-un ceaşaf uscat se va tuli lini. Pentru fricţiunile generale. este învelit într-un cearşaf umed şi bine stors (mai înainte muiat în apă caldă. 20 de minute. neteziri şi bateri). iar pentru cel parţial de 5-10 miulc. manevrele continuând m acelaşi ritm. iar manevrele masajului fiind aceleaşi. spate. pentru masaj general sau parţial. parţiale. în funcţie de influ a(ie. se execută la orizontală. Masajul. de 35-45°C). • Fricţiuni umede Pot fi generale sau parţiale. La sfârşit se recomandă repaus la u/ontală 10 minute. la orizontală. ci şi alte manevre < frământări. Masorul îi miisează intregul corp sau numai parţial. i m apa mării. stând în picioare.Aceste manevre pot fi executate pe toate regiunile corpului: abdomen. torace anterior. 7 Indicaţii: boli ale aparatului locomotor. Fricţiunile umede. de mărime sau lomul diferită. până la încălzirea cearşafului. dar mai ales automasajul. folosind toate manevrele. nu numai fricţiuni. Mibiectul fiind învelit tot într-un cearşaf umed. Durata masajului general M li de 15-20 minute. braţe. 75 . peste care unul sau doi masori execută. . După masaj. • Masajul sub apă Subiectul stă într-un vas cu apă caldă. se poate practica va-. ceafă etc. subiectul complet dezbrăcat. faţă. toate ample şi rapide.

băşici mici.. 76 . nereliefate. fizice. Efectele acestui masaj sunt cele cunoscute. produse de apa caldă. care. folosindu-se aproape toate manevrele cunoscute.sri cunoască nu numai tehnica şi indicaţiile mnsiijuliii. papule (pete mici. Toate aceste leziuni apar pe o piele sănătoasă. pielea este un organ vizibil. pe o masă specială. Datorită acestui fapt ea este supusă la diverse agresiuni mecanice.ultate terapeutice optime. un manor livlniu. exanteme (pete roşii. cu o suprafaţă foarte mare. Masajul se execută sub o ploaie artificială. microbiene şi micologice (ciuperci). postoperatorii şi neurologice). la care se adaugă cele antialgice şi relaxante. Din prima categorie fac parte: maculele (pete roşii. caldă (38^0°C). trebuie spus că nu sunt puţine. tumori etc. de forme diferite). complet dezbrăcat. mai mari decât maculele). Să le luăm pe rând: Bolile de piele Aşa după cum am văzut. roşii. O piele agresată prezintă leziuni de două feluri: elementare primitive şi elementare secundare. Subiectul stă culcat. Duş masajul se foloseşte pentru afecţiunile aparatului locomotor (boli reumatice) şi în recuperare (sechele posttraumatice. sub o baterie de duşuri (6-8) în formă de rozetă. prin care curge apă fără presiune. ('ontraindicaţiile masajului Penii u ii ohjinc re/. de la început. nereliefate. care dispar la presiune digitală).• Duş masaj Se practică numai în serviciile de specialitate. dar şi contraindicaţiile sale.

. Bolile pielii constituie principalul capitol al contraindicaţilor masajului. boli febrile. angioame. este bine. în unele situaţii Ic/. băşici mici etc. să avem şi avizul medicului dermatolog. indiferent de forma sa. boli ucu te de plămâni. crăpăturile. ulceraţii. totuşi. Pentru masaj.iunile amintite apar la nivelul unui segment. rinichi.l I Leziunile elementare. Mlomac. variIT voluminoase. muşcături de animale. furuncule. . tuberculoză. ficat. boli grave de inimă. boli acute. Inspectând pielea. hipertensiune arterială. pot fi descopetite şi alte suferinţe: rri/ipel. tumori. cicatricile etc. ulcera111 le. stări hemoragice. pete vasculare. secundare sunt: crustele. masajul poate fi efectuat pe segmentele sănătoase ale pielii. ulcer varicos. intestine. stare de ebrietate etc. periflebite. pancreas etc.. anevrisme. flebite. negi (nevi). caşexic (slăbire exagerată). pete galbene sau brune. Alte contraindicaţii Boli infecto-contagioase. boli psihice grave. osteitfl. în acest ca/. cancerul de orice fel.

posturale. autonome etc. actul reflex nu mai are loc. în reflexul autonOm. impulsul nu ajunge până la sistemul nervos centr^ fiind dirijat către ganglionii prevertebrali. ameliorarea funcţiilor anumitor organe. mai mari sau mai mici. de pe piele şi obţinerea la distanţă. pe cale reflexă. Reflexele sunt de dou^ categorii: necondiţionate (congenitale) şi condiţionate (dobândite prin repetiţie). care se practică astăzi pe scară mare în întreaga lume. Aceste reflexe au o valoare terapeutică recunoscută ştiinţific. Câteva exemple: introducerea picioruţ sănătos într-un vas cu apă caldă.-ji cele dintre organism şi mediul înconjurător. Dacă la nivelul acelor căi sau al centrilor nervoşi se produc anumite modificări. prin intermediul centrilor nervoşi. J Hossy defineşte reflexul c^ fiind un răspuns rapid al şti neţurilor biologice la un stimui anume. prin care sunt rejjliile religiile existente dintre diferitele părţi ale organismului. răsfrânt) sunt activiiA|i luiuliunemnle ale sistemului nervos. Şi medicina clasică folo^eşte reflexoterapia. Reflexele pot fi cutanate. vasodilataţie la piciorul bolnav (procedură folosită 1^ tratamentul arteriopatiiloi cronice obliterante). El constă din masarea anumitor zone. de unde revjne la organele corespunzătoare.s=ref]ectat. apăsarea blândă pe globii oculari eni 78 l . este masajul reflexogen. încrucişate. la nivelai unor organe. nu . re/fe*w. specific şi locah/at eu precizie. subcutanate. produce.r CAPITOLUL HI M ASAJUL REFLEXO GEN Un alt masaj. Reflexele (lat.

După numai şase ani. în 1893 neurologul englez H. Cam în acelaşi timp. Mackenzie intuieşte rapoartele reflexe ilintre anumite organe şi unele zone de pe piele.muinite zone. în 1937 profesorul W. cărora le-a dat numele de reflexe. Prin stimularea acestor zone. în astfel de caruri.itingerea omuşorului (luetei) cu vârful degetului sau cu coada unei linguri. într-un «rlicol publicat în revista Brain. care ar puica fi folosite în scopuri terapeutice. 79 . Van Veen (Haarlem) a comunicai ir/uitate terapeutice interesante obţinute tot prin stimulaii-ii unor zone de pe piele. medicii germani. pentru rărirea bătăilor inimii. medicul englez J. Despre un astfel de fenomen vorbeau şi vechii lunezi. suferinţă caracterizată prin creşterea bruscă si rapidă a bătăilor inimii la 120-220 pe minut. Kohlrausch observă contractura pi-rsistentă a unor muşchi. de Cornelius. în . Metzgers. El spunea că „fiziologia trebuie înţeleasă şi explicată prin fenomene mecanice". vechii clinicieni mai foloseau şi o altă metodă: . El a folosit pentru prima dată masajul digital ni unor puncte de pe piele în scopuri terapeutice (1911). Către anul 1860. Aceste zone sunt cunoscute uslăzi sub numele de „Zonele Head". Head vorbeşte.sfoară". ei denumind respectiva contractura musculară . cu masaj diMlal. s-au obţinut rezultate surprinzătoare în foarte multe iiiU-rinţe. Filozoful. matematicianul si fizicianul Rene Descartes (1596-1650) a fost primul om de ştiinţă care a vorbit despre actele automate ale organismului uman. întemeietorul reflexoterapiei moderne este considerat Uiirczewski. de zone hiperlagice apăuite pe piele în anumite boli. de Miiller şi Kirchberg exersează stimularea unor puncte reflexe de pe piele. care apare în unele boli.folosită de vechii clinicieni în tratamentul de urgenţă al tahicardiei paroxistice.

pe tălpi. în timpul palpării. elementare (cutanate. descoperise. Principiile reflexoterapiei îşi au rădăcina în vechile doctrine filozofice. dureroasă sau nu. colecistiUi acută). enunţându-le în felul următor: „Ce este sus este şi jos. mâini. Filozofii antici vorbeau despre asemănările şi corespondenţele dintre macrocosmos şi microcosmos. printr-o acţiune reflexoţ>eiii1 cai e inhihil durerea îndepărtată. vasculare. despre care vom vorbi de îndată. senzitiv (protoneron). motor (motoneuron) sau autonom. în practică se folosesc mai multe feluri de masaj reflexogen: pe muşchi. o maseză germană. unul sau mai mulţi interneuroni scurţi". într-o anumită zonă a corpului. o contractură neobişnuită în unele boli acute (gastrita acută. !>i loi Jean Mossy mai spune: „Reflexele cele mai simple. El a descoperit. ac(ionâiul pe o /ouă. apendicita acută. ureche. mucoasă nazală etc.Mai înainte de Kohlrausch. contractură care era sensibilă la mişcări şi persista 80 . adesea viscerală". cel mai adesea ele având trei elemente situate în acelaşi segment: un neuron aferent. ce este jos este şi sus. Masajul muscular reflexogen Cel dintâi medic care a descoperit creşterea tonusului muscular. Bazele neurobiologice ale reflexologiei moderne (reflexodiagnostic şi reflexoterapie) le-a pus profesorul francez de anatomie Jean Bossy de la Facultatea de Medicină de la Montpellier. un neuron eferent. totul corespunde în univers". din Egipt şi nu numai. întâmplător. a fost Mackenzie. în concluziile sale el spune: „Masajul unui pimcl dureros de pe piele poate avea o acţiune directă. picioare. pe nume Dicke. pe ţesutul conjunctiv. osteo-artro-musculare) suni exeeplional monosinaptice. în cazul îmbolnăvirii unui anumit organ. masajul conjunctiv reflexogen.

l Acelaşi Mackenzie a mai observat că suferineţele unor fi i'igane se manifestă prin contracturi. boli de inimă. în acest caz se folosesc fricţiuni sau frământări energice. bronşită cronică.pentru o hipertonie întinsă vibraţii ceva mai energice. traheo-bronil ă acută. Masajul muscular reflexogen foloseşte o serie de manevre. crampa i riitorului. a reuşit să stabilească organul bolnav şi chiar suferinţa sa. pe care o descoperea printr-o palpare minuţioasă cu vârful degetului.uneliorarea câtorva suferinţe. S-au mai încercat şi alte mijloace pentru suprimarea conItacturilor musculare în anumite zone ale corpului. boli Ic stomac. în felul acesta el a obţinut . în foarte multe cazuri. Hipertonia musculară reflexă se întâlneşte în numeroa. ulcer varicos. l Profesorul Kohlrausch. ritmice. caprin hipotonie (asociată cu atonia organului respectiv). lureri lombare. în funcţie de localizarea contracturii (hipertonie musculară).pentru o hipertonie limitată vibraţii sau fricţiuni blânde. hernie discală. boli de ficat.i de exemplu în suferinţele ficatului numai între omoplat l i coloana vertebrală. paetc.p I • t) bucată de vreme după vindecare. nevralgii. care studia de multă vreme acest fenomem. scleroemfizem pulmonar. boli genito-urinare. După lungi observaţii. în funcţie de contractură. Cel mai eficient s-a dovedit masajul digital. varice. angiospasme. dureri de cap. angină pectorală. 81 . Aşa a luat naştere masajul muscular reflexogen. mereu în acelaşi loc. In suferinţele subacute l i ontractura era mai puţin evidentă.r boli: entorse. l . în scopuri iiTapeutice. lui Kohlrausch i-a venit ideea acţionării asupra acestor nmtracturi prin masaj digital. . fracturi. suferinţa se manifestă nu prin hipertonie locală. care au rolul de a stimula tonusul irspectivelor organe. . luxaţii.

Puncte contractară ficat 9! veziculă biliară cu maximă inimă stomac musculară (după W.Cei interesaţi pot practica masajul muscular reflexogen folosindu-se de imaginile alăturate (fig. H v migrenă bronhii (astm) Fig. 15 şi 16). Kohlrausch) 82 constipatie . 15.

Puncte cu maximă contractura musculară (după W.M igren ă T rah ee B ro nh ii (A stm ) Ficatşi vezicul ă biliar ă Intestin Fig. 16. Kohlrausch) 8 3 .

pe care le descoperise întâmplător în regiunea sacrală şi pe crestele oaselor bazinului (iliace). la unul din membrele inferioare. în felul acesta. a avut ideea de a-şi masa cu vârful degetelor câteva zone împăstate de pe piele. neurologice. ameliorarea unor tulbu 84 . ultimul publicând o lucrare de spe cialitate. . în care şi-a prezen tat propriile sale observaţii. Ulterior si-a extins masajul şi în regiunea trohanteriană (la|a externă a coapsei). Acest masaj. durerile din membrul bolnav s-au ameliorat simţitor. Kohlrausch şi Kliber. intitulată „Segmentherapie ". Cu/ul a făcut multă vâlvă în lumea medicală. După nenumărate zile de automasaj. ginecologie etc. Toţi medicii practicieni erau convinşi că masajul ţesutului conjunctiv acţionează asupra sistemului nervos ve getativ. insuficienţă coronariană. denumit de medicii germani „Bindegewebsmassage" (masaj conjunctiv) a fost folosit ulterior în clinicile germane de pediatrie.. ea stătea mult timp în pat.miraculosul" tratament fiind preluat de o clinică medicală universitară din Fribourg. ortopedie. Intr-una din zile. prin manevre mai energice. bolnava a observat apariţia unor furnicături la nivelul piciorului bolnav şi uşoare senzaţii de căldură locală. care 1-a aplicat şi în alte boli: miocardită. O contribuţie importantă la dezvoltarea masajului conjunctiv au avut-o medicii germani Teirich-Leube. /linie. Suferindă de arteriopatie cronică obliterantă. obţinând. executate ore întregi. hipertensiune arterială etc.Masajul conjunctiv reflexogen Această metodă terapeutică a fost descoperită întâmplător în anul 1929 de către maseza germană. Dicke. După trei luni de automasaj energic.

Cartografiile pentru masaj conjunctiv (după dr. în cartilagii. tensiunea ţesutului subcutanat creşte. Ţesutul lax subcutanat conţine fibre elastice (care îi conferă elasticitatea) şi fibre colagene (care îi conferă re/islenţa). Aceste modificări. mai mult sau mai |ui|in evidente. Funcţiile sale sunt reglate de sistemul nervos şi sistemul endocrin. injecţii locale cu substanţe anesteziante.. ceea ce explică acţiunea sa n'llexogenă.rări funcţionale ale anumitor organe. dar şi cu alte mijloace: căldură locală (împachetări). având. în raport direct cu disfuncţia organului. format din celule cu aceeaşi struclură şi aceleaşi funcţii. conţinând şi 23% din apa întregului organism. care se găseşte în piele. şi un rol de susţinere. din caun\ retractării pielii. Ţesutul conjunctiv. în muşchi etc. La Congresul Mondial de masaj şi kineziterapie. sunt în funcţie de cantitatea ţesutului conlimctiv din acea zonă. zona respectivă devenind palpabilă şi chiar vizibilă. descoperirea lor prin palpare minuţioasă depin/ftnd de experienţa terapeutului. în stratul adipos. 17. Cu această ocazie a vorbit şi despre masajul lui Dicke. Zona icspectivă este fermă la pipăit. în oase. Zonele ţesutului conjunctiv sunt mai mult sau mai puţin vi/ibile. face legătura între ţesuturi şi între acestea şi organe. Ea are centrul retractat. 85 . iar periferia infiltrată. i'eirich-Leube) sunte prezentate în fîg. în unele boli. Teirich-Leube a prezentat o comunicare privind studiile şi cercetările sale în domeniul masajului reflex terapeutic. reprezintă 16% din greutatea corpului. din 1959. Ţesutul conjunctiv. în acelaşi timp. Dr. de la Paris. Unii dintre ei stimulau zonele respective nu numai cu masaj.

3. 17. Zona vezicii urinare (A): retracţie distinctă şi palpabilă. Sistem venos si limfatic. situată deasupra şanţului interfesier. 7. după H. 12. Constipaţie. 9. Braţe 1. Zona hepatobiliară. Teirich-Leube: 1. 11. Stomac. 8. Vezica. Menstruaţie. Intestin. 5. de mărimea unei monede de 100 de lei. Sistem arterial al membrelor inferioare. 2. 10. Hipomenoree. Cap. Zonele reflexogene (ţesut conjunctiv). Inima. 6. se observă la bolnavii de cistită. 4. 86 .Fig.

vizibilă şi palpabilă sub forma unei retracţii. foarte vizibilă şi net palpabilă la persoanele predispuse la diaree şi digerare rapidă. seara. 3. când se duc la culcare. hiper şi hipoaciditate şi ploză gastrică. edeme la glezne. la nivelul treimei superioare a osului sacrum. retracţie largă între articulaţiile sacro-iliace. situată deasupra osului sacrum. cu excepţia unei mici porţiuni situate sub spina omoplatului. începând de la sacrum spre exterior. înainte de menstruaţie ele. 6. vizibilă şi palpabilă în hepatită (în timpul bolii şi după). Zona constipaţiei (A): retracţie sub forma unei bande. Se observă la bolnavii cu varice şi crampe nocturne. în tulbuări gastrice funcţionale.chiar după vindecare. în treimea mijlocie a osului sacrum. la persoanele care se plâng de picioare reci până la genunchi. paralel cu creasta iliacă. mai ales la femei. net vizibilă şi palpabilă în dismenoree. lată de 5-8 cm. Zona menstruaţiei (A). după un stat prelungit în picioare. Zona intestinului (A): retracţie largă. 4. Se observă în constipaţie. aproximativ egală cu zona menstruaţiei. 2. 8. net vizibilă $i palpabilă în tulburări cardiace. Zona inimii (B): retracţie largă la nivelul feţei posterioare a toracelui (stânga) sub omoplatul stâng. Zona hepato-biliară (B): retracţie largă pe faţa posterioară a toracelui (dreapta). în insuficienţă coronariană. 5. 7. net vizibilă şi palpabilă. 87 . Zona sistemului venos şi limfatic la nivelul gambelor (B): retracţie. sub forma unei bande late de aproximativ 5 cm. înainte de menstruaţie şi la persoanele aflate într-o călătorie lungă. net vizibilă şi palpabilă. Zona stomacului (B): coincide în mare parte cu zona inimii. tulburări funcţionale ale ficatului. spre exterior.

insomnii. cu direcţie oblică.9. (retracţie palpabilă). deasupra zonei vezicii (retracţie palpabilă). nevralgii. organe genitale infantile ş. Descoperirea acestor zone reflexogene se face după o lungă practică. Zonele sunt palpabile şi vizibile în următoarele suferinţe: tulburări circulatorii cronice. faţa posterioară.. Zona sistemului arterial al membrelor inferioarea (C): o bandă subţire. bilaterală sau unilaterală. Zona capului (D):poate fi descoperită în patru locuri: . la dreapta şi stânga (letiiKţn. pi. Zona braţelor (D): pe omoplaţi cu extindere pe muşchii deltoizi. de partea membrului afectat. pliul pielii. Aceste /onc suni vi/ibile în dureri de cap cronice. Zona hipomenoreei (C): retracţie vizibilă la nivelul osului sacrum. se palpează. nevrite. miic omoplaţi (retracţie palpabilă). palpabilă în afecţiuni arteriale spastice.i-oasu-le inferioare. migrene. 10. tulburări trofice după fracturi.a.iui întotdeauna palpabilă şi vizibilă). . parestezii nocturne la nivelul braţelor. . printr-o rulare uşoară. 11. cu vârful degetelor. crampa scriitorului etc. ^ TEHNICA MASAJULUI CONJUNCTIV REFLEXOGEN n Mai întâi se inspectează şi se palpează zona respectivă. o bandă subţire.la nivelul cefei. cu multă răbdare. 12. iar cea de pe ceafă şi în cazul comoţiilor cerebrale. pe fese.pe osul sacrum. articulaţiilor sacro-iliace. Pentru aprecierea tensiunii ţesuturilor din zonă. feselor. amenoree secundară. în următoarele cazuri: menstruaţie redusă.

. crampe musculare. spun profesioniştii. Masajul vertebral reflexogen O metodă terapeutică mai puţin cunoscută la noi în (iirfi. varice etc.. . senzaţiile produse dau impresia că manevrele respective au fost efectuate cu unghia.tulburări circulatorii periferice: picioare grele.Masajul constă din presiuni şi frecări puternice cu vârlul degetelor. mai ales in tulburările cronice. Cu toate că masajul este digital. sunt reacţiile normale ale masajului conjunctiv. -boli ale aparatului digestiv: stomac. de „tăietură" sau „ruptură" locală.boli reumatice cronice. Principalele indicaţii . pielea este uşor deplaMită pe ţesuturile subiacente. dar foarte răspândită în America de Nord şi Euii»pa de Vest.boli cardio-respiratorii: astm bronşic. t unstipaţie. unele dureri precordiale etc. migrenă. menopauză.. In acelaşi timp pielea se înroşeşte. lumbago etc. După masaj se recomandă repaus de 1-2 ore. manevra respectivă producând dureri foarte vii. fenomene care persistă în următoarele 36 de ore. apoi la 2-3 /ile. pancreas. ficat. . La începutul tratamentului se face câte o şedinţă pe zi. manevre care produc senzaţii de „smulgerea" pielii. . Acestea. bronşite cronice. NC reliefează uşor. Rezultatele sunt pozitive după 4-5 şedinţe. în timpul unui astfel de masaj. este chiroterapia.dureri.boli ginecologice. Ea mai este cunoscută 89 . căpătând un aspect zebrat.

cu ajutorul cărora terapeutul imprimă anumite mişcări unei încheieturi. a unor suferinţe locale sau la distanţă. Chiroterapia (gr. răsuciri şi masaje. 18). therapia=\QC\\vco) constă din folosirea mâinilor. medicul iimoiionn A l ho n Ahrams. Stimularea locală poate fi făcută cu vârful degetului sau prin percuţia (cu marginea mâini) pe degetul aplicat pi' vertebră. chiropractică. la începutul secolului al XX-lea. în acelaşi timp. cititorul are le dispoziţie cartografia măduvei spinării şi nervilor rahidieni (fig.şi sub alte denumiri: osteoterapie. regulate.£/ze/r=mână. Ahiams a sludiat. Percuţiile vor fi blânde. osteopatie. TEHNICĂ t Pentru înţelegerea mai bună a reflexoterapiei vertebra le. pe cale reflexă. manipulări. care au o influenţă pozitivă asupra unui organism bolnav. şi reflexele verte hralo produse prin percuţia cu vârful degetului a apofi /clor spinoase sau prin exercitarea de presiuni paraver tchralc. în scopul ameliorării sau chiar vindecării. Foarte multe dintre efectele lUTsini manipulări erau asemănătoare celor obţinute prin nciipuiKiiirfl. Mişcările respective sunt de mai multe feluri: presiuni. într-un ritm dr 65 pe minut. împingeri. Despre reflexele produse cu ocazia manipulărilor vertehnilo s-a ocupai. Percuţia apofizeloi spinoase ale vertebrelor acţionează asupra ganglionilor si viscerelor corespunzătoare. Manipulările respective provoacă reflexe la distanţă. medicină ortopedică şi vertebroterapie. 90 '*- J . tracţiuni. Bazele reflexoterapiei vertebrale moderne (spondilo terapie) au fost puse de Albert Abrams.

».« *%"" \~\. 18.. timp de 10 secunde. unilateral sau bilateral..T\ — >*i-.Se mai folosesc presiuni cu vârful degetelor. Greissing şi H. 91 . lnerva)ia motone ţi tenzitlvipieHi Inervaţia vegetativi simpatică $i parasimpaticâ Fig.-*. paravertebral..x ~'-"cV. :-:::: ESOFAG r :: ^^ —-^^s V ---------------^>t ---------------- măduvei spinării şi nervilor rahidieni (după H. apoi presiuni paravertebrale 15 secunde).. pe anumite puncte.. Topografia \ x x--.-::.~ --^x -— INIMĂ xs * ----------------- -_.BRONHII _--.-.v ^•v--S X v v^" "" ---. Preiss) Manevrele vor fi alternate cu pauze: percuţii (4-5 senile). pauză de 2-3 minute. J c.

. excitaţia glandelor suprarenale (mai ales între C2 şi C.ia membrelor superioare.Vertebrele cervicale -prima vertebră cervicală . parali/.a cincea vertebră cervicală (C5): membre superioare. auz. -a doua vertebră cervicală -Axis (C2): urechi. paiK'ii'ax. amnezie.a şaptea vertebră cervicală (C7): reanimare. vedere. nevralgie facială şi cervico-occipitală. boala Parkinson etc. 92 . ~u fHilrn vertebră cervicală (C4): astm bronşic. sughiţ.Atlas (C. . ameţeli. -a şasea vertebră cervicală (C6): boala Parkinson (reduce tremurăturile).): cap.a doua vertebră dorsală (D2): scade tensiunea arteri ala. dinţi. Leprince şi van Steen): . si'U'ionnli/em pulmonar. . -a treia vertebră dorsală (D3): contractă pilonii. corzi vocale. tremurături.Vertebrele dorsale sau toracale -prima vertebră dorsală sau toracală (D.). dilată pupila (percuţia sa este contraindi cată în glaucom).CORESPONDENŢELE VERTEBRELOR CU UNELE ORGANE. . contracţia stomacului. FUNCŢII. tlifliiii. insuficienţă hipofizară. -a (reia vertebră cervicală (C3): amigdale. şti mulează funcţiile plămânilor şi plexului solar. colnice frontală. hiperti roidie. aritmie. ameliorarea respiraţiei. creier. tahicardie paroxistică.): contracţiii ansei sigmoide.i activiăţii paratiroidelor. creştere. BOLI ŞI ACŢIUNEA REZULTATĂ DUPĂ MANEVRELE AMINTITE (după Abrams. gingii.

insomnie. 93 . pancreas. anemie.spaţiul dintre vertebra dorsală 3 şi dorsală 4: hipotiroidie. -a noua vertebră dorsală (D 9 ): litiază biliară.a patra vertebră lombară (L4 ): contracţia ansei signiMide şi a rectului.a opta vertebră dorsală (D8): splină.): boli de intestine (combinat cu L2). hiperfuncţia hipofi/ei. îmbunătăţeşte «c'tivitatea pancreasului. contractă vezicula biliară. pancreas. . . . coni'ţia porţiunii transversale a intestinului gros.a doua vertebră lombară (L2 ): ficat. -a unsprezecea vertebră dorsală (D. calculi renali. -a şasea vertebră dorsală (D 6 ): litiază biliară. boli de ovare. diabet zaharat. ficat. conirţia porţiunii ascendente a intestinului gros. . rinichi.. .a zecea vertebră dorsală (D10): cistită. dilată vnnalul coledoc. stimulează ovarele. .): ficat. celulita. arterită. . edeme. relaxează muşchii. -a treia vertebră lombară (L 3 ): contracţia porţiunii scendente a intestinului gros. gută.a cincea vertebră dorsală (D5): deschide pilonii.a cincea vertebră lombară (L5): atonia vezicii urina" enurezis. in•utinenţă urinară. dismenoree.. -a patra vertebră dorsală (D 4 ): dilată plămânii şi iiineliorează funcţiile sale. . goleşte stomacul. impotenţă itt'xuală.Vertebrele lombare -prima vertebră lombară (L.a şaptea vertebră dorsală (D7 ): evacuează vezicula hi l iară.a douăsprezecea vertebră dorsală (D12): prostată. hipertensiune arterială. .

cu pauze de un minut. Cercetările asupra reflexoterapiei vertebrale continuă. . de trei ori câte un minut.ft două minute. manevra se execută după consumarea unui litru de apă în interval de două ore. Astm bronşic: percuţia spaţiului dintre vertebrele cervicale 4 şi 5.Vertebrele sacrale -prima vertebră sacrală (S. de trei ori. Anemie: percuţia în fiecare zi a vertebrei dorsale 10.): favorizează erecţia. de trei ori. 94 . |K'i cutia vertebrei cervicale 7.. timp de 45 secunde. (ÎIIII) TKRAPEUTIC Acr»ia|{k'. . timp de un minut. pauză două minute. percii|in vi'itehrei dorsale 5. timp de două minute. percuţia vertebrei dorsale 11. pauză două iiiiiuili*. multe din datele menţionate fiind încă subiecte de discuţii între specialişti. cu pauze de două minute Cistită: percuţia vertebrei dorsale 10.a cincea vertebră sacrală (S5): hemoroizi. Celulita: percuţia vertebrei dorsale 10.a doua vertebră sacrală (S2): contracţia rectului. cu pauze de două minute.a treia \ertebra sacrală (S3): hemoroizi. timp de 45 de (tcciiiuli1 (o lovilunl pe secundă). timp de două minute. de trei ori câte 45 de secunde. -apatra vertebră sacrală (S4): hemoroizi. pau/. . Arterită (bolnavii să nu prezinte tulburări cardiace): percuţia vertebrei dorsale 10. percuţia vertebrei cervicale 7. de trei ori câte un minut. cu pauze de două minute. timp de 30 secunde. favorizează erecţia. cu pauze de două minute. un minut. presiuni în acelaşi loc cu vârful degetului.

a vertebrei dorsale 5. cu pauze de două minute. în timpul tratamentului se recomandă o cură de ape minerale. de trei ori. fiecare timp de 45 de secunde. dorsale 12. de trei ori la rând. cu pauze de ilouă minute. timp de un minut. ou pauze de două minute. percuţia vertebrelor sacrate. cu pauze de 2 minute. Manevrele se execută 15 zile la rând. Edeme: percuţia vertebrei dorsale 10. pauză 3 minute. Guta: percuţia vertebrei dorsale 10. percuţia vertebrei dorsale 7. Colită: percuţia vertebrelor lombare. 11 mp de 45 de secunde. timp de 25 de n Ic. cu pauze de doua1 minute. Manevrele se vor executa zilnic. la interval de 3-4 luni. timp de un minut. timp-de 45 de secunde. Lăuzie (pentru creşterea secreţiei de lapte): percuţia uTtebrelor dorsale 3 şi 4. timp de 45 de MX-unde. lombare 5.Colică biliară: percuţia vertebrelor dorsale 7 şi 10. timp de 30 de rcunde. Diabet zaharat: percuţia blândă a vertebrei dorsale 10. presiuni bilaterale în dreptul vertebrei dorsale 10. Hipotensiune arterială: percuţia uşoară. fiecare câte un minut. percuţia vertebrei cervicale 7. Impotenţă sexuală: percuţia uşoară a vertebrei dorsale 10. timp de 45 de secunde. timp de 30 de secunde. fiecare câte un minut. npoi percuţia vertebrei dorsale 10. în ilicptul spaţiului dintre vertebrele dorsale 3 şi 4. timp de un minut. paii/it 2 minute. Hipertensiune arterială: presiuni puternice cu vârful unui deget de o parte şi alta a coloanei vertebrale. pauză 3 minute. Lipotimie: percuţia uşoară cu vârful degetului pe cea unii proeminentă vertebră cervicală de la baza cefei 95 .

pauză două minute. de trei ori pe zi. percuţia vertebrei dorsale 5. Lumbago acut: percuţia vertebrei dorsale 5. de trei ori. un minut. 0 lovitură pe secundă. pauză două minute. percuţia vertebrei dorsale 10. apoi presiuni bilaterale câteva secunde. zilnic. un minut. un inimii. presiuni puternice ilr o parte si alta ale aceleiaşi vertebre. cfite o lovitură pe secundă. câte 30 secunde. timp de un minut. percuţia vertebrei dorsale 10. un minut.i coloanei cervicale. pauză două minute. un minut.Litiază biliară: percuţia vertebrei dorsale 7. de o parii. timp de 30 secun do. de o parte'şi alta a vertebrelor cervicale l şi 2. de trei ori pe zi. Surditate: percuţii uşoare asupra vertebrei cervicale 7. o lovitură pe secundă. apoi trei săptămâni numai vertebra dorsală 7. o lovitură pe secundă. de o parte şi alta . cu pauze de două mi nute. pauză două minute. zilnic. de trei ori câte un minut.rliilin. un minut.l două minute. câteva luni la rând. tim|> de 45 secunde. cu patru zile înainte de menstruaţie. 96 . pauză două minute. Manevrele se execută zilnic. percuţia vertebrei dorsale 11. 30 secunde.şi alta a vertebrei dorsale 7. timp de 1 ^ /ile Li rând. cu pauze de 30 secunde. Menstruaţie (menoragie): presiuni puternice cu vârful ik'V. Migrenă frontală: percuţia vertebrei cervicale 3. de câteva ori. timp de M) siTiimk*. Menstruaţie dureroasă (dismenoree): percuţia verte brei dorsale 9. Manevrele se execută zilnic. percuţia vertebrei dorsale /. Oboseală: masajul energic al cefei. Retenţia de urină: percuţia vertebrei dorsale 8. pau/. Nevralgie facială: presiuni puternice cu vârful unui deget.

organe genitale. De aici ideea de a fi masate cu degetul sau t1 u alte mijloace pentru ameliorarea unor suferinţe. Un merit deosebit în răspândirea acestei metode îl are specialistul umerica. stomac. în scopuri terapeutice. care a denumit-o zonoterapie. fiind preluată.Masajul reflexogen al tălpilor si al picioarelor Masarea unor puncte de pe tălpi şi picioare. ea aflându-se de milenii în arsenalele terapeutice ale medicinii tradiţionale din China şi India. fieHIIV (lind în relaţie cu un anumit organ: trahee şi bronsii. specialitatea lor l'iind cunoscută sub denumirea de sokushindo. rare coloana vertebrală se află pe marginea internă a i-ci piciorului. intestin subţire. Masajul punctelor de pe tălpi şi picioare (podopuncIura) se practică astăzi pe scară mare în estul Asiei. l. în Japonia zilelor noastre există specialişti care practitfl. şi de japonezi. ficatul şi vezicula biliară. rinichi. ilustrate prin cartografii precise. zonele Shiatsu. metoilii adoptată la jumătatea secolului trecut şi de numeroşi Inapeuţi naturişti din Europa şi America de Nord. inima. Medicii vremurilor au observat că unele /one de proiecţie devin sensibile când organul respectiv se îmbolnăveşte. este o practică foarte veche. 97 . sunt reprezentate toate organele. Fitzgerald. intestin gros. vezică biliară. din secolul al Vl-lea. dar şi diagnostice.a nivelul piciorului se găsesc proiectate: arborele Nonşic. plAmâni. In antichitate se credea că pe suprafaţa unor segmente ale corpului. în Japonia profesioniştii folosesc următoarele zone rcllcxogene: zonele Hirata: reprezentate de 12 benzi orizontale. plămânii. H. W. ficat. cu 44 de puncte pe picior. vezică. inimă. zonele Sokushindo. splină-pancreas. printre care si picioarele. nu numai presopunctura tălpilor şi picioarelor în scopuri terapeutice.

Riley (cercetările sale fiind preluate de suedeza Bunice Ingham). printre care: Fitzgerald. T: Toracice. profesor la Facultatea de Medicinii din Montpellier. specialiştii taiwanezi folosesc 25 de puncte situate pe picior.Dale. Masajul tălpilor picioarelor sunt folosite astăzi în foarli multe ţări occidentale. Circuitele nervoase ale reflexogiei piciorului LV .Lanţ simpatic laterover tebral PC . 19.Plex celiac PCP . şi o schemă cu cartografia tălpilor (fîg. 20).Segmente spinale (C: cer vicale. 19). situate în afara meridianelor. S: sacrale.Lanţ previsceral SS .Plex hipogastric : PM . L: lom bare.Plex mezenteric PV . Fig.Plex cardio-pulmonar PH . Reprezentarea inervaţiei somatice şi viscerale pe faţa plantară a piciorului (după J.în China se folosesc 32 de puncte pentru podopunctură. în SUA podopunctură a constituit obiect de studiu pentru numeroşi specialişti. La rândul lor. R. 98 . în scop diagnostic şi terapeutic. J. Bossy). a întocmit o schemă cu reprezentare u inervaţiei somatice si viscerale pe pe tălpi şi circuitele net voase ale reflexologiei piciorului (fîg.A. Bossy. Co: coca giene) în Franţa.

Proiecţia organelor pe tălpi (după J. Bossy) .ficat 51 C ai triere coton drepl intestin sub ţire cac ap en d ice Drapt stâng Fîg. 20.

Zonele reflexogene de pe feţele externă (a).Reflexodiagnosticul constă din reperarea punctelor sensibile sau chiar dureroase de pe tălpi. cu vârful rotunjit al stiloului. al unei baghete de sticlă etc. 21. Reflexoîerapia constă din stimularea punctelor sensibile. 8: ovare. 28: maxilar superior Fig. 27: maxilar inferior. 11: umăr. 26: laringe. Aceste manevre deblochează energiile din corp şi îmbunătăţesc circulaţia sângelui şi obţin. internă (b) şi su perioară ale piciorului (c) 100 . trahee. 24: ganglioni limfatici (abdomen inferior). 2: difragmă. 4 9: genunchi. 24 25: canale galactofore. pe cale reflexă. 5: tâm. 26 12: centrul echilibrului.28 ple. 22: vertebre cervicale. 15: uter.). cu un instrument improvizat (beţigaş de lemn. cu vârful degetului. printr-o palpare minuţioasă cu vârful unui deget. 6: dureri în timpul menstruaţiei. 3: sâni. 4: amigdale. Masajul se execută nu numai pe tălpi. 13: rect (hemo. testicule. penis. 14: ganglioni limfatici (abdomen). 21) pe o piele curată şi sănătoasă (fără bftlillmi. 19: vertebre lombare. 21: paratiroide. în ordinea indicată pentru fiecare boală. 27 7: articulaţia soldului. 20: vertebre dorsale. 16: vagin. Punctele se masează câteva minute până la dispariţia durerii locale şi a granulaţiilor de sub piele. (umori etc.).25 roizi). 18: vezică. ureter. normalizarea funcţiei organului respectiv. l: 9 ganglioni limfatici (torace şi subsoară). Punctele sensibile semnifică suferinţa organelor proiectate în acel loc. 10: zona sciaticului. răni. 23: nas. dar şi la nivelul picioarelor (fig. 17: coccis si sacrum.

alte activităţi simultane (conversaţii. plămâni. Artroză: suprarenale. iipendice. Angină: laringe. coloană vertebrală etc.l înainte şi după tratament. metabolism. vezicula biliară. Astm bronşic: plex solar. glande sexuale. ficat. tiroidă. Anorexie: stomac. suprarenale. rinichi. rinichi. Anemie: splină. vezică urinară. uretere. masaj energic al prorminenţei musculare de la baza degetului mare. tiroidă. uretere. splină. Ameţeală: cap. Alcoolism: hipofiză. Alergie: rinichi. vezică urinară. uretere. se execută masajul blând al tălpilor. pancreas. timp de 20-30 de secunde. rinichi. ureche. intestin gros. aşezat pe un scaun. tiroidă. iar pentru cele cronice. paratiroide. suprarenale. rinichi. privit la televizor) fiind interzise. Iii se va concentra strict asupra masajului. bronhii. ficat. 2-3 şedinţe pe săptămână. 11 cat. glande suprarenale. va- . rinichi. căi limfatice. şold. vezică urinară. zonele menţionate mai jos: Acnee: ficat. vezică urinau. în palmă. colon. cu palma. Pentru suferinţele acute se recomandă 1-3 şedinţe pe zi. amigdale. hipofiză. paratiroide. GHID TERAPEUTIC în funcţie de afecţiune pot fi masate.). Ateroscleroză: ficat. intestin. iar masorul într-o poziţie cât mai comodă. vezică biliară. pancreas. pancreas şi articulaţia sufenndă (genunchi. durata lor putând fi până la 30 de minute. în timpul masajului bolnavul va sta culcat cu faţa în sus. paratiroide. în ordinea specificată.

101 . punct e limfat ice. Bro nşită acută : bronh ii.t limfat ice. nprare nale. parati roide.

Bronşită cronică: puncte limfatice, suprarenale. Celulita: puncte limfatice, ovare, testicule, rinichi, uretere, vezica urinară, plex solar. Cistită: rinichi, uretere, vezică urinară (pe această zonă se va insista mai mult). Colică biliară: ficat şi vezică biliară (manevre energice). Colită: stomac, intestine, puncte limfatice (manevre energice). Constipaţie: stomac, intestine, rect, plex solar. Crampe musculare: tiroidă, coccis (manevre energice). Diabet zaharat: duoden, pancreas (aici se va insista), hipol'i/.ă, tiroidă, suprarenale, rinichi, ficat. Diaree: stomac, intestine, puncte limfatice, plex solar. Iu-/.emit: rinichi, suprarenale, uretre, vezică urinară, paliitiioulc. hciii, vivic;1 biliară, colon, puncte limfatice. l'.deine: suprarenale, rinichi, vezică urinară, inimă, |tmu ic limliilice. l'Vhra: lnpol'i/.ă, suprarenale, amigdale, splină, puncte limladce. Frigiditate: hipofiză, ovare, uter. Creaţă: stomac. Gripă: nas, sinus, amigdale, puncte limfatice, intestine. Gută: suprarenale, rinichi, uretere, vezică urinară. Guturai: cap, plămâni, bronhii, puncte limfatice, hi pofiză (febră). Halenă: stomac, intestine. > Hemoroizi: rect, ficat, veziculă biliară. Hipertensiune arterială: ficat, plex solar, hipofiză. "> Hipotensiune arterială: pancreas, hipofiză, tiroidă plex solar, cap, apoi masajul în întregime al tălpilor si mâinilor timp de câteva secunde. Impotenţă sexuală: organe genitale, suprarenale, plex solar. Insomnie: masajul blând al pulpelor degetelor mari de la picioare, în pat, seara înainte de culcare. :' 102

Leucoree: uter, vagin, puncte limfatice. Litiază biliară: ficat, veziculă biliară. Lumbago acut: coloana vertebrală, insistând pe zona lombară. Mâncărimi de piele: ficat, hipofiză, tiroidă, suprarenale, puncte limfatice. Menopauză: hipofiză, ovare, uter. Menstruaţie (tulburări): uter, ovare. Menstruaţie dureroasă (dismenoree): ovare, uter, hipofiză. Migrenă: centrul echilibrului, paratiroide, stomac, fi• ,it, veziculă biliară. Nevroză: rinichi, uretere, vezică urinară, paratiroide, cap, plex solar, hipofiză, tiroidă. Obezitate: vezi celulita. Oboseală: rinichi, uretere, vezică, paratiroide, ficat, suprarenale, tiroidă, splină. Orgelet: ochi, puncte limfatice. Poliartrită reumatoidă: suprarenale, rinichi, uretere, vc/ică urinară, tiroidă, paratiroide, hipofiză, Prostatită cronică: rinichi, uretere, vezică, prostată. Psoriazis: suprarenale, rinichi, uretere, vezică, paradit >ide, puncte limfatice, ficat, hipofiză, tiroidă. Răguşală: laringe, ficat, intestine, amigdale, puncte limfatice. Rău de călătorie: centrul echilibrului, stomac. Rinită alergică: cap, gât, bronhii, puncte limfatice, hipori/ă, paratiroide. Sinuzită: sinusuri, puncte limfatice, paratiroide. Tuse: plămâni, puncte limfatice, paratiroide, supraren.ilc, ficat, intestine. Ulcer gastro-duodenal: stomac, duoden, plex solar. Varice: suprarenale, rinichi, vezică, coloană lombară, lu'iit, vezică biliară, intestine. Zgomote în urechi: ureche (talpa din partea respectivă). 103

Masajul reflexogen al mâinilor
Ca şi picioarele, mâinile prezintă numeroase zone reflexogene ce pot fi folosite în scopuri diagnostice şi terapeutice. Importanţa degetelor mâinilor este cu mult mai mare decât a picioarelor, mai ales degetul mare pe care se găsesc numeroase astfel de zone (fîg. 22). De asemenea, pielea spaţiilor interdigitale posedă zone reflexogene, ca de exemplu cel dintre degetul mare si arătător. Punctele sensibile sau chiar dureroase pot fi stimulate prin masaj digital, cu pulpa degetului, sau chiar cu unghia, timp de câteva secunde. Unii terapeuţi folosesc pentru zone niiii întinse stimulări cu dinţii unui pipetene sau ciupiteii pielii, mai ales hi vârful degetelor, cu un cârlig de rufe. De rellexoloţMa mâinilor s-au ocupat cercetători ameriumi (hi/j.'eijil(l. Dale), japone/.i (Mirata, Yamamoto) şi, hmcin|eles, chiue/i. care încadrează mâinile în microsistemele de acupunctura. Un aport deosebit în această privinţa l-a avut profesorul francez J. Bossy, care a întocmit si o cartografie a mâinilor. Autorii chinezi vorbesc de puncte de acupunctura pe mâini (faţa palmară şi dorsală), situate în afara meridianelor.
GHID TERAPEUTIC

Se vor masa, în ordinea prezentată, zonele precizate, în funcţie de afecţiune. Acnee: ficat, rinichi, suprarenale. Alcoolism: hipofiză, suprarenale, ficat, pancreas, tiroidă, gonade. Alergie: rinichi, uretere, vezică urinară, paratiroide, apendice. Ameţeală: echilibru, cap, ficat, veziculă biliară, ureche, spliă, pancreas. 104

•11
Flg. 22. Zonele reflexogene de pe palme (dreapta, stânga): 1: sinusuri; 2: plămân; 3: umăr: 4: ficat: 5: pancreas; 6: veziculă; 7: apendice; 8: colon; 9: vezică; 10: şold; 11: ovare, testicule; 12: ureche; 13: plex solar. 14: suprarenală; 15: rinichi; 16: hipofiză; 17: zona cerebrală; 18: glandă pineală; 19: cap; 20: gât; 21: stomac; 22: tiroidă; 23: coloană vertebrală; 24: intestin subţire; 25: uter, prostată, penis; 26: inimă; 27: splină.

tiroidă. uretere. vezică urinară. rinichi. suprarenale. plex solar. puncte limfatice. căi limfatice. plex solar. Astm bronşic: plex solar. veziculă biliară. plex solar. vezică. intestine. vezică urinară. rinichi. Alt'rosclero/ă: ficat. vezică. Constipaţie: stomac. paratiroide. colon. vezică urinară. Anorexie: stomac. . Angină: laringe. rinichi. paratiroide. paratiroide. rect. rinichi. Colică biliară (în timpul crizei): ficat. intestine. siipi. arătător şi mijlociu. ovare. ficat. suprarenale.* 106 . ficat. veziculă biliară. ficat. rinichi. hipofiză. testicule. llrnii>ihl iiuită: bronhii. Diaree: stomac. vezică urinară. Colită: stomac. vezică urinară. puncte limfatice. puncte limfatice. hipofiză. amigdale. Artroză: suprarenale. uretere. colon. Diabet zaharat: duoden. colon. bronhii. ciupirea vârI uri lor degetelor mare. puncte limfatice. rinichi. suprarenale. suprarenale. rinichi. intestin gros. Celulita: puncte limfatice.nciiiilc. JMIIU ic limhilKT. puncte limfatice. tiroidă. paratiroide.Anemie: splină şi metabolism. Crampe musculare: tiroidă. tiroidă. amigdale. plămâni. Cistită: rinichi. Eczemă: rinichi. uretere. Febră: hipofiză. uretere. vezică urinară. uretere. lironsitu cronică: puncte limfatice. uretere. coccis. intestin. intestine. puncle limfatice. pancreas şi articluaţia bolnavă. masaj energic al proeminenţei musculare de la baza degetului mare. în palmă. pancreas. splină. Edeme: suprarenale. suprarenale.

Sinuzită: sinusuri. 107 . Halenă: stomac. Greaţă: stomac. uretere. uter. prostată. amigdale. vezică. suprarenale. uretere. veziculă biliară. ovare. amigdale. intestine. intestine. începând de la vârful degetelor. hipofiză. Mâncărimi de piele: ficat. rinichi. Poliartrită reumatoidă: suprarenale. caic va secunde. puncte limfatice. rinichi. plex solar. paratiroide. vezică. tiroidă. Gripă: nas. Litiază biliară: ficat. ficat. puncte limfatice. parati• ude. Lumbago: coloană vertebrală. puncte limfatice. Hipertensiune arterială: ficat. vezică. plex solar. Hipotensiune arterială: pancreas. ciupi"ii vârfurilor degetelor 10 minute. plămâni. Leucoree: uter. rinichi. tiroidă. puncte limfatice. c/ică. vezică. tiroidă. Prostatită cronică: rinichi. cap. ficat. hipofiză. veziculă i'i l iară. ficat. hipofiză. Psoriazis: suprarenale. intestine. Menopauză (tulburări): hipofiză. bronhii. Guturai: cap. puncte i MI 11atice. hipofiză. uretere. nprarenale. Kăguşală: laringe. stomac. uretere. tiroidă. Impotenţă sexuală: organe genitale. vagin. suprarenale. articulaţiile interesate. splină. veziculă biliară. Hemoroizi: rect. tiroidă. Migrenă: echilibru. ciupirea vârfurilor degetelor. frecarea dosului mâinilor cu dinţii unui piepten. uretere. puncte limfatice. ovare. ficat. sinus. apoi masajul în întregime al mâinilor. paratiroide. Gută: suprarenale. hipofiză.Frigiditate: hipofiză. Oboseală: rinichi. paratiroide. paratiroide. segmentul lombar. uter. puncte limfatice. ficat.

pe linia mediană. pete. se gii 108 . puncte limfatice. Zgomote în urechi: urechi.Surditate: presiuni puternice cu unghia pe articulaţiile degetului mic şi inelar de la ambele mâini. plex solar. preferând una din ele. Modificările apărute pe proiecţia unui organ semnifică suferinţa sa. Cei mai mulţi preferă reflexo-diagnosticul şi reflexo-terapia tălpilor. vezică. paratiroide. Se observă că reflexoIruipiii piiliiii'loi foloseşte aceleaşi zone ca şi reflexoteliipia tălpiloi Din acest motiv terapeutul nu le aplică niciodată pe amândouă.) sunt elemente preţioase în stabilirea unui diagnostic. ficat. Varice: suprarenale. O mare importanţă asupra acestui aspect îl acordă şi medicii homeopaţi. ficat. Limba ocupă un loc important şi în medicina tradiji onală chineză. rinichi. crăpături. care stabilesc diagnosticul şi cu ajuto rul modificărilor descoperite pe limbă. uretere. în aceeaşi şedinţă. coloană lombară. rugozităţi etc. veziculă biliară. în special pe inelar. Masajul lingual reflexogen Din cele mai vechi timpuri limba a fost una din oglinzile sănătăţii omului. Tuse: plămâni. intestine. presiuni cu unghia pe degetul mare şi arătător. Ulcer gastroduodenal: stomac. /unde pre/entate sunt folosite în scopuri terapeutice şi loiiih. de mai multe ori pe zi.pu|m pentru diagnostic. culoare. duoden. intestine. Pe faţa dorsală. suprarenale. presiuni puternice cu unghia la extremitatea degetelor de la mâini. Şi astăzi modificările limbii (formă.

/onele mai mari pot fi stimulate prin apăsări cu coada unei linguri. timp de 2-3 minute. Zonele reflexogene ale limbii: l: rect. O limbă este examinată prin inspecţie şi palpare cu vârful unui deget. spălat şi badijonat cu alcool. câteva secunde. splină. care se aplică mai întâi pe vârful limbii. 8: duoden 109 . S tân g a S O rat D ulce D re a p ta Fig. vezicula biliară şi plămân. 5: colon ascendent. prin apăsări continue sau printr-un masaj circular. 3: colon descendent. 23) care pot fi stimulate cu vârful degetului. 7: jejun. 23. după care este deplasată spre regiunea dorită. ficat. 4: colon transvers. inimă. 2: sigmoid. 6: ileon.l seşte meridianul „Trei focare" şi proiecţia următoarelor organe: rinichi. Pe limbă se găsesc şi zone reflexogene (fîg.

oratori). Oboseală vocală (cântăreţi. timp de 1-2 minute. haşurate sau brăzdate de mici crăpături. apoi deplasare spre zona dorită (hemoroizi. artişti. acoperite cu depozite albicioase. învelite în tifon. tuse. angină. presiuni cu coada lingurii. Deci. care este animatorul. tuse convulsivă. în primul rând. El şi-a motivat termenul în felul următor: stimularea endonazală acţionează asupra centrilor bulbari. în secolul XX masajul reflexogen endonazal era denumit de Bonnier centroterapie. gripă: se recomandă tracţiunea limbii (înainte şi lateral) cu două degete. gri. Zonele organelor proiectate pe limbă. regulatorul şi apărătorul organismului nostru. cât mai blând posibil. asupra sistemul nervos simpatic. bronşită acută: presiuni cu degetul pe linia mediană. iiH-iistruaţic dureroasă). cu ajutorul cărora pot fi regularizate funcţiile perturbate. cât mai departe posibil de vârful limbii. pentru că el acţionează. menstruaţie dureroasă. o terapie cu ajutorul unui „centru nervos". Masajul endonazal reflexogen Un astfel de micromasaj reflexogen mai este cunoscut şi sub numele de simpaticoterapie.Reflexodiagnostic Zone uşor împăstate sau uşor dureroase către centrul limbii semnifică suferinţe ale mâinilor şi picioarelor. guturai. guturai. câteva seumdc. laringele şi căile respiratorii. 110 . Reflexoterapie Hemoroizi. timp de 2-5 minute. Prin această manevră sunt stimulate meridianele care guvernează corzile vocale. semnfifică suferinţa lor.

14: sciatică. 2: organe genitale. ! '• oculomotricitate. bronhii. 13: tonus general.inisfetări fizice (vărsături. 111 . depresiune). Fig. 19: faţă. Cartografia mucoasei nazale (după Bonnier si Klotz Guerard): l inimă. termoreglare. 24. începătorii stimulează numai punctele situate pe acest ultim cornet (este mai uşor abordabil). cât şi pe cele situate în zona anterioară a cornetului mijlociu. nas. 17: miros. rect. 3: vezica urinară. 23: vedere. 21: nas. 7: ficat. plămâni. 16: bâlbâială. faringe. de pe mucoasa peretelui lateral al foselor nazale. 18: anxietate cu manilcstări respiratorii. 6: anus. ameţeală. cu suprafeţe foarte mici. ' gât. 24). pe care stau atârnate cele trei cornete: inferior (corespunde abdomenului). l S: scurgeri patologice. esofag. 11: auz. 22: vasomotricitatea feţei. 5: stomac. tensiune. mijlociu (corespunde toracelui) şi superior (corespunde capului $i gâtului). membru inferior.Metoda constă din micromasajul anumitor zone (fîg. 10: anxietate cu m. 8: rinichi. pancreas. membrul superior. i intestine. insomnie. 20: trahee.

pelvină. La acest nivel mai există o a patra zonă (situată anterior) cu acţiune asupra astmului bronşic. Micromasajul punctelor de pe această zonă se recomandă în suferinţele vezicii urinare. stomacului. în prurit anal. gastrite. esofagului. ficatului. diaree şi chiar diabet /aharat. în tulburări de menstruaţie etc. Cu mulţi ani în urmă. intestinului subţire.ic(iunc asupra ochiului de partea respectivă). postcrioară. tusei spasmodice. .şi externe. - Tehnică Cei interesaţi să practice reflexoterapia endonazală au la dispoziţie cartografia mucoasei nazale şi reprezentarea endonazală a sistemului nervos cerebro-spinal şi a sistemului nervos autonom (fîg. spasmelor laringiene şi migrenei. ameliorarea crizelor de astm bronşic. afecţiunilor cerebrale (ameţeli. urinară şi genitală. hepatită. care corespunde plexului solar. emfizemului pulmonar. Micromasajul punctelor din această zonă se foloseşte în ulcer gastro-duodenal.mijlocie. în hemoroizi. care corespunde ganglionului cervical stipenoi (cu . veziculei biliare. urechii mieriu. 25). intestinului gros (colon). Mihai lubu. care corespunde următoarelor zone: abdominală. migrenă). obţinea rezultate remarcabile la bolnavii cu rinită alergică şi astm bronşic prin cauterizarea (metodă totuşi brutală) mucoasei nazale a cornetului inferior. constipaţie. La sfârşitul secolului al XlX-lea Hack şi Hering au obţinut. cunoscutul orelist clujean. 112 T . rinitei alergice etc.Cornetul inferior are trei zone: anterioară. prin caute rizarea acestei zone. pancreasului.

apoi muiată într-o soluţie aromată. Manevra este nedureroasă. foarte fin (confecţionat din argint. cu degetele arătătoare. până la obţinerea rezultatului dorit. 25. Reprezentarea inervaţiei somatice si viscerale pe mucoasa nazală (după J. Cu acest instrument se pătrunde în cornetul inferior. punctul respectiv. timp de câteva KCI unde. Această metodă terapeutică este ule puţin folosită astăzi. apoi se masează blând. Bossy) Se foloseşte un beţigaş de lemn sau un stilet metalic. aur). de multe ori. In /ona respectivă. de jos în sus. Se execută 2-3 şedinţe pe •iflplămână. fiind însoţită. frecarea nasului. 113 . >|M>i a pomeţilor.ganglion cervico-toracic ganglion cervical superior plex cardiac ptox pulmonar plex mezentenc superior Fig.linului gros).cu capete rotunjite ţi bine înfăşurate în vată. lăcrimare şi strănuturi. cu două degete i« nniribuie la creşterea atenţiei şi concentrării). Alte manevre reflexogene: presiuni la rădăcina nasului. obrajilor (ajută digestia şi activitatea in| .

26). un nas mare semnifică un tub digestiv sănătos. Nogier u fost cel dintâi care a intuit proiecţia. violaceu. Tot el a întocmit şi prima cartografie completă a pavilionului urechii (fig. pe faţa internă a pavilionului urechii. 27). dar şi diagnostice. Ulterior. considerai şi părintele auriculo-medicinii moderne. 26. 28). Fig. Prima sa cartografie.Şi nasul este oglinda sănătăţii omului: nasul roşu. Masajul reflexogen pe ureche O altă zonă reflexogenă. un nas mic şi rotund semnifică sexualitate redusă şi veleitarism. Bossy a întocmii reprezentarea inervaţiei somatice şi viscerale pe pavilionul urechii (fig. l " 114 . este pavilionul urechii. umflat în permanenţă. aparţine medicului francez Paul Nogier. cel care a pus ba/de teoretice şi practice ale acestei metode. cu venule pe suprafaţa sa. a unui făt cu capul în jos (fîg. J. completă. semnifică tulburări serioase ale aparatului circulator. folosită în scopuri terapeutice.

o ureche rotun115 . migrenă. subţiri. Stiarea punctelor de proiecţie ale organelor respective. cu ace l'i'dale. astm bronşic. un lob •rior subţire şi brăzdat pe centru înseamnă scăderea viilăţii. Nogier) Pe ureche sunt proiectate toate organele corpului. 27. cu anumiţi curenţi electrici. generaţi de aparate dale. mai ales cea a limfei.dagtte picior organe genitale externa anus gonade Mg. Urechea este şi ea oglinda sănătăţii noastre: lobul inor bine dezvoltat înseamnă o vitalitate crescută. insometc. un lob inferior umflat şi roşu semnifică o proastă ulaţie periferică. poate produce ameliorarea unor suferinţe: dureri orice fel. Proiecţia organelor pe pavilionul urechii (după P. imn masaj cu un stilet metalic sau din sticlă. rinită alergică.

t.n vizuală. tragerea de lobul urechii măreşte atenţia 116 . f Fig. creşte forţa membrelor im reflexogene la îndemâna oricui: tragerea lobul urechii şi purtarea de inele mici. stimulează acuit. Bossy) ' l Manevre nerv mşinos v nerv coccigian segmenta spinale • lanţ latero-vertebral lanţ pre-vertebral (manifolosită la unii şcolari). de partea sa superioară. 28.dă şi mare este întâlnită la persoane cu activitate intelectuală intensă. Reprezentarea inervaţiei somatice si viscerale pe pavilionul urechii (după J. tragerea în sus a pavilionului m chii.

Irisul. este folosit. tragerea înapoi. ciupirea marginii pavilionului produce revigorarea organismului. din partea mijlocie. dinţi etc. numai în scopuri diagnostice. Masajul reflexogen se mai poate practica şi pe alte segmente ale corpului: craniu. piramida nazală. deocamdată. creşte forţa braţelor. spate. ca şi frecarea întregului pavilion. .l rioare. faţă. partea colorată a ochiului. Crunte.

Wei. bolile nefiind altceva decât ruperea ivhilihnilui dintre energiile care circulă prin corpul său. numite INN şi IANG. Energia Wei poate fi mobilizată prin masaj superficial. participând la formarea sângelui şi lichidelor din organism. care considera Universul un tot format din materie şi energie. stăpânit de două forţe antagoniste şi complementare..U%). long. Viaţa a luat naştere din energia cosmică. într-o perioadă anume a zilei. numite meridiane. provocând instalarea bătrâneţii. Ele menţin echilibrul Universului. Ea circulă prin meridiane după un orar fix.'. precum şi dintre ele şi energia din Univers. cu care omul •iu. fieca118 . Ele circulă prin nişte canale imaginare. care prezidează dezvoltarea ulterioară a fătului.CAPITOLUL IV MASAJUL TRADIŢIONAL CHINEZ Medicina tradiţională chineză este strâns legată de concepţia filozofică despre lume (Tao). Această energie este comparată cu sistemul imunologic al organismului. Această energie circulă prin nişte canale. Energiile (Ki) din corpul omului sunt de trei feluri: Zong (moştenită de la procreatori). Energiile din corp au doi poli: INN şi IANG. fiind prezente în l oaie lucrurile şi fenomenele care ne înconjoară.lluri permanente. Ea se găseşte în partea inferioară a abdomenului sau „Oceanul energiei" (Hara pentru japonezi). Această energie scade cu vârsta. numite meridiane. care apără organismul. Energia long poate fi mobilizată cu un masaj profund. care provine din aerul inspirat şi din alimente. fiecare având o activitate maximă de două ore. Calitatea sa este evaluată după starea de sănătate a pielii. de la un organ la altul.

Cele mai importante meridiane secundare sunt denumite: Vasul guvernor şi Vasul de concepţie. inimii. . sunt ultimele puncte i pe meridiane. asigură trecerea energiei în meridianele nplate. intestin gros. urmând imediat după ultimul punct al 'inTidianului precedent. în corpul omului sunt 12 meridiane principale (perechi) si multe meridiane secundare. 119 .re fiind în legătură cu un organ (plămân. Punctele de pe meridinnc sunt de mai multe feluri şi anume: . stomac. diminuează energia în exces din meridianul respectiv. ele precedând punctul prim al meridianliii următor. aparatului digestiv. veziculă biliară. în tratamentele energetice. rinichi. -puncte pentru ieşirea energiei. nu se schimbă niciodată. şi cu anumite funcţii (ale organelor genitale. de asemenea. având efecte calmante. Pe lângă aceste puncte. ficat) ale căror nume le poartă. inimă. -puncte pentru tonifiere. sunt primele puncte % iK meridianelor. Pe meridianele principale şi pe cele două secundare se găsesc nişte puncte. -puncte Io.puncte pentru intrarea energiei. curent electric special. iar energic contribuie la Innifierea sa. paralizii â frigore. intestin subţire. care au toate legături între ele. ce pot fi folosite în locul celor de sus. splină-pancreas.puncte pentru dispersie: stimularea lor printr-un masaj blând. numărul lor variind de la un meridian la altul. masate blând dispersează energia. al căror masaj energic are H'ecte tonifiante. mai există şi altele care se folo•«c. Numărul punctelor fiecărui meridian şi localizările lor sunt fixe. -puncte sursă. respirator şi genito-urinar). masaj l'IC . se folosesc în pareze. vezică urinară. Pentru ameliorarea unor suferinţe. ele pot fi stimulate cu ace speciale.

pe traseele meridianelor şi în afara lor. apoi traseele meridianelor. întrucât micromasajul se aplica mai mult la copii. în capitolul 12 al operei de bază a medicinii chineze. Chinezii mai practică un masaj combinat. în anul 1575 apare un tratat despre masaj. grăsimi. Masajul se făcea pe o piele uscată sau un să cu uleiuri vegetale. acele au fost înlocuite cu masajul punctelor de acupunctura. din bambus şi din bronz. se scrie: „Paraliziile şi contracturile se tratează foarte bine prin masaj şi gimnastică". în China antică funcţionau patru categorii de vindecători: acupunc tori. presopunctură etc. combaterea constipaţiei etc. masori şi medici (care tratau bolile numai cu plante medicinale). Ibarlc ascuţite. astăzi foarte răspândit în ţările Asiei de Vest. Pentru evitarea acestor dureri insuportabile. şi chiar în ţările occidentale. Masajul tradiţional chinez are aceeaşi vârstă cu acupunctura. Masajul energetic s-a aplicat mai întâi persoanelor care nu suportau durerile rudimentarelor ace de acupunctura. Cu mii de ani în urmă se foloseau ace confecţionate din aşchii de picii c. cu palma (pentru regiuni mai mari) sau cu instni mente speciale.Hr. cu degetul. în secolele V-III î.Masajul tradiţional se execută la nivelul punctelor sau pe traseele meridianelor. pentru ca ea să ajungă la toate organele. vărsăturilor. Aşa a luat naştere micromasajul tradiţional. Masajul punctelor de acupunctura poartă în aceste ţări diverse nume: akupresură (termen impropriu). Nei King. Secole de-a rândul au fost masate numai punctele de acupunctura. masajul se folosea în China şi pentru activarea circulaţiei sângelui. digitopunctură. mă sorii respectivi erau consideraţi medici de copii. Masajul tradiţional energetic ameliorează circulaţia enci giilor din corp. alcool. intitulat Toue-Na Pik-kiue (Secretele masajului). 120 . cu un ghia. Masajul era folosit ca metodă unica sau în combinaţie cu alte remedii pentru provocarea suda ţiei. pediatri. loţiuni sau decocturi de plante.

Masajul terapeutic al unor puncte de pe piele sau al unor regiuni mai mari. în Ucraina şi în România". unele dintre ele fiind menţionate şi în vechile tratate de medicină energetică. Ca şi în cele mai îndepărtate vremuri. intitulată „Bioenergetique chinoise". în aceleaşi locuri. Tehnici în China veche se foloseau două feluri de maneve: o (nhgan=a presa cu mâna. pe lângă bronzurile dinastiei Hia. nici o urmă de artă chinezească nu s-a descoperit în explorările făcute în Siberia. făcea parte şi din arsenalele terapeutice ale bunicuţelor noastre. se scrie: „Săpăturile efectuate în provincia Chen Si (China) au scos la iveală. Astăzi. împreună cu bronzurile dinastiei ("hang s-au găsit atât obiecte de ceramică de Ucraina şi România. Şi medicina tradiţională chineză recomandă pentru indigestie masarea punctului situat la baza degetului mare (P 10). pe faţa sa palmară şi pe marginea externă a antebraţului. 121 . Lavier. Dimpotrivă. poate fi întâlnit şi astăzi. se întreabă specialiştii? în lucrarea medicului francez J. oale siberiene. Şi astfel de asemănări dintre punctele şi zonele pentru tras şi punctele chinezeşti mai pot fi date. cât si bronzuri siberiene. Masajul tradiţional energetic chinez ameliorează circulaţia energiilor din corp. mo=a freca). publicată în anul 1976. practica masajului tradiţional chinez cunoaşte nenumărate tehnici. De unde această asemănare. respectivele manevre fiind cunoscute sub denumirea de „tras". ca ea să ajungă la toate organele. şi doftoroaiele de astăzi freacă pentru „aplecat" (indigestie) degetul mare de la mână. cu efecte stimuIniite. Acest meşteşug practicat din moşistrămoşi. cu efecte sedative şi touei-na (a pune în mişcare). în unele zone ale ţării.

împingeri (Tui). sacadat. un mic dispozitiv metalic prevăzut cu o gaură pătrată.vibraţii (Yao mă). . După cum se vede.„răzuirea " pielii cu o lingură specială. . dosul mâinii sau cu pumnul. circular. gât.masajul meridianelor cu lemn de bambus sau cu o baghetă de fildeş. unele fiind apăsate (Tou na).Pentru adult se folosesc următoarele manevre: . . spate şi membrele inferioare). . >\ . -fricţiuni (Mo fa). -presiuni simple. palmele.presiuni cu mişcări de du-te vino (Chin fa).masajul punctelor şi meridianelor cu un magnet. lateral.ciupiri cu formare de pliuri mici ale pielii (Chin si na).percuţii (Po fa). înainte şi înapoi.bateri cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu ace foarte fine (mei houa tchen). .masaje concentrice (yun an mo . . . .masajul meridianelor cu o ruletă. ciupirile erau de mai multe feluri: cu formare de pliuri. marginea mâinii. (An). cu vârful degetelor.masaj cu anumite unguente. cu apucarea muşchilor etc. prevăzută la cap cu o mică sferă. moderate sau energice (folosite la cap. 122 l J i . cu singura deosebire că în masajul tradiţional ele se aplicau pe punctele meridianelor sau numai pe meridiane. cu degetele.. -presiuni asupra punctelor de acupunctura cu sapecă. liniar. Alte manevre: . aceste manevre sunt folosite astăzi în masajul clasic. prinderea muşchilor cu vârful degetelor şi apoi vibraţii puternice sau blânde.ciupiri cu vibraţii (Na) cu ajutorul degetelor. . blânde. "* . cu degetul mare.

gripă. impotenţă sexuii l ă. este folosit în boli febrile. cu bobârnace etc. arterită. Meridianul trei focare. este folosit în dispnee (respiraţie grea). insomnie. impotenţă sexuală etc. 123 . Meridianul intestinului gros.în China se mai practcă masajul Tao-Inn. situat pe degetul mijlociu. dureri în gât. Ambele metode echilibrează energiile perturbate din corp şi restabilesc starea de sănătate. dureri de dinţi etc. hemoptizie etc. este folosit în dureri de cap. dureri de gât. Meridianul intestinului subţire. Meridianul inimii. este folosit în hipertensiune arterială. vărsături. iar cel strict pe punctele de acupunctura şi de amatori (vezi cărţile de PRESOPUNCTURĂ). situat pe degetul inelar (numit şi deget medicinal). mai ales la i opii. dureri de dinţi. este folosit pentru dureri de cap. dureri precordiale. Mâna este folosită în scopuri terapeutice. tahicardie. situat pe degetul mijlociu. palpitaţii. Masajul energetic al mâinilor Pentru medicina tradiţionalistă chineză mâna este locul de proiecţie al organelor din corp şi de trecere a şase meridiane principale. manevra principală fiind baterea cu pumnul închis pe jumătate. angină pectorală. cu mâna în poziţia ghearei de tigru. dureri de braţ. frică etc. cu palma în formă de cupă. boli febrile etc. cu plesnituri de degete. situat pe degetul mic. dureri de mâini. febră etc. Meridianul plămânului. situat pe degetul arătător. şi mai puţin în scop diagnostic. astm bronşic. este folosit în palpitaţii. Masajul energetic tradiţional la nivelul meridianelor se execută numai de către specialişti. situat pe degetul mare. Meridianul vase-sex (stăpânul inimii).

-diaree: se masează faţa palmară a degetului arătătoi până la baza sa. 124 . pentru fetiţe. Conform tradiţiei se masează mâna dreaptă. el fiind folosit în foarte multe suferinţe (fîg 29): Fig. -rujeolă: din prima zi de boală se masează degetul mare: -inapetentă (poftă de mâncare scăzută): se măsea/îl proeminenţa musculară de la baza degetul mare (în palmă). 29.i baza degetelor mijlociu şi inelar. -febră si provocarea transpiraţiei: masaj circular în scobitura din palmă. şi mâna stângă pentru băieţi. până l.MASAJUL MÂINILOR LA COPII Micromasajul mâinii este foarte răspândit în China şi este folosit mai ales la copii. bifurcat. Micromasajul mâinii este cunoscut de toate mamele. apoi masaj liniar.

la început. -Impotenţi sumli -Tuse \-Tnmptnh'i mclvme 125 -Astm bro/ruc -Dispnee . ea fiind folosită. înainte de culcare. 30). .constipaţie: masaj liniar pe faţa palmară a degetului mic. 30.. -enurezis: se ciupeşte pulpa degetului mic. la bolnavii sensibili sau care aveau frică de ace (fîg. până dincolo de pliul pumnului. -D'vreri dinţi -Boli de Fiotţ Klg. în fiecare seară.tuse uscată: masaj liniar pe faţa palmară a degetului |inelar. MASAJUL MÂINILOR LA ALDULŢI Micromasajul mâinilor unui adult este o practică foarte veche. până la pliul pumnului.

Dureri de nas • 5. Masajul va fi energic.dureri de dinţi. Sciatică 15. de dinţi şi ceafă 14. cu unghia şi chiar cu vârful degetului.1 ! 4. . . . toracice 2. folositul 41 de puncte. leşin. .. dureri de braţ. epistaxis : 9. Diaree. prin manevre energice. Dureri de pumni 3.incontinenţă de urină. Tuse 10. cunoscute şi sub denumirea de .tulburări de transpiraţie: masaj energic în scobitura palmei.-astm bronsic -dispnee (respiraţie dificilă): masajul pulpei degetului mare. boli de ficat: masajul pulpei degetului arătător. de coapse şi gambe . Dureri de nas. Hipotensiune arterială. de mâini 6. Dureri de cap >"* 8. palpitaţii. Faţa dorsală a mâinii: puncte şi indicaţiile lor (fig. Stimularea lor se face cu instrumenle speciale. 31): 1. cât şi în afara lor. Hle se alia atât pe meridianele care brăzdea/«1 mâinile. Dureri de ochi 11. Dureri de gât şi ceafă 13. sincopă: masajul pulpei degetului mic. Specialiştii chine/i practică astăzi micromasajul mânii. Dureri lombare. dureri abdominale. iar acolo unde este posibil pot fi folosite si ciupituri.puncte noi". Dureri lombare şi coccigiene & 126 . Dureri de glezne 7. abdominale.transpiraţii nocturne: masajul pulpei degetului inelar. de pumni. Dureri de umăr 12. de pumni. -impotenţă sexuală: masajul energic al pulpei degetului mijlociu. Dureri de gât.

Dureri de ochi. Dureri de dinţi 127 . 32): 23. Convulsii febrile. Cefalee (creştetul capului) 18. Migrenă temporală. puncte cu legături energetice cu anumite meridiane (fig. Paludism 24.16. Tuse. Hiperhidroză 29. Faţa palmară: puncte şi indicaţiile lor. gastralgii 21.31. Dureri pelvine 20. Dureri gastro-intestinale 28. Dureri de gât si de dinţi 25. Cefalee frontală 17. hipertermie Fig. 19. Dureri de dinţi. dureri de călcâi 26. Isterie. astm bronşic 30. fobie 27.

Legătură cu meridianul intestinului gros 38.31. crampe musculare. Puncte de reanimare: apoplexie. Enurezis 37. pe care se găsesc puncte energetice speciale. febră. Boli de gură 33. insolaţie. după ce înconjoară capul. ceea ce explică acea stare de bine des pre care vorbeam. care îl brăzdează: meridianul Vasul guvernor (de la coccis până la gingia superioară. Masajul special al punctelor Shue acţi 128 . Enurezis 41. organele corpului suni stimulate indirect. Legături cu meridianul Trei focare 35. Legătură cu meridianul splinei 40. Masajul energetic al trunchiului După banala frecţie pe spate toată lumea se simte bine. Meridianul Vasul guvernor are legături cu meridianele lang şi cu meridianul Vezica urinară. splină. stomac. pe linia mediană) şi meridianul Vezicii urinare (o bună parte din traseul său aflându-se paralel cu meridianul Vasul guvernor. fical. Legătură cu meridianul subţire 34. Legătură cu meridianul ficatului 36. în timpul masajului spatelui. Palpitaţii 32. plămâni. Aceste puncte au legături energetice cu foarte multe organe: inimă. reconfortată. pierderea cunoştinţei. cunoscute sub denumirea de puncte Shue. Legătură cu meridianul inimii 39. De ce? Pentru că în timpul respectivelor manevre sunt stimulate numeroase puncte situate pe cele două principale meridiane.

masaj liniar. până la ceafă. Medicina energetică recomandă un masaj liniar. de la pubis până la furculiţa sternală. 129 . circular. El se practică numai pe o pieli1 uscată.masaj liniar. 33 c). intensitatea lor fiind crescută în mod progresiv.onează numai asupra organelor aflate într-un dezechilibru energetic. a cărui durată varitt/.masaj liniar. masaj liniar. de o parte şi «Iţa a sternului. la nivelul trunchiului. Masajul energetic al trunchiului. până în partea inferioară a abdomenului (fosele iliace). se poate practica ca metodă unică NHU asociată presopuncturii şi acupuncturii.masaj liniar. Aşa se explică rezultatele pozitive obţinute chiar de către masorii amatori. la începutul MIU la sfârşitul şedinţelor. . 33 d).ă între 3-5 minute. masaj liniar. de la ceafă căire urechi. până la furculiţa sternală. masaj liniar. scurt. 33 b). pe feţele laterale ale gâtului. scurt. . anterior şi posterior. de la clavicule până în fosele iliace şi de acolo pe feţele anterioare ale coapselor (fig.masaj pe linia mediană anterioară. bifurcat. masaj liniar. . de la furculiţa sternală către umeri. masaj liniar de la pubis. Masajul începe cu neteziri şi presiuni foarte blânde. TEHNICĂ . scurt. începând din partea superioară a omoplaţilor până la mijlocul feselor (fig. pe ambele flancuri până în hipocondru (drept şi stâng). de o parte şi alta a coloanei vertebrale. 33 a). El se execută cu vârful a două degete. de la linia mediană până la umeri. masaj liniar de la ceafă până în creştetul capului (fig. liniar. în jurul ombilicului (fîg.

sunt obligatorii câtevi» scurte exerciţii de respiraţie. El se practică în scopuri igienice şi terapeutice. înaintea şedinţei de automasaj.Fig. Automasajul energetic Automasajul energetic are o foarte mare răspândire <istăzi. 33. cu umflarea abdomenului in 130 .

Aceste manevre stimulează energia şi îndepărtează bloi'tijele şi tensiunile de la nivelul mâinilor. cu picioarele încrucişate (de dorit ca genunchii să atingă solul). Cu palma dreaptă se înveleşte pumnul stâng. Această manevră se execută de 16 ori de fiecare parte (mâna dreaptă sau stângă). 1. Această manevră uşurează circulaţia energiilor în degete şi în organele merdianelor corespunzătoare. După o foarte scurtă pauză se trece la timpul următor: 2. iar cea stângă polul negativ (Inn). după frecarea mâinilor. lang şi Inn. cel energetic se execută aşezat pe sol. degetele se apucă. Respiraţiile trebuie să fie ample şi calme. apoi cu ca strânsă. După această manevră se automasează energic degetele şi mâinile. ca de exemplu înaintea unui examen sau a unei confruntări l'oarte importante. învelind succesiv mâna şi degetele respective. se avansează. într-o parte şi alta. apoi se răsucesc. împreunarea mâinilor înseamnă scurgerea energiilor din corp. Revenind la practica automasajului. gest pe care oamenii îl folosesc instinctiv în timpul rugăciunii. 131 . şi se tracţionează în sens longitudinal. îmbrăcămintea trebuie să fie lejeră. direct sau pe o pernă. pentru activarea energiilor. fără a forţa însă. Spre deosebire de automasajul clasic. gest întâlnit la mulţi oameni în imediata apropiere a unui eveniment ce necesită un calm deosebit. Din această poziţie se freacă energic mâinile. Mâna dreaptă reprezintă poluî pozitiv (lang). pe rând. care circulă prin cele sase meridiane care o brăzdează. dintr-o parte în alta.l timpul inspirului. prin cei doi poli. în final degetele •te încrucişează şi din această poziţie se flectează cât mai mult pe spate. Echilibrarea energiilor se mai face instinctiv şi prin frecarea mâinilor. Echilibrarea energiilor din corp se face şi prin împreunarea mâinilor.

de natură Y ung. apoi cu dreapta. 6. Netezirea blândă a capului. Se execută de 5 ori. Este o manevră inversă scurgerii energiei din meridia nul Vasul guvernor.3. apăsările fiind progresive. 4. până la vârful degetelor. având efecte calmante. Aplicarea palmelor pe cap. Este1 indicată în nervozitate. mai întâi cu mâna stângă. 132 . 7. Manevra este relaxantă si combate insomnia. sedative. în sens circular. se mă sează pielea capului. după care înveleşte umărul respectiv şi se coboară pe braţ. Cu palma dreaptă se freacă braţul stâng. In felul acesta se stimulează intrarea energiei celeste. pentru favorizarea creativităţii. de la frunte spre ceafă si invers. Ciupircu uşoară a rădăcinii nasului cu mâna stângă. al mâinii opuse. 8. practicate împotriva scurgerii sângelui (arterial) are efecte calmante. Aceste manevre. de la frunte spre ceafă. 5. Frecarea cu ajutorul unghiilor sau cu pulpa degetelor. de unde vor aluneca spncreştetul capului. Manevrele se execută alternativ. obraji până la barbă. La fel se procedează cu mâna dreaptă de cealălaltă parte. începând de la frunte spre ceafă. apoi. cu degetele. tot de 16 ori. migrenă etc. apoi netc/irea capului (tâmpla stângă) de partea stângă. de-. fortificarea corpului si prevenirea îmbolnăvirii. de fiecare parte. Cu ajutorul lor se echilibrează energiile care curg prin meridianele care au sediul în membrele superioare. Senzaţia unui vid în gândire este semnul reuşitei. prin manevre blânde. de 16 ori. a pielii păroase a capului. de 16 ori. mânie. Manevra se execută şi la braţul celălalt.i lungul unor linii imaginare. Se aplică palmele pe ceafă. în timpul acestor ultime mă nevre având grijă ca presiunea să scadă. până la subsoară. La sfârşit se execută mişcări din articulaţia pumnului în toate direcţiile. în corp. apoi sprr frunte.

apoi se plaI sează în faţa nasului. de unde va reveni pe umărul stâng. 12. în sens vertical. Se masează cu palma. care vor masa circular orbitele ochilor. Se freacă nasul. apoi se scot brusc. pe punctul situat la mijlocul distanţei dintre ombilic şi apendicele xifoid. până la pubis. apoi alunecă până la marginea externă a mamelonului. palma alunecă spre abdomen. apoi la jumătatea liniei dintre ombilic şi pubis (în aceste puncte masajul se face invers mişcărilor acelor de ceasornic). în sensul mişcării acelor de ceasornic. se cheamă energia cerului pentru efectele sale benefice. de 40 de ori. de înţepătură. în jurul ombilicului. urmată de relaxare. Se continuă cu alunecarea până sub sân. Manevra se practică în lunile de iarnă. circular. în sensul acelor de cea| sornic şi invers. lăsându-le libere pe cele mari. Aceste manevre se vor executa numai din poziţia culcat pe spate. 9. cu degetele respective percutând cutia craniană. cu degetele mari. situate în jurul l ochilor. Aceste manevre executate pe torace se fac cu ochii închişi Ele generează o senzaţie de căldură. 13. în timpul următor.Manevra se execută de 16 ori. Se astupă urechile cu degetele arătătoare. de astă dată trecând pe marginea stângă a sânului. apoi se aplică palmele pe pavilioanele urechilor. de 16 ori. Se încrucişează degetele ambelor mâini. spun chinezii. l prin eliminarea surplusului de energie acumulată în | cap. 11. Manevra activează punctele Shue. manevra se repetă încă de două ori. 133 . încălzirea nasului previne guturaiul. Ea produce relaxare. Prin această manevră. unde se descriu trei cercuri mari. 10. Se aplică palma dreaptă pe umărul stâng.

rinichilor. Se aplică palmele pe feţele anterioare ale coapselor.Manevrele respective ameliorează multe suferinţe. Se produce o încălzire locală. întrucât ele acţionează. în primul rând. extensii. pe rând. senzaţie de „picioare grele". 17. apoi tracţiunea lor. Masajul constă din mişcări energice. Acest punct poate fi stimulat cu vârful degetului în ur mătoarele situaţii: surmenaj intelectual. Manevra produce sen/aţic de căldură. veziculei biliare şi ficatului. 14. 19. 18. de jos în sus. concentrice. rotaţii în jurul axului propriu. de unde se va reveni la rădăcina coapselor. făcăleţ). unde este sediul energiei ancestrale (Zong). alternativ. 15.Nelc/. splinei. se aplică ambele mâini pe şale (regiunea lombo-sacrată) şi se freacă energic locul. cu pumnul închis. apoi se netezeşte întreaga suprafaţă a membrului inferior (faţa anterioară). în felul acesta se stimulează funcţiile stomacului. Auînmasajul respectiv combate şi oboseala generală. situat în scobitura anterioară. Frecarea degetelor cu mâinile. Manevra se execută de 16 ori. la ambele tălpi. pancreasului.irea genunchilor cu palmele. asupra centrului vitalităţii. în axul longitudinal. Aici se află poarta prin care energia terestră pătrunde în corpul omului. Punctul poate fi reperat prin îndoirea degetelor spre talpă. Ultima manevră constă din stimularea punctului de pe talpa piciorului. l6. 134 . prin mişcări circulare. Automasajul tălpilor cu pulpa degetului mare sau baterea lor cu degetele îndoite (flectate). în poziţie şezândă. se mai foloseşte rularea tălpilor pe un obiect cilindric (tub. de 40 de ori în fiecare sens. şi mişcări în toate sensurile: ilexii. mai ales când se folosesc neteziri energice. până la picior.

cu flexia forţată a larsului. „crin de aur". 0 atenţie deosebită întreţinerii frumuseţii corpului şi părţilor sale descoperite. 135 . în sens antero-posterior şi torsionarea degetelor în jurul primului os metatarsian. în felul acesta piciorul mulilat ajungea la dimensiuni foarte mici. Pentru „umflăturile" pielii aplicau frunze de Koua-Leou (Trichosanîhes kirilowii Maxim). în contrast cu preocupările pentru înfrumuseţarea corpului era mutilarea picioarelor. pentru a li se micşora picioarele. Şi astfel de tratamente începeau din fragedă copilărie. cu nume poetice. In secolul al XVI-lea acneea de pe faţă se trata cu pudră de mazăre. mutilante. din totdeauna. Rezultatul era un picior scobit. „crini parfumaţi" etc. Femeile chineze din epoca Tsing erau supuse la tratamente oribile. Ele purtau încălţăminte specială. procedeu folosit şi astăzi în Extremul Orient. adevărate „rândunici zburătoare". făcând din aceste chinezoaire. între 4 şi 8 ani. în mers.iur".. începută în secolul al V-lea a dăinuit până în jurul anului 1912. folosind tot felul de preparate. în scopuri „estetice". Moda picioarelor „graţioase". Curtezanele chineze acordau o foarte mare atenţie machiajului feţei şi al unghiilor. Cu un astfel de picior era foarte greu de păstrat un c-chilibru în timpul mersului. în medie de 1 4 x 6 rin. obţinută din rădăcina aceleiaşi plante. remediu nelipsit din 1 rusa de machiaj pentru întreţinerea frumuseţii. care au inspirat secole de-a rândul mulţi poeţi chinezi. Pentru halenă proaspătă şi plăcută. de basm: „lotus de .Masajul cosmetic energetic Medicina tradiţională chineză a acordat. aceleaşi curtezane mestecau fructe de cuişoare. cu toate efortui i Ic guvernanţilor acelor vremuri de a interzice un astfel de • «bicei barbar. printre produsele aplicate aflându-se o pudră de faţă.

Pentru ridurile feţei foloseau şi masaje speciale. multe dintre manevre dăinuind până în zilele noastre. 136 . ca urmare . 2: Triunghiularul buzelor. 34). 7: Ridicătorul comun al bu/ci superioare şi aripii nasului. 8: Piramidal. 9: Orbicularul pleoapelor. 6: Ridicătorul propriu al bu/ei superioare. 34. scăderii cantităţii de apă din celulele sale şi dezechilibrului dintre muşchii feţei. este nevoiede cunoaşterea sumară a muşchilor feţei (fig. Muşchii feţei t \ l: Pătratul bărbiei. 4: Orbicularul buzelor.i deprinderilor şi mimicii zilnice. Fig. Pentru a înţelege presopunctura ridurilor. 3: Buccinator. despre care se vorbeşte în vechiul tratat de medicină „Pen-Tsao". 5: Micul zigomatic. n-au fost. Medicina tradiţională chineză foloseşte manevre pentru relaxarea muşchilor contractaţi (dispersii) şi de stimulări(tonifieri) pentru cei relaxaţi. încă. RIDURILE FEŢEI Vechii chinezi tratau bolile care urâţeau corpul cu masaje şi exerciţii fizice. 10: Frontal.Foarte multe remedii cosmetice. Zbârciturile sau ridurile feţei se produc din cauza pierderii elasticităţii pielii. descifrate.

fîg.l în fîg. sunt următoarele (după J. 35. Repere energetice 137 . 36): Fig. 35 sunt prezentate reperele anatomice ale îl frontal apofiza maxilarului «interior foramen sub-orbltar fosetă maxilar superior feţei. Repere anatomice PUNCTELE ENERGETICE DE PE FAŢA Punctele energetice sau punctele chinezeşti. Lavier. 36. pe care se acţionează cu ajutorul presopuncturii. Fig. A.

punct bilateral situat în şanţul nazo-labial (care pleacă de la aripa nasului şi coboară în spatele comisurii buzelor). Punctul 3: Yin Tang (Sigiliu Palatului). pe linia verticală care trece tangent cu aripa nasului. în dreptul său pulsează artera facială. puncl bilateral situat exterior. situat în mijlocul sprâncenei. punct bilateral. puncl bilateral. într-o depresiune de la nivelul caninului. în profunzime corespunde găurii suborbitare. înconjurată de o reţea nervoasă. punct bilateral. în gură se găseşte la exteriorul arcadelor dentare. Punctul 8: Hwo Tchiao (Depozit pentru cereale). Punctul 5: Szeu Pai (Punct cvadruplu) punct bilateral. La palpare. nasului şi gurii. de unde şi denumirea sa. simpatică. în acest punct se palpează o mică fisură verticală. punct bilateral situat sub osul malar (sub pometele obrazului). 138 . Punctul 9: Ti Tsang (Hambarul pământului). între sprâncene. pe o linie orizontală care trece pe sub nas. Punctul 4: Chwei Keou (Şanţul pentru apă). situat-pe promontoriul de deasupra rădăcinii nasului. Punctul 6: Tchiu Tchiao (Gaura caninului). ceea ce explică importanţa sa în numeroase afecţiuni ale feţei. pe marginea superioară a orbitei. urechii. în partea inferioară a septului nazal. în partea sa inferioară. Punctul 7: Ying Hsiang (Primeşte parfumurile). situat pe marginea inferioară a obitei. prin care trece linia mediană. pe verticala care trece prin centrul pupilei.Punctul 1: Yu Yao (Burta peştelui). situat înăuntrul marginei orbitei. la unirea sa cu buza superioară. este palpabil pe verticala care trece prin centrul pupilei. la nivelul comisurii buzelor. Punctul 2: Tswan Tchou (Capul sprâncenei sau Bambus stufos). situat exact sub nas. de unde iese un nerv important. la jumătatea distanţei dintre narină şi buza superioară. situat în şanţul naso-genian. cu acţiune cvadruplă (de unde şi denumirea sa) în afecţiunile ochiului.

37.tratament: tonifierea punctului 8 dispersia (relaxarea) punctului 10 2 .Ridul social. . cauze: tensiunea triunghiularului bu|zelor şi relaxarea ridicătorului propriu al buzei superioare.Ridul jupiterian. situat între arcadele dentare şi buze. PRESOPUNCTURA RIDURILOR (fig. Ridurile feţei 11 3 . localizat în jşanţul bărbiei.Punctul 10: Tcheng Tchiang (Strânge saliva).Ridul marţian. cauze: tensiunea (întinderea) (muşchiului pătratul mentonier. 37) 1 .tratament: tonifierea punctului 6 dispersia punctului 9 139 . punct (median. cauze: tensiunea triunghiularului Duzelor.tratament: tonifierea punctului 6 dispersia punctului 9 Fig. . .

cauze: tensiunea muşchiului frontal.tratament: tonifierea punctelor l O şi 8 relaxarea punctului 8 7 .Rid care face excepţie de la regulă. cauze: tensiunea buccinatorului şi relaxarea orbicularului buzelor.Ridul avertizării. în felul acesta. El necesită doar tonifierea punctului l. formează o pungă sub ochi. 10 . cauze: tensiunea muşchilor buccinator şi zigomatici si relaxarea orbicularului şi triunghiularului buzelor . cauze: tensiunea (întinderea) orbicularului buzelor şi relaxarea buccinatorului şi ridicătorilor buzei superioare. Relaxarea constă din presiune continuă cu pulpa degetului.tratament: tonifierea punctului 3 dispersia punctului l Tonifierea constă din lovituri uşoare.Ridul sexual.4 . Pentru restabilirea echilibrului se va îonifia punctul 5. avanii 140 .Ridul mercurian. Nu provine dintr-un dezechilibru muscular. 5 şi 2 8 .Ridul gândirii. pe punctul respectiv. ci dintr-o întindere excesivă a ţesuturilor care.tratament: tonifierea punctului l dispersia punctelor 9.tratament: tonifierea punctelor 10 şi 8 relaxarea punctului 9 6 . cauze: tensiunea muşchilor zigomatici şi orbicular al pleoapelor şi relaxareacelui frontal. cauze: tensiunea muşchiului piramidal şi relaxarea muşchiului frontal.Ridul lunar. .Ridul protezei dentare. cu vârful degetu lui. 9 . . . .tratament: tonifierea punctelor 9. 6 şi 7 dispersia punctului 8 5 .tratament: tonifierea punctului l dispersia punctului 3 11 . timp de 30 de secunde (o lovitură pe secundă). timp de 2-3 minute.Ridul lui Venus. .

Prin acest tratament se încearcă refacerea elasticităţii fibrelor elastice din piele la nivelul ridului. Un efect asemănător 1-ar avea şi presopunctură punctelor chinezeşti. de mai multe ori. paralel cu ridul.grijă să slăbim presiunea. în piele. întotdeauna sfârşindu-se cu relaxarea punctului. foarte fine. Aceste ace sunt conectate la un aparat care generează un curent electric special. curată şi uscată. Pielea respectivă trebuie să fie sănătoasă. Tratamentul modern al ridurilor constă din introducerea unor ace speciale. . Se recomandă trei şedinţe pe zi de presopunctură: dimineaţa. timp de 10 secunde. Manevrele se execută alternativ. la fiecare 15-20 de secunde. prânz şi seara.

echivalentul medicului generalisi de astăzi. Shin-Kwa. Ge-K (W) Ai. stomatolog. care se făceau în stabilimente speciale. masor. San-Kwa. în Japonia ultimelor secole medicina era practicată do tot felul de specialişti: Isi. chirurg. introdus în Japonia în secolul al Vl-lea. Budismul. obstetrician. de peste mare. unde se practicau şi masaje. internist. Zen. în care se spunea: „Toate remediile nu sunt medicamente decât pentru o singură boală. medicus purus. Gen-Kva. oftalmolog. Una din învăţăturile budismului. Samba. în secolul al Xll-lea apare „Cartea despre păstrarea sănătăţii". Cu vremea. 142 . Nai-Kai. moaşă. Anma. acupunctor şi moxă. specialist în fracturi şi luxaţii (ortoped). japonezii au descoperit virtuţile terapeutice ale băilor cu apă caldă.CAPITOLUL V MASAJUL TRADIŢIONAL JAPONEZ Foarte multe practici medicale tradiţionale chineze au fost preluate de japonezi. Până atunci contactele cu vecinii chinezi. scrisă de Yosai. Ko-Kwa. printre ele aflându-se tehnicile pentru îngrijirea corpului. în timp ce ceaiul este un remediu pentru mii de boli". a contribuit la elaborarea unor concepţii filozofice care plasau omul în Univers. a avut o influenţă decisivă în dezvoltarea spiritualităţii culturale japoneze. fuseseră ca şi inexistente. Honetsugi. unele dintre ele fiind chiar perfecţionate. omnipractician.

Primul tratat de medicină de urgenţă în limba japoneză a apărut în anul 1790. Cu vremea. au fost primiţi în casta acestora şi câţiva sportivi. Kuatsu Masajul şi alte tehnici manuale folosite pentru reanimarea bolnavilor gravi sunt menţionate pentru prima dată în tratatele chineze. în cazuri de urgenţă. scrise între anii 281-340 d. în timpul cărora foloseau şi diferite masaje. fapt deosebit de important pentru succesul tratamentului. ele fiind cunoscute de un foarte mic număr de medici. unul dintre acestea fiind „Tcheou-Heou-Pei Tsi-Tsi-Fang" („Prescripţii de urgenţă"). numit Kuatsu (în limba japoneză: ^wa=viaţă. Japonezii foloseau trei feluri de manevre: neteziri. cu degetele sau cu instrumente speciale.Hr.Masajul făcea parte şi din arsenalele terapeutice ale chirurgilor. Unele din manevre erau asemănătoare cu cele ale obstetricii moderne. ortopezilor. pentru a putea 143 . O mare importanţă se acorda masajului de urgenţă. în rândul cărora se pătrundea foarte greu. El constă din masajul energic al unor puncte de pe corp. acupunctorilor. 7s«=tehnică. Manevrele respective constituiau un marc secret.. iar în 1827 un „Atlas pentru masaj" (Anma-Zukai). obstetricienilor etc. în tratatele de specialitate sunt menţionate metode de masaj pentru tratamentul luxaţiilor şi fracturilor. frământări si bateri cu palmele. în anul 1779 a fost publicat un „Ghid pentru masaj" (autor Anma Tebiki). Obstetricienii practicau versiuni externe. Intre pacienţii şi masorii acelor vremuri se stabileau relaţii de încredere deplină. metodă).

un tratat intitulat „Medicina şi farmacia In chinezi şi Annamiţi". . în anul 1902. . Exerciţiile individuale se terminau cu şedinţe de meditaţie. ClaudiRenoult şi Eric de Winter au publicat în 1960 un articol intitulat „Metodă de reanimare în Judo". Pentru a fi eficiente. Atemi (lovituri pe punctele vitale). printre care suportarea unei ştrangulări uşoare. Jujutsu. El a publicat. . . Metoda japoneză de reanimare Kuatsu a pătruns şi în Europa. Ea folosea percuţia şi presiunea anumitoi zone sau puncte de pe corp. exerciţiile colective terminându-se întotdeauna cu gesturi de curtoazie. unc ori. la începutul secolului XX.înotul. după un ritual anume. cu degetele. reanimată de unul dintre examinatori cu metoda Kuatsu. în vechea Japonie. 144 . Printre metodele folosite în tratamentul de urgentă se g<i şea şi Kuatsu. genunchiul sau călcâiul.mânuirea armelor de aproape: scrimă cu sabia.călăria.luptele fără arme: Kendo.mânuirea armelor de la distanţă: scrimă cu lancea. Sumo. printre promoton aflându-se medicul francez Jules Regnault.trasul cu arcul. Acestea erau: . unele dintre ele necesitând un tratament de urgenţă. Karate. manevrele rcs pective erau aplicate cu mare iuţeală şi cu multă precizie. Doi dintre discipolii săi. cotul. practicarea artelor marţiale fiind obligatorii pentru samurai. şi accidentări grave. Kendo (scrimă japoneză) etc. în care vorbea şi de tehnicile japont* ze tradiţionale de urgenţă. Karate. . Artele marţiale erau supuse unui sever cod etic şi estetic. în timpul practicării artelor marţiale se produceau. cultura fizică şi sporturile erau la mare cinste.acorda primul ajutor colegilor accidentaţi în timpul antrenamentelor şi competiţiilor tradiţionale de Judo. pumnul. Noii veniţi erau primiţi la cursurile de pregătire numai după ce erau supuşi la câteva probe dure.

punctul lupogastrului sau punctul situat pe partea inferioară a abdomenului. 10: MYJO. 2: UTO. adică pe părţile lnlcrale ale regiunii superioare a abdomenului. K ţ. punct „filtru". ia Fig. 6: KACHIKAKE punct situat pe bărbie. punct situat pe tâmple. i 9: două puncte ale hipocondrului (drept şi stâng). punct situat la rădăcina nasului. situat în spatele stomacului. punctul testicolelor. 145 . Punctele vitale sau punctele ATEMI l: TENDO („bregma" sau punctul de joncţiune al suturilor osoase între misele parietale si frontal). / SUIUGETSU.Punctele vitale sau punctele Atemi. sunt prezentate în fig. 11 TSURIGANE. 38. punct situat pe apofi/a iimstoida-retroaruriculară. 12: SHITSU-KANSETSU. 4: JINCHU. punctul plexului solar. 38. situat In mijlocul şanţului naso-labial. t KASUMI. folosite pentru apărare. 5: DOKKO. punctul situat pe articulaţia genunchiului.

Unele din aceste puncte sunt folosite şi în masajul vertebral reflexogen. Punctele dorsale 1: Cele două puncte cervico-cefalice. Winter) • dorsale (fîg. 2: Cele două puncte posterioare cervicale. punct de percuţie.în timpul luptelor fără arme sau în alte împrejurări. Regnault şi E. 39) Fig. 39. la nivelul centurii. 6: Prima vertebră lombară. PUNCTELE KUATSU (după J. 8: Puncte paravertebrale. 5: Puncte pentru decontracturare. 3: Vertebra a VH-a cervicală. ventrale^pe faţa anterioară (fîg. 4: Vertebra a Vl-a dorsală. 7: A treia vertebră lombară. 9: Puncte sacro-iliace. opuse sânilor. când survin anumite accidente. 40) 146 . se poate interveni de urgenţă prin folosirea metodei kuatsu.

pentru leşin . bilateral. prin apăsarea obrazului.pentru lovituri la cap . 2: Punct respirator.pentru lovituri la testicule .se deschide gura victimei în mare grabă. . 5 si 6: Puncte pentru masaj antialgic pelvi-abdominal (punctul 4 se găseşte pe apendicele xifoid) MANEVRE KUATSU UŞOR DE EXECUTAT . cu două degete.pentru lovituri la gât . Punctele ventrale l: Punct cervical mijlociu anterior. . iar cu vârful degetelor pe vertebra 3 lombară.percuţii uşoare cu palma pe regiunea lombo-sacrată (şale).percuţii uşoare cu vârful degetelor pe vertebra cervicală 7 (cea mai proeminentă).neteziri blânde pe tâmple şi ceafă. 40. 3 şi 4: Puncte pentru masaj epigastric pentru percuţie. plasate între ma147 . .Fig.percuţii cu pumnul pe marginea internă a tălpilor.sincopă . .

ţinerea unei ţigarete aprinse lângă degetul mare de la piciorul victimei. c.xilare. îngenuncheat la picioarele sale. salvatorul inspiră profund. acţiune însoţită de un strigăt al savatorului (Kiai). cu producerea unui şu 148 . care constă din apăsare puternică cu degetele pe ultimele coaste. alunecând progresiv către coaste. cu braţele în cruce. salvatorul. muşchiul diafragm găsindu-se în poziţie de expiraţie forţată. TEHNICI DE REANIMARE l Pentru sincopă: a . mai înainte se ciupeşte obrazul. în acel moment. Urmează o re laxare bruscă (a presiunii). apoi i se percuta vertebra cervicală 7. urmează momentul cel mai important. . înainte de a acţiona. în şanţul dintre gingie şi buza superioară. • pentru loviturile primite în partea anterioară a gâtului (laringe) -victima este aşezată pe un scaun. va presa cu ambele mâini în partea inferioară a abdomenului. apoi se apasă energic cu unghia. după care ea va fi aşezată pe un scaun.victima stă pe spate. salvatorul execută o săritură până la capul victimei. împingând de jos în sus viscerele abdominale sub torace. poziţie care îi poate favoriza reluarea respiraţiei prin următoarele manevre: . • pentru spânzuraţi -se taie cât mai repede cordonul cu care s-a spânzurat victima.i apoi să expire rapid şi profund. în timp ce încheietura mâinilor apasă în scobitura formată la nivelul plexului solar. pentru reuşita manevrei.masajul cefei şi percuţia vertebrei 7 cervicală cu vârful unui deget. de la pubis.

Ea poate fi folosită ca tratament de urgenţă. mâinile şi picioarele salvatorului contribuind la reanimarea victimei. asupra respiraţiei. în sincopa simplă sunt suficiente câteva bătăi uşoare. Kuatsu este o metodă reflexogenă. constricţia sau dilataţia vaselor. printre care masajul cardiac. care au ca obiectiv principal menţinerea victimei în viaţă cu ajutorul a numeroase tehnici instrumentale. Manevrele Kuatsu diferă de tehnicile de reanimare. bimanual extern (fig. ele putând provoca. se percuta vertebra cervicală VII (cea mai proeminentă). Manevrele Kuatsu sunt folosite ca antidoturi pentru loviturile primite în timpul practicării unor sporturi tradiţionale. Prin această manevră se acţionează asupra energiei Hara. Kuatsu foloseşte tehnici manuale simple. 14 9 . după caz. prin intermediul muşchiului diafragm şi asupra inimii (masată indirect de către acest muşchi). b . ca Atemi şi Judoka.ierat. Fig.victima aşezată cu faţa în jos şi mâinile în cruce. 41. 41). care permit reluarea activităţii aparatului cardio-respirator.

Punctele Shiatsu corespund. masajul di' tip occidental şi Shiatsu. Dobândirea unei astfel de apreciet i 150 . în uiţi mele decenii pătrunzând în SUA şi în unele ţări occidentale. cu droguri învelite într-o bucată de pânză şi introduse într-un tub de bambus (pentru efecte sedaţive).i masorului se scurge în corpul pacientului. Pe cele musculoase se folosea apăsări energice. Medicina tradiţională japoneză mai foloseşte şi alte metode: fricţii cu pudre vegetale. Masorii profesie > nişti îşi dozează presiunea în funcţie de regiunea pe care si găsesc punctele respective. dar şi periculos. Kuatsu fiind nu numai inutil. de către cunoscutul terapeut japonez Tokujiro Namikoshi. cu principalele puncte de acupunctura sau presopunctură.Kuatsu este ineficient când şocul a fost foarte puternic sau când s-au produs leziuni viscerale şi vasculare. echivalente cu apăsarea unei greutăţi de l n kg. Shiatsu Este un masaj simplu. când guvernul a legiferat masajul ca metodă oficialii de tratament. El se practică astăzi în întreaga Japonie. în marea lor majoritate. In timpul manevrelor energii. singure sau alăturate cu restul dt getelor sau cu palmele. care constă din presiuni exercitate cu pulpa degetului. aplicate în acel loc. Shiatsu a fost reactualizat şi pus în practică la sfârşitul secolui XX. Asu pra lor şi în regiunile învecinate se exercită presiuni cu degetele mari de la mână. în astfel de cazuri se indică transportarea victimei cât mai repede într-un serviciu specializat. în anumite puncte de pe piele (în limba japoneză Shi= deget şi ate«=presiune). cu foi de ceapă (din interiorul bulbului). Shiatsu a intrat în arsenalul terapeutic japonez la începutul secolului XX. în acea vreme se practicau în Japonia trei feluri de masaj: anma (masajul tradiţional).

se continuă pe feţele laterale ale gâtului. crampe musculare. interscapulare. se obţine după o lungă experienţă şi după exerciţii efectuate pe o balanţă. timp de 5-10 secunde. si acest masaj poate fi folosit sub formă de automasaj. urmată de o pauză de 30-40 secunde. enurezis. Manevra se execută de aproximativ 10 ori. iar pentru feţele laterale ale gâtului şi abdomenul inferior între 4-4. pe tâmple (fig. Shiatsu se foloseşte pentru foarte multe suferinţe: dureri de orice fel. Presiunea se execută vertical. constipaţie. La început se execută zilnic. 42). (fig. Pentru cap şi abdomenul superior se foloseşte o presiune egală cu 7 kg. 15 1 .5 kg. 44). 43) şi pe palme (fig. înainte de culcare. oboseală. Ca şi masajul clasic şi cel tradiţional chinez. AUTOSHIATSU PENTRU INSOMNIE Insomnia este printre principalele beneficiare ale metodei Shiatsu. Se aplică seara.de practică. nevralgii. insomnie. impotenţă sexuală. apoi de două-trei ori pe săptămână şi chiar numai o dată. Presiunea maximă folosită echivalează cu apăsarea balanţei până când acul respectiv ajunge la cifra 10 (kg). frigiditate etc. astm bronşic. Fig. 44. apoi se trece pe cele paravertebrale cervicale. Se începe cu punctele situate la baza osului occipital.

AUTOSHIATSU COSMETIC Pentru menţinerea supleţei pielii şi ameliorarea tonusului muscular de la nivelul feţei şi gâtului. pe feţele anterioare. 45. spate. 46) pe tălpi (fig. apoi energic pe punctele situate de o parte şi alta a coloanei lombo-sacrate (fîg. Fig. 48. Fig. braţe şi palme.45. gât. glezne. pot fi stimulate punctele menţionate în fîg. piept. Se începe cu creştetul capului. tălpi. coapse. 47. pe ceafă. aljdomen. pe abdomen (fig. pe coapse. SHIATSU PENTRU VIGOARE SEXUALA Manevrele respective se execută numai între parteneri. 47). Fig. 46. Fig. Şedinţa se termină cu neteziri blânde. ( 152 . cu vârful degetelor. 48).

50). 49) şi prin presiuni pe feţele laterale ale gâtului si în jurul ochilor (fig. 47). 49. . apoi pe liniile paralele până la baza osului occipital şi în continuare paravertebral cervical (fîg. apoi pe palme (fig. Fig. 44) şi pe tălpi (fig.AUTOSHIATSU PENTRU DURERI DE CAP Se realizează prin presiuni pe linia mediană a capului.

în toate stabilimentele masajul era nelipsit.CAPITOLUL VI MASAJUL TRADIŢIONAL INDIAN Pentru vechii indieni corpul era „unealta indispensabilă a sufletului. Pentru prevenirea bolilor se mai foloseau băi şi masaje. Adepţii tantrismului spuneau că fără îngrijirea corpului nu este posibilă perfecţiunea morală şi nici fericirea. shampooing. călăria. numită chambooing. scrima cu sabia si bastonul. ale căror pavaje. printre care: 154 . care avea strânse legături cu Mesopotamia. în unele stabilimente se găseau instalaţii pentru băi medicinale şi săli pentru băi de aburi. de unde avea să derive. în centrele urbane din India. mult mai târziu. fără de care libertatea finală ar fi imposibilă". printre mijloacele folosite aflându-se mişcarea. Pentru şcolile ascete. la sinucideri. cea mai întrebuinţată manevră fiind cea aplicată asupra muşchilor gâtului şi feţei. termenul englez. construite din piatră. Şi medicina tradiţională indiană acorda o mare atenţie prevenirii bolilor. erau înclinate pentru scurgerea apei. barca care îl poartă de cealaltă parte a oceanului vieţii. ajungând. în acest scop vechii indieni practicau luptele. Hr. corpul constituia un pericol pentru progresul spiritual. considerând constrângerile şi suferinţele fizice ca o necesitate pentru perfecţionarea interioară. Alţi gânditori au mers mai departe. motiv pentru care el trebuie stăpânit. în anii 2500-1500 î. în felul acesta. existau săli publice pentru băi şi duşuri. vânătoarea etc. în literatura populară vedică se vorbeşte de virtuţile terapeutice şi purificatoare ale apei a 12 fluvii.

în urechi. în India se mai folosea o metodă originală. vechile manevre dăinuind până în zilele noastre. în nas. 155 . masajul tradiţional indian se practică pe scară mare în ţara sa de origine. Indus (pentru dureri reumatismale) etc. Masajul indian tradiţional este una din cele mai vechi şi populare practici ayur-vedice. pe ombilic etc. inapetenţă.Gangele (pentru oprirea supuraţici plăgilor). Indicaţii: oboseală. constă din fricţiuni liniare. • uleiul de sesam negru. Pentru vindecarea bolilor. Kishna (pniiiu rahitism. La sfârşitul masajului (general sau parţial). dar mai ales pentru prevenirea lor. scopul său principal fiind tonificarea organismului. tuse. cel mai căutat fiind cel de sesam. curăţă porii. • uleiul de măsline se foloseşte pentru capacitatea sa de captare a radiaţiilor calorice. leucoree etc. care ulterior avea să se răspândească în întreaga lume. favorizează absorbţia energiei vitale (prana). executate cu vârful degetului. O caracteristică a masajului indian este practicarea pe o piele unsă cu uleiuri extrase din seminţe de diferite plante: • uleiul de muştar este cel mai bun pentru masaj. curbe sau spiralate. cu care se masează pielea capului (fricţiuni). întotdeauna folosindu-se ungeri cu ulei de plante. Yoga. revigorează întregul organism. Astăzi. Masajul întregului corp începea cu fricţii energice ale capului. având următoarele proprietăţi: activează circulaţia energiei din corp. masorii indieni pun câteva picături de ulei de muştar în următoarele regiuni ale corpului pacientului: pleoape. litiază renală).). El se găseşte în arsenalele terapeutice tradiţionale indiene Yoga şi Tantra. pigmentează pielea etc. Jnmniiim (pentru bronşită.

ulei de lemn de sân tal (3 picături) + ulei de migdale dulci (2 linguriţe). sau la capitolul „Masajul clasic". până la îndepărtarea ule156 . Se execută presiuni energice cu palmele şi degetele. încălzit. Masajul tradiţional indian se foloseşte şi sub formă de automasaj. fără săpun. se unge cu unul din uleiurile menţionate mai înainte. întregul corp. Automasajul durează 10 minute. timp în care subiectul îşi spală dinţii. după sculare. în diverse combinaţii: -pentru îmbunătăţirea memoriei: fricţiuni ale capului cu ulei de muştar (100 ml) 4. abdomen. mâini. o dată pe săptămână sau zilnic. frecând pielea cât mai bine. . După masaj urmează o pauză de 5 minute. Pentru masajul general este nevoie de o practică de cel puţin două săptămâni.pentru creşterea vitalităţii (bărbaţi): ulei de muştar + pudră de curcuma (un vârf de cuţit). El se face dimineaţa. pe cap. torace. timp în care pot fi însuşite manevrele sale de bază.pentru întărirea părului: ulei de sesam negru (50 cmc) + ulei de migdale (50 cmc). . gambe şi picioare.pentru boli reumatice: ulei de muştar (25 ml) + ulei de măsline (25 ml) + ulei de arahide (25 ml) + ulei de nucă (25 ml) + ulei esenţial de eucalipt (5 picături) + ulei de wintergreen (5 picături). apoi face un duş călduţ. filtrat. apoi amestecat cu ulei de sesam.Masajul tradiţional indian mai foloseşte şi alte uleiuri. -pentru stimularea glandelor endocrine şi în scopuri cosmetice (femei): ulei de sesam (50 ml) + ulei de migdale dulci (20 ml) + ulei de cocos (20 ml) + ulei de germene de grâu (10 ml) + ulei de lemn de santal (3 picături). braţe. într-o încăpere încălzită. . de la cap până la picioare.

Se poate folosi şi puţin şampon pentru curăţarea uleiului de pe păr. în apropierea unor puncte de acupunctura şi presopunctură. prin manevre blânde. Tot în India se mai practică masajul tradiţional Shantala la copiii mici.iului. . câteva puncte „vitale" (marmas) situate pe gambe. în timpul masajului tradiţional se pot stimula. până la vârsta de un an.

având grijă ca durata să fie scurtată. deoarece provoacă insomnii. care poate fi reglat în funcţie de indicaţii: crescut pentru tratamentul durerilor şi scăzut pentru tonifierea muşchilor. niciodată seara. 158 . moale. El se execută în timpul zilei. el se va întrerupe. în acest caz.CAPITOLUL VII VIBROMASAJUL ELECTRIC Vibraţiile manuale. produse de aparate electrice speciale. sunt fabricate din cauciuc natural. Accesoriile micilor aparate. Forma lor este diferită: perii boante. ventuze. Tratamentul se execută numai pe o piele sănătoasă. în unele prospecte se recomandă aplicarea de pomezi sau unguente speciale. După tratament. cu un ritm constant. pentru vibraţii punctiforme etc. de diferite mărimi. unele dintre ele fiind acţionate cu baterii. „electrozi" cu vârfuri tocite. Când tratamentul este dureros. Ca şi masajul clasic. Vibromasajul electric poate fi general sau parţial. iar şedinţele rărite pentru un timp. pot fi înlocuite cu vibraţii mecanice. Vibratoarele electrice sunt dotate cu dispozitive şi accesorii confecţionate din pânză rezistentă. Ele produc oscilaţii egale. durata va fi scurtată. moi. urmând a fi reluat a doua zi. material plastic sau cauciuc. se recomandă un repaus de 10-15 minute. Vibromasajul electric poate exacerba durerile existente. şi Vibromasajul electric poate fi aplicat în scopuri igienice şi terapeutice. durata sa fiind de 3-15 minute. individuale. despre care am vorbit într-un capitol anterior.

zilnic câte 5 minute. pentru relaxare. în sensul circulaţiei de întoarcere a sângelui (circulaţia venoasă). în scopuri igienice. de-a lungul muşchilor. cu peria de cauciuc. Fig. începând de la frunte până la ceafă (fig. Indicaţii • împiedicarea căderii părului şi împotriva formării mătreţii Vibromasaj liniar. membre superioare. Vibraţiile vor fi reglate în funcţie de scopul urmărit: frecvenţă redusă pentru stimulare şi crescută. continuând apoi pe abdomen. S^. prin deplasări Ipngitudinale. cu o durată de aproximativ 15 minute. 51. 51). Vibromasajul general se execută pe întregul corp. torace. începând de la picioare. dar cu amplitudine mică. Vibromasajul electric (general sau parţial) poate fi folosit. gât şi ceafă. în primul rând.Vibromasajul igienic Principalele sale acţiuni: activează circulaţia sângelui. de trei ori pe săptămână. îmbunătăţeşte aprovizionarea ţesuturilor şi organelor cu substanţe nutritive si accelerează eliminarea deşeurilor toxice. 159 .

pe zonele respective. 51). 52. dimineaţa şi seara. • Consolidarea sânilor Vibromasaj cu ventuza. energic. longitudinal spre umeri (fig. • Celulita Vibromasaj energic. 52). (fig. urmate de masaj liniar.• întreţinerea tenului. în jurul mamelonului. 5 minute zilnic. cu peria. spre zona păroasă a capului. apoi bateri uşoare cu ventuza sau mişcări rotative. împotriva ridurilor şi diminuarea ţesutului grăsos subcutanat de pe faţă Vibromasaj liniar şi circular pe bărbie. 3 minute zilnic. Fig. 160 . succesiv. Manevrele se execută numai pe sânii sănătoşi. pe obraji până la tâmple. la început ţinută pe loc. timpul următor. pe frunte. în special asupra ridurilor. 51). • întreţinerea pielei gâtului Vibromasaj liniar pe faţa anterioară a gâtului şi supraclavicular (fig. timp de 2-3 minute. apoi înşurubată blând. masaj liniar cu peria şi „electrodul" ales.

artrită mâini Vibromasaj liniar. Vibromasaj umeri şi braţe. Vibromasaj ul medical Indicaţii • Artroză cervicală. timp de 5-8 minute. durata unei şedinţe fiind de 6-8 minute. • Artroză coloana vertebrală. • Obezitate: aceeaşi tehnică ca pentru celulita. 161 . 54).Tratamentul se execută de două ori pe zi. 54. de două ori pe zi. spre apofizele spinoase şi spre omoplaţi şi umeri (fig. de sus în jos şi invers. cu peria pe mâini (fig. • Artroză. torticolis Vibromasaj local (fig. masaj liniar scurt. talie defectuoasă Vibromasaj paravertebral. câte 5-10 minute. 53). 53). 1-2 ori pe zi. Fig.

• Bronşită. 53 şi 55). pe abdomen (de la dreapta spre stânga). şale şi fese. Vibromasaj general. de trei ori pe săptămână. tuse Vibromasaj blând cu peria. 8-10 minute. Fig. vibromasaj abdominal inferior. cifoscolioză Vibromasaj cu peria de-a lungul coloanei vertebrale. scolioză. pe spate. regiunea inghinală şi picioare. • Atrofie musculară Vibromasaj local. artrita şoldului Vibromasaj cu peria. pe sacrum. 1-2 ori pe zi. lombar. de două ori pe zi. o dată pe zi. pe abdomen. apoi bateri uşoare cu ventuza. apoi neteziri liniare şi circulare. • Crampe şi dureri musculare Vibromasaj local cu peria sau ventuza. 162 .• Artroză. şold. fese. câte 6-10 minute. câtre apofizele spinoase (fig. coapse (fig. rotativ şi liniar. coastelor. prin mişcări rotative sau longitudinale. • Deformaţii ale coloanei vertebrale: cifoză. • Constipaţie Vibromasaj cu peria sau ventuza (cea mai eficace). apoi rotativ şi longitudinal. vibromasaj paravertebral. câte 5-10 minute. timp de 5-12 minute. 55). 55. dimineaţa şi seara.

pe regiunea dureroasă. liniar şi rotativ. 1-2 ori pe zi. pe locul bolnav. apoi mişcări circulare cu ventuza . luxaţii Vibromasaj blând. pe articulaţiile învecinate. vibromasaj cu ventuza pe locurile învecinate. gradat. timp de 5-10 minute. o dată pe zi. câte 8-12 minute. pentru activarea circulaţiei. sănătoase. • Entorse. După câteva zile. • Impotenţă sexuală Bateri uşoare. de la ombilic până la simfiza pubiană. blând. • Nevralgie Vibromasaj blând cu peria. apoi neteziri pe întregul segment (membru). timp de 10 minute. câte 5-10 minute.şi de-a lungul crestelor oaselor bazinului. apoi cu peria. de două ori pe zi. timp de 5-10 minute. masaj foarte blând pe articulaţia bolnavă. vibromasaj zilnic la nivelul picioarelor. manevrele pot fi folosite şi în migrenă. de două ori pe săptămână. înaintea apariţiei crizelor specifice. regiunea lombo-sacrată şi pe linia mediană. • Dureri de cap Vibromasaj blând (total nedureros) pe frunte. • Fracturi (tratamentul va fi numai secundar tratamentului ortopedic) Vibromasaj foarte blând. o şedinţă pe zi. • Hematom în primele zile. în jurul fracturii (niciodată pe fractură). coapselor. de două ori pe zi. progresiv ajungându-se la 5 minute. apoi paravertebral 163 . prin mişcări circulare şi longitudinale. de două ori pe zi. de două ori pe zi. cu peria. câte 5-10 minute. tâmple şi ceafă. în funcţie de sensibilitatea bolnavului.

164 Fig. timp de 5-8 minute. . gambă şi picioare (fig. timp de 3-10 minute. • Paralizia facială Vibromasaj local cu peria. • Nevralgia de trigemen Dacă locul este dureroas. 2-3 minute. apoi vibromasaj paravertebral. 56. de două ori pe zi. 1-2 ori pe zi. coapsă. 57 şi 58). vibromasaj pe regiunea sănătoasă (pe celălalt maxilar). o şedinţă pe zi. • Oboseală Vibromasaj la nivelul capului. câte 2-3 minute. câte 3-5 minute. 58. • Nevroză Vibromasaj foarte blând pe cap. timp de 10 minute. 57. 56. paravertebral şi regiunile învecinate. câte 5-8 minute. ceafă. cefei şi pe regiunile învecinate. Fig.în regiunile învecinate. 1-2 ori pe zi. de două ori pe zi. Fig. • Pareza şi paralizia membrelor inferioare Vibromasaj pe fesă. de două ori pe zi.

• Surditate. • Tulburări circulatorii ale membrelor inferioare Vibromasaj pe spate. 58). de 2-3 ori pe zi. câte 5-10 minute. apoi neteziri cu peria de-a lungul gambelor şi picioarelor (fig. câte 515 minute. picioare „grele" sau obosite Vibromasaj pe coapse şi picioare (fig. ceafă şi umeri. câte 8-10 minute. câte 5-10 minute. 59. o dată pe zi. apoi vibromasaj pe spate. zgomote în urechi Vibromasaj cu peria în jurul urechii. de 1-2 ori pe zi. 59). apoi netezirea pavilionului urechii respective (tot cu peria). 57 şi 58)de două ori pe zi. o dată pe zi. 8-10 minute. câte un minut. 165 . vibromasaj general de 3 ori pe săptămână. braţe şi mâini (fîg. timp de 5-6 minute. apoi în regiunea lombosacrată.• Pareza sau paralizia membrelor superioare Vibromasaj pe umeri. • Picior plat. câte 3-5 minute. o dată pe zi. • Scleroză în plăci Vibromasaj paravertebral dorsal. dimineaţa şi seara. Fig. şale şi fese cu ventuza.

foarte blânde. Pe părţile dureroase se foloseşte peria. Durata este de 3-5 minute. fese cu ventuza. Nu se masează venele inflamate. 1-2 ori pe zi.reumatism muscular) Vibromasaj local (fîg. ultimele manevre fiind circulare. apoi neteziri cu peria pe gambe şi picioare. Vibromasajul sportiv în zilele noastre masajul este nelipsit din viaţa unui sportiv. Vibromasajul contribuie la alungarea oboselii. artroză. 59). chiar şi în afara competiţiilor. stimularea circulaţiei sângelui la nivelul muşchilor mai puţin solicitaţi în timpul competiţiei. pe întregul corp. câte 5 minute. Masajul de întreţinere (general) vizează. câte 3-5 minute. şale. Marginile ulcerului varicos pot fi masate foarte blând cu peria moale. când este folosit pentru păstrarea unei bune forme fizice. de două ori pe zi. Vibromasajul dinaintea competiţiei vizează stimularea sistemului nervos şi creşterea supleţei muşchilor. El se execută cu peria. • Varice Vibromasaj pe spate. insistându-se pe muşchii care vor fi solicitaţi în timpul competiţiei. Un astfel de masaj este general. Vibromasajul după antrenament sau competiţie se execurtă cu peria pentru stimularea eliminării deşeurilor strânse la nivelul muşchilor şi articulaţiilor. Vibromasaj în regiunea abdominală inferioară (foarte important). insistându-se pe muşchii cei mai solicitaţi. în primul rând.• Umăr dureros (artrită. timp de 5-10 minute. > 166 . Se execută zilnic.

luxaţii.Vibromasaj terapeutic. Vibromasajul se mai poate întrebuinţa. . fracturi. mai ales la nivelul muşchilor. aşa după cum am văzut. tendoanelor şi articulaţiilor. pentru refacerea energiei consumate în timpul efortului. la tratamentul unor suferinţe ortopedice: entorse.

.

studio redazionale. Bossy J. Editions Berg International. Jean de Braye. Soins et techniques du corp en Chine. Editions Helios.. 1971..Preis H. 14. 3. 169 .. 10. Inst. 12.. Paris. 7. Prat. Bossy J. 8. Editions Seghers.. Dermeyer J. Pasris. Pratique des massages chinois.BIBLIOGRAFIE 1. Editions Masson. Proiegez et soignez votre peau. Editions Le Courrier du livre. Paris. 1984. Massoterapia neuromuscolare. Boigey. D.. Soissons.. Bases neurobiologiques des reflexotherapies. 6. Bonneton A. au Japon et en înde. Como. Chaitow L... 2. Edde G. 1978. Borsarello J. 1983. Edizioni di red. Colonna vertebrale e salute. 1976. St. Paris. 13.. Editions Dangles. 1978. Berlescu E. 9 Czechororowski H. Liechtenstein. Editions Andrillon. 1978.Pradal. Taillander J. 1985. 1971. 11. La pratique des massages. Manuel de massage . Editions Masson. Paris. 5.. La medecine ayur-vedique. Leş microsystemes de l'acupuncture... Le massage dans la medecine chinoise. 4. M. Bucureşti. Vibromassage electrique. Static SRL. M. Greissing H. . Leş miracles du syampathique. 1982. 1979. Editions Maisonneuve. 1970. Paris. Edde G.Editions Masson. Biedermann P. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.-Wong Ming. Huard P.. Milano. 1978. Dicţionar enciclopedic de balneoclimatologie. Ed. Aesculap. Paris.

1978. 1981. Paris..E. Editions Dangles. 16. Edition Retz.. Nogier P. Editions Signal. Paris..F.I. Miiller-David M. 1961. Editions Maloine. Saint Lo..F. Masajul . Leş reflexotherapies. Theorie et pratique du Shiatsu. Edicharme. Ruffier. 1976 17. Lavier J. 1983. Masaj şi kinetoterapie. Utilisation manuelle des points d'acunpuncture du visaje en esthetique. Regimbeau Hr.. 18. Editura SportTurism.1994. Editions Guy le Ptat. Editions Maisonneuve. Editions Tchou.. L'Acupuncture sans aiguilles par le massage japonais. Manuel de massage ponctural et des plexus .A. Marcu V. Kohlrausch W. Presopunctura Editura C. 21.N.. 23. 19. 24. 25. Editions Masson. Namikoshi T. // manuale del massaggio drenante igieno-estetico. 1979. Paris. Laussane. 1997. Bucureşti. Bucureşti.Editions Maloine. Bucureşti. Rofidal J. 1977. lonescu Adrian. Paris. Editura AII... 22. Trăite pratique de massage. 20. Milano. Gustav Fischer Verlag. 26.. Ivan S. . 28. Teirich-Leube H. L'auricculotherapie. 1980. 1977. „Coresi". 15. Massage des zones reflexes.M. 1972. St Jean de Braye. Do-ln. Wagenvoord. Menarini D. Bindegewebsmassage-Massage du tissu conjonctif dans Ies zones reflexes. 1980. 1978 27. Irvin Y.J. Stuttgart.. Paris. (ediţia IV)..

.................................................................................... Membrul inferior (pelvin).......... Regiunile anatomice. Cum acţionează masajul................................................................................................................................. CAP................................... Faţă................... Membrul superior (toracic)........... Structuri anatomice......................... Istoric................................................. II...... Nervii.......... Muşchii................................. Manevre de masaj................................................................... Frământatul...................................................... Şale.... Articulaţiile........................ Ţesutul subcutanat... Pielea................................... Gât...... I..................................................... CAP.........CUPRINS INTRODUCERE.................... NOŢIUNI DE ANATOMIE................................... Torace (cutia toracică).... Oasele.................................................................... Tendoanele........................................................... 5 7 7 7 15 15 18 19 19 21 22 22 23 23 23 24 24 24 24 25 26 26 29 35 35 37 38 171 ........ MASAJUL CLASIC........................................................................................ Netezirea......................................... Fricţiunea...................................................................................... Spate......................... Abdomen........................ Fese..........................................................................................................

.................................................................................... Indicaţiile masajului............................................. Vibraţia................................................................ Masajul structurilor anatomice........ Manevre însoţitoare...... Afecţiunile aparatului locomotor..... Afecţiuni metabolice..................Baterea............. Masajul medical.............................. Principalele indicaţii............................... Produse pentru masaj.... La nivelul articulaţiilor........ Afecţiunile aparatului digestiv....................... La nivelul muşchilor. Afecţiunile aparatului respirator.............. CAP...... Masajul senzitiv............................................... Masajul sportiv.......................... Masajul estetic..................... Alte forme de masaj........ Afecţiunile sistemului nervos........................ Afecţiunile aparatului cardio-vascular...................... Afecţiuni ortopedice.......................................... Masajul muscular reflexogen........................................................... Automasajul....................................... La nivelul oaselor............. Masajul igienic............................................... 172 40 41 42 45 46 50 51 54 54 54 55 58 59 59 61 62 63 63 64 64 66 70 72 73 73 74 76 78 80 84 88 89 .. Tehnica masajului conjunctiv reflexogen......................... MASAJUL REFLEXOGEN... Practica masajului.................. Alte manevre....................................................................................... III.... Masajul erotic................................................................................... Contraindicaţiile masajului......... Masajul conjunctiv reflexogen.............

....................... CAP........................................ Masajul reflexogen al mâinilor.. V................. Ridurile feţei................................................... Autoshiatsu cosmetic............. fCAP.......... Presopunctura ridurilor.................................................................. Masajul mâinilor la aldulţi...................................... Ghid terapeutic.................. Ghid terapeutic............................... Tehnici......Masajul vertebral reflexogcn....................... Masajul energetic al trunchiului............. Masajul endonazal reflexogen......................................................................................................... Corespondenţele vertebrelor cu unele organe................... Shiatsu.......................... Tehnici de reanimare.................................................................. boli şi acţiunea rezultată după manevrele amintite............. Tehnică....... Automasajul energetic................... MASAJUL TRADIŢIONAL JAPONEZ...............................W...................................... Masajul lingual reflexogen.......... funcţii........ MASAJUL TRADIŢIONAL CHINEZ.................................... Manevre Kuatsu uşor de executat. Masajul energetic al mâinilor...... Tehnică.................. Autoshiatsu pentru insomnie............ Masajul mâinilor la copii............ K') ')() 92 94 97 101 104 104 108 110 114 118 121 123 124 125 128 129 130 135 136 137 138 142 143 146 147 148 150 151 152 173 .......................................................... Punctele energetice de pe faţă....................................... Punctele Kuatsu.............................. Masajul reflexogen pe ureche.. Masajul cosmetic energetic........... Masajul reflexogen al tălpilor şi al picioarelor Ghid terapeutic..... IV........................... Kuatsu.........................

.........VI.. CAP.................... Vibromasajul sportiv...VIL VIBROMASAJUL ELECTRIC........ Vibromasajul igienic................................ CA?. BIBLIOGRAFIE. Vibromasajul medical.......................................................................... Autoshiatsu pentru dureri de cap................. MASAJUL TRADIŢIONAL INDIAN................................ 152 153 154 158 159 161 166 169 .................Shiatsu pentru vigoare sexuală......

1997) • Terapii naturale de vacanţă (1989) • Să ne tratăm fără medicamente (2 ediţii .1983.un medic pentru toţi (1999) • Marea. 1994.1990. o vastă farmacie (2000) i ţ in ubfii JRWţiT .Sub semnătura apreciatului autor au mai apărut urmăioarele lucrări de medicină naturistă: • Presopunctura (4 ediţii . 1995) • Natura . 1992.

.

Paginare computerizată Secţia Fotoculegere -C N l „CORESI" S. Tiparul executat sub comanda nr 11 405 Compania Naţională a Imprimeriilor „CORESI" S A Bucureşti ROMÂNIA Coli de tipar 11 Bun de tipar 11 V 2001 .A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful