You are on page 1of 441

TÂLCUIREA

SFINTEI
EVANCHELII DE LA MATEI
SFÂNTUL TEOFILACT

A R H I EP I S COP UL B UL G AR I E I

Rugăciune înainte de citirea din Sfintele Cărţi, alcătuită de Sfântul Ioan Gură de Aur Doamne, Iisuse Hristoase, deschide-mi mie ochii inimii, ca să ascult cuvântul Tău şi să-l înţeleg pe el şi să fac voia Ta, că străin sunt eu pe pământ. Să nu ascunzi de mine poruncile Tale, ci să-mi descoperi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta Arată-mi mie cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale. Spre Tine nădăjduiesc, Doamne, Dumnezeul meu, ca să-mi luminezi mintea şi gândul cu lumina înţelegerii Tale, ca nu numai să citesc cele scrise, ci să le şi împlinesc. Ca nu spre osândă să citesc vieţile şi cuvintele Sfinţilor, ci spre înnoire şi luminare, spre sfinţire, spre mântuirea sufletului şi spre moştenirea vieţii veşnice. Că Tu eşti luminarea celor ce zac întră întuneric şi de la Tine este toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

COLECŢIA TÂLCUIRI LA SFÂNTA SCRIPTURĂ
r

i

TÂLCUIREA
S F I N T E I

EVANGHELI I DE LA MATEI
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cu b i n e c u v â n t a r e a Prea Părinte Sfinţitului

G A L A C T I O N
Episcopul Alexandriei T e l e o r m a n ul ui şi

E D I T U R A S O P H I A · E D I T U R A C A R T E A ORTODOXĂ

Bucureşti · 2007

rt-iAFTlfl J-wiwta.' Carte apărută sub patronajul Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni [www.fundatia-smb.ro] Ediţie îngrijită de R. I‟. Sineanu şi L. S. Desartovici Coperta şi miniatura Evanghelistului: Adriana Goilav Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României THEOPHYLACTOS, arhiepiscopul Bulgariei, st. Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei / Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei şi Bulgariei; ed. îngrij. de R. P. Sineanu şi L. S. Desartovici. - Ed. a 2-a. - Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007 Index. ISBN 978-973-136-008-9; ISBN 978-973-1710-36-51 I. II. Sineanu, R. P. (ed.) Desartovici, L. S. (ed.) © Editura Sophia, pentru prezenta ediţie
/

226.2.07

EVANGHELIA - VESTEA CEA BUNĂ, CUVÂNTUL SI LUMINA LUI DUMNEZEU

‫״‬Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice" (loan 6, 68)

Este îndeobşte cunoscut că în inima creştinului în care pătrunde ‫״‬Evanghelia lui

Dumnezeu" (1 Tesaloniceni 2,2) ce cuprinde ‫״‬cuvintele vieţii celei veşnice" (loan 6, 68), Biserica are acces neîngrădit în Duhul Sfânt şi acel creştin este ‫״‬altoit" în trupul lui Hristos. Sfântul loan Gură de Aur ne arată că „pretutindeni se vădeşte că până la marginile lumii unde se va răspândi puterea şi cunoştinţa acestor Evanghelii, neamul omenesc se va schimba: din sălbatic şi aspru, va ajunge blând şi paşnic"1. Acelaşi Sfânt Părinte, făcând elogiul Sfintelor Evanghelii, ne spune că Mântuitorul Hristos aduce neamului omenesc două mari bunătăţi: una, Evanghelia împărăţiei, alta, vindecarea tuturor bolilor (păcatului, n.n.)2. Cum trebuie să primim Sfintele Evanghelii? Pentru primirea cu vrednicie a Evangheliei, inimile celor ce voiesc aceasta trebuie pregătite prin lucrare duhovnicească. Sfântul Vasile cel Mare învaţă că „după cum cel ce vrea să scrie pe o tăbliţă de ceară trebuie să şteargă ce -a fost scris mai înainte, tot aşa şi inima care voieşte să primească în chip lămurit cuvintele dumnezeieşti (ale Evangheliei, n.n.) trebuie curăţită de gândurile cele potrivnice"3. Sfinţii Părinţi atenţionează că Sfintele Evanghelii trebuie trăite în curăţia inimii, urmând de fapt învăţăturii Iui Hristos, după care „cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8). în ele aflăm un autentic mod de viaţă creştină şi nu principii de filosofie religioasă. Lămurind înţelesul Sfintelor Evanghelii, Părinţii Bisericii vorbesc de „înnoirea Duhului Sfânt" (Tit 3,5). Pentru aceasta, modul de viaţă evanghelic trebuie să fie o participare reală la noutatea adusă de Iisus Hristos în lume prin întruparea Sa şi prin toate celelalte acte mântuitoare, cum spune Sfântul loan Damaschin. Acesta este de fapt miezul Sfintelor Evanghelii. Lumina lor este Hristos, prezent în Biserică „până la sfârşitul veacurilor" (Matei 28, 20). Sfânta Scriptură în general şi Sfintele Evanghelii în special sunt, într-adevăr, ‫״‬mari amfore de inspiraţie", cum spunea Sfântul Grigorie de Nazianz4, dar ele sunt şi trebuie să fie mai ales ‫״‬calea, adevărul şi viaţa" (Ioan 13,6) pentru fiecare creştin care se consideră mădular al trupului Bisericii. De aceea, împlinirea imperativului ‫״‬de a propovădui Evanghelia la toată făptura" (Marcu 16,15) trebuie să se înfăptuiască w şi prin Bisericii - ‫״‬stâlpul şi temelia Adevărului" (1 Timotei 3, 15). Trăind altfel, unii sunt ‫״‬purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii" (Efeseni 4,14). Din această pricină, retipărirea comentariului la Sfintele Evanghelii este un prilej prin care omul credincios ‫״‬se apropie de Dumnezeu şi Dumnezeu se va apropia de
1 :

Omilia 10, 3, în P.S.B. 23, p. 122. Omilia 32, în P.S.B. 23, p. 393.

-1 Omilia la Psalmi, 7, în P.S.B. 17, p. 256.

om" (îacov 4, 8), în şi prin Biserică. Iată de ce binecuvântăm această apariţie editorială cu încredinţarea că în lumina adusă de citirea şi trăirea Sfintelor Evanghelii, mai mult ca până acum ‫״‬vom umbla cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui întru toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu" (Coloseni 1,10).

Cu arhiereşti binecuvântări
Qr<Jlp^'cr^~

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

CUVÂNT CĂTRE FRATELE CITITOR în zilele noastre în care suntem bombardaţi cu informaţii, impresii şi imagini de toate felurile, ne-am obişnuit să trecem foarte uşor pe lângă oameni, pe lângă cuvinte, pe lângă tot ceea ce ne înconjoară. Şi nici nu este de mirare că suntem atât de nesimţitori, deoarece suntem învăluiţi zilnic de structuri antropocentrice care ne hrănesc cu acel surogat, numit ‫״‬mincinoasă biruinţă asupra lumii". Astăzi putem vedea că viaţa lăuntrică, cu cât ne este mai împământenită, cu atât mai pământesc ne este şi graiul, pierzând duhul şi puterea care îi dă viaţă şi îl susţine (îl ţine Sus). Aceasta este una din pricinile pentru care acum trăim o vreme în care dragostea noastră s-a răcit foarte mult. Astfel, neputând înţelege drept dragostea lui Hristos, proiectăm asupra Mântuitorului propria noastră imagine despre El, iar aceasta fiind izvodită dintru neadevăr nu ne poate agonisi decât minciună. Este cu putinţă ca aceasta să fie una dintre suferinţele istovitoare ale fiecărei generaţii şi ale fiecărui creştin în parte. Dar mila lui Dumnezeu este harnică şi lucrătoare şi fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin, am priceput ori am intuit că citirea la nivel informaţional nu aduce putinţa înnoirii lăuntrice. Topica limbii vechi ne pricinuieşte o aparentă îngreuiere la citire, însă celui căruia se sârguieşte să citească, graiul vechi îi pricinuieşte o tainică bucurie, o oarecare îndulcire. Iar aceste simţăminte ni se alcătuiesc în suflet din puterea duhovnicească a cuvintelor, care nu sunt informaţie stearpă şi raţionalistă, ci sevă lăuntrică, dătătoare de viaţă şi lumină. De aceea, graiul vechi şi topica sa, ne ajută să fim cu luare aminte la cuvinte, să ne apropiem de adâncul lor şi să ne împărtăşim de puterea lor făcătoare de viaţă. Astfel, puţin câte puţin, începem să ne îndulcim de miezul cuvintelor şi să pricepem că izvodirea acestora s-a împărtăşit de adierea harului lui Dumnezeu. Din această pricină, Sfinţii sunt sfinţitori ai cuvintelor şi ai graiului fiecărui neam în parte. între cei care au păzit curată şi au sfinţit limba românească este şi Sfântul Grigorie Dascălul, cel care împreună cu Cuviosul Gherontie a tălmăcit din greacă Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei şi Bulgariei. Tălmăcirile şi cuvântul acestor Cuvioşi ne stau drept mărturie nemincinoasă. Pentru a adeveri, măcar şi foarte puţin, puterea unor cuvinte întrebuinţate în tălmăcirea Tâlcuirii, vom aduce în mijloc câteva graiuri şi înţelesul lor, atât cât ne-a fost nouă cu putinţă să‫־‬l pătrundem. Pentru cuvântul gând avem în Tălcuire aceste variante: cuget, socoteală, socotinţă, sfat. Ca rădăcină, cuvântul gând are ungurescul gond, cuget are la temelie verbul latin cogitare, iar socoteală şi socotinţă au la bază latinescul succutere. Cuvântul sfat are ca temei slavonescul svetu, grai care în slavonă a odrăslit şi denumirea dată sfinţilor, aceea de sviatiteli. La noi cuvântul sfat este înţeles astăzi cu prisosinţă ca îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, dăscălie, sfătuire, învoială, consimţire. Ca vorbitori de limbă română ştim cu toţii cât de puţin se foloseşte azi sfatul şi sfătuirea. Lucrul cel

şi nu numai al lor. ‫״‬S-a tăinuit" de aceştia. 25-27 ni se spune astfel: ‫״‬Nu Se dădea pe Sine iudeilor.12) şi: „Nimeni nu s-a suit în Cer. o singură fire. Aşadar. frumoşi şi sfinţi. şi cine se va smeri pe sine se va înălţa" (Matei 23. 29-30. Pe acelaşi David îl pomeneşte Mântuitorul înaintea fariseilor. Pentru a pricepe acest cuvânt ‫״‬suindu-Se". Acestea credem că înseamnă acel grai ce zice ‫״‬suindu-Se". Domnul îl aduce în mijloc pe David». adică sviatiteli. pentru că S-a pogorât şi a luat asupra Sa neputinţa şi păcatul lor. adică acel loc faţă de care marginile sau punctele de referinţă sunt la distanţe egale. Dumnezeu-Omul. mai înainte de vremea Patimii voiau să-L omoare pe Mântuitorul. pentru că în jurul Sau şi întru El noi suntem ‫״‬una" (Ioan 17. Aşadar. Iar pogorârea aceasta a săvârşit-o Domnul Hristos în chip deplin venind în iad şi omorând moartea Această dragoste biruitoare e aşteptată şi căutată de tot omul ce vine în lume.mai important este că până acum noima cuvântului sfat implică cel puţin două persoane: cel care dă sfatul ori sfătuieşte şi cel care primeşte sfatul.după cum spune Proorocul David (Psalm 132. iar cuvântul Său este sfat şi dragoste pentru firea omenească cea una. ‫״‬îl dă drept pildă pe David". în Tâlcuirea de la Luca 14. Când iudeii. în înţelesul că ştiau că gândul unui singur om este o biruinţă sau o cădere pentru întreaga fire omenească.1). Vedem aici că graiul zice că Mântuitorul ‫״‬îl aduce în mijloc pe David". ori e împreună sfătuitor. biruind pentru noi toţi moartea prin înviere. Despre acestea. Având ca rădăcină latinescul medius locus. loan 8. Se tăinuia de ucigaşi". cei care au păzit şi au rodit dragostea pentru aproapele întru sfaturile lor. Care este în Cer" (loan 3. 59). din pricină că noi toţi suntem un singur Om. cu un înţeles contextual de: ‫״‬îl pomeneşte pe David". atunci când aceştia îi prihăneau pe Apostoli că în zi de sâmbătă luau spre hrană grâu din holde.du-Şi dragostea pentru ei. ci Se depărta şi prin mijlocul lor suindu-Se. şi am luat drept temei cuvintele Mântuitorului: „Cine se va înălţa pe sine se va smeri. ci l-a vestit în acel mijloc al firii omeneşti în care Omul este unul singur întru Hristos Dumnezeu. 13).11). Aşadar. trebuie să fim cu luare aminte la dragostea Domnului Hristos pentru întreaga fire omenească. pentru că nimic nu este mai frumos şi mai bun decâ t să se sălăşluiască fraţii întru unire . El ‫״‬trecând prin mijlocul lor" Se tăinuia pe Sine (Luca 4. ci al întregii umanităţi. Mijlocul firii omeneşti nu poate fi decât Hristos. chiar dacă rătăcirile noastre sunt adeseori atât de sfâşietoare şi de înfricoşătoare. decât Cel Care S-a coborât din Cer. Fiul Omului. Dar iată ce ne spune Tâlcuirea de la Luca 6. Pe toate câte le-a făcut Domnul. graiul mijloc ne arată centrul. Domnul nu l-a adus pe David de faţă în chip văzut şi trupesc. le frecau cu mâinile şi mâncau". împreună-pătimind şi neîncetân.1-5: «Şi învinuindu-i fariseii pe ucenici că ‫״‬smulgeau spice. întru dumnezeiasca dragoste pentru firea 9 . Şi Bunul nostru Domn. S-a suit întru cele care I se cuvin Omului. cu dreptate sunt numiţi luminoşi. Numirea de sfat dată pentru gând este una care e izvodită întru inimile celor care îşi trăiau gândurile ca nişte sfaturi cu aproapele.

acolo sunt şi Eu în mijlocul lor"? (Matei 18.20). Intru această vieţuire pământească este cu neputinţă a nu greşi. prin unealtă. Rădăcina cuvântului sfânt este aceeaşi cu a graiului sfat: slavonescul svetu şi derivatul său sventu. Iată. prin ucenicii Săi. iar loan Botezătorul 11 propovăduieşte. a coace. omul leagă lumea sa cuvântătoare de lumea necuvântătoare.11-16). loan 20. în mijlocul vostru. a întrebuinţa. pe lisus Hristos cel drept" (1 loan 2. sunt ca unul ce slujeşte" (Luca 22. apoi. fie aparţin mai mult vremurilor îndepărtate decât zilelor noastre. a ţese. ca printr-un cuvânt. ca să nu păcătuiţi. fie sunt nişte cazuri aparte ale bunăvoinţei lui Dumnezeu.19. cum noi înşine semănând înălţarea mândriei.45) şi după învierea Sa a stat în „mijlocul" ucenicilor (Luca 24. acestea vi le scriu. în chip firesc socotim că sfinţenia este o stare de neatins. Acest grai s-a întocmit în limba română din două cuvinte unelle] + altejlej. foarte cu dreptate săvârşind acest lucru.18). Astăzi a unelti este înţeles cu prisosinţă într-o noimă rea. Iar mângâierea noastră este deplină. este o adâncire suitoare întru pocăinţă. ne-a dăruit astfel de cuvinte: „Copiii mei. grăind că „în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi" (loan 1. 36. în tălmăcirea Tâlcuirii la Evanghelii. adunaţi în numele Meu.27). pentru că însuşi mărturiseşte cu smerenia Sa: „Eu. Proiectăm astfel asupra Sfinţilor şi sfinţeniei propria noastră gândire raţionalistă şi fragmentată şi. şi dacă va păcătui cineva. a urzi.omenească le-a făcut. Un alt cuvânt cuprins în graiul Tâlcuirii. iar alţii şi netrebnicim dumnezeiescul dar" (Tâlcuirea de la Luca 15. anume: a organiza pe ascuns. 26). a pune la cale un complot. a întreprinde în taină. este a unelti cu sensul de a folosi.26). ‫״‬Şi dă Domnul tuturor deopotrivă. De nu ne vom sârgul a păzi întru sfatul minţii că vieţuirea noastră pe acest pământ este mărginită şi hotărnicită în timp. Foarte adesea ni se întâmplă să gândim că Sfinţii au ajuns la sfinţenie şi au dobândit desăvârşirea ca pe o stare neschimbătoare. Deci. după cum tuturor ne-o dezvăluie sfatul dumnezeiescului Părinte Sofronie Saharov. culegem adâncul deznădejdii. Mântuitorul Iisus Hristos este Cel Care a fost pus pe Cruce „în mijloc" între tâlhari (loan 19. iar Sfinţii. Aşadar unealta este cea care este alcătuită din unele şi altele şi prin care omul face unele şi altele .adică pe toate cele dinafară. Forma de început a . a conjura. că toţi deopotrivă sunt cuvântători. a conspira. iar unii cu socotinţă uneltim slobozenia aceasta. aşadar.1). Noi înşine la prăznuirea Botezului Domnului ne întâmpinăm unii pe alţii cu cuvintele: „Hristos în mijlocul nostru" şi răspundem: „Este şi va fi". iar greşelile noastre vin dintru sfaturile noastre. de sine stătătoare şi închisă în sine. Rădăcina verbului a unelti este cuvântul unealtă. Şi cum nu ar fi în mijlocul nostru Cel Care ne-a grăit că acolo „unde sunt doi sau trei. pentru că Domnul. deopotrivă de sineşi stăpânitori. avem mijlocitor către Tatăl. însăşi partea cuvântătoare din noi fiind lucrătoare asemenea unei unelte. întru a Sa putere a sfâşiat prin „mijloc" catapeteasma templului (Luca 23. Sfântul Grigorie Dascălul şi Cuviosul Gherontie au întrebuinţat adesea pentru vieţuire cuvântul petrecere. foarte cu anevoie vom pricepe spre a Cui plinătate trecem prin această viaţă. Au nu este viaţa noastră pământească pe trecere? Cu adevărat.

voi. Dealtfel cuvântul desăvârşit este întâlnit în tălmăcirea Tălcuirii la Evanghelii numai ca de săvârşit.precum şi întru Hristos ‫״‬una" suntem (Ioan 17. Bucureşti. Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Dar cum au izbutit Sfinţii a ajunge la desăvârşire? Poate că am fi miraţi dacă am afla că nici un Sfânt nu a fost desăvârşit. Nicolae Iorga. scria: „Svânta şi dumnezeiască biserica aceasta. preschimbându-se treptat în sfânt. astfel că în tipăriturile româneşti de Ia începutul secolului al XlX-lea îl regăsim cu prisosinţă sub cea de a doua formă." (cf.. şezând părinţii lângă dânsul. faţa lui mai mult a strălucit. Şi a zis: Iată. în pisania bisericii ctitorite la Mogoşoaia. Şi plinind sfatul lui Dumnezeu pentru om.11 graiului sfânt este aceea de svânt. II.. precum şi ai gândului. 1908. ne cuprind şi pe noi toţi în sfatul lor şi astfel întru ei ne facem ‫״‬una" . că atunci când era sas e săvârşească. 4 . 4). „săvârşirea" în loc de „desăvârşirea". al cărie hram este Svântul Gheorghe. Sfinţii sunt deopotrivă purtători ai luminii şi ai frumuseţii. Şi s-a De pildă. Avva Antonie a venit! Şi după puţin a zis: Iată. ‫״‬înţelegerea mai de săvârşit" în loc de ‫״‬înţelegerea mai desăvârşită"‫ ״‬omul este mai desăvârşit decât toate zidirile" în loc de ‫״‬omul este mai desăvârşit decât toate zidirile". p. a strălucit faţa lui ca soarele. în anul 1688.11) . care s-a păstrat în limba română până spre începutul veacului al XVITT-Iea4. ceata Apostolilor a venit. Şi le-a zis lor: Iată. avem:‫ ״‬cuvintele cele mai de săvârşit" în loc de ‫״‬cuvintele cele mai desăvârşite". iar exemplele ar putea continua.pentru că şi ei s-au făcut asemenea cu Domnul (2 Petru 1. Aşadar. ceata Proorocilor a venit! Şi iarăşi. ci fiecare dintre ei a fost de săvârşit. 5). Astfel. ai sfatului lui Dumnezeu pentru om. Inscripţii din bisericile României. ‫״‬Se spunea despre Avva Sisoe.

Iar Domnul a zis: Aduceţi-mi pe vasul pustiului! Şi îndată şi-a dat duhul. înclinăm să credem că aici. După cum ni se spune în Cuvântul înainte. Domnul a venit. Şi se părea. nu primeşte de la îngeri decât un îndumnezeit surâs. EOR. Iar când Avva Sisoe le cere acestora să-l îngăduie să pună început. Cu toate că nici una din cele trei ediţii vechi pomenite mai sus nu ne este cunoscută nemijlocit. Şi le-a zis lor Bătrânul: Cu adevărat. îngrijită de Mitropolitul Grigorie Dascălul. spre a noastră slujire şi folosinţă. Aşadar. Dar cine era Avva Sisoe? Acela despre care el însuşi spunea în chip tăinuit: ‫״‬De aş fi avut unul din cugetele lui Avva Antonie. Apoi vine ceata Proorocilor. 29). cei care s-au făcut ‫״‬tuturor toate" (1 Corinteni 9. este vrednică de pomenire întâmplarea ce s-a petrecut la înscăunarea sa 3 Publicat la ed. 14). pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii" (Evrei 1. După aceştia vine ceata Apostolilor. PP. întru această smerenie. în mijlocul firii omeneşti.după ediţia din 1828. Şi cere Domnul ‫״‬vasul pustiului". 208-209.îndoit [înmulţit în strălucire] faţa lui iarăşi. Spre mărturie. îngerii au venit să mă ia şi mă rog să fiu lăsat să mă pocăiesc puţin. ca şi cum el ar fi vorbit cu cineva şi s-au rugat Bătrânii de el. eu singur voi pieri". 22) şi ‫״‬părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Petru 1. Istoria săvârşirii Sfântului Sisoe cel Mare am aşezat-o aici după Patericul egiptean5. în anul 1913 a fost publicat la Iaşi Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinţilor Bătrâni . Iar cugetul. Şi i -au zis lui Bătrânii: Nu ai trebuinţă să te pocăieşti. El le-a zis: Vedeţi. de năprasnă s-a făcut faţa lui ca soarele şi s-au temut toţi. nu mă ştiu pe mine să fi pus început. Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi" (Efeseni 4. această versiune este diortosită după o ediţie tipărită la Râmnic. în loc de ‫״‬Atunci au cunoscut toţi că este desăvârşit" s-ar afla ‫״‬Atunci au cunoscut toţi că este de săvârşit". Cel Care ridică păcatul lumii" (loan 1. care sunt ‫״‬duhuri slujitoare. Apoi vine ceata îngerilor. dă mărturia sa spre folos firii omeneşti şi abia atunci a venit de faţă minunatul nostru Mântuitor. Precum din cuvântul Avvei Sisoe se vede că a rodit rugăciunea curelarului din Alexandria. pentru că vasul este pus în mijlocul nostru. adică este de săvârşit nu desăvârşit. Aşadar sfatul Avvei Antonie a rodit întru Sisoe sfatul nemincinos că ‫״‬nu a pus început". 1900. sfatul lui Avva Antonie era acela pe care îl învăţase de la curelarul din Alexandria: ‫״‬Toţi se vor mântui. Apoi. Părinte. . trimise ca să slujească. Atunci au cunoscut toţi că este desăvârşit. zicând: Cu cine vorbeşti. 4). Aceasta este pricina pentru care noi credem că în istorisirea săvârşirii Avvei Sisoe se cade să citim ‫״‬Atunci au cunoscut toţi că este de săvârşit" în loc de ‫״‬Atunci au cunoscut toţi că este desăvârşit". 6). Şi s-a făcut ca un fulger şi s-a umplut toată casa (locul) de bună mireasmă". m-aş fi făcut tot ca focul. însă ştiu un om care cu osteneală poate să poarte cugetul său". tot astfel de roadă a adus în graiurile sale şi Sfântului Grigorie Dascălul. Părinte? Iar el a zis: Iată. Fiul ‫״‬Tatălui tuturor. de un sfat cu el. pentru că smerenia lui Sisoe este cea a lui Hristos. cel de un gând. aceia care au vestit slujirea şi dragostea ‫״‬Mielului lui Dumnezeu. Şi iarăşi. la săvârşirea Avvei Sisoe vine mai întâi Avva Antonie. Alba-Iulia.

pentru că pe om. pentru că le-am luat asupra mea şi le-am purtat întru dragostea lui Hristos pentru firea omenească şi astfel s-au purtat bine cu mine. deoarece ochii porcului niciodată nu pot vedea cele de sus.nu mi-au făcut nici un rău. care sunt porceşti . nici nu-1 osândeşte pe acel preot. Aşadar. căci slava şi dragostea pe care o dă Hristos este asemenea pentru mine. însă nici gândurile tale. se spăimântează şi tace. Când preotul din Tunari a văzut pe cine a închis în coteţul porcilor. Noaptea trecea prin satul Tunari de lângă Bucureşti. niciodată nu văd cele de Sus". văzându-1 prost îmbrăcat. căci vi ind oarecum spre vederea celor ce niciodată nu le-a văzut şi. ci în coteţul porcilor. părinte. în aparenţă. îl întorc cu capul în sus şi îl fac pe el de strigă mai puţin. l-a prins şi l-a închis. Atunci Sfântul Grigorie i -a zâmbit şi i-a grăit cu blândeţe: ‫״‬Nu te teme. Aici a trebuit să rămână Cuviosul Grigorie până a doua zi. căci porcii sfinţiei tale s-au purtat bine cu mine".13 ca întâistătător al Ungrovlahiei. făptura cea cuvântătoare o pui împreună cu porcii cei necuvântători . Iată ce putem citi în Tâlcuirea de la Luca 15. îi spune: ‫״‬Nu te teme. socotind că este un călugăr hoinar. când preotul cu pricina urma să facă o cercetare. Afară era un ger năpraznic. părinte. ce avea în ea blândeţea mustrării. Cuviosul Grigorie Dascălul a fost chemat spre a fi ales mitropolit.11-16 (pilda fiului risipitor): ‫״‬Toţi cei carc se tăvălesc în noroiul faptelor celor de necinste şi al patimilor celor materialnic e. A plecat de la Căldăruşani pe jos. s -a spâimântat şi nu îndrăznea să vină înaintea arhiereului. . întru acest fel sunt ochii celor care cresc întru cele rele. fiindcă au ciudată alcătuire. pe când se lumina de ziuă. Cuviosul Grigorie nici nu-1 judecă. Dar cei care se aflau atunci în acea obşte şi aveau urechi de auzit. Astfel a ajuns Cuviosul Grigorie la Bucureşti. ci zâmbindu-î şi cu blândeţe grăindu-i. Dar. privind cele de sus. După ce a fost hirotonit mitropolit. «porci» sunt. o slugă milostivă i-a dat drumul Cuviosului. Pentru aceasta şi porcarii. în iama anului 1823. Şi nu l-a închis oriunde. când prind vreun porc şi nu pot să-l facă să tacă. pentru că porcii din coteţul în care m-ai închis s-au purtat bine cu mine şi nu mi -au făcut nici un rău. preoţii din preajmă au venit să ia blagoslovenie de la noul ierarh. aceste cuvinte ale mitropolitului erau o rostire glumeaţă. ori vreun prefăcut în veşminte călugăreşti. iar preotul din sat. prin frigul tăios. puteau să priceapă care era măsura celui care era înscăunat mitropolit.

ci ca unii care ştim că întru adevăr suntem sleiţi de foame şi de sete. ‫״‬nu foamete de pâine şi nu sete de apă. de la secţia Colecţii Speciale a B. fraţilor şi vă rugăm să pliniţi cu rugăciune toate neajungerile şi neputinţele noastre. în al doilea rând. din insuflarea Duhului Sfânt au rânduit ca în vremea Sfintei Liturghii.11). atunci când va socoti de cuviinţă. înainte de a încheia. Sfinţii. în sfântul altar această rugăciune: „ Străluceşte în inimile noastre. întru osteneala diortosirii nu am purces fălindu-ne ‫״‬cu caii şi cu căruţele" noastre (Psalm 19. doamnei dr. nici firile.precum şi pentru tine. nici ipostasurile. L. petrecerea lăuntrică a Cuviosului Grigorie s-a arătat a fi ‫״‬ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu" (Coloseni 3. iar în al treilea rând. Adrianei Goilav. nici făpturile. Sfinţii Părinţi. precum şi doamnei Mariana Soporan. ne va face părtaşi ai suspinului Duhului Sfânt. întru acest chip. Cosminei Tămaş. directorii Editurii Sophia. iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui" (loan 14. ca unii care se socotesc desăvârşit. acela este care Mă iubeşte. că şi Cuviosul Grigorie Dascălul s-a socotit pe sine de săvârşit şi nu desăvârşit. pentru înţelegerea statornică pe care ne-au arătat-o până la finalizarea ediţiei. înainte de citirea Evangheliei să fie citită de preot. S. Fie. Deci. Cluj-Napoca. Stăpâne. lui Florin Todea pentru bunăvoinţa sa şi pentru tot materialul bibliografic. fă-te de săvârşit".U. întâi de toate. 21). lubitorule de oameni. îşi uneltesc cuvintele sfatului lor întru o nevoinţă în care prin dragostea lui Dumnezeu nu circumscriu nici cuvintele. 8). Meda Hoţea. ca şi noi să ne petrecem această viaţă uneltind cuvintele noastre întru sfatul cel de săvârşit. lumina cea curată a cunoaşterii . dar. cerem iertare tuturor acelora care ar fi săvârşit mult mai bine decât noi această muncă. dar. Ca şi cum ar tâlcui aceste minunate cuvinte ale Mântuitorului. pentru generozitatea lor. lui Marcel Bouroş. circumscrierea. tot ceea ce se circumscrie poate fi supus lucrării slavei deşarte şi nesmereniei. preşedintele Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni. pentru realizarea copertelor şi a miniaturilor Evangheliştilor. Aducem mulţumirile noastre: Mihaelei Voicu şi lui Nicolae Ghincea. ci de auzit cuvintele Domnului" (Amos 8. Acestea fiind spuse. nu ne rămâne decât să nădăjduim că această ediţie a Tâlcuirii Sfântului Teofilact va aduce un oarecare folos îndeobşte. Desartovici Datoria împlinirii poruncilor evanghelice ‫״‬Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte. sau neştiut de noi. şi primind sfatul şi rugăciunea mea. Iertaţi-ne. nici lucrurile. Iată. 3). această lucrare de circumscriere nu este proprie fiinţării dumnezeieşti. iar Dumnezeu. precum şi tuturor celor care ne-au ajutat în chip ştiut.C. pentru prietenia şi sprijinul cu care ne-a întâmpinat. pentru sfătuirea lingvistică dată în realizarea acestei ediţii. ia aminte la cele dinlăuntru ale tale. ne desparte de dumnezeiasca dragoste. Pentru că. mijlocind închiderea în sine.

ca toate poftele trupului călcând. nu este lucru cuviincios a îndrăzni să alcătuim cuvânt după mintea noastră greşelnică. din rânduiala Sfintei Liturghii. vieţuire duhovnicească să petrecem. al celor care scriem. ne-o mărturiseşte însăşi conştiinţa noastră. ci prin lucrarea Preasfântului Duh au fost izvodite în inimile Sfinţilor. minunata şi sfinţitoarea lucrare a împlinirii poruncilor li se cuvine să vorbească numai celor care s-au statornicit în această lucrare. De aceea. ci de roadele lucrării celei mai de săvârşit.Dumnezeirii Tale şi deschide ochii gândului nostru spre înţelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. iar dacă unele sau toate dintre cuvintele Sfinţilor ce îndrăznim să le aşezăm mai jos le vor fi cunoscute pe deplin. ci se cade a pune înainte cuvinte sfinte. Atât cât ne este în putinţă. Despre preaputemica. care nu sunt plăsmuire şi roadă a părerii de sine şi lucrare a slavei deşarte. dar şi roadele statornice pe care le -am dobândit dintru această lucrare. să fie îngăduitori. Cunoscând netrebnicia noastră. Pune în noi şi frica fericitelor Tale porunci. Din această pricină socotim că este lucru foarte anevoios şi plin de multe primejdii a îndrăzni să scriem de la noi înşine ceva despre împlinirea sfintelor porunci ale Mântuitorului Hristos. ne sârguim să pricepem 6 Vezi Rugăciunea dinainte de Evanghelie. iar sufletele lor sunt acum încărcate nu de florile pocăinţei. cumpănind în noi înşine. cuvântul cu putere duhovnicească despre împlinirea poruncilor Evangheliei este numai al Sfinţilor. socotind că aceste cuvinte le-am adunat numai pentru folosul nostru. în oricare . Cât de mult ne străduim fiecare dintre noi spre împlinirea poruncilor Evangheliei. Cu adevărat. şi noi. cugetând şi făcând toate cele ce sunt spre bună plăcerea Ta"6. îi rugăm pe iubiţii cititori să fie pogorâtori neputinţei noastre.

16 în chip nefăţamic care este starea duhovnicească în care ne aflăm atâi noi înşine, cât şi lumea vremurilor pe care le trăim. De aceea, nădăjduind la dragostea şi îngăduinţa cititorilor, aşezăm în continuare câteva cuvinte dăruite spre folos duhovnicesc de Sfinţii vremurilor apropiate nouă. Cu un veac şi jumătate în urmă, privind la aşezarea lăuntrică a creştinilor ortodocşi, Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-+1867) scria astfel: ‫״‬Astăzi, mulţi oameni au îndrăznit să-şi introducă rânduielile lor în rânduielile Sfântului Duh. Din această cauză, rânduielile cereşti s-au făcut pământeşti, cele duhovniceşti - trupeşti, cele sfinte - păcătoase, cele înţelepte - neghioabe. Văd nepotrivirea, văd năruirea ce decurge din ea; dar nu văd începutul din care decurg toate nenorocirile: pentru că privesc la lumina propriei lor raţiuni căzute şi nu la lumina lui Dumnezeu. începutul nenorocirii constă în dispreţuirea neîngăduită şi trufaşă a poruncilor Sfântului Duh, în înlocuirea lor cu rânduielile proprii. Iată unde e cauza destrămării generale, cauza căderii creştinismului, a căderii morale ce precede întotdeauna mina civilă, care prevesteşte această mină. Se mai găsesc în particular creştini, dar a fost pierdută cunoaşterea obştească, unică a Adevămlui prin care totul s ar uni într-un singur trup duhovnicesc, cu un singur chip de cugetare, sub un singur cap obştesc - Hristos. Azi, fiecare are mai mult sau mai puţin modul său de cugetare, religia sa, drumul lui, luate în chip arbitrar sau la întâmplare, considerate ca drepte sau măcar justificabile. Această nenumărată turmă care a pierdut legătura şi unitatea în adevăr şi în duh, prezintă observatomlui duhovnicesc aspectul celei mai mari devălmăşii: fiecare oaie rătăceşte de capul ei, nimeni nu-i poartă grija, oamenii nu mai aud - într-atât li s-a îngreunat auzul - glasul mântuitor al Adevăratului Păstor ce răsună în Sfânta Lui Biserică, care le mai obliceşte sus şi tare nedreptatea şi le arată drumul drept"7. La un veac după Sfântul Ignatie, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul (1913+1960), cunoscând cât de vătămătoare este împuţinarea cu sufletul, ne-a descris care sunt pricinile acestei stări sufleteşti: ‫״‬Cercetând mai cu de-amănuntul, vom vedea că împuţinarea de suflet, îndoiala pentru mântuire şi deznădăjduirea se ivesc îndeosebi din următoarele motive: 1. înainte de toate şi de cele mai multe ori este lipsa de povăţuitori duhovniceşti; 2. necunoştinţa Sfintelor Scripturi (din care necunoştinţă se nasc părerile greşite şi înşelăciunea minţii); 3. vătămarea Dreptei Credinţe (când facem prieteşug cu ereticii, cu masonii şi cu ateii comunişti); 4. trândăvia duhului (adică părăsirea celor duhovniceşti cu nesimţire şi fără nici o căinţă); 5. nemărturisirea curată (când o facem de mântuială, cu ascunzişuri şi dezvinovăţiri);

ediţie a Liturghieralui.

6. împărtăşirea cu nevrednicie (când ştim că nu suntem în rânduială şi ne apropiem cu obrăznicie, de ochii oamenilor); 7. când suntem robiţi de patima mândriei şi nu ne plecăm deloc spre vindecare; 8. când ne-am făcut vinovaţi şi am căzut sub afurisenia arhiereului sau a preotului şi nu căutăm dezlegare de la cel pe care l-am scârbit; 9. când am făcut vreo nedreptate mare cu bună ştiinţă (prin furtişag sau prin clevetire, necăutând a repara greşeala şi împărtăşindu-ne neîmpăcaţi); 10. când ne lăsăm robiţi de întristare peste măsură (această întristare fiind însăşi deznădejdea); 11. când, din multa zavistie, hulim Sfânta Credinţă, numele lui Dumnezeu ori persoanele sfinţite; 12. când ne blestemăm pe noi înşine sau pe alţii, fără de socoteală (luând în deşert numele Domnului şi necăutând vindecare)"8. După cum ne arată Sfântul Ioan lacob, lipsa povăţuitorilor duhovniceşti şi necunoştinţa Sfintelor Scripturi sunt pricinile de căpătâi care ne veştejesc viaţa lăuntrică prin împuţinarea cu sufletul, îndoiala pentru mântuire şi deznădăjduire. Pentru a înţelege mai bine ce înţeleg Sfinţii Părinţi prin „povăţuitor duhovnicesc", lăsăm loc aici sfătuirii Sfântului Simeon Noul Teolog (949-+1022): „De voieşti să te lepezi de toate şi să te deprinzi cu vieţuirea evanghelică, să nu te dai în seama unui învăţător neîncercat sau pătimaş, ca nu cumva, în loc de petrecerea evanghelică să o înveţi pe cea drăcească. Fiindcă învăţăturile bune sunt de la învăţători buni; iar cele rele de la cei răi. Căci, desigur, din seminţe rele ies roade rele. înduplecă pe Dumnezeu cu rugăciuni şi cu lacrimi, ca să-ţi trimită un călăuzitor nepătimaş şi sfânt. Dar cercetează şi tu dumnezeieştile Scripturi şi mai ales scrierile cu învăţături despre lucrare ale Sfinţilor Părinţi, ca punându-le alăturea de cele învăţate şi făptuite de învăţătorul şi înaintestătătorul tău, să le poţi vedea şi înţelege pe acestea ca într-o oglindă; şi pe cele ce conglăsuiesc cu Scripturile să le iei în inimă şi să le stăpâneşti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase şi străine să le dai la o parte şi să le lepezi, ca să nu rătăceşti. Căci să ştii că în zilele acestea mulţi s-au făcut dascăli mincinoşi şi înşelători. Tot cel ce nu vede, dar se încumetă să călăuzească pe alţii, e un înşelător şi duce pe cei ce-1 urmează în prăpastia pierzaniei, după cuvântul Domnului: «Orbul de va călăuzi pe orb, amândoi vor cădea în groapă» (Matei 15, 14)"9. Cu toate că Sfântul Simeon Noul Teolog a trăit în veacul al X‫־‬lea, încă de pe atunci deplângea lipsa adevăraţilor povăţuitori duhovniceşti. Mai apropiat vremurilor noastre, Sfântul Paisie Velicicovski )‫־!־‬22112271( îi spunea aceste cuvinte monahului Visarion, care îşi căuta un povăţuitor duhovnicesc nemincinos:
8

Sfântul loan lacob Hozevitul, Din Ierihon către Sion, ed. Gordian, Timişoara, 1996, voi. 2, p. 20 şi

99. 9 Viaţa Cuviosului Paisiede la Neamţ, după manuscrisul nr. 154 din Biblioteca Mănăstirii Neamţ, ediţie îngrijită de diac. Ioan Ivan, ed. Trinitas, Iaşi, 1997, pp. 31-32.

18 ‫״‬Mântuirea sufletului, de care mă întrebi, întru alt fel mai cu lesnire a fi nu se poate, fără numai prin povăţuitor adevărat şi duhovnicesc, care şi însuşi să fie nevoind u-se a face toate poruncile lui Dumnezeu, după cuvântul Domnului ce zice că: «Cel ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema» (Matei 5,19), căci cum va putea pe altul povăţui la calea mântuirii pe care el însuşi nu a umblat10; că să cuvine el mai întâi, însuşi, împotriva tuturor patimilor sufleteşti şi trupeşti până la sânge a sta şi cu ajutorul lui Hristos, pe poftă şi pe mânie a le birui şi cuvântarea de neînţelepţie şi mândrie, prin smerita cugetare şi rugăciune a Ie vindeca. După aceea, iubirea de dulceţi, iubirea de slavă şi iubirea de argint, cumplitele acestea năpârci ale întregii lumi şi toate celelalte patimi a le supune sufletului şi, după acestea, cu darul lui Hristos a străluci unul ca acela cu darurile Duhului, după cea zisă de Domnul: «Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca să vază lucrurile cele bune» şi celelalte (Matei 5,17), la unul ca acesta, zic, povăţuitor. Şi cel ce se învaţă de la dânsul, prin înseşi lucrurile poate a se învăţa, fără de înşelare, toate poruncile lui Hristos şi toate faptele bune, pe care toate acestea văzându-le şi auzindu-le cel ce se învaţă de la el şi prin a lui povăţuire înainte a spori şi mântuire a afla In acest fel s-ar fi căzut nouă, frate, a ne afla nouă povăţuitor. Ci, vai vremii noastre acesteia de acum, prin care primejdie, purtătorii de Dumnezeu Părinţii noştri, prin Duhul mai înainte văzând-o, din multă jale, ca fiilor lor, spre a noastră întărire, întru sfintele lor scrieri, toate ni le-au arătat nouă, că zice dumnezeiescul Simeon Noul Bogoslov: cu adevărat sunt [povăţuitori duhovniceşti] care bine ştiu a paşte şi a tămădui sufletele cele cuvântătoare.

10

Vezi tâlcuirea Sfântului Teofilact la Matei 5, 19.

18

Că postiri şi privegheri şi chipul bunei cucernicii, mulţi poate loruşi prefăcându-şi sau şi cu fapta câştigându-şi şi de a grăi din pântece multe şi cu cuvinte a învăţa, cu lesnire pot prea mulţi; dar, cei ce prin smerita cugetare şi prin plânsul cel de-a pururea şi lacrimi a-şi tăia patimile şi cele mai mari fapte bune a-şi câştiga, foarte puţini se află. Şi spre mai întărirea cuvântului său, Sfântul Simeon aducea pe cei mai de demult din Sfinţii Părinţi şi grăieşte aşa: zic dumnezeieştii noştri Părinţi: că vrând cineva patimile a-şi tăia, prin plâns le taie pe ele şi vrând fapte bune a -şi câştiga, prin plâns le câştigă pe ele. Arătat, dar, este, că monahul cel ce nu în toate zilele plânge, nici patimile nu poate a şi le tăia, nici fapte bune a isprăvi, aşijderea, că nici darurilor părtaş cândva poate fi. Drept aceea, şi cel mai cu apropiere de noi, purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Nil Sorski, lumina Rusiei, toate acestea cu multă luare aminte întru dumnezeieştile Scripturi seama luând şi ticăloşia vremilor acestora şi a oamenilor acestora de acum grijirea văzând, întru a sa carte la înaintecuvântare, sfătuieşte pe râvnitori, aşa grăind: Se cuvine cu prea multă osteneală a căuta povăţuitor neînşelat, iar neaflându-se unul ca acesta, ne-au poruncit nouă Sfinţii Părinţi, din Dumnezeieştile Scripturi şi din învăţăturile purtătorilor de Dumnezeu Părinţi a ne învăţa, ascultând pe însuşi Domnul grăind: «Cercaţi Scripturile şi întru dânsele veţi afla viaţă veşnică» (loan 5,39). De aici, dar, acum frate ne este nouă cea de pe urmă nevoie, ca întru dumnezeieştile şi părinteştile Scripturi cu multă întristare şi cu multe lacrimi ziua şi noaptea a ne învăţa, şi cu cei de un gând părinţi bătrâni şi râvnitori şi a ne povăţui la poruncile lui Dumnezeu şi la lucrarea Sfinţilor Părinţilor noştri; şi aşa, cu mila lui Hristos şi cu a noastră nevoinţă putem mântuire a afla"6. Iar Sfântul Calinic de la Cemica (1787-+1866) sfătuia în acest fel: „Tu, frate, fă ceea ce-ţi spun. Ajută-te cu citirea cărţilor folositoare de suflet şi fără să iei seama, vei vedea o schimbare în sufletul tău. Agoniseşte-ţi astfel de cărţi folositoare, mai ales cele scrise de oamenii virtuoşi cum sunt: Mărturisirea ortodoxă, Tâlcuirile celor patru Evanghelii, a epistolelor lui Pavel şi a Epistolelor soborniceşti de Teofilact al Bulgariei şi altele, din care poţi înţelege tainele credinţei noastre, cele de care are nevoie fiecare creştin, virtuţile care-1 apropie pe om de Dumnezeu, relele care-1 învrăjbesc cu El şi multe altele în legătură cu mântuirea ta La alegerea cărţilor sfătuieşte-te totdeauna cu duhovnicul tău, acest lucru fiind de trebuinţă. Noi acum cinstim mulţi Sfinţi, care şi -au început calea sfinţeniei în urma citirii vreunei cărţi de suflet folositoare, dar mai mulţi sunt cei care acum se chinuiesc în focul iadului şi care, dacă ar fi citit cărţi de suflet folositoare, s-ar fi pocăit şi s-ar fi întors la Domnul şi astfel s-ar fi învrednicit de veşnicele bucurii ale Raiului. Dumnezeu ne atrage la Sine cu înspăimântări şi binefaceri, cu pilda vieţii Lui şi cu cărţile legii sfinte. Dar ce pot folosi toate acestea, dacă tu nu te gândeşti niciodată să le deschizi să le citeşti? Ce foloseşte unui corăbier harta nautică, dacă o ţine întotdeauna făcută sul? Ce foloseşte busola, de o vor ţine

20 corăbierii totdeauna ascunsă?"11 în continuare, vom aşeza câteva fragmente din testamentul duhovnicesc5 al Sfântului Ignatie Briancianinov: „îndatorirea de căpătâi pentru un începători este de a studia Evangheliile şi întreg Noul Testament. Evanghelie poate fi numit, dealtfel, întreg Noul Testament, pentru că acesta nu conţine altceva decât învăţătura evanghelică. Aşadar, începătorul va studia mai întâi de toate poruncile Domnului din Evangheliile de la Matei şi Luca Studierea şi punerea în practică a acestor două Evanghelii vor face mult mai uşor de înţeles alte scrieri ale Noului Testament. La citirea Evangheliilor mai trebuie adăugată citirea tâlcuirii pe care le-o face fericitul Teofilact al Bulgariei. Lectura acestei tâlcuiri este de neapărata trebuinţă, ea permiţând înţelegerea corectă a Evangheliei şi, în consecinţă, punerea minuţioasă a ei în practică. Pe de altă parte, canoanele Bisericii cer ca Scriptura să fie interpretată în acord cu comentariile patristice şi nu în mod arbitrar. Lăsându-ne călăuziţi în înţelegerea Evangheliei de explicaţiile acestui Sfânt Părinte, ale cărui tâlcuiri sunt primite şi întrebuinţate de Biserică, noi vom rămâne credincioşi tradiţiei bisericeşti"12. ‫״‬Primejdia ce-1 paşte pe cel ce neglijează împlinirea poruncilor Evangheliei este de a ajunge la sterpiciune duhovnicească, Ia îndepărtare de Dumnezeu, la pierzanie. într-adevăr, Domnul a zis: «fără de Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi o adună şi o aruncă în foc şi arde... Rămâneţi în iubirea Mea» (loan 15,5-6,9-10). «Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia Cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi Ion niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei care lucraţi fărădelegea» (Matei 7, 2123). Cel Care ne dăruieşte smerenia, Cel Care ne-a învăţat şi care este modelul. Domnul nostru Iisus Hristos, a numit sfintele, puternicele şi dumnezeieştile Sale porunci «mici» (Matei 5, 19), în sensul că este foarte simplă forma sub care sunt exprimate, permiţând oricărui om să se apropie de ele şi să le înţeleagă, chiar şi celui mai puţin educat. Dar, în acelaşi timp, Domnul adaugă că acela care va călca în mod conştient şi constant o singură poruncă, «mic se va chema în împărăţia Cerurilor» (Matei 5, 19), sau, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, va fi lipsit de împărăţia Cerurilor şi aruncat în focul gheenei"13. „Dumnezeu a rânduit ca noi, creştinii ortodocşi, să fim judecaţi după poruncile Evangheliei şi de această judecată depinde destinul nostru
11

Sfântul Calinic de la Cemica, Despre piedicile mântuirii omului: slăbirea şi împuţinarea credinţei, în

voi. Un sfânt printre oameni, sub îngrijirea episcopului Gherasim Cristea, ed. Episcopiei Râmnicului, Râmnicu-Vâlcea, 1996, pp. 62-63.
12

Sfântul Ignatie Briancianinov, Fărămiturile Ospăţului, ed. Episcopiei Ortodoxe Române a AlbaIbid., cap. I, pp. 11-12.

Iuliei, 1996, cap. IX, pp. 28-29.
13

21
* f f 19

veşnic . „Să fim cu toată grija, fraţilor, în împlinirea poruncilor Evangheliei. Nu ştim când vine moartea. într-un moment putem fi chemaţi la judecată, atunci când ne aşteptăm mai puţin. Fericiţi cei ce sunt pregătiţi pentru trecerea în veşnicie printr-o viaţă conformă cu Evanghelia. Vai de cei ce cad în nepăsare, care sunt neatenţi, care‫־‬şi fac voia lor, care se încred in părerea lor! Vai de cei ce n-au rupt toate legăturile cu satana! Vai de cei ce n-au intrat în legătură cu Dumnezeu! Şi mai rău de cei ce au intrat în această legătură şi apoi au rupt-o!"14. „Adevăratul creştinism şi adevăratul monahism constă în împlinirea poruncilor Evangheliei. Acolo unde acestea nu sunt îndeplinite, nu există nici creştinism, nici monahism, oricare ar fi aparenţele exterioare"15. ‫״‬Cel care şi-a întemeiat viaţa pe cercetarea Evangheliei şi pe împlinirea poruncilor evanghelice, şi-a întemeiat-o pe o stâncă nezdruncinată. Oricare ar fi condiţiile în care l-au plasat împrejurările vieţii, el nu-şi împuţinează lupta duhovnicească. El este neîncetat în lucrare, luptă şi înaintează mereu, chiar dacă lucrarea sa, lupta şi sporirea sa, rămân necunoscute şi neînţelese de către ceilalţi! Nici o încercare şi nici o ispită care-1 asaltează nu-1 pot întoarce din drum. Domnul a zis: «oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. Şi a căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea , dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă» (Matei 7, 24-25). Aici maniera de a trăi şi dispoziţiile sufleteşti sunt asemănate cu o casă; această casă primeşte o extraordinară stabilitate prin puterea dumnezeiască nemărginită, pe care o au cuvintele lui Hristos. Nici o metodă şi nici o tehnică nu‫־‬i pot da sufletului puterea, aşa cum i-o dau împlinirea poruncilor lui Hristos; puterea lui Hristos care lucrează în poruncile Sale îi dă singură această tărie. Domnul a mai spus: «oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit, care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare» (Matei 7,26-27). Cade uşor în ruină viaţa, în aparenţă bună, a celor care şi-o întemeiază în întregime pe asceza trupească sau pe un însemnat număr de acte de nevoinţă, uneori grele şi remarcabile, dar care nu au suficientă grijă la împlinirea poruncilor evanghelice"16. „Dacă te vei renega pe tine însuţi şi vei renunţa constant la pr opriile tale raţionamente, la voia ta proprie, la propria ta dreptate, sau - ceea ce înseamnă acelaşi lucru - la raţiunea, la voia şi la dreptatea firii noastre căzute, cu scopul de a înrădăcina în tine înţelepciunea, voia şi dreptatea divină pe care Dumnezeu însuşi ne învaţă în sfânta Sa Evanghelie, firea căzută va declanşa în tine un război înverşunat împotriva
14 15 16

ibid., cap. II, p. 14. Ibid., cap. IV, p. 17. Ibid., cap. IV, pp.15-16.

22 Evangheliei şi împotriva lui Dumnezeu. Spiritele căzute vor veni în ajutorul naturii căzute"17. „Cercetând Evanghelia, străduindu-te să-i aplici învăţăturile în faptă, în cuvânt şi în gând, vei fi următor al voii Domnului şi al tradiţiei ascetice şi morale a Bisericii Ortodoxe. în puţină vreme Evanghelia te va face să treci de Ia pruncia spirituală la maturitatea duhovnicească în Hristos, şi vei deveni acel bărbat fericit18, pe care-1 cântă inspirat Proorocul: «care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n-a şezut; ci în Legea Domnului e voia lui şi la Legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea; toate câte va face vor spori» (Psalm 1, l-3)"w. Iată ce scria Cuviosul Serafim Rose (1934-tl982), în anul 1976, în încheierea cuvântului său introductiv la Viaţa Sfântului Paisie de la Neamţ: ‫״‬Timpul nostru cheamă mai presus de orice la osteneli smerite şi tăcute, cu iubire şi simpatie pentru ceilalţi nevoitori pe calea vieţii spirituale ortodoxe şi o adâncă hotărâre ce nu se descurajează din pricina atmosferei nefavorabile. Noi, creştinii vremurilor de pe urmă, mai suntem chemaţi să lucrăm cu stăruinţă asupra noastră înşine, să fim ascultători faţă de părinţii şi autorităţile duhovniceşti, să ducem o viaţă cuviincioasă cu cel puţin un minimum de disciplină spirituală şi cu o lectură regulată a literaturii spirituale ortodoxe pe care Cuviosul Paisie a transmis-o timpului nostru, să veghem asupra păcatelor şi căderilor noastre şi să nu-i judecăm pe ceilalţi. Dacă facem aceasta, chiar şi în vremurile noastre teribile, putem avea nădejde - cu mila lui Dumnezeu - de mântuire a sufletelor noastre. Poate că principala funcţie a Vieţii Cuviosului Paisie pentru noi astăzi este aceea de a ne da curajul de a îndura înfricoşătorul climat antispiritual al timpului nostru; fiindcă, aşa cum ne-a avertizat Mântuitorul nostru, chiar şi în vremurile de pe urmă, când «iubirea multora se va răci», «cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui» (Matei 24,12-13)"14. Tot pentru vremurile pe care le trăim, Cuviosul Paisie Aghioritul (1924+1994), un Sfânt al zilelor noastre, ne îmbărbătează cu aceste minunate cuvinte: ‫״‬Mulţi Sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască!"19 Cuviosul Siluan Athonitul (1866-+1938) - un Sfânt care s-a tăinuit pe sine în veacul al XX-lea ne-a lăsat între scrierile sale şi o minunată sfătuire pentru împlinirea
17
18

Ibid., cap. VIII, p.27.
în tâlcuirea Psalmului 1, Sfântul Vasile cel Mare spunea: ‫״‬Una este fapta hună a bărbatului şi a

femeii, deoarece şi alcătuirea lor este de aceeaşi vrednicie, precum şi răsplata asemenea pentru amândoi". Iar Cuvioasa Domnina ne învaţă: ‫״‬Fapta bună nu se deosebeşte în bărbătească şi femeiască, nici înţelepciunea nu se împarte în două, fără asemănare una cu alta; căci deosebirea stă în trupuri, nu în suflete. Intru lisus Hristos, după dumnezeiescul Apostol, nu este bărbat şi femeie (Galateni 3, 28)" - cf. Materiali, ed. Anastasia, 1995, pp. 5, 221.
19

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan, Schitul Lacu,

Sfântul Munte Athos, 2000.

23

poruncilor: ‫״‬întotdeauna trebuie să cerem de la Domnul pacea sufletului, ca să împlinim mai uşor poruncile Domnului, fiindcă Domnul iubeşte pe cei ce se străduiesc să împlinească voia Lui şi astfel ei află mare odihnă întru Dumnezeu. Cel ce împlineşte voia lui Dumnezeu e mulţumit de toate, chiar dacă e sărac, bolnav sau se chinuie, pentru că îl înveseleşte harul Domnului. Dar cel nemulţumit de soarta lui, care murmură pentru boala lui sau pentru cel ce l -a supărat, acela e bine să ştie că în el se află un duh de mândrie care a luat de la el mulţumirea faţă de Dumnezeu. Chiar dacă e aşa, nu te mâhni, ci străduieşte-te cu tărie să ai nădejdea în Dumnezeu şi cere de la El duh smerit; şi atunci când vine la tine, smerit, Duhul lui Dumnezeu, îl vei iubi şi-ţi vei găsi odihna, chiar dacă vei avea întristări. Sufletul care are smerenie îşi aduce aminte întotdeauna de Dumnezeu şi gândeşte aşa: «Dumnezeu m-a făcut, a pătimit pentru mine, îmi iartă păcatele şi mă mângâie, mă hrăneşte şi poartă grijă de mine. De ce să-mi fac, atunci, griji sau de ce să mă tem, chiar dacă m-ar ameninţa moartea?»"20. Sfântul Porfirie (1906-+1991), îndeobşte numit ‫״‬Bunicuţul", ne mângâie cu aceste cuvinte pline de căldură: „De Hristos trebuie să ne apropiem nu de teama că nu ştim ce va fi după ce vom muri. Lui Hristos trebuie să-i deschidem inimile noastre şi, aşa cum tragem perdeaua, lăsând soarele să intre în casă, trebuie să-L lăsăm şi pe Hristos să vină la noi şi să-L iubim cu iubire adevărată. în felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El"21. „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui" (Ioan 14, 21). Viaţa şi opera Sfântului Teofilact Sfinţii Părinţi ai Bisericii au simţit atât de mult nevoia neîncetatei citiri şi studieri a Sfintei Scripturi, încât tot timpul cât au trăit n-au încetat să-i povăţuiască pe creştinii din vremea lor la citirea cu luare aminte a Cuvântului lui Dumnezeu. încă şi până astăzi, prin scrierile lor nemuritoare ne îndeamnă pe noi, care trăim acum, să facem acelaşi lucru de suflet folositor. Neîndoielnic este că s -ar putea alcătui o carte întreagă cu astfel de îndemnuri, dar socotim că cele ce au fost aşezate până aici ne sunt îndestulătoare. Sfinţii Părinţi cunoşteau din propria lor experienţă că folosul citirii şi studierii Sfintei Scripturi este nemărginit şi din această pricină, lipsa acestei strădanii o socoteau o imensă pagubă duhovnicească. Tâlcuirile Sfintei Scripturi făcute de către Sfinţii Părinţi se constituie într-un adevărat tezaur duhovnicesc al Bisericii. Până în zilele noastre, aceste nestemate
20 21

Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznădejdii şi iadul smereniei, ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 101. A. S. Tzavaras, Amintiri despre Bătrânul Porfirie, Părintele nostru duhovnicesc, stră- văzător şi

înaintevăzător, ed. Bunavestire, Bacău, 1999, p . 107.

Bucureşti. în lucrările acestora vorbesc în primul rând cei mai autorizaţi şi mai străluciţi dintre Sfinţii Părinţi ai Bisericii. atât la Vechiul Testament cât şi la cel Nou. vezi: Atanasie Mironescu. timp în care a cunoscut însemnate frământări bisericeşti. După mai bine de un secol de la creştinarea sa. ţinea de arhiepiscopia de Ohrida (vezi M. nr. Gyoni a arătat eu argumente convingătoare ca în acea perioadă ţinutul Timişului. conţinând în adevăr tot ceea ce contribuie la o cât mai exactă înţelegere a Noului Testament. Unii dintre aceşti culegători. 9751003. 19041906. Lucrarea lor s-a dovedit (din experienţă) de foarte mare folos. Astfel de culegeri au fost redactate de diferiţi bărbaţi ai Bisericii. după cum mărturisesc ei înşişi. 42-49). nr. Şi. încă din secolul al Vl-lea. Arhiepiscopul Ohridei şi Bulgariei (sec. în istoria bisericească a românilor. împăratul a declarat arhiepiscopia Ohridei autocefală (înlocuind astfel Patriarhia bulgară din timpul independenţei). având 31 de episcopii sufragane23. X). devenind astfel independentă de Patriarhia Constantinopoîului. arhiepiscopia de Ohrida are însemnătate. 9-10. XI-XII) şi Cuviosul Eutimie Zigaben23 (sec. dar aceste comentarii sunt culese mai ales din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. 1947. cât şi arhiepiscopia în oraşul Ohrida. adunători şi culegători de tâlcuiri ale interpreţilor mai de seamă. istoria literaturii creştine menţionând mulţi scriitori prin care s-a mijlocit împărtăşirea tâlcuirilor patristice. pp. dar şi studiul lui Tit Simedrea: Unde şi când a luat fiinţă legenda despre atârnarea canonică a scaunelor mitropolitane din Ţara Româneasca şi din Moldova de Arhiepiscopia de Ohrida? (note pe marginea unei interpolări). XI-XII). 3. această arhiepiscopie îşi păstrează autocefalia. pe drept cuvânt. pentru că aceste lucrări sunt extrase din operele lor. şi -au exprimat şi părerile proprii. pentru că.24 de gând lucrător au fost adunate şi dăruite credincioşilor. 1967. totuşi. Pentru legăturile bisericeşti ale românilor cu arhiepiscopia de Ohrida. în loc de opere în volume întregi. păreri izvorâte din înţelepciunea dăruită de împlinirea poruncilor evanghelice. în loc de îndrumători şi tâlcuitori originali ai Sfintei Scripturi. le-a îngăduit bulgarilor să păstreze o parte din instituţiile naţionale la care ţineau. M. în multe locuri. Sub jurisdicţia . Cu toate că aceşti scriitori postpatristici sunt culegători. cu darul lui Dumnezeu. în Revue d'histoire comparee. cu centrul la Jupa. Toţi trei au compus comentarii la Noul Testament. XVI-XIX. Biserica Ortodoxă Română. deoarece. care au trăit mai înainte de ei şi mai ales din scrierile Sfântului Ioan Hrisostom. lângă Caransebeş. atât capitala. se găseşte la îndemână o prescurtare a lor. tom I. Principala instituţie era Biserica lor. în precuvântarea la Cele patrusprezece trimiteri ale Sfântului Apostol Pavel. în acea vreme şi vlahii din sudul Dunării s -au aflat sub oblăduirea duhovnicească a arhiepiscopului de Ohrida22. Chiar şi după destrămarea regatului bulgar (10191020) de către împăratul Vasile al II-lea al Bizanţului. tom V. sunt Sfântul Ecumeniu din Trica Tesaliei (sec. pp. pp. Gyoni. 23 După ce împăratul Vasile II a anexat Bulgaria imperiului bizantin. L'Eglise orientale dans la Hongrie du XI‫ ״׳"׳‬siede. care au strălucit mai înainte de ei. de acum 22 De asemenea. vechiul Tibiscum. în rev. Astfel. Sfântul Teofilact. Bulgaria avea de la anul 982. au apărut în Biserică.

Si* Byzantine Portraits. care era cleric la Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol. Teofilact era de neam grec şi făcea parte din familia Hefaistos24. Serbia şi nordul Greciei. 24 în cadrul referinţelor legate de biografia Sfântului Teofilact. Oxford. am aşezat în notele de subsol câteva referinţe bibliografice care se pot constitui într-o minimă documentaţie primară. la Euripos (azi Calcis. am ţinut seamă de numeroase articole şi studii publicate la noi sau în străinătate. Arhiepiscopul urma să fie numit de către împărat şi hirotonit de către episcopii care îi erau sufragani viitorului arhiepiscop (D. 40). Născut pe la mijlocul veacului al Xl-lea. . Familia sa era una înstărită. în insula Eubeea din Marea Egee). Tânărul Teofilact şi-a făcut studiile la Universitatea arhiepiscopiei Ohridei au intrat toate episcopatele care în veacul a! X-lea aparţinuseră statului bulgar. Acestea acopereau o zonă întinsă în Macedonia. iar dintre fraţii săi ne este cunoscut după nume doar Dimitrie. iar unul dintre aceştia a fost şi Sfântul Teofilact. Albania. Obolensky. 1988. Deoarece unii dintre cititori pot fi interesaţi de bibliografia legată de opera şi activitatea Sfântului Teofilact. ca şi centrul şi nordul Bulgariei. Clarendon Press. p.25 însă scaunul arhiepiscopiei va fi ocupat cu predilecţie de ierarhi greci.

l094). Teofilact l-a avut ca învăţăcel (10841085) şi pe Constantin Porfirogenetul. Ea a murit însă pe la 1090. după cum însuşi scrie în scrisoarea sa către loan Ducas (cf. col. 177-211. pp. întrucât era un student strălucit. iar mai apoi monah şi arhidiacon al Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol. Sfântul Teofilact s-a distins printr-o profundă cunoaştere a Sfintelor Scripturi. care pe atunci nu avea decât 10 ani. Sfântul Teofilact a devenit mai-marele retorilor. învăţătura împărătească (PG28 126. în rev. 1892. 18571866). reorganizată în anul 1045 de împăratul Constantin Monomahu) (10421055). a scrierilor Sfinţilor Părinţi. ofiţeri. sufletească părinţilor săi. Praechter. menit să-l îndrume la o viaţă aleasă şi să-l pregătească pentru domnie pe tânărul principe29. Mihail VII Ducas (1071-1078).din Bizanţ. Discours. Pentru Constantin. Byzantinische Zeitschrift. ca monahie. Tesalonic. Sfântul Teofilact a scris pe la anii 1086-1087. printre numeroşii săi elevi. 28 Căsătoria lui Mihail \TT Ducas cu prinţesa caucaziană Maria de Alania pare să fi avut loc după ce Mihail a devenit împărat. Bizantino-SIavica. La ‫״‬Paideia basiiike" de Theophylacte d'Ach . Aid a studiat cu renumitul filosof neoplatonic Mihail Psellos. pp. Poesies (Corpus Fontium Historiae Bizantinae). 45. demnitari ai curţii. 1. iar după întronarea lui Alexios 1 Comnen (1081-1118). care mai apoi au devenit clerici. de fapt un basilikos logos. prerogativele sale au fost confirmate prin logodirea sa cu Ana Comnena. După ce şi-a desăvârşit studiile după ‫״‬programa" obişnuită pe atunci (enkiklios paideia). 28 în Patrologiae Graece cttrsus completus (ediţia J.Basilissa Maria. voi. PG 126. 25 Alegerea ca mai-mare al retorilor a Sfântului Teofilact. Paris. dar şi primind de la Dumnezeu darul cuvântului.P. col. Mullet. în rev. tom. când fiul ei. Maria de Alania27. Gautier în Theophylacte d'Achrida. 509). adică profesor de retorică (maistor ton rhetoron) în cadrul şcolii patriarhale25. cu care mai apoi a păstrat legături de prietenie. Leib. 26 Roman IV (1067-1071). Constantin. Sfântului Teofilact ocupă tomurile 123-126. fiica lui Alexios. Antike Quellen des Theophylaktos von Bulgarien. Studii despre această lucrare vezi şi la: K. era o femeie de o rară frumuseţe. Maria. regele Georgiei (1027-1072). a adus multă bucurie şi mulţumire împăraţii bizantini din vremea Sfântului Teofilact au fost: Constantin X Ducas (1059-1067). 29 Traites. Ca şi dascăl. judecători sau medici. dar şi a literaturii şi filosofiei greceşti şi latine şi din această pricină împăratul Mihail VII Ducas l-a însărcinat a fi dascăl al tânărului prinţ Constantin Porfirogenetul. 202-211). pp. Constantin a murit însă de tânăr (1074-tcca. Migne. Nichifor III Botaniates (1078-1081) şi Alexios I Comnen (1081-1118). ce era un scurt manual de educaţie moral-politică şi de pedagogie. fiica lui Bagrat al IV-lea.1984. fiul împăratului Mihail VII Ducas (1071 1078)26 şi al soţiei georgiene a acestuia. The ‫״‬Disgrace" of the Ex. 1980. B. Constantin Ducas (supranumit şi Porfirogenetul) a fost desemnat succesor la tron încă de mic copil. fiind hirotonit chiar în Marea Biserică Patriarhală. tom. 399-414. 249-286). opera învăţătura împărătească a fost publicată şi de P. abia trecuse de 15 ani (vezi şi M. 1-161. pe când aceasta avea doar 4 ani.

Blum. învăţătura împărătească a Sfântului Teofilact a avut şi la noi o influenţă durabilă din epoca postbizantină. însă acest lucru nu i-a displăcut deloc lui Mihail. Mihail Duca a fost silit să intre în cinul monahal. din dragoste pentru Hristos şi nu pentru alte pricini sau siliri. pe când era împărăteasă. gr. In partea a doua. Studii istorice greco-rornâne. I. mama lui Constantin. Prin acestea va putea Constantin înţelege adevărata măsură a jertfei duhovniceşti a mamei sale şi ascultându-i sfaturile sfinte. a lăsat lumea şi slava ei trecătoare şi a intrat ca vieţuitoare în Mănăstirea Sfântului Gheorghe de Manganes. Bucureşti. dragostea pentru studiu. i-a întrecut pe aceştia în râvna pentru cele dumnezeieşti. Stuttgart. în prima parte sunt elogiaţi părinţii şi înaintaşii prinţului: bunicul tânărului Constantin. va primi ajutorul şi ocrotirea lui Dumnezeu.Acest scurt tratat despre educaţia prinţilor este alcătuit din două părţi şi a fost citit de Sfântul Teofilact înaintea lui Constantin şi a mamei sale. 11. Istoria literaturii române vechi. 117-133. B. iar cea de a doua conţine sfătuirile propriu zise date prinţului. 533-534). dragostea şi mila faţă de semeni. Enciclopedică. 299. p. 1805 şi 1816 din biblioteca mănăstirii athonite Vatopedu. 734 BAR. Cercetătorii au demonstrat că această scriere a Sfântului Teofilact a fost folosită şi în sec. istorice şi literare îi arată lui Constantin care sunt modurile de a guverna un imperiu. 1991. Bucureşti. 198). 1909. Leib. Hyperion. Byzantinische Furstenspiegel. pp. Dar basilisa Maria. tom. 43-46. demnitatea. tânărul Constantin este îndemnat să se ferească de însoţirea cu actorii sau comedianţii. 30 După ce a fost uzurpat de către Nichifor Botaniates. I. deoarece. al XVI -lea în alcătuirea învăţăturilor lui Neagoe Basarab cătrefiul său Teodosie (cf. dar mai ales prin exerciţii rida et sa contribution a l'histoirc de la fin du XI„ ‫׳‬siele. De asemenea. . pentru o înţeleaptă şi virtuoasă cârmuire a imperiului. 197-204. 1991. Ştefan Ciobanu. pp. tom. urmat apoi de traducerea învăţăturii împărăteşti a Sfântului Teofilact (ambele sunt prezente şi în mss. prietenia adevărată şi nefăţamică. 1939. cât şi pentru Sfintele Scripturi şi învăţăturile Părinţilor30. voi. judecata fără părtinire şi cu milostivire. iar apoi îl povăţuieşte la virtuţile şi însuşirile în care trebuie să se întărească ca viitor basileu: credinţa adevărată în Dumnezeu. Sfântul Teofilact. care aveau mare dragoste atât pentru literatură. vezi la A. tăria dobândită prin biruirea moliciunii şi trândăviei.1953. 1979. Pareneses byzantines dans Ies pays roumains. menţionat de C. Mai multe despre elogiul lui Sevastos Kymenites dedicat lui Constantin Brâncoveanu. dar şi să se împotrivească plăcerilor şi desfrânării prin orice mijloace. Russo.. la fel ca şi fiul său Mihail. op. vezi şi ms. Chişinâu. manuscrise menţionate de Virgil Cândea în Mărturii româneşti peste hotare. 527. unde mai apoi a fost aleasă egumenă. 1981. în Revue de Etudes Byzantines. Litzica în Catalogul manuscriptelor greceşti. al XVIII -lea. în Etudes byzantines et post-byzantines. vezi şi D. II. Bucureşti. în secolul al XVIII-lea. cit. p. Sevastos Kymenites îi dedica lui Brâncoveanu un elogiu. care se pare că mai apoi a devenit chiar episcop (cf. tom. Bucureşti.134. pp. p. Camariano-Cioran. ed. ed. folosindu-se de pilde biblice. p. W. în învăţătura împărătească Sfântul Teofilact îl îndeamnă pe prinţul Constantin să ia aminte la viaţa virtuoasă şi plină de milostivire pe care mama sa o avea încă dinainte de a depune voturile monahale. până în sec. împăratul Constantin X Ducas (10591067). pp. Maria Partea întâi îl prezintă pe tânărul nobil şi pe părinţii săi.

139-1341. ca unul care era mai-mare (adică maestru) al retorilor. Social and Poldical Thought in Byzantium from Justinian I to the Lmst Paleologus. după ce a devenit împărat. 1962. când s-a încredinţat că a asigurat soarta fiului său. Anastasi. col. 146150. Cu toate acestea. care era încă co-basileu. Ana Comnena şi numindu-1 co-basileu. Constantin. Clarendon Press. s-a retras la mănăstire. 34 Cf. Nichifor III Botaniates (1078-1081) nu i-a recunoscut dreptul pe care Constantin îl putea pretinde în mod legitim. în elogiul pe care-1 face întregii familii imperiale în această scriere a sa (Cf. Ne este. 483-1132). pp. însă Comnenii. Maria. cunoscut că la 6 ianuarie 1088. înconjurat de câţiva învăţăcei ai săi. La îndemnul împărătesei Maria . se datorează evenimentelor petrecute la curtea imperială. pp. iar Alexios. R. col. de asemenea. mama Iui Constantin. p.. 287-306). Acest discurs oficial. Avacum. în Revue de Etudes Byzantines. cit. P. Naşterea acestuia s-a petrecut pe la anul 1087. Sfântul Teofilact. col. 126. 200-201. 1986. Oxford. ţinut de Sfântul Teofilact în calitate de mai-mare a! retorilor. Sul Logos . 1957. 93. 9-318).care. în timpul revoltei lor împotriva lui Botaniates. Theophylacte d'Achrida - Lettres. ca o mamă sfântă purta de grija atât pentru mântuirea sa. care însă a rămas încă inedită33. După abdicarea din anul 1078 a tatălui său. pe lângă interesul său literar confirmă şi completează (pe o perioadă determinată a istoriei bizantine) informaţiile despre Alcxiada. au fost constrânşi de cei din familia Ducas să ia apărarea tânărului Constantin Porfirogenetul. 33 Faptul că în acest discurs Sfântul Teofilact nu-1 pomeneşte pe Constantin Porfirogenetul şi pe mama sa. p. că vor revendica drepturile lui Constantin. Maria. îi va aduce mai apoi şi alte învăţături ziditoare de suflet31. La acestea se adaugă şi lucrările exegetice la Cărţile Sfinţilor Prooroci Osea. se pare că logodna dintre Ana Comnena şi Constantin Porfirogenetul nu a fost ruptă. primul copil de parte bărbătească pe care i-a avut împăratul Alexios. P. p. în ce o priveşte pe Maria. Maria. P. Mihail VII Ducas (1071-1078). care avea doar 4 ani. 335-1358. care sunt de mare folos în această privinţă. 83). logodirtdu-1 cu cea mai mare fiică a sa. Gautier. lona. tom. B. 125. iar mai apoi a continuat cu Faptele Sfinţilor Apostoli (PG 125. cât şi pentru cea a fiului său -. Le discoiirs de Theophylacte de Bulgaria a l'autoeratdr Alexis I ‫״‬Corn nene. Sfântul Teofilact a alcătuit Tălcuirea celor patru Evanghelii (PG 123. Leib. col. Gautier. Dar. op. col. 20. în finalul acestei scrieri. 124. scrierea istorică a Anei Comnena34. Comnenii i-au făgăduit mamei sale. Tesalonic. cit.. 9-404) şi Epistolele Soborniceşti (PG 125. col. a ţinut un cuvânt de elogiu (basilikos logos) înaintea lui Alexios I Comnenul şi a întregii curţi imperiale33 (PG 126. iar în 1088 în elogiul său (basilikos logos) îl pomeneşte deja pe pruncul imperial Ioan Comnen. 31 32 Cf. Naum şi Miheia (PG 126. Astfel se explică de ce Sfântul Teofilact nu-i pomeneşte nici pe Constantin şi nici pe mama sa. Epistolele Sfântului Apostol Pavel (PG 124. 563-1190)32. vezi şi Emest Barker. 11311288. căci pe la 1086-1087 Sfântul Teofilact scria învăţătura împărătească pentru Constantin. Dizgraţia lui Constantin Porfirogenetul a survenit o dată cu naşterea lui Ioan. Sfântul Teofilact îi făgăduieşte lui Constantin că dacă va pune în practică cele ce i le -a spus. Gautier. Tot Sfântului Teofilact i se atribuie şi o Tâlcuire a Psalmilor. a împărţit puterea cu Constantin. col. a devenit urmaşul legitim al tronului bizantin.fizice. op. 9-104). col. 106). col. Acest tâlcuiri au fost dedicate tot împărătesei Maria (cf.

Plecarea sa la Ohrida. lipsirea de toate privilegiile duhovniceşti şi culturale ale Constantinopolului. pe drept cuvânt. Clarendon Press. arhiepiscopul Ohridei era principalul reprezentant al autorităţii bizantine (D. 3. dar şi pentru faptul că numirea sa ca vlădică la Ohrida îl ţinea departe de efervescenţa vieţii duhovniceşti şi culturale a Constantinopolului37. pe de o parte pentru marea responsabilitate ce o avea ca arhiepiscop. în vremea împăratului Vasile II Bulgaroctonul. 36 col. dar şi firea sa sensibilă.. 1988. a fost un adevărat Părinte şi păstor duhovnicesc pentru arhiepiscopia autocefală a Ohridei şi Bulgariei. nr. 358-362. provincie ce fusese cucerită de bizantini prin lupte sângeroase pe Ia începutul veacului al Xl-lea. 40-41). tot aşa. Nichifor Melissenos vine în Bulgaria din porunca împăratului. 38 în veacurile XI-XII. 1982. încât se mergea până la luarea copiilor pentru a fi făcuţi sclavi. Sfântul Teofilact ştia prea bine că numirea sa la Ohrida era cuprinsă şi într-o anumită strategie politică a împăratului Alexios 1 Comnenul38. 1963. Gautier. cit. Sfântul Teofilact s-a simţit împovărat de această nouă îndatorire. pentru a recruta din rândul slavilor şi a vlahilor oşteni pentru luptele cu pecenegii (cf. pp. pp.Intre anii 1088-1090 (fără însă a se cunoaşte cu exactitate când anume35). nici Sfântul Teofilact nu cunoştea la acea dată că praktores (agenţii fiscului bizantin) percepeau din această provincie impozite atât de crunte şi de inumane. 517). 39 Este cunoscută împotrivirea Sfântului Teofilact în ce priveşte transformarea unei mănăstiri în stavropighie. P. p. adică scoaterea de sub junsdicţia episcopiei locale şi supunerea ei faţă de Patriarhia din .heveque de Bulgarie (Notes în februarie 1091. în rev. Sfântul Teofilact a fost desemnat arhiepiscop de Ohrida (actualmente Ohrid. l-au făcut să se socotească. Obolensky. op. Aşa cum locuitorii Ohridei nu cunoşteau că printre ei vine un om cu viaţă sfântă. Ohrida era capitala unei provincii de la periferia Imperiului. Mai mult. şi din această pricină. Six Byzantine Portraits. asemenea unui exilat. 37 Sfântul Teofilact era el însuşi un adevărat fiu al lumii bizantine. 35 Cf. 159-166. un rod curat a ceea ce era mai de preţ în Bizanţ. apărându-i interesele şi protejându-i independenţa şi prerogativele39. pp. Autorităţile bizantine priveau scaunul episcopal al Ohridei ca pe un poştcheie. P. arhiepiscopul de Ohrida avea şi un rang înalt în ierarhia Bisericii răsăritene. pentru început. devenind păstorul duhovnicesc al slavilor şi vlahilor din această eparhie36. Oxford. Orpheus. Sfântul basilikos di Teofilatto per Âlessio Comnena. primirea batjocoritoare pe care i-au făcut-o Sfântului Teofilact enoriaşii săi din Ohrida se datora întâi de toate faptului că episcopul trimis din Constantinopol era privit ca un reprezentant al împărăţiei bizantine. Sfântul Teofilact şi-a îndeplinit conştiincios şi energic îndatoririle sale pastorale. numirea în înalte funcţii bisericeşti era adesea o răsplată a meritelor clerului patriarhal din Constantinopol. 162). Gautier. chronologiques et biographiques) în Revue de Etudes Byzantines. Şi cu toate că prin educaţie şi mentalitate era un bizantin. în noul stat Macedonia). Din această pricină. cu toate că şi-ar fi dorit oricând să se întoarcă la Constantinopol. în această dificilă stare a lucrurilor. după ce primise deja o scrisoare din Ohrida de la Sfântul Teofilact (PG 126. L'episcopat de Thcophylacte Heplwistos arc. Alături de conducătorul militar. se socotea pe sine ca aparţinând ‫״‬cetăţii împărăteşti". atât duhovniceşte cât şi în plan cultural.

care erau cu adevărat lucrători prin cuvânt.348-351 (cf. Tot de atunci datează şi o lucrare intitulată: Tratatul asupra plângerilor împotriva latinilor (PG 126. 97-114. au fost publicate într -o ediţie critică de către P. Cu toate că era o fire sensibilă. 307-558) purtată atât cu episcopii sufragani. privind această chestiune.. 538). pentru că aceştia au văzut munca sa neobosită în slujba şi în numele lor41‫־‬. Pentru acest tratat vezi: M. ed. dar şi cu alte feţe bisericeşti. cu prieteni.Teofilact s-a sârguit mult pentru a-şi păzi turma duhovnicească de lupii răpitori ce au lucrat prin învăţătura pavlicienilor şi bogomililor4:. iar râvna i-a împodobit-o cu roade. Sfântul Teofilact îndeamnă la împăcare şi înţelegere reciprocă. Janin.Lettres (Corpus Fontium Historiae Bizantinae). a hirotonit mulţi preoţi educaţi. cit. a devenit episcop de Malesova41. atitudine rară pentru acea vreme. Când Sfântul Teofilact scria această lucrare. Din perioada în care a fost episcop se păstrează o voluminoasă corespondenţă (130 de scrisori publicate în PG 126. îndreptate împotriva sa atât din interiorul diocezei sale. scrisă pe un ton moderat. Prin ostenelile sale duhovniceşti.Discours. . apărând cu fermitate învăţătura ortodoxă şi respingând adaosul Filioque şi primatul papal. mai ales în Orient. pp. Gautier. R. fosta împărăteasă a Bizanţului. când . 1946. foiosindu-se de dreptul de a preschimba o mănăstire în stavropighie. Patriarhia a săvârşit multe abuzuri. col. Jugie. Theologia dogmatica christianorum orientalium. în acea vreme. col.în contextul unionist promovat de Theophyiacte d'Achrida . 40 Aceste scrisori alături de altele 5. 221-248). 285286. în Dictionnaire de Theologie Catholique. Această scriere a fost alcătuită în cadrul corespondenţei sale cu Nicolae. Alte studii referitoare la această lucrare sunt următoarele: J. col. Sfântul Teofilact nu face concesii învăţăturilor străine de Dreapta Credinţă. Theophyiacte d'Achrida. 41 patriarhul Nicolae Gramatikos şi Alexios I Comnen -. cât şi de la Constantinopol. 303-310. Tesalonic. art. Draseke. şi. iar acum era întâi stătător al Ohridei. diaconul Nicolae a cerut părerea celui ce-i fusese dascăl. Acest tratat al Sfântului Teofilact a fost publicat de P. cu înalţi funcţionari de la curtea imperială. 318-320. dar şi cu Maria de Alania. Această lucrare a fost scrisă înainte de anul 1091. Constantinopol. Sfântul Teofilact a răbdat cu bărbăţie numeroasele nedreptăţi. 1986. pentru a feri norodul de întunericul acestor învăţături. Sfântul Teofilact a câştigat dragostea şi respectul credincioşilor. devenită monahie40. Traites. mai apoi. care era pe atunci diacon al Bisericii Sfânta Sofia şi care. Dar Dumnezeu l-a sprijinit şi a mângâiat durerile sale. înţeleptul arhiepiscop a avut de îndurat numeroase acuzaţii nedrepte şi defăimătoare. Poesies. tom I. în ce priveşte obiceiurile cultice locale ale celor două Biserici. Paris. trecuseră abia câteva zeci de ani de la schisma din 1054 dintre Biserica răsăriteană şi cea apuseană. pentru că ştia că acestea sunt aruncate asupra sa din pizma vrăjmaşului neamului omenesc. Cu toate că acest tratat este alcătuit pe un ton conciliant. 325-327. Gautier în Theophyiacte d'Achrida .245-285. pp.

Arhiepiscopul era cu multă luare aminte la ceea ce se petrecea în eparhia sa şi. Trois mots slaves dans Ies lettres de Theophylacte de Bidgaria. în rev.1996.441 p. L'archeveque Theophylacte et le Taronite. 253-262. Era cu multă luare aminte în alegerea păstorilor vrednici şi mai ales a episcopilor. Mullett a publicat o monografie legată de corespondenţa Sfântului Teofilact: Theophylact of Ochrid: Reading the Letters of a Byzantine Archbishop. A propos d'une phrase de Theophylacte de Bulgaria. 423-424. Maslev. ou Tautorite de la „Patrologie greque" de Migne. vezi şi următoarele studii: K. 1996. pp. Ludwishafen. Byzantion. politica fiscală a Imperiului în provincii. 1936. Munich. Byzantion. dar pricepuţi şi în rânduiala lucrurilor lumeşti. p.1982. 52. 577-588. N. A. Acest eveniment a avut loc în timpul primelor expediţii cruciate. 179-186. tom. 11. în Anuarul Institutului de Filologie şi Istorie orientală şi slavă. în rev. 1938. 55. 237-252. Indiana. pentru a cunoaşte mai îndeaproape nevoile fiecărei biserici. tom. care era prădată atât de conducătorii laici ai Bulgariei. Theophylact Bishop ofSenmea and the Alexian Reconquest of Anatolia. 111-117. Medicins. Sfântul Teofilact s-a îngrijit şi de averea Bisericii. chema episcopii în adunări şi aici cerceta tot ceea ce trebuia îndreptat sau îmbunătăţit. Pentru scrisorile Sfântului Teofilact. R. . Sfântul Teofilact a lucrat cu înţelepciune şi multă hotărâre. tom. tom. în Revue de Etudes Byzantines. tom. 11. p. 10. Astfel este descrierea succintă a invaziei în Iliria şi Bulgaria a oştilor apusene ce se aflau sub conducerea lui Robert Guiscard şi a fiului său. Ca şi arhiepiscop. în rev. Xalanatos. 483-492. Beitrage zur Wirtschafts und Sozialgeschichte Makedoniens în Mittelalter. arhiepiscopul purta de grijă ca enoriaşii săi să nu fie 42 Scrisorile Sfântului Teofilact au fost întrebuinţate ca o bogată sursă de informaţie pentru subiecte variate: structura bizantină a comandamentului din Bulgaria. 589-592. Acest lucru a fost făcut numai de unele studii din ultimele două decenii ale veacului al XX-lea. USA. în rev. 1997. maladies et remedes dans les Lettres de Theophylacte de Bulgaria. 1937. în rev. D. Littlewood. Mullett. Aldershot: Variorum. Les lettres de Theophylacte de Bulgaria a Nicephore Melissenos. (Birmingham Byzantine and Ottoman Monographs. Prea puţin interes s-a arătat felului în care este reflectată personalitatea sa în numeroasele sale scrisori care ni s-au păstrat. A. 1938. Prolegomenos a une edition critique des ‫״‬Lettres" de Theophylacte de Bulgaria. Studieri zu den Briefen des Theophylaktos Bulgarus. 1-22. ereziile medievale sau identitatea oficialilor bizantini. Bohemond. cât şi de agenţii fiscului bizantin. pp. în rev. Byzantion. Roth. Cel mai adesea alegea episcopii dintre greci. la începutul veacului al XU-lea4H. tom. pp. Byzantion. tom. Leroy-Molinghen. în cârmuirea arhiepiscopiei sale. A. pp. Din scrisorile Sfântului Teofilact pot fi urmărite fapte istorice care s -au petrecut până în anul 1108. p. istoria economică şi socială a Macedoniei. 1900. pe aceia care erau iscusiţi în cele duhovniceşti. dar şi dintre aceştia.31 întreaga corespondenţă a Sfântului Teofilact are o mare importanţă istorică. The Byzantine Letter of Consolation in the Macedonian and Komnenian Periods. Adontz. tom. 13. Sfântul Teofilact ridica şi problemele pentru care era de trebuinţă sfatul reciproc. St. Les Lettres de Theophylacte de Bulgaria a Gregoire Taronite. M. pp. Byzantion. deoarece mijloceşte cunoaşterea stării în care se afla societatea şi Biserica din acea vreme42. tot bizantinologul Margaret E.1972. Ca unul care era păstor de suflete. Dar în aceste adunări ale episcopilor. 1985. 6. p. 2). E. Peritia (Journal of the Medieval Academy of Ireland).1936.

198-204. tom I. anume fiului sevastocratorului: ‫״‬Te rog. milostiveşte-te de biserică. Că vrăjmaşii trâmbiţează şi capul îl ridică. care prădau şi mistuiau cu foc cetăţile şi sfintele biserici43.aşa cum ne mărturiseşte prin scrisorile sale . Din această pricină. Sofia. pot să amărască sufletul mai mult decât se 43 1. iar dacă se apropie. Acestea. mai cu viclenie aruncă pierzătoarea cursă. a înălţat-o împreună cu alte şapte biserici. Istorija na Ocliridskata archiepiskopija. Snegarov. pe care evlaviosul Boris. p. lată ce îi scrie unuia dintre aceştia. ce era vestită altădată. arhiepiscopul cerea ajutorul prietenilor săi cu dare de mână din aristocraţia bizantină. preacinstite frate. Prietenii şi cei de aproape stau departe. Pentru că s-a răcit dragostea şi vrăjmaşii omului sunt casnicii lui. înlăuntru spaimă şi nu este cine să ajute şi împreună să lupte. Cine va tăgădui aceasta? Afară luptă. mari sunt şi suferinţele tale şi pot mişca orice inimă. în adevăr.32 nedreptăţiţi sau batjocoriţi prin lăcomia şi răutatea celor care strângeau impozite.a avut mult de suferit din pricina lui Iasites. . Când pagubele erau prea mari. s-au petrecut în Bulgaria şi năvăliri ale cumanilor. cel care era mai mare peste zbirii care strângeau dajdiaV în vremea păstoririi Sfântului Teofilact. El a construit-o. Varsă sângele lor ca apa împrejurul cetăţii voastre şi n-are cine să-i îngroape. iar tu înnoieşteo. iar Biserica nu avea resursele necesare pentru refacerea celor distruse. ţarul Bulgariei. Sfântul Teofilact . iar stârvurile robilor tăi le pun spre mâncare păsărilor cerului. ca Domnul să înnoiască duh drept înăuntrul tău "A Episcopului de Vidin. Sfântul Teofilact îi scria aceste cuvinte de mângâiere: ‫״‬Cu adevărat. 1924. care se plângea de greutăţile şi necazurile ce le întâmpină.

p Reprodusă după lucrarea menţionată în nota următoare (pp. col. Eclios d'Orient. deşi din pricina atâtor necazuri ne-am întristat. Byzantinische Zeitschrift. chirilo popoa 33ce' cin( excese ‫״‬bulgc EvangJ 126.3/1906. 1. în rev. Cea dintâi este Pătimirea celor cincisprezece mucenici din Tiberiopole-Strumiţa53.11. L'auteur de la Vie de S. care s-au săvârşit la Tiberiopole (în apropiere de Ohrida) pe vremea lui Iulian Apostatul (PG 126. încât să nu aibă nici o supărare (ceea ce se pare cu neputinţă). dacă voieşte să se supună legii lui Hristos. I. Zur Quellenfrage der Vita Clementis. în nr. căci fericiţi sunt cei care plâng şi vai celor ce râd. Cea de a doua este Viaţa Sfântului Clement. 151-222). Clement de Bulgarie. pp. [. 1962.12/1905 şi 1. 10. 5J Maic noiem locul r că cita poarh prăzn cupru al Alte studii despre această lucrare vezi la. că. Că. a ohridenilor? Acei care se duc în Cetate.2. în !a ie uj 126. cred că vom vedea Profi arătându-se mila şi îndurarea Sa către noi"52. precum cred eu. 1907. 5-8. Stabilimentul de arte grafice. Ai duşmani mulţi? Dar. el însuşi trebuie să sufere pentru durerile altora. Căci. arătând o deschidere primitoare pentru limba şi cultura . Snegarov. Theophylact ofOchrid and the Autorship ofthe Vita Clementis. nu numai tu eşti strâmtorat de necazuri. Sfântul Teofilact a scris şi două lucrări hagiografice de mare importanţă.poate spune. 91 p. să nu ne mai văităm. 79-119. Dar cine se poate compara cu aceia care năvălesc din Cetate [Constantinopol] împotriva noastră. tom. pentru că ni se porunceşte «să plângem cu cei ce plâng» (Romani 12.. dacă cineva ar fi atât de fericit.1977. nenorocirile acestea fiind împărtăşite cuiva pot să fie mângâiere pentru noi. iar mai apoi a fost publicată în extras sub titlul: Martirii din Tiberiopole. 84-87). S. nu mai cruzi decât aceia care sunt prin părţile acestea şi care duc în robie unul din cinci copii şi ca pe dobitoace obişnuiesc a-i ucide. M. Această lucrare hagiografică a fost tradusă şi în limba română de episcopul Gherasim poate < a Timuş şi a apărut mai întâi în periodicul Calea Vieţii. căci cine se poate împotrivi celor din Cetate? Ai oameni răi? Dar acei cetăţeni răi sunt copii. nici cel ce izbăveşte. mai nefericit este acela decât toţi cei care suferă. 1996. col. Jugie. Byzantinobulgarica. Arhiepiscopul Bulgariei54 (+916). Obolenskv. cit. chiar de am suferi încă şi mai multe supărări. 70. pe lângă bulgarii noştri. Vezi ce fel de sfârşit le putem prevesti acestora? Deci. a reflect. tom. pp. dacă nimic din cele pe care le suferă alţii nu-1 ating. 15).y Theophy ■ 3‫׳‬4‫־־‬ b°nS Eifi nr * 1« vie The Lon 1995. Zici că ai năvălitori de afară pe cumani. căci dacă ne gândim că întreaga minte suferă şi toată inima pătimeşte îndată. D. Les sources sur la vie et Tactivite de Clement d'Ochrida. totuşi. tom. care este socotit Apostolul bulgarilor (PG 52 5:1 126. nefiind cel ce izbândeşte. privitor la răspândirea creştinismului pe pământurile slave. Dacă însă ne vom ruga şi cu lacrimi vom cere ajutorul lui Dumnezeu.] Osingură scăpare este şi un singur leac la cei ce suferă. în rev. 1‫־׳‬ iar uce lumină op. 1193-1246). Bucureşti. cine este scutit de nenorocirile timpului de acum? Nimeni. 23. co 'm ^ÎSC1 ^ rev s : . 1924. La Ohrida. pj 55 1 die spiritual Theophi . desigur. pp. din cinci sau din zece unul. Maslev. în rev. pentru plăcere şi pentru coroană răpesc toate şi le iau cu dânşii. în aceste două lucrări hagiografice Sfântul Teofilact reflectă în chip vădit apropierea sa duhovnicească de slavi şi de tradiţia chirilo-metodiană55. 310-315. Spune-mi..

Byzantinobulgarica. Muilett. pp.poate de Sfântul Dimitrie al Rostovuiui sau ini poate de alţi hagiografi . Iliev. cit. Atena. Tesalonic. p. într-una din scrisorile către Maria de Alania7‟'‫־‬. iar în sinaxarele ortodoxe nu regăsim decât doi Sfinţi care poartă acest nume: Sfântul Teofilact Mărturisitorul. în Analecta Bollandiana. 107-110. 3-4. Obolensky.— . Dragova. Stratos). . 95-97). 32. G. 112. 601-618. prâznuit la 8 martie) şi Sfântul Teofilact. o omilie la sărbătoarea împărătească a Intrării Maicii Domnului 7A în biserică58 (PG 126. I. ■' . al că în vremea episcopatului său de la Ohrida. 242. tom.ut citatele aparţin scrierii sale. Sfântul Teofilact îl pomeneşte adeseori pe Dimitrie în epistolele sale şi îi dedică şi două lucrări: 44 Despre Dimitrie. ‫־‬e. Sfântul Teofilact este numit „arhiepiscopul Tesalonicului". 140-141. în: La spiritualité de l'univers byzantin dans le verbe et l'image.. episcop al Nicomidiei (t pe la 842 şi S. pp. P. 145-150). cunoaştem că era eunuc şi era un om foarte virtuos. arhiepiscopul Ohridei.urid Kirchengeschichte Mazedoniens: Theophylaktos urid Demetrios Chomatenos. 1995. 47S7 BAR de la finele veacului . Skopije. 53. *. în ziua a douăzeci şi una a lunii rţe noiembrie (vezi şi ediţia recentă românească îngrijită de arhimandrit Ioanichie Bălan). 9. în rev. în locui mai sus pomenit. 2. D. Naum. 81 şi următoarele. 55 de Vezi: Gerhard Podskalsky. Etudes balkaniques. tom. p.. ed. 81. 1986. re Theophylact ofOchrid: Reading the Letters of a Byzantine Archbishop.lt Sfântul Teofilact a scris. o Omilie asupra celei de a unsprezecea Evanghelii a învierii care se citeşte la Utrenie (publicată fragmentar în PG 126. 1996. 1997. cu toate . în Byzantinoslavica. Byzantium (Tribute to A. 5 3 56 en Pomenirea Sfinţilor Chirii şi Metodiu se săvârşeşte în Biserica Ortodoxă la 11 mai.34 ât popoarelor nou convertite la creştinism de către Sfinţii Chirii şi Metodiu şi ţe cei cinci ucenici ai lor56. Tumhout. pe când era la Ohrida. . 1992. a fost însoţit şi ajutat de fratele său. 1986. M.ja j-? şj rev. Se pare că Teofilact împreună cu Dimitrie erau cei mai mari ca vârstă dintre fraţi. Dimitrie. p. 246-261) şi ms. N. Sofia. De fapt. I.1994. dar şi o omilie întru Cinstirea Sfintei Cruci . Hristo Melovski. prezent până astăzi în Vieţile Sfinţilor. col. N. p. A Critical Edition. 129-144). St. în rev.68-73. la ne m The Long Life of Saint Clemerit ofOchrid. 105-130). op. pp.pp. The Manuscript Tradition and the Authorship of the Long Life of Saint Clement ofOchrid. care era cleric44. p.1992. 58 G Această omiiie a fost întrebuinţată . Gautier. fratele Sfântului Teofilact. nr. col. an ■it.Lettres. însuşi Sfântul Teofilact s-a numit pe sine 9 ‫״‬bulgar".. contrabalansându‫־‬se astfel presupusul său ataşament excesiv la cultura greacă. 62-120. în XVIIl-lea (f. Două manuscrise româneşti cuprind traducerea acestei omilii a Sfântului Teofilact: ms. de asemenea. Anghelar şi Sava. Sfântul Teofilact îi scrie . Theophylact qfOchrida's Old Bulgarian Sources on Cyril and Methodius.P. Iliev. L‫׳‬auteur m la vie dc Saint Clement d'Ochrida. Theophylacte d'Achrida . luminătorii slavilor de sud sunt prăznuiţi Ia 27 iulie. deoarece. 3294 BAR din anul 1827-1833 (f. ii . 254. cit. tom.ci (PG 126. Devos. Zwei Erzbischofc von Achrida (Ochrid) urid ihre Bedèutung fur die Profan. tom. iar ucenicii lor: Arhiepiscopul Clement şi Cuvioşii Gorazid. col.şi pentru alcătuirea cuvântului de la prăznuirea Intrării în biserică a Maicii Domnului. Naum in the Moshopole Collectanea (1741-1742).

tărie în picioare şi mână prea folositoare. pe la anul 1107-1108. W1 Cf.177. Sfântul Teofilact avea o căsuţă la Tesalonic. 373). Spadaro. Pe mine cel bătrân. 1. pe care îl socotea o mângâiere şi un mare sprijin al bătrâneţilor sale. cu sufletul smerit. tom. acum. bătrân copil mai bun tu mă făceai. a alcătuit ocazional şi poezii iambice şi anac reontice pe care. O.. lumină. p. cât şi în cea către magistrul loan 48 Traducere dupa P. stând în înalturi. L'episcopat de Theophylacte Hephaistos archevêque de Bulgarie. cit. Fiind un literat înzestrat cu o mare sensibilitate. De moartea lui Dimitrie. aflăm că Sfântul Teofilact era mai vârstnic decât Dimitrie şi tot aici pomeneşte şi despre nepoţii lor (cf. Oricum. PG 126. adeseori m-ai sfătuit. 476). căci viu mort sunt dacă de . le-a dedicat apropiaţilor sau celor cu care se afla în corespondenţă47. 173-175). Sfântul Teofilact i -a închinat două poezii în care săvârşeşte vrednică pomenire virtuosului Dimitrie. la Tesalonic46. în Rivista diStudi Bizantini e Slavi. care avea o fire plăpândă şi bolnăvicioasă. PG 126. frate mult iubit. cu vrednica cinstire îl sărai. fii pentru mine toate-acestea. Se pare că Dimitrie a murit de tuberculoză. Gautier. isteţime. pe mine. 346 38. inimă. insuflare. Un inedita di Teofilatto di Achrida suWeunuchia. vai! tu eşti cuprins de veşnică tăcere. Şi chiar de pentru mine tu erai gură şi limbă grăitoare. Cu inima plină de durere din pricina morţii fratelui său. vorbindumi sincer. ed. folos grăind şi nicidecum prăpăstuire. Sfântul Teofilact a închinat două poeme şi imnelor Sfântului Simeon Noul Teolog pe care îl preţuia foarte mult şi despre ale cărui irrme spunea: ‫״‬Toată lumea ar trebui să citească această carte!"54. chiar în braţele fratelui său Teofilact. medicul împăratului -. Sfântul Teofilact a fost mult îndurerat. caldă suflare spre slujirea mea prefăcute-n mădulare. pe lângă Dimitrie. dar nestârnind plăcere.. după cum însuşi mărturiseşte atât în scrisoarea sa către Nicolae Callicles (PG 126. mort viu.'ederea ta mă voi lipsi. de asemenea. în diferite împrejurări. pp. căci tu nu-mi mai eşti leac pentru dureri? Cui îi voi mai spune gândul meu ascuns. pp. Gautier. copil bătrân. cit.1981.în scrisoarea sa către Nichita. înfumurarea iute-i alungai. risipirea neliniştilor şi iscusită iconomie. Pentru frumuseţea versurilor.35 una referitoare la eunuci . iar cea de a doua legată de post şi ajunare . ed. L'episcopat de Theophylacte Hephaistos archeveque de Bulgarie. 174. M. dreaptă îndemnare. iar vreunui băiat trufaş. De asemenea. P. mai pomeneşte de un frate care avea o fire robustă şi era un marinar foarte curajos (cf. căci. aşezăm ai ci partea finală din cea de a doua poezie. . învăţăceii tăi" (cf. D. căci sunt încredinţat că dascălului Nichita din Constantinopol: ‫״‬fraţii mei. auz. dregând cuvântul tău. col. col. De aici putem înţelege ca Sfântul Teofilact mai avea şi alţi fraţi. care sunt. col. vitejie. din prima din cele două poezii tânguitoare alcătuite la moartea lui Dimitrie. Sfântul Teofilact . cu totul pe mine nu mă părăsi. căci tu nu-mi mai eşti tainiţă de cugetări? Cine îmi va fi nemincinos în sfătuire. 473). Credinţă am că Domnului îndrăzneţ şi aproape-I eşti. alcătuită în versuri iambice48: 45 M Cui îi voi descoperi amarul care m-a pătruns.

P. Această poezie a fost închinată imnelor Sfântului Simeon Noul Teolog. Unii oamenii de ştiinţă care au contestat sfinţenia arhiepiscopului Teofilact al Ohridei. p d p n ____________________________________________________________________________________________ “ Există mărturii istorice că Sfântul Teofilact era încă în viaţă în acea perioadă.în ciuda îndelungatelor sale suferinţe trupeşti (gută. iar pe de altă parte. nici întristare. viaţa şi opera Sfântului Teofilact. entuziasmul său pentru imnele lui Simeon porneşte de la sensibilitatea sa poetică şi de la conştientizarea valorilor spirituale. arhiepiscopul Teofilact ocupă un loc de cinste în pleiada marilor scriitori bizantini. nu au făcut această afirmaţie conştient şi direct. dar tu. mai cu seamă. (cf. T ti ş c r< h a d n a c d a‫׳‬ c. un loc şi o duhovnicească sălăşluire ce nu este supusă stricăciunii şi nestatorniciei slavei omeneşti. însă ostenelile sale duhovniceşti .. e aşezat pe-al tău mormânt. Următorul aspect este relevant: cititorul scrisorilor lui Teofilact nu ar bănui la început că acest prelat ocupat. şi -a dat sufletul său curat în mâinile lui Dumnezeu şi astfel a purces spre locaşurile Sfinţilor. acolo unde nu este nici durere. cu milă judecând. Gautier. anume la Tesalonic. odihnindu-se şi despovărându-se de haina cea grea a bătrâneţilor şi a beteşugurilor trupeşti. Arhiepiscopul Teofilact al Ohridei şi Bulgariei a fost îndeobşte numit ‫״‬Fericit" şi „Sfânt". Aici. Ne este cunoscut că înainte de obştescul sfârşit Sfântul Teofilact a părăsit Ohrida şi s-a întors în patria sa. ale cărui scrieri mărturisesc mereu lumina divină" (op. Obolensky scria: ‫״‬Fără îndoială. sciatică.s-au întins până în anii 1125-1126 sau mai târziu66. p. a perfecţiunii şi purităţii stilului său literar. Referitor la această poezie. cu toate că unii oameni ai ştiinţei profane contestă această calitate a sa. ca nevrednic dar. primeşte toate acestea Datorită preocupărilor sale scriitoriceşti. deoarece s-a păstrat o poezie care a fost alcătuită în anul „6634 de la Facerea lumii" (1125/1126). E limba unui frate cea care-ţi spune acest cuvânt. (adică sfinţenia).36 Dumnezeu ţi-a fost aproape ţie. p.are un loc de cinste în Ceata Sfinţilor ierarhi ai Bisericii Domnului Hristos.prin nevoinţele trupeşti şi duhovniceşti săvârşite întru împlinirea sfintelor porunci ale Evangheliei . cit. cit. D. a familiarităţii sale atât cu autorii profani. Cinstirea Sfântului Teofilact în sânul Bisericii Ortodoxe. şi. Se pare că una dintre ultimele scrisori datate ale Sfântului este din anul 1108. torticolis) . deoarece cunosc în chip fragmentar şi nelucrător duhovniceşte. Dar. 169). din pricină că pentru dânşii arhiepiscopul . nici suspinare. Anul morţii Sfântului Teofilact nu ne este cunoscut foarte exact. că aceasta tu ţi-ai dobândit-o dintru curăţie.. pe de o parte pentru că nu îi interesa în mod lucrător această dimensiune a firii umane 6 (. cât şi cu cei Sfinţi. a erudiţiei sale. ci viaţă fără de sfârşit. op. Sfântul Teofilact . 57). îngrijorat şi câteodată irascibil ar putea găsi comuniune în spirit cu acel mare maestru al vieţii contemplative.

ediţia I. Scrierile Sfântului Teofilact . susţinută în secolul al XVII-lea la Paris. Birmingham. Snegarov. In Istoria slavo-bulgară.75-76. Am văzut că Erasmus. p. Velimirovici. din lucrarea: Six Byzantine Portraits (Oxford. îndrăznim să facem acest lucru. Prologue from Ochrid. dintre cercetătorii care au studiat mai recent activitatea şi opera Sfântului Teofilact. p. mintea îi este robită de înşelăciune într -o măsură mai mare sau mai mică şi astfel va alerga spre circumscrierea celor pe care crede şi i se pare că le cunoaşte. toată cunoştinţa sa este tulbure. iar Domnul nostru Iisus Hristos (şi asemenea şi Sfinţii Săi) poate fi cunoscut doar prin smerită-cugeta re. Credinţa în sfinţenia lui Teofilact. Cf. doar D. ca una care este amestecată cu acea mândrie subţire pe care Sfinţii Părinţi o numesc „părere de sine". I. folosind metoda ştiinţifică. dată arhiepiscopului nu este meritată. 112-114. respectând taina ei sporeşte în adevăr. care s-a folosit mult de comentariile lui. Ne îndoim că Teofilact ar fi meritat această mistificare postumă". 1988. Obolensky are într-adevăr competenţa de a se pronunţa asupra sfinţeniei arhiepiscopului Teofilact. ci acela care înţelege profunzimea in-formaţiei şi. Iar dorinţa de circumscriere a informaţiilor sau cunoştinţelor este proprie firii căzute şi este cea care a dat naştere tuturor ereziilor. ci un obiect de studiu care poate fi supus unei ‫״‬disecţii" prin metodele ştiinţifice. Reproducem aici acest pasaj în întregime. deoarece.între acestea figurând şi 49 Istom/a slavenobolgUrskaya. Iar adevărul nu este ceva. el a menţionat că Teofilact era patriarh de Târnovo (scaunul primatului Bulgariei după 1235) şi în aceeaşi lucrare l -a ridicat la rangul de sfânt49.Teofilact nu este cu adevărat (adică în sensul cel mai profund) o persoană şi o taină. ci Cineva. Vezi N. Savant nu este cel care deţine un cumul de informaţie interpretată sau interpretabilă. Les sources sur Ia vie et l'activité de Clement d'Ochrida. Obolensky a afirmat făţiş că numirea de „Sfânt". 395. „închipuire de sine" sau „nălucire de sine" şi. însă atâta timp cât cel care foloseşte această metodă este rob al firii căzute şi nu s -a împărtăşit în chip conştient. 1985. a crezut pentru o vreme că numele Iui era Vulgarius. inclusiv nota: „Faima postumă a lui Teofilact a fost marcată de neînţelegeri şi erori. însă din respect pentru cititori vom arăta şubrezimea acestei afirmaţii. ï. este necesar să înţelegem dacă D . din această pricină. O greşeală şi mai gravă a fost făcută de călugărul bulgar Paisie. lucrător şi statornic de harul lui Dumnezeu. 36-37. După cunoştinţa noastră. Nu vom contesta micile puteri ale cunoaşterii prin metoda de cercetare ştiinţifică. în contextul prezentat. Byzantmobulgarica. Nu dorim să insistăm prea mult asupra acestei afirmaţii şi concluzii făcute cu responsabilitate strict personală de către autorul ei. acel manifest al naţionalismului bulgar scris în 1762. . Ivanov (Sofia. Această părere a afirmat -o în finalul studiului său dedicat arhiepiscopului Teofilact. (1962). 1914). de la mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. 81). provine poate dintr-un cult local centrat sau legat de Ohrida.

putem socoti că aceşti ani au fost pentru Sfântul Teofilact o vreme de pocăinţă. izvorâte din împlinirea poruncilor. Sinaxar ortodox general şi dicţionar aghiografic. cea care va fi „metoda ştiinţifică" nemincinoasă după care se va desfăşura atunci „disecţia" gândurilor şi simţămintelor noastre. deci. adică vreme de 17 ani nu avem nici o mărturie istorică despre Sfântul Teofilact. sau putem proiecta asupra acestor ani propria noastră cunoştinţă stricată de patimi. ştiinţa şi metodele ei nu ne mai pot ajuta numai dacă le racordăm la înfricoşătoarea Judecată şi. Fericitul Nicolae Velimirovici. Pentru a continua raţionamentul.. dar din vremurile din vechime el a fost cinstit ca Părinte şi învăţător al Bisericii"50. îl regăsim pe arhiepiscopul Teofilact trecut în rândul Sfinţilor51*. 358. sporire duhovnicească. iar aşezarea sa lăuntrică. la anul 1108 este în conformitate cu afirmaţia făcută de autorul mai sus numit (consimţim la acest raţionament numai formal). Dar aici. autorul este cinstit cu numele de ‫״‬Fericit". cit. Dar ultima scriere a Sfântului Teofilact este o poezie din anii 1125-1126. stau mărturie cuvintele Sfinţilor Bisericii Ortodoxe. Atât în ediţia rusă cât şi în ediţia americană a tâlcuirii la Evanghelii. 17. ştiind că prin rugăciunile şi tâlcuirile Sfântului. p. propria noastră neîmplinire. Biserica Ortodoxă Rusă a publicat o ediţie festivă a Tâlcuirii celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact. pentru că arhiepiscopul Teofilact este mărturisit Sfânt. propria noastră deznădejde izvorâtă din înălţarea minţii. Dar. Deocamdată. se mângâie cu bună nădejde. Socotim că aceia care au voit să priceapă au priceput. Pentru aceasta. mustrarea conştiinţei şi nesimţirea duhovnicească. ed. . la celebrarea a două milenii de creştinism. în anul 2000. putem afirma în mod ştiinţific că despre aceşti 17 ani nu cunoaştem cu certitudine nimic legat de arhiepiscopul Teofilact. îngrijitorii acestei ediţii. Cei care se sârguiesc şi iau aminte în chip lucrător la tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament. curată şi cu desăvârşire nemincinoasă. Obolensky-. 87. în sinaxarele tipărite mai recent. ale tuturor. vom considera în mod aprioric că arhiepiscopul Teofilact nu-şi merită numirea de ‫״‬Sfânt". căci numai aceştia au fost cu adevărat luminaţi de harul dumnezeiesc. sunt datate până la anul 1108. Aşadar. având în vedere că din perioada 1108-1125. 1998. aceşti ani sunt o taină şi asta cu sau fără vrerea cercetătorilor.38 scrisorile sale care s-au aflat la baza concluziilor majore ale studiului lui D. Episcopiei Romanului. Ia împlinirea poruncilor Sfintei Evanghelii. ed. în cuvântul către cititor spuneau: „Fericitul Teofilact nu este canonizat de către Biserica Ortodoxă. de sporire duhovnicească şi de statornică împărtăşire din harul lui Dumnezeu. Iar aceasta este o nădejde bună. în lucrarea sa Prologue from t7 Blagoviestnik. pot dobândi luminare a minţii. învrednicire de Sfintele Taine şi răspuns bun la înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos. îngrijit de arhimandrit Ioanichie Bălan. Acum. care dăruieşte sfinţenia ca rod al cunoştinţei duhovniceşti. pp.

El a scris tâlcuiri la cele patru Evanghelii şi la celelalte cărţi ale Noului Testament [afară de Apocalipsă}. între anii 1987-1996 (volumul III. unde îşi va încredinţa sufletul lui Dumnezeu (1126?)". 2000. cât şi în cele duhovniceşti.trecut în rândul Sfinţilor . Teofilact a fost un om foarte învăţat atât în cele profane. Teofilact se socotea pe sine asemenea unui surghiunit între barbari. aşează în ziua a treizeci şi una a lunii decembrie şi pomenirea Sfântului Teofilact: „31 decembrie . Născut în insula Eubeea şi educat la Constantinopol de cei mai de seamă dascăli ai vremii. a cârmuit cu înţelepciune Biserica bulgară. Născut în insula Euripos. . Talcuirile lui Teofilact sunt pentru vremurile noastre o lectură duhovnicească foarte hrănitoare. Teolog şi orator cu o cultură excepţională. Recenţii/ Canonized Orthodox Saints: Their Lives and tcons.arhiepiscopul Ohridei.). din care. ne-a lăsat ca moştenire spirituală un mare număr de omilii. până în zilele noastre. 282).Fericitul Teofilact. cât şi de către Biserica Ortodoxă Sârbă. 53 Dimitrie Chomatenos (cca. unde şi-a petrecut mai bine de 25 de ani. care aduce mari şi îmbelşugate roade. cât şi în Bisericile slave. 54 ianuarie. decembrie- lea. editat în 6 volume. M. având rafinate gusturi bizantine şi fiind din fire melancolic şi sensibil. un comentariu complet al întregului Nou Testament [afară de Apocalipsa]. Sfântul Teofilact a fost crescut la Constantinopol la şcoala celor mai buni profesori ai învăţăturii bisericeşti şi ai artei oratorice. La vârsta bătrâneţii s -a retras de la Ohrida la Tesalonic. în mod particular. regăsim şi prăznuirea Sfântului Teofilact: 31 ‫״‬decembrie . Detroit. La bătrâneţe va părăsi Ohrida pentru Tesalonic. trecând la veşnicia cea fericită". J. în Sinaxarul editat de Mănăstirea Simonos Petra din Sfântul Munte Athos54. 44 p. unde. Cleric în Marea Biserică (Sfânta Sofia). vreme de 25 de ani. atât la greci.ll50-tl236) a fost episcop al Ohridei în primul sfert al veacului al XlIILe Synaxaire. împotriva voii sale la Ohrida. Printre slavii din Ohrida. p. Arhiepiscopul Ohridei. inspirat din cel al Sfântului Ioan Gură de Aur. în limba franceză.Pomenirea Sfântului Teofilact . Teofilact a devenit cleric al Bisericii Sfânta Sofia El a fost ales episcop şi a fost trimis. Dr. 1988.Ochrida52. a fost mai apoi sfinţit episcop şi trimis împotriva voinţei sale la Ohrida. Aceste tâlcuiri au fost scrise pe scurt după cele ale Sfântului loan Gură de Aur. Dintre scrierile sale ne mai sunt cunoscute epistolele şi viaţa Sfântului Clement al Ohridei. de Vyver. operă care a hrănit meditaţia creştinilor ortodocşi din generaţie în generaţie. Faptul că astăzi găsim cuprinsă în sinaxare pomenirea Sfântului Teofilactnu este ^ Părintele Nicolae Velimirovici (1880-+1956) a fost şi episcop de Ohrida şi este canonizat . Episcopul Dimitrie Chomatenos 53 al Ohridei l-a numit pe Teofilact «preaînţeleptul arhiepiscop». consemnând un cult local.atât de către Biserica Ortodoxă Rusă din Exil (cf. unde şi-a sfârşit viaţa. Tesalonic.

Minerva. iar în alte patru cuvântări îl numeşte „dumnezeiescul Teofilact"60. p. col. vezi şi ms. ed.124Cf. 61. 1997. Panaitescu. tom III. slav. 1959.. PG 123. 1987. P. Ştrempel. vezi şi A. pp.. 74. 134.40 un lucru neobişnuit. Poesies. Traites. iar „preaîn. 58 Tl 125. 39-40. în Hronograful său. M. 734 (557) BAR ce conţine învăţătura împărătească a Sfântului Teofilact (cf.ţelept" este numit şi de către autorul ms. 1980. 97 BAR (1520-1535) la fila 956. grec. 733 (552) BAR57. Didahii. 184. Disertatio de Theophylacti gestis et scriptis. . op. ci confirmarea oficială a unui cult şi a unei cinstiri care deja exista. anume în Predoslovie la cuvântul de învăţătură în Duminica Floriilor. în unele ediţii din secolele XVI şi XVII ale operelor sale. G. p. grec. 128. de Rubeis. rom. cit. Litzica. Sfântul Dimitrie al Rostovului. 126. pp. G. 48. Theophylacte d'Achrida. în alcătuirea cuvântului 55 B. cit. Hronograf Mănăstirea Neamţ. 139. Calavrias. Gautier. 86. ci foarte firesc. p. Astfel. Litzica. dar şi în ms. la săvârşirea prăznuirii Intrării în biserică a Maicii Domnului. Catalogul manuscriselor româneşti. Bucureşti.reanul în Didahiile sale. 3294 BAR (anii 1827-1833) la fila 9558. op. este numit „preaînţeleptul Teofilact" şi „cel între Sfinţi. 56 Cf. p. pp. p. Catalogul manuscriselor greceşti BAR. P. Mărturiile cinstirii ce-i este adusă Sfântului Teofilact sunt vechi şi sunt cunoscute cel mai adesea sub formă scrisă. Bucureşti. îl numeşte pe Teofilact „Sfânt"59*‟. „Preafericit" şi „preacinstit" este numit Sfântul Teofilact în ms. Părintele nostru Teofilact"55. 492-494. Tesalonic. P. Bucureşti. 57 Cf. De asemenea. „Sfânt" este numit Teofilact şi în Vieţile Sfinţilor. Tot „Sfânt" îl numeşte şi Sfântul Antim Ivi. 60 Sfântul Antim Ivireanul. G. deoarece canonizarea unui Sfânt nu este un act în sine. Discours. · Sfântul Dimitrie al Rostovului. Manuscrise slave din Biblioteca Academiei Române. 483-484). 1837. Bucureşti. 1909.

p. Arhiepiscopul Bulgariei". 232. 386 (72) BAR din veacul al XVIII-lea63 şi în rus. 192.. p. tom 1.41 pentru ziua a douăzeci şi una a lunii noiembrie. IV. Cuvioşii Grigorie şi Gherontie. Este neîndoielnic că toţi cei pomeniţi mai sus s-au împărtăşit în chip nemijlocit de harul dumnezeiesc. voi. dăruit lor prin tâlcuirile şi mijlocirile Sfântului Teofilact.. ne spune: „Lăsându-ne conduşi în înţelegerea Evangheliei de explicaţiile acestui Sfânt Părinte. F . între anii 1841-184362. ed. în ms. op. noi vom rămâne credincioşi tradiţiei bisericeşti"67. cit. 355-356. care este o culegere despre rugăciunea lui lisus. p. ediţie îngrijită de mitropolitul Atanasie Mironescu. D. p. 119. Bucureşti. De asemenea. Cf. tradusă de mitropolitul Veniamin Costachi şi tipărită în 5 volume la Iaşi. Mărturie scrisă stau cuvintele unui alt om plin de har .cf. ed. 1993.. Astfel. iar în îndemnul pe care ni‫־‬l dă pentru studierea şi împlinirea sfintelor porunci. op. Sfi 62 30 Idem. p. . 246-261) . Sbornicul de la Valaam. în cuvântul către cititor îl numesc pe autor: „dumnezeiescul acesta Părinte Teofilact. p. ‫״‬Sfânt" este numit Teofilact şi în Istoria bisericească a arhiepiscopului Meletie al Atenei. Rugăciunea lui lisus în scrierile Stareţului Vasile de la Poiana Mărului.Cf. traducătorii ediţiei româneşti de la 1805 a Tâlcuirii celor patru Evanghelii. ale cărui comentarii sunt primite şi întrebuinţate de Biserică. în întreaga sa operă. rom. a fost întrebuinţată şi omilia Sfântului Teofilact la acest praznic761. Raccanello.culegere despre rugăciunea lui lisus. cit. 31 Acest manuscris cuprinde omilia Sfântului Teofilact la Intrarea în biserică a Maicii Domnului (f. 615 Sfântul Teofilact. Acest manuscris e scris în neogreacă şi conţine o tâlcuire pe întrebări şi răspunsuri pentru Evangheliile Duminicilor de peste aia. arhiepiscopul Bulgariei. însuşi mitropolitul Veniamin Costachi îl numeşte pe Teofilact „Fericit". op. Sfântul Ignatie Briancianinov a întrebuinţat de nenumărate ori tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament. cit. 201). grec. iar numeroasele referinţe stau mărturie pentru aceasta. Episcopia Alba-Iuliei. XXVI. tom I. în prefaţa aceleiaşi cărţi. p. îl numeşte „Sfânt" pe arhiepiscopul Teofilact al Bulgariei*66. Cele 14 trimiteri ale Sfântului.1904. Atanasie Mironescu. op. Sfântul Ignatie l-a numit pe Teofilact „Sfânt" şi „Fericit". Sibiu. tom. Deisis. 293 şi voi. 2. cit. cu însemnări de Nicodim Aghioritul. 29.Sfântul Nicodim Aghioritul. 66 1. în predoslovia sa la cartea Sfântului Grigorie Sinaitul65. alcătuită după Tâlcuirea Evangheliilor a Sfântului Teofilact (cf. Litzica. XXI. traduse în limba română de mitropolitul Veniamin Costachi. nota 2. “■* Sfântul Ignatie Briancianinov. 1996. 4787 BAR de la finele veacului al XVIII-lea64. pp. G. Ştrempel.. p. dar şi de către Sfântul Stareţ Vasile de la Poiana Mărului. Slăvitului şi întrutotlăuciatuhu Apostol Pavel. Sbornicul de la Valaam . G.

Bucureşti. văzând pe fraţii mei lipsiţi de folosul citirii unei asemenea tâlcuiri şi totodată fiind îndemnat de unii fraţi duhovniceşti. în tâlcuirea la epistole. cu toate cele spuse până aici. să înţeleagă cuvintele dumnezeiescului Apostol. însă e cărunt. vezi şi p. ‫״‬preafericit" şi ‫״‬sfinţit"86. ca şi ei. Fiind realizată în veacul al XVIII-lea. 30). deoarece este posibil ca pictorul care a zugrăvit această frescă să -i fi confundat pe cei doi Sfinţi. eu. este reprodusă o frescă în care e reprezentat chipul său. Totuşi. iar în precuvântarea acestei cărţi scria: ‫״‬Fiindcă tâlcuirea aceasta. 2000. care avea multă evlavie pentru Sfântul Teofilact. într-adevăr şi Sfântul Teofilact al Ohridei a fost spân la chip. Este vorba de o frescă din veacul al XVTII-lea. îl numeşte: ‫״‬preaînţelept". precum zice Sirah (20. însă pentru a ne încredinţa de acest lucru este necesară o cercetare iconografică care să nu se rezume numai la un singur monument grafic. Faţa îi e brăzdată de ostenelile nevoinţei. p. De altfel. cu adevărat era pentru cei simpli «grădină închisă şi izvor pecetluit». iar părul său este asemenea cu cel al Mântuitorului. Insă. spân"68.42 Dânsul a tradus din elină în greaca vorbită tâlcuirile Sfântului Teofilact la epistolele Sfântului Apostol Pavel. foarte râvnitori binelui obştesc al neamului. ca în cazul de faţă. cel mai mic dintre toţi. dar şi greceşti. până nu avem încredinţarea că. Nu am întreprins o cercetare amănunţită în acest sens. . Dar această îndrumare de zugrăvire se referă la Sfântul Teofilact Mărturisitorul. cu faţa ovală şi bărbia ascuţită. care este prăznuit la 8 martie şi nu la Sfântul Teofilact al Ohridei şi Bulgariei. atât de trebuincioasă şi prea folositoare şi prea dorită neamului grecilor ortodocşi a fost scrisă elineşte. citind această tâlcuire. este cu putinţă ca Sfântul Teofilact al Ohridei să aibă sau să nu aibă aceeaşi înfăţişare cu Sfântul Teofilact al Nicomidiei. am tradus tâlcuirea aceasta în limba noastră cea de obşte spre folosul tuturor creştinilor ortodocşi mai simpli. la articolul ce-i este dedicat Sfântului Teofilact. Sfânta Evanghelie. Sofia. Pentru aceasta. binecuvântând cu mâna dreaptă. 152. această frescă ne‫־‬a ridicat câteva semne de întrebare. Dar. însă cunoaştem că în Enciclopedia religioasă greacă. cinstirea se ridică la prototip. Chipul său este spân. Erminia picturii bizantine. am socotit că se cade să fim rezervaţi şi să nu reproducem şi noi această frescă. Totuşi. pentru că închinându-ne celui zugrăvit în icoană. Sfântul Nicodim. parcă arătându-ne-o. de la Mănăstirea Faneromeni din Sa la mm a Aici Sfântul Teofilact este reprezentat în picioare. pentru chipul Sfântului Teofilact se află o singură indicaţie de zugrăvire a chipului: ‫״‬Teofilact: bătrân. Dar Sfântul Teofilact este cinstit şi prin zugrăvirea chipului său în icoane. iar cu mâna stângă susţinând. 199. este de aşteptat ca erminia care stă la baza acestei fresce să fie cea a lui Dionisie din Fuma Este semnificativ că în această erminie. ce se citesc în fiecare zi prin biserici"85. în spaţiul de influenţă al tradiţiei iconografice bizantine. episcopul Nicomidiei (+cca842). ed. îndrăznind cu rugăciunile Marelui Pavel şi ale lui Ioan Gură de Aur şi ale lui Teofilact. această 68 Dionisie din Fuma.

El ne-a cunoscut pe toţi din pântecele maicii noastre şi tot El este Cel Care ne poate dărui chip de pocăinţă şi ne poate ajuta să sporim în tot lucrul bun. de ceea ce se putea face privitor ia imnele liturgice închinate Sfântului Teofilact. slujba Cuvioasei Melania Romana (prăznuită de asemenea la 31 decembrie) s-a mutat în 30 decembrie. tu cunoaşte că luminos vede «faţa» lui Hristos. îşi arată către noi strălucirea duhovnicească prin tâlcuirile ce le face Sfintei Scripturi. ne scria: „Intr-o oarecare măsură. cât despre Sfântul Teofilact. Prin alcătuirea împrejurărilor. încă de pe atunci există animozităţi asupra originii etnice a unuia sau a altuia din Sfinţii acestei regiuni". In ce priveşte rânduiala liturgică închinată Sfântului Teofilact. suntem încredinţaţi că este unul dintre cei ce au tâlcuit în chip luminos Scripturile. Privitor la acest lucru. folosindu-se chiar de Tâlcuirea celor patru Evanghelii a 69 Vezi tâlcuirea Sfântului Teofilact la Matei 17. socotim că se vor mângâia ştiind că al lui Hristos-Dumnezeu este chipul care străluceşte întru chipurile tuturor Sfinţilor. Paremii şi Antifoanele de la Liturghie. dacă aceia care sunt iubitori de Sfinţi se vor întrista că nu au văzut icoana Sfântului Teofilact. după ştiinţa dânsului. însă. Polieleu. prin darul Domnului. în rânduiala liturgică a zilei de 31 se poate integra doar sinaxarul (viaţa pe scurt) Sfântului Teofilact. 9. iar în 31 se săvârşeşte în rânduiala bisericească slujba Naşterii Domnului. Din pricină că la 31 decembrie se săvârşeşte odovania Naşterii Domnului (adică se încheie prăznuirea). Vohod. Sfântul Teofilact nu are o slujbă de prăznuire. acatist sau alte imne liturgice. . Iar dacă şi cuvintele Ie descoperă şi le luminează. deoarece consemnează în mod iconografic un cult local adus Sfântului Teofilact al Ohndei. Aşadar. l-am întâlnit pe acest monah care se sârguia după puteri să împlinească poruncile evanghelice. căci haine ale înţelesurilor sunt cuvintele"69. iar aceasta a săvârşit-o din pricină că. Iar. acesta şi «hainele» lui Iisus «albe» le vede. s-a îngrijit un frate monah. Sfântul Teofilact a fost dat uitării. ne-a încredinţat că. când rânduiala liturgică este în strânsă legătură cu odovania Praznicului Naşterii Domnului. într-o scrisoare primită din partea cuvioşiei sale la 22 aprilie 1999. împărtăşindu-se din slava chipului Domnului Hristos. adevărat şi de suflet folositor.frescă are importanţă. am cerut sfatul părintelui Macarie Simonopetritul. afară de Litie. Dar iată cu ce cuvânt ne mângâie Sfântul Teofilact pe cei care poate că ne‫־‬am mâhnit că nu ne-am învrednicit a-i vedea chipul: „Când vei afla pe careva tâlcuind luminos înţelesul Scripturii. poate şi datorită faptului că era episcop de Ohrida. o cetate bizantină care a trecut mai apoi la bulgari şi care a suferit rivalităţi din partea celor două state. pentru că Mântuitorul este Izvorul sfinţeniei. Dar. Prăznuirea Sfântului Teofilact se săvârşeşte la 31 decembrie. a urcat pe Taborul cel duhovnicesc şi.

vom încheia. dar nădăjduim la mila lui Dumnezeu. să nu-i fi pricinuit supărare Sfântului Teofilact. la mijlocirile Sfântului Teofilact şi la rugăciunile fraţilor cititori. Suntem încredinţaţi că această rânduială de rugăciune va fi de ajutor tuturor celor care râvnesc poruncilor evanghelice. care la începutul vieţii Cuviosului lor stareţ. Nădăjduim ca toate cele ce le-am scris până aici despre cinstirea sa. Prin rugăciunile Sfântului Teofilact şi prin ostenelile acestui monah s-a alcătuit Canonul de umilinţă. dar deopotrivă şi cititorilor care voiesc să dobândească folos duhovnicesc din această carte şi prin nepriceperea noastră i-am împiedicat în vreun fel sau altul. care din motive de spaţiu tipografic vor fi publicate doar în cel de-al doilea volum al acestei serii (Tâlcuirea Evangheliei de la Marcu). spre a se învrednici de mijlocirile şi ocrotirea sa caldă. folosindu-ne de cuvintele ucenicilor Sfântului Paisie de la Neamţ. Cu toate că prin fapte nu ne -am făcut următori Sfântului Teofilact. Cunoaştem neputinţa noastră şi ştim că şi râvna şi cunoştinţa duhovnicească ne este mică. Dacă l-am mâhnit prin îndrăzneala noastră. îi cerem iertare Sfântului. care îi era cunoscută îndeaproape. sinaxarul şi acatistul Sfântului.44 Sfântului Teofilact (ediţia 1805). aşa şi Preacuviosul se bucură de laudele cele ce i se aduc de către ucenicii şi fii săi duhovniceşti"80 . dar doresc şi să se apropie de Sfântul Teofilact prin smerită-cugetare. scriau: „Precum tatăl de jucăriile copiilor săi.

Sfântul Grigorie de Nyssa. enumerându-i aici doar pe câţiva dintre dânşii: Sfântul Vasile cel Mare. Bulgaria. este râvna profundă şi ortodoxă. Serbia. pentru că în tâlcuirile Sfântului Ioan Gură de Aur alegoriile lipsesc sau sunt mult prea rare.Despre alcătuirea Tâlcuirii Evangheliilor Vreme de 900 de ani. într-adevăr. una dintre cele mai îndrăgite şi mai statornic citite tâlcuiri ale Noului Testament din spaţiul ortodox (Bizanţ. autoritatea patristică şi totodată simplitatea acestei opere duhovniceşti. Sfântul Teofilact le-a împrumutat de la alţi Sfinţi Părinţi şi le-a aşezat cu multă înţelepciune la locul cuvenit lor. Scopul şi temeiul care a insuflat alcătuirea unei tâlcuiri care să conţină învăţătura Sfinţilor Părinţi. Claritatea. în alcătuirea tâlcuirilor. Sfântul Teofilact se călăuzeşte îndeobşte după Sfântul Ioan Gură de Aur (încât poate fi. Sfântul Grigorie Teologul. dar totodată şi porunca de a păstra şi a transmite generaţiilor viitoare tradiţia apostolică vie a Bisericii primare. Sfântul Di onisie Areopagitul. Roada acestei strădanii nu e o simplă interpretare a unei singure persoane. O particularitate a tâlcuirilor Sfântului Teofilact este că întrebuinţează adeseori şi alegorii. au făcut -o nepreţuită fiecărui creştin care caută să priceapă înţelesul poruncilor evanghelice'50. a ceea ce Biserica crede şi învaţă „în orice timp şi în orice loc". au fost tâlcuirile Sfântului Teofilact al Bulgariei. România şi Rusia). Dar. Grecia. dar şi după alţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii. Sfântul Maxim Mărturisitorul. Sfinţii Clement şi Chirii ai Alexandriei. cu suflarea Duhului Sfânt s-a tâlcuit de Sfântul şi Fericitul Teofilact. ci este o expresie a consensului învăţăturii Bisericii. cel ma i potrivit ar fi fost să lăsăm loc cuvintelor celui care a făcut o însemnare pe un manuscris slavon cu Tâlcul Evangheliei: ‫״‬Această sfântă şi dumnezeiască carte. De aceea conţinutul tâlcuirii Sfântului Teofilact are ca temelie lucrătoare învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Dacă ar fi trebuit să scriem doar câteva rânduri despre tâlcuirile Sfântului Teofilact. numit parafrastul acestuia). . arhiepiscopul Bulgariei151‫״‬.

Cf. Constantin. n unor şi înt inim. devenită monahie. în apărarea Dreptei Credinţe împotriva ereziilor. lucru ce se adevereşte în libertatea arătată în ce priveşte interpretarea alegorică. Cererea împărătesei Maria către Sfântul Teofilact este consemnată intr-un vechi manuscris din secolul XIV. . care cuprinde tâlcuirea la Evangheliile de la Marcu şi Luca03. col. el atrage atenţia asupra faptului că Sfântul Teofilact. dar şi în manuscrisul slavon nr. Trebuie să amintim aici că Sfântul Teofilact a alcătuit Tâlcuirea Evangheliilor după anul 1085. 44). în special în comentari ile Evangheliei. poate şi această originalitate explică în parte popularitatea de necontestat de care se bucură. Opera ermineutică a lui Teofilact de Ohrida în literatura română veche. Autorul sus numit concluzionează că scrierile exegetice ale arhiepiscopului Teofilact. Caiavrias. înţelt aceas împl repre înser româ come r potri alegi pent î altfe i la ce Sfân Adi! păir oam vor să n în F păn vriaţ la I Avi din adi PG 123. Este neîndoielnic că evlavioasa împărăteasă. ea nu se citeşte nicidecum ca o listă de citate. autorul scrie: ‫״‬în opera exegetică a lui Teofilact există o oarecare independenţă de tradiţia patristică. dar şi o voinţă ageră şi puternică în manifestarea credinţei (p. constituîndu -se ca şi compilaţii din operele Sfinţilor Părinţi. 97 (15201535) de la Biblioteca Academiei Române04. în special la parabolele din Sfintele Evanghelii. Saunders spune că Sfântul Teofilact este îndatorat şi tradiţiei alexandrine. Sfântul Teofilact denunţă greşelile ereticilor.Cu toate că tâlcuirea Sfântului Teofilact este o sinteză a învăţăturii Sfinţilor Părinţi42. 1986. riguroasă şi bine informată. 61. la cererea împărătesei Maria. aşa cum po ate fi cunoscut din scrierile sale. 36-37). este o personalitate cu trăsături ce atestă o mare vitalitate. Bucureşti. şi aceasta de fiecare dată când se iveşte ocazia în alcătuirea comentariilor sale. putem citi. p. fiind fii ai Bisericii. voiesc să biruiască prin porunci şi să împărăţească peste păcat. Explicând textele scripturistice foarte exact şi concis. dezvăluind o minte ascuţită. deşi întreaga tâlcuire îşi are ca izvor tradiţia vie a Sfinţilor Părinţi. (teză de . unde la fila 9 recto. Fiind un viguros apărător al Ortodoxiei. care era pe atunci monahie (şi mai apoi a devenit egumenă) la Mănăstirea Sfântului Gheorghe de Manganes. scrierile sale" (p. Dar astăzi cunoaştem că prin rânduiala şi iconomia Duhului Sfânt această Tâlcuirea Evangheliilor se adresează tuturor acelora care.4 doctorat). 43). în ea cititorul nu aude vorbind decât un singur şi limpede glas. cât şi pentru al fiului ei. A. având astfel partea sa de originalitate în tâlcuire. Ceea ce este cu adevărat remarcabil este faptul că. dimpreună cu majoritatea literaturii teologice bizantine din acea perioadă sunt mult îndatorate şi cel mai adesea repetitive. Sfântul Teofilact nu pregetă a ne aduce şi lămuriri preţioase care-i sunt cunoscute din propria sa experienţă duhovnicească. care grăieşte asemenea unui învăţător către ucenicul său. Ohri! Şipn s-a a! trans î înde. în finalul articolului său. anume din tâlcuirile Sfântului Teofilact la parabola samarineanului milostiv sunt inspirate de cele ale Sfinţilor Ioan Hrisostom şi Grigore Teologul (p. de atâtea veacuri. 35. a cerut Sfântului Teofilact să alcătuiască această tâlcuire atât pentru folosul ei sufletesc. precum şi în dezlegarea controverselor timpului său.Totuşi.

Care are doi fii: iudeii din sinagogă şi creştinii din Biserică . iar prin „pământ". potrivit cuvintelor. pentru toată învăţătura celor patru Sfinţi Evanghelişti". adică după înalta înţelegere. până la Cea Una Sfânta şi Preaînalta Treime. adică potrivit literei şi după istorie. îl ). Maria a dorit din toată inima să înţeleagă scrierea evanghelică şi a rugat pe arhiepiscopul de Ohrida. adică aceea în care este adevărata odihnă.22-30). vlădică şi întâistătâtor al bulgarilor. şi tropologic. care nu trebuiesc altfel înţelese şi nici nu sunt închipuire a altui lucru. ascunse.Evrei3. de la zidiri la Ziditor. deci potrivit istoriei doi feciori. prin „Cer" înţelegem pe îngeri. Şi primind această rugăminte plină de înţelepciune a împărătesei. pe preafericitul Teofilact ca să-i spună tâlcuirea Sfintei Evanghelii. adică pentru îndreptarea năravurilor. . după cum tâlcuieşte marele Pa vel în Epistola către Galateni (4.creştini care sunt în slobozenia darului Iui Hristos -. înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute. încă şi prin arca lui Noe . de unde nu este cu putinţă a trece mai înainte.12.1). înţelegem viaţa cea veşnică. Adică atunci când zicem: „întru început a făcut Dumnezeu Cerul şi pământul" (Facere 1. anume ca notă explicativă in comentariul de la Matei 12. Adică: Avraam a avut. aşezăm mai jos o însemnare privind desluşirea acestora. Această împărăteasă. potrivit chipului alegoric de înţelegere vedem Biserica cea pământească.‫״‬Rugămintea adânc înţeleaptă a împărătesei Maria despre strângerea unor roade curgătoare de miere ale prea cinstitului păstor Teofilact. adică după chipul în care una se spune şi alta se înţelege. încă şi ceea ce zice David: „Ca M-am jurat întru mânia Mea: ‫״‬Nu vor intra întru odihna Mea»" (Psalm 94. în ce priveşte metoda folosită în tâlcuirile sale la Noul Testament. Anagogic. unul din Agar slujnica [Ismail] şi altul din Sarra cea slobodă [Isaac]. să nu intre evreii cei neascultători şi împietriţi la inimă în pământul făgăduinţei. alegoric. dar anagogic. adică după înalta înţelegere. 7-8: Patru sunt chipurile în care se tâlcuieşte Sfânta Scriptură: istoric. Potrivit spuselor. anagogic. zice Domnul.s-ajurat. când. de la oameni la îngeri. în Palestina. înţelegem chiar pământul Palestinei. prin spusele Scripturii ne suim de la Biserica pământească la cea cerească.având dobitoace curate şi necurate-. Această lămurire o găsim în ediţia românească a tâlcuirii Sfântului Teofilact. la Trupul Său tainic şi la Biserica cea pământească. adică după chipul istoric. Teofilact s-a aşezat la lucru şi a ales din interpretările lui Ioan Gură de Aur şi le-a transcris pe scurt. adică sub cele spuse se înţeleg altele. alegoric şi anagogic al Sfintelor Scripturi. pe oameni. moral. Pentru că această carte se adresează întâi de toate creştinilor simpli care râvnesc la împlinirea poruncilor şi poate că nu tuturora le este cunoscut ce anume reprezintă fiecare din aceste înţelesuri ale Scripturii. iar iudeii sunt sub slujirea şi robia închipuirii Legii lui Moise. Alegoric. Iar alegoric. este îndestulător să spunem că Sfântul Teofilact expune pe scurt şi corect înţelesul istoric. este chipul în care potrivim cele spuse în Sfânta Scriptură la Hristos. Avraam închipuie pe Dumnezeu.

nu sunt opriţi să se hrănească din lucrurile şi veniturile Bisericii.se înţelege păcătosul. o parte din lucrările sale le-a scris pentru fosta familie împărătească din Constantinopol. se înţelege pentru învăţători. Interesul arătat operei exegetice a Sfântului Teofilact este mărturisit de numeroasele manuscrise şi ediţii tipărite. capitolul 11 de la Luca şi 3 de la Marcu.turisindu-şj păcatele sale se izbăveşte prin iertarea preoţească de păcatele cele de moarte şi grăieşte.1-18). Deci. „drac" este păcatul cel de moarte. după cum tâlcuieşte marele Pavel în Epistola întâi către Corinteni (9.când înţelegem altceva decât cele spuse şi tropologic . Sfântul Teofilact a scris tâlcuirile sale în limba elină. precum şi în slavonă şi română. dar tropologic. Cu timpul a fost necesar ca tâlcuirile sale. către fapta cea bună. foarte întrebuinţate de clericii şi laicii ortodocşi care cunoşteau limba elină. istoric .adică la preotul lui Dumnezeu şi măr. de aceea. ci unele se tâlcuiesc numai într-un fel. 4). să fie traduse în limba greacă de rând. binecuvântând pe Dumnezeu prin lucrarea faptelor bune. pentru a se răspândi mai uşor.adică după chipul cel îndreptător de moravuri . încă şi cele spuse de Dumnezeu în Deuteronom: „Să nu legi gura boului care treieră" (Deuteronom 25.după chipul unei înţelegeri mai înalte. ci şi pentru că. prin Scripturi moravurile oamenilor şi viaţa lor le îndreaptă de la răutate. Răspândirea tălcuirilor Sfântului Teofilact Deşi eparhioţii săi din Ohrida şi din toată Bulgaria nu cunoşteau limba greacă. după care cel mut şi surd grăieşte. că nu primeşte spovedania. Tradiţia manuscriselor greceşti este bogată şi foarte diversă. Se cuvine a şti că nu toate cuvintele Scripturii pot fi tâlcuite în toate aceste feluri. în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi. după cum am văzut. ce s-au păstrat până în zilele noastre. catalogarea efectuată poate fi . Iar tropologic este chipul îndreptător de năravuri [moral] care. Aşa este capitolul 12 de la Matei.adică în chipul îndreptător de năravuri [moral]. în care se arată lisus scoţând dracul. alegoric. Dar fondul de manuscrise cercetat de Von Soden era cel de la începutul veacului al XX-lea şi. Aici. dar sunt 26 de manuscrise care datează din veacul al XITea şi al XII-lea95. după slovă s-au spus pentru boi. ‫״‬surd" că nu voieşte să audă dumnezeieştile cuvinte şi „mut". care învăţând poporul.potrivit cuvintelor. nu numai pentru că el însuşi era grec. iar păcătosul venind la Hristos . Cele mai multe dintre acestea aparţin veacului al XÎV-lea. tropologic . altele în două sau în trei şi altele în toate aceste patru feluri. anagogic. Von Soden cataloghează 119 manuscrise conţinând comentarii la una sau mai multe Evanghelii şi 37 de manuscrise cu tâlcuiri la epistolele Sfântului Apostol Pavel.48 ce cuprinde şi drepţi şi păcătoşi.

care conţine doar tâlcuirea Evangheliei de ia loan. tâ Manuscrise slavone cu acelaşi conţinut se păstrează şi la noi în ţară. care are că aceleaşi predoslovii. St au avut alături de copiştii pământeni un rol important în a fixa prin scriere limba vorbită de popor atunci104. Kresten. alături de scrierile sli Sfinţilor Ioan Hrisostom. Manuscrise bizantine în colecţii din România. 556. Dar interesul pentru tâlcuirile Sfântului Teofilact a fost arătat deopotrivă şi de către slavi. Acest manuscris are semnătura mitropolitului Hariton a! Ungroviahiei. până în secolul XIV sunt datate alte 9 manuscrise.astăzi îmbogăţită prin cercetarea altor manuscrise descoperite. care sunt consemnate în catalogarea AlandA La acestea se adaugă alte 3 manuscrise de la Mănăstirea Filoteu0 ‫׳‬şi unul de la Mănăstirea Cutlumuş98 din Sfântul Munte Athos. 53/68 (cca. Vasile cel Mare. De asemenea. 3203 din veacul al XlV-lea) care conţine tâlcuirea Sfântului Teofilact la epistolele Sfântului Apostol Pavel. Aici se păstrează ura manuscris (ms. R. in Paper Presented at the International Congress of Byzantine Studies Moscow. Astfel. enumerarea ar putea continua cu nenumărate exemple100. Bucureşti. ‫״‬Ms. 1976. 1506. care avea şi predoslovia str 70 254. l iste cunoscut că monahii şi 1 preoţii cărturari. 1315-1320) şi ms. Bodogae. Dacă s-ar întreprinde o cercetare mai amănunţită a fondurilor de manuscrise şi a catalogărilor acestora. ca prin activitatea lor cărturărească de copiere şi traducere a cărţilor bisericeşti.1678. Gavriil Uric isprăveşte de scris afl al doilea Tctmevangheliar slavon. dar şi prin cel al Evangheliarelor care sunt prefaţate cu predosloviile Sfântului Teotilact. 1524. 55/85 (cca 1340) ce conţine doar tâlcuirea Evangheliei de la loan (cf. 1360). Aceasta se poate cunoaşte atât prin numărul mare al manuscriselor ce cuprind tâlcuirea la Evanghelii. Hunger şi O. 53 din anul 1540. Bucureşti. Handschriften der osterreichischen National bibliotek. 13 . 1993. p. Allison. la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos se păstrează un d< Evangheliar manuscris din veacul al XlV-lea (ms. 165). dar şi de rns. Manuscrise slavone cu predoslovii sau tâlcuiri ale de Sfântului Teofilact sunt răspândite peste tot în spaţiul ortodox. XIII). Viena. în această perioadă. ce conţine un Evangheliar cu predosloviile la Evanghelii ale Sfântului Teofilact101. 1111 . p. la 6 aprilie 1435. anume ras. p. cel mai cunoscut este un manuscris slavon din Bulgaria (sec. 1523. H. Barbu. In acest sens.cca. dar şi un manuscris din colecţia Kenneth Willis Clark1”. 156. The Acquisition of Manuscripts at PhilotheouMonastery in the Byzantine Period. ‫״‬ E vorba de 2 manuscrise ale tâlcuirii celor patru Evanghelii. care au venit dinspre Ohrida7015 ‫־‬ pe la sfârşitul secolului al XlV-lea şi s-au aşezat prin mănăstirile noastre. Istoria bisericească universală. W. D.8). iar azi sunt Pi prezente şi în marile biblioteci europene sau în unele colecţii particulare102. lir în Mănăstirea Neamţ. 1330). 1984. Isaac şi Efrem Şirul erau foarte E\ răspândite şi circulau în manuscris şi scrierile Sfântului Teofilact al Ohridei105. 720. Katalogdergriechischen Cf. T. 2197. August. 42/86 (cca. 1991). pe pergament. pe atunci egumen al Mănăstirii Cutlumuş (cf. 11>u Astfel este şi manuscrisul grecesc VT 90 de la Viena (cf.

64). A.50 Sfântului Teofilact. s-au impus Mănăstirea Moldoviţa şi Putna. Belgrad .1976. este cunoscut un manuscris din secolul al XVI-lea cu Tâlcul Evangheliilor a lui Teofilact. p. tom. Bubnov. 64 (ms. 161). Snidik. 1. de altfel) care deşi conţineau tâlcuirile Sfântului Teofilact la Evanghelii.. XXXII. Pokrovskaja. 153 (ms. p. De tâlcuirile Sfântului Teofilact erau preocupaţi şi călugării şi cărturarii sârbi (cf. 1991. ]998. respectiv 40 i«£ nu: 11 . Tachios. V. p. 23). 117 (ms. 205 (ms. p. 81-92. p. Atanasie Mironescu în op. 394). The Slavonie Mamtscripts of the Panteleimon Bibliothckender Bundesrcpublik Deutschland. tom. 1990. 75-84). p. 69 (ms. Thcdphylnktos voh Achrida als Exeget in der slavischen Orthodoxie. 2.sunt lui Eftimie de Târnovo (N. Podskalsky. La acesta se adaugă şi cele descrise N. Opis rykopisa i starih ştampanih kniga biblioteke srpske pravoslavie eparhije fh/dimske i/ Sentandreji. pp. în Actele celui de al XlV-lea congres internaţional de studii bizantine (Bucureşti. Los Angeles. O.Novi Sad. cu 44 şi. .. O. au apărut sub numele Unul dintre aceşti călugări învăţaţi din sudul Dunării a fost şi Sfântul Nicodim Cf. 103 Evt (cf. 1976. Leningrad. VViesbadcn. Knjazevskaja. Lihăceva. cit. 107). 1981. G. o localitate din apropierea Ohridei. Alături de aceste manuscrise . Moscova. Matthes. St mii suIl'Oriente Cristiano. Grozdanovici. Katalog Ier slavische Handsehriften in şi cele bulgăreşti (numeroase. Pergamennye pukopisi biblioteki AN SSSR. pp. p. — Din activitatea centrelor de cultură bisericească (slavo-română) a secolului al X V-lea. 21 (ins. 28dir art du prt Bu ara inc pi un 92 XX du pn Monastery (Rossikon) on Mount Athos. vezi la Ion-Radu Mircea. 357). M. 135 (ms. care era originar din Prilep. în rev. p. 25). 6-12 septembrie 1971). I. 1979. E. Bolgaskaja rukopisnaja kniga X-XV11I w.Din colecţia de manuscrise de la Tver (Rusia). lu4 »‫״‬Odescriere a influenţei literaturii bizantine in Ţările Române. Rclations iiteraires entre Byzance et Ies Pays Roiimains. p. de la Tismana. Doldobanova. 137).

11. care. 742-743.19.190. Psaltirea de la Putna şi Psaltirea de la Muncaciu. Mitropolia Ardealului. secolul XVI: mss. 28-29.1515. secolul XVH: mss. St.189. ce conţin predosloviile Sfântului Teofilact. Teologia ortodoxă în secolul al XV-lea.187.410. pp.197. are predosloviile.214).503.care era de fapt primul tetraevangheliar tipărit pentru toţi ortodocşii care foloseau limba slavonă în cult . 10.are predosloviile la Evanghelii ale Sfântului Teofilact72.179. 13. Ana Calavrias a întreprins o cercetare amănunţită asupra manuscriselor slavone care cuprind predosloviile sau tâlcuirile Sfântului Teofilact la Evanghelii. Biblioteca Patriarhiei Române: aici se află nouă Evangheliare şi Tetraevangheliare din secolele XVXV1.192. 47-48) ne spune: ‫״‬Din numeroasele lucrări ale lui Teofilact se remarcă comentariul lui la Evanghelie (Tâlcul Evangheliei). O catalogare amplă a manuscriselor slavone care se află pe teritoriul ţării noastre. 89. Iaţimirski. 347. au tipărit în limba română mai multe cărţi bisericeşti.328.178. după A.177. pentru care au fost folosite tâlcuirile Evangheliei ale Sfântului Teofilact71. a lui Teofilact. io» Opera emiineutica a lui Teofilact de Ohrida în literatura română veche. cit.12. 11- 12. I. 17-23). tradus în limba slavă. Milan Şesan. 4717.196.18. dar şi a celor veniţi de peste Dunăre (până în veacul al XV-Iea) a fost sporită de clericii cărturari ardeleni care. Munca acestor copişti a dat la iveală zeci de manuscrise cu texte la cărţile de cult şi lucrări teologice. 261. pp. Prin activitatea cărturărească a acestor clerici ardeleni.. Muzeul de Istorie al României: Tetraevangheliarul de la Humor.188. Cartea reprezintă un Tetraevangheliar după copiile slave ce se găseau la noi şi este interesant că în ea se reproduce şi precuvântarea Ia Evanghelia lui Matei (poate şi la celelalte).207. toate manuscrisele slavone catalogate de dânsa.186. Manuscrisele slave din Ţările româneşti cu numele lui Teofilact datează din secolele XV-XVII‫״‬.193. Univ.433.. Prin osteneala monahilor au apărut şi Palia de la Neamţ din 1475. Calavrias (pp.195. Tetraez‟anglwlmrul .383. era foarte popular la noi în epoca slavonismului (cf.194. Slavianskie i ritskie rttkopisi ruminskih bibliotek. 1905.51 de copişti. Petersburg. Dr. între care cel mai de 71 Cf. Vom cita în continuare. dar şi numeroase concluzii privitoare la structura lingvistică şi conţinutul acestora găsim în teza sa de doctorat73.200. scris de Spiridon (nr.504.511. nr. Apostolul din 1500. cit. dându-ne în lucrarea sa informaţii preţioase din punct de vedere lingvistic şi statistic. pp.17.103-104).16. Lămuriri la cartea lui Iov din 1503.14. Activitatea monahilor români.182. sub imboldul curentelor protestante dominante atunci în Transilvania. susţinută în anul 1986 în cadrul Universităţii din Bucureşti de către Prof. 1966. 7. 347. în rev. Pândele Olteanu. indicând doar bibliotecile unde se află acestea: Biblioteca Academiei Române: secolul XV: ms. Ştefan Ciobanu (în op.8.199. Este semnificativ faptul că Tetraevangheliarul tipărit de Macarie Ia anul 1512 . Ana Calavrias sub îndrumarea Prof. pp. din 1473.244. ‟07 Ştefan Ciobanu face o precizare în legătură cu această carte: „Este un model de artă tipografică de la începutul secolului al XVI-lea. Tetraevangheliarul din 1502.133-134). Dr. arhiepiscopul Bulgariei şi Ohridei" (op.484.15.185. A. 92.

12S2 din secolul al XVII-lea (toate conţin predosloviile). 1550) şi prima Cazanie românească a lui Coresi (1567) este mult mai extinsă decât citările nominale. Manuscrise slavone din Mănăstirea Pitim. 1-2.. p.. dându-1 ca exemplu. [. 21. de Vasile cei Mare. raţionalist şi clar al interpretării. ! " La Biblioteca Academiei Române se păstrează mai multe manuscrise româneşti ale Evangheliarului. 296 BAR.. p. p. Popescu. de Grigore al VILlea.. nr. Romanoslavica. 40. tom.) în lumina Cazaniei I a diaconului Coresi.. 49 din secolul al XVI-lea. iar în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea din 1599. L. HA A74 «J 1. A. Calavrias. Biserica Ortodoxă Română. p.. P. 62-68).. Olteanu. Ştrempel. ms. Poucenie na Evangelie po Neagovskomu spisku 1758. 1962. A. din anul 1618).] Interpretările textului evanghelic de către Teofilact s-au folosit şi în alte opere omileticoparenetice din literatura ucrainiano-carpatieă şi din alte literaturi. 1-226. destul de intensă (cf. 406S. 83). de Grigore Teologul. de la mij locul sec.52 seamă este diaconul Coresi.0 Ci. La laşi se mai află trei manuscrise cu predoslovii ale lui Teofilact: 2 la Biblioteca Centrală Universitară (mss. 4056. mss. [. tâlcuirile Sfântului Teofilact s-au răspândit prin infuzare şi prin reproduceri de idei şi chiar de paragrafe întregi109. tom I. 105-131).. Postilla de Neagovo (P.. Biblioteca Centrală de Stat: posedă 3 manuscrise din secolele XVI-XVTI cu predosloviile Sfântului Teofilact. 11345). 4049. în rev. 59. Petrov.] Mişcarea husito-reformată a promovat Tâlcul Evangheliilor lui Teofilact pentru aspectul practic.] Infuzarea Tâlcului Evangheliilor al lui Teofilact de Ohrida în Cazania de Neagovo (cca. 1567. 1921). unde mişcarea calvină a fost. 1327 BAR . L. TetraeVangheliarul din 1615. Din această pricină autorii de omilii husito-luterane-calvine folosesc ca izvor cuvântările lui Teofilact de Ohrida despre Tâlcul Evangheliilor. iar alteori nu. Dintre acestea menţionăm doar câteva: ms. Dacă Tâlcul Evangheliilor a lui Teofilact era prezent în preocupările copiştilor moldoveni din secolul al XV-lea. Teofilact este citat de zeci de ori alături de loan Gură de Aur.. A. de la Dragomima. ms. în rev. în idei identice. 1790. 9207). iar unul Ia Arhivele Statului (ms. papa Romei. Praga. V30şi V 50). 124. cit. 40. scris pe pergament. cit. care sunt mai greu de identificat. XVII (Ia G. Otzvuk reformacii v Russkorn PodKarpatn. 1967. op. ™ ‫״‬La Biblioteca Episcopiei din Arad a intrat un manuscris din Banat-Hunedoara. de la Putna (nr. 4112 şi 4102 din secolul al XV-lea. 2290. Muzeul de Artă al României: are în colecţiile sale un singur manuscris din secolul al XVI-lea ce conţine predosloviile. ca şi în Maramureş şi în Ardealul de nord. Petrov. Telracvangheliand din 1607. ceea ce urmează să fie cercetat de către specialişti" (cf. pp. Astfel a procedat autorul calvin al Cazaniei de Neagovo şi Tekovo (cf. Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca: mss. Petrograd. N. P. [. care reproduce din cuvântările lui Teofilact pagini întregi. scrisă pe la 1650 în Maramureş. op. 1921. scris de Anastasie Crimca (nr. în care sunt prezente predosloviile lui Teofilact la Evanghelii. [. fără o colaţionare integrala a textului celor două opere. de la Suceava. XIII. însă uneori îl citează.] Acest izvor se identifică folosit în expresii.

IU(/KI‫־‬OI(iMl(t. 561-562). 1154 BAR din anii 1702-1703 (ibid.ipripIvi'(WIÎM^‫־‬i6<y‫־‬A . 480/1925). 481/1952).iuik<iMro. Această tradiţie a prefaţării Evangheliilor cu predoslovia Sfântului Teofilact este semnalată până în a doua jumătate a veacului al XLX-lea (vezi Evanghelia tipărită la Chişinău în anul 1854) 1... în strădania lor de a înveşmânta întreg cultul ortodox cu podoaba limbii române. Tălcuirect la Evanghelii a Sfântului Teofilact a fost tipărită în slavona bisericească la Moscova în anul '1648. După ce în veacurile XV-XVII opera exegetică a Sfântului Teofilact a fost cunoscută în ţara noastră îndeosebi prin intermediare slavone. îimuiiuiimin ri^iîi ^*JU-Miri^Uiyn'tvf w . ms. ‫׳‬ Tt'traevangheliar al lui Cărnii Liric . în secolele următoare cărturarii Bisericii. vor tălmăci ‫״‬pre graiul nostru" şi Tâlcuirea Evangheliilor a Sfântului Teofilact. pp. 213-214)..ei.vth‫־‬Aj. cât şi în cele slavone112.2 Alături de manuscrisele slavone menţionate mai sus de A. pp.·.W l’AAMUJIk . Evangheliarul de la Solea din anul 1623 (nr. M yomtAiţ Ifiît TU ‫ ־‬i‫׳‬M.‫ ־‬II/ÎM ■hkiw^nwe trî. cu unele îndreptări şi corecturi a fost publicată în din anul 1686 (ibid. UHoVoligMyUOftÎ l:AĂTrili(itpll'ni . care conţin cazania Sfântului Teofilact Ia Evanghelii. Acestea sunt: Evanghelia înstrăinată de la Humor din sec. Calavrias. tom IV. iar mai apoi.^‫*־‬li wiiiiytd/KVniuiiiTii . . YOÎ\y.ţi<in‫«־‬h.ti'MÂft‫־‬k^iiifi ■ ruw^yinki\ MlitWIÎAHJţJMI VUiU 11( Ut ‫־‬ *(YîlblM îs n . Xifiu‫־‬âwir^midiki uiiî · i:A‫׳‬Ai^Mue(jiai|‫ ־‬. n‫״‬i^‫־‬m>ftttAk'iuiAiiiiu m. XVI-XVII (nr.vpifraftifX)( djUiAţjUA (l'k'Un'k ■ MICU:AiriMyom(.rjivriumii . cu predosloviile Sfântului Teofilact al Bulgariei prefaţarea Evangheliarelor cu predoslovia lui Teofilact al Ohridei devenise o tradiţie110 prezentă atât în scrierile româneşti111. ·.«( i‫־‬o ■ . IIÂlIOtA. tom IV. .lhklnn/iA mTitiKMi^ .HHUicromfHiAnero wivtmiij kH-JI^H uiumul‫׳‬.ntinioe tic . Aţ *nit M kwnjiiii. in biblioteca Mănăstirii Putna se mai află trei manuscrise slavone ale Evangheliarului. în Transilvania Tâlcul Evangheliilor era cunoscut prin intermediul altor cărţi ce slujeau credinţa străbună sau limba românească.

numită Patrologiae graeca şi publicată între anii 1864-1865. deoarece mai apoi aceasta a fost reprodusă de abatele Migne în colecţia sa.54 anul 1698. Scrierile Sfântului Teofilact au fost traduse şi de protestanţi. Dar în Evul Mediu. cit. tipărită la Veneţia între anii 1754-1763. tâlcuirile Sfântului Teofilact s-au bucurat de o mare apreciere şi în Apus. manuscris ce cuprindea tâlcuirea Sfântului Teofilact la epistolele Sfântului Apostol Pa vel. Cea mai cunoscută a devenit ediţia lui Finetti. 75 m Blagovii'Stnik. . în locul Sfântului Teofilact a fost trecut ca autor Sfântul Atanasie cel Mare. Cristoforo Persona. în următoarele secole au fost tipărite în limba latină numeroase ediţii ale întregii opere a Sfântului Teofilact76. îi dedica papei Sixtus IV un manuscris împodobit cu miniaturi. bibliotecarul Vaticanului. dintre care cel mai de seamă este Ecolampadius. Cambridge at the University Press. traducerea lui Persona a fost publicată. iar în anul 1477. Adams. 1967. Catalogue ofbook printed on the continent of Europe (1501-1600) in Cambridge Libraries. Trebuie menţionat că după traducerile sale în limba latină sau făcut numeroase reeditări. Mai apoi a fost corectată această greşeală. ed. M. Toma d'Aquino a inserat în cărţile sale pasaje largi din scrierile arhiepiscopului Ohridei. imediat după apariţia tiparniţei. Nu se cunoaşte care a fost cauza şi împrejurarea prin care. în veacul al XV-lea.. I-II. voi. p. Pentru bibliografia ediţiilor tipărite în veacul al XVI-lea vezi şi H. în traducerea lui Persona. Această ediţie a cunoscut numeroase reeditări în veacul următor75. 18.

02) .Foaia de titlu a manuscrisului dedicat Papei Sixtus VI de Cristophoro Persona (azi în Biblioteca Vaticanului .cota: hliman09 JH.

1 T O ■ luam 1„aijl■ *pn|ki>Ei. imn‫־‬.1 ■ „. M. vi.Ann« M.■!„.'ilitPHCQkl HVI.iniMl. Ad Cvrmihio. .a«ui4 Jinavn !!■UiJ-l^inuj ■ r. | Ai Ctt-mlu«« I. XLH.*a!on· ■ifi · AJ rN#B'>t-'n.t«j lumaccurjuui rccogni * c*‫־‬. A ‫·* ־‬ ‫^־‬THEOPHYLA CTÎ Am. (1. XLI.. ti. Aiirw M. «· offîaria Mti C hiorb Nou<IUnj.iWJi. lum (mfftd*nui THEOPHY1 4/ i*'a f >± ■ /1 * « A t m mimn ■> >‫׳‬:... I.„1| aiPf«H Kji d-j. Aj Kamiiui.L A C T I A R C H I E P I 5 C O P I Bu]girwr in^uJtuorFuanpflijmjt. b<rt.‫״‬ ri. ii. mc.nr.OA«lAE.'<l4 l>CV CO t L C N C „ 1 1 V 5 I . D. T C V U i i O I . U. «„lu. li. !pprul„ji.nlil A J l. >.«Î*.u ir* I*V I *fcu-hwidl ‫״‬r<r". S‫־‬ 71• ■ />‫׳־‬% C ■ '/*? ' COLONIA E.raiuma«nun< poftj‫־‬tmo n£U. ni. |.1. UI (‫״‬tuij 1‫' ״‬Wa l-plYi l ‫׳‬iin.. Cuionru. i^i. Ad O *Iu n Ad liihKiui Adi'lllpf. A J T‫׳‬. I Ham Ad AJ l‟hil inenim Adll>bi#«l C H H I S T O P H O R O | > O J Z $ £ N A K j n i t i I i i 'i p r t H ..ifiir»· AJ |H ‫״‬M IH. AJ I tfa»i‫׳‬iaui«i TI.!! ·iUiil II. P I .< .. 1|.

Ediţii occidentale ditt veacul al Wl -lea ale operelor Sfântului Teofilact .

pp. limba română a intrat treptat şi în cult. în anul 1652 (cf. iar pe de altă parte. pe de o parte din pricină că slavona era limba în care se săvârşeau sfintele slujbe. aceasta fiind cea de a doua traducere după cea a lui Coresi şi prima care a fost făcută de către un ierarh. pentru că încă nu erau traduse cărţile de slujbă.Traducerea în limba română a tăieturilor Sfântului Teofilact în ţările române. însă. Dar strădania de a lumina poporul şi a-1 învăţa Cuvântul Iui Dumnezeu în limba română. dar să poată fi de folos şi preoţilor. clericii erau datori să slujească în slavonă. care a tipărit o ediţie românească atât a Noului Testament (1648). după sfârşitul domniei lui Vasile Lupu (16341653) şi a lui Matei Basarab (16321654). op. cit. dintr-o necesitate firească. traducându-ie rânduielile de tipic în româneşte77. asta cu atât mai mult cu cât în Transilvania. a fost sporită atât prin ostenelile mitropolitului Varlaam al Moldovei (16321653). la acea vreme calvinismul ducea o propagandă activă pentru românizarea textelor religioase. în care rânduielile tipiconale erau în limba română: Pogribania (slujba înmormântării) preoţilor mireni şi a diaconilor. iar altele bilingve. slavonismul a dăinuit până la sfârşitul veacului al XVII-lea. cât şi prin cele ale mitropolitului Simion Ştefan al Transilvaniei (1653-1656). în anul 1651. Cunoaşterea limbii slavone devenea tot mai anevoioasă. înţelegem de aici că marele merit al mitropolitului Ştefan este că a deschis larg poarta pentru pătrunderea limbii române în slujbele bisericeşti. care în 1679 a tipărit în româneşte Dumnezeiasca Liturghie. în înveşmântarea sfintelor slujbe în limba noastră. cu toate acestea. Acest lucru este îndreptăţit. Această stare de fapt l-a determinat pe mitropolitul Ştefan să tipărească într-o formă bilingvă câteva cărţi de cult. . voind să împace şi tradiţia. Mistirio sau Sacrament.. o parte în româneşte. Meritul acestui început îi revine mitropolitului Ştefan al Ţării Româneşti (1648-1653 şi 1655-1668). din pricina tradiţiei adânc înrădăcinate. Mitropolitul Dosoftei a fost primul ierarh din Moldova care s-a sârguit pentru 77 Sub îndrumarea mitropolitului Ştefan s-au tipărit mai multe cărţi de cult slavo-române. deoarece în acea vreme era o adevărată luptă între curentul slavon şi cel românesc. Păcurariu. în cele din urmă. în anul 1650. cât şi a Psaltirii (1651). în cancelariile domneşti limba română şi‫־‬a intrat grabnic în drepturile ei fireşti. Târnosania. M. Dar. deoarece această limbă era întrebuinţată în cancelariile domneşti. iar introducerea limbii române în cultul divin ar fi fost socotită de unii drept o alunecare în erezie. 161-162). La o privire de ansamblu putem observa că o parte dintre cărţile tipărite în vremea domniei lui Matei Basarab erau în slavoneşte. un rol de seamă l-a avut învăţatul mitropolit Dosoftei al Moldovei (16711693). încât nici preoţii nu mai înţelegeau această limbă. schimbarea limbii liturgice nu era uşoară şi nu se putea îndeplini deodată.

Constantin Brâncoveanu (1688-1714). în vremea păstoririi Sfântului Antim m Mitropolitul Dosoftei a tipărit în anul 1681.m anul 1680. Ca şi cărţile tipărite de înaintaşul său Ştefan. Dimitrie Cantemir (1710-1711) şi Nicolae Mavrocordat (domn al Moldovei în 1709 şi 1711-1715. Şerban Cantacuzino (1678-1688). fraţii Radu şi Şerban Greceanu. Bucureşti. Aceasta se datorează în parte şi faptului că unii dintre domnitorii ţărilor româneşti erau cunoscători de carte grecească. iar al Ţării Româneşti în 1716 şi 1719-1730). iar mitropolitul supraveghind activitatea editorială. iir G. iar mai târziu. Dar influenţa umanistă a acestor domnitori a fost sporită şi de ostenelile altor cărturari. Astfel. precum sunt postelnicul Constantin Cantacuzino (+1663). Cu acestea se face un alt pas înainte în strădania de introducere a limbii române în slujbele bisericeşti. cât şi al canoanelor de legi este literatura greacă şi nicidecum cea slavonă. cea mai mare parte a cărţilor religioase sau profane tipărite în limba română în tiparniţele domneşti din Ţara Românească şi din Moldova sunt traduse din greceşte79. tradusă şi prelucrată din greceşte şi slavoneşte: Viaţa şi petrecerea Sfinţilor. Aşadar. la traducerea căreia a ostenit vreo 25 de ani (idem. în Ţara Românească exemplul i-a fost urmat de către mitropolitul Teodosie (1668-1672 şi 1679-1708). p. Mitropolitul Teodosie. amândouă în româneşte. care în cea de a doua parte a păstoriei sale i-a avut sprijinitori şi ocrotitori pe domnii de atunci ai Ungrovlahiei: Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. 31. Umaniştii români erau cunoscători de greacă şi socoteau în mod legitim că izvorul cel mai puternic atât al cărţilor bisericeşti. Molitvelnic de-nţeles. toate în româneşte. Istoria literaturii române. Dintrehceştia îi menţionăm pe Mihnea al IlI-lea (1658-1659). din timpul mitropolitului Ştefan exista tipicul. domnul suportând cheltuielile. începând de la mijlocul secolului al XVII-lea. . Dacă în Moldova anului 1679 mitropolitul Dosoftei tipărea în limba română Dumnezeiasca Liturghie. Dar deschiderea arătată de oamenii Bisericii pentru introducerea în cult a limbii române era în armonie cu fenomenul cultural românesc de la finele veacului al XVIIlea şi începutul celui de al XVIII-lea.înlocuirea slavonei şi pătrunderea limbii româneşti în rânduiala liturgică78. iar în 1683 un Apostol. p. Prima carte tipărită de către mitropolitul Teodosie a fost un Liturghier slavo-romăn. 203). Alexandru Mavrocordat Exaporitul (+1709) şi stolnicul Constantin Cantacuzino (+1716). în anul 1682 s-a tipărit o Evanghelie. în schimb. în 4 volume. Acest fenomen este puternic polarizat de noua orientare a cărturarilor spre Bizanţ. împreună cu Şerban Cantacuzino au acordat o grijă deosebită tiparului. Nicolae Milescu Spătarul (+1708). iar slujba era în slavonă. Liturghierul avea numai tipicul în româneşte. în timpul lui Teodosie se introduc citirile din Sfânta Scriptură. dar şi Paremiile de peste an. 1992. Călinescu. iar în 1683 o nouă ediţie din Dumnezeiasca Liturghie. între anii 1682-1686 a tipărit o altă mare şi însemnată lucrare.

Palia de la Orâştie (1582). în însăşi foaia de titlu se arăta că s-a tipărit întru ‫״‬înţelegerea limbii româneşti" şi ‫״‬pentru cea de obşte priinţă s-a dăruit neamului românesc". p. pp. Psaltirea (1680) şi Paremiile lui Dosoftei. ajutaţi de mitropolitul Ghermano al Nyssei. . M. când domnitor al Munteniei era Vodă Constantin Brâncoveanu... mai sus pomenite. M. stolnicul Constantin Cantacuzino şi episcopul Mitrofan. dar şi Evanghelia şi Apostolul de la Bucureşti. de a scrie întro limbă curată şi înţeleasă de toţi românii. op. Tipărirea Bibliei a durat aproape un an. Alături de traducerea la Vechiul Testament a lui Nicolae Milescu. 211. cit. este asemenea unei vestiri tainice care ne arată peste vremi cât de mult a strălucit Cuvântul lui Dumnezeu înlăuntrul fiinţei acestui sfânt domnitor. se pune în circulaţie o limbă literară care reprezintă o sinteză a strădaniilor scriitorilor bisericeşti de până atunci. revizuite de fraţii Radu şi Şerban G recea nu m. Păcurariu. Aceasta este prima tipărire integrală a Sfintei Scripturi în limba română. Noul Testament a lui Simion Ştefan. fraţii Greceanu au consultat şi alte traduceri româneşti. ea a cunoscut o largă răspândire în toate ţinuturile locuite de români81. chiar la începutul domniei marelui voievod martir.Ivireanul. 212-213. Isprâvirea tipăririi Biblici. într-adevăr. tipărite sau în manuscris. Prin Biblia de la Bucureşti. Pentru textul acestei Biblii au fost întrebuinţate mai multe traduceri anterioare. cit. care văzuseră mai înainte lumina tiparului: Psaltirea lui Coresi (1577). luminându-i pe toţi cei care se sârguiau după Cuvântul lui Dumnezeu. numită şi Biblia lui Şerban Cantacuzino. Păcurarii!. Dragostea pentru Dumnezeu şi 136 12(1 Cf. se traduc şi textele liturgice80. fiind începută în noiembrie 1687 şi încheinduse în toamna anului următor. Cf. op. Traducerea cărţilor Sfintei Scripturi a fost încununată cu tipărirea Bibliei de la Bucureşti din anul 1688.

Vodă Brâncoveanu era preocupat de faptul că poporul grec nu poate citi cărţile Bisericii sale. 111 despre tiparul de cărţi greceşti ce plânuieşte si traducerea în vulgară a lin Teofilact.61 neam. tradusă de Sevastos Kymenites. Insă. aceste scrieri parenetice erau traduse în româneşte şi tâlcuite pentru elevi. voi XIV. Dealtfel. prin care îl înştiinţează în legătură cu dorinţa sa de a tipări pentru folosul grecilor Tâlcuirea Ia Evanghelii a Sfântului Teofilact. la E. Studii istorice greco-românc. Bucureşti. Ca unul care era cunoscător al culturii greceşti. dar şi pregătirea sa intelectuală. ori erau la îndemâna fiilor lui Brâncoveanu în vederea instruirii lor ca viitori conducători. . tom. între ele aflându‫־‬se şi învăţătura împărătească a Sfântului Teofilact. La anul 1700. care nu se potriveşte cu mintea poporului (Constantinopol. 533-534. 11. D. Bucureşti. Russo. La cererea lui Brâncoveanu sunt traduse în neogreacă mai multe lucrări din literatura bizantină. Documente greceşti privitoare la istoria românilor. Iorga. Aici. dar gândirile cărturăreşti şi pline de taină nu sunt pentru popor"82■1. însă această strădanie era strâns legată de traducerea din elină în greaca vulgară a acestei opere. pentru ca astfel scrierile de mare însemnătate să fie la îndemâna întregii obşti. împreună cu cinci episcopi îi răspund domnitorului printr‫־‬o punere la punct. 1939. 28 noiembrie 1700). îmbinată cu un deosebit simţ al frumosului şi cu o adevărată pasiune pentru lucrul artistic şi pentru cartea de învăţătură sau literaturăm. Hurmuzaki şi N. o atenţie deosebită i se acorda şi Tălcuirii Ia Evanghelii. î c c c c îi B ci o: şi le îr e? Sr ac ai ___ 82 Cf. Brâncoveanu a sprijinit şi activitatea de traducere din elină în neogreacă. cât şi o temă importantă a învăţământului din Academia domnească din vremea lui Brâncoveanu122. Patriarhul Calinic. Scrisoarea lui Calinic al ll-lca. precum cuvântări de laudă şi altele ca acestea. Patriarh de Constantinopol. din opera Sfântului Teofilact. au făcut din Constantin Brâncoveanu un adevărat luminător şi cârmuitor al neamului românesc. către Constantin-Vodă Brâncoveanu. partea I. scrise într-o limbă ce-i devenise inaccesibilă şi îi îndeamnă pe cărturarii greci să facă acelaşi lucru pe care‫־‬l fac cărturarii români. în care se argumentează că poporul de rând ‫״‬vrea să audă cele ce le caută ca să se înduioşeze. pareneza bizantină constituia atât una dintre învăţăturile după care erau crescuţi fiii domnitorilor români încă din vremea lui Neagoe Basarab. precum Vieţile Sfinţilor. pp. Constantin Brâncoveanu trimite o scrisoare Patriarhului ecumenic Calinic al ILlea. dar era şi susţinător al traducerilor româneşti din limba greacă.

331. în veacul de acum şi în cel viitor" (op.. nu se întorc înapoi de la desăvârşire ca să coboare la nedesăvârşire!"83 Brâncoveanu a luat la cunoştinţă aceste păreri. Raţiunea dominantă. însă nu socotea că desăvârşirea limbii eline este o piedică în calea împlinirii poruncilor şi a luminării poporului cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii.Luminăţia Napoca.62 în aceeaşi scrisoare. te -ai gândit a se tipări cu domneasca cheltuială şi îngrijire cărţi în deosebite limbi. în fiecare an la 16 august îl prăznuim pe acest Sfânt voievod. p. ctitoriile şi întreaga sa activitate mărturisesc acest lucru. Hristos-Dumnezeu l-a învrednicit atât pe el. anume că Biblia se cuvine a fi citită de toţi „şi de cei mari [. credem că suntem îndreptăţiţi să‫־‬l socotim pe Sfântul voievod Constantin drept un înaintemergător al Sfântului Paisie de la Neamţ. iar ca o încununare a tuturor faptelor sale.. 329). în urmă cu 12 ani. în lucrarea de împlinire şi propovăduire a sfintelor porunci. Brâncoveanu era conştient de această finalitate eshatologică şi cunoştea din propria lucrare lăuntrică puterea harului Sfântului Botez125‫׳‬. Dealtfel. mai cu seamă că. p. căci. şi veţi avea simbrie răsplătirile cereşti. pentru ajutorul nenorocitulu i nostru neam şi pentru folosul de obşte al creştinilor. care a fost împreună-pătimitor. iar apoi dimpotrivă. 1979. ceea ce ne interesează pe noi este legat de starea veşniciei pe care o vom dobândi fiecare dintre noi după înfricoşătoarea Judecată. ne-ar spune cineva: şi voi faceţi şcoli şi vă străduiţi a învăţa barbaria şi o eleniza. ceea ce e faptă dumnezeiască şi vrednică de laudă şi de fericire. glumind. Patriarhul Calinic îi mai scrie domnitorului: ‫״‬pentru aceea ne-am gândit să păstrăm veneraţia pentru Scriptură. Dealtfel. schimbând-o pe înţeles. mişcată de râvnă dumnezeiască (precum se şi vădeşte adevărul din cele ce săvârşeşti). cât şi pe cei patru fii ai săi de cununa muceniciei. . Vezi prefaţa Bibliei de Ia Bucureşti (cf. odată cu apariţia Bibliei de la Bucureşti. să zicem. Virgil Gândea. cit. însă. 134 84 Idem.. care poate fi analizată deopotrivă şi în contextul cultural al epocii. Ştefan. se afirma o nouă idee. Dacia.. Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache. dimpreună cu fiii săi Constantin. Astfel. Privind astfel lucrurile. în spaţiul ortodox aceasta era o idee oarecum nouă. ClujIn scrisoarea mai sus menţionată. ed. martiriu ce s-a săvârşit la Istanbul în anul 1714. ajunge lucru de dispreţ şi fără plăcere şi respins de Biserică. vă nevoiţi să barbarizaţi elenismul şi să faceţi pe cel înţelept neînţelept? Şi cum se împacă acest lucru potrivnic celuilalt? Lucrurile şi prin fire şi prin hotărâre omenească înaintează de la nedesăvârşit la desăvârşit. 321). însuşi Patriarhul Calinic îi scrie lui Brâncoveanu: . care este însăşi calea sfinţeniei.] şi bărbaţi şi muieri şi tineri"84. Ta. p.

lorga) . lorga în Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria românilor. I:s Traducere de N. op. Prin cele 63 de tipărituri. cit. p. în alcătuirea predicilor sale la Evanghelii. 1969. voi. pp. pentru Constantin Brâncoveanu". 76). a tipografiei. pe la anul 1650. cât şi din activitatea culturală a cărturarilor contemporani lui Brâncoveanu. fiind chemat de către Constantin Brâncoveanu. ‫״‬unul dintre erudiţii greci ai secolului al XVII-lea" (N. la îndemnul lui Brâncoveanu. C. Unul dintre marii ierarhi din acea vreme este Sfântul Antim Ivireanul124. în cele din urmă.Aşadar.îi prezintă traducerea în neogreacă a Tâlcului Evangheliilor lui Teofilact: ‫״‬Mi-ai poruncit mie. să scânteie şi în sufletele oamenilor şi să lumineze gândurile tuturora"128. însăşi lumina Evangheliei. ca să fie uşoare de înţeles pentru toţi cei ce le vor citi. Sfântul Antim a 1 7 . în limbi diferite şi de o mare diversitate. I. A fost tipograf. prin tălmăcirea de faţă. Dar însemnătatea pe care o avea Tâlcuirea la Evanghelii a Sfântului Teofilact în acea vreme poate fi cunoscută atât din preocupările şi predicile clericilor. iar de aici în Biblioteca Naţionala din Viern .alături de Coresi . este însoţită de menţiunea: ‫״‬Academiei. XIV. manuscrisul împreună cu alte cărţi din bibliotecă au trecut în Biblioteca Eugen ut de Savoya. celui ce adeseori am primit binefaceri de la tine să le tălmăcesc mai pe înţeles. Iorga-Hurmuzaki. 1974. Arabi şi Iberi şi a bibliotecii de la Hurezi" (cf. A. 757). p. Manuscrisul autograf al lui Ioan Comnen dăruit domnitorului la inaugurarea bibliotecii de la Hurezi s-a păstrat în bibliotecă până în 1719 când.. deşi străin de neam.‫׳‬Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în Georgia. 131 (cf. nu numai al celor învăţaţi ci şi al oamenilor simpli [. făcute de Domn. se poate vedea şi din lunga dedicaţie prin care Ioan Comnen . 13-14 (cf. ‫״‬doctorul. şi pentru Ruşi. Bucureşti. Documente greceşti privitoare la istoria românilor. Biblioteci umaniste româneşti. gravor şi apoi ierarh în Ţara Românească. p. Dima-Drăgan. Bucureşti. Bucureşti.doctor. traducerea în neogreacă a Tâlcuirii la Evanghelii a fost făcută de către Ioan Comnen17'‫־‬. ai făcut-o în chip vrednic. prin numeroşii ucenici pe care i-a format. 1 . Calavrias. Sârbi. a creat o limbă .cel mai mare tipograf din cultura medievală românească. Cât de importantă socotea Sfântul voievod Tâlcuirea Evangheliilor a Sfântului Teofilact.] înălţimea ta. A avut un rol însemnat în introducerea completă şi definitivă a limbii române în sfintele slujbe. adică tâlcuirea ei. lucrate de el însuşi sau patronate de el. pentru folosul tuturor. profesor de fizică şi matematică la Academia domnească şi medic personal al domnului.. George Ivaşcu. este considerat .cf.. Istoria literaturii române. Tribali. 1898. care e întâi ascunsă dedesubt în limba elinească. în urma cuceririi Olteniei de către austrieci. A venit în Muntenia de la Constantinopol.Traducerea !ui Ioan Comnen. 225). în acelaşi timp. întâiul memoriu. p.

învăţăturile Sfântului Teofilact liturgică românească. între acestea un loc de cinste avându-1 şi Tâlcuirea Ia Evanghelii a Sfântului Teofilact130. 117-118. înţeleasă şi folosită până azi. Atanasie cel Mare. A trecut la cele veşnice prin moarte martirică. Minerva. M. Astfel. 130 jn ce priveşte identitatea surselor folosite de Sfântul Antim în operele sale. Synesios. istoriile literare şi cercetările speciale nu pot cita. Teofilact Hefaistos. Efrem Şirul. Păcurariu. iar pomenirea lui se săvârşeşte în fiecare an la 27 septembrie (cf. decât numele acelor autori la care trimite Antim însuşi («precizie ‫״‬de un rang complet nesatisfăcător) şi alte câteva. ariiiepiscop de Ohrida (nume cu o mare frecvenţă în paginile iui Antim). ed. în toamna anului 1716.Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi şi Sfântul Ierarh Antim Ivireanul întrebuinţat îndeobşte Sfânta Scriptură şi numeroase scrieri ale Sfinţilor Părinţi. pp. Bucureşti. marii maeştrii ai elocinţei religioase şi exegeţii bizantini din epoca patristică şi postpatristică . Dicţionarul teologilor români. bănuite cărţi utilizate: Sfânta Scriptură (cu o participare certă). Dionisie Areopagitul. 1996. . loan Damaschinul. Grigorie de Nazianz.omniprezentul loan Hrisostom. ed. Bucureşti. Vasile cel Mare. cercetătorii concluzionează: ‫״‬Ca rezultate ale căutării surselor. Univers enciclopedic. în Didahiile sale. Dan Horia Mazilu. 219 -220). deocamdată. 1999. Este prăznuit ca Sfânt. pp. Introducere în opera lui Antim Ivireanul. Eusebiu din Cezareea etc" -cf.

. 1906. au câte un «lexicon». Didahii. cit. Acesta din urmă tălmăceşte în româneşte şi Tâlcul Evangheliilor a Sfântului Teofiîact cu dorinţa de a fi dat spre tipar. Traducerea făcută de episcopul Damaschin la Tâlcuirea Evangheliilor a Sfântului Teofiîact este cea dintâi care a fost făcută în limba română. la sfârşitul lor. Cuvântul de învăţătură la Preobrajeniia [Schimbarea la faţă] Domnului nostru lisus Hristos (p. m Numit şi ‫״‬Dascălul". 1862. pp.138-139) şi Cuvânt de învăţătură la Duminica Floriilor (p. pp.128). 619). episcopul Damaschin a păstorit la Buzău şi Râmnic. Pâcurariu.. p. ce au fost tălmăcit de pe slovenie pe limba rumânească de răposatul Damaschin. iar alteori se vădesc prin conţinutul de idei sau prin exprimările identice. contribuind astfel la formarea limbii române literare. a militat pentru înlocuirea definitivă a limbii slavone în cult cu cea română. St. A. op. începutul secolului al XVlII-lea este marcat de o profundă înnoire a culturii noastre bisericeşti prin tipărirea cărţilor liturgice în limba română. 141). un rol determinant l-a avut.. Damaschin Episcopul şi Dascălul . 48. voi. Convorbiri literare. spre a fi înţelese de tot poporul. a tradus aproape toate cărţile de slujba în româneşte. Nauka i literatura v Roşii pri Petre Velikom. M. Ştefan Ciobanu. episcopul Râmnicului". . Dar cercetătoarea Ana Calavrias crede 85 Astfel sunt: Predoslovie la cuvântul de învăţătură în Duminica Floriilor (vezi Sfântul Antim Ivireanul. în acest scop. în opera de românizare şi de răspândire a cărţilor de cult în popor. După cum am văzut. S-a născut pe la anul 1660. de pe una din ediţiile traduse din greceşte în slavoneşte pe la 1648 şi tipărită la Mosc ova în anul 1698 sau 1703 (cf. îndemnul de a tălmăci cărţile liturgice îl are Damaschin din pricină că se ridicase din popor şi vedea cum în biserică. Fără a aduce prea multe argumente. Petersburg. deoarece uneori sunt menţionate explicit85. 131 „Această carte. Singurul argument adus de A. 134). p■ 9. P.. (pp. cit. pe lângă Sfântul Antim Ivireanul şi episcopul Damaschin al Râmnicului86. ed. A murit de neaşteptate la 5 decembrie 1725 (cf. Climent şi Chesarie. 126.traducătorul cărţilor noastre de ritual.77). Alexandru Lapedatu87 şi Ştefan Ciobanu88 sunt de părere că Damaschin a făcut traducerea după izvodul slavon. ceea ce se găseşte şi în ediţiile ruseşt!"(cf. Cuvânt de învăţătură la octombrie 26. latina şi slavona). 87 Cf. 578-579. Bucureşti. II. Cărturar de seamă (cunoştea elina.pot fi recunoscute. credincioşii nu înţeleg ce se citeşte şi ce se cântă. în rev. 1997. unde copistul spune că a lucrat după „izvodul cel vechiu. «la cuvintele cele mai de trebuinţă». copiat în anul 1764. a fost tradusă din limba slavă. Majoritatea traducerilor lui s-au tipărit sub urmaşii săi în scaunul vlădicesc al Râmnicului: Inochentie. Minerva. pp. importantă pentru Biserica Ortodoxă. Lapedatu. Pekarski. Lapedatu privitor la traducerea din slavonă a Tâlcului de către Damaschin este prefaţa pe care o face popa Floru manuscrisului său cu Tâlcul lui Teofiîact. op. desigur. Unele din manuscrisele noastre. 184). Cercetătorii au păreri di ferite referitoare la izvodul după care a tradus Damaschin.

77. însemn ai cărţilor Stolnicului C. G. cit. Acest . Catalogul manuscriselor româneşti BAR. 77-151). Abia în anul 1702 a fost ales episcop al Buzăului. H este foarte sugestiv inclusă într-un semn de final stema Cantacuzinilor. în cele din urmă. conţinutul este identic cu al ms. op. iar cei care l-au îndemnat pe Damaschin să traducă această lucrare sunt fie stolnicul Constantin Cantacuzino. cât şi ca traducător din limba greacă pe însuşi episcopul Damaschin. Calavrias aduce atât argumente contextuale şi grafologice care nu sunt lipsite de valoare91.66 că această traducere s-a făcut după originalul grecesc. 91 Unul dintre ele este şi acesta: ‫״‬La finele capitolului 18. Calavrias. p. a fost scris înainte de anul 1702 şi astfel se pare că este cel mai vechi manuscris românesc cunoscut ce cuprinde Tâlcul Sfântului Teofilact. Calavrias nu elimină posibilitatea ca traducătorul să fi cunoscut şi un original slavon. Ştrempel. 59). aici se demonstrează că ms. A. Cantacuzino. însă în urma acribiei cercetării concluzionează că această traducere s-a făcut după originalul grecesc al operei Sfântului Teofilact92. 97). conform structurii şi analizei textologice şi lingvistice. rom. Pentru aceste afirmaţii. rom. cât şi mărturii obiective istorice şi lingvistice. fie Brâncoveanu însuşi90. 201 BAR. din biblioteca de la Mărgineni. Bucureşti.. iar concluziile sale sunt întărite de analiza amănunţită ce a întreprins-o asupra unui manuscris inedit pe care la descoperit în biblioteca Mănăstirii Hurezi. tom I. Calavrias. Damaschin se îngrijea de educaţia fiilor stolnicului Constantin. al ms. în studiul său (pp. op. care conţine de asemenea Tâlcul Evangheliilor al Arhiepiscopului Teofilact (cf. Calavrias stabileşte câteva lucruri semnificative privitoare la acest manuscris. H). Calavrias. însă pentru nuanţarea şi aprofundarea acestei probleme este necesară şi cercetarea ms. dar şi cu a altor manuscrise româneşti din veacul al XVIII-lea. care este traducerea lui Damaschin al Râmnicului. din Evanghelia lui Matei. Prin analiza şi interpretarea datelor. p. 89 A. o traducere care a fost făcută după un izvod grecesc şi nicidecum după unul slavon. 2958 BAR scris de popa Floru pe la mijlocul veacului al XVIlI-lea. conţine. 82). La anul 1696. A. H: conţine Tâlcuirea la cele patru Evanghelii a Sfântului Teofilact. deoarece provine din biblioteca Mănăstirii Hurezi89. iar în 1708 aşezat pe scaunul vlâdicesc de la Râmnic. acvila bicefală încoronată (f. bibliotecă în care a avut acces şi Damaschin" (A.. cit. 1978. 13 “ Studiile viitoare asupra acestei chestiuni sunt îndatorate concluziilor cercetătoarei A. Acest manuscris cuprinde Tâlcul Evangheliilor a Sfântului Teofilact şi a fost numit de către cercetătoarea amintită manuscrisul H (ms. p. care îndreptăţesc concluzia cercetării întreprinse. A. cercetătoarea concluzionează că acest manuscris îl are atât ca autor. Totuşi. dar era şi sfetnic 134 ales al lui Vodâ Brâncoveanu şi dascăl la Academia domnească.

59). rom. . 18/91 de la Seminarul Central din Bucureşti. 1891. tom II. p. rom. m$. 258 BAR de la începutul veacului al XVIII-lea şi provenind din Mănăstirea Bistriţa-Vâlcea (cf. rom. Mironescu. rom. 368). pe lângă Tâlcul Evangheliilor cuprinde şi Tâlcuirea Apocalipsei a Sfântului Andrei al Cezareii. rom. iar traducerea acesteia aparţine tot episcopului Damaschin (idem. rom. 3314 BAR datat înainte de anul 1736 a fost copiat de popa Stanciu de la Mănăstirea Antim (idem. 413). XXVIII. Gaster. Erbiceanu semnalează încă un manuscris care s-a pierdut. rom. copiat de ‫״‬popa Con. rom. este scris de popa Floru şi este dedicat episcopului Grigorie al Râmnicului (idem. 340-341). p. tom II. ms. ms. Bucureşti. tom II. ms. ms. ms. a făcutparte din biblioteca Mănăstirii Căldăruşani (cf. 93 C. tom I. tom II. ms. p. 201 BAR. datat în primul sfert al veacului al XVII 1-lea (cf. pp. datat la finele veacului al XVII-lea. sunt următoarele: ms. tom I. p. de la Mănăstirea Cernica (idem. p. Ştrempel. op. 20-24). ms. ms. 2958 BAR datat la mijlocul veacului al XVIII-lea. rom. Crestomaţie română. tom III. cit. rom. Dar. 81).Cu toate că tipografia Râmnicului nu a făcut altceva între 1724 şi 1830 decât să tipărească şi să răspândească în toată ţara numeroasele manuscrise rămase de la Damaschin. tom I. care se păstrează ori s-au pierdut. p. copiat dc popa Floru ‫״‬dascăl slovenesc" (idem. ms. Astfel de manuscrise româneşti cu Tâlcul Evangheliilor a Arhiepiscopului Teofiîact. p. Copiile care se mai păstrează până azi sunt numeroase şi ilustrează doar în parte interesul arătat acestor tâlcuiri. 326). Bucureşti . Toate aceste manuscrise păstrate dovedesc că Tâlcuirea Sfântului Teofilact s-a bucurat de un interes constant pe tot parcursul veacului al XVIII-lea. Catalogul manuscriselor româneşti BAR. p. pp. p. 2041 BAR de la sfârşitul veacului al XVIII-lea. op. G. tom II. Ştrempel. 2759 BAR de la mijlocul veacului al XVIII-lea. 73). rom. tom IV. 1467 BAR. 148). ms. 2592 BAR din anul 1764. p. înmulţirea şi răspândirea ei s-a făcut prin copii manuscrise. 159-150). M. 209). duhovnicul Mitropoliei Ungrovlahiei (idem. 599 BAR scris Ia anul 1739 în Ţara Românească. cit. pe tot parcursul veacului al XVUI-lea. rom. este un miscelaneu teologic care. datat în prima jumătate a al XVIII-lea şi copiat de către popa Stanciu de la Mănăstirea Antim (idem. tom II. 2091 BAR datat înainte de anul 1745. astăzi pierdut93. acesta fiind scris înainte de anul 1787 de către Grigorie Râmniceanul. a aparţinut înainte de 1787 ieromonahului loanichie. 163). G. mai târziu episcop al Argeşului (1828) . 5116 BAR datat în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea conţine numai tâlcuirea Evangheliei de la Marcu (idem.Leipzig.apud A. tom I. pp.. Tâlcul Evangheliilor a rămas în manuscris13„1. pentru că această carte este de mare trebuinţă pentru sporirea în viaţa duhovnicească.standin ot Beserica Golescului". este copiat de Constantin logofătul în Ţara Românească (idem. 1978..

alcătuit după tâlcuiala lui Teofilact. 88-92. p. în cele din urmă. Bodogae. însă această iniţiativă s-a apropiat de finalizare abia spre finele veacului XVIII94. N. 95 Cf. II (1717-1808).68 După cum am menţionat. este tălmăcirea Sfintei şi Dumnezeieştii Evanghelii". însă. că de vei potrivi această Sfântă Evanghelie cu niscare izvoade greceşti sau şi rumâneşti. Şi cu plecăciune mă rog tuturor celor ce vă veţi întâmpla a ceti. ui episcopul Chesarie al Râmnicului dorea încă de la anul 1779 editarea Tâlcului la Evanghelii al Sfântului Teofilact. Hodoş. Şi aceasta iarăşi să ştii. tipărite mai de nainte. şi până n-am cetit şi tâlcul. orice greşeală veţi afla. tot ce s-a izbutit în această direcţie pe plan editorial a fost Evanghelia tipărită la Râmnic în 1747. după cum o numea popa Floru96. tom. într-acelaşi chip şi tipografului a rămâne fără de greşeală. însă această denumire nu este singulară. această dorinţă nu s‫־‬a împlinit însă şi în faptă (apud T. Dar răspândirea Tâlcului şi larga lui cunoaştere este atestată şi de felul în care este numită această operă duhovnicească: ‫״‬această carte ce se numeşte Teofilact. pp. să ştii că pe multe locuri nu să va potrivi la cuvinte pentru că eu am urmat tălmaciturii izvodului Părintelui Damaschin Episcopul. f. nepuindu-ne în ponos. ne spune: ‫״‬Tipăritu-s-au această Sfântă Evanghelie prin osteneala diortosirii lui Lavrentie Ieromonah de la Sfânta Mănăstire Hurezi. rom. o iubitorule de Hristos cetitoriu. se dorea tipărirea traducerii episcopului Damaschin la Tâlcuirea Evangheliilor. Acest monah. îndreptaţi cu duhul blândeţeloi. dascălul cel mare. Ms. 1. 1910.. n-am aşezat fieşte care cuvânt"95. Bianu. 96 . I. în însemnarea ce o face pe ultima pagină a acestei cărţi. sub păstoria episcopului Clement şi cu îngrijirea ieromonahului Lavrentie. op. cit. 2958 BAR. Bibliografia românească veche. XXXII). că precum este cu neputinţă omului a nu păcătui. Bucureşti.

? · 7&tH*4e7fix ^ -■ .na ZB-n Qrnlry^//*rngY ■ Jm-njar. ‫■ · ״'־‬ J. . VI .■7 rf fj ST~1 f P .r.//LJl ■ii *-v ci e fi in Săs fraţ Lut l-ar Pe mi. : . ‫'״‬. dknyyţl·/ i/Ui a-fiitiu TI am/ii //YraţC .„A J‫ ■ < ' ׳‬/ ‫ ‟ ׳ ׳‬.· '‫׳< ׳‬ ‫־‬ ' J..¥■<.C/ 7 ‫׳‬ ■J^Lm/o· i/a r/k\* Jfrrtioe .» nil( niff/n7« 7* /aii. /fd/i /Wrti 2ZZ. .‫׳״‬ 5^ ţ/d /MKMJimi JUA*TAlt ' n/n {/■■‫ ׳‬rfrr. i i ‫^ ׳׳ ׳‬ /?»i ‫־ ״‬/■« AtJţG*um7$ JfM fTlJL7~9J*. . · nASK r m ~‫־־‬Jl -^‫־‬ f V v. s ri / /' ‫ ׳־׳‬1XV / < tV ."î' „ ‟ Si al tâ B■ si A.. ‫ ־‬i / i ■?!r + ‫ ־״‬/9>. 3314 BAR (scris de popa Stanciu de la Mănăstirea Antim. ‟ : ‫ ״‬V ‫׳‬ <« 1 . „ b-dit-3 J r -·‫׳‬3 .‫״‬j‫׳‬a xJr ‫׳‬1 ‫ ״‬-· · ‫ ״‬a ! { uA* 'un a7■' jO y‫׳‬J* Î ‫· ·׳‬ II A "‟ în iun/mm· /aii. ■V ‫? ׳‬Aj « *Zm nnprni 1»‫ ׳‬J7z zi î* j 3‟ .taptr/u X/Mnat AZ/Cavnt ■ . 7 ‫׳‬/ -vxn A\AWM* ■ ‫־‬ .J ‫״.‫״‬ 'î ‫״׳‬ Oi. 5‫׳‬.>J t/ /)'** ~-JL rr·^‫־‬ >‫׳‬/ «fA /.i j. <K J t /7 - J . IJ. z r^■ ‫■׳‬JV’ ".. .^ r/?Tl 09!^ 72Uă>7/Ti/Y* ftun : / [arn/1 f V‫ >׳*׳‬d ţi * T*/srr n 1 Tî .' ' fr/. âl ‟ J J! ZJo / ir ^ ^ t .% ‫' ·־‬-‫'.V / ‫־‬. ÎV ! /O ‫(' ״‬./ ‫׳‬ ./~. ■ ~I 7 ^K»‫״‬KJLL‫>־‬i HA2ZK77in · ^*di-T UdfriiHi-n / zzi’td*'* Qz±*-u A* at-rmtnt * /‫־‬yi / / î o<tf r/ «/CA lind/rtl AamX-*f< fLXi'ltJ-n*rr7'/iU 7 TuMS* > S ‫*־‬m-7<* tirâ^ s/Z/yj/*■ >s7inr.’n-H . .11 itÎirttirH (7 4 /iftjnJ/rr*£ > <Z>'n/■^ /A a Iun/ v 1 *y j -. ‫ *׳‬/ O.4 5 7 (' .<iA'Tfîyy ‫׳‬/tiaiJ> UY ainruttnA/'/iam'* Ci**‫״‬ 1 7 /‫· ׳‬ P.׳‬ii ' -*0-. ri‫׳‬ ‫׳‬ 2Zl 9 t e j> t>nt*nfnAi ‟ w ‫׳‬Ol ' . '· . '^psnfc Tâlcuirea la cele patru Evanghelii a Sfântului Teofiîact . < ■ ·. ^ /. /Y/uimi»..!/ ipa/mmn ! IXLM n/aA'/At/‫· "■ ״‬ 3 »‫ ״ ׳‬v. ‫ ׳‬ti/linin/ ■ at/iY. 44 rT' /7 V /1 IT^ 4 ţ ■ T ■ · . . . M ^!7 A.î ‫ י‬. t. .17«T/Tri C:V.Y ·..*' eo o * . ‫ ״‬. 3 ‫׳‬/zi ^*‫?^ ׳ ־< ׳‬5.׳‬ ' -^1 I /o..! A/aaCiir}tMX! -^sî·^‫׳‬:!!‫»־‬ iKw ‫״‬i‫״׳״‬ /i/j./.lA'/A/n> ‘<ţ * ‫־‬faritHrtk ■ .^ ‫־‬ ■ j ‫־‬ · " ‫׳‬ ^ .69 fj^irApiEH ‫׳‬T] ./ tti/lti aataYrm-r. ‫׳‬77/ .>. CnsnmAtM < !tarninaf -l . V* . t '‫״‬. ■ <r.O /-‫ ׳‬j„ S etr/noŞ-t 5-H. 7 F -■ ' "'. eo ci *■* a „ ‫״‬ «T ‫׳‬ -V " ' ■/. . ‫ ״‬J.· J . .׳‬ ‫׳‬. „r L . f.' ‫ „ ׳‬.!/ Ljam. ţp !y* un · ‫׳‬ŢIATTUY £vâi 41‫■ \׳‬. ‫ ־ <^ ׳‬j. TlifiiTiAi. /'X-1\#î^'o(aobV* ‘V\ *> * t 1/ .. '‫׳‬O ■i' „CA ■ . rr/7ia IJt . ca » / y/i ^ 4 * ' X ‫׳‬7 < ‫׳‬ a**rm\ - . atiftuii i v/tiTi/ii .T7 · /11 mf* " * 11 Qrrt t rz > 1 jîîitt /tain!. înainte de anttl 1736 -fila 2r) .ran/rtA/uai ‘ »:a/ipt/n .^ ■' ‫׳‬ )r\7i Of-tX4i Jrn'^’/TU fltriiT) ■Ti U/nimfl «jt-ii-M-.:■ ‫־‬. ‫־‬-r* *f j^y-tA/±Hm i 7ty‫ *־‬tt'lWt Ti/'* ■ / 'r?*‫׳‬r* .'Z ‫־‬-——r|p T /7T/r *JC* rtirt* t //d/mt/d/mv J J ic/ icfţjnÎ *T JIT V '7y ~v \* n O ?* w# 1 Aminti Ci4*mrra ■■ atn aznaJ‘>‫«*״‬W.-v < v .im**S/% iiÎinJL~£'t&s> T . S A * -J * 7TitiXfiirm Trmmi aat * /rfar&f'Ciintofti AX 1 ÎV-A ‫■ ־‬ /7 _ ‫־‬-‫·׳«־‬ f ‫. r/w /y J /* ‫* ״״‬ i T & 4 · k ‫ !* ־‬mfnytA»/nfoi?* flisse. p. IXL-.^i/li ^ fi ■1 7 ‫׳‬ ■ ‫׳‬ / T N / . Uiim/TiA/C. £lff > Cjiti/m a7/1711 ■n J!rrrrt!hii!a (^Jn/fTl/U -/ · ..7 ·V J. t *‫׳‬ a 'i ‫״‬ ‫־־ ־‬.''*rs /7 ' < .■/ aŢ! fr . cat po.wi/‫״‬.! t//.Ms. . J.‫ ׳‬i J J . //vi a!i Aia a 7/1/ 7 a .t1 ■7 ON ^7 / 7 . ‟ 0 ‫ " ־‬i / î^ - * .. (f /P ‫״‬i o.·ji* Z.‫ ׳׳‬1 ^‫ ׳‬s *7 /‫׳׳‬1O „.‫־ * ׳‬ /i'trit ti tun**/ . c‫״‬.■·«׳‬f).‫ .J j t &*** f/Atn /..: ?*·‫׳‬vi» „Î> ‫>׳‬ ‫׳‬O V . ipn Q7ASta* 1 ^ ! J ■ Y W ·T>“('' jOA / 1 ~r^-au* Jn '(/Jt ■ lU■" ă?··■ 6‫ * ׳ ׳׳‬.17 ' ^ ‫׳‬fhAflHdJ't' ‘ /77071114* a/Jt/n > // /i /T/OH J 7 *. ·.n-maiATT ■ E/lflujUi‫׳‬ 1 • ‫ ־׳‬r <!r/u* ‫ ׳ ^ ^ ׳‬v nnr. .A/ţo/Y < Aţrr/it* ( ■ Ty „■ ‫׳‬ <<"! ‫ ׳ ״‬O U.-/f-"·'-* y Vi ‫ ־׳‬j ‫ ״‬-. era tiv ari toi En Ră ari al1 M ‫'■■׳‬Ti .■ / ‫■ &׳‬i .€ Ş‫׳‬f i ‫״^·־״‬i . mi-.. i/ry{YJ!niţi hi.‫׳‬/Jriy. r1 ‫׳‬ .H7t Alr/M imurun/^ iJHW" ‫־‬ / ‫׳‬ ^ tTl ·«&7 1. <./.1 ‫׳‬Vţ'. J.fx *O‫״‬ Te sc ‫־‬/it/ 7 >JU-7/71 ‫ ״‬/// TŞA&MM-t ‟ f t i *p &*&. Î7MI Hiatr/A» .

Autorul acestui manuscris. Comşa. 1944. T.tolicii nu este nouă. fără numai credinţa şi învăţătura Sfinţilor Părinţi".. despre care Părintele T. Luca şi loan. ‟4.. aducându-se astfel la lumină marea însemnătate a acestei scrieri din veacul al XVIII-lea99. din care adeseori sunt reproduse pasaje întregi100. Dr. Acest manuscris are 121 de file şi conţine fragmente din tâlcuirile Sfântului Teofilact la Evangheliile de la Matei. LIX-LX. Manuscrisul pomenit a fost cercetat amănunţit şi publicat de către Pr. N. într-aceste vremi era nevoie mare de în ţara Ardealului de Arhiereu. 107-109). pp. 41-42.ci este întâlnită şi în alte mărturii din veacul al XVIII -lea. p. alături de Tâlcul Evangheliilor. LXX + 5 planşe + 69 p. 31-32. 25. scris de Toader Noian din Noul Săsesc pe la anii 1782 1784. alcătuit după învăţăturile Sfântului Chirii al Ierusalimului (N. 103 de la Blaj (cf. cit. combate cu multă iscusinţă cartea tipărită de greco-catolici la anul 1750 în Blaj: ‫״‬Floarea Adevărului. rom. După cum am putut vedea. iar la fila 57 se află se află această însemnare: ‫״‬Acest Teofilact l-am scris eu diac Toader Noian în anul Domnului 1782 Aprilie 13 zile"97. aici se afla atât varianta în limba greacă a 97 Ms. 98 cuvânt împotriva catolicilor şi a greco-catolicilor. Pe lângă că atestă cunoaşterea ‫״‬Teofilactului" şi în Transilvania. . 118: 1784 ‫״‬Iulie 17. Despre cunoştinţele teologice ale preoţilor români de acum 200 de ani semnificaţia unui manuscris. carea luminat arată că Unirea altăceva nu este. Faptul că autorul era un credincios ortodox se poate vedea din însemnarea făcută la f. Sibiu. Teodor Bodogae. care sigur că circulau prin mănăstiri"145. prin numeroase referinţe scripturistice şi patristice. Manuscrisele româneşti din Biblioteca Centrală de la Blaj. printre acestea fiind şi un manuscris din Transilvania. după cum ne arată catalogul bibliotecii Mănăstirii Văcăreşti alcătuit în anul 1723. 108). Dar. un loc preferenţial îl ocupă Tâlcul Sfântului Teofilact. Pr. 57-117) este alcătuită din două părţi: prima conţine un Blaj. 1944. De pildă. iar cea de a doua este un cuvânt împotriva eresului luteranilor.. 447 Idem. Comşa. Bodogae ne spune că era cunoscută şi ‫״‬din manuscrisele numeroase.tivindu‫־‬să şi umilind inima împăratului Iosif. i-au milostivit de au rânduit arhiereu neunit pe Gavriil Ghedeon Nikitovici". autorul manuscrisului a întrebuinţat şi tâlcuirea epistolelor pauline a Sfântului Teofilact. Printre numeroasele referinţe patristice care sunt cuprinse în acest manuscris. XXVIII-XXIX. Tâlcuirea la Evanghelii era cunoscută şi circula în numeroase manuscrise româneşti. 29. 34.. iar în bibliotecile mănăstireşti ea era prezentă şi în versiunea greacă sau slavonă. op. A doua jumătate a acestui manuscris (f. iar Dumnezeu milos. pp. Bodogae. Dar întrebuinţarea Tâlcuielii Sfântului Teofilact în disputa cu greco-ca. acest miscelaneu apologetic este alcătuit ca un instrument de polemică împotriva catolicilor şi luteranilor98. ci este prezentă şi în manuscrisul descoperit de Preotul Emilian Cioran în biblioteca-muzeu a familiei Popovici-Barcianu din Răşinari.

voi XTV. Talcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament erau foarte căutate de toţi cei care se sârguiau să fie cu adevărat împlinitori ai poruncilor evanghelice şi următori ai Sfinţilor Părinţi. că traducerea ar putea aparţine vreunui monah cărturar din eparhia Râmnicului sau Mitropolia Ungrovlahiei. la EL Hurmuzaki şi N. în acest sens. partea IE. că s-a nevoit a fi râvnitor întru toate ostenelile şi nevoinţele lui. dar. acest manuscris în două tomuri s-a pierdut. cât şi cea a epistolelor pauline101. că şi acest bărbat întru atâta smerită -cugetare şi dragoste sporise şi darul descoperirii tainelor întru dumnezeiasca Scriptură de la Dumnezeu luase. Dar iată ce scriu ucenicii Cuviosului Paisie despre vieţuirea stareţului lor în Schitul Trăisteni: ‫״‬Petrecând. dar A. 102 103 Mărului (+1767) în rândul Sfinţilor. pp. Nu se cunoaşte nici traducătorul şi nici copistul manuscrisului102 (în cazul în care acesta se întâmplă să fie o copie după izvodul traducerii). După ce Cuviosul Paisie a venit din Ucraina în Muntenia. fericitul în ascultare în Schitul acela. Mironescu presupune din analiza altor două manuscrise cu aceeaşi grafie. . care era sub ascultarea Stareţului Vasile de la Poiana Mărului103. în Schitul Trăisteni era povăţuitor duhovnicesc stareţul Mihail. în toamna anului 2003. Bucureşti. foarte cu stăruinţă lua aminte cuvintelor celor duhovniceşti care ieşeau din gura stareţului Mihail. a intrat ca vieţuitor în Schitul Trăisteni. 145-156. Iorga. iar Cuviosul Paisie se sârguia a aduna în sufletul său şi a aduce în l ucrare toate sfintele învăţături ale acestui stareţ. ne prilejuieşte o privire în alcătuirea şi starea lăuntrică a monahismului românesc de la mijlocul veacului al XVIII-lea. 1936. Biserica Ortodoxă Română l -a trecut pe Stareţul Vasile de la Poiana greceşti privitoare la istoria românilor. mitropolitul Athanasie Mironescu ne supune atenţiei un manuscris cu acest conţinut care este datat pentru cea de a doua jumătatea a veacului al XVIII. Smeriţii cărturari ai cinului monahal au tradus în limba română şi tâlcuirea epistolelor Sfântului Apostol Pavel. Un pasaj din viaţa Sfântului Paisie de la Neamţ. încât mai că era asemenea Stareţului său Vasile. făcută de Sfântul Teofilact.Tâlcului Evangheliilor a Sfântului Teofilact. Documente Din păcate. pentru aceasta puţin de nu şi asemenea lui întru toate darurile Duhului strălucea el. Că adeseori şi U9 Catalogul cărţilor bibliotecii din Mănăstirea Văcăreşti.

din gura unora ca acestora sfinţi şi duhovniceşti bărbaţi"104. că l-a învrednicit pe dânsul a auzi acest fel de cuvinte duhovniceşti. Şi iarăşi grăia pentru cea cu sârguinţă şi dreaptă păzire a evangheliceştilor şi de suflet mântuitoarelor porunci ale lui Hristos şi iarăşi. Rugăciunea lui lisus îti scrierile Stareţului Vasile de la Poiana Mărului. tuturor creştinilor prin Sfinţii Apostoli şi prin cei mai mari purtători de Dumnezeu Părinţi şi pentru altele de nevoie acest fericit stareţ cu suspinuri şi cu lacrimi fraţilor le grăia. fraţilor. pune în mişcare aceste părţi. . puterea mânioasă şi cea poftitoare . iar în cea de jos . ed.. Sfântul Ignatie Briancianinov ne învaţă aşa: „Schimonahul Vasile. cit. dar şi pentru a lămuri raportul dintre împlinirea poruncilor evanghelice şi rugăciunea minţii. 24-25.puterea poftitoare sau dorirea cea după fire. Scrierile Sfântului Teofilact îi erau cunoscute Stareţului Vasile. Sibiu. predanisiri şi învăţături şi iarăşi. ed. 232. iar 104 105 Viaţa Cuviosului Paisie de la Neamţ. care îl pomeneşte în predoslovia sa la cartea Sfântului Grigorie Sinaitul105. întru aceste ticăloase vremi. zicând: «Se cuvine nouă. Rugăciunea inimii şi împlinirea poruncilor evanghelice era o îndeletnicire de căpătâi a Stareţului Vasile de la Poiana Mărului şi a împreună-nevoitorilor şi ucenicilor săi.] Acestea toate văzându‫־‬le şi auzindu-le Părintele nostru [Paisie]. cu cuvântul şi cu lucrul». la un veac după Stareţul Vasile. [. în partea de mijloc a inimii este puterea mânioasă. Pentru a evidenţia profunzimea. p. şi lor a le fi următori în credinţă. pentru cea cu sârguinţă păzire a Sfintelor Posturi şi a altor rânduieli predanisite. făcând trimitere ia Sfântul Teofilact şi la alţi Părinţi. Cel ce se străduieşte să pună în mişcare şi să înfierbânte partea de jos a inimii pune în mişcare puterea poftitoare.sunt aşezate precum urmează: în piept şi partea de sus a inimii este puterea cuvântătoare sau duhul omului. pentru păzirea tuturor Sfintelor Pravoslavnice a toată lumea şi Soboare a Bisericii Răsăritului şi a celor mari de Dumnezeu Părinţi şi apostoleştilor pravile. Vezi Dario Raccanello. 19%. pp..72 acesta [Mihail] pe fraţi îi învăţa pentru felurite şi cele mai de nevoie pricini sufleteşti..puterea cuvântătoare. întru care povăţuitorii adevăraţi ai monahiceştii şi duhovniceştii lucrări şi înţelegeri cu totul au secat. din tot sufletul până la moarte a ne ţine de învăţăturile şi povăţuirile purtătorilor de Dumnezeu Părinţilor noştri. cu negrăită bucurie se bucura şi cu multe lacrimi mulţumea lui Dumnezeu. care prin apropierea ei de mădularele zămislirii de prunci şi potrivit felului său. Deisis. Ce arătare ciudată! Nevoitorul pare a se îndeletnici cu rugăciunea. spune cu tărie că cele trei puteri ale sufletului .

iată ce scria Cuviosul Paisie către părintele arhimandrit Teodosie. 2001. luminaţi cu darul Preasfântului Duh. ci după adevărata şi dreapta cugetare a Dumnezeieştii Scripturi. pune pe seama rugăciunii lui lisus ceea ce ar trebui pus pe seama relei întrebuinţări. neştiinţa. Dar.îndeletnicirea lui naşte pofta. intâistătătoriil obştii de la Neamţ singurul puternic să vindece rana căderii. acestea fiind dezbinate de cădere şi reunite de harul răscumpărării. dragostei de Dumnezeu şi de aproapele şi altor asemenea însuşiri: este nevoie ca în rugăciune lucrarea acestor însuşiri să fie unita cu lucrarea minţii. Rugăciunea inimii se naşte din unirea minţii cu duhul. iar lucrătorul rugăciunii dovedeşte nefăţămicia voinţei sale de a primi tămăduire prin petrecerea statornică în rugăciune. . întrebuinţând în chip rău mijlocul material. din sihăstria Şotron ie v: ‫״‬Pe când încă petreceam în Sfântul Munte Athos cu un mic număr de fraţi. 133-134. smereniei.aminte a lucrătorului rugăciunii. blândeţii. pp. ed. Sofia. din învăţătura şi poruncile purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri că celui ce are sub ocârmuirea sa fraţi. nu i se cuvine a-i povăţui şi a-i învăţa după priceperea şi socoteala minţii sale. înţelegând astfel lucrurile. lucrare care face sufletul în stare a se uni cu mintea ce se roagă"154. dascăli din întreaga lume. care ar trebui să fie omorâtă de îndeletnicirea aceasta şi. am cunoscut. de asemenea 134 Sfântul Ignatie Briancianinov. după cum ne învaţă dumnezeieştii Părinţi. ne putem da seama că rânduiala duhovnicească a Sfântul Paisie de la Neamţ este aducătoare de luminare lăuntrică şi sporire duhovnicească. Unirea este săvârşită de către degetul lui Dumnezeu. Călăuza rugătorului ~ izbăvirea de durerile ostenelilor zadarnice. Bucureşti. Sfântul Paisie Velicicovski. In duhul omenesc sunt concentrate simţămintele conştiinţei. prin lucrarea dinafară şi dinăuntru după poruncile Evangheliei. Spre asta trebuie să fie întoarsă toată luarea.

cu darul Preasfântului Duh. ca atât eu. Intre anii 1787-1790. vrednici ucenici ai Sfântului Paisie. am pus Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament şi luminata lui tâlcuire. între ucenicii Sfântului Paisie. nu cumva din neiscusinţa mea. pe care le ţine Sfânta Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică a Răsăritului şi toate poruncile şi rânduielile ei. însă truda duhovnicească şi cărturărească de traducere a tâlcuirilor Sfântului Teofilact va fi săvârşită deplin de către cuvioşii Gherontie şi Grigorie din Mănăstirea Neamţ. Sfântul Ioan Iacob. Din lerihon către Sion. dascăli din întreaga lume şi a Sfinţilor Părinţi. 1999. darul lui Dumnezeu ajutând şi limpezind. însuşi Sfântul Paisie a întrebuinţat scrierile Sfântului Teofilact în cuvântul ce l-a alcătuit privitor la Sfântul Botez156. 107 p. dimpreună cu ieromonahul Dorotei 106 Despre acestea. Gherontie s-a născut pe la 1760. care erau şi ‫״‬tălmăcitori" s-au numărat şi monahii Gherontie şi Grigorie. monahul Gherontie107. 411). care scriau cărţi zi şi noapte. unde s-a şi întâlnit cu . Pravilele Sfintelor Soboare şi ale tutu tor Apostolilor şi Soboarelor şi Sfinţilor Părinţi.74 dascălii şi îndrumătorii vieţii monahale. A fost tuns în monahism de însuşi Paisie în obştea Mănăstirii Neamţ. după cum am spus. De aceea. ca o neclintită temelie întru adevărata şi neînşelătoarea şi nerătăcita de la adevărata cale a Domnului şi bietului meu suflet şi sfintei frăţii. cât şi fraţii ce vieţuiesc cu mine să se înd rumeze din ele. Tâlcuirile Sfântului Teofilact îi erau bine cunoscute Cuviosului Paisie şi obştii sale de împreună-nevoitori. Vieţuirea obştii cârmuite de Sfântul Paisie. Tălcuirea celor patrii Evanghelii . în cele din urmă. după cuvintele Domnului şi singur să cad şi pe cei ce mă urmează să -i trag. Aceştia sunt cei doi traducători ai Tâlcuirii la cele patru Evanghelii a Sfântului Teofilact. ca orbul în groapa pierzaniei. ne spune: „Cuviosul Paisie avea o şcoală întreagă de călugări cărturari. întru îndrumare mie şi sfintei frăţii le-am pus. adică învăţătura purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri. Traducerea în limba română şi slavonă a multora din scrierile Sfinţilor Părinţi se datorează Cuviosului Paisie şi ucenicilor săi106. care el însuşi fusese bibliotecar al Mănăstirii Neamţ pe la anii 1930. dascăli şi îndrumători ai vieţii monahale. Mai cunoscând încă şi puţina mea ştiinţă şi temându-mă şi cutremurându-mă. tâlcuite din greceşte" (Sfântul Ioan Iacob.tipăritura de la 1805 Activitatea de traducere din scrierile Sfinţilor Părinţi a fost continuată de Sfântul Paisie Velicicovski şi de către tălmăcitorii din obştea sa şi după ce au venit din Athos şi s-au aşezat în Moldova. apoi a fost trimis la studii la şcoala de la Sfântul Sava din Bucureşti. Toate acestea. dar şi lucrarea duhovnicească şi cărturărească a acesteia au făcut ca bunul nume al Mănăstirii sa fie tot mai vestit şi astfel au fost atraşi către viaţa monahicească multe suflete care însetau de viaţa veşnică. ca să nu greşim de la dreapta cugetare a Sfintei Soborniceştii Biserici Ortodoxe"155. Datorită lor noi avem în româneşte mai toate cărţile Sfinţilor Părinţi. obştea Cuviosului s-a statornicit la Mănăstirea Neamţ. Ierusalim.

Acesta. Bucureşti. pentru a învăţa limba elină. Episcopul Chesarie al Râmnicului (1773-1780) diortosise întrucâtva izvodul traducerii lui Damaschin şi se gândea să-l dea spre tipar ‫״‬spre folosul neamului său". p. IV al Ungrovlahiei. ed. Ajunşi la Neamţ. 253. 1927. fiind trimişi aici din porunca stareţului Paisie. !w Cf. Bucuros că a dobândit acest manuscris şi dornic să-l vadă tipărit. care. 1997. în obştea paisiană. iar la anul 1747 este publicată la Râmnic o Evanghelie ale cărei versete au fost reproduse după traducerea lui Damaschin. Dar. în acea vreme profesor de greacă era Lambru Fotiadis. Gherontie şi Grigorie au mai zăbovit în Mănăstirea Neamţului şi abia în toamna anului 1796 îi găsim la Bucureşti. Era pe la anul 1790. 4. având ca nume de monah Grigorie. cel dintâi episcop al Argeşului (1793-1820). Acesta trimite o scrisoare către Lavra Neamţului. ce s -a săvârşit la 15 noiembrie 1794. Anastasia. lucrul nu a fost isprăvit. s‫־‬a împrietenit frăţeşte cu el şi astfel a aflat despre frumuseţea călugăriei şi despre cuvioasa şi rodnica viaţă duhovnicească din Mănăstirea Neamţ. în octombrie 1793 ajunge mitropolit al Ungrovlahiei Dositei Filitti. printre cei care învăţau la Sfântul Sava era şi tânărul Gheorghe Miculescu. latină şi română. Grigorie a fost dat în ascultarea duhovnicească a prietenului său Gherontie. 3). Pentru aceasta au fost aleşi Gherontie şi Grigorie. care trebuiau însă să aibă şi grija tipografiei111. Sfântul Paisie Velicicovski. „nopţile înjugând cu zilele". p. Tomescu argumentează ca anul hirotoniei lui Grigorie este 1792 (vezi Mitropolitul Grigorie Idem. episcopul Iosif îi scrie la 2 februarie 1796 editorului sibian Hagi Constantin Grigorie . 2251WI 229. Am văzut că traducerea episcopului Damaschin al Râmnicului s -a răspândit de-a lungul veacului al XVIII-lea în numeroase copii manuscrise. Chişinău. 110 C. N. dar ei au plecat de la Neamţ abia după adormirea Cuviosului Paisie. prin care îl roagă pe Sfântul Paisie să -i dea ‫״‬doi părinţi procopsiţi la tălmăcirea sfintelor cărţi după elinie". Grigorie şi Gherontie au început de îndată să traducă felurite cărţi de învăţătură din greceşte în româneşte şi se pare că cea dintâi carte tradusă de ei este Tâlcuirea celor patru Evanghelii. Dar manuscrisul cu diortosirea lui Chesarie a ajuns în cele din urmă la Iosif. tânărul Gheorghe „s-a dat spre ucenicie la prea fericitul Părintele nostru Paisie Velicicovski şi din mâinile lui a primit şi chipul îngeresc şi cu a Iui părintească alegere s -a hirotonit şi ierodiacon"110.se aflau la Bucureşti108. teologia şi alte ştiinţe. tânărul Gheorghe pleca împreună cu ucenicii paisieni Dorotei şi Gherontie spre Mănăstirea Neamţ. Cuvinte despre ascultare. la colegiul Sfântul Sava. La şcoala Sfântul Sava. însă trecând din viaţa aceasta. învăţa limbile greacă109. 111 .viitorul mitropolit al Ungrovlahiei. Având în jurul vârstei de 25 de ani. după vreun izvod grecesc din biblioteca mănăstirii. pp. cunoscându-î pe monahul Gherontie.

15v (cf. care îndreptare cu multă osteneală se cuvine a se face. C. cari au tălmăcit această carte mai bine şi voiesc s-o tipărească.. . Ei vor fi fost trimişi de vlădică să aducă unele cărţi din bogata bibliotecă paisiană şi. 215-216. Despre tiraj el asigură. seria II. 215. Aceşti părinţi erau Gherontie şi Grigorie. după cum ei înşişi mărturisesc.. Scriitori bisericeşti. Cu toată strădania sa. traducân. Tomescu. Ibidem. Cu toate că editorul sibian nu a întârziat cu răspunsul. Tot în această vreme ei îndreaptă după „izvodul grecesc" Octoihul. op. Tomescu... Iorga. 217. căci aşteaptă părinţii aici". episcopul Iosif al Argeşului nu a izbutit însă să „ ‫׳‬Ibidem.76 Pop112 că are manuscrisul cu Tâlcuirea la Evanghelii a Sfântului Teofilact. 21.du-le din elină. la 3 noiembrie 1796. când apare din tiparniţa mitropoliei. N. N. pp. 655 BAR. episcopul arată că ‫״‬unul dintr-aceşti părinţi poate a şi veni aici ca să fie pentru diortosire de la început până la sfârşit".. însuşi episcopul Iosif făgăduieşte că va ajuta şi cu osteneala şi cu cheltuiala la îndreptarea. Aceste două cărţi. episcopul Iosif cere ca răspunsul să fie „mai fără zăbavă. mergând la Bucureşti. poate şi din traducerile lor. a cunoscut pe ‫״‬doi părinţi călugări de la Moldova. în finalul scrisorii. Editorul Constantin Pop răspunde în aceeaşi lună că nu poate tipări această traducere. tot aici erau şi în anul 1801 când supravegheau tipărirea Chiriacodromionului lui Nichifor Teotokis. cât şi o a treia rămasă nepublicată. spunându-i între altele şi „că acei părinţi s-au întors în ţara Moldovei şi iarăşi vor să vie. rom. 5). XXVIII. tom. numai să găsim un îndreptător". acum traduc şi tâlcuirile Sfântului Teofilact la Epistolele Sfinţilor Apostoli117. la 20 ianuarie 1797 cei doi monahi de la Neamţ nu cunoşteau încă răspunsul şi aceasta se poate vedea din scrisoarea pe care episcopul Iosif i-o trimite la acea dată editorului sibian. din porunca mitropolitului Dositei. p. în Analele Academiei Române. ‫״‬dar trebuie îndreptarea unor cuvinte. şi-l roagă să le tipărească el acea traducere. 24-25. pp. Prin Ştirea Prea Sf. prima lor traducere comună publicată. intitulată Carte folositoare de suflet·. op. lw )5 Idem.. p. adică la Sibiu. în acelaşi an. 500 este gata să le ia uir episcop al Romanului de la Moldova. dar mâna nu le dă". în anul 1799 erau din nou la Bucureşti. tipărească Tâlcuirea Evangheliilor în traducerea călugărilor nemţeni. Gherontie şi Grigorie porniseră deja din Bucureşti. ce apare abia în 1811 la Buda şi Râmnicu Vâlcea. ca un lucru ce n-au mai ieşit până acum la lumină cu tiparul". 5. Dar. după ce vor veni le voi arăta cele scrise" 115. cit.. că ‫״‬de se vor scoate 1000 de ştucuri.. în scrisoarea sa. p. de va fi cu putinţă. deoarece tipograful său a plecat din Sibiu114." restul foii fiind rupt116. f. întregirea şi tipărirea manuscrisului113. t« Pentru acesta vezi N. cit. 211. C. iar la 24 ianuarie li se înregistrează la ieşire răvaşul de drum astfel: „Doi monahi anume Gherontie şi Grigorie să meargă înapoi la Mănăstirea Neamţului. 116 117 Ms.. episcopul Iosif îi scrie editorului sibian că. într-adevăr.

Ir): ‫״‬de această carte spânzură [este atârnată] toată legea pravoslavnică [ortodoxă]" (cf. în traducerea călugărilor nemţeni următoarele cărţi: întrebări şi răspunsuri oarecare bogosloveştiale Sfântului Atanasie (1803). Tâlcuirea tipărită la Iaşi în 1805 ‫״‬cu blagoslovenia şi toată cheltuiala" mitropolitului Veniamin Costachi împlinea o mare nevoie duhovnicească a românilor118 şi încununa râvna părintelui Veniamin. şi .. Ca şi chiriarh al Moldovei. spre a noastră învăţătură s -au scris». 1972). op. pereţii coperţilor fiind din lemn de fag. de mulţi Sfinţi şi purtători de Duh bărbaţi şi de cei ce au fost în Lege şi de cei după Lege. Iată.Dogmatica] a Sfântului Ioan Damaschin (1806). în lavra Neamţului. tom III. Voroavă de întrebări şi răspunsuri întru Hristos. în vremea în care era episcop al Romanului (1796-1803). Veniamin şi-i apropie şi mai mult pe cei doi monahi şi le porunceşte să traducă şi să tipărească în tiparniţa de la Iaşi câteva lucrări care vor servi de manuale pentru elevii noului seminar de la Socola. Am văzut că episcopul Veniamin ar fi dorit 500 de exemplare din Tâlcuirea la Evanghelii dacă aceasta s-ar fi putut tipări la Sibiu. cit. p. Bucureşti. Cartea veche românească în colecţiile Bibliotecii centrale universitare Bucureşti. Cartea este legată în piele. Aceeaşi însemnare o regăsim de trei ori (toate trei fiind datate de la finele sec. 98). 3353 BAR din anul 1826. tot binişor. ni se spune despre Tâlcuire (f. XVIII şi începutul sec. că abia după 9 ani de la încercarea făcută cu editorul sibian. când i-a îndemnat şi el să traducă Tâlcuirea la cele patru Evanghelii. aşadar. 120 Prefaţa mitropolitului Veniamin şi cuvântul către cititor al traducătorilor sunt reproduse integral în Descrierea bibliografică ce constituie subcapitolul următor. XIX) de fiecare dată sub mâna altui scriitor: ‫״‬Eu am cetit această sfântă carte den scândure în scândure. VeniaminCostachi. episcopul Romanului este ridicat în scaunul mitropolitan al Moldovei. «Că toate». Bucureşti. spre folosul nostru s-au scris. frumos şi rar" (cf. a rânduit Dumnezeu să apară Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact. şi peste toate şi pricina la care se aduc toate. Ştrempel. Astfel apar la Iaşi. G. Dar iată ce ne spun în cuvântul către cititor120 Cuvioşii Gherontie şi Grigorie despre ‫״‬publicarisirea acestei tâlcuieli": ‫״‬Multe cu adevărat dumnezeieşti şi de suflet folositoare cărţi. dăruind cuvioşilor nemţeni din cărţile tipărite la Bucureşti. găsim într-o însemnare de mână. în primăvara lui 1803.în anul 1802 aceşti monahi cărturari se aflau iarăşi la metania lor. El îi cunoştea pe Gherontie şi Grigorie încă de pe când era episcop al Huşilor (1792-1796). în traducerea din elină a cuvioşilor Gherontie şi Grigorie. care cuprinde tâlcuirea Sfântului Teofilact la primele 9 capitole din Evanghelia de la Matei. Tâlcuirea la cele patru Evanghelii a Sfântului Teofilact (1805) şi Descoperire cu amăruntul a pravoslavnicei credinţe [. Apoi. în multe şi deosebite vremi. . făcută pe coperta a treia a cărţii Sfântului Simeon al Tesalonicului. 1765. ‫״‬cel iubitor de folosul cel de obşte al patriei"119. zice dumnezeiescul Apostol. 119 O strălucită mărturie despre râvna şi cuminţenia cu care norodul românesc primea scrierile Sfinţilor. «câte mai înainte s -au scris. purta cu ci corespondenţă „pentru tipărituri".M în ms. Dară cea mai întâi decât toate.

şi o cetiţi cu osârdie. Că nu numai negura necunoştinţei de Dumnezeu de la cei ce o citesc cu blagocestie [bunăcinstire] o risipeşte şi viaţă veşnică le pricinuieşte. Prin pronia Sa divină şi poate pentru tainice rugăciuni. din casele întru care să află. pomenindu-ne şi pe noi la rugăciunile cele către Dumnezeu. însuşi Stăpânul de faţă cu noi a vorbit. după ce a fost mutat din episcopia Romanului. Dar fiindcă multe se cuprind într. l-au înălţat pe scaunul sfintei mitropolii.însa mai tainice şi de foarte puţini înţelese. Carele au mişcat pe grăitorii de cele dumnezeieşti Evanghelişti de o au scris. De care [tâlcuire] lipsiţi fiind cei ce să slujesc cu limba aceasta. precum adevereşte Sfântul Ioan Gură de Aur. Pentru aceasta şi decât toate celelalte mai deosebit dar celor ce o au dăruieşte. aşa una este dumnezeiasca Evanghelie între celelalte sfinte cărţi. Pentru aceasta dară Preasfinţitul nostru stăpân. mitropolitul Veniamin Costachi împlinise 36 de ani. scria umbră a adevărului celui dintr. au umplut întru bunătăţi dorinţa sa. după ce a văzut ca cu ajutorul Iui Dumnezeu o am săvârşit de tălmăcit din limba cea elinească pe înţelesul limbii noastre. iară cele de după dânsa. ca aceasta. ca să o vaze şi în obşte dată prin tipărire. arhiepiscopul şi mitropolitul Moldaviei chir Veniamin.] primiţi-o cu bucurie.însa. ardea cu inima ca un iubitor de folosul cel de obşte al patriei. Deci toţi [. acelaşi Dumnezeiesc Duh. ci şi pentru că în acelea. pentru care şi nu puţine chipuri a metahirisit [iconomisit]. Dintru care unul este şi dumnezeiescul acesta Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei. Nu numai că cele mai înainte de dânsa.. au mişcat şi pe cei după dânşii purtători de Dumnezeu Părinţi de o au tâlcuit mai pe larg şi mai descoperit.78 de la care izvorăsc toate. iară în Evanghelie. urmând întru toate dumnezeiescului Ioan Gură de Aur. pe duhurile cele necurate le goneşte. măcar că trebuinţa cerea a se tipări şi alte cărţi. să povăţuiască şi mai înainte de toate. . să fie şi cu tipărirea. erau lipsiţi după urmare şi de înţelegerea cea cu deadinsul a Evangheliei. şi mulţămind lui Dumnezeu Celui ce au iconomisit de a dobândit şi neamul nostru această vistierie.. cuvioşii Gherontie şi Grigorie scriau aceste rânduri. socotind folosul cel mare ce se pricinuieşte din tâlcuirea sfintei şi dumnezeieştii Evanghelii. ca ceea ce este mai întâi cu rânduiala. au izvorât toate dintr-însa. Şi iată că a împlinit Dumnezeu sfatul cel bun al inimii Preasfinţiei sale. încă şi mai pe urmă. încă fiind episcop al Huşului. ci şi. Când în anul 1805. care mai înainte au ştiut râvna Preasfinţiei sale spre folosul Patriei şi podoaba bisericilor şi mântuire suf letelor. Iară acum după ce dumnezeiasca Pronie. prin slugi cu noi au grăit. binecuvântându-1 cu multe osteneli şi roade întru Hristos172. rugaţi-vă ca să înmulţească anii cei de obşte folositori ai Preasfinţiei sale. carele prea deplină tâlcuire la toată Evanghelia a făcut. Pentru aceasta. dară Preasfinţia sa a socotit că este mai cu cuviinţă. Dumnezeu a înmulţit „anii cei de obşte folositori" ai părintelui Veniamin. care nu puţin ne -am ostenit la aceasta". precum unul este soarele între stele şi trandafirul între flori. şi ca ceea ce este capul tuturor. este dumnezeiasca Evanghelie. precum zice dumnezeiescul şi Marele Vasilie.

apărător ş i mijlocitor al intereselor patriei. Pe drept cuvânt. care-şi aprindea candela vegherilor pentru a câştiga şi a împărtăşi învăţătura Scripturilor. în care trăiau însă. când a fost ales mitropolit al Moldovei in locul părintelui său sufletesc. îl . Dacă ai fi cercetat pe lângă aceiaşi oameni care e omul cel mai harnic din ţară. ca şi pe evreu chiar. cel mai vândut de dator dintre făcătorii binelui care se vede şi ai multului bine pe care nu-1 ştie nimeni. în scaunul vacant a fost ales egumenul Veniamin de la Sfântul Spiridon. In 1784. până în 1803. în ianuar 1842. Nu este cu putinţă să ilustrăm în câteva cuvinte o viaţă jertfită din dragoste de Hristos şi de Neam. pe creştinul drepteredincios. apoi ca egumen al Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iaşi. şi atâţia oameni cu frumos caracter şi cu multă râvnă pentru cele bune. ca şi pe studentul din Paris. lacob Stamati. în vechea mănăstire a lui Alexandru Lăpuşneanul. dacă ai fi întrebat pe boierul de modă veche. ca ieromonah şi mare eclesiarh. Pentru că avea o altă părere . la vârsta de 15 ani a fost călugărit la Huşi de către episcopul lacob Stamati. în vârstă de numai 23 de ani şi jumătate. lăsăm acum loc cuvintelor lui Nicolae lorga: ‫״‬Dacă ai fi întrebat acum şaizeci-şaptezeci de ani (N. Intr-atâta lume amestecată şi împărţită în ceea ce priveşte judecăţi le era înţelegere deplină în această singură privinţă. Primele cunoştinţe de carte le-a dobândit în casa părintească de la un dascăl grec. în 1792. dobândind o aleasă pregătire cărturărească. pe lângă mulţi tembeli şi svăpăiaţi.172 Mitropolitul Veniamin Costachi s-a născut la 20 decembrie '1768. dar egoistul şi lacomul voievod goni pe arhipăstorul Moldovei din scaunul său. mitropolitul Veniamin poate fi numit deopotrivă ctitor şi îndrumător al şcolilor bisericeşti şi laice moldoveneşti. acel care nu lasă nici o clipă fără o întrebuinţare folositoare altora. când a fost ales episcop la Roman. şi într-6 aspră zi de iarnă. când episcopul lacob Stamati de la Huşi a fost ales mitropolit al Moldovei. Ca mitropolit. cel mai lipsit. La Huşi a păstorit până în 1796. primind numele de Veniamin. Strădaniile sale ca întâistătător al Bisericii Moldovei sunt impresionante. în Iaşii Iui Mihai Sturza voievod. unde la Slatina. atâţia bătrâni cuminţi şi atâţia tineri gata de multe jertfe. Iorga scria aceste rânduri în 1904). trecut la cele veşnice. A fost hirotonit şi în curând a trecut în slujba mitropoliei. ei ar fi răspuns într-un glas: «Părintele Veniamin». într‫־‬o veche familie din Moldova. tânărul Veniamin şi-a îmbogăţit mereu cunoştinţele. cine e omul cel mai bun din Moldova. dar pentru a întregi icoana marelui părinte. ţi s-ar fi arătat în căsuţa săracă a vechii Mitropolii dărăpănate un bătrân călugăr de aproape optzeci de ani. Aici a păstorit 7 ani. Dacă ai fi vrut să ştii care e cel mai sărac. ieşenii vedeau pc atât de bătrânul mitropolit luând drumul munţilor. a păstorit aproape 40 de ani cu două întreruperi (1808-1812 şi 1821-1822). ţi s-ar fi şoptit acelaşi nume venerata! octogenarului mitropolit. părinte al săracilor şi suferinzilor.sau poate tocmai că împărtăşea părerea tuturora deşteptul. Paralel cu îndeplinirea acestor slujbe. caro i se părea lui călăuza cea mai sigură pe grelele drumuri ale vieţii. apoi a urmat pentru scurt timp cursurile şcolii Trei Ierarhi din laşi.

pp. III. Mitropolitul Veniamin. ediţia a Il-a. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. în voinţa sa de pe urmă. şi cu sfatul şi cu fapta. Şi. fie tălmăcite de el. lângă zid. 1844). câteva au văzut lumina tiparului după moartea sa (vezi subcapitolul 7alcuirile Sfântului Teofilact m veacul al XlXlea). 1841-1843). 1831). Istoria scripturii ccii nouă (2 volume. Iubitorul de înţelepciune (Iaşi. Chiriacodromionul la apostolii duminicilor de preste an după Nichifor Teotokis (Neamţ. Adoleshia filotheos adecă îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu de Evghenie Vulgaris (5 volume. 18151819). deoarece şi Sfântul Paisie întrebuinţase această lucrare în cuvântul ce l-a alcătuit referitor la Sfântul Botez. Fericitul Teodoret al Cirului şi Sfântul Teofilact al Ohridei. 36-46). Acolo a şi murit în 1846 şi oasele sale obosite s-au aşezat după datina smerită a celor mai mari înaintaşi ai săi. 1811). 1994. Drept slăvitoare învăţătură a mitropolitului Platon al Moscovei (Iaşi. de credinţă173. fie ale altora. Mitropolitul Veniamin a acordat o atenţie deosebită traduc erilor din Sfinţii Părinţi. Dintre numeroasele traduceri rămase în manuscr is. 1844). Pentru a înfăptui această măreaţă operă editorială. 1839). I. Iaşi. din scriitorii postpatristici şi din literatura teologică mai nouă. după Sfântul Ioan Hrisostom. Cum îşi alegeau izvoadele greceşti Cuviosul Paisie şi ucenicii săi se poate vedea şi din postfaţa i» monahului Mitrofan la cartea Sfântului Isaac Şirul. adunând şi cemând cu mintea toate câte le făcuse şi le îndurase. Manuscrisele rămase de la mitropolitul Veniamin ilustrează importanţa pe care o acorda sfinţia sa comentariilor patristice şi postpatristice la cărţile Sfintei Scripturi. pp. Iorga. Pidaliottul (Neamţ. el a refăcut vechea tipografie a Mitropoliei şi a înfiinţat una nouă la Mănăstirea Neamţ. 75-76). la dreapta. voi. îndeletnicire despre buna murire a lui Evghenie Vulgaris (Iaşi. 1807). tipărită în slavoneşte Jt al . laşi. în Oameni care au fost. 1967.Nu cunoaştem izvodul după care Gherontie şi Grigorie au făcut traducerea Tâlcuirii. voi. Este semnificativ faptul că de la mitropolitul Veniamin Costachi ne-au rămas nu mai puţin de trei traduceri ale Tâlcuirilor Epistolelor pauline. Funie sau frânghie întreită (Iaşi. Bucureşti. Pentru a înlătura această lipsă. numit şi „luminătorul Moldovei" a simţit mai mult ca oricine lipsa cărţilor nu numai pentru şcolile pe care le-a înfiinţat. Iaşi. Cu cheltuiala sau la îndemnul mitropolitului Veniamin a u fost tipărite peste 130 de cărţi. mai ales dintre călugării de la Mănăstirea Neamţ (cf. Mircea Păcurariu. Astfel. însă suntem îndreptăţiţi să credem că izvodul era unul aştepta chilia simplă în care sufletul său putea pomi în linişte către «veşnicele lăcaşuri» la care râvnea el de mult. In aceste două tipografii au apărut zeci de lucrări. afară din biserica unde se rugase în cei de la sfârşit ani ai vieţii sale. în 1807. prin osteneala sa au fost traduse şi au văzut lumina tiparului: Tâlcuirea celor şapte taine după Gavriil al Filadelfiei (Iaşi. tipărite sub îndrumarea sau cheltuiala sa. ci şi pentru întreaga suflare românească. smulsă din cea mai deplină şi curată conştiinţă a vieţii sale: «totul ce mi-a stat în putinţă am făcut. O icoană curată: Mitropolitul Veniamin Costachi. Bucureşti. Postum a apărut Istoria bisericească a lui Teodoret al Cirului (Bucureşti. 1845). marele ierarh a avut întotdeauna lângă sine numeroşi ostenitori. 1894). această mărturisire. unde se vede şi acum simpla piatră cu iniţialele numelui şi dregătoriei lui bisericeşti" (reprodus după N. 1824). Istoria bisericească a arhiepiscopului Meletie al Atenei (5 volume. el scria cu o mână tremurătoare. Piatra scandeliei de Ilie Mimat (Iaşi. ca să sporesc şi sufleteşte şi materialiceşte înflorirea Sfintei Biserici şi Patriei». 1831).

ar fi stricat şi pe celelalte cuvinte ale lui Teofilact la ceilalţi trei Evanghelişti. adică probabil sunt trei volume alcătuind un întreg. Pentru ediţiile i veacurile XVIII-XIX ale operelor Sfântului Teofilact vezi şi A. foarte fără de socoteală şi cunoştinţă făcând aceasta". 223. fă la Mănăstirea Neamţ în anul 1812. între cărţile greceşti care se aflau în bibliotecă aflăm că erau trei cărţi ale lui ‫״‬Teofilact arhiepiscopul Vulgariei". p. după cum se vede din scolia de la Luca 22. 1941. că în loc de «vineri» ei au scris «joi».I 81 le e. 1883. Publicat în rev. însă această supoziţie trebuie întărită cu argumente obiective pe care poate să le aducă doar o cercetare mai amănunţită. tălmăcitorii paisieni mai spun: „Scrie înţeleptul Eustratie Arghentie în cartea cea pentru Azime (partea întâi. p. Iar de ar fi avut cunoştinţă. Mihail. Biserica Ortodoxă Română. 78-83. în care publică integral acest catalog care se pare că a fost alcătuit între anii 1800-1825. ar fi socotit ce grăieşte Teofilact şi la ceilalţi trei Evanghelişti şi nu ar fi îngăduit să se vădească în toată Biserica mâna lor cea fărădelege şi furătoare de cele sfinte. Angeloupulos. 3-4. 414-443. 177 Idem. ca să nu se . foaia 41): «Că de ar fi avut socoteală. Este cu putinţă ca aceasta să fie ediţia de la Veneţia din 1754. Mitropolia Olteniei. Catalog de cărţile sârbeşti şi ruseşti manuscrise vechi ce se află în biblioteca Mănăstirii Neamţ. printre acestea aflându-se şi scrierile Sfântului Teofilact. 71 p. unde Cuvioşii scriu: ‫״‬Trebuie a şti că izvodul lui Teofilact. Tot aici. Catalogul ne dă informaţii importante privitor la cărţile şi manuscrisele româneşti şi greceşti176 care se aflau în Mănăstirea Neamţ. 1984. a cumpărat-o şi anume stareţului său. ceea ce s-a şi înfăptuit"174. Traduceri patristice ale stareţului Paisie. 1972. care a fost publicată în trei volume. nr. Bucureşti. 438. aşijderea şi cel tipărit în Veneţia greceşte 173 ■i Rămâne ca o cercetare ulterioară să precizeze cu exactitate care este ediţia sau din poate manuscrisul grec după care au tradus Cuvioşii Gherontie şi Grigorie. p. pentru traducere a adus-o. O mărturie preţioasă asupra cărţilor şi manuscriselor din Mănăstirea Neamţ ne aduce Părintele Dumitru Fecioru în lucrarea sa Un catalog vechi de manuscrise şi cărţi al bibliotecii Mănăstirii Neamţului175. în rev. 7. Aici trebuie menţionat şi faptul că Gherontie şi Grigorie cunoşteau şi alte ediţii greceşti ale Tălcuirii. from the Middle of the 15lh to the Middle of 2 9"1 Centuries. aflând-o în Sfântul Munte Athos. însă lângă numele autorului se află încă o precizare care spune că toate aceste trei cărţi sunt ‫״‬un rând"177. cel tipărit în Roma numai greceşte. pp. 175 i?t Pentru cărţile slavone vezi Melchisedec Ştefanescu. Sofia. . în volumul Cultural relations between Bulgarians and Greeks. Editions ■ ‫׳‬ ! • i • of the Works of the Archbishop of Bulgaria Theophylactos in the J8!l‫׳‬anci 19■'‫ ״‬Centuries. 7-8. nr. împreună şi latineşte s-a stricat aici de către papistaşi.7J P. Aici Mitrofan ne spune despre sine (dar ca şi cum ar vorbi despre altcineva): ‫״‬Acesta [Mitrofan] de patru ori a traversat Marea Neagră şi Albă după cartea manuscrisâ elino-grecească şi.

ci încercăm să privăm şi dimensiunea lăuntrică a acestor scrieri traduse din Sfinţii Părinţi. 121 Este cu putinţă ca această carte a lui Eustratie Argentis să fie una dintre cele două publicate la Iaşi: Manual împotriva infailibilităţii papii (1746) sau Cina divină (1747). p. care cuprinde vedenia pe care a avut-o Cuviosul Părinte Teodosie din Mănăstirea Neamţ). făcându-se următori ai Sfinţilor Părinţi atât în vieţuirea lăuntrică cât şi în cea dinafară. Eustratios Argenti. cit. Ware (actualmente episcopul Kallistos Ware). Se cuvine aici a spune că traducerile stareţului Paisie şi a ucenicilor săi trebuie preţuite la adevărata lor valoare şi nu ne referim doar la cea formală şi exterioară.82 arate lui însuşi cu totul potrivnic»"121. In ce priveşte traducerea făcută de Gherontie şi Grigorie la Tâlcuirea celor patru Evanghelii. . traducătorii din obştea paisiană s-au făcut următori şi purtători ai Cuvântului lui Dumnezeu. 1%4. în care cuvintele le erau în concordanţă cu faptele. Vezi şi studiul lui T. cit. am văzut că şi episcopul losif al Argeşului care cunoscuse nemijlocit atât diortosirea lui Chesarie. Pentru a înţelege mai bine valoarea sfintelor cărţi şi care este puterea lucrătoare care se ascunde în ele. Credem că lucrul cel mai însemnat este că prin puterea cuvântului. Clarendon Press. Tomescu spune că acelaşi lucru se poate constata prin comparaţia traducerii lui Gherontie şi Grigorie cu cea a lui Damaschin al Râmnicului. limba noastră românească122. 112-121. petrecută în apropiere de Mănăstirea Neamţ la 20/21 decembrie 1797 (vezi Anexa a Ilha din volumul Viaţa Cuviosului Paisie de la Neamţ.. Prin această lucrare osârdnică. îl îndemnăm pe cititor să ia aminte la o întâmplare cutremurătoare. 1467 şi 2592 BAR (op. întru harul Duhului Sfânt şi-au luminat alcătuirea lăuntrică şi au sfinţit. Oxford. N.. prezentă în mss. ai Domnului nostru Iisus Hristos. Prezenţa acestei scolii ilustrează încă o dată rigurozitatea şi acribia cu care îşi alegeau manuscrisele traducătorii formaţi in şcoala paisiană. în traducerea lor. cât şi tălmăcirea lui Gherontie şi Grigorie spune că aceasta din urmă e „mai bine" făcută 123. au împodobit şi au ctitorit înaintea lui Dumnezeu. 123 C. în op. pp. 115).

De aici putem concluziona că această osteneală de r. iar episcopul Veniamin venise a în Mănăstire pentru a‫־‬i cerceta pe părinţii la vrei şi a‫־‬i hirotoni pe cei pe a care-i va alege stareţul. Ioan Ivan. după manuscrisul nr. Trinitas. 88). stareţul şi întâistătătorul Mănăstirii Neamţ. ed. Adaos la Tâlcul Bulgariei. Iaşi. când a venit în Mănăstire spre ia-i hirotoni pe cei aleşi de către stareţ. acest lucru ar fi fost menţionat în mod obligatoriu în cuvântul către cititor. tălmăcitorii spun ei înşişi că o aveau gata de tradus încă de pe când Veniamin era episcop al Huşilor (1792‫־‬ 1796). cit. scris la 30 aprilie 1820. 154 din Biblioteca Mănăstirii Neamţ. sub următorul titlu: ‫״‬Eutimie Zigabmos. Veniamin Costachi. Este cu putinţă ca într-una din vizitele u sale Veniamin să fi aflat de traducerea Tâlcuirii la Evanghelii'*1. este cu putinţă ca această traducere să fie prima împreună-Iucrare a acestor doi monahi. asta cu r atât mai mult cu cât Gherontie şi Grigorie ne spun câtă râvnă avea vlădica e Veniamin pentru această carte încă de când era în scaunul Huşului şi mai ii apoi al Romanului. rom. Având în vedere volumul uriaş de muncă ce a fost necesar. însă se pare că în acea vreme era cunoscută o scriere ce fusese alcătuită sau publicată tocmai în acest scop. iar ii cea de a doua este cea din octombrie 1794. Ştrempel. Dintre numeroasele vizite ale episcopului Veniamin Lt la Neamţ cunoaştem două ca fiind mai importante şi acestea s-au petrecut fi în timpul vieţii Sfântului Paisie: prima este cea din iunie 1792 (imediat a după alegerea sa ca episcop). G. care punea atât de mult preţ pe împlinirea poruncilor evanghelice. când l-a hirotonit ierodiacon pe Grigorie. 18î Tot în Viaţa Cuviosului Paisie ni se mai spune despre episcopul Veniamin că atunci când venea la Neamţ: ‫״‬încă şi întru aceasta arăta mare smerenie acest arhiereu. 1997. că mergea singur pe la chiliile părinţilor şi ii cerceta" (vezi Viaţa Cuviosului Paisie de la Neamţ. iar neîndoielnic este că osteneala se săvârşea cu blagosiovenia Sfântului Paisie. arhiepiscopul arhimandrit de la Mitropolie" (cf. Dacă a traducerea ar fi fost făcută din îndemnul episcopului Veniamin. O scurtă traducere din această lucrare se află în ms. p. op. credem că ea era gata ‫׳‬r încă din vremea când Sfântul Paisie trăia. traducere a Tâlcuirii a răsărit din sânul obştii paisîene. De altfel. ediţie îngrijită de diac. fără a preciza exact anul în care săvârşiseră osteneala. de Romano 1 Evangheliilor al lui Teofilact. alături de însemnările luate de la Eutimie Zigabenls1 au alcătuit şi numeroase scolii şi note explicative care nu sunt prezente nici în ediţia PG a Talcuirii Sfântului Teofilact şi nici în vreun alt manuscris. cu atât mai mult cu cât el însuşi a dorit să intre în obştea paisiană înainte de a -1 . 34) din Muntenia.. Deşi nu avem date exacte. 46S7 BAR (f. tom IV. p. » >t e >ir pi e ii ă ţi ă i i ---------------------------------îs! Nu cunoaştem care este lucrarea Iui Eutimie Zigaben pe care au intrebuin ţat-o cei doi monahi.83 cei doi monahi. 79). Insă tot în duhul şi rânduielile Sfântului Paisie a trăit şi marele mitropolit al Moldovei.

. 1909..cunoaşte pe episcopul Iacov Stamati. p. Cât de legat era duhovniceşte de Mănăstirea Neamţ se poate vedea şi din faptul că în toamna anului 1806 a făcut bibliotecii Mănăstirii o danie de 50 de exemplare din Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact124.. Dionisie Ieromonah"125. în paginile ce prefaţau traducerea mitropolitului la Tâlcuirea Psaltirii a Iui Eutimie Zigaben (p. care este cea dintâi datorie a monahului. întru acelaşi an. aşa întru adevăr să se numească prin ascultare şi el cu metania din această Sfântă havră. pe care i -au pus să îndrepteze o rânduialăBisericii Episcopie. întocmai întru toate ca aicea la Mănăstire. care a fost tipărită în anul 1850 la Iaşi. p. minune! O. 1805 Decjembrie]. ca precum este călugărit de stareţul său cel călugărit în Mănăstirea Neamţului. p. aflăm că mitropolitul Veniamin trimisese Mănăstirii 50 de exemplare din această carte (cf. pe preasfinţitul Veniamin. N.. IW din dragoste având şi evlavie în biblioteca Mănăstirii Neamţ se află până azi mai multe exemplare ale Tâlcuirii. cit. O. C. op. mi Acest lucru se spune în prezentarea biografică a mitropolitului Veniamin Costachi. Acest număr mare adevereşte deopotrivă şi interesul mare al monahilor paisieni români privitor la tâlcuirile Sfântului Teofilact. Acest număr mare de exemplare dăruite este atestat şi de catalogul bibliotecii mănăstirii Neamţ publicat de D. N. 113. a venit de la Huşi. care i-a şi fost părinte duhovnicesc. op. Fecioru (vezi 185 op. Şi voind acesta [Veniamin]. 5). cit. de multe ori venea la Mănăstire" (op. Iar în viaţa Sfântului Paisie citim: „In anul 1792. suindu-să la scaunul Mitropoliei preasfinţitul Iacov. Tomescu. Iar când s -a dus a luat cu sine vreo câţiva părinţi de aicea din sobor. împreună şi cu părinţii bucătari şi au pus bucate pe masă şi au dat la sobor vin şi apă cu cupele. Şi mare spre acest sobor. cit. Insă Tâlcuirea la cele patru Evanghelii a Sfântului Teofilact era preţuită şi era dăruită spre folos duhovnicesc nu numai de mitropolitul Veniamin Costachi ci şi de familia domnitorului Alexandru Moruzi (1802-1806). Din însemnarea de pe volumul înregistrat în bibliotecă sub nr. Ne este cunoscut că la Biblioteca Academiei Române se păstra înainte de 1924 un exemplar al Tâlcuirii care cuprindea numai primele două Evanghelii. 79). cit. iunie 27. Pe acest volum se află la fila 6 următoarea însemnare: ‫״‬Mi s-a dăruit de Măria sa Doamna Moruzi. însă Dumnezeu a rânduit pentru el o altă cale„83. C. a încins fota ascultării şi cu tot clirosul său au făcut bucate la sobor. 113). apoi cu mare râvnă dorind ca să fie şi ascultător Stareţului. la Părintele nostru Paisie şi multe învăţături duhovniceşti a luat de la Sfinţia sa. a hirotonit episcop scaunului Huşului. 430). . dar şi râvna pentru împlinirea poruncilor evanghelice. Tomescu. p. Cf. mare smerenie! căci arhiereu fiind cu eparhie şi atâta s -a micşorat pe sine de bună voie şi s-a făcut chip şi pildă de smerenie şi de ascultare tuturor.

aici se află două steme. după cum urmează: 12 pagini nenumerotate (facsimilete şi transliterate paginile 1-8): 1 . pp. + 6 p. la cota numărul 688. (a doua numerotare) + 4 p. 1973. Biserica Ortodoxă Română. Contribuţii la Bibliografia românească veche. 126 Descrierea acestui volum (BRV 688} a fost făcută de loan Bianu şi Nerva Hodoş. 466-471 şi adăugită şi îndreptată în tomul al IV-lea din Bibliografia româneasca veche (adăugiri şi îndreptări). . 274. erau ridicate.pagina de titlu. în art. nenumerotate + 328 p. 329-708. 5-6. Din această cauză este probabil ca şi tirajul cărţii să nu fi fost prea mare şi asta. 253254 . Mai apoi s-au făcut şi alte completări ale descrierii acestei cărţi de către Daniela Bârbulescu. 1910. din rev.Viaţa Evanghelistului Marcu. Bucureşti. arhiepiscopul Vulgariei. 3.Predoslovia Mitropolitului Veniamin Costachi. din pricină că la acea vreme costurile necesitate de tipărirea unei cărţi format in folio şi care să aibă 1118 pagini. 252 . 8 .Tâlcuirea celor 28 de capitole ale Evangheliei de la Matei.5 . cu stihuri de închinare. nenumerotate + 388 p. în Bibliografia româneasca veche.A lui Teofîlact.gravura Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. tâlcuire la Evanghelia cea de la Matei. 1805) Descrierea fragmentară a acestui volum o găsim în Bibliografia românească veche126. nr.Capetele Evangheliei de la Marcu. în prima jumătate a veacului al XlX-lea el era mai mare de 30 de lei186. 6-7 . p. 252253 . semnat loan Bianu şi Dan Simionescu. pp.verso-ul paginii de titlu. 255-256 . 9 . din cartea cea pe scurt a lui Dorotei Mucenicul şi episcopul Tirilor. una a Moldovei şi alta a Ţării Româneşti. adresata voievodului Alexandru Moruzi. Completări şi îndreptări la Bibliografia românească veche. 552-553 dar şi de Daniela Poenaru. 4251 . nenumerotate + pp.Inaintecuvântare. în voi. 1944.Viaţa Evanghelistului Marcu. Bucureşti. 255 . arhiepiscopul Vulgariei.Inaintecuvântare. 262-263. tâlcuire la Evanghelia cea de la Marcu. pp.în ce priveşte costul unei cărţi. după cum a scris-o Sfântul Sofronie.Cuvântul către cititor al monahilor Gherontie şi Grigorie de la Mănăstirea Neamţ (traducătorii ediţiei).Viaţa Evanghelistului Matei. Tipăritura este făcută cu cerneală neagră pe hârtie format in folio (325 x 225 mm) de 12 p. Descrierea bibliografică a volumului TÂLCUIRII CELOR PATRU EVANGHELII (Iaşi. 2 .Capetele (titlurile capitolelor) Evangheliei de la Matei. tomul II (anii 1716-1808).A lui Teofîlact. 1-3 . Târgovişte. 1960. 9-12 . 388 de pagini numerotate: 1 . după cum a scris-o Sfântul Sofronie.

4 pagini nenumerotate: 1-2 . arhiepiscopul Vulgariei. 6 pagini nenumerotate: 1-2.Tâlcuirea celor 21 de capitole ale Evangheliei de la Ioan.A lui Teofîlact.Viaţa Evanghelistului Luca.2 .3 . din cartea cea pe scurt a lui Dorotei Mucenicul şi episcopul Tirilor.Capetele Evangheliei de la Luca. 3.Tâlcuirea celor 16 de capitole ale Evangheliei de la Marcu. 3-4 . tâlcuire la Evanghelia cea de la Luca.Capetele Evangheliei de la Ioan. 3-6 .A lui Teofîlact. 329-331 .Viaţa Evanghelistului Ioan.Pricina Evangheliei. tâlcuire la Evanghelia cea de la Ioan. din cartea cea pe scurt a lui Dorotei Mucenicul şi episcopul Tirilor. 2 . după cum a scris-o Sfântul Sofronie. 328 de pagini numerotate (numerotarea acestor pagini nu este în continuarea primei părţi a cărţii. 707 .tabela criptografică a traducătorilor (facsimilată). . 331-707 . 708 .Viaţa Evanghelistului Luca.însemnarea tipografilor (pagină facsimilată şi translîterată)'. arhiepiscopul Vulgariei. 2 . ci începe de la 1): 1 . 2.Inaintecuvântare.Tâlcuirea celor 24 de capitole ale Evangheliei de la Luca.Viaţa Evanghelistului Ioan.86 257-388 .328 .Inaintecuvântare. paginile 329-708: 329 . după cum a scris-o Sfântul Sofronie. 1.

pentru generozitatea şi sprijinul acordat. reprezentându -l pe Sfântul . aici. Meda Hoţea şi d-rei bibliotecare Mariana Soporan.nenumerotată) ·<!' Transliterarea şi facsimilele reproduse aici au fost realizate după exemplarul Tâlcuirii celor patru Evanghelii ce face parte din fondul Colecţiilor speciale ale Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga".'‫''"״‬1!„■L„‫*!**^״‬. călduroasele noastre mulţumiri d-nei bibliotecare dr.3!„‫׳‬1.Mare Mucenic Gheorghe (pagina 8 .‫׳‬-^^ ‫״‬4>*v ‫“·<״‬t-·^■ i ^‫״‬v* Gravură. . din Cluj-Napoca Aducem.

«. ·ин иимйкь Mi Xţ! ди<со* ^ijţ^lAÎik· Шн jfiK^-Tkr *‫» ג‬Ραίτι ci ·β *4·ΐιμι ιΟί 1Л4 ‫־‬гд1п 44it‫׳‬Tk etfAHr4A‫׳‬m-fc . ПштуЧ êtftrt S*Mfc άτ |Θ *Α|Ζπ . Nlrtf*n«Nlţ1 HlÎH?M4#Î 4Tf$ ши |К1 АЛ -f1y44n4tf4 ‫־‬i 4UM A4 ţllUlTSf4 44 ÇtJlilKl ШДМИМЧ· rt дипм4ф1у1 Miji · фТя*дк *1 CAS AÎ?»k Jf |1|^Μ«λ ‫** י‬ИД* ‫ *ש‬XMH'ÎAk noiTfîf ■f ьгцх . ЕЦи ιιφΐΑΗ JţXk 2<i Ло*лнди‫׳‬гк . QViltriAfl .'ун4к Ц ШДЛ41НК X^Hi-îf CÎ'JHmri^HAl .‫׳‬V‫׳„זי ׳‬. sij^'îlK^Ak 1‫זי‬0‫*ד‬i*k *ftWOj* AI д! шцки^гк *B**H »‫־״‬ чн · A V nirKijitKfc *. рул «βτίΗ^κτ éf* ΗιΠΛΤ*.‫׳‬.МЧ‫׳‬Г‫־‬Х . 114k ‫“*׳* יו׳‬ ЫЧШ^ Я л Jç и еёоФУллкть lïfXÏënîCKOnyAb ϏЪДГаРНЙ t a Ai ΰν‫־‬ΛΗΓ0ΛίΑ4 h A Ô A i HÎfKO..1t< |i|l x^n* 41 4f С Aie ‫׳‬Tk Ult A |MÎ я * iliH ni CU i ф *KX'Tb fl É 4(1 siiï HH 4 Uiiun 4LIII4 }1 сф*‫׳„־‬ Г^4к X^k.Н-|АЦА|4 А'^и XC СА‟Я АЛ4 C‫״‬f‫»׳‬ffc 4 Г gj* MHI^IIlţjî4 î‫ *?י‬Cl^Ckl^T KifTmt tfi A*4A *4 1H4‫־‬I Α^ή lii'Tf'd .*!тор AÎ* 3 ‫ י‬и*ь ÏA** fim niriAk ■ ши iuii Н CKfiifk âvxnrÎATA td'TO’TA Д1 4 *1 »£и‫״‬п£аА · ! ‫־‬ŢI и£*к Ш* ^nptfrtl Ч^АТ* tttlKifi I ШЙ 4Τ.. κ»τ* ‫״אוי‬ ‫!׳**·י‬н «ïfrt^Ak (. i я ! i ï. kl ίϋΗ flAk 4f фогт* «ţ*tf4A А* Н к 1‫ >»ר‬импп1‫־‬уИ4 aI Дл«™'* ШИ ‫״‬. ArtK! .. ‫־‬1 ‫י‬r1tf0fH‫( י‬4) *.‫״‬tk Cl AI ДЮГоШр! Л..йччирЛ Ф*ш ‫־‬ .Ялхи веоФУЛлкть rffX1eniOH0n1£4 ь еългйетен Т А Л К % Й г в ΑΐβλίΗΓδΛΪΛ ‫ »״‬-Ь Jt S 4 4 i dfe  H И Ь · MT6 к(! î H T i r t . ‫ז‬ сфнТ^А^И J^X* ЛГ/tf Ml O^THHl^l CT ΟΙΑΛρΠΙΪψ ( .1‫ ־‬rKf |l G^Aţ Î4ÏH4I * ЩЛАЯА^( 11 T*-■“*-**· fVfMAlflfk . *C*n ‫־‬A «1 A'XKAli* κΐ П^1 «#Мк ШН Д. 4Т^ *ţ11!" 1х>‫ייו‬Μ‫׳‬ΐψ* Д| HXifjlf'L ‫״‬Tffn^iHl 4 XïlHlÎAfH » ftf1 *‫יי‬- 4фл!4 MÎ MAIÏ^KÎ Д'* '- 4 .‫«י‬ *r Я'АртИрр .**ft ClA| C*ry ‫ '"י׳* י ·יי‬if 40-1T* 4„. |1H i f l H T ê k ï e * h t лhi ii r 0 ifê .‫«־‬к ‫ י‬âlfl t i‫ד‬S нi ί riяг хофто^« Ы XS‫״‬. 4‫ זי‬LOHl< ffOTliAA HI Klfllffiflt ‫׳‬ Jt**IÎAlÎH fitim . фосгк xi '‫ו ן*ד‬1 1 ‫ ז‬Дн. UlHUritf jTl^HTk I\î *Àrri 4^tHlf4Tl * im'rKonk Д^п! 41·ΪΑ_ΑΑ^ TfKMHIk nil 6AS 4 ргутч-ь · »ţrt^i (Ifortall^fHrtAb « Ulü iÂAI5«H^fî* Бяссунк! ÀШ1^МКДЬ . 4Ак E4fH4AI|i ‫»ו י‬ Ш„* JfnfiSn! KlAlVOfH κΐί niviA* : Xi ♦4‫‟ י‬ A ф(Й4Дк ia' fl^?TA A4 A*W|f Ah Н^|ДНн10и>!и iii ДННк fyu«i· «f h£wj 7 И| C*p«k Cl Л*П^ОПОШД^*‫ ״ !*״‬чй 1UH4rH. Cl ·if 4‫ ויו‬. «γννΑ* ţ i1‫ ־׳‬А . ДмНцИ .i/Vr41%‫־‬ ·H A1 . jifuî e ‫ יי‬Ιβ.) ШЧшЯшЛ^ 4-^*‫ י‬4‫י יי‬У"* ··*' .Н*уЯМк л» ИНН1?Я4 Cf‫— ״‬ ΙΛ/1 Д. 1. ч * jl бллл*кJ.rr 1 ? 1 Λ1ί"3 A4 ф4ГНГ| Π0Β(|‫׳‬Τ‫׳‬ί‟ψ( niHTjlf ^*HrîÎAfc * П1И*Г^ К! ЩИ 114* TflA aSm npt П104ГП в|4 им Η | н!{. Д4 ‫׳‬Гк Ю4н«г. ‫״‬в «* ‫ **ז׳‬A.Xîhh A‫׳‬tcï* пдтянд^и iifcA(n» · -ГЙ.:44·ϋή М1цти?г* к{ ‫״‬Г4‫׳‬Г1А к cii ·ун£А"ГчНЛ4* Hi HSMIHI Hi jfailţAŢâ ê(4 A4 ф*1^1 ‫׳‬гЯ{4 l‫־‬t fl4AHH*ffKi шй в*и. talk' MwV. Ol HliwîÀ jf«■» ШИ (ш-'ник : Шн * Ki 4‫ וזת׳יזיר‬М4|Ко .yrt» A^Hfîi с 7‫י‬ ·A·** r акт» .нядк «f $ i rtffX ‫ יי‬l 17 I rtff A · 41»‫*־דז‬ l«Ok ti 4>»<Tfc H JH . *¥4‫*»־‬ 4‫»־‬Т1т4 ^ИЦАМД^И» 4Д1к1|1А4 . Шнф>4Г| lAk ш'1 71 rMI .Xiii ^frtl‫־‬îiui4f *l^8‫׳‬Tk .‫ *ן*״‬шн A4 «ПИОИИ Çl 3*‫ ■ *־י‬ty ‫„* ״‬ им I Li V1X4 Эмц Kim H> шм^Ь* «friiTfc · n^rff"" ‘ + * „ 4*t 11* 4 АмИЦС^ ‫" יי» י‬f“' ‫״׳‬ 4 4 . flAl K^bXH«r»T0'|i4 д. ή„ л *„‫־‬ Q Ifl *tia* ‫ וי‬é»4 -f ‫״‬rfîi AlirTk K‫׳‬in*. nţlrf^Mk Μ(·n CK/Nii. ШКЙ1 МлтдДм Ιχικι .tTojuha » ùi»■ *tf *ifiuiiciil· l»iWh. 1И III I ί rfXl!4T^41Î4 f ши 4 ^Ц1А£Пt8hTh4ÎÎ114( Γ1 4ф Al 4 АНМП * 1Ш i*»Î(T4 Ît W t i|*T4n ДНЯХ M?AT* 4..V*1 ttpl Mill U.*‫־‬ «h — ·. ш'1 Hpï* Д. шй . Kl MIK/fk Φ*Α ‫׳‬ϊβ1ί HfnfKHk CKf«n‫״‬rf?fT irai KtJIţH *14 ( .341 ïrt« Д1Д4 ^. . J1 ittCbÂK .1Н cKf»« «4i П|1 a 41 г к .ш^ь iWTi'fiijHi aiîhXc .yi ctftt pi Ç-Îifyi .‫ ־‬i<<rt 16 H K‫־‬a Бнд4‫'<׳‬г4 л/4 . 44 « ‫ז‬1‫י‬ A41Î Γ!·4«|·| »1 . Шн n^‫־‬t сфнТ^А^М xŢk rl AţfЬ‫׳‬ен4 · «/" ÂXï» H^HOţJ‫־‬f iOlAI 4f T XitM'i-f . iÎAk il ài 2ê4 «.jfOlk ДНИ* ·rÎATIrj 1 ‫׳‬£Д| A4 «I. IÎhi AHH-rlf 4*т£гтЛ н< ^11ţ'«k . iir^ii'wk. K1 4\if*r4 ê|i A"‫**׳‬ {«ОД« 64 ‫ '״‬V· ‫* י ״‬η Д*п» yiiwmjijïii > Г 4 f 4 *1 ‫*־‬Ц^Н* itfi XH «J4rf CHfÎtk i ШЙ c*f«i ***‫־‬ji αιοφΪΑ* С«‫־‬ ‫*״‬UAH ‫״‬Г ‫ ן‬и* п04Т. ШИ ‫וןח‬ H1^4‫״‬fr H и 11n .lM ni н^мн>ть. Ч4‫׳‬ИГ1А7А ί-i Д144 M*'f‫»׳‬C» . 4M Kk'fi‫׳‬r1 Д*АНДЦ M»HT t · A ‫ י‬iVTJl ‫ — י'י‬14‫י׳י‬ Cl ‫״׳‬- IŞJ *4yf Дк сфв‫׳‬Г^АВ'н X‟ï'k ^Rl^lTf^H A u fk АлЧ !Г^НИмг^ · X ‫ » י)י‬lUfitHI 44 лУп*А ii'f* r. *5fM ni'Tfÿ riiif ДНИоП^йть ДМ4 Xim^if ‫ י‬KÎ M4|Ko if c^'ifc HÎ вр4 H|f ‫ ^ן־י״>ח‬Α»4|ϊ A< Μ^ΑΊΓΘ »йи * if фснтх ШМ jf Г 1ВАЧ4 ÂrtfiSril uf Д*П1гС4к.. И HIM *I η-JTfc Citi С‫׳‬грм ‫ ׳י‬Н AlHoifT^i ‫י‬ 1u‫״‬nf cvMr !‫ !׳וי‬if А4тк но441‫ י ׳‬roiV! niHTff кг ч-f m ·r^f сп<‫ »׳‬. 4‫ {ו‬А^минАТк V>fi ‫׳‬ΤΟΙ^ΐ iÎ4 Д^як ПА^нЧ l‫׳‬t jytlV(* *MÏ4ţ» ЭЙ * Щй «ГГ( 414‫^ן‬К‫״‬гН jf Лк Йу4нГ|47сн дкКоШ^мТк .■Г*Идь ТС Д*** Mûf ţT * 4nfrô*l *f Και 6лД ААЪ ί‫׳‬ΓΛ«ηΗΗ4'‫׳‬ΓΑ ‫ י‬шн Д&ЭМСА^ 4"14ц^гк Х*Н^Ак ■ ШИ ΠανίΑ* 4f ‫י‬ wf ф‫־‬к«5ч ‫־‬к ««*VTMN . П^Г K4[fAl UJli ф!и 44k cW ДлА П1‫׳‬Г^ > JL*YO!HMTHHA Kïi 4Д1Ы* 1 ‫ ־ח*ן‬. л лкн оеоФУлл'нть S е х т и с к о п г ш ё х л г д р 16н ТААКSЙfв А г·λίиrdл п I a.. фгйкдх |4к «»‫ יי‬tOAfrt · HlH^MAÎHI ‫ ״‬y „ ‫« *־‬rx njf-HÎjlw‫ ״‬r M .

* Vezi şi Elena Mosora. pe tăblii groase de lemn de f ag şi are urmele a două încuietori din curea. De asemenea. la câteva pagini impare sunt lipite peste primul rând al corpului de text benzi de hârt ie pe care este tipărită corectura (la Matei p. ®. pi W p‘ HavOiTni n: /lf v-'rflAP*™ Să să ştie cine au dat bani pi cartea aceasta / şi câte cât anume după cum arată di aici î/nainte 30 lei Constantin Păvălaşi / un leu Ion Păvălaşi. un leu Ghiorghi Păvălaşi / un leu Alixandru Păvălaşi un leu Mihail. din Cl uj -Napoca. Redactarea textului tipărit (cu toa te că f ormatul este in f olio) e f ăcută într. pe acelaşi aliniament cu pasajul care f ace respectiva trimitere. numerotarea paginilor este greşită. a intrat în f ondurile B. 263. scoliile se află în subsolul paginii. pe prima pagină a cărţii. SlO^ J /J L IO ÎF Î 'A 4 *TOM If fio* Exemplarul descris de noi este legat în pi ele. 71/1923).o singură coloană. p. anume Ant ohie Sion.89 Tâlcuirea celor patru Evanghelii (inv. dar şi numărul paginii.. de altf el. 149.. 1991. cu capete de alamă. Catalogul cărţii vechi româneşti din colecţiile B. Tot pe pagina de titlu este trecut şi posesorul anterior. iar ref erinţele scripturistice în partea laterală a blocului de text.C. Ex librisul lui George Sion se af lă. în antetul f iecărei pagini este indicat capitolul şi Evanghelia tâlcuită. în pagina alăturată: filele care cuprind începutul înaintecuvântării de la fiecare Evanghelie . 193). Cluj-Napoca. 141 şi 161. Doina Hanga. (şi alte nume greu lizi bile)*. în unele locuri. la Marcu p.C. cu omisiuni sau suprapuneri. prin donaţia lui George Sion.U. începând de la pagi na de titlu şi până l a pagina 42 (câte un rând pe f iecare pagină) se af lă o însemnare scrisă cu cerneală neagră: / ^J?\ v*«f A Sî ^711$ -r> dyjrrx* pj.U. ‫״‬Lucian Blaga" din Cluj-Napoca (1561-1830). iar la Luca p.

^ ' fk jAi n‫|׳‬IHA‫׳‬i Лн4 444 Лр^ГбПМКОЛ! (H 11‫ין‬£ Ц) СфР1у1Н(4А|.:. IW. JJj Î‫־‬ R î Г ^ !? .. iЙ* λ îj 1 .Awe . f ^ ^ ^ Lj..S ï С I № W S14r0M0eÎHÎA шй ПЧ>4«Г» кТмт^Адд tyi ш СфмцигОДи ^ ţ Дда1бшгкоп4 шй Мнтропол/т4 *toat» Модй4£Га È i . -> h ί ţ fi ьл . i ^ — Тгп m ^ L· J *п*ф* ^ДНН4 ftШН 4сфн«н Мнтролсм'м g ‫ן‬ ** ί«^Λ4 .ΛΛΛ11 . If # шй ДС KlfCTJKh Понн·(« . . β KVfiSК V Ь Бвн! ϋ м ÎHh fi ί I. ÎИ *i $ ■i* йВ Af Г1М»«4 ЦодГд'конв.90 !1 ллян веоФглл'ктк {* ц fi j J! ||tlPX1eniCH<in»i EîUrrfPlieH® I ï Iii Т / й л к ъ н р е l i A ê n J r r f δ ν ί Η Γ α Λ ί α ή ' Ϊ .| $ АНН4 % ΛΛκίΗΗΑΦίΪΛίί шй flf*f ^Н»АЦДТ^И ftOCT^ Λ ÔM M U f J 1‫ |ן‬ftp» 4к3?ли ^п‫*־‬н Тупчрнт» -f 4‫ ^יי‬до«а А омни iitdl Jjî ί j f Щ Ш ^ и а г х к с о н о т ( S H T i H f i м х г § 3н f i E i .ϊη I « t g! Л i MW è " ÎJl ^** ^r '^'* ' " » шй Krf ^r*MH»^ ш 3 £ ^«φΐήη AM4 6Va 1ГМîe 3 У Г Л Л HHOCK 4>«у*г. . ττνπ .

91 .

Bţ jjj ^ J . % oarecare dela EUTIMIE ZIGADINOS adăugit ă.K 92 î Î < f a A LUI T E O F I L A C T ARHIEPISCOPUL VULG ARIEI £ p t î? t a CEALE PATRU ţjj ţu Din Limba Elinească * M v ţ % ™ ■s*.. if Jjf ALEXANDRU CONSTANTIN MURUZI VVD: $ i | ff S t JJj tS Cu Blagoslovenia şi toată chieltuiala Prea o Sf inţitului a $ A : Arhiepiscop şi Mitropolit a toată Moldavia r fî CHIRIU CHIR VENIAM1N g * $jj * ţf ‫ ״‬. ^ ti Iară acum întîi Tipărită întru adoao Domnie aicea I > gl A prea Luminatului şi prea î nălţatului nostru Domn J$ .' ia în Tipograf ia cea din Iaşi a sf intei Mitropolii ţa u la Anul 1805: j 81 ^ & î jj| De Gherasim Ierodiacon tip: B # şi de Costachi Poniciu. W 4* îS ------------------. TÎLCUIRE i Î fl J H t n Î ^ L A # a g) EVANGHELII 8 $ ii Tălmăcită. şi cu însemnări &. întru al treilea An al Arhiepiscopiei Prea o Sf inţiei sale.

*£ ® Î‫*־‬r4 «ta © я 4bf 4*1 * ® 4* *5*4· 4♦ 4* 4* *4. jţînr^ /и??лЦн дни сълк nijiwi» Каши с&ч?ш1и *^14*адш11М(Д ош 1* 41/(44 пд*£ лк1?лль nbf&pb Cl ft J^^A'i'ètKt ‫־‬ . Ль . * ii: î Kcscf Ё|£И ЧОТН*ГО (FMI *1‫ז«&י‬1‫ י‬Ы‫־‬МН( ‫ «י‬jţ. Kf^iHH*..м. шн nfinr! К/*цмни ДОАШИНА . ΠΠ^ϊΓί СЛН»ГЬ Пц Лл1£дн^ Μή^«‫ ״‬Ломнь.+♦ ‫*>*׳‬ Ялеёлнлгs ксанстдитть MSfïsiü коёвоАЬ ШИ CHHI (<^^НН*«>(^Л^И £+| I»«* «***Ц.*=*«g JtoMHfc 4 4* + ţ 0в‫־‬м‫^־‬ ♦vi 93 4f^(4CVÎAUM 6‫ יןח‬Л^мнндт&^н шилрС 4*-fe£ ‫"י‬ î+t JjkH'iАЦДТ'^Л^М ‫״‬. jţAfc лип-1 · ' Ятот» ntf паника .

‫׳‬ . . Ca şi supuşii înălţimei sale de această pace de acum pururea să se îndulcească. Dumnezeu dară. Domn Creştin şi preste Creştini domni nd îl arată.0 © M. Vezi cetitoriule. aceaste seamne ce în peceate sînt însemnate? Pre Alexandru Muruzi. întru mulţi ani să .l păzească. . . 4 ji 1CT W** '**‫׳‬ ^ Stihuri asupra stemei prea Luminatul ui şi prea ♦« ‫* ־‬ ‫>►׳‬.$>+ înălţatului şi bine credinciosului Dom n Ï+* I♦* $»*» ALEXANDRU VOEVOD CONSTANTIN MURUZI ♦*j s+l «nwf. cel Atot putearnic. A. * 4*4 4*44*4^4*4* ® * ® 4*4*4·4♦4·44 ‫ *־‬+ f isMÿa wm« © d***=*(g W‫־‬w=‫׳‬r ■Vf 94 T .

MoajjÎ&Va С1Н1ТДТ* * вГ4Ц4‫ ׳‬фдСЛ^НГДТ! * Π ΑΊί X M H I ^W jtf rSMJi · ♦ шй M*HTÎÎ H J I Аслл дун Irtî ддКг/ДТЬ ШН Hi H^Mlf ATC сжнть нконом жд/ 1 Ил! ninn‫־‬yf ишь I nji Щ1 npi jf[ŢJAÎnn‫־‬ tfAfc ШИ щ4 цУнЧлк Д. φ ‫ ׳‬ί |) ‫ ׳‬Χ А* U^Îlf ÎTf c Д( ДЧ1Ц1Ф С» riOAf TI rttUMA дЛ»· лптшпf/y ‫ ׳‬i А й! ржнд^нть · П‫׳*״‬грЧ ДЧЛУА nft кЯмь с?м кап*|» ·τοηγΐ HIM д! с$пт* д*Н Ш1 ‫ ׳‬Н OfHHk ддр^ . шн HOţOAA* Cl ПоМЦ^АГК! » ШН l<f A ШН СНАНН· ‫״‬ Ч|А Ч'£. ״‬ «гд дмь аоклнаки^ шй ЛАДН НДННТ( ÂTţtf l‫׳‬t АМИЬ ‫״‬Г*н 4lÎ4‫׳‬t JLoMMtï ÂMlfflH ‫״‬rAAf ‫_״‬. Hf ААДН м?ать n'lHTff дчлпг» ^к/едннцдт! А«{1М *ГДЛ 1 СТ»П ЖНН|1 ‫ י‬nÎHTf tf K4» ‫ ׳‬t шй Т<Цн чт АС С?ПТЬ MlflA тд A4. KljÏA Д1ЛД Лмнс^«>? СТШЖНИР^ HtAïf фКр1ДННД4ТЬ * litf njHHf b шй Ы фУ иНДк . дшл шй t(H д* cSWb ДЖН Ш 1Н » np ‫ ׳‬£ !ţtf дугптдт! мет* шй д&п A 4 1ДА » КА κίτρι д жи .^Н 1лцд ‫ ׳‬г^Л^и шслъд^нто#* 4 voitTTL 95 домнМ* Hocrrpf AAÜglWZ KêOHGTdHTÎHh МЗГХЗЙ s& д.U1ÏH «? ‫» ׳‬шн 1ί ‫ ! ־‬ί ЕНН( СПС Д»Д ‫ ״‬П » ДД^КЖНДЬ «уН^АЬ »унслс * ШИ ААТ^АЬ ДАТС С ‫ ׳‬£мН1 4Al ε ? ΗΙΜ К#Н 0Ц 1НН ф » шй «ГОЦН jjnyi^Hinyt мЯлтмнуФ H'f c ritHTff TOATI Ч ‫ ״‬£лс Д1АД ДЖН ШУм · ЛсЧН М Ш ДДТОрИ К4 44Д{ТД^Пу ‫ ׳‬£ Д^11 ‫ ־‬А Л f iyt * 4М^ЛЦ1ММрТн 1ÎÏH κϊί Е&Н» КИНОШНИЦ! Κ 1 ΤΙ 1 ^»ЛЦНМ* ТЛ .4 4 ФФФ4 *5 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 ‫״‬Ф4 4 4 4 4 4 ч nft Б Л й Г О Ч « С Т Н Е Х л £ й 4& 1 инд‟Г&й?н ШЙ пу ‫ ׳‬£ . !!лшуь К#Н| !i f S H H l Cl4:ATI . f f lfl Η ‫ ׳‬έ ЛЛАИ jf ‫ ״‬T*H ДС КЖТЬ ТОДТС ШИ МАИ M4f f 9 ШИ <Ьи f ÏM шлчнсфн πρ ‫ ׳‬έ ' Д( HiKăt мел » R I дннь Ţ C I U J H фнр£ 4 1 ‫ ־‬ШМСН f c ‫ ׳‬tK* ПрС Ч1Н МАИ с£нй ШИ «Af ÏH ΜΑΗ М#ЛТЬ К^КуеДНН‟Н* Шн Й:«Т1цЙмФ Д1 ЧСАЛДАЦН С1 А* UTf tCCRf c * nff tTt Л# ‫ ־‬ШН ф1П ‫ ״‬г£рсШ САД( ф ЛОИ^ЛЬ С if t*)i Clff tf c » ШИ «Т1ЦН С ЪФ~ Kxţ. шН ÂK^Mk J^TJÎÎ 4Ч4(Т1 А· и »Д04СО * Ладь сокоти‫״‬гь 4Η>ί ф Rf ΑΛΗΓ -J M ‫ ׳‬t принь r#y! KlTpl MlylA ТД # шй А*НП J»r*~ Tb ‫ ׳‬H ‫ ׳‬i n ‫ ־‬L ^toati ьУ дца д^п! ддтор« не ‫ ״‬г» 1к?»г* Kvrj» Дтотай^ f .МНС£& ή.κ% ДННТр^ фЧ 1п£ть Д(ЛД Зиднр ‫ ״‬£ Λ ^ ΜΪη cnff фодосвд ь л£н A ‫ ׳‬if ф 1К#ТЬ .w fÂtlţ -b.тори СЖЧ ТСМЬ enf I ΠΌ 4 Τ 1 M^Atyi MKÎ ‫ ׳‬i · А* К**ГЬ шй nCHTjf t? 4Î4I ‫< וז י‬Ьдч1рн Д( CKH1 мр1 а1 «шсн пуинь ^н1лцнм4 ‫.

cîrmui ască. şi mîntui re dela Dumnezeu rugăm. aşa şi cei de supt dînşii. Iară cea mai întîi decît toate şi mai mare. şi f irii omeneşti prea de nevoie iaste . ca cătră dî nşii iarăşi cu bine să se arate. Pentru aceea pre cum ei cătră toţ i cei de supt dînşii prin darea celor bune cu bine să arată. căriia de la Dumnezeu stăpînirea i s. şi lîngă rugăciunea cea î n toată viaţa după datorie netrecută cătră Atotputear nicul . pace. de cît şi pentru ceale mu lte f aceri de bine care deosebi prin înălţimea ta am dobîndit şi mai nainte întru cea di ntîi aicea Domnie a Măriei t ale. ari cu adevărat şi ne numărate sînt iconomiile ceale pentru om. şi acum întru această de adoao. şi noroade să povăţuiască. preste lucrurile şi f ăpturile sale în locul Său i -au pus. pre care prea înţăleptul şi prea bunul Dumnezeu încă dintru început dela zidirea lumii spre f olosul lui le -au f ăcut. şi toţi îm preună pre mulţămirea cea pentru toate ceale de la dînşii. şi cu osîrdia şi silinţa cea f ără de preget de aceştia să poarte grija după asemănarea Lui i . aducînd unul unele. cuprins şi eu f iind.au rînduit. Deci cu o dat orie ca aceasta prea după Leage. pentru carea şi toţi cei de supt Măria ta datori sîntem spre toată mulţămirea. viaţă îndelungată. şi altul alte seamne ale bunei cunoştinţe. că din însăşi f irea cea omenească pre cei mai buni şi carii mai mult cu vrednicia şi cu isteţimea de ceialalţi să deosebesc. Am socotit a nu f i cu cuviinţă lîngă mulţămirea cea prin gură cătră Măria ta. prea cu drept ate iaste şi după Leage.444 ^4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 H4 4 H4 4 P R E A B L A G O C E S T I V U L U I 96 Luminatului şi prea î nălţatului oblăduitoriu a toată Moldavia Domnului nostru ALEXANDRU CO NSTANTIN MURUZI VVD: sănătate. nu mai mult pentru aceasta încredinţată Măriei t ale stăpînire.au încredinţat. şi cetăţi să o . a mulţămirii ceii cu bună cunoştinţă cătră înălţimea ta.

au şi păzit ca să se Tipărească întru aceaste bine norocite zile.444 4**4♦ 4*4*4 сnft Al|*rtfp1'( хнк^л* Лммц£ $ πίθητηΐ? MurV fri » ci й!£ ддд'шгь шн шдикдрм( €:πμ CÎ ДАМА ЛЛЬ M^AtţlMHjMH M^At 1мЙ R'ifiFţHI« liATfl ‫״‬ţmiAijAiH‫(׳‬.· Лпой EilHÉ i i À T b фолоснпгодр( ΛΑ nicul Dumnezeu pent ru Măria ta.Й ТОДТ( 4‫׳‬i4‫׳‬i: А ДАТ( IlfHTp^ вуш^рдр^ C^ÎI^tflHAWfli A1 A1/KAÎHA( .Γ^ΐί jf ЛО^ОЕНФЬ * ШН С'ППЖННТО^(♦ АД НО. Dară oare care ar fi acesta. şi mai nainte de toţi înaintea Măriei tale a să arăta să sîrguieşte. шн i Ажвнж Miptoï Сдл! litн фнрсннцй 1(11£4 1‫)יח‬/ Uiţtltjfn . înt ru care înălţimea ta povăţui eşti cîrma stăpînirii. Ц]н ДЧДСТА WIT* лр1'ГДП"1 «>1н^МАН ДННЬ 1‫׳‬£л! ‫ ^|(י‬цдрд jltÎAAΑΜ·ί(((1 j£‫״‬rptf ΐΊίΛΙ ДОДШ ДоМНЖ ДЛ£ Mlpitlî ‫׳‬ГДА( tilHi ЛН ЙКОНОМИтТЬ · «·И ШН ДННД Ч‫׳‬£л1 II дмчф шн jf П-раГ ЙФ ДННА ТЖЙ . \Âj% (Sfipt KAft 4ίφ11 AlflVA * tu Cl φΐί ШИ Μ(( ПОТрНКН'ГЦ ШН Mlftlli ‫׳‬ГААГ fctf&ÏHHlOfb ? ίΪΗΐΗ ΐγΗ^ΑΑ i()f 4^1К1рАГГЬ · 4φ4ρ1 сфитд шн Ακκ1£1α«οη êvAHrÎAh ί‫׳‬έ *TA4Aidi«ni1 д! Ф*рн1мпг^ль ζ60Φλ‫־‬ЛЛИТК . cu strălucit numele Măriei tale a să împodobi să f ilotimiseaşte. «ţipriTOf» й^корцш : К1 ^дтч 41 ^. şi spre mărturie a rîvnei Măriei tale ceii fierbinţi cătră ceale Dumnezeieşti.LACT. Şi nu f ă ră de cuviinţă: Ci pentru că pre Măria ta te ştie că şi cu blagocestia eşti strălucit.)AAlAHHiyifi Д.|‫׳‬ЭДА ΜΘΜΗΤΑ l(tf нЯ/И(Л| AÎÎH ХС *!.să.'td ΑΊ&Τ( ΚΗΗ1 НОРОЧИТ( ЗМА( . ТА . pentru aceasta s . шн п дк&мь 1и !унк lî^Koîbn^fJÎţ*{. ÏÎÎMTf^ ДЧ‫׳‬£ж шн ДК^Мк ДИНА ТуПДрН Й&КНД^ГД * CffΙΑ^ΙΗΠΆ H?MMt M‫׳‬Арий ТДЛ| Д(1 jjlnO^OSH II φΪΛΟΤΪΜΗίΐυΘ * шн лин HAHNTt Тоцн HA. ШН Д1(#МЕ ^τρ^ΐΦ Д( 4^ОД 10 ЛА4Н КЖрТОГЬ ΕΗΗΙ 4"йр(. şi cu lucrurile ceale cuviincioase stăpînitorilor celor cu .* ‫ ״־‬ТА ‫ ׳‬Г1 ШИ фу^мод» K^pyiph ПРИНЕ μ5?ΛΤΊ AoKÎÎfH ^ИНЬ HO^i дй ^НАНТ^Ь 1‫ ן*י י‬рринь iyîit A0l(5?»it ДЙ Uili J^HOHTk. ШИ rcii A#KftffHA£ *1£41‫ י‬Κ&Ϊ‟ΗΗ'ΘΟα'(( СтГ1ЛХННгГ0рНЛи1рЬ ΘίΛΐσρΑ CAArOlKTHSf COliü*TÎAI ^К&ГМНЦДТЬ * niHTftf (Uf( ΑΘ^ίτΐ шн KopWHl Д0Л1» HÎrtii ШИ НПМОННЧ^СК! . |(ДрФ ^ΐίπΐ .ММ(^«АСК1 IIP( ff&AAE ClR^t» П(НТ(^ ilitTA CAÎ? ШН П1‟Н‫״‬Г4 КД Cltt Т УП1 fi.1HTA * ШИ К*i фдпТМ( 1Ф'а* Î 6\ΑΚΓΘΛΪΐίυΗ ^ПОДОКК'ГА . Pentru aceea şi acum din Tipariu ivindu. ((^·гк ши ^Фокшднй дй грнтн- Ч‫־‬Ь. пр( кдр( ДМАНАОЛШ 1и?умь П7РННТ( КЕНТОРН А< ф1” ш‫ ״‬А о МНЕ «i mi fi K&iîHHtţi mhhîÎhÎte Д‫^׳‬й н1гр‫׳‬аьнть^ /унд д^(«1 · 1(1 AlFKAtHAt A't ai Д( ChAI ШН npllTÎ niiTHMIJI КД Π{1 ΗΗψί А„*ф/лН1рЙ TVfAHiYllţlH дФй оу ШИ A't« AHUA/iffc * ШН ^ AOKtÎAb A i i f k npt 1Îai h X ((^ЫНН1^1 ШИ A^ni f lii ‫ ׳‬r1*Mm 4M рЛНД^МТЕ.ΙΊ'λί *гф λιαλ^λτ( шй мдрй kîÎmittÎijh 4(лшрь г^п#шй дй й^коржтЕ .к.‫״‬itf AGITATE . şi cu f aptele ceale evangheliceşti împodobit. carea după amelinţare Dumnezei ască precum să veade. ca să f ie şi mie pot rivit şi Măriei tale cuviincios? Nici unul cu adevărat. П(НТрУ Kl MlflA тд Н^ЛЛДН» (4V jjinp|?Hl l<Sf П^ЦНМв Ηι?ΜΑΗ . af ară de sf înta şi Dumnezeisca Evanghelie cea tîlcuită de Fericitul TEOFI .гр^ А( ллч’к Домни 4к$мь T‫׳‬ir1 м^тд‫״‬гь» сдг{ л!дй енн! 43ηύι iu лдй^. jfTţtf кдр! ■^Н1ЛЦНМ‫׳‬£ ■ТА nORltţtfÎlţJH К Ж» AM С‫״‬Г'*ПДHrtpitt .ÎH'T't MipKH ΤΑΛΘ 4(1 4'р1ТД Cl (ЖрГ^АЦИ· ШН ф!р! Д( 1&‫׳‬К1ННЦ1: H nÎNfTptf ici llp( Miti'A *TA ΠΊ tţli'f κι шн ifli СЛАГОЧПТ! A вЦЖ С‫׳‬тл^£.С^А( nţ(i*l‫־‬i AMl^pi» шн n*HTp!i ЛпгМ ДТЖТк ДН*(Ф jţfiluiH . w pi npi ДАТА * 1(1 флН ТЖНМ l (ti Hi . п‫׳‬а pHHTitm дпойшн J MlptIH ТДЛ1 тФЙ jjÏTOffb« /ИАН ^ТЖ. să nu adaog şi oarecarele daru spre semn al mulţămirii meale ceii veacinice cătră înălţimea ta.

mai întîi de toate cealea .t. şi pentru aduce rea Apei atît aicea în Iaşi.duit . шй (KfHtoifl KA Pfl (ТЖАП4 в44НИК» 4 MAf*H К&ГнНЦЖ ЧИН ДОМИСЦЖ : П1НТ^ НАР( К#МЬ Ùtf С*Ц- *riMA ^Ач-ofiïе#н1»пшй М1#ий ‫״‬гад 1 t(iа4'чнн4( м^лц1ммрк . A i t * агс! Л£Н4* ШН f||ff*KlU MlflfH ТА Ai 44 лф0ГСДТ1 KlTţl 44л1 Бн((£НЧ|1|1п « ΠΙΙ ^1П*ГДт4 44 МИНИНА»!‫!־‬ Ж5^*К1Цн * *Iff MH*OtTfHÏA 44 со« tats к«тм ч*к скигетд'цк » riff mhaootvsho4 44 ntf кснр* а1 удлини мтг1 ‫ אוי‬грпикцк » nÎNCftf KJfi h код н ■г д"фдпт*н с#н* чин Домн(1рй μ тоцн τη coKOTttţm · шй s^hitat* fi( Οεψη шн Ho^otHif дсодт! Мол f i f i ü À TI Л(ОЛО(1Д&ЦШ * КД14 nÎHTfÿ Д44ст4 гцкндь : Датчан мм KÜ ÛtytKfi ШИ К1£ »yHfc г a a t к Kicţi Д1т1то'1нль Дмн1$& ст^мп Дмн. sau împreună cu puţini numai at î . că dăjdiile ceale de silă şi preste putinţ ă ca pre nişte desf rînări tiraniceşti le -ai u rît şi le . c i şi din ceale ce aicea şi întru cea dintîi. т ДрПТА'т* » ЗМДНМ1В0» Дт^ ПГН44л1|4 CTinXMHTofHAÎÎA ΑΛΪίλί .teal e încuviinţat.{* Mit СОКОТИНДЬ · НН4Й KÎIA*Tl?AAfAi 4Ϊι1 М?АС* ШИ MA fit К^цйн^ь . AH *HMI ВОНТЬ ШИ ШКОДА* Д| ^ВЩ1С^Й fljiHHh мЯд*Г1 A4W6M AH44 £1 ли Дт(м*л*гь toati а*ч4гт4 . şi în locul lor pre ceale cu cuviinţă şi după putinţă ai rînduit. нм1‫־‬й гцшсдч^ s. "f* VlAfc 4( Д0Мн41р* .tea de multe şi mari bunătăţi celor supuşi ai izvorît. şi pînă acum ca un izvor pururi curgătoriu i zvorăşti: Că îndată ce întru cea de aicea Domnie acum te ‫ ־‬ai mutat. Apoi bi ne ştiind cît de f olositoare la ♦♦♦ ΧΗ Μ ■*Ли v'mrri'ftK'i 5*4-1 JţMvrffM · rÎH‫׳‬rţtf ms р^нЬ iiim шй *14‫ן‬.au împodobit. МИН к Ă f i ( K % А Л Bf^4fl » ддр МАр| ДА ^ц?л4.lalte pentru uşurarea supuşilor de dăjdiile ceale preste măsură.yf^f f nÎKTf^ Kl K^BlINTf АЛ! ВНЦШ θ44Νε4Ι îdinfMH^f UlfWţl^41n«T0f(*Ab 5с‫׳‬П Й»4 CMMIHHAWfb · . COATI AAfiOHA'i ttiSHHfilÎAI * ЛК#М* ШИ КДМ Д0МН(Ц1Н П^‫״‬£фу^М0«| шн MifA fJHHк *riМММ /1ДНЧИ * С‫״‬£?МН| T0ACI *îi д'^КЪрдТк nf-i Af V1ri*r1 A* At ^jiroiTIK -l(ï« n*fHHTÎg/lî KIT#» ClfllïW. cît şi în Focşani ai griji .au arătat. МАНТ# % Дмн*ль Cl f ClfffiKl Домн! A Mlfl'flt TA AI ^ ПА (I » ШН Cl Ш ЦП н4мь ДОСЛНД1у4 4n1f1yflï ЧИП шй ^ н4мь * А^1ШГЖН^Ь АЖНГ1 СТ1 |1AMNf4 44 |11МЛН*г4(М . pre care amîndoao ca un Părinte îubitoriu de fii şi Domn cu mare cuviinţă minunat le -ai isprăvit: una adică. Şi aceasta iaste arătată nu numai din ceale ce în ţara rumînească întru ceale doao Domnii ale Măriei Tale bine ai iconomisi t. că f întîni cu neîncetate şi f rumoase curgeri prin mult e locuri di n nou ai zidit. sau mai bine a zice la cea părintească apoi şi a Măriei tale te -ai întors. MPI С<Ь*[ШНТ^ДЬ.^ШИ С?Лл1»Г^ЛЬ МАП лЛ С«ВЖ*ШМИ ШМН1 .ai lepădat. Pentru că Măria ta numai. С ftH{ « АЛЬ Дл4Н(£& .blagocestie soco . şi acum întru cea de a doao mai vîrtos bine ai rîn . pentru care aceastea şi Dum nezeu cu Coroană Domnească şi Ighemonicească te . şi stăpînitoriu 98 la norod numit cu numele Iui Hristos te . шй 'ifjilfKI · «Ль jjkHlAîţ'tMirt «ΓΑ'ΑΙ BlTf« Дмнг^ фи^МОТ» JÎÎriTOf» . iar prin une locuri ai şi î nnoit. iar pre alta.■tffHAI «/лМНМЛщрь с» ДПОДОЕПКк . |7рнм41|1ко дд ‫וןח‬1‫ ן‬ava'ita щ-f М*Н*ГДА1 IU П{1»унд ДДр^.fT^f ^ШТДТ! > tîtf Cl BA МАЙ AVJH Д«14 ЛгГммндач Додмн! 41 с‫ *־‬ f i $ 4 i ‫*!״‬щлцк.

ΚΐΗΪΑΜΙΗΚ Ммт^опол/т^ль MoA^kifW · .

Iar Domnul să întărească Dom nia Măriei tale în pace. iar sf îrşituî. al cărora începătoriul iaste însuşi Dumnezeu.mă .I 100 ♦♦♦ la viaţa omenească iaste învăţătura. şi dobîndirea împărăţiei ceii Cereşti. Iar după toate acestea. pentru că prin aceasta şi năravurile oamenilor se împodobesc. .irea oamenilor. mîntu . pre dreptatea cea minunată întru judecăţi. nici greotatea vremi i socotind. Zi di . carea pentru aceastea cu o unire şi cu un glas cătră Dătătoriul Dumnezeu strigă gră ind: Datu-mi-ai mie Doamne pre cel ce Domneaşte înti u dreptate. pre milostenia cea bogată cătră cei scăpătaţi. seamne toate cu adevărat prea arătate ale dragostei ceii părinteşti cătră supuşi. acum şi case Domneşti preaf rumoase şi mari din temelie rădici. şi suf letul mai la săvîrşîre vine. şi bunătate de Obşte şi norocire a toată Moldova te propovăduieşti.pînirea cea pămîntească. adăogînd lîngă st ă .o dară pre aceasta prea Luminate Doamne ce să aduce înălţi mei tale ca pre un daru.voiu întru priceaperea stăpînitoriului mieu. Al înălţimei tale Cătră Dumnezeu f ierbinte rugătoriu Ve nia mi n M itro po l itu l M o lda v iei . dară mare la înţălea gere. nu să va mai auzi aicea nedreptate.le. pentru că cuvinte ale vieţii veacinice cuprinde întru sine. nici chi eltuialele ceale multe şi mari cruţînd. şi scrisoare ca pre st îlp veacinică a marei cuviinţei ceii Domneşti: Pentru care cum nu sî n . pre milostivirea cea cu iubire de oameni cătră cei greşiţi. ai bine voit şi scoale de învăţături prin multe locuri aicea de ai întemeiat. Primeaşte . mic adi că la vedeare. ci toate aldoilea puindu . pentru care icoană a f aptei bune ceii Domneşti de toţi te socoteşti.tem datori bunăt ăţii Măriei tale cea înf ocată către ceale Bisericeşti. şi să o ţie în neam şi în neam.

ГН‫׳‬ГД. спр! Д Н0Д1*Г(Ч 4вЧЦЧ*Г?(Ч (Αΐί C K f H i f c к X*f^ 4‫״‬t МАИ 4»Гжм А* НДННПГ* Af 1С*»ГД »roiTt » ШИ Пр1гп*1 П*ОД‫״‬Г1 » шй Прнчннд ДД кдр»£ СЧ ДД?Кд ПЧМФ» · шй Д1ЛД КАрФ (ЦВОрЧСГГД *ГОДП‫ * (־‬WtTf Д. ΜΗΘ^ΐί fuţirtfc Апостоль. Wp^ ^ βΙΆΗΓΜΙΐ . Й41А4ШН ХМН(^(|СКД Л^Ь » КЛ|М| Л^ Л\НШКЛТд П»( Гр»Н‫׳‬ГС{'Н Д| 4Фл1 Д. *ro4p1 Кчрцй « jjÎM#A»r1 шй А* «‫׳‬гогнт! кр?мй ..^ Л4Л(‫׳‬ГЛ ШИ А* КХФц »ГОЛ‫׳‬Г» чФл^ЛДЛ*!’! МАЙ ДиЙпЕНТ(.HtţlA'KA Ôv4Hr(A(l : НЯ Н#МДМ ΠΘΜΠ‫־‬ρϊί КЧ МЛН А*чм * CKJIA !улдсрч А ДД ЛД(КЧр^Л&1 ЧМ>?Й дННД »грЖНГА » Mf4 4Фл( А^ПЧ ^ЖИГД л $ «δΚΟ^ΤA *r04V* ДННД ПЧЖНГД » ЧЙ ШИ П(НТр^ КЧ ДЧ^лФ . CrCfHffi Кж1‫׳‬Ч АМН НДИМП‫ !־‬CA>i .А?Н(?Г(Ц1П СУДНГМГфМ А* ‫ עז‬л)! сирйгд ‫ ו‬Α ) ί МНШКЛ'ГД шй Πΐί 4*1Ϊ Α^ΠΪ ДЖИилТи П^ртч^орн А* ΦλΐΗΘ^ίϊί Плрнм^м Д1 ш 4Ь' TJRAaïÎMTA лрс ддргд ши млн А(г^°п(рйп'д · Дннтр^ lijiţiH ·ун^ль м:т! шн ХмИ1^1КК>?АД 4 4(t*TД Пчрйнп·! ζ(0φλ‫״‬AAftTfc Л^йпйкоп^лд Б^лгл»йй * АМИ KJptAI пр‫{׳‬: А( ПАНМЧ тгждк^йр! ДД ТОЛТЧ Р>‫־‬ДНГ(Л1Л ÀTÎ ф‫*־‬К^ТД ‫ ז‬iÿfллжндддтр^ »годач Хмн^1!гк^д^й fai дню. ‫ *ןח‬нЯмк сфйт^ЛД ГшДННД инь Г£рч A* · А ΚΑίΐΛ! **rptf (lift сч лфдч ♦ fljf Λ^ρΗΛί 4Ф‫׳‬Л( Ht ΚΐίρΑΦ( ΛΘ Γ0Η“£υΘ ‫ ־‬Π1Η»Γ^ ДЧд'гТА * Pfl K<?Mfc ♦ун^ЛД i^fTi CoJfMf 4‫״‬г^1 CT‫׳‬t‫׳‬At t шй ТрднАдфур>?Ад »rpt фло'рй » Дшд вунд MÎTI Хмш^ .ЦЧА1^{! . А'р^ *»АШрд *ff Ш A * ! *«f&UJIf Ï К 4 н £ иЯмдЙ HÎrtfţA HI К^НОфННЦ!П f» X Д|ЛД 1‫ ( »)ך‬ţjj <f[f|'((K(t Ktf БддГ(>4!сТ|( (JU fXwn^'tjli * ШН Б1ДЦЧ K'iàüHKl Λ( ПрН4НН‫?!־‬Аф1 9 Чн ШИ . Г Wpfc · Д( К4‫׳‬рФ лнпгн.м.II ♦ ♦ 4‫־״‬ К 2 Т Г 2 v e T H T o f i i /ь 101 <?ЛПЧ Ittf Д^вЧрДТД ЛмН1£(1Ц!И 1*1 Й Д* сОДдсТд ф0Лсгн. шн ntfţvvroph а* Лхь δ»|**ψϊ · шй /1 41Й 4! itf ŞoWfc^Artyl» Ulli^f ttH А^ПЧ A't'y! .^ П1цгг.Ци фжндд 41й 41 сч сл5ж(1кд toi ли мед 44лг‫׳‬г4 t ёрд лмпгнцй д^пъ «урмдр! шй А* ^Ц4А‟‫״‬у<рФ 1ï'i rOi A^^tiHilÎAk 4 6\‫־‬АМГЫПЙ · Π(Η‫׳‬τρ!ί ддрч ilp'fc »(фнн^нт^дд илст»^ стчпжмь ш /Ьдитгкоп^ль шн Мн‫׳‬г#о . nţl к^лль ς«4ΐ Ямнг^г*к^дд ШИ M4fMl ÊAiMÏi ‫ י‬ГТ9КНД сл£уй KiÎ ней 4ţf ГрЧНТД .«u eVAHrÎAÏl Jţ*Tpl Ч‫׳‬£лФлАЛ»П сфн‫׳‬Г( КзрЦН ‫ י‬ХдрЧ ф1МНДЬ (!4 М^АТС СЧ К^п9йндд л‫׳‬гржн«д МАЙ ТдннНЧ( ШИ Д( фол'ргг! п^цкнй Â. cnpl 4)OA0tJÎAb ΗΟί M$Aiÿ сф?цй f Ţptf «‫ ?ו‬CI'fHfb · K4 »ГОД‫׳‬Г| » 5«‫ |»י‬Д.^ГйшЙ С*Г4ПЖН^ЛД Д1 фдЦЧ «ϊί ной iii Б О.

ţălease. De carea lipsiţi f iind cei ce să slujesc cu limba aceasta. iar ceale după dînsa au izvorît toate dintrînsa. zice Dumnezeiescul Apostol. Pentru aceasta dară Prea osf inţitul nostru stăpîn. Pentru aceast a. spre f olosul nostru s . de mulţi f r / r r sf inţi şi Purtători de Duh Bărbaţi. Dintru carii unul iaste şi Dumnezeiescul acest a Părinte Teof ilact Arhiepiscopul Bulgariei. ur mînd întru toate Dumnezeiescului Ioan Gură de aur. Ci şi pentru că întru acealea. spre a noastră învăţătură s . carele au mişcat pre Grăitorii de ceale Dumnezeieşti Evanghelişti de o au scr is. Dară cea mai întîi decît toate. Că toate. era lipsiţi după urmare şi de învăţăt ura cea cu deadinsul a Evangheliei. Dară f iindcă multe să cuprind întrînsa m ai lainice şi de f oarte puţini în . Arhiepis copul şi Mitro . pre duhurile ceale ne curate le goneaşte. iaste Dumnezeiasca Evanghelie: Nu numai pentru că ceale mai nainte de dînsa. şi de cei ce au f ost în Leage.au scris. Acelaşi Dumnezeiesc Duh. î n multe si 102 deosebite vremi. Cîte mai nai nte s . precum unul iaste Soarele între steale. şi pricina la carea să aduc toate. precum adeverează Sf întul Ioan Gură de aur. şi Trandaf irul între f lori.au scris. din casele înt ru care se af lă. Ci şi.C Ă T R Ă C E T I T O R I U L uite cu adevărat Dumnezeieşti şi de suf let f olositoare Cărţi. şi preste toate. Pentru aceasta şi de cît toate cealealalte mai deosebit daru celor ce o au dăruiaşte: Ca nu numai negura necunoştinţii de Dumnezeu de la cei ce o cetesc cu Blagocestie o răsipeaşte. scria umbră al adevărului celui dintrînsa. iar în Evanghelie însuşi Stăpînul de f aţă cu noi au vorbit. şi dela care izvoră sc toate. p rin slugi cu noi au grăit. Aşa una îast e Dumnezeiasca Evanghelie între cealealate sf inte Cărţi. carele prea de plină tîlcuire la toată Evanghelia au f ăcut. şi viaţă veacinică le pricinuiaşte.au scris. precum zice Dumnezeiescul şi Marele Vasilie. şi de cei după Leage. au mişcat şi pre cei după dînşii Purtători de Dumnezeu Părinţi de o au tîlcuit mai pre larg şi mai descoperit.

ca aceasta. dară Prea osf inţia sa au socotit că iaste mai cu cuviinţă.cinuiaşte din Tîlcuirea sf intei şi Dumnezeieştii Evanghelii.tuirea suf letelor. Iar acum. carea mai nai nte au ştiut Rîvna Prea osf in .Л0А1К · MlKJp» К* >Гр1сЧкНЦ4 4ί|Ί Ata ТVfW»Ù ШИ ДАТ* KzţlţH· Πρ>έ шефнНЦГм CÀ 4tf ССКОТЖГА ка Mcrt MAH fttf КиБ'ГЙнца * КА АЧАЛГД* КА Х4А ‫ |*י‬KWf MAN 4*7%. şi podoaba Bisearicilor. npt .u^aa н0(тр^ д4д г та Бнлгпрн * Г^гдцика кд са м^дц^ска Нжй ч 1н д{ 0сцн фолож*гор»Т дн iîp‟fc итфннций сда* 9 Пом*нйндН‟н£ шй лре ком ад Wra4S‫׳‬HHA1 4‫׳‬Cai ка‫׳‬гра Ал«н*^ · Кдрж w П^ЦПНк fii MA Ш(«ГШИТА A4 A4 ii ТА ПронтГ* шн ГрнгорГ* ДННк сфйТА Μ ‫ ׳‬ΑΗ ‫ ־‬Αί ‫ ׳‬ΓΗ ( ί 4‫*·!·״‬4‫־‬ Ь’^/Щ'ёлк #>‫*■<־׳‬$ Mitropolitul Moldavi ei Chir VENIAMIN. socotind f olosul cel mare ce să pri .»§‫״‬4*4« 4‫י‬4*4‫·י‬ ΐυίΗτροΠΟΛίτΐΪΛΑ МолдддИи К1грь ! ■ ( ? Ι Τ Ϊ Α Μ Ι Ι Ι Ι « « Дка фтндь вт+скопь ÂA* Ю?шЯа*К ‫ י‬сокотинда фоло^ль f*л*.au înălţat pre scaunul sf intei Mitropolii.тГна» ni'if^aţÎH * ПрГнммцщр » шй w жтмцм θίί шгжрдй » ШИ М^Аца4\МНДк AÜM J^mhi^î^ » 4*л#н 4* ннономнгнть μ ii £0.7. şi mîn . Шй тта ка 44 упяинйть Д. Тоцн 4ΙΗ 41 КОЖ)« С% Ц1ЙЦН Тдншас jpTp4r1s|i’M ХмН%Л)4н « шй О Г ΛΊ л* толЧлЧн t" п!нтр4 Кр*^нни4 4‫׳‬t ^*Γ|1ί «ом : Тоцм ч*м 4t койцн воц1рн ч*4шрк с4фдс*Г(ц1н· шн д4па ДА fa«ïî?HÎfc ^П‫־‬Х к4вжН»г4Ак ίίποί- КрДИНЦГм HOAfVpf * ка С* п4«Г(ЦН са ка лосац^кцн 44 K44i мжнт^мр1н » шй ca ni? ьа потнкнкцн jjï пралаг. încă f iind episcop al Huşului.к · $п% 41 XMHfJiAfKA ПрОЖ* » K4fi МАИ НАМ HT* 4 if ЦН#>Гк ГжкНД llţ *t акфнч ЦП И ГД 41 Cliff ф04*Г(&АА ПдтгрНП» ШИ ПОДО А ?Д IlHλf?pH4HA«Jpfc 1. după ce au văzut că cu ajut oriul lui Dumnezeu o am săvî rşit de tălmăcit. l.ţiei sale spre f olosul Patriei. шн с! Hi? «рмгдд(^ -f 'f^ тц1шнц1'й . Тоцк ч41 1‫ ״‬сонцн ta дкщн £Га'ца Лмн4д4й .мн*1г*4 сфлт4л1» 11/ь е#т длк пнпмпн Пр-t ш(фннц?*н САД1 « 44 6умп44>гь *‫״‬гр4 с4натгцн дорнн» %* * *и Л‫״‬Н ТОЦП 4ίε 41 копии О» n ка фд‫«־‬ЦН «J>|M дм 7н*1« шй 4н д^мкнГн . să povăţuiască şi mai nainte de .‫׳*י‬#‫ * י‬ifjCi *dî *Гни яд кд»унь ментор* ^1 фодог^дь ч*ль д1 Осци Штр11Й * К4СашвЛ$а lilHjţQcrtţlt ДАТ» nţHHb Τνπ-Α(Л3С » ИттрЧ tCAfC ЩИ îttf П^ЦКН* KHM^fH 4if ЛИТАунрНГНТ*.H tf& fxH д4лДД » C'A φ/é ШИ «4 Tvn‫?־‬f'»^ -‫י‬ ши ia 44а 41 mm Капель п*4»г4рш1ь * с» покацЧлгк* шй Мдн нами* *ri Д* тоач1‫* ׳‬ . din limba elinea scă. Pentru care şi nu puţine chipuri au m etahirisit încă şi mai pre urmă.кднднть шп KÎ.дюрк С дъша еавурмдцн . Ca să o vază şi în Obşte dată prin tipărire.фцадгсЯль лит!‫ «״‬иод(. *iiţi сЗДлСПДшрк · А4К ДНа4ЦА*Гк ирс ска^нЧль ефнтш Мнтро. w‫״‬f 4* с‫ *־‬Г*Н4HH>fÂ‫׳‬fl *‫״‬И*1 Т*ДкЛ1(4 сфнтсн ШИ XjÂHi%Îl\Üh t‫־‬VA4rÎAÏH f jj^lKK 4f a ■«J?1‫ **׳‬K* ляй*орль лйн Дмн<:^£ ώ 4Щ C»Rjkfmrt*Tb Д* пмиММ‫״‬А*ь ‫ י‬jjHHfc ля*в4ч‫׳‬ввялт<1к». ca ceea ce iaste Capul t uturor. după ce Dum nezeiasca Pronie. după ce au f ost mutat în Episcopia Roma nului. pre înţălesul limbii noastre. ^К» ШИ МАИ ПИ «ypAVR « ^‫·י‬ na « iiÎ «fcôt’Tb м^ч‫׳‬д*гь jji ênÜKoniA f шмаанЧл^н · fflpa дк&. КА W Огднн^а jpHAHHTi ό ÎH. Măcar că trebuinţa cerea a să Tipări şi alte Cărţi. ardea cu inima ca un iubit oriu de f olosul cel de Obşte al Patriei.ШИ МАИ.

Celui ce a iconomisit de a do . Şi iată că au împlinit Dumnezeu sf atul cel bun al ini mii Prea osf inţiei sale. Pomenindu. şi Dogmele credinţi! noastre. au umplut întru bunăt ăţi dorinţa sa. şi după dînsa să urm aţi: Toţi cei ce voiţi să ştiţi tainele întrupării Domnului. Pri miţi -o cu bucurie. ca o Oglindă înaintea Ochilor voştri celor suf leteşti.ne şi pre noi Ia Rugăciunile ceale cătră Dumnezeu. Deci toţi cei ce voiţi să vă f aceţi f ii ai zilii şi ai luminii. Rugaţi . pentru credinţa cea întru voi: Toţi cei ce voiţi să vă povăţuiţi la calea mîntuirii. şi o cetiţi cu osîrdie. Carii nu puţin ne -am ostenit la aceasta.toate. şi să nu vă poticniţi în prăpăstiile p ierzării. după cuvîntul Apostolului. Gherontie şi Grigorie din sf ânta Mănăstire Neamţul . mulţumind lui Dumnezeu.bîndit şi Neamul nostru această vistierie. şi să nu umblaţi întru înt unearicul neştiinţii: Toţi cei ce voiţi să aveţi Viaţa Domnului. ca să puteţ i da răspuns.vă ca să înmulţească Anii cei de obşte f olositori ai Prea osfinţiei sale.

fiind aceeaşi cu cea de la tâlcuirea Evangheliei de la Ioan). Patru dintre acestea sunt aşezate ca frontispicii pe pagina de la începutul fiecărei tâlcuiri a Evangheliilor (cea de pe pagina de titlu a cărţii.A In cuprinsul cărţii se află şi câteva viniete. . se află la sfârşitul tâlcuirii Evangheliei de la Matei. O altă vinictă. cu un chip de înger.

.

în linii verticale sau orizontale: ‫״‬A LUI GHERONTIE IASTE TĂLMĂCIREA". L la Luca şi P la loan) şi se află doar pe pagina de început a tâlcuirii fiecărei Evanghelii. tabelă care se citeşte plecând din centru şi mergând înspre unul din cele patru colţuri. Celelalte iniţiale (întrebuinţate la începutul fiecărui capitol din Evanghelie) sunt mai mici ca dimensiuni şi sunt realizate numai din motive florale şi geometrice. pentru partea de jos. la stânga sau la dreapta. E la Marcu. pe orice drum. patru sunt realizate cu chipurile şi simbolurile Sfinţilor Evanghelişti (D la Matei.* f c P R ' f ţ M / 1 A T I r t A A r H e T C f o c T S T & A f A % e T O f f l e i G 4 f l P * W f H 1IM MTeTOlÎ ţ iăo Te T A ^ l M î V H f C T e T A A « j · j f i 1 l ( V I < 4 ‫ ׳‬î i T ? T o m F Î T i e M O T £ T a a m * 1 îMaŢfT CRe îrrtTi eMpTeU^Mi H AaT eTOa ei T H ® H t ( e W C T e T ^ A M A ATeT C f l e Î T H O P o N T î e f t G T ţ T A 1 ‫׳‬ T e TOtă e i T H 0 P S r 6 P 0 H T i € W c î e T e TOM 5 ţ T H OferÎfrefOHTiţWCT £ T O f i s i T H o f e r i î f R r e P O H T i ^ R O T O â e i T H ® f s r i î $A 5 3 T e f O H T Î c f i G fie I f a r H p r i i s ^ ^ H r € f O H T i e i s o M S î P 0 r H f r H i y i i f i r P H r O f i £ f i i o T oaTi f ° r i i fr vi ?& t oe i ţ rho r 0 p e T OM e Î P O r fi P T fl T f H P I C w C T e T e Tofi e lf 0 ÎH f r f H r o f i e f i c T e T AT iro fi e î f 0 r Îi P H r Of l efiCT -eT a /lATgTOfîl G Î f o r f i r o P i f f i C T e H ^ l M AA r e T O fă e î p orOfiefiCT^TAAM x MA AT e T c fie i p o p i era o TG TA AM I H 1 4 ‫׳‬ «J ÎM/1AT s T C « M A A T e T C f f l e f fi HM/IA T e e î M c ^ O T e T A A M S 4 î e f i C T e TAAM 1 1 fi T c f i e f i C T e TA AMX 1 Tabela criptografică A r e T O M 5 f T H 0 P e f 0 H T I e W C T e T A ii f tfflUM/lAIe T C â C T e U / I M n H î t Dintre iniţiale. pentru partea de sus. având dimensiunile de 50 x 65 mm. şi ‫״‬A LUI GRIGORIE IASTE TĂLMĂCIREA". fiind prezente una sau chiar mai multe variante la fiecare iniţială. la sfârşitul tâlcuirii Evangheliei de la loan se află o tabelă criptografică. Ultima pagină cuprinde însemnarea tipografilor şi cererea de iertare pentru greşelile de tipar. Pe pagina 707 (a doua numerotare). .

Altele pentru m ulta osteneală f i ind f irea îngreoiată. Л » ‫ ״‬ш : «*‫״״‬Г■ «*)*. ştim că multe greşal e vom f i f ăcut.‫*״‬Jţrrfi· xU* г. Bucuraţi . pre cum a : de cătră 1..1* »V : i . Cătră toţi plecaţi. ‫„ ·»«™*׳*·)!׳*״י”»'■(*־‬..|. e : de cătră s. Pentru care şi noi lăudăm ne încetat Pre veacinicul împărat.vă întru Domnul : Şi orice greşeală veţi af la în cuvinte sau în slove. Căci şi noi oameni sîntem cuprinşi de slăbiciunea f irii.MOI ·Вадиму *шаЛ*11*ж>¥ иэ y» Wfrl^lYllpflrf‫ ״‬nbjr^Vldr WJ*. De a aj unge la a Cărţ ii săvîrşire. carea nu lasă pre nici un om a f i f ără de greşeală.• т4л1уЭяогэ у «ьимоу и^гмлиj| ‫»־‬фrijouAi *tiouirţvoJ»! 4ww*f»j ‫«־‬bjfjlivtl uVlOJb tijiC}( * *rrrm jj 1V *Аьф иф Ψ 4w<* «Ь «·‫« ·«־‬irv^H }Ья é »·«мф адрмтэ 19 unrnulu*» nw. • »Л^пьф мф ‫ » זמ׳ייז‬v r m d j . Cu plecăciune dară ne rugăm ca să ne iert aţi. 410‫^'״‬ ‫ י״״יי‬W«40‫״‬iu ГУ ^ŸntH wdu ·d»tWλfV *ту умыЬ*‫״‬ τί*«ΐ« »frH · i dj. ‫״‬. .VgW flUu!u tv. *V »nov f чмр9 w а» М*п iMŸgw IV *. Vi4iVr ЧГ^ЛОУ V yMA. a privi în Oglinda Darului.aţi învrednicit cu lum inarea minţii. Dară f ără de asemănare au Tipograf ii mai multă dorire. Că ne . ilrwcwNr 1Ÿ di<j> * *. îndreptaţi cu Duhul blîdeaţe .*uwo WMiwr« мои мт 1« ‫י‬ и г ‫י‬4«. MR‫״‬J. U m . ‫! ״ג‬мвьщ -IVU £Я . căci şi noaptea de multe ori o am avut în loc de zi .1 «»ilM · »Iw^wmrx «aijpMVfjhmg ™ykV * tUAX 'mmÿ ‫בןן‬0‫ ש‬twy 1V‫ ׳««^׳»■י ״‬fyu *jj • vjuriut^1 ^jtvrn/ij! !!у M.rjubt ni twc'v^&r Hoti нт *‫ «ץ‬р1<ьигц ·1lwml^*o Hjblty r yy lAweţiij r *v ·1Jh*«V iiiF^jw mfw шф‟Ьоид J.V îv 0‫׳י?"־‬-‫׳‬+ H“f · ï j < » » » . ‫״‬ fs ‫״‬У 1У : F wşj! flu ‫* ״‬mrnovo milzw&wur dj‫״‬H»u ivmA.au ajutat de am scos din tipărire Această Evanghelicească Tîlcuire. ГЬГ|вВ*¥р£* VMOIUV VJ‫״‬y^yf ♦ «► ♦ + «t♦ 4► Mult doresc cu adevărat cei învăluiţi pre mare de f urtună Ca să dobîndească linişte bună. ÿ ‫ ״‬ф г « Ь ‫ ״‬tvrm.АЩО и пт Мк t« ‫ ״‬wjbuoii ^гЬидэ ti*HJU ‫״‬и»Г dÿ . unele pentru asemănarea slovelor. Iară cei ce v . b : de cătră v. .lor : Ca întru îndelungată vreame săvîrşindu ‫ ־‬să acest 801 lucru de suf let f olositoriu. и : «*. « Υ ν ι ί wh». i : de cătră n. Care pentru puţina lor despărţire.‫»־‬э*0‫־‬. .Λγψ . Iară altele pentru supărarea nopţii. uuvmîÎj*‫׳‬ »*иф'чУьш'ф FJ.h ‫ ״‬.*vgw z* ιννκώ * «ΘοΑμίονοφ ъыуфоэ *?*Г ‫ ג״״^״ז״י‬mţi. prin nevedeare la cetirea probelor vom f i pus una în locul alteia.

Costachi Poniciu Aşăzătoriu slovelor.109 Gherasim Ierodiacon Tipograf . .

timp insuficient pentru traducerea urnei opere atât de mari. Deşi o viaţă întreagă s-a îndeletnicit numai cu traducerea cărţilor şi cu respectarea pravilei călugăreşti în duhul tradiţiei paisiene. Grafia acestei corecturi este aceeaşi cu cea a mitropolitului Grigorie Dascălul din vremea in care se afla în exil ia Chişinău. iar împlinirea rămâne la Domnul fără de al Căruia ajutor nimeni nu poate face nimic"169. traducând şi tipărind diferite cărţi. Apostol Pavel de la cea către Romani. Cel dintâi este faptul că mitropolitul Grigorie spune despre alte lucrări . ierodiaconul Grigorie şi-a urmat ostenelile la Mănăstirea Neamţ. N. Ms.. Datorită războiului ruso-turc. Acum a tipărit la Neamţ trei din traducerile rămase de la Gherontie: Chegragarion al Fericitului Augustin (1814). când îmi dă vreme slăbiciunea ochiului şi neputinţa trupului. tom I. au apărut în tipografia Mitropoliei din Bucureşti lucrările: Dovedire împotriva eresului armenilor (1824). 2948 BAR este identificată o corectură până la fila 258. Tomescu care ne spune că toate aceste trei manuscrise au aceeaşi grafie şi sunt scrise pe acelaşi tip de hârtie. In 1823 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei. în această scrisoare. rom. Deşi s-au tipărit cu mari cheltuieli. XVIII) conţine tâlcuirile de la cea către Galateni.că le ‫״‬tălmăceşte". Rând pe rând. de unde. cit. . ale Sfântului Ioan Gură de Aur (1827). iar de aici s-a retras la Căldăruşani. 916 BAR (1801) conţine tâlcuirea Epistolelor Soborniceşti (ibid. p. Cuvinte zece despre dumnezeiasca pronie a lui Teodorei al Cirului (1828).X X Către sfârşitul anului 1812. Aşadar. La întoarcere au fost jefuiţi şi chinuiţi de tâlhari în apropierea oraşului Filipopol (azi Plovdiv.. aceste cărţi au fost împărţite ‫״‬în dar" preoţilor şi credincioşilor1**7. trăind în rugăciune şi traducând cărţi folositoare de suflet. mă zăbovesc cu tâlcuirea Sfântului Teofilact la Epistolele Sfinţilor Apostoli. până la cea către Evrei (la G. cu toate că mitropolitul Grigorie se sârguia să Ie tipărească.vezi şi Mircea Păcurariu. mitropolitul va fi exilat la Chişinău şi Buzău din 1829 până în 1833. După acestea. l ® E vorba de cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel şi de cele 7 Epistole Soborniceşti. 127). pp. Prin osteneala cărturărească a cuvioşilor Gherontie şi Grigorie au fost tălmăcite din limba greacă tâlcuirile Sfântului Teofilact la Epistolele Sfinţilor Apostoli. Dicţionarul teologilor români. în ms. Aici au apărut mai multe cărţi. în Bulgaria). op. cit.. atunci când a scris această scrisoare. a tradus şi tipărit la Bucureşti Cele şase cuvinte despre preoţie ale Sfântului Ioan Hrisostom (1820) şi Cuvântul despre preoţie al Sfântului Grigorie de Nazianz (1821). dintre care amintim împărţirea de grâu şi Puţul ale Sfântului Ioan Hrisostom (1833). La îndemnul mitropolitului Dionisie Lupu. 1066 şi 1069 BAR care conţin tocmai scrisorile autografe ale mitropolitului Grigorie. op. Oare traducea din elină aceste scrieri sau revedea o traducere făcută anterior? Cercetătorii sunt de părere că episcopul Grigorie corecta o traducere terminată înainte vreme. Mircea Păcurariu. mitropolitul Grigorie s-a dovedit a fi un ierarh destoinic.. fapt ce a pricinuit moartea lui Gherontie.op. în vederea tipăririi. Ştrempel. Tot acum a tipărit şi o traducere proprie Adunare pe scurt a dumnezeieştilor dogme ale credinţei (1816) a teologului grec Atanasie din Păros. Cuvinte. vlădica spune: ‫״‬După ce am venit aicea. ed. mitropolitul Grigorie era de doar patru luni la Chişinău.. pp. 127 Ms. Mai mult. 408-409). rom. Două cuvinte ale Sfântului Casian Râmleanul (1825). ci eu despre mine mă voi sili ca ori una ori alta. ale Sfinţilor Vasile cel Mare şi Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu (1826). ocârmuitorului Neofit. tom II. Cuvioşii Gherontie şi Grigorie au pornit intr-o călătorie spre Muntele Athos. având scopos cu ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciunile Sfinţilor să tipăresc ori tâlcuirea aceasta care am zis. 360-362. aşezându-se la Mănăstirea Antim. pe când despre aceasta spune doar că ‫״‬zăboveşte" asupra ei. mitropolitul Grigorie se zăbovea ‫״‬cu tâlcuirea Sfântului Teofilact la Epistolele Sfinţilor Apostoli"128. iar ms. din vremea în care era la Chişinău (cf.. rom. cercetătorul a întrebuinţat mss. până Ia cea de a II‫־‬a către Corinteni. 409) . XVIII) conţine tâlcuirile Epistolelor Sf. după 7 ani l-a adus în ţară spre a-1 îngropa în pământul patriei. cit. N. Noul mitropolit Grigorie a continuat cu aceeaşi râvnă şi activitatea de traducător. Rămânând singur. Pentru aceasta stă mărturie scrisoarea din 30 iulie 1829 pe care mitropolitul Grigorie o trimite de la Chişinău.. Apologia (1816) şi Tâlcuire la antifoanele celor opt glasuri de Nichifor Calist Xantopol (1817). De aici înţelegem că aceasta era gata tradusă şi asta cu atât mai mult cu cât. Aceste cuvinte ale sale ‫״‬mă zăbovesc cu tâlcuirea" nu arată exact ce făcea mitropolitul în acea vreme. rămase însă în manuscris127. p. Cuvinte.Tălcuirile Sfântului Teofilact în veacurile X I X .cu care s-a ocupat în vremea exilului din Basarabia . rom. Grigorie a venit la Bucureşti. ori tâlcuirea Fericitului Teodoret la Psaltire. p. Pentru această părere sunt aduse mai multe argumente. Pentru această identificare grafologică. înfăptuind o seamă de lucruri vrednice de pomenire. Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (1827). pregătindu-îe pentru tipar. în timpul celor patru luni de când sosise la Chişinău.. C. Aceste manuscrise au fost cercetate de C. 2947 BAR (finele sec. Patericul (1828). Tomescu. Grigorie i-a îngropat trupul într-o mănăstire din apropiere. pentru cercetare duhovnicească şi pentru a aduce cărţi ce urmau să fie tălmăcite în româneşte. 185. 2948 BAR (finele sec. 137 Cf. cit.

Ç/jp7!WMùrty/cnïcψη€4ïmhïn an drx'ÿk/iaâ ‫׳ ׳‬ Г .im щщтт |—■ /I 111 / mmivi. ίπ û/t/гз/п. 7 r /tpi! CU4v//jï/ ià Λαβ£ a tyï/nkAjiï- ^*&Μ&Μ*Ά/7ιρί«4ψϊ»'. Ά /U^f! ηί/η^ν^ΰα.κ£}ψ?Ηαϊη ^LX.мши1tn<?24j*nit%nv. С/ ν'· ί. фр ‫׳‬йг tfgbfmiæ.■‫* ׳‬t. ■'. cât şi în îndemnul episcopului Veniamin al Romanului sau Iosif al . . ‫׳‬ ‫ ־‬. .‟Z3J> . nия αΧχ/ι J^iL мха. if άΛ(лхя fd&χχ/п^£Я .i>//j^î<it -d-СлсУпв QtfXxbfi^ţ *УЗ/Æ Л!Ăxdi 71β€α:^'·Η Λ& tinSUAXatn ■. / ‫׳‬4‫ ׳‬/ .tc (ÎïC/mAi&'n-a. între anii 1796 şi 1801... AQmfi^fôlp7 .г ФХЯМЛ0a■ 4uxЯ4j^! У .π c/i ^n/L înr 'zm-e/iÎVAi <LLCCVZA£ : eut* !fa/wâ Л'хя ‫ ׳‬àtî ‫׳‬V ‫״ ׳ ׳‬ *Î. ^χηβ/φϊΡπύίρΐ^(afysvy/*PaxKùCd/^ Âyi Jfr/ajk&u dù/l&■ -Z-AiXéÎiŸ . ЛААЛК. Ьг yd " .%%>£ψφη '‫ ' ■־‬V ‫ ־ ־ * * ״ ־ · י‬ΪΆκό* '3 Jtmitnyf. <Л/1пâ<z£X C. pe când aceştia erau la Bucureşti. CL ejjxxi Mtcx/Itv ЛЛ л-lcte/аиСЗлшЛя'. ffli//jJy££X£iff U<djC teCi Λ^ΧΛ^ Ctl/lPpC jyCui/Xt ' 'Щ. ‫״‬ . JtXnjXJi/î mjüÿi .^£^PMUau!Zdj: . N. ‫ז׳‬1‫׳ יל ׳ ?״‬ г.j ■ Çnf}ffU4ï97. ' v Π. ci Α'ΔΧΙ . Jtï Xtf Aiï^â/nljlkpC ûij/Ctfi/vfjC ‫& ך‬./2/хя - cu)/n.'‫ ־־ «׳ ׳׳‬Г /V / - Ук/Ш Cn/mpxi\ zuurnjd têxcjjaaeajï'lhi £ù Μ9!Λψ!ρ^)ϊ<!7!ϊ17!2^j! Ί /2ая сксрЗут*şxSt/fcPU *Xdicyli J/йух . αβ^ι: ^èi ψ/η^ς./*л! -pAixSic tu» Tlaéi PüXiaxP/df \ ' Êx/KÀéfïx/f/iP/Lÿ . " f / y 7 / ή / {!ΤίΛί^Α·Χϊί·&.-!απ ÿxj^xtxh'xjfrirp'' fff (^/è. f y ‫׳‬ * ‫ז‬ .v tÿ/Ùn'U/Tllffi! .' ·■ елЖю■ ŞtaxAiurffiţ ‫״‬tâ Zt*tyeà&r szaza&iz мгжуяЦя''* in лшг ibfmoi cagïe <гηπ *рлфа Йл x0yimftş*4t» .ngy^j£n^1ÿ£ 7. <Л#/&Ллщ£у Fvxrrp /ί-ϊρ&χ/ηΛΛ ./podiţiк QMjjjinmJôi . Această părere poate fi întrucâtva subiectivă şi asta din pricină că întregirea traducerii operei Sfântului Teofilact era necesară. . Acelaşi cercetător spune că episcopul care i-a îndemnat să traducă această carte este Iosif al Argeşului. Üf7>'Я1Г/7гуа^ Λ^εψηΧΡΧα^tteï/rU â ytQ. iar imboldul duhovnicesc de finalizare a acestei osteneli cărturăreşti îşi poate avea originea atât în obştea paisiană.' >Y ‫׳‬ ‫ ״‬. tfhzp'ш/шлк1£л'ш?*шЯшн$Зт Л*х*х*£>з ί/гл. ДцуЯ/СЛглсуЯ . ’ fLjft .<zz2j?p //i^a&0£^/pÿotlr/ÎE .т. Tomescu este de părere că această traducere a fost făcută de Gherontie şi Grigorie.ъ ПСГГ^Л. тхг Лаѐ£#ярЗtti/nsÿK/tïn*: 2‫> י‬in ^. /TS-Я Па^ЗУцРтС-^'еКЛ^л^ф. / β ‫ך‬ ЛУ / ли f ίJtïfmmmc tàe α^ψιηαψ■ ? ^ ‫ ר׳‬f y s) / /^ ‫־‬ jhü/njiïtea-ï/яйг01'йшл/Ъ Л1. xptk ί4ce . care se străduise să tipărească şi traducerea Tâlcuirii la Evanghelii cu editorul sibian Constantin Pop. л/У//2к7!х£ !ус ieл хе Х^/Сят-ггуя^ .

lăsând în urma sa o bogată moştenire duhovnicească (cf. între anii 1796 şi 1801 ei nu au avut o activitate de traducere foarte intensă129. în cele trei manuscrise mai sus menţionate. însă şi acesta „prea râvnosul întru CL‫׳‬ie dumnezeieşti şi osârduitorul spre tâlcuirea dumnezeieştilor cuvinte. Ca şi alte opere. traducerea a trecut în mâna Iui Grigorie.3 traducătorul a fost Iosif „cel dintâi al meu părinte duhovnicesc". ocupă 1600 de pagini pe file format in folio. 125 ‫׳‬ . aceasta tipărindu-se abia pe la anul 1840130. Aici trebuie ţinut seamă şi de faptul că în biblioteca de la Neamţ sunt consemnate la 1843 şi cinci manuscrise româneşti ce erau ‫״‬izvoade" cu traduceri din Sfântul Teofilact. după cum putem cunoaşte din biografia celor doi monahi. necesare pentru finalizarea ei. Tomescu. In prefaţa acestei Tâlcuiri la Psaltire. Un alt argument care ne sugerează că tâlcuirea la Epistolele Sfinţilor Apostoli era o traducere mai veche este analogia evidentă care este făcută între stadiul pregătirii pentru tipar al Tâlcuirii Epistolelor.. mitropolitul Grigorie a trecut la cele veşnice. Despre unul dintre aceste manuscrise ştim că era la pericopele din Apostol.112 Argeşului. cit. dar. 439. poate şi datorită volumului mare al lucrării şi al costurilor tipografice ridicate. p. a Sfântului Teofilact şi „tâlcuirea Fericitului Teodorei la Psaltire". care este o operă de mari proporţii şi care. era traducerea tâlcuirii la Epistola către Romani“91. La vârsta de 69 de ani. op. N. op. fapt care ne face să presupunem că atunci au avut răgazul necesar pentru traducerea tâlcuirii la Epistole a Sfântului Teofilact. episcopul Chesarie al Buzăului ne încredinţeazâ că 1. murind Iosif. iar altul (în 2 exemplare).. p. C. nici această carte nu a putut fi tipărită în vremea în care trăia Gherontie. însă nici mitropolitul Grigorie n-a reuşit publicarea ei.442. din nenorocire. cit. Dar. Fecioru.1 D. Despre Tâlcuirea la Psaltire ştim că era gata tradusă de către episcopul Iosif al Argeşului. în 1834. pe când cu dragoste fierbinte se gătea să o dea la lumină. s-a împiedicat de moartea cea : ‫׳‬ă de veste". Dacă Tâlcuirea la Psaltire a fost tipărită la 6 ani de la 1. Cărţile traduse în această perioadă sunt doar trei şi ele nu sunt deloc voluminoase.

p. voi. Credem că această „carte" este de fapt doar prima parte dintr-un volum mai mare care cuprinde şi tâlcuirile la Epistolele Sfinţilor Apostoli. la 25 iunie 1905".5 x 25. în biblioteca de la Neamţ aflându-se un izvod grecesc al Tâlcuirii la Faptele Apostolilor^4. Aparent este vorba numai de Tălcuirea la Faptele Apostolilor. op. după încheierea Tâlcuirii la Faptele Apostolilor. cit. iar textul este tipărit cu caractere chirilice. în veacul al XlX-lea. 554). 68210 aflăm că această tipăritură are 50 de file în format 38. Dumitru Fecioru. Cercetătorii au stabilit data tipăririi ca fiind în jurul anului 1830 {Bibliografia românească modernă . despre tâlcuirile la epistolele Sfinţilor Apostoli nu mai ştim decât că manuscrisele acestora au intrat în fondul BAR la începutul veacului al XX-lea.113 săvârşirea mitropolitului Grigorie. redăm aici titlul aflat pe fila 1 recto: Din tâlcuirile Sfântului loan Gură de Aur şi ale oarecărora din Părinţi. Nu cunoaştem dacă Gherontie şi Grigorie au tălmăcit şi Tălcuirea la Faptele Apostolilor a lui Teofilact. în partea de jos a i. pe fila 50 verso. pe două coloane. Formatul mare al cărţii. 438.5 Cf. Pe marginea acestei „tipărituri". însă catalogul bibliotecii Mănăstirii Neamţ din perioada 1800-1825 atestă că au existat preocupări ale ucenicilor Sfântului Paisie în acest sens. 1996. 4. iar în susţinerea acestei afirmaţii aducem câteva argumente.. când ‫״‬s-au cumpărat de la fraţii Şa.5 cm este cu totul neobişnuit pentru o carte care are doar 50 de file.raga din Iaşi. Dar. la Faptele Apostolilor pe scurt adunate tâlcuiri de preafericitul Teofilact Arhiepiscopul Vulgariei. .M 1.5 x 25. Din descrierea BRM de la nr.5 cm. Datorită faptului că singurul exemplar s-a păstrat fragmentat şi nu are copertă. alături de Tălcuirea celor patru Evanghelii publicată în 1805. Coperta lipseşte. pp. mai este cunoscută o „tipăritură" în limba română care conţine o parte din tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament. în plus. Bucureşti.BRM. anume de 38. descrise în Bibliografia românească modernă131 se impune să facem câteva consideraţii.

ţ*nT<*< Wn n*VIA . A <jMO‫׳‬rtA( inOlTOATtdWf n-jKCP^'fT Â^HÂT( ‫׳‬TxWripn np‫׳‬fc <f>ifnHnTîijt Ad®c6*^ftK%P0arA 'iHH D l f H « ■ é 0 4 ‫ ־‬V / l i J K T ae x1 s n Î O K O n s d fi s i r a f -3'IIAt'în j^TţVÎ î C^HLjîl rrSftÎHTlAÎfl HOtTflf ÎwAHH rffZ £1 Wf\ Tm 4>in‫׳‬m< c<^Mi^nAWf ÎtwtToAn . CX a^as C*HT A+jj CRfncnpi TÔ4T! . îliMTptf 11 lift cnî. Cin HXHA 3n* *îl . A Al hi KHTfZ cohot ‫־‬Ça»ai i4Ta· Ml 4paT*V| iun MIZţ?HO(H^T| dinTplÎ KpiAiiniţi t Sin. niNTp^Î Mfl Uit» ^Z^ÂHA^n lipi 0n HA 4Tp^ n^i* Tâlcuirea Sfântului Teofilact la Faptele Sfinţilor Apostoli .rÎAÎn Xc AUnn*nim A‫־‬ W rpZfîr . IÎAI II 4^ MU4Ttf* 4 lLspT‫׳‬fc 4H4CTA CZ 1Î4.néïTOATIAU‫ !׳‬.·■ AÏ4 3n*H ( «AIM A* a‟t . in R^i T04T1 A^*J ‫׳‬t AATlHTl (Un li A‫־‬k« ?$ tf* * »HpKZAA. c44 ^ f* 4 /. tHHTptf A^HC^A 3nii : ii*zptf A *tT< ■f ‫־‬frViNriAÎi npnH ToAT( Ilm^pniflA* . *!}.. 1( niKTpÿ Aii(TA 3 ‫'״‬HI : (Wu* *(TI C«1· rtfp 4 1 Q TpillM npi A. [Tpi A Aiirr^A AîÎKfApi - - ®TAMTIAV* . Hp< *RRpkf* $aîitâ aiîMI 4«H m$AT* AO«tfpn kW *Aliap4V *»" A* 4»p‫׳‬fc UCT4 ni iltfTTÎrtUl  w'aiàÎ : A *P »*» 4* ‫*״‬ Tfî 414(TA JCZ A■ ^ACRAA^A cztf MtAUrî»pljnf » A‫״*■״‬ n KHHIHÎT. . «liin iH* ** ■11* · .114 AHH T A J i K S H f H d e ÎCDiÎHIl [ i f î 1 1 H 0 4 ‫״‬lî T ţ A S R 6 J S f H p . dpi *liiti r'I* KR *\i €ui«T 4 A^Hp!{ *ni4 4 «f‘nTlAI flilO(TOAtt4l*p Oln «4 nÎT«HI|l AA( I!*{ . Ka iun rtfl i*n k nţ? hjiV C»n 4»*U ! «an ca h? * **^4 A· M k f < KoAioâpa caii Tan«ţi -4CHH iun achÎhcz c^ii · Ka Hfiin M-n nVijîÎH a* fiawn ftva*rÎAinAi A4 nÿT*É C*HI 4!OAOf^iK« npi non .Tl T«i!w C*tf »îTikiÎt. ·MAV■‫ !׳‬ii ** ‫*״‬SAT fi! }x fi T CD F fi Kţ^Ti ÎWŢ.mipnAi MAHMAnnti iun npepoiinA< .AZ : Dfp M &n ■ApTOC !»oropt *AHT ?* T A . up AAT^A . AA XC 3n* flln aIka in HIt* 1* Siiii : Uln n»HTptf Sf ij*h» 4 c$*puJTÎT $***A 4>orr râp ni M ân > fUpTl Adn *fi Al 11 itl ni. R* un! *h^Nt* 4ICV$AI 6f* IIAIAIp. npi napi 4 6v*x. K1 CAţ} *p‫־‬AT4T At!n Kn^À I ·!!·n ·MA1IJ A 0n * rţi AAHUiIn atti nW fl^TnH4|H 4 «a ■(-■ àÎ Ifln 4RZ xn IoVaii *ni‫־‬fc Ia^aa î KApl T A i H? 4*^n ^0(T KâpTi*dHdfTd » HHAklp^n 1 tui pZTAT Ip^n H^HOrH^TÎ : Hn H*(n?A MAU· tnpiyfţt i iun.hkSt *^Cwi AI UJTI HopÎA-<WI»nAWp Ty »14*11 lJ ‫־‬nMAtfAAVAA . Bl fl npnittuâ *cri ! R* ♦*f “ hÂtV/a d^Kà U A$n flyimiin €pâ . ra‟p**i np» H*p*ri iiâita o W *aMtViÎt .fila lr . Kmin (*HA ^TIAAAÎ A Al t A* A*  X ^ A A^Hp*T I J^lin CI a MT C uin âpMOftM AAÎ AXtAT dpi AJRMctf* ! ©yn^A flAirt 4 I*AAAT)A . jÎi'Êa *oai 3«II . 4 ^*AMAI(IA A**** ^ * ‟* lÎ(K$ATR . HiÎifl »! m'i'H ii* n 0» *Vczpni nfi A*M{* DinTyÜ iii* lufl U.T ® ti imUliiT I 41 HUO( 4M JÇOT*p^T HACZMtno* răf iun c■ Ml T Afli* Al T*/I$np4 *i*cT* ‫־‬. Cin K“'*' Kl 4TpiÎ i^Aé 1( 4* cnA^ A4n^p\ipi CT*: Cin rV« HZ ^TpV 4 CHpÎ( fctf»lÎnTl A( fipî AU ‫׳‬p CJRprtf lin(!* : Ka *ÎAT ! iun irpnH npiAAHVi M(i«p«ca A‫־‬feWiiffA*T■ Alin TOAT( C*wr Ip-ÎAHilIf Al . 01 îl Hfl U(IXp *))**« 4TfV Ăcaiuri «fiAllTI A( CTpZA'ÎH^tlJJ( » UJtl mÎaTSS C1ÏT1A»* KAy-t Cnpl AMlï cnil 4 ÎKHtilîlAWp H4pi £fAA Ca^ 4. ApfftT 4*I^A ■afp!* t «apt ca "f* iun *tnmii npi KâpT-t ) A*5*‫״‬ÎA «f? Ttÿnpïn HOJtTp( Ip^n $0(T 1(hÎhC : Din O y HIA ( KApl HpTl&fCfC Ujn KRTÇ« *l*'4Z ÀlItTâ AA A1ICTA O IA A4 ZXp KJRHA 3"» » Aa 4 ‫־‬ tun KXTpg J^or»( .l( 101(« Ct A 4«lrtHTI . ţi'‫ ״‬A na atT! nan»!* uii A Ay^nTi UJTi *4n 1 N A* «' t*ta ij 1 * o c o^ji r tun TOTA‫׳‬k$>u A^n oyp/MA .

4 tpiai-fc aii* CUfiflKA Ha'fTt. Mn ÂJWti *ï *aanÎr CItipcrinsfAÏin* .115 soc!  l ï CO ţr H f 6 vii iţj*nTfde CiţîHiplIAWf inÔiTOin. **r *an caï »ViaTÏ»» îifija laiAa. .VllHlf . ^Tfï ăa TpininfiyCma-l ‫׳‬.ix stnîa *ï cacÏA . lAp aa *if$ÏA T^ftajin TpininpiyEaiai ‫׳‬aa c*ï. uin nia( fiîna aai* M‫|״‬j'ro«AÏi( . 0 * S r ut H T SA T*A!(!ilifin vj)inT(AWj C<j>Hl}îlAWJ SflOiTûAn-r /r*V *T U %( Tïl■ Tâlcuirea Sfântului Teofilact la Faptele Sfinţilor Apostoli .mpiijfaiX( aa AÏn Tiffpï· KÎrajÏAÏn . Tîiipïi KiiapÏA . nj a A C*HT aï a napar npf VSnorToaïa . uitt +1 ‫־‬fï ai tji injuriai ai an aa aïti E ipwn Cï< tivaptuAi!■■ . Ï1IÀ niian *ii. Illn ïaijn fiôn ann .*KÎT fi! aï aaapT^pmnr . ap AA nartiMin aiîn *amrïnToapi ÏbÏa aa fiônai ! finNTpV «âpiai aï ÀaiiiÎr 4 nponoaiAÏn Sruriia . Kï*i «a afin(* aninat +«iinTi aïn Hipwn caoïcyiu' AÏ<* Al Kiiapia . Clp Aa Janisaosïa afiïiî oaï ÿisïr aïn xTiaupl fiiaa £«■1· ţfî .ţian igù *an an aïn asiiTÏju» Tïfipït ï‫״‬n narpï . K* AitinAÏa npi ça anoaw dïiù mii dpiiTAjijţ âï Giatit .an aa CTvnALnnpïn càai t pninïmïa JliVia nfïum caÏTpnam'( *t caÎ!K(i nponotiAÏiïpïti .fxuin anin Atjn itaaVAïi lUTpïfnpayfst .aini* »9 Caï nSi ^ KtpTi . uln ■fin fitfmîpMA JÎsi ann . EifWK Caï Ai. s:« aï c«Ht iKTiirÏAur! 3‫־‬Eaf àan .anawp . filin* ■apiAi fiiifioj $înnA Ripwn .fila 50v . T*ri«AÜn. rïiînfiîhtx sAeïa tï ca'si*. illn an aïn fait aunuifiip-t ïinî naVpï .!! fiiaa Ï«ÏA aa noauifnjiţfaiAi aa aïiï naprnir cnpi oÿanAipnA( fliloiToaiiAgip . Aaï 4. sas pjz ₪ F®B53 îi|in Hi n*H* i-nai niKiTÎiy( dïiù r(*i niKTpï ^ipmiÎTÎA Ea'via Â$anTiAi jÎîicîto. ^fAA Kus'. a*T ciinr râ^rv ÏHÏn Aiaa «ïiaiapi aÎn n»n* aa c*a«puinp‫׳‬l aîn . [UHTţţi C<|)HTiÎA i riOtTOi nivii . Ka'piAi nïyna aian nptïpaui cxncpaÎ^ii aa 4«aaa'11 f *a ain npv Cÿnipin ain at ai Gfà asoaw C»n omitfi . Uf fiviiïïl npi ânïn un fiïnpiSfAiu +n nmta‫״‬Ei|ii *ï fi■ dmapÎnTÎA . n*na aa fioaui. À!1!11 nm maT* apiani npoiiÇMAÏnpin aïn ïtayia Bp fiiaa naanaia a‫־‬£ mànaïn- fisauiyan gin oynïa fil ann . Tfinyan uii annan : a^AAin H CTi^a» ^Aarn Caï ayatii aï nïirpn ţ iun Xarta â>i(*9hï iihi j®à TSipi Tfinţian ità mai(. Hï fiiaa «iaijipi iamVaïn fiïn* nïijn«( oapiAift 3iîa« aï aa» finofTOain aa Caïman npi OTiţan mn npi ain jpnpiïna aï 6a r finan aa cynnAifi aïn . ■ïpi 4$ nirpinfr  Ttamnga ai fins Hiiapia Un AXHfi aaigit aptuin ain fin« Pinaaa aunuannri fisn ÏhÎ . Un n. ^TnnA ÏhÏa la noaw. K* TpnaamjflHA mil *iiai*MA »fi EaViA A4 ÏBÏA àaTpinjian iui «!ici 4A nùTnMi n aiïn aaAHTÏnToapi .

Noi credem că o continuare firească a acestui volum nu ar fi decât „Tâlcuirea la Epistolele Sfinţilor Apostoli". vieţuitor pe meleagurile Greciei.5 cm. 1806. în râvna de a înţelege Sfintele Scripturi întru duhul şi prin învăţătura Sfinţilor Părinţi. Este cu putinţă ca prin alte biblioteci să se păstreze un exemplar întreg al acestui volum. monahii Gherontie şi Grigorie traduceau în româneşte tâlcuirea Sfântului Teofilact la Epistolele Sfinţilor Apostoli.5 x 25. iar cercetările ulterioare pot să dezvăluie cui aparţine traducerea şi dacă această tipăritură conţinea şi tâlcuirea la Epistolele Sfinţilor Apostoli. e cel de la Biblioteca Academiei Române (68210). De la dânsul au rămas în manuscris mai multe traduceri din Sfinţii Părinţi. De aici putem înţelege că acest fragment de carte ce ni s-a păstrat este doar începutul dintr-un volum de mari proporţii. anume în Sfântul Munte Athos. găsim silaba ‫״‬TAL-" care nu poate indica altceva decât „Talcul" sau „Tâlcuirea". Insă. însă singurul exemplar care s-a păstrat din această carte şi este catalogat. de unde a şi ajuns la BAR. Am văzut că Ia sfârşitul veacului al XVIII-lea. încât prin munca sa. sau este posibil ca fragmentul de carte ce se păstrează până astăzi să fie doar o probă de tipografie.paginii. ci silaba de pe fila 50v indică „TAL-". Intre cei care au săvârşit această strădanie a fost şi Sfântul Nicodim Aghioritul. Veneţia. deoarece vedem cu exactitate că nu este precizat la început un alt autor. . prin îmbelşugatele explicitări. care să justifice formatul de 38. arătându-se prin aceasta că paginile următoare conţin scrieri ale aceluiaşi autor. această preocupare nu era singulară. Dar unul dintre traducătorii care s-au sârguit să înveşmânteze în limba română scrierile Sfinţilor Părinţi a fost şi mitropolitul Veniamin Costachi. Prin osteneala sa au fost traduse din elină în greaca modernă două lucrări care conţin tâlcuirile Sfântului Teofilact la cele 7 Epistole Soborniceşti133 şi la Epistolele Sfântului Apostol PaveliW. 133 Hermeneia eis tas Hepta Katholiktis Epistolas. 1% Acest procedeu era întrebuinţat pentru înlesnirea şi cursivitatea muncii tipografului. textul a devenit mai amplu. realizându-se astfel o operă nouă. care prin alcătuirea împrejurărilor a intrat în fondul bibliotecii mitropolitului Iosif Naniescu. de o mare frumuseţe şi însemnătate duhovnicească. nuanţări şi citate. în locul în care este indicat începutul primului cuvânt din pagina următoare132. Sfântul Nicodim a îmbogăţit aceste tâlcuiri cu numeroase trimiteri şi citate din Sfinţii Părinţi.

în timpul primei sale retrageri din scaun (1812) şi a terminat -o la Iaşi abia în anul 1819199. Nestor Vomicescu. petrecuţi în retragere la Mănăstirea Slatina. Fecioru. pp. pp. Literatura patristică în preocupările mitropolitului Veniamin Costachi. 232-256). 54-55). în trei volume rămase în manuscris200. D. aşadar. Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Câtă dragoste avea mitropolitul Veniamin pentru sfintele cărţi se poate vedea din două mici fragmente extrase din testamentul pe care l-a scris în anul 1844 la Mănăstirea Slatina. 1-2. Şi această traducere este după versiunea în greaca modernă a Sfântului Nicodim A ghiontul201. a tradus în româneşte opera completă a Fericitului Teodoret al Cirului. cu doi ani înainte de 18 decembrie 1846. în ultimii ani ai vieţii sale. 1967. la laşi. 2 volume. în două volume. între anii 1850-1862. . Hermeneia Euthymiou Zygadenou eis tous 150 Psalmous tou Prophetanaktos Dauid. nr. în rev. op.Sfântul Nicodim Aghioritid Mitropolitul Veniamin Cost adu între care sunt şi Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur la Faptele Apostolilor si Ia Epistolele Sfântului Apostol Pavel (7 volume). cit. Iată. 201 Constan tino pol.. Tâlcuirea Psaltirii de Eutimie Zigaben tradusă de asemenea de mitropolitul Veniamin apare postum. când şi-a dat obştescul sfârşit. traducere pe care a început-o la Mănăstirea Neamţ. 200 Manuscrisele acestea se păstrează în Biblioteca Patriarhiei Române (cf. ce scrie în testamentul său acest Aceste manuscrise se păstrează la Biblioteca Mitropolitană din Iaşi (cf. 1819-1821.

Bucureşti. . Bucureşti. Ajută-te cu citirea cărţilor folositoare de suflet şi fără să iei seama vei vedea o schimbare în sufletul tău. 1996. după ediţia din 1819 a Sfântului Nicodim Aghioritul. sub îngrijirea episcopului Gherasim Cristea. 135 201 Idem. în voi. fiind adunată cu multă greutate şi mari cheltuieli. Tâlcuirile celor patru Evanghelii.ierarh cu viaţă sfinţită134: ‫״‬Cărţile ce am lângă mine împreună cu partea ce a rămas la Sfânta Mitropolie. Râmnicu-Vâlcea. mai ales cele scrise de oamenii virtuoşi cum sunt: Mărturisirea ortodoxă. el era cunoscut şi întrebuinţat şi de călugării români din Muntenia136. adică întreaga mea bibliotecă. D. Am văzut mai înainte că Sfântul Calinic de la Cemica cunoştea nemijlocit şi recomanda tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament: ‫״‬Tu. virtuţile care-1 apropie pe om de Dumnezeu. cele de care are nevoie fiecare creştin.] Las 800 de galbeni să se aşeze de epitropii mei în casa Seminarului Socolii. după textul grecesc a lui Nicodim Sfetagorianul). în timpul retragerii de la Slatina. spre pomenirea mea [. Acest îndemn al Sfântului Calinic ar putea fi interpretat 2112 Unii dintre contemporanii săi îl numeau chiar ‫״‬Sfântul Moldovei" (cf. pe care mitropolitul a tălmăcit-o la sfârşitul vieţii sale între anii 1845-1846. Un sfânt printre oameni. Erbiceanu. şi în tipărirea cărţilor bisericeşti de care după vremi ar fi lipsă. 64.. tom. din care poţi înţelege tainele credinţei noastre. Furtună. ed. 1-111" (cf. Ucenicii Stareţului Paisie în Mănăstirile Cemica şi Căldăruşani. pp. pp. Copie după traducerea lui Veniamin. o afierosesc Seminarului ce frăţia sa arhiereul Veniamin Roset s-a făgăduit a înfiinţa pentru monahi la Sfânta Mănăstire Doljeşti. Episcopiei Râmnicului. 104). care să slujească a se hărăzi fără plată tuturor clericilor seminarişti la ieşirea lor din Seminar. după cum şi pe la bisericile tării. relele care-1 învrăjbesc cu El şi multe altele în legătură cu mântuirea ta"137.. din 1846. întrebuinţându -se numai dobânda lor anuală veşnic în tipărirea pe rând a tuturor tălmăcirilor manuscriselor mele câte se vor găsi nepublicarisite. 1888. dorind foarte să nu se înstrăineze şi să se irosească. protimisindu-se cele sărace spre pomenirea păcătosului meu suflet"135. p. Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. p. Despre piedicile mântuirii omului: slăbirea şi împuţinarea credinţei. Agoniseşte-ţi astfel de cărţi folositoare. între manuscrisele nepublicate ale mitropolitului Veniamin se numără şi traducerea la Tâlcuirea epistolelor pauline a Sfântului Teofilact. 281-282). a epistolelor lui Pavel şi a Epistolelor soborniceşti de Teofilact al Bulgariei şi altele. între manuscrisele aflate în biblioteca Mănăstirii Căldăruşani se afla şi o copie integrală ale celor trei manuscrise ale mitropolitului Veniamin ce conţineau ‫״‬Cele 14 trimiteri ale Sfântului Apostol Pavel (tâlcuiri ale lui Teofilact. Cu toate că acest manuscris s -a publicat abia la începutul veacului următor. frate fă ceea ce-ţi spun. 62-63. 1927. C. 137 Sfântul Calinic de la Cemica.

Dar preocuparea monahilor pentru tâlcuirile la Noul Testament ale Sfântului Teofilact este atestată şi de alte manuscrise139. găsim pe fila 1 o însemnare: „Această carte. cât şi Tâlcuirea la Faptele Apostolilor. ms. rom.. rom. Mitropolia Moldovei şi Sucevei. p. între care este şi ms. Iii. 599 BAR este plătit şi citit de loan Mavrodin. 5116 BAR care a fost cumpărat în anul 17% de către popa Radu Veicea din Satu Lung. cit. 2<rr între manuscrisele ce conţineau Tâlcul Evangheliilor şi făceau parte din bibliotecile mănăstirilor ori ale unor credincioşi sau clerici. p. pomenită mai sus. ms. ms. Marinescu. dintre clericii români din veacul al XlX-lea. în rev. rom. egumenul aceştii mănăstiri. rom. Totuşi. rom. 258 BAR din biblioteca Mănăstirii Bistriţa-Vâlcea. Mironescu. op. la anul 1852 este copiat un manuscris cu Tâlcuirea la epistolele pauline. voi. rom. în care spânzură toată legea pravoslavnică. Cartea românească veche din biblioteca Mitropolitului Iosif Naniescu.119 şi ca o mărturie a publicării Talcuirilor la Epistolele pauline împreună cu cea la Faptele Apostolilor. Catalogul manuscriselor româneşti. ms. cu cheltuiala părintelui chir loanichie. Ştrempel. episcopul Râmnicului. logofătul mănăstirii"140. ce să numeşte Tâlcul Sfintei Evanghelii este prescrisă aici. 1-2. 2592 BAR scris de popa Flora. 3314 BAR care este copiat de popa Stanciu de la Mănăstirea Antim. rom. m 141 G. XXX). ms. călugărilor şi ierarhilor sunt mult mai numeroase decât mărturiile istorice concrete care ni s-au mai păstrat. după cum ne spune însemnarea de pe fila 1 verso a acestui manuscris138. 3353 BAR din anul 1826. ms. 2041 BAR a aparţinut Mănăstirii Cernica. Dar asta numai în cazul în care Sfântul Calinic ar numi prin ‫״‬carte" cartea tipărită. ms. Mai mult. a intrat mai apoi în biblioteca Mănăstirii Bişericani. în Sfânta Mănăstire Hurezi. intrată mai apoi în fondurile BAR şi prezentată de noi mai sus.1974. ms. ms. prin osteneala smeritului între fraţi Nicolae. 2091 BAR a fost al lui Ghenadie Enăceanu. Bucureşti. 1987. Alte cărţi . 295S BAR scris de popa Flora şi dedicat episcopului Grigorie al Râmnicului. menţionăm în continuare: ms. pentru Seminarul eparhiei. 1467 BAR copiat de popa Stanciu de la Mănăstirea Antim. în care sunt cuprinse primele 9 capitole din Tâlcuirea Evangheliei de la Matei. însă ştim că în acea vreme ‫״‬cărţi" erau numite şi manuscrisele. Neîndoielnic că manuscrisele şi cărţile care conţineau opera Sfântului Teofilact şi care erau prezente în studiul şi îndeletnicirile duhovniceşti ale credincioşilor. din porunca fericitului episcop Calinic a! Râmnicului. p. rom. 201 BAR care a aparţinut Mănăstirii Căldăruşani. în zilele mării sale domnului nostru Io Grigorie Dimitriu Ghica voievod. care aveau în bibliotecile lor scrierile Sfântului Teofilact îi amintim aici pe mitropolitul Iosif Naniescu141. ms. la leat 1826. rom. rom. nr. în biblioteca mitropolitului Iosif Naniescu se afla atât Tâlcuirea celor patru Evanghelii de la 1805 (cf. 98. rom. 2759 BAR care este scris de popa Constantin a aparţinut Mitropoliei Bucureştilor. rom. P. episcopul 138 Acest manuscris s-a pierdut (descris de A. Costinescu şi F. 78). în acest manuscris.

cit. 2. XXIV-XXXVI. 50 . în ediţia rusă. publicat sub titlul Prinos monahismului contemporan. punerea minuţioasă a ei în practică. . 439). rom. mitropolitul Atanasie Mironescu şi episcopul Gherasim Safirin144. Episcopiei Ortodoxe Române a Alba-iuliei. Lec tura acestei tâlcuiri este de neapărată trebuinţă.. cap. 916 BAR ce conţine Tâlcuirea la epistolele Vezi A. p. SAR 386 / 72 . op. 312 ‫־‬lî Ignatie ne învaţă aşa: ‫״‬La citirea Evangheliilor mai trebuie adăugată citirea tâlcuirii pe care le-o face Fericitul Teofilact al Bulgariei. Dintre ierarhii ruşi din veacul al XlX-lea îi amintim aici doar pe Sfântul Ignatie Briancianinov145 (+1867) şi Sfântul Teofan Zăvorâtul146 (+1894). ale cărui tâlcuiri sunt primite şi întrebuinţate de Biserică. Episcopiei Romanului. Ştrempel. p. 201). Fărâmiturile Ospăţului. Fecioru. 193). în consecinţă. op.0 In biblioteca episcopului Melchisedec Ştefănescu se afla un manuscris în neogreacă din veacul al XVHI-lea. cit. şi manuscrise ce au aparţinut mitropolitului Iosif sunt menţionate î n ms. ed. op. deoarece Sfântul Teofan a trecut la cele veşnice înainte de a isprăvi tâlcuirea epistolei către Evrei..). 4409 BAR. tâlcuirile Sfântului Teofilact erau întrebuinţate şi de către episcopii şi credincioşii Rusiei pravoslavnice. Această lucrare nu a fost finalizată. G. arhiepiscopul Bulgariei scurtă alegere pentru uşoara ţinere de minte (ms. G. Sfântul soborniceşti în traducerea monahilor Gherontie şi Grigorie (cf.Melchisedec Ştefănescu142. Astfel de Chiriacodromioane (alcătuite din tâlcuirile Sfântului Teofilact) atât la pericopele evanghelice. ed. Lăsându-ne călăuziţi în înţelegerea Evangheliei de explicaţiile acestui Sfânt Părinte. Mironescu. după Sfântul Teofilact. ea permiţând înţelegerea corectă a Evangheliei şi. canoanele Bisericii cer ca Scriptura să fie interpretată în acord cu comentariile patristice şi nu în mod arbitrar. rom. pp.4 Sfântul Teofan Zăvorâtul a întrebuinţat tâlcuirile Sfântului Teofilact în propria sa tâlcuire la epistolele pauline. 1998. D. 1996. Litzica. 1998. Nifon Bălăşescu143. înainte de anul 1843 (cf. având următorul titlu: Tâlcuire pe întrebări şi răspunsuri la Sfintele Evanghelii ale Duminicilor anului întreg şi ale altor căteva sărbători. în testamentul său duhovnicesc. p. grec. însă după cum am văzut mai înainte. p. Moscova.. însă. 405). la această învăţătură se mai află o scolie: ‫״‬în toate obştile cu bună rânduială se citeşte zilnic la Utrenie tâlcuirea Fericitului Teofilact la Evanghelia zilei" (Prinos monahismului contemporan. op. cât şi la cele din Apostol. erau traduse în româneşte şi se aflau în biblioteca Mănăstirii Neamţ. IX. cit. p. 3. Pe de altă parte. pp. cit. noi vom rămâne credincioşi tradiţiei bisericeşti" (Sfântul Ignatie Briancianinov. :1> Din biblioteca lui Nifon Bălăşescu provine ms. 28-29. publicată de către ucenicii Sfântului Ignatie. Sinaxar ortodox general şi dicţionar aghiografic. deoarece o parte din scrierile acestor Cuvioşi au fost traduse în ultimul deceniu şi în limba română.cf.în limba rusă). Suntem îndatoraţi să înştiinţăm cititorul că acest vrednic ierarh român (+1902) este propus pentru canonizare sub numele: ‫״‬Mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu cel milostiv" (cf.

fundaţiune a nemuritorului Mitropolit Veniamin Costachi. ‫״‬tălmăcirea" acestei tâlcuiri a fost făcută de mitropolitul Veniamin Costachi după varianta în greaca modernă a Sfântului Nicodim Aghioritul. Prin publicarea acestui manuscris la începutul secolului nostru. prelucrată în limba greacă nouă de Nicodim Aghioritul şi tradusă jâl . Sfântul Sinod aducea un omagiu mitropolitului Veniamin la 100 de ani de la înfiinţarea Seminarului de la Mănăstirea Socola216. publicată în anul 1819. nr. apare la Bucureşti în trei volume. între anii 1904-1906215. Catalogul manuscriselor din Biblioteca Patriarhiei Române. crezând că este lucru de mare cuviinţă ca şi Sfântul Sinod să aducă marelui Mitropolit prinosul său de recunoştinţă cu ocazia acestui centenar. După cum am văzut.5 Manuscrisele acestor traduceri se păstrează parţial (numai tomul I şi III) în fondurile Bibliotecii Patriarhiei Române (cf. traducerea mitropolitului Veniamin la Tălcuirea celor 14 trimiteri ale Sfântului Apostol Pavel de către Sfântul Teofilact al Bulgariei.SfântulIgnatie Brianciaitinov Sfântul Calinic de la Cernica La noi în ţară. 232-233). Studii Teologice. 1904. D. în rev.6 „Având în vedere că în anul viitor. Fecioru. Această ediţie a fost îngrijită şi 2. pp. propunem a se imprima cea din urmă lucrare a sa: Traducerea tâlcuirii lui Teofilact la cele 14 Epistolii ale Sfântului Apostol Pavel. prin tainica iconomie a lui Dumnezeu. se împlineşte una sută ani de la înfiinţarea Seminarului Veniamin din Mănăstirea Socola. 1969. 2. 3-4.

iubitorului de Chrlstos R E G E L E R O M Â N I E I CAROL I Cti binecuvântarea şi aprobarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române BUCUREŞTI T I P O G R A F I A C Ă R Ţ I L O R 19 0 4 Tălcuirea Sfântului Teofilact la epistolele pauline (publicată în 3 1906) tomuri între anii 1904- B I S E R I C E Ş T I .ALE S LAVI T U LU I Ş l P RE A LĂU D A T U LU I AP O S TO L :P AVE Hi TÂLCUiTE EL1NEŞTE DE FERICITUL TEOFILACTJRHIBPISCQPUL BULGARIEI Tălmăcite în limba cu obicinuiţi acum grecească şl împodobite ca felurite însemnări DE NICODIM AGHIORITUL TRADUSE IN LIUBA flOMÂNÂ DE MITROPOLITUL MOLDOVEI ţi SUCEVEI TOTvITTZL I CARE CUPRINDE. EPISTOLA CÂTRE ROMANI ţl EPISTOLA ÎNTÂIA CĂTRE CORINTENI TIPAFUTE I n zilele Majest&ţei Sale.

Intre ierarhii ortodocşi care s-au slujit de scrierile Sfântului Teofilact au fost şi Sfântul Nectarie al Eghinei219 (+1920). vitregiile vremurilor au împiedicat această strădanie. pp. Catalogul manuscriselor din Biblioteca Patriarhiei Române. tradusă de învăţaţii Gherontie şi Grigorie în Mănăstirea Neamţ şi tipărită cu cheltuiala Mitropolitului Veniamin la Iaşi în 1805"147. A fost un om foarte educat. fiind păstrată până acum numai în manuscris" (Sumând şedinţei Sfântului Sinod de la 8 nuti 1903. Saint Nectarios of Aegina. p. VI-VII. dar de o mare simplitate. pp. 1969. :l ‫׳‬ „ Cf. din 8 iunie 1903) . -I= Manuscrisele acestor traduceri se păstrează parţial (numai tomul I şi III) în fondurile Bibliotecii Patriarhiei Române (cf. nr. 1995.cf. iar după terminarea studiilor teologice a mai susţinut trei doctorate (Berna -Elveţia. Fecioru. „spre a reînnoi mai mult amintirea Mitropolitului Veniamm. Sfântului Sinod. Atanasie Mironescu. Cavamos. Născut la anul 1880. Oxford .Marea Britanie şi Columbia . şi anume aceea ca după tipărirea lucrării de faţă să se publice din nou şi Tâlcuirea la Evanghelii a lui Teofilact. . 232-233). 3-4. 54.prefaţată de către mitropolitul Atanasie Mironescu. 177.SUA). nr. Institute for Byzantine and Modem Greek Studies.. în rev. Dar în şedinţa sa din anul 1903. iar mai apoi cartea aceasta a fost cuprinsă de negura uitării148. C. Studii Teologice. în Monitorul Oficial. episcopul Nicolae a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori ai Bisericii Belmont. D. cit. dar şi episcopul martir al Bisericii Sârbe. Nicolae Velimirovici149 (+1956). un Sfânt făcător de minuni de pe meleagurile Greciei. Acesta din urmă a scris în vremea episcopatului său româneşte de Mitropolitul Veni amin Costachi în ultimele zile ale vieţii sale. Cu toate că la începutul veacului al XX-lea se dorea publicarea Tâlcuirii la cele patru Evanghelii. 2211 Ortodoxe Sârbe. care de la începutul Arhipăstoriei sale a strălucit prin fapte de mare folos pentru Biserică şi Ţară. mai aprobă şi o altă propunere. op.

Box 536 House Springs. Missouri 63031 —1997— A9 H H AI l OTJ Ediţia americană . prirnui volum (1973) cuprinde Tâlcuirea Evanghe liilor de la Matei şi Luca. Prologue from Ochrid. Până astăzi au mai apărut nr.' a* 4 vu <.* ы олла m mtiMift-i» of EPMHNEIA Eli TA TEXbVPA 1ЕРЛ EY АГГЕЛ IA МсгетЬыпебсГеа сЦ ·. 152 Din motive de spaţiu tipografic. Cu Tâlcuirea Evangheliei de la Matei. Prima şi singura ediţie a Tâlcuirii Sfântului Teofilact la Evanghelii apărută într -o limbă apuseană este ediţia americană publicata în anul 1992 de către Chrysostom Press. Velimtrovici.anul 1997 Ediţia neogreacă . în Biserica Ortodoxă Greacă. iar cei de-al doilea la Evangheliile de la Marcu şi loan (1975). Traducerea din greacă în engleza americană este făcută de Părintele Christopher Stade. Tâlcuirea la cele patru Evanghelii a Sfântului Teofilact este cunoscută prin traducerea din elină în neogreacă făcută de către ieromonahul Galaction Gamiiis şi publicată în două volume între anii 1973-1975152.124 е ьоФ У л л кг o v THE EXPLANATION by BLESSED THEOPHYLACT лгсглы». Birmingham. 151 intitulată: Blessed Theophylact's Explanation of the Netv Testament. . Până azi. anume Talcuirile la Evangheliile de la Mărcii şi Luca. unde. 11. îl cuprinde şi pe Sfântul Teofilact150. consemnând tradiţia bisericească şi poate vreun cult local. iar până în anul 1997 Tâlcuirea Evangheliei de la Matei cunoscuse deja patru reeditări151.vj i cw THE HOLY GOSPEL ACCORDING TO ST. 1985. p. MATTHEW Volume 1 in the мч*» BL THEOPHYLACTS EXPLANATION OP THE NEW TESTAMENT Tiamlfcted from (he origin*! Greek by F t . o lucrare aghiografică.anul 19/3 şi Proloagele din Oh rida. Iniţiativa tipăririi în America a acestei lucrări aparţine ieromonahului athonit Ioanichie de la Schitul Sfântul Ilie. 2 şi 3 din această se rie. editorul american a inaugurat primul număr d intr -o serie 395. Гпр1Х!| Г О М ОЕ А'· (Тб ■at* Muiialn ■at Ло>чЗг EwrrUiel Chry sou cm Press P. aceste două volume au cunoscut numeroase reeditări. Chriuopher E Л1 ME ДЕ 1А ']cpopovvjob 1(1«1т1«1ч. 22î Vezi traducerea în limba engleză: N.O.

P. în anul 2000. în anul 1995 editura Novaia Kniga din Moscova a început să editeze o colecţie ‫״‬de buzunar" cu toate tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament.tomul 123 In Biserica Ortodoxă Rusă. în anul 1988 Biserica Rusă din Exil./] C IWrUMMIWÎM V| V'S ApilttlIMKNM FjlH'Up» ■dlll 'J 1 w TOHUJ PMMU».. KUZJE B1U. este foarte apreciată şi se bucură de o largă răspândire.-ri «·■nruni jr. THEOPHYLACTI IVI-U AI1JL AUUUIUUI OPE R A 0t * · E PE R1RI POT UER UflT O MN I A■ T rWL J. Dl BVUIS MWTITW M irt. #. retipărea în limba rusă ediţia Soikina a Blagoviestnik-ului. Tălcuirea la cele patru Evanghelii. în Biserica Ortodoxă Sârbă. CRflT ‫&׳‬ eBAHreAHe Ot: . SMCULBM Ii. . «rvm <t«UT«n * ■km wnmtu viailM um umti. ■ ■■LltTIKJ Hlkl (UtlIU.l T A AO l t l O C AT I T O L I C A. aceeaşi editură în colaborare cu editura Kovceg au publicat o ediţie festivă224 a Tălcuirii celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact. Tâlcuirea la cele patru Evanghelii se traduce actualmente din limba greacă şi urmează să se tipărească prin ostenelile monahilor sârbi de la Mănăstirea Decani. JMMLt i«0 TA EVPIXKOMENA nANTA. cunoscută sub numele de Blagovestnik (Binevestitor).riH. prin dioceza sa australiană. Ediţia rusă . imnuii rr wroi waewi'n i r mc«.Despre edi ţia de faţă ©EODYAAKTOY inVniTlMMI ‫■־‬ct. ‟1rT M.anul 2000 Patrologia greacă . cu ocazia împlinirii a două milenii de creştinism.it C11TII mmtr■! u ■mim■.

de altfel . In ce priveşte redactarea şi structurarea conţi nutului lucrării. vitalitate şi adâncime. Neam dorit ca prin munca de diortosire să nu umbrim şi să nu păgubim limba Tâlcuirii. păstrând înţelesuri le adânci ale graiului bisericesc. destinată în exclusivitate specialiştilor. fiind indicate şi versetele corespunzătoare. In locurile . fiind apoi verificat şi comparat din nou cu ediţia originală. ‫״‬Capetele Evangheliei" (care nu sunt altceva decât titlurile capitolelor) prezente în ediţia 1805. deoarece această ediţie a cunoscut după 1989 153 Vezi tâlcuirea Sfântului Teofilact la Matei 5. redarea acestora în veşmântul lingvistic în care au fost elaborate. acesta a fost actualizat după ediţia sinodală a Sfintei Scripturi din anul 1988. Pentru înlesnirea unei priviri de ansamblu asupra structurii Evangheliilor. au fost înlocuite cu viaţa Sfântului Apostol Matei. metoda folosită în diortosirea şi redactarea Tâlcuirii la Evanghelii a fost în armonie cu scopul propus. s-a alcătuit la fiecare Evanghelie o Scară a întocmirii. . 13. cât şi cea scrisă de Sfântul Mucenic Dorotei. In ce priveşte textul Sfintelor Evanghelii.126 Criteriile ştiinţei textologice moderne au impus ca metodă în imprimarea textelor de literatură veche. articulat într-o topică flexibilă cu nuanţă retoricdiscursivă este specifică textelor cu caracter omiletic din literatura noastră veche.puţin numeroase. Deoarece ediţia de faţă a scrierilor Sfântului Teofilact se doreşte a fi o unealtă duhovnicească în mâna oricărui creştin care ia aminte la poruncile Domnului. critică. au fost evitate cu totul neologismele. Apoi forma finală a diortosirii a fost confruntată şi comparată din nou cu ediţia originală de Ia 1805. Textul Tâlcuirii la cele patru Evanghelii a fost translitérai din chirilică după ediţia de la 1805. cu atât mai mult cu cât în tălmăcirea Cuvioşilor nemţeni se cuprinde un adevărat tezaur de duhovnicie şi de limbă românească veche. Forma transliterată verificată a stat la baza diortosirii textului. Din această pricină. fiind păstrate mai toate cuvintele vechi care până astăzi sunt întrebuinţate în textele bisericeşti şi liturgice. făcându-se astfel o ultimă verificare asupra muncii întreprinse. am consultat câteva ediţii (mai vechi sau contemporane) ale Tâlcuirii la Evanghelii a Sfântului Teofilact. Diortosirea era absolut necesară pentru ca textul să devină în întregime accesibil şi inteligibil cititorului contemporan. iar titlului fiecărui capitol din ediţia de faţă i-am subordonat printr-o notă titlul original al capitolului din ediţia 1805. Bogăţia materialului lexico-semantic. Aici sunt înfăţişate în idei rezumative toate cele prezentate în capitolele Evangheliilor. Ne-am străduit să întrebuinţăm instrumentele lingvistice astfel încât profunzimea şi ţinta duhovnicească a tâlcuirii153 să nu fie deloc păgubită. care este plină de frumuseţe.în care am întâmpinat dificultăţi în precizarea sensului. sunt necesare mai multe precizări. Susţinem întru totul aceste rigori ştiinţifice în cazul în care se doreşte o ediţie academică. au fost trecute de noi în cadrul Cuprinsului. Atât viaţa Sfântului Matei scrisă pe scurt de Sfântul Sofronie. scrisă pe larg şi publicată în Vieţile Sfinţilor ~ ediţia îngrijită de Părintele Ioanichie Bălan.

dar şi asupra întregii Scripturi prin intermediul tâlcuirii. Acolo unde există deosebiri între versetele tâlcuite în ediţia de la 1805 şi ediţia mai sus pomenită. Acesta din urmă ne poate fi foarte util celor care nu cunoaştem integral textul Evangheliei. ci ia versetul sau grupul de versete tâlcuite. Pentru a înlesni o vedere unitară asupra întregii tâlcuiri a Sfântului Teofilact la Evanghelii. Aceste trimiteri au fost confruntate şi îmbogăţite cu cele din ediţia Noului Testament comentat al ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania. Scoliile şi însemnările Cuvioşilor Gherontie şi Grigorie sunt marcate prin note precedate de indicaţia: [1805]. S-a alcătuit. însă acestea au fost completate cu trimiteri scripturistice la toate textele citate în cadrul tâlcuirii şi care nu sunt identificate în traducerea Cuvioşilor Gherontie şi Grigorie. cumulându-le cu cele din ediţia din 1988 a Sfintei Scripturi. am subordonat fiecărui verset (sau grup de versete) trimiterile biblice prezente în ediţia din 1805. Referinţele biblice din textul tâlcuirii sunt cele din ediţia 1805. Toate referinţele biblice din textul tâlcuirilor au fost sistematizate într-un Indice scripturistic. diferenţele sunt precizate prin numeroase note. un Indice al numelor proprii tâlcuite de către Sfântul Teofilact şi un Indice al referinţelor evanghelice uşor de reţinut sau care sunt întrebuinţate deseori. în antetul fiecărei pagini este indicat numărul capitolului din Evanghelie. Pentru înlesnirea utilizării acestei tâlcuiri. iar în alcătuirea indicilor nu s-a făcut trimitere la numărul de pagină.Despre edi ţia de faţă mai multe reeditări şi se bucură în momentul de faţă de cea mai largă răspândire în rândul credincioşilor. ci doar am reţinut anumite pasaje prin intermediul lecturilor particulare sau a citirilor din timpul sfintelor slujbe. Toate celelalte note şi însemnări aparţin ediţiei de faţă. . s-a alcătuit un Indice real şi onomastic prin intermediul căruia cei interesaţi vor putea afla grabnic care este învăţătura Sfântului Teofilact privitor la diferite teme. Pentru o orientare tematică în cadrul Tâlcuirii. înaintea fiecărui verset (sau grup de versete) este indicat capitolul şi numărul versetului. de asemenea.

Cei care iau aminte la acest cuvânt al Sfântului Ignatie vor înţelege că aceşti indici sunt de neapărată trebuinţă.Acestor indici li se alătură în acest volum al Tâlcuirii Sfintei Evanghelii de la Matei şi câteva anexe editoriale: (1) Zilele de prăznuire ale Sfinţilor Apostoli.Duminica înfricoşătoarei judecăţi. Binele firii noastre căzute este amestecat cu răul. Sfântul Nil Sorski (1433-+1508) scria: „Cei împovăraţi de multe păcate şi bântuiţi de patimi sunt nevrednici chiar şi să audă asemenea cuvinte. ed. (6) Câteva rugăciuni din rânduiala liturgică a Triodului . VII. Fărămiturile Ospăţului. cărora. suntem îndemnaţi să ţinem cuvintele sfintelor scrieri în minţile noastre. cât şi din cauza neputinţei şi uitării. despre venirea lui Antihrist. însă. Cuviosul Paisie de la Neamţ. datorată feluritelor pricini. Vei vedea foarte repede că nu există nici o legătură între binele evanghelic şi binele firii omeneşti căzute. după cum o mâncare delicioasă şi sănătoasă devine otravă când este amestecată cu aceasta"154. 155 Cf. toţi ne supunem într-o măsură mai mare sau mai mică. Autobiografia unui stareţ. (4) Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin. ca unii ce suntem oameni. Motivaţia care a stat la baza alcătuirii indicilor este un cuvânt al Sfântului Ignatie Briancianinov. Episcopul Constanţianei. prin care ne învaţă aşa: ‫״‬Ţi-a venit în minte un gând bun? Opreşte-te! In nici un caz nu te gândi săl pui în practică fără a-1 examina. 24. 15. (7) Vedenia Sfântului Nifon. (5) Cuvântai Sfântului Efrem Şirul. (3) A treia sută a capetelor despre dragoste ale Sfântului Maxim Mărturisitorul capetele 21-36. înţelegem de aici că apropierea noastră de sfintele cuvinte se poate face numai prin rugăciune şi prin citire cu luare aminte. dar mai cu seamă şi întâi de toate ne dorim ca acesta să fie un sprijin real pentru cei care se sârguiesc să fie cu luare aminte în viaţa lăuntrică. fără a medita. Sibiu. dar deopotrivă ne arată şi cât este de mică măsura duhovnicească a celor care trăim în aceste vremuri. atât din pricina împrăştierii minţii. sfârşitul lumii şi venirea lui Antihrist. p. dar şi câteva pasaje din unele scrieri ale Părinţilor filocalici. 1996. Aceste pasaje patristice nu au scopul de a-i exalta pe cititori punându-le înainte cuvinte şi învăţături ale Sfinţilor. Din această pricină. 22 . cap. ca măcar să sporim în conştiinţa decăderii în care umblăm"155. Alba Iulia. Vezi dacă gândul tău cel bun. ed. p. de aceea el însuşi a devenit rău. pentru a Doua Venirea Domnului. Tălcuirea la Evanghelii să devină un instrument util în strădania de înţelegere şi propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu. ci întâi de toate completează şi dezvoltă tâlcuirea Sfântului Teofilact. Unele adnotări din ediţia de faţă cuprind lămuriri asupra textului. Ne-am străduit ca prin tot aparatul auxiliar. în privinţa citirii sfintelor cuvinte. despre înfricoşătoarea judecată. EOR. Deisis. Consultă Evanghelia. punându-ne nădejdea în harul lui Dumnezeu. înclinaţia ta cea bună sunt conforme cu sfintele învăţături ale Domnului. Simţi în inimă vreo înclinaţie bună? Opreşte-te! Nu te lăsa dus de ea. am aşezat în primele ‫ ״‬Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov. (2) Despre tâlcmrea versetelor 46-50 din capitolul 12 al Evangheliei de la Matei.

se cuvine să ne aducem aminte de neamul din care ne tragem şi să nu uităm ca la înfricoşătoarea Judecată în sânul neamului românesc ne vom afla dimpreună cu toţi înaintaşii noştri care şi -au sfinţit viaţa prin împlinirea poruncilor şi prin dragostea cea nemincinoasă a Evangheliei. după cum ni se spune şi în Cuvântul către cititor al Cuvioşilor Gherontie şi Grigorie: ‫״‬Deci. Transcriind din chirilică textul tâlcuirii de la 1805. Purtării Sale de grijă din dragostea pentru om. dară. De aceea. Intre aceste cărţi se numără şi Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact. toţi cei ce voiţi să vă faceţi fii ai zilei şi ai luminii şi să nu umblaţi întru întunericul neştiinţei. după cuvântul Apostolului. pe rafturi. Cel Care nimic nu trece cu vederea şi poate să răsplătească prin belşug de daruri şi milostivire. la pangar sau în chioşcuri. toate neamurile şi fiecare dintre noi în parte. care nădăjduim să nu devină o carte ‫״‬colbuită" din pricină că se află pe rafturile bibliotecilor şi nu este cercetată de nimeni. Cu plecăciune. iar altele pentru supărarea nopţii. şi după dânsa să urmaţi. toţi cei ce voiţi să vă povăţuiţi la calea mântuirii şi să nu vă poticniţi în prăpăstiile pierzării. am putut vedea că pe numeroasele file ale cărţii de acum două veacuri sunt presărate multe picături de ceară. nădăjduim către Domnul. ştim că şi greşeli vom fi făcut: unele pentru multa osteneală. pentru credinţa cea dintru voi. vom cere iarăşi iertare tuturor cititorilor.pagini ale acestei cărţi Rugăciunea înainte de citirea din Sfintele Cărţi alcătuită de către Sfântul Ioan Gură de Aur. ne aşteaptă. ca să puteţi da răspuns. înainte de a încheia. Şi orice greşeală veţi afla. cititorul o va găsi foarte uşor de fiecare dată când va dori să citească din Tâlcuirea Evangheliei. colbuite. intitulat Cuvinte pentru „vremea de pe urmă"126. Intr-un articol al său. pe uliţe şi în pieţe". Prin zăbovirea în rugăciune şi prin împlinirea poruncilor evanghelice vom dobândi luare aminte şi vom înţelege cu adevărat cele care se petrec în viaţa noastră lăuntrică şi neîndoielnic este că vom pricepe şi pruncia duhovnicească în care se află creştinătatea zilelor noastre. Fiind aşezată astfel. tălmăcite. bucuraţi-vă întru Domnul. sau ne îmbie în ediţii frumos tipărite şi accesibile în librării. a privi în oglinda darului. mulţumind lui Dumnezeu Celui Ce a iconomisit de a dobândit şi Neamul nostru această vistierie". Mulţumind tuturor celor ce s-au sârguit şi au trudit în felurite chipuri slujind această carte. toţi cei ce voiţi să aveţi viaţa Domnului. primiţi-o cu bucurie şi o cetiţi cu osârdie. toţi cei ce voiţi să ştiţi tainele întrupării Domnului. datorăm orice lucru bun. fiind firea îngreuiată. copiate în trecut. deoarece ‫״‬cărţile lor cu greu obţinute. îndreptaţi-o cu duhul blândeţelor. ne rugăm ca să ne . punând înainte o parte din cuvintele tipografilor ediţiei din 1805: „Iar cei ce v-aţi învrednicit cu luminarea minţii. După aceste porunci vor fi judecate toate veacurile. că întru îndelungată vreme săvârşindu-se acest lucru de suflet folositor. căci şi noaptea de multe ori o am avut în loc de zi. şi dogmele credinţei noastre. care ne spun în chip tainic că această Tâlcuire a fost pricină de sfinte privegheri. academicianul Virgil Cândea ne spunea că astăzi mai mult ca oricând învăţăturile Sfinţilor ne sunt foarte la îndemână. ca o oglindă înaintea ochilor voştri celor sufleteşti.

Theophylncte d'Achrida . pp. să păzim dragostea lui Dumnezeu şi prin aceasta fiind şi noi „păziţi de Dumnezeu"2211. Acolo s-au adunat la Matei vecinii lui. zicând: „Fie ca Dumnezeu. dar. să mântuiască pe oamenii cei păcătoşi. să te păzească de tot răul şi nenorocirea.Lettres. ci bolnavilor. iar Matei I-a făcut ospăţ. Iar Domnul. Care a venit pe pământ cu asemănare omenească. 9).iertaţi. Gautier. în chip tainic Sfântul Teofilact va revărsa şi asupra noastră binecuvântarea sa156. 157 Vezi Vieţile Sfinţilor pe lunci noiembrie. care nu lasă pe nici un om a fi fără de greşeală". El să te înalţe pe altarul ceresc şi să facă din tine cădelniţă înţelegătoare. cu frică. Vameşul. învăţătorul vostru mănâncă şi bea cu păcătoşii şi cu vameşii?" (Matei 9. ed. al Căruia eşti şi Care te are. trecând prin Capernaum a văzut un om şezând la vamă. ca să dăruieşti ca jertfă toate darurile mâinilor şi lucrărilor tale şi ca ardere de tot să aduci mireasma bineplăcută şi bineprimită a tuturor virtuţilor tale". Unul fără de păcat. Deci. lăsând toate. Iar dacă acest lucru se va săvârşi prin fapte. s-a întâmplat să fie acolo farisei şi păcătoşi. care se chema Matei şi a zis către dânsul: ‫״‬Vino după Mine!" (Matei 9. auzind cuvintele lor a zis către dânşii: ‫״‬Nu trebuie doctor celor sănătoşi. 140-141). ca toţi dimpreună. când tu vei fi devenit mirosul bunei miresme a lui Hristos. vameşi şi păcătoşi şi au şezut împreună cu Hristos şi cu ucenicii Lui. aceştia. îndată s-a sculat de la vamă şi. 307311. Tesalonic. Episcopiei Romanului şi Huşilor. să te judece cu dreptate după milele Sale desăvârşite şi. . au zis către ucenici Lui: ‫״‬pentru ce. VIAŢA SFÂNTULUI APOSTOL ŞI EVANGHELIST MATEI157 Fiul lui Dumnezeu. cu credinţă şi cu inimă curată să ne apropiem de Sfintele Taine ale lui Hristos.11). 1993. căci şi noi oameni suntem cuprinşi de slăbiciunea firii. apoi Domnul a intrat în casa lui. 1986. pp. prietenii lui şi mulţi cunoscuţi. că n-am venit să chem la pocăinţă 156 Sfântul Teofilact încheia cu această binecuvântare una dintre scrisorile sale către fosta împărăteasă Maria (cf. ci şi cu cele sufleteşti. P. şezând împreună cu păcătoşii. iertându-ne unii pe alţii. care ne vor înnoi în înfrăţirea veselitoare şi veşnică cu toţi cei mântuiţi. auzind aceasta nu numai cu urechile trupeşti. a urmat pe Hristos. Fie.

luând toiagul din mâna Domnului. le-a pus episcop pe Platon. Căci a străbătut Parţia şi Midia. următorul său şi a zidit o biserică mică. Iar din rădăcina lui va curge izvor de apă curată şi.se va înrădăcina şi va creşte copac înalt. neruşinându-se a-şi mărturisi păcatele sale. Sfântul Matei. având în mâna Sa un toiag. unde îi căzuseră sorţii. certând duhurile necurate le-a izgonit. rugându-se lui Dumnezeu cu sârguinţă. dacă mâncătorii de oameni se vor spăla. a coborât din munte. l-au numit cu nume puţin cunoscut. Iar. arată pe faţă tuturor numele său. Apoi a înconjurat toată Etiopia. întorcând către Domnul câteva suflete. a venit în ţinutul mâncătorilor de oameni. anume Flavian avea o femeie şi un fiu. adică Levi al lui Alfeu. mâncând poame dulci din acest pom şi bând apă . numindu-se Matei şi povestind înaintea tuturor viaţa sa de mai înainte. fiind povăţuit de Sfântul Duh. propovăduind această Evanghelie prin multe ţări. dându-i acel toiag şi poruncindu-i să se coboare din munte şi să înfigă toiagul înaintea uşii bisericii celei zidite. la o seminţie neagră la chip şi cu nărav de fiară şi a intrat într -o cetate ce se chema Mirmenia. întrecând cu mulţimea şi cu dulceaţa toate celelalte roade. Iar el s-a suit pe un munte care era în apropiere şi a petrecut pe acest munte în post. din multă smerenie. mai înainte decât toţi ceilalţi a scris Evanghelia în limba evreiască. binevestind pe Hristos. şi cei ce vor gusta din roada lui vor lepăda năravurile cele de fiară şi vor fi oameni blânzi şi buni". vor deveni albi. Iar Sfântul Matei. Apoi. înştiinţându-se episcopul Platon de venirea lui. intrând în cetate şi apropiindu-se de biserică. scriind însuşi despre sine. în Evanghelia sa. mergând în cetate să facă ceea ce i s-a poruncit. cu puterea Mea şi va aduce multă roadă. Acest sfânt era fiul lui Alfeu şi frate cu Iacob. vrând să acopere viaţa lui de vameş. „Căci degrab . Din acea vreme Sfântul Matei s-a făcut ucenic şi următor al lui Hristos şi s-a învrednicit a fi cinstit între cei doisprezece Apostoli. Iar după primirea Sfântului Duh. înfricoşându-1 şi zicând: „cine te-a trimis pe tine aici cu acel toiag pentru pierderea noastră?" Iar el. întâmpinând în cale pe Apostol au strigat în urma lui cu glasuri sălbatice. a întins dreapta Sa. pentru întoarcerea acelui neam necredincios. l-a întâmpinat cu clerul. Sfântul Matei. dând pace Apostolului. Aceştia.i-a zis Domnul .pe cei drepţi. Atunci i S-a arătat Domnul în chip de tânăr preafrumos.12-13). ţară pe care a luminat-o cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii. şi a scris-o după opt ani de la înălţarea Domnului. mai la sfârşit. care erau chinuiţi de diavoli. Pentru aceea. dând ramuri cu o mulţime de frunze şi s-au arătat roade într-însul foarte frumoase. mari şi dulci şi izvor de apă a curs din rădăcina lui. ci pe cei păcătoşi" (Matei 9. Apoi. a făcut precum îi era poruncit: a înfipt toiagul cel dat lui de la Domnul şi îndată înaintea tuturor s -a făcut toiagul copac mare. Apoi. pentru cinstea apostoliei. cei ce s-au tămăduit s-au închinat Apostolului şi au mers după dânsul cu bucurie. iar de către ceilalţi Evanghelişti era numit Levi al lui Alfeu. unde. pentru evreii care crezuseră. pentru că toată cetatea se strânsese la o minune ca aceasta. Iar ighemonul acelei cetăţi. Atunci s-au minunat toţi cei ce priveau la această minune.

când au ajuns la biserica Domnului. pe care o izbăvise de duhul cel viclean. sâ-1 taie cu sabia. apoi. Făcându-se aceasta. Inştiinţându-se de aceasta îghemonul. spre care ostaşii neputând a căuta. s-au umplut de frică şi. întorcându-se. mâniindu-se ighemonul. toţi au crezut în Domnul.căci l-a orbit răutatea lui . ighemonul a poruncit ostaşilor să l ia pe Sfântul Matei şi. apoi au adus smoală şi pucioasă şi toate acestea punându-le deasupra Sfântului Matei. Dar. i-a dăruit vederea Dar ighemonul. făcându-se ziuă. după cuvântul Domnului ieşeau din apă luminaţi la faţă. nelăsând să-l ia pe acela. punându-1 pe pământ. zicând: ‫״‬Prigonitorule şi vicleanule. în acea noapte Mântuitorul S-a arătat Apostolului. toţi credeau că Apostolul lui Hristos va fi ars. văzând cu ochii cei trupeşti. ca pe un vrăjitor. După aceea. l -a mustrat. şi de se va împotrivi cineva. îndată. a strălucit o lumină cerească asupra Apostolului. vrând să ardă în foc pe Apostolul Domnului. îl ducea în curtea sa. pe când se apropiau de biserică. apoi câştigau albire şi frumuseţe nu numai trupească. Apostolul. Deci. pentru că tot poporul. stând la un loc înalt propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în limba poporului ce se adunase acolo. s-a mâniat foarte tare şi s-a dus cu toată mulţimea slugilor sale. aruncând armele. ci şi sufletească. au răspuns: ‫״‬Am auzit glasul lui vorbind. văzând tainele inimii lui şi înţelegând gândurile cele viclene. împreună cu fiul său. iar Apostolul. pe când Apostolul cânta în biserică laude lui Dumnezeu împreună cu cei credincioşi. Deci. Dar şi această socoteală a rămas fără izbândă. însă aceia. poruncindu-i a îndrăzni către El şi făgăduindu-i că va fi împreună cu dânsul în mâhnirea care-i va veni. căci. lepădând negreala de arap şi îmbrăcându-se întru Hristos. au fugit. le-au aprins. Atunci. a trimis ostaşi mai mulţi cu arme. Apoi. Deci. ci vrăjitorie. omul cel nou. de ce nu săvârşeşti lucrul pe care l -ai cugetat asupra mea? Fă ceea ce au pus diavolii în inima ta. îndemnându-1 diavolul. precum vezi. Aprinzându-se focul cu văpaie mare. Auzind ighemonul. însă nu şi cu cei sufleteşti . luând pe Apostol de mână. încât abia au putut să se întoarcă înapoi. ighemonul a trimis patru ostaşi să-l prindă. pe urmă. îndată a orbit şi căuta un sprijinitor. Iar Sfântul Apostol Matei.132 curată. însă. poruncindu-le să aducă pe Apostol cu sila. când s-a apropiat de dânsul. Apoi a început a ruga pe Apostol să -i ierte păcatul şi să-i lumineze ochii. iar în inima sa cugeta cele viclene. să-l întindă cu faţa în sus şi să-i pironească mâinile şi picioarele de pământ. dar n-am putut să-l prindem". ca şi cum ar fi vrut să-l cinstească. după porunca chinuitorului. Atunci. Căci. mai întâi s-a bucurat de tămăduirea soţiei şi a fiului său.n-a crezut că ar fi puterea lui Dumnezeu. părăsind zeii. făcând semnul Sfintei Cruci peste ochii lui. au spus ighemonului cele ce s-au făcut. s-a mâniat asupra Apostolului. Mai întâi a botezat pe femeia ighemonului. pe tot poporul care a crezut în Hristos. slugile au adunat mulţime de viţe şi vreascuri. sunt gata să rabd toate pentru Dumnezeul meu". vrând ca singur să prindă pe Apostol. îndată i-a cuprins un întuneric. alerga la dânsul . care se botezau. iar Apostolul i‫־‬a botezat în acel izvor făcător de minuni.de aceea şi a cugetat să-l omoare. fiind întrebaţi de ce n-au adus pe Matei. . Iar toţi mâncătorii de oameni.

cu puterea lor să nu se poată izbăvi de văpaie şi să ardă în foc. Sculându-se episcopul. căzând înaintea raclei Sfântului Apostol. care stăteau împrejur. a mers la mare cu o mulţime de popor. Văzând aceasta. ighemonul şi boierii săi au crezut cu adevărat în Domnul nostru Iisus Hristos. să vădească neputinţa zeilor pâgâneşti şi să ruşineze pe cei ce nădăjduiesc spre dânşii. în număr de doisprezece şi. însă el. numindu-1 vrăjitor şi zicând că vrăjile au stins focul şi l-au păzit viu. noaptea s -a arătat Sfântul Matei episcopului Platon. Atunci judecătorul a poruncit să se aducă un pat de aur şi să se pună pe dânsul cinstitul trup al Apostolului. precum i-a vestit lui în vedenie. vrând să-l vatăme. Care n-au putut să se izbăvească de arderea focului". Care a păzit pe sluga Sa. Apoi a adus şi pe zeii săi cei de aur. ca să-l izbăvească din acea nevoie. făcând rugăciunea cea mai de pe urmă. să-l închidă pretutindeni cu plumb şi să-l arunce în mare. tot poporul s-a înspăimântat de o asemenea minune şi a lăudat pe Dumnezeul Apostolului. îl va păzi pe el şi de înec. Fiind aruncat în mare sicriul cel de fier cu cinstitele moaşte. până ce a făcut smerită rugăminte către Apostol. Sfântul Apostol. ighemonul voia să scoată din foc pe Sfântul. De acum. iar deasupra să toarne smoală. care mergea după ighemon. a poruncit să facă un sicriu din fier şi punând într-însul trupul Sfântului Apostol Matei. şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. De aceea. zicându‫־‬i: ‫״‬Duminică să mergi la malul mării. viţe şi vreascuri şi. Sfântul Apostol Matei a certat focul şi îndată s-a stins văpaia şi a pierit asemănarea şarpelui cea de foc. încât nu-i era lui cu putinţă a fugi şi a scăpa de frica aceluia. Episcopul Platon. Inştiinţându-se despre aceasta. mărturisindu-Lcu glas mare a fi Unul adevăratul Dumnezeu. apoi cu adevărat Acela este Dumnezeu şi Aceluia ne vom închina. văzând credinţa voievodului şi rugămintea lui cea cu dinadinsul şi învăţându-1 mult. punându -i în jurul focului. l-a luat pe umeri împreună cu boierii săi şi l-a dus în curţile sale. o. Iar din topirea idolilor a ieşit un şarpe ca de foc. punându-le deasupra lui. După aceea. a poruncit să adune lemne mai multe. slăvind pe Dumnezeu. să le aprindă. Iar judecătorul s-a mâniat mai mult. minune! îndată s-a prefăcut focul acela în răcoreală şi văpaia în rouă. i-a poruncit să intre în apa Botezului. Apoi. fiind în văpaie s-a rugat către Domnul Puterilor ca să arate puterea Sa nebiruită. care este spre partea răsăritului de la curţile domneşti şi să iei de acolo moaştele mele. care fusese scos din foc nevătămat. care vor fi scoase la uscat". Iar atunci când .Dar. Dar el nu avea credinţă desăvârşită. Şi îndată s-a pornit văpaia focului înfricoşat asupra idolilor de aur şi s-au topit ca ceara. ba încă au ars şi mulţi din cei necredincioşi. zicând către boierii săi: ‫״‬Dacă Cel Ce l-a păzit pe Matei întreg în foc. în loc să cunoască puterea lui Dumnezeu. îi chema în ajutor pentru ca Sfântul Matei. Matei. Apoi ighemonul. iar Sfântul Matei a rămas viu. lăsând pe toţi zeii noştri. la locul arătat şi au aflat racla cea de fier cu moaştele Sfântului Apostol Matei. învelindu-1 cu veşminte de mare preţ. îşi cerea iertare de la el pentru greşeala sa şi cu osârdie dorea să se boteze. care a păzit viu şi nevătămat de foc pe propovăduitorul lui Hristos şi grăia asupra dreptului fărădelegi.

voind să-i dea nume. Amin. Căci. s-a mutat către El. după fericitul Platon. stând înaintea scaunului Lui împreună cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei şi se roagă pentru noi. Apoi a fost învrednicit rânduielii preoţeşti de către Sfântul Platon. murind episcopul. s -a lepădat de lumea aceasta deşartă şi se sârguia întru rugăciuni în biserica lui Dumnezeu. Apoi. încredinţând altuia domnia sa. i-a adus către Dumnezeu. Luând episcopia Matei cel nou.134 episcopul a pus mâna pe capul lui. celui ce‫־‬şi lăsase domnia şi l-a sfătuit să primească scaunul episcopal. degrabă. . Sfântul Matei s-a arătat în vedenie preotului Matei. ci Matei". după trei ani. îndată a venit glas de sus. luând voievodul din botez numele Apostolului. s-a sârguit a fi următor al faptelor lui apostoleşti. bine s-a ostenit în bunavestire a lui FIristos şi pe mulţi întorcându-i de la închinarea la idoli. zicând aşa: ‫״‬nu Flavian să-l numeşti. ca să fim moştenitori împărăţiei în vecii cei nesfârşiţi. Astfel. Iar. vieţuind ani îndelungaţi cu plăcere de Dumnezeu. episcopul.

Moise. înţelepţi ca şerpii" (Matei 10. nu prin Scripturi şi cărţi erau învăţaţi ci. dreptatea şi întreaga înţelepciune. a . a binevoit [Domnul] să se scrie Evangheliile. când ne învaţă: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii. poftind-o. adică cea despre care zice Domnul: ‫״‬Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul. când hotărăşte: „Oricine se uită la femeie. dar. a dat iubitorul de oameni Dumnezeu Scripturile. să nu fim amăgiţi de minciuna ereziilor. când sfătuieşte: ‫״‬Fiţi. Iov. El însuşi vorbindu-le gură către gură. Dreptatea.16). Avraam. iar sufletul nu pot să‫־‬l omoare" (Matei 10. ca dintru acestea învăţându-ne adevărul. Iar întreaga înţelepciune. nici să se strice cu totul năravurile [obiceiurile] noastre. Dar. ca măcar prin acestea să-şi aducă aminte oamenii de voia cea dumnezeiască. de vreme ce după aceea era [primejdie] să răsară eresuri şi năravurile noastre [buna rânduială] să se strice. Şi poate de aceea ne-au fost date patru Evanghelii. având mintea curată. după ce au slăbit oamenii şi s-au făcut nevrednici de a fi luminaţi şi învăţaţi de către Sfântul Duh. Dar. cele patru soborniceşti fapte bune [virtuţi] să le învăţăm: bărbăţia. 31). întru acest chip au fost Noe. faceţi şi voi asemenea" (Luca 6. de strălucirea Preasfântului Duh erau luminaţi şi aşa cunoşteau căile lui Dumnezeu. Bărbăţia.TÂLCUIREA S F I N T E I EVANGHELII DE MATEI SFÂNTUL TEOFILACT A R H I E P I S C O P U L B U L G A R I E I LA ÎNAINTECUVÂNTARE Acei dumnezeieşti bărbaţi care au fost mai înainte de Lege. 28). înţelegerea. pentru ca dintru ele. înţelegerea. întru acest chip şi Hristos cu Apostolii faţă către faţă a vorbit şi darul Sfântul Duh l -a trimis Apostolilor ca să le fie învăţător [povăţuitor].

Din păcate. Iar Evangheliştii sunt patru.Marcu şi Luca -. mare pocăinţă. bărbaţii.. Sau. încât ce bărbat ar putea să o întreacă? în greutăţi mari şi în vremuri grele. muiere a dat şi cuvântul înmuiere. Amintiri despre Stareţul Sofronie de la Essex. încât a devenit întocmai ca şi Apostolii. Maica Domnului. soţie. Dumitra V. iar lumea având patru părţi . 2002. până Ia sfârşitul vieţii ei! Sunt momente când nu suntem vrednici nici măcar să îi rostim numele.se cuvenea şi stâlpii să fie patru. suire la Ceruri şi punere de fiu al lui Dumnezeu [înfiere dumnezeiască]." (cf. 158 . O. într-atât. decât despre Sfinte femei?" Dintru adâncul său de rugăciune. şi din pricina aceasta se vorbeşte mai mult despre Sfinţi bărbaţi. al lui Pavel. una este fapta bună a bărbatului şi a femeii. avându-1 şi pe cel de femeie cu apucături urâte. 28). adică „Bunavestire" se numeşte. [Dintre aceştia doi de la urmă] Marcu a fost următor şi ucenic al Sfântului Petru.. din care doi . scriem şi vorbim multe. cată. Versetul din ediţia de la 1805 este: „Cel ce a căutat la muiere spre a o pofti pe ea. Miazănoapte şi Miazăzi . ce bărbat a ajuns şi a împlinit nevoinţa Măriei Egipteanca? Foarte mare pocăinţă. în vechime.. îndreptare. fără de tărie. Neîndoielnic este câ răspunsul Cuviosului se adresa personal acelei femei care a întrebat şi avea şi menirea să îi fie spre mângâiere şi îmbărbătare. Iar celor ce au crezut dogmelor şi poruncile au păzit. o credincioasă l-a întrebat: „De ce în convorbiri. din cei şaptezeci. cu adevărat. pentru a desemna o persoană de gen feminin este folosit îndeobşte cuvântul femeie. Iar pe cei ce nu au crezut dogmelor şi poruncile nu le‫־‬au păzit. pp. socotind că nu se cuvine a nedreptăţi firea femeiascâ.. a preacurvit cu dânsa întru inima sa". Ne vesteşte încă şi lesnirea [uşurinţa] dobândirii lor. cel dintâi cuvânt este folosit astăzi cu prisosinţă în mod peiorativ sau depreciativ. Iar ‫״‬Evanghelie". încă şi în alt chip sunt patru Evanghelii: pentru că patru sunt stâlpii acestei lumi. cu prigoane şi toate ameninţări te. porunci. pe când trăia Părintele Sofronie Saharov. Mănăstirea Piatra-Scrisă. îngroziri şi făgăduinţe. cu muncile [caznele] ce vor să fie îi îngrozesc. cuvântul muiere provine din iatinescul mulier/mulieris. bunătăţile cele ce vor să fie li se făgăduiesc. iar ceilalţi doi .au fost din ceata celor doisprezece. în urmă cu mai mulţi ani.Răsărit. pentru că ne vesteşte lucruri bune şi pline de bucurie: iertarea păcatelor. spune-mi. Era gingaşă şi puternică. Au doară noi ne -am ostenit pentru câştigarea acestor bunătăţi? Sau dintru ale noastre isprăvi [fapte] pe acestea leam dobândit? [Nu]. dar putem pricepe foarte uşor că învăţătura dumnezeiescului Părinte Sofronie este şi cea Bisericii Ortodoxe. prin care toţi am intrat în această lume văzută. Apus. Astăzi. Cine poate să ajungă la sfinţenia Maicii Domnului? Gândeşte-te! De la începutul. iar Luca. cuvântul muiere desemna ceea ce înţelegem azi prin femeie. dar în realitate mai degrabă femeile sunt acelea care îi întrec cu mult pe bărbaţi. Cuviosul Sofronie i-a răspuns acestei femei: „Noi. Preasfânta noastră! De Dumnezeu Născătoarea! Şi ce va putea spune cineva despre Maria Magdalena? Ai văzut cât de mult L-a iubit pe Hristos.Matei şi loan . ci cu darul şi cu iubirea de oameni a lui Dumnezeu ne -am învrednicit de atât de man bunătăţi. patru Evanghelii sunt pentru că pe acestea patru le cuprind: dogme. în cuprinsul Tâlcuirii am preschimbat peste tot muiere cu femeie. Daviti. slab. iată. Şi. 79-80). care arată şi însuşirea de moale. pe lângă înţelesul firesc de nevastă. în scrieri şi chiar în slujbele Bisericii sunt mai adesea pomeniţi Sfinţii? Este oare cu neputinţă ca femeile să ajungă la sfinţenia bărbaţilor Sfinţi.şi săvârşit adulter cu ea în inima lui"158 (Matei 5. Şi încă. în limba română. mahalagioaică. Etimologic.

Iar dacă întru cele temeinice nu sau deosebit. iar altul că nu [S-a născut]? Sau. din pricină că acela dintre evrei care a crezut în Hristos se mângâie şi se odihneşte când află că lisus se trage din David. unul dintre Evanghelişti a spus că Hristos a înviat. adică fără de Dumnezeu [fără de firea dumnezeiască]. oare. a scris şi el o Evanghelie. iar loan a tălmăcit această Evanghelie în greceşte. fiindcă prin aceasta mai puternic grăiesc adevărul. întru care a arătat pe larg ceea ce fusese scris în scurt de ceilalţi Evanghelişti. Căci. Iar Luca a scris Evanghelia după cincisprezece ani. Dar aşa. el a bogoslovit [teologhisitj pentru aceasta. [cu adevărat]. Şi văzându-le pe acestea le-a lăudat foarte pentru adevărul lor şi. că nu întru toate s-au unit [se potrivesc]. dar s-ar fi . Din această pricină a şi început de la Bogoslovie [Teologie]. Sfântul loan a cerut să i se aducă cele trei Evanghelii ale lor. Matei numai despre fiinţa cea după trup a lui Hristos vorbeşte. găsim scris la altul. Iar acum.Matei este cel dintâi care a scris Evanghelia sa [şi a scris-o] în limba evreiască pentru cei dintre evrei care au crezut [în Hristos] -. cel prea Bogoslov [Teolog] a fost scrisă după treizeci şi doi de ani. în loc de „Cartea neamului" lui lisus Hristos. Că nu se vede ceva întru care nu se potrivesc. pare întrucâtva că se deosebesc. ci fiecare în alt loc a trăit. Evanghelia Sfântului loan. pentru care era de ajuns să li se spună şi să înveţe că Hristos este din Avraam şi din David. Oare a zis unul că S-a născut Hristos. să începem alcătuirea. nu te vei minuna. Sfântul loan Gura de Aur a tradus „Cartea naşterii". de adevărul Evangheliei şi nu vei zice că de Sfântul Duh s-au grăit [au fost insuflate]? Şi să nu spui că nu se unesc [potrivesc] întru toate. fiindcă ceilalţi n-au pomenit de Fiinţa cea mai înainte de veci a lui Dumnezeu-Cuvântul. primindu-le şi pe ele. pentru aceasta s-a lăsat a se scrie patru [Evanghelii]. de vreme ce scria către evrei. Şi aceasta. fiindcă s-ar fi crezut că Evanghelîştii au scris stând împreună şi sfătuindu-se unul cu altul. fiind învăţat [întru toate] de Petru. zămislirea. Se spune că după moartea celor trei Evanghelişti. ca să nu fie socotit Cuvântul lui Dumnezeu a fi om de rând. ca să le vadă pe ele şi să judece [socotească] dacă s-au scris adevărat. poate îmi vei zice: oare nu era de ajuns un Evanghelist? Ascultă. 1": Cartea neamului159 159 [1805] Aici. Iar „carte" numeşte Evanghelistul toată Evanghelia pe care a scris-o el. dar ca să se arate mai mult adevărul. Şi. Iar când vei afla că aceştia patru nu au stat împreună. întrucât ceea ce a lăsat de-o parte unul. ! CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui lisus Hristos. nici nu s-au sfătuit unu! cu altul. cu totul se potrivesc. după opt ani de la înălţarea Lui. precum se spune. Marcu a scris [Evanghelia sa] după zece ani de la înălţarea Domnului. Dar. dar: cu adevărat era de ajuns unul. să nu te miri că în cele mărunte par că se deosebesc -. numele şi naşterea 1. iar altul că nu a înviat? Să nu fie! Pentru că întru cele de temelie. dar au scris ca dintr-o gură.

n-a zis „videnia [vederea dumnezeiască] pe care am văzut-o" . pentru a dezlega nedumerirea. căci această carte nu cuprinde numai naşterea lui lisus. ci [a scris] „Cartea neamului". cu bună cunoştinţă şi supuşi. . pentru că erau unşi cu untdelemn sfinţit.1. ca să înfricoşeze norodul şi să nu fie defăimate cele zise. zice Zigaben: „Fiindcă început a toată rânduiala şi al petrecerii Lui. 5 Pentru ce n-a zis ‫״‬videnia" sau „cuvântul". Dar Matei a grăit către oameni credincioşi. „lisus" nu este elinesc. l c : Hristos „Hristoşi" . Cum. pot spune şi altceva: Proorocii gânditor [cu gândul] vedeau cele pe care le grăiau ca închipuiri arătate prin Sfântul Duh şi de aceea le şi numeau videnii [vederi dumnezeieşti]. auzindu-L şi văzându-L pe El în trup. se numeşte atunci „Cartea naşterii"? Şi. dar. l h : Lui lisus Numele acesta.1). iscat nedumerire. Sau. 2. 2. şi de aceea n-a început precum Proorocii.se numeau împăraţii şi preoţii. ci în chip simţit L-a cunoscut. l a ) Romani 9. Dar Matei nu cu gândul L-a văzut pe Hristos şi nu în închipuire L-a văzut pe El. ci evreiesc şi se tălmăceşte „Mântuitor". ci toată rânduiala cea după trup şi petrecerea Lui. Pentru că evreieşte „lao" înseamnă mântuire. de aceea ziceau că este videnie dumnezeiască şi cuvânt de la Dumnezeu. Pentru aceasta.( 1 . precum Proorocii? Căci aceia aşa începeau: „Videnia pe care a văzut-o Isaia" şi „Cuvântul care s-a făcut către Isaia" (Isaia 1. Cauţi a te învăţa pentru ce [din ce pricină făceau aceasta]? Pentru că Proorocii vesteau pentru cei împietriţi cu inima şi nesupuşi. care curgea din cornul care li se punea pe cap [asupra capului]. î. pentru aceasta de la partea cea mai temeinică a fost numită".adică „unşi" .adică „închipuirea" -. şi începătură şi rădăcină a mântuirii noastre a fost naşterea.

slujnica Sarrei] .şi ca un Preot . 2 b : Isaac a născut pe Iacov. că întru seminţia lui se vor blagoslovi [binecuvânta] toate neamurile (Facere 22. pentru că acesta mai înainte de David a fost cu multe neamuri. 11).pentru că a împărăţii peste păcat . S-a uns încă El şi după adevăr cu untdelemnul cel adevărat. iar David pentru împărăţie se făcuse mai vestit. pentru că cine altul avea pe Duhul. ca să nu crezi că despre un alt Isus vorbeşte.11/2 Paralipomena 17. adică cu Sfântul Duh. ci din alta. acesta a fost cel dintâi care a bineplăcut lui Dumnezeu şi făgăduinţă a primit de la Dumnezeu că din seminţia lui Se va ridica Hristos (Psalm 131. Domnul se numeşte Hristos. iar „Isaac" „bucurie". precum Domnul [Hristos]? Că întru Sfinţi darul Sfântului Duh lucra. chiar înaintea lui Avraam? Pentru că la evrei mai slăvit a fost David şi pentru că vremea în care a trăit el a fost mai aproape de ei decât vremea vieţuirii lui Avraam. 1. Care este deofiinţă cu El. iar întru Hristos nu darul Duhului lucra minunile. 26. 2 · ) Facere 21. 33 Vezi că pentru aceasta a pomenit pe Iuda şi pe fraţii lui. care a fost voievod [cârmuitor] după Moise şi care „al lui Navi" se numea şi nu al lui David (Iosua 1. aşa şi Hristos.11 / Luca 3. 2“: Avraam a născut pe Isaac.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 139 Deci. ( 1 . a adăugat „fiul lui David".pentru că S-a adus pe Sine jertfă pentru noi (Efeseni 5. 2 b ) Facere 25.18). Deci. 34 Pentru care pricină a [fost] pus mai întâi David.a venit de S-a întrupat şi a împărăţit peste noi. Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui.15) şi de ceilalţi-. l e : Fiul lui Avraam. 35 / Luca 3. ( 1 . după ce s-a lipsit Adam de împărăţia şi domnia pe care o avea asupra tuturor . care mai înainte eram sub blestem. fi. 1). 1. nefiind el din seminţia lui Iuda din care se trăgea David. 16) şi pentru că el este cel dintâi care a primit făgăduinţele. 5). . că Hristos este din sămânţa lui Avraam. Că precum acela i-a urmat lui Saul. cel lepădat de la Dumnezeu şi urât.18 / Luca 3. 1 ) Psalm 131. „Avraam" se tâlcuieşte „părinte al neamurilor". adică ‫״‬Uns" şi ca un împărat . ci din Isaac (Facere 24. toţi îl numeau pe Hristos „fiu al lui David". „râs". ci Hristos împreună cu Duhul. 31 A zis „lui Iisus" şi. Că între împăraţi. 29.adică de Ismail (Facere 16. Drept aceea. 34 De la Avraam începe povestirea neamului.şi a fiarelor şi a demonilor . 6-8). l d : Fiul lui David . pentru că acesta a fost părinte al evreilor (Facere 15. cu cuviinţă de la acesta se numără neamul lui Hristos. Şi nu pomeneşte Evanghelistul de fiii lui Avraam cei din ţiitoare [ca Agar. pentru că iudeii nu din aceştia se trăgeau. ( 1 . Pentru că a fost şi un alt Isus vestit. V ) Luca 3. 1. . pentru că dintru ei au fost cele douăsprezece seminţii. 2-3. 13. 26. I. întru care ne-am binecuvântat toţi cei din neamuri (Facere 17. 2).

deşi nu pare a fi lăudată.fiindcă a tăiat rânduiala cea firească -. secerându-se acesta din viaţă pentru răutatea lui.23. 5 „ ) losua 6. 3a: Iuda a născut pe Fares şi pe Zara. ci pentru că au vieţuit viaţă evanghelicească. după ce s-a născut Fares. (5) Salmon a născut pe Booz din Rahav (3. după ce s-a dat Legea. 25 I Rut 2 .17.25). 23. Iar ea. a scos feciorul cel dintâi mâna din pântece. ca şi cum ar fi vrut să se nască primul. . adică pe Apostoli şi crezând cuvintelor lor. alt fecior al lui. iar murind acesta fără să aibă feciori [prunci]. 21 /1 Paralipomena 2. Şi însemnează istoria această taină. 33 Iuda avea ca noră pe Tamar prin unul dintre feciorii lui. care şi-a lăsat părinţii şi casa pentru Dumnezeu şi s-a lepădat şi de fire. pentru că naşterea lor arată oarecare lucruri tainice. Şi precum acolo. 4 / Luca 3.12 / Rut 4. pentru că nu a venit să cheme „pe cei drepţi. i-a dat-o lui Onan. 11 / Luca 3. Naason a născut pe Salmon. 1-30). ca să cunoască pe cel întâi născut. a lepădat vălul văduviei şi punându-şi veşmânt de femeie nărăvită [curvă] s-a împreunat cu socrul ei şi s-au zămislit din ea doi gemeni. Dar. care înseamnă ‫״‬tăiere" . Şi socoteşte pe Avraam. Iar după ce a venit [s-a dat] Legea. Că pentru aceasta a şi pomenit Evanghelistul de aceşti doi prunci. mai pe urmă a strălucit vieţuirea evanghelicească. 3 b ) Facere 46. 3. că precum Zara a arătat întâi mâna. 1. 4 ) Luca 2 . Deci. Zara (Facere 38. care a primit iscoadele lui Isus Navi (losua 2.140 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI 2. a primit a avea ca strămoşi şi pe unii ca aceştia. s-a tras înapoi una ca aceasta vieţuire.1-30. s-au mântuit toţi cei din neamuri. 32-33 ( 1 . anume Ir. iar cel ce a tras mâna.mai vârtos să-i sfinţească. primind ‫״‬iscoadele" lui Iisus. aşa şi vieţuirea cea după Hristos s-a arătat întru Sfinţii cei mai dinainte de Lege şi de tăierea împrejur. 3 b -5 a : Fares a născut pe Esrom. 4. ca şi prin aceasta . (4) Aram a născut pe Aminadav. însemnându-se aceasta cu aţă roşie . 32 Unii socotesc că Rahav aceasta era Rahav curva. dorind să facă copii din sămânţa lui Avraam. 3 ' ) Facere 38. Insă.care este sângele lui Hristos.1) şi le-a izbăvit pe ele şi s-a izbăvit şi ea (losua 6.18-19 /1 Paralipomena 2 . Esrom a născut pe Aram. 9 / Luca 3. iar moaşa a însemnat degrabă cu un fir de aţă roşie mâna copilului. socoteşte [apoi] pe Iov şi pe Melchisedec. 12/1 Paralipomena 2. fiindcă s-a împreunat cu socrul ei: ca să arate că Hristos toate pentru noi primindu-le. 46. 5 .17). mai pe urmă a ieşit iarăşi Zara. Aminadav a născut pe Naason. Pentru că toţi aceştia [sunt Sfinţi] nu din rânduielile şi proorociile Legii. şi pentru altă pricină pomeneşte de Tamar . Şi când au fost să se nască. că au curvit întru izvodirile [minţii] lor. Dar.adică prin naşterea dintru ei . ci pe cei păcătoşi" (Marca 2. aşa era şi adunarea neamurilor. şi a tras-o apoi. cel ce s-a născut mai întâi a fost numit Fares. 33 ( 1 . Dar acesta şi-a tras mâna înlăuntrul pântecelui şi s-a născut celălalt copil mai întâi şi abia după aceea cel ce scosese primul mâna. din Tamar. ( 1 . Iuda nu i-a mai dat ei alt soţ. Şi a pomenit despre aceasta ca să arate că aşa cum aceasta era curvă. aşa.

8/1 Ezdra 3. 7 0 ) 4 Regi 20.17/2 Paralipomena 36. (16) Iacov a născut pe Iosif. Eleazar a născut pe Matan. 32 Rut aceasta era de alt neam. 20 ( 1 . 14.43. Eliachim a născut pe Azor. 32 fi.chiar de se vor naşte din curvă -. 5M Rut 4. din Rut ( l .14). (13) Zorobabel a născut pe Abiud. 1. de alt neam fiind şi afară de aşezământ. 16. nici o împărtăşire nu are Iosif cu naşterea lui Hristos şi s-ar fi cuvenit ca neamul Născătoarei de Dumnezeu să-l spună. însă mai cu măsură i-au muncit [căznit] pe ei. 7 ) 3 Regi 11. 9 ) 4 Regi 15.16/2 Paralipomena 36. care se cheamă Hristos. 31 Iarăşi. cu adevărat tată al lui Hristos a fost iosif. Abia a născut pe Asa. 21 /1 Paralipomena 2.8 Strămutarea în Babilon este robia pe care mai pe urmă au pătimit-o evreii în Babilon. la strămutarea în Babilon fi. Manase a născut pe Amon.27 Din care pricină spune [este trecut aici] numele lui Iosif.12 / Luca 3. se găseşte „împăratul". 24.12/2 Regi 12. ca să se arate că nu se cuvine a ne ruşina de strămoşi. Sadoc a născut pe Achim. (15) Eliud a născut pe Eleazar. 1 2 ) 4 Regi 24. (8) Asa a născut pe losafat.16 / 1 Regi 17. (10) Iezechia a născut pe Manase. Ahaz a născut pe Iezechia.12 / Luca 3.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 141 1. iar nu al Născătoarei de Dumnezeu? Căci ce împărtăşire are Iosif cu naşterea cea fără de sămânţă? Au doară. 2/ Luca 3.38. 5 b : Booz a născut pe Iobed. 15.31. Pentru că şi altădată au fost în război cu babilonienii. 7-11: Solomon a născut pe Roboam.8 /1 Paralipomena 3.20 / 1 Paralipomena 3. 1 1 ) 4 Regi 23. Achim a născut pe Eliud. dar. din care s-a născut Iisus. pomeneşte de femeia lui Urie (2 Regi 12. în loc de ‫״‬logodnicul".34.17. 6 ) Facere 17.10 ( 1 . 1. fiind duşi acolo toţi dimpreună. 2. (14) Azor a născut pe Sadoc. a uitat norodul [a părăsit neamul] său şi închinarea la idoli şi pe tatăl ei. 5. 5 e -6: Iobed a născut pe lesei. . 6. (11) losia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui. diavolul şi s-a luat spre nuntă cu Fiul lui Dumnezeu. 21/1 Paralipomena 2. (9) Ozia a născut pe Ioatam.13 f l . logodnicul161 Măriei. dar mai apoi cu totul i-au strămutat pe ei din patria lor. în versetul de la 1805. Ioatam a născut pe Ahaz.15/1 Paralipomena 3. 1. Aşa şi Biserica cea din păgâni. numai de vor avea faptă bună. Salatiel a născut pe Zorobabel. Abiud a născut pe Eliachim. 5 „ ) Rut 4. 7. 6.15 / Luca 3. David a născut pe Solomon din femeia lui Urie ( 1 .1216: După strămutarea în Babilon. Amon a născut pe Iosia. ci că mai vârtos. în loc de „regele". 24/1 Paralipomena 2. dar: cu adevărat. Matan a născut pe Iacov. dar s-a însoţit cu Booz.24. Iehonia^ a născut pe Salatiel. prin sârguinţa faptelor bune ale urmaşilor se fac slăviţi şi aceia şi cum că toţi sunt primiţi la !Dumnezeu . ( 1 . Iosafat a născut pe Ioram. 6/1 Paralipomena 3. (6) lesei a născut pe David regele160. Ioram a născut pe Ozia. se găseşte ‫״‬bărbatul". Roboam a născut pe Abia. ca de la Iosif să se numere neamul Lui? Ascultă. de vreme ce era lege să nu 160 161 în ediţia de la 1805.

[mai ales] pe fecioare le pândea. şi numai chip al însoţirii se face. dacă n-ar fi fost aşa. cum sunt de la mutarea în Babilon până la Hristos ‫״‬paisprezece neamuri". Iar. dacă s -ar fi pus în numărul neamului şi femeia. după ce au lipsit cârmuitorii a venit Hristos. numind neamul lui Iosif. pentru că numim bărbat al unei femei pe logodnicul ei. se logodeşte Iosif cu Pururea Fecioara [Maria]. dacă. s-a aflat având în pântece .10). 1.14). 5 Pentru ce a lăsat Dumnezeu ca ea să se logodească şi cu totul a prîcinui bănuială oamenilor că s-a împreunat cu dânsa Iosif? Pentru ca ea să aibă un purtător de grijă întru nevoi. Evanghelistul a păzit şi legea care poruncea a nu socoti femeile în numărul neamului. Deci. fiind logodită CU Iosif fi.cum a fost până la David iar apoi de împăraţi . chiar dacă nunta nu s-a făcut încă. Fiindcă el a avut grijă de ea în vremea fugii în Egipt şi a scăpat-o [din primejdii]. după proorocia lui lacov (Facere 49.142 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI se pomenească în numărul neamului femeile. Deci. Şi trebuinţă era de adevăratul Judecător şi împărat şi Preot. se aduce împreună şi numărul neamului Născătoarei de Dumnezeu. cum vom dezlega această nedumerire? La aceasta unii zic că şi mutarea în Babilon a fost socotită în loc de faţă [ca un nume]. Carele este Hristos. [Dar Născătoarea de Dumnezeu a fost logodită] încă şi ca să se tăinuiască de cel rău [taina întrupării]. de vreme ce numai treisprezece feţe se află [nume sunt pomenite]? Pentru că. toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece. Căci. 17: Aşadar. şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. căci diavolul. nici din altă familie . căci cu adevărat din aceeaşi seminţie era Născătoarea de Dumnezeu şi dintru acelaşi neam. pentru că tot aşa era lege să nu se ia femeie din altă seminţie. deşi au fost cârmuiţi de judecători . In trei aşezări au despărţit neamurile. pentru ca să fie amăgit Amăgitorul. în numărul neamului nu se socoteşte femeia.până la strămutarea în Babilon şi în sfârşit de preoţi . 34-35. şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece. Iar ‫״‬bărbat al Măriei" l-a numit pe Iosif după obiceiul de obşte. şi neamul ei a fost pomenit. 18“: Iar naşterea lui lisus Hristos aşa a fost: Maria. Dar. iară lucru [faptă] nu. 1. Pentru că. mama Lui. 27. cum s-ar fi logodit cu el? Pentru aceasta. de aceea nu a spus [nu a fost pomenit] neamul Fecioarei. 2.cum a fost până la Hristos însă nu s-au folosit de aceasta spre fapta cea bună. am fi putut pune aici şi pe Maria şi s -ar fi împlinit numărul. pentru ca să arate că iudeii. dar şi neamul Născătoarei de Dumnezeu l-a pomenit. pomenind neamul lui Iosif.18b: Fără să fi fost ei înainte împreună.adică din altă rudenie ci din aceeaşi seminţie şi rudenie (Numeri 36. 6). Dar. 1. de vreme ce era o astfel de lege. 1 8 " ) Luca 1. arătat este ca numărându-se neamul lui Iosif. auzind că Fecioara va avea în pântece (Isaia 7.

împreunare [adunare. 18‫ ) ״‬Luca 1. ( 1. luare] însemnează. 34-35. . 27. de la Duhul 162 în ediţia de la 1805. Pentru aceasta şi Evanghelistul seînspâimântează şi strigă: ‫״‬S-a aflat!". 5 Aici ‫״‬a se aduna". versetul este ‫״‬Mai înainte de a se aduna ei.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 143 Sfânt162. s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt". ca despre un oarecare minunat lucru grăind. 2. întrucât mai înainte de a se împreuna [a se aduna împreună] a zămislit ea.

12-13. adică a o ţine [în casa lui]. ( 1 . însă ‫״‬nu te teme a lua". iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis. ci din multa bunătate era milostiv. drept fiind şi nevrând s -o vădească pe ea. Sau.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 144 1. cu cuviinţă a crezut el că de la Dumnezeu este. 20c: Nu te teme a lua Aici arată că se temea a o avea [lua] pe ea. 12-31 / Deuteronom 24. ca pe cea care nu din preacurvie. 18). dar acestuia i -a vorbit ca unui drept şi credincios. ci logodnica ta este". 20d: Pe Maria. logodnicul ei. bărbatul ei. Şi „i s-a arătat în vis". atunci îngerul a stat înaintea lui. a cunoscut că „din Duhul Sfânt" a zămislit. 163 în ediţia de la 1805.1-5 Cum este numit Iosif ‫״‬drept". întrucât cu cugetul şi cu pomenirea o lăsase pe ea. învăţându-1 ce să facă. 1. 34-36). Iar eu îţi spun ţie că femeia ta este. în ediţia de la 1805. 20a: Şi cugetând el acestea164. Apoi. 1 9 ) Numeri S. 20b: Iosife. unele ca acestea grăindu-i: „Nu fii necredincios. adică nu a fost stricată de cineva. că nu voia să fie aspru. când îngerul îl învăţa tocmai despre cele ce avea în minte şi pe care nu le spusese nimănui? Căci gândind el. de vreme ce foarte credincios era. a voit 164 pe ascuns s-o lase pe dânsa". ca nu cumva să greşească lui Dumnezeu. în alt chip: ‫״‬nu te teme". îngerul i-a stat înainte şi de aceea. Dar de cine „s-a aflat"? De către Iosif. . ca şi cum ar fi avut [luat] preacurvă. pentru că numai a lui Dumnezeu este a cunoaşte cele ascunse. 1.19: Iosif. 1. fiul lui David „Fiul lui David" l-a numit pe el. a voit s-o lase în ascuns163. 1. în vis. el însuşi a cunoscut că din Duhul Sfânt a zămislit ea şi de aceea nu a vrut s-o vădească şi să-i facă rău. Drept aceea. tocmai pentru aceasta este numit „drept". logodnica* ta Aceasta înseamnă: ‫״‬Tu poate socoteşti că preacurvâ este. drept fiind şi nevrând s-o vădească. în loc de „şi cugetând el acestea". „a voit pe ascuns s-o lase pe dânsa". iar el voia să acopere păcatul şi să calce Legea? Voi dezlega aceasta [nedumirire]: mai întâi. iar nu grăind. se găseşte „şi acestea gândind el". ci de la Duhul Sfânt a zămislit. adică ‫״‬tu te temi a te atinge de dânsa ca de ceea ce din Duhul Sfânt a zămislit". versetul este „Iosif. Psalm 88. arătându-se astfel pe sine ca fiind mai presus de Lege şi mai presus de poruncile Legii vieţuind. grăind [Tocmai] când era nedumerit dreptul Iosif. Şi cum n-ar fi crezut el. ci adu-ţi aminte de David care făgăduinţă a primit pentru Hristos" (2 Regi 7. aducându-i aminte că s-a proorocit că din sămânţa lui David va fi Hristos. dacă Legea poruncea ca să fie vădită cea care săvârşise preacurvie şi să se arate şi să fie muncită [să fie omorâtă] (Levitic 20. adică. fiindcă nu îndrăznea a avea de femeie [soţie] pe cea care se învrednicise de atâta dar [de la Dumnezeu]. Păstorilor îngerul le-a vorbit la arătare ca unor oameni simpli. că zice: „S-a aflat având în pântece" (Matei 1.10).

2. în loc de ‫״‬logodnica". ‫״‬Că Acesta «va mântui pe norodul Său». 20‟: Că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt165. ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Proorocul care zice „Să nu socoteşti că acestea au fost hotărâte de Dumnezeu în vremurile din urmă. 2 Aici tâlcuieşte ce înseamnă ‫״‬lisus". 13. 38-39 / Romani 3. 22: Acestea toate s-au făcut. anume că «din Duhul Sfânt este»". Drept aceea. 1. 1. 23‫״‬: Iată. ci şi pe cel păgânesc care s-a sârguit a crede şi a se face popor al Lui". 23 ‫״‬Tu «vei numi [chema]». şi adu-ţi amine de cele ce s-au spus de Domnul". în ediţia de la 1805.14 / Luca 1. se găseşte ‫״‬Acesta va mântui pe norodul 111 166 167 Său". o vei lăsa pe Fecioară neajutorată. 13. se găseşte ‫״‬din Duhul Sfânt este". 2 1 · ) Luca 1. o. ci ‫״‬va naşte". ci la toată lumea şi nici n-a stat darul numai împrejurul lui Iosif. 35 ‫״‬Că nu numai că este slobodă [nevinovată] de amestecare fără de lege. în ediţia de la 1805. ci dintâi şi dintru început. arătat [adeverit] este că Dumnezeu este Cel Care va să Se nască. 200 Luca 1. 2. 23.1 / Luca 1. Dar de ce îl ‫״‬va mântui"? Oare de războaie? Nu. Lor putem să le răspundem că în Scriptură „tânără" sau „fecioară" înseamnă acelaşi lucru. 31. 31 Iudeii spun că Proorocul a spus „tânăra". 21b: Şi vei chema numele lui: lisus166 ( 1 . 21c: Căci El va mântui poporul Său167 de păcatele lor. 21‫״‬: Ea va naşte Fiu fi. Iosife. 31 Şi pentru ca să nu se îndoiască cineva zicând: ‫״‬Şi dintru ce voi crede ţie că este din Duhul Sfânt [zămislirea]?". ci către toţi s-a revărsat. vesteşte cele ce vor să fie. 2. ca un ştiutor de Lege. atunci adeverit este că şi aceea [e adevărată]. în ediţia de la 1805. Ci de păcatele lor. se găseşte ‫״‬muierea" [‫״‬femeia"). ( \ . . lucru pentru care mai vârtos se cuvine să te bucuri". Să nu socoteşti. Căci dacă pentru acesta voi spune adevărul.23-) Isaia 7. că de vreme ce din Duhul Sfânt este zămislirea. că nu om a grăit. în loc de ‫״‬este de la Duhul Sfânt". (1. iar nu „fecioara". Fecioara va avea în pântece (1.12. oarecum ca un tată şi ca un purtător de grijă al Fecioarei. 24 /1 Ioan 2. Nu spune „ceea ce s-a zis de Isaia". Şi n-a zis: ‫״‬Ţie îţi va naşte". Iosife. pentru că numai a lui Dumnezeu este a ierta păcatele. că nu aceluia i-a născut. aici avem: ‫״‬Şi vei numi numele lui: IISUS". ci [tu îi] vei sluji întru toate". că „tânără" este q în ediţia de la 1805. ci Dumnezeu prin gura omului şi pentru aceasta vrednică de credinţă este proorocia. în loc de ‫״‬EI va mântui poporul Său". Pentru că ştii. [şi anume că]: ‫«״‬Va naşte Fiu». dar chiar în chip dumnezeiesc a zămislit. 31 / Faptele Apostolilor 4. [iar nu fiică]. 2 l k ) Isaia 49. proorociile. o. adică ‫״‬Mântuitor". ci „de Domnul". 2 V ) Faptele Apostolilor 5.TÂLCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 1 2. nu numai pe cel iudaicesc.

Dar. aflat într-un manuscris descoperit în 1947. 14). 3). 31. losif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa169. se găseşte „muierea [femeia] sa". şi aici înţelege acest cuvânt „până ce a născut". din lucru [faptă] câştigând numirea 1. se cuvine să înţelegem pe cea care va să nască. cum îndată a crezut şi îndată a luat pe logodnica sa? Şi adeseori o numeşte pe ea ‫״‬femeie" a lui. * în textul de la 1805 versetul este următorul: „Şi nu o a cunoscut pe ea. 2. Vezi. ci că nicidecum. măcar că nimeni nu s-a numit cu acest fel de nume. fiindcă îndată ce S-a născut Domnul. că după cum nici înainte de naştere. Maria a născut170 ( 1 . aşa se spune că S-a numit. 23b: Şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuil11. Dar ori „tânără" de se află. Deci. adică înseşi lucrurile [faptele] îl vor arăta pe El că este Dumnezeu şi cu noi petrece. 2. ci a lui a fost. 7). 31 Iudeii spun: „De ce. 2 5 “ ) Luca 1. 20). a. 169 . Iar dacă nu năştea Fecioara. ori „fecioară". care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu. !4 / Luca i . 2 . ci „vor numi". iar nu Emanuil?" Se cuvine să zicem că nu scrie „vei numi".146 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI numită cea nestricată. 25": Şi fără să o fi cunoscut pe ea losif. se adevereşte acurateţea textului din Soptuaginta. Că acest fel de obicei [vorbire] are Scriptura. Pentru că dumnezeiasca Scriptură din lucruri [fapte] pune numirile. suflet plin de trezvie. care indică termenul de „fecioară" şi nu cel de „tânără". ca să fie şi minune aceasta [adică în chip negrăit]. oare nu va fi? Ba încă atunci mai vârtos va fi! Aşadar. până ce a născut" (pentru acest verset vezi şi una din ediţiile Noului Testament comentat a înalt Prea Sfinţiei Sale Bartolomeu Valeriu Anania). în ediţia de la 1805. evreii. căci cum s-ar fi atins de Sfânta aceea. s-a prădat şi sa robit înşelăciunea. în loc de „logodnica sa". după ce mai vârtos a cunoscut acea negrăită naştere? 168 în textul evreiesc al proorociei lui Isaia. 23 b ) isaia 7. 1 . Şi iarăşi: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului" (Matei 28. S-a numit lisus Hristos. înlăturând bănuiala cea rea şi învăţând [arătând] că nu a altuia a fost. din răutatea lor cea de voie strică Scriptura şi în loc de „fecioară" pun „tânără"168. 21 Adică nu s-a împreunat cu ea niciodată. căci la fel zice: „Nu s-a întors corbul în corabie până ce a secat apa de pe pământ" (Facere 8. 1. 24: Şi deşteptându-se din somn. Dar după sfârşit. niciodată nu a cunoscut-o pe ea. iar după aceasta a cunoscut-o. dar. la Qumran (lângă Marea Moartă). atunci cum ar fi fost semn şi lucru preaslăvit? Ascultă pe Proorocul care zice: „Pentru aceasta însuşi Domnul va da vouă semn" (Isaia 7. De aceea găsim numele „Degrabă-pradă" (Isaia 8. pentru că aici cuvântul acesta „până" nu arată că numai până la naştere nu a cunoscut-o. aşa nici după naştere nu a cunoscut-o pe ea. dar nici după aceasta nu s‫־‬a întors.

7 Nu pentru că s-ar fi născut un al doilea îl numeşte pe Acesta „întâiNăscut". ci aşa simplu.şi „Unul. 25c) Luca 2. versetul este următorul: „Pe Fiul ei Cel Întâi-Născut". în textul de la 1805. a. 25c: Căruia I-a 172 pus numele Iisus . aici avem: „Şi au chemat numele lui: IISUS". 7). 21 Se arată din nou supunerea lui losif. 2. că toate câte i-a zis lui îngerul le-a făcut. Că Hristos este şi „Întâi-Născut" .Născut" .ca şi Cel Care nu are un al doilea frate (Luca 2. 25*‫׳‬: Pe Fiul său Cel Unul-Născut171 (l. 172 în textul de la 1805.ca Cel Care întâi S-a născut . ca pe Cel Ce întâi şi numai Unul S-a născut.TÂLCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 1 1. 171 . 2 5 b ) Luca 2.

precum Iacov a proorocit (Facere 49. Dicţionarul Noului Testament. să se facă dar ca şi noi prin mărturisire să ne facem casă a pâinii celei duhovniceşti! 2. ci „magi" erau numiţi de haldei oamenii învăţaţi şi filosofi ai vremii aceleia De aceea. 1995. Pentru întoarcerea lui losifcu Maria şi cu Iisus Pruncul. ce răspuns vor putea da iudeii? . cu următoarea însemnare: [1805] „Magi" sunt numiţi aici nu vrăjitorii care fac vrăji şi farmece . irod a stăpânit peste Galileea şi ludeea din anul 40 î. 175 176 173 în ediţia de la 1805. 2. întoarcerea din Egipt şi aşezarea în Nazaret173 2. le: De la Răsărit In ediţia de ia 1805. care mai vârtos erau supuşi demonilor şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu.10). 2. dr. Betleemul este vechiul Efrata şi aici S-a născut Domnul Hristos. . l d : Iată magii177 au venit în Ierusalim Pentru care pricină vin magii? Spre osândirea iudeilor . 177 în ediţia de la 1805. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii174 ( 2 . Irod ucide pruncii. oameni închinători la idoli au crezut. pentru că Irod nu era iudeu. IBMBOR.după cum au tălmăcit alţii înainte -. Irod Antipa şi Filip. pentru a-1 deosebi de acesta sinedriştii îl numesc „Betleemul Iudeii" (după Pr.dar şi pentru ca slava lui Hristos mai mult să strălucească. „mărturisire". (Matei 2. Hr. care era stăpânitor peste a patra parte din ţară [tetrarh]. în loc de „regele". Irod Antipa a fost tetrarh al Galileei şi Pereei şi este acel Irod care a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (Matei 14.1-12). Ioan Mircea.22). O. ca să aflăm că au lipsit cârmuitorii şi împăraţii din seminţia lui Iuda şi era de nevoie să vină Hristos. 12) şi Irod Agripa II (cap.148 CAPITOLUL 2 Magii de la Răsărit. l „ ) Luca 2 . Bucureşti.căci.. la sud de Ierusalim. Regele Irod cel Mare a fost fiul lui Antipatru. se găseşte „magii de la răsărit". ed. Iar după ce n-au mai fost cârmuitori din Iuda. iar „Iudeea". titlul capitolului este: ‫״‬Pentru magi şi pentru omorârea pruncilor. 2°. 4-8 ‫״‬Betleem" se tâlcuieşte „casă a pâinii". în părţile seminţiei lui Zabulon (losua 19. în loc de „magii". 25 şi 26). fecior al lui Antipatru din femeie arabă. 15). Irod şi. se găseşte „împăratul". Mai era o localitate. din Egipt în Nazaret". în Faptele Sfinţilor Apostoli sunt menţionaţi alţi urmaşi ai dinastiei idumeene: Irod Agripa I (cap. Betleem. Fuga în Egipt. pentru aceea arată dregătoria de „împărat" a acestuia176. pp. dumnezeiescul Evanghelist îi numeşte pe aceşti bărbaţi „magi". până la Naşterea Domnului. l b : în zilele lui Irod Pomeneşte de Irod. 42). 60). după obiceiul haldeilor {vezi şi Condacul al Vl-lea al Acatistului Buneivestiri). s-a plinit aşteptarea neamurilor. ci idumeu. înşişi magii dând mărturie. ei. dacă magii. care a fost începătorul dinastiei idumeene.a împărţit regatul între fiii săi: Arhelau. l c : Regele175 Că era şi un alt Irod. 174 Betleemul este cetatea lui David (loan 7. 2.

nu eşti nicidecum cel mai mic între 178 179 în ediţia de la 1805. lângă ei avându‫־‬L pe Hristos. Şi iconomiseşte Dumnezeu ca să fie întrebaţi aceştia. au înţeles taina lui Hristos şi pentru aceasta au venit. care zice „Răsări-va stea din Iacov" (Numeri 24.11 Se spune că aceşti magi sunt strănepoţi [urmaşi] ai lui Valaam vrăjitorul şi după ce au aflat ei proorocia aceluia. 2. ca să mărturisească adevărul şi dintru aceasta să fie osândiţi. se găseşte „împăratul". vrând să-L vadă pe „Cel Care S-a născut". II goneau [prigoneau] pe El. iar că îngerească putere era steaua se vede şi din aceea că şi ziua strălucea. 2C: Şi am venit să ne închinăm Lui. căci acela zice: 2. Se arată aici că magii aceştia au fost cu mari fapte bune. 2 " ) Numeri 24. în ediţia de la 1805. 3 / Luca 2.3. căci cunoştea că era nevrednic de aceasta Dar pentru care pricină s-au turburat iudeii? Că s-ar fi cuvenit ca ei mai vârtos să se bucure.spre miazăzi. la fel cu cei pc care noi îi numim grămătici [învăţaţi]. 2. l-a făcut de s-a minunat. iar evreii. pescar fiind. încă [se mai vădeşte aceasta] şi din mergerea stelei dinspre miazănoapte dinspre părţile Persiei . 2b: Căci am văzut la Răsărit steaua Lui Când auzi „stea". prin mulţimea peştilor pe care i-a vânat [prins] cu [în] numele lui Hristos. ci dumnezeiască şi îngerească putere în chip de stea arătându-se. Iar ei au zis: în Betleemul Iudeii. regele179 irod s-a turburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi auzind. prin ceea ce le era lor obişnuit i-a adus Domnul către Sine. unde se află Ierusalimul. se găseşte „împăratul iudeilor". Irod s-a turburat ca unul care era de alt neam şi se temea pentru împărăţia sa. Că de vreme ce magii erau astrologi. V-2‫״‬: întrebând: (2) Unde este regele iudeilor178 Cel Ce S-a născut? ( 2 . 6": Şi tu. însă cu adevărat nebunesc lucru este răutatea! 4: Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului*. 2. cum n-ar fi îndrăznit şi n-ar fi propovăduit în Persia? 2. pentru că ei L-au răstignit pe Acela pe Care mai înainte L-au mărturisit. în loc de „regele". în loc de „regele iudeilor". să nu socoteşti că aceasta a fost stea ca şi cele pe care le vedem [pe cer]. pământul Iui Iuda.17).TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 149 Şi aceasta tot spre osândirea iudeilor se face. căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Cărturarii erau dascălii poporului. iar stea mergând de către miazănoapte înspre miazăzi niciodată nu se găseşte. că împărat al împăraţilor vor avea. dar şi din aceea că mergea când mergeau magii şi sta când ei se odihneau.17 / lsaia 60. după cum şi pe Petru. . că aceia de la atâta depărtare au venit. 2. Betleeme. 5: 2. că aşa este scris de ProorocuL Prin care Prooroc? Prin Miheia. căci dacă în pământ străin voiau a se închina [Iui Hristos]. de împăraţii persani închinat.

150

Capitolul 3

SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI

căpeteniile lui Iuda
(2, 6“) Miheia 5,1 / loan 7, 42

‫״‬Mic" fiind acesta, era defăimat, iar acum pentru Hristos, Cel Care a ieşit dintru el, este vestit, încât toţi de la marginile pământului vin să se închine acestui Betleem sfânt.
2, 6
b

: Căci din tine va ieşi Conducătorul180
(2, 6b) Facere 49, 10 / Apocalipsa 2, 27

Bine s-a zis aceasta, că „va ieşi", iar nu „întru tine va petrece [vieţui]", căci Hristos nu a locuit în Betleem, ci din el a ieşit după ce S-a născut şi în Nazaret petrecea [vieţuia] mai mult. Iar iudeii zic că acestea s-au proorocit pentru Zorobabel, dar mint cu neruşinare, pentru că s-a vădit că nu este aşa, căci Zorobabel s-a născut în Babilon,nu în Betleem (1 Ezdra 3,2; 5,2). Iar aceasta ne-o arată chiar numele lui: ‫״‬Zoro" înseamnă „semănătura" ori „naşterea", iar „Babei" înseamnă Babilon, adică „în Babilon s-a semănat", sau „în Babilon s-a născut". Dar şi proorocia în chip adeverit [limpede] îi mustră pe ei, zicând: „Ieşirile Lui dintru început, din zilele veacului"181 (Miheia 5,1). Şi ale Cărui altuia ieşirile [obârşiile] sunt „dintru început" şi „din zilele veacului", afară de Hristos? Carele două ieşiri a avut, adică două naşteri: naşterea cea dintâi, adică „dintru început", este de la Tatăl; iar cea de-a doua, „din zilele veacului", din Născătoarea de Dumnezeu începânduSe şi sub vreme fiind. Să spună dar iudeii: a fost Zorobabel „dintru început"? Dar nu pot a grăi nimic! 2, 6C: Care va paşte pe poporul Meu Israil.
( 2 , 6 C ) Apocalipsa 2, 27

„Va paşte", zice, iar nu „va tiranisi" sau „va mânca", pentru că ceilalţi împăraţi, nu păstori, ci lupi au fost [pentru popor], Hristos este „Păstorul", precum însuşi zice: „Eu sunt Păstorul cel Bun" (Ioan 10,11-16). Iar cu numele de „Israil" îi numeşte şi pe cei care dintre evrei au crezut, ca şi pe cei dintre neamuri. Pentru că „Israil" se tâlcuieşte „văzând pe Dumnezeu"; iar cei care îl văd pe Dumnezeu israiliteni sunt, chiar de-ar fi dintre neamuri. 2, 7a: Atunci Irod chemând în ascuns182 pe magi Din pricina iudeilor i-a chemat „întru ascuns", căci Irod bănuia că poate iudeii foarte se vor îngriji pentru Prunc şi se vor sârgui să-L scape, ca pe Unul Care îi va slobozi pe ei. Deci, dintru această pricină, „întru ascuns" se sfătuieşte asupra Pruncului. 2, 7h: A aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua183. Adică în amănunţime a luat înştiinţare, deoarece înainte de a Se naşte Domnul, steaua s-a arătat magilor. Dar, pentru că multă vreme aveau ei să cheltuiască [petreacă] în
1U 181 182 183

în ediţia de la 1805, în loc de „Conducătorul", se găseşte „Povăţuitoriu".

în ediţia de la 1988, aici avem: „Obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei". în ediţia de la 1805, în loc de „în ascuns", se găseşte „întru ascuns". în ediţia de la 1805, aici avem: „A cercat cu de-amăruntul de Ia dânşii de vremea întru care s-a

arătat steaua".

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 5 151

călătorie, cu mult mai înainte li s-a arătat steaua, ca să se închine Lui, încă în scutece fiind Hristos. Iar unii zic că îndată ce S-a născut Iisus, s-a arătat steaua, iar magii au venit [călătorit] doi ani până au ajuns la El şi nu în scutece şi în iesle l -au aflat, ci în casă cu Maica Sa, doi ani având El. Dar, tu, părerea cea dintâi să o aibi [ţii] mai bună. 2,8 a : Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amă- nuntul despre Prunc184 Nu a zis ‫״‬pentru împăratul", ci ‫״‬pentru Prunc", că nici numele nu suferă a-1 grăi. Drept aceea se vădeşte turbarea şi pizma ce o are asupra Pruncului Hristos. 2, £'‟-9*; Şi, dacă îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. (9) Iară ei, ascultând pe rege185 au plecat. Fără de vicleşug fiind magii, socoteau că şi Irod fără de vicleşug grăieşte. 2, 9b: Şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor S-a ascuns puţin steaua din iconomie, ca să întrebe ei pe iudei şi să se turbure Irod şi astfel mai vădit să se arate adevărul. Iar ieşind ei din Ierusalim, iarăşi s -a arătat steaua, călăuzindu-i pe ei. Drept aceea, arătat este că dumnezeiască putere era steaua. 2, 9 C : Până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Alt lucru minunat este că steaua s-a pogorât dintru înălţime şi mai aproape de pământ venind, le-a arătat lor locul. Căci, dacă li s-ar fi arătat lor, întru înălţime rămânând, cum ar fi putut afla locul unde era Hristos? Pentru că stelele mult loc cuprind. Drept aceea şi tu vezi poate deasupra casei tale luna, iar mie mi se pare că ea este numai asupra casei mele şi, pe scurt, fiecăruia i se pare că luna sau altă stea [stă] numai deasupra lui. Deci, şi steaua aceea nu L-ar fi arătat pe Hristos, de nu s-ar fi pogorât şi nu s-ar fi aşezat oarecum deasupra capului Pruncului. 2, 10: Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. S-au bucurat, fiindcă nu s-au rătăcit şi au aflat ceea ce căutau. 2, ll a : Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc, împreună cu Maria, mama Lui (2, U ‫ ) ״‬Luca i, \b-\i îndată ce a născut Fecioara pe Prunc, L-a culcat în iesle, pentru că nu a aflat atunci casă, dar, apoi, cu putinţă le-a fost a afla găzduire, unde şi magii i-au aflat pe ei. Ca [Sfânta Fecioară şi losif] s-au suit în Betleem ca să se înscrie acolo, precum ne spune şi Evanghelistul Luca (Luca 2, 3-4). Dar, pentru că era mulţime multă venită să se înscrie, pentru o vreme n-au găsit casă şi [astfel Domnul] S-a născut în peşteră. Dar după aceea au găsit o casă, unde Domnul a fost văzut de magi. 2, llb: Şi căzând Ia pământ, s-au închinat Lui
184 în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬despre Prunc", se găseşte ‫״‬pentru Prunc". în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬rege", se găseşte ‫״‬împărat".

185

152

Capitolul 3

SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI

Vezi strălucire a sufletului! Sărac vedeau şi I se închinau, căci s-a adeverit că Dumnezeu este. Pentru aceasta îi şi aduc Lui daruri ca unui Dumnezeu şi ca unui om. Că auzi: 2, IV: Şi deschizând vistieriile lor, i-au adus lui daruri: aur, tămâie si smirnă.
( 2 , I V ) Pilde 18,16 / Isaia 60, 6

I-au adus Lui ‫״‬aur" ca unui împărat, pentru că supuşii aur dau împăratului. Iar „tămâie", ca lui Dumnezeu, că lui Dumnezeu cu tămâie îi tămâiem. Şi „smirnă" I-au adus ca Celui Care avea să guste moartea Căci cu smirnă ung iudeii la îngropare, pentru ca să rămână trupul neputrezit - fiindcă smirna, fiind uscată, soarbe umezeala şi nu lasă să se nască viermi. Vezi credinţa magilor? De vreme ce şi din prooroda lui Valaam au învăţat că Domnul şi Dumnezeu este şi împărat şi pentru noi va să moară. Şi ascultă prooroda: „Plecatu-s-a şi s-a culcat ca un leu şi ca o leoaică; cine-1 va scula?" [ar prin „plecatus-a şi s-a culcat" înţelege moartea Lui. Şi zice apoi: „Cel ce te binecuvintează, binecuvântat să fie!" (Numeri 24,9) Iată Dumnezeirea! Fiihdcă puterea de a binecuvânta numai dumnezeiasca fire o are. 2,12: Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. Vezi urmare [a lucrului]: întâi prin stea i-a povăţuit pe ei Dumnezeu la credinţă; după acea, venind ei la Ierusalim, i-a învăţat prin Proorocul că în Betleem Se va naşte, iar mai pe urmă, prin înger [i-a învăţat]. Iar ei se supun înştiinţării, adică dumnezeiescului cuvânt, căci „luând înştiinţare" - adică de la Dumnezeu primind descoperire l-au înşelat pe Irod. Şi nu s-au temut că va veni [Irod] în urma lor, ci au nădăjduit în puterea Celui Care S-a născut, atât de adevăraţi martori au fost. 2,13‫״‬: După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis Iui losif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui Văzut-ai pentru care pricină a slobozit Dumnezeu a se logodi Fecioara? Aici ţi se arată ţie că pentru ca să se sârguiascâ [losif] şi să poarte grijă de dânsa. Şi nu zice „ia pe femeia ta", ci „ia Pruncul şi pe Mama Lui", că, de vreme ce nu mai era nici o îndoială şi dreptul losif se încredinţase din minunile de la naştere că de la Duhul Sfânt sunt toate, nu o mai numeşte îngerul pe ea ‫״‬femeia" lui. 2, 13b: Şi fugi în Egipt Fuge Domnul, ca să ne încredinţeze că era şi om cu adevărat, căci dacă ar fi căzut în mâinile lui Irod şi n-ar fi fost tăiat, s-ar fi părut că după nălucire [închipuire] S-a întrupat. Iar în Egipt fuge ca şi pe acela să-l sfinţească, întrucât două ţări erau târguri a toată răutatea - Babilonul şi Egiptul. Babilonul l-a primit Domnul prin magii care I s-au închinat, iar Egiptul a fost sfinţit prin venirea Lui.
2,13c: Şi stai acolo până ce-ţi voi spune „Stai acolo până ţi se va porunci de la Dumnezeu", că se cuvine să nu facem nimic fără de dumnezeiescul sfat.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 5 153

2, 23J: Fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă11‫׳‬. Vezi nebunie a omului care se sârguieşte să biruiască sfatul lui Dumnezeu? „Căci, dacă nu este [Acesta] de la Dumnezeu, de ce te temi? Iar de este de la Dumnezeu, cum vei duce Pruncul spre pierzare?" 2, 14-15: Şi sculându-se, a luat, noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. (15) Şi au stat acolo până la moartea lui Irod186, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin Proorocul: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu.
( 2 , 1 5 ) Numeri 24, 8 / Osea 11,1

Iudeii zic că acestea s-au zis despre norodul care s-a întors din Egipt, prin Moise. Deci zicem: ce este de mirare că s-au zis acestea despre norod - dar cu închipuire - şi s-au plinit întru Hristos cu adevărat? Apoi, Cine este „Fiul" lui Dumnezeu, norodul care se închina idolului Belfegor şi celor cioplite (4 Regi 17, 9-13), sau Cel cu adevărat Fiul lui Dumnezeu? 2, 26": Iar când Irod a văzut că a fost amăgit187 de magi După cum Dumnezeu l-a batjocorit pe Faraon prin Moise (Ieşire cap. 7-11, 14), aşa şi pe Irod l-a batjocorit prin magi, căci amândoi - şi Irod şi Faraon - au fost omorâtori de prunci: Faraon omorând partea bărbătească a evreilor celor ce erau în Egipt (Ieşire 1, 16), iar Irod a celor ce erau în Betleem. 2,16b: S-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem Mânia cea asupra magilor o arată asupra celor care nu i-au făcut nici o nedreptate. Dar, pentru care pricină a fost îngăduit să fie tăiaţi pruncii? Pentru ca să se arate răutatea lui Irod. Dar, poate vei zice: ‫״‬Dar ca să se arate răutatea aceluia, pentru aceasta au fost nedreptăţiţi pruncii?" Ascultă, dar: n-au fost nedreptăţiţi, ci au fost învredniciţi cununilor, că oricine pătimeşte aici vreun rău, sau spre dezlegarea păcatelor pătimeşte, sau spre adăugirea cununilor; precum cu adevărat şi pruncii aceştia mai mult se vor încununa. 2,16c: Şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. (17) Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremîa Proorocul Ca să nu socotească [creadă] cineva că uciderea pruncilor s-a făcut fără voia lui Dumnezeu, arată că s-a spus şi s-a ştiut mai dinainte [lucrul acesta]. 2,18a: Glas în Rama s-a auzit
' (2,18“} Ieremia 31,15

‫״‬,MI .

‫״‬Rama"188 este un loc înalt în Palestina, căci aceasta înseamnă numele acesta, ‫״‬înalt".

1 187 188

în ediţia de la 1805, în loc de „moartea Iu! Irod", se găseşte „săvârşirea lui Irod".

în ediţia de la 1805, în loc de ,a fost amăgit", se află „a fost batjocorit" Rama este un orăşel la 10 kilometri nord de Ierusalim şi ta 20 de kilometri de Betleem. De aici au

pornit iudeii fiind duşi în robia babilonică. Rahela a fost soţia patriarhului Iacov şi mama lui losif şi Veniamin. Numele Rahela se tâlcuieşte ‫״‬oaie" (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 434).

154

Capitolul 3

SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI

Şi a căzut la sorţi spre moştenire seminţiei lui Veniamin, care era fiul Rahelei, iar Rahela a fost îngropată în Betleem. Deci, numeşte Proorocul Betleemul, ‫״‬Rahela", de vreme ce în ţinutul Betleemului a fost ea îngropată (Facere 35,19). Iar tânguirea şi plângerea s-au auzit în locul cel înalt. Auzi dar, pe Proorocul [grăind]: 2, 18b: Plângere şî tânguire multă189; Rahela îşi plânge copiii Adică Betleemul. 2,18c: Şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt.
(2,18‫ )״‬Ieremia 31,15

(2, 18r) Ieremia 31,15

Doar în viaţa aceasta ‫״‬nu sunt", de vreme ce sufletele sunt nemuritoare! 2, 19‫״‬: După moartea lui Irod190 Amarnic sfârşit a avut acest Irod, cu friguri şi cu boală de vintre şi cu mâncărimea şi umflarea picioarelor şi cu putrezirea ce naşte viermi a mădularului celui de ruşine, cu năduşeală şi cu tremurături, cu zvâcnitun ale mădularelor, şi aşa şi-a lepădat sufletul lui cel rău. 2,19b-20a: Iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, (20) şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul luiIsrail ‫״‬ . Nu zice ‫״‬fugi" (Matei 2,13) ci ‫״‬mergi", că nu mai era pricină de temere.
( 2, 20“ ) Ieşire 4,19

2, 20b: Căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Unde este Apolinarie191, care zice că Domnul nu a luat suflet omenesc? Că spusa aceasta îl mustră. 2, 21-22“: Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israil. (22) Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut192 să meargă acolo Trei feciori a avut Irod: pe Filip, pe Antipa şi pe Arhelau. Deci a poruncit ca Arhelau să fie împărat, iar ceilalţi erau stăpânitori pe câte o a patra parte [tetrarhi]. Şi s-a temut Iosif a merge ‫״‬în pământul lui Israil", adică în ludeea, pentru că şi Arhelau era asemenea tatălui său. Iar acest Antipa este noul Irod, care l-a tăiat [ucis] pe Inaintemergătorul.
189

în ediţia de Ia 1805, în loc de ‫״‬plângere şi tânguire multă", se află ‫״‬plângere şi tânguire şi ţipet în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬după moartea lui Irod", se găseşte ‫״‬iar după ce s-a săvârşit Irod". Apolinarie, episcop de Laodiceea, afirma că Hristos este cu totul deosebit de noi, neavând suflet

mult".
190 191

omenesc. Susţinând că Hristos nu are o fire omenească deplină, apolinarismula fost condamnat de Sinodul al Il-lea ecumenic (381) şi combătut de Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Grigore de Nazianz, Sfântul Grigore de Nissa şi de alţi Sfinţi Părinţi. Apolinarie a murit pe Ia anul 390 d. Hr.
192

[1805] Dar de ce se temea să meargă în Iudeea? Din pricina lui Arhelau? Fiindcă, atunci trebuia să

se teamă să meargă şi în Galileea, căci acolo stăpânea Irod, fratele acestuia, după cum scrie Luca (3, 1). însă, Betleemul fiind în ludeea, era pricinuitor de îndoială [bănuială] (după Zigaben).

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 5 155
( 2, 22h ) Luca 2, 39

2, 22b: Şi, luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii. Galileea nu era pământ al lui Israil, ci al neamurilor şi de aceea iudeii îi priveau pe galileieni ca pe o urâciune. 2, 23a: Şi venind, a locuit în oraşul numit Nazaret

(2, 2 3 “ ) Judecători 13, 5 / Luca 2, 39 / Ioan 1, 45

Şi cum este cu putinţă ca Luca să spună că dacă s-au împlinit cele patruzeci de zile după Naştere şi a fost ţinut Pruncul în braţe de Simeon, S-a pogorât Domnul în Nazaret, iar Matei să scrie că după întoarcerea din Egipt au venit în Nazaret? învaţă-te, aşadar! Cele ce le-a trecut sub tăcere Matei, le-a spus Luca - adică după ce S-a născut, a împlinit cele patruzeci de zile şi după aceea S-a pogorât în Nazaret. Aşa spune Luca (2, 39), iar Matei spune cele de după aceasta: că a fugit în Egipt, apoi s-a suit din Egipt în Nazaret. Deci, nu se împotrivesc unul altuia, ci unul - adică Luca - vorbeşte despre pogorârea de la Betleem în Nazaret, iar Matei de suirea de după aceea, din Egipt în Nazaret. 2, 23h: Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Prooroci, că Naza- rinean Se va chema. (2, 2 3 ‟ ‟ ) judecători 13, 5 Şi care Prooroc a zis aceasta nu se ştie acum, fiindcă din nepurtarea de grijă a iudeilor şi din pricina deselor robii, multe cărţi s-au pierdut. Insă, poate era aceasta o predanie nescrisă a iudeilor. Iar ‫״‬nazarinean" înseamnă „sfinţit". Deci, de vreme ce Sfânt este Hristos, după cuviinţă a fost numit „nazarinean", că Domnul de mulţi Prooroci a fost numit „Sfântul lui Israil" (Psalm 70, 25; 88,18; Isaia 1, 4 etc).

156 CAPITOLUL 3

loan Botezătorul. Botezul lui Iisus193

3, la: în zilele acelea
( 3 , 1 " ) Marcu 1,4 / Luca 1,80; 3,2-3 / loan 1,6, 28 / Faptele Apostolilor 13, 24

Nu atunci când Domnul era Prunc şi locuia în Nazaret, ci zice aşa simplu, adică în vremea aceea de dinainte de neamul acesta de acum. 3, îb: A venit loan Botezătorul loan pentru aceasta a fost trimis de Dumnezeu ca, mustrând pe iudei, să-i plece spre a veni întru simţirea răutăţilor lor şi aşa să-L primească pe Hristos. Căci, dacă nu ajunge omul întru simţirea păcatelor sale, nu vine întru pocăinţă. Deci, a fost trimis loan.
3, lc-2a: Şi propovăduia în pustia Iudeii, (2) spunând: Pocăiţi-vă
( 2 „ ) lezechiil 18, 30 / Matei 4,17; 10, 7 1 Marcu 1,15

Pentru că iudeii erau trufaşi, îi sileşte pe ei la pocăinţă. 3, 2b: Că s-a apropiat împărăţia Cerurilor împărăţia Cerurilor numeşte cea dintâi şi cea de a doua Venire a lui Hristos, dar şi vieţuirea cu fapte bune. Căci dacă noi, călătorind pe pământ, ca în Ceruri petrecem [vieţuim], iar nu în împătimire vieţuim, împărăţie avem a Cerurilor194. 3, 3: El este acela despre care a zis Proorocul Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi' calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.
( 3 , 3 ) Isaia 40, 3 / Marcu 1, 3 / Luca 1, 76; 3, 4 / Ioan 1 , 23

‫״‬Cale" numeşte Evanghelia, iar „cărări", poruncile Legii, ca unele ce erau roase şi vechi. Deci, zice: „Gătiţi-vă pentru petrecerea evanghelicească, iar poruncile Legii, drepte, adică duhovniceşti le faceţi, că Duhul drept este". Deci, atunci când îi vezi pe iudei că trupeşte înţeleg Legea, atunci să ştii că n -au făcut „drepte cărările", adică nu înţeleg Legea duhovniceşte.
193

In ediţia de la 1805, titlul capitolului este; ‫״‬întâi loan a propovăduit împărăţia Centrilor. Pentru Iar Sfântul Simeon Noui Teolog ne învaţă şi acestea; 45)‫ )״‬De la dumnezeiescul Botez primim

Botezul Domnului de la loan".
194

iertarea păcatelor săvârşite şi ne eliberăm de vechiul blestem şi ne sfinţim prin venirea Sfântului Duh. Dar harul desăvârşit, după cuvântul: «Voi locui şi voi umbla întru ei» (2 Corinteni 6,16), nu-1 primim atunci. Aceasta e a! celor ce s-au întărit în credinţă şi arată acest har prin fapte. Căci după ce ne -am botezat, abătându‫־‬ne spre fapte rele şi de ruşine, lepădăm cu totul şi sfinţirea însăşi. Dar, prin pocăinţă şi mărturisire şi lacrimi, primim pe măsura lor, mai întâi iertarea păcatelor săvârşite şi, prin aceasta, sfinţirea şi harul de sus. (46) De la pocăinţă ne vine spălarea întinăciunii faptelor ruşinoase. După ea primim împărtăşirea de Duhul Sfânt. Dar nu în chip simplu, ci după credinţa, simţirea şi smerenia celor ce s-au pocăit din tot sufletul. însă numai după iertarea deplină a păcatelor de mai înainte, primită de la părintele care ne-a luat asupra sa. De aceea, bine este să ne pocăim îi‫ !־‬fiecare zi, pentru porunca ce s-a dat. Căci îndemnul: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia Cerurilor» (Matei 3, 2), ne arată lucrarea aceasta ca fiind fără hotar" (Filocalia românească, în traducerea Părintelui Dumitru Stâniloae, voi. 6, A doua sută a capetelor de Dumnezeu cuvântătoare şi făptuitoare, capetele 45-46, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, pp. 75-76).

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 5 157
( 3 , 4 „ ) 4 Regi 1 , 8 / Zaharia 13, 4 I Marcu 1, 6

3, 4a: Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă

Şi cu portul lui îndemna spre pocăinţă, că purta haină de plângere195. Se crede că între dobitoacele de mijloc se numără cămila: deoarece rumegă, este socotită dobitoc curat, dar pentru că are copita despicată, este dobitoc necurat (Levitic 11, 4). Deci, pentru că Ioan şi pe norodul ce părea a fi curat - adică pe iudei - şi pe cel necurat - adică al neamurilor - le-a adus lui Dumnezeu, şi pentru că a fost mijlocitor al Legii Vechi şi al celei Noi, pentru aceasta purta [îmbrăcăminte din] păr de cămilă. 3, 4b: Şi cingătoare de piele196 împrejurul mijlocului
( 3 , 4 ‫ ״‬J 4 Regi 1, 8 / Marcu 1, 6

Toţii Sfinţii sunt arătaţi de Sfânta Scriptură încinşi, ca cei ce sunt pururea în lucrare ‫־‬ pentru că cei leneşi şi care trăiesc în desfătări nu se încing, cum sunt saracinii sau pentru că au omorât patimile poftei. Căci cureaua este parte de dobitoc mort. 3, 4C: Iar hrana lui era lăcuste197 si miere sălbatică ,
4 ,63

‫ )„׳‬Marcu 1, 6

Unii zic că ‫״‬acridele" sunt buruieni, alţii că sunt muguri de copaci, adică poame sălbatice. Iar „miere sălbatică" este cea făcută de albinele sălbatice şi care se găseşte în copaci şi în pietre [crăpăturile stâncilor].
3, 5-6: Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. (6) Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. ^ 6)
Marcu 15 ‫׳‬

/ Faptele Apostolilor 19, 4,18

Măcar de se şi botezau, botezul lui Ioan nu aducea iertarea păcatelor, ci numai pocăinţa o propovăduia Ioan şi astfel îi aducea către iertarea păcatelor, adică la botezul lui Hristos povăţuia. însă numai botezul lui Hristos dăruia iertarea păcatelor. 3, 7“; Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei„Fariseu" înseamnă „despărţit", căci li părea lor a fi cu viaţa şi cunoştinţa despărţiţi de ceilalţi oameni şi mai presus de ei.
195

Privind Ia icoana Sfântului Ioan Botezătorul, se cade să luăm aminte la ceea ce spunea Cuviosul

Isihie Sinaitul: „Smerenia şi reaua pătimire slobozesc pe om de tot păcatul. Cea dintâi taie patimile sufletului, cea de a doua pe ale trupului" (Filocalia românească, voi. 4, întâia sută, cap 75, ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 65).
196 0

In ediţia de la 1805, în loc de „cingătoare de piele", se găseşte „brâu de curea".

In versetul de la 1805, în loc de „lăcuste", se află „acrides". Astăzi, „acrides" este tradus numai cu

sensul de lăcuste. Lăcustele din Orient, care se mâncau, erau mai mari şi erau pregătite pentru hrană în mai multe feluri: fie uscate la soare, fie afumate, fierte sau prăjite la foc şi presărate cu sare. încă şi astăzi oamenii săraci din acele locuri se hrănesc şi cu lăcuste. [1805] Acest cuvânt, „acrides" este grecesc şi are mai multe înţelesuri; de aceea, unii au tălmăcit aici „lăstari de ierburi", alţii au scris ca de o buruiană numită „acris", iar alţii au tălmăcit „lăcuste", cum este şi la Marcu (Marcu 1,5). Acelaşi Părinte Teofilact arată că şi acum in acele părţi lăcustele se mănâncă uscate şi că Moise, dătătorul de Lege (Levitic 11, 22) le numără cu jivinele curate, dar rău mirositoare şi neplăcute la gust.

7 Le vorbeşte aspru. Şi numele lor înseamnă „drept" . căci le cunoştea răzvrătirea. 21. Dar ea a născut! (Facere 11. roadă. dintru care mulţi au crezut. Saducheii erau susţinuţi şi sprijiniţi la putere de familia irodienilor. 1 0 “ ) Matei 7. 33 / Luca 3. care deţinea în ierarhie şi în sinedriu rangurile cele mai înalte. pe părinţii lor. Iar ‫״‬pui de năpârcă" îi numeşte.19 / Luca 3.Dicţionarul Noului Testament. 452. 3. 23). le-a zis Aceştia nu veneau cu socoteală dreaptă precum ceilalţi. nici în duhuri. ed. „dreptate" ei înşişi dân. în loc de ‫״‬vipere". 8 ) Luca 3. 51). dar şi de către stăpânirea romană.de la „sedec". nici în îngeri. cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va sa fie? ( 3 . 7 J ) Matei 12. Că este scris: ‫״‬Fereşte-te de rău şi fă bine" (Psalm 33. 201 Adică îşi puneau nădejdea în rădăcina norodului lor. 9 198 Saducheii făceau parte dintr-un alt partid politico-religios. Iar de ‫״‬mânia ce va să fie". p. 22c. nici că le luau în seamă.158 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI 3. 12. văzând mulţi pietrele despicându‫־‬se. Respectau Legea lui Moise numai în măsura în care o puteau ajusta la raţionamentele şi interesele lor. ci şi a face roduri de fapte bune. se găseşte ‫״‬năpârcă". începătorul eresului lor. că şi din pietre poate să facă Dumnezeu ‫״‬fii lui Avraam". 3. 34. de aceea îi şi mustră Ioan. O problemă de „interes naţional" a fost şi osândirea la moarte a Mântuitorului: „Este de folos să moară un om pentru popor" (Ioan 18. iar datinile bătrânilor. 7 C : Venind la botezfl. de gheena200 zice.. ca neamul lor cel viclean să se pocăiască. 26 / Romani 4. vrednică de pocăinţă ( 3 . pentru că aceia se nasc mâncând pântecele din care ies. deci. 199 în ediţia de la 1805. Sau se numesc aşa de la Sadoc. Dar îi şi laudă. Când? Atunci când răstignindu-Se El. Dar chiar şi în înţelesul acesta zice Ioan. . 33. 7 h : Şi saduchei198 Aceştia nu credeau nici în înviere.14) . 9 “ ) Ioan 8. 3. 8: Faceţi.9 a : Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam ( 3 . cit. căci ‫״‬piatră" era pântecele Sarrei din pricina sterpiciunii. 20fl: Iată securea stă la rădăcina pomilor ( 3 . 23. 1-2) Şi iarăşi a ridicat Domnul fii lui Avraam ‫״‬din pietre". 3. au crezut (Matei 27.du-şi acest nume. 37-39 / Faptele Apostolilor 13. 9b: Căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. iar c u fariseii izbuteau să se înţeleagă numai în probleme de interes naţional. 3. Saducheii erau pătura cea mai cultă. 200 Vezi nota tâlcuirii de la Matei 5. 8 Vezi ce zice? Că nu se cuvine numai a fugi de răutate. adică pe dascăli şi pe Prooroci îi omorau. că se nădăjduia!! în bunul neam201. Din această pricină nu erau iubiţi în popor. 7d: Pui de vipere199. 3. Prin ‫״‬pietre" înţelegem şi neamurile. 1 -16 Aceasta le era lor spre pierzanie. însă ei erau mult mai liberali şi erau şi foarte bogaţi. aşa şi aceştia. ştiindu-se neam ales. zicând: ‫״‬Cine v-a arătat vouă?" Că se minunează Ioan cum s-a făcut aceasta.

16 / loan 1.17 „Dar.10 d : Se taie şi se aruncă în foc.10c: Care nu face roadă bună Nu a zis ‫״‬nu a făcut". Adică. Aceste două pogorâri nu le poate „ţinea" [cuprinde] înaintemergătorul. 3. Adică al gheenei. 26-27. cu şase luni în urmă. nv Marcu î. 1 2 ‫ ) ״‬Luca 3. care şi pe alţii folosesc şi hrănesc prin învăţătură şi prin lucrare. căci „încălţăminte" sunt trupul cel de piele şi murirea [moartea]. 12 b : Şi va curaţi aria Sa ( 3 . 33 / Faptele Apostolilor 1. 3. 12 ‫ ״‬: El are lopata în mână ( 3 . 5. ll b : Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea202 ( 3 . 19. 8 / Luca 3. 3.15-16. Iar „Cel Ce vine după" el este Hristos. neputând a înţelege cum s-au făcut [petrecut]203. 5. Deci. apoi Hristos. 8 / Luca 3. 3. 27 Astfel zice că nu este nici sluga cea mai de pe urmă a Lui pentru „a le ţine" pe acestea. 11. aici avem: „Căruia nu sunt îndestulat a -I ţinea încălţămintele".16 „Adică vă va umple pe voi cu îndestulare de darurile Sfântului Duh. câţi sunt uşori şi sunt purtaţi de duhurile răutăţii. 11. din însăşi ‫״‬rădăcina" lui se taie şi în gheena se aruncă. adică cercetare şi judecată". 3. fiindcă mai întâi s -a arătat înaintemergătorul. unii sunt „pleavă". precum în arie [se curăţă] toată arătura. căci pururea se cuvine să aducem ‫״‬roadă". dar Cel Ce vine după mine este mai puternic decât mine ( 3 . 3. căci are Domnul şi «lopată». 2. oricare dintre noi.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 159 ‫״‬Securea" înseamnă Judecata Iui Hristos.10b: Şi tot pomul Chiar de s-ar trage de la Avraam. 4 Le-a zis lor: ‫״‬Faceţi roadă". nepricepând. necuprinzând taina lor. iar acum le arată care este roada: să creadă în „Cel Ce vine după" el. ci ‫״‬nu face". Dintre aceştia. iar ‫״‬pomi". 2. Jî f ) Marcu 1. IIе: Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. ( 3 .17 Adică Biserica o va curăţi. 1 2 “ ) Luca 3. 3.16. iar astăzi răpeşti. iar alţii „grâu".11 ‫ ״‬: Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă. de vreme ce botezul meu nu dă darul duhovnicesc.16 / loan 1. îndată vă va şi ierta pe voi. din viaţa aceasta. Care şi după naştere era după el.16 / loan 1. . l l l ) Luca 3. Care a şi fost mărturisit de el. Iar Acela şi vă va ierta vouă păcatele şi Duh cu îndestulare vă va da". 203 53 In ediţia de la 1805. să nu socotiţi că de veţi fi botezaţi de Acela şi după aceea veţi greşi. pentru că nu dă nici iertarea păcatelor. Deci cel ce nu a crezut de aici. nu eşti bineplăcut. dacă ieri ai miluit. 3. Iar prin „încălţăminte" se înţeleg cele două pogorâri ale Lui: cea din Cer pe pământ şi cea de pe pământ la iad.33 / Faptele Apostolilor 1. Şi era şi după arătare. ca pe cea care are mulţi botezaţi.

Dar va veni şi vremea când cuvioasa slavă o vom [o voi]205 avea. 9 / Luca 3. Iar Ioan II opreşte pe Domnul. ca să se boteze de către el. 1 2 ' ) Maleahi 3. 3. căci această vârstă primeşte [poate purta] toate păcatele. pentru că noi toţi suntem „un Om" (Ioan 17. căci ca unul ce se trăgea din Adam. Iar Origen bârfeşte [huleşte] spunând că va fi sfârşit al muncilor [caznelor iadului]204. care a fost condamnată de ce! de al V-lea Sinod Ecumenic de la Constantinopol. 15c-16a: Atunci L-a lăsat. multă este iubirea de 204 Aici. aceasta săvârşind voi slobozi firea de blestem. 14h: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine Cu adevărat avea nevoie Inaintemergătorul să fie curăţit de Domnul. Iar Hristos. căci nu putea săvârşi Legea (Galateni 3.15‫״‬: Şi răspunzând. 3. atât [de mult] se sfiia [de Domnul]. Conform acestei înşelătoare învăţături. 3. 1 3 ) Marcu 1 .17 ‫״‬Nestins" este „focul" acela. ci „şi Tu vii". pe toţi i-a curăţit. 22). 3.14c: Şi Tu vii la mine? Nu a îndrăznit să spună „Tu vii să Te botezi de către mine". 11. (14) Ioan însă ÎI oprea. 205 Prin Domnul Hristos noi am dobândit slava înfierii dumnezeieşti.19 / Luca 3. ( 3 . şi apoi cu uşurinţă să ne îndârjim întru obişnuinţa cea rea [de mai dinainte de Botez]. 3. trăgea [avea] asupra lui şi întinăciunea cea din neascultare. . întrupându‫־‬Se. către loan. zicând: ( 3 . 21 Iisus Se botează la treizeci de ani. 13-14‫״‬: în acest timp a venit Iisus din Galileea.12°: Şi va aduna grâul în jitniţă. din anul 553. 1 6 " ) Marcu 1. va ajunge într -o zi la sfârşit şi „toţi vor fi restauraţi". ca să nu spurcăm Botezul. la Iordan.160 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI 3. iar firea omenească era blestemată. iar în cea de a doua.10-13). măcar că acum nu este arătată". 3. Hristos Se botează ca să ne spele pe noi şi să ne arate nouă că atunci când vom voi a ne boteza trebuie mai dinainte să ne curăţim. iar pleava o va arde cu foc nestins. în vârsta dintâi [a copilăriei] este multă neînţelepciune. Că aceasta Mi se cuvine Mie". pentru că Eu am săvârşit [împlinit] şi pe celelalte ale Legii şi îmi lipseşte doar a Mă boteza. „Deci. Iisus a zis către el: Lasă acum Zice [Domnul]: „Acum lasă [să fie aşa]. 9 / Luca 3. 21 Fiind curat. Sfântul Teofilact se referă la învăţătura lui Origen despre apocatastază („restauraţia generală"). pentru ca să nu socotească cei ce‫־‬L vedeau că Se botează spre pocăinţă. 3. Iar la vârsta bărbăţiei. ca unul din cei mulţi [ca toţi ceilalţi]. (16) Iar botezându-Se Iisus (3. pedeapsa demonilor şi a păcătoşilor din iad. a tinereţii este multă văpaie a poftei şi a mâniei. 15b: Că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea „Dreptate" este numită Legea.

Dar de aici li se astupă gura [lor păcătoasă]. aici. 17-18 şi 25. (17) Şi iată glas din Ceruri zicând ( 3 . aducând mlădiţă de măslin. Cel Care a intrat în apă. Asemenea şi Sfântul Duh. 207 ig Adică nu îl luau în seamă pe Domnul Hristos aşa precum făceau cu Sfântul loan Botezătorul. 3.11 / Luca 3. Precum în vremea lui Noe porumbiţa a vestit încetarea potopului (Facere 8. 16b: Când ieşea din apă Maniheii206 spun că şi-a lăsat [lepădat] trupul Său în Iordan şi alt trup a arătat. dar nu un trup material. după nălucire [închipuire]. Acolo mlădiţa de măslin. ca să nu socotească ei că glasul care zicea. 37 / Efeseni 1. ca semn al bunătăţii şi blajinătăţii şi pentru că porumbelul este preacurat şi nu petrece [trăieşte] unde este împuţiciune [necurăţie]. Această erezie a fost combătută de Sfântul Ignatie Teoforul.11 / Luca 3. Hr. 3. 206 Maniheismul. 16d-17a: Şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. 3. pe la jumătatea veacului al III-lea d. afirmându-se totodată că materia este rea în sine şi de aceea oamenii se pot mântui numai prin asceza cea mai riguroasă şi prin mortificarea trupului. 35 / 2 Petru 1 . iar de Hristos nu atâta aveau grijă207 (loan 1. 3.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 161 argint. Şi [s-a arătat] ca un ‫״‬porumbel". ca prin toate vârstele să plinească Legea şi să ne sfinţească pe noi. 22. că Iisus. Sfântul Irineu. decât cel ce botează. 35 / loan 5. 1 7 " ) Psalm 2. mila lui Dumnezeu208. Clement Alexandrinul şi alţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii. Maniheii spuneau despre Hristos ca a avut trup adevărat. 2 / Marcu 1. doctrină religioasă gnostică din Orientul Apropiat. 1-5. ‫״‬Acesta este Fiul Meu Cel iubit" s-a făcut pentru loan. Cerurile le deschizi. Această erezie susţinea ca lumea este guvernată de două principii: binele şi răul. 16°: îndată Cerurile s-au deschis Adam a încuiat Cerurile. Fiindcă iudeii pe loan îl aveau [la] mare [cinste]. .32-33 ( 3 . Vezi şi tâlcuirea de la Matei 6. 6 / Matei 17.5 / Marcu 1. 6 / Coloseni 1. 1 7 b ) Psalm 2 . a aşteptat această vârstă. ci unul spiritual. Duhul Sfânt arată încetarea păcatelor. 8-11). întru Care îmi place". 13.13 1 2 Petru 1. Acelaşi a şi ieşit şi nu altul. a fost întemeiată de persanul Mani (Maniheu). 1 7 / 1 loan 5. 22. ci văzând pe Duhul Sfânt. iar pentru Hristos se deschid.10 / Luca 3. 5 / Marcu 1. 26). 7-9 Adică „întru Care Mă odihnesc. Deci. 1 6 d ) Isaia 11. 9. 7 / Matei 17.17b: ‫״‬Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit". 22 / loan 1. 9. 7-9 Duhul Sfânt Se pogoară pentru a mărturisi că mai mare este Cel Care Se botează. Şi au văzut toţi pe Duhul venind peste Iisus. aşa şi aici. ca să cunoşti şi tu că atunci când te botezi. Tertulian. să creadă că glasul este pentru Iisus.17 /1 loan 5.

4. 1": Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu210 ( 4 .. Pentru că nimic nu făcea fără de Duhul.. [Domnul Hristos] posteşte tot atâtea zile câte au postit şi Moise (Ieşire 24. (4.2") Ieşire 34. (4.. iar aerul. 2 Când a dat voie [a îngăduit] firii.CAPITOLUL 4 Iisus este ispitit de diavolul. 24 / lezechiil 3. nu departe de unde boteza loan. 8 / Luca 4. Nu avea nici apă. 335). s-ar fi părut [crezut] că nălucire [închipuire] este întruparea 4.18) şi Ilie (3 Regi 19. P ) Sirah 2.5-6). [Mântuitorul] este ‫״‬dus" de Duhul cel Sfânt [în pustie]. începutul propovăduirii Lui. . Iar daca ar fi postit [Domnul] mai multe zile. 4. 12 / Luca 4. pentru că L-a clevetit pe Dumnezeu către Adam. Şi Se duce în pustie. 210 Carantaniei (de la Quaranta = 40). care era dogorâtor din pricina arşiţei soarelui. 28 / 3 Regi 19. ed.13 . lb: Ca să fie ispitit de către diavolul. r ( 4 . A postit ca să ne arate că postul este armă mare [puternică] împotriva ispitelor. ' ( 4 . 2 . ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul Iui Dumnezeu.28 / Marcu 1. zicându-i: „Dumnezeu vă zavistuieşte vouă [pizmuieşte slava voastră]" (Facere 3. este numit. 4. care înseamnă „clevetitor". El cheamă pe cei dintâi ucenici la apostolat şi vindecă tot felul de bolnavi209 4. iar biruinţa să ne-o dea nouă în dar. cit.13 „Diavol". 2a: Si după ce a postit * (4. era cu neputinţă de suportat. se afla o regiune stearpă şi stâncoasă. 2 C : La urmă a flămânzit. 2„) Luca 4. locul din pustie în care a fost ispitit Mântuitorul de către diavolul este Muntele lui Petru şi a lui Andrei şi a fiilor lui Zevedeu". 4. ca să ne arate nouă că diavolul atunci ne ispiteşte. având o înălţime de 473 de metri— a fost ispitit Domnul Iisus Hristos (Dicţionarul Noului Testament. ‫״‬a flămânzit" ca să dea pricină diavolului să vină la EI şi să se lupte cu el prin foame şi aşa să -l biruiască şi să-l surpe. Deci. se cuvine ca fără sfătuire să nu îndrăznim întru noi înşine. în părţile Iordanului. 3) Luca 4. încă şi acum [diavolul] cleveteşte către noi fapta cea bună. nici drumuri. 1 “ ! judecători 13. în acest pustiu al Carantaniei . dintre cele mai secetoase din lume.1 1 Marcu 1. când ne va vedea singuri şi neajutoraţi unul dinspre altuP. spre nord-vest de Ierihon. Pentru chemarea După o veche tradiţie. 2 k ) Ieşire 34. 8). după cum lăcomia pântecelui este începătura a tot păcatul. nici vegetaţie.1 învăţându-ne pe noi ca după Botez să ne aşteptăm mai vârtos la ispite. 2b: Patruzeci de zile si patruzeci de nopţi v ' ' ¥ .14 / Marcu \ . zi ca pietrele acestea să se facă pâini.care după o veche tradiţie ar fi muntele Duca. p. 3: Şi apropiindu-se. titlul capitolului este: „Pentru postul şi pentru ispita lui Hristos. 3 209 în ediţia de la 1805.

n-a zis „piatra aceasta pâine să se facă". zicând: „De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu". 9 Aripa este o anume parte a templului. Deci.5: Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate. poate te întrebi ce păcat este să faci pietrele pâini? Ascultă dar: păcat este a -I asculta pe diavol întru ceva. Deci. altceva patima. Humanitas. Şi iarăşi. a zis: Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul. altceva învoirea (consimţirea). acel fel de gust i-1 da lui mana (înţelepciune 16. al mâniei. 20 -21). sau ca să nu le stârnească. fie că poftea iudeul peşte sau ou sau brânză. dar văzându-L că flămânzeşte. ci „pietrele". ed. Aceasta. 3. care se naşte din însoţire. 187188). altceva lucrarea şi altceva robirea. 43. al trândăviei. al citrviei. 5 / Luca 4. ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. ca nu cumva să 211 Sfântul Ioan Damaschinul ne învaţă: „Gândurile în care se cuprind toate păcatele sunt opt: al lăcomiei păntecelui. al întristării. voi. Dar. iar duhul împotriva trupului. căci celui flămând o pâine îi ajunge cu adevărat. 4. care nu era pâine. cumi-a zis Domnului şi Dumnezeului nostru: «Zi ca să se facă pietrele acestea pâini» (Matei 3. 4: Iar EI. răspunzând. pp. Patima este deprinderea cu gândul strecurat de vrăjmaş. cum s-a spus nu atârnă de noi. ca de pildă: fă aceasta sau aceea. . crezând că poate să-L amăgească. 5 ) Iezechiil 8. care e aproape de faptă şi se aseamănă ei. Iar lucrarea. Luarea în robie este ducerea silnică şi fără voie a inimii. ca să stăruiască sau ca să nu stâruiască. altceva însoţirea. 11. al slavei deşarte şi al mândriei. a tăiat dintr-o dată toate cele ce urmează" (Filocalia românească. care par ca nişte aripi. 6: Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Lupta este împotrivirea cugetării fie la stingerea patimii din gând sau a gândului pătimaş. 4. învoirea este consimţirea cu patima de gând. altceva lupta. şi aceştia se împotrivesc unul altuia» (Galatcni 5. 4 Din Vechiul Testament este această mărturie şi al lui Moise este cuvântul (Deuteronom 8. se îndoia: „Cum să flămânzească Fiul lui Dumnezeu?" De aceea îl ispiteşte. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure sau ca să nu ne tulbure. stăpânită de prejudecată şi de o îndelungată obişnuinţă. 4. Altceva este adică momeala (atacul). 4) Deuteronom 8. Hristos nu l-a ascultat pe el211. De aceea. 26 / Luca 4. preocuparea cu el şi convorbirea plăcută a voii noastre cu el. L-a pus pe aripa templului^ ( 4 .al iubirii de argint. sau ca să stârnească patimile. (4. 3 / înţelepciune 16. Dar. aruncă-Te jos.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 163 A auzit tâlharul [diavol] glasul cel din Cer. ca să cunoască [afle]. dar prin cuvântul lui Dumnezeu împlinea toată trebuinţa lor şi se prefăcea în toate cele ce le dorea cel care o mânca. cum sunt la noi cele scoase afară din amândouă părţile bisericii [absidele]. şi învârtirea necontenită a cugetării şi a închipuirii în jurul Iui. fie la învoire. însoţirea este primirea gândului strecurat de vrăjmaş.1. vrând ca să-L arunce pe Hristos pradă lăcomiei. Bucureşti. întru alt chip [de înţelegere]. cum zice Apostolul: «Căci trupul pofteşte împotriva duhului.4). Momeala este gândul adus simplu în minte de vrăjmaşul. Pentru că evreii au fost hrăniţi cu mană. cel ce cugetă nepătimaş de la început. atârnă de noi. 7 7). că scris este: îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini. 4. 3). sau respinge prin împotrivire şi certare momeala. însăşi împlinirea cu fapta a gândului pătimaş încuviinţat. nu atârnă de noi. Cuvânt minunat ţi de suflet folositor. îl şi măguleşte. 2000.

. preot şi judecător" al întregii lumi. 7 ) Deuteronom 6. spurcatule. dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. iar această confuzie i-ar sluji tocmai lui.poate fi accesată pe site-ul: zvivzv. 5 ( 4 . (2) momentul reconstruirii celui de al treilea templu în Ierusalim nu este atât de departe precum credem. Dumnezeu fiind. 4. însă Tu. acolo unde există numiri ale templului din Ierusalim cu termenul „Biserică" (1805). Dar Hristos nu avea trebuinţă de acesta. (4) suprapunerea prin înlocuire a termenului „templu" cu „Biserică". Să nu fie! Deci în chip simţit I-a arătat Lui în munte toate împărăţiile. pe acela îl veţi primi" (Ioan 5. în această ediţie a Tâlcuirii. 9 ) Daniil 3. (9) Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie. arată-mi mie".16 / Luca 4. le-am înlocuit cu „templu". Măcar că de era Fiul lui Dumnezeu. învăţându-ne pe noi [ca] prin blândeţe să-i biruim pe demoni. nu pentru Hristos s-a scris. iar a lui Dumnezeu [este] a mântui! Iar aceasta. ( 4 . 5 / Luca 4. din 16 ianuarie 1%2). însă nu bine socotesc [cugetă]. deoarece Antihristul va maimuţări rolul de „Dumnezeu". La Ierusalim. 3 / Psalm 70. 3. 43). întru care vrăjmaşul se nevoia să-L aducă pe Hristos. Toate armatele vor fi abolite şi nu vor mai exista războaie. pentru că: (1) în ediţia de la 1805. acesta va fi sediul Curţii Supreme a Omenirii" (cf. se găseşte „Biserică".com (la link-ul zvallcam). 8 ) lezechiil 40. căci din mândrie socotea că lumea ar fi a sa internaţională. ci pentru Sfinţii care au trebuinţă de ajutorul îngeresc. 6 în ediţia de ia 1805. 4. de eşti Fiul lui Dumnezeu. ar putea genera o confuzie pierzătoare de suflet.aish. ( 4 . cu reînnoire a imaginii în fiecare minut . dacă va veni altul în numele său. 11-12). 6-7 Unii socotesc că ‫״‬munte foarte înalt" este patima iubirii de argint. „Te vor ridica pe mâini" (Psalm 90. O vizualizare în direct a „Zidului plângerii" . aducându-le înaintea ochilor Lui în chip de nălucire. se găseşte „ca nu cândva să împiedici". Aşadar. fără a mai preciza acest lucru prin note.164 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI izbeşti212 de piatră piciorul Tău. Că în chip simţit I s-a arătat Lui diavolul. 9-11 ‫״‬Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu". îndeobşte în loc de „templu". a-i arunca jos pe cei care se îndrăcesc. rev. 2 / Luca 4. ( 4 . aşadar. Este evident că acest „Altar al Profeţilor" este templul din care îşi va „exercita funcţiile" de „împărat. cu toate acestea Domnul gânduri nu a primit. 6 ) 1 Regi 7. ca şi cum ar fi zis: „Eu nu cred glasului din Cer. din aceste patru pricini. cel despre care Mântuitorul Hristos spunea*: „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi. 8-9: Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Evreii consideră că „Zidul plângerii" din Ierusalim ar face parte din structura vechiului templu şi de aceea e de aşteptat ca cel de-al treilea templu să fie ridicat tocmai aici. Look Magazine.live-view. Naţiunile Unite (nişte naţiuni cu adevărat unite) vor construi un Altar al Profeţilor care să slujească uniunea confederată a tuturor continentelor. în loc de „ca nu cumva să izbeşti". 7: Iisus i‫־‬a răspuns: Iarăşi este scris: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. 90.12 Cu blândeţe îl goneşte [alungă] pe el Hristos. o. zicându-I „acestea toate Ţi le voi da Ţie".11-12 / Luca 4. oare se cuvenea să Se arunce pe Sine jos? A cruzimii tale este aceasta. (3) este cu putinţă ca unora dintre fraţii cititori ai acestei Tălcuiri să le fie dat să trăiască în acele vremuri.

10. 20 / Iosua 24. 4. de vreme ce Lui. ca şi cum ar fi ale lui. că pentru însăşi aceasta S-a pogorât Domnul Hristos din Ceruri. Drept aceea şi „îngerii îi slujesc". Şi ne-a „răsărit lumină". 7/ Luca 1. căci Legea lumină era şi ea. venind la El. ci ea ni s-a arătat. 4.4 . căci Domnul dintru acestea a astupat gura vrăjmaşului. neamurile vieţuiau întru întuneric şi lărgime. „lărgime".12-13: Şi Iisus. însă cunoaşte cât de folositoare sunt Scripturile. aşa şi păcatul stăpâneşte şi omoară sufletul. în hotarele lui Zabulon şi Neftali. Căci precum moartea stăpâneşte trupul. ca şi cum ar fi urmat [venit] 213 15 în ediţia de la 1805. „Zabulon" se tâlcuieşte „vânare de noapte". 21 / Luca 4. cu atât mai vârtos le-a biruit [Domnul] şi pe celelalte. auzind că Ioan a fost întemniţat214.14-16: Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia Proorocul care zice: (15) Pământul lui Zabulon şi pământul lui NeftalP spre mare. (16) poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit. Galileea neamurilor. a venit de a locuit în Capernaum. Şi se duce în „Galileea". întrucât cei ce se închină lui. dincolo de Iordan. 1 0 ) Deuteronom 6. 23 (4. (4. Pe acestea biruin. 16) Isaia 9. care înseamnă „prăvălită jos". care se tâlcuieşte ‫״‬casă a mângâierii". 43 ( 4 . Din această pricină Luca zice că diavolul „a sfârşit toată ispita" (Luca 4. 4. în loc de „a fost întemniţat". că este asemănare şi umbrită însemnare a morţii. căci nu noi am căutat-o pe dânsa.13). arătându-ne că şi nouă.20. . satano213. iar „Neftali". care sunt patimile de căpetenie.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 165 Aceleaşi le spune şi acum celor lacomi. ne vor sluji îngerii. 42. 31 Iisus pleacă. 10: Atunci Iisus i-a zis: Piei.1. 2. zicându-I „acestea toate Ţi le voi da Ţie". a slavei deşarte şi a iubirii de bogăţie. pentru ca să ne înveţe şi pe noi să nu ne aruncăm singuri în primejdii. (13) Şi părăsind Nazaretul. satano". 1 2 ) Mar‫ !״‬î. care duce la pierzare (Matei 7. Deci. 1 4 / Luca 3. dar mică. Şi locuieşte în „Capernaum". 15) Isaia 8. aceia pe toate acestea le au. Domnul a biruit cele trei ispite: a lăcomiei pântecelui. pentru că neamurile erau prăvălite şi se tăvăleau în păcate. se găseşte „s -a prins".11: Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii. 4. satano". 79. 1 4 ‫ ־‬/ Ioan 4. 14 / Luca 4. după biruinţă [asupra patimilor]. ca unui Dumnezeu îngerii de-a pururi îi slujesc.16.du-le. pe capetele ispitelor sfârşindu-le. iar „umbra morţii" este păcatul. ci pe cea largă. 32 „Lumină mare" este Evanghelia. ca să facă toate neamurile casă a Mângâietorului. căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti.13). căci pentru noi toate şi le face şi le arată Hristos. li slujeau. 8 Domnul se mânie asupra lui când vede că pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu le făcea [socoteşte a fi] ale sale. în ediţia de la 1805. lângă mare. 1 3 ) Iosua 19. 33 / Marcu 1.13. pentru că nu pe calea cea strâmtă călătoreau. se găseşte „mergi înapoia Mea. ( 4 . ( 4 . 10. în loc de „piei. a plecat în Galileea.

a văzut doi fraţi. 7 1 Marcu 1. 9 / Marcu 1. în corabie cu Zevedeu. căci s-a apropiat împărăţia Cerurilor. 22 / Marcu 1. 21‫״‬: Şi de acolo. şi din drepte [cinstite] osteneli a se hrăni. a văzut alţi doi fraţi. 27 / Marcu 1. se găseşte „cârpindu‫־‬şi".16 1 Matei 8. lăsându-L. 181 înţelepciune 6.1-2 / Ioan 1. îndată l-au urmat Lui (Ioan 1. în loc de „dregându-şi". Vezi. 16 / Marcu 1. în ediţia de la 1805. 17h: Pocăiţi-vă. Oare când petrece omul ca un înger. 21b: Dregându-şi216 mrejele.17 / Luca 5. ( 4 .11. 4. 35-42 Aceştia au fost ucenici ai lui Ioan şi încă trăind Ioan. Iar după ce au văzut că Ioan a fost legat [închis]. Pentru că fuseseră ei mai înainte învăţaţi de Hristos. 17“) Matei 3.14-15 / Luca 10. (19) Şi le-a zis: (4. când se cuvine a lăsa pe tată? Când te împiedică de la fapta bună şi de la cinstirea lui 215 216 în ediţia de la 1805. 1 9 b ) Ieremia 16. 7 / Marcu 1. dar. 16 / Luca 5. căci erau pescari. în loc de „pescari de oameni". nu este el ceresc? Drept aceea. 28 / Luca 5. lăsând corabia şi pe tatăl lor. 4. pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan. Şi aşa Hristos.17") Matei 10. 10. 22: Iar ei îndată.19-20 Foarte mare faptă bună este a-1 hrăni la bătrâneţe pe tatăl lor. se găseşte „vânători de oameni". 2 2 ) Deuteronom 33. 4. întru fiecare dintre noi este „împărăţia Cerurilor". dar şi viaţa cea cu fapte bune. Iar [cu atât] mai vârtos şi aceia sunt şi ai Tatălui şi ai Fiului. pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei.10 ( 4 . 18. ( 4 . zicând: 4. pentru că aştepta ca mai întâi Ioan să mărturisească pentru El şi să-I gătească Lui calea pe care avea să vină.166 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI după noi. 2. după cum şi slugile mai înainte gătesc stăpânilor. mergând mai departe. fratele lui. venind la ei. 4. 10. fratele lui. s-au întors iarăşi la vânarea de peşte. de vom vieţui îngereşte. Fiind săraci şi neputând să-şi cumpere mreje noi. deopotrivă fiind cu Tatăl. 4. 28 Vezi oameni ascultători? Că îndată au mers după El! De unde se vede şi că aceasta este a doua chemare. (4. 2 0 ) Matei 19. 9 După ce a fost legat [închis] Ioan. îi vânează. 35-42). 20 Se arată [de aici] că Zevedeu n-a crezut.19b-20: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni215. au mers după El. tatăl lor < 4 . care aruncau mreaja în mare. le cârpeau pe cele vechi. Pentru că Domnul. . şi i-a chemat. au venit la Hristos.15 / Luca 10. şi pentru aceasta l-au lăsat pe el. a început lisus a propovădui. avea şi El Prooroc pe Ioan. 4. când L-au văzut din nou. 18-19“: Pe când umbla pe lângă Marea Galileii.18. 9 „împărăţie a Cerurilor" este şi Hristos. 17“: De atunci a început lisus să propovăduiască şi să spună (4. îndată lăsând mrejele. 21·) Marcu 1. (20) Iar ei. iar după aceea. după cum Tatăl Lui şi Dumnezeu avusese pe Proorocii cei mai dinainte de Ioan. au mers după El.

(4. din Iudeea şi de dincolo de Iordan. nerânduială.24: Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe. pândea când era lună plină şi atunci îi chinuia. fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri: pe demonizaţi. 23‫ )״‬Matei 9. râvnind [fapta] acelora. nepotrivire. 2 4 ) Marcu 6.14-15 Pentru a arăta că nu este potrivnic Legii. din Deca.14 / Marcu 1. 4. organizaţie religioasă evreiască. voind să semene [răspândească] întru oameni credinţa că stelele sunt făcătoare de rău.23": Şi a străbătut lisus toată Galileea. Sinagogă . ( 4 . . pentru ca să li se pară că luna este pricina patimii şi să se prihănească zidirea lui Dumnezeu. ( 4 .pole15. 218 Aici. cu cuviinţă s-au dus după Dânsul. 2 3 · ) Matei 9. pe slăbănogi şi El îi vindeca. 4. havră). învăţând în sinagogile217 lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei ( 4 . 39 / Luca 4. 7-8 / Luca 6. 23b: Şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.17 51 în ediţia de la 1805. ca să îi încredinţeze de cele ce îi învaţă. ‫״‬Lunatici" sunt numiţi cei îndrăciţi. 4. 4. 35.14. lisus intră în ‫״‬adunările" [„sinagogile"] evreilor. 55 Hristos n-a cerut credinţă de la cei care erau aduşi la El.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 167 Dumnezeu. căci diavolul. 35 începe cu minunile. pentru că însuşi faptul că-i aduceau de departe Ia El era lucrare a credinţei. după cum s-au înşelat şi maniheii. 2 5 ) Marcu 3. Iar aceştia. din Ierusalim. „împotrivire" are sensul de netocmire. 25: Şi mulţimi multe mergeau după El. pe lunatici14. „Boală" este îndelungata rea pătimire. împotrivirea218 de puţină vreme a trupului. în loc de „în sinagogile".clădire destinată celebrării cultului evreiesc {templu. se găseşte „întru adunările". 24. asemănătoare parohiilor creştine. din Galileea. iar „neputinţa". fiindcă au văzut pe cei mai dinainte că I-au urmat [lui Hristos].

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă astfel: ‫״‬Mulţi săraci cu duhul are lumea.CAPITOLUL 5 Predica de pe munte. Mulţi prigoniţi.vest de oraşul Tiberiada. aceştia sunt ‫״‬săraci cu duhul"220. 20 De ce spune aceasta: ‫״‬deschizându-Şi gura Sa"? Poate ar părea că este de prisos spusa aceasta.13 Noroadele vin la Dânsul pentru minuni. 335). prin smerenie ne îndreptează pe noi Hristos. Deci. Dar acum învaţă [cu cuvântul. Deasupra Muntelui era un platou pe care s-a aşezat mulţimea (Dicţionarul Noului Testament. 220 Pentru Fericiri. ca să ne învăţăm că însuşi este Ziditor şi al trupurilor şi al sufletelor. cit. Şi mulţi care plâng. dar prin aceea că supun sufletul trupului. Fericiţi sunt însă numai aceia care fac şi pătimesc acestea pentru Hristos şi după pilda lui Hristos. căci şi cei mai înainte pomeniţi fac acelaşi lucru. Şi făcători de pace.1). Cum? Prin viaţa Sa şi prin minuni.13 învăţându-ne pe noi ca nu spre [la] arătare să facem ceva [să lucrăm oareşce]. dar pentru a răpi cele străine şi a câştiga din nedreptate. dar nu este aşa. Muntele are o înălţime de 560 de metri deasupra lacului şi domină împrejurimea. ci şi norodul. când învăţăm [săvârşim lucrare învăţătorească]. Iisus S-a suit în munte ( 5 . 3) Psalm 50. Ci pentru că fac şi pătimesc acestea pentru Hristos şi . iar ucenicii. de vreme ce vrea să înveţe. Şi.] ‫״‬deschizându-Şi gura Sa". se suie în munte219. 18 / Isaia 57. ucenicii Lui au venit la El. IM Marcu 3. Aşadar. vindecă şi sufletele. la: Văzând mulţimile. nu departe de localitatea numită azi Safet şi de ţărmul vestic al lacului Ghenizaret. cei zdrobiţi cu sufletul. Mulţi ocărâţi. (5. p.şi aşa mai departe. ne arată că se cuvine să ne depărtăm din mijlocul turburărilor. 2b: îi învăţa zicând Nu numai pe ucenici. după cum şi David a început de Ia Fericiri: ‫״‬Fericit bărbatul. 5. 15 / Luca 6. dar fiindcă sunt fără de rânduială. dar faţă de patimile necurate. ed. că de vreme ce din mândrie a căzut Adam. 1 “ ) Marcu 3. 219 O veche tradiţie spune că muntele pe care Mântuit orul a rostit Fericirile ar fi muntele numit astăzi Kurun Hattin (Coarnele Hatinului). pentru învăţătură. că a lor este împărăţia Cerurilor. Fericirile. căci învăţa şi fără a-Şi deschide gura. dar pentru păcate ruşinoase. dar faţă de trup şi cele ale trupului. 5. după ce a săvârşit minunile şi a tămăduit trupurile. De ce? Pentru că «a lor este împărăţia Cerurilon> şi pentru că «aceştia vor vedea pe Dumnezeu» . Adevărata împlinire a Legii' 5. Mulţi care flămânzesc şi însetoşează. 2": Şi deschizându-Şi gura ( 5 . dar nu cum se cuvine. 5. 3: Fericiţi cei săraci cu duhul. Mulţi milostivi. Şi începe de la Fericiri. Şi mulţi blânzi. fiindcă Adam a nădăjduit să se facă dumnezeu.... dar pentru pagube de bani şi pierderi de copii." (Psalm 1. Drept aceea. 2 " ) Luca 6. nu fiindcă fac acestea şi le pătimesc sunt fericiţi. dar pentru slava deşartă. lb: Şi aşezându-Se. Şi curaţi cu inima. 5. 20 întâi pune smerenia ca pe o temelie. ^ (5. situat cam la 7 kilometri mai spre nord.

decât un scurt miros urât. Şi prin aceasta. negrăită. 5-6 / Isaia 61. 54-55. simplu vorbind. după pilda lui Hristos" (Filocalia româneasca. Humanitas. că aceia vor moşteni pământul. mânie pe Dumnezeu necontenit" (Fitocalia românească. cap 47. cel ce -şi cunoaşte firea sa intră la dragostea desăvârşită. 55-56). Humanitas. dar o stăpânesc şi se mânie numai când se cuvine. 2. din dragoste şi râvnă. adică a treia poruncă. Humanitas. 5) Psalm 36. în orice lucru el cunoaşte. (5. Şi. [. după acest cuvânt al Domnului. harul lui Dumnezeu şi Maica de obşte a tuturor îi va dărui lui blândeţea şi începutul urmării iui Hristos. că de vreme ce sunt socotiţi cei blânzi ca defăimaţi şi lipsiţi de averi. Şi nu se îngrijeşte nici de cinste. Despre porunca a dom şi despre naşterea plânsului din temere.TÂLCU IR EA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 169 5. ci dispreţuieşte chiar viaţa însăşi. 29 / Pilde 2. nici întru cunoştinţă. b Tot Sfântul Petru Damaschinul ne învaţă despre cel ce săvârşeşte blândeţea întru darul lui Dumnezeu: „Unul ca acesta se face întărit ca o stâncă şi nu mai e clintit de nici un vânt sau val al vieţii. El suspină în adâncul inimii şi în tânguire multă. 2 / Matei 11. nici de necinste. 4) Psalm 125.10). 29 Unii spun că numeşte ‫״‬pământ" pe cel gândit. care nu cade. Şi ‫״‬se vor mângâia" şi aici. ed. Bucureşti.şi ‫״‬plâng" pururea. ‫״‬adică bine este a se plânge cineva pe sine însuşi şi pe aproapele. 2001. ba uită adeseori şi de mâncare. şi că chiar dacă nu vrem noi se fac cele ce se fac.11. în felul acesta. din Evanghelie: ‫״‬Fericiţi cei ce plâng. 5. după cum a zis Domnul: «Fericiţi cei blânzi» (Matei 5. fiindcă toate câte le face Dumnezeu sunt bune foarte şi noi suntem neştiutori. 95). voi. pp. pp. 20 ‫״‬Cei ce plâng" pentru păcate. ci numai firea omenească. 5. ci şi pentru cele ale aproapelui.. pentru cele ce vor fi după moarte. Despre porunca a doua şi despre naşterea plânsului din temere. iar nu pentru ceva din cele lumeşti . El îşi dă seama că omul nu este nimic.şi că viaţa aceasta este cale spre veacul viitor. ed.. nu va mai râde de nimeni. că aceia se vor mângâia". (5. nu o singură dată. şi mai rău decât toată zidirea Fiindcă nici o altă făptură. Suta a treia a capetelor despre dragoste. 1999. Căci blândeţea e materia smereniei. 4: Fericiţi cei ce plâng. cea care. «Căci va îndrepta pe cei blânzi întru judecată» (Psalm 24. 5. nici întru necunoştinţă.Filocalia românească. ed. Căci acela ştie ce a fost înainte de a se naşte şi ce va fi după moarte. . 21 / Ioan 16. că aceia se vor mângâia. voi. câ toate trec .fiindcă unii ca aceştia sunt nesimţitori -. Şi nu numai pentru ale noastre păcate [se cuvine să plângem].] Deci. luând darul smereniei. 21. mai vârtos aceştia pe toatele au. deprinzându -se întru toată pătrunderea. adică Cerul. 16. în prisosinţă şi în lipsă. 2001. 5)" . cu mult mai vârtos se va mângâia221. bucurându-se de multe binefaceri. E ca acela ce plânge pentru un mort sub puterea gândurilor înfricoşătoare. Iar ‫״‬blânzi"222 sunt nu cei care nicidecum nu se mânie . şi în zadar ne tulburăm şi ne păgubim de cununa răbdării şi ne arătăm potrivnici voii lui Dumnezeu. iar dincolo. însufleţită sau neînsufleţită. se socoteşte pe sine ca nefiind nimic. Dar tu înţelege [aici] şi pământul acesta [pe care păşim]. n-a călcat voia lui Dumnezeu vreodată. 2-3 / Luca 6.19 / Isaia 66. 5: Fericiţi cei blânzi. în bună stare. pentru că cel ce ‫״‬plânge" pentru păcat. se bucură duhovniceşte. ci e pururea la fel. Ci.şi cele dulci şi cele dureroase . mai bine-zis întru pătrunderea lucrurilor. pierdut într-o clipă. voi. cel ce s-a învrednicit să păzească porunca a treia. dinainte de moarte. din durerea inimii şi a tânguirii neîncetate. iar aceasta este uşa nepătimirii. cu bună pătrundere. 221 Cuviosul Petru Damaschinul ne învaţă că aceluia care se află întru frica lui Dumnezeu i se va dărui la vremea cuvenită şi plânsul fericit. în cinste şi în ocară. ci cei care au mânie. p.

pp. Acela doreşte mult dobândirea celorlalte. nu ştie ce-i lipseşte. voi. Şi dacă cei lacomi par că sunt îndestulaţi şi se satură. 223 „Dacă cineva n-a gustat dintr-un lucru. Şi se cuvine a păzi dreptatea cu toată pofta [râvna]. 6 ) Isaia 55. ed. 56-57). (5. dar cel ce a gustat. ştie că poruncile îl duc treptat Ia urmarea lui Hristos. 6: Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate.13 / Baruh 2. că aceasta înseamnă: „flămânzesc şi însetoşează". zice [Domnul] că drepţii cu atât mai vârtos şi aici se vor sătura. pentru că aceştia le au pe ale lor cu întemeiere [după dreptate]223.170 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI 5. fiindcă Dumnezeirea nu poate fi cuprinsă de nimeni. Despre porunca a doua şi despre naşterea plânsului din temere. . Iar. încât pentru ele dispreţuieşte adeseori şi moartea Simţind puţin unele din tainele lui Dumnezeu. ca unul ce bea flacără. 53 Voind să vorbească despre milostenie. rămâne pururea însetat".18 / Luca 1. însetează mult să le cuprindă. Şi cu cât capătă mai multă cunoştinţă. că aceia se vor sătura. arată întâi că se cuvine a păzi dreptatea şi a nu milui din răpire. Humanitas. ascunse în dumnezeieştile Scripturi. Acestea ni le spune Cuviosul Petru Damaschinul (Filocalia românească. Aşa şi cel ce a gustat din dulceaţa poruncilor. însetează şi arde şi mai mult. 2001. cum zice Sfântul Vasile cel Mare. 5. 65.1. mult îl doreşte.

aşa zicând.17 Nu numai prin bani se face milostenie. de oameni. pp..15.1 / Avacum 1. 2000. 16. dacă este curată. 21. 30-31 / Matei ti. Humanitas. ( 5 . A doua sută a capetelor de Dumnezeu cuvântătoare şi făptuitoare. 2. încă sunt „făcători de pace" şi cei care pe vrăjmaşii lui Dumnezeu. fără venirea şi lucrarea Duhului. prin învăţătură îi întorc [către buna cinstire]. dar fără lucrarea focului nu poate isprăvi nimic. dacă astăzi va fi lipsit. ci şi cei care îi împacă pe cei certaţi.să fim şi „curaţi". ed. primeşte [oglindeşte] feţele. Iar Cuviosul Teodor al Edesei scrie: „Curat cu inima este acela a cărui inimă nu-1 osândeşte pentru călcarea vreunei porunci a lui Dumnezeu sau pentru întrelăsarea ei. 6. voi. 1(1 iar Sfântul Isaac Şirul ne spune: „Fericiţi. Bucureşti. toate le face şi se foloseşte de virtuţi ca de nişte unelte. că aceia vor vedea pe Dumnezeu. că aceia se vor milui. ci toate împreună fiind. 1977. 443-444). O sută dc capete foarte folositoare. ed. ci şi prin cuvânt. 4. Bucureşti. Bucureşti. p. şi să-l călăuzească precum voieşte. precum fierarul îşi poate arăta meşteşugul prin uneltele sale. ca una singură şi dusă până la capătul din urmă. 69-70). Deci Hristos porunceşte ca . 23. [.9: Fericiţi făcătorii de pace. pentru că şi Cel Unul-Născut ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu226. că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. iar de nu ai nimic. 14 / Iacov 2.nimeni nu va vedea pe Domnul224. 5.14 /1 loan 3. adică să ne înfrânăm de la patimi. Iar acolo. 226 Cuviosul Petru Damaschinul ne arată în amănunţime care este fericirea făcătorilor de pace: ‫״‬Aceştia sunt cei ce au făcut pace în sufletul şi trupul lor. dar nu numai cu trupul. cei curaţi cu inima. ca să nu mai poftească trupul împotriva duhului. sau pentru primirea vreunui gând potrivnic" (Filocalia românească. Şi ‫״‬fii ai lui Dumnezeu" sunt unii ca aceştia. 8 ) Psalm 14. Dar nici acestea nu pot face singure inima curată. 8: Fericiţi cei curaţi cu inima. Iar [‫״‬cei milostivi"] vor fi miluiţi şi aici. ele rămân fără rod şi fără folos. deci. 7 ) Psalm 40. voi. Dumnezeu îl va milui cu mult mai mult. 4. ci şi cu inima. 1981. pp. cap 29. că nu este timp în care să nu se bucure de desfătarea lacrimilor şi întru acea sta pururea vor vedea pe Domnul. Căci. căci fără sfinţenie adică fără înfrânarea patimilor . IBMBOR. 72. 21. prin lacrimi. IBMBOR.18 / Evrei 12. . însă curvesc şi sunt necuraţi întru alt chip.] Căci de la plâns se trece ia curăţia sufletului" (Filocalia românească. ed. 5. aşa şi sufletul cel curat primeşte vederea lui Dumnezeu şi înţelegerea Scripturilor225. ci să împărăţească harul Duhului Sfânt în suflet.14 Fericiţi sunt nu numai cei care sunt paşnici faţă de toţi. 223). ( 5 . 21 / Sirah 3. Cuvântul LXXXV: Despre post şi priveghere.împreună cu alte fapte bune .1-2 / Pilde 14. căci acela care ieri era milostiv. 2-3 Mulţi sunt care nu răpesc. aşa şi omul. cap 86. ( 5 .. dar fără venirea focului dumnezeiesc.171 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 5. 9 ) Iacov 3. neizbutind să curăţească pata şi întinăciunea sufletului" (Filocalia românească. 10.13 / Evrei 12. g Aici Sfântul Simeon Noul Teolog ne învaţă: „Inima curată nu poate înfăptui nici o virtute. nici două. voi. nici zece. supunând trupul duhului. ci mai vârtos miluiesc. de toţi va fi miluit. Tot aşa cum oglinda. 7: Fericiţi cei milostivi.

17 /1 Petru 2. dăruindu-i cunoştinţă dumnezeiască. 5. aici însă arată că lucru mare şi preagreu este a răbda ocara.172 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI 5.14 Nu numai mucenicii se cheamă că sunt ‫״‬prigoniţi".12": Bucuraţi-vă şi vă veseliţi. 8-9. îi mângâie arătând că: ‫״‬Şi «Proorocii cei dinainte de voi» pentru fapta cea bună au fost prigoniţi. llb: Şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. în loc de ‫״‬vă vor prigoni". pentru dreptate .14 De aici Se întoarce către Apostoli. Iar dacă nu vor fi acestea două. Prin aceasta. Ca să nu creadă Apostolii că vor fi prigoniţi din pricină că [Hristos] îi învaţă pe ei lucruri potrivnice. încă şi Iov. 20). în loc de „au prigonit".13„) Marcu 9. minţind din pricina Mea. atunci mai vârtos s-a turburat când prietenii l-au ocărât. Nu tot cel ce va fi ocărât este ‫״‬fericit". 3. arătând că dascălii vor fi ocărâţi îndeosebi. 23. în ediţia de la 1805. pentru că [din pricina acesteia] mulţi şi-au pus sfârşit vieţii. în loc de ‫״‬cei prigoniţi". 41 Celorlalţi nu le-a zis ‫״‬plată multă". se găseşte „au gonit". 13a: Voi sunteti sarea pământului 15. 2001. Domnul nu-i fericeşte pe unii ca aceştia. voi. celelalte multe ispite răbdându-le. prin învăţătură şi prin mustrări. 23 / Faptele Apostolilor 5. 22 /1 Petru 4. că a lor este împărăţia Cerun Or. 11. Căci toate Fericirile fac dumnezeu după har pe omul care a ajuns blând.16/Matei 21. ticălos este acela. răbdând toată durerea cu bucurie pentru dragostea lui Dumnezeu şi a aproapelui" (Filocalia românească. pentru că ajută celor care sunt nedreptăţiţi. 229 230 . [spunând] că din pricina păcatelor sale pătimeşte (Iov 4. mângâiere să aveţi pătimirile acelora". ci şi mulţi [alţii]. imul ca acela poate să rabde prigonirea. se găseşte ‫״‬va vor goni". 1-6. pp. milostiv. în scurt [vorbind. căci dreptate este toată fapta cea bună . ca sarea întărind pe cei moleşiţi adică desfrânaţi -‫ ׳‬ca să nu nască „viermii" cei fără de sfârşit [neadormiţi] (Marcu 9. 12). 12'12 Paralipomena 36. 34-35/ Luca 6. 10: Fericiţi cei prigoniţi227 pentru dreptate. 44. 35. 50 „Dar Proorocii au fost trimişi numai la un neam. Drept aceea. în ediţia de la 1805. 19. 5. 5. ca unul care pe mulţi sminteşte. 11“J Luca 6. batjocorirea şi tot cuvântul rău. Humanitas. ed. (‫׳‬5 ‫ ־‬i Q ) Romani 8. Despre porunca a doua şi despre naşterea plânsului din temere. [ucenicii] sunteţi «sare a tot pământul». se găseşte ‫״‬cei ce se gonesc' Adică. ci acela care va fi ocărât pentru Hristos şi în chip mincinos.13-15. făcător de pace. doritor a toată dreptatea. nepătimitor. 11‫״‬: Fericiţi veţi fi când vă vor ocări şi vă vor prigoni229. 12h: Că aşa au prigonit230 pe Proorocii cei dinainte de voi.de vreme ce şi tâlharii şi ucigaşii sunt prigoniţi.şi se bucură că «plata lui multa este în Ceruri» (Matei5. Şi. ‫״‬fericiţi" sunt cei ce sunt prigoniţi] pentru toată fapta bună. 1‫־‬ 228 în ediţia de la 1805. 5. 5. 58-59). ( 5 . în timp ce voi. 5. dar nu sunt ‫״‬fericiţi"228. 8. că plata voastră multă este în Ceruri ( 5 .

se află „se va împuţi".12 Nu zice: „voi să arătaţi fapta cea bună". chiar închis în vas. Voi sunteti lumina lumii /r 5. ci „aceea singură să lumineze. 8 / Filipeni 1. Domnul a voit să spună că. ci se va moleşi cu ce „se va săra".1314). căci tot ce se arată.15 Mai întâi „sare" şi apoi „lumină". ci «pe Tatăl vostru»". aceasta este a sârguinţei voastre. ca şi altora să le strălucească lumina vieţii voastre". 232 în textul de la 1805. Că [iată ce] zice: 5. 5. {5. „Sarea" este înţeleasă aici prin saramura mustrărilor duhovniceşti. ca şi vrăjmaşii voştri să se minuneze şi să nu vă slăvească pe voi. 48). De aceea. Şi nu numai un neam au luminat Apostolii. 1 3 " ) Marcu 9. Cunoaştem că sarea are calitatea de a feri bucatele de stricăciune şi de a le face gustoase. Drept aceea nu lepădaţi saramura mustrărilor231. adică se defăimează. 13b: Dacă sarea se va strica232. precum sarea pământului are calitatea de a feri bucatele de putrejune şi a le face gustoase. cine. altfel spus cu ce se va lucra îndreptarea? Aşadar de atunci „afară" se aruncă din dregătoria de învăţător şi „se calcă în picioare". Pentru aceasta zice: 5. 16) Pilde 4.16: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor. (5. 15: Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 173 46. răspândeşte în aer buna sa mireasmă şi umple de ea nu numai pe cei ce stau aproape. văzând limbă care nu grăieşte nimic fără de rânduială şi 231 .] am aprins «lumina». ( 5 . Căci. măcar de veţi fi prigoniţi".15.11. cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună.16. 33 ‫״‬Eu. zicându-le: „Să nu socotiţi că în colţuri vă veţi ascunde. Asemănând pe Apostolii Săi cu „sarea pământului".adică dacă nu va mustra şi nu va întări ca „sarea". îi învaţă pe ei să fie nevoitori şi să ia aminte la viaţa lor ca cei care vor fi văzuţi de toţi. 5. 34-35 Dacă dascălul „se va împuţi" [„strica"] . ca să nu smintiţi şi pe alţii".14) ‫ ׳‬V Pilde 4. măcar de veţi fi ocărâţi. în loc de „se va strica". răspândindu-se prin toate simţurile trupului. 21 / Luca 8.18 / Ioan 15. decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. 50 / Luca 14. 11. 5. acela este lumină. arată privitorilor virtutea aşezată înăuntru. 2. [Domnul. iar nu pentru slava noastră233. ci lumea toată. ‫״‬Aici Cuviosul Teodor al Edesei spune: ‫״‬Precum mirul de mult preţ. pentru că cel ce vădeşte cele ce se fac întru ascuns. aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri. căci aceasta nu este lucru bun [cuvenit]. ci şi pe cei dimprejur. aşa şi buna mireasmă a sufletului virtuos şi iubitor de Dumnezeu. tot aşa şi Apostolii Săi au menirea ca să ferească omenirea de stricăciune. 14b: Nu poate o cetate aflată pe vârf de muntels să se ascundă. „lumină" este (Efeseni 5.18 / Filipeni 2. 24“. ci arătaţi veţi fi şi de aceea aveţi grijă să vieţuiţi fără de prihană.15 /1 Petru 2. de facem vreo faptă bună. spre slava lui Dumnezeu se cuvine să o săvârşim. Marcu 4. iar a nu se stinge darul. ci în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă.

nici cea prea mică slovă din Lege nu va trece. El de săvârşit [desăvârşit] le-a zugrăvit. 234 în ediţia de la 1805. 18a: Căci amin zic vouă ‫״‬Amin" este cuvânt de adeverire. '10 / lacov 2. Iar unii zic că „iota" şi „cirta" sunt cele zece porunci ale Legii235. 1 8 * ) Psalm 118. Bucureşti. iar El mai vârtos porunceşte „nici să te mânii în deşert" . 236 în ediţia de la 1805. foarte mic236 se va chema întru împărăţia Cerurilor ( 5 . . Iar alţii. p. 13). iar nu pe cele ale Legii. 35 / Luca 16. Humanitas. ci mai vârtos s-o împlinesc".31 Pentru că El avea să aducă legi noi. voi. iar „cirta". 17. din pricina smereniei [Sale]. 223). 5. adică la înviere. se găseşte „până ce va trece". pe toate le-a împlinit. [Domnul] zice [aici] că cele ce s-au zis despre Cruce se vor împlini. cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici şi va învăţa aşa pe oameni. învierea să o înţelegi. dar cât va sta [fi] lumea. 2.10 „Porunci mai [foarte] mici" numeşte poruncile pe care avea să le dea El. 17) „ Matei 3. Deci. 15. că este Crucea . ed. nu va cunoaşte că înăuntru se află şi multă bună mireasmă a virtuţilor?" (Filocalia românească. picioare care umblă cuviincios şi faţă care nu se strâmbă de râs. 21. 2000.17 etc. n-am venit să stric. 0 sută de capete foarte folositoare. „iota" (cu accent) indică numărul 10. în loc de „înainte de a trece". Să nu fie! Că aici prin „împărăţie". 5. acela va fi de pe urmă şi va fi aruncat în gheena. 5. Dar cum a împlinit-o? întâi că toate pe care leau spus pentru El Proorocii le-a făcut. ureche ce nu primeşte nimic din cântările şi cuvintele necuvenite. 4. ci mai vârtos o împlineşte [întăreşte]. căci toate cele pe care în chip umbrit le-a însemnat aceea. 1 9 “ ) 1 Ezdra 7.). Şi le numeşte pe acestea „mai [foarte] mici". 22. în loc de „foarte mici/mic". r ' (5. cel [pus] de-a curmezişul.că „iota" este lemnul cel drept [braţul înalt] al Crucii. 2. 18b: înainte de a trece234 cerul şi pământul. 2. ca şi pe tine să te înveţe ca smerit să cugeţi cu privire la învăţăturile tale. 22). ci tot ce-i bun şi folositor ascultătorilor. în ioc de „adevăr zic vouă". ci să împlinesc. 33 Aici arată că lumea trece şi se schimbă. 5. 17: Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau Proorocii. Iar cel ce „mic se va chema întru împărăţia Cerurilor". 6 / Malei 24. o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece. Căci Legea a zis „să nu ucizi" (Ieşire 20.174 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI 5.asemenea unui zugrav care nu strică însemnarea umbrită [învechită]. 8 / Maleahi 2. 19“: Deci.152 / Isaia 40. ci mai degrabă e gata de lacrimi şi de plâns. Dar şi poruncile Legii. zice. ca să nu socotească ei că este potrivnic lui Dumnezeu. 89-90. 235 în sistemul grecesc şi slavon al numeralelor. că nu va intra în împărăţie. nepotrivit. mai înainte vindecând [îndreptând] părerea celor mulţi: „Nu am venit să stric Legea. se găseşte „mai mici/mic". 9. De aceea şi Evanghelistul adeseori spune: „Ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Proorocul" (Matei 1. ochi înfrânaţi. ( 5 . până ce se vor face toate. „că n-a săvârşit nici o nedreptate şi nici o înşelăciune n-a fost în gura Lui" (îsaia 53. vezi şi 1 Petru 2. Şi în alt chip a împlinit Legea. cap 86.15 / Romani 3.

cum voi putea povăţui pe altul întru calea pe care eu nu am călătorit?237 Şi iarăşi. 13 / Levitic 24. cu anevoie ar fi fost de primit. 187). pentru că ştiu bine că pretenţia aceasta îţi pierde şi bruma de învăţătură ce -o mai ai. ( 5 . că bucuria duhovnicească trebuie să fie precedată de pocăinţa şi curăţirea de patimi. care s-au făcut tuturor toate (1 Corinteni 9. care au luat şi harul vindecărilor o dată cu puterea de a conduce pe credincioşi cu cuvântul şi cu fapta. să o refuzi. 19b: Iar cel ce va face şi va învăţa. ca o subtilă mişcare a vanităţii. fără de prihană (Iov 1. 2 1 ) Ieşire 20.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 175 5. 1987. Spre pildă: Iov era drept. ( 5 . traducere. că trebuie să te recunoşti nevrednic de o asemenea bucurie. se întrevede în ele prezenţa unei fine senzualităţi şi o subtilă mândrie. LI. indici şi note de Pr. ca o orbire evidentă şi fatală. care produce asupra oamenilor orbiţi spiritual şi plini de patimi. ca pe toţi să-i dobândească! în ce ne priveşte pe noi. iar cine va ucide. nu veţi intra în împărăţia Cerurilor. Deci. o desfătare pe care ei o consideră pregustare a harului Sfântului Duh. 1996. 5. Nu înţeleg. Sfântul Ignatie Briancianinov ne arată prăpastia care se deschide dintru a învăţa pe alţii. dacă eu fac şi nu învăţ. Ei nu-şi dau seama că numai Sfinţii sunt în stare să guste cu adevărat o bucurie duhovnicească. Deci. nenorociţii. socotind cât ni se cere! Apoi ne învaţă cum ne „va prisosi [dreptatea]" şi numără [ne arată] faptele bune: 5. introducere. mai înainte de a făptui tu însuţi: „Multe cărţi s -au scris în starea de nălucire. că păcătosul nu este în stare să perceapă o bucurie spirituală. ca şi cum nu ţi -ar conveni. cuvios.1). EOR. 20 Nu spune cine a dat poruncile. întâi a zis „va face" şi apoi „va învăţa". dacă din pricina zavistiei sau a lenevirii nu săvârşesc lucru învăţătoresc. este vrednică de lacrimi şi de suspine. căci. arată că Legea s-a învechit. să o respingi dacă începe să te cuprindă. ed. mare lucru dacă ne lăsăm bine conduşi şi păstoriţi de cei cărora li s-a încredinţat vindecarea unor astfel de boli şi ocârmuirea credincioşilor" (Despre preoţie. Deci înfricoşează-te. vrednic va fi de osândă238.17 / Matei 19.19 / Luca ÎS. Şi zicând „celor de demult". nehotărât [nenumind pe Cel Care a grăit]. în loc de „vrednic va fi de osândă". dacă ar fi zis: „Eu am zis celor de demult". 20: Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor. Iarăşi. numită «părerea de sine». Tot pentru acestea. p.22). IBMBOR. 48-49). se cuvine Aici Sfântul Grigore Teologul ne învaţă în cuvântul său despre preoţie: „Boala aceasta . acesta mare se va chema întru împărăţia Cerurilor. 24 In textul de la 1805. căci dacă ar fi zis: „Tatăl Meu a zis celor de demult. că ei se desfătează de mirosul subtil al patimilor ce trăiesc în ei. Alba Iulia. 2 0 ) Romani 9. ceilalţi. nu am atâta plată. 21: Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu ucizi". Dumitru Fecioru. ÎS / Marcu 10. Numai unul ca Petru şi ca Pavel poate vindeca şi opri boala aceasta! Numai unul ca aceşti mari ucenici ai lui Hristos. omule. ar fi părut că pune legi împotriva Tatălui. iar Eu zic vouă". Bucureşti. pp. se găseşte„ vino vat va fi j udecăţii". Adeseori am deplâns boala asta. 31 ‫״‬Dreptate" numeşte toată fapta bună.17 / Deuteronom 5. spune că „s-a zis celor de demult". mândriei şi voluptăţii" (Farâmiturile ospăţului. Când sunt citite. iar umbletul după slava deşartă este pentru om mare piedică în calea virtuţii. de vreme ce s-a învechit şi aproape este de a se pierde. 25 . ed. de a te crede învăţat când nu eşti. luând u-1 în orbirea lor sufletească drept parfum al harului. mai muit decât orice alta boală. iar de multe ori chiar osândă.

dar nu ‫״‬în deşert". Iar Hristos spune: „Eu însă vă spun vouă". 5. Deci. se află „soborului" în loc de „de judecata sinedriului". Iar unii spun că în siriacă ‫״‬raca" înseamnă ‫״‬de scuipat". vrednic va fi de gheena focului241. în loc de „netrebnicule". In traducerile româneşti este redat îndeobşte prin „netrebnic" sau „necurat". acela va fi osândit. dar nu este aşa. dacă 239 în textul de la 1805. ne sfătuieşte acestea ca să ne înveţe să fim osârduitori şi pentru cele mici şi unul pe altul să ne cinstim. „Raca" înseamnă „prost" sau „cap sec". Iar cel ce ‫״‬se mânie asupra fratelui său. Mulţi socotesc şi zic că vorba aceasta este grea şi aspră. 8-11. spuneau: „Acestea zice Domnul". Iar ‫״‬raca" înseamnă ‫״‬tu". adică ‫״‬prost" [„netrebnic"]. strică dragostea şi. 240 în textul de la 1805. vrând să proorocească. cum n-ar fi „vrednic de gheena"? Pentru că acela care defaimă şi ocărăşte. ci din râvnă. iar dacă cineva se mânie cu bună cuvântare şi pentru îndreptare şi după [dintru] râvnă duhovnicească. Deci. se află „raca". „Raca" este un termen aramaic. 56-60a. împreună risipeşte [suntem lipsiţi] şi [de] faptele bune. după cum avem obiceiul a zice către cei pe care nu-i băgăm în seamă: ‫״‬Du-te tu". 22b: Şi cine va zice fratelui său netrebnicule239.15 Proorocii. 23. 5. cel care îl va ocărî pe fratele său ca pe un „prost" [„netrebnic"]. vrednic va fi de osândă2 ( 5 . Pentru „sinedriu" vezi şi nota tâlcuirii de la Matei 26.176 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI a o părăsi pe aceasta şi a alerga la cele noi [poruncite]. nu va fi osândit. 3). 5. când o facem din pricina banilor sau a slavei [deşarte]. Atunci ne mâniem ‫״‬în deşert". iar Acesta este Fiul şi pe toate ale Tatălui le are. 22": Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său. vinovat va fi [de judecata] „soborului" Sfinţilor Apostoli. lipsind ea.prin care ne deosebim de dobitoace -. Pentru că şi Pavel graiuri de mânie a grăit către Elimas vrăjitorul şi către arhiereu (Faptele Apostolilor 13. că aceia erau slujitori. căci cel care îl arată pe fratele său lipsit de cuvântare şi înţelegere . arătând stăpânirea Dumnezeirii. . după cum. 2 2 “ ) 1 loan 3. când vor şedea [pe scaun]. vrednic va fi de judecata sinedriului240 Numeşte ‫״‬sobor" divanul evreilor. judecând cele douăsprezece seminţii. înscris ca atare în textul grecesc.22c: Iar cine va zice: „nebunule". în deşert".

ca aceea care stă întotdeauna împotriva voii Hristos şi se face fiu al urii şi al întunericului. se considera ca un iad. 2 4 ) Isaia 66. fie de are ceva împotriva ta cu dreptate.. p. după cuviinţă.31.pe vremea regilor idolatri din Iuda — idolului Moloh îi erau aduşi copii ca jertfe (vezi Ieremia 7. vrând să aduci darul tău. 19. 244 în textul de la 1805. Şi fiindcă focul ardea continuu. şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. 35 / Luca 12. aflată în sudul Ierusalimului. în sensul în care „gheena focului" este un loc de osândă. 451. cărora li se dădea foc şi astfel se răspândea un miros urât. 59 Unii socotesc că „pârâş" este numit diavolul. Deci. Mântuitorul foloseşte aici expresia. 25 Dumnezeu nu ia în seamă cinstea Sa. adu darul tău. împacă-te. împacă-te cu pârâşul243 tău degrabă.35). iar de ia cele rele ne opreşte (după Zigaben). (24) lasă darul tău acolo. 6. se desparte de dragostea lui [1805] Unii socotesc [spun] că „pârâşul" este conştiinţa. se află „vinovat va fi gheenei focului" în Ioc de „vrednic va fi de gheena focului". Şi mai arată că adevărata jertfă este dragostea.Dicţionarul hloului Testament. ' (5. Şi nici nu zice: „dacă tu ai ceva împotriva aceluia". atunci când ne îndeamnă la cele bune. tu. 32. (26) Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo. 23-24. De atunci ea era socotită de evreii credincioşi ca spurcată şi aruncau în ea.adică ane supune ei -. Şi ne porunceşte Domnul „să lăsăm darul". fie cu nedreptate. în loc de „ban". cu nevoie. aici se află „codrant". te vei da muncilor [caznelor] şi vei fi muncit [căznit] şi pentru «cele mai de pe urmă» 242 în textul de la 1805. 18. stăruim şi în faptele bune. eşti silit să te împaci. 9) . 2 6 ) Luca 12. căd zice: ‫״‬îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta". ca să ne sârguiască la împăcare. ca să nu te poată mustra pe urmă pentru păcat. 25 ( 5 . 2 5 ) Pilde 25. tot felul de gunoaie şi de necuraţii din Ierusalim. cu care se cuvine a ne „împăca" . în semn de dispreţ. . în vechime . 25-26. Deci. Pentru aceasta. 23) Matei 8. în care îşi primesc pedepsele după moarte sufletele celor răi. neadăugând nimic altceva Deci. între Muntele Sion şi Muntele „sfatului celui rău". Deci. desparte-te de diavol.1-2 / Matei 6. 8 / Sirah 8. până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban244. venind. fiin d chinuiţi de un foc duhovnicesc şi nu de unul material (vezi şi Matei 18. viaţa aceasta. 4 / Marcu 11.14. Iar atunci când se va sfârşi viaţa ta. înaintea altarului şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi. apoi. sârguieşte‫־‬te a-1 împrieteni [împăca] pe el cu tine".TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 177 este dragoste. cântărind mai puţin de un gram şi servind ia darea restului şi la micile cumpărături zilnice. până eşti cu el pe cale. Iar Domnul sfătuieşte aşa: „Cât eşti în viaţa aceasta. 3 / Marcu 11. Codrantul era o monedă de mică valoare. toate faptele bune le risipeşte cel ce ocărăşte. dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta. cit. 58 (5. în care se credea că arde focul nestins. unde. 5. ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului. ci „acela de are ceva împotriva ta. ( 5 . fiindcă dezbină dragostea242. De aceea s-a şi numit acel loc „gheena focului". iar „cale" este viaţa aceasta. ca şi cum ai avea ceva dintru ale lui. ed. din aramă. 243 celei rele şi pârăşte pe cel ce face răul. ci mai mult să ne iubim unul pe altul. 5. este vrednic de focul cel veşnic. 2ii Cel care se rupe pe sine dintru unitatea sobornicească a firii omeneşti. Gheena este o vale adâncă. iar „cale". ca atare.

Să facem aceasta până ce se va elibera şi ea împreună cu noi. dacă ar fi putut.178 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI păcate". arătându-ne orice lucru în care e primejdie să cădem. Dar. Iar cât priveşte femeile care se împodobesc ca să placă unora. Şi pentru că pătimind inima este şi trupul aţâţat spre împreunare [desfrânare]. iar curvie se cheamă cu cea slobodă. nepricinuind sminteli conştiinţei noastre. 12. p. chiar dacă nimeni n-a băut [dintru aceasta]. ed. ' ‫־‬Sfântul Isaia Pustnicul ne îndeamnă: ‫״‬Să stăruim. încât să ajungă paznica noastră. în frica Iui Dumnezeu. 1991. Cuvântul IV. Iar tu să înţelegi că şi pentru pârâşii de aici zice aceasta. (5. fiindcă se împotriveşte omului. ca nu cumva să pătimeşti rele din pricina puterii pârâşului32. deşi par a fi spuse către bărbaţi.14 / Deuteronom 5. măcar de vom pofti. iubiţilor.19 / Luca 18. 60). 5. 21. iată. decât tot . 35 în ediţia de la 1805. 6. se găseşte ‫״‬să nu preacurveşti". păzind şi păstrând făptuirea virtuţilor. Şi ce folos că n-a adăugat şi fapta? N-a adăugat-o. 2 ! Levitic 20. se cheamă că au dres [gătit] otravă. 20 Una este curvia. nu merge la judecată. este pedepsită căutătura cea iscoditoare. Preacurvia este cea cu femeie care are bărbat. ci ‫״‬pe cale" desparte-te. lăsându-ne să cădem în mâinile vrăjmaşilor noştri şi nu ne va mai ajuta E ceea ce ne-a învăţat Domnul aici în Evanghelie. Că. a şi săvârşit răul ‫״‬întru inima lui". iar alta preacurvia. voi. Avva Dorotei învaţă acestea: ‫״‬Domnul ne-a dat porunci care ne curăţesc chiar şi de patimile noastre înseşi. în frica lui Dumnezeu. Deci. 28: Eu însă vă spun vouă: Că oricine34 se uită la femeie poftind-o. de înseşi relele înclinări ale omului nostru dinlăuntru. 2). ca să producă între noi şi ea o unire. fiindcă din tru aceasta curge patima în inimă. chiar dacă nu vor plăcea. îndată ar fi săvârşit răul [păcatul]36. Harisma. a 36 preacurvit cu dânsa întru inima sa". în loc de ‫״‬să nu săvârşeşti adulter". dar vom fi împiedicaţi să făptuim. 27. iată.1 / Pilde 6. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: ‫״‬Sa nu săvârşeşti adulter"33. până ce nu vei fi dat cel de pe urmă codrant". [1805] Se cuvine a şti că poruncile acestea. Bucureşti. căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale. 18 / Marcu 10. privesc şi femeile. aici avem: ‫״‬Cel ce a căutat la muiere [femeie] spre a o pofti pe ea. 5. ci luând aminte la noi înşine. de nu ascultăm de ea.28) Facere 34.10/2 Regi 11. pentru că nu a putut. iar capul şi mădularele sunt unite. 271 Ieşire 20. cunoaşte şi că. Căci îi 5. 33 în ediţia de la 1805. se va despărţi de noi. arătat este că de darul Domnului am fost acoperiţi. 2 / Iov 31.] căci codrantul preţuieşte doi bănuţi (Luca 12. Spune de conştiinţă că e ‫״‬pârâş". (5. 41. 25 / Sirah 9. însă. a şi săvârşit adulter cu ea întru inima lui35.25 Adică cel ce stă şi iscodeşte şi aprinde pofta dintru căutătură şi iar caută spre a pofti mai mult. dacă nu ascultă omul. mai întâi se taie rădăcina. [Aceasta să o înţelegi prin: „Nu vei ieşi de acolo. 8.29-30: Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine. căci bărbatul este cap al femeii. măcar de-ai şi fost nedreptăţit. scoate-1 şi aruncă! de la tine. cap 8. care voieşte să facă voile trupului său şi de care. sfătuind a nu ne judeca şi [prin aceasta] de la lucrurile dumnezeieşti a ne smulge. !! predă pe el duşmanilor lui" (Filocalia românească. ca să nu răsară ramuri şi să aducă roadă [rea] (după Zigaben). de aceea. întrucât. unul ca acesta.

voi.9 / Marcu 10. „carte de despărţire".4. fiind cineva tânăr şi având prieteni neînfrânaţi care-1 vatămă. decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. (30) Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine. 5. căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale.11 / Luca 16. şi despre rudenii. venindu-şi ei întru simţire. Humanitas. întrebarea 35. taie-o şi o aruncă de la tine. 2. dimpreună veţi pieri"245. acesta să-i taie de la sine. care ne sunt ca nişte ochi. 47 / Romani 8.15-16 / Matei 18. ci s-au spus acestea pentru cei ce par a fi prieteni. înafară de pricină de desfrânare. 5-10 / Pilde 1.1 /Matei 19. 32) Maleahi 2.14-15 / Matei 19.11 / Luca 16. 24. 14. ca să nu se mai întoarcă [la el] şi dmtru aceasta să se işte turburare.2 Moise a poruncit ca. (32) Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa. (5. însă dacă iubeşti prieteşugul cu aceia. săvârşeşte adulter246. Scriptura porunceşte să -i scoatem pe aceştia toţi. care ne slujesc ca nişte picioare. 245 . bărbatul locuind împreună cu altă femeie (Deuteronom 20. o face pe ea să preacurvească. 222). Bucureşti. Iar de nu.18 /1 Corinteni 7. să‫־‬i dea carte de despărţire". poate ar fi omorât-o. p. preacurveşte". măcar pe tine [să te mântuieşti]. 7/ Marcu 10. (5. 31) Deuteronom 24.1 / Ieremia 3. dar care ne vatămă.13 (5. ca să nu se întâmple lucru mai rău. aici avem: „Că oricine va lăsa pe muierea [femeia] sa. să nu socoţi [crezi] că acestea sunt spuse despre mădulare. să se despartă de ea. şi cela ce va lua pe cea lăsată. 29) Deuteronom 13. Aşa. 8-9 / Marcu 9. dacă ne smintesc şi ne vatămă sufletul" (Filocaiia românească.10 (5. fiindcă atunci n-ar fi adăugat „cel drept" şi „cea dreaptă". 30) Matei 18. o face să săvârşească adulter. Sfântul Maxim Mărturisitorul tâleuieşte asemenea: „Ceea ce spune parabola în chip întunecos. 31-32: S-a zis iarăşi:„Cine va lăsa pe femeia sa. şi de slugi. căci urând-o. afară de cuvânt de curvie.T'ÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 179 trupul tău să fie aruncat în gheenă. Şi a poruncit ca să i se dea aceleia. 43. care ne sunt ca nişte mâini. 36 în ediţia de la 1805. şi cine va lua pe cea lăsată. se poate înţelege şi despre prieteni. 1). ÎS / Romani 7. 1999. căci zice: „Poate şi pe aceia îi vei mântui. 8 Auzind ‫״‬ochi" şi „mână". dacă cineva îşi va urî femeia. ed.

3 5 ) Psalm 47. nu va fi nevoie să te juri.33-35: Aţi auzit că s-a zis celor de demult: ‫״‬Să nu juri strâmb34. fiindcă poruncea a face jurământ era rea. Iar noi. 5. 37 b : Iar ce e mai mult decât aceasta. nu va fi osândit. ca şi tăierea împrejur şi. cum se petrecuse şi mai înainte. nici pe Ierusalim. că lucru al Altuia este? Iar de capul este al tău. Fiindcă a se jura este ‫״‬mai mult" decât „da" şi decât „nu". nu. în scurt.16. dar cu mult mai vârtos către a sa femeie.37": Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da. 41 în ediţia de la 1805. ( 5 . ( 5 . acj 2.17 / lacov 5. ca Cel Care nu este supus nimănui. ci să ţii înaintea Domnului40 jurămintele tale".3 / Isaia 66. De vreme ce şi a suge lapte la piept pruncilor le este lucru cuviincios. ci pentru că Cerul este ‫״‬scaun al lui Dumnezeu". dr 40 în ediţia de la 1805. (35) nici pe pământ. 22 / lacov 5. fiindcă este aşternut al picioarelor Lui. 3 7 " ) 2 Corinteni 1. [Şi grăieşte Domnul astfel] ca să nu aibă încăpere [loc] închinarea la idoli. 3 4 ) Psalm 10. este de la diavol. schimbă un fir de păr.12 ( 5 . de vreme ce cerul este frumos şi mare. se găseşte ‫״‬scaunul". Iar ca să nu zici că Legea lui Moise. Iar creştinul se cuvine să fie făcător de pace şi către ceilalţi. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------. Căci dacă o va lăsa din pricina că a curvit. oprindu-i. Numai Dumnezeu Se jură asupra Sa. înfricoşând pe bărbat. fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. fiindcă este tronul41 lui Dumnezeu. fiindcă o sileşte la preacurvie.16 ( 5 . fiindcă este cetate a marelui împărat.1 I t \ p n h Fiindcă iudeii îl aud pe Dumnezeu spunând: ‫״‬Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele!" (Isaia 66. de la cel rău este.cu M [1805] Adică atunci când te juri că grâieşti adevărul. în loc de ‫״‬tronul". aceea s-ar fi întors şi s-ar fi supus bărbatului. iar pământul ‫״‬aşternut al picioarelor Lui". ţinerea rânduielilor evreieşti. 3 3 ) Ieşire 20.12 / Deuteronom 5. Deci Domnul.7 / Levitic 19. se jurau asupra unora ca acestora.180 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI Şi [Domnul] nu strică Legea lui Moise. se găseşte ‫״‬să dai Domnului". osândit este. cum să ne jurăm asupra ‫״‬capului nostru". precum acela care lesne se jură. ca să nu‫־‬şi urască femeia fără pricină binecuvântată. află că atunci nu era lucru rău jurământul. după Venirea lui Hristos este lucru rău. 36: Nici pe capul tău să nu te juri. Dar şi cel care o va primi pe aceasta şi el este preacurvar. da. 4 / Isaia 66. 5. iar bărbaţilor [le este . iar pământul folositor. ci o îndreptează. căci nimeni nu e mai puţin crezut. (34) Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum: nici pe Cer. 5. Dar. căci s-ar fi socotit că stihiile sunt dumnezei.12 c f n si CI Ca să nu zici: ‫״‬Dar cum voi fi crezut?". de poţi! 5.1 / Matei 23. neavând stăpânire asupra noastră. în loc de ‫״‬să ţii înaintea Domnului". îţi arată că de vei grăi totdeauna adevărul. căci dacă n-ar fi primit-o.11 / Matei 23. dar altfel. nu zice să nu facă aceasta. şi ceea ce este nu.1). de către cei care se jurau pe ele.

numaidecât şi fără de temei. ci şi pentru orice lovire şi. relaţia dintre semeni era şi una de vecinătate. ori de cere bani. ori alt ajutor de cere.20.13 /1 Petru 3. în loc de ‫״‬aproapele". adică al veacului pământesc. dă‫־‬i. 249 Adică. întoarce-i şi pe celălalt247. 42) Deuteronom 15. 25). 24 / Levitic 24. lasă-i şi cămaşa. mergi cu el două.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 181 lucru de] ruşine. voi. 9 „Rău" aici este numit diavolul. în Transilvania iobăgie. cu înţelesul de aproapele. că nu cu foc se stinge focul. 29 /1 Corinteni 6. nu întoarce fata ta250. ca pentru frica de a nu le pătimi pe cele asemenea.40: Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina. 34 Ori de este vrăjmaş. Dar. întoarce celălalt obraz. Humanitas. în limba română. se cuvine. deoarece el depindea întru totul. slobozea ca acel care vatămă aceleaşi să pătimească. acest cuvânt se pare că provine din latinescul vicimis (vecin. 29 / Romani 12. ■ ' (5. este ştiut că prin denumirea de vecinie era desemnată în evul mediu iobăgia Această stare de şerbie avea mai multe denumiri: în Ţara Românească i se spunea rumânie. 5. ori prieten. Vremea iobăgiei ţăranului se întindea de obicei asupra întregii lui vieţi pământeşti. se îndelunga în toată curgerea vieţii unui om. (5. [oare. (5. cu toate celc văzute ale sale. este cu putinţă ca denumirea dată în Moldova-vecin ie sau vecinătate-să cuprindă şi un înţeles mal adânc. pentru toată pătimirea248. iar cui te loveşte peste obrazul drept. 5. 21 Legea. şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine. aproape). întoarce-i Iui şi pe cealaltă". pentru că această povară era purtată cel mai adesea până la sfârşitul vieţii. 22 / lsaia 50. 215-216). lasă-i şi cămaşa.42: Celui care cere de la tine. De aceea. haine şi cămăşi? Chiar trupul tău dă-1 celui ce te trage cu nedreptate şi fă mai mult decât voieşte acela". . Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte aşa cuvântul Evangheliei: „Când dracii te dreaptă. sementil.30 / Luca 6. Cuvântul vecin. ci prin a răbda. 441 Ln ediţia de la 1805. Şi să nu socoteşti că vorbeşte numai pentru lovirea cea peste obraz. ci celui ce te va lovi pe tine peste faţa obrazului cea Iscusindu-ne în lupta lăuntrică. Iar nu dacă aşa simplu249 îţi cere [aceasta]. 38: Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". nu vorbeşte despre cel cu dobândă. adică scoate la vedere faptele cele de -a stânga săvârşite de noi" (Filocalia românească. 2. se găseşte ‫״‬vecinul". Şi. 5.15 / Iacov 3.care se vecinicea (veşnicea). îl mai întâlnim şi în tâlcuirea de la Matei 19. cel ce prin om lucrează. De aceea. întrebarea 24. adică de asemănare înh‫־‬u jugul pe care îl purtau întru această viaţă pământească. în loc de „nu întoarce faţa ta". făcându -te să te mândreşti pentru faptele cele de-a dreapta. 7 . 5 / Luca 6.17-18 / Pilde 20. 1999. în scurt. pp. 5.6 / Plângeri 3. 38) Ieşire 21. Bucureşti.17/1 Corinteni 6. iar în Moldova era numită vecinie sau vecinătate. de stăpânul său. Fiindcă şi în Lege se porunceşte a fi împrumutul fără camătă (Ieşire 22.17b-l 9 ţi 19. 39) Levitic 19. 5. dar nu prin a lovi împotrivă. aici avem: „Să nu staţi împotriva celui râu. ci cu apă.7 /1 Tesaloniceni 5. era şi una de vecinie . ed. 5. ci de cel simplu. 4 în ediţia de la 1805. 247 în ediţia de la 1805.30. 41: Iar de te va sili cineva să mergi o milă. ori necredincios. se găseşte „nu-1 întoarce". 248 ispitesc prin gândurile ce ţi le aduc la obrazul drept. De asemenea. să nu se nedreptăţească unul pe altul. ‫״‬dă-i"! Iar cât priveşte împrumutul.] nu se cuvine a sta împotriva diavolului? Cu adevărat. 20 / Deuteronom 19. (5. 40) Luca 6. Nu ne . 43-44“: Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele251 tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău". „Dar ce zic Eu. E îndeobşte cunoscut că întra această stare de şerbie se aflau sate şi aşezări întregi. 7 Dacă te trage la judecată şi te supără. pogorându-se lor. 8. 39: Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău.10 / Sirah 4.

cap 29. în ediţia de ta 1805. voi. 19. sau îl nedreptăţesc. în care se scufundă cele trei părţi ale sufletului. 4 5 ) Deutcronom 4. îndoim că asupra acestor şerbi. 44') Luca 6. 60 [Acum] a ajuns la culmea faptelor bune. Acela urcă mintea în cerul nepătimirii şi o face văzătoare şi.1 / lacov 1. Iar al celor „de săvârşit" [„desăvârşiţi"] este a-i iubi pe toţi [oamenii].44b: Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă. însă numai să voieşti să-l rabzi? Iar prin ‫״‬ploaie" şi „soare" înţelege tu şi cunoştinţa şi învăţătura. Şi însăşi mâncarea şi hrana n -o mai primeşte cu plăcere şi des" (Filocalia românească. 27-28. în loc de „vă vatămă şi vă prigonesc". făcând aceasta întru simţirea inimii. că El face să răsară soarele peste cei buni şi peste cei răi şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 26. Căci.28). 23.11.44. 31 / Romani 13. / lsaia 38. 1977. Şi toţi Sfinţii i-au iubit pe vrăjmaşii lor. ne uşurează nouă munca [cazna] cea pentru păcate. 8 (5.12 / Luca 6. 14 / lacov 2. Iată ce ne învaţă aici Sfântul Simeon Noul Teolog despre sporirea duhovnicească: „Cel ce iubeşte din simţire lăuntrică pe cei care-1 vorbesc de rău. 43) Levitic 19. ( 5 . 7. şi se roagă pentru ei. iar pecetea întru care suntem zidiţi de Dumnezeu este de a fi ‫״‬una" (loan 17. ' ( 5 . ed. Mântuitorul Hristos a făcut lucrător cuvântul Său: ‫״‬Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11. pe cei care ne sunt ca nişte prieteni. nu fac şi vameşii acelaşi lucru? ( 5 .19 / Sirah 18. Prima sută a celor 225 de capete teologice ş! practice. ajunge de socoteşte toate ale vieţii de aici.34/ Faptele Apostolilor 7. 39 / Marcu 12. 4 6 ) Luca 6.15 A iubi pe unii dintre semenii noştri. 9 / Galateni 5. 6 1 Matei 22. 17-18 / Deuteronom 23. ce răsplată veţi avea? Au. iar pe alţii a-i uri este al celor ce nu sunt „de săvârşit" [„desăvârşiţi"]. 5. 5.22) cu semenii noştri (adică cu cei asemenea nouă) şi numai astfel se plineşte întru noi ‫״‬chipul şi asemănarea" lui Dumnezeu (Facere 1.60 / Romani 12.182 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI (44) Iar eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri (5. precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este?0. voi desăvârşiţi. ce faceţi mai mult? Au.27/ Luca 6. ajunge în scurtă vreme la o mare sporire. 27-28. 25). Şi mai vârtos [se cuvine a le răbda pe acestea253] când auzi că un dar ca acesta ne dă nouă Dumnezeu: 5. faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc252. dar.14/1 Corinteni 4. nu fac şi neamurile acelaşi lucru? (48) Fiţi. p. îşi coboară socotinţa în adânc de smerenie şi în izvoare de lacrimi. Bucureşti. 6. căci Dumnezeu pe toţi îi luminează şi îi învaţă44. fiindcă îi urâm şi pe cei care ne iubesc. 20. Căci ce lucru este mai mare decât acesta? Insă nu este cu neputinţă [a împlini porunca dragostei]. 23. 5. 48) Levitic 11. 32 Să ne înspăimântăm când noi nici cu vameşii nu suntem deopotrivă [nu ne asemănăm].12 Ca pe nişte făcători de bine se cuvine să-i avem pe aceştia. 3 / Luca 6. prin gustarea bunătăţii de acolo. 45: Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din Ceruri. (5. 46: Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc. 35 'Vezi cât bine îţi face cel care te urăşte şi te necăjeşte. gunoaie. 47-48: Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri. 253 47 . 4 4 1 ‟ ) Psalm 108. că şi Moise şi Pa vel pe iudeii care se turbau [înverşunau] asupra lor i-au iubit mai mult decât pe sine. 36 / Efeseni 5. Şi este cu putinţă ca dintru harul Duhului Sfânt să fi priceput cei care erau sub jugul robiei trupeşti că aproapele este vecinie (adică veşnic-vecin).26). fiindcă cel care ne prigoneşte şi ne supără. 4 /1 Petru 1. ca asupra unora care au fost supuşi la multe silnicii de către stăpânitorii lor. sau îl urăsc şi-l păgubesc. 2. IBMBOR. 34 / Faptele Apostolilor 7. se găseşte „va supără şi vă gonesc pe voi".

ca să fie slăviţi de oameni < 6. 5 ) Matei 15. Căci. care urmează isprăvilor [faptelor] celor bune. . eşti osândit. după ţinta lucrului sau munceşte [căzneşte]. se găseşte ‫״‬milostenia". altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din Ceruri. [adică] de este cu putinţă şi de tine însuţi să tăinuieşti [milostenia]. că voiau să trâmbiţeze milostenia lor. să nu ştie slava cea deşartă de milostenie. se găseşte ‫״‬îţi va răsplăti ţie întru arătare". Dumnezeu. 23 / Matei 23. 6 / Romani 12. . adică nevăzut. să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. * în ediţia de Ia 1805. în ioc de ‫״‬îţi va răsplăti ţie".3. ca pe unii care par că iau aminte la Dumnezeu. dar alta [altceva] sunt. 2 b : Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. chiar în cămara ta de o faci. 254 In ediţia de la 1805. în loc de ‫״‬îţi va răsplăti ţie". Drept aceea. se găseşte ‫״‬întru adunări". Care vede în ascuns. Şi vezi ce zice: ‫״‬Luaţi aminte". sau încununează. intră în cămara ta şi. îţi va răsplăti tie257. 256 în ediţia de la 1805. prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor. când faci milostenie. când faci milostenie. Şi atunci. In ediţia de ia 1805.5. dar de fapt iau aminte la oameni. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti 254 6. însă. ( 6 . ci zice de mintea lor cea rea. 258 259 . adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. dar dacă ţinta faptei bune este slava deşartă. Pentru că nimeni nu poate sluji la doi domni. 5 După ce i-a suit pe ei întru cea preamare dintre faptele bune . titlul capitolului este: ‫״‬Pentru milostenie. rugăciune şi post. când te rogi. şi-au luat toată plata de la oameni. ia aminte să nu te sfâşie! Chiar şi înaintea oamenilor de ai milui. întru alt chip: ‫״‬stânga" este slava deşartă. în loc de ‫״‬faptele dreptăţii". în ediţia de la 1805. 6.C API TOLUL 6 Despre milostenie. Tu însă. 6. Pentru postire.care este dragostea acum leapădă şi slava cea deşartă. 8 Ii numeşte pe aceştia ‫״‬făţarnici". cum fac făţarnicii în sinagogi 256 şi pe uliţe. Care este în ascuns258 şi Tatăl tău. Iar ‫״‬făţarnici" se numesc cei care una sunt şi alta se arată [a fi]. [1805] ‫״‬Care este în ascuns". roagă-te Tatălui tău. îţi va răsplăti tie259. 6. Deci. ca să se arate oamenilor. şi aceştia se arată milostivi. să se roage. Iar când vă rugaţi. 6: Tu. Pentru a defăima pe 255 cele lumeşti.13 / Psalm 111. ca şi cum ar grăi despre o oarecare fiară cumplită. ^ ( 6 . Sau. în loc de ‫״‬în sinagogi". 9 / Pilde 4. nu eşti osândit. Pentru rugăciune. închizând uşa. 6. 7/ Luca 14. Deci. Pentru a nu se îngriji de cele trupeşti". ' (6. l ) Deuteronom 24. nu trâmbiţa înaintea ta. 6. iar ‫״‬dreapta" milostenia. 4: Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău.4)1 Regi 16. Lăudaţi fiind. 8 Nu că ar fi avut făţarnicii trâmbiţe. stând în picioare. nu fiţi ca făţarnicii cărora le place. Cu covârşire a zis aceasta. se găseşte ‫״‬îţi va răsplăti ţie întru arătare". mai vârtos vei fi slăvit.1: Luaţi aminte ca faptele dreptăţii255 voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei. Care vede în ascuns. 6.14 Când? Atunci când toate goale [vădite] şi arătate vor sta de faţă. dar nu spre a fi văzut. 2' ) Pilde 20. de la care îşi şi iau ‫״‬plata" lor. 2 a : Deci.

") 69 Deuteronom 32.15 Grăirea de multe este bârfirea . Căci precum este hulit Dumnezeu din pricina mea. Care eşti în Ceruri ( . ( 6 . 23 / Luca 11. 6. învaţă încă şi chipul prin care vom putea sâ -L înduplecăm pe Dumnezeu . 6 / Pilde 28. 6. 7" ) 3 Regi 18. voi.11) Pilde 30. 10 h : Facă-se voia Ta. nu spuneţi multe. Că mulţi [chiar] întru ascuns rugându-se. 31 / Matei 26. 7 a : Când vă rugaţi. ca şi Tu. ca neamurile ( 6. 6 ) 4 Regi 4.6.14 Versetul tâlcuit din ediţia 1805 este: „Şi iartâ-ne nouă datoriile noastre. 8: Deci nu va asemănaţi lor. şi puţine [vorbe] grăind. aşa vă rugaţi: Tatăl nostru. de vreme ce nu locul vatămă. . îţi arată patria ta şi casa părintească. nu la pământ. ne zdrobim cu inima. 32 Căci nu este trebuinţă să-i arătăm Domnului de ce avem nevoie. 12. precum şi noi iertăm datornicilor noştri". că pe aceştia i-a numit „datornici" (după Zigaben). fiindcă datorie este şi greşeala. să fii slăvit. ne folosim când vorbim cu Dânsul. lepădându-ne de cele lumeşti. ci „Tatăl nostru". nu fi bârfitor. ci chipul şi ţinta [lucrului]. 6.1-4 Zicând ‫״‬Tată". bogăţie.184 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI r ' ( 6 . precum şi noi iertăm greşiţilor noştri7 ( . ci să ne sârguim la rugăciune. 6.adică a cere ceva din cele pământeşti: slavă. tu. Iar zicând „în Ceruri". 9‫״‬: Deci. fac aceasta spre plăcerea oamenilor. ci scurte şi dese. 33 Spune. a îngădui [zăbovi] la rugăciune. ca aceea care face vinovat pe om. 8 I Luca 11. ca şi cel al pruncilor. slăvindu‫־‬se ca un Sfânt. cu care ne rugăm ca fără de osândă să ne împărtăşim.adică iertând şi noi celor care ne greşesc. tu. 6. 10 a : Vie împărăţia Ta ( 6 . aşa şi nouă dă-ne a o face pe aceasta.15 / Sirah 7. caută la Ceruri. [Domnul] să nu mergi în biserică? Ba. aşa se şi sfinţeşte pentru mine Dumnezeu.39 / Luca 22. 21. 21 / Luca 11. pentru noi. fiu al lui Dumnezeu făcându-te. 42 / Faptele Apostolilor 21. adică cea îndeajuns spre fiinţa [fiinţarea] şi starea noastră.11: Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi (6. 6 / Ieremia 3. Iar graiul rugăciunii tale să fie neînsemnat în cereri.1-2 ! Matei 18. 9 1 ': Sfinţească-se numele Tău Adică fă-ne pe noi sfinţi. ca fii ai aceluiaşi Tată. 28. Deci rugându-ne pentru iertarea lor. 6 12) Psalm 31. ne aducem aminte de ele şi smerindu-ne. 6. Iar făcând aşa. 1-2 / Isaia 1. Şi să nu zici: „Tatăl meu".3 „Cea spre fiinţă". 7 b : Că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. cum încă. Nu se cuvine a face lungi rugăciunile. Precum îngerii fac voia Ta. 26 / Ecclesiastul 5. căci acela care are conştiinţa nemustrată. precum şi datoria. 8 ) Matei 6.12: Şi ne iartă nouă greşealele noastre. 1 0 · ) 2 Regi 15. precum în Cer aşa şi pe pământ.14 Adică cea de a doua Venire. 6. îţi arată de ce bunătăţi te-ai învrednicit. cu următoarea însemnare: [1805] „Datorii" numeşte aici greşealele. biruinţă. cu îndrăzneală se roagă să vie învierea şi Judecata. 6. 6. că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El. 26 / Psalm 4. 4 / lezechiil 36.13 / Sirah 18. leapădă grija cea pentru a doua zi! încă şi Trupul lui Hristos este „Pâine spre fiinţă". Deci. Deci. ca să-i ai pe toţi fraţi. oare. însă cu socoteală dreaptă şi nu ca să te arăţi. pentru că de vrei să ai pe Dumnezeu drept „Tată".

2 / Marcu 11. 6. 8 / Daniil 10. ca să se arate oamenilor că postesc. 39 / lsaia 28.25 / Luca 6. nu fiţi trişti ca făţarnicii. 6.14) Sirah 28. 6.3 / Ecclesiastul 9. căzând. 6. 6.37 / Efeseni 4. Nimic nu urăşte mai mult blândul Dumnezeu precum cruzimea 6 15) Sirah 28. ne rugăm să „ne ierte nouă". Adevărat grăiesc vouă. suntem neputincioşi şi de aceea nu se cuvine să ne aruncăm noi înşine întru ispite. oamenii. 4 / Ioan 17. ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc (6. ci când se preface a fi trist. nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. 118.4/ Matei 18. însă aşa va ierta [Domnul]. 3 Cei vechi. Amin! ( . 6 17) Rut 3. că ei îşi smolesc feţele.15/2 Petru 2. 11 c Aici ne dă nouă îndrăzneală. ceea ce fac eu altuia. 35 / Marcu 11.2213 Regi 22.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 185 Fiindcă şi noi greşim. să ne rugăm să nu fim înghiţiţi de ispită. când posteşti. 6 16) lsaia 58.3 / Judecători 2. 26 / lacov 2. 3 ‫״‬Smolirea" feţei se arată atunci când cineva se înfăţişează nu cum este. îţi va răsplăti ţies.10 1 Nu a zis ‫״‬de oamenii cei vicleni".13 b : Ci ne izbăveşte de cel viclean. Iar dacă suntem pomenitori de rău. 14: Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor. iar nu cel care. Care vede în ascuns. căci Dumnezeu. Deci şi tu aşa să te arăţi.22 / Psalm 50. 13 / Luca 11. ( . unge capul tău şi faţa ta o spală (18) ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti. ( . bucurându-te! . 9 / Apocalipsa 3. ( . 41 / Luca 11. ca să ne ruşinăm de Dânsul şi să nu ne sălbăticim ca fiarele. 6. cu adevărat şi noi vom birui pe cel viclean şi vom fi slăviţi întru cele din urmă. 9 / Apocalipsa 3.1718: Tu însă. căci dacă Tatăl este împărat şi Puternic şi Slăvit. 6 13“) Deuteronom 13. fiindcă nu aceia ne vatămă.13 6.19 / Matei 26.10 Noi. 15: Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor. Iar de vom cădea.32 / Coloseni 3. 6 13 ) 1 Paralipomena 29. ci Tatălui tău. a biruit-o. 23‫״‬: Şi nu ne duce pe noi în ispită ( . Care este în ascuns şi Tatăl tău. şi-au luat plata lor.16: Când postiţi. 4/ Ioan 17. 6 13 ‘) Psalm 50. avându-mă pe mine pildă.15/2 Petru 2. după ce se îmbăiau.1. fiii Unuia ca Acesta fiind. face şi El cu mine. 13 c : Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. nu ne va „ierta nouă". precum şi noi iertăm. ( . în semn de bucurie se ungeau cu untdelemn.13 Iarăşi ne învaţă [Mântuitorul Hristos] să fim nepomenitori de rău şi ne aduce aminte de Tatăl. căci acela care a fost înghiţit şi s -a biruit [de ispită] a căzut în prăpastia ispitei.13. ci ‫״‬de cel viclean".

Iar „faţa" .198 încă prin ‫״‬untdelemn" se înţelege şi milostenia. (6. pe Care se cuvine a-L unge cu milosteniile. 21.adică simţirile . 21 / Luca 12. 19 /1 Petru 1. 19-21: Nu vă adunaţi comori pe pământ. unde furii nu Ie sapă şi nu le fură.14 / Matei 19. 20) Sirah 29. unde nici molia. acolo va fi şi inima tag.19) Iacov 5. 2-4 / Evrei 13. 34 Capitolul 6 SFANŢULTEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE] . nici rugina nu le strică. unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.[se cuvine] a le spăla cu lacrimi. adunaţi-vă comori în Cer. (20) Ci. (21) Căci unde este comoara ta. 5 (6. 6. 4 (6. 33 /1 Timotei 6. 21) Luca 12. iar „cap" al nostru ‫־‬Hristos.

adică bolnăvicios [bolnav]. cu cât mai mult! . ca să nu-I spună cineva că nu toate se fură. acolo va fi şi inima voastră"261.. 22-23. trupul". p. războin. poartă în sine aproape toate însuşirile dumnezeieşti. Şi arată [Domnul] cum comoara cea de pe pământ este nefolositoare. După cum şi «ochiul curat». ai întunecat sufletul. ticălos lucru să fii pironit de grija bogăţiei?" De aceea. ca să vină pe încetul la înţelepciune şi la cunoştinţa duhovnicească. ca să aibă toată grija să placă lui Dumnezeu. unindu-se cu Dumnezeu şi petrecând în El prin rugăciune şi dragoste. 2 3 ) Luca 11. sau se face dobitocească. capetele 51-53. tot trupul tău va fi luminat. sufletul se face «întuneric» şi. iar de este «rău». (52) Mintea. ed. iar furii [răpesc] aurul şi argintul. fie în întregime. 78). Apoi. 34 ( 6 . Şi Dumnezeu va vedea hotărârea lor şi le va dărui odihna duhovnicească şi îi va face să ajungă să mediteze (să cugete) [. Luminătorul trupului este ochiul.. oare.. tot trupul tău va fi întunecat. simplu vorbind. dacă lumina care e în tine este întuneric. Iar dacă mintea se va întuneca. . aşa şi mintea se orbeşte de grijă. iar lumeşti sunt cei ce zăbovesc cu mintea în acestea" ( Fitocalia românească. Humanitas. căci oamenii caută să câştige mai mult pentru slava deşartă260. (53) «Lume» numeşte Scriptura lucrurile materiale. voi. 2001. 5. acolo va fi şi inima ta". se face înţeleaptă. însă nu este. sau sălbatică. căci moliile şi gărgăriţele strică hainele şi hrana. ca cei ce pot să se oprească de la toate. ca una ce a devenit iubitoare de plăcere. pp. 70-71). îndelung răbdătoare şi. dar întunericul. iubitoare de oameni. fie în parte. Bucureşti.. adică sănătos. A doua sută a capetelor despre dragoste. Dar. 6..21).TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 187 După ce a izgonit boala deşartei măriri. ca cei din lume.. (23) Iar de va fi ochiul tău rău. Cei ce vor să se vadă pe ei înşişi în ce stare se află. voi. „ ( 6 . despărţindu-se de El şi lipindu-se de cele materiale. adaugă: „unde este comoara voastră. cunoaşte că le iubeşti pe acestea mai mult decât pe Dumnezeu „căci unde este comoara ta. zice: „chiar aşa de ar fi. milostivă. 260 Aici Cuviosul Petru Damaschinui ne învaţă: „Tuturor li se cade să fie fără griji şi să se liniştească după Dumnezeu. 261 Iar de la Sfântul Maxim Mărturisitorul le cunoaştem pe acestea: 51)‫ )״‬Când vezi mintea ta ocupându-se cu plăcere cu cele materiale şi zăbovind pe lângă chipurile lor. 2. 35 Aceasta zice [Domnul]: „Dacă îţi vei pironi mintea la grija pentru avuţie. de va fi ochiul tău curat. bună. puternică. de acum vorbeşte despre necâştigare [neagoniseală]. ai stins «lumina».du‫־‬se cu oamenii pentru acestea. luminează trupul. 1999. Bucureşti. Humanitas. cu mult mai vârtos. îl întunecă.] spre a dobândi frângerea negrăită a sufletului şi a se face săraci cu duhul" (Filocalia românească. Deci. ed. zice Domnul (Matei 6. 2 2 ) Luca 11.

ca să păzească poruncile. ca nu cumva. voi. Domn firesc şi adevărat este Dumnezeu. Humanitas.şi trupul l-a zidit. 4 / 1 loan 2. Bucureşti. 21. pp. 22 / Filipeni 4. Dar nici nu opreşte de la a lucra.pe suflet . 6 /1 Petru 5. nici vreo ură când ne închinăm Lui. înainte de ucidere. să cadă jalnic în păcatele cele mari şi înfricoşate" (Filocalin românească. socotind că cele mici sunt fără de primejdie. Pentru aceea. 24 a : Nimeni nu poate să slujească la doi domni (6. nu poate sluji lui Dumnezeu. iarăşi.15 Vezi că este cu neputinţă ca cel bogat şi nedrept să slujească lui Dumnezeu? Fiindcă iubirea banilor îl îndepărtează de la Dumnezeu262. Iar noi facem domn al nostru pe diavolul. de nu se va hrăni trupul. ci de la a ne da pe noi cu totul grijilor şi de la a ne lenevi în lucrul lui Dumnezeu. nu am cădea uşor mulţi în cursele lui. nici pe sine însuşi nu se poate vedea cineva. 190-191). cap 1. nici plăcere urâtă în mădularele noastre când ne aducem aminte de El? Căci toate acestea sunt ziduri întunecate. 6. 2 5 b ) Luca 12. nu va da El hrană şi haină?265 262 De la cuviosul Isaia Pustnicul învăţăm: „Mamona este semnul a toată lucrarea lumii acesteia. ed. Şi spune aceasta după obiceiul cel de obşte. iar mamona este nedreptatea. ştiind mai înainte toate. 23 Oare. ca să fie puţini cei ce se mântuiesc. 25 b : Au nu este sufletul mai mult264 decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? ( 6 .16/ lacov 4 .13 /Romani 6. atunci dară. ca Unul Care este înţelepciunea Tatălui. pentru că este netrupesc. cum zice Domnul. 25‫״‬: De aceea zic vouă: nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca. micile trebuinţe ale trupului. mânia uşoară. 119-120). Dacă ar face aşa. îi face să nesocotească întâi cele mai mici şi arătate: înainte de curvie. se găseşte ‫״‬mai mare". 24. 25“) Psalm 54. voi. dacă a nu avea ceva străin în mintea noastră când îl binecuvântăm pe El. 264 265 micşoreze. porunceşte oamenilor să taie dinainte de vreme pricinile.16 / lacov 4.18 / Luca 12. nici vreo răutate când îi cântăm Lui. 2001. 263 în ediţia de la 1805. 1991. care înconjoară nenorocitul suflet. după cum şi pântecele ni-I facem dumnezeu. Şi de nu o părăseşte omul pe aceasta. Bucureşti. 12. Fiindcă. înainte de întunecarea cugetării. sau să nu aibă grijă deloc. în cuvântul său despre dreapta socoteală. Cuvântul XXV. pp. pe cât se poate. nici vreo plăcere când ne rugăm Lui. Iar slujirea lui Dumnezeu ce este. De aceea . . de nu se poate ruga în chip curat lui Dumnezeu. 7 / Luca 16. avându-îe acestea întru el" (Filocalia românească. 25 / Baruh 3.13 / Romani 6. 24 b : Căci sau pe unul îl va uri şi pe celălalt îl va iubi. sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui. Iar de vreme ce se cuvine a lucra pământul. Cel ce l-a dat pe cel ‫״‬mai mare" . Iar sufletul nu mănâncă. Despre dreapta socoteală. nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca263 (6. 4 /1 loan 2. nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu Ş UI mam n * 1* ^ Luca 16. aşazisa trebuinţă neapărată a trupului. 7 De ce să nu ne îngrijim? Pentru că grija îndepărtează de Dumnezeu. în grija de multe. Cuviosul Petru Damaschinul zice: ‫״‬Omul înţelept se nevoieşte cu pricepere să-şi îmbrăca". privirea deasă şi neînfrânată. când vrea să-l arunce pe cineva în cele mari. cum zice Gură de Aur. gătite înainte de vreme? Căci vrăjmaşul nu obişnuieşte totdeauna să facă războiul la arătare. dar. că se pare a nu suferi [a nu răbda] sufletul să fie [să vieţuiască] în trup. în Ioc de ‫״‬mai mult". ca prin aceasta să ajungă să se îngrijească de puţine. şi înainte de acestea. aici avem: „nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca. luând -o înaintea uneltirilor diavolului. ed. Domnul. Harisma.15 ‫״‬Doi domni" numeşte pe cei ce poruncesc cele împotrivă. împrăştierea scurtă. nici cu trupul vostru cu ce vă veţi în ediţia de la 1805. 24“) 3 Regi 18. nici pizma rea care ne tulbură când ne preocupăm de El.188 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI 6. 6. adică pe Dumnezeu şi pe mamona. 5. Cum poate să vadă atunci cursele vrăjmaşului. să purtăm grijă şi de suflet! 6.

24 Ar fi putut aduce pildă pe [Proorocul] Ilie sau pe [înaintemergătorul] loan. 9 / Luca 12. . iar Dumnezeu le hrăneşte şi pe acestea. 2 6 ) Iov 38.1 / Psalm 146. se găseşte ‫״‬grijindu-se". punând într-însele cunoştinţa cea firească spre a aduna hrană. pentru ca să ne ruşineze pe noi. 6. poate să adauge staturii sale un cot? (6. în deşert. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? ( 6 . de nu va voi Dumnezeu. pentru ce.15 Aceasta zice arătând că. 27. că nu seamănă. în loc de ‫״‬îngrijindu-se". Deci. măcar de te şi grijeşti. nici nu seceră. însuţi te sfarămi? 266 în ediţia de la 1805. Şi cine dintre voi.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 189 6. îngrijindu-se266. 26: Priviţi la păsările cerului. nimic nu faci [împlineşti]. dar pomeneşte păsările. căci suntem şi decât acestea mai necuvântători. 27) Luca 12. nici nu adună în jitniţe şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte.

bucurie şi peste tot viaţă veşnică" (Filocalia românească. (29) Şi vă spun vouă că nici Solomon. Bucureşti. dacă Dumnezeu pe aceştia astfel i-a împodobit. 5. Aşa se vor slăvi şi aceştia prin lumina negrăită.8 / Luca 12. care este încă de acum în ei. căci nici Solomon cel preaînţelept şi preadesfătat. împreună cu şarpele şi nu se îngrijeşte deloc de cele ce plac lui Dumnezeu. Apoi.28 De aici învăţăm că nu se cuvine a ne îngriji pentru podoabă. tot pe atât se va slăvi în ziua aceea şi cu trupul lui. Despre rugăciune. 2001. Humanitas. în loc de „cu mult mai mult". măcar că nici o trebuinţă nu era. 190 (6. ori ce vom bea. în toată mărirea lui. mâncare. ca şi cu un veşmânt.28-29: Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi?17 Luaţi seama la crinii Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI câmpului cum cresc: nu se ostenesc. căci. că aceasta este a florilor celor trecătoare. Când trece iarna şi soarele străluceşte mai luminos şi mai puternic. asemuind în chip duhovnicesc puterea primăverii asupra firii. se găseşte ‫״‬nu vă grijiţi". cărora le-a zidit sufletul şi trupul. 6. căutând alte şi alte pricini pentru acestea. 21 / Luca 12. se găseşte „vă grijiţi". zice. ci se osteneşte cu toate cele trupeşti şi e desprins şi gol de toată virtutea. 307-308).30) Matei 16. o avem la pomi. 28) Luca 12. ‫״‬iarbă" este. spunând: ce vom mânca. se găseşte „cu mult mai vârtos". ‫״‬în ediţia de la 1805. în loc de „vă îngrijiţi". puţin credincioşilor? ‫״״‬ *■ ' ' (6. în parafraza sa la Sfântul Macarie Egipteanul. Asemenea şi floarea ierbii răsare în acea vreme din pământ şi pământul se acoperă cu ea şi se îmbracă cu ea ca şi cu un veşmânt măreţ". nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Deci. nu duceţi grijă267. spune despre lucrarea întru Duhul a drepţilor: Primăvara duhovnicească „va îmbrăca pomii goi cu slava pe care au avut-o mai întâi ascunsă înăuntrul trupului. !7 18 în ediţia de la 1805.31-32 ‫ ״‬: Deci. oare nu cu mult mai mult" pe voi. 26 (6.6. ori cu ce ne vom 267 în ediţia de Ia 1805. n -a putut a se îmbrăca întru acest chip1H. pe cât de mult se va învrednici prin credinţă şi sârguinţă să fie părtaş al Duhului Sfânt. veselie. aceia odrăslesc în afară şi se îmbracă cu frunze. băutură. ed. Sfântul. iar vântul adie. 27 Ne ruşinează pe noi nu numai prin necuvântătoarele păsări. din pricina întâlnirilor neîncetate şi a împrăştierii din mândrie. care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor. cu flori şi cu roade. Iar când spune „voi". Dumnezeu astfel o îmbracă. în loc de ‫״‬nu duceţi grijă". îi numeşte pe cei cuvântători [făpturile cugetătoare]. nu s-ar fi grijit aşa neîncetat [înverşunat]. nu poţi a te împodobi precum crinii. „Puţin credincioşi" sunt cei care se grijesc. Sfântul Simeon Metafrastul scrie: „Fiecare dintre noi. 6. ci şi prin crinii cei ce se veştejesc. că dacă ar fi avut credinţă de săvârşit [desăvârşită] către Dumnezeu. pp. Simeon. întru toată împărăţia sa. voi. e cu adevărat căzut de la . nici nu torc. 29) 3 Regi 4. atunci se va descoperi şi în afară de trup. Şi mai arată [Domnul Hristos] că chiar de foarte te vei griji. Aceasta le va fi atunci veşmânt. adică prin puterea Duhului. tot cel care se împodobeşte. cap 61. Pilda. 30: Iar dacă iarba câmpului. :1 învăţăm de la Sfântul Isaac Şirul acestea: ‫״‬Cel ce are inima scufundată cu totul intru cele pământeşti şi mănâncă pururea ţărână. cu mult mai vârtos va împlini trebuinţa hainelor noastre. Căci ceea ce a adunat înlăuntrul sufletului.

îmbrăca? (32) Că după toate acesta se străduiesc neamurile TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI ( 6 . (33) Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. ci opreşte a spune: ‫״‬Ce vom mânca?" Aşa se întreabă cei bogaţi de cu seara: ‫״‬Ce vom mânca mâine?" Vezi. 3 4 ) Ieşire 16. căci grijindu-te şi pentru ziua de mâine. Cuvântul XXII.13-14 / Psalm 36. nu vă grijiţi de ziua de mâine.34: Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine. că ziua de mâine se va îngriji de ale sale269. 25 / înţelepciune 7. când te vei îndeletnici întru lucrurile lui Dumnezeu. 118). 10. Bucureşti. p. 25 / 3 Regi 3. 1981. De aceea. 3 2 b ) Matei 6 . de vreme ce pururea te sfarămi [zdrobeşti] pentru cele trupeşti? bine. 29 ( 6 2 " ) Luca 12. voi. 31/1 Timotei 4. 19 Numeşte ‫״‬răutate a zilei" .sfărâmarea [zdroaba] şi chinuirea Aşadar. 6. 10-11 / Marcu 10.] că opreşte desfătarea şi neînfrânarea! 6. < 6 . 3 / Luca 12. i se adaugă şi cele trupeşti. dintru iubirea de dăruire a lui Dumnezeu268. din pricina acestei nepăsări şi lucrări" (Filocalici românească. iar acestea se câştigă prin ‫״‬dreptate". . ed. 268 în ediţia de !a 1805. Ajunge zilei răutatea ei. ( 6 . 3 3 ) Ieşire 23. [aşadar. 3 1 / Capitolul Luca 12. că se va griji de sine". aici avem: ‫״‬Drept aceea. IBMBOR. 3191 Nu opreşte a mânca. celui ce caută cele duhovniceşti. 30 5. 30 / Luca 12. ajunge să te sfarămi şi să te chinui pentru ziua de astăzi. 30 ( 6 . 32 b -33: Ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. 8 împărăţia lui Dumnezeu este dobândirea bunătăţilor.

4) Luca 6. că acela care are „bârnă" în „ochi". cea care reprezintă concluzia. iar „porcii". ca nu cumva să le calce în picioare şi. 41 (7. nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor. 270 Dumnezeiescul Ioan Scărarul ne scrie: „(8) Una şi singură este calea cea mai scurtă. şi celui care bate i se va deschide. (3) De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău. (7. iar osândirea spre defăimare şi ocară. Şi într -o clipă s-a făcut schimbare minunată între ei" (Filocalia românească. 9 / Ioan 14. 1-3. ( 7 .17-21 / Plângeri 3. Bucureşti. dintre căile ce duc la iertarea greşalelor: să nu judeci. ci osândirea. anume că aceasta este cu neputinţă. 5) Psalm 50. 7. Se cuvine deci. 37 / Romani 2. (7. vi se va măsura. 14. Astfel fac cei ce se numesc filosofi: când aud că S-a răstignit Dumnezeu. adică lemn mare . pp. Căci „porcii calcă". 25 / Judecători 1. dar au viaţă întinată. Căci a redat firii omeneşti demnitatea lui Adam cel întâi zidit. Cuvântul X: Despre clevetire. (8) Că oricine cere ia. scoţând‫־‬o din temniţa întunericului. se deduce din cea dintâi. iar tâlharul în ceata ucigaşilor. căci mustrarea este spre folos.şi nu „cereţi o dată"272.10 Prin toate cele de mai sus ni s-au poruncit lucruri mari şi grele. 11 Nu opreşte mustrarea. se cuvine ca el însuşi să fie fără de prihană. 9. Drept aceea.13 / lacov J. 4 / leremia 29. 5-6 ( 7 . veţi fî judecaţi. 271 . compus din trei judecăţi legate între ele. 7. pe atât de străin este a judeca.13 / Matei 21. 9 ‫״‬Câinii" sunt necredincioşii. IBMBOR. Puterea rugăciunii. căci zice „cereţi" . Şi arată Domnul că nu poate vedea bine păcatul fratelui cela ce mai mari păcătuieşte. S ) Pilde 8.CAPITOLUL 7 Sfârşitul predicii de pe munte. iar „câinii". 1). Şi mai mult: „(4) Să nu-ţi rămână ascuns lucrul acesta şi te vei trezi. 24 / Luca 11. Căci zice Domnul: «Cereţi şi se va da vouă. înfruntând şi osândind pe cei cu păcate mici.2-5: Căci cu judecata cu care judecaţi. Să Vă sfâşie pe VOi. 192 Calea mântuirii şi a pierzării. voi. cei ce sunt credincioşi. 24 / Luca 6. dumnezeiesc şi cu adevărat mare har!). cum ar fi putut vedea pe altul. 39-40 / Luca 6. 30). cel care caută află.adică „cereţi pururea" . prin intermediul celei de a doua.şi anume prin rugăciune neîncetată. mai ruşinat se arată a fi cel dintâi. 42 Cel ce voieşte să mustre pe alţii. 3) Psalm 49. celui ce voieşte să se pocăiască". bateţi şi se va deschide» (Marcu 12. 23. căci dacă cel care are ‫״‬bârnă" în ochi. să nu spunem tainele [credinţei] celor necredincioşi şi nici cuvintele cele luminoase şi strălucitoare ca mărgăritarul ale teologiei. izvodind amăgituri.17 / Luca 11. astfel încât cea de a treia judecată. 5 / Iacov 4. căutaţi şi veţi afla. i-a arătat calea vieţii şi uşa prin care. 7 ) 1 Paralipomena 28. Dar pe lângă acesta i‫־‬a dăruit ei şi o moştenire cerească (o. ca să nu mai judeci pe cel ce greşeşte: Iuda era în ceata ucenicilor. adică defaimă cele ce le sunt spuse. ne „sfâşie". 1980. 38 (7. şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? (4) Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? (5) Făţarnice.1: Nu judecaţi. întorcându-se. care mai puţin se vatămă? 7. 1‫ )׳‬Luca 6. Pe cât de străin este focul de apă. (7. celor necuraţi. întorcându-se. Judecata semenilor. Silogismul este un raţionament deductiv. ca să nu fiţi judecaţi. scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. 9 / Cântarea Cântărilor 3. 6 ) Pilde 9. bateţi şi vi se va deschide. capetele 8 şi 4. ne arată prin acestea cum se pot împlini . 201-202). ne „sfâşie" cu silogismele271. celui ce bate i se dă putinţa să ajungă înlâuntrul împărăţiei. şi cu măsura cu care măsuraţi. dacă e adevărat cuvântul: ‫״‬Nu judecaţi. Ferirea de proorocii mincinoşi' 7. ed. 7-8: Cereţi şi vi se va da. 7 / Marcu 4. 6: Nu daţi cele sfinte câinilor. 7-8. 272 Aici Sfântul Simeon Metafrastul ne pune înainte întrebare cu răspuns: „Care este iconomia Venirii lui Hristos? Reîntoarcerea firii noastre la ea însăşi şi restaurarea ei.prin „bârnă" numindu-se păcatul îl mustră pe altul care are „pai". 2) losua 7. 10/1 Corinteni 4.14 / Luca 6. ca să nu fiţi judecaţi" (Matei 7. pe care Dumnezeu va să le judece270. Mai vârtos să nu osândească cel care are păcate mari. 22 / Marcu 11. 42 (7.

Humanitas. către Dumnezeu asemănându-i. sârguieşte‫־‬te. ca cea care este zidită de Dumnezeu. aşa şi voi.adică prin pătimirea cea rea . se găseşte ‫״‬cei ce intra prin transa". aiurea zice în altă parte: ‫״‬jugul Meu e bun şi povara mea este uşoară"? (Matei 11. Găci firea noastră este bună. Zice „Că vedeţi pe fiii voştri că vă cer cele cuviincioase . dacă voi. tot astfel nici cel cu trai desfătat sau bogat . 7. ( 7 . 7 ‫״‬Răi" îi numeşte pe oameni. Despre libertatea nunţii. 28-30) Nu.Apoi şi prin pildă omenească întăreşte cele spuse. 1 2 ) Levitic 19. ca pe o ‫״‬cale". 24 / Faptele Apostolilor 14. cât şi cele fără de voie . 1 0 ) Luca 11. Scolia textului slavon aşază aici următoarele cuvinte: ‫«״‬Povara». 7. de vreme ce amândouă sunt vremelnice.15 / Luca 11. 8 Arată pe scurt calea către fapta bună. şi încă cu osârdie. ci zice aceasta pentru răsplătirile ce vor să fie!276 Prin această uşă nimănui din cei ce voiesc nu-i este cu neputinţă să afle libertatea sufletului său şi acesta să-şi primească gândurile proprii şi să se îmbogăţească cu Hristos. iubeşte şi tu pe vrăjmaşi. Deci.9-10: Sau cine este omul acela între voi care. 31 / Romani 13. pentru că şi Legea lui Dumnezeu şi Proorocii spun aceleaşi lucruri pe care şi legea firească ni le rânduieşte nouă.trece cel ce rău pătimeşte. pp. Poruncile Domnului sunt grele şi dureroase pentru cei trândavi şi nelucrători şi pentru toţi cei care râvnesc îndulcirile acestui veac trecător. 1 3 ) Sirah 21. 24 / Faptele Apostolilor 20. şi să-i fie ca un mire prin împărtăşirea Duhului cel bun. 2001.13 / Evrei 12. precum trece prin desfătare. dar numai pe cele de folos. Acestea sunt lumină şi bunătate pentru toţi cei care doresc în chip nefăţamic să fie mântuiţi întru veşnicie şi să se învrednicească de minunată binecuvântare. dacă voieşti să ţi se facă bine. se cuvine pe cea mai bună să o alegem. 23: Intraţi prin poarta cea strâmtă. Deci. 355-356). 1 1 ) Facere 8. 29 Numeşte ‫״‬uşă strâmtă" ispitele. în loc de ‫״‬poarta". cât este de strâmtă!" Deci.ci aceştia numai prin ‫״‬cea largă" pot intra. Puţini vor fi cei care se vor mântui. 7. cap 150.11 ( 7 . vrând să arate că strâmtorarea este vremelnică şi lărgimea trecătoare. iar nu cele trupeşti". 7. Bucureşti. 21 / Luca 13. Aici.15 / Luca 6. cel care se desfătează. voi. 7 ) ‫ ) ׳‬Luca 11. oare el îi va da piatră? (10) Sau de-i va cere peşte. Şi. 5. Iubitule. lată iubirea negrăită a Stăpânului faţă de omul făcut de El după chipul Său" (Filocalia românească. de va cere fiul său pâine. cu sensul de om gras. asemenea şi voi faceţi lor. 22 Mirându-se. se găseşte ‫״‬uşa". ed. care îl închipuie pe cel îngroşat de patimi. 21 / [saia 49. Deci. După cum un om gros275 sau care are o povară nu poate intra printr-o uşă strâmtă. «calea» şi «poarta» însemnează poruncile.şi deîndată le daţi lor. le -a numit ‫״‬uşă" şi ‫״‬cale". 12: Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii. dar. atunci când cer unele ca acestea. că largă este poarta273 şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află274. fă bine. Căci prin ‫״‬uşă" .cum este postul şi celelalte nevoinţe -. ( 7 . că aceasta este Legea şi Proorocii. oare el îi va da şarpe? 9 . pe graiul muritorilor zice: ‫״‬O. iar dacă voieşti să fii iubit de vrăjmaşi.precum sunt legările şi gonirile [prigonirile]. 7. 274 275 276 în ediţia de la 1805.18 / Tobit 4. 273 în ediţia de la 1805. atât cele de voie .„pâine" şi „peşte" . cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din Ceruri va da cele bune celor care cer de la El? ( 7 . 1 4 ) Luca 13. căci noi oamenii din sine cunoaştem ceea ce se cuvine. ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri. răi fiind.12 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 193 Aici ne învaţă că se cuvine să cerem.11: Deci. avându‫־‬L sălăşluit în sine. cereţi cele duhovniceşti.10 / lacov 11. în loc de ‫״‬cei care o află". ( 7 .14: Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi putini sunt care o aflăs. «jugul». dar cu voia cea slobodă ne facem răi. să fii şi tu unul dintre aceştia!" .

( 7 . Căci. 43 / Iacov 3. Iar „pom putred" este tot omul pe care-1 putrezeşte viaţa cea umedă şi desfrânată11‫־‬. 279 în ediţia de la 1805. oameni.15-16": Feriţi-vă1 de proorocii mincinoşi.19-20: Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.5 / Matei 24. atunci va putea. Domnul a zis: «Feriţi-vă de proorocii mincinoşi. p. câtă vremi? mintea noastră este tulburată de păcat. Şl Hristos de o parte. 51). ori creştin evlavios şi din gurile lor ieşind: dintr -a unuia Duh Sfânt. n/ Luca 6. Căci. De păcatul strămoşesc ne-am slobozit prin Sfântul Botez. 278 în ediţia de la 1805. 1 6 b ) Matei 7. n-am primit încă desăvârşit nici iertarea păcatelor. adică arhiereu. din a altuia şarpe. „Haină de oaie" este şi blândeţea pe care o arată unii. va intra în împărăţia Cerurilor. din a altuia porc. 20 / Luca 6. şi creştini cu desfrânate şi lăutari. voi. 18) Matei 12. pustnic. ( 7 . Cuvânt ascetic. ci că atâta vreme cât este „putred". Vezi că n-a zis „nu va putea". La pilda pomului bun şi a pomului rău. şi „înlăuntru" este undiţa [vânarea]. 26“ J Matei 7 .22 / Faptele Apostolilor 20. nu poate. alţii tirani. întărindu-ne împotriva lor. prefăcându-se. chiar de se şi făţămicesc aceştia. alţii eretici. Iar pe om îl aseamănă cu „pomul". Dionisie din Fuma ne pune înainte următoarea erminie de zugrăvire: „Stând. Bucureşti. 23. călugăr. dintr-a altuia trandafir şi dintr-ale altora alte cinstite lucruri sau de mare preţ. dar de cel pe care am îndrăznit să-l săvârşim după Botez ne slobozim prin căinţă" (Filocalia românească. nu naşte [odrăsleşte] „roade bune"281. 2.29/2 Corinteni 11. iar dacă se va schimba. 129). aici nu. se găseşte „putred". iar pomul rău279 face roade rele.21) Osea 8. iar înlăuntru sunt lupi 194 După Capitolul 5 lor îi SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI răpitori. în loc de „rău". 40/ Faptele Apostolilor 19. 44 / lacov 3. 32 / Luca 6.10). . dar după „roade" se cunoSc . iar celor ce iau aminte le este vădită înşelăciunea lor277. şi dintr-ale altora alte unele lucruri urâte ca acestea. după roadele lor îi veţi cunoaşte. dintr-a altuia lumină. 7. încă n-am primit iertarea lui. 2-6 ( 7 .10 / Luca 3.7. ed. 1:1 281 277 în ediţia de la 1805. 44 Acestea le zice către iudei. dacă aici suntem tulburaţi de patimi.21: Nu oricine îmi zice: Doamne.. 1 7 ) Matei 12. ca nişte oracole. 20 / Luca 6. 33/1 Timotei 5. 18: Nu poate pom bun să facă roade rele. Humanitas. dintr-a altuia înger. 7. se găseşte „putred". iar nepătimirea înseamnă ştergerea păcatului. cit. cap 44.1 (7. zice într-o hârtie: «După roadele lor îi veţi cunoaşte»" (Erminia picturii bizantine.13 / Iacov 1. 1 5 ) Deuteronom 13.2/ Matei 25. arătându-i pe aceştia. (20) De aceea. 9 / loan 15. ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri.12 ( 7 . care vin la voi în haine de oi. Iar în preajma lor.14.13 / Romani 2. 6 / Miheia 3. iar mărăcini ca cei ce sunt vicleni şi măieştri [iscusiţi în răutate]. (7. 7. Deci. Doamne. în loc de „rău". stând alţi oameni: unii păgâni.4 / Marcu 13. dintr -a altuia mărăcini. şi nemilostivi şi leneşi şi din gurile lor ieşind: dintr-a unuia diavol. ca să măgulească şi să înşele. 15 /1 loan 4. în loc de „mărăcini".adică după fapte şi după viaţa lor. iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori». se găseşte „ciulini". că am primit iertarea. Şi roada căinţei este nepătimirea sufletului. 24 „Spinii" şi „ciulinii" sunt făţarnicii . 1999. pentru că se poate altoi din păcatul cel neroditor întru fapta cea bună. 16b-17: Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini278? (17) Aşa că orice pom bun face roade bune.spini ca cei care rănesc intr-ascuns. p. aceasta o fac pentru puţină vreme. 22 Dumnezeiescul Maxim ne luminează astfel pentru lupta cea lăuntrică: „Să nu stăruim în gânduri care ne prezintă păcatele noastre micşorate şi care ne spun. 1 9 ) Mate! 3. fiindcă n-am făcut încă roade vrednice de pocăinţă. (7. ed. care vin la voi în haine de oi. (16) roadele veţi cunoaşte. nici pom rău280 să facă roade bune. ( 7 .1-3 / Ieremia 14. Dar nu avem încă desăvârşită nepătimire. 2 0 ) Luca 6. alţii farisei.46 / loan 6. 7. pentru că şi loan [Botezătorul] le zicea lor unele ca acestea (Matei 3.44 Vicleni sunt ereticii şi amăgitorii şi de aceea zice: ‫״‬Păziţi-vă!" Că aceştia pun înainte cuvinte bune şi făţămicesc [arată] viaţă cinstită.11-12 Cât este ‫״‬putred".

mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. nici o ispită nu-1 poate surpa pe unul ca acesta. dar ea n-a căzut. 13-17). neînvinuind pe cineva Aceste trei sunt faptele dragostei faţă de aproapele. 46 / 1 Corinteni 13. 33 / Marcu ' 1 . cu adevărat. ( 7 . 24-25: De aceea. 7. (25) A căzut ploaia. asemăna-se-vais bărbatului înţelept. oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte. Iar aceasta ce zice: ‫״‬Niciodată nu v-am cunoscut pe voi". 16 / Psalm 5. iar nu cum îi învăţau cărturarii lor. 6. 7. Adică. ca să nu smintească pe cei care-L ascultau. în loc de ‫״‬nechibzuit". zicând: „Nu oricine îmi zice: Doamne. 7. va intra în împărăţia Cerurilor. asemăna-se-va bărbatului nechibzuit284 care şi-a clădit casa pe nisip. . nu „cel ce o dată a făcut". dar şi fiii lui Scheva (Faptele Apostolilor 19. adică pe putreziciunea lucrurilor şi pentru aceasta şi ‫״‬cade". însă dintre cei necredincioşi nimeni nu ‫״‬cade". 2 3 ) Iov 13. 22-23: Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne. 49 ( 7 . pe acesta nici ‫״‬ploaia" . Astfel. 32 Nu se mirau dregătorii . 2 1 Luca 2 . în sfârşit. 26-27: Iar oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le îndeplineşte.18 / lezechiil 13. ci ‫״‬asemăna-se-va el însuşi nebunului". după putere. 4 / Matei 21. dar nu lucrează [nu face faptele credinţei]. 2 7 ) Isaia 28. 2 9 ) Pilde 8. chiar nevrednici fiind. ( 7 . fiindcă era întemeiată pe stâncă283. Iar când îi ‫״‬izbeşte" pe el ispita. 6 / Isaia 50. ci „cel care face aceasta până la moarte". Hristos zice: ‫״‬Asemăna-l-voi pe el bărbatului înţelept". 2 4 ) Luca 6. ci cel 283 284 în în ediţia de la 1805. răbda. bătut şi omorât de ei. desigur câ-L şi imită.şi. de aceea. nici ‫״‬râurile" . 2 2 ) Luca 6. se amăgeşte pe sine: „Nu oricine îmi zice: Doamne. (29) Că îi învăţa pe ei ca Unul Care are putere. se găseşte ediţia de la 1805. căci din pricina numelui lui Iisus fugeau dracii (Luca 9. 2 6 ) înţelepciune 4. 4. 49 Nu a zis: ‫״‬asemăna‫־‬l‫־‬voi pe el". Şi căderea ei a fost mare. şi nu în numele Tău am scos demoni. 49).adică diavolul care>a căzut din Cer -. 32 ( 7 . 7.adică duhurile răutăţii . voia Tatălui şi a Fiului una este. în versetele 24-25. 27 La începutul propovăduirii mulţi au scos draci. 2 2 : 6 . din pricina ispitelor. ‫״‬cade" ‫־‬. au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea. au nu în numele Tău am proorocit. 2 5 ) Isaia 4. iar ‫״‬casă" [e] sufletul. Şi n-a zis „voia Mea". Doamne!". şi a căzut. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. întru acest chip [acest înţeles] este: ‫״‬Nici atunci când făceaţi minuni nu vă iubeam pe voi". cu nimic nu ne folosim Capitolul dintru ea. cade cu ‫״‬cădere mare". Doamne. 25. 6 / Matei 16. în loc de ‫״‬stâncă". cela care îşi ‫״‬va zidi" sufletul său pe lucrarea poruncilor lui Hristos. Şi ‫״‬piatră" este Hristos. fiindcă ei întotdeauna zac jos [la pământ]. Doamne. încă şi Iuda Iscarioteanul a făcut semne. 28-29: Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea. au venit râurile mari. ‫״‬piatră". 48 Fără Dumnezeu nu se poate faptă bună a se săvârşi.adică oamenii cei supărători [pricinuitori de supărare]. 22 / Luca 4. 8 / Luca 13. căci Fiul nu este potrivnic [Tatălui]282. care şi-a clădit10 casa lui pe stâncă. iar răsplătit cu nerecunoştinţa şi cu hulă Se purta cu îndelungă răbdare. Pentru că darul lucrează şi prin cei nevrednici. ci numai cel credincios ‫״‬cade". 4. Deci. fără de care cel ce zice că iubeşte pe Hristos sau că va dobândi împărăţia Lui. 2 ( 7 . 4 -5 / Luca 6. ci a zis „voia Tatălui Meu".Aici Se arată pe Sine Domn. ( 7 . în scurt. ( 7 .11 / Luca 6. cel care crede. acesta este cel care zideşte ‫״‬pe nisip". însă. nici ‫״‬vânturile" . care de la o ‫״‬ploaie" ca aceasta se înmulţesc-.18 / Luca 6. întrucât dragostea este numită aici ‫״‬cunoştinţă". (27) Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea. Şi ne învaţă pe noi că de avem credinţă fără fapte. 2 8 ) Matei 22. 47.căci cum s-ar fi mirat cei care îl zavistuiau [pizmuiau] pe El? ci mulţimea cea 282 Sfântul Maxim Mărturisitorul scrie acestea: 55)‫ )״‬Cel ce iubeşte pe Hristos. 21 / Marcu 1. 47-48 ( 7 . se găseşte ‫״‬nebun". după cum şi prin preoţii cei nevrednici ne sfinţim. Hristos n-a încetat să facă bine oamenilor. Zice [Domnul]: „Cel ce face voia". Şi de aceea este ‫״‬căderea mare". căci creştin fiind. şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? (23) Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Dumnezeu pe Sine TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI 5 195 numindu-Se.

20. 37. 16. 4. 6: 30. 13. 21. 58. Luca 11. Proorocii ziceau: ‫״‬Aşa grăieşte Domnul" BULGARIEI . ca un Dumnezeu 286 glăsuieşte: ‫״‬Eu grăiesc vouă" . Şi se minunau nu de frumuseţea graiurilor. 7. 19. 285 în Vechiul Testament. 7. mai mult de 40 de ori (Isaia 7. 44. 9. 14. că şi mai mult decât 196 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL 285 Proorocii arăta stăpânire. această vestire proorocească este toarte des întâlnită. iar Hristos.fără de răutate. 21 etc). Ioan 8. 15. .9.12). 286 10. 9. numai la Sfântul Prooroc Isaia regăsindu-se de Adeseori Mântuitorul Hristos a vestit poruncile Sale prin cuvintele acestea (Matei 5. ci de îndrăzneala Lui. 18.

iar după aceea. spre mărturie lor". apropiindu-se. cel căruia acum ţi-am poruncit să duci cele rânduite de Lege". 291 287 în ediţia de la 1805. 6-7: Doamne. Pentru certarea apelor. pe soacra lui Petru şi pe alţi bolnavi. ca să nu împiedice [curme] învăţătura şi este acelaşi sutaş despre care vorbeşte şi Luca (Luca 7. 43-44. 8. 288 în ediţia de la 1805. 22). ci mergi. 41/ Luca 5. în loc de ‫״‬arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise. îl voi vindeca". şi slugii mele: Fă aceasta.6) Luca 7. rugându-L şi zicând ( 8 . 2) Marcu 1. şi celuilalt: Vino. pe sluga unui sutaş. se găseşte ‫״‬Eu viind. I se închina. 17. i-a zis: Doamne. 56. se găseşte ‫״‬tinzând". Pentru cel ce nu i-a dat voie lisus să-l urmeze. voi tămădui pe dânsul". întinzând289 mâna. 5 ) Luca 7. 293 în ediţia de ia 1805. şi face. în loc de ‫״‬ostaşi". ci să se arate preotului. ci când Se pogoară Domnul. curăţeşte-te.12 Priceput se vădeşte a fi leprosul. 2-5). arătând că nu este supus Legii care porunceşte să nu se atingă de leproşi (Levitic 13. 5. crezând că Hristos poate s-o tămăduiască chiar nefiind [sluga] de faţă. (9) Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi293. aceasta nu se împotriveşte lui Matei care zice că însuşi sutaşul a venit. ai cărora draci au intrat în turma porcilor”. în loc de ‫״‬acoperişul". 289 în ediţia de la 1805.30 / Luca 5. (8. nu zice: ‫״‬De vei ruga pe Dumnezeu. (2) Şi iată un lepros. 30 / Marcu 1. 40 / Luca 5 . nu spune nimănui. Spre mărturie lor290.2-3).3 Nu şi-a adus sluga pe pat. Porunceşte încă să aducă şi darul ‫״‬întru mărturie" iudeilor . Pentru cei ce s-au vindecat de felurite boli. Şi fugind [Domnul] de slavă. 9.14 Se atinge de lepros. şi-i spun acestuia: Du-te. nu sunt vrednic să intri sub acoperişul292 meu. se găseşte ‫״‬slujitori". Linişteşte furtuna de pe mare şi CAPITOLUL 8 287 vindecă doi demonizaţi 8. slăbănog. (7) Şi i‫־‬a zis Iisus: Venind. ‫״‬de vei vrea". 290 în ediţia de la 1805. ci. zicând: Voiesc. 8. Pentru aceasta: 8. căci nu s-a suit la munte ca să curme învăţătura. în loc de ‫״‬Venind. în loc de ‫״‬întinzând". leprosul trebuia să stea afară din cetate (Levitic 14.23. îi porunceşte să ‫״‬nu spună nimănui". mă vei vindeca pe mine". (8.2-5 / Matei 5. 13 (8. (10) Auzind. Pentru sutaşul. Pentru soacra lui Petru. căci se putea şi ca să fi trimis pe alţii înainte. Căci dacă nu spunea preotul că s-a curăţit. mulţimi multe au mers după El. 14.lisus vindecă un lepros. poţi să mă curăţeşti. Şi mai arată că pentru cel curat nimic nu este necurat şi că sfântul Său trup da [izvora şi dăruia] sfinţenie. răspunzând. 1-2: Şi coborându-Se El din munte. arată-te preotului şi adu darul pe care la rânduit Moise. zicând: Doamne. Pentru cei îndrăciţi. <8. 2. Pentru aceea: 8. I se închină şi. în loc de ‫״‬dacă voieşti". chinuindu-se cumplit.5: Pe când intra în Capemaum. 3-4: Şi lisus.3) Marcul. 4) Levitic 13. Iar dacă Luca spune că a trimis soli la Iisus. ci este Stăpân al ei. (4) Şi i-a zis lisus: Vezi. şi se duce. şi vine. îl voi vindeca291. Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la în ediţia de la 1805 titlul capitolului este: ‫״‬Pentru leprosul. sluga mea zace în casă. se găseşte ‫״‬acoperământul". se găseşte ‫״‬de vei vrea". stăruind primejdia asupră-i. vei fi mărturie tu. S-a atins de el. credinţă multă arătând.adică ‫״‬atunci când Mă vor prihăni [ocări] zicând că stric Legea. se găseşte ‫״‬de te arată pe sineţi preotului şi du darul pe care l -a poruncit Moise. ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. însuşi să fi venit şi să fi zis: 8. 292 în ediţia de la 1805. Şi îndată s-a curăţit lepra lui. . 44-46.14. dacă voieşti288. s-a apropiat de El un sutaş. întru mărturie lor". 8-10: Dar sutaşul. Numeri 19. 2 Nici acesta nu s-a suit în munte.

cât întru cei de alt neam294. Mântuitorul Se minunează de marea credinţă a acestui sutaş. Din această pricină. 14-15: Şi venind Iisus în casa lui Petru. arată că este şi unul mai dinlăuntru. că numai cu cuvântul a tămăduit. de vreme ce verhovnicul Apostolilor [Petru] avea soacră. că fapta cea bună cu nimic nu este împiedicată de nuntă [căsătorie]. dar sutaşul acesta a priceput că Eu sunt în toate locurile de faţă şi. numai prin cuvânt. aşa cum am spus dintru început. ( 8 . ci acoperit a zis ‫״‬de la răsărituri şi de la apusuri". (12) Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul296 cel mai din afară. 8. 198 Capitolul 3 (8 . 21 / Matei 13. 8 ( 8 . 51 / Iuda 1. 8. fie ţie după cum ai crezut. că ceea ce a lăsat unul de-o parte. Dar cunoaşte şi aceasta. 8. Astfel. 294 Alţii au tâlcuit aceste cuvinte în acest chip: Când Patriarhul Iacov (Israil) a văzut în vis scara cerească pe care îngerii lui Dumnezeu urcau şi se pogorau. spunând: ‫״‬La nimeni. slugă a împăratului fiind. acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. 9 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI ‫״‬Dacă eu.28-29 ( 8 . 1 2 ) înţelepciune 17. anume că s-au lepădat afară [vor fi aruncaţi] dintru împărăţia Cerurilor. 21. prinsă de friguri. 29-32. cu Isaac şi cu Iacov întru împărăţia Cerurilor". în loc de ‫״‬şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela". şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi îi slujea Lui298. sutaşul şi zice: ‫״‬Numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea".42. Matei însă a scris pe scurt. Şi a pomenit de Avraam. io Dintru aceasta. Hristos zice: ‫״‬Iacov a înţeles că M-am putut arăta într-un loc. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela297. 22. 1 0 ) Luca 7. 49. n-am găsit atâta credinţă.13. ( 8 .29 / Luca 7.43. întâi-născutul Meu" (Ieşire 4. 29-32 / Luca 4. 13. Deci. (15) Şi S-a atins de mâna ei. se găseşte ‫״‬vor fi goniţi întru întunericul". le poruncesc ostaşilor supuşi mie.12 /Luca 3. 8. < 8 . 6-7 < 8 . aici avem: ‫״‬Şi grăiesc vouă că mulţi de la răsărituri şi de la apusuri vor veni şi se vor odihni cu Avraam în ediţia de la 1805. 298 .nimeni. 25 / Marcu 1. în loc de ‫״‬îi slujea Lui". De aceea. 8 ) Luca 7. căci către aceştia sunt [s-au făcut] făgăduinţele: ‫״‬Israil este fiul Meu.2-3. 1 3 ) Matei 9.5. ca să nu-i împungă pe iudei.13 N-a spus că mulţi din alte neamuri ‫״‬se vor odihni". în Evanghelie. 9 ) Luca 7 . care este mai uşor. ca de la acesta să se depărteze şi la altul să meargă". Iar aici. se găseşte ‫״‬şi întorcându-se sutaşul în casa sa în ediţia de la 1805. căci bolile trupeşti sunt ‫״‬ostaşi" şi ‫״‬izbânditori" ai lui Dumnezeu. Luca 4. în Israil. se găseşte ‫״‬le slujea lor". Măcar că noi ştim că la cei bolnavi trece multă vreme până-şi dobândesc cea dintâi putere. în ioc de ‫״‬vor fi aruncaţi în întunericul".11-12: Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam. III 11 întru acel ceas. Spunând ‫״‬întunericul cel mai din afară". 1 1 ) Isaia 2. 33 ( 8 . 38-39). pot plini orice lucru". el a priceput că Dumnezeu Se află în acel loc. spune celălalt [Evanghelist]. Tu cu mult mai vârtos poţi să porunceşti morţii şi bolilor. 39 A intrat în casa lui Petru ca să mănânce şi atingându -Se de mâna femeii nu numai fierbinţeala i-a stins. 1 5 ) Matei 9. 43. 13: Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te. 17). 297 în ediţia de la 1805. a aflat pe sluga sa sănătoasă". în Israil. căci sunt trepte şi în muncă [în caznele iadului]. dar nu a înţeles că Domnul este pretutindeni de faţă. a arătat ca adevărat şi ceea ce a spus despre iudei. Ceilalţi Evanghelişti spun că Lau rugat pe Dânsul şi aşa a tămăduit-o pe ea (Marcu 1. a văzut pe soacra acestuia zăcând. 31 / Luca 4.22). Iar ‫״‬fii ai împărăţiei" îi numeşte pe iudei. cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia Cerurilor295. n-am găsit atâta credinţă". arătând că nu este potrivnic Legii Vechi. 24. Iacov grăieşte: ‫״‬Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu" (Facere 28. ci şi sănătate întreagă i-a dăruit încât şi vârtutea i s-a întors [şi-a redobândit tăria] şi putea sluji. 1 4 ) Marcu 1. în ediţia de la 1805. Hristos Se minunează. zicând că nici la israiliteni n-a aflat atâta credinţă.

încât corabia se acoperea de valuri. iar El dormea. (24) Şi. (26) Iisus le-a zis: De ce vă este frică302. 24) Psalm 43. Te voi urma299 oriunde vei merge. iar Eu nu am odihnă în sufletul tău". iar El. 300 302 în ediţia de la 1805. (20) Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi. (17) ca să se împlinească care zice: Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat. socotea [credea] că Iisus adună bani dintru acestea şi se sârguia să-I urmeze. iată. în loc de „Vino după Mine". 19 / Luca 9. din cuvântul: ‫״‬Lasă morţii". 25-26‫״‬: Şi venind ucenicii la El. vai celor care se întorc la lucrurile lumeşti. 5 / 299 în ediţia de la 1805.16-17: Şi făcându-se seară. Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul ( 8 . în loc de „Te voi urma". L-au deşteptat zicând: Doamne. ( 8 . 21-22: Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne. 32 / Luca 4. (22) Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine300 şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor. întâmpinând cugetul aceluia. deci îi spune: „Demonii întru tine se odihnesc. 8. au adus la El mulţi demonizaţî şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI ceea ce s-a spus prin Isaia Proorocul. ca să adune şi el. se găseşte „voi să merg după Tine". să-şi cunoască neputinţa lor şi să-L roage pe El. 1 7 ) Isaia 53. 18: Şi văzând Iisus mulţime împrejurul Lui. [dar ştiut este] că cele mai multe boli se fac din pricina păcatelor. fiind iubitor de oameni îi tămăduia pe toţi. ca să se iscusească întru a răbda ispitele şi ca prin minunea aceasta mai mult să creadă ei. mântuieşte-ne. 58 / 2 Corinteni 8.12 / Cântarea Cântărilor 8.8. Că se cuvine aţi cinsti părinţii. Iar acestea le-a zis Domnul pentru că şi necredincios era acel tată. dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. 24 Seara şi fără de vreme aduceau pe cei bolnavi. se găseşte „Urmează Mie". 4). 4 / Luca 9. 106.1920: Şi apropiindu-se un cărturar. 23-24: Intrând El în corabie. 23 Numai pe ucenici i-a ţinut. 57 ( 8 . ca temându-se ucenicii. i‫־‬a zis: învăţătorule. dar şi fugind de zavistia [pizma] iudeilor. Iar dacă acela n-a fost slobod [nu i-a fost îngăduit] nici să-şi îngroape tatăl. 1 6 ) Marcu 1. 25 / Marcu 4. 8. ucenicii Lui L-au urmat. 4 /1 Petru 2. 60 „După ce se va da cineva lui Dumnezeu. 1 8 ) Marcu 4. 8. Dar el [cărturarul] se duce. 37 / Luca 8. (8. 9 ‫״‬Cărturar" era numit cel care ştia cartea Legii. (8. [Evanghelistul] aduce mărturia lui Isaia. ca să vadă minunea Şi îi lasă a se învălui de ‫״‬vifor". In ediţia de la 1805. 35 / Luca 8. 22 ( 8. . 2 2 ) Matei 4. a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Deci văzând acesta [cărturar] semnele cele multe. dator este a fi întru acest fel". nu mai este dator a se întoarce la cele lumeşti. Pentru aceasta zice: 8. Iar Hristos. furtună mare s-a ridicat pe mare301. se găseşte ‫״‬vifor mare s-a făcut în mare". Iar [Domnul] zicea aceasta ca să-l plece pe acela să se schimbe din socoteala sa [cugetul său] şi să-I urmeze Lui. ( 8 . 2 0 ) Luca 9. 301 în ediţia de !a 1805. iar Matei pentru boli.35 [Face aceasta] pentru că nu era iubitor de slavă. 25) 2 Paralipomena 20. împotrivă îi răspunde: „Socoteşti că de-Mi vei urma Mie vei aduna bani? Nu vezi că sunt fără casă? Şi cel ce-Mi urmează Mie. Capitolul 5 199 toţi cei bolnavi i-a vindecat. 23) Marcu 4. 25. că pierim. Unii zic că „vulpi" şi „păsări" ar fi demonii. 2 1 ) Agheu 1. 1 9 ) Luca S. Proorocul spune acestea pentru păcate (Isaia 53. în loc de ‫״‬De ce vă este frică". Şi arătată este aceasta. puţin credincioşilor? (8. Iar El doarme. 59 ( 8 . ca să nu fie de necrezut că tămădui a atâtea boli în scurtă vreme. în loc de ‫״‬furtună mare s-a ridicat pe mare". dar pe Dumnezeu se cuvine a‫־‬L cinsti mai întâi". 40 ( 8 . Deci. se găseşte ‫״‬Ce sunteţi înfricoşaţi". ‫״‬să-şi îngroape morţii lor". adică pe cei necredincioşi. după ce s-au călugărit! 8.

după cum [îl vedem pe] ai bogatului [nemilostiv] (Luca 16. până în sfârşitul lumii sunt sloboziţi a ne lupta pe noi. mărturisindu-şi mai întâi vrăjmăşia. iar lucrurile [pe care le împlinea Domnul] erau dumnezeieşti.lucru care nici nu poate a-i cugeta oareşcine303. poate cel mai vestit (Marcu 5. 40 200 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI Nu i-a numit Capitolul ‫״‬necredincioşi". dar graiul ‫״‬pierim" nu este al credinţei. 33 Dracii au cerut aceasta.26°) Matei 14. Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?304 (8. Căci sufletul ieşind. căci diavolii. 24. foarte cumpliţi. (31) Iar demonii îl rugau. ieşind. Iisuse. 31-32 / Marcu 4. dojenindu-i pe ei ca pe nişte fricoşi. Şi însuşi Domnul a venit la dânşii pentru că. Ecclesiastul 9. 28°) Marcu 5.29: Şi iată. (32) Şi El le-a zis: Duceţi-vă. 31) Marcu 5. nu petrece [rămâne] în lume. Iar dacă Marcu şi Luca zic că numai unul era cel ce avea legheonul [legiunea de draci]. 303 Adică. Şi socotesc diavolii ‫״‬muncă" [‫״‬chinuire"] faptul că nu‫־‬i lasă să facă rău oamenilor.12 / Luca 8. 8. 27) Pilde 30. pentru că dracii voiau să pună acest fel de socoteală [să se creadă] că sufletelor celor ce mor se prefac în demoni . zicând: ‫״‬Doamne. nesuferind covârşirea răutăţii lor.28‫״‬: Şi trecând El dincolo. 19-31). se găseşte ‫״‬dă-ne nouă voie să ne ducem".30 / Marcu 4. arătând ce fel de amărăciune [câtă vrăjmăşie] au asupra oamenilor şi că. să înţelegi că. 39 I Luca 8.7 . Pentru aceea mai întâi potoleşte ‫״‬furtuna" sufletului lor.1-2. mântuieşte-ne" arată credinţă.13 / Luca 8. 26b-27: S-a sculat atunci.26k) Psalm 64.11 / Luca 8. că şi vânturile şi marea ascultă de El? (8. apoi o curmă [încetează] şi pe cea a mării. 4 / Marcu 4. Dar nu este aşa. L-au întâmpinat doi demonizaţi <8. este cu totul smintit. nu se cuvenea să se teamă.24 (8. 8. în ţinutul Gadarenilor. Iar zicând ‫״‬mai înainte de vreme". (27) Iar oamenii s-au mirat. 88. 41 / Luca 8. 5.zeşte pe draci. aşa să înţelegi: că ei socoteau [credeau] că Hristos. nimeni nu îndrăznea a -i aduce pe ei [la Dânsul]. 24 (8. groaznici fiind.1). 28'·) Marcu 5. (8. Pentru că.27 / Matei 14. păscând. Luca 8. ci ‫״‬puţin credincioşi".3-5 /Luca 8. 8. . mai rău decât porcilor ne-ar fi făcut nouă. n-a aşteptat vremea muncii [caznelor]. zicând: Dacă ne scoţi afară. că şi vânturile şi marea ascultă de El?" vin dracii propovăduitori.zicând ‫״‬Cine este Acesta. trimite-ne305în turma de porci. 8. 32 (8. iar ale păcătoşilor pleacă şi ele. Iar Hristos îi slobo. 30-32‫״‬: Departe de ei era o turmă mare de porci.1. 30) Marcu 5. arată că frica aduce primejdiile.1-2 / Luca 8. 41 Iată. a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. în loc de ‫״‬să ne chinuieşti". încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. 26-27 La cei care se îndoiau în corabie . în loc de ‫״‬trimite-ne". 26-27). 305 în ediţia de la 1805. s-au dus în turma de porci. 304 în ediţia de la 1805. 6-7 / Luca 4. de ar fi avut ei putere şi nu ar fi fost opriţi. 9-10 / Isaia 43. II propovăduiesc Fiu al lui Dumnezeu. zicând: Cine este Acesta. fiindcă avându-L pe Acela împreună cu ei. pentru ca. Şi vezi că [Hristos]. 28 b : Care ieşeau din morminte. întrucât ‫״‬sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu" (înţelepciune 3. 32") Marcu 5. lipsit de temei. Iar ei. 32 (8. 29) Marcu 1. 2 / Marcu 4. acela era unul dintre aceştia doi. (8. 29.Sirah 1. 8. 26-27 Petreceau în morminte. 25 Se mirau oamenii că vedeau om. se găseşte ‫״‬să ne munceşti pe noi". au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi. 8-10. înecându-i pe porci să-i scârbească pe stăpânii lor şi astfel să nu-L primească pe Hristos.38 / Luca 8.

Iar tu. au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. 306 în ediţia de la 1805. Hristos nu petrece acolo. 37 întristându-se ei şi părându-li-se [crezând] că vor pătimi ceva şi mai rău după aceasta. L-au rugat să treacă din hotarele lor. în Ioc de ‫״‬a pierit". (34) Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi. (33) 5Iar păzitorii au fugit şi. văzându-L. ca să nu se omoare pe sine [să nu-şi ia viaţa]. se găseşte „s-a înecat" . 34 ( 8 .13 / Luca 8. nu -L primesc pe Dânsul. 3 2 b ) Marcu 5. ( 8 .32 b -34: Şi iată. 33 ( 8 . ci dracii.Că El [este Cel Care] îi păzeşte pe cei care se îndrăcesc. cunoaşte că unde este viaţă porcească.SFINTEI toată turma s-a aruncat pe ţărm în mare şi a pierit306 în apă.17 / Luca 8. TÂLCUIREA EVANGHELII DE LAde MATEI Capitolul 201 8.14 / Luca 8. 3 4 ) 2 Regi 6. ducându-se în cetate. 9 / Marcu 5. 3 3 ) Marcu 5.

Ucenicii lui loan Botezătorul. Acela ‫״‬nu avea om". 9. în ediţia de la 1805. 20 / Iacov 5. ca să nu pară că este nălucire.15 îl numeşte ‫״‬fiu" sau ca pe cel ce este zidire a lui Dumnezeu. însă.emul L-a născut. le dezleagă întâi pe acelea.ţi patul". ca să nu fiu vădit ca neputincios. 25 / Marcu 2. cei care îl socoteau pe El ca pe un om simplu [şi nu ca pe un Dumnezeu adevărat]. s-au spăi. 22 / loan 2. Eu din tămăduirea trupului vă voi încredinţa şi de tămăduirea sufletului. 25 (9.25 ( 9 . 8) Matei 9. Nazaretul L-a crescut. 6-8: Dar. 7. 3 / Luca 5. 3) oameni care îl şi slobozesc prin acoperişul casei307. 23 Dintru aceasta. a zis slăbănogului: Scoală-te. 8 / Luca 5. fiindcă făgăduiesc iertarea păcatelor.ţi patul". 9: Şi plecând Iisus de acolo. Secerişul şi secerătond 9. că le-a cunoscut gândurile.13 / Marcu 2. îi mustră pe ei. 48 / Iacov 5. şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Fiica lui lair şi femeia bolnavă. însă pare mai greu se adevereşte şi iertarea păcatelor. Şi socotiţi că fug de aceasta [tămăduirea trupului acestui om]. în loc de ‫ ״‬ia. 5 I Luca 5. pentru că acolo locuia. Cel Care dă oamenilor asemenea putere.3) Levitic 24. Astfel. 49 (9. Şi sculându-se.10-11 1 Luca 5. ci atunci când a ştiut că va asculta. (9. fiule! Iertate sunt ‫־‬păcatele tale! (9. a văzut un om care şedea la vamă. în loc de ‫״‬Iertate sunt". Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. căci acela era la Scăldătoarea Oilor în Ierusalim (loan 5. 309 în ediţia de la 1805.27. s-a dus la casa sa. le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele ‫־‬în inimile voastre7 (5) Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt308 păcatele tale.2C: A zis slăbănogului: îndrăzneşte. văzând acestea. 9 / Luca 5. 9.18. b 9. 2 / Matei 12. cu numele Matei. (7) Şi sculându-se. Deci. Iar acest slăbănog altul este. 48 / Iacov 5.1 (9. 9) Marcu 2.14 / Luca 5. zicând: ‫״‬Voi Mă socotiţi pe Mine că sunt hulitor.1) Marcu 2. însă vouă vi se pare mai lesnicioasă. precum şi pe 1 s Vezi şi nota tâlcuirii de la Matei 10. care este cu adevărat [lucru] mare. ia-ţi patul309 şi mergi la casa ta. (8) Iar mulţimile. 6-7 / Luca 5. 33 / Marcu 2 . 29 Marcu 2. 1) Matei 4. Matei. Se arată pe Sine [însuşi] că este Dumnezeu. 202 Doi orbi şi un mut. 4) Psalm 139. sau a zice: Scoală-te şi umblă? (9. I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. fiindcă este nearătată [nevăzută]".11 / Marcu 2.12 / Luca 5.15 Cetate a Lui numeşte Capemaumul. 20. iar acesta este ‫״‬purtat de patru oameni" după cum zice Marcu (2. 24 / loan 5. 8 (9.15 Sau a celor ce l-au adus. (2) Şi iată. 2 b : Şi Iisus. iar acesta în Capernaum. arătând că slăbănogirea este mai mult din păcate. 3-5: Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. 27 Nu l-a chemat pe Matei o dată cu Petru şi cu loan. (4) Şi Iisus. lucru pe care [Evanghelistul] Matei nu-1 spune. 12 / Luca 5. osebit de cel de la loan. .CAPITOLUL 9 Vindecarea slăbănogului din Capernaum. se găseşte ‫״‬Iartâ-ţi-se ţie". 7. văzând credinţa lor (9. se găseşte ‫ ״‬ridicâ. 24 . (9. prin ceea ce este mai mic. 21.1-9). 26 A poruncit să-şi poarte patul. dar Capernaumul II avea pururea [mereu] locuitor al său. 9. 9.mântat şi au slăvit pe Dumnezeu. ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele. 7. a mers după El. 2 ) Luca 5. (9. 29 Marcu 2. 6) Marcu 2.1-2": Intrând în corabie. că de multe ori pentru credinţa celor ce aduc face [Hnstos] minuni. ştiind * gândurile lor. Căci Betle. 5 ) Marcu 2. Dar. încă şi pentru ca să vadă noroadele minunea. sau ca pe unul care a crezut. sau [le face acestea] şi pentru credinţa celui adus. care lucru mare este [şi minunat].

să 310 în ediţia de la 1805.15 / Luca 5. când a fost vremea (Faptele Apostolilor 9. (17) Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi. a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor. (13) Dar mergând. până când sunt Eu cu ucenicii. arătând că ucenicii încă nu sunt de săvârşit [desăvârşiţi]. fiii nunţii să fie trişti310 câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 22/ Luca 5. ( 9 . pentru că nu ştiau că loan era simplu om şi. 37 ‫״‬încă nu s-au făcut ucenicii puternici. învăţaţi". măcar de acum mergeţi şi învăţaţi-vă că Dumnezeu preţuieşte mai mult mila către păcătoşi decât jertfele" (Osea 6. zicând: ‫״‬Dar va veni vremea când.10-11: Şi când şedea el la masă. ca un Dumnezeu. în casă. oare. 9.18 / Luca 5. 32 /1 Timotei 1. 34 Veselindu-se Matei de primirea lui Hristos.17 / Luca 5. măcar că ceilalţi au tăinuit numele lui. 9. 6). 9. 31 ( 9 . se găseşte ‫״‬să se jelească". îi împutează [ î l întreabă cu reproş] de ce El nu posteşte. adică ‫״‬de vreme ce până acum nu aţi învăţat. 16-17: Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche. 5 / Marcu 2.1317. de vreme ce nimeni dintre oameni nu este drept. 7. 6 / Miheia 6. 1 6 ) Marcu 2.15 ‫״‬Acum n-am venit ca Judecător. fiind goniţi [prigoniţi]". 14: Atunci au venit la El ucenicii lui loan. 1 5 ) Isaia 62. Căci fariseii vrând să-i depărteze pe ucenicii Lui de la Dânsul. încă îi şi mustră ca pe nişte neînvăţaţi. în loc de ‫״‬sa fie trişti". 1 7 ) Marcu 2. ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. a chemat pe vameşi şi mănâncă Iisus împreună cu ei ca să-i folosească. căci peticul acesta. 12-13: Şi auzind El. ci ca să se pocăiască". 7 / Marcu 2. altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică. 34 / loan 3. Iar ‫״‬fii ai nunţii" îi numeşte pe Apostoli. [Şi au îndrăznit ei acestea]. iar Hristos însuşi era fapta cea bună. 1 4 ) Marcu 2. Iar Domnul.17 / Luca 5. trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. 36 ( 9 . iar ucenicii Tăi nu postesc? ( 9 . însă. [nu ca să rămână păcătoşi]. de aceea şi împuţiciunea [necurăţia] o sufăr".Pavel l-a chemat mai pe urmă.1-22). minunează-te cum TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 203 Evanghelistul îşi vădeşte viaţa sa. Luca 5. ‫״‬n-am venit să chem pe drepţi". 30.27-32). 10‫ )׳‬Marcu 2. 29 (9. pizmuind slavei lui Iisus. o spune luându-i în râs pe cei care se îndreptăţesc pe ei înşişi. ci pe păcătoşi la pocăinţă. este de bucurie". Căci poate nu se dumireau cum biruieşte patimile fără nevoinţă. ( 9 . ‫״‬Aşadar am venit să chem pe păcătoşi. măcar deşi era prihănit [defăimat] pentru aceasta. din fapta bună ‫־־‬drept.19 / Marcu 2. (11) Şi văzând fariseii. au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii? (9. 15: Şi Iisus le-a zis: Pot. după ce Eu voi merge la Patimă şi Mă voi înălţa. ca umplutură. după ce a murit cea veche. spune: 9. Iar zicând acestea şi pe ucenici îi învaţă ca şi ei când vor învăţa lumea. iar nu jertfă.19-20 / Luca 5. învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc. iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui. ci cei bolnavi. Levi numindu ‫־‬l pe el (Marcu 2. 29 ‫״‬Vremea de acum. Şi [cu adevărat] al lui Dumnezeu lucru era a-1 întoarce pe el numai cu cuvântul. U) Matei 11. 23 / Marcu 2. 22 / Osea 6. 21 / Luca 5. . ci au trebuinţă de pogorâre [pogorământ] şi nu se cuvine a li se pune asupră greutate de porunci". că n-am venit să chem pe drepţi. lucru pe care loan nu l-a putut. Că ‫״‬mire" Se numeşte pe Sine însuşi. zicând ‫״‬mergând.18 / Luca 5.16. cleveteau ospătarea cea împreună cu vameşii. 33 Ucenicii lui loan. ( 9 . 1 2 ) 2 Paralipomena 36. 1 3 ) 1 Regi 15. vor posti în foame şi în sete. ci ca Doctor. zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult. Iar aceasta. 6-8 / Matei 12. ca pe Cel Ce a logodit cu sine Sinagoga cea nouă [Biserica]. 9.

încă şi „fiică" o numeşte. 30. nimiein du-se reciproc. 24 Se vede că acesta avea credinţă . din Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie. ziua a XXV-a. Dar ei râdeau de El315. Faţă de creştini a întrebuinţat perfidia. 1987. 19-25). căci aceasta este „poala". Galileene!" (pentru moartea lui Iulian Apostatul vezi viaţa Sfântului Mucenic Mercurie. se găseşte „va învia". 2 4 ) Marcu 5. fiind necurată din pricina patimii şi temân . căci n-a murit fecioara. sculându-Se. I.du-se ca nu cumva să fie oprită (Levitic 15. 22 1 Luca 8. ci ca să arate credinţa ei spre folosul nostru şi ca să se încredinţeze şi mai-marele sinagogii. 8)‫ ־‬. se găseşte „întru curgerea sângelui". Şi îi zice ‫״‬îndrăzneşte". nu ar fi luat darul.fie pogorâtori. Episcopiei Romanului şi Huşilor. 25 1 Marcu 5. (21) Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă313. însă nădăjduia că va dobândi sănătate. a zis: (24) Depărtaţi-vă. sau înmulţindu-şi necazul.19 Femeia n-a venit pe faţă. . 1993. 25. 41). când. ci să şi meargă şi să-Şi „pună mâna". Bucureşti. credinţa ta tea mântuit. 39-40 1 Luca 8. 41 ( 9 . acest împărat s-a lepădat de creştinism şi a acordat libertate religioasă tuturor ereziilor. IBMBOR. iar !EPISCOPUL „haina veche" şi „burdufurile vechi" arată neputinţa ucenicilor. s-a atins de poala hainei Lui. 204 Capitolul 3 SFÂNTUL ACT ARH BULGARIEI „Petic de postav nou" şi „vin nou"TEOFIL este postul. pentru ca. 287-288). ca pe o credincioasă. 43 ( 9 . căci copila n-a murit. mă voi mântui". 9. Această coloană [statuie] a fost sfărâmată de necredincioşi în vremea lui Iulian Apostatul314. 34 / Luca 8. Istoricii Sozomen şi Filostorg spun despre această statuie de bronz că a fost distrusă din porunca împăratului roman Iulian Apostatul. I s-a închinat. i-a zis: îndrăzneşte. ( 9 . în ediţia de Ia 1805. 20-22: Şi iată o femeie cu scurgere de sânge312 de doisprezece ani. ci doarme. 314 românească: ed. ( 9 . 44 ( 9 . istoric bisericesc din veacul ai IV-lea. combătând creştinismul în lucrarea Contra Galileenilor. pp. 315 în ediţia de la 1805. la picioarele căreia a răsărit o buruiană folositoare femeilor ce se aflau întru curgerea sângelui. ca una care furase darul. 21 / Marcu 5. în loc de „cu scurgere de sânge". întorcându-se şi văzând-o. 38 / Luca 8. (22) iar Iisus.deşi nu mare [ca a sutaşului] fMatei 8. 27 / Luca 8. venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea turburată. 486). 1 9 ) Marcu 5 . apropiindu-se de El pe la spate. Iar Mântuitorul o vădeşte nu ca şi cum ar fi poftit slavă [pentru Sine]. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. 2 1 ) Marcu 5. acestea să distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creştinismului. pentru că-L roagă pe Iisus nu numai cu cuvântul să zică. sau socotind [crezând] el că o lăsase întru cea din urmă suflare. După întronare. zicând: Fiica mea a murit de curând dar. ca să-L tragă [înduplece] pe Hristos spre milă. ed. 2 0 ) Levitic 15. Şi arată că de nu ar fi adus ea credinţă. voind să demonstreze lumii păgâne inutilitatea Evangheliei. XVIII. a zis: Fugiţi. ci doarme. în cartea sa Istoria bisericească (vezi ediţia în ediţia de la 1805. şi numai de se va atinge de marginea hainei Lui. 28 I Luca 8. 313 atinge de haina Lui. 23-24: lisus. o tânguiau cu cântare [de fluiere] de nuntă. 9. p. ridicându-şi ochii spre cer. afară din rânduiala Legii 311 u în ediţia de la 1805. în loc de „Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă". ( 9 . 2 3 ) Marcu S. cum îi numea în derâdere pe creştini. 18-19: Pe când le spunea acestea. iată un dregător. cap. Şi măcar deşi socotea [credea] că se va tăinui de El. a strigat: „Ai învins. străpuns de o suliţă. 9. cartea a VlI-a. se găseşte „Numai de mă voi Aceasta o spune Eusebiu de Cezareea. venind. a mers după el împreună cu ucenicii. 17. care a domnit între anii 361-363. fiică. 3-4 / Sirah 11. 1 8 ) !Marcu 5. versetele 23-24 sunt următoarele: „Şi lisus viind în casa boierului şi văzând fluierătorii şi mulţimea gâlcevind. deşi Luca zice că încă nu murise (Luca 8. Şi zice că fiica sa „a murit". Şi îşi râdeau de Dânsul". chiar de erau şi sfinte hainele Lui1 \ Şi spun unii că această femeie a pus să se ridice o coloană [o statuie] întru care s-a însemnat chipul Mântuitorului. în loc de „va fi vie". 2 2 ) Psalm 40. fiindcă ea se temea. voi. 48. (19) Atunci Iisus. 49 ( 9 . 52-53 Fiindcă era [fecioară] nemăritată. venind. pune mâna Ta peste ea şi va fi vie311. A murit în chip înfricoşător.

30b-31: Iar Iisus le-a poruncit cu asprime. 30 / Marcu 10. 52 / Luca 5.29-30": Atunci. 56 < 9. căci voieşte să nu spună nimic despre El. 47-49 / Luca 18. 9. zicând: Niciodată316 nu s-a arătat aşa în Israil. nu ca nişte neascultători. deşi moartă fiind. 40 Trage pe orbi şi până ‫״‬în casă". 22. Că vestită era aceasta la iudei. scoţând pe dracul care oprea [împiedica] grăirea. 31) Marcu 1. 6 ! Luca 11. cum fuge de trufie? Iar ei. au venit la el orbii şi Iisus i -a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da. nu este nimic împotrivă. Pentru aceasta. ci slava lui Dumnezeu s-o vestească. TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 205 Iar Domnul zice de ea că „doarme". 43 / Luca 8. Deci şi tu. Căci vindeca cu stăpânire. 27: Plecând Iisus de acolo. Iar dacă [Domnul] se arată în alt loc. 8 / Luca 11. 3 0 “ ) Matei 8. 9. fiindcă îi legase diavolul limba. că.făcând ei aceasta. 2 9 ) Matei 8.14 ( 9 . ieşind. de te vei omorî de păcate. (31) Iar ei. 2 5 ) Luca 8. 9. Şi îi întreabă pe ei de cred. deoarece nici un drac nu scoate drac. Fiule al lui David. iar nu precum aceia. toţi mărturisesc că murise ]copila]. pentru că la El moartea este somn şi cu lesnire putea s-o învieze.16 / Marcu 1. căci mai mult se mărturiseşte minunea. 5. în loc de „niciodată". ci ca nişte mulţă. doi orbi se ţineau după El. . (26) Şi a ieşit vestea aceasta în tot ţinutul acela. anume că Mesia din sămânţa lui David va să vie. din pricina neiubirii de slavă şi pentru smerenia Sa Că pretutindenea ne învaţă ca smerit să cugetăm. (33) Şi. nu face minuni Iisus. Deci. 20. fiind scos demonul. Lau vestit în tot ţinutul acela. ca lui Dumnezeu îi ziceau ‫״‬miluieşte-ne". 3 2 ) Isaia 35.13 ( 9 . Să zicem însă t7 în ediţia de la 1805. 9. 2 8 ) Luca ia. ci îndată îl vindecă. Doamne! ( 9 . ca să arate credinţa lor cea statornică şi să-i osândească pe iudei. intrând. 4. 24 / Marcu 3. nimeni să nu ştie. având demon. 12.15 Cuvintele acestea sunt ale nebuniei celei preamari. când te va apuca Iisus de ‫״‬mâna" ta cea lucrătoare. ( 9. zicând: Vedeţi. 35-38 Orbii. S-a atins de ochii lor. ( 9 . a luat-o de mână şi copilair> s-a sculat. nici credinţă nu cere [Domnul]. 2 6 ) Luca 7. zicând: După credinţa voastră. 32-33fl: Şi plecând ei. 43-44. iată au adus la El un om mut. ca să pună întru ea putere. de aceea.14 Patima aceasta nu era firească. ( 9 . cu rugăciune.13 / Marcu 10. 30*1! Matei 8. 28: După ce a intrat în casă. 22 / Luca 11. De aceea a şi fost adus de alţii. 25-26: Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară. ( 9 . Să-i vedem însă şi pe farisei ce zic: 9. 43 Vezi. 33“ ) Luca 11. 9. 33") Minunându-se poporul. fie vouă! (30) Şi s-au deschis ochii lor. se găseşte „nici odinioară". îl înalţă pe Hristos mai presus de Prooroci şi de Patriarhi.14 (9. Iar ‫״‬de mână a apucat-o". atunci vei învia. 9. 2 7 ) Matei 15. arătând că toate le isprăveşte [poate] credinţa. 45 / Luca 18. cu adevărat a înviat-o. mutul a grăit.17 Acolo unde este gloată [mulţime] şi turburare.ci de la diavolul [era].19). că nu putea singur să se roage. 33 b : Iar mulţimile se minunau. 54 ( 9 . ca să nu zică mai apoi cineva că a fost doar leşinată. iar ca unui om îi ziceau ‫״‬Fiule al lui David". strigând şi zicând: miluieşte-ne pe noi. 3 4 ) Matei 12. după ce va scoate afară turburarea şi răspândirea 9.mitori L-au vestit. Dar să nu te minunezi că mulţimea „râdea de Dânsul". 3 în casă îi tămăduieşte şi deosebi [deoparte]. grăind: ‫״‬Mergi şi propovăduieşte slava lui Dumnezeu" (Marcu 5. ( 9 . ( 9 . Matei 9. 34: Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.

deci. . dar lucrătorii sunt puţini. adică ar fi făcut vrăji. ( 9 . ci însuşi merge. ( 9 . 35 ( 9 . ‫״‬în ediţia de la 1805.17 / Isaia 53. Deci şi cu lucrul [fapta] şi cu cuvântul îi trage [îi aduce cu putere] pe ei la Sine. 5 / Zaharia 10.12 -14 / Matei 4. 3 8 ) Luca 10. 6 / Luca 13. nu aşteaptă să vină ei la El. ca să nu aibă cuvânt de răspuns [ca să nu poată zice] cum că nimeni nu i‫־‬a învăţat pe ei. iar „lucrători". 37-38: Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult. învăţându-i şi minuni făcând. I S-a făcut milă de dânşii că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile. Că auzi [ce zice mai departe]: 317 în ediţia de la 1805. în loc de „sinagogile lor". care n-au păstor". 2 / loan 4. 9. ca să scoată lucrători la secerişul Său. Şi arătată este aceasta de aici. 36: Şi văzând mulţimile. 9. 3 6 ) Numeri 27. [anume] că i‫־‬a ales pe cei doisprezece fără a Se ruga lui Dumnezeu. învăţând în sinagogile lor317. ( 9 .că pe draci îi scotea ca şi cum ar fi slujit domnului dracilor. se găseşte „soboarele lor". Dar bolile şi păcatele. 22 Fiind iubitor de oameni. 6 / Iezechiil 34. (38) Rugaţi. 9. 34 Nu aveau ‫״‬păstor". 351 Cântarea Cântărilor 7. Iar „Domnul secerişului" este însuşi Hristos. pe cei ce erau datori să înveţe şi care nu se aflau atunci întru IsraiP. 2 / 2 Tesaloniceni 3. 23 / Marcu 6.1 ‫״‬Seceriş" numeşte mulţimea celor care aveau trebuinţă de vindecare. cum 206 Capitolul 3 SFÂNTUL Cerurilor? TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI le dezlega? Şi cum propovăduia împărăţia Că dracul mai vârtos împotrivă şi boli aduce şi de la Dumnezeu depărtează.35: Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele. pe Domnul secerişului. deoarece căpeteniile lor nu numai că nu îi îndreptau. propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor. ci mai vârtos îi şi vătămau. 2 / Marcu 6. I S-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor318. ca Cel Care este Domn al Proorocilor şi al Apostolilor. 3 7 ) Luca 10. 20 Cu înţelesul: „care lipseau atunci din Israil". aici avem: „Iară văzând El noraodele. Iar păstorul cel adevărat are milă de turmă.

14 / Marcu 3. din pricina apostolilor mincinoşi. fratele lui. care se numea şi Levi şi Tadeu.căci ‫״‬puţini" sunt cei care călătoresc pe ‫״‬calea cea strâmtă" (Matei 7. (10. vezi Anexa editorială (1). . Şi pune întâi pe Petru şi pe Andrei. cel care L-a vândut.13. şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi. dându-le ‫״‬putere".5-7: Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus.14/Luca 6. apoi pe fiii lui Zevedeu. după patria sa. Cananeul (Zilotul2) şi Vânzătorul.13 Arată numele Apostolilor. n-a spus „spurcatul". 1: Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi.18 / Luca 6. (4) Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul. Şi doi Iuda: unul Tadeul şi altul Vânzătorul. Şi trei Simon: Petru. punându-1 pe Iacov mai înainte de Ioan. 4 ) Matei 26. cel numit Petru şi Andrei. „vrăjmaşul lui Dumnezeu". 10. le-a dat lor putere asupra duhurilor necurate. 9. Pentru învăţătura ce i-a învăţat Hristos pe Apostoli când i-a trimis şi pentru pnxirocia de cele ce erau să li se întâmple lor. ca prin minuni spăimântând. 10. Că nu după vrednicie. 21 Vezi smerenie a lui Matei. Că era şi alt Iuda.1/ Faptele Apostolilor 16. ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Pentru alte învăţături''. plecaţi să-i aibă pe ascultători către învăţătură. titlul capitolului este: ‫״‬Pentru chemarea Apostolilor şi pentru trimiterea lor la propovăduire. fratele lui (10. 14). măcar că erau puţini . Şi „le dă lor putere" să facă minuni. 2) Ioan 1. 3) Marcu 3. Toma şi Matei vameşul. 21.16 / Ioan 13. zicând: 10. după numărul celor douăsprezece seminţii (Apocalipsa 7. Iacov al lui Zevedeu şi Ioan. <10. îi trimite. Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu. 15 (10. poruncindu-le lor şi zicând: în calea păgânilor să nu mergeţi. 12) şi. îj Marcu 3. căci Iuda Iscarioteanul se numea şi Simon.Pentru zilele de prâznuire ale Sfinţilor doisprezece Apostoli.2: Numele celor doisprezece Apostoli sunt acestea: întâi Simon. 4-8. ci l-a numit simplu „Iscarioteanul". Deci erau doi cu numele Iacov: unul al lui Zevedeu şi altul al lui Alfeu. . ci aşa simplu. 19 / Luca 6.18 Alege ‫״‬doisprezece ucenici".3-4: Filip şi Vartolomeu. după cum s-a întâmplat îi numără pe aceştia. 319 în ediţia de la 1805. cum s-a pus pe sine după Toma? Iar ajungând la Iuda.C API TOLUL 10 Chemarea Apostolilor şi trimiterea lor la propovăduire319 10. pentru că sunt şi întâi chemaţi. 42 / Faptele Apostolilor 1.

vameşi.17 / Luca 9. 325 . fiindcă erau babilonieni sălăşluiţi în ludeea. călătoreau să poarte la brâie [cingâtori] pungi. Apoi. ieşind din casa sau din cetatea aceea. dintru aceasta se osândesc iudeii. adică ‫״‬de cei pe care-i învăţaţi veţi fi hrăniţi. 32-33 / Luca 10. Şi îi întrarmează pe ei cu minunile. 2 Cine sunt aceşti ‫״‬doisprezece" pe care „i-a trimis"? Pescari. se spânzură" (Filocalia româneasca. 12-13: Şi intrând în casă. Iar prin „împărăţie a Cerurilor". pacea voastră întoarcă-se la voi. Şi le porunceşte să găzduiască într‫־‬un loc şi nu să umble din casă în casă. oameni simpli. iudeii. că vrednic este lucrătorul de hrana sa. 6 / Ieremia 50. 9 Două lucruri arată aici Domnul. Şi îi pune pe samarineni dimpreună cu păgânii. le spune: ‫״‬Vrednic este lucrătorul de hrana sa". ( 1 0 . pentru ca să nu zică ei: ‫״‬De unde ne vom hrăni?". n-am crezut". scuturaţi praful de pe picioarele voastre. (7) Şi mergând. 18. 5 ( 1 0 . în loc de „cingători". 8) Luca 10. zice: 10. de aici. în dar aţi luat. nici toiag. care face să fie crezut cel care învaţă pentru necâştigare. In ediţia de la 1805. (10. Să înţelegi. iar nu despre desfătare. în loc de „pe drum". 8: Tămăduiţi pe cei neputincioşi321. nici nu va asculta cuvintele voastre. 7 ) Matei 4. se găseşte „Pe cei bolnavi vindecaţi". 10. 3. înviaţi pe cei morţi. fără de pricină de răspuns îi face pe iudei320. 4 Le porunceşte să nu meargă la oricine. 26. ca unor lucrători". zicând: S-a apropiat împărăţia Cerurilor.11 / Faptele Apostolilor 3. 1 1 ) înţelepciune 6. să înţelegi a fi şi desfătarea ceea ce va să fie. cu următoarea notă: [1805] Era obiceiul atunci la cei care în ediţia de la 1805. ca unii care au aceste bunătăţi şi le dau şi altora.208 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI (6) ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israil. 14-15: Cine nu vă va primi pe voi. Spunând „în dar aţi luat". propovăduiţi. însă mai întâi la iudei îi trimite pe dânşii. cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi 1*. 9-10: Să nu aveţi323 nici aur. 14 /1 Timotei 5. 13. nici arginţi.13 / Marcu 6.16 / Matei 15. 22. 9) Levitic 19. Deci. să fie clevetiţi. iar pentru ca să nu aibă nimic de prisos şi să fie cu totul lipsiţi de grijă. uraţi-i. 24 (10. 6) Isaia 53. Şi cu adevărat vor fi şi hrăniţi. Iar Sfântul Maxim ne spune: „Cei ce ascunde darul în pământ bârfeşte pe Stăpân că e aspru şi-şi cruţă trupul. că nu se cuvine a se desfăta învăţătorii. ca nu cumva amestecându-se cu cei nevrednici. Şi împreună cu a cugeta smerit îi învaţă să fie şi neiubitori de bani. 6 Prin ‫״‬urare" şi ‫״‬pace" să înţelegi blagoslovenia [binecuvântarea] care rămâne numai la cei vrednici. 31 / Sirah 7. 35 (10. nici încălţăminte.11: în orice cetate sau sat veţi intra. 5) 4 Regi 17. cap 29. ocolind virtutea Iar cel ce vinde duşmanilor adevărul. Şi vorbeşte despre ‫״‬hrană". ( 1 0 . pe urmă. 323 324 în ediţia de la 1805. vină pacea voastră peste ea. se găseşte „nu câştigaţi". 4. în loc de „să nu aveţi". care nu i-au primit pe Prooroci. 2. 10) Numeri 18. 5. nici două haine. nu-i sloboade să aibă ‫״‬nici toiag". 8 / Luca 9. întâia sută a capetelor despre cunoştinţă. ca unul ce e chinuit de slava deşartă. 7 /1 Corinteni 9. căci le spune „în dar să daţi"322. 18 Spre toate nevoinţele îi iscuseşte pe dânşii. (10. ca să nu fie prihăniţi ca nişte lacomi cu pântecele şi să se socotească [creadă] că ocărăsc [dispreţuiesc] pe cei care bau primit mai întâi. 10. dar. zicând: 10. Bucureşti. curăţiţi pe cei leproşi. ca să nu poată zice ei: „[Apostolii] au fost trimişi către păgâni şi de aceea noi. zicând: Pace casei acesteia. 134). în loc de „Tămăduiţi pe cei neputincioşi". mai uşor va fi 320 321 322 Adică. zicând că nimic nu este mai potrivit dascălului decât smerenia şi necâştigarea. neputând suporta ruşinea. până ce veţi ieşi. în dar să daţi. ci numai cele cinci cărţi ale lui Moise (Pentateuhul). 26 (10. 10. (10. (10) Nici traistă pe drum325. se găseşte „brâie". pe demoni scoateţi-i. fiindu-vă datori cu aceasta. în ediţia de la 1805. pentru că în dar şi prin dăruire le aveau pe acestea [Apostolii]. nici bani în cingătorile324 voastre. 6 / Iezechiil 34. că mai vârtos lucrurile [faptele] noastre ne blagoslovesc pe noi [ne aduc binecuvântarea]. 1 3 ) Luca 10. Iar de nu este vrednică. Şi mai desăvârşit [desăvârşit] smulgând rădăcina tuturor răutăţilor. îi învaţă să nu cugete înalt [cu mândrie]. (13) Şi dacă este casa aceea vrednică. 1999.10 / Luca 9. dacă vor merge numai la cei vrednici. p. (15) Adevărat grăiesc vouă.16 / Marcu 6. 10. Căci aceasta este adevărata neagoniseală. 24. 1 2 ) Luca 10. se găseşte „în cale”. voi. întru care puneau bani (după Zigaben).

sau ca să fie mărturie a îndelungatei lor călătorii. pentru a arăta că nimic n-au luat de acolo. Şi [în acest chip] îi găteşte pe ei pentru pătimire. 1 7 ) Marcu 13. Acum. căci Eu voiesc să fiţi blânzi ca «oile» şi aşa. ca nu cumva. 1 5 ) Matei 11. 21. 2 0 ) Facere 41.19/2 Corinteni 1. 10. aşa şi creştinul poate să le dea pe toate ale sale ucigătorilor [ucigaşilor] . că se cuvine să fim înţelepţi.11 / Luca 9. pe ‫״‬calea cea strâmtă" călătorind. ci şi către neamuri. Dar.12 Voieşte [Domnul] ca să ‫״‬scuture praful". adică întru mustrarea lor că nu cred. Iar dacă îţi ia credinţa. căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. 24 / Marcu 6. Deci. (2 0 ) fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi. fii ‫״‬înţelept ca şarpele".16 / 2 Regi 23.11 / Faptele Apostolilor 13.şi nevătămători precum ‫״‬porumbeii". însă îi mângâie pe ei prin aceasta ce grăieşte: ‫״‬Eu". 7 / Marcu 13. 326 327 Adică. 6 / Cântarea Cântărilor 2. 15).12/1 Corinteni 15. deci îndrăzniţi. 16 ‫ ״‬: Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor ( 1 0 .11 / Luca 12. după cum ‫״‬şarpele" îşi lasă trupul să-i fie rănit. 18. deci. vă vor bate pe voi. [tot] aşa şi voi între iudei.13 ( 1 0 . să iei aminte şi să nu dai prilej celor ce vor să te necăjească. ca să nu aibă pricină [de răutate]. 51. 10. Şi chiar de veţi pătimi. le spune şi greutăţile care îi vor întâmpina. ci cu înţelepciune să le orânduim ale noastre. pornesc cu furie împotriva noastră]. dă-i cinste. fii ca ‫״‬porumbelul". acolo mai puţin se vor munci [căzni]. care cu nimic nu le-a folosit acelora. Dar între păgâni şi în faţa împăraţilor care se turbează [adică. (18) La. dă-i. Şi. ‫״‬Căci după cum este cu neputinţă ca să intre «oaia în mijlocul lupilor» şi să nu pătimească. (10. în chip curat să le orânduieşti. ca să nu fii de râs în viaţa aceasta. 20 Şi ca să nu zică: ‫״‬Oare cum vom putea supune pe înţelepţi.1718: Feriţi-vă de oameni. spre mărturie lor şi păgânilor327. iar cât priveşte vătămarea altora.13 / Marcu 6. 1 4 ) Neemia 5. 1 6 “ ) Luca 10. ( 1 0 . că vă vor da pe voi în soboară şi întru adunările lor în ediţia de la 1805. dar îşi păzeşte capul. încă şi înaintea domnilor şi împăraţilor veţi fi duşi pentru Mine. care este Hristos şi credinţa cea întru Dânsul. se găseşte ‫״‬griji ţi". Şi ca să nu socoteşti că este firească isteţimea cea dintru răspunsuri. ( 1 0 . 10. întru mărturie lor şi limbilor". uşile celor vrednici deschizândule.1920: Iar când vă vor da pe voi în mâna lor. ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.11 / Luca 10. mai vârtos sa biruiţi".chiar şi trupul său dar să-şi păzească îndeosebi capul. din pricina nesupunerii celor ce nu i-au primit.3 I-a întrarmat pe ei cu minunile şi i-a făcut să aibă nădejde pentru hrană. Că aceştia. ca să ştim cum să petrecem în mijlocul multor vrăjmaşi. căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi.12 Vezi. 6 fîO. Căci atunci când voim să vorbim între credincioşi. precum şarpele strâmtorându-se şi trecând prin gaura cea strâmtă. 1 8 ) Luca 21. adică ‫״‬Eu [vă trimit]. 16 h : Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. 328 . să socoteşti că se cuvine să fie creştinul prostan [prostănac] şi nesimţitor. căci de vreme ce sodomiţii au fost munciţi [căzniţi] aici. fiind noi neînvăţaţi?". se dezbracă [năpârleşte] de pielea cea veche. 2 / Marcu 13. Căci a mărturisi este lucrul nostru [fapta noastră]. ne dezbrăcăm de omul cel vechi. In ediţia de la 1805. ne făgăduieşte puterea şi ajutorul Lui. zicând ‫״‬întru mărturie lor şi limbilor". Şi. porunceşte să fim ‫״‬nevinovaţi". iar [a mărturisi] cu înţelepciune este lucrul lui Dumnezeu. 1 9 ) Ieşire 4. chiar atunci când li se iau puii şi sunt goniţi. aşa şi noi. le porunceşte să îndrăznească şi să nu grijească [de aceasta]. arătând înainte-cunoştinţa [înainte-vederea] Sa.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 209 pământului Sodomei şi Gomorei în ziua judecăţii. 10. păzeşte-ţi. versetele 17-18 sunt: ‫״‬Şi vă luaţi aminte de oameni. aceasta înseamnă să fii înţelept. adică fără de răutate. 40 ( 1 0 . ci toate ale tale fără de prihană să le iconomiseşti326. 5. că nebiruiţi veţi fi!". va fi ‫״‬mai uşor" Sodomei decât celor nesupuşi. 10. De voieşte bani cel care te prigoneşte. Cel Puternic.adică fără de răutate şi fără de vicleşug . 1 6 b ) Psalm 114.14 / Romani 16. se cuvine mai dinainte să ne gândim şi să fim gata către răspuns. precum [Apostolul] Petru sfătuieşte (1 Petru 3. nu vă îngrijiţi328 cum sau ce veţi vorbi. Deci. decât cetăţii aceleia. ( 1 0 .11. în loc de ‫״‬îngrijiţi". să nu vă mâniaţi.12 Voieşte ca ucenicii să fie şi ‫״‬înţelepţi".11 / Luca 12. 9 / Faptele Apostolilor 5.capul tău! Şi‫־‬i trimite pe ucenici nu numai către iudei. auzind că‫־‬i numeşte ‫״‬oi". De voieşte cinste. se întorc la stăpânii lor. fiindcă ‫״‬şarpele" este şi vătămător.15 / loari 16. Ne spune. ca să nu ne temem.12 / leremia 1 . dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine. .

10. cum face a nu ţine seama nici de fire.17 Le zice că vor fi ‫״‬urâţi de toţi". în loc de ‫״‬fiu/copii".210 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI zice: ‫״‬Nu voi grăiţi. ci Duhul". 329 330 în ediţia de la 1805.12 / Zaharia 12. Humanitas.12 / Luca 21. 2 2 ) DaniiI 12. căci întru acest fel este creştinătatea Dar arată şi turbarea acelora. daca e stăpânit de mândrie. că nu le va fi milă nici de cei prea de aproape ai lor. De aceea. acela se va împărtăşi de viaţa cea veşnică330. 2001.21: Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii329 împotriva părinţilor şi-i vor ucide. ca să nu se turbure când se vor face [împlini]. până ce nu ajunge la limanul dragostei desăvârşite şi iese afară din lume şi din trup" (Filocalia româneasca. p. 6/ Marcu 13. ci să se nevoiască din temere. şi nu numai la început. . ci erau şi unii care primeau credinţa Iar ‫״‬cel care va răbda până în sfârşit". 2 1 ) Miheia 7. se găseşte ‫״‬fecior/feciori". De Ia Cuviosul Petru Damaschinul învăţăm: ‫״‬Sfântul Ioan Hrisostom zice despre Apostoli că de aceea le-a spus Domnul de necazurile cele multe şi a adăugat «cel ce va răbda până în sfârşit acela se va mântui». 3 / Luca 21. ed. 10.22: Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. ca niciodată să nu rămână fără grijă. Cuvântul XXIV: Despre simţirea inimii. 242). adică de mulţi. voi. 5. ( 1 0 . ( 1 0 . niciodată nu trebuie să părăsească temerea. măcar de ar fi cu petrecerea în Cer. pentru că nu‫־‬i urau toţi. prin care diavolul şi Adam şi alţi mulţi au căzut. iar cel ce va răbda până în sfârşit. Bucureşti. acela se va mântui. Căci nu va folosi cineva nimic de la celelalte virtuţi. Le arată încă şi puterea propovăduirii.16 Le spune lor de mai înainte cele ce se vor întâmpla.

când zice „până ce va veni Fiul Omului". că a ne arunca singuri în primejdie. (10. 22). 2. sunt spuse despre cele ce aveau să se întâmple după înălţare. „Că fiindSFANŢUL TEOFILACT ARHIEPISCOPU L BULGARIEI goniţi [întru prigoane]. Bucureşti. iar ceea ce se zice acum. strecurând în noi înfumurarea şi slava deşartă. 6 Cele înfricoşătoare care s-au spus mai sus. care s-au făcut în stare să primească învăţătura lor. până ce va veni Fiul Omului332. 19) şi „veţi fi urâţi" (10. împlinind toate Ia Venirea Lui cea întru slavă" (Filocalia românească. ca. până va veni la noi puterea nepătimirii. Sau. Căci după ce au fost trimişi şi au propovăduit. care sunt spre pază şi siguranţă. 332 alegoric. Deci. înfrânarea de la vin. în înţeles cetatea aceasta". De aceea. când ne izgonesc dracii din una din acestea. ca să nu cădem în mândrie şi să fugim la altă virtute. Deci. făcându-ne pricină de osândire pentru ucigaşi şi păgubindu-i pe cei care s-ar folosi prin propovăduire. Căci. fugiţi în cealaltă. se găseşte „Iar când vă vor goni pe voi întru Răspunzând la o întrebare. în alt înţeles. fie că de altele sunt alungaţi. ci despre împreună-petrecerea şi mângâierea dinainte de Cruce. adică ‫״‬vă vor da" (10. să nu înţelegi că spune despre a doua Venire. până nu va sosi Fiul Omului. adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israil.23: Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta331. despre cele dinainte de 230 Capitolul 10 Cruce. Sfântul Maxim zice: „Cetăţile au rostul să păzească şi să asigure lucrurile de preţ. 1999.10. Insă le porunceşte să fugă când vor fi prigoniţi. cetăţi numeşte sufletele omeneşti. Humanitas. p. voi.ii 1 ‫׳‬ 331 în ediţia de la 1805. pentru o astfel de nevoinţă. reţinerea de la mâncări. la acestea fiind trimişi Apostolii de Mântuitorul. întrebarea 54. când sunt alungaţi de la cele nevrednice. de pildă. . e bine să dăm înapoi dintr-o asemenea silinţă ce ni se pare osârduitoare. cetatea este nevoinţa constatatoare din diferite virtuţi. 230). lllls. fie că în unele sunt primiţi. slobodă de slava deşartă. ed. iarăşi s-au întors către [la] Hristos şi erau împreună cu El. diavolesc lucru este. în loc de „Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta". nu veţi sfârşi cetăţile lui Israil şi îndată voi veni la voi". Şi aceste cetăţi ale lui Israil nu le vor isprăvi de cercetat. trec la sufletele altora. 23) Matei 2.13 / Faptele Apostolilor 14.

(10. învăţătorul şi Stăpânul am suferit. Dar. ucenicii şi slugile [Mele]". poate vei întreba de ce spune că „nu este ucenic mai presus de învăţător".212 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI 10. nici slugă mai presus de stăpânul său. 20 Aici ne învaţă să suferim ocările. cu mult mai vârtos voi.16. Aşadar înva . 40/Ioanl3. când vedem mulţi ucenici mai presus de dascăli.24) Luca 6. 15. 24-25“: Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său. ca şi cum ar fi zis: „Dacă Eu. (25) Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul.

Din această pricină. casele aveau acoperişul plan şi. Răspunsul al X-lea către Talasie. ‫״‬Dar îndrăzniţi. 28: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul. ei se pregăteau pentru fugă. 22 / Luca 8. 8 / Marcu 4. (30) La voi însă şi perii capului. propovăduiţi de pe case333. unde o păstrau pentr u nevoile casei. iar sufletului. La evrei. adică ‫״‬la ureche".căci aceasta înseamnă ‫״‬la ureche" şi ‫״‬la întuneric" . căci mai înfricoşătoare este munca [cazna] cea din gheena. 2 9 ) Luca 12. Bucureşti. fiind desăvârşit în iubire. cu drept cuvânt nu are nici o lipsă. având drept pricină a naşterii sale păcatul. adică de pe aceste terase. 337 în ediţia de la 1805. care e mai presus de toată împărăţia şi puterea Cel ce nu se teme. el a fost urcat pe acoperişul casei de cei patru prieteni ai lui. 10. care nu se va cunoaşte. 45 / Luca 12. 59). 7 Ca să nu se turbure. 51. [Şi aceasta. fiindcă este fiinţială. p.19). Dar. (10. 23-24 / Luca 11. 9). să vestească ‫״‬de pe case". voi sunteţi cu mult mai de preţ337 decât păsările. de Dumnezeu ca Judecător. unde chiar dormeau noaptea De pe acoperişul caselor. Luca 5. cu cât mai mult pe casnicii lui? (26) Deci nu vă temeţi de ei. 336 [1805] Căci ‫״‬gheena" vine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă ‫״‬pururea a se naşte". Când veştile erau îngrijorătoare. 12-13. care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns. Apoi aceştia au desfăcut acoperişul casei şi au coborât patul înaintea lui Iisus. iar sufletul nu pot să-l ucidă. pe aceste acoperişuri strângeau apa de ploaie. De asemenea.Faptele Apostolilor 10. 12. ( 1 0 . aruncând în gheena. 34 (30. care avea multe întrebuinţări. arătând apropierea cea către dânşii. în taină. cum plouă foarte rar şi au lipsă de apă. aşadar. 27) iov 12. întrucât] ‫״‬cei care vă omoară. 2 / Matei 9 . căci adevărul nu se va ascunde şi vremea va descoperi şi fapta cea bună a voastră şi răutatea celor care clevetesc. 4. 3. Astfel temerea ce se naşte din aşteptarea pedepsei pentru greşeli.12 ! Luca 12. pe c are o scurgeau în nişte rezervoare. Humanitas. Marcu 2. 25") 4 Regi 1.22 / Luca 12.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 213 ţă‫־‬te.le munceşte [căzneşte]"335. se găseşte ‫״‬propovăduiţi deasupra caselor". căci dacă pe Mine m‫־‬au numit domn al dracilor. . numai trupului fac [îi aduc] stricăciune.adică şi sufletul şi trupul . Tot de pe aceste terase-acoperiş vedeau cei din margine venind mesagerul cu veşti bune sau rele. fiind prea cald. (io. f > (10.‫״‬cu îndrăzneală să învăţaţi şi cu mare glas. vor fi mai prejos decât dascălii. Că nu este lucru ascuns. Iar dacă se vor face mai presus. de aici [din acea vreme] nu mai sunt ucenici. chiar fără amintirea păcatelor. care să nu ajungă cunoscut. 30) 1 Regi 14. Atât la iudei cât şi în tot Orientul mijlociu.3 ‫״‬Cele ce vi le-am spus numai vouă şi [numai] într-un loc" . ed. adaugă: 10. căci nimic nu este acoperit. 4 îi învaţă aici nici de moarte să nu bage seamă [să nu se teamă]. 26) Ieremia 1.2. 34 / Marcu 3. din cauza mulţimii. ( 1 0 . niciodată" (Filocalia românească. ca şi cum ar fi [crezând că vor fi] părăsiţi. una este curată şi alta necurată.18 / Faptele Apostolilor 27. prin pocăinţă. Tot despre acest acoperiş (terasă) este vorba şi la vindecarea slăbănogului (Matei 9. în loc de ‫״‬mult mai de preţ". pe amândouă . pentru a -1 tămădui pe slăbănog. Şi măcar că vă clevetesc ei. sau terasa caselor. 27: Ceea ce vă grăiesc la întuneric. nu vă temeţi. ca Unul ce-şi face vădită tuturor mărirea Sa naturală. 29-31: Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea la pământ fără ştirea Tatălui vostru. 31) Luca 12. care stăruie întruna. toţi sunt număraţi. se găseşte ‫״‬mult mai buni". având în vedere cele ce 335 Aici Sfântul Maxim tâlcuieşte: ‫״‬Temerea fiind îndoită. Iar zicând ‫״‬în gheena". 10. ca toţi să vă audă pe voi"334. 25b-26: Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul. Pentru că Dumnezeu. iar nu ‫״‬slugi". până când este slugă nu este ‫״‬mai presus de stăpânul său". însă mai pe urmă vă vor cunoaşte pe voi". spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche. întrucât nu e curată. fiindcă grăirii celei cu îndrăzneală îi urmează şi primejdii. dar îl venerează pentru slava covârşitoare a puterii Sale nemărginite. Tot de pe acoperiş obişnuiau evreii a-şi comunica unu! altuia cele mai importante ştiri zilnice de interes obştesc. casnicii mei. 48 (10. Ea ţine oarecum de raportul lui Dumnezeu cu făptura. Dar temerea curată. vă vor cleveti?" Căci ‫״‬casnici" îi numeşte pe ei. nu va rămâne pentru totdeauna. 7. temeţi-vă mai curând|C| de Acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. obişnuiau ei a se ş i ruga (cum a făcut şi Sfântul Apostol Petru . Acesta este cel ce a dobândit temerea care rămâne în veacul veacului şi nu va avea nici o lipsă.15 / Ioan 8. însemnează [arată] neîncetarea muncii [caznelor iadului]336. Din această pricină şi Mântuitorul îi învaţă pe ucenicii Săi ca ceea ce au a uzit de la El. de pe aceste terase. poate şi bine îi fac. ce e de mirare dacă şi pe voi. (31) Aşadar. ci va dispărea împreună cu păcatul. 21. 10. 2 8 ) Isaia 8. în loc de ‫״‬propovăduiţi de pe case". voi. acoperişul casei era adeseori o terasă. că până când vor fi ucenici. vara. petreceau timpul mai mult pe acoperişul. le spune: ‫״‬Dacă nici o pasăre nu este 333 334 în ediţia de la 1805. ca unul ce iubeşte pe Dumnezeu cu sfiala şi cu evlavia care se cuvine. Precum şi ‫״‬sluga". 2 ‫״‬Mângâiaţi-vă de la ale Mele. De pe terase se transmiteau aceste veşti tuturor. 1999. când. 17. nu va înceta niciodată.

pe care vă iubesc!" Iar spunând că ‫״‬perii capului" nostru de El ‫״‬sunt număraţi". îl va afla pe el". Bucureşti. 53 ( 1 0 . 9 / 2 Timotei 1. atunci când ne împiedică de la credinţă340.38: Si cel ce nu-si ia Crucea si nu-Mi urmează Mie nu este vrednic ' r t t de Mine. 6. Şi cel ce şi-a pierdut sufletul său pentru Mine. n-ain venit să aduc pace. ci uneori şi despărţirea este bună. 6 1 Luca 12. îl va găsi342. ( 1 0 . când vor voi să -i iubim mai mult decât pe Hristos. 29 / Luca 14. ‫״‬N-am venit. (33) Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu. cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică341 mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. aici avem: „Cela ce şi-a aflat sufletul său îl va pierde pe el. 9 îndeamnă la mucenicie. iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine. adaugă: „Să vină după Mine. 51 ( 1 0 . Că nu ne îndeamnă să ne despărţim de aceştia fără pricină. 3 / Matei 19. ci luptă şi sabie. ( 1 0 . 32-33: Oricine va mărturisi pentru Mine338 înaintea oamenilor. în ediţia de la 1805. 10. Deci. ci porunca cea preaînaltă şi mare o ascultă tu: 10. iar cei ce se leapădă vor auzi ‫״‬Nu vă cunosc pe voi!" (Matei 25. Iar celui care se leapădă nu i-a zis ‫״‬întru Mine". 34 / Luca 9. 38 / Luca 9. 8. Dar.stire de Dumnezeu. 3 3 ) Luca 12. ci doar că nici vânarea lor nu este neştiută de El. îl va afla pe Hristos mărturisind pentru el înaintea Tatălui cum că este adevărată slugă. Cuvântul II: Despredespătimire. ‫״‬Oricine va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor.12 / Apocalipsa 3. 24 / Marcu 8. adică să despart pe iubitorii de Dumnezeu de iubitorii de lume. arată deplina cunoştinţă şi pronie [a lui Dumnezeu]. 34-36: Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ. 33/ loan 12. IBMBOR. Iar ‫״‬sabie" este cuvântul credinţei.214 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI prinsă fără ştiinţa Mea. tot cel care mărturiseşte că Hristos este Dumnezeu. 23. pe iubitorii de cele materiale de iubitorii de cele nemateriale. mărturisi-voi şi Eu întru el". 39: Cine ţine la sufletul său îl va pierde. 9. . 5 ( 1 0 . 72). să aduc pace pe pământ şi iubirea părinţilor faţă de lucrarea Iui cea bună (după Zigaben). 39) Marcu 8. 24:17. pe fiică de mama sa. 27 „Cel care nu se va lepăda de viaţa aceasta şi nu se va da pe sine morţii celei de ocară" . 340 fii şi a fraţilor faţă de fraţii care se hotărăsc să nu -Mi slujească Mie. care ne taie pe noi de la dragostea prietenilor noştri şi a rudeniilor. Şi ce zic eu ‫״‬tată" şi „mamă" şi „feciori". să nu socoteşti că prin lucrarea lui Dumnezeu se vânează păsările. voi. 10.„nu este vrednic de Mine!" Dar. (10. (35) Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său. adică ‫״‬întru puterea Mea". ci ‫״‬întru Mine". pentru că nu se îndestulează numai cu credinţa sufletului. cum vă voi părăsi pe voi. cap 22. 33. ( 1 0 . 3 2 ) Marcu 8. zice Domnul. se găseşte aici. 35 /Luca 9. 3 7 ) Deuteronom 13. 3 5 ) Ieremia 9. Care este în Ceruri. 12. 12) 10. 3 4 ) Luca 12. 26. ci voieşte Domnul şi mărturisirea gurii noastre. Şi nu a zis: ‫״‬cel ce Mă va mărturisi pe Mine". 341 342 în ediţia de la 1805. ci numai atunci când nu se unesc cu noi [în credinţă] iar. 3 8 ) Matei 16. fiind îndemnat de cunoştinţa şi Dumnezeiescul loan Scărarul ne învaţă aici. cel care mărturiseşte. 4/ Miheia 7 . arătând că acesta se leapădă neavând ajutorul cel de Sus. căci [cu adevărat]. 5-6 / Sirah 6. ci sabie. adică să vieţuiască după legile [poruncile] Mele". 1980. ed.că aceasta era crucea pentru cei din vechime .18 Nu pretutindeni [întotdeauna] este bună unirea. dacă aceştia ne împiedică de la buna-cin. 2. pe iubitorii de slavă de cei smeriţi la cuget. pe noră de soacra sa. mărturiseşte fiind ajutat de darul cel de Sus. ( 1 0 . 3 6 ) Miheia 7. 14. 9 / Zaharia 13. mai vârtos. (36) Şi duşmanii omului vor fi casnicii lui. se găseşte „pe fecior ori pe fată". 37: Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. în ioc de „pe fiu ori pe fiică". Căci Domnul se bucură de împerecherea şi de dezbinarea ce se naşte din iubirea faţă de El" (Filocalia românească. 25 338 339 In ediţia de la 1805. 8 / Romani 10. ci ‫״‬de Mine". [1805] ‫״‬Mărturisi-voi şi Eu întru el" arată că omul mărturiseşte din puterea Iui Hristos. mărturisi-voi şi Eu pentru el339 înaintea Tatălui Meu. p. 10. 26 Vezi că atunci se cuvine să-i urâm pe născătorii [părinţii] noştri şi pe feciori. fiindcă mulţi au fost răstigniţi pentru că erau furi şi tâlhari. Care este în Ceruri. 7 / loan 13.

până ce-i biruieşte. [. 5 / Marcu 9. 42) Pilde 19. iar Dumnezeu îţi va răsplăti ţie. tu primeşte-1 ca pe un prooroc. căci aceasta înseamnă cea ce zice ‫״‬răsplata dreptului va lua"345.nu ca un tâlhar sau ca un sinucigaş. pentru că îl trimite în munca [cazna] cea veşnică. Acesta e cel ce păşeşte pe calea crucii şi -şi pune paşii săi pe ea Cel ce se îngrijeşte de viaţa aceasta. 343 Sfântul Isaac Şirul. 345 Cel care se va sârgui din tot sufletul să pună în lucrare această învăţătură va ajunge să poarte acel minunat şi puternic gân d prin care mulţi s-au sfinţii: ‫״‬Toţi se vor mântui. pe Tatăl. răspunde dintru înţelepciunea lucrării: „Precum cel ce s-a pregătit să se suie pe cruce nu mai ţine în cugetarea sa decât gândul morţii şi porneşte ca un om ce nu se gândeşte să mai aibă vreo părticică din viaţa veacului acesta.42: Şi cel ce va da de băut unuia din aceştia mici. ci pentru Hristos acela îşi mântuieşte sufletul343. 40) Matei 18. 41) 3 Regi 17. la întrebarea „Ce înseamnă să se lepede cineva de sine?". adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. Şi măcar poate de va avea cineva chip de prooroc. 48. se păstrează nevinovat şi nevătămat pentru viaţa de veci». dar este lipsit de fapte. 41 / Evrei 16.17 / Sirah 16. ca şi cum ai fi primit drept cu adevărat. 9 / Sirah 12. 40-41: Cine va primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte. Căci crucea este voinţa care e gata să primească orice necaz. dar „îl pierde". 2 Ne îndeamnă pe noi ca să-i primim pe cei trimişi de Hristos. 10 Ca să nu spună cineva că n-a dat din pricina sărăciei. pentru că acela care cinsteşte pe ucenicii Lui. [Şi cu adevărat] nici acesta ‫״‬nu-şi va pierde plata sa". 37 / Luca 9. pe El îl cinsteşte şi prin El. 10. 20 / 3 loan 1. se va pierde pe sine din viaţa adevărată. în nume de ucenic. 10. în cugetarea sa. «Dar cel ce-şi pierde sufletul său pentru Mine. [chiar] şi numai pentru aceasta vei lua plată". 24). spune: ‫״‬Şi numai un pahar cu apă rece să-i fi dat. 44. ‫״‬Pahar cu apa rece" se cheamă că ‫״‬dă" şi cel care îl învaţă pe cel care se aprinde de focul mâniei şi al poftelor şi îl face pe el a se numi ‫״‬ucenic" al lui Hristos. 8 HO. anume că drept va fi socotit şi cel care-1 primeşte. s -a pierdut căzând din nădejdea prin care a pornit. din dorul de Mine. pentru că sunt drepţi şi prooroci. spre suferirea necazurilor. Domnul a zis. ci-1 atrage pe încetul din stârnirea în el şi-l scoate din mijlocul luptei pentru viaţa cea fericită şi face să crească în el gândul acesta.. se va afla pe sine acolo» (Matei 16. Pentru că grija aceastanu-1 lasă să primească necazul pentru Dumnezeu. «Cel ce voieşte să vieţuiască în lumea aceasta.. (10. 13.15 ! Marcu 9.] Şi să ştii că afli viaţa veşnică atunci când dispreţuieşti viaţa aceasta Şi când intri în luptă pentru pregătirea aceasta. Sau şi întru alt chip se poate înţelege aceasta. Deci se cuvine a-i primi pe drepţi şi pe prooroci ‫״‬în nume de drept" şi ‫״‬de prooroc". şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 215 Cel care se grijeşte de viaţa trupească pare că „îşi află sufletul". . 10. pentru că este acela ucenic al Meu. iar nu pentru oarecarele ajutor şi folos de la împăraţi. aşa e şi cei ce vrea să împlinească ceea ce s -a spus. 16 / loan 12. numai un pahar cu apă rece. (41) Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc344 va lua: şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi când a voit să ne înveţe iarăşi de ce trebuie să facem aşa. Iar cela care „îşi pierde sufletul său" şi moare . luând răsplata pe care o primesc drepţii. iar cel ce se pierde aici pentru Mine. eu singur voi pieri". (10.

7: După plecarea acestora. precum zice Grigorie Teologul. îi trimite ca să se adeverească şi văzând minunile. Deci. iar el pricină luând. Cetăţile nepocăite. 6 ) Isaia 8. să creadă că Hristos este mai mare decât loan. 29. 5/ Luca 7. trestie clătinată de vânt? ( 1 1 .1: Sfârşind lisus de dat aceste învăţături347 celor doisprezece ucenici ai Săi. în închisoare. răspunzând. adică lesne schimbător. adică Cel Care este aşteptat în Scripturi să vină în trup?" Iar unii zic că a întrebat aceasta.deci întru acest fel stă. le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: (5) Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă. 7 ) Luca 7.18-19. în loc de ‫״‬Sfârşind lisus de dat aceste învăţături". Chemarea către cei împovăraţi'346 11. 31 / Luca 7. Căci iată ce răspunde şi Hristos la această întrebare: 11. prin lucrarea minunilor.14 / Matei 26.teşte. nimeni n-ar [mai] fi venit la ucenici. înaintea voastră". şi nebăgaţi în seamă din pricina simplităţii lor. 11. cu privire la pogorârea la iad.19/ loan 6. 4 ) Luca 7. precum pe el 1-aţi socotit!" în ediţia de la 1805. ca şi acolo să mântuiască pe cei ce ar fi voit să creadă . zice: ‫״‬Nu este Ioan «trestie». zice: ‫״‬Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine" .ci. După ce i-a trimis pe ucenici [la propovăduire]. 2 ) Matei 14. 347 în ediţia de la 1805. sau pe altul să aşteptăm?" Dar hulitor este a spune aşa. dar ‫״‬săraci" sunt şi cei care aud buna-vestire. 5 ) Psalm 21. 35. titlul capitolului este: ‫״‬Pentru cei trimişi de loan la lisus. Căci dacă ar fi fost El de faţă şi [El] ar fi vindecat. crezând că şi Ioan se îndoieşte de Hristos şi cu lesnire şi-a schimbat cugetele. 37 / Luca 4.17 / Deuteronom 18. se găseşte ‫״‬Şi a fost când a săvârşit lisus poruncind". fiind mai mare decât Proorocii. 29). adică: ‫״‬Tu eşti Cel Ce vine şi în iad. căci loan. căci dacă era întru acest fel. 2-3: Şi auzind loan.18 ( 1 1 . deşi înainte II mărturisea pe Hristos. 29) . De aceea se şi preface loan a întreba: ‫״‬Tu eşti Cel Ce vine. 23 / Romani 9. 5 / Marcu 7. fiindcă ucenicii lui pizmuiau [slava] lui lisus. mai mult va mărturisi pentru [despre] Mine. L -a numit ‫״‬Miel" (loan 1. ( 1 1 . Pentru aceasta că toate sunt date Fiului Omului de la Tatăl.Capitolul 11 Trimişii Iui loan Botezătorul şi mărturia lui lisus despre loan. au zis Lui: (3) Tu eşti Cel Ce vine. Şi arătând Domnul ucenicilor lui Ioan că nu-I sunt tăinuite gândurile lor.12 / Isaia 29. Deci.căci cum să nu-L ştie pe Acela pentru care a mărturisit: ‫״‬Iată Mielul lui Dumnezeu!"? (loan 1. ci ca la un om mare şi statornic . pe o părere ca aceasta ridicând-o Hristos din mijloc348.14 loan nu întreabă ca şi cum nu L-ar fi ştiut [cunoscut] pe Hristos . cum să nu fi ştiut de răstignirea lui Hristos şi de pogorârea Sa la iad? Şi mai vârtos. 11. . Iar ‫״‬săracii" cărora ‫״‬li se binevesteşte" sunt Apostolii. ca Cel Care ştia de ce i-a trimis Ioan pe ucenicii săi la El. de ce aţi mai ieşit la el în pustie? Căci nu ca la «trestie» . ca să aibă ei loc de a tămădui. Pentru chemarea celor osteniţi la odihnă". Deci loan ştia că şi în iad Se va pogorî Domnul cu sufletul. leproşii se curăţesc şi surzii aud. şi trimiţând pe doi dintre ucenicii săi.pentru că aceia multă îndoială aveau pentru El. morţii înviază 7 şi săracilor li se bineves. 4-6: Şi Iisus. sau să aşteptăm pe altul? ( 1 1 . Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au. ci voind să‫־‬i încredinţeze pe ucenicii săi pentru [despre] Hristos. căci Domnul avea să Se junghie pentru noi. despre faptele lui Hristos. încetează [Dânsul] de a mai face minuni. El se mută [de acolo]. ci numai învaţă întru adunări. Ie zice: ‫״‬Cele ce vedeţi spuneţi lui Ioan. Pentru asemănarea fariseilor şi a cărturarilor cu copiii ce se jucau în târg. 33 N-a grăit: ‫״‬Spuneţi lui Ioan că Eu sunt Cel Ce vine" ci.aţi ieşit. 23 ( 1 1 . 22 ( 1 1 .18 / Ioan 2. a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor. 348 346 Adică pentru a îndepărta de la ei acest gând. adică Evanghelia şi ascultă pentru veşnicele bunătăţi [şi bogăţii]. 38. Pentru ticăloşia Horazinului şi a Betsaidei.3/Luca 7. ca unii care erau ca nişte pescari. 24 Poate că auzind mulţimile de întrebarea lui Ioan se vor fi smintit. Lauda Tatălui. Şi nu întreabă ca şi cum n-ar fi ştiut.adică la om care lesne se clatină . (6) Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.de s-ar fi întrupat El în zilele lor -. 3 ) Numeri 24.

în ediţia de la 1805.adică întru cele duhovniceşti în ediţia de la 1805.1 / Marcu 1. aici avem: „Iară cel mai mic. zic vouă. Iar proorocia ce s-a zis este de la [Proorocul] Maleahi (3. înaintea feţei Tale.25 Pentru ca să nu poată zice că s-a desfrânat mai pe urmă slujind desfătării. se exclude] pe Sine. în Ioc de „nu s-a ridicat între". llb) Luca 7. pentru că ceilalţi. zic vouă. se găseşte „va găti calea Ta". şi mai presus de Prooroc".26 Ioan este „mai presus de Prooroc".11‫״‬: Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între351 cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul (ii. 351 In ediţia de la 1805. L-a cunoscut pe Hristos şi a săltat [de bucurie] (Luca 1. 27 „înger" l-a numit şi pentru viaţa sa cea îngerească şi aproape nema. cel mai mic în împărăţia Cerurilor este mai mare decât el352. 1). îl arată ca vrăjmaş al desfătării. întru împărăţia Cerurilor. ar fi purtat ‫״‬haine moi" şi ar fi stat ‫״‬în case împărăteşti"/ iar nu la închisoare. 0 în ediţia de la 1805. înaintea Ta. căci Hristos era născut din Fecioară.10) Maleahi 3. (11. se găseşte „Adevărat. nu din femeie care a venit întru împreunare de nuntă. după ce s-au născut au proorocit. pe care numai Hristos o dă. de ce aţi ieşit? Să vedeţi un Prooroc? Da. pentru ca să nu li se pară că acesta este mai mare şi decât El. căci după pocăinţă vine iertarea păcatelor. pe îngerul Meu. în loc de „va pregăti calea Ta". ca să nu li se pară că face spre harul aceluia. iar Ioan chiar şi în pântecele maicii sale fiind. ai. mai mare decât el este". în loc de „Da. sunt «mai mare» decât el în împărăţia Cerurilor . Şi Hristos a grăit acestea după ce au plecat ucenicii lui Ioan. 10: Că el este acela despre care s-a scris: Iată Eu trimit. 8: Dar. care lucru mare este cu adevărat. 349 . pentru că ceilalţi Prooroci numai au proorocit despre Hristos. căci dacă ar fi voit să se desfăteze. 44).28 Cu adeverire hotărăşte Domnul „că nu este cineva mai mare decât Ioan". care va pregăti calea Ta350. zice aici.5 / Luca 1. zic vouă. propovăduindu-L pe El şi botezând spre pocăinţă. iar el chiar şi văzător al Lui [Hristos-Dumnezeu] a fost. 11. 11. se scoate [se înlătură. 7. se găseşte „nu s-a sculat întru". 9) Matei 14. 28 Şi fiindcă a spus multe cuvinte de laudă pentru [despre] Ioan. mai arătat [vădit]: „Eu. 2 / Luca 7. 11.8) Luca 7. 9: Atunci. fiind de păr. Deci. de ce ati ieşit? Să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi? r ' t / t Iată: cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor? (11.76. llb: Totuşi. nv Luca 7. şi mai mult decât un Prooroc349. (11. Iar zicând „din femei". Vezi de aici că nu se cuvine ca adevăratul creştin să poarte haine moi. le spune că îmbrăcămintea Iui.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 217 11. «cel mai mic» şi după vârstă şi după părerea voastră.terialnică şi pentru că L-a vestit şi L-a propovăduit pe Hristos. 11. şi mai mult decât un Prooroc". întru acest fel a gătit calea Lui.

acolo. 31 ( 1 1 . 23 / Matei 17. 1 8 ) Matei 3. Dar n -a făcut aşa. 11. nici aşa 11. Ci erau asemenea pruncilor care . pentru că zice: „Eu sunt Cel Ce vine. 1. 1 7 ) Luca 7. nici mâncând. arătând că mulţi „răpesc" împărăţia Cerurilor. cunoştinţa cea «mai mică» şi cea mai de pe urmă în viaţa viitoare e «mai mare» decât cea de aici. ci prin Botez ne-a scos cu sila din robie.16 / Apocalipsa 2.11 / Luca 7. căci aceasta înseamnă «mai mic». toată cunoştinţa îngăduită aici. şi nici un lucru mâhnicios [de mâhnire] nu arăta. pentru că şi înaintemergătorul şi Ilie au aceeaşi slujire. 16-17: Dar. (19) A venit Fiul Omului. împlinind poruncile ne arătăm dragostea faţă de Cel Care ne -a eliberat.15: Cine are urechi de auzit să audă. 353 Aici. cel ce va să vină. Deci. dacă n-aş fi venit Eu. desfiinţând păcatul prin Cruce şi ne-a dat poruncile libertăţii. cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii. iar de le fluieră [veselos]. 1 4 ) Maleahi 3. arătând că aceasta este vorbă umbrită şi ascunsă . _ ( 1 1 . altfel: fiindcă se credea că Ioan a dobândit. (1 1 . în Ioc de „dacă voiţi să înţelegeţi". Răspunsul 47.15. şi împărăţia Cerurilor binevestind. căci toţi Proorocii s-au plinit. 13: Toţi Proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. câtă silă [silinţă] nu ni se cere!354 11. 27 ‫«״‬De voiţi să primiţi». Sau: teologul cel mai înalt e «mai mic» decât cel mai de pe urmă dintre îngeri. 11 / Luca 1. (17) zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat. 1999. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne tâlcuieşte numeroasele înţelesuri ale acestor cuvinte ale Evangheliei: „Cel ce se va smeri pe sine mai mult decât Ioan.16 TÂLCUIREA EVANGHELII LA MATEI Capitolul il Se pare că nici o potrivire nu are aceasta aici. 18-19“: Căci a venit Ioan. 354 Sfântul Marcu Ascetul ne învaţă: „Când Iisus zice: «Cei ce se silesc răpesc împărăţia Cerurilor». Desigur. 14: Şi dacă voiţi să înţelegeţi355. pentru că Ioan arăta asprime mare şi în vorbă şi în lucruri [fapte]. 355 în ediţia de la 1805. voi. că zicând Iisus că este „mai mare" decât Ioan. se găseşte „de voiţi să primiţi". pogorându-Se tuturor. 24 / Luca 16. 4 fll. ( 1 1 . ia aminte. aşa cum [făcea] Ioan. 34. Sau: cel ce stă pe treapta cea mai de pe urmă în vieţuirea evanghelică e «mai mare» ca cel mai înălţat în treapta Legii" (Filocalia românească. sau neîmplinindu-le.7 îndemnându-i pe ei spre a întreba şi [astfel] a învăţa. 282-283). Răspuns acelora care $e îndoiesc de dumnezeiescul Botez . căci fiind ei grei la năravuri. 16 Şi aceasta are aceeaşi urmare. nici cu vieţuirea cea grea a Iui Ioan nu se împăcau.şi că este trebuinţă de pricepere [înţelepciune] spre a o înţelege. Şi dacă este nevoie de multă silă [silinţă] în a lăsa pe tată şi pe mamă şi a nu ne uita nici chiar la sufletul nostru. mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin. ( 1 1 . prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. 1 9 “ ) Matei 9 . prin contemplaţie. Bucureşti. Pentru că vesel era Domnul. Dumnezeu putea să ne slobozească şi să ne facă neschimbători cu sila. v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit. fiindcă de le cântă cineva de jale nu le place. nimic să nu aşteptaţi mai mult!" 11. el este Ilie. adică credinţa cea întru El. şi spun: Are demon. precum omul pătimea de silă sub robia stăpâniilor (rele). îi sileşte pe ei ca să creadă în El. voi. iar pe al Său îl aseamănă cu „fluierul". acesta este Ilie despre care a zis Proorocul Maleahi că va să vie (Maleahi 3. 1 2 ) Luca 16.întrebarea a IlI-a.12: Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia Cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce seSFINTEI silesc pun mâna pe DE ea”. Sau. a urma sau nu poruncilor. ed. însă nu este aşa. Humanitas. 227). ( 1 1 . că nu s-ar fi plinit. ed. 1 3 ) Maleahi 3. zice [Iisus]: 11. acela e «mai mare» ca Ioan. cu nimic nu se împacă. ( 1 1 .anume că Ioan este Ilie . vorbeşte despre voia noastră. 32 Aici arată neîmpăcarea [nestatornicia] iudeilor. a lăsat la voia noastră liberă. p. adică să judecaţi cu dreaptă socoteală şi nu cu pizmuire.şi cereşti bunătăţi iar aici «mai mic» sunt decât el şi pentru că s-a născut mai înainte de Mine şi pentru că vi se pare vouă [că el e] «mai mare». 1 5 ) Marcu 7. . nici cu cea slobodă a lui Hristos. nici bând. 2 Traiul lui Ioan îl aseamănă cu „cântarea de jale". «mai mare» sunt Eu"353. dar. ca pe toţi să-i dobândească. ca să nu se abată spre rău. Dar. Ioan a venit mai înainte de Venirea cea dintâi. Humanitas. Drept aceea. Bucureşti. 23). atunci pentru împărăţie. După aceea. 1 6 ) Luca 7. 11.10 / Marcu 9 . pp. ne dovedim împătimiţi de plăceri" (Filocalia românească. Deci. iar nepurtând grijă de ele. ci să stăruiască în bine. vrând ca fiecare din noi să se silească potrivit cu Botezul. iar Ilie va veni mai înainte de Venirea ce va să fie". 2.pentru uşurătatea minţii lor -. 1999.

cit. căci nu s-au pocăit. decât vouă. ed. se găseşte „puterile". căci dacă ar fi fost din fire. ci [chiar] dintru a lor voie. 2 T ) Matei 10. 23-24: Şi tu. iar aceştia chiar văzând. vai. 2 3 ) Isaia 14. 1 9 b ) Pilde 8. în loc de „minunile". Acestea erau porturi aflate pe ţărmul de est al Mării Mediterane. ca la 4 kilometri de Capernaum. 11. zic vouă: Tirului şi Sidonului359 le va fi mai uşor. în sac şi în cenuşă s-ar fi pocăit. cit. 359 Tirul şi Sidonul erau vechi cetăţi comerciale.15 ( 1 1 .12 / Luca 10. Căci cu adevărat nu veţi mai avea ce spune. (24) Dar zic vouă că pământului Sodomei|ty îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie. ar fi fost şi aceştia răi. 11. 21b-22: Că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile358 care s-au făcut în voi. 35 Aceasta zice: „De vreme ce nici viaţa lui Ioan. aproape de Capernaum şi este locul de naştere al Sfinţilor Apostoli Andrei. 2 1 V Matei 10. pp. şi toate chipurile [felurile] cele de mântuire le lepădaţi. Iar „sacul" este semn al pocăinţei. Cel Care sunt «înţelepciunea». Fetru.15 / Luca 10. 11. în partea de nord vest.. 11. 2 2 ) Luca 10. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile18 ce s-au făcut în tine. pentru că Eu pe toate le -am împlinit. în ziua judecăţii. 12 în ediţia de la 1805. ci din voinţă. de asemenea. ar fi rămas până astăzi. Deci. 20: Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale.13 ( 1 1 . începe. făcând parte din Fenicia (Dicţionarul Noului Testament.12-15 După ce le-a arătat că El a făcut toate câte se cădea şi [cu toate acestea] au rămas nepocăiţi. mai spre nord de hotarele Palestinei. 2 4 ) Matei 10. Betsaida357 ( 1 1 . 60). Capernaume: N-ai fost înălţat până la Cer? Până Ia iad te vei pogorî. au clevetit. «drept» Mă arătaţi pe Mine. 356 357 . Iacov şi Ioan (Dicţionarul Noului Testament.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 219 11.13 Ca să înţelegi că nu din fire erau răi cei care n-au crezut. 358 In ediţia de la 1805. ţie. ( 1 1 . 525-526). aici avem: „Şi s-a îndreptat înţelepciunea de la fiii săi". Şi aceia n-au văzut minuni. Iar voi. ca pe Cel Ce nimic n-am lăsat neîmplinit". 12 / Plângeri 2. dar iudeii şi pe cea a lui Moise.14 îi numeşte [socoteşte] mai răi pe iudei decât pe cei din Tir şi din Sidon. ed. pp. de mult. nu din fire este răutatea. 21‫״‬: Vai.1 / Luca 10. Filip. aminteşte de Betsaida..15 / Luca 10. nici a Mea nu vă place vouă. ( 1 1 . ţie. Horazinul este unul din oraşele de pe malul Lacului Tiberiadei. neascultând. 2 0 ) înţelepciune 2. Horazine. precum şi „cenuşa" şi ţărâna presărate pe capul celor ce plâng [jelesc]. atunci «drept» Mă arăt Eu. fiindcă cei din Tir şi din Sidon au călcat legea cea firească.1 / Luca 7. ci întru adevăr vă veţi osândi. 208.15 / Luca 10. Betsaida („casa pescarului") este. de aici [înainte] să-i mustre. ( 1 1 . de unde erau Andrei şi Petru şi Filip şi fiii lui Zevedeu. 19b: Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei356. ( 1 1 . (22) Dar.

aşa bineplăcându -I Lui dintru început . măcar de se va şi învrednici oarecine să se facă lăcaş al Mângâietorului . o. 21. 4 I Psalm 8. (11. 362 In ediţia de la 1805. U. Părinte. aici avem: „Adevărat.130 / Pilde 9. 3 Ceea ce zice „Mărturisescu-Mă Ţie". nu din pizmă sau făcându-li-Se pricină de necunoştinţă. Părinte. pentru aceasta înfricoşează-te! 11. căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. 11. dar ca să nu crezi că El nimic nu face şi că toate sunt ale Tatălui. 21. 18.adică al Sfântului Duh dar după aceea se va înălţa cu cugetul şi se va ridica „până la Cer". ca să nu fie munciţi [căzniţi]. a descoperit pruncilor. 26: Da. căci fără a fi rugat. că iudeii. la nimic nu i‫־‬a folosit aceasta. acela cu adevărat va cădea. căci având un astfel de Locuitor. 39 /1 Corinteni 1. Şi deoarece „Capernaum" se tâlcuieşte „locaş de mângâiere". 27“) Matei 16. căci aşa a fost buna voinţă înaintea Ta". Iar Dumnezeu a ascuns tainele de la cei care se par a fi „înţelepţi". din pricina înaltei şi trufaşei cugetări. 27. nu s-a folosit cu nimic de la Dânsul [nu s-a folosit de darul Lui]. 118. nici nu-1 ajută. Deci Dumnezeu. ci mai vârtos a fost osândit până la iad. omule. cărora li se părea că sunt înţelepţi şi iscusiţi în Scripturi nu au crezut. 26) Luca 10.căci „bunăvoire" este vrerea şi plăcerea [Lui]. 25: în vremea aceea. răspunzând. ca unii care după ce le-au cunoscut. nici nu-L cheamă pe Dumnezeu. fiindcă nu este chemat. 35 Mai sus a zis Tatălui: „Ai descoperit. le-au defăimat pe ele. Iar cel care se socoteşte „înţelept" şi îndrăzneşte cunoştinţei sale [se încrede în cunoştinţa sa]. 2. 8 / 2 Corinteni 11. iar cei neînvăţaţi şi prund au crezut şi au cunoscut tainele". Şi întru alt chip: Dumnezeu mai vârtos pentru iubirea Sa de oameni. Părinte. 2 . 25) Iov 17. devreme ce era oraş al lui Iisus360 şi era slăvit ca o patrie a Lui. . Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine361. Părinte. (11.17 / Ioan 9. a trăit Domnul aici.17 / Luca 10. 21 / Luca 10. Doamne al Cerului şi al pământului. căci aşa a fost bunăvoirea înaintea Ta362. Dar pentru că nu au crezut [locuitorii lui]. 21 Aici arată iubirea de oameni a Tatălui. o. Părinte!". 4 / Sirah 19.19. in loc de „Te slăvesc pe Tine". vezi că.242 _________________ Capitolul II _________________________ SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI Capemaumul ‫״‬a fost înălţat". 22 / Ioan 3. multora nu le descoperă tainele. întru acest chip este: „îţi mulţămesc Ţie. 2 ' în ediţia de la 1805. ci pentru că erau nevrednici prin însăşi aceasta că li se părea lor că sunt înţelepţi. O. nici nu-i descoperă [tainele Sale]. se găseşte „Mărturisescu-Mă Ţie". adaugă: „«Toate îmi sunt date 360 Adică. 27 ‫ ״‬: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu (11.

„Nici o lucrare trupească şi duhovnicească nu dă roadă. Căci altfel. nu numai pe iudei. 2 9 ) Numeri 12. iar prin „însărcinaţi" [„împovăraţi"] vei înţelege pe păgâni. nevoind să fie mai mic decât alţii. 2001. 10. se găseşte „Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi". Căci pentru că S-a născut din Tatăl. iar acum zice că Fiul „descoperă" pe Tatăl.35. voi. cel care se smereşte la tot omul [înaintea tuturor]. dar fiindcă nu au pus osteneală şi durere prin râvna fierbinte a inimii. în loc de „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi". . mulţi care au lucra t sau lucrează ani îndelungaţi. Despre liniştire şi despre cele două feluri de rugăciune. precum în mândrie sunt toate cele dimpotrivă. în cugetul însuşi. 28: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi363 şi Eu vă voi odihni pe voi. este uşor.18. ia aminte că mai sus a zis că Tatăl „a descoperit" pruncilor tainele (Matei 11. puterea Tatălui şi a Fiului. pp.adică „Eu îl cunosc pe Tatăl şi aşa î! cunosc. şi dincolo. 12. cap 14. 25 Pe toţi îi cheamă.25). 15 Lucrul cel mai mare îl spune [acum]: „Nu este de mirare că sunt Eu Stăpân a toate. 30. că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.17 / Luca 10. pe toţi aceştia îi „odihneşte" Hristos. Deci. nu socoti că sunt date ca unei slugi care este mai prejos. poate mult. 9. în loc de „asupra voastră". 7. 27h: Şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul. Căci zice: «Sunt blând şi smerit cu inima». ed. tot aşa cum zici când se naşte un prunc frumos dintr -un tată frumos. înţeleg starea lăuntrică smerită. ( 1 1 . decât să se înalţe368. ci şi pe păgâni. dar şi Fiul! 11. (8) Deci. pentru cele ce au fost făcute mai înainte de Botez. 33 / loan 13. 22 / Ioan 1. 46. născută în chip propriu în inima însăşi. înţeleg pe cea adevărată.12). IBMBOR. 3 0 ) Filipeni 4. dacă nu e săvârşită cu durere sau cu osteneală. odihna te va primi pe tine?364 11. pentru că ce osteneală este în a crede. Dar şi toate poruncile lui Hristos se numesc „jug". rămânând în adâncul lor lipsiţi de ea" (Filocalia românească. se găseşte „preste voi". nu de la Stăpânul. 1980.12 /1 loan 5. 9 I Sirah 6. fiindcă şi mai mult am" . Deci. Fiindcă «împărăţia Cerurilor se ia cu sila şi cei ce se silesc o răpesc pe ea» (Matei 11. 3 / leremia 6. ed. cel ce voieşte să afle adevărata odihnă a sufletului său. precum şi trufaşul şi măreţul în deşert367 pururea se află în griji. Că vezi ce zice: „Toate îmi sunt date Mie. 3. decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. se găseşte „sarcina Mea". fiind ele uşoare prin răsplătirea ce va să fie. în ediţia de la 1805. Cei ce lucrează fără grijă şi cu moleşală. Bucureşti. pentru aceasta I S-au dat Lui. încât şi altora îl descopăr pe Dânsul". nu smerenia în cuvântul simplu şi în arătare. 2 7 t ) Matei 16. 0 1 . Iar auzind că „sunt date". 1/ leremia 31. 483-484). Cel cuprins de slava deşartă. ostenesc. însă. printr-un singur cuvânt. Humanitas. să înveţe smerita cugetare şi va vedea că în ea este toată bucuria şi toată slava şi odihna. care erau strâmtoraţi de greutatea păcatelor.15 ( 1 1 . Căci. a mărturisi şi a te boteza? Şi cum nu este „odihnă" [aceasta]. Iar dacă nu S-ar fi născut şi de nu ar fi fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl.adică pe iudeii care păzeau rânduielile cele grele ale Legii şi se osteneau în lucrarea poruncilor ei. căci mai lesne îi este firii noastre smerite să se smerească. că i s-a dat frumuseţea de la tatăl său.adică smerenia -. 365 366 367 368 363 în ediţia de la 1805. 0 1 . ci de la Tatăl Meu".16 / Zaharia 9 . în loc de „povara Mea". 55. Cuvântul I: Despre lepădare. în ediţia de la 1805. deşi la puţină vreme se par a fi grele. pp. 185-186). lepădând asprimea durerilor. din pricină că nu au pus durere în ea. Căci mândria naşte dispreţuirea şi neascultarea pierzătoare. sunt.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 221 Mie» şi o stăpânire este a Mea şi a Aceluia". voi. Iar «silă» a numit simţirea dureroasă a trupului în toate. 364 Sfântul Grigorie Sinaitul ne învaţă. poate. Avva Dorotei tâlcuieşte: 7)‫ )״‬Iată cum Domnul ne-a învăţat aici pe scurt. ci socotind cum va fi mai mult slăvit şi cum îi va birui pe vrăjmaşi. la arătare. nu I S -ar fi dat. rădăcina şi pricina tuturor relelor şi leacul lor în vederea tuturor bunătăţilor: ne-a arătat că mândria e cea care ne-a doborât şi că este cu neputinţă să fim miluiţi altfel decât prin ceea ce e contrar ei: prin smerita cugetare. Iar când zic smerita cugetare. de unde am venit la toate necazurile acestea? De ce am căzut în toată starea aceasta vrednică de plâns? Nu din pricina mândriei noastre? Nu pentru neînţelepciunea noastră? Nu pentru că ţinem la voia noastră cea rea? Nu pentru că stăpâneşte înnoi amărăciunea voii noastre?" (Filocalia românească. de asemenea. nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni. „jugul" lui Hristos . dar niciodată nu vor culege roadă. precum smerita cugetare naşte ascultarea şi mântuirea sufletelor. 6. află odihnă petrecând fără turburare. 11. capetele 7-8. 3 ‫״‬Jugul" lui Hristos este smerenia şi blândeţea Deci. de vreme ce şi aici eşti fără de grijă. s-au lipsit de curăţie şi de împărtăşirea Sfântului Duh. de vreme ce şi Tatăl descoperă. ci ca unui Fiu. 2 8 ) Isaia 28. dar. (30) Căci jugul Meu e bun şi povara Mea366 este uşoară. decât numai Tatăl. Bucureşti.29-30: Luaţi jugul Meu asupra voastră365 şi învăţaţi-vă de la Mine. 51. Vezi. căci aşa vei înţelege „osteniţi" .

Asemenea şi [aici] ucenicii [Domnului]. Cel mai mare decât templul. Deci este cu putinţă a zice că. 6 ( 1 2 . decât preoţii". adică întru nelucrarea răutăţilor. ca şi cum i-ar fi batjocorit şi ar fi râs de împietrirea lor. să dezlege legea sâmbetei. (12. 9 / Ioan 7. în loc de ‫״‬dacă ştiaţi ce înseamnă". 1: în vremea aceea. deşi David era Prooroc. Cine este adevărata rudă ] 12. iar fariseii se mânie. 4 învinuind foamea . -f) Ieşire 29. poate vei zice că aceia erau preoţi. 2 (12. pentru foame. (12. 9-10: Şi trecând de acolo. printre semănături. Apoi. «spurcau» [«călcau»] sâmbăta". că nu ştiu cele prooroceşti: ‫״‬Au. 31. 6 / Miheia 6. Fiul Omului. în templu. 8) Marcu 2. 8.222 Capitolul 12 Spicele de grâu smulse sâmbăta. după cum vouă vi se pare. mai mare stăpânire au aceştia a dezlega sâmbăta. 22. 5-6: Sau n-aţi citit în Lege că preoţii. 6 / Matei 9. 25 / Marcu 2. 5 Ii arată pe ei ca neînvăţaţi. a vindeca sâmbăta? Ca să-l învinuiască.adică mântuirea oamenilor era hrana lor.16 Ceilalţi Evanghelişti spun că Iisus este Cel Care i-a întrebat pe farisei. 2-4: Văzând aceasta. 3-6 / Marcu 2. 6-7. 28 / Luca 6. 3 ) 1 Regi 21. mergea Iisus. iar sâmbăta preoţii şi lemne despicau şi foc aprindeau. Şi [fariseii] ‫״‬L-au întrebat". se găseşte ‫״‬iar de aţi şti ce este". care se puneau în fiecare zi înaintea Domnului. ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta. Tămăduirea făcută sâmbăta. mai nainte au apucat şi ‫״‬L-au întrebat" pe Dânsul. calcă369 sâmbăta şi sunt fără vina? (6) Ci. nu i se cuvenea să mănânce din pâinile acestea. vrednic a fost el de iertăciune. care nu se cuveneau lui să le mănânce. Şi Lau întrebat. Hristos i-a întrebat la rândul Său. 24. Aşa şi în Biserică. 9 ) Marcu 3. Apostolii îi ‫״‬smulgeau" şi îi ‫״‬mâncau" pe ei . ( 1 2 . deci ca un Stăpân dezleg sâmbăta". 5) Levitic 2.13 (12. (8) Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului. n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi. ca Acela Care sunt Făcătorul tuturor celor zidite. iar nu jertfă. 3 (12. sâmbăta. 1 0 ) Marcu 3. de vreme ce Eu. fariseii au zis Lui: Iată. Iar ‫״‬pâini ale punerii înainte" erau cele douăsprezece pâini. Iar tu să pricepi acestea şi după înalta înţelegere1‫־‬: că de vreme ce lucrători erau Apostolii. şase de-a dreapta şi şase de-a stânga Şi. 22 Legea oprea orice lucrare în ziua sâmbetei. .patima cea firească -. fiind ei pizmareţi. şi Stăpânul. 12.1 / Luca 6. Dar. precum zice Matei. (12. de multe ori dascălii învăţând şi folosind poporul nu sunt plăcuţi acelora care sunt zavistnici şi asemănători fariseilor. iar Domnul îi ruşinează din cele spuse despre David.1 / Luca 6. 12. 7-8: Dacă ştiaţi ce înseamnă370: Milă voiesc. de va cădea ea sâmbăta în groapă. Hula împotriva Sfântului Duh. grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici. ci numai preoţilor? (12. se găseşte ‫״‬spurcă". V Deuteronom 23. mâncând ei. 11-12: El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi. însă. 25 / Luca 6. îi aduce pe ucenici printre semănături pentru ca. a venit în sinagoga lor. cu atât mai mult nu le era îngăduit celor care erau cu dânsul [David]. ‫״‬Dar vă zic că mai mare decât templul este aici. 7) Osea 6. 9. ca să aibă pricină a-L cleveti [defăima]. în ediţia de la 1805. 12. doară nu se cuvenea să miluiţi pe oamenii cei flămânzi?" Şi întru alt chip [înţelege]: ‫״‬Eu. 10 / Marcu 2. 12. sunt cu ucenicii. 23 / Luca 6. 24 / Luca 6. iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce. (10) Şi iată un om având mâna uscată. nici celor ce erau cu el. mai mare lucru a îndrăznit a face. 26 / Luca 6. 13. oare. 1 Dezlegând rânduiala Legii. iar ucenicii nu erau. adică. în loc de ‫״‬calcă". nu o va apuca şi o va scoate? (12) Cu 369 370 în ediţia de la 1805. ‫״‬deci. 8-9 / Numeri 28. zicând: Cade-se. precum zic ceilalţi Evanghelişti. fariseii păcătuiesc mai rău. 32 -33 / Marcu 2. că acela din pricina foamei. iar ‫״‬seceriş" şi ‫״‬spice" cei ce cred. 8. Iar aceasta o fac ‫״‬sâmbăta". ci numai preoţilor le era îngăduit. (3) Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit el şi cei ce erau cu el? (4) Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte. într-o zi de sâmbătă.14 / loan 9. Domn sunt al sâmbetei. 2) Ieşire 20. 5.

De voiesc ei să nu Se arate El. nici nu va striga375. (19) Nu se va certa.4-5 / Luca 6. de sfaturi lăuntrice. dar şi pentru că li era milă de dânşii. întru aceeaşi dată îi arată că sunt şi iubitori de avere şi nemilostivi şi defăimători ai lui Dumnezeu. care niciodată nu auziseră în ediţia de la 1805. 22. (16) Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag‫״‬ (12.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 223 cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. 1 / Marcu 3 . 30 / Marcu 3.nu voiesc să întindem noi mâinile către milostenie. / ( 1 2 . că ‫״‬judecată" este învăţătura şi cunoştinţa şi alegerea binelui.adică demonii cei trufaşi. 373 Adică. 1-4 / Luea 14. 14.adică după chipul cel îndreptător de moravuri . Deci.15“: Şi ieşind. S-a dus de acolo. 7 O. pentru că nimeni.că nu este plăcut lui Dumnezeu ca să se arunce cineva [singur] în primejdie. zavistie! Când li se face bine. binecuvântând pe Dumnezeu prin lucrarea faptelor bune. ci porunceşte poporului să nu-L arate [vădească]. nu are astfel de cugete. 2 [Evanghelistul] aduce ca martor al blândeţii lui Iisus şi pe Proorocul [Isaia]. tropologic . 49.după chipul unei înţelegeri mai înalte. 52. (15) Iisus însă. şi aceasta face şi nu va sta împotrivă. care zice „Nu se va certa. ci câte voiesc iudeii El va face. dar tropologic. fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă372. adică nemilostive şi nedamice. în loc de „s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă". 6 1 Luca 6. 375 în ediţia de la 1805. încă şi cele spuse de Dumnezeu în Deuteronom:‫ ״‬Să nu legi gura boului care treieră" (Deuteronom 25.având dobitoace curate şi necurate potrivit chipului alegoric de înţelegere vedem Biserica cea pământească. io Şi acum sunt mulţi care au ‫״‬mâinile uscate". adică îi învaţă şi pe păgâni. Iar tropologic este chipul îndreptător de năravuri [moral] care. 1 5 “ ) Matei 19. 22.13) Marcu 3. care învăţând poporul. 13: Atunci i-a zis omului: întinde mana ta.potrivit cuvintelor. 11 / Ioan 5. 16) Matei 9. că nu primeşte spovedania. ( 1 2 . încă şi ‫״‬judecată neamurilor va vesti".14 Ca să potolească zavistia fariseilor nu voieşte să Se facă „arătat". 02. iubitul Meu întru care a binevoit sufletul Meu. după care ce! mut şi surd grăieşte. în Ioc de „Nu se va certa. Fiul374 Meu pe care L-am ales. Aşa este c apitolul 12 de la Matei. 1 2 ) Marcu 3. se găseşte „Nu se va prici. 2 / Marcu 3.12 t Luca 5.când înţelegem altceva decât cele spuse şi tropologic . chiar dacă „fariseii" . prin Scripturi moravurile oamenilor şi viaţa lor le îndreaptă de la răutate.1. nici nu va striga". Iar nemilostivi sunt. 18 (12. care zice: (18) Iată. se înţelege pentru învăţători.10 îi arată [vădeşte] pe ei că. nici nu se ceartă. în care se arată Iisus scoţând dracul. atunci se turbează [înfurie] fariseii. ( 1 2 . 6 . după slovă s-au spus pentru boi. altele în două sau în trei şi altele în toate aceste patru feluri. El a întins-o si s-a t făcut sănătoasă ca şi cealaltă371. şi le vor „întinde" spre dăruire. ci unele se tâlcuiesc numai într-un fel. 12. 2 / Marcu 3. se găseşte „sfat au făcut asupra Lui cum să-L piardă". Se cuvine a şti că nu toate cuvintele Scripturii pot fi tâlcuiteîn toate aceste feluri. 22. ca un iubitor de slavă. fiindcă nu voiesc vindecarea omului. Sau şi ‫״‬Judecata" ce va să vie va vesti păgânilor. nici nu va striga". Aici. 1 9 “ ) Isaia 42. cunoscându-i. 4-5 / Luca 6. pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti.13 ( 1 2 . iar ca să fie vindecat un om. pentru iubirea de avere şi ca să nu piardă oaia dezleagă sâmbăta. capitolul 11 de Ia Luca şi 3 de la Marcu. anagogic . 1 8 ) Isaia 42. Iar vorba „ieşind" arată că atunci când au ieşit de la Dumnezeu „s-au sfătuit" sâ-L piardă pe Iisus. nevoindu-Se în tot chipul să‫־‬i vindece pe farisei. Iar Iisus „S-a dus' pentru că nu sosise încă vremea Patimii. 3. către fapta cea bună.4). de vreme ce defaimă sâmbăta. nu sunt opriţi să se hrănească din lucrurile şi veniturile Bisericii. Deci. 15 b -16: Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi. ce cuprinde şi drepţi şi păcătoşi.19“: Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia Proorocul. dar când le va răsuna lor cuvântul Evangheliei.şi mărturisindu-şi păcatele sale se izbăveşte prin iertarea preoţească de păcatele cele de moarte şi grăieşte. după cum tâlcuieşte marele Pavel în Epistola întâi către Corinteni (9. în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoric . în loc de „să nu-L dea în vileag".se înţelege păcătosul. iar păcătosul venind la Hristos ~ adică la preotul lui Dumnezeu . cei despărţiţi de noi din pricina vrăjmăşiei lor faţă de noi . întru Dumnezeu rămânând. 4 / Deuteronom 22.adică în chipul îndreptător de năravuri [moral]. nici va striga". să nu cadă în greşeala [păcatul] uciderii . se găseşte „să nu-L facă pe EI arătat". unele ca acestea nu se sfătuieşte373. 1 4 ) Psalm 2. alegoric .17. arca lui Noe . nu suferă să se facă aceasta. 1 1 ) Ieşire 23. ‫״‬surd" că nu voieşte să audă dumnezeieştile cuvinte şi ‫״‬mut". 5 ( 1 2 . ‫״‬drac" este păcatul cel de moarte. ca să nu se păgubească de oaie. 19) Matei 19. 7 (12.1-18). 374 în ediţia de Ia 1805.

iar Iisus le vindecă. atunci cu adevărat sunt Fiul lui Dumnezeu şi am venit la voi ca să vă fac bine. cu cine îi scot pe diavoli? Căci cu adevărat aceia nu-i scot cu Beelzebul! Iar dacă ei fac aceasta cu dumnezeiască putere. atâta vrăjmăşie purtau ei firii. ei vă vor fi judecători. Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte. «feciorii voştri». încât cel orb şi mut vorbea şi vedea.72b lsaia 42. până când va împlini iconomia şi îi va birui pe ei prin toate. ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul. (26) Dacă satana scoate pe satana. 28) Ieşire 8.20°: Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge377 (32. dar. clevetesc. Dar şi acum. 377 In ediţia de la 1805. arătând nebunia lor. feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea. pe care Dumnezeu va să-l vindece. se găseşte „scot dracii fără numai întru în ediţia de la 1805. 20‫ )׳‬lsaia 42. 22. cu mult mai vârtos Eu. Beelzebul. căpetenia demonilor378. 6 / Matei 9.224 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI pentru [despre] această Judecată ce va să fie. spre biruinţă. dar nu a voit Domnul aşa.28: Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni. în ediţia de la 1805. se găseşte „ştiind". s-a dezbinat în sine. ce n-a făcut Hristos.24: Fariseii însă. (23) Mulţimile toate se mirau. 8 Zice Domnul: „Dacă Eu scot dracii cu dumnezeiască putere.10. (12. căci şi pe ei de‫־‬i vedeţi făcând minuni întru numele Meu. (12. 12. adică ucenicii Mei. 22-23: Atunci au adus la El pe un demonizat. 378 în ediţia de la 1805. orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui380. cum va dăinui împărăţia lui? (12. căpetenia demonilor".2 3 ) Luca U. dar. Fiul lui David? (72. atingându-Se de inima lui. fiindcă Hristos era aşteptat [să vină] din sămânţa lui David. în loc de „scot pe demoni decât cu Beelzebul. 22 / Luca 11. 25 (12. când mai vârtos ei se ajutorează unul pe altul? Iar ‫״‬satana" este numit Potrivnicul. Acesta.12 Ca să nu aibă ei cuvânt de răspuns.19 „Fie.18 Prin faptul că le vădeşte gândurile Se arată pe Sine că este Dumnezeu.20 / loan 3. care pentru voi s-a făcut?" 376 în ediţia de la 1805. zicând: Nu este. 25-26: Cunoscând379 gândurile lor. 26 / Luca 11. 22. se găseşte „sta". Că aceasta înseamnă cele care se aduc pe urmă: 12. aici avem: ‫״‬Nici va auzi cineva în uliţe glasul Lui". ci în templu şi în adunare [sinagogă] şi în munte şi pe lângă ţărmuri. precum diavolul.2 Nu învaţă în mijlocul cetăţii. Dar. 379 380 . clevetiţi Venirea Mea. 42. 27: Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul. Şi le răspunde cu pildele de obşte. socoteşte-1 ‫״‬orb" şi ‫״‬surd" [‫״‬mut"]. iarăşi Mă clevetiţi pe Mine". 2 1 ) lsaia 11. 20 b -21: Până ce nu va scoate. 20b lsaia 42. 19 b : Nu va auzi nimeni pe uliţe glasul Lui376. (12. dacă vezi pe cineva că nici el însuşi nu înţelege lucrul cel bun şi nici nu primeşte cuvânt de la altul. atunci. De ce. 44 / Luca 11. 12. judecata. în loc de ‫״‬în numele Lui". 26) Marcu 3. Oare. 25) Marcu 3. în loc de „dăinui". 22. ca să-i câştige pe ei? însă ei n-au voit [ascultat]. 24 / Luca 11. 3 Ar fi putut să-i frângă pe iudei ca pe o ‫״‬trestie zdrobită" şi să stingă mânia lor ca pe nişte ‫״‬in aprins" [‫״‬feştilă fumegândă"]. oare.19 / Daniil 2. Deci pentru aceasta ei [ucenicii] vă vor fi spre osândă vouă.27) Luca 11.17 / loan 2. devreme ce iudeii n-au voit. orb şi mut şi l-a vindecat. 22. căci cum s-ar scoate dracii unii pe alţii. 24) Sirah 27. Deci. neavând ei nimic ce să grăiască împotrivă. 14 Căile care duc către credinţă: ochii şi auzul şi limba le-a închis diavolul. 4 / Romani 15. auzind. 12. ca iubitorii de slavă. Drept aceea ‫״‬neamurile vor nădăjdui" spre Dânsul. ca mai pe urmă să-i osândească şi să-i biruie. iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu. se găseşte ‫״‬întru numele Lui". căci aceasta este împărăţia lui Dumnezeu. a ajuns la voi Venirea Mea. (12. (79. domnul dracilor". 34 / Marcu 3. că Eu sunt în acest fel cum ziceţi voi. Şi este numit de noroade ‫״‬Fiul lui David". în loc de „cunoscând". însă ei [fariseii] şi de departe auzind că oamenilor li se face bine. 3 (12. pe toate le-a răbdat [Domnul].15 Chiar dacă Domnul s-a dus de acolo din pricina lor. (21) Şi în numele Lui13 vor nădăjdui neamurile. căci Eu întru numele Meu fac minuni.

ci sunt cercări şi cununi.sau. 29 Aici spune că pentru orice alt păcat . ca să nu vină la Dânsul. Deci. de Mă numiţi pe Mine «pom putred». că i se va ierta. iar acela îi risipeşte". când cineva va vedea minunile care se săvârşesc prin Duhul şi le va cleveti pe acestea ca făcute de diavolul. se găseşte „putred".intrând Hristos. Ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău383. Că mulţi sunt care aici se muncesc [căznesc]. şi dincolo. Luca 7. cel care [huleşte] împotriva Duhului Sfânt. precum acela care. 12. iar acela răutatea. nici aici. căci alergăm la neputinţa oamenilor şi mai cu lesnire suntem iertaţi. răspunde [Domnul]: ‫״‬Sau şi pe Mine. şi-L cleveteau ca pe un mâncăcios şi un băutor de vin. acestuia. încât Mă şi împotrivesc lor şi îi leg pe ei. 381 382 în ediţia de la 1805.adică «roadele» . chiar de nu s-ar pocăi. în loc de ‫״‬ori spuneţi că pomul este bun". Cum. vrednici erau de iertăciune şi nici pocăinţă nu li se va cere pentru aceasta. când îl vedeau iudeii pe Domnul că mănâncă şi bea şi petrece cu vameşii şi cu curvele şi pe toate celelalte ca un „Fiu al Omului" le lucrează (Matei 11. Că.ca furtişagul sau curvia . cum sunt Apostolii şi înaintemergătorul. Dar.căci [cu adevărat] pe acestea le făcea Hristos -. cum se va ierta lor păcatul acesta. Dar. ( 1 2 . vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor. Deci. 21 ‫״‬Atât de departe sunt Eu de a-i avea prieteni pe draci. Iar în chip umbrit îi arată şi pe farisei. Şi chiar dacă se pare că sunt ei munciţi [căzniţi] aici. Dar. 3 0 ) Luca 9. 3 3 ) Matei 7. se găseşte „vasele lui să-i jefuiască". . „vasele" diavolilor .adică în lumea aceasta . Iar unii. dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? (12. Cum poate cineva să între în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile381. se găseşte ‫״‬sau faceţi pomul bun”.şi. când sunt goniţi [prigoniţi]. 27.16 ( 1 2 . ci şi aici şi acolo se va munci [va fi căznit]. f!2. din minuni". 33: Ori spuneţi că pomul este bun10 şi rodul lui e bun.50. „Cum să-Mi ajute Beelzebul. Căci cu adevărat. 3 2 ) Isaia 22. de nu se va pocăi. «bun» sunt. nu va fi iertat. Cel Care sunt «pomul». îi arată pe ei că sunt îndrăciţi cu adevărat. dar pe Hristos Care le făcea îl huleau ca având drac.ziceţi că sunt «bune». 28/ Luca 12. «putredă» va fi. dar din însăşi voia lui se face rău.14 / Marcu 3. 3 1 ) Marcu 3. 6 Fiindcă iudeii nu putea cleveti minunile ca fiind rele. nu i se va cere socoteală. 12. unuia ca acesta. atunci şi Eu.10/1 Ioan 5. 12. Dar. pentru că minunile . au. căci după roadă se cunoaşte pomul. văzând u-L pe Hristos că este cu curvele şi cu vameşii îl clevetea? Nu i se va ierta. care mai vârtos îmi stă Mie împotrivă? Căci Eu învăţ fapta bună. cum este [cu putinţă să lucreze acela împreună] cu Mine? Eu îi adun pe oameni la mântuire. 30: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. doară.adică pe oameni . Căci „în casă" .TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 225 22. ca sodomiţii şi aceştia care hulesc împotriva Duhului Sfânt. numiţi-Mă că sunt «bun» . Iar alţii şi aici. «pomul». 29) Isaia 49. 40 1 Luca 11. ca Lazăr cel sărac. dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. ce cuvânt de răspuns are acesta? Căci ştie că sunt săvârşite de Duhul Sfânt. cu adevărat. n. nici în cel ce va să fie. nici în veacul acesta. văzându-L învăţând şi folosind pe mulţi. se va ierta lui.19. în loc de „să-i jefuiască lucrurile". acestea nu sunt munci [cazne] pentru păcate. vor fi «bune» . dacă nu se vor pocăi? Cunoaşte deci că cel ce hulea împotriva „Fiului Omului". arătat este că şi «roada» adică minunile -. nici dincolo. «după roadă se cunoaşte pomul» şi asemenea şi Eu. 43 / Ioan 15. [hulind] adică împotriva lucrurilor duhovniceşti ale lui Hristos şi numindu-le drăceşti. văzându-L că vieţuieşte omeneşte şi-L numea „prieten al curvelor" şi „mâncăcios şi băutor de vin" . întru adevăr şi minunile Mele fiind «roada». nu va da pentru aceasta cuvânt382. 9. care înainte de Venirea Mea erau puternici". în loc de ‫״‬rău".se poate găsi cât de mic cuvânt de răspuns. risipeau poporul. nu i se va ierta lui. Adică. nici acolo. căci li se pare lor că se smintesc dintr‫־‬o pricină binecuvântată. zicând că acel lucru este drăcesc. 34). 23 ( 1 2 . ca celui care nu a cunoscut că este Dumnezeu tăinuit. (32) Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului.31-32: De aceea. iar dincolo nicidecum. oare.17-18 / Luca 6. care. dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt.le-a „jefuit" de la ei. ‫־‬n In ediţia de la 1805. avea acesta vreo pricină binecuvântată spre a cleveti. ar putea fi lesne iertat unul ca acesta? Deci. 24 / Marcu 3. în ediţia de Ia 1805. nici aici. 29. când îl văd pe Domnul că face minuni şi atunci clevetesc şi hulesc pe Duhul Sfânt.

sau măslinul ghindă? Tot aşa. ( 1 2 . 29 / Ioan 4. răspunzând.34 a : Pui de vipere384. din vistieria bună a inimii sale scoate cele bune. de rău grăindu-Mă pe Mine. ar aduce învăţătură „potrivnică". Suta întâia capetelor despre făptuire.34 l '-35: Căci din prisosul385 inimii grăieşte gura. 11.226 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI 12. 16).12 / Luca 11. se găseşte „năpârci".45 ( 1 2 . 22 Evanghelistul adaugă acest cuvânt „atunci". 35)" (Filocalia românească. Deci. 7. 11). dar se deosebeşte de aceasta prin faptul că are dinţii fixaţi pe falca inferioară ( Dicţionarul Noului Testament. Cuviosul Nichita Slithatul ne spune aici: „Un izvor bun nu poate izvorî apă tulbure şi rău mirositoare. 39. „Căci din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale le vei osândi‫״‬. cum puteţi să grăiţi cele bune. 6. iar nu unele ca acestea minuni".11 1 Ioan 2. (37) Căci prin cuvintele tale vei fi găsit drept.18. 3 4 " ) Isaia 59. iar nu întregi. ed. oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. 387 In ediţia de la 1805. căci pogorându-Se [Mântuitorul] în inima pământului. Bucureşti.. 6. 12. o dată ce sunteţi răi? ( 1 2 . pentru cel de cleveteală sau pentru cel fără de rânduială şi de râs. 3 / Matei 16. 3. însă cele „trei zile" şi cele „trei nopţi" socoteşte-le în parte. Pilde 12. 254). şi Eu. ci că ar fi chiar caşalotul. 30/ 1 Corinteni 1. după cuvântul Domnului (Matei 12. căci din ‫״‬prisosinţa" sa varsă în afară şi. ca să nu se pară că ale Sale oarecare zice388: „Căci din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi" (Iov 9. Oare. aduceţi «roadă rea». 3 8 ) Matei 16. 30 I-a numit pe ei ‫״‬neam viclean". deci trei zile şi trei 384 385 In ediţia de la 1805. dar semn nu i se va da. Luca 11. decât semnul lui Ionă Proorocul. 15. 21 / Luca 6. 35) Psalm 36. şi din cuvintele tale vei fi osândit387. voi. 36-37. din vistieria rea a inimii sale scoate cele rele.15. 30. duhnind de conţinut lumesc. după cum erau socotite cuvintele Sale de către cei clevetitori. 38: Atunci l-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei. 22 Aici ne îngrozeşte pe noi că vom da seamă şi pentru tot cuvântul deşert . comoară ascunsă având. «roadă rea» v-aş fi adus. iată a doua zi. voim să vedem de la Tine un semn. Acesta ajunge până la o lungime de 15-20 de metri şi la o greutate de 65 de tone. Iar „semn" este învierea Lui. încă şi noaptea duminicii L-a apucat mort. ci din strămoşi vrednici răutăţii lor. după cum spune alt Evanghelist (Marcu 8. ed. 48 ( 1 2 . 12. 5. ( 1 2 . 5 / Sirah 34. 4 / Marcu 8. din comoara Iui cea rea scoate afară cele rele. dar El îi arată că nu sunt din Avraam. Ecclesiastul 10. 1977. voi. pe care-1 vor rosti. 18. le-a zis: Neam viclean şi desfrânat‫ *־‬cere semn. ca pe cei care se depărtaseră de la Dumnezeu şi se lipiseră de draci. 12. cit. 45 ‫״‬Iată. Căci a murit vineri. căci diavolul este stăpânitorul lumii. în locul cel mai de jos . 33 / Luca 6. Şi „din cer" voiesc ei să vadă „semn". 4 / Matei 3. 39-40: Iar El. să ştii că are în inima sa mult mai rele decât cele pe care le grăieşte. (40) Că 389 precum a fost Ionâ în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi. 93). sâmbătă a fost mort. nici izvorul unic al inimii nu poate naşte deodată cuget rău şi cuget bun.1. . Oare poate face mărăcinele măsline. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert. pe când omul cel rău. ( 1 2 .4 ( 1 2 . atunci cer „semn".1 / Marcu 8.11 / Luca 6. IBMBOR. 3 4 b ) Cântarea Cântărilor 4. 23. 2. p. 386 389 Unii spun despre chit că nu este un „peşte mare". de aş fi fost rău. Dar ce le răspunde la acestea Mântuitorul? 12. versetul este. pentru că li se părea lor că minunile de pe pământ le face Hristos din puterea diavolului. 3 9 ) Isaia 57. zicând: Invăţătorule.6/ Luca 19. aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi. 20. nici inima care este afară de împărăţia Cerurilor nu poate izvorî râuri de viaţă dumnezeiască. Şi îi numeşte ‫״‬pui de năpârci". ca una care este lucru preaslăvit.adică pentru cel mincinos.12/ Efeseni 4. o oarecare puţină parte din ea arată. 6. 29. mirându-se că tocmai când se cuvenea să se supună pentru minunile care se făcuseră mai înainte. în loc de „vipere". p.12 / Pilde 10. Caşalotul este înrudit cu balena. se găseşte „prisosinţa". 9 1 Romani 14. (35) Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune. în ediţia de la 1805. 3 7 ) Iov 15. iar cel rău. iar „preacurvar". mai multe încă are în inima sa386. Apoi aduce şi mărturie din Scripturi. 4 0 ) lona 1. omul bun. Ci. cap 99.adică la iad a înviat a treia zi. care să împrăştie buna mireasmă a mirului duhovnicesc. în loc de „prisosul". ( 1 2 . 12-13). izvorăşte izvorul din sine şi ceea ce e dulce şi ceea ce e amar? (lacov 3. 45 Când vezi pe vreunul vorbitor de cele de ruşine. 388 Adică. pentru că erau ispititori şi vicleni. «pomi răi» fiind. aceasta a fost o zi. pentru că se trufeau că sunt din Avraam. 3 6 ) înţelepciune 1. La fel şi cel ce grăieşte cele bune.11 / Luca 11.

Bucureşti. ascultă ce zice: 12. fiindcă pe cei nebotezaţi îi are. se ‫״‬întoarce" la cel botezat împreună cu cele ‫״‬şapte duhuri". 4 1 ) Deuteronom 18. zice: Mă voi întoarce la casa mea. . mama Mea şi fraţii Mei. aici este mai mult decât Ionâ". 31 „împărăteasa. ‫״‬odihna" dracilor este a-i supăra pe cei botezaţi. Humanitas. fiindcă nu L-au primit pe El. 10/ lona 3. De aceea se întoarce. căutând să~Ţi vorbească. 7 / Luca 11. (45) Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi. de vreme ce Mă goniţi şi pe Mine şi vă sârguiţi mai vârtos să Mă omorâţi. care este foarte ostenicios [plin de osteneli]391. căutând odihnă şi nu găseşte. Dar tu.43) Iov 1. iar Domnul zice: «Când a ieşit duhul necurat. Căci în sufletul iubitor de slavă deşartă se întorc şi patimile curăţite [care au fost alungate] de har. tot şapte sunt duhurile împotrivitoare ale răutăţii. ce zice Hristos? Fiindcă a cunoscut ţelul ei.44) Luca 11. pentru faptul că ne‫־‬am întors înapoi şi nu ştim. (50) Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri. vă vor osândi pe voi. sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. anume acela că-L stăpâneşte pe Fiul. 32 „Ionâ. venind. căutând să vorbească CU El. 12. am venit încă şi Eu. 216). Vezi şi nota tâlcuirii de la Matei 28.47-50: Cineva i-a zis: iată mama Ta şi fraţii Tai stau afara. ca cei care mai rău păcătuiţi. a fost crezut. nesocotind încă nimic mare cu privire la El. 5 / Luca 11. 24-25 (12.45) Luca 11. Dar. pentru faptul că înaintăm bine şi nu simţim. care aţi crescut auzind cuvintele Proorocilor şi aţi văzut semne. Cuvântul XI.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 227 nopţi în parte se numără. veţi şi fi osândiţi de niniviteni. după ce a ieşit din chit. ed. şi robia voastră cea mai de pe urmă va fi mai grea decât cele dinainte". căci mai înainte era nădejde să se curăţească prin Botez. (48) Iar El a zis. 26 / Evrei 6. în măsurătoarea laică a timpului..18. Că aceasta înseamnă ceea ce zice: „Iată. Cel ce înţelege. dar şi după rânduiala Bisericii „ziua" {înţelegând prin zi ciclul complet de 24 de ore) este calculată de la asfinţitul soarelui. de unde am ieşit. acela îmi este frate şi sora şi mamă. şi iată aici este mai mult decât Solomon. când se închina idolilor. aşa şi părerea de sine şi plăcerea de sine înseamnă o pierzanie ascunsă. mai rele pătimesc. şi celelalte.1 / Luca 11. 34. 43-45: Şi când duhul necurat a ieşit din om. 43). Deci. 22. 2001. Şi cu adevărat aşa este. 393 în ediţia de la 1805. vrea să-L tragă către dânsa. care era stăpânit de diavolul.24 (12. căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon. la bizantini. ( 1 2 . voi. De aceea „noaptea de duminică" din rânduiala bisericească este numită „noaptea de sâmbătă". mai rău veţi fi şi munciţi [căzniţi]. intrând. în loc de ‫״‬întinzând". fără semne. (12. (44) Atunci. iată mama şi fraţii Lui stăteau afară. pentru ca să-l robească cu adaos de multe alte rele şi se aşază acolo. mai vârtos aceia barbari [păgâni] fiind. înţelege şi aceasta: prin Botez este gonit duhul necurat şi merge întru cele ‫״‬fără de apă" şi nebotezate suflete. măturată şi împodobită. 46: Şi încă vorbind El mulţimilor. 4 2 ) 3 Regi 4.19 1 loan 2. 390 La evrei. Şi.afară de acela al pocăinţei. nu Maţi primit". Pentru ce? Pentru că nu are lucrare duhovnicească locul de unde a ieşit. Iar voi. chiar şi venind Eu la voi şi negrăite taine spunându-vă. propovăduind. că s-au pocăit la propovăduirea lui Ionâ. care au crezut slujitorului Meu. chiar în timp ce El vorbea. dar. a venit de departe ca să audă despre copaci şi lemne şi despre alte asemenea lucruri fireşti. . se găseşte „tinzându-Şi".. o află golită. Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? (49) Şi. să înţeleagă" (Filocalia românească. căci aşa ne-am obişnuit de multe ori să numărăm390. 5.» (Matei 12. măcar deşi era femeie neputincioasă. întinzând393 mâna către ucenicii Săi. Iar când va intra întru cel botezat. p. iar după aceea nu este nădejde într-un al doilea botez . dar nu aţi crezut Mie.1/2 Paralipomena 9. 391 Sfântul Petru Damaschinul ne înţelepţeşte cu aceste cuvinte: ‫״‬Precum ocărârea de sine înseamnă o sporire ascunsă. iar Eu nici după înviere nu voi fi crezut de voi. ‫״‬Căci. 392 Pentru această tâlcuire vezi Anexa editorială (2). şi. umblă prin locuri fără apă.1-8. 10. (12. precum cei ce au fost izbăviţi de draci. (12. însă întru acelea nu află ‫״‬odihnă". mai cumplită este nevoia. 31 / Luca 8.12 Oarecare lucru omenesc vrea să arate Maica. prin lucrările cele rele. vrând mai mult să vă curăţesc pe voi. 20 Le arată aici că vor ajunge întru cea de pe urmă pierzare. Dar prin Prooroci am gonit pe diavolul acesta.42: Regina de la miazăzi2„' se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi. 4 /2 Petru 2. iată aici este mai mult decât Ionâ. dacă se vor lenevi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean. Ionâ. Stăpânului". nici smerenie. 12. poftind a se cinsti pentru că un asemenea Fiu i se supune ei392. aşa şi neamul vostru. 46) Marcu 3. 41: Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi. 22. Deci. a zis: Iată. căci după cum şapte sunt darurile Duhului Sfânt®. 34. Căci. Drept aceea.

pentru că nimeni. 5 (12.1. în cele ce urmează. după cum şi zice Evanghelistul. . Deci. 33 (12. 40. 50) Marcu 3. 47) Marcu 3. Pentru că nu a zis că nu este Maica Lui. 48) Marcu 3.228 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI (12. după cum se spune şi în tâlcuire la Marcu 4. 21 / Ioan 6. 15. cu nimic nu se va folosi că L‫־‬ a născut. nu se foloseşte de rudenie. nu Se leapădă Hristos de rudenia după fire. după ce a vindecat boala măririi deşarte. ci o adaugă pe cea a faptei bune. Se supune Maicii Sale care îl chema394. Deci. 394 [1805] Pentru Maica Sa a ieşit la mare Domnul. ci că de nu va face voia lui Dumnezeu. 49) Cântarea Cântărilor 8. 32 612. adică ascultând-o ca pe o Maică. nevrednic fiind.14 Nu spune acestea defăimând pe Maica Sa. ci îndreptând socoteala ei cea iubitoare de slavă şi omenească. 34-35 / Luca 8.

s-au pălit de arşiţă şi. în ediţia de Ia 1805. Insă. şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm 396. 3": Şi le-a grăit lor multe. 1) Marcu 4. nici nu sporeşte. (13. Deci. intrând în corabie. şedea lângă mare. însăşi „sămânţa Sa" a semănat-o. 13. căci chiar ‫״‬pietros". 13.adică duhurile cele din văzduh -. pentru ca pe toţi cei ce‫־‬L ascultau să‫־‬i aibă înaintea feţei Sale şi toţi să audă. „a ieşit" la noi. în loc de ‫״‬când s-a ivit soarele". nu de un loc anume vorbeşte. ci anume de ieşirea din şanurile părinteşti pomeneşte. Iar prin ‫״‬soarele care a răsărit" să înţelegi ispitele. Că nu a fost înţelepţii Hristos de darul cel dumnezeiesc . nel uat în seama în cetatea Sa 395 13. în pilde. se găseşte ‫״‬pietriş". 2) Магсц 4. zicând ( 13. 8. ca unde nu vor înţelege. 13. alta şaizeci.au adunat la El mulţimi multe. lisus. dându-ne nouă nădejde de pocăinţă. dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit400. nu s-au împotrivit ispitelor şi necazurilor. a ieşit semănătorul să semene^ ( 13. Dumnezeu fiind.2/ Luca A stat în corabie. (6) Iar când s-a ivit soarele399. neavând rădăcină. prin care S-a apropiat de noi cu trup.4 ( 13. care nicidecum nu primesc cuvântul. Şi pentru ce a ieşit? Oare.3 b : Iată. Deci.5 Noroadelor celor simple [neştiutoare de carte] şi fără de vicleşug. s-au uscat. îi vânează pe cei de pe uscat. să ardă pământul pentru spinii cei mulţi? Oare. căci puţini sunt cei ce se mântuiesc (Luca 13. unele seminţe au căzut pe lângă drum şi au venit păsările397 şi le-au mâncat. încă şi întru alt chip: nevrednici fiind ei. dar nu sămânţa lor. să întrebe şi să se înveţe. 7 / Luca 8. fără de pilde le-a grăit. dar. măcar de i se pare celui bogat că face oarecare faptă bună. 5-6 ( 1 3 . з / Luca 8.4-6: Şi pe când semăna. Şi anume să semene „sămânţa sa". 6). pentru că mintea lor este cale preacălcată [bătătorită] şi aspră şi nicidecum arată. în ediţia de la 1805.3 / Luca 8. 5-6 / Luca 8. că nu se cuvine „a arunca mărgăritarele înaintea porcilor" (Matei 7. ca Unul Care Se află pretutindenea. le grăieşte „în pilde". încât. (5) Altele au căzut pe loc pietros398. în loc de ‫״‬le-au înăbuşit".7: Altele au căzut între spini. Căci. Cei de pe ‫״‬pietriş" [‫״‬loc pietros"] sunt cei care au auzit cuvântul. din pricina neputinţei. în munte. titlul capitolului este: ‫״‬Pentru pilda semănătorului şi pentru a împărăţiei Cerurilor". se găseşte ‫״‬le-au înecat pe ele". Când zice „a ieşit". ci a lui Dumnezeu. se găseşte ‫״‬răsărind soarele". în loc de ‫״‬pe lângă drum şi au venit păsările". ( 1 3 . 8) Marcu 4. se găseşte ‫״‬lângă cale şi au venit păsările cerului".1 (13. nu se cuvenea să pună înaintea lor învăţăturile întru totul descoperite. care sunt dracii. 6 Cei de ‫״‬lângă cale" sunt cei trândavi şi leneşi. în loc de „pe ţărm". 3b ) Marcu 4. 8 Cele trei părţi de ‫״‬sămânţă" s-au pierdut şi numai a patra parte s-a mântuit [a rodit].5 „Semănător" se numeşte pe Sine. . 1-2: în ziua aceea. însă aceasta nu creşte. Că auzi [ce zice]: 13. (2) Şi s. fiindcă n-am putut noi să mergem la Dânsul. pentru că ispitele îi arată [vădesc] pe oameni şi îi descoperă. Deci. De la aceştia răpesc cuvântul ‫״‬păsările cerului" . 8: Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută. ieşind lisus din casă. precum soarele [descoperă] cele ascunse. unde nu aveau pământ mult şi îndată au răsărit. Căci şi Proorocii au semănat. 4-5 / Luca 8. ci însuşi El era înţelepciunea lui Dumnezeu. 6 ) Marcu 4. ci au vândut mântuirea lor. însă aici. în loc de ‫״‬loc pietros". pe mare fiind Domnul. 399 397 398 în ediţia de la 1805. 23-28). 8 / Luca 8. că naveau pământ adânc.CAPITOLUL 13 Şapte pilde despre Împărăţia Cerurilor. se găseşte „pe ţărmurile mării". întâi spune pilda cea care îl face pe ascultător mai cu luare-aminte. oprită fiind de griji. să muncească [să căznească] pe oameni? Nu! Ci „să semene". 5 ) Marcu 4. 3-) Marcu 4. pentru că sunt şi fariseii cei vicleni. 400 în ediţia de la 1805. 395 în ediţia de la 1805. iar „sămânţa" pe care o seamănă este cuvântul. 7 ) Marcu 4. Iar El. 7 Aceştia sunt cei care prin griji ‫״‬îneacă" [‫״‬înăbuşă"] cuvântul. 396 în ediţia de la 1805. 13. mai apoi arată şi ‫״‬pământul cel bun". ( 1 3 .să nu fie! -. alta treizeci.

2 2 t Marcu 4. 405 Adică află răspuns. Adică. dar voia noastră cea slobodă ne întunecă pe noi .‫״‬şaizeci" . şi ce are i Se va lua. în loc de ‫״‬să cunoaşteţi". 13: De aceea le vorbesc în pilde404. 10-11 / Luca 8. 43 Arată că acestea se cuvine să se înţeleagă duhovniceşte de cei care au urechi duhovniceşti. măcar deşi are o oarecare scânteie a lucrului celui bun. cu Evanghelia în mână şi în ediţia de la 1805. 13) cuvintele lor dumnezeieşti. iar altul . văzând fireşte . le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi403 tainele împărăţiei Cerurilor. dar nu veţi vedea407. oare. 12) Matei 25. şi auzind cele ale oamenilor lumeşti. Deci aceasta înseamnă ceea ce zice „văzând. 9).‫״‬o sută" . în loc de ‫״‬apropiindu-se de El".10 / Ioan 9. 39 ( 13. cum pe toţi îi primeşte.cel care a ales nuntă cinstită şi pe cât este cu putinţă lucrează cu osârdie faptele cele buneQ. că celui ce are sârguinţă i se dă cunoştinţa şi îi prisoseşte. 404 în ediţia de la 1805.adică fiind zidiţi de Dumnezeu ca să poată fireşte să înţeleagă -. ci unul . o stinge şi pe aceasta de nu va sufla într-însa prin Duhul şi prin lucrurile cele duhovniceşti şi o va aprinde pe ea. le răspundem astfel celor ce zic unele ca acestea: Dumnezeu pe toţi îi face să înţeleagă fireşte ceea ce se cuvine. grăite în Duhul Sfânt. nu vedeau. şi auzind nu aud. nu li s-a dat". care zice: Cu urechile veţi auzi. văzând. voi. ori ‫״‬spinos". este cu putinţă a se face el ‫״‬pământ bun". dar nu veţi vedea". spune-mi mie. în loc de ‫״‬de aceea le vorbesc în pilde". drept aceea. căci El „luminează pe tot omul care vine în lume" (Ioan 1. nu pot înţelege (Matei 13. dar nu veţi înţelege. 1977. Pentru aceasta.poate cel ce are de săvârşit [desăvârşită] neagoniseală şi nevoinţă preaînaîtă401. însă nu deopotrivă rodesc toţi cei care au primit cuvântul. Bucureşti. se găseşte ‫״‬viind la Dânsul". Căci.adică fiind fireşte zidiţi de Dumnezeu ca să audă şi să înţeleagă nu aud şi nu înţeleg din însăşi voia cea slobodă. ed. Iată ce ne spune Dionisie din Fuma despre felul în care trebuie zugrăvită în frescă sau icoană pilda semănătorului: ‫״‬Hristos. [iudeii] minunile lui Hristos? Cu adevărat le vedeau. Cu ajutorul lui Dumnezeu. 6. 29 / Marcu 4. Căci. 12: Şi ucenicii. 402 406 Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune cum se împlinesc aceste cuvinte întru lucrarea Sfinţilor: „Lumea e moartă pentru Sfinţi şi cei din ea. că mulţi au urechi. nici nu înţeleg. fiindcă zice [Hristos]: ‫״‬Cereţi şi vi se va da" (Luca 11. se găseşte ‫״‬a şti". . 13. p. Pentru aceasta a adăugat: ‫״‬cine are urechi de auzit să audă". că. rămâ n cu simţirea ca şi când nu le-ar auzi. nu văd.1-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? (11) Iar El. vezi cum aici a zis Domnul pilda şi numai ucenicii cerând au luat. 26 Văzând ucenicii adâncime multă în cele grăite de Hristos şi fiind de obşte purtători de grijă ai mulţimii. A doua sută a capetelor de Dumnezeu cuvântătoare şi făptuitoare. văzând şi ei cele din lume. că de aici se dezleagă nedumerirea celor care zic405 că unii oameni sunt răi din fire şi de la Dumnezeu. Iar El zice: ‫«״‬Vouă vi s-a dat a şti tainele». De aceea [cei din lume].12 / Luca 8. Deci. dar nu de auzit. ca un lucrător petrece în viaţa de obşte. Marcu 4.11). (15) Căci inima acestui popor s-a învârtoşat1'1 şi 401 4 [1805] Adică călugărul cel ce petrece în pustie. se găseşte ‫״‬pentru aceea în pilde grăiesc lor".‫״‬treizeci" .1415: Şi se împlineşte cu ei proorocîa lui Isaia.9). vin la Dânsul şi ÎI întreabă [aceasta]. iar celor ce nu au sârguinţă. 73). Dar nici cei duhovniceşti nu pot primi în ei faptele cele rele sau cuvintele pătimaşe ale oamenilor lumeşti sau răi. bine am zis. iar iudeilor nu li s-a dat" (Matei 13. pe când acelora nu li s-a dat. (12) Căci celui ce are i se va da şi îi va prisosi. nu văd din însăşi voia lor şi auzind . apropiindu-se de El402. stând şi învăţând.ceea ce se arată şi aici.poate călugărul care. Iar de la cel care nu are sârguinţă şi minte vrednică. Şi astfel nu se înfăptuieşte nici o părtăşie a acestora cu aceia. aduce martor şi pe Proorocul: 13. Căci unii ca aceştia zic că Iisus însuşi a zis: ‫״‬Vouă vi s-a dat a şti tainele. nu le văd. iar de la cel ce nu are. se găseşte „privind veţi privi şi nu veţi vedea '. 9-10 / 1 Corinteni 2 . şi cu ochii vă veţi uita. (13. pentru ei.230 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI de-ar fi cineva ori ‫״‬lângă cale". 13. răspunzând. iar altul . 11J înţelepciune 2 . nu văd faptele lor cele bune şi auzind. sau a acelora cu aceştia" ( Filocalia românească. Căci acela primeşte care cere. (13. 18. Şi vezi bunătatea lui Dumnezeu. ci. 403 în ediţia de la 1805.9. văzând. 10 f23. 9: Cine are urechi de auzit să audă. 25 / Luca 8. dar se făceau ei înşişi orbi şi îl cleveteau [defăimau] pe El. cap 41. pentru că aveţi osârdie şi sârguinţă. nu văd"406. la fel. şi ceea ce 1 se pare că are se va lua de la el.9) Matei 4. şi pe cei ce fac lucruri mari şi pe cei de mijloc şi pe cei [ce săvârşesc lucruri] mici! 13. 407 In ediţia de la 1805. 13) Ia aminte. în loc de „cu ochii vă veţi uita. 1BMBOR. 19.

îndată hulesc.1617: Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd si urechile voastre că aud. că dintru a lor răutate s-au sârguit a rămâne nevindecaţi şi neîntorşi [întru pocăinţă]. i-au închis. 2 1 ) Marcu 4. cu acestea două covârşesc Apostolii pe Prooroci: cu aceea că trupeşte L-au văzut. 2 0 ) Isaia 58. zicând: 13. deci. Deci. Şi nu a zis că Dumnezeu a închis ochii lor. se găseşte ‫״‬apucă". în loc de ‫״‬drum". 1 7 / Luca 10. 8 ( 1 3 . 21 / Iezechiil 12. 9 / Ieremia 5. oare. 1 8 ) Marcu 4. 2 / Marcu 4. 1805.13 A spus ‫״‬necaz" [‫״‬strâmtorare"] pentru că mulţi fiind necăjiţi de părinţi sau de alte nevoi. ca să nu fim şi noi asemenea celor de ‫״‬lângă cale". în ediţia de la 1805. fiindcă Hristos este ‫״‬Calea" (loan 14.16 ( 1 3 . iar ‫״‬goană" [‫״‬prigoană‫]״‬. se găseşte ‫״‬făcându-se necaz sau goană". 1 i t t (17) Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi Prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi. 1 9 ) Marcu 4. ci ţine până la o vreme şi. (21) dar nu are rădăcină în sine. iar aceia numai în chip gândit. 1 7 ) Luca 10. . 408 409 410 In ediţia de în ediţia de la la 1805. aceasta este sămânţa semănată lângă drum409. 23 ( 1 3 . dar şi pentru că aceia [Proorocii] nu s-au învrednicit de atâtea taine şi de atâta cunoştinţă ca aceştia [Apostolii]. şi n-au auzit.10 / Ioan 12. subţire cu adevărat fiind mai înainte".TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 231 cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis.11 ( 1 3 . Pentru că lucrul despre care se spune că s-a îngroşat înseamnă că era subţire înainte şi fiindcă inima lor s-a îngroşat. Şi. din însăşi voinţa lor.12 Ne îndeamnă să înţelegem cele spuse de învăţători. aşa şi-au închis ei ochii lor. şi Eu să-i tămâduiesc pe ei. ascultaţi pilda semănătorului: (19) De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-1 înţelege. ‫״‬lângă cale" sunt cei ce se află afară de Hristos. 13. şi să audă cele ce auziţi voi. îndată se sminteşte. 1 6 ) 2 Paralipomena 9 .14-15 / Luca 8. care nu în ‫״‬cale" sunt.13. ci afară din ‫״‬cale"? 13.15 / Luca 8. 1 5 ) Isaia 6. dar mai vârtos sunt vrednice de fericire ochii şi urechile cele sufleteşti. 1 4 ) Isaia 6. vine cel viclean şi răpeşte408 ce s-a semănat în inima lui. 20-21: Cea semănată pe loc pietros111 este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie. pentru cei care cad [din credinţă] în vremea tiranilor. în loc de ‫״‬răpeşte". 26 / Romani 11.17 / Luca 8. nu cumva. ci „pentru că ea «s-a îngroşat» [«s-a învârtoşat»]. se găseşte ‫״‬cale". 2 / Marcu 4. 40 / Evrei 5. Iar aceasta au făcut-o ca să nu se întoarcă şi să-i tamăduiască pe ei.1819: Voi. ( 1 3 . 40 / Faptele Apostolilor 28.21/1 Petru 1.12 / Luca 8. ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă. dar şi cu aceea că duhovniceşte s-au învăţat [au primit] cele dumnezeieşti. descoperă [Domnul] ucenicilor pilda.10 Şi ochii cei simţitori ai Apostolilor şi urechile lor sunt fericite [de Domnul]. şi n-au văzut. întâmplându-se strâmtorare sau prigoană410 pentru cuvânt. ( 1 3 . 9) nu spune: „Voi nu înţelegeţi nu pentru că Eu am zidit îngroşată inima voastră". ( 1 3 . ( 1 3 .10 / Ioan 12. ci că ei.11 Vezi că proorocîa (Isaia 6. fiindcă au cunoscut pe Hristos. Deci.6). în loc de ‫״‬întâmplându-se strâmtorare sau prigoană". 7 / Matei 16. Şi îi cinsteşte pe ei [Apostoli] mai mult decât pe Prooroci. pentru că ei şi trupeşte [au văzut şi] au crezut în Hristos.

atunci s-a arătat şi neghina. Dar. dacă va stăpâni [dacă robeşte] sufletul. dar grija acestei lumi411 şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă412 cuvântul şi îl face neroditor. ci „grija veacului acestuia". însă. dar din pricina iubirii de arginţi îl vom „îneca"? 13. 22) Ieremia 4. se găseşte „veacului acestuia" în ediţia de la 1805. Nici „avuţia" nu a zis. p. precum Matei.25) Marcu 4.15 De multe feluri sunt chipurile faptei celei bune. Şi în mijlocul lor ereticii.23: Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi -l înţelege. ‫״‬Ţarină" este lumea aceasta sau sufletul fiecărui om. 23) Facere 26. (30) Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina. nici pentru gândurile cele rele nu voieşte Dumnezeu să fie tăiat omul.12 / Marcu 4. sunt cei care dintru lenevire primesc eresurile şi gândurile celor rele. ca să nu se strice dimpreună şi „grâul". „zâzanie" [„neghina"] fiind. iar la iad ereticii. iar „omul care a semănat" este Hristos. (13. ci creşte cuvântul. altul şaizeci. ar fi fost tăiat din viaţă. Şi în altă parte raiul şi iadul: la rai dreptcredincîoşii îndrumaţi de către în geri. până la seceriş şi.17 / Matei 3. iar apoi să ţinem cu întemeiere cele auzite. 28 (13. (13. plivind neghina. 24) Marcu 4. a semănat neghină printre grâu413 şi s-a dus. n-ai semănat tu. în loc de „neghină". „zâzaniile" sunt eresurile sau gândurile rele. care era „zâzanie" [„neghină"]. căci aşa nu mai pot lucra.232 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 13. spune îngerilor că la sfârşit să adune „zâzania" [„neghina"]. ca s-o ardem. să smulgeţi o dată cu ea şi grâul. aşa şi desfătarea. din pricină că noi ne lenevim şi dormim. pentru ca să crească fapta lor bună cea de pe urmă. ca să nu fim ca şi cei „de lângă cale". iar cel ce le-a semănat pe acestea este diavolul. 121). La fel şi Pavel şi tâlharul [de pe cruce]. sămânţă bună în ţarina ta? De unde. Căci. Deci. cum? „In snopi". 20 / Luca 8. nu „îneacă". ci toată puterea lor lucrătoare se 2 412 413 ' în ediţia de la 1805. ci au fost lăsaţi să trăiască. „A semănat zâzanii între grâu". deci. alţii în chipul mucenicilor. oameni mulţi: unii în chip de ierarhi. 415 Dionisie din Fuma scrie astfel despre felul în care trebuie zugrăvită această pildă: „Hristos cu Evanghelia. purtând cununi. (26) Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod. Apoi se cuvine să nu fim iubitori de bani. Iar „oamenii care dorm". având pe umăr diavoli. dar. vezi că în pildă este rânduială.27 (13. Şi după cum spinul ascuţit fiind. în versetele următoare. 22: Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul. are neghină9 (28) Iar el le-a răspuns: un om vrăjmaş414 a făcut aceasta. iar aici arată că nici pe cea care a căzut pe ‫״‬pământul cel bun" n-a lăsat-o vrăjmaşul nestricată. să ne ducem şi s-o plivim? (29) El însă a zis: Nu. ci „înşelăciunea avuţiei". ca nu cumva. 26 (13. (13.2 6 ) Marcu 4. deci care aduce rod şi face: unul o sută. altul treizeci. voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi. iar alţii în chipul cuvioşilor. Slugile i-au zis: Voieşti. i-au zis: Doamne. a venit vrăjmaşul lui. (27) Venind slugile stăpânului casei. cărora le pare rău că sunt eresuri sau răutăţi în suflet şi voiesc a smulge şi a tăia din viaţă şi pe eretici şi pe cei care gândesc cele rele. intră înlăuntru şi cu anevoie se dezrădăcinează.3 / Marcu 4.12 în cea dintâi pildă a spus că a patra parte de sămânţă a căzut pe „pământul cel bun" (Matei 13. că ce folos am avea de vom auzi şi vom ţine cuvântul. căci aceştia. după cum apare în versetul ediţiei de la 1805. „Sămânţa cea bună" sunt oamenii cei buni sau gândurile. se găseşte „un om pizmaş". 8). în toc de „acestei lumi". s-ar fi tăiat împreună cu el şi „grâul" cuvântului care avea să răsară mai apoi dintr-însul. n-au fost tăiaţi. zicând: Asemenea este împărăţia Cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. se găseşte „îneacă".30) Maleahi 3. Dar Dumnezeu nu lasă să piară ereticii prin războaie. adică legându-i de mâini şi de picioare. oare. iar grâul adunaţi-1 în jitniţa mea. cit. adică pe eretici. De asemenea. în loc de „înăbuşă". intră în trup şi greu se scoate. 24-30: Altă pildă le-a pus lor înainte. fiind legaţi cu lanţuri şi căznindu‫־‬i demonii" (Erminia picturii bizantine. şi îngeri lângă ei. fiindcă aprind şi focul poftei şi pe cel al Gheenei. Iar „spinii" sunt grijile şi desfătările. în loc de „un om vrăjmaş". pe când oamenii dormeau. şi înaintea Lui. 24 Nu spune că ‫״‬veacul acesta" îneacă cuvântul. de multe feluri sunt şi cei care sporesc. ed. 13. la vremea secerişului. .18 / Luca 18. (25) Dar. Căci se cuvine nouă ca mai întâi să auzim cuvântul şi să -l înţelegem. ca să nu pătimească împreună cu ei şi dimpreună să se piardă şi drepţii415. căci atunci când bogăţia este împărţită la cei lipsiţi.. se 414 găseşte „zâzanii" în ediţia de la 1805. ‫״‬Slugi" sunt îngerii.

13. grele ce s-au grăit. Că avem noi. că niciodată nu băgăm în seamă cele ce sunt obişnuite [ale noastre]. 2 / Luca 4. după cum zice Pavel: ‫״‬Fiţi mie următori.. aceasta este Legea cea Nouă. 27 ( 1 3 . cu Acesta asemenea sunt Apostolii. căci câteva minuni a făcut. Căci. 49). aduce mărturie din Legea Veche (Iov 15. „se adună" de secerătorii îngeri în „jitniţele" cele cereşti.adică gândurile bune . care scoate din vistieria sa noi şi vechi]".57 b ~58: Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui417 şi în casa lui. 11. este în loc de „aici. Căci pe ei îi numeşte ‫״‬cărturari". Deci şi aceştia se sminteau întru Iisus. Cleopa. în loc de „multe minuni". ca pe cei care ştiau Legea. (32) şi care este mai mic decât toate seminţele. ci ‫״‬s-au învăţat întru împărăţie" . nu şi Dumnezeu . iar noi.54“: Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde. poate zicând şi ei că scoate pe draci cu Beelzebul. Deci. nazarinenii socoteau că neamul cel de jos şi simplitatea strămoşilor vatămă pe cineva spre a plăcea lui Dumnezeu416. se găseşte „Nu este prooroc necinstit fără numai 418 în patria lui". îi 4<i 417 învăţăm de aici că înaintaşii nu ne sunt piedici în a plăcea lui Dumnezeu. când era prigonitor [al Bisericii]. zicând: împărăţia Cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar. se găseşte „puteri multe". Iisus „în patria Lui". 6. Iosif. (58) Şi n-a făcut acolo multe minuni418. 55) Marcu 6. ca să nu poată zice [nazaritenii]: „am fi crezut.ce II împiedica pe El a se face mare întru minuni? însă se află ei [se arată ei aici] şi lipsiţi de înţelegere şi pizmăreţi. după Lege a luat pe femeia aceluia şi a făcut dintr-însa [a avut de la ea] şase feciori [copii]. La fel şi gândurile cele rele pe care le avea Pavel. din pricina necredinţei lor. să fie mai mult supuşi la munci [cazne]. luându-1. Deci chiar om simplu să fi fost Iisus . ca nu cumva şi după semne [minuni] rămânând necredincioşi. dar pe cele străine le iubim. (54) Şi venind în patria Sa. pentru că s-ar fi cuvenit ca mai vârtos să se laude că patria lor un bine ca acesta a odrăslit. Luca 19. au fost arse de „focul" lui Hristos. 3 Neînţelegători [nepricepuţi] fiind.adică numai om. ( 1 3 . iar când zice că ‫״‬din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit". 7. îl cinstim pe Dânsul. 5 8 ) Marcu 6. dar când a Iuda? (56) Şi surorile [verişoarele] Lui au nu sunt toate la noi? Deci. Iar „grâul". fiindu-i milă de ei. Drept aceea. omul l-a semănat în ţarina sa. 31-32: O altă pildă le-a pus înainte. [carele se învaţă întru împărăţia Cerurilor este asemenea unui stăpân al casei. ci cu blândeţe zice că „nu este prooroc necinstit fără numai în patria lui şi în casa lui". n-au rămas în Lege.15 ( 1 3 . 16). . De pildă. 13.. deşi ştiau Legea. spune: ‫״‬orice cărturar. în loc de „Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui". adică Sfinţii. cu noi locuiesc".adică în cunoştinţa lui Hristos putând a le spune şi pe [cele] ale Legii Noi şi pe [cele] ale Legii Vechi. şi pe Salomeea. „Şi n-a făcut acolo puteri multe. în ediţia de la 1805. oamenii acest obicei. oamenii.a fost „adunat în jitniţele" Bisericii.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 233 leagă. 22). care după Lege era fiica lui Cleopa. 22 / Ioan 7. Iar ceea ce zice: „şi în casa lui". vor da socoteală în ziua judecăţii" (Matei 12. dacă ar fi făcut ceva [minuni]". ‫״‬Stăpân al casei" este Hristos ca un bogat. din pricina necredinţei lor". 21. căci întru Dânsul sunt vistieriile înţelepciunii. în ediţia de la 1805. aducea mărturii din Scriptura ‫״‬Veche" [Vechiul Testament]. lăudându-i Mântuitorul pe ei. dar care. 4 / Luca 4. ( 1 3 . Pilde 18. a trecut de acolo. 5 Vezi-L pe Hristos că nu-i ocărăşte pe ei. Şi zice „n-a făcut multe". 13. zicând că ‫״‬pentru orice cuvânt deşert pe care-1 vor rosti. cei străini. patru parte bărbătească şi doi parte femeiască: pe Maria. învăţându-ne cele ‫״‬noi". 23 / Ioan 6. 42. 57“) Marcu 6. a adăugat-o pentru că şi fraţii Lui cei dintru aceeaşi casă cu El îl pizmuiau. pe care. 53. precum şi eu lui Hristos" (1 Corinteni 4. iar „grâul" . Iar aceasta ce zice „sunt la noi". 24/ Ioan 4. este „necinstit". Iar ‫״‬fraţi" şi „surori" ai Domnului erau copiii lui Iosif. pe care a venit El să-l arunce pe pământ (Matei 3. adică la iudei. născuţi din femeia fratelui său. de unde are El toate acestea? (57) Şi se sminteau întru El. 36-37). după ce s-a săvârşit Cleopa fără a avea feciori. Luca 12. 57'") Marcu 6. Iar tu să înţelegi şi aşa: că şi până astăzi. pentru că El. 44 ( 1 3 . 3 / Luca 3. 54 b ) Marcu 6.

5 2 ) Cântarea Cântărilor 7. iată. Iar ‫״‬Patrie a Sa" să înţelegi Nazaretul.se spune că este mâncare a sufletului. în obşte şi de faţă grăind. deoarece arată că. orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia Cerurilor este asemenea unui om gospodar15. în ‫״‬foc" vom fi aruncaţi. din multe feluri de neamuri. măcar de vom şi crede.. Acest „năvod" a fost împletit din semne şi mărturii prooroceşti. 50) Matei 13. au ales în vase pe cei buni. l-au tras pescarii la mal şi. 23. 13. curve. pentru că toate cele pe care le învăţau [propovăduiau] Apostolii. în loc de „aruncat". iudei. căci întru acesta S-a crescut [aici a fost crescut] (Matei 2. Marcu 6.51-52: înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da. 14 / Isaia 8. 13.234 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI învăţa pe ei în sinagoga lor41' ( 1 3 . vameşi. cit.] sufletul îi „scrâşneşte" pe aceştia [pe „dinţi"].1-6. acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.54 b -57 a : încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? (55) Au. căci şi sufletul are dinţi duhovniceşti. iar pe cei răi i-au aruncat42 afară. 25.bună ori rea . 42.13) ‫ ) ״‬Ieremîa 16. 1 . se găseşte ‫״‬feciorul". vom fi aruncaţi afară. e raiul. (49) Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. iar după ce „s-a umplut" . le adevereau cu minunile şi cu glasurile Proorocilor. zdrobindu-se acestea pentru că au făcut cele rele421. acest năvod. (50) Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc. Iar întru ‫״‬soboare" îi învaţă. 41 înfricoşătoare este pilda aceasta. 421 Iar zdrobirea acestora este „plângerea şi scrâşnirea dinţilor". şi dinapoia Apostolilor. nu se numeşte mama lui Maria şi fraţii4* [verii] Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi 13. pentru că după puţin [timp] avea să spună şi altele. Dionisie din Fuma ne dă următoarea îndrumare de zugrăvire: „Mulţime de popor. şi împrejurul lor Apostolii. 47 . cu Petru înăuntru şi cu mulţi alţii. care nu vor fi întru acest fel [rău]. 20 Vezi cum pildele i-au făcut pe ucenici cu mai multă luare-aminte? Căci. fiind căzniţi de demoni" (Erminia picturii bizantine. elini. a adunat întru el de toate: barbari. 49) Matei 25. adică puterile sale cele lucrătoare.adică atunci când se va sfârşi lumea se vor „alege" cei prinşi în năvod. în loc de ‫״‬fiul". cei ce erau mai înainte neînţelegători şi neînvăţaţi le-au înţeles pe cele în ediţia de la 1805. se vor pune „în vase".2 / Luca 4. (48) Iar când s-a umplut. „Năvod" este învăţătura Apostolilor. 31-32 (13. 47-50: Asemenea este iarăşi împărăţia Cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti. iar ceilalţi. şi se mută de acolo. ca să nu poată mai pe urmă a zice că a învăţat oarecare călcări de Lege. Deci. In ediţia de la 1805. nu este Acesta fiul419 teslarului? Au. 5 4 " ) Marcu 6. care scoate din vistieria sa noi şi vechi. 122). din tot neamul [omenesc]. de-a dreapta. se găseşte „lepădat". (52) Iar El le-a zis: De aceea. 9 (13. dar vom fi aflaţi răi. Şi chiar dacă am crezut. Doamne. dar viaţă bună nu vom avea. şezând. p.16 / lezechiil 47. 16). ( 1 3 . ed. Luca 4. pentru ca şi pe alţii să-i folosească cu venirea Lui. [„la sfârşitul veacului". adică în veşnicele lăcaşuri420. Deci atunci. Şi toată lucrarea .16 Zice ‫״‬aceste pilde". 420 419 . iar de-a stânga este iadul şi oameni mulţi. tâlhari. care au fost pescari. La pilda năvodului.

12-13). Iar cel ce caută cunoştinţa lui Dumnezeu422.45-46: Iarăşi este asemenea împărăţia Cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune (46) Şi aflând un mărgăritar de mult preţ. doar el singur ştie câtă bogăţie are. 37-42: El. s. mai pe urmă. Pentru aceasta se cuvine ca toate dându-le noi. pentru „grâul" care avea să răsară dintr-înşii. se găseşte „iar zâzaniile sunt fiii celui viclean". (42) şi-î vor arunca pe ei în cuptorul cu foc. ascunsă".20). 20 [Toate] câte se cuvenea să se zică s-au zis mai sus [vezi tâlcuirea de la Matei 13. ( 1 3 .13 / Apocalipsa 14. şi lângă el. Pentru că şi Pavel şi tâlharul ‫״‬zâzanii" aveau mai întâi [înainte] de a crede. după cum zice Pavei (1 Corinteni 2. după cum se alege neghina428 şi se arde în foc. o află pe ea. Cel ce are urechi de auzit să audă. iar secerătorii sunt îngerii. Cu adevărat. 13.15-17 ( 1 3 . cu îmbrăcăminte călugărească. 44 / Faptele Apostolilor 13. în taină privindu-1 în mâna sa. pentru că numai unul este Adevărul . Dionisie din Fuma scrie astfel despre zugrăvirea pildei: „Apostolul Pavel.17). acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. Şi după cum cel care are mărgăritar. Şi împrejurul iui bărbaţi şi femei. cel care are cunoştinţa lui Hristos a dobândit toată lumea. (40) Şi. ( 1 3 . Şi. zăcând pe pământ şi alţii sfărâmând idoli" (Erminia picturii bizantine. poruncindu-le lor. în loc de „neghină". că nimic având. iar alţii nu ştiu. cit. 43: Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor.. în continuare. 425 4. cu „soarele" aseamănă strălucirea drepţilor. precum făceau Iosua Navi (Iosua 3. 7 ( 1 3 .31 ( 1 3 . vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea. în 427 428 acest grup de versete. Cuviosul Varlaam [Sfânt prăznuit la 19 noiembne]. iar „neguţători" sunt cei care o străbat.4.15 / loil 4. de multe ori. „mărgăritare" li se par socotelile [cugetele] înţelepţilor celor mulţi. oare nu cumva ca Hristos vor străluci drepţii? Căci vor fi şi ei dumnezei [prin har]429 (Psalm 81. pe toate le stăpâneşte şi stihiile îi sunt roabe [supuse]. io Viaţa de acum este asemenea unei mări. s-a dus. dar numai unul este cel „de mult preţ". în ediţia de la 1805. adică lumea423. 3 9 ) Facere 3. stând cu bună cucernicie. vor fi şi turburări şi războaie şi poate şi dintre cei credincioşi se vor strica în vremea turburărilor. precum Moise (Ieşire cap. 10. (38) Ţarina este lumea. 4 6 ) Pilde 2. 3 / înţelepciune 3. 422 Cunoaşterea cea după Dumnezeu. căci. 4 3 ) Daniil 12. căci de vor fi omorâţi ereticii şi se vor tăia. de vreme ce Hristos este „Soarele Dreptăţii" (Maleahi 3. deschizându-se.le aruncă pe dată şi cumpără „ţarina".dogme elineşti [învăţături lumeşti] sau năravuri rele sau bani . ( 1 3 .18-23]. o loveşte fulgerul . arătându -i cu 426 în ediţia de la 1805. iar neghina sunt fiii celui rău426. secerişul este sfârşitul lumii427. iar vrăjmăşia ce o aveau ei întru început. spre slava noastră]".după care se închide la loc424-. După cum despre mărgăritarul cel prea alb se spune că se naşte în scoică atunci când. ascunsă. 12 / Apocalipsa 19. feciorul de împărat al Indiei. [pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci. 6).14. a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre 429 înţelesul cuvintelor: „vor fi şi ei dumnezei pnn har". 9 Fiindcă noi socotim soarele mai luminos decât toate stelele. 8. aşa şi Hristos S-a zămislit în Fecioara. le-a zis: Cel Ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.10 ( 1 3 . 4 1 ) Matei 24. 4 2 ) Matei 3. 3 8 ) Cântarea Cântărilor 7. se găseşte „sfârşitul veacului". grăind într-o hârtie: „Propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu. căutând să afle oarecare cunoştinţă. care se vor îngădui până la sfârşit. p. 7). Aici vorbeşte despre eresuri. 41 1 2 Petru 3.17 / Matei 13. 122). CuviosulIoasaf [Sfânt prâznuit la 19 noiembrie şi 26 august]. (39) Duşmanul care a semănat-o este diavolul. acest „mărgăritar" să-I câştigăm [dobândim]425. 7-10. 7.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 235 Dumnezeu. este legat de cuvintele Sfântului Apostol Petru: „Dumnezeiasca Lui putere ne- . 4 0 ) Matei 25. 423 Aici.12. şi înapoia lor argint şi cărţi şi alte lucruri de mult preţ. 13. cu focul Duhului şi cu căldura credinţei au ars-o.12 -14 / loan 8.Carele este Hristos. adică din Sfântul Duh. aşa va fi la sfârşitul veacului. şi toate cele pe care le are . poate tocmai datorită frumuseţii şi desăvârşirii lor. (41) Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi. Multora. au adus roadă lui Dumnezeu. Dionisie din Fuma indică următorul izvod pentru zugrăvirea pildei mărgăritarului: „Hristos. în loc de „se alege neghina". răspunzând. în acest chip se ascunde şi propovăduirea întru cei neînvăţaţi şi simpli. în loc de „sfârşitul lumii". 13. dar n-au fost tăiaţi atunci. stând şi binecuvântând şi înaintea Sa. j Se pare că aşa se socotea în acea vreme că se formează perlele. sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei. se găseşte „zâzanii". ed. în ediţia de !a 1805. 13. însă şi mai mult decât soarele vor străluci aceştia. se găseşte „se adună zâzaniile". în ioc de „iar neghina sunt fiii celui rău". din Fulgerul cel de Sus. 10.

ca să nu socoteşti tu.236 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 13. 433 432 . 33) Facere 18. 4. ca şi regionalism cuprinde în înţelesul său şi o denumire generică pentru plantele erbacee cultivate de om pentru hrană. 24-30. măzărichea33 şi altele. cit. Iar p rin „zâzanii" arată toate cele stricătoare care răsar în grâu. 30-32 / Luca 13.adică decât cei care sunt neputincioşi şi nu de săvârşit [nedesăvârşiţi] -.întrucât şi îngerii se bucură pentru cei drepţi. cu cărţi deschise. Măzărichea mai este cunoscută şi sub denumirea de borceag. Dionisie din Fuma dă următorul izvod pentru zugrăvirea pildei: ‫״‬Hristos în mormânt. şi fără pildă nu le grăia nimic. 4. 6 / Luca 13.4 „Ţarină" este lumea. pentru că celelalte li se păreau mai descoperite. iar „comoara ". până ce s-a dospit toată. Pentru pilda grăuntelui de muştar. păroasă. 434 Muştarul este o plantă adeseori întâlnită în Palestina. precum este neghina. 431 Neghina este o plantă erbacee cu tulpină înaltă. aşa şi voi toată lumea o veţi preface. Şi a spus atunci cele ce erau „ascunse de la întemeierea lumii". ‫״‬ca" este întrebuinţat spre a se arăta împlinirea celor proorocite (Psalm 48. găsind-o un om. Vezi nota versetului 25 de la Matei 13. 2-10) sau cea a „leoaicei şi a viei" (Iezechiil 19. cu frunze lungi.18-19 ‫״‬Grăunte de muştar" este propovăduirea şi Apostolii. 34-35: Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde. şi din gura Lui ieşind un copac afară. parabola „vulturului şi a viţei" din proorocia lui Iezechiil către Israil (lezechii! 17. 2). pentru Iuda şi Ierusalim (Isaia 5. 13. ca mulţimile să poată să-L întrebe pe Dânsul.9-10). deşi puţini sunteţi". cel care vieţuieşti viaţă îngerească . zicând: Lămureşte-ne noua pilda cu neghina432 din ţarină. 30 / Luca 13. căci nu se cuvine a-ţi vădi fapta cea bună -. pentru că Domnul grăia în pilde. 3 1 ) Mareu 4. nici căutând să se înveţe ceva. Tulpina muştarului creşte până la o înălţime de 3-4 metri (Dicţionarul Noului Testament. în ediţia de la 1805. şi din jos oamenii mulţi. că puţin părând a fi au cuprins toată lumea. 36“: După aceea431. se găseşte ‫״‬buruianele". căci El ne‫־‬a arătat nouă tainele cele din Ceruri. dar fierbinte şi râvnitor şi iute şi mustrător. crescut este mai mare decât toate legumele433 şi se face pom. 20 21 ‫״‬Aluat" îi numeşte pe Apostoli. Căci aşa te vei face mai mare ca ‫״‬buruianele" . să se odihnească întru tine. ( 1 3 . 2 / Efeseni 3. pe care. [spre a se împlini proorocia]. întreabă numai despre această pildă.1-14) etc. încât ‫״‬păsările cerului" . o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină. parabola „împăratului copacilor" spusă de Iotam către locuitorii Sichemuluî (judecători 9. a venit în casă A lăsat poporul „atuncea" când a văzut că nimic nu se folosea acesta din învăţătură.. 3 5 ) Psalm 48. mic [puţin] fiind. cu cuviinţă au fost lăsate de Dânsul. ed. 33 ( 1 3 . albe sau roz. 13.18 ( 1 3 . preface toată făina asemenea lui. ( 1 3 . cu tulpina subţire. Iar acel scurt cuvânt. ‫״‬Deci. Şi [prin cuvântul] „fără de pildă nu le grăia nimic" se înţelege că numai atunci s-au făcut acestea. cit. 77. ( 1 3 . ramificată. ce creşte prin semănături. p. 3 2 ) Marcu 4. lăsând mulţimile.. însă noroadele negrijindu-se de aceasta. Deci fii şi tu ‫״‬grăunte de muştar" . 77. că Hristos a adus un oarecare chip nou de învăţătură430. luându-1. pilda „viei neroditoare" din proorocia lui Isaia. 4 4 ) Pilde 2. 3 4 ) Marcu 4. 7-15). adică îngerii. tu însuţi fiind de săvârşit [desăvârşit]. a cărei sămânţă este foarte mică. 9 Aduce în mijloc pe Proorocul care mai înainte a vestit că avea să propovăduiască Hristos şi că în pilde va învăţa. pilda „scaietelui şi a cedrului" rostită de loaş către Amasia (4 Regi 14.1-7). ed. Trebuie ştiut că acest cuvânt buruiană. 430 Pildele erau chip de învăţătură şi mustrare şi în Vechiul Testament. toxice. cu flori roşii şi cu seminţe mărunte negre. (35) Ca să se împlinească ce s-a spus prin Proorocul care zice: Deschide-voi în pilde gura Mea. 1-4). privind la Apostoli" (Erminia picturii bizantine. cu flori purpurii-lilîachii. prin care Proorocul Natan îl mustră pe David pentru desfrânare (2 Regi 12. atâta încât şi ‫״‬păsările cerului". 121). p. 33: Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este împărăţia Cerurilor aluatului pe care. încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui. a ascuns-o şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. că Domnul nu întotdeauna vorbea în pilde. şi Apostolii între ramurile lui. propovăduirea şi cunoaşterea lui Hristos ascunse în lume.adică cei cu minte despovărată de patimi şi zburătoare la cele de Sus se odihnes c întrînşii434. precum aluatul. 36 h : Iar ucenicii Lui s-au apropiat de El. 201). 13. ( 1 3 .adică mic Ia arătare. spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii. în loc de ‫״‬legumele". din familia leguminoaselor. 44: Asemenea este împărăţia Cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină. precum şi ‫״‬grăunte de muştar" i-a numit. „Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui 13. Măzărichea este o specie de plante furajere anuale. Dintre acestea amintim doar câteva: parabola „oiţei".

Iar ‫״‬femeie" este sufletul care a ascuns propovăduirea întru toate puterile sale şi s -a amestecat şi s-a dospit şi s-a sfinţit cu totul de această propovăduire. Dionisie din Fuma dă pentru această pildă următoarea îndrumare: ‫״‬Hristos cu Evanghelia.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 237 Unii înţeleg prin ‫״‬aluat" propovăduirea. 121). cit.. Că se cuvine ca în întregime [preadeplin] să ‫״‬dospim" şi să ne preschimbăm spre cele dumnezeieşti435. p.. 436 435 . ed. pe unii botezându-i. căci zice: ‫״‬până ce s-a dospit toată"436. Iar ‫״‬trei măsuri" sunt cele trei puteri ale sufletului: cuvântarea [cugetarea].» (Matei 28. Şi Apostolii înaintea Lui. zicând: «Mergând învăţaţi toate neamurile. mânia şi pofta. şi înaintea lor multă mulţime" (Erminia picturii bizantine. să ne preschimbăm lăuntric pătrunzându-ne de puterea şi lucrarea celor duhovniceşti şi dumnezeieşti.. pe alţii învăţându-i. Adică. 19).

vindecă pe cei bolnavi care se ating de El 437 14. Şi nici acum n-ar fi pomenit.mându-se Irod de Dumnezeu. Irod socotea că după înviere a luat şi darul acesta de la Dumnezeu. 28 I Luca 9.stăpânitor peste a patra parte dintr-o împărăţie. 4 ) Levitic 18.238 C API TOLUL 14 Tăierea capului lui loan Botezătorul. 437 în ediţia de la 1805. (2) Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este loan Botezătorul.3-5: Căci Irod. Şi fiindcă loan n -a făcut nici un semn [o minune] cât a trăit. (14. Pentru cele cinci pâini şi pentru cei [1805] Tetrarh . fratele său. Şi se vede că se teme el de Botezătorul şi de aceea nu îndrăzneşte a vorbi altora. Orişicare dintre acestea de s-au făcut.1. Legea poruncind ca omul să ia pe soţia fratelui său dacă s-ar fi săvârşit acela fără de feciori [fără a avea copii] (Levitic 18. iar Filip nu s-a săvârşit fără feciori [copii]. Şi înţelege de aici mândria vieţii lui de tiran.17 / Luca 3. Iar loan îl mustra pe Irod pentru că ţinea împotriva Legii pe soţia fratelui său. 21-22.căci stăpânitorii cu zăbăvnicie [greu] iau cunoştinţă de acestea. 1 ) Marcu 6. fărădelege era ceea ce s-a făcut. fără numai slujitorilor. fiindcă avea o fiică [Salomeea]. Şi nete. (5) Şi voind să-l ucidă. Pentru umblarea lui Iisus pe mare". că-1 socotea pe el Ca Prooroc. căci iată după câtă vreme aude Irod cele despre Iisus .2: în vremea aceea.14. pentru Irodiada. 3 ) Marcu 6. 14 / Luca 9. [anume] de a face minuni. 438 în ediţia de la 1805. Şi unii spun că Irod a luat-o pe femeia lui Filip şi a răpit stăpânirea celei de a patra părţi încă trăind Fiiip. (4) Căci loan îi zicea Iui: Nu ţi se cuvine să o ai de soţie. s-a temut de mulţime. a auzit tetrarhul438 Irod de vestea ce se dusese despre Iisus. 14. ( 1 4 . titlul capitolului este: ‫״‬Pentru tăierea capului lui loan şi pentru Irod. 7 : 23. 16). Iisus satură cinci mii de oameni. prinzând pe loan. 439 doi peşti. după cum se spune şi în tâlcuirea de la Matei 2.19 Acest Irod era fiul celui care a omorât pruncii din Betleem. 8. umblă pe mare. aici avem: ‫״‬el a înviat din morţi şi de aceea se fac puteri întru el". 2 ) Marcu 6. . dacă n-ar fi fost şi acestea legate de Hristos.18 Matei nu l-a pomenit pe loan mai dinainte. pentru că nu-i iau în seamă pe cei care strălucesc întru fapta bună. Dar diavolul i-a aflat [dat] lui vreme cu prilej [pentru aceasta]. cea care a jucat la ziua regelui. se temea de norod şi de aceea amâna uciderea lui loan. el s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el439. 8 ( 1 4 . femeia lui Filip. fiindcă scopul [ţelul] lui era să scrie numai cele despre Hristos. l-a legat şi l-a pus în temniţă.16 / Marcu 6.19-20 ( 1 4 .

în loc pustiu8 ( 1 4 . 14. 5 / Marcu 6. lisus răpindu-Se pe Sine din mijlocul primejdiilor-fiindcă nu sosise încă vremea morţii [Patimii] S-ar fi părut că este o nălucă. mai apoi trezindu-se. să se căiască. ci că Irod spune despre El că ar fi loan. căci povestirea despre loan este doar un adaos. cu jurământ i-a făgăduit să‫־‬i dea orice va cere. 24 Vezi [aici câtă] înverşunare! împărăteasa joacă şi cu cât joacă [mai iscusit]. auzind.13: Iar Iisus. zicând: ‫״‬dă-mi aici". pe tipsie. a poruncit să i se dea. 7 In ediţia de la 1805. 5 / Marcu 6. 14. 29 ‫״‬S-a întristat". cu corabia. (12) Şi venind ucenicii lui.21 / Marcu 6. (10) Şi a trimis şi a tăiat capul lui loan. fiica Irodiadei 4 mijloc şi i-a plăcut lui Irod. 8 ) Marcu 6. şi. capul lui loan Botezătorul". pe tipsie. 1 1 ) Marcu 6. 6 ) Pilde 5 .11. cu atât mai rău. acesta ar fi fost ispitit sa-L omoare. 1 3 ) Marcu 6. pentru aceea îl silea. 9-12 a : Şi regele5 s-a întristat. învăţându-ne să nu ne aruncăm noi înşine în chip voit în primejdii şi încă 4 5 în ediţia de la 1805. că se jură ‫״‬să-i dea orice-i va cere". fiind ispitit să-L omoare. iar cinstitul său cap. căci este ruşinos pentru o împărăteasă să facă ceva necuviincios cu iscusinţă. S-a dus de acolo. I2 h : Si s-au dus să dea de ştire lui Iisus7. pentru că ştia fapta cea bună [virtuţile6] a lui loan. ' / r Ce ‫״‬i-au vestit lui Iisus"? Nu că a murit loan. 6 înţelesul original al cuvântului grecesc pentru ‫״‬virtute". a zis: Dă-mi aici. 1 Iisus pleacă de acolo din pricina vărsării de sânge făcute de Irod. aici avem: ‫״‬Şi viind au vestit Iui Iisus". 14. Insă. iar ea l -a adus mamei sale. s-a dus de acolo cu corabia. căci până şi vrăjmaşul laudă fapta bună. Şi pentru ce a adăugat ‫״‬dă-mi aici"? [Pentru că] se temea ca nu cumva Irod. dacă ar fi cerut capul lui. este ‫״‬valoare arătată în luptă". (7) De aceea. pentru ca să nu pară că după nălucire [închipuire] S-a întrupat. 6-8: Iar prăznuind Irod ziua Capitolula 5 jucat 239 în Iui de naştere. 26-28 / Luca 9 . în temniţă. Şi învăţăm de aici că uneori este mai bine a călca jurământul. îndemnată fiind de mama sa. decât a săvârşi fărădelege pentru a împlini un jurământ.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI 14. în loc de ‫״‬regele". 22-23 ( 1 4 . 21 ( 1 4 . se găseşte ‫״‬a mărturisit". dar. 1 2 “ ) 1 Regi 22. în ediţia de la 1805. ( 1 4 . (8) Iar ea. 7 ) Osea 4. (11) Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei. oare i l-ar fi dat el? [Şi-i zice fiica Irodiadei:] ‫״‬Dă-mi aici.10 / loan 6. întâi a fost pus în Emesa. 9 ( 1 4 . aici avem: ‫״‬Şi auzind Iisus. în loc de ‫״‬i-a făgăduit". se găseşte ‫״‬împăratul". căci de L-ar fi prins pe El Irod. pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la masă. Iar trupul lui loan Botezătorul a fost îngropat în Sevastia Cezareii. în loc pustiu deosebi". 32 / Luca 9 . 7. vezi şi altă nebunie a lui Irod. arde. Dar. Deci. au luat trupul lui şi l-au înmormântat ( 1 4 . S-a dus de acolo singur. dar din pricina jurământului dă darul [cel] fără de omenie. 9 în ediţia de la 1805. capul lui loan Botezătorul. Aşadar pentru aceste .

mulţimile. 21 / Pilde 29. se cuvine să le cheltuim întru iubirea de străini. 38/Luca9. 39-40. 1 9 “ ) Judecători 7. (14) Şi ieşind. toate acestea sunt lucruri [fapte] ale credinţei. Făcătorul vremilor. 1 6 ) Marcu 6. daţi-le voi să mănânce. căci a merge ‫״‬după El. 25). 13 Ucenicii sunt [şi se arată] iubitori de oameni. SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI Iar ‫״‬în loc pustiu deosebi". cele puţine. Eu. de vreme ce. Eu sunt" (Psalm 135. Deci ne învăţăm de aici că măcar şi puţine de avem. 35-36 ( 1 4 . (16) lisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă. (19) Şi. Dar ce zice Mântuitorul? ‫״‬Daţi-le voi să mănânce". 1 3 ) Marcu 6. de faţă sunt. (18) Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. pentru că şi Apostolii puţine având. pentru ca. ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea. 1 7 ) Marcu 6. ( 1 4 . 2. aşa şi ale tale. din cetăţi. pentru ca să facă minunea cea cu pâinile. 9 ( 1 4 . ca plată a credinţei. zicând ei că nu au ce să le dea. ducându-Se lisus. ( 1 4 . 1 4 ) Marcu 6. să-şi cumpere mâncare".ci. pe jos" şi fără de hrană. măcar deşi este seară şi locul este pustiu.10 ‫״‬Aduceţi pâinile aici la Mine. 14. au venit după El. 34 / Luca 9. a trecut. 14.să nu fie! . căci «Cel Ce dă hrană la tot trupul». 8. să se arate că de nevoie a venit spre a face minune şi nu pentru iubirea de slavă. 33 ( 1 4 . 1 5 ) Numeri 11.17. ca să se ducă în sate. De aceea şi primesc vindecările.19/Marcu 6. 25 / Marcu 6. dă drumul mulţimilor. se vor înmulţi. 13-14: Dar. le-au dat mulţimilor. a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.Capitolul 3 pricini S-a 240 dat în lături. a binecuvântat1 ( 1 4 . iată. mulţimile merg după El.13/ loan 6 . deci.11 / Ioan 6.6/loan 6. 14. şi după cum acele puţine s-au înmulţit. 15-16: Iar când s-a făcut seară.19“: Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. pe jos. Iar aceasta n-o zice ca şi cum nu ar fi cunoscut câtă era sărăcia Apostolilor . aflând. 5 Credinţă arată noroadele. căci. 37 / Luca 9. . că poartă de grijă norodului şi din această pricină nu vor să-i lase să flămânzească. poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la Cer.

24.11 (14.13 / Sirah 18. [mai] întâi să mulţămim şi [abia] apoi să mâncăm. Şi să nu socoteşti că după nălucire a făcut minunea. atâtea şi emplas. a dat ucenicilor pâinile. Că de nu ne va ierta nouă păcatele şi nu ne va vindeca bolile prin Botez. Alţii prin „cinci pâini" au înţeles cele cinci cărţi ale lui Moise: Facerea. care erau ‫״‬pustii" de Dumnezeu . 8. se găseşte „deosebi". Şi spune „afară de femei şi de copii". Leviticul. Ieşirea. care se şi vindecă prin cele ‫״‬cinci pâini". sau pentru a fixa un pansament. douăsprezece coşuri pline. făcându-se 440 Emplastrul sau plasturele este o fâşie de pânză acoperită cu un preparat farmaceutic lipicios. pentru că se cere de la creştin să nu aibă nimic copilăresc sau femeiesc şi nebărbătesc [într-însul].23-24: Iar dând drumul mulţimilor.17 Despărţirea cea cu anevoie a ucenicilor a arătat-o în chip umbrit. ca să arate că El este Făcătorul pământului şi al mării şi că cele ce mâncăm în fiecare zi de la El sunt date şi de Dânsul sunt înmulţite. care este cap al Proorocilor. Şi cele „douăsprezece coşuri" care au fost ridicate şi purtate de Apostoli arată că pe toate câte noi nu putem să le mâncăm . frângând. n-a crezut [Irod] celor care l-au proorocit pe Hristos. de aceea rămân prisosinţe [‫״‬fărâmituri"]! Şi sunt ‫״‬douăsprezece coşuri" cu ‫״‬fărâmituri". Iar ‫״‬doi peşti" sunt cuvintele pescarilor: un ‫״‬peşte" Evanghelia.pe acestea Apostolii le-au purtat şi le-au înţeles. măcar că ei îndegrab au uitat-o. Iar în pustie face această minune.adică să le înţelegem . 25 / Marcu 6. încă şi ca să ne înveţe pe noi când venim la masă. ca să nu creadă cineva că au fost acestea cumpărate din vreun oraş de prin preajmă. 8. nu ne hrăneşte pe noi cu împărtăşirea preacuratelor Taine. Şi. pentru ca să-şi amintească pururea minunea şi s-o pomenească mereu în mintea lor. pentru ca şi Iuda să poarte un coş şi să nu cadă întru păcatul vinderii Lui. de vreme ce cele cinci simţiri boleau [erau bolnave]. zicând: „a silit" căci ei voiau pururea împreună cu El să fie. 22: Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui. şi ca să încredinţeze că nu este potrivnic lui Dumnezeu. (14. . Astfel le înţelegem după chipul istoric. (20) Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri. 14. 41. 3) . ţinând minte minunea Şi înmulţeşte şi pâinile şi peştii. Că.a tăiat capul lui loan.19 / Luea 9. în loc de „singur". poate adică.12 (14.14 Le dă ucenicilor pâinile. 14. iar ucenicii mulţimilor. Iar ‫[״‬ca la] cinci mii de bărbaţi" erau. ca astfel şi noi nu pe paturi şi pe aşternuturi de mult preţ să ne odihnim. pentru aceea pleacă de la ei Iisus ‫״‬în loc pustiu" (Matei 14. Iar după înalta înţelegere. Şi sloboade noroadele. Deuteronomul. că aşa se tâlcuieşte ‫״‬Irod" .mintea cea trupească şi de piele a iudeilor. Numerii. Apoi priveşte ‫״‬la Cer" şi blagosloveşte pâinile. câte sunt rănile. fiindcă cel ce nu este botezat nu se împărtăşeşte. de vreme ce Irod . (14.adică la neamuri. pentru a ne învăţa smerenia. pentru că rău boleau la cele cinci simţiri. 6 / loan 6. afară de femei şi de copii.Capitolul 3 stea jos SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI Iar El241 pune poporul să pe iarbă. 19 b -21: Şi. 21) Marcu 6. S-a suit în munte ca să Se roage singur441. până ce El va da drumul mulţimilor. 42-43.17 / loan 6. 441 în ediţia de la 1805.turile440 [leacurile]. 22) Ioan 6. 20) 1 Regi 9. nevrând să le ducă după El. alt „peşte" Apostolul u .şi tămăduieşte pe cei bolnavi cu sufletul şi apoi îi şi hrăneşte pe aceştia. pe ţărmul celălalt. 19*1 Marcu 6. învaţă că. (21) Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi. ci că de la Tatăl a venit şi din Cer. ca să nu Se pară iubitor de slavă deşartă. 44 / Luca 9. care se lipeşte pe piele spre a feri o rană de infecţie.

ci. a mers pe apă şi a venit către Iisus. (24) Iar SFÂNTULTEOFILACT corabia era acum la multe stadii departe de pământ442. 27) Ioan 6. 8 / Marcu 6. ci oarecât.18 Pentru a ne arăta nouă că se cuvine să ne rugăm fără răspândirea minţii. văzând vântul. întinzând îndată mâna. biruind cea mai mare [din primejdii]. ci să sufere cu bărbăţie. Eu sunt. fiecare având trei ceasuri de strajă. 33) Luca 4. ‫״‬porunceşte să vin la Tine". Şi crede [Petru] că nu numai Iisus singur umblă pe deasupra apelor.25 Domnul i-a aşternut lui Petru marea [sub picioare]. 49 Arătând Hristos că nu vântul a fost pricina afundării. pentru ce te-ai îndoit7 (32) Şi suindu-se ei în corabie. arătând puterea Sa Insă vezi cum.19 (14. pofteşte [vrea] îndată să meargă aproape de Dânsul . zicând: Doamne. arată că s-a îndoit în credinţă. ci şi lui îi va da aceasta Şi nu a zis: ‫״‬porunceşte să umblu".15 (14. văzând vânt tare. 20 / loan 1. căci noaptea se împarte în patru de ostaşii care străjuiesc pe rând unul după altul. iar aceasta şi pe el l-a făcut a nu cugeta înalt. 29 / Iona 1. Petru.şi mai înainte decât ceilalţi. zicându-le: îndrăzniţi. ci pe Petru. 41. zicând: Cu adevărat. întâi îi face pe ei îndrăzneţi. 20 Nu de îndată. 48 / Ioan 6. începând să se scufunde. fiind învăluită de valuri. învăţându‫־‬ i astfel ca să nu ceară îndată izbăvire din primejdii. aşa de slabă este firea omenească. 31) Matei 8. au strigat. ci împuţinarea sufletului. 46-47 / Ioan 6. (30) Dar. 48 / Ioan 6. dacă eşti Tu.15 / Matei 8. nu vă temeţi! (14. căci. Iar El. în ediţia de la 1805. s-a potolit vântul. 2 5 ) Iov 9. cât şi pentru că le era frică. zicând: ‫״‬Eu sunt Cel Care pe toate le pot. umblând pe apă ca un Dumnezeu. răspunzând. dar pentru că a strigat ‫״‬Doamne. umblând pe mare. „Se suie în munte". în ediţia de la 1805.h din corabie. iar pe ceilalţi ucenici i-a mângâiat. fiind cu dragoste prea fierbinte pentru Hristos. Şi a venit ‫״‬întru a patra strajă". Iar Petru. era242 singur Capitolul acolo. atât pentru că era noapte. porunceşte să vin la Tine pe apă. 26 / lacov 1. Petru. lăsând vântul să sufle [mai departe]. s-a temut şi. s-a temut şi.5 ARHIEPISCOPUL BULGARIEI seară. căci vântul era împotrivă. de frică. ci după dragostea pe care o avea pentru Hristos. 1-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule. atunci a şi început ‫״‬a se afunda" Petru. Pentru aceasta şi ridicându-1 pe el. Iar pe ucenici îi lasă să se înviforeze. după al nouălea ceas din noapte. Deci Domnul. 26) Marcu 6. Ta pus deasupra apei. (27) Dar El le-a vorbit îndată. a stat înaintea lor. 26 / Marcu 6. adică în parte. învăţându‫־‬ne pe noi ca nu degrabă să ne depărtăm de la rugăciune şi mai vârtos noaptea să ne rugăm. căci atunci este linişte multă. iar nu ‫״‬necredincios". însă nu cu totul s-a îndoit Petru. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. fi4. coborându-se. aici avem: ‫״‬Dar. căci toate pentru noi le face. zicând: Doamne. ca mai mare să fie frica ucenicilor. (14. pentru că s-a înfricoşat. 49 (14. ci ‫״‬întru a patra strajă" a stat Iisus înaintea lor ca să potolească furtuna.29-30: El i-a zis: Vino.30) Matei 8. Şi îndată ce s-a înfricoşat. începând a se afunda. pentru că grăieşte nu după trufie. Iar lor li s-a părut a fi ‫״‬nălucă". necunoscându-L pe El după chip. se găseşte „întru". zicând că e nălucă şi. 9. încă şi „corabia era în mijlocul mării". în loc de „la". din pricina acelui lucru neobişnuit şi străin. ucenicii s-au înspăimântat. 51 (14. nu ceartă vântul.2527: Iar la443 a patra strajă din noapte. mântuieşte-mă!" . 32) Psalm 106. (33) Iar cei din corabie I s-au închinat. că poate l-ar fi pizmuit. 23) Marcu 6. a zis: Doamne. se înfricoşează de vânt. a strigat. îndrăzniţi!" 24. scapămă!444 (14. Iar cei din corabie. 14.28: Iar Petru. 24. 24) Marcu 6. Şi Se roagă până „seara". încă S-a aratăt şi cu cât este mai presus Hristos decât dânsul [Petru]. 24. au fost şi ei sloboziţi de frică şi cunoscându-L dintru acestea pe 442 443 444 în ediţia de la 1805. El neavând trebuinţă de rugăciune. Iar Iisus. 32-33. în loc de „acum la multe stadii departe de pământ". (26) Văzându-L umblând pe mare. a venit la ei Iisus. mântuieşte-mă!". a strigat. cu aceasta a vindecat necredinţa şi de aceea este numit ‫״‬puţin credincios‫״‬. adică marea. 6 (14. cel ce s-a împuţinat la suflet. ca să se deprindă a suferi cu vitejie ispitele şi ca să cunoască puterea Lui. încetând vântul. se găseşte „în mijlocul mării".

au venit în pământul Ghenizaretului (35) Şi. 36. 34) Marcu 6. iar acolo. iar ‫״‬întru a patra strajă".Legea lui Moise. a treia . cunoscându-L. 18). 37). Şi după cum atunci a fost slobozit [lăsat] a se lepăda. vestit] cele ce i s-au întâmplat lui pe mare. Dar înţelege şi aceasta: că lepădarea lui Petru şi întoarcerea şi pocăinţa lui mai înainte le-au însemnat [arătat. 14. 56 / Luca 6.Proorocii. au dobândit tămăduirea. 3 5 ) Marcu 6. mărturisesc Dumnezeirea Lui. că de vei crede că S-a înălţat. Că ‫״‬haină" este trupul. încât doresc măcar ‫״‬de poala [hainei] Lui să se atingă" şi atingându-se. 35. Iar după înalta înţelegere. (36) Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui. tot aşa şi aici a fost slobozit [îăsat] a se afunda. cunoscându-L pe El. Ioan 13. prin pocăinţă. nu numai din vedere. 32. în loc de ‫״‬se vindecau". adică la sfârşitul veacurilor a venit Hristos. că după cum acolo semeţindu-se. Deci. trecând dincolo. Şi. 243 Iisus. şi câţi se atingeau se vindecau 8.10. iar ‫״‬poala" a lui. . ne închinăm Lui ca unui Dumnezeu. sfârşitul vieţii celei de pe pământ. zice: ‫״‬Nu mă voi lepăda de Tine (Matei 26. te vei ‫״‬mântui". ci şi din semne [minuni] cunoscându-L pe El.18 ( 1 4 . oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii. 18 în ediţia de ia 1805. ‫״‬corabie" este pământul. Marcu 3. se găseşte ‫״‬se mântuiau". a doua . 6.Capitolul ci al lui Precum şi Da vid zice: ‫״‬în mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe" (Psalm 76. 54r55/Luca 6. aşa încât noi. aşa şi aici: ‫״‬Porunceşte-mi să vin la Tine pe apă".Venirea Domnului.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA 5 Dumnezeu. ‫״‬Noapte" este necunoştinţa [necunoaşterea]. Aici Domnul i-a întins mâna şi nu l-a lăsat să se înece. venind la noi. 19 După multă vreme venind Iisus în Ghenizaret. aşa şi tu. iar a patra . iar ‫״‬valurile" viaţa aceasta care este turburată de duhurile cele viclene.adică de sfârşitul Venirii Lui în trup -. căci nu eraMATEI lucru al omului să umble pe mare. (34. oamenii arată credinţă fierbinte. 34-36. atinge-te de marginea ‫״‬hainei" lui Hristos . 53 ( 1 4 . l-a tras pe el dintru adâncul lepădării. căci El a mântuit pe cei care erau învăluiţi de furtună. Marcu 14. Căci întâia strajă este legământul cu Avraam.

3. 17 / Levitic 19. ca şi cel care îi era lui Dumnezeu dator. 6 (15. Saturarea celor patru mii de oameni 445 15. 2-5 / Luca 11. 6) Marcu 7. adică dar dat lui Dumnezeu". Pentru călcarea poruncilor lui Dumnezeu pentru obiceiul oamenilor. 38 / Coloseni 2. iar părinţii acelor fii rămâneau lipsiţi şi necercetaţi la bătrâneţe. 2 /Isaia 29. iar inima lor departe stă de la Mine. 7-9 / Marcu 7. Mântuitorul? Nu le răspunde nimic la această învinuire. 3-6: Iar El.12. însă cei mai cinstiţi [de oameni] erau cei din Ierusalim. Pentru noroadele ce s-au tămăduit. în loc de „a zis". J . învăţând învăţături porunci omeneşti". trebuia să plătească. aceştia îl şi pizmuiesc mai vârtos [mult] pe Iisus. în ce fel şi către Dânsul [Hristos] se aflau. 447 în ediţia de la 1805. Deci. 1-2: Atunci au venit din Ierusalim.14 / Amos 5. zicând: (2) Pentru ce. Pentru şapte pâini". 16). 1) Marcu 7. ci. (15. Că învăţau pe fii să nu dea nimic născătorilor [părinţilor] lor. versetele 8-9 sunt: „Se apropie de Mine norodul acesta cu gura lor. dar. Şi tot astfel făceau şi cei care împrumutau bani.12. ceea ce ceri de la mine ca să te foloseşti. Ce face. 7-8 / Marcu 7. 39 (15. 2) Marcu 7. fariseii. 9 ) Deuteronom 4. 446 în ediţia de la 1805. Aşa îi învăţau fariseii pe copii [fii] să facă. căci templul avea vistierie întru care punea oricine voia şi din ea se împărţea la săraci. în loc de ‫״‬datina". le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? (4) Căci Dumnezeu a zis447: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. (5) Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu. şi cu buzele Mă cinstesc. îi învinuieşte pe ei [cărturari şi farisei]. se găseşte „aşezământul". şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. ucenicii Tăi calcă datina446 bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine. atunci. 25. Femeia cananeeancă. 16 / Pilde 20. dar inima lor este departe de Mine. 20.12-13 Fariseii îi învinuiau pe ucenici că încalcă porunca bătrânilor. 23 / Marcu 7. la Iisus. Sl Isaia 29. căci dacă cineva împrumuta pe un oarecare cu bani. 31 / Osea 7. Căci cu adevărat. 9 / Luca 11. 7 Prin glasul Proorocului Isaia arată că întru acest chip s-au purtat şi către [faţă de] Tatăl Său. Pentru cele ce spurcă pe om. aici şi în versetele următoare. Pentru cananeeancă cea cu fata îndrăcită. ci toate câte au să le dea danie [să le dăruiască] templului. Şi din vechi aşezământ aveau obicei iudeii de a nu mânca având mâinile nespălate. (15. 21. în deşert cinstesc şi li se pare numai că slăvesc pe Dumnezeu cei care prin lucruri [fapte] îl necinstesc pe Dânsul. fariseii şi cărturarii. 3) Levitic 18. ca unii care erau mai iubitori de slavă. Şi în zadar Mă cinstesc.11 (15. iar cine va blestema^ pe tată sau pe mamă.1-3 (15. cu moarte să se sfârşească. învă. (6) acela nu va cinsti pe tatăl sau pe mama sa.13 / Sirah 34.13 / lezechiil 33. 448 In ediţia de la 1805. (9) Şi zadarnic Mă cinstesc ei.. chiar nevrând. văzând că ucenicii nu ţin seamă de acest aşezământ. ci să le dea pe acestea danie vistieriei templului. Deci. 9 / Deuteronom 5. iar datornicul era zăbavnic în a plăti datoria. 15.244 CAPITOLUL 15 Spălarea mâinilor. răspunzând. îi învăţau pe ei să zică: ‫״‬Tată.1 (15. 6 (15. 21. 13). Căci răi fiind şi înşişi ei depărtându‫־‬se de la Dumnezeu pentru lucrurile cele rele. cel care îi dăduse bani zicea către nerecunoscătorul datornic: „Corvan este ceea ce îmi eşti mie dator. iar Hristos îi arată [vădeşte] că ei calcă [însăşi] Legea lui Dumnezeu (Ieşire 20. (15. au socotit că ei îi defaimă pe bătrâni. când a zis: (8) Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele. dimpotrivă. 20 / Sirah 3. învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor448. 24 / Marcu 7. adică dar dat lui Dumnezeu".ţându-i pe fii să nu dea nimic părinţilor lor. In ediţia de Ia 1805 titlul capitolului este:. 5) Pilde 28. aceasta este danie. datornicul. 4) Ieşire 20. 3 / Numeri 15.Pentru ucenici când au mâncat cu mâinile nespălate. numai din gură grăiau cuvintele lui Dumnezeu (Isaia 29. 8 Deşi toate satele aveau cărturari şi farisei. bine a proorocit despre voi Isaia. 7) Marcu 7. Şi astfel fariseii şi cărturarii împărţeau banii cu fiii.10 / Efeseni 6. De aceea. 40 / Marcu 7. 7-9: Făţarnicilor. Deci. se găseşte „a poruncit zicând".

cum înţeleg maniheii.adică slova cea văzută . . căci erau nevindecaţi [învârtoşaţi la inimă].13-14: Iar El. zice: 15. 15.15 / Romani 14. cărturari şi farisei învăţând. Iar pentru că fariseii îi învinuiau pe ucenici că mănâncă având mâinile nespălate.15. ci ceea ce iese din gură. Şi alţi demoni. nici nu opreşte. Şi zice: „Ascultaţi şi înţelegeţi". le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi: (11) Nu ceea ce intră în gură spurcă TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 245 pe om. Căci Legea este ‫״‬sad" al lui Dumnezeu.14) Isaia 9.11: Şi chemând la Sine mulţimile. amândoi vor cădea în groapă. că nu mai înţelegem Legea după slovă.12: Atunci. legându-li-se ochii de către demoni. 13) Ioan 15. se vede că cinsteşte noroadele. avându-i pe toţi aceştia împreună adunaţi şi legaţi cu o frânghie. şi înaintea lor evrei. ed. în Ioc de ‫״‬va fi smuls din rădăcină". se găseşte ‫״‬povăţuitori/povăţui". ci după duh. se găseşte ‫״‬sad".10) Marcu 7. şi pe umerii lor diavolii iegându-le ochii cu năframe. (15. orbilor.. Şi vezi înţelepciune! Nici nu legiuieşte a mânca având mâinile nespălate. De aici învăţăm că nu simt vătămare pentru noi cei care se scandalizează de bună voie şi care sunt de nevindecat. p. în loc de ‫״‬ştii". b 7 p In ediţia de Ia 1805. 125). aceea spurcă pe om. Şi deznădăjduiţi fiind fariseii şi nevindecaţi. (15. Şi Hristos stând departe şi arătându-i către Apostoli/le zice într-o hârtie: Dacă orb pe orb va călăuzi. 2 (15. ca să îndepărteze mulţimile de la ei10.ţuitori orbi. ci către popor. Domnul arată că nici un fel de bucate „nu spurcă pe om".19 / leremia 5. Iar pe omul cel lăuntric îl spurcă a grăi 280 ___________ Capitolul 15 _______________ SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI cele ce nu se cuvin. răspunzând. orbilor".14 Aici nu vorbeşte către farisei. 11) Marcu 7. deşteptându‫־‬i pe cei ce auzeau spre luarea-aminte. apropiindu‫־‬se. Şi-i numeşte ‫״‬povă. dar şi ucenicii s-au turburat. deci acesta nu s-a dezrădăcinat pentru că rămâne rădăcina ei adică duhul cel ascuns iar frunzele . In ediţia de Ia 1805. iar nu despre cele ale Legii. cu mult mai vârtos [„nu spurcă"] a mânca având mâinile nespălate. în loc de ‫״‬răsad". (14) Lăsaţi‫־‬i pe ei. se găseşte ‫״‬se va dezrădăcina". Iar Iisus. 39 Despre aşezămintele bătrânilor şi despre poruncile iudeilor zice că ‫״‬se vor dezrădăcina". se găseşte ‫״‬cunoscut-ai". 42. şi dacă mâncarea „nu spurcă". pentru aceasta a zis Hristos: ‫״‬Lăsaţi-i pe ei". iar de aici sunt arătaţi fariseii care se spurcă prin a vorbi graiuri ale zavistnicilor. în loc de ‫״‬călăuze/călăuzi". şi acestora. auzind că s-au scandalizat fariseii. cit. ci altceva învaţă: să nu scoată din inimă cuvinte rele. ca şi cum i-ar asculta. va fi smuls din rădăcină8.au căzut. auzind cuvântul. ucenicii I-au zis: Ştii6 că fariseii. a zis: Orice răsad7 pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel Ceresc. în ediţia de la 1805. Dionisie din Fuma indică următorul izvod de zugrăvire la pilda orbului. sunt călăuze oarbe.14 (15. s-au scandalizat? Ucenicii spun despre farisei că s-au scandalizat. Şi se vede aceasta din faptul că a venit Petru şi a întrebat. ce se face povăţuitor: ‫ ״‬în ediţia de Ia 1805. de asemenea. 31 / Luca 6. Şi prin aceasta că îi cheamă la Sine pentru a primi cuvântul Lui. şi dacă orb pe orb va călăuzi„'. îi trag în iad. amândoi vor cădea în groapă»" (Erminia picturii bizantine. 10 ‫״‬Arhierei.

Sfântul Simeon Noul Teolog ie descoperă pe acestea: 48)‫ )״‬De voieşti să te lepezi de toate şi să te deprinzi .Aici. pentru cel ce se sârguieşte după putere a împlini poruncile.

ca punându-Ie alăturea de cele învăţate şi făptuite de învăţătorul şi înaintestătătorul tău. şi conştiinţa.21 / Pilde 6.F i l o c a l i a r o m â n e a s c ă . 1 6 ) Matei 16. 15. ( 1 5 . voi. în loc de „se aruncă afară". (22) Şi iată o femeie cananeeancă. zicând: Miluieşte-mă. ci înainte de toate. 1991. din seminţe rele. ies roade rele. 24). răspunzând. (20) Acesta sunt care spurcă pe om. se găseşte „preacurvii. 453 în ediţia de la 1805. smerenia sufletului şi zdrobirea inimii şi rugăciunea întinsă" (Filocalia românească. că nu petrec înăuntru. Căci omul este îndoit din suflet şi din trup şide aceea trebuie să aibă şi lupta îndoită. ci ies şi cu nimic nu spurcă sufletul omului. să ştii că în zilele acestea mulţi s-au făcut dascăli mincinoşi şi înşelători. ed. e un înşelător şi duce pe cei ce-1 urmează în prăpastia pierzaniei. 1 7 ) Levitie 11.20 / Facov 3. p. cu toate că-i oprise pe ucenici de a merge în căile păgânilor (Matei 10. Bucureşti. se preface că nu ştie şi întreabă. Doamne. ca să nu rătăceşti. amândoi vor cădea în groapă» ( M a t e i 1 5 .13 ( 1 5 . ca nu cumva. Codicele 113. 2 2 ) Matei 9. Căci gândul curviei şi înlăuntru petrecând spurcă. în loc de petrecerea evanghelică. 2 0 ) Marcu 7. iar pe cele mincinoase şi străine să le dai la o parte şi să le lepezi. 1 9 ) Facere 6 . şi dinlăuntru în faptă ieşind şi lucrându-se. temându-se ai zice lui Iisus: ‫״‬Mă smintesc de cele ce ai zis. Bucureşti. ( 1 5 .TÂLCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI 15. 8. !s în ediţia de la 1805. în loc de ‫״‬nu i-a răspuns nici un cuvânt". capetele 48-50.26 / Marcu 7. Căci. încă şi întru alt chip [înţelege]: de vreme ce a văzut pe farisei că nu au primit cuvântul despre bucate. adultere. ca să-ţi trimită un călăuzitor nepătimaş şi sfânt. şi pe atunci deplângea deja lipsa povăţuitorilor duhovniceşti. 1BMBOR. desfrânări". 1 5 ) Psalm 118. 23. curvii". după cuvântul Domnului: «Orbul de va călăuzi pe orb. 21-23": Şi ieşind de acolo. mărturii mincinoase. 68 / Marcu 7. 21 ( 1 5 . fiindcă se para fi împotriva Legii". să o înveţi pe cea drăcească. zice: „Acestea care sunt de toţi înţelese şi tuturor arătate [vădite] nu le înţelegeţi? Că bucatele nu rămân înlăuntru. spurcă pe om". (23) El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt453. 6. din acele ţinuturi. care erau cetăţi păgâneşti? Cunoaşte. după cum zice Marcu. să nu te dai în seama unui învăţător neîncercat sau pătimaş. 9 ( 1 5 . furtişaguri. cu vieţuirea evanghelică. 2 1 ) Marcu 7.adică în lucrare şi în faptă arătându‫־‬se -.1620: El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi? (17) Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară?51 (18) Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. 27 / Marcu 7. I! 12 13 451 în ediţia de la 1805. 1 4 ) " . Capitolul 1 (15. hule. trece la păgâni. 23 Mântuitorul îi dojeneşte pe ucenici şi-i mustră pentru nepriceperea lor sau pentru că s-au smintit sau pentru că n-au cunoscut ceea ce este arătat450. nu ajunge nevoinţa noastră trupească. Fiindcă învăţăturile bune sunt de la învăţători buni.10-11 / Marcu 7. El însuşi merge în Tir şi în Sidon.14.15: Şi Petru. în loc de ‫״‬este rău chinuită de demon". ( 4 9 ) înduplecă pe Dumnezeu cu rugăciuni şi cu lacrimi. ed. I‫־‬a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta. se găseşte ‫״‬râu se îndrăceşte". dar se încumetă să călăuzească pe alţii. Dar cercetează şi tu dumnezeieştile Scripturi şi mai ales scrierile cu învăţături despre lucrare ale Sfinţilor Părinţi. De aceea. a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.5).47 / Isaia 17. cu totul pângăreşte451. Cuviosul Isaia Pustnicul ne învaţă: ‫״‬Suntem datori să păstrăm nu numai trupul curat şi nepătat de păcat. 15. pentru că. ci şi inima şi mintea. Se şi tăinuia pe Sine (Marcu 7. 25 De ce. 1977. desigur. în ediţia de la 1805. (19) Căci din inimă ies: gânduri rele. ucideri. să le poţi vedea şi înţelege pe acestea ca într-o oglindă. că nu s-a dus acolo ca să propovăduiască.] ( 5 0 ) Tot cel ce nu vede. 1 8 ) Marcu 7. 24 ( 1 5 . se găseşte „iasă pe afedron". ieşind striga. 12. iar cele rele de la cei răi. Adică. 278). 5. S u t a t n t ă i a c a p e t e l o r t e o l o g i c e ţ i p r a c t i c e . Harisma. . voi. Căci. şi pe cele ce conglăsuiesc cu Scripturile să ie iei în inimă şi să le stăpâneşti cu cugetarea. 30-31. în loc de „adultere. pentru ca să dobândim virtuţile de Dumnezeu iubitoare. des frânări449. n-au înţeles ceea ce le spune şi este adeverit. Iar gândurile se nasc înlăuntru şi acolo şi petrec şi din lăuntru ieşind . dar. [Sfântul Simeon a trăit între anii 949-1022.6 (15. pp.17 Petru care ştia că Legea oprea să mănânce unele. dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Deci. se găseşte ‫״‬nu i-a răspuns ei cuvânt". şi cugetarea.19 / 1 Corinteni 6. Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon452.

. răspunzând. ( 1 5 . ci ‫״‬miluieşte-mă". venind. iarăşi se apropie cu fierbinţeală [credinţă fierbinte] şi „Domn" îl numeşte.2527: Iar ea.16 / Zaharîa 11. Pentru a se arăta credinţa şi înţelepciunea femeii. ci spre a arăta că mai întâi [de toate] a venit pentru iudei şi astfel să astupe clevetirile lor şi să nu poată a zice ei mai pe urmă că păgânilor le-a făcut bine Domnul. nu ar fi dobândit împlinirea cererii. a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israil. ( 1 5 . s-a închinat Lui. părându-li-se că din „fărâmituri" se hrănesc. Iar El le răspunde că este trimis numai către iudei.adică de Trupul Domnului. ( 1 5 . Iar prin aceasta arată [vădeşte] mai mult credinţa femeii.căci păgânii aveau viaţă necurată şi petreceau în sângiuirile jertfelor idoleşti -. 28 Dacă a văzut femeia că ajutătorii ei. 15. zicând: „Mare este credinţa ta".28: Atunci. vrând să-L înduplece pe Domnul să o miluiască pe dânsa. că aceea este nesimţitoare. îl roagă s-o slobozească pe ea. dar dacă şi noi ne vom ruga pentru noi înşine. (27) Dar ea a zis: Da.10 / loan 1. Deci. [Şi înţelege că s-a făcut aceasta] şi pentru a se arăta [vădi] credinţa statornică a femeii. fie ţie după cum voieşti. ci pe mine care pătimesc cele cumplite şi le simt!" Şi nu zice ‫״‬vino şi vindecă". Iar El ‫״‬nu-i răspunde ei cuvânt". 53. ajută-mă17. mai pe urmă s-au înălţat întru rânduiala „fiilor" şi de „pâine" s-au învrednicit . care sunt ‫״‬oi pierdute". Acesta însemnează că măcar Sfinţii de se vor ruga pentru noi precum pentru femeie Apostolii -. lepădaţi fiind mai înainte. Iar Hristos. adică din micşorarea [micimea] şi simplitatea slovei. cananeeanca este şi semn al Bisericii celei dintre păgâni. 5.11 248 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI Ucenicii. după ce s-a arătat credinţa ei.mic faţă de puterea Ta mare. 6 / lezcchiil 34. din pricina răutăţii celor cărora au fost încredinţate [fariseii şi cărturarii]. femeia cu pricepere răspunde şi foarte cu înţelepciune. 4-6 / Ieremia 50. însă. 15. o laudă. dacă vom voi şi noi. arată că de nu ar fi avut credinţă. dar?] „Deşi «câine» sunt şi nu sunt vrednică a lua «pâine» adică putere şi semn mare măcar acest semn mic dă-mi . Apostolii n-au dobândit împlinirea cererii. 2 8 ) Marcu 7. numind-o pe ea „câine" . femeie. ci mai vârtos o şi alunga de la Sine. 27 (15. de aceea n-a primit-o de la început. 4 / Mate! 10. 1 7 ) Marcu 7. dar pentru câini ele sunt lucru mare şi dintru acestea se hrănesc". iar pe iudei „copii". ci mai vârtos. Şi nu spun [ucenicii] aceasta ca nişte nemilostivi. 2 4 ) Isaia 11. 6 / Luca 19. zicând: Slobozeşte-o. Că tot aşa şi pentru cei ce mănâncă pâine fărâmiturile sunt lucru prea mic. i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.23 b -24: Şi apropiindu-se. dar mare pentru mine. Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela. Iar acum. răspunzând. 2 6 ) Marcu 7. ucenicii Lui îl rugau. 15. Iar iudeii „câini" s-au făcut. Şi zicând „fie ţie după cum voieşti". că strigă în urma noastră. (26) El însă. dar şi câinii18 mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.12. (24) Iar El. zicând: Doamne. pentru că şi păgânii. nu în semn că a trecut-o cu vederea. adică să o trimită pe ea de la Sine. Doamne. îngreuiaţi [împovăraţi] de strigătele femeii. mare este credinţa ta. [Şi ce zice.Şi zice ea [cananeeanca]: ‫״‬Miluieşte nu pe fiica mea. răspunzând. lisus i-a zis: O. mai mult isprăvim [dobândim]. nimic nu ne va opri să dobândim cele pe care le voim. 29 lisus arată acum pricina pentru care întârzia dăruirea vindecării.

cu toate că li se cădea să înţeleagă. ori „ciung" .18 / Matei 16. te vei vindeca.249 Capitolu! 15 SFÂNTULTEOFIL ‫״‬Tirul" înseamnă „ţinere". 3 4 ) Deuteronom 8. 3 1 ) Marcu 7. căci El hrănise încă şi mai mulţi înainte. ori «coşniţele» erau mai mari decât «coşurile». mulţămind.10 / Marcu 6. . dar neputând a veni către el. 4 încă nu pricep. precum I-ai hrănit şi pe cei cinci mii". (37) Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline454. 3 5 ) Marcu 8. 5 / Luca 7.1-3 / Ioan 6.11-13 ( 1 5 . altădată. căci galileienii erau mai credincioşi decât iudeii. atâtea pâini. căzând „la picioarele lui lisus" şi de urmele vieţii Lui atingându-te. Şi măcar de-ar fi şi avut mâncare.ori „orb" de eşti adică neputând să vezi de la sinc-ţi lucrul cel bun. (36) a luat cele şapte pâini şi peştii şi. ciungi. a venit lângă marea Galileii şi. socotindu-L pe El mai presus de om. poate te vei întreba: ‫״‬Cum. cu rămăşiţe de fărâmituri. iar acum. 3 0 ) Isaia 29. 3 7 ) Levitic 26. şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc. deşi erau numai «cinci pâini» şi «cinci mii» cei care s-au hrănit. ( 1 5 .13. suindu-Se în munte. (38) Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi. 5 / loan 6. Dar. 37 / Luca 7. „vânător". 15. se poate zice că. aceasta se va fi sfârşit. şi slăveau pe Dumnezeul lui Israil. iar „Sidonul". ori vreo altă boală de ai. chemând la Sine pe ucenicii Săi. iar „cananeeancă" însemnează „gătită spre smerenie".adică fără a putea să întinzi mâna către milostenie. pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând. 38. şi tu „în muntele" poruncilor. în pustie. (30) Şi mulţimi multe au venit la El. 3 2 ) Marcu 8. 34-38: Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei i-au răspuns: Şapte şi puţini peştişori. din pricina necredinţei iudeilor. 15. 6 ( 1 5 . (35) Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ. în loc de ‫״‬coşuri pline". se găseşte ‫״‬coşniţe". în pustie. Dar ei se află [arată] nesimţitori. Dar ei încă nu pricep. 2 9 ) Marcu 1 . Şi arată şi depărtarea de la care veniseră.32: Iar lisus. Şi grăieşte acestea ucenicilor. Deci. aceştia [păgânii] şi spre smerenie sunt gătiţi. ori „surd" . ca unii ce erau ţinuţi de răutate. 3 8 ) Marcu 8. dar. iar El i-a vindecat. şi mulţi alţii şi i-au pus19 la picioarele Lui. când mai pe urmă îi vei vedea pe ei [Apostoli] plini de atâta înţelepciune.adică văzând lucrul bun. orbi. 22 Nu în Iudeea merge deseori. ca să nu se istovească pe drunv1 ( 1 5 . a zis: Milă îmi este de mulţime. pe ciungi sănătoşi. 29-31: Şi trecând lisus de acolo. păgânii. şchiopi şi orbi fiind şi nu pregetă.26 / 4 Regi 4. că iată. Drept aceea şi vindecare au dobândit. Că vezi credinţa lor. fiind iubitor de oameni le poartă de grijă. ca să te minunezi de darul lui Hristos. dar nici pe altul putând a învăţa. (31) încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind.adică a nu auzi pe cel care te sfătuieşte. numai «şapte coşniţe» au prisosit?" Deci. smerenie învăţându-i Şi însuşi ‫״‬mulţămeşte". că şi „în munte" se urcă. voind să-i îndemne a-I zice: „Poţi să-I hrăneşti pe aceştia. 15. iar ucenicii mulţimilor. mai multe fiind pâinile şi mai puţini cei care s-au hrănit. Pentru că drepţii spre înălţimea împărăţiei lui Dumnezeu au fost gătiţi. ori s-a 454 In ediţia de la 1805.22/4 Regi 4. unde şade Domnul . întru care răutate erau dracii cei ce vânează suflete. ( 1 5 . sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce. căci trecuseră „trei zile" de când au venit. 5 Mulţimile nu îndrăzneau a cere pâine. 35. 8. cât să săturăm atâta mulţime? ( 1 5 . 15. atunci când spune „ca să nu slăbească pe cale". a şezut acolo. căci veniseră pentru vindecare. au rămas «douăsprezece coşuri». 8. învăţându-ne şi pe noi să mulţămim mai înainte de hrană [de a mânca]. 31 ( 1 5 . având cu ei şchiopi. Suie‫־‬te. 43 / Marcu 8. 43 / Marcu 8. ci în Galileea. ori „şchiop" . afară de copii şi de femei.10 îi pune să se aşeze ‫״‬pe pământ".33: Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi. 22 ( 1 5 .8-9 ( 1 5 . 3 3 ) Numeri 11.18. 20 / loan 6. ci şi „la picioarele lui lisus" se aruncă. iar El. muţi.9 / loan 6. a frânt şi a dat ucenicilor.

250 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI Să nu uite ucenicii minunile înmulţirii pâinilor din pricina asemănării minunilor. aceştia cu ‫״‬şapte pâini". încât şi împărat voiau să -L facă pe El. ucenicii ar fi putut uita cum că a doua oară s-a făcut minune cu pâinile (Matei 14. din pricina asemănării. de vreme ce duhovniceşti şi mai de săvârşit [desăvârşite] erau acelea pe care n-au putut să le mănânce. p. defăimându-le. de vreme ce nici un alt semn [minune] n-a făcut spre a-I urma Lui mai mulţi. chiar şi adâncurile lui Dumnezeu" (1 Corinteni 2. ed.. Şi ‫״‬şapte coşniţe" sunt aici prisosinţele. Aşadar. Şi ‫״‬şed jos pe pământ" . Dar şi aceasta cunoaşte [înţelege] tu: că cei patru mii. adică cu cele mai duhovniceşti şi mai de săvârşit [desăvârşite] cuvinte se hrănesc. 20). 2-3). trupul şi slava dedesubtul lor punându-le457. (15. Ţinutul Magdala se află în partea de sud-vest a lacului Ghenizaret {Dicţionarul Noului Testament.tccuvăntarea Sfântului Teofilact la această Evanghelie. ca să nu pricinuiască bănuieli tiranului Irod. 39: După aceea a dat drumul mulţimilor.10). acelea au prisosit. 7. adică [pe] cele pe care numai Sfântul Duh le ştie. Căci numărul ‫״‬şapte" este semn al celor şapte daruri ale Duhului Sfânt (Isaia 11. după cum şi cei cinci mii ‫״‬pe iarbă" au şezut (Matei 14.19). 300). pe care cele ‫״‬şapte coşniţe" le-au încăput. adică cei ce de săvârşit [desăvârşit] au cele ‫״‬patru" fapte bune456. cit. înţelegerea şi întreaga înţelepciune . Deci.10) însă este menţionată cu numiri diferite. 15). 15). Că tot trupul este ‫״‬iarbă" şi toată slava omenească precum ‫״‬floarea ierbii" (Isaia 40. precum spune Ioan (Imn 6.39) Marcu 8. . precum semnul [minunea] pâinilor. Psalm 102. dreptatea.făcut aşa pentru a nu fi la fel minunile şi întru uitare să-i ducă pe ucenicii455. Că de ar fi prisosit şi acum «douăsprezece coşuri». Adică bărbăţia. io S-a dus Iisus de acolo.vezi înain. 457 Adică.adică punând sub ei pe toate cele pământeşti şi călcându-le pe ele -. Pentru că ‫״‬Duhul pe toate le cearcă [cercetează]. 456 458 455 Magdala se pare că este aceeaşi localitate sau ţinut cu Daîmanuta (Marcu 8. S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala458. Iisus Se duce de acolo. 15.

14 (16. trei zile în pântecele chitului celui mare . 2. că în vremea morţii Lui.CAPITOLUL 16 Semnele timpului. Deci. fiindcă li se părea că semnele de pe pământ se fac din putere diavolească şi cu Beelzebul. în loc de „I-au cerut". 22 Deşi fariseii şi saducheii se deosebeau între ei în dogme [învăţături]. 3. nu toate minunile cele din cer sunt de la Dumnezeu. 1 în ediţia de la 1805. 6. 4: Neam viclean şi adulter'1 cere semn şi semn nu se va da lui. Marcu 13. (16. „lăsându-i" pe ei ca pe nişte nevindecaţi. 29 ‫״‬Neam viclean" sunt. Iar acest semn s-ar putea spune că şi „din cer" este. 4. aşa şi învăţătura fariseilor şi saducheilor muşca [strica. Pentru aceasta. 1 ) Matei 12. „tot aşa şi pentru Mine se cuvine a socoti că alta este vremea aceasta a Venirii şi alta ceea ce va să fie.15 / Luca 12. Acum e trebuinţă de semnele cele de pe pământ. Făţarnicilor. 45). pentru că s-au depărtat de Dumnezeu şi s-au lipit de diavolul. Urmarea lui Hristos 459 16. decât numai semnul lui Ionă. Nu ştiau. 54 ( 1 6 . Pentru aluatul fariseilor. în loc de „s-o judecaţi". (8) Dar lisus.cheilor. Adică se unesc întru revărsarea vrăjmăşiei ior asupra lui Hristos. zicând: Aceasta. iar focul care s-a pogorât din cer peste oile lui Iov era de la diavolul (Iov 1. faţa cerului ştiţi s-o judecaţi463. lăsându-i. 7-8 / Luca 12. „făţarnici" numindu-i pe ei. unul este semnul furtunii şi altul al vremii senine şi liniştite .adică al morţii . Cea dintâi vestire a Patimilor. Mărturisirea lui Petru. în ediţia de la 1805. adică să facă să stea soarele şi luna. în loc de „Mâine va fi timp frumos. 16. „a plecat". decât numai semnul lui lonâ".3: Iar EI. 8 Precum aluatul este acru şi vechi. vătăma] sufletele. 2 ) Luca 12. 3 ) Ieremia 8. 24). Pentru certarea lui Petru că a grăit împotrivă să nu pătimească Hristos şi pentru mărturia lui”. Şi cer ‫״‬semn din cer". iar „preacurvar". Şi arată că. le-a zis: Când se face seară. ziceţi: Mâine va fi timp frumos. au uitat să ia pâini. pentru că cerul e roşu posomorât.şi nimeni văzând semn de furtună nu caută linişte şi nici văzând semn de linişte. aşa şi învăţătura fariseilor era amestecătură de cuvânt şi din viaţă stricată. pentru că e cerul roşu".12 / Luca 11. titlul capitolului este: ‫״‬Pentru cei ce au cerut semn din cer. 29. când soarele se va întuneca. nu le dă fără numai „semnul lui Ionâ". 16.1: Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L. Pentru lepădarea de sineşi şi pentru luarea Cruci ! lui Hristos. dar semnele vremilor nu puteţi! ( 1 6 . ci le vorbeşte de „aluat". Aluatul fariseilor. acră fiind şi predanii vechi ale bătrânilor aducând.5! Marcu 8. soarele s-a întunecat şi făptura toată s-a schimbat (Luca 23.16). (16. răspunzând. se găseşte „îl rugau". 6) Marcu 8. Insă. se găseşte „Senin va fi pentru ca roşeşte cerul". precum din cele ce se văd pe cer. Şi precum aluatul este amestec de apă şi făină. se găseşte „să o sămuiţi". 7 -12).fiind.1 / Matei 12. pentru că e cerul roşu462. iar cele din ceruri sunt rânduite întru vremea aceea. 459 în ediţia de la 1805. în ediţia de la 1805. 7-12: Iar ei cugetau în sinea lor. 38 / Marcu 8. 11 1 Luca 11. I-au cerut460 să le arate semn din cer. luna se va ascunde şi cerul se va schimba" (Matei 24. ca să Ie aducă lor aminte de minunile pâinilor. Şi cerând ei semn din cer. 30 /1 Corinteni 1. pentru că ispitesc. 5-6: Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm. 461 462 463 .1 / Galateni 5. vezi cuvântul acesta „şi semn nu se va da lui. că ispititorilor li se dau semne-adică pentru dânşii se fac măcar că aceştia nu cred. 16. [apoi] va învia. 48. a plecat. nu aşteaptă furtună -. 39 / Marcu 8. însă împotriva lui Hristos împreună suflă461.2. 56 Mustră cererea lor cea ispititoare. că şi Moise în Egipt. ( 1 6 . 16. (6) Iar lisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al sadu. 4) Iona 1. pentru că n-am luat pâine. nici toate minunile cele de pe pământ de la diavoli. din pământ multe minuni a făcut (Ieşire cap. Insă nu a zis în chip arătat „păziţi-vă de învăţătură".16 / loan 2. nebunii. Şi. (3) Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună. Pentru întrebarea cea din Cezareea lui Filip.18.

1 7 ) Matei 11. loan Botezătorul. 8. 13: Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip. Şi întru aceasta [Cezaree a Iui Filip] îi întreabă pe ei. Fiul Omului? (16. [vorbind de] mulţimea cea fără de vicleşug. erau ‫״‬neînţelegători". ci Cel Născut din însăşi Fiinţa Tatălui. adică unşi erau mulţi. toţi preoţii şi împăraţii. iar pentru că n-au crezut .11. şi câte coşuri aţi luat? (11) Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci. 13-14 / Marcu 8. 25.căci nu întotdeauna blândeţea este bună -. Iar alţii îl numeau „Ilie". în limba greacă înseamnă „uns". 17 (16. că nu trup şi sânge ţi‫־‬au descoperit ţie aceasta. 7) Marcu 8. a fost rânduit la proorocie (Ieremia 1. pentru aceasta [îi numeşte] „puţin credincioşi". Şi nu întreabă „cine zic fariseii că sunt Eu?".16 / loan 6. alţii Ilie. Fiu lui Dumnezeu". 11. ci „oamenii". Că nu a zis: „Tu eşti Hristos. ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.19-20 Cei care îl numeau „loan" erau asemenea lui Irod. Unul este. şi câte coşuri aţi luat? (10) Nici de cele şapte pâini. putea să aducă El [prin minune] -. îndată au înţeles că a numit „aluat" învăţătura [cea rea a fariseilor].19-20 (16. Căci pentru că ” în ediţia de Ia 1805. De vreme ce şi ‫״‬hristoşi". In loc de „în voi înşivă". în Ioc de „adulter". ca să nu cadă întru aceeaşi micşorime cu cei mulţi. plin de înflăcărare. 27 / Galateni 1. 27 / Faptele Apostolilor 8. se găseşte „preacurvar". fără articol. (16.căci măcar necumpărând ei pâine de la iudei. la cei cinci mii de oameni. Fiu nu după dar. (16. zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu. alţii Ierem ia sau unul dintre Prooroci. adică însuşi Acela. fiul lui Ionâ. Iar mai întâi pentru părerea norodului îi întrebă. 1 1 ) Marcu 8. Căci departe de iudei îi duce pe ucenici. răspunzând. Fiul lui Dumnezeu". adică Unsul. (12) Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii. [Domnul lisus]. 14) Marcu 8. pentru mustrare şi pentru că se aştepta că va să vie acesta. ( 1 6 . nu şi-au adus aminte cu câte pâini pe câţi au hrănit. socotind că loan a luat după înviere şi darul facerii de minuni. 16 464 [1805] „Hristos". 20 / loan 1. cum am mai arătat.17: Iar lisus.1 0 ) Matei 15. 13) Daniil 7. 9 252 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI (16. 16. . ca netemându-se ei de nimeni. 16 (16. 33 / Marcu 3. ci: „Tu eşti Hristosul. s în ediţia de la 1805. sare să răspundă şi mărturiseşte că El este cu adevărat „Fiul lui Dumnezeu". cu îndrăzneală să răspundă. i-a zis: Fericit eşti Simone. Cel din Ceruri.18 A pomenit numele celui care a zidit cetatea. 2 Petru. 8) Marcu 8. 7-9. 15-16: Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? (16) Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul464. a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă*. se găseşte „căutaţi". Iar „Ieremia" era numit ca Acela Care avea înţelepciunea cea din fire şi fără de învăţătură. feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. Atâta putere are pretutindenea certarea cea cu bună cuvântare! 16. se găseşte „întru voi". 29 / Luca 9. că n-aţi luat pâine? (9) Tot nu înţelegeţi. Iar după ce i-a certat pe dânşii mai cu asprime . nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini. 69. Fiul lui Dumnezeu Celui viu. 20 (16. 34 / Marcu 8. 7 în ediţia de la 1805. 8 Apostolii socoteau că le spune să se păzească de spurcăciunea cea din bucatele iudaice. 16. ci întru mai mare înţelegere să se înalţe ei.14: Iar ei au răspuns: Unii. a lui Stratori4. îi întreba pe ucenicii Săi. (16. 9) Matei 15. 49. 28 / Luca 9. 6-10). in loc de „luaţi aminte". Drept aceea îi mustră pe ei ca pe nişte neînţelegători şi puţin credincioşi. 1 2 ) Galateni 5. 21 ( 1 6 . 16) Matei 14. de aceea şi cugetau ei că n-au luat pâine. 29 / Luca 9. 15) Marcu 8. Cel Unul şi Singur. puţin credincioşilor. căci Ieremia încă prunc fiind. 37 / Evrei 1.cunoscându-le gândul. 27 / Luca 9. Dar „Hristosul". 16. ci Tatăl Meu. 6. pentru că este şi o altă Cezaree. la cei patru mii de oameni.

4 /1 Corinteni 3. Iar „Ceruri" se numesc şi faptele cele bune. făcându-se gură a tuturor: „Tu eşti Hristosul. o. Căci. vor fi ţinute]" (loan 20. Aşadar pentru toţi [în numele tuturor] primeşte Petru răspunsul Mântuitorului. spune „îţi voi da". după cum însuşi a şi grăit: „Luaţi Duh Sfânt. Iar dacă eu nu lucrez. arată ca mincinoase părerile şi socotinţele [cugetele] celorlalţi oameni. Iar dacă ne vom întări pe mărturisirea lui Hristos. întru fiecare din faptele cele bune. şi Sfântul Teofilact tâlcuieşte aici că Domnul nu a zis către Petru „îţi dau". le vor fi iertate [şi cărora le veţi ţine. Şi cu adevărat. fiindcă cele ascunse şi necunoscute i s-au descoperit lui de la Tatăl.11 / Efeseni 2. când a dat Domnul „cheile". ci îi spune: „Tu eşti Petru" . Mai mult. nu unuia. trebuie să se înţeleagă către [pentru] toţi. cine ziceţi că sunt?" Deci. Deşi numai către Petru s-au spus aceste cuvinte . 31-32 / loan 1. Iar ceea ce zice ca şi către unul: „Şi îţi voi da cheile împărăţiei". 30 / Luca 9. s-au învrednicit de darul episcopiei. iar alţii unul dintre Prooroci". Davide? Din două: dintru a uciderii şi dintru a preacurviei. este [lucru] arătat. şi. să nu avem păcate. dacă se face lăcaş al lui Dumnezeu. şi „chei" ale lor simt însăşi lucrările acestora Căci prin a lucra intrăm înăuntru. ci tuturor Apostolilor le-a dat. arată vremea viitoare. 25 / Luca 22. lăudându -1 pe el. 20: Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este HristosuL Marcu 8. de vreme ce Petru L-a mărturisit pe El că este Fiul lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu Celui viu". 23 Ca un Dumnezeu. vor fi ţinute" (loan 20. 20 / Apocalipsa 21. putred [şubred] zidim. însă şi tuturor Apostolilor s-au dat. 21 (16. pe toţi îi întreabă şi pentru toţi răspunde Petru. pe piatra mărturisită de Petru zideşte Hristos Biserica. 23) u . Dar şi fiecare dintre noi este „biserică". [adică pe Sine însuşi]. a se zidi Biserica pe mărturisirea lui.4). numai cât că am „cheia" cunoştinţei. şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în Ceruri. că toate sunt roabe ale lui Dumnezeu. cu stăpânire. ( 1 6 . ca pe cel care a luat cunoştinţa din dumnezeiescul dar.14 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 253 Domnul îi răsplăteşte lui Petru. Iar prin „chei" care leagă şi dezleagă [tu înţelege] iertările sau certările greşelilor. Se arată pe Sine Stăpân al lumii. Şi îi spune „fiul lui Ionâ". (16. 16. ci „îţi voi da cheile împărăţiei Cerurilor". cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine. Din care „porţi". 18: Şi Eu îţi zic ţie. ca şi cum ar fi zis: „precum tu eşti fiul lui Ionâ. ca nu cu lanţurile păcatelor noastre să ne legăm. ca prin oarecare „chei" ce deschid. 13).adică păcatele nu ne vor „birui" pe noi. zice dumnezeiescul Pavel (1 Corinteni 10. pe mulţi prigonitori şi pe eretici i-a biruit Biserica. de o fiinţă cu Acela fiind". această mărturisire va să fi e temelia celor ce cred. căci nu zice Domnul: „Pe tine. 20) 465 [1805] Pline de înţelepciune sunt aceste vorbe. voi zidi Biserica Mea". „porţile iadului" . dându-i lui mare plată. „Iar piatra era Hristos". 42 / 1 Petru 2.18 / Ioan 20.II fericeşte pe Petru. însă afară petrec3.adică întru faptele cele bune . aşa şi Eu «cheile»". ci numai ştiu lucrul cel bun. deci. Căci Mântuitorul pe toţi i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu. 19: Şi îţi voi da cheile împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în Ceruri. adică pe cea de după înviere. dar temelie nu vom avea dreapta mărturisire. Iar zicând „Biserica Mea". 76. Deci. Iar „descoperire" numeşte cunoştinţa. Petru.cel care nu călătoreşte într-însele. să pună ca temelie această mărturisire! Că măcar milioane de fapte bune de am zidi. Şi este „legat în Ceruri" .„şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea". Deci. 20 / Matei 7. aşa Eu sunt Fiul Tatălui Meu Celui din Ceruri. Şi iar îi întreabă: „Dar voi.19) Matei 18. încât tot omul care vrea să zidească [ridice] casa credinţei. încă şi ereticii sunt „porţi" care duc în iad. 1 8 ) Isaia 33. 16. căci „precum Tatăl ţi-a dat ţie descoperire. . Că au stăpânire a ierta şi a lega cei care. Când? Când a zis: „Cărora veţi ierta păcatele. fiul Omului?" Şi ei răspund: „Unii Ilie. 22-23). asemenea lui Petru.de la piatra pe care a mărturisit-o . Că dintru aceste „porţi" striga şi David după ce a fost înălţat împărat: „Cela ce mă înalţi din porţile morţii" (Psalm 9. pentru că cel îmbunătăţit întru acestea este „dezlegat". Căci „îţi voi da". că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea 465 şi porţile iadului nu o vor birui.„îţi voi da" -. Iar ‫״‬porţi ale iadului" sunt prigonitorii care-i trimiteau la moarte pe creştini.

Deci nevrând Petru ca Hristos să pătimească şi neştiind [neînţelegând] taina învierii. să se lepede de sine. luându-L la o parte. 22 254 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI Le vorbeşte despre Patimă mai înainte. prin aceasta lucrează mântuire şi cum Patima mai vârtos [cu adevărat] Mi Se cuvine Mie". se găseşte ‫״‬după Mine". 23) Marcu 8.32 Ceea ce i s-a descoperit. Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine. 22-23. fie bărbat. <onergi după Mine» . iar după aceea L-ar fi văzut pătimind. ci şi cel care trece prin toate greutăţile şi pe aceleaşi le suferă468.aceasta socotind ei că Domnul pătimeşte fără de voie şi neştiind Dânsul [despre cele ce se vor întâmpla]. satano! Sminteală îmi eşti.adică să aleagă moartea -. fără veste venind . adică defăimarea de sine. pentru aceasta Se tăinuieşte pe Sine faţă de cei mulţi. şi a treia zi să învieze. Deci. satano!" Iar ‫״‬satană" se numeşte [înseamnă] ‫״‬împotrivnicul". (16. căci de-ar fi auzit oamenii mai înainte de Patimi că este Dumnezeu. iar Eu îţi spun că nu numai a nu pătimi Eu îţi este ţie vătămător. asemenea. dar nici tu nu te vei putea mântui dacă însuţi tu nu vei muri [pătimi] . 23: Iar El. 24: Atunci. Şi le descoperă lor cele despre Patimi. fiindcă nici satana nu voia să pătimească Hristos. prin facerea de minuni. «să-Mi urmeze Mie». 9. cu sârguinţă căutând moartea cea de ocară . Întorcându-Se. 34 / Luca 9. arătând cea de săvârşit [desăvârşită] lepădare a cugetului trupesc. fie femeie. Şi după cele de întristare. adică nu-1 mai are de prieten sau cunoscut". Doamne. în loc de ‫״‬înapoia Mea".şi.Voia Hristos ca mai înainte de Cruce să-Şi acopere slava Sa. a greşit. Şi spune ‫״‬să se lepede de sine". (16. zice: ‫״‬Tu cu gând omenesc socoteşti că Patima este lucru necuvenit Mie şi nu înţelegi cum. nevrând ca Hristos să pătimească. iar nu din silă. 2 4 ) Matei 10. zicând: ‫״‬Mergi după Mine. 38 / Marcu 8. aduce şi [vestea] cea de bucurie. drept a mărturisit [Petru]. 16. ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu. 33 / Romani 8. ‫״‬pentru că mulţi furi şi tâlhari sunt răstigniţi. ca după înviere. 467 468 Ln ediţia de Ia 1805. 466 în ediţia de la 1805. după ce au auzit prin mărturisirea lui Petru că El este Fiul lui Dumnezeu. oricare alt om. 23. ‫״‬Deci. Deci. a început să-L dojenească. 21) Matei 17.adică nu te împotrivi -.22: Şi Petru. zicându-I: Milostiv fii Ţie. 10. ca să cunoaştem că acel mare lucru nu l-a grăit fără de [ajutorul lui] Dumnezeu. 33 / Luca 9. ‫״‬Şi să-mi urmeze Mie" zice. Cel care rabdă toate necazurile şi prigonirile pentru numele lui Hristos. Doamne. 31. 7 Când a vorbit cu dreptate Petru. în acest chip. zice: ‫״‬Tu Mă opreşti pe Mine. fiecare este dator să nu aibă faţă de trupul său nici un fel de iubire. Hristos îl fericeşte pe el. 20. anume că ‫״‬a treia zi va învia". Deci. nu va fi Ţie aceasta". Iar lui Iisus îi urmează nu numai cel care îl mărturiseşte pe El Fiu al lui Dumnezeu. 14. ( 1 6 . versetul este: ‫״‬Şi Petru. 31. pătimindu -le pe cele asemenea. zice: ‫״‬Milostiv fii Ţie.că întru acest fel era crucea la cei vechi. nu va fi Ţie aceasta". 21 Când ‫״‬atunci"? Când l-a certat pe Petru. întru darul lui Dumnezeu. ca să nu se smintească. a zis lui Petru: Mergi înapoia mea467. ci cele ale oamenilor. Şi-l numeşte întru acest fel pe Petru. vrând să arate că a greşit Petru oprindu-L pe El de a pătimi. 27 /1 Petru 2 . . zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine. să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie. Duhul Sfânt pe toate îndreptându-le. Precum ne-am obişnuit să zicem: ‫״‬Cutare s-a lepădat de cutare. 2 2 ) Marcu 8. căci. ci urmează voii Mele". urmează Domnului. 16. adică şi toată fapta cea bună să o arate [împlinească]". fără de sminteală să fie cunoscut. 16. Dumnezeu. să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta466. dar aceia nu sunt ucenici ai Mei.21: De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis. luându-L la o parte.18 / Marcu 8. îl mustră. Şi ne arată astfel că fapta cea bună este lucru de bună voie. cum nu s-ar fi smintit! Deci. iar la ceea ce nu i s-a descoperit. ( 1 6 . a început a-I sta împotrivă. fie bogat". 16. fie sărac. încât şi Crucea să-şi ia . Iar când fără de socoteală [în chip nesocotit] s-a înfricoşat.

24). ci Hristos trăieşte întru mine" (Galateni 2. 25 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 255 [Acum] ne îndeamnă pe noi la mucenicie. iar astăzi este înfrânat. iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. 2 5 ) Marcu 8.[Cu adevărat] ‫״‬se leapădă de sine" şi cel ce ieri era înverşunat. zicând: ‫״‬Nu eu mai trăiesc. întru acest fel a fost Pavel. ( 1 6 .însă pentru Hristos . dacă va câştiga lumea întreagă470. care ‫״‬s-a lepădat de sine".adică ‫״‬îl mântuieşte" din moarte mucenicească . pierzându-şi mai pe urmă sufletul! Iarăşi ‫״‬îşi pierde sufletul" . dacă va câştiga lumea întreagă". se găseşte ‫״‬va vrea să-şi mântuiască sufletul său pierde-lîn ediţia de la 1805. îşi ‫״‬află" sufletul său în viaţa aceasta .cel care se leapădă de Hristos. 16. 26-27: Pentru că ce-i va folosi omului. 16. în loc de ‫״‬pentru că ce-i va folosi omului. 17. Deci. Şi iarăşi se cheamă că ‫״‬ia Crucea" cel care s-a omorât şi ‫״‬s-a răstignit" pe sine lumii (Galateni 5. 470 omului de ar dobândi lumea toata". în loc de ‫״‬va voi să-şi scape sufletul îl va pierde". .cel care-L va mărturisi pe Dânsul şi care îşi va şi ‫״‬afla" sufletul întru nestricăciune şi în viaţă veşnică. 25: Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde469. 35 / Luca 9. se găseşte ‫״‬că ce folos este va pe el". 20). 33 / loan 12. iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru 469 în ediţia de la 1805. 24.

ed. 28: Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului." (Luca 9.1-2 / Aceasta nu este împotriva celor ce se spun la Luca . pe care i-a luat în munte şi le-a arătat împărăţia Sa . 7-8 / Marcu 8. vor străluci Sfinţii atuncea. 26 / Romani 2.sufletul său? (27) Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său. pe Ioan ca pe cel ce era iubit de Dânsul. Şi dintru aceasta este arătat că Iacov avea râvnă. CAPITOLUL 17 Schimbarea la faţă. . vor vedea întru Schimbarea la faţă slava Venirii de a doua. Darea pentru templu 472 27. 38. că precum a strălucit trupul Lui atunci. încă arată şi întru ce fel de slavă vor fi cei ce pentru Dânsul pătimesc. pentru că ei vor fi duhovniceşti şi străvezii şi uniţi cu acele dumnezeieşti locaşuri şi locuri de odihnă. iar pe Iacov ca pe cel ce era şi el râvnitor. iar nu defăimat11‫׳‬. 20 / DaniiI 7. dând fiecăruia moşt enirea lui. Matei 25. Deci. dar ce folos este a fi trupul întru desfătare. Marcu 8. se găseşte ‫״‬viind întru". căci a făgăduit să bea ‫״‬paharul" ‫״‬Sfântul Simeon Noul Teolog ne descoperă şi nouă din taina veacului ce va să fie: ‫״‬Va veni cu slavă multă şi cu putere (Matei 24. 28). (16.27). aceia văd pe Iisus mai cu strălucire schimbându-Se la faţă şi sporesc pururea în credinţă şi în porunci. venind în471 împărăţia Sa. 30) preadoritul şi preadulcele nostru împărat şi Dumnezeu Iisus Hristos. 16. 38). 31 / Marcu 8. 20 în ediţia de la 1805. 23. sau în palatul împărătesc sunt multe locuri de odihnă şi de locuit şi în amândouă aceste feluri de locaşuri preadumnezeieşti este o mare felurime.‫״‬iar după cuvintele acestea. 13. însă vezi că cei care stau [s-au statornicit] întru lucrul cel bun şi sunt întemeiaţi. 32. după vrednicia lui şi strălucirea şi podoaba ce i se cuvine pe temeiul virtuţilor şi faptelor lui. 25 (16. (16. întâia cuvântare morală.10/ Apocalipsa 2. Şi acoperit arată aici pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan. ca la opt zile. Aici poate să dea lacrimi. 26) Psalm 48.10 . 6. căci va veni ‫״‬întru slava Sa" dimpreună ‫״‬cu îngerii" (v. în ediţia de la 1805.12 / Ieremia 17. pe cât este cu putinţă. 27 A zis că ‫״‬Fiul Omului va să vie întru slava Sa". şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.18 / Matei 25.. iar acolo-nimic. Căci Judecător nemitarnicîl va primi. După aceea. până nu Mă vor vedea schimbându-Mă la faţă". numai pe cele din mijloc. IBMBOR. Vai. Bucureşti. Şi va fi [atunci Fiul Omului] înfricoşător. 39 / Luca 9. aşa va face şl în noua creaţie multe împărţiri. 2“: Şi Luca 9. 143-144). Şi l-a luat pe Petru.14 256 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI Să zicem aşa: ai dobândit lumea toată. 61. le spune că sunt unii de faţă care. după a lor măsura. 19. aşa cum într-o casă mare. care judecă pe fiecare după lucruri [fapte]. ca să nu fie ei neîncrezători faţă de aceasta. 28) Marcu 8. ( 1 7 . A doua vestire a Patimilor. iar slujnicele ar purta veşminte luminoase. l „ ) Marcu 9. El va fi în faţa fiecăruia şi fiecare în faţa Lui şi va lumina în fiecare şi fiecare va lumina în El. aşa. iar Matei. ca să judece lumea şi să dea fiecăruia după faptele lui (Matei 16.6 / 2 Corinteni 5. zice că ‫״‬unii din cei de faţă nu vor muri. dacă sufletul se află rău? Este ca şi cum stăpâna ar purta haine rupte. împărăţia Cerurilor le va fi o singură locuinţă şi aşa se va arăta tuturor drepţilor şi nu vor vedea decât pe împăratul pretutindeni. cu îngerii Săi. 1977. 28 după şase zile. Deci.10 / Zaharia 14. Dar. Pentru că.adică starea ce va să fie întru care [slavă] va să vie şi El însuşi şi întru care drepţii vor străluci. pp.5 / Sirah 17. milostenie.19 / lezechiil 33. Pentru că Luca a numărat şi prima zi şi pe cea din urmă. titlul capitolului este: ‫״‬Pentru Schimbarea la faţa a lui Hristos. întru care s-au suit în munte. 5-6. suspinuri.26 / Luca 9. 27) Psalm 27. Vindecarea lunaticului. 10 / Pilde 24. fratele lui. în loc de ‫״‬venind în". Pentru cel lunatic. 31. în veacul ce va să fie nu poate să dea cineva nimic în schimbul sufletului său. 36 / Luca 9. însă celor ce se vor afla atunci în afara casei aceleia!" (Fitocalia romărtească. Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan. ca pe cel care-L iubea pe El. voi.. Pentru cei ce cereau 472 didrahme".

nu se face vrednic de asemenea vederi. 29 / Ioan 1. 17-18) . să se socotească [creadă] că după nălucire este om. iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. deosebi".16 ‫״‬îi suie în munte înalt"474. 2 / Luca 9. .şi aceasta pe cât au putut ei să vadă. în loc de ‫״‬Şi i-a dus într-un munte înalt.. muntele pe care Mântuitorul Hristos S-a schimbat la faţă înaintea ucenicilor este Taborul. 2-3 / Luca 9. p. a numit mai sus ‫״‬schimbarea 473 în ediţia de la 1805. Sfântul Apostol Petru. cit. De aceea. pentru a le face pe plac iudeilor. pentru că avea obiceiul Hristos ca pe cele mai slăvite minuni să le facă întru ascuns. să nu crezi că a lepădat atunci trupul. 2 ) Marcu 9 .257 [Domnului] (Matei 20. Acest munte se află la 10-11 kilometri spre răsărit de oraşul Nazaret. şi a strălucit faţa Lui ca soarele. îl numeşte ‫״‬muntele cel sfânt" (2 Petru 1. 22) şi a fost omorât de sabie din porunca lui Irod. 1 După tradiţie. că şi faţa şi hainele Lui s-au arătat mai strălucitoare. de o parte". Iar ‫״‬deosebi" i-a dus.14 / 2 Petru 1. ( 1 7 . (2) Şi S-a schimbat la faţă. fiindcă Dumnezeirea a arătat ceva din razele Sale . înaintea lor. căci trupul a rămas într-a sa alcătuire. l b -2: Şi i-a dus într-un munte înalt. Tu auzind ‫״‬schimbarea la faţă". 513. 27. arătând că dacă nu se va înălţa omul. ed.Dicţionarul Noului Testament. ca nu cumva fiind văzut de cei mulţi ca un Dumnezeu. P ) Marcu 9 . ca unul din cei trei ucenici care a văzut schimbarea la faţă a Domnului. de o parte473. se găseşte ‫״‬Şi i-a suit pe dânşii în munte înalt. 28 ( 1 7 .

de unde au cunoscut ucenicii că erau aceştia Moise şi Ilie? Cu adevărat. 5: Vorbind el încă. 475 476 477 Cuviosul Nichita Stithatul scrie aici.33). învăţându-i taina Dumnezeirii în trei ipostasuri şi spunându-le: «Acesta este vârful Meu cel iubit al cuvântului desăvârşirii. de ar fi fost împotriva iui Dumnezeu. fiţi Mie fii desăvârşiţi în Duh desăvârşit»" (Filocalia româneasca. încă şi pentru a se vedea că nu este împotrivnic Legii. în loc de „vorbind cu El".17 ‫״‬O. [Domnul] îi învaţă pe ei să le urmeze lor. ci să înveţe477. arătându-li-Se şi înfăţişându-li-Se ca Ce! Care e Cuvântul curat. şi a murit (Deuteronom 34. şi altele ca acestea. fiindcă voia ca Iisus să petreacă în munte şi să nu Se pogoare de acolo şi să pătimească pentru noi. bine este să fim noi aici. nu din icoane. S-a arătat în ‫״‬nor" celor de demult. 9 . Deci arătându-i pe aceştia [doi] ucenicilor. Petru a zis lui lisus: Doamne. ‫״‬Celor ce au sporit în credinţă. IBMBOR. dintru multa dragoste spune că este bine a petrece acolo şi să nu Se pogoare. 33 Petru. pentru adevăr. voi face aici trei colibe: Ţie una. precum aceştia. dintru Venirea cea de a doua. „Chiar de ar şi veni cineva aici. însă. unele legiuindu-le şi învăţându-le. 28). 12). Domnul ii Se schimbă la faţă. şi împotriva vrăjmaşilor celor ce vor veni aici. 27. Şi s-au făcut acestea şi ca să se dezlege [risipească] părerea celor care-L numeau pe El „Ilie" sau „unul dintre Prooroci" (Matei 16. ca Petru. Pe aceştia îi şi umbreşte Duhul. iar negrăita strălucire a feţei lui lisus arăta slava Sa. 22. urcându-Se pe muntele înalt al cunoştinţei lui Dumnezeu (al teologiei). voi. Iar acestea din multă frică le grăia [Petru] . 3 ) Marcu 9. 17. Ca să fie blânzi ca Moise şi povăţuitori de noroade. dacă voieşti. Şi Cuvântul Se arată în aceştia stând în mijlocul Legii şi al Proorociei. zice ‫״‬dacă voieşti". Căci. înjunghiind mielul şi Paştele săvârşind" (Ieşire cap. 6.10). al viilor.precum zice Luca „neştiind ce grăieşte" (Luca 9. altă colibă nefăcută de mână. nevoind ca să pătimească Hristos. 32 / Faptele Apostolilor 3. răspunzând. dar şi al morţilor. Bucureşti. Şi ‫״‬norul" de acum este ‫״‬luminos". fiindcă a descoperit negrăita putere şi a arătat că este Fiu adevărat al Tatălui. 35 / loan 5. sau neobişnuinţa l-a înspăimântat pe el. ca să nu fie omorât. şi lui Ilie una. Petre! Tu vrei să se ridice colibe făcute de mâini omeneşti!" Iar Tatăl. cap 52. iar Ilie a pogorât foc din Cer (3 Regi 18. arătând că precum El.la faţă" „împărăţie a lui Dumnezeu" (Matei 16. din Scriptura cea Veche (Ieşire 19. iar nu întunecos ca şi cel de demult. 38. au ajuns la nădejde ca Iacov şi s-au desăvârşit în iubire ca loan. Moise şi Ilie s . 4 ) Marcu 9 . pe Acesta asCultaţi-L .5-6). iar Moise este dătător de Lege. pe care avea să o împlinească în Ierusalim (Luca 9. nici Iui Dumnezeu. îi avem pe Moise şi pe Ilie. asemenea vor face". iar prin înţelesurile înţelepciunii tainice li Se face strălucitor ca lumina. de vreme ce atunci a face icoane se părea oamenilor a fi lucru păgânesc. 3: Şi iată. 4 / Luca 9 . 14).17/ Luca 3. în Care476 am binevoit. 22). adică despre Cruce. 4: Şi. 4 Regi 1. Şi îi luminează. în Ioc de ‫״‬în Care". şi lui Moise una. Se vede că din cuvintele lor i -au cunoscut pe ei. Dar. zice Luca. se găseşte ‫״‬întru Care". în ediţia de la 1805. ( 1 7 . ( 1 7 .15/ Isaia 42. Dumnezeu fiind. în ediţia de la 1805. 5 1 Luca 9. 22 / 2 Petru 1. iar altele descoperindu-le din vistieriile adânci şi ascunse ale înţelepciunii. ‫״‬norul" îl pune împrejur. 30-31). 30 258 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI Şi ce vorbeau împreună? „Despre ieşirea Lui".au arătat lor.11). Şi pentru ce Moise şi Ilie s-au arătat? Ca să se arate că El este Domn şi al Legii şi al Proorocilor. asemenea soarelui. vorbind cu El 475. Că Ilie este Prooroc şi încă este viu (4 Regi 2. 51 Deuteronom 18. care ne vor ajuta.18). ca un nor luminos şi un glas de tainică cunoştinţă a lui Dumnezeu vine din acel nor la ei. temându‫־‬se să nu pară îndrăzneţ. că Moise n-ar fi vorbit cu Cel Care se împotrivea legilor lui. ba uneori mai înainte văzând şi mai înainte vestind. întru care bine am voit.16. . iată un nor luminos i-a umbrit pe ei şi iată glas din nor. sau cu adevărat nu ştia ce grăia. se găseşte „vorbind împreună cu Dânsul". Suta a treia a capetelor despre cunoştinţă. 17. Şi să fie ca Ilie râvnitori şi neînduplecaţi când vremea va chema Şi gata a suferi necazuri. deci. ( 1 7 .14). zicând: ‫״‬Acesta este Fiul Meu Cel iubit. ed.1/ Matei 3. pentru că nu voia să înfricoşeze acum. nici râvnitorul Ilie nu L-ar fi suferit pe El. aşa şi Fiul Lui [Se arată]. căci Moise i-a biruit pe egipteni (Ieşire cap. Iar Ilie: „Tu eşti Acela a Cărui înviere mai înainte am închipuit-o înviind pe fiul văduvei" (3 Regi 17. că poate Moise va fi zis: „Tu eşti Acela a Cărui Patimă am închipuit-o mai înainte.

16/ Faptele Apostolilor!. 11) Maleahi 3.temergător al Venirii celei de a doua 1977. se găseşte „vederea aceasta". Iar Luca numeşte ‫״‬somn" multa întunecare a minţii. căci de-ar fi fost El [Mesia]. încă învaţă: ‫«״‬Pe Acesta ascultaţi-L» şi. ca să nu socoteşti că pentru Moise sau pentru Ilie a fost glasul. Că auzi: 17. acest înţeles îl tâlcuieşte Hristos ucenicilor. dar ei nu l-au cunoscut.11 / loan 1. ci a trece şi la altele. ar fi venit Ilie mai înainte. 36 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 259 Ucenicii. nici „faţa lui Iisus" .10: Şi ucenicii L-au întrebat. 17.adică Dumnezeirea -. a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăi. Atunci vei vedea „pe Moise şi pe Ilie vorbind cu Iisus". zicând: Pentru ce. le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. 31) va fi vederea lui Dumnezeu. zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut8.1113: Iar El. ridicându-şi ochii.10 Zicând câ Ilie ‫״‬va veni". în loc de „se coborau". Iar dacă şi cuvintele Ie descoperă şi le luminează. iar a celei de-a doua îi va fi Ilie. 10) Maleahi 3. 21 (17. (8) Şi. în loc de „ceea ce aţi văzut".Şi ‫״‬din nor" se aude glasul. ‫״‬au căzut la pământ. încă şi pentru ca să nu se smintească cei care . 1 ( 1 7 . 34 / 2 Petru 1. Venirii celei dintâi i-a fost înaintemergător loan. 7 ) Daniil 8. zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? 07. 13) Matei 14. cunoaşte că „după şase zile" (Matei 17. (12) Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit.îl vor vedea mai pe urmă răstignit şi să nu-L socotească pe El înşelător şi că după nălucire a făcut acele dumnezeieşti lucruri [minuni]. acesta şi „hainele" lui Iisus „albe" le vede. 18 ( 1 7. ca să arate că de la Dumnezeu era.32). nu vă împotriviţi [voii] Lui". 36). Iar ceea ce zice: ‫״‬întru Care am binevoit". decât numai pe Iisus singur. deşi voieşte a Se răstigni. 9/Luca 9. petrecând multă vreme în frică.auzind unele ca acestea . 8 ) Luca 9 . . căci El este ‫״‬Fiul". tu cunoaşte că luminos vede „faţa" lui Hristos. 6 ) Judecători 13." Şi ochii lor erau ‫״‬îngreunaţi de somn".mântat foarte. nu vei vedea lucruri luminate. 23 / Matei 11. Iisus le-a poruncit. îi ridică pe ei [Domnul] şi-i îmbărbătează şi-i face îndrăzneţi. până când Fiul Omului Se va scula din morţi. Dar să nu zici ca Petru: „bine este să fim noi aici" (Matei 17. înseamnă ‫״‬întru Care Mă odihnesc şi îmi place [a petrece]". /27. să piardă amintirea celor văzute. 7 B în ediţia de la 1805. atingându-i. căci se cuvine pururea a spori. Şi pe când se coborau ‫׳‬din munte. 9) Marcu 8.4). că Legea şi Proorocii şi Iisus una grăiesc şi se unesc. neştiind ei că două sunt Venirile lui Hristos. ci pentru El. nesuferind strălucirea norului. Că de nu te vei ridica mai presus de lume şi nu te vei înălţa „în munte".12 i!7. 9.12 Din smerenie le porunceşte lor nimănui să nu spună. Şi pentru ca nu cumva. nu au văzut pe nimeni. iar nu a sta [stărui] într-o treaptă a faptei bune şi a videniei [vederii dumnezeieşti]. (7) Şi Iisus s-a apropiat de ei şi. ( 1 7 . 07. din pricina [negrăitei] vederi (Luca 9. nici puterea glasului.adică trupul. Şi Se află [arată] numai Iisus singur (Luca 9. auzind. 21 înşelând norodul. 6-8: Şi. 30. aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. ci au făcut cu el câte au voit. se găseşte „se pogorau". Deci. 20 / Luca 9.3. arată că încă n-a venit. Iar tu. 329). nici „hainele Lui" . căci haine ale înţelesurilor sunt cuvintele. cărturarii spuneau că Acesta nu este Hristos.14 / Marcu 9. (13) Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. 1) . 9.adică după ce va trece această lume care s-a zidit în şase zile (Facere 1.12) Maieu 9. răspunzând. Dintre acestea. 27. dar va veni ca înairt. dar. în ediţia de la 1805. când vei afla pe cineva tâlcuind luminos înţelesul Scripturii. 27.24 / Luca 1. p.

1 6 ) Luca 9. Deci atunci.1). înţelege şi că ‫״‬cel fără de minte [nebun] se schimbă ca luna".1921: Atunci.23.18. răspunzând. neam necredincios şi îndărătnic. necredincios fiind. au înţeles că pe Ioan l-a numit ‫״‬Ilie". Iar tu. se găseşte ‫״‬Pentru necredinţa voastră". 1 9 ) Marcu 9. I-au zis de o parte.17/ Luca 9. întru care este leviatan478 diavolul (Iov 41. 38 (17. 14-15: Şi mergând ei spre mulţime. unde se spune: „Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa?". veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo. (18) Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. omorându-l. acesta este ‫״‬lunatic" şi ‫״‬cade şi în foc" — adică întru focul mâniei şi al poftei —. ca şi cum aşezându-i pe ei . 19 (27. De aceea. [1805] ‫״‬Leviatan" este un cuvânt evreiesc şi înseamnă ‫״‬balaur".şi ‫״‬va aşeza la loc toate". şi se va muta. 11. 15) Marcu 9. (17) Iar Iisus. 17. 5 / Matei 21. 480 în ediţia de la 1805.întru moştenirea părintească. dar şi pentru că-i prihăneşte [învinuieşte] pe ucenici.23 / Luca 17. îl arată pe înaintemergătorul Ioan. 21 / Marcu 9. cum acest om aruncă asupra ucenicilor greşeala necredinţei sale. Pentru aceasta. /17. adică va întoarce la credinţa lui Hristos pe toţi iudeii care se vor afla atunci ascultători. pe toţi de obşte îi mustră. Deci. cât este a necredinţei tale.16-18: Şi l-am dus Ia ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. doară. până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-I aici la Mine. adică cel care împărâţeşte în ape. ( 1 7 . arată că pofteşte [doreşte] Patima de pe Cruce şi despărţirea de dânşii. Oare. Domnul îl ruşinează pe el pentru că-i prihăneşte [învinuieşte] pe ucenici. 1 9 ) Marcu 9. miluieşte pe fiul meu. Pe cine? Pe cel ce se îndrăcea la lună plină. însă nu toate neamurile de balauri sunt numite cu acest cuvânt. temându-se. s-a apropiat de El un om. precum Ilie va fi [înaintemergător] al Venirii celei de a doua. fiindcă el a fost înaintemergător al Venirii celei dintâi. 40 ( 1 7 .14. a biruit pe cea puţină putere a lor". deşi l-ar fi putut opri.care erau căzuţi . zicând: ‫״‬O. 14) Marcu 9. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar. 1 7 ) Marcu 9. 42 Vezi.28 ( 1 7 . 1 9 ) Iov 9.adică întru valurile vieţii celei cu multe griji. pentru necredinţa lui s-a făcut sieşi pricinuitor de drac. Şi zice: ‫״‬au făcut cu el câte au voit". ‫״‬şi în apă" . neam necredincios!" Adică ‫״‬nu într-atât este greşeala neputinţei acelora. 22 260 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI Acest om se arată a fi foarte necredincios şi din cele zise către el de Hristos: ‫״‬O. Iar zicând că ‫״‬Ilie a şi venit". Iar zicând ‫״‬până când voi fi cu voi?". iar alteori mic făcându-se şi pierind [prin fapta rea]. în loc de ‫״‬Pentru puţina voastră credinţă". şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. căci zice: ‫״‬Până când voi petrece cu cei ce Mă ocărăsc şi cu cei necredincioşi?" ‫״‬Şi Iisus l-a certat". căzându-I în genunchi (15) şi zicând: Doamne. Au. 27. Din aceasta se vede că şi el. 5 . că este lunatic şi pătimeşte rău. a zis: O. căci multă fiind [necredinţa ta]. [după cum se vede mai departe]. De ce noi n-am putut să-l scoatem? (20) Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă480. Şi certându-1 pe acela.căci pentru că l-au lăsatei [iudeii] pe Irod să-l omoare. ca şi cum ar fi pricinuitoare de rău. în cartea lui Iov (41. apropiindu-se ucenicii de Iisus. 11). 479 Adică ucenicii n-au putut să-i vindece copilul. spunând că sunt neputincioşi spre vindecare?479 Deci. şi pe cei ce stăteau [erau] împreună [cu EI] şi pe cei ce nu cred.29 S-au temut Apostolii nu cumva să fi pierdut darul ce li s-a dat lor asupra dracilor. luna pricinuia acestea? Nu. după cum este scris (Sirah 27. pândind când era luna plină şi atunci năvălind asupra lui făcea să fie hulite lucrurile lui Dumnezeu. nu sunt valuri unele peste altele grijile bogaţilor? 27. adică uneori arâtându-se mare întru fapta bună. căci adesea cade în foc şi adesea în apă. ci diavolul. (21) Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post ( 1 7 . 6 ( 1 7 . mai străbătători [iscusiţi la minte] făcându-se ucenicii. tâlcuitorii înţeleg prin „leviatan" pe balaurul-diavol care a înşela t-o pe Ev a. [pentru aceea] ei l-au omorât. 1 8 ) Luca 9 . ci numai cele care îl arată şi-l numesc în chip osebit pe diavol.1). neam necredincios".

în loc de „darea". în acest verset. 7 ( 1 7 .21). [spunându-le] că va învia 17. în loc de „regii".22-23: Pe când străbăteau Galileea.31. 22.şi atunci când veţi zice. (23) Şi-L vor omorî. arăta că dracul a ieşit14. Deci. că nu toate s-au scris (Ioan 21. dar altele mai mari au făcut. aţi fi isprăvit pe cele mari". 1991. iar cei întâi-născuţi. 46-47). vezi şi Domnul ce zice: ‫״‬Veţi zice muntelui acestuia «mută-te!» . da! . pp. mai vârtos [au întrebat] cu vicleşug. Sau. dar a treia zi va învia. 44. Iar că au mutat Apostolii munţi. Pentru aceasta. Căci de-ar fi zis. 33 / Luca 9 . 25 b -26: Dar. cu adevărat s-ar fi mutat481. Iar întru acest copac. zicând: Ce ţi se pare. de aceea n-au mutat.12) şi. căci n-a fost nevoie şi de aceea nu s-au mutat munţii. se găseşte „didrahme". Şi întru alt chip [înţelege]: n-a fost nevoie. încă şi ca să-i obişnuiască pe ei [cu gândul acesta] şi să nu se turbure când se vor săvârşi Patimile pe neaşteptate. măcar că n-a auzit. ci pe Petru.19 / Luca 9. Iar acestea zicând. 17. ştia ce au grăit aceia către Petru. Iisus i-a zis: Aşadar. mai înainte le spune despre Patimă. nicăieri nu este scris.39). însă este cu putinţă să fi mutat şi să nu se fi scris. intrând în casă. Deci. 43). 10.a zis el. ‫״‬păsările cerului" . 24-25 ‫ ״‬: Venind ei în Capernaum. Şi ei s-au întristat foarte! ( 1 7 . ca şi cum ar fi zis unele ca acestea: „Impotrivnicul Legii. 8 / Matei 16. 9. dădea şi El [darea]. 484 în ediţia de la 1805. 482 483 481 în ediţia de la 1805. Şi să înţelegi şi aceasta: toată credinţa este ‫״‬grăunte de muştar". Şi fiindcă şi Domnul era ‫״‬întâi-născut". Iar Domnul. Că se cuvine ca şi cei care se îndrăcesc mai vârtos să postească. în ziua a cincea a lunii aprilie. s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea [pentru Templu] şi i‫־‬au zis: învăţătorul vostru nu plăteşte darea?15 (25) Ba.13 Dumnezeu a voit ca în locul celor întâi-născuţi ai evreilor să se afierosească Lui seminţia lui Levi (Numeri 3. Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. poate. 31.prin ‫״‬rugăciune şi postire" se scoate. Dascălul [învăţătorul] vostru. în acest verset. nu-L întreabă pe Dânsul. în locul acestor întâi-născuţi. care prisoseau peste numărul seminţiei lui Levi. Craiova. din pricina săvârşirii minunilor.adică gândurile care zboară pe Sus482 . adică dracului. Iar ‫״‬acest neam" . căci atunci rugăciunea este rugăciune când nu cu beţie. Didrahma reprezenta echivalentul a 7-8 grame de aur sau argint. căci de‫־‬aţi fi avut fierbinte şi călduroasă credinţă. 21. douăzeci şi două de mii şi două sute şaptezeci şi trei (Numeri 3. 2 3 ) Isaia 53. De atunci s-a făcut obiceiul ca îndeobşte toţi cei întâi-născuţi să dea o didrahmă483. dar dobândind pământ bun. fiii sunt scutitils. s-a aflat seminţia lui Levi douăzeci şi două de mii (Numeri 3. mai înainte de [a-L O minune a mutării unui munte e pomenită în viaţa Sfântului Marcu de la Muntele Frăcesc (vezi Proloagele. dar şi cei ce vor să-i tămăduiască pe ei. chiar mică de s-ar fi părut. 25). copac mare se face. poate ruşinându-se ei de Hristos. oare primeşte a da didrahme?" 1 7. 32).‫״‬se sălăşluiesc" (Matei 13. 2 2 ) Marcu 8. ( 1 7 . numărându-se. cel care are toată credinţa poate zice muntelui ‫״‬mută-te". Dar Apostolii n-au zis. mică fiind socotită pentru ‫״‬nebunia propovăduirii" (1 Corinteni 1. 654-658). 24. le zice: ‫«״‬Pentru necredinţa voastră». Iisus i-a luat înainte.‫״‬de o parte" îl întreabă pe El. 22 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 261 Adeseori. a rânduit Dumnezeu să se dea o dare preoţilor (Numeri 3. Dar cu cele de întristare împreunează pe cea de bucurie. Şi. ca să nu socotească [cugete] ei că pătimeşte fără voie.adică al dracilor . se găseşte „împăraţii". t Ca un Dumnezeu. ca unora care nu erau de săvârşit [desăvârşiţi]. ci cu postire se face. de îndată se va muta". Dar. Simone? Regii484 pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? (26) El i-a zis: De la străini. 20. . 2 4 ) ieşire 30.

în acest verset. cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta. având sminteală în cugetul tor. afundată întru adâncul necredinţei. oare. ca să nu fim socotiţi trecători cu vederea şi nebăgători în seamă ai Legii şi ca să nu-i smintim. „Deci dacă slobozi sunt fiii împăraţilor celor de jos . ci de la cei străini. 3) Matei 19. Pilda celui ce datora zece mii de talanţi 485 18. aflând în gura noastră „statirul" . cunoaşte că acesta este „peşte" în „marea" vieţii înotând.14 / Marcu 10. acest ‫״‬statir". se găseşte ‫״‬întru".16-17 (18. CAPITOLUL 18 262 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI Cine este mai mare în împărăţia Centrilor. s-au apropiat. nu se cuvine să ne îngrijim că aceia fără de socoteală se smintesc. De câte ori vom ierta pe aproapele. De aici învăţăm că nu se cuvine a sminti pe ceilalţi în lucrurile care nu vatămă mântuirea noastră.15 / Luca 18. Iar când vei vedea pe vreun om iubitor de argint. „Dar tu. împăratul cel Ceresc de la Mine. Pentru pilda de o sută de oi. Eu?" 17. nu veţi intra în împărăţia Cerurilor1. 4) 485 In ediţia de la 1805 titlul capitolului este: ‫״‬Pentru cei ce ziceau cine este mai mare.întreba] Petru îi zice lui: „Dacă împăraţii pământului nu iau bir de la fiii lor. Iar unii socotesc că „statirul" este o piatră de mult preţ. neavând nimic altceva în „gură" decât argint şi aur. l-a pus în mijlocul lor (3) şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii. în ediţia de la 1805. dar. Pentru certarea aproapelui. pentru drepţi şi pentru păcătoşi. Căci cel care îl mărturiseşte pe Hristos. se aducea preoţilor şi templului. se găseşte ‫״‬întru". 486 487 în ediţia de la 1805. (18.şi pătimind ei lucru omenesc. acela este cel mai mare în487 împărăţia Cerurilor. îl trimite pe Petru să aducă „statirul" din peşte. Că nu ca un datornic dau. 2) Marcu 9. 47 (18. care se găseşte în Siria. 46. Iar unde ne vătămăm de vreun lucru. S-a dat pentru noi. Dumnezeu şi om fiind. Şi ca să arate că este Dumnezeu şi că stăpâneşte marea. 18.căci i-a poruncit să dea statirul pentru Sine şi pentru el . Pentru certarea greşaleifratelui. .adică nimic nu dau -. Dar şi o altă taină învăţăm aici: că „peştele" este firea noastră.1: în ceasul acela. adică Hristos. acela are „statirul" în gură şi statirul preţuieşte două didrahme. Ia-1 şi dă-1 lor pentru Mine şi pentru tine. Petre dă dajdie. biruiţi fiind de pizmă. Iar de va afla un oarecare dascăl ca Petru. 2-4: Şi chemând la Sine un prunc. ia-1. Puterea cheilor. Deci. scoţând din „gura" lui aurul şi argintul. Pentru datornicul cel cu zece mii de talanţi". mergând la mare. aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi.1) Marcu 9 . acela îl va vâna pe el. s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine. căci două firi are Hristos. este mai mare în486 împărăţia Cerurilor? (18. iar alţii îl socotesc a fi a patra parte dintr-o monedă. întrebând pe Domnul ‫״‬cine este mai mare". în Ioc de ‫״‬în". 27: Ci ca să nu-i smintim pe ei. ci ca să îndreptez neputinţa acelora". (4) Deci. vei găsi un statir [un ban de argint]. 24 Fiindcă au văzut [ucenicii] că Petru a fost cinstit de Hristos . din care apostolescul cuvânt ne-a scos pe noi afară. precum am zis mai sus.adică mărturisirea lui Hristos şi cuvintele Domnului. 33-36/ Luca 9. Pentru a nu sminti. 22. în loc de ‫״‬în". Pentru puterea de a lega şi dezlega. cum. cu cât mai vârtos. deschizându-i gura. pentru iudei şi pentru păgâni. şi. 33-36 / Luca 9. Fiul Său va lua didrahma?" Că acest bir.

căci se cuvine să fim prunci cu cugetul cel smerit. întru smerenia din care aţi ieşit. .TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 263 Marcu 10. care cred 488 Pe care o aveau întru început. 20 Domnul. arată că din smerenie488 au venit ei întru iubirea de slavă. şi cu nerăutate a. se cuvine să vă întoarceţi iarăşi!" 18.14/1 Corinteni 14. (6) Iar cine va sminti pe unul dîntr-aceştia mici. văzând că ucenicii sunt biruiţi de patima iubirii de slavă. îi smereşte. arătându-le prin pruncul cel fără de trufie calea smereniei . pe Mine Mă primeşte. 5-6: Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu. nu cu mintea cea pruncească. nu cu priceperea. Iar zicând ‫״‬de nu vă veţi întoarce". ‫״‬Deci.

37/ Luca 9. Dar dacă ‫״‬nevoie este să vină smintelile". pe care întru rânduiala mădularelor îi avem. se găseşte ‫״‬că nevoie este să vină smintelile". ( 1 8 . 43-45 ( 1 8 . ca de cea care avea să se vatăme din pricina smintelilor. 5-10 / Psalm 118. 22c. ci şi pe cei care se smeresc. măcar pe cel ‫״‬mic" întru adevăr . 8-9: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte. Iar.adică dintre aceştia care se micşorează pe sine şi se smeresc. 47 Prin ‫״‬mână" şi „picior" şi „ochi" să-i înţelegi pe prieteni. 29-30 / Marcu 9. 12/ Matei 26. 48 (ÎS. mai de folos i-ar fi ca să se spânzure «piatră de moară» la grumazul lui". plată veţi lua. că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop. adică va ocări pe unul »dintre aceştia mici» .264 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI în489 Mine. să fii aruncat în focul cel veşnic. să fii aruncat în gheena focului491. din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină490. dacă îi veţi cinsti pentru Mine. plânge pentru lume. având amândoi ochii. s Vezi nota tâlcuirii de Ia Matei 5. 13 ‫״‬Nu numai voi se cuvine să vă smeriţi. 18. decât. dar nu este nevoie să pierim. adică pe cei smeriţi". mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. prieteni de aproape fiind. omului aceluia prin care vine sminteala. măcar deşi sunt mari -. tu. fâcându-i să vină întru simţire.40 / Marcu 9. având amândouă mâinile sau amândouă picioarele. în loc de ‫״‬că smintelile trebuie să vină". să înţelegi şi că. cum vom putea scăpa de ele? ‫״‬Nevoie este să vină". scoate-1 şi aruncă-1 de la tine. (9) Şi dacă ochiul tău te sminteşte. taie-1 şi aruncă 1 de la tine. dacă aceştia. căci este cu neputinţă să stăm împotriva [venirii] smintelilor. ( 1 8 . 7: Vai lumii. dar vai. că mai bine este pentru tine să intri în viaţa cu un singur ochi.de-1 ‫״‬va sminti" cineva şi nu-1 va purta în tot chipul. pe aceştia îi folosim [ajutăm] dacă plângem pentru ei.1-2 / Romani 14. Dacă ar zice cineva: ‫״‬Dar ce nevoie era să plângă. 9 ) Deuteronom 13. Că pe Mine Mă primiţi atunci când îi veţi primi pe «prunci». ca să vădească multa muncă [caznă] la care vor fi supuşi cei care ocărăsc şi smintesc pe cei smeriţi pentru Hristos. Arată în chip simţit greutatea pietrei. ci cel mic. Deci. Căci de multe ori pe cei pe care sfătuirea noastră nu i-a folosit [ajutat].1 / Romani 14. 7 ) înţelepciune 4. 5 ) Matei 10. 6 ) Marcu 9.24/Luca 17.13/1 Corinteni 11. mai curând trebuia să tindă mâna într-ajutor". se găseşte ‫״‬întru". 29 / Marcu 9. ( 1 8 . Apoi şi împotrivă zice: ‫״‬Cine va sminti. în aceste versete. a plânge cineva [pentru altul]. Iar ‫״‬lume" îi numeşte pe oamenii cei de jos. Iar prin ‫״‬sminteli" să-i înţelegi pe cei care te împiedică de la faptele cele bune.adică pe cel neputincios . 42 / Luca 17. în ediţia de la 1805. . în loc de ‫״‬în". 18. acestuia putem să-i zicem că şi acesta este ajutor. decât. Că cel mare nu se sminteşte lesne.19 Iubitor de oameni fiind. va fi dat muncilor [caznelor]. 37 / Matei 5. care se târăsc pe pământ şi care cu lesnîre se împiedică. 8 ) Matei S. ne vatămă 489 490 în ediţia de la 1805.

( 1 8 .16 / Evrei 1.15 Ne porunceşte să nu defăimăm [dispreţuim] pe cei care sunt socotiţi mici . 8 / Iov 1. însă îngerii celor păcătoşi.1214: Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una dintre ele s-ar rătăci. ci Eu însumi.adică cei care ne vatămă -. dacă vom face precum a zis Domnul şi vom „tăia" de la noi pe cei ce ne vatămă. încât „pururea văd faţa Lui".17/Luca9. pururea văd faţa Tatălui Meu. ca să mântuiesc pe cel pierdut şi să-i fac ai Mei pe cei care de mulţi sunt socotiţi a fi de nimic". 493 .14 / Apocalipsa 8. ducându-se.. Iar îngerii celor smeriţi văd faţa lui Dumnezeu. ca nu cumva şi pe alţii să-i vatăme.16 / Psalm 33.10/Ioan3. în loc de „vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mici". dar nu este de nevoie să ne vătămăm noi. Care este în Ceruri. pentru aceasta am venit.3) -. Se vede de aici că. care la Dumnezeu sunt mari. în munţi pe cele nouăzeci şi noua şi. Şi zice încă: „Nu numai îngeri au aceştia. că zic vouă: Că îngerii lor.vârtos". 56. deşi toţi oamenii au îngeri. adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult493 decât de cele nouăzeci 492 în ediţia de la 1805. 2 ( 1 8 . 18. se găseşte . 12. 6 / Tobit 3. 1 1 ) Matei 10.1011: Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mici492. ca să nu fie vătămaţi de draci. Iar îngerii celor mici şi smeriţi întru Hristos sunt atât de aproape de Dumnezeu. 47/1 Timotei 1. pentru că au îndrăzneală.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 265 pe noi. „căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul dintre aceştia mai mici". 18. 1 0 ) 1 Regi 6. va căuta pe cea rătăcită? (13) Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească.17. în Ceruri. ca şi cum s-ar ruşina pentru neîndrăzneala noastră. oare. Căci. chiar şi prieteni de‫־‬ar fi.adică pe cei „săraci cu duhul" (Matei 5. încât dintru aceasta este arătat că „nevoie este să vină smintelile" . încât îi au pe îngeri păzitori. nu va lăsa. 6/Marcu 2. [atunci] nu ne vom vătăma. nici ei n-au îndrăzneală a vedea faţa lui Dumnezeu şi de a se ruga pentru noi. (11) Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. stând înaintea Domnului. se găseşte în ediţia de la 1805. Şi atât de mult sunt aceştia iubiţi de Dumnezeu. ba mai vârtos tot omul are îngerul său. Căci fiecare credincios. 19. se cuvine să-i lepădăm ca pe nişte mădulare putrede şi să-i „tăiem". în loc de „mult".

mustră-1 pe el între tine şi el singur. ai câştigat pe fratele tău. Iar de-ţi va face nedreptate vreun necredincios. 1 2 ) leremia 50. 494 Dionisie din Fuma dă următorul izvod de zugrăvire pentru această pildă: „Cerul şi deasupra lui cele nouă cete îngereşti. ( 1 8 . numindu-se împărăteşti (basilikai). în loc de „Biserică". ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul495. cuvântul biserică se pare că are ca rădăcină basilica. 6 / lezechiil 34. 1 5 ) Levitic 19. încă din veacul 1. (14) Astfel. 9 Ce ‫״‬om" a avut „o sută de oi"? Hristos. 11 / Luca 15. 3/ lacov 5.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 266 şi nouă. 6. 1 3 ) Luca 15. De altfel. (17) Şi de nu-i va asculta peei. Acesta a lăsat „pe cele nouăzeci şi nouă" în Ceruri şi luând „chip de rob" (Filipeni 2. care nu s-au rătăcit. Deci aceasta în chip cuprinzător arată că Dumnezeu Se sârguieşte pentru întoarcerea păcătoşilor şi Se bucură pentru aceştia „mai mult" decât pentru cei care sunt întăriţi şi statorniciţi întru fapta cea bună. să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. mergi. anume pentru săvârşirea slujbelor. atunci dă-te la o parte şi lasă-ţi şi averile tale. adică creştinul.fiindcă cel ce te sminteşte pe tine îşi agoniseşte osândă ci trebuie să mustri pe cei care te nedreptăţesc şi te vatămă. de vor fi creştini. 18. se găseşte „sobor". al căror Păstor este Hristos . iar de este ‫״‬frate".14 După ce a tins [grăit] cuvânt foarte greu despre cei care smintesc pe alţii. 4 ( 1 8 . până astăzi.7) a venit să caute pe oaia cea „una". până în zilele noastre. căci toată zidirea cea cuvântătoare. Şi de te va asculta. 6/ loan 8. 4.1 / Evrei 10. care este firea omenească şi se bucură pentru aceasta mai mult decât pentru întărirea îngerilor494. Cuvântul sobor cuvântul". pentru săvârşirea cultului fie din greacă . 122). îngerii şi oamenii „o sută de oi" sunt. Căci nu trebuie ca tu.19-20 ( 1 8 .17 / 2 Corintem 13. ( 1 8 . 1 4 ) Luca 15. sau trei să stea tot graiul". iar de nu va asculta nici de Biserică496. 1 6 ) Deuteronom 17. p.ce înseamnă adunare. Deci. ed. cel care te sminteşti să fii cu totul fără grijă . în limba română.1517: De-ţi va greşi ţie fratele tău. pentru că nu este zidire.17/ Sirah 19. cit.11 /2Tesaloniceni 3. 28 ( 1 8 . 495 In ediţia de la 1805. se găseşte „a prin gura a două mărturii. ci Fiu al lui Dumnezeu. 7-10 / 2 Petru 3. ia cu tine încă unul sau doi.14 / Luca 17. acum îi îndreptează şi pe cei care se smintesc. cuvânt ce a fost asimilat în limba noastră (prin rotacizare) fie din latină . în unele zone rurale din Ardeal se mai păstrează denumirea de clejie (derivat din grecescul ecclesia) pentru avutul obştesc al parohiei. se construiau în casele particulare. cuvânt care este traducerea grecescului ecclesia . şi în mijlocul lor un scaun deşert.Care nu este „oaie". Orişicum. (16) Iar de nu te va asculta. împăratul Constantin cel Mare a cedat aceste clădiri creştinilor. în loc de „ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot In ediţia de la 1805. 5-7 ( 1 8 .spune-l Bisericii. Că vezi zice: ‫״‬Deţi va greşi ţie fratele tău". în acest verset. . în limba rusă denumirea dată locaşului bisericii este aceea de sobor. Credem că denumirea de sobor dată locaşelor creştine ilustrează foarte bine chipul şi cugetul sobornicesc al Bisericii. şi mai din jos de el coborârea la iad a Domnului" (Erminia picturii bizantine. 496 provine în limba română din slavă. iar după anul 313. nu este vrere înaintea Tatălui vostru. 1 7 ) 1 Corinteni 5..basilica era la romani un local de judecată. Cel din Ceruri ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.basilikai desemnând acele încăperi care.

22. 1999. Ci ascultă şi cele ce urmează: 18. 18. vor fi dezlegate şi în Cer. vor fi legate şi în Cer. ca nu cumva fiind mustraţi înaintea multora. ca nu cumva din răutatea sa să dea şi altora. Dacă „te va asculta". căci după ce ne-a oprit pe noi de la a ne sminti şi a ne vătăma unii pe alţii. atunci să fie lepădat.19 / loan 20. versetele 79-20 sunt: ‫״‬Iarăşi amin grăiesc vouă că. Iar dacă îl vei dezlega. 5. cap 32. Iar dacă nici de acesta nu va asculta. ca nu cumva. să se facă şi mai fără de ruşine [neruşinaţi]. va fi lor de către Tatăl Meu. sau le legăm sau le dezlegăm [. bine [îi va fi lui]497. voi. ( 1 8 . 19. 1 9 ) 1 Ioan 3. Că şi Ana şi Caiafa s-au unit. va fi şi în Ceruri iertat". Dar numai aceasta va fi munca [cazna] celui care face nedreptate? Nu. ( Î S . şi oricâte veţi dezlega pe pământ. atunci arată greşeala lui celor mai mari ai „soborului" [ai „Bisericii"]. dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere. Bucureşti. primind şi tu cele asemenea de la ei. se va da lor de către Tatăl Meu. dintre cei care au fapte bune".adică le iertăm -. De vreme ce unul ca acesta n-a ascultat pe „doi sau trei". adunaţi întru numele Meu. căci zice: ‫״‬doi dintre voi". dacă doi dintre voi se vor uni pe pământ pentru tot lucrul pe care îl vor cere. ed. Pentru că nu numai cele pe care le „dezleagă" preoţii sunt „dezlegate". adică seva prihăni pe sine [se va căi]. de acum încolo în „sobor" să se înţelepţească. 2 0 ) Luca 24. 19-20: Iarăşi grăiesc vouă că. că acela care îi face nedreptate va fi socotit „vameş şi păgân". 23 „Dacă tu".TÂLCU IR EA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 267 mustră-1 pe el. acolo sunt în mijlocul lor". ca unii care aveau nume rău înaintea oamenilor. Care este în Ceruri.14 a8. A patra sută a capetelor despre dragoste. zice.15 Prin unele ca aceste graiuri ne adună pe toţi întru dragoste. cei care am fost nedreptăţiţi.1). acolo sunt şi Eu în mijlocul lor498. adunaţi în numele Meu. Voieşte mai întâi de-o parte să fie mustraţi cei ce au greşit. Care este în Ceruri. 2 Corinteni 13. (20) Că unde sunt doi sau trei. 110). pp. Şi nu zice „ocărăşte-1". 498 în ediţia de la 1805. Ci mergi şimustrâ-1 pe el cu îndrăznire iubitoare.15. ca împrăştiind pricinile supărării.18: Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ. nu se va ruşina. Iar dacă şi înaintea a „doi sau trei martori" fiind mustrat. să alungi de la amândoi starea dragostei. dar cu unire de 497 Aici Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă astfel: „Nu înţepa cu vorbe acoperite pe fratele tău. acum grăieşte şi despre unirea cea a unora cu alţii [unirea cea dintre noi]. . Şi îi aseamănă pe unii ca aceştia fraţi cu „vameşii". adică dacă 1 vei ierta. Humanitas. adică‫ ״‬dintre cei care cred.] şi acelea vor fi „legate" sau „dezlegate". şi în Ceruri va fi întru acest fel. s-a făcut neascultător al Legii care zice: „în gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul" (Deuteronom 17. ci spre bine. „cel ce-ai fost nedreptăţit îl ai ca pe „un vameş şi păgân" pe cel care nedreptăţeşte. adică păcătos şi necredincios. 1 8 ) Matei 16. Şi îi este mângâiere celui nedreptăţit. ci şi cele pe care noi. ci „mustră-1". să te izbăveşti şi pe tine şi pe el de tulburare şi supărare" (Filocalia românească. 6. 2. Iar prin cei uniţi nu înţelege pe cei care se adună spre rău. Că unde sunt doi sau trei.

de amândouă fiind propovăduit.adică preotul . S-a asemănat Acesta „omului împărat". 501 în ediţia de la 1805. atunci Domnul este ‫״‬în mijloc". Iar aceasta şi prin pilda de mai jos o spune. .14 / Marcu 11. Şi „ia seama slugilor sale" [„se socoteşte cu slugile sale"].poate să-l ierte. nu preot. 2 1 ) Matei 6. îi voi ierta lui?" Şi adaugă ‫״‬va greşi faţă de mine". w Adică „S-a deşertat pe Sine. O S .21-22: Atunci Petru. S-a smerit pe Sine" (Filipcni 2. 7-8).3-4( 1 8 . nici nu întârzie. dacă având aceia trebuinţă de iertare ne vor şi îndupleca pe noi. Şi aceasta o înţelege: atunci când se va ‫״‬uni" trupul şi duhul şi nu va pofti trupul împotriva duhului.căci ar fi cu totul lipsit de minte să numere cineva până se vor împlini ‫״‬şaptezeci de ori câte şapte". Iar a tâlcui pilda cu amănuntul ar fi fost numai a celui ce are mintea lui Hristos. Deci. Iar când zice ‫״‬până în şaptezeci de ori câte şapte". apoi va veni la mine şi va cere iertăciune [iertare] căindu-se. cea mânioasă şi cea poftitoare.268 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI prihană499*1. în loc de ‫״‬până de". asemănatu-s-a împărăţia Cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale501. ci până de şaptezeci de ori câte şapte. adică 490 -. 18. până de şapte ori. se găseşte „să ia seama slugilor sale". ci „a Cerurilor". încă şi cele trei puteri ale sufletului ‫״‬se unesc" .13 Aceasta este ceea ce întreabă Petru: ‫״‬De câte ori de va greşi fratele. zic ţie. 4-5 / Coloseni 3. numai cel cu rânduială dumnezeiască . iar dacă va greşi lui Dumnezeu. de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de500 şapte ori? (22) Zis-a lui Iisus: Nu. 500 In ediţia de la 1805.cea cuvântătoare. Iar dacă îmi va greşi iar eu îl voi ierta. pentru că nu avem unire unul cu altul.1 Ne învaţă prin această ‫״‬pildă" să iertăm greşelile făcute nouă de către cei împreună cu noi slugi. iartă‫־‬i lui".12/ Luca 17. I-a zis: Doamne. Şi nu zice ‫״‬voi fi". 23) 4 Regi 4. vom îndrăzni şi noi: „împărăţie" este Cuvântul lui Dumnezeu. în aceste versete. 1 2 ) Levitic 25. apropiindu-se de El. ca şi cum ar fi zis: ‫״‬De câte ori va greşi şi se va pocăi. ci arată mulţime fără de număr. ( 18. 25-26 / Luca 17. că nici nu zăboveşte.23: De aceea. încă şi Scriptura Veche şi cea Nouă ‫״‬se unesc" amândouă. ci spune ‫״‬acolo sunt" adică ‫״‬acolo îndată Mă aflu". arătând că se cuvine să fim milostivi. se găseşte ‫״‬până în". dar nu împărăţie a unor mici lucruri. şi la înfăţişare aflându-Se ca un om. pentru că numai pentru cele ce-mi va greşi mie pot să-l iert. iar ‫״‬în mijlocul" lor se află Hristos. Insă. iertat va fi. făcându-Se asemenea oamenilor.39/ Matei 6. Şi de aceea de multe ori rugându-ne nu primim. 18. deşi sunt eu om simplu. fiindcă S-a întrupat pentru noi. judecându-le pe 1( ‟ Adică s-au unit spre săvârşirea răutăţii. nu arată numărul iertărilor . şi mai vârtos. în loc de „să se socotească cu slugile sale". şi întru asemănarea oamenilor s-a făcut502. chip de rob luând.

Deci porunceşte ca trupul să fie dat satanei spre pierzare-adică bolilor sau chinurilor diavolului —. 26-27: Deci. (27) Iar stăpânul slugii aceleia. iar „copii" .faptele care rău se lucrează de trup şi de suflet. mâna acestuia o usucă Dumnezeu sau o ciunteşte prin lucrarea diavolului.adică lucrarea răutăţii .13-15). Şi iată cum „femeia" . milostivindu-se de el.să se betejească. . şi „copiii" . sluga aceea i se închina. „Vinderea" datornicului împreună cu „femeia şi copiii" lui arată înstrăinarea de Dumnezeu. [1805] Putem a spune că fiecare om talant este. zicând: Doamne. dar n-au iconomisit bine stăpânirea. că acela care se vinde.s-au dat pătimirii. îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. căzându-i în genunchi. Sau poate „femeie" înseamnă trupul. Pentru că mai mult nu va mai putea fura omul acela. Adică de fură cineva. i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. şi cu nimic nu-i răsplătim Lui. se găseşte „el a lua seama". căci al cruzimii lucru este pedeapsa fără de judecată. în loc de ‫״‬să se socotească cu ele". începând să se socotească cu ele503. 24-25: Şi. (25) Dar neavând el cu ce să plătească. ca unul care este soţ .lucrător al sufletului. 18. stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte are. după cuvântul care spune că mare lucru este omul (Psalm 138. 18. Cu „zece mii de talanţi" sunt datori şi cei care au primit stăpânirea poporului şi a multor oameni504. ca să plătească.împreună.TÂLCU IR EA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 269 ele după bunătate.adică lucrurile răutăţilor .adică trupul . ca duhul să se mântuiască. i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Cu „zece mii de talanţi" suntem datori noi. ca unii care primim facerile de bine [ale lui Dumnezeu] în fiecare zi.şi „copiii" . 503 504 în ediţia de Ia 1805. al altui stăpân se face rob.

mergând. sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna506 pe el. Căci nimeni. ci soroc505. nu ca Unuia care nu ştia. Şi atât de mare îi era cruzimea [acestei slugi]. pentru a evidenţia diferenţa prin calcul matematic.nu din asprime a spus-o.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 270 Vezi puterea pocăinţei şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu?! Căci pocăinţa a făcut pe slugă să cadă de la răutate. 505 2 1 507 Adică.că aceasta arată cei „zece mii de talanţi" pentru cele mai mici . ci cel care „iese" de la Dumnezeu şi dintru aceasta se înstrăinează de El.000 drahme). nici puţină amânare nu dă. (33) Nu se cădea. 31: Iar celelalte slugi. Şi face acestea. se găseşte „apucându-l". au spus stăpânului toate cele întâmplate. măcar deşi sluga nu iertare de săvârşit [desăvârşită] cerea. în loc de „punând mâna". se găseşte „1-a băgat în temniţa". deci. zicând: îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti tot. Mina (. (29) Deci. atunci îl sugrumă pe cel ce era împreună-slujitor cu el. amintindu-i de iertarea prin care s-a mântuit [izbăvit]. s-au întristat foarte şi. nu erau monede. chemându-1 stăpânul său îi zise: Slugă vicleană. cele petrecute. De aici se vede că „celelalte slugi" . încât şi ceea ce părea rostit cu asprime . venind.adică porunca să se vândă ‫״‬sluga" cu „femeia şi copiii" lui . nu este vrednic de iertare.000 sic!! = 120. . ci ca să înţelegi că îngerii sunt purtătorii de grijă ai noştri şi că se mânie asupra celor nemilostivi. 2fl . ci denumiri ale sumelor monetare mari. toată datoria aceea ţi-am iertat-o. în Ioc de „l-a aruncat în închisoare".000 de talanţi erau echivalentul a 490. 18. nicidecum nu se milostiveşte. iar cel care stă cu întemeiere [îndărătnicie] întru răutate. ieşind. 28-30: Dar. echivalentul a 0. iar 100 de dinari. aflăm că 10. 18. Astfel. cu toate că cel împreună cu el slugă îi spune aceleaşi cuvinte prin care el a fost iertat: „îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti". Cunoaşte [de aici] că Domnul dă mai mult decât cerem noi. văzând.770 kilograme de aur (490.50 sicii = 2. precum şi eu am avut milă de tine? (34) Şi.cât erau cei „o sută de dinari"508 -. 32-34: Atunci. fiindcă m-ai rugat.45 kilograme de argint. sluga nu cerea decât amânarea plăţii.în ediţia de la 1805.77 tone). în ediţia de la 1805. Şi „spun" acestea Domnului.000 drahme) şi talantul (= 3. Atât de mare este iubirea de oameni a lui Dumnezeu. îl ruga. ci. Iar iubirea de oameni a lui Dumnezeu i ‫־‬a iertat lui cu totul şi datoria. oare. ci ca să înspăimânte pe slugă şi să-şi pună nădejdea şi să se sârguiască întru cerere şi rugăminte. până ce va plăti datoria. l-a aruncat în închisoare507. După ce a ieşit cel care a fost iertat [de stăpân]. întru Dumnezeu rămânând. 18. ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine. (30) Iar el nu voia. căzând21 ‫־‬cel ce era slugă ca şi el. îl sugruma.adică îngerii cei împreună-slujitori cu noi sunt urători de răutate şi iubitori de bunătate. zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. încât după ce-i fuseseră lui iertate mari datorii . nu este nemilostiv.

Deci pururea va fi muncit [căznit]. Căci ceea ce zice ‫״‬până ce-i va plăti toată datoria". ( 1 8 . nu numai din buze. adică munca cea cuviincioasă cu care este dator. deşi fără părere de rău dăruieşte Dumnezeu darurile Sale. Şi voieşte ca noi să iertăm ‫״‬din inimă". dacă întoarce înapoi darul lui Dumnezeu. se găseşte ‫״‬muncitorilor". v . 25-26 N-a zis ‫״‬Tatăl vostru". căci unii ca aceştia nu sunt vred-nici să aibă Tată pe Dumnezeu. însă [pentru pomenirea de rău] s-au întors înapoi acestea 510 în ediţia de la 1805. greşalele lor". Stăpânul se judecă laolaltă cu sluga. ( 1 8 . ci ‫״‬Tatăl Meu". ci cruzimea slugii şi nemulţămirea l-au făcut să i se ia înapoi darul. în ediţia de la 1805. Şi căror muncitori îl dă? Poate puterilor muncitoare [căznitoare]. ca să-l munceasscă [căznească] veşnic. se găseşte ‫״‬din inimile voastre. în loc de ‫״‬din inimile voastre". Să înţelegi încă şi cât de mare răutate este pomenirea de rău. aceasta însemnează: ‫״‬până atunci să se muncească [căznească]. 18.12-15 / Marcu 11. 25. niciodată nu va [putea] ‫״‬plăti datoria". Dar. 3 5 ) Matei 5.13 Pentru iubirea de oameni.din inimile voastre510. dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său . l-a dat pe mâna chinuitorilor509. Căci. ca să arate că nu El. până ce va plăti".271 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI mâniindu‫־‬se stăpânul lui. în loc de ‫״‬chinuitorilor". 6. 35: Tot aşa şi Tatăl Meu cel Ceresc vă va face vouă. până ce-i va plăti toată datoria. 3 3 ) lacov 2.

care am făcut bărbat şi femeie". 6 ) Marcu 10. 9 /1 Corinteni 7. 2 ) Matei 12.10 O. fără de socoteală. dacă ar fi zis [Hristos] că se cuvine să fie lăsată femeia pentru orice vină [pricină]. 513 Pentru fameţii. Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lîpi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Iar neînţelegătorii farisei. fiind de trebuinţă să creadă. că se cuvine nouă şi să învăţăm. 5 ) Facere 2. Şi atât de plăcut îi este lui Dumnezeu lucrul cel bun al însoţirii. urmează minunile. ca să nu-i întărâte pe ei. oare. ei ispitesc [pe Hristos]. Că zice: ‫״‬dintru început un bărbat a împreunat Dumnezeu cu o femeie. 4 ) Facere 1.24). 512 în ediţia de la 1805. căci acela a poruncit să fie gonită cea care este urâtă de bărbatul său. ce a împreunat Dumnezeu. dar. 2 ( 1 9 . iar 511 ln ediţia de la 1805. omului să-şi lase femeia sa. ci să vieţuiască aşa cum au fost dintru început şi să nu despartă [rupă]. în loc de ‫״‬i-a făcut de la început". titlul capitolului este: ‫״‬Pentru cei ce au întrebat oare să cade să-şi lase femeia. Pentru bogatul ce a întrebat pe Iisus". se găseşte „a făcut dintâi". în loc de ‫״‬a plecat". a plecat512 din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii. încât a dat voie [îngăduit] să fie lăsaţi părinţii şi a se lipi de bărbat. (2) Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo. ci. îl vor învinui ca pe Cel Care legiuieşte împotriva Legii puse de Moise. ci un trup. Şi n-a zis „Eu. 40 ( 1 9 . Hristos? Arată că a Celui Care ne-a zidit pe noi dintru început îi este lucru şi punere de lege o nuntă. dar şi să lucrăm.27. a zis: N-aţi citit că Cel Ce i-a făcut de la început513 i-a făcut bărbat şi femeie? (5) Şi a zis. nici o femeie cu mai mulţi bărbaţi.14-15/ Marcu 10. 2/ Maleahi 2. Şi s-au apropiat de El fariseii. omul să nu despartă. împreuna lor locuire". Deci. chiar fără pricină binecuvântată (Deuteronom 24. Dar cum se face că la Facere este scris că Adam a zis că „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa" (Facere 2.CAPITOLUL 19 Despre desfacerea căsătoriei. după învăţătură şi după ce s-au sfârşit cuvintele. (6) Aşa încât5. 1 ) Marcu 10. Căci. ( 1 9 . Iisus binecuvântează pe copii. nebunie! Socoteau ei ca prin întrebări să astupe gura lui Hristos! Căci.16 / Efeseni 5. după ce au văzut minunile. se găseşte ‫״‬a trecut". pentru orice pricină? (4) Răspunzând El. de aceea nu se cuvine ca un bărbat să se împreuneze cu mai multe femei. auzi [ce spun]: 19. 24 / Marcu 10. ispitindu-L şi zicând: Se cuvine. . dincolo de Iordan. în ediţia de la 1805. nu mai sunt doi. 31 ( 1 9 . ( 1 9 .32) Iar de va zice El că nu se cuvine să-şi lase femeia. în chip nehotărât a spus: „Cel Ce i-a făcut".1).15 Merge din nou în Iudeea. 5. Pentru punerea mâinilor lui Iisus peste copii. 1-2: Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea. 3-6. îl vor putea întreba de ce a zis că numai pentru pricină de preacurvie? (Matei 5. ca să nu spună iudeii cei necredincioşi de aici că petrecea mai mult cu cei din Galileea Iarăşi. Ce zice. 3 ) Marcu 10.1 / loan 10. 7-8 / '1 Corinteni 6. 6 ( 1 9 . Tânărul cel bogat 511 19.

dar din început nu a fost aşa. b Adică. 7 ) Deuteronom 24. 19.şi însoţire se face între credincios şi Hristos. Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? (8) El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre.după cum zice Pavel . ca să nu-i turbure [smintească] pe ei. şi cine la lua pe cea lăsată preacurveşte". lepăda] ca pe o preacurvă. astfel. întorcând împotriva lor toată prihănirea [învinuirea].ile . ( 1 9 . v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre. ca nu din pricina neînfrânării vrând să vă împreunaţi cu altele. în afară de cuvânt de curvie. care spune: ‫״‬Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?" (Romani 8. să vă omorâţi femeile cele dintâi [legiuite]". Moise a poruncit să i se dea carte de despărţire şi să o lase?" Domnul. (9) Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa. 17) . după cuvântul lui Pavel. cruzi fiind ei.„omul să nu despartă". ‫״‬Eu grăiesc vouă că pe femeia care a curvit este bine a o goni [alunga. Şi zic: „Pentru ce. şi pentru că nu se cuvine a-şi tăia cineva trupul său. 141 Marcu 10.nu le pot despărţi (Romani 8. 31 / Marcu 10. şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter514. nici omul şi nici o altă făptură. dacă pe cea care n-a curvit o va goni cineva. arătând deosebirea dintre Dumnezeu Cel Care a împreunat şi omul care desparte. arătând că „nu împotriva lui Dumnezeu a legiuit el aceasta. nu este 514 în ediţia de la 1805. Insă. de la Dumnezeu a zis şi. săvârşeşte adulter.1 / Matei 5. . tot aşa nu se cuvine a despărţi pe cei împreunaţi. de vreme ce bărbatul şi femeia s‫־‬au făcut „un trup" . încă şi aceasta să înţelegi: cel ce se alipeşte de Domnul un duh este cu El (1 Corinteni 6. Deci. Căci. 8 ) Deuteronom 20. Şi n-a zis „să nu despartă Moise ce a împreunat Dumnezeu".35) Drept aceea. 38-39). 7-9: Ei I-au zis Lui: Pentru ce. dar. părându-li-se că Moise împotriva învăţăturii lui Hristos a legiuit. în afară de pricină de desfrânare.căci şi pentru împreunare şi pentru dragostea cea firească sunt lipiţi ‫־‬. versetul 9 este: „Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa. îl aduc pe Moise în sprijinul lor. S (29. 515 19. îl îndreptăţeşte pe Moise. şi-ar fi omorât femeile de-ar fi fost siliţi a le ţine pe ele. preacurveşte. Deci. Şi a poruncit Moise să se dea carte de despărţire celor care sunt urâte bărbaţilor lor. că toţi un trup ne-am făcut cu El şi mădulare în parte suntem ale lui Hristos. dar. i-a lăsat fără de răspuns. 4 ( 1 9 . 10: Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia. şi se va însura cu alta.11 / Luca 16. nici începătoriile. 32 / Marcu 10. ci zice simplu . 9 ) Matei 5. pe cele ce Dumnezeu le-a împreunat. bine s-a zis că nu poate fi despărţită [ruptă] această însoţire. văzând că Domnul a astupat gurile lor . nici îngerii.18 Fariseii. şi va lua alta. cuvântul lui Adam cuvântul lui Dumnezeu este.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 273 aici Hristos spune că Dumnezeu a spus aceasta? Să înţelegem că ceea ce a zis Adam. ci după răutatea voastră. i se face acesta pricinuitor de preacurvie". nici Stăpâni.

Luca 11. Şi voind Dumnezeu ca din însăşi voia noastră să lucrăm fapta cea bună.19 / 1 Corinteni 7. nu e de nici un folos a se însura.13-14). 1 2 ) Isaia 56. Cine poate înţelege să înţeleagă ( 1 9 . încă şi aşa să înţelegi: este famen din fire cel care din pricina alcătuirii sale trupeşti nu este lesne mişcat spre împreunare trupească. decât a suferi femeie rea. 10) Pilde 21. mai uşor este a nu se însura. ci cu voia sa s-a povăţuit spre împărăţia Cerurilor. 19. Căci. <T9. Iar cel care se face pe sine famen este cel care nu de la altul. însă mai mult cinsteşte fecioria. (19. ‫״‬ci acei care se înfrânează". 7 Zice: ‫״‬De puţini este îndreptat [dobândit] acest lucru al fecioriei! Că unii sunt fameni din pântecele maicii lor. Domnul le arată că mare este lucrul fecioriei. Căci nu sileşte la feciorie. ca unul care nu de către altul. zice: ‫״‬Cine poate a încăpea încapă" [‫״‬Cine poate înţelege să înţeleagă"]. ci acelora ce s -a dat". se găseşte ‫״‬a se însura". acesta prea bun este. 9-10. dar nu poate fi de toţi îndreptat [dobândit]. 13-14: Atunci I s-au adus copii. împreunarea de nedespărţit. Sunt şi alţii.12: Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor. în loc de ‫״‬să se însoare". ca să fie una şi nedespărţiţi să petreacă toată viaţa . Şi ‫״‬s-a dat" celor care cer! Că zice: ‫״‬Cereţi şi vi se va da" şi ‫״‬oricine cere. cei castraţi de oameni.încât chiar de-ar fi rea femeia. nici nu strică însura rea [nunta]. Căci acest cuvânt ‫[״‬acelora ce] s-a dat" este pus aici în loc de ‫״‬cărora Dumnezeu le ajută". .14/1 Corinteni 7. 2-9 Fiindcă ucenicii zic că e mai bine să nu se însoare. 19. ia" (Matei 7. 7-8. adică din fireasca alcătuire a trupului sunt nemişcaţi către amestecările [împreunările] trupeşti şi din această pricină nu au trebuinţă de înfrânare. ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se 516 B în ediţia de la 1805.274 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI de folos să se însoare516. ci aceia cărora le este dat517. Iar unii şi aşa înţeleg: că dacă aşa este ‫״‬pricina omului" . pentru împărăţia Cerurilor. să nu îndrăznească să o gonească -.11: Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta. versetul 13 este: ‫״‬Iar El le-a zis: Nu toţi încap cuvântul acesta. pentru împărăţia Cerurilor. ci numai de cei cărora Dumnezeu le ajută. ci a se război cu poftele cele fireşti. în ediţia de la 1805. De oameni este făcut famen cel care din învăţătura omenească taie înfocarea poftei celei trupeşti. sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni. Şi este numită ‫״‬pricina omului cu femeia". 32 Ucenicii se turbură şi spun că dacă pentru aceasta s-au împreunat. nu sunt cei care se castrează" . 3/ înţelepciune 3. Iar cei care s-au făcut fameni pe ei înşişi.că blestemat este lucrul acesta . 11) l Corinteni 7. 19. ci dintru a sa ştiinţă şi bună voinţă s-a plecat spre curăţie. ‫״‬nu este de folos a se însura".. loan 14.adică dacă pricină şi învinuire va avea bărbatul pentru că îşi leapădă femeia împotriva Legii -. şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi.

. să nu furi. N-a zis ‫״‬a acestora [este împărăţia]". să nu furi. în loc de ‫״‬viaţa veşnică". Domnul îl trimite la poruncile Legii. [Acestea le zice Domnul. în loc de ‫״‬să nu săvârşeşti adulter. se găseşte ‫״‬viaţa de veci". a celor fără răutate. 15-17 ‫ ״‬: Şi punându-Şi mâinile peste ei. încă şi socotind că se micşorează cinstea învăţătorului. ce bine să fac.25. ( 1 9 .17") Deuteronom 6. decât numai Unul Dumnezeu". ca să nu zică iudeii că defaimă Legea. ci ca să se înveţe [îndrepteze] şi însetând de viaţa cea veşnică. arătând că netrufia mai vârtos o primeşte519. Adică. 20 / Luca 16. 2 / Sirah 15. zice: ‫״‬Lăsaţi pruncii [şi nu-i opriţi să vină la Mine].19 ( 1 9 . 520 !n ediţia de la 1805. 18.18 (19. ca să am viaţa veşnică?520 (17) Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun.34/ Marcu 10.16 Maicile îşi aduceau pruncii ca să fie blagosloviţi prin atingerea mâinilor Lui. pentru că nimeni dintre oameni nu este bun cu adevărat". se 522 găseşte ‫״‬să nu preacurveşti. ca a unora ca aceştia este împărăţia Cerurilor. că a unora ca aceştia este împărăţia Cerurilor". se găseşte ‫״‬prunci". 18.15)Facere 48.ca unui simplu învăţător -.25/Marcu 10. să nu mărturiseşti strâmb521. în loc de ‫״‬copilăria mea". rău zici. 1 7 b ) 1 Regi 2. 519 521 în ediţia de la 1805. 1 4 ) Matei 18.] mai întâi că suntem şi lesne schimbăcioşi de la bine la rău. Adică. 1 3 ) Marcu 10. iată. 17 Tânărul acesta n-a venit ca să-L ispitească. se găseşte ‫״‬tinereţile mele". să nu fii mărturie mincinoasă". să nu săvârşeşti adulter. dar fără rânduială şi făcând turburare veneau la Dânsul. Dar ce [răspunde tânărul]? 19. Şi încă: dacă învaţă cineva şi vin la el unii punând întrebări copilăreşti. 12 / Levitic 19. i-a zis: Bunule învăţător. în versetele 13-14. (16) Şi. 13-16 / Deuteronom 5. adică a celor cu simplitate. 1 9 ) Ieşire 20. 1 8 ) Ieşire 20. Şi a venit la Hristos ca la un simplu om şi de aceea îi zice Domnul: ‫״‬De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun.15 ( 1 9 . Ii este bineplăcută lipsa de trufie.16 (19. 19. ci ‫״‬a unora ca aceştia". aducându-l-Se pruncii.18/ lacovl. ( 1 9 . decât numai Unul Dumnezeu. dar ucenicii îi certau. răutate se socoteşte. ucenicii îi opreau. 9. în ediţia de la 1805. 17-20 / Matei 5. Iar Hristos. Căci cum a îndreptat 518 în ediţia de la 1805. să-i primească şi pe aceştia şi să nu-i oprească. Cemi mai lipseşte? ( 1 9 . să nu furi. 20 Pe cel care a întrebat. (19. a celor fără de vicleşug [şi fără de trufie].15 ( 1 9 . S-a dus de acolo. iar apoi şi asemănându-se bunătatea oamenilor cu bunătatea lui Dumnezeu. (19) cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău!4 ca pe tine însuţi. 3 / Luca 17.17 b -19: Iar de vrei să intri în viaţă.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 275 roage. 19. păzeşte poruncile.17/ Luca 10.20: Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea522.13 / Luca 18. ‫״‬dacă îmi zici că sunt ‫״‬bun» . (18) El a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi. în loc de ‫״‬copii". să nu mărturiseşti strâmb". De aceea. (14) Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii518 şi nu-i opriţi să vină la Mine. 2 0 ) Marcu 10.18 / Luca 18.16) Marcu 10. iubeşte. 21 Unii îl socotesc trufaş şi îl învinuiesc pe tânăr de mândrie. venind un tânăr la El. 21 / Marcu 10.

Ce încă îmi mai lipseşte?" 19. nu va intra în împărăţia Cerurilor. 24 (19. Iar tânărul s-a întristat căci.23-241 Luca 18. Bucureşti. (19. iar alţii n-au nici cele de nevoie. adică el are de prisos. Căci. tânărul a plecat întristat. p. 33 / Faptele Apostolilor 2. dă‫־‬o săracilor şi vei avea comoară în Cer. 25 Cât timp este bogat.21-22/ Luca 12. du-te. Cel care are puţine. iq Adică. 479. îi spune: „«Vei avea comoară în Cer». ed. vinde ' t . 2 2 ) Psalm 61. atunci nu mai este bogat şi poate să intre.. „căci avea multe avuţii". Şi pentru că unii fac milostenie.276 Capitolul 5 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI [a putut] el a iubi pe ‫״‬vecinul" [. 23 Domnul îi zice: ‫״‬Câte grăieşti că ai îndreptat [ai păzit]. ‟B [1805] Sfântul Teofilact arată că Hristos nu-i spune tânărului să dea câte puţin din averile sale săracilor până le va sfârşi cu totul. adică gras şi adânc era pământul inimii lui. vinde-ţi averile tale şi dă-le săracilor524. Epistola IV. 19. Dă-le pe toate. 23 / Marcu 10.adică să fii ucenic al Meu şi creştin mergi. Iar ‫״‬vecinul" [‫״‬aproapele"] este omul. 23) Pilde 11. vino şi urmează-Mi' .aproapele"]. 527 în ediţia 1805. Alţii înţeleg altfel.1 «ia crucea ta».10 / Luca 18. se găseşte ‫״‬de săvârşit". că pe acestea toate le-am păzit. Iar de voieşti să fii de săvârşit [desăvârşit] . Domnul l-a învăţat să moara tuturor celor din lume. în loc de ‫״‬desăvârşit".21) Matei 6. Şi pentru că vorbea unuia bogat. 1981. (19. ‫׳ ׳‬ averea ta. 24. 10.2324: Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia Cerurilor527. toate să le dea şi săI urmeze Lui (că acesta este înţelesul cuvântului grecesc). Ieşi din lumea cea veche a patimilor şi aşa vei intra în lumea cea nouă a Duhului. decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. căci avea multe avuţii. fără să mai opreşti ca să faci neîncetat milostenie. spunându. Căci îi este cu neputinţă celui ce are multe bogăţii să intre 523 în ediţia de la 1805. „spinii" bogăţiei îl înecaseră (Matei 13. de vreme ce eşti iubitor de avere"526. 18. zice: „vino urmează Mie". cu toate că dorea viaţa veşnică. să aibă fapta cea bună întru plinătatea ei. se găseşte „Amin zic vouă că bogat cu anevoie va intra întru împărăţia Cerurilor". adică îi spune să aibă şi toată cealaltă faptă bună525. ci cu totul să te lipseşti de bogăţie". voi. auzind cuvântul acesta. i-a spus: «Vino şi urmează-Mi Mie» (Matei 16. IBMBOR. în loc de „Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia Cerurilor". dar după ce se va scutura [lepăda] de toate. dar au viaţă plină de toată necurăţia. de vreme ce era bogat? Căci nimeni din cei care-şi iubesc ‫״‬vecinul" [‫״‬aproapele"] ca pe sine însuşi nu poate fi mai bogat decât ‫״‬vecinul" [‫״‬aproapele‫]״‬. Şi când a omorât în sine pe omul cel vechi. după obiceiul iudaicesc le-ai îndreptat [le-ai păzit]. (24) Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului.20/Marcu 10. 21-22: Iisus i-a zis: Dacă voiesti să fii desăvârşit523.Filocalia românească.24)" . sau patimile. (22) Ci. 7). 24) Luca 6. după aceea. înlătură şi dezbracă cunoştinţa de multe feluri şi vicleană şi aşa vei îmbrăca cunoştinţa simplă a adevărului. anume că tânărul a zis aşa: ‫״‬Socoteşte. nu este tot atât de mult stăpânit de ele.45119. Sfântul Isaac Şirul tâlcuieşte că ceea ce spune aici Domnul înseamnă aceasta: „Să te faci mort de 526 toate avuţiile tale şi aşa vei vieţui întru Mine. ci îi spune ca îndată. Doamne. ‫־‬ . căci mai cumplită şi tiranică este legătura de averile multe.

după cum .TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 277 [„întru împărăţia Cerurilor"].

26 / Luca 18. 28 / Luca 5. ucenicii s-au uimit foarte23. 28: Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie. când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale. le-a zis: La oameni aceasta este cu neputinţă.14 / Iov 42. va ajunge să lepede şi cele de nevoie şi aşa bine va călători cu ajutorul lui Dumnezeu. Petru. privind la ei. Domnul? 19. ci cu puterea lui Dumnezeu. căci erau săraci. Unii tâlcuiesc cuvântul „cămilă" nu prin dobitocul numit astfel. Cu noi. Vezi cum mai sus a zis „cu anevoie va intra". 20 / Marcu 10. ci şi cu cei săraci.25-26: Auzind. Ce zice [răspunde]. a lăsat şi el multe. 27 / Luca 1. noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. lepăda] pe cele de prisos. Iar Domnul învaţă să nu măsurăm mântuirea cu neputinţa omenească. la înnoirea lumii25. 18. 27 Ucenicii. L-au întrebat aceasta nu pentru ei. 6 / Marcu 10. 19.17 / Zaharia 8. 9 / Matei 4. ci prin funia groasă pe care o folosesc corăbierii la aruncarea ancorei22. răspunzând. oare. ( 1 9 . 26 ( 1 9 . Iar Petru a trecut cu vederea şi desfătarea lumii şi fireasca iubire cea către părinţi. zicând: Dar cine poate să se mântuiască? (26) Dar Iisus. dar. 2 5 ) Marcu 10. 27: Atunci. va spori şi spre a le deşerta [goli.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI este cu neputinţă ca ‫״‬să treacă o cămilă prin urechile acului". oamenii mai multă dragoste avem întru cele puţine. iar aici că nicidecum nu este cu putinţă. la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă. ce va fi? ( 1 9 . 18. ci pentru toţi oamenii. 19. Iar după aceasta. 2 7 ) Deuteronom 33. 2 / Ieremia 32.11. într-adevăr. căci dacă cineva va începe a nu fi lacom24. însă să ştii că. 28 Deşi se pare că Petru n-a lăsat oarecare lucruri mari fiindcă era sărac. 37. fiind iubitori de oameni. i-a zis: Iată. Căci aceste patimi se războiesc nu numai cu cei bogaţi. veţi şedea şi voi . 2 6 ) Facere 18. Pentru că noi.

20. adică cei care până în sfârşit [L-au urmat]. 8 / Luca 22. Căci zice: „Cei ce Mi-aţi urmat Mie". 4 Oare. 28-30 /1 Corinteni 6. Ci prin „tronuri" a arătat cinstea cea înaltă [pe care o vor primi]. ( 1 9 . 21. judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israil. 2 8 ) înţelepciune 3. 2 / Apocalipsa 3. [chiar] vor „şedea"? Nu. . Dar şi Iuda va şedea? Nu.279 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI pe douăsprezece tronuri.

Şi. sau holde".nu cu nuntire. Deci. le ia [Domnul înapoi darurile]. (19.pomenirea de rău.adică în mintea ta cea duhovnicească. învierea să o înţelegi.pe toate femeile credincioase [creştine] . Dar. iar noi. frăţia şi apropierea cea către Dumnezeu. sau femeie. după ce se schimbă şi se fac nevrednici. ci cu aşezare şi dragoste duhovnicească şi cu grija cea iubitoare de oameni către acestea. întinde făgăduinţa peste toţi cei care fac cele asemenea [la fel]. neamurile. 21). sau ţarine528. deseori ne îngrozeşte. pe acestea „vinde-le şi le dă" dracilor. Căci iudeii. în loc de „mamă" . 19. Căci „Cerul" îl are întru sine cel care se face asemenea Celui Ceresc (Matei 19. sârguieşte-te şi tu a „vinde averile tale" şi a Ie „da săracilor". „întâi" fiind. Deci. pentru cel curvar . dacă ne schimbăm. Iar averi sunt: pentru cel mânios . pentru numele Meu. întorcând adică patimile la făcătorii de patimi şi atunci vei avea „comoară" pe Hristos „în Cerul" tău . 30 Aici îi arată pe iudei şi neamurile. sau copii. că vor avea în locul rudeniilor celor trupeşti. nu numai pe acestea le dă. dar nu le aduce asupra noastră. Iar în locul „ţarinelor" . 3 0 ) Matei 20. ci numai atunci când aceştia ne-ar împiedica de la buna cinstire a lui Dumnezeu529. . 29-30 Ca să nu socotească cineva [să nu credem] că numai pentru ucenici a zis acestea.mânia. se găseşte „sau feciori.16 / Marcu 10. < 1 9 . 29-30 / Luca îs. sau mamă. Vezi şi tâlcuirea de la Mutei 4.bătrânele din Biserică. 29: Şi oricine a lăsat case sau fraţi. în loc de „sau copii. 19.Ierusalimul cel de Sus.pe preoţi. în loc de „femeie" . în loc de „tată" . sau tată. Iar prin ‫״‬a doua naştere" [„înnoirea lumii"]. La fel şi cu cele de întristare.21-22. Şi vezi că. sau ţarine".raiul şi în locul „caselor" de piatră . împreunează [adaugă] şi pilda cea care urmează: 529 528 în ediţia de la 1805.29) Marcu io. ci şi viaţă veşnică adaugă. pentru ca să înţelegi limpede cele ce a zis.aşezarea cea cu rvească. celor „săraci" şi lipsiţi de tot binele. 31 / Luca 13. şi cei de pe urmă vor fi întâi. dar nu ca să ne omoram pe noi înşine. sau surori. Că asemenea porunceşte Domnul ca şi pe suflet şi pe trup să-l defăimăm. bun fiind Dumnezeu. înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. „cei de pe urmă" fiind ne-am făcut „cei dintâi". au ajuns „cei de pe urmă".280 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI Şi întru alt chip: de multe ori Dumnezeu făgăduieşte bunătăţi oarecărora ce sunt vrednici. Iar Domnul nu ne porunceşte să ne despărţim de ai noştri orişicum. pentru cel care pomeneşte răul . 30: Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă. să nu fie aceasta!.

căci în el ‫״‬lucrăm". în loc de „învoindu-se".33 Hristos este ‫״‬împărăţia Cerurilor" şi Se aseamănă cu ‫״‬un om". adică în pragul tinereţii. ce va fi cu dreptul. A treia vestire a Patitttilor. adică la sfârşitul veacurilor. se găseşte „au lucrat". în ediţia de la 1805.3 / Matei 21. Cearta pentru întâietate. ca ziua. stăpânul viei a zis către îngrijitorul532 său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata. adică în vârsta cea copilărească. se găseşte „ispravnicul". Căci nu-i tocmise nimeni pe ei. veţi lua. ce va fi cu dreptul. a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. au luat câte un dinar. Iar ‫״‬Stăpân al casei" Se numeşte. 1-7: Căci împărăţia Cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă. (12) zicând: Aceştia de pe urma au făcut533 un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi. vă voi da. scurt zicând. cârteau împotriva stăpânului casei. întru ‫״‬al treilea". începând de la cei din urmă. adică pe al său suflet. pe Avraam. Cererea fiilor lui Zevedeu.CAPITOLUL 20 Pilda despre lucrătorii tocmiţi la vie. 532 533 în ediţia de la 1805. Deci. Vindecarea celor doi orbi' 20. pe cei bătrâni . Sau şi întru alt chip: ‫״‬zi" este numit veacul de acum. şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru?531 (7) Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. a făcut tot aşa. care erau „fără de lucru". iar întru ‫״‬al unsprezecelea". (9) Venind cei din ceasul al unsprezecelea. (2) Şi învoindu-se530 cu lucrătorii cu un dinar pe zi. Deci. care am dus 530 In ediţia de la 1805. se găseşte „tocmindu-se". . pe neamuri. Iar în ‫״‬al unsprezecelea ceas". ca Unul Care stăpâneşte ‫״‬casa". în versetele 3-7. Acesta . (6) Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea. dar au luat şi ei tot câte un dinar. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea. fiindcă nici nu s-a trimis vreun Prooroc la neamuri. Iar pe altul întru ‫״‬al treilea ceas". chiar bătrâni fiind. (11) Şi după ce au luat. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi. (3) Şi ieşind pe la ceasul al treilea. adică fără de toată buna lucrare.‫״‬a ieşit" din sânurile Tatălui şi ‫״‬tocmeşte lucrători la vie" .adică Hristos . întru ‫״‬al şaselea" pe Moise. 20. 531 în ediţia de la 1805. a chemat Domnul în ‫״‬ceasul dintâi" pe Enoh şi pe Noe. întru ‫״‬al nouălea" pe Prooroci. adică Biserica. au ajuns la credinţă. se găseşte „fără de lucru".adică Ia Scripturi sau la porunci sau tocmeşte pe fiecare la a lucra ‫״‬via". până la cei dintâi.1) Neemia 9. (20. au socotit că vor lua mai mult. la vârsta bărbătească. în loc de „fără lucru". în Ioc de „au făcut". fiindcă a luat chipul nostru. adică atunci când este omul de 25 sau 30 de ani sau. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie şi. i-a trimis în via sa. 8-16: Făcându-se seară. Iar pe alţii întru ‫״‬al şaselea" şi întru ‫״‬al nouălea ceas". în loc de „îngrijitorul". (5) Iar ei s-au dus. Şi tocmeşte pe unul ‫״‬dis-de-dimineaţă". care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa. a găsit pe alţii.că mulţi. (10) Şi venind cei dintâi. stând fără lucru.

în loc de „am dus greutatea zilei şi arşiţa". Dar a tuturor socoteală este cum că firea cea dumnezeiască nu este împărtăşită nici de o fire zidită. este împărtăşirea darurilor şi lucrărilor celor dumnezeieşti. 1 6 ) Matei 19. Cu adevărat mai mult s-au ostenit cei dinainte de Venirea lui Hristos. dar puţini aleşi. de unul şi acelaşi dar al Sfântului Duh se învrednicesc. că mulţi sunt chemaţi. pururea-vieţuirea.20.14 / Marcu 10. pentru că tânărul poartă ‫״‬greutatea" mâniei şi „zăduful" poftei. Deci. mai multă osteneală au avut decât cei care au venit Ia credinţă la bătrâneţe. nu te-ai învoit cu mine un dinar? (14) Ia ce este al tău şi pleacă. . neschimbarea de la bunătate la răutate şi altele câte le-am luat din plinătatea lui Hristos. care este darul Sfântului Duh. (. [tot] aşa şi neîmpărtăşită. 31 / Luca 13. Dar să nu înţelegi că Sfinţii pizmuiesc pe cei care iau plată întocmai cu ei ‫״‬să nu 534 în ediţia de la 1805. oriunde vom întâlni acest cuvânt . Că în alt chip firea cea dumnezeiască precum este necunoscută. cei care mai de tineri au crezut. (15) Au. pe larg arată şi Sfântul Sobor [prin învăţătura Sfântului Grigorie Paiama] cel care s-a făcut împotriva [învăţăturii] lui Varlaam de Calabria şi Grigorie Achindin. Iar noi. Căci. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. zilei şi zăduful". nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău535. că acesta este „ceasul al unsprezecelea". ci numai darurile şi lucrările cele dumnezeieşti sunt împărtăşite celor vrednici. ci încă trăia [stăpânea] păcatul. iar cel bătrân este în linişte. luptându-se cu patimile. adică: împărtăşirea firii celei dumnezeieşti. Oare. adică „părtaş dumnezeieştii firi" mai întâi l-a spus Sfântul Apostol Petru ( 2 P e t r u 1 .282 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI greutatea zilei şi arşiţa534. nu-ţi fac nedreptate. Iar de la Apostol luându-1 şi alţi mulţi Sfinţi îl folosesc în multe locuri în scrierile lor.„părtaş dumnezeieştii firi" . nici de una din zidiri nu este împărtăşită. [tot] aşa nici de cunoştinţa Fiinţei Lui". se găseşte „viclean". pentru că eu sunt bun? (16) Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă. 4 ) .12 ( 2 0 . după fiinţă.8 ) Apocalipsa 22. tot aşa este. (13) Iar el răspunzând. 30 ‫״‬Seară" este sfârşitul. căci atunci moartea nu era stricată [nu fusese biruită]. care mai înainte [de a fi noi] a fost surpat şi omorât de Hristos. Căci zice şi Sfântul Ioan Damaschin în Bogoslovia ITt'ologia] sa „că Dumnezeu precum nu ne-a împărtăşit pe noi de Fiinţa Lui. nestricăciunea. deci. care sunt: ne-murirea. 30. 6 ( 2 0 . nici diavolul zdrobit. Sfântul Dionisie Areopagitul zice că firea cea dumnezeiască. fie materialnică. a zis unuia dintre ei: Prietene. Precum pentru această pricină. aşa cum face şi Sfântul Teofilact în această tâlcuire. 535 6 [1805] Acest cuvânt. fiindcă ne-am îndreptat cu darul lui Hristos prin Botez. 1 2 ) . 1 5 ) Facere 4. Dar toţi. 22. De aceea şi noi. după cum spune Sfântul Evanghelist Ioan ( I o a n 1 . Cel Care-1 preface [preschimbă] pe om la cea după chip şi-l face părtaş dumnezeieştii firi536. în loc de „rău". luăm putere spre a birui pe împotrivă-luptătorul [potrivnicul] nostru. ne învaţă pe noi pilda că şi la bătrâneţe este cu putinţă a ne pocăi şi a dobândi împărăţia. la sfârşit iau toţi câte un „dinar". Iar mai înainte de acesta. fie nematerialnică. iar după daruri de toate [dar de darurile Ei toate se împărtăşesc]. Dar şi după cel dintâi înţeles care tâlcuieşte despre vârstele omului.se cuvine să-l înţelegem drept şi după cugetarea Sfinţilor. se găseşte „am purtat greutatea în ediţia de la 1805.

se găseşte „se va da arhiereilor şi cărturarilor. şi-L vor judeca spre moarte". binecuvântându-1 pe Iacov şi lacov. Dionisie din Furna ne dă următoarea îndrumare de zugrăvire: „Hristos stând şi dinapoia Lui cuvioşii strămoşi despărţiţi în patru cete sau orânduieli: în ceata întâi Enoh. ţinându-şi cununile în mâinile lor şi arătându-i pe Apostoli. Iisus a luat deoparte538 pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor. nu-ţi fac nedreptate .. binecuvântând pe cei 12 fii ai săi şi deasupra lor această scriere: «Cei din ceasul al treilea». Şi în altă parte. în ceata a patra sunt Proorocii: unii fiind omorâţi cu pietre. p. jertfind.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 283 fie aceasta! -. ţinând tablele Legii în mâinile sale şi învăţândui pe evrei şi Aaron. 538 539 în ediţia de la 1805. cu alţi drepţi lângă el şi deasupra lor această scriere: «Cei din ceasul al şaselea». ed. cu mulţime de îngeri şi toate cetele Sfinţilor şi Apostolilor şezând aproape de El. se găseşte „deosebi". Iar Hristos îi zice: «Prietene. Şi înaintea lui Hristos Apostoli şi cei de alt neam căzând către Dânsul şi deasupra lor scrierea: «Cei din ceasul al unsprezecelea». în a doua ceată este Avraam. ci se arată aici că atâtea şi întru acest fel sunt bunătăţile care se dau Sfinţilor. Iar dreptul Enoh. şi-L vor osândi la moarte539. pe cale: (ÎS) Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor. 123). alţii fierâstruindu-se şi alţii bătuţi şi deasupra lor această scriere: «Cei din ceasul al nouălea». în a treia ceată. jertfindu-1 pe Isaac şi Isaac. grăiesc către Hristos: «Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi». şi deasupra lor această scriere: «Cei din ceasul întâi». în ediţia de la 1805. cu ceata sa. iarăşi Hristos Ia Rai. în loc de „va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor. Noe. 17-21: Şi suindu-Se la Ierusalim. ca să‫־‬L 537 Pentru pilda lucrătorilor tocmiţi la vie. (19) şi îl vor da pe mâna păgânilor. ţinând corabia în mâini şi alţi bătrâni rugându-se împreună cu ei. . şi‫־‬L vor osândi la moarte". cit. 20. încât şi pizmuire pot să pornească [stârnească]537. Moise. Ia ce este al tău şi pleacă»" (Erminia picturii bizantine. în loc de „deoparte"..

Căci zice: ‫״‬au venit la Dânsul. 4 / Marcu 36-37 Marcu 10. Deci au pătimit oareşce omenesc540. 2 1 ) Sirah 7. 20. cu adevărat veţi bea". răspunzând. aşa şi cel care bea paharul muceniciei. 20. spre somnul morţii se duce.284 Capitolul 22 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească.1 ( 2 0 . 28. 35). (21) Iar EI a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta. 31-32( 2 0 .". să beţi paharul pe care-1 voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei i-au zis: Putem541. 33-34 / Luca 9. Puteţi. 32 / Luca 18. 31 ( 2 0 . Căci aceasta însemnează: ‫״‬Puteţi.23: Şi le-a zis lor: Paharul Meu veţi bea542 şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza. ei sfiindu-se să vină în chip arătat. îndată adoarme. 22: Dar Iisus. se găseşte „paharul Meu. (20. precum spune Marcu. spuneţi-Mi Mie. că mare lucru este acesta. împreună cu fiii ei. anume că ‫״‬nu poate cineva să se facă părtaş împărăţiei Mele dacă nu se va face părtaş şi Patimilor Mele. adică în taină şi pe ascuns merg la Dânsul. dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu 540 541 Adică. ni se cuvine şi nouă să alergăm la aceasta ca la un lucru lesnicios. ca pe aceea care ne este cură. (20) Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu. 42 / Marcu 10. (20. . 542 în ediţia de Ia 1805. lacov şi loan" (Marcu 10. se găseşte ‫״‬Zis-au Lui: Vom putea". căci în taină au venit şi ei. 22) Matei 26. în ediţia de Ia 1805. oare. Apoi depărtându-i pe ei de la unele ca acestea gânduri. ca să arate că ştie că ei au pus-o pe ea [să-I ceară acestea]. deci. în loc de ‫״‬Ei i-au zis: Putem". de care se înspăimântă şi Puterile îngereşti". 35 Lăsând-o pe mamă. neştiind ce grăiesc . Iar ucenicii au făgăduit. cu lesnire se făgăduiesc toate. 35 Fiii lui Zevedeu au socotit că dacă Domnul va merge la Ierusalim. arătând că este un lucru la fel de lesnicios ca şi a bea un pahar. la primejdii mai vârtos îi îndeamnă [să ia aminte]. 23 / Marcu 10. 32. pentru că îl auzeau adeseori zicând: ‫״‬ne suim la Ierusalim". 2 0 ) Marcu 10. ucenicii s-au biruit de gândurile slavei deşarte omeneşti. ci ca să-i silească pe aceşti ucenici. în loc de „paharul Meu veţi bea". 1 9 ) Isaia 53. va să împărăţească împărăţie vremelnică. Şi precum cel care bea un pahar. 33 / Luca 18. dar a treia zi va învia. 21 / ( 2 0 . ca prin al lor cuvânt să-şi vădească rănile sufletului şi să-i facă să se sârguiască a împlini făgăduinţa. cu fiii vorbeşte. 38 40.. 17) Marcu 10. a zis: Nu ştiţi ce cereţi.ţitoarea nouă tuturor [oamenilor]. 14. Şi îi întreabă nu că n-ar fi ştiut. Şi zice către dânşii: ‫«״‬Nu ştiţi ce cereţi». îngreuindu-se [de somn]. 22 / loan 18. 39. Deci. 1 8 ) Matei 16. încă şi ‫״‬botez" numeşte moartea Lui. 4 / Matei 17. oare. să beţi paharul. întru împărăţia Ta..ci numai pentru ca să dobândească cele pe care le voiau. închinându-se şi cerând ceva de la El. puteţi voi pătimi unele ca acestea?" Iar ‫״‬pahar" numeşte mucenicia şi moartea Sa. 19. Şi pleacă pe maica lor să vie la Domnul. deosebi. încă mai arată că EI însuşi cu dulceaţă [bucurie] primeşte moartea.

cei doi se sculau împotriva celor zece. Iar „a şedea [de-a dreapta şi de-a stânga Mea] nu este al Meu a da. ci care între voi1' va vrea să fie mare. i s-a gătit darul. se găseşte „pentru cei doi fraţi". 41-42 / Luca 22.11 / Daniil 9. .28) înseamnă a fi proslăviţi pentru fapta cea bună. După cum la alergarea în arenă. 2 6 ) Matei 23. 10. prin chemare. 51 /Galateni 1. acum tuturor le vorbeşte de obşte. 2 8 ) Isaia 53. Căci către care din îngeri a zis Domnul: „Şezi de-a dreapta Mea"? (Psalm 109. 43 /1 Petru 5.44 ( 2 0 . împăratul îi va răspunde: „Nu este al meu a da cununa. mai înainte de cuvinte. l-a osândit Traian. 24-25 ( 2 0 .TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 285 a da. care mărturisea cuvântul adevărului. ci se va da celor pentru care s-au pregătit de către Tatăl Meu1!\ ( 2 0 . 13) Iar aceste cuvinte le-a grăit Domnul după a lor părere [socotinţe]. ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi. 2 7 ) Marcu 10. îmblânzindu‫־‬i pe ei. (25) Dar Iisus. în loc de „pe cei doi fraţi". (28) după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească. îi cheamă pe ei Domnul. Şi ştiind că iubirea de întâietate este tiranicesc lucru544 şi că are trebuinţă de mai 543 1S în ediţia de la 1805. 35. 20. a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Tot asemenea şi Hristos zice aici: „nu pot Eu să vă dau vouă în dar şederea «de-a dreapta şi de-a stânga Mea». 6/Tlt 2. că aceasta este numai a dumnezeieştii Fiinţe. ci ea se dă celui care a alergat şi s-a luptat şi a biruit". iar pe Ioan. Dar pentru că fiii lui Zevedeu ferindu-se de ceilalţi vorbiseră cu El. 50 ‫״‬Ştiu că veţi lua mucenicie". Poate vei întreba însă: „Cine va şedea?" Să ştii că nimeni nu va şedea acolo. căci pe Iacov l-a omorât Irod.14 Când au văzut ‫״‬cei zece" că Hristos i-a certat pe „cei doi". căci aceasta este a celor care s-au ostenit şi pentru care s-a gătit". iar cei zece îi pizmuiau pe cei doi. Şi pentru că nu erau încă de săvârşit [desăvârşiţi]. ci celora ce s-au gătit de la Tatăl Meu" . Adică. arătând că şi mai înainte erau îngreuiaţi [în adâncul sufletului] pentru cinstea acestora. 4/ Filipeni 2. Şi s-a făcut aceasta cu adevărat. Evrei 1. precum şi celor care se luptă li se gătesc cununi. 7/1 Timotei 2. atunci şi ei se mânie.se tâlcuieşte aşa: dacă va avea cineva împreună cu mucenicia şi toată fapta cea bună. 24/ Matei 26. patimă cumplită şi tiranică. acela va lua darul. celui care nu am alergat". pentru că ei nau înţeles că a şedea pe cele „douăsprezece tronuri" (Matei 19. dacă ar veni cineva care nicidecum nu a luat parte la alergare şi i-ar cere „dă-mi mie cununa. Căci aceluia care s-a ostenit. 24-28: Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi543. ( 2 0 . 2 3 ) Luca 12. să fie slujitorul vostru. (26) Nu tot aşa va fi între voi.45/ Ioan 11.11 / Marcu 9 . După ce au auzit cei zece şi s-au turburat.3 ( 2 0 . chemându-i la Sine. 1. 28/ Marcu 10. stând împăratul şi privind. (27) Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă. şi [din această pricină] cereau şedere „de-a dreapta" şi „de-a stânga". 2 5 ) Marcu 10.

adică pentru toţi. după ce a ieşit Domnul din Ierihon. au strigat. ci numai ce voiesc. 50-51 / Luca 18. Iar ca unii care erau foarte fierbinţi în credinţă .43 Din veste [auzire] cunoscând orbii pe Domnul. 35. De aceea. căci Stăpân fiind şi împărat al celor din Ceruri. pentru ca să cunoaştem că oricare parte din sfântul Său trup este făcătoare de viaţă şi mădular al lui Dumnezeu este.286 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI tare îmboldire [mai multă mustrare]. pentru că stăpânesc. Doamne. Şi întru alt chip: Luca spune că mai înainte de a se duce în Ierihon a vindecat un orb. de vor voi a iubi slava. i-a pus pe amândoi împreună. sunt străluciţi. întrucât cel ce voieşte a fi mai mare este dator să slujească celor mai de jos. plăcându-i să scrie pe scurt. 35 (20. să se deschidă ochii noştri. Aşadar.3 4 ) Marcu 10. 46). Cel din seminţia lui David după trup. se găseşte „lângă cale". era puternic să-i vindece pe dânşii. ci ca să se vindece. ca să capete argint [bani]. zicând: Miluieş. alta le dă lor. 29) Marcu 10. 35 ( 2 0 . 18). se găseşte „i-a strigat". în loc de „i-a chemat". în loc de „lângă drum".27 / Luca 18. lisus S-a atins de ochii lor şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui. căci aceia au pomenit de cel mai însemnat [dintre cei doi orbi].3 0 ) Matei 9.te-ne pe noi. Fiul lui David (32) Şi Iisus. Şi atingându-Se. nici nu-i întreabă pe ei dacă au credinţă. mai adânc se atinge de dânşii şi îi arată ca păgâni şi necredincioşi. 40-41 (20.măcar că erau opriţi să grăiască -. 46 / Luca 18. slujind oamenilor spre mântuire (Filipeni 2. ci şi mai mult „strigau". nu tăceau.52 / Luca 18. auzind că trece Iisus. Fiul lui David! (31) Dar mulţimea îi certa ca să tacă. Arată. zicând „ceilalţi oameni. ucenicii Mei.331 Ecclesiastul 11. Iar Marcu. zicând: Miluieşte-ne pe noi. 20. (30) Şi iată doi orbi care şedeau lângă drum545. 29-34: Şi plecând14 ei din Ierihon. Şi aşa îi ruşinează pe ei. îi vindecă. aceasta nu arată neunire [nepotrivire]. . aşadar. în ediţia de la 1805.3 2 ) Luca 18. că nu pentru pomană strigau. Matei. Marcu 10. Adică. căci le spune: „Ştiţi că ocârmuitorîi neamurilor domnesc peste ele şi cei mari Ie stăpânesc". 41 (20. iubitor de scurtare fiind547. (20. (34) Şi făcându-I-se milă.35 (20. ca să nu creadă cineva că vrând ei una. 48 / Luca 18. ei însă şi mai tare strigau. S-a smerit pe Sine. au aflat vreme când trecea Dumnezeu pe ‫״‬cale" şi au crezut că lisus. Doamne. Şi prin „orbi" să înţelegi încă şi pe cei dintre păgâni care s-au vindecat trecând 545 546 547 în ediţia de la 1805. i-a chemat546 şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac? (33) Zisau Lui: Doamne. Şi încă sufletul Său Şi l-a dat „răscumpărare pentru mulţi". 3 1 ) Marcu 10. iar a iubi întâietăţile [stăpânirea] este patimă păgânească. Şi aceasta a adeverit-o El însuşi. aceasta fiind lucrare a smereniei celei de săvârşit [desăvârşite]". dintru smerenie vor fi cinstiţi. 7 / Marcu 10. Deci. stând. căci „mulţi" înseamnă „toţi". Iar dacă Luca şi Marcu vorbesc numai despre un singur orb (Luca 18. mulţime mare venea în urma Lui.

Iar cei care îi opreau pe „orbi" să strige numele lui lisus sunt prigonitorii tirani. care se ispiteau [au voit] să astupe gur a Bisericii. dar Ea încă mai tare mărturiseşte numele lui Hristos. din „auzire" s-au înştiinţat [au aflat] despre Hristos. Şi după cum „orbii". ci pentru cei din Israil. De aceea s -au şi vindecat [„orbii" păgâni] şi „văzând" limpede lumina adevărului. aşa şi cei din păgâni.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 287 Dumnezeu pe „cale". au mers după Hristos. Căci nu într-adins venise Hristos pentru păgâni. . „urmându-I Lui" cu viaţa. din „auzire" au crezut.

CAPITOLUL 21

Intrarea în Ierusalim. Alungarea vânzătorilor din templu. Smochinul neroditor. Pilda lucrătorilor celor răP

21,1- 5: Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor548, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, (2) zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. (3) Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată. (4) Iar acestea toate s-au făcut, ca să se plinească ceea ce s-a spus prin Proorocul, care zice: (5) Spuneţi fiicei Sionului: Iată împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug.
( 2 1 , 1) Zaharia 14,4-5 / Marcu 11,1/ Luca 19,29/ loan 12,12 (21,2 ) Marcu 11,2/ Luca 19,30 (21,3) Marcu 11,3/ Luca 19, 31 (21,5)

Isaia 62,11 / Zaharia 9,9 / loan 12,15

A şezut pe asină, nici o altă trebuinţă fiind decât numai ca să împlinească proorocia şi tot astfel să ne arate cum că se cuvine să călătorim întru simplitate, căci nu a încălecat pe cal, ci pe asină de rând. Deci, împlineşte proorocia şi după chipul cel istoric, şi după înalta înţelegere (Zaharia 9, 9). După istorie, fiindcă a şezut în chip văzut [cu adevărat] pe ‫״‬asină"; iar după înalta înţelegere că şi pe „mânz" a şezut, adică peste norodul cel nou şi neîmblânzit, adică nesupus (Facere 49, 11). Şi erau „asina şi mânzul ei" legaţi cu lanţurile păcatelor lor. Şi „doi" au fost trimişi să-i dezlege: Pavel, la neamuri, iar Petru la cei din tăierea împrejur, adică la iudei (Galateni 2, 7). încă şi până acum ‫״‬două" sunt cele care ne dezleagă pe noi de păcate: Apostolul şi Evanghelia 549. Şi vine Hristos blând, căci la Venirea Lui cea dintâi n-a venit să judece lumea, ci s-o mântuiască (ioan 3, 17). însă şi ceilalţi împăraţi ai evreilor erau răpitori şi nedrepţi, iar Hristos a fost „împărat blând". 21, 6-7: Mergând, deci, ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus, (7) au adus asîna şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
548

Muntele Măslinilor sau Eleonul este un munte cultivat cu măslini, la poalele căruia, pe coasta de

est se afla satul Betania (satul lui Lazăr şi al surorilor lui, Marta şi Maria), cam la 2 -3 kilometri de Ierusalim. Din Betania trimite Domnul Hristos doi uc enici în sătucul Betfaghe, la o jumătate de kilometru distanţă, spre a I se aduce mânzul şi asina Tot de pe Muntele Măslinilor, la 40 de zile după înviere, Domnul Hristos S-a înălţat la Cer, binecuvântându-i pe ucenici (Marcu 16, 19; Luca 24, 50-51; loan 20, 17; Faptele Apostolilor 1, 9-11) - Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 452.
549

E vorba despre cele două cărţi de cult care poartă această numire şi care cuprind pericopele -

din Sfântele Evanghelii şi Scrierile Sfinţilor Apostoli - ce sunt rânduite să fie citite în vremea sfintelor slujbe.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 5 289

(21, 6) Marcu 11, 4-6 / Luca 19,32 (27, 7) 4 Regi 9,13 / Marcit 11, 7 / Luca 19,35 / Ioan 12,14 Luca şi Marcu vorbesc numai despre „mânz" (Luca 19,35; Marcu 11, 7), iar Matei, vorbind despre „mânz" şi „asină", nu le este potrivnic, căci aducându-se „mânzul", a venit şi mama lui. Şi a şezut [Domnul] „peste ele" - nu pe amândouă dobitoacele, ci pe veşminte sau, poate, mai întâi a şezut pe „asină", iar după aceea şi pe „mânz", de vreme ce şi mai întâi s-a odihnit întru adunarea iudeilor, iar după aceea întru norodul cel din păgâni.

23, 8-9: Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri550 din copaci şi le aşterneau în cale (9) Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El, strigau, zicând: Osana, Fiul lui David; binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului!551 Osana întru cei de Sus! (21, 8) Levitic 23, 40 / Marcu 11, 8 / Luca 19, 36 / Ioan 12,13
( 2 1 , 9 ) 3 Regi 1, 39 / Psalm 117,26 / Matei 23,38 /Marcu 11,101 Luca 13,35; 19,38/ Ioan 12,13

După chipul istoric, aşternerea veşmintelor şi tăierea stâlpărilor este arătare de prăznuire552. Iar după înalta înţelegere, cunoaşte, tu că după ce Apostolii „au pus deasupra veşmintele lor" - adică faptele lor cele bune -, atunci „sade" Domnul deasupra. Căci de nu se va împodobi sufletul cu faptele bune cele apostoleşti, nu „şade" Dumnezeu pe dânsul [întru el]. Iar cei care „mergeau înaintea Lui", sunt Proorocii cei mai înainte de întruparea Iui Hristos; iar cei care „veneau după EI" sunt mucenicii şi dascălii [învăţătorii] cei de după întrupare, care ‫״‬veşmintele" lor ‫״‬le aştern" lui Hristos, adică trupul îl supun Duhului - căci veşmânt şi acoperământ al sufletului este trupul. Deci ‫״‬au aşternut în cale", adică întru Hristos, căci [Domnul] spune: ‫״‬Eu sunt Calea" (loan 14,6). Căci de nu va aşterne cineva trupul său - adică de nu-1 va smeri ‫״‬în cale" -, în Hristos rămânând şi nefăcându-se eretic, nu ‫״‬sade" peste acela Domnul. Iar unii zic că ‫״‬osana" înseamnă ‫״‬laudă" sau ‫״‬psalm". Iar alţii, ‫״‬mântuieşte‫־‬ne pe noi", ceea ce este şi mai cu adeverire. Iar ‫״‬Cel Ce vine" este numit Domnul, ca Cel Care era aşteptat de evrei să vină, căci şi loan Botezătorul întreabă: ‫״‬Tu eşti Cel Ce va să vină?" (Luca 7, 19), adică Cel aşteptat să vină. încă şi întru alt chip se spune ‫״‬Cel Ce vine", pentru că în fiecare zi aşteptăm a doua Venire a Lui. Deci, se cuvine ca fiecare să aşteptăm pururea sfârşitul şi Venirea Domnului şi [pentru aceasta] să ne gătim sufletul. 11: Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? (11) Iar mulţimile răspundeau: Acesta este lisus, Proorocul din
550 551

în ediţia de la 1805, în loc de „ramuri", se găseşte „stâlpari". [1805] „întru numele Domnului" se spune în loc de „de la Domnul, binecuvântat este Cel Ce vine

de la Dumnezeu, binecuvântat este Cel trimis de Dumnezeu". încă şi în loc de; „întru slava Domnului, în rânduială de împărat" (după Zigaben).
h

Adică, arată multa cinstire şi sărbătorirea ce-i era adusă aici Domnului Hristos.

290

Capitolul 21

SFÂNTULTEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Nazaretul Galileii. (21,10) ioan 2,13121, îl) Luca 7,16:24,19 Mulţimile, fiind fără de vicleşug şi fără de răutate, nici nu-L defăimau pe Hristos, dar nici cugetare cuviincioasă nu aveau despre El şi pentru aceasta acum îl numesc pe Dânsul ‫״‬Proorocul". însă nu cumva, numindu-L cu articol, ‫״‬Proorocul", putem înţelege că Acesta este ‫״‬Proorocul" cel aşteptat, despre care a zis Moise: ‫״‬Prooroc [din mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine,] îţi va ridica Domnul [Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultaţi]"? (Deuteronom 18, 15). Căci mulţimile nu zic că ‫״‬Acesta este Prooroc", ci ‫״‬Acesta este Proorocul", adică Acela Carele este aşteptat.
21,1213: Şi a intrat lisus în templu553 şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. (13) Şi a zis lor: Scris este: ‫״‬Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!"
(21,12) Deuteronom 14, 23-25 / Marcu 11,15 / Luca 19, 45 / loan 2,14 (21, 1 3 ) 3 Regi 8, 43 / Isaia 56, 7 / Ieremia 7,11 / Marcu 11,17 / Luca 19, 46 / loan 2,16

îi scoate afară pe cei care vindeau, ca un Stăpân al ‫״‬casei" - adică al templului arătând că cele care sunt ale Tatălui, şi ale Lui sunt. Iar aceasta a făcut -o mai întâi având grijă de buna podoabă a templului, iar apoi pentru a însemna [a arăta] schimbarea jertfelor. Căci, scoţând afară boii şi porumbeii, a vestit că nu mai este trebuinţă de jertfele de dobitoace sau de junghieri, ci de rugăciune. Căci zice, ‫״‬casa Mea, casă de rugăciune este, iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari" - pentru că în peşterile tâlharilor se fac junghierile şi vărsările de sânge. Dar şi pentru cei care cumpărau şi vindeau şi negustoreau a numit templul „peşteră a tâlharilor" - căci iubirea de câştig este patimă tâlhărească. însă „porumbei" vând şi aceia care vând treptele preoţeşti din Biserică, fiindcă aceştia vând darul Duhului, Care este închipuit de „porumbel" (Matei 3, 16). Drept aceea, sunt scoşi din Biserica cea de Sus şi din cea de jos, căci sunt nevrednici de a preoţi554. Vezi însă ca nu cumva şi tu, „biserica lui Dumnezeu" - adică mintea ta - să o faci „peşteră a tâlharilor", adică [locaş] al demonilor. Şi încă „peşteră" se face mintea noastră, dacă vom avea gânduri iubitoare de materie, iubitoare de averi, care „vând şi cumpără" şi strâng şi cel mai mic bănuţ. încă şi de vom „vinde" sau vom „cumpăra porumbei" - adică vreo dogmă duhovnicească a credinţei cea dintru noi, ori vreun cuget de acest fel -, „peşteră a tâlharilor" ne-am făcut pe noi înşine.
21,14: Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşp.
( 2 1 , 1 4 ) Isaia 35, 5-6

Vmdecându-i pe cei neputincioşi, Se arată că este Dumnezeu şi face bine cu stăpânire scoţându‫־‬i pe cei nevrednici din casa Lui. Se arată încă şi aceasta că, după ce au fost scoşi iudeii care slujeau Legii şi jertfelor sângeroase, „orbii şi şchiopii" adică cei dintre păgâni - au fost primiţi şi „vindecaţi" de EI.
în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬templu", se găseşte ‫״‬biserica lui Dumnezeu" Fie de a preoţi, adică de a hirotoni, fie de a săvârşi cele preoţeşti,
553

554

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 5 291

21,1516: Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care Ie făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana, Fiul lui David! s -au mâniat. (16) Şi I‫־‬au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Dalu. Au, niciodată nu aţi citit că din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă"?
(2Î, 1 5 ) Isaia 26, 11 / Marcu 11, 18 ( 2 1 , 1 5 ) Psalm 8, 2

Fariseii, văzând că pruncii aduc fui Hristos lauda pe care se pare că Proorocul David a dat-o lui Dumnezeu (Psalm 117, 25), crăpau de pizmă şi îl prihănesc [învinuiesc] pe El că suferă [îngăduie] a se zice cele ale lui Dumnezeu la Dânsul555. Iar El, mai mult întărind [cele grăite de prunci], zice: „«Adevărat», căci atât Mă depărtez Eu de a astupa gurile celor ce îmi zic Mie aceasta,

11

Adică îngăduie să I se aducă laude, ca unui Dumnezeu.

292

Capitolul 22

SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

încât şi pe Proorocul îl aduc martor, şi pe voi vă arată sau [că sunteţi] neînvăţaţi, sau [că sunteţi] zavistnici: «Au, niciodată n-aţi citit că din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă?»" (Psalm 8,2) Iar „ai săvârşit", arată că întreagă şi de săvârşit [desăvârşit] a primit laudă, măcar deşi aceia se par cu vârsta că nu sunt de săvârşit [desăvârşiţi], căci nu grăiau ei cele pe care le grăiau, ci numai gura dându-şi-o Duhului, erau organe ale Aceluia. De aceea, zice: „Din gura pruncilor şi a celor ce sug", arătând că nu ale minţii lor erau graiurile556, ci numai ale gurii care era mişcată de dumnezeiescul dar. Şi mai înseamnă aceasta că va fi lăudat [Domnul] de neamurile păgâne, care sunt „prunci" fără de înţelegere. încă şi Apostolilor mângâiere le era aceasta, arătând că şi lor li se va da cuvânt [de înţelepciune], deşi erau oameni simpli şi neştiutori. Şi tu, dacă vei fi „prunc" cu răutatea - adică fără de răutate fiind - şi vei „suge" laptele cel duhovnicesc - adică dumnezeieştiie cuvinte -, atunci te vei face vrednic de a lăuda pe Dumnezeu. 21,17: Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate, la Betania, şi noaptea a rămas acolo557. (21,17) Marcu 11, Îl, 19 / loan 11,18 Pleacă de la ei ca de la nişte nevrednici şi vine în „Betania", care înseamnă „casă a ascultării". Că Se mută Domnul de la cei nesupuşi la cei care se supun Lui şi Se „sălăşluieşte" întru ei. Ca zice: „Locui-voi întru ei şi voi umbla" [„Voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu se va scârbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul Meu"] (Levitic 26, 11-12; 1 Corinteni 6, 15, 17; 2 Corinteni 6, 16).
21, 18-20: Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; (19) şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el, decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine, în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. (20) Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?
( 2 1 , Î S ) Marcu 11,12 ( 2 1 , 1 9 ) Ieremia 8,13 / Marcu 11,13-14, 20-21 / Luca 13, 6-7

Fiindcă multe minuni a făcut Domnul, care toate spre facerea de bine s-au făcut şi nici o facere de minuni muncitoare [căznitoare, pedepsitoare] n-a arătat, ca să nu socotească vreunii că a munci [căzni, pedepsi] nu poate, arată aici şi pe această putere a Sa. Şi iubitor de oameni fiind Domnul, arată această putere a Sa nu pedepsindu-1 pe om, ci pomul, după cum mai înainte de asta [prăpăstuise] pe porci13. Deci, usucă pomul, ca să-i înţe- lepţească pe oameni. Şi cu cuviinţă se minunează ucenicii, căci acest pom [smochinul] este foarte mustos [plin de sevă], şi mai mult [se] arată [adevereşte] minunea, căci îndată s‫־‬a uscat. Iar ‫״‬smochinul" însemnează [închipuie] şi sinagoga iudeilor, care are „numai frunze" - adică numai slova scrisă, care se vede, iar nu „rodul" Duhului.
556

Adică, nu din cugetarea lor izvorau cuvintele. ,4 în ediţia de la 1805, în loc de „noaptea a rămas acolo", se găseşte „s-a sălăşluit acolo".

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 5 293

Şi fiecare dintre cei care s-au dedat dulceţii vieţii acesteia de acum se aseamănă cu „smochinul", căci nu are „rod" duhovnicesc, ca să dea lui Iisus Cel Care „flămânzeşte", ci „numai frunze" - adică vremelnică şi stricăcioasă nălucire558. Deci, acesta „blestemat" se numeşte, căci zice: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, [care este gătit diavolului şi îngerilor lui]" (Matei 25, 41). încă se şi „uscă" acesta, căci arzând în para focului, i se usucă limba, ca şi a bogatului [nemilostiv, care l-a trecut cu vederea pe Lazăr] (Luca 16, 24) v .
21, 21-22: Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veti avea credinţă si nu vă veti îndoi, veti face nu numai ce s-a făcut cu
r I I I ' I

smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. (22) Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi559.
(21, 21) Matei 17, 20 / Marcu 11, 23 / Luca 17, 6 / lacov 1, 6 (21, 22) Matei 7, 7 / Marcu 9, 23; 11, 34 / Ioan
14,13; 15, 7 /1 loan 3, 22

Mare este făgăduinţa lui Hristos către ucenici, cum că vom putea să mutăm munţii, de nu ne vom îndoi. Căci toate pe care le cerem fără de îndoială, crezând în puterea lui Dumnezeu, pe acestea le vom primi. Acestea ce s-au zis, aşa sunt. Dar de voi cere ceva nefolositor şi fără socoteală voi crede că îmi va da mie aceasta Dumnezeu, oare voi lua şi acel nefolositor lucru? Şi cum este Dumnezeu iubitor de oameni, dacă împlineşte cererea mea cea nefolositoare? Deci, ascultă: când auzi ‫״‬credinţă”, eşti dator să înţelegi credinţa cea adevărată, iar nu cea lipsită de minte, iar rugăciune este aceea care cere cele folositoare, precum ne-a învăţat Domnul: ‫״‬Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău" şi celelalte graiuri câte sunt ale acestei rugăciuni (Matei 6, 9-13). Vezi şi acest cuvânt, care zice: ‫״‬şi nu vă veţi îndoi". Căci cel care este unit cu Dumnezeu, este una cu El, nu se îndoieşte şi nici nu se desparte de El, deci cum ar putea cere ceea ce nu-i foloseşte? Aşadar, dacă [noi] vom fi ne‫־‬despărţiţi şi ne-osebiţi de Dumnezeu, atunci [numai] cele folositoare vom cere şi [le] vom lua. 22, 23-27: Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta? (24) Răspunzând, lisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-1 veţi spune, şi Eu vă voi spune cu ce putere fac acestea: (25) Botezul lui Ioan de unde a fost? Din Cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din Cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? (26) Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de Prooroc560. (27) Şi răspunzând ei lui lisus, au zis: Nu ştim.
558 559

Adică închipuire a faptei celei bune. în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. Şi toate câte veţi cere,

rugându-vă cu credinţă, veţi primi", se găseşte ‫״‬Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi. Şi toate câte veţi cere întru rugăciune, crezând, veţi lua".
560

în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬îl socotesc pe loan de Prooroc", se găseşte ‫״‬îl au pe loan ca un

Prooroc".

294

Capitolul 3

SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI

Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun CU ce putere fac acestea.
29/ Marcu 11, 27/ Luca 20,1-2 (21, 24) Marcu 11, 29 / Luca 20,3 (21,25) Marcu 11,30 (21.

(21,

23) Agheu 2, 7/ Matei 7,

26) Matei 14, 5 / Marcu 6, 20; 11,32 / Luca 20, 6 /21, 27) Pilde 26,4 / Marcu 11, 33 / Luca 20,7-8

învăţătorii de Lege, pizmuind Iui lisus pentru că a scos [Domnul] din templu pe cei ce neguţătoreau, vin la El şi‫־‬L întreabă unele ca acestea: ‫«״‬Cu ce putere faci acestea?» Oare ca un preot? Dar începătorie [rânduială] preoţească nu ai. Oare ca un împărat? Dar nici împărat nu eşti şi chiar dacă ai fi fost, nu se cuvenea să faci unele ca acestea, că nu se cuvine împăraţilor să facă asemenea lucruri în templu". Şi-L întrebau acestea pentru ca, dacă va zice că face cu de la Sine putere, să-L clevetească precum pe un potrivnic al lui Dumnezeu şi ca pe Cel Ce zice că are asemenea stăpânire561; iar dacă va zice că o face cu puterea lui Dumnezeu, să îndepărteze de la El mulţimile [noroadele] care-L lăudau ca pe un Dumnezeu, arătând că Acesta nu este Dumnezeu, ci cu puterea lui Dumnezeu le face, ca un rob. Dar ce le răspunde Hristos, Cel Care este El însuşi înţelepciunea? Pe cei care se credeau înţelepţi [isteţi] îi prinde întru măiestria lor şi îi întreabă despre Ioan cele asemenea. Căci de-ar fi răspuns că „din Cer" era pro- povăduirea lui Ioan, ar fi fost vădiţi ca luptători de Dumnezeu [împo- trivitori ai lui Dumnezeu], ca unii care nu au primit propovăduirea acestuia Iar dacă vor zice că „de la oameni" a fost, s-ar fi primejduit de Ia norod, care pe Ioan îl socotea Prooroc. Şi Domnul arată aici că celor care întreabă cu vicleşug nu se cuvine a le răspunde - căci nici El n-a răspuns iudeilor, care cu vicleşug îl întrebau, deşi nu era lipsit de răspuns. Şi încă învăţăm că a se lăuda cineva pe sine nu este după Hristos, căci iată Domnul, putând a zice „cu ce putere făcea" cele pe care le făcea n-a spus, ca să nu se pară că Se laudă pe Sine. 22, 28-32: Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. (29) Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. (30) Mergând Ia al doilea, i-a zis tot aşa; acesta răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus. (31) Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au lui: cel de al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. (32) Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţî crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele562 au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el563.
(23, 30) IezechiiI 33, 31 (21, 31) Luca 3,12; 7, 29 (21,32) Matei 3,1-13/ Luca 3,12

[Domnul] ne arată aici două cete. Una a celor care s-au făgăduit, care sunt iudeii care
561

Adică, să-L arate noroadelor ca pe un mincinos.
562 563

în ediţia de la 1805, în versetele 31-32, în loc de „desfrânatele", se găseşte „curvele".

în ediţia de la 1805, în loc de „să credeţi în el", se găseşte „să credeţi lui".

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 5 295

au zis: „Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta!" (Ieşire 24,3). Alta a celor care nu s-au supus, a curvelor şi vameşilor, încă şi a norodului celui din păgâni, care dintru început n -au ascultat voia lui Dumnezeu, iar mai pe urmă s-au pocăit şi au ascultat. Insă vezi înţelepciunea lui Hristos: nu îndată dintru început le-a zis că vameşii şi curvele sunt mai buni decât ei, ci mai întâi îi face să mărturisească ei că din cei „doi fii", acela este supus, care a făcut voia Tatălui. Apoi, după ce ei au mărturisit aceasta, adaugă că „«a venit Ioan în calea dreptăţii» - adică având viaţă neprihănită - şi desfrânatele l-au ascultat, iar voi nu. De aceea vor şi merge ele înainte de voi întru împărăţia lui Dumnezeu. Deci, nevoiţi-vă şi voi, ca măcar pe urma lor să intraţi [întru împărăţie], crezând. Iar de nu veţi crede, nicidecum nu veţi intra". Dar mulţi încă şi până acum se făgăduiesc lui Dumnezeu şi Tatălui, cum că se vor face călugări poate, sau preoţi, iar, după făgăduinţă, se lenevesc. Iar alţii, petrecere călugărească sau preoţească n-au făgăduit, dar călugăreşte şi preoţeşte petrec. Deci, aceştia sunt „fii" supuşi, care fac [împlinesc], deşi nimic nu s-au făgăduit.
21, 33; Ascultaţi alta pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. ( 2 1 , 3 3 ) Psalm 79, 8 /
Cântarea Cântărilor 8,11-12 /Isaia 5 , 1-7 / Ieremia 2, 21 / Marcu 12,1! Luca 20, 9

Altă pildă le dă lor, arătând că, deşi s-au învrednicit de mii de purtări de grijă, [tot] nu s-au făcut mai buni. Că „om stăpân al casei" este Dumnezeu, Cel Care pentru iubirea Sa de oameni „om" Se numeşte23. Iar „vie", norodul iudaicesc, sădit de Dumnezeu în pământul făgăduinţei, după cum este scris: „Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, în muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui" (Psalm 77, 59; Ieşire 15, 17-18), „Gard" este Legea, care nu-i lăsa pe ei să se amestece cu păgânii, sau Sfinţii îngeri, care păzeau pe Israil. „Teasc", jertfelnicul. „Turn", templul, iar „lucrători", dascălii poporului - fariseii şi cărturarii. Şi „S-a dus departe Stăpânul casei" - Dumnezeu când nu mai vorbea cu ei în stâlpul cel de foc (Ieşire 13, 21). Sau şi aşa: depărtarea lui Dumnezeu este îndelunga Sa răbdare, căci se pare că şi doarme. Şi „Se duce departe" Dumnezeu atunci când îndelung rabdă şi nu pedepseşte pe dată nedreptăţile. 21, 34-39: Când a sosit timpul564 roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. (35) Dar lucrătorii, punând mâna2r pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. (36) Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. (37) La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. (38) Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi2‫ ‟׳‬moştenirea lui. (39) Şi punând mâna pe el, l-au scos
:4

în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬a sosit timpul",

se găseşte ‫״‬s-a

apropiat vremea

296

Capitolul 3

SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI

afară din vie şi l-au ucis.
(21, 34) Cântarea Cântărilor 8,11 / Luca 20,10 (21, 35) Neemia 9, 26 / Ieremia 37.15 / Miheia 7, 6 / Matei 5,12; 22, 6; 22, 34, 37 / Luca 20,10 / Evrei 11, 35 (21, 36) Matei 22, 4 / Marcu 12, 56 (21, 37) Luca 20,13 (21, 38) Facere 37, 20 / Psalm 2, 2 / Matei 26, 4; 27,1 / Marcu 12, 7 / Luca 20, 14 / Ioan 11, 53 (21, 39) Marcu 12, 8 / Luca 20,15, 22. 54 I Ioan 18,12 / Evrei 13,12

‫״‬S-a apropiat vremea roadelor ‫״‬în timpul Proorocilor, că ‫״‬slugile" care s-au ‫״‬trimis" au fost Proorocii, pe care i-au şi ocărâtîn multe chipuri ‫״‬lucrătorii", adică cei după vremi mincinoşi prooroci şi mincinoşi dascăli2 . Căci pe unul ‫״‬l-au bătut"cum au făcut cu Miheia, pe care l-a bătut peste faţă Sedechia (3 Regi 22, 24). Iar pe altul ‫״‬l-au omorât" - ca pe Zaharia între templu şi jertfelnic565 (Luca 11, 51). Pe altul ‫״‬l-au ucis cu pietre" - cum a fost cu Zaharia arhiereul, fiul lui Iehoiada (2 Paralipomena 24, 21). Iar mai apoi a fost ‫״‬trimis" Fiul lui Dumnezeu, Care S-a arătat în trup. Şi a zis ‫״‬se vor ruşina de Fiul Meu", nu fiindcă n-ar fi ştiut că-L vor omori, ci însemnând [arătând] ceea ce s-ar fi cuvenit să facă, pentru că se cădea ca deşi pe ‫״‬slugi" le-au omorât, măcar de cinstea Fiului să se ruşineze. Iar lucrătorii, văzând pe Fiul, au zis: ‫״‬Acesta este moştenitorul, veniţi să-l omorâm", pentru că şi iudeii care au zis că lisus era Mesia, aceia L-au răstignit pe El. Şi L-au scos pe El afară din ‫״‬vie", căci afară de cetate a fost omorât Domnul. Iar de vreme ce ‫״‬vie" am zis că este norodul, ‫״‬afară din vie" înseamnă că ‫״‬afară" de voinţa norodului celui fără de vicleşug L-au omorât pe El fariseii, ‫״‬lucrătorii" cei răi.

565

Vezi şi tâlcuirea de Ia Matei 23, 35-36.

297

Capitolul 3

SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI

21,40-41: Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? (41) I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.
( 2 1 , 4 0 ) Marcu 12, 9 / Luca 2 0 ,15 ( 2 1 , 4 1 ) Luca 20,16; 21, 24

Când va veni? Când oare, la a doua Venire? Se poate înţelege şi aceasta, dar mai bine este a înţelege aşa: ‫״‬Stăpânul viei" este Dumnezeu şi Tatăl, Cel Ce a trimis pe Fiul Său, Care a şi fost ‫״‬ucis" de ei. Deci, ‫״‬când va veni" Acesta - adică atunci când va căuta spre fărădelegea pe care au făcut-o iudeii -, atunci ‫״‬pe cei răi, cu rău îi va pierde", trimiţând oştile romanilor asupra lor. Iar ‫״‬via" Lui - adică poporul - ‫״‬o va da altor lucrători", adică Apostolilor şi Dascălilor [Bisericii]. însă înţelege prin ‫״‬vie" şi dumnezeieştile Scripturi, întru care ‫״‬gard" este slova, iar ‫״‬teasc" ce ‫״‬s-a săpat" este adâncul Duhului. Iar ‫״‬turn" - bogoslovia [teologia], care este preasus şi preaînaltă2q. Deci, aceste Scripturi le aveau mai înainte ‫״‬lucrătorii" răi, adică fariseii. Dar Dumnezeu ni le-a dat nouă celor care bine le lucrăm, căci aceia şi pe Domnul L-au omorât ‫״‬afară din vie", adică afară de cele ce grăiau Scripturile.
21, 42-44: Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost566 aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri? (43) De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. (44) Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi567.
(21, 42) Psalm 117, 22-23 / Isaia 28,16 / Zaharia 3, 9 / Marcu 12,10 / Luca 14, 24; 20,17 / Faptele Apostolilor 4, 11 /1 Petru 2, 4, 6-7 / Efeseni 2, 20 (21, 42) Isaia 8,14; 60,12 / Daniil 2, 34, 44 / Zaharia 12, 3 / Luca 2, 34; 20,18 / Romani 9, 32-33

‫״‬Piatră" pe Sine Se numeşte [Domnul], iar ‫״‬ziditori", pe dascălii iudeilor care ca pe un netrebnic [nefolositor, netrebuincios], pe El nu L-au băgat în seamă, zicând: ‫״‬Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?" (Ioan 8, 48) Iar El, după ce a înviat din morţi, S-a pus ‫״‬în capul unghiului" - adică S-a făcut cap Bisericii -, împreunând pe iudei şi pe păgâni într-o credinţă. Căci precum piatra care într-o zidire stă în capul unghiului [în colţ] unind doi pereţi şi pe amândoi îi ţine, aşa şi Hristos, întru o credinţă, pe toţi împreună i-a legat568. Şi ‫״‬minunat" este acest unghi şi ‫״‬de la Domnul s-a făcut"! Pentru că Biserica cea care ne ţine pe noi
566 567

în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬a fost", se găseşte ‫״‬s-a făcut". în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬îl va strivi", se găseşte ‫״‬îl va spulbera". 568 Pentru pilda pietrei din capul unghiului, Dionisie din Fuma indică acest izvod:

‫״‬Biserică şi înăuntru Apostoli, Ierarhi şi Cuvioşi, botezând şi învăţând; şi elinii şi evreii sărutându -se unii pe alţii, şi Hristos deasupra, binecuvântându ‫־‬i. Şi mai încolo Ierusalimul arzând, şi dinafară de Ierusalim ostaşii omorându-i cu săbiile pe iudei; şi Proorocul Isaia, arătându-L pe Hristos, grăieşte într-o hârtie: «Aşa zice Dumnezeu: Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va clătina!» (Isaia 28, 16)" - Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 124.

împreună şi ne uneşte prin credinţă, ‫״‬de la Domnul s-a făcut" şi este vrednică de minunare, fiindcă bine s-a zidit. Dar şi întru alt chip este ea ‫״‬minunată": pentru că prin minuni s-a adeverit şi s-a întărit cuvântul lui Hristos, pentru aceasta întemeierea569 ei este ‫״‬minunată" (Psalm 117, 22-23). Deci ‫״‬împărăţia lui Dumnezeu s-a luat" de la iudei - adică apropierea lor către Dumnezeu - şi a fost ‫״‬dată" celor care au crezut. Căci cei care se împiedică de ‫״‬Piatra aceasta" şi se smintesc de Hristos ‫״‬se vor sfărâma" şi întru a doua Venire. Dar şi acum ‫״‬s-au spulberat", adică s-au risipit în toate părţile pământului, precum vedem acum pe ticăloşii iudei. Deci, aceasta este ceea ce zice cuvântul ‫״‬îi va spulbera", adică îi va risipi pe ei570.
21, 45-46: iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte. (46) Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor, pentru că îl socoteau Prooroc.
( 2 1 , 4 5 ) Marcu 12,12 / Luca 20,19 ! 4 6 ,21‫ ) ׳‬Luca 19, 48; 20,19 / loan 6,14; 7, 40

Vezi, iarăşi, că poporul cel simplu şi fără vicleşug urmează adevărului, iar învăţătorii de Lege fac răutate. Căci încă şi astăzi caută evreii să-L cuprindă pe Iisus, dar nici nu-L prind, nici nu-L înţeleg [cuprind]. Ci pe Antihrist îl vor prinde [cuprinde] şi aceluia i se vor închina, iar Hristos nu se va lua [nu va fi primit] de dânşii, adică nu-L [vor cuprinde şi nu-L] vor înţelege.
CAPITOLUL 22

Parabola nunţii fiului de împărat. Dinarul Cezarului. Cea mai mare poruncă din Lege. Mes ia: Fiul şi Domnul lui David 571

22,1- 7: Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le: (2) împărăţia Cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. (3) Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi572 la nuntă, dârei n-au voit să vină. (4) Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă. (5) Dar ei, fără să
569 570

Adică: temeinicia, temeiul, temelia

Din punct de vedere statal şi politic se poate spune că risipirea evreilor are azi un curs invers,

deoarece se doreşte şi se depun eforturi pentru întoarcerea evreilor în statul Israel. înfiinţarea acestei organizaţii statale s-a realizat în urma hotărârii Adunării Naţiunilor Unite (29 noiembrie 1947) prin împărţirea Palestinei între un stat evreu şi statele arabe. Astfel, statul Israel a fost proclamat în 14 mai 1948. Iconomia dumnezeiască - lucrătoare şi azi asupra poporului iudeu - ne-o adevereşte Sfântul Apostol Pavel întru a sa Epistolă către Romani, capitolele 10-11.
571

în ediţia de la 1805 titlul capitolului este: ‫״‬Pentru cei chemaţi la nuntă. Pentru cei ce au întrebat

pe Domnul: cade-se a da dajdie împăratului. Pentru saducheii cei ce nu primesc învierea. Pentru învăţătorul de Lege cel ce a întrebat pe tisus ce bine va face. Pentru întrebarea Domnului al cui Fiu îl zic cărturarii că este El".

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 5 299

ţină seama, s-au dus: unul ia ţarina sa, altul la neguţătoria lui; (6) iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis. (7) Şi auzind împăratul de acestea, sa umplut de mânie, şi trimiţând ostile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc573.
( 2 2 , 2 ) Cântarea Cântărilor 3, 11 / Isaia 2 5 , 6 / Luca 14,16 / Apocalipsa 19. 7 ( 2 2 , 3 ) Pilde 9, 3-5 / Luca 14,17 ( 2 2 , 4 ) Matei 21, 36 ( 2 2 , 5 ) Luca 14,17-20 ( 2 2 , 6 ) Matei 21, 35 ( 2 2 , 7 ) Luca 14, 21; 19, 27, 43

Ca şi pilda viei (Matei 21, 33-39), şi această pildă arată nesupunerea iudeilor. însă acea pildă arată moartea lui Hristos, iar aceasta arată veselie de nuntă, adică învierea Lui. Şi mai arată că aceştia şi mai rău au greşit decât cei din pilda dintâi, căci aceia i-au omorât pe cei care le cereau ‫״‬roadele viei", iar aceştia, fiind ‫״‬chemaţi la nuntă", au făcut vărsare de sânge. ‫״‬Omului împărat" i Se aseamănă Dumnezeu, că nu Se arată în ce chip este, ci în ce chip se cuvine a ni Se arăta nouă. Deci, pentru că oameni muritori suntem fiind supuşi neajungerilor574 omeneşti, Dumnezeu ni Se arată nouă ca un ‫״‬om". Iar când umblăm ca nişte dumnezei priri har, atunci stă Dumnezeu întru adunare de dumnezei575 (Psalm 81,1), iar dacă vieţuim ca nişte fiare, ni Se face şi El nouă ca o „panteră" şi ca un „urs" şi ca un „leu" (Osea 13, 7-8). Şi „face nuntă Fiului Său", împreunând cu El tot sufletul ce! frumos, că Mire este Hristos, iar Mireasă - Biserica şi sufletul [cel râvnitor] (Apocalipsa 19, 7; 21, 2). Iar „slugile" care sunt trimise mai întâi sunt cei dimpreună cu Moise, cărora nu li s-au supus evreii, ci au amărât pe Dumnezeu în pustie patruzeci de ani şi n-au vrut a primi cuvântul lui Dumnezeu şi veselia cea duhovnicească. După aceea, s-au trimis alte „slugi" - Proorocii, dar şi dintre aceştia pe unii i-au omorât - cum au făcut cu Isaia576 -, iar pe alţi! iau pedepsit - cum au făcut cu Ieremia, pe care l-au aruncat în groapa cu noroi (Ieremia 38,6). Iar cei mai măsuraţi [stâmpăraţi, cumpătaţi] în răutate s-au lepădat, unul ducându-se „la holda sa" - adică plecându-se la viaţa cea iubitoare de trup şi desfătată, căci „holdă" este trupul fiecăruia. Iar altul, „la neguţătoria lui" - adică la viaţa cea iubitoare de câştig, căci neguţătorii sunt neam
573 3

în ediţia de la 1805, în loc de ‫״‬poftiţi", se găseşte ‫״‬chemaţi". în ediţia de la 1805, versetele 4-7 sunt: ‫״‬Iată am gătit prânzul meu; juncii mei şi cele hrănite ale

mele s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă. Dârei, nebăgând seamă, s -au dus: unul la holda sa, altul la neguţătoria lui; iar ceilalţi, prinzând pe slugile lui, le-au pedepsit şi omorât. Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a pierdut pe ucigaşii aceia şi a ars cetatea lor .
574 575

Adică: limitelor, îngrădirilor, hotărnicirilor omeneşti. Psalm 81,1: „Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca'‫׳‬. După o veche tradiţie evreiască, profetul Isaia ar fi trăit până în timpul regelui Manase, care, cu

Vezi şi nota tâlcuirii de la Matei 20, 8-16.
576

toate că-i era ginere, a poruncit să fie tăiat în două cu un fierăstrău. Aceasta tradiţie a fost primită şi de Biserica creştină care-1 prăznuieşte pe Sfântul Prooroc ia 9 mai. De suferinţele martirice ale Proorocilor pomeneşte şi Sfântul Apostol Pavei în Epistola către Evrei (11, 37).

mult iubitor de câştig. Deci, ne arată pilda că cei care se leapădă de „nunta" cea duhovnicească şi de împreunarea şi ospăţul cel cu Hristos, cel mai adesea fac aceasta fie pentru dulceţile [îndulcirile] cele trupeşti, fie pentru patima iubirii de câştig. Iar aici numeşte ospăţul „prânz", măcar că aiurea [undeva, în altă parte] vorbeşte de „cină" (Luca 14, 17), nu fără de socoteală. Căci spune „cină", arătând că în vremurile de pe urmă de săvârşit [desăvârşit] s-a arătat această nuntă, şi „spre seară", adică la sfârşitul veacurilor. Iar „prânz" este numit, fiindcă şi în veacurile cele dintâi s-a descoperit taina, deşi mai umbrit Iar „junei" şi „cele hrănite" [,,cele îngrăşate"] sunt Aşezământul cel Vechi şi cel Nou. Căci cel Vechi se arată prin „junei", că jertfă de dobitoace avea. laicei Nou se arată prin „cele hrănite" [cu grâu], căci pâini aducem acum la jertfelnic, făcându-se acestea din grâu. Deci, ne cheamă Dumnezeu să mâncăm bunătăţile - şi ale Scripturii Vechi şi ale celei Noi.

TÂICUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 22

301

Dar şi când vei vedea pe cineva că tâlcuieşte descoperit dumnezeieştile cuvinte, cunoaşte că acesta bucate ‫״‬hrănite" şi „îngrăşate" dă, căci cel care descoperit învaţă, hrăneşte şi îngraşă [cu cunoştinţă] pe cei necunoscători [simpli]. Dar vei cerca aici cum zice: „chemaţi pe cei chemaţi"? Căci, dacă erau „chemaţi", cum vrea iarăşi să îi cheme? Să ştii că fiecare dintre noi e chemat din fire la lucrul cel bun de către cuvântul [cugetul] nostru577 care ne este dascăl firesc. Dar, Dumnezeu îi trimite şi pe cei din afară dascăli, ca pe aceia care au fost chemaţi în chip firesc de cuvânt [cugetul lor lăuntric], să‫־‬i cheme şi aceşti dascăli din afară. Iar împăratul „a trimis ostile Sale" - adică pe ale romanilor - iar aceştia i-au risipit pe iudeii cei nesupuşi şi „au ars cetatea lor", Ierusalimul, precum spune şi iudeul iubitor de adevăr, Iosif Flaviu578, 22, 5-10: Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi v n-au fost vrednici. (9) Mergeţi, deci, la răspântiile drumurilor579 şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă, (10) Şi ieşind slugile acelea la drumuri580, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi581. (22, 8) Matei 10,11-13 (22, 9) Luca 14, 21 Fiindcă „slugile" trimise mai întâi - adică cei împreună cu Moise şi Proorocii nu i-au supus, atunci trimite alte „slugi" - adică pe Apostoli -, care îi cheamă pe cei din păgâni, care nu călătoreau pe „calea" cea adevărată, ci erau împărţiţi şi în „căi" multe şi în dogme [învăţături] dezbinaţi. Iar mai vârtos se aflau [păgânii] la „răspântiile căilor", adică în rătăcire multă şi nepotrivire, căci chiar de se uneau ei întru unele, nu pe „calea" cea bună o făceau, ci în răspântii şi în abaterile [rătăcirile] lor. Căci dogmele [învăţăturile] cele rele pe care le dogmatiseau nu le primeau toţi în acelaşi fel, ci unii într-un chip şi alţii într-altul. însă, nu cumva este mai bine a se înţelege şi aşa? „Cale" este însăşi viaţa fiecăruia şi petrecerea, iar „răspântiile" - adică abateri din cale - sunt învăţăturile păgâne. Deci elinii având ‫״‬căi" rele - adică vieţi prihănite din vieţile lor cele rele s-au abătut şi la dogmele [învăţăturile] cele fără de Dumnezeu, dumnezei de necinste făcându-şi, care să le fie ajutători patimilor lor. Deci, ieşind Apostolii din Ierusalim la păgâni, i-au adunat pe toţi, „şi rai şi buni", adică şi pe cei plini de toată răutatea şi pe cei care în mai mică răutate se aflau, pe care îi numeşte „buni", faţă de răutatea celorlalţi. 22,11-14: Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi582, a văzut acolo
577 B

E vorba de puterea noastră cuvântătoare.

Iosif Flaviu s-a născut în anul 37 d. H., făcând parte din aristocraţia evreiască. A fost luat

prizonier de către romani în timpul prigoanei asupra evreilor, din anii 66-70 d. H. Mai apoi a devenit cetăţean roman şi s-a stabilit în Roma, unde a scris opera sa istorică, care cuprinde şi Războaiele iudaice.
579 580 581

în ediţia de la 1805, în Ioc de „răspântiile drumurilor", se găseşte „răspântiile căilor".

în ediţia de la 1805, în loc de „drumuri", se găseşte „răspântii". în ediţia de la 1805, în loc de „s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi", se găseşte „s-a umplut nunta de

cei ce şedeau".

302

Capitolul 3

SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI

un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. (12) Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici, fără haină de nuntă? El însă a tăcut. (13) Atunci, împăratul a zis slugilor: Legaţi-1 de picioare şi de mâini şi aruncaţi-1 în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (14) Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
122, 11) Psalm 44,15 / Isaia 61,10/2 Corinteni 5, 3 / Apocalipsa 16,15 (22,13) Luea 13, 28 (22,14) Matei 20,16 / Marcu 10, 31 / Luca 14, 24

Intrarea la nuntă se face fără de alegere, căci darul [lui Dumnezeu] pe toţi ne cheamă, „şi buni şi răi". Iar viaţa pe care o duc după ce au fost chemaţi la nuntă, cei care au intrat, nu va fi fără de cercetare, ci şi foarte multă cercetare face „împăratul" celor care, după ce au venit la credinţă se vor afla întinaţi583. Deci, să ne înfricoşăm întru a noastră minte, căci de nu va avea cineva viaţă curată, la nimic nu-i foloseşte doar credinţa şi nu numai că este scos afară de la nuntă, dar şi în foc este aruncat! Dar cine este cel care poartă haine întinate? Cel care nu s-a îmbrăcat cu milostivirea îndurărilor, cu bunătate, cu iubire de fraţi. Deci, mulţi, înşelându-se lăuntric cu deşarte nădejdi, socotesc că vor dobândi împărăţia Cerurilor şi se vâră pe ei înşişi în ceata ‫״‬celor ce şed" [la nuntă], mari lucruri cugetând pentru ei înşişi. Iar Domnul, îndreptându- Se către nevrednicul acela, ne arată două lucruri: întâi de toate că este iubitor de oameni, iar apoi că nu se cuvine să osândim pe cineva - măcar de va greşi în chip vădit - de nu-şi va mărturisi însuşi fapta Deci Domnul zice ‫״‬slugilor" - adică îngerilor celor muncitori [căznitori] - să-i ‫״‬lege" aceluia ‫״‬mâinile şi picioarele", adică puterile lucrătoare ale sufletului. Căci în veacul de acum este cu putinţă a face şi a lucra fapta bună, iar în cel ce va să fie, se vor lega toate puterile lucrătoare ale sufletului şi nu mai este cu putinţă a face ceva bun spre răscumpărarea păcatelor. Iar ‫״‬scrâşnirea dinţilor" este căinţa cea care se va face atunci fără de nici un folos.

582 583

în ediţia de la 1805, în loc de „pe oaspeţi", se găseşte „pe cei ce şedeau",

Avva Evagrie ne spune: „Toate gândurile necurate, stăruind în noi din pricina patimilor, duc

mintea în stricăciune şi pîeire. Căci precum icoana pâinii zăboveşte în cel flămând din pricina foamei sale şi icoana apei din pricina setei, tot aşa şi ideea avuţiei şi a banilor stâruieşte din pricina lăcomiei, iar înţelesurile gândurilor ruşinoase ce se nasc din bucate, zăbovesc din pricina patimilor noastre. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul gândurilor slavei deşarte şi a altor gânduri. Iar minţii înecate de astfel de gânduri îi este cu neputinţă să stea înaintea lui Dumnezeu şi să primească cununa dreptăţii. Căci, de aceste gânduri fiind trasă în jos şi mintea aceea ticăloasă din Evanghelie s -a lepădat de bunul cel mai mare al cunoştinţei de Dumnezeu (Matei 22, 2-14). Asemenea şi cel legat de mâini şi de picioare şi aruncat întru întunericul cel mai dinafară, din aceste gânduri îşi avea ţesută haina sa, pentru care motiv Cel Ce la chemat la nuntă l-a găsit nevrednic de o nuntă ca aceea. Haina de nuntă este nepătimirea sufletului raţional, care s-a lepădat de poftele lumeşti" (Filocalia românească, voi. 1, Despre slava deşartă, cap 22, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 79).

TÂICUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 22

303

Şi ‫״‬mulţi sunt chemaţi", căci pe mulţi îi cheamă Dumnezeu - şi mai vârtos, pe toţi. Iar ‫״‬puţini aleşi", fiindcă puţini sunt cei mântuiţi şi vrednici de a fi aleşi de Dumnezeu. întrucât ‫״‬a chema" este al lui Dumnezeu, iar a fi ‫״‬aleşi" sau nu, al nostru lucru este. Deci pilda aceasta mai vârtos pentru iudei s-a zis, căci ei au fost ‫״‬chemaţi", dar nu au fost ‫״‬aleşi", pentru că n-au ascultat584. 22, 15-16": Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă1* pe El în cuvânt. (16) Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii.
(22.1 5 ) Psalm 40, 7 / Ieremia 18,19 / Manru 12,13 / Luca 20, 20 ( 2 2 , 1 6 " ) Marcu 12,14 / Luca 20,21

Vicleşug era ceea ce făceau şi de aceea Luca îi numeşte ‫״‬iscoade" (Luca 20,20). Iar ‫״‬irodienii" erau fie ostaşi ai lui Irod, fie cei care socoteau că Irod este Hristos. Căci, după ce a lipsit stăpânitor din Iuda (Facere 49, 10) şi a împărăţit Irod, ei socoteau că el este Hristos. Deci, vin fariseii, împreună cu aceştia, ca să-L prindă pe El în cuvânt. Şi ascultă [cum vorbesc cu Dânsul]:

584

Aici Dionisie din Fuma face următoarea îndrumare pentru zugrăvirea acestei pilde: ‫״‬Templu, şi

pe dinafară, de o parte iudeii: unii numărând bani, alţii având înaintea lor boi şi alte negoţuri şi afaceri, alţii făcând chefuri cu femei, cu jocuri, cântece şi tobe, alţii fierăstruindu -l pe Proorocul Isaia, alţii băgându-l în groapă pe Proorocul Iereima Şi de cealaltă parte a templului, Apostoli! învăţând, şi înaintea lor cei dintre păgâni, vameşii şi desfrânatele, căzând către ei şi idolii sfărâmându -i. Iar în mijlocul templului o masă şi deasupra ei un potir şi un disc, şi împrejur oştile îngerilor şi cetele tuturor Sfinţilor, toţi purtând veşminte albe şi ţinând în mâinile lor făclii: iar în mijlocul lor un om cu îmbrăcăminte întinată, legându-i demonii mâinile şi picioarele şi trăgându-1 la iad. Şi Hristos, stând, cu îmbrăcăminte împărătească şi patriarhicească, îi zice într-o hârtie: «Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?»" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 124).

14 / Luca 20. lui Dumnezeu"! Sau. ca unui ‫״‬Cezar" hrană şi acoperământ. nu?" Dacă El ar fi zis că nu se cuvine a da Cezarului dajdie. Iar lisus. pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. 21) Pilde 24. iar părţii celei dumnezeieşti dintru noi . făţarnicilor? (19) Arătaţi-mi banul de dajdie. deci. 36-37). ca pe un scornitor de lucruri noi. II măgulesc. sau numai lui Dumnezeu să-I dăm. ştim că eşti omul adevărului585 şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ti pasă586 de nimeni. 21-22 (22. Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.16-17 / Luca 20. aruncându-le aceluia. (22) Auzind acestea. arunc-o înapoi demonului. se de la 1805. Iar întru cele trupeşti şi dinafară să se supună celui care împărăţeşte. iar Cezarului. trup şi suflet. găseşte ‫״‬nu-Ţi este grijă".adică sufletului . Şi-I spun: ‫«״‬nu cauţi la faţa oamenilor» .şi deci nu vei zice nimic spre lauda lui Pilat sau a lui Irod". care erau oamenii împăratului. le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi. 25 / Romani 13. Iar ei I-au adus un dinar. zicândule că se cuvine să dea înapoi ‫״‬Cezarului" cele care sunt ale lui . s-au minunat587 Şi. 17) Marcu 12. (22. în loc de ‫״‬nu-Ti pasă". şi întru cele dinlăuntru şi duhovniceşti să se supună lui Dumnezeu.adică pe cele ale demonului care stăpâneşte pe cele de jos -. ca pe Teudas şi Iuda care ziceau că nu se cuvine a jertfi pentru numele Cezarului (Faptele Apostolilor 5.cele cuvenite ei.TÂICUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 22 304 22. se găseşte ‫״‬s-au mirat". nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? (18) Iar lisus. dacă ai mânie de la ‫״‬Cezarul". Apoi îl întreabă: ‫״‬Suntem datori a fi birnici şi oamenilor şi a da dajdie. cum îi dăm lui Dumnezeu didrahma588. (17) Spune-ne. 24. 23-24 (22. îi supune pe ei. deci. (20) lisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el? (27) Răspuns-au ei: Ale Cezarului.19) Marcu 12. 585 586 587 588 în ediţia Ln ediţia în ediţia de ia 1805. să-i dăm trupului. s-au dus. Se cuvine încă şi aşa să înţelegi: se cade ca fiecare dintre noi sa dea înapoi pe cele ale ‫״‬Cezarului" . Atunci a zis lor: Daţi. de la Matei 17. ca slăbindu-Se să spună că nu se cuvine a da dajdie şi astfel să-L prindă ca pe un turburător şi întărâtător ai poporului împotriva Cezarului. ar fi uneltit firodienii] săL prindă şi să-L omoare. în loc de ‫״‬s-au minunat". mânie-te împotriva lui! Căci întru acest chip vei putea ‫״‬da" înapoi şi pe ‫״‬cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Vezi tâlcuirea .15 / Luca 20. 21 / Marcu 12. lăsându-L. fiindcă îndoită alcătuire avem. ca să-L prindă pe El. cunoscând viclenia lor. Aşadar. se găseşte ‫״‬adevărat eşti". în Ioc de ‫״‬eşti omul adevărului". de la 1805.16 b -22: Zicând: învăţatorule.adică cele care au chipul lui. De aceea îi aduc şi pe irodieni. pentru că pe ban era întipărit chipul Cezarului. 7 Socotind ei că-L vor înmuia [îndupleca] pe EI şi-L vor slăbi cu laudele.

1977. 8 ( 2 2 . până la al şaptelea. 30-36 /1 Corinteni 15. plăsmuiesc ei un lucru care niciodată nu a fost [nu s-a petrecut]. 1BMBOR. în loc de „în ziua aceea". Şi întreabă ei: „A cui va fi femeia?" Deci ar fi putut zice cineva: O. 29 ( 2 2 . 21-26 / Luca 20.TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 305 22. ci al viilor. neştiind Scripturile. ed. se găseşte „întru aceeaşi zi". ( 2 2 . cap 5. 31) Marcu 12. se găseşte ‫״‬se mirau". nici puterea lui Dumnezeu. (24) zicând: învăţătorule. voi. în loc de ‫״‬erau uimite". pp. a lăsat pe femeia sa fratelui său. erau uimite592 de învăţătura Lui. 6. (25) Deci. aşa zicând. au naţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu. 37-38 (22. s-au apropiat de El saducheii. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie: „Trupurile noastre se vor face duhovniceşti şi. 44). nici nu se mărită. spurcaţilor saduchei! A celui dintâi va fi femeia de socotim că va mai fi nuntă la înviere . ca mai mult să batjocorească taina învierii. 2 8 ) Marcu 12. vin să -L ispitească pe El saducheii. (27) în urma tuturor a murit şi femeia. al treilea nu s-a înţelepţii de la cei de dinainte de el şi nu a lepădat însurătoarea? Pentru a-L pune în încurcătură pe Hristos şi pentru a cleveti [defăima] învierea. în loc de „copii". (26) Asemenea şi al doilea şi al treilea. a cărui din cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie. dar nu una numai trupească. în ediţia de la 1805. 28 122. şi dacă în veacul viitor vom fi ca îngerii Iui Dumnezeu. ci dumnezeiască şi duhovnicească. cei ce zic că nu este înviere şi L-au întrebat. dar. (30) Căci la înviere. 32) Ieşire 3. 2 5 ) Marcu 12. 21-26/ Luca 20. 5 / Rut 4. deci. 39 Mântuitorul arată că va fi înviere. Căci. 592 în ediţia de la 1805. Cum. 2 3 ) Marcu 12. erau la noi şapte fraţi. ascultându-L. dacă se seamănă sufleteşti şi se scoală duhovniceşti. 43-44 (22. cum spune cuvântul (1 Corinteni 15. neavând urmaş. Iisus le-a zis: Vă rătăciţi. nici în duh şi nici în îngeri. zicând: (32) Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Nu este Dumnezeul morţilor. aşa cum credeau ei rătăcindu-se. 2 4 ) Facere 38. 43 44 După ce a astupat [Domnul] gura fariseilor şi a irodienilor. 23-28: în ziua aceea589. asemenea cu ale îngerilor. Deci. care erau împotriva fariseilor şi care nu credeau nici în înviere. 20 / Luca 20.19 / Luca 20. îl iau pe Moise ajutor [sprijin] întru plăsmuirea lor şi spun că au fost „şapte fraţi". nici puterea lui A ( 589 590 591 în ediţia de la 1805. (28) La înviere. 27 / Faptele Apostolilor 23. 141-142). 29-33: Răspunzând. se găseşte „feciori". să zicem că cei doi s-au însurat cu femeia şi apoi au murit. (22. e vădit că vom fi asemenea lor. fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. cum a spus Domnul. deşi nu prin fire. Bucureşti. (33) Iar mulţimile.căci ceilalţi nici nu-i erau cu adevărat bărbaţi. ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în Cer591. întâia cuvântare morală. 5-6). nici nu se însoară. 33) Luca 20. după Lege (Deuteronom 25. 22. 6 / Marcu 12. (31) Iar despre învierea morţilor. şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi.18 / Luca 20. Zice Domnul: ‫״‬Pentru ce «vă rătăciţi neştiind Scripturile. ci prin cinstea primită" (Filocalia românească. când vor învia din morţi. 26-27 / Luca 20. 30-36 /1 Corinteni 15. Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii590. . 8 / Deuteronom 25.10 / Marcu 12. Căci.

matiseau [învăţau] că sufletul nu este nemuritor... ci ajungând ca şi aceia. zicând:] Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?" (Ieşire 3. ci ‫״‬Eu sunt". cum zice Domnul. dar vor învia. se strică întru totul" -. atunci. 144-145).[N-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu. împotrivindu-se eresului saducheilor. ed. Iar ceea ce se zice [aici]. care dog.‫״‬adică al celor care au suflet nemuritor şi vor învia. ci întocmai ca îngerii.. aici este cu neputinţă să ajungă cineva desăvârşit [precum va fi acolo]. se înţelege la învierea morţilor. cât şi pe oameni a-i face să petreacă asemenea îngerilor"593. Domnul.9). neschimbăcioşi după har şi izbăviţi de toată trebuinţa. ci cum că se strică întru totul. Bucureşti. întru nădejdea învierii vii sunt. cum aiurea [undeva] s-a spus că [Dumnezeu] stăpâneşte şi peste cei vii şi peste cei morţi? (Romani 14. nu în veacul de acum. adică al celor care . ci ‫״‬al celor vii" . pp. . căci nu a zis: ‫״‬Eu eram".» (1 Corinteni 2. Iar aici. 6). nu a zis că vor fi îngeri. 2001. chiar dacă acum sunt morţi". Măcar de s-au şi săvârşit ei. întru acest fel este: Dumnezeu nu este Dumnezeu al celor ce nu sunt. 5. ci primeşte numai o arvună a bunătăţilor făgăduite" (Filocalia românească. căci oamenii nu pot să-şi părăsească firea lor. îşi au voia cu totul neatâmată şi se află într-o veselie şi într-o dragoste de Dumnezeu neîncetată şi se bucură de «cele ce ochiul nu le-a văzut. Dar nici atunci. zicându-le: . 30). Humanitas. voi. Şi vezi înţelepciunea Domnului! Aceia din cuvintele lui Moise se sârguiau să rupă [strice] dogma învierii şi Domnul iarăşi de la Moise îi supune pe ei. ci al celor care au fiinţă şi sunt.306 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARH !EPISCOPUL BULGARIEI Dumnezeu»? Toate Ii sunt Acestuia cu putinţă.‫״‬cum vi se pare vouă. Dar. spune Hristos că Dumnezeu nu este Dumnezeu ‫״‬al morţilor". 9) Deci învaţă-te că acolo îi numeşte ‫״‬morţi" pe cei care au murit. Poate vei întreba. zice Gură de Aur. creştinul cel desăvârşit se va face întocmai cu îngerii (Matei 22. 593 Cuviosul Petru Damaschinui ne învaţă: ‫״‬Cu siguranţă. Fără smerită cugetare nu este cu putinţă să ne mântuim. din necesitate.

L-a întrebat: (36) învăţătorule. (39) iar a doua. ca cel ce se mânie şi pofteşte . 10. Humanitas. Bucureşti. se găseşte „întâi şi mai în ediţia de la 1805. 3 6 ) Marcu 12. că însufleţite sunt sadurile. pe lângă aceasta. 5) se tâlcuieşte astfel: se cuvine a iubi pe Dumnezeu cu tot sufletul. ce spune dumnezeiescului Maxim: „Dintre puterile sufleteşti una hrăneşte şi susţine creşterea. Primele două puteri sunt supuse stricăciunii. pp. şi învaţă că nu numai în parte se cuvine să-L iubim pe Dumnezeu.3SJ Marcu 12. ca de va adăuga ceva la porunca dintâi.43 / Marcu 12. învăţător de Lege