You are on page 1of 3

Pănuşile şi cocenii de porumb şi creşterea randamentului utilizării lor în hrana vitelor (I

)
Vara excesiv de secetoasă a anului 2012, a făcut ca recolta de fân de pe fâneţele naturale să fie deosebit de mică, adesea la mai puţin de jumătate faţă de anii normali. Asta i-a determinat pe crescătorii de animale ca, mai mult de nevoie decât de drag, să taie şi să adune aproape toţi cocenii de porumb de pe câmp. Pe alocuri, mulţumită faptului că apar tot mai multe maşini pentru tocare direct în câmp, aduse la second-hand de prin străinătate, cocenii neadunaţi au fost tocaţi şi împrăştiaţi pe teren spre a fi îngropaţi sub brazdă în timpul aratului. Câţiva fermieri, care m-au consultat încă de prin luna septembrie, şi-au adus melasa tocmai de la Luduţ şi cu adaos de melasă, de borhot de spirt de la distileriile industriale, cu puţină uree (0.2-0.3% din lichidul de umezire) şi puţin sulf praf –(10% din uree) au preparat un siloz pe bază de coceni de porumb, foarte bun. Asta spre nemulţumirea proprietarilor de turme de oi, care s-au cam obişnuit în ultimele două decenii să-şi ierneze gratis oile, lăsându-le să păşuneze clandestin şi haotic, mai ales noaptea şi fără clopote, în lanurile de coceni ale indiferent cui, fără să plătească la nimeni nimic, ba să mai aibă proprietarul terenului şi de tăiat şi de adunat primăvara tulpinile de porumb rămase, pe care dacă le aprinde la faţa locului mai riscă bietul om şi să fie amendat de pompieri, ori de cei de la protecţia mediului, ori de “organele”, întotdeauna două ori trei la număr când sunt în patrulare, ale poliţiei locale a municipiului. În stare absolut naturală, aşa cum se recoltează de pe câmp, fiind doar legaţi în jupi pentru a putea fi încărcaţi şi transportaţi, cocenii de porumb au o putere de hrănire mijlocie, fiind clasificaţi de practicieni ca făcând trecerea între nutreţurile denumite fibroase şi cele grosiere. Pe înţelesul oricărui cititor, arăt că partea mâncată de animale din 100 de Kg de coceni de porumb are o putere de hrănire cam cât 30-35 Kg. de ovăz –( 0,3-0,35 U.N./Kg )-, la o consumabilitate de 40-50 %, întrucât, dacă nu sunt câtuşi de puţin preparaţi, vitele nu consumă decât 40-50% din jupii de porumb, rămânând ne mâncate mai ales tulpinile. Prin preparare, după metode relative simple (tocare, înmuiere, saramurare, opărire) - consumabilitatea cocenilor poate creste până spre 70-75%, iar puterea lor de hrănire până în jurul a 0,4-0,5 U.N./KG. Dacă se aplică şi o a doua categorie de metode de preparare –(tratarea cu var, cu soda calcinată, cu hidroxid de sodiu şi acid clorhidric, ori chiar cu leşie de cenuşă de lemn, toate acestea având efect de hidrolizare a xilozei -

că poate tot ar fi oarece economie la buget şi câştig pentru noi. pentru a fi cât mai uşor înţeles de o masă cât mai largă de cititori voi exprima puterea de hrănire în clasicele noastre unităţi nutritive româneşti. Până una. recoltarea lor trebuie făcută astfel ca să rămână cu cât mai multe frunze. jupii de pănuşi e bine să fie cât mai subţiri şi mohoroşi. prin efectul Legii.60 U.B-ului din agricultură n-am mai încăput prin paginile ziarelor de promisiunile şi făgăduielile politicienilor. dacă le-am însuma pe toate. furnicile truditoare la realizarea P. clădite cu par în mijloc la fel ca cele de fân. luând ca etalon de U.(celuloza din coaja tulpinilor). Cel mai bine se păstrează în clăi. Cu cât au tulpinile mai subţiri şi mai bine îmbrăcate cu frunze nepătate şi neatacate de fusarioză cu atât sunt mai hrănitori. jupii strângându-se .urmate eventual şi de dospire. însă din cauza show-ului alegerilor.. iar puterea de hrănire până la cel mult 0. care stau la baza conceptului European actual de referinţă despre puterea de hrănire energetică a furajelor riscăm ca cel care efectiv ţine furca în mână şi hrăneşte cu ea vaca să nu mai înţeleagă nimic. consumabilitatea cocenilor poate creşte până pe la 85-90 %. deoarece dacă-i împuiem mintea ţăranului cu tot felul de jouli şi megajouli. vom putea utiliza în masă largă de crescători şi sistemul de referinţă european în discuţiile despre nutriţia animală. ne-am procopsit cu vreo 118 parlamentari în plus. noi. dealuri întregi de cârnaţi şi friptură. Până atunci. adică asemănători ierbii de mohor şi costrei. Am intenţionat încă cu vreo două luni în urmă să public această serie de articole şi să continui seria despre regulile ce trebuie respectate pentru obţinerea unui vin bun în propria gospodărie. Criticilor mei le spun că prezentul serial nu are pretenţia de-a fi o comunicare ştiinţifică în domeniul nutriţiei animale ci doar de popularizare şi diseminare a bunelor practici agricole şi tocmai din acest motiv./Kg. tot în unităţi nutritive şi grame de proteină digestibilă / kg. Popular se spune că. ar trebui ca de-acum încolo în România să avem răzoare întregi de mămăligă. muritorii de rând. Pentru asta trebuie evitat legatul şi manipularea lor în orele de amiază ale zilelor calde de toamnă.N. Dar să revenim la jupii şi la pănuşile noastre. alta. trebuie să le explicăm crescătorilor de animale. Oare n-ar vrea nimeni să ni-i cumpere la export?? Ori să ni-i ia la export chiar şi fără plată.I. izvoare de lapte dulce şi fântâni de ţuică şi vin pe sortimente. De aceea. Păstrarea până-n momentul prelucrării şi-a consumului trebuie făcută în clăi sau şire –(jirezi).N. ori vor fi trecut cel puţin prin vreun curs de calificare de nivelul celor făcute astăzi de către actualele camere agricole. plătitorii de impozite. kilogramul de boabe de ovăz. promisiuni după care. Peste vreo 10-15 ani când toţi cei care vor mai creşte animale vor fi absolvenţi de liceu agricol.

La rândul meu. după 5 decenii de agricultură superintensivă. tratarea cu var ori leşie.succesiv cu lanţul în timpul clădirii clăii. Păstrarea în sire şi glugi duce la pierderi mai mari mai ales prin mucegăire dacă vârful sirei nu este suficient de ţuguiat (ascutit) ori dacă nu e protejat cu o coamă îngustă de polietilenă. prelată (din vreun banner electoral de la campanile anterioare) ori alt material impermeabil. să urmăm îndemnul pe care eu l-am învăţat de la regretatul bunic al soţiei mele şi care sună astfel: “ Totdeauna lucrul tău. Până atunci.. Începând cu episodul următor voi descrie cum. zootehnist şi licenţiat în Drept Doctorand în Agronomie Andron Traian Ioan . Pentru a-l primi zilnic eu recomand tuturor abonamentul la acest ziar de mare utilitate. Eu îi pot aminti doar pe Paşcu Ionică – (al Bontii) ori pe Leon Vlad –(Cutzu Bentzoii) din Prundu Bârgăului. Dacă vă interesează citiţi zilnic ziarul Răsunetul. dospirea jupilor etc.” Cu deosebita consideraţie pentru toţi cititorii ziarului. Detalii despre cum se clădeşte corect o claie de jupi pot da mulţi dintre gospodarii din judeţul nostru. etc. Nicio dată nu e greu. s-au întors la agricultura biologică. i-am învăţat asta pe doi fermieri elveţieni care. cu ce unelte şi la ce dimensiuni e bine să se facă tocarea. înmuierea (timp de înmuiere) saramurarea (ce concentraţie de sare). ing. Să-l începi cu Dumnezeu. Unde-i El şi Duhul Său. de la ai căror bunici şi părinţi am învăţat şi eu în copilărie cum se clădeşte o claie de jupi.