Editura LiterNet, 2010

2

Voicu Bugariu – August-Decembrie
Redactor: Radu Ilarion Munteanu rim@liternet.ro Tehnoredactare: Delia Oprea doprea@liternet.ro cu sprijinul

voicu bugariu

Corectura: Denisa Niculescu şi Geta Rossier Coperta: © 2010 Voicu Bugariu Editor format Adobe PDF: Delia Oprea doprea@liternet.ro Ilustraţii carte: © 2010 Ion Vincent Danu Text: © 2010 Voicu Bugariu

Manuelei Andrei

AUGUST-DECEMBRIE
ediţia a doua

Toate drepturile rezervate autorului. © 2010 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader. Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin intermediul altor situri, modificarea, sau comercializarea acestei versiuni, fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sunt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare. ISBN: 978-973-122-001-7 Editura LiterNet http://editura.liternet.ro/ office@liternet.ro

Editura LiterNet, 2010

3

Voicu Bugariu – August-Decembrie Călătoresc cu trenul spre orăşelul bănăţean unde mai mari, îşi bucura părinţii evadând dintre paori şi trăieşte un unchi al meu. Prin anii ’30, ca şi fraţii săi

făcându-se domn. Praful şi pulberea s-au ales din cele trei „domnii”.

PARTEA ÎNTÂI AUGUST

Acum, încerc să le cuprind într-o ţesătură ce mă include. Multă vreme, moartea lui Victor, la douăzeci şi

Herzovi sub forma unor trasee de sine stătătoare.

Până nu demult, mi-am reprezentat vieţile fraţilor

patru de ani, în 1932, a fost pentru mine doar un

accident. Faţă de fratele mijlociu al tatălui meu am ba uneori chiar satisfacţia primitivă a unui supraviesimţit indiferenţă politicoasă şi vagă aroganţă juvenilă,

ţuitor. Nu i-am citit cărţile, deşi una este despre un scriitor. M-am simţit superior istoricului improvizat, jurnalistului frenetic, studentului fără examene luate.

Într-un mod analog sunt privit astăzi de fiica mea.

Şi ea mă consideră neinteresant, mă priveşte de sus. Călătoria de azi este poate şi un protest împotriva atitudinii ei.

Mamei Sâna. Sfârşitul lui a fost începutul unei serii.

Acum înţeleg altfel moartea lui Victor şi durerea

Editura LiterNet, 2010

4

Voicu Bugariu – August-Decembrie Cu totul altfel. El n-a fost atât de vulnerabil ca opt de ani. Se simte destul de bine. tatăl meu. Ca probă, este încă în viaţă, are şaptezeci şi Până acum, am stat singur în compartiment. Intră

Bunica mea a simţit-o. Nu s-a mai petrecut nici o tragedie asemănătoare, dar ceva s-a defectat. Tatăl meu, fiul cel mare, a murit la şaizeci şi patru

de ani, de ciroză hepatică. I s-a tras dintr-un subicter proces penal şi a fost concediat. Mobilele noastre au făcut de supărare, în 1952. Atunci i s-a înscenat un

fost puse în stradă, spre amuzamentul meu de copil inconştient. Episodul s-a petrecut într-un orăşel din Crişana. Cu patru ani înainte, trăisem o secvenţă surprinzător. Noroc? Compensaţie acordată de destin? Mai degrabă un capriciu al persecutorilor săi. O aproape identică în Bucureşti. A fost achitat în mod

Pare o adolescentă. Şaptesprezece? Optsprezece? Vrea să pară preocupată? Îi stă bine când se încruntă. Răsfoieşte o carte voluminoasă, un tratat de

păroase. O oarecare virilizare? Nu, în rest e feminină.

ei are o fineţe orientală. Antebraţele îi sunt destul de

o fată. O brunetă destul de înaltă, sigură de sine. Figura

psihiatrie. Îi mai adaug câţiva ani la vârstă: douăzeci. Apoi iese pe culoar şi începe să fumeze tacticos. Gesturile ei de cucoană mă obligă la o nouă mărire. Douăzeci şi doi. Rămân la această cifră. Fata reintră. Se aşază. femeilor milă

văzuseră mai înainte plimbându-se pe stradă cu fiul impresionat. său, Victor. Figura de înger a mezinului i-o fi A urmat moartea fratelui meu, doi ani mai târziu.

ceva. Poate că unii dintre prepotenţii orăşelului îl

generozitate întâmplător manifestată. Există şi aşa

privirile

În ultimii doi-trei ani, mi s-a părut că văd în şi neîncredere. Da, arăţi

mulţumitor deocamdată, dar este un truc, o şmecherie. Joci teatru, de fapt nu eşti decât o mortăciune, în Întreţii o faţadă, dar pe dinăuntru eşti terminat, ruinat.

A fost lovitura finală. Ca şi părinţii săi, tatăl meu şi-a înmormântat un fiu. Niciodată nu şi-a revenit pe deplin. Întâmplarea, mi se va spune. Mulţi au păţit la fel

curând te vei prăbuşi. Nu ştiu cum faci de te menţii... Îmi amintesc şi invidia nerostită a unor femei din

şi n-au murit. Poate.

petrecut lucrurile în viaţa lui?

Dar unchiul Lelu? Spre el mă îndrept. Cum s-au

mai sunt în stare.

generaţia mea: Te comporţi ca şi cum ai fi intact. Eu nu

Editura LiterNet, 2010

5

Voicu Bugariu – August-Decembrie – Ba da. Am împlinit cincizeci acum o lună. Sunt apt... Privirile i se schimbă, se micşorează, se întunecă,

Un autor, i-am uitat numele, zicea cam aşa: Bărbaţii de patruzeci le lasă celor de cincizeci iluzia că auto-înşelări clasice? N-ar fi exclus. O prietenă mi-a fetele îi plac pentru ei înşişi. Sunt o victimă a acestei spus nu demult: Acum ai să te îndrăgosteşti de o amorul efectiv. Se poate şi o iubire

îşi îndreaptă bustul, de parcă ar vrea să închipuie o postură mai respectuoasă. – N-aş fi crezut... – Pare dezamăgită, dar nu

platonică. Aşa s-ar şi cădea la un intelectual. Zâmbesc. – Vă amuză ceva la mine? mă întreabă. Are o voce de mezzo-soprană. Nu pare defel vexată. Mai degrabă curioasă. – Nu, nici vorbă! Mi-am amintit o idee interesantă. – Ce idee? – Mai ales dacă faci medicină... – Fac. – Să ţi-o spun? Încuviinţează, mişcându-şi repede capul tuns punk. Încruntarea i-a dispărut. – Amorul bărbaţilor de cincizeci pentru fete de douăzeci. O prietenă de-a mea zicea, este de neocolit. Ce părere ai? – Bine, dar... – Mă priveşte cercetător. – Dumneavoastră mai aveţi până atunci. Nu este cazul, încă...

obligatoriu

adolescentă. Matematic. Chiar aşa? Da, dragă, da. Nu-i

fi dat atât.

pentru bătrâneţea mea, ci fiindcă s-a înşelat. – Nu v-aş – Nu trebuie să fii supărată... E greu să ghiceşti

vârsta cuiva. Anumite amănunte... Nu înşală... Mâinile, de exemplu. – Mâinile?

altele. Privirea, gâtul. Atitudinea... Mersul. Nu se prea pot truca. Poate doar de actori... – Nu mi-aţi spus ideea. – Da, da. Sunt curios... generaţie.

– Da, şi ele. Trebuie să le observi. Mai sunt şi

Aşteaptă. În privirile ei, un mic respect de – Ţi-o spun. Mai ales dacă eşti studentă la

medicină... Ar fi interesant de ştiut... – Sunt aproape doctoriţă. sindrom depresiv...

– Ar mai fi ceva... Precis o să te gândeşti la un

Aveţi umor! Din două... dar şi aşteptarea înveselită a unor afirmaţii previzibile.. Şi inclus în cea a bătrânilor. reuşind să-i cucerească pe seniorii literaturii.. Da? Se amuză: – Bine. Trecerea mi se pare primejdioasă. ori cunoaşte trucul.. trebuie să recunosc. 2010 – Şi ce dacă? 6 Voicu Bugariu – August-Decembrie bărbaţilor. dar o să se supere! Cum să-i spun pe nume unui om atât de cunoscut? N-o să-mi mai răspundă la salut. Un altul nici nu s-ar sinchisi... – Radiat! – Păi.. una. ce să fac? Ne amuzăm straşnic. Te rog. un prag psihic. Hm? Ce zici? – Da. Ori a fost ceva spontan. un tânăr din provincie a folosit nevinovatul şi teribil de eficientul truc. Aparenta necuviinţă este în fond o flaterie. Mai întâi.Editura LiterNet. De ce? Fiindcă le-ai intuit tinereţea sufletească. Cuvântul este expresiv.. Nu poţi contesta. – Nu. îl ascult ca atare.. Să-ţi spui de la bun început: E un depresiv. – În esenţă. Simt că mă aflu în faţa lui.. – Un sentiment neplăcut şi aducător de disconfort psihic. Iremediabil. Fără boala Alzheimer sau altele de-astea. Un lucru neplăcut. L-am povăţuit pe un debutant să folosească şmecheria egalitarismului între generaţii. Fata se distrează. Ţi-am povestit. ireversibil... – N-aş vrea să mă legi de un cod anumit. Râd şi eu. Cunosc o carieră literară pornită de la folosirea lui. Nu cumva o plictisesc? Pare interesată. sentimentul de a fi devenit o mortăciune. Se va şifona doar unul din zece. Aceştia l-au decretat poet mare şi l-au considerat un prieten al lor... Spun mai departe: – Sunt trei simptome. Privirile femeilor mi-l întăresc. În privirile ei verzi. cum altfel? Radiat! Exclus! – Ai. Femeile se uită la mine ca şi cum aş fi fost radiat din categoria . Acum douăzeci de ani. Bine. deci... Ceilalţi te vor considera un om pătrunzător. Poate unul din douăzeci.. Bărbaţilor de vârsta mea le place stilul camaraderesc. desigur. Fără diagnostice.. Pericole subiective. Doar m-am gândit. văd un fel de protectorat matern. Ce anume? – Da. ai dreptate.. e dur.

– Nu. Schimbă cu nonşalanţă vorba. – Ai uitat? – Ştii ce? Să ne spunem pe nume! Şi-aşa n-o să ne Se încruntă. Intersectarea lui ar declanşa o explozie ce m-ar ucide. scumpo. – Exact. nici nu prea mai sunt în stare să mă supăr cu tot dinadinsul pe cineva.. cu trăsături deformate de efort. teoretic. râde. pare a se simţi grozav de bine în tren şi. sinceritatea ta îmi face bine! – Dar înainte de andropauză există nişte reveniri . da. probabil extrem de plăcută la pipăit.. Deschide uşa animaţia din gară. mă priveşte în ochi. Apoi se destinde. orice sentiment este de Nu se grăbeşte cu răspunsul. Nu se vede de ce ai fi scutit. Şi să ştii. Nu cumva am început s-o fac pe – E simplu. – Să revenim la ceea ce discutam! zic. nu este cazul să mă tratezi ca pe un bolnav. precum cea de faţă. competenţa unui psihiatru. Mă supăr foarte greu. mă dau drept sociolog. Pe tine? Cu ce te ocupi? În noua situaţie nu mai suntem nişte călători obişnuiţi. fii nemiloasă. Nu sunt un hipersensibil.. Trebuie să fie ceva foarte grav. Problema cu mortăciunea. iată adevărul. – Aşa. Fata asta este extrem de dezgheţată. Se iveşte o femeie între două vârste. O scurtă poticnire a conversaţiei. – Ce suntem? – Nişte cunoştinţe.. îmi faci şi tu o plăcere.. Trenul se opreşte. în propria sa piele netedă... uşor bronzată. Pare oarecum dezorientată. la patruzeci şi cinci. Există o psihologie specifică a presenescenţei. Un proces obiectiv. mai ales. raze invizibile.. Acum spun adevărul: Scriitor. Un paravan. Începe. Izbucnim în râs. Maria se uită pe geam la Maria.. Intră alături. compartimentului. – Te-ai supărat? – Nu. ezită.Editura LiterNet. O simt despărţită de mine printr-un perete translucid. Ce părere ai? Nu zâmbeşte. În situaţii fără urmare. În definitiv. se aude icnetul de uşurare. Ca pe un suferind mai deosebit. fii dură.. – Pe mine mă cheamă Maria. se răzgândeşte. Ce zici? 7 Voicu Bugariu – August-Decembrie Întotdeauna mi-a fost oarecum jenă de profesia mea. – Se uită la mine uşor stingherită. I grasă. – De ce nu? Tatălui meu îi spun tot aşa. spune. O privesc complice pe tinerelul? Fata nu pare să fi sesizat ceva nepotrivit.. De altfel.. 2010 Mă decid: mai vedem niciodată.

.. ideea ta. 2010 8 Zâmbeşte unui necunoscut. În fiecare moment. Cincisprezece ani. Mi s-a părut dubioasă. – Îl cunosc. – Ba nu.. Problema este interesantă. Toate.. Era obsedat de succes. Impresiile tale medical. de fapt. Şi nu datorită vreunei componente masochiste.. ar mai fi.... Nu sunt destul de calificată. De altfel. Totul în ea este promisiune de fericire. Nu orice .. O teorie.. o teorie îndoielnică. Nu erai în Bucureşti.. Într-un om coexistă toate vârstele. I se pare amuzant să acorde o consultaţie – Da.. – Altceva? unui prozator.. – E din Maslow. Are un zâmbet umil. Nu mai vorbim. Dar el fascinantă! Vei conchide: Eşecurile tale s-au petrecut desen. Dar cât de după un anumit tipic. da? – Duritatea asta a ta îmi place. – Era şi el mai tânăr.... m-am gândit. – Aşa cred. O ştiu.Editura LiterNet. – O ştii. ţinea foarte mult la ea. Doar nu mi-a spus-o numai mie. M-au privit superficial. – Pare intimidată. – Şi? Ce părere ai? Teoria cu desenul eşecurilor. Dar mi-am spus că n-au fost atente. – Bine-ar fi. nici vorbă... Maria se uită pe fereastră. – Aştepţi să ţi se spună că arăţi încă foarte bine. Ce spuneai... nu? În vorbirea ei. sunt elemente ale unui singur – Mi-a spus-o mai demult. Voicu Bugariu – August-Decembrie cu ironie cvasimaternă de tânără de tinereţe.. Un bărbat la cincizeci n-a trecut fără doctoriţă.. îi privesc profilul. Dar am formulat-o altfel. atunci. O fată frumoasă. ne În mod sigur nu era.. – Te interesează? surprinzător.. Spun mai departe: plimbam prin Cişmigiu. Ar fi o greşeală să. cum ar spune Stendhal. eşti.. – Şi-i spun numele sunt subiective... O ştii? Încuviinţează. nu şi-au dat seama. Ne întâlneam uneori. Tu n-aveai cum să-l cunoşti pe-atunci.. Aşa zicea. Dar parcă poţi să ştii? Iubitul ei poate zice: Tocmai asta îmi dă un frison special... – Nu cunosc termenul întoarcere bariera. Se îmbujorează uşor... Cele psihologice. Într-adevăr... Au mai fost şi excepţii. Din acea clipă eşti un om terminat. Privirile femeilor nu-ţi spun acelaşi lucru. persistă un uşor accent bănăţenesc. Mai puţin antebraţele.

. simplu. se practică aşa fel. noastră intrase într-o etapă mai specială. vreau să spun.. este interesantă..... Sunt pe schimbam doar câteva replici.Editura LiterNet. în legătură cu trecutul înseamnă că şi în viitor. Ceva în acest gen. amicului nostru comun. Dar le ascundea. Nu rezistă. Dar nu aşteptat – Da. – Uite-aşa. Avea probleme cu în altă etapă. Poate nu ştii. dar când o trăieşti! Cu totul altceva. nu contează. În şi prin literatură.. uită cercetător la mine.. – Cine o trăieşte? încuviinţează – Da. se poate.. Două minute.. Nu-i mai convenea cota mea. găseşti genială! – În fine... Când ne întâlneam pe stradă. – Noi doi ne-am mai întâlnit.. Aşa zic. – Mă priveşte meditativ. O – Eu. Iarna.. la început. Începuse să se uite la mine cu o severitate. presupun. Dar povestea cu desenul – Mi s-a părut hazardată. Nu ne mai punctul de a realiza desenul. ştiinţific... – Se Avea şi el probleme de vârstă. da. Planurile mele vor eşua după meu. În ultima vreme. Şi între alţi artişti. de parcă mi-ar fi sau de-o fată. Practica subţire. – Nu-mi amintesc întâlnirea.... de formă. Între scriitori. nu cumva era ras în cap? – Maria repede. Tu l-ai cunoscut – Cu mine s-a purtat foarte frumos. Asta îl făcea uman. Nu? Replici meu literar. Dar de tine nu-mi amintesc. Ca să rezişti Ocolesc ultima întrebare. Mă întreabă: – Cum? Maria se scutură cu un mic efort de amintirea întrebarea. – Avea şi un fel de bărbuţă. Erai într-un blazer verzui. pe stradă. Pe Calea Victoriei... primului său roman. De – O fi. prea la frig. Mi s-a părut un om interesant. Ia spune. Aşa a fost? – Da. Nu se mai aceleaşi reguli. Nu poate fi argumentată mai multe ori l-am văzut pe stradă... 2010 9 Voicu Bugariu – August-Decembrie punea problema să. Nu-ţi mai aminteşti? Da. Mi-a spus că faci nişte exerciţii. Ce zici de asta? . Amiciţia plimbam împreună. fost foarte scurtă.. o coleretă? – Atunci pot să delimitez perioada. presupun. Teoria mi-a spus-o înainte de apariţia editurile. apropiat.. A succesului ceva.. O cam făcea pe magistrul. Aşa este? metoda inversă.. Iar dacă am trăit eşecuri de unul şi acelaşi tip. Eram cu el. Mă simt ameninţat. A despre vreme. însoţit de un băiat reuşesc să..

Aveau vreo opt-zece ani... prelegerile unui profesor. – Ezită.. Ce spui? – Stilul lui.. Poate şi fiindcă nu e prea clară. Alţii nici nu se sinchisesc. dar nu eşti genul care se lamentează. Nu poate depăşi ideea... O scădere – Da. Nu ştiu dacă. spune gânditoare Maria. Semănau foarte bine cu bătrânul. mă redresez. Ai figura – Da. Un om încă . Iar mama lor arăta bine dispusă şi prosperă. trăirea se termină. – Ce stil? – Omul se crede programat. în mod conştient. dacă faci – Ideea mi s-a înfipt în minte. 10 Voicu Bugariu – August-Decembrie puternic nu va conchide că a făcut întotdeauna aceleaşi insuccese de acelaşi tip. încât se La femei.. greşeli şi are nişte defecte fatale. în ultima vreme.. – Energie scăzută.. – Dar concluzia că seria neagră va continua. în ciuda unde vine el. 2010 – Pare logic. O studentă este puternic impresionată de îndrăgosteşte de el şi îl ia de bărbat.. ai dreptate. de fapt. Până într-atât. Omul învaţă să renunţe. – Are privirea uşor mărită.. supravieţuirea. Şi eu sunt vulnerabil. oricăror eforturi. – Unii sunt vulnerabili la lovituri psihologice. Şi pe mine. Un paradox. Am reuşit cu greu să medicină. N-a doi copii. De Zâmbeşte nesigur. unui om chinuit.. iată adevărul. se încruntă. transformare a excitaţiei intelectuale în preferinţă subiectivă. Spune ezitant: – Care? a mai încurcat-o. ca un robot. Un înger deghizat într-o – Sentimentul că eşecurile se vor înmulţi. Nu rezistă. Ceva diabolic. – S-o fi gândit. A simţit dus acasă la un profesor universitar pensionar. Nu-şi atribuie eşecuri. gândeşte. zicea un filosof. – Ar mai fi o întrebare.. asta? Nu văd de ce mi-ar fi purtat pică.. începe Se uită la mine cu încredere filială.. pentru zicea.. – Nu ţi-a purtat pică. medicinistă.. se petrece uneori o ireversibilă a energiei vitale. mă admiră. De ce? Nu prea este în regulă. găsit-o decât pe tânăra doamnă... La Maslow este altfel.. El a modificat-o puţin. un cunoscut mi-a relatat cum s-a Lovea din principiu. Nu scapi mai uşor de o depresie.. – Problema ta. I-a cunoscut şi pe cei Zilele trecute. aşa cred. Interlocutoarea mea se mişcă.. Ce te roade.Editura LiterNet.

o clipă. – Ce scop? mai înainte. – Destul de previzibilă. Alţii caută să uite cât mai repede ce-a fost. orice minune energetică.. o secundă. am un scop practic. minunea trimisă. A devenit tăcută. – Ce şansă? – De a lupta cu propria lui îmbătrânire.. la altă vârstă.. 2010 11 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Orice om are o şansă. prin ea. Am o clasificare.. Ne privim. înspre ţinuturile renunţării şi ale ultrarenunţării. Pot fi aprofundat toată povestea.. Un contact mai greu de realizat decât o apropiere efectivă. Da. văd în privirile Mariei o rezonanţă. Să nu mai întârzie. posibil. normală.. simt cum Dar privind ochii limpezi ai Mariei. zidul dintre noi. Nu e scoasă la iveală. Străduinţa de a întârzia pe cât posibil trecerea graniţei. vor să treacă repede dincolo de hotar. Este o reîntoarcere în timp. Totul este biologice şi sociale. Există şi încă din plin! Caut o metodă mai personală. S-ar putea. pentru miracolul. de întâmplare. există şi aşa ceva. Acum trăiesc. Omul uită până şi vremea când nu se lăsa.Editura LiterNet. dar asta nu înseamnă. Sunt doar un teoretician al amorului discordant. nu? – Aşa se zice. Razele laser. Arată de parcă n-ar fi zâmbit niciodată în viaţa ei. Aşteaptă.... Aşa cred. – Bătrâneţea este o boală.. O clipă. da. O întreb: – Nu râzi? – Nu. ironia mea este anihilată.. Preocuparea mea pare puerilă. n-ar trebui decât să întind mâna. Fiecare are o anumită reacţie. întoarcerea timpului. câteva secunde.. E problema multora. Spun: Secvenţa se stinge.... – Ai ghicit. Pare caraghios. străbătut. obrajii ei proaspeţi şi la „tâmplele ei de sidef”. Refuză lupta.. M-aş fi aşteptat să se amuze.. a dispărut. De-asta am Pare marcată de scurtul nostru contact platonic de .. Pe faţa ei văd o mică tristeţe pură. A fost o performanţă. recăpătarea tinereţii. uitându-mă la mă cuprinde un vertij.. imposibil de Se petrece o clipă specială. Mă priveşte cu seriozitate. Nu este. Uită şi ea de sine. Simt.. nu mai sunt doar un supravieţuitor. ar fi posibil. Este un fel de a spune. – O atitudine sănătoasă. – Eu am descoperit. Înfrângerea legilor mândru de mine.

cazurilor manifestările sunt platonice. Opozanţii ei nu speciale? Bune de folosit când te afli în preajma hotarului şi nu dincolo de el? Şi îi povestesc. Oare ar intui cum se simte o fată de douăzeci şi doi de ani în ea însăşi? Îmi exprim îndoiala.) Îi vorbesc. intrat în anticamera bătrâneţii. Se poate recurge doar la clişee jurnalistice. Senzaţia de preaplin – trecere.. da? Este de acord. În perioada de amici malefici sau citite prin cărţi mai speciale.. Incapabile să descrie starea celui şi în privinţa tinereţii. Hotarul gerontofilie. nu ai fi în stare! Asta este chiar ceva cu totul terifiant! Dar eu sunt încă dincoace! Sunt în stare să spun ce simte un om tânăr. Nu prea mai. cu condiţia să i-o descrii. Mă jeluiesc. a cenesteziei. Dar cenestezia? Aici am ezitări. Când totul îmi stătea la dispoziţie.. mai problemă. Paradox şi nu prea... deplâng neputinţa vorbelor. Dacă ar veni la tine vreun Mefisto şi ţi-ar propune tinereţea psihică. să mă simt în mine însumi ca înainte. Nu vede nici o legătură între ele. Dar cât de insuficiente şi de zadarnice.Editura LiterNet. individul este urmărit de teorii aflate de la schimbarea niciodată. nu este nici o trebui un poet autentic. Îşi face liniştit planuri de viitor.. în majoritatea înseamnă şi zisa sentimentului de sine. Nu renunţ la nici un plan. Nimeni nu poate. Se uită la mine cu atenţie. 2010 12 Voicu Bugariu – August-Decembrie suficient doar să mă decid. El îşi consideră insuccesele – pe bună dreptate – nişte accidente.. uiţi pur şi simplu cum este să fii tânăr. Le reproşez slăbiciunea – De ce să te lupţi cu morile de vânt? De bătrâneţe sunt înţelepţi. formulări mai proaspete... miza mea este cenestezia tinereţii şi nu vreun rezultat practic. Ar atingătoare. da. când treci hotarul.. îi descriu strategiile mele de – Da. Da. Atunci. dar are sau cum s-o numesc? – nu îl mai vizitează aproape vremurile când simţeam o victorioasă şi un sentiment de iremediabil. Există şi bărbat care încearcă să cucerească o tânără fată. presenescent pus pe luptă. fiind trepidaţie . suspin interior. s-au dus interioară. Dar nu cumva există nişte resurse? Mai vorbindu-i „fascinant” despre trăirile sale legate de îmbătrânire. tot nu poţi scăpa. mă gândesc la un Îi mai spun: De fapt. Ce dacă unele eşuează? Asta nu înseamnă nimic. În treacăt. orice lucrare umană. (Necunoscătorii nu ştiu. Ce-i aia algoritm al eşecurilor? O prostie. începe să se convingă: Se duc. Aşa spun oamenii cuminţi. indiferent de dificultatea ei. Mă admiră. Pe-astea le ştie toată lumea.

putea să-mi spună Regretul. preajma mea o fiinţă tânără. Poate şi fiindcă eu însumi Trec peste un pod metalic. Orăşelul este de-a Dubioasă. În anumite privinţe.. Ne despărţim. În orice epocă există asemenea personalităţile adevărate. literaţi. Am discutat atunci numai despre neamurile noastre. Dacă aş avea în prospeţimea ei.. N-avea o preocupare ieşită din comun pentru rudele sale. Ne vom mai întâlni. fiindcă. inclusiv comerciant. Dar nu contează. cele ale unor mari scriitori. Uite. Vreun logodnic.. # ori să fiu întrebat dacă nu cumva sunt rudă cu el şi să o exagerare jurnalistică? Mi s-a întâmplat de mai multe barocă la investigaţia mea de familie.. un multe. Ba chiar ar fi căzut bine. fiorul lui. 2010 # 13 Voicu Bugariu – August-Decembrie Vieţile lor mi se par mai importante acum decât mă situez pe palierul autorilor de mâna a doua.. aş fi contaminat de # Poate înclinaţia clasică a bărbaţilor de vârsta mea aflu că este o autoritate în materie de bănăţeni importanţi. a ajuns să mă considere un prieten al ei. Ei pregătesc solul pentru marii arbori. desigur. Nici nu m-am oferit.. cu Vorbăria despre bătrâneţe şi contracararea ei. mai proaspătă ca oricând. dreptul frumos. pentru . Întâia oară.. Lelu a avut o cele mai îndepărtate. Aşa mi-au spus nişte Aşa să fie? Sau tezaurul lui Lelu Herzovi este doar pentru fete tinere ascunde o superstiţie. simpatic preambul! Prefaţă Unchii mei au fost autori de cărţi. Avem aceeaşi destinaţie. Mă va căuta. picant. profesie. Să nu sun eu. dar aşa. Le cultiva epistolar. pentru doar câteva ore. am fost în ea acum vreo Casa a fost construită în secolul trecut. Trebuia să vin acum zece ani. Întâlnirea din tren.. îi amintesc cu blândeţe. Dacă mă considera doar un bătrân onest. simt flatat. mulţi fii importanţi ai Banatului. siguranţă. pentru orice eventualitate. Da. era la nivelul unui istoric de Atunci unchiul Lelu era sănătos. Maria. Mă telefon de la mine.Editura LiterNet. Au făcut parte douăzeci de ani. Totalmente inofensiv. de un din eşalonul trei. Are o bibliotecă grozavă! A corespondat cu cunoscuţi din Timişoara.

înaintez bucureştean obişnuit cu oameni sensibili. Vine să-mi deschidă printr-un hol întunecos. Mă întreb cum a decurs pornite de la pretexte absurde. de multă vreme nu mai există îndreptăţirea să i se spună fişcal. Poartă masivă. tatăl meu primea de la el texte lungi. Cei doi fraţi ţineau unul ştiri destul de amănunţite despre neamurile noastre din prin 1947 sau 1948. având Sunetul continuă agresiv. Apăs. pe o străduţă ce coboară în La parter se află o prăvălie. adesea la celălalt. Apăs o clanţă demodată.Editura LiterNet. Butonul alb al soneriei seamănă cu un timbru lipit un timbru neobişnuit. Rău de gură. O iau la dreapta. interetnică exprimă bucuria şi mondenitatea. în spitalul unde tatăl meu a trăit sângeroasa moarte. a ciroticilor. vara. straturile de murdărie aflate pe ea alcătuiesc un palimpsest. Unchiul Lelu a fost radiat din barou Comloş. Puternice. Nu lipseau reproşurile şi ironiile. Reuşesc. dar nu rapace. Mă agit. Mezanin nu există. Am ajuns. Dinspre Tante Olga. A fost pentru scurtă vreme notar public. cu intrarea în strada graţios. După întoarcerea de la Canal. potrivite pentru oameni în vârstă. Corespondenţa a făcut parte din forma lui de viaţă. niciodată pe bani. joase şi foarte late. solidă. dătătoare de uşoară angoasă. apoi urc pe o scară cu trepte Astăzi nu se mai face aşa ceva. prea monotone şi impersonale. Să se fi înmuiat atunci. O uşă. cu sticlă părere bună despre intelectualii care nu scriu şi nu primesc multe scrisori. vopsită la fel cu storurile. pe ambele feţe. în fine. Trăiesc o mică panică de anapoda pe un vechi tablou. ultima lor întâlnire. ridic degetul. principală. întotdeauna în mod pantă uşoară. Figura ei . Pe o placă mână inconsecventă a încercat cândva să şteargă emailată. Dar. cu împărţită în ochiuri de mărimi diferite. Uşa este foarte înaltă. dar n-o arătau. a mai dat consultaţii juridice unor consăteni. amândoi? Apartamentul se află la etaj. numele unchiului meu şi fosta sa profesie. O casă ce-mi sugerează întreruperea legăturilor cu prezentul. 2010 14 Voicu Bugariu – August-Decembrie Mă aflu la un prim palier. Conţineau dactilografiate la un singur rând. O cuvîntul „avocat”. având un aer îmbâcsit. Cândva. iar apoi a devenit jurisconsult modest la diferite întreprinderi. Manevrez în fel şi chip. suprarealiste. adăugiri de mână. Nu ştiu unde duce. Da. asta nu. Storurile lui lăsate închipuie nişte pleoape maronii-gălbui. Dinăuntru se aud ţipete de copil.

Pe ce mă bazam? instrument special. mult prea târziu. câteva din biblioteca legendară a Observ câteva O Clasici români şi străini. În câteva veri. Uşa din capătul lui reproduce desenul celei de la intrare. în schimb. cu sacoşa ponosită şi aerul ezitant al îmbătrânitului incipient. Unchiul Lelu. ce-i drept. îl recunosc. de mamă se înrudeşte cu generali sârbi şi burghezi atenuează stânjeneala. ce ţinea întinse două curele lungi de vreo rădea cu briciul (un Solingen. fără autograf. un calapod îngust. îl dădea pe curea. în anumite privinţe. sunt un solicitant. cu arcuri şi unchiului Lelu. Ivit din neant. Pentru a despacheta. H. ci o cremă paginile adnotări. admiraţia lui de sine ajunsese la un înţelegeam că unchiul Lelu se situa cu o treaptă mai sus coloană vertebrală a apartamentului. Intru. dar oarecare naivitate. ce cum aveam să aflu. Înaltul. Atunci a fost apogeul. în tuş roşu. cu o paroxism simpatic. parcă emis Sunt multe cărţi în jurul meu. uzat. Cele mai ieftine. de un automat. Buna primire îmi pe vremea când era avocat. decât tatăl meu. Folosea un ghivent. rambursarea unor cheltuieli legate de mâncare. Nu mai este ca pe vremuri. Nu se punea problema să negociezi. Lelu a primit exemplarul chiar din Pe câteva este imprimată parafa.Editura LiterNet. de autorul cărţii. am ce. totuşi. Săpunuri de bărbierit în formă de cilindru. Se indică unde există referiri Lelu Herzovi. după suplă maşină de ras şi lame de un albastru-vânăt. la public. la Comloş. Cărţile vechi sunt semnate. vienezi. Sunt lăsat singur. Relativ recente. monoton. Este. Mare. Era triumfător. garantat pentru douăzeci dar nu mă impresiona cine ştie cât. făcute pare-se în anii din urmă. Uneori nu utiliza spumă. un copil. ţărăneşte. Da. l-am cunoscut în postura de avocat victorios. lungul coridor. Aud din nou ţipătul ciudat. cu toată delicateţea desigur. Printre ele. Alăturări dătătoare de vertij. Aveam doar şapte sau opt ani. 2010 15 Voicu Bugariu – August-Decembrie însemnare informează despre interviul acordat lui L. când o şedere la neamuri atât de apropiate era ceva de la sine înţeles. La lustră s-ar putea ajunge numai cu o scară. colecţii preferate de marele douăzeci de centimetri şi late de vreo patru. Mătuşa îmi arată „camera mea”. Nu prea avansul unchiului în materie de bărbierit! Tatăl meu se şi cinci de ani). Tatăl ei a fost român. mâna acestuia. Înaltă. înainte de radierea din barou. . avea o sclipeau misterios. Eram copleşit de Eleganţa vestimentară a pedantului Lelu era superioară. În fond.

Fluiera inocenţă remarcile urzicătoare. După ce se bătea cu duioşie pe ambii act. În stângă mânerul ciudatei ustensile. O agăţa în cuiul bătut element de ritual. Uica era un avangardist în materie de bărbierit. Îşi aducea apa caldă într-un mic vas special de proptea de pervazul unei ferestre false. îmi întindea palma să i-o miros. cu o parte concavă. ci privitul lui în oglindă nu era unul tehnic. arătând cravata aleasă pentru acea zi de unchiul Lelu. să-i aduc o cratiţă cu apă cu mâner parcă făcut dintr-un minereu rar (al tatălui de vânt o făcea să se mişte încet. Uica îmi cerea mici servicii. Unchiul Lelu se bucura vizibil de bărbieritul era încheiat. Îi ascultam trilurile. fiindcă decât Lelu. De pe capacul bleu-celest al acesteia. Şi astăzi aş Nu l-am văzut vreodată dezbrăcat. foarte frumoasă. larg deschise şi fixate în cârlige. prevăzută cu dădea briciul cu mişcări apăsate. orbitor de albe.Editura LiterNet. lipsită de răutate. Totul era altfel. Reapărea la fel de aşteptând momentul când urma să-i torn apă. bărbieritul unchiului era realmente un show. iar alteori pămătuful special. mă captiva. Niciodată nu m-a chemat să-i torn apă. 2010 16 Voicu Bugariu – August-Decembrie fierbinte. mult. Mă punea să-i întotdeauna tatăl meu se trezea mult mai devreme ţin cutia plată de cremă. Îl priveam distrat. dezbrăcat până la brâu. În timpul bărbieritului. să-i dau prosopul. strângând în mâna obloane cafenii. uneau coloanele verandei şi susţineau viţa de vie. se afla meu era o pensulă banală). Îşi aluminiu – o altă piesă de muzeu. bine dispus. de păr în ciudăţenii terifiante. Tatăl meu a folosit întotdeauna doar spirt medicinal. uica se retrăgea în camera sa verandă. Întindea crema sau spuma cu gesturi aproape tandre. din fotografii! – s-o fi parfumat şi el. Unchiul se dădea cu apă de colonie. rotundă. în perioada când l-am cunoscut eu. Îi răbdam cu scoasă dintr-o cutie plată. Tatăl meu se rădea pur şi simplu. Poate în tinereţe – era fercheş. ce de ironie benignă. în pijamaua lui de mătase. Adierea . cu voluptate. Urma ultimul recunoaşte-o. Puteam participa nestingherit la el. muceo? Da. deasupra unui lighean aşezat schimb. transformând porii şi firele într-una dintre coloanele de cărămidă ale coridoruluioglindă dublă. Cel puţin. Agăţa o mărea în mod grotesc faţa. Avea o constantă emisie pentru propria plăcere. aşa rezultă pe unul dintre droturile ce obraji. Scula de ascuţit şi-o faptul că există şi este atât de reuşit. La urmă. Îţi place. să unduiască. Se spăla pe un lavoar făcut din ţevi metalice. ca să zic aşa. precum al tatălui meu şi al meu însumi mai târziu. mă privea un cap surâzător de bărbat. specială. după ce pentru spălat.

Întrebarea atunci ar fi apărut din camera lui. Credea cu atâta putere în valoarea lui. ţinând în mâna dreaptă o carte şi scena. de ce. dar nu făceau acte de vasalitate. Tatăl meu nu purta rost. n-am mai văzut aşa ceva nicăieri. omul n-avea nevoie Ironiile lui fruste îl temperau pe impetuosul avocat.? Ba nu. În acei ani triumfali. sau de slugărnicie în faţa lor. nu glumea. Ai fost la şcoală cu el. Paorii adevăraţi din Comloş. dintâi persoană copleşită. Cea amintesc o după-amiază de august. butoni de aur şi cravată de întreaga lui fiinţă striga: Sunt realmente un copil al măcar în vreun film. mă! Domnul doctor Năroc.Editura LiterNet. Dar uica Lelu ştia ce ştia. în concediu. arătându-se bucuros? Pe de altă parte. iremediabil pus la lipsă de memorie ale parvenitului? Sau s-ar fi dus fără fasoane la fostul lui coleg. omul era un fost coleg de şcoală primară al lui Lelu. învinsă era Mama Sâna. A luat-o prin grădiniţa aflată în interiorul n-aveau vreun complex de inferioritate în faţa fişcalilor profesionale. în mirosul agresiv de bălegar şi sudoare bestială. mătase? Ba da. Nu vorbi aşa tare. Mai sceptici erau părinţii mei despre aplombul grozav al lui Lelu) şi Tata Lae. printre ei şi bunicul meu. făcându-i reflexe ce-mi stârneau admiraţia. ca întotdeauna. (în unele seri. protector şi vag batjocoritor. sau a altor domni. S-a auzit. Domnii dormeau. Îi acasă domnul fişcal? semnul tăcerii. afabil. nu văd ce mi s-ar putea opune. în liniştea deplină a după-amiezii.. rememorez raftul rotativ. demonstraţii sentimentale. dacă tocmai punct. ea era serioasă. Era trucul lui. Eu eram cu Tata Lae în ştălog. ci de o consultaţie juridică. de verandă. poarta dinspre stradă. i-a răspuns în şoaptă bunica mea. înainte de culcare.. succesului. totul îmi merge din plin. S-a ivit un om din sat. Ar fi acuzat superbia şi falsa respect şi oarecare frică zgomotele făcute de cai şi de Apoi. bunicul. l-am lăsat pe bunicul cu vitele şi am pornit pe vaci. Încremenit lângă bărbierit. 2010 17 Voicu Bugariu – August-Decembrie Bună ziua. i se părea o pedanterie fără potenţial? Nu e oare de efect să apară proaspăt doarme! Am aflat apoi. discutau amuzaţi purtând cămaşă albă. a vorbit tare omul. necunoscut. de ce să nu-i spui pe plăcându-mi uşoara senzaţie de greutate. Mama Sâna a apărut din tindă. Îmi este cum ar fi reacţionat unchiul Lelu. Îl admira neţărmurit pe mezinul ei. încât reuşea să convingă. îi respectau pentru competenţele lor . A trecut multă vreme de-atunci. nici nume? Iar Mama Sâna. Dacă pică vreun client cravată vara. mie L-ului format de casă. irezistibil. Ascultam cu plăcere.

În fotografie. „Ăsta nu aşteaptă să-i facă alţii statuie. lucrător la D. ba chiar şi gura cinstită. Un bust de ghips. semn tradiţional de forţă virilă. în acei ani şi o rigiditate insuficient depăşită prin practicarea avocaturii. Metamorfoza lui (avocat. n-a fost arestat. Sculptorul n-a lucrat după natură. să devină partidul său. el a făcut haz de emfatica iniţiativă. vexat de fronda lui intempestivă.C. când membri importanţi ai partidului său au fost judecaţi şi condamnaţi.Editura LiterNet. urma să intre pentru despre imperativele momentului. în fotografie. Bustul nu este prea reuşit. Bărbie despicată. nu atât pentru activitatea sa politică. colţul din dreapta al buzelor este contractat într-o grimasă de energie şi de conştiinţă uşor arogantă dubii în privinţa valorii sale. notar de stat. portretul viitoarei deviaţioniste. Bustul urma să fie turnat în bronz. lasă ochilor. Alături. aşa cum le înţelegea devenise conferenţiar. Grimasa forţoasă din fotografie s-a modificat într-un mod nefericit. la o defilare. cât în urma denunţului unui şef al momentului. Ideea de a-şi comanda un bust n-ar fi apărut în conştiinţa tatălui meu nici în zece vieţi. transformându-se într-un uşor zâmbet nemotivat. uica Lelu aducea unele precizări tehnice. Când a primit de la Lelu cele două fotografii – a bustului şi a modelului –. Avea o corectitudine deprinsă în casa tatălui său într-adevăr o impresie de om energic. gât fără un individ statistic. substitut. Peste puţină vreme. intuindu-şi roluri în evenimente viitoare. Expresia se o fotografie. Buzele înmuiate sugerează slăbiciunea şi resemnarea. făcut de un arhitect timişorean. Dacă unchiul Lelu n-ar fi refuzat să transporte. frunte înaltă de om cu imaginaţie. ca să zic aşa. Unchiul Lelu la treizeci şi cinci de ani. A fost închis de-abia după cinci ani. stăpânindu-şi în 1946. poate ar fi scăpat. ce l-au împiedicat să depăşească nivelul . umbla prin Banat şi vorbea puternic. Şi-o face singur. În 1947. dar privirea. Se ţine drept. a acesteia.) n-ar fi continuat printr-o ipostază de deţinut politic. În scrisoare.” Au fost cuvintele lui. cea a sprâncenelor. Discretul zâmbet interiorizat al unui vizionar satisfacţia. linia tot restul vieţii între paranteze. rememorându-şi dificile episoade cu bine parcurse. Uica meu era prea ocupat.A. sugerează naivitatea. 2010 # 18 Voicu Bugariu – August-Decembrie unui politician minor. n-avea timp să pozeze.

Să zici ca el. mă bucur. înaintează către locul lui. zâmbeşte mecanic. Lelu Herzovi se mulţumitor. Mă uit în ochii lui. uica meu. Mă vede. aşa o fi. Are un aer – Ştii. Mersul îi seamănă leit cu al Bustul uşor aplecat înainte. Aşa te tine în casă. mai mult pentru Tante Olga a asistat în tăcere la întâlnirea noastră. în fond. – Îmi adresează o privire superficială.. După ce s-a instalat. a zis taică-meu. îmi spune.. Probabil a fost un om bun.. I-o strâng. Stă pe gânduri. Mamei Sâna. de aripi neputincioase. cum. mă priveşte se aşeza. Capul şi-l ţine sus. Pentru a reveni în bronz. prezintă merg treburile? Nu precaut. Este cel mai bine aşa. unchiul Lelu nu prea. automat. Victimele se supărau şi nu prea.Editura LiterNet. unchiule? îl întreb. cu nimic. unchiul Lelu. înveselit. mai ales când este udată. Pare a spune: Vezi. oarecum conspirativ.. – Nu se poate. Se cu o licărire de triumf în ochi. . Ce mai zici? Cum spune nimic. nu. Sub raport fizic. sine. Da. dar recunosc. nimerit dintr-o neînţelegere la – Ce mai faci. băiatul lui Ghiţă. mici necuviinţe. Îmi întoarce privirea. uşor spartă. Are încă putere. mâinile i se mişcă încet. probabil intuiau în el Bizara lui tendinţă de a-şi răni amicii şi rudele. aşa ceva nu. cu surâsul ironic cu tot. A. 2010 19 Voicu Bugariu – August-Decembrie Se apropie de masa rotundă din bucătărie... n-am lasă încet pe scaun. uiţi la un necunoscut. Acum înclin să-l scuz pentru nenumăratele făcut decât să dea curs unei bune dispoziţii naturale. Se întoarce spre mine şi îmi Mişcările îi sunt mai lente. Ghiţă. Are ceva impersonal. lipsită un inofensiv.. # Aşa o fi. dar se pierde în ghips. Nu-l contrazici niciodată. fratele tău! – Fratele meu. nimic altceva. veselia şi curiozitatea făloşenie. Să vezi ceea ce văd este doar un rudiment de politeţe. Un rest de greşit! Ce ai de zis? – Nu-l cunoşti? Este Virgil. ca pe vremuri. este el. N-a sugerează.. Este pe punctul de a întinde mâna. schiţează un fluierat. mâinile purtate în chip Privirile oarecum depersonalizate îmi superficială.. i-a plăcut să se distreze pe seama altora.. Tante Olga mă cheamă la masă. spune încet. de inflexiuni. Vocea îi este oarecum alterată. îl schimbat. Dar ceva esenţial este păstrează mai bine în argilă. sigur.

amintindu-mi de mesele de pe se simte acum atras de pere. Vrea să introducă şervetul de pe genunchi în – Nu. Uite ce am găsit eu! a aduce nişte fructe. Unchiul şi-a păstrat felul său elegant de a mânui tacâmurile. Dar aşa ceva nu contează. se trece cu vederea. autoarea greşelii. Am avut probleme. Mătuşa mă priveşte cu moderată privirile ei albastre. fi pescuit un fir de păr. Important este ca dumneata să te simţi bine. Nu-i răspund nimic.. dragă! îl ghidează ea. îşi dă totuşi în petic prin câte un gest nu tocmai adecvat. Lelu a fost invitatul lor la împreună cu o pereche de prieteni.. Da. blândeţe. vocea ei îi face bine. pe făptuitorul vreunei greşeli de protocol. Lelu a avut o scurtă . de blană mai bine zis. strălucitoare. De câteva ori. de la mine nu se poate aştepta decât la – Dar ştie cine eşti? ridicare a sprâncenelor. domesticită. gata în orice clipă să-l ia peste picior. unchiul Şi arată înspre ea. începe s-o cureţe vremuri. liniştitor. transformată în uimire resemnată. Secvenţa nedumeririi se încheie repede. Nu contează cine este. arătându-l tuturor şi întinzându-l înspre primăvară.Editura LiterNet. înveselit la culme. Aşa cred. Mă Mâncăm. – Am reuşit să-l fac să aibă încredere. mătuşa Olga. părinţii mei locuiau la Bucureşti şi îşi savurau tinereţea Era Aşa să fie? Oare mai ştie cine îl ajută să Toate ar fi fost bune. Simte. nu acolo. În privirile ei. Ia una. prudente. 2010 20 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Cine e? Cine-i? mulţumesc să înclin din cap. Gesturile şovăitoare. n-ar fi ridicat. cu mare tacticos. lărgite de uşoara Cu vreo jumătate de secol în urmă. când juca rolul unui inchizitor periculos de zîmbetul. o ascultă. blând. uşor încruntat. unchiul Lelu se apleacă conspirativ spre mine şi întreabă în şoaptă: supravieţuiască? Când mătuşa se ridică pentru a ne exclamat el. dar acum totul este în lucruri bune. fără să supere pe nimeni. Este fără reproş. Felul întâi a fost ciorbă de cap de miel. – Uneori da. Lelu. dar şi stupefacţie masă. Lumea „a răms tablou”. realmente. Mătuşa Olga îi vorbeşte fără să-i aştepte răspunsurile. ale unchiului paharul cu cremă de cacao. îmi spune ordine. văd nesiguranţă. pururi cu reală sau închipuită. dacă Lelu. şi nu l-ar stăpâna casei. Vezi ce bine se descurcă? mă întreabă Uica este docil. pe când satisfacţie. Reuşeşte să-i corijeze la timp nişte confuzii tehnice.

nişte înseamnă neapărat ceva rău. sperând să redescopere în ele natura Pe neaşteptate. Poate că modul lui actual de a exista continuă o Să eviţi aprofundarea sau să fii inapt pentru ea nu jumătăţi de vorbe. dincolo de anumite limite. Ar fi ca simultan la suprafaţă.Editura LiterNet. Unanima sincronizare este o utopie. Ceva îmi pare cunoscut. Ar fi şi imposibil să rămână umanităţii. mai degrabă. Oamenii obişnuiţi nu prea se sinchisesc de dispreţ. Reuşea modulaţii de o reală blândeţe. Mă uit la el. trece repede peste indiferent ce secvenţă. la el cu nostalgie. Da. Cum gesticula pe vremuri? Prezenţa lui tinde să-mi mâncat şi spune câteva cuvinte neinteligibile. Vocea lui de demult Mimica. strâmbătura de neuitat erau ale unui autoritar. Buzele i se strângeau a nedumerire jucată şi uşor toţi în alertă. Mă uit mult cu tatăl meu. ezitare. cu gândul la marile probleme ale evenimentele ce nu-i ating. ceea ce văd acum este vechea lui grimasă de superioritate şi condescendenţă. Unora le este dat să stea în Literatura nu e chemată să interpreteze la nesfârşit evenimente. Nicidecum. Nu reuşeşte să se fixeze. Avocatul nu-şi poate permite să adâncească o cauză Mă gândesc la scrisorile lui către tatăl meu. Seamănă foarte marile umană. degetele fanate i se răsfiră într-un gest de elocinţă avocaţială. apoi a depus firul pe marginea farfuriei sale. Momentul penibil a trecut repede. manifestat în cele mai neaşteptate ocazii. Nu mai ştiu ce-a fost. Sunt un arheolog al comportamentelor. era bine strunită. Trăieşte o mică indignare. atenţie incidentului. neînsemnate. Da. Cei prezenţi n-au dat Lelu a rămas însă o gafă-etalon. Buzele i se mişcă. unchiul Lelu se opreşte din înclinaţie spre superficialitate. 2010 21 Voicu Bugariu – August-Decembrie anihileze amintirile. asta ţine de regula jocului. Bărbia se ridică. episoade şi cum toate vieţuitoarele oceanului s-ar înghesui colţurile gurii se lasă. Schiţează gesturi neclare. dar şi superficialitate. Scena a fost foarte scurtă. dar şi cu simpatie. Avocatura presupune mobilitate de spirit. Îi plăcea să dea ordine şi indicaţii. În ele se poate observa o incipientă fugă de idei. în mintea mamei mele ieşirea lui Există vreo legătură între evenimentele din Europa (era primăvara anului 1940) şi futila întâmplare? Nici una. Ea selectează şi straturile mai îndepărtate de lumina actualităţii. Ataca şi . sunt rămăşiţe ale autoritarismului său deplasat.

O probă de tenacitate a fost şi comportarea sa din copie stângace. Dar vechile reguli îşi pierduseră eficacitatea. îmbrăcată întotdeauna în negru sau în maro pământul. patru sau chiar mai multe. A perseverat în confruntarea cu o „lume” ce-i era străină. târşiţi pe cărămizile roşii ale târnaţului. puse una peste alta. aparenţă incompatibilă dedesubturile. precaut. Unde te-ai dus? Dar dumneata. Cartea a fost tipărită în cele din urmă. pe calea unui chinuitor lobbying epistolar. unul dintre primele semne ale declinului. calcinaţi de vreme. Şlapi uzaţi. o monografie despre un mare actor. lăsându-mă să citesc mai departe în gura podului. Mamă Sâno? voastră stau oameni străini. ca prin minune. Ani în şir a dus tratative cu editura. Privit din spate. zorele şi leandri a dispărut. el publicase vreo două mici culegeri de articole. în locul ei este o groapă pentru gunoaie. Enorma lui satisfacţie a fost. A întâmpinat dificultăţi nemaipomenite. în momentele ei de oboseală. Mama Sâna îndreptându-se către închis. 2010 22 Voicu Bugariu – August-Decembrie le susţinea moralul. Se îndreaptă încet către uşă. îmi adresează un surâs de demult. Tatăl meu era ţinut la curent. dar uneori. să obţină ceea ce dorea. cred. Unchiul Lelu se ridică lent. disproporţionata lui mulţumire. Noii stăpâni au semănat lucernă. . Tată Lae? În casa îndepărtându-se. # abandona rapid tot felul de subiecte. grădiniţa cu viţă de vie. Pentru o clipă mă las înşelat. Tatăl meu a cunoscut câţiva colegi de puşcărie de-ai lui şi a aflat că Lelu era foarte optimist. îi îndemna să ia mai în uşor greutăţile. în tinereţe. Un mod adolescentin de-a estima micul succes. Printre Cina s-a terminat. S-a bucurat mult prea mult. Le-a făcut faţă cu stoicism. aduce mult cu Mama Sâna.Editura LiterNet. Unde eşti. trecând pe lângă intrarea în podrum. Nici în grădina cea mare nu mai este viţă de vie. notaţiile lui De câteva ori. aproape măturând unghiul verandei în formă de L. Apoi se uită la mine. dar imediat înţeleg că zâmbetul este doar o binevoitor. Pomii s-au uscat. Se chema că este un autor de cărţi. Fuste lungi şi încreţite. Nu-l interesau fugare căpătau luciu literar. El a reuşit. Cândva. schiţată de un destin ce-l tratează cu ironie pe ironist. Lelu a dovedit o tenacitate în cu superficialitatea. Acareturile au fost demontate şi vândute. îl iau drept cel trofeele lui culturale se află şi traducerea unei cărţi. timpul detenţiei. Dedicaţia de pe exemplarul trimis familiei mele atestă imensa.

mea. Dacă aici n-ar exista biblioteca şi arhiva. Nişte suporturi paralelipipedice pentru cărţi cum ce glisează în ambele laturi. dar nu la lemne şi la cărămizi. Îl privesc cum sunt în stare să storc vreo lacrimă din ochii mei de om # lemn. lumea bătrânilor a rămas doar uica Lelu.. se află un dulăpior. Androgini lemnoşi. de asemenea ilustrând mitul lui Ianus bifrons. ce îmbină ideea de bibliotecă şi cea de scrin. comodelor imită membrele unor rumegătoare sau ale unor feline. În rest. modul de viaţă al vechilor ’50. Dar nu la cincizeci. Cine o deschide. cu milioanele.. 2010 23 Voicu Bugariu – August-Decembrie Pot să argumentez – flatându-l astfel pe un unchi Lelu de acum zece ani – teza că micul fişcal originar din Comloş este un potenţial personaj de roman. La mijloc. că-i fuge somnul Primii locatari. obţine o fereastră . Somnul renunţării la curiozitatea intelectuală. Depăşita epocă a risipei. Picioarele scaunelor. Ciudăţenia unor alăturări de evenimente petrecute obiecte fără nume. Dar să nu faci zgomot.Editura LiterNet. aveau un gust retrage dincolo şi aş lua un roman. kitsch. contemplu. Cei de atunci erau economi. Pot să intru în camera mare? Să mă uit prin lui uica Lelu. la culcare. Animale fabuloase din # livrescă. mereuţ. alţii n-au prea apărut în locul lor.. Din se duce încet. m-aş bibliotecă este foarte întinsă. locatari. în teracota ei nu s-a mai pentru lărgime şi înălţime. ci milă! Un paradox în plus. Mătuşa îmi dă unele detalii ţinând de uzanţele Mă întreb dacă nu cumva melancolia mea este casei. înalte de vreun metru şi jumătate. Aş citi un număr oarecare de pagini şi apoi aş adormi liniştit.. aşa cred. în partea de jos au sertare n-am mai văzut. Poate autentic ar fi să simt acum satisfacţia primitivă şi crudă a unui supravieţuitor. meselor.. au fost scoşi. De pildă. bibliotecă? Da. înainte de 1900.. Are câte o uşă în fiecare parte. compozitele mobile au rafturi în acelaşi loc. mai insolită. şi unele întâmplări din anii întâi pe una şi apoi pe cealaltă. Poate cu sutele de mii. Le posesie. Simt că plâng. azi oale şi ulcele. Nu simt invidie sau dorinţă de luare în Dar nu mobilele din living-room sunt problema Mobile din alte vremuri. Camera cu adevărata făcut foc de multă vreme.

Cele de după 1980 conţin repetări misterioase. din epoci Văd un obiect acoperit cu o ţesătură vişinie. lumea de fum a proiectelor. amintindu-ţi că tot răul este lucioasă. Multe însemnări pe foi volante. se află date despre o localitate din Banat. de mâna unchiului Lelu. încă în putere. datate. Un truc euforizant. nu trecuse încă la mi-e străină această autoiluzionare. îşi zicea. Hârtii interesante. a înfrunta greutăţi. fără indicarea sursei. În Aflat în jurul lui şaptezeci. din perioada stăpânirii turcilor. Văd şi desene siluete de cocoşi şi curcani. atingerea ei este mare. scrise în epoci diferite. Profiluri de bătrâni. se pare. ambalajul unui televizor Încep o investigaţie. majuscule ezitant trasate şi sumare. Lelu a continuat să împletite în monograme părând bătute de vânt. te sugestionezi: Sunt înţeleg pe deplin. Rămânând în ordonarea arhivei. N-am găsit nici o mărturie explicită. „Să controlezi mintea astfel încât gândirea să fie totdeauna corespondeze intens şi să-şi facă diverse însemnări. dar cred că ţintea . Haosul din cutia de televizor este „sigla” unui om fotografii de familie. dezordonat? Mai degrabă o ironie a destinului. imagini ale unor necunoscuţi agramate din timpul primului război mondial. fără teamă boli. nici le suporţi cu voioşie. Mai am destulă vreme. unele destul de reuşite. unchiul mi-a scris Uneori se întrerup în mod abrupt. arătându-se optimist şi bine dispus. Androginii de lemn îmi stârnesc o nelinişte rezultatul unor fapte din trecut şi. când vin. agreabilă. Nu câteva epistole. epistole diferite. ce conţine o scrisoare a lui Vasile momentul îmbolnăvirii sale. fără umor. plăcută. reviste. Alecsandri. permite de Supărări. Conţine dosare. Recunosc grafia lui Lelu într-o variantă de juneţe. senin. făcând la nesfârşit însemnări bune de folosit cândva. ziare. Scrisori de la oameni destul de cunoscuţi.” Pe o filă din acelaşi vechi caiet şcolar. Părţile de sus sunt compartimentate. dar siguri de ei înşişi. Ce-o fi? Ridic cuvertura grea. trebuie să trecător şi că eşti dator să rămâi întotdeauna vesel şi Nu te lăsa niciodată pradă tristeţei. pe o filă îngălbenită. Un citat. O ladă de carton. ca orice paradox. pentru a primi cât mai multe tipărituri. un plic cu serioşi.Editura LiterNet. care greutăţile. 2010 24 Voicu Bugariu – August-Decembrie calmă şi senină. deprimării. Întotdeauna inscripţia „inedită”. broşuri vechi. pierderi încercările sunt şi obişnuite. de-abia acum îl Până la agravarea bolii sale. Minte liniştită înseamnă şi curaj.

Amândoi au fost fiinţe necontrafăcute. Era surd. S-a oprit la atât pământ cât era în stare să lucreze singur. Un ţăran bănăţean. Documente referitoare la el. a muncit dur. de donaţie. Un dosar cu numele bunicului meu. Părinţii lui au Comloşului. singură stradă se leagă nişte împrejurări destul de s-a străduit să ajungă în Comloş. Om de succes. A reuşit. unchiul Lelu apare Bunicul meu a fost un luptător. Cai din ajutat de un om. o parte din pământ. În ultimii săi patru-cinci ani. moartă la Comloş. Pe ţăran. a fost s-a simţit sătul de succes. în 1932? S-a bucurat de fiii rămaşi. în satul satelit al (Lelu a achitat unele sume în contul tatălui său. De la procuristul vânduţi la desfiinţarea unei crescătorii. Ironic cu îngăduinţă. O intuiţie sănătoasă i-a ei. ecou intelectualizat în aceea a tatălui meu. nu se contempla şi nu ţinea să pară în vreun fel. Îi plăcea să muncească. locuit în bordei. Nicolae. drept un actor al propriei sale existenţe. pur şi simplu. 2010 25 Voicu Bugariu – August-Decembrie rasa Nonius. Se fotografia cu spus: Până aici! Dacă te zbaţi în continuare.) Tânărul Nicolae. San Marco. Alături de ei. înţelegea . Ce s-a petrecut în el la moartea lui Victor. ca şi înainte. (De înfiinţarea acestui sat format dintr-o bucurat. N-a ajuns un bogătan. În verile petrecute la Comloş. le-a socotit numai nişte etape fireşti la un om Îi plăceau caii. strănepoţi ai armăsarilor de prăsilă. În câteva asemenea imagini apare obligând animalul să-şi ţină capul sus. vei plăti prea scump. căsătorit la optsprezece ani.Editura LiterNet. fără să exploateze pe nimeni. în 1927. n-am reuşit niciodată să mă trezesc destul de Ce-mi amintesc despre el? Destule. Tata Lae trăia Acte de vânzare-cumpărare. A ducesei de alcătuirea unui Who's Who al Banatului din toate timpurile. general al ducesei şi-a cumpărat Nicolae casa. punându-i în valoare linia. Aşa zicea. chitanţe păstrat pentru a dovedi posterităţii improbabile cât de bun fiu a fost el). Forma lui de viaţă şi-a găsit un devreme pentru a reuşi să-l aflu acasă. le-a răsăritul soarelui trebuie să-l prindă pe câmp. Creştea armăsari. nu banal. dar şi multe hârtii nimerite întâmplător. La istoriile legate de ducesă ar trebui să revin. Constanţia. fiindcă la un moment dat pitoreşti. instituită după moartea acesteia. Pântilie îl chema. multe scrisori şi cărţi poştale. de la obştea cu nume de ministru reformator. dar reuşitele sale nu l-au mai situat în rând cu oamenii.

nu prea avea spor la treabă. nimic exterioriza. L-au satisfăcut succesele fiilor săi. N-a căzut nici în „viciul” exploatării altora. Mama Sâna îl bombănea. Nu l-am auzit niciodată vorbind despre . a văzut cai. ultimul cal al său. altceva a metamorfozat în autoexploatare dezumanizatoare. Uneori. Iar Se înveselea. Probă era prietenia mea strânsă Arta de a te opri la timp. Nu. nu numai fiindcă îmi plăcea vecinătatea mişcările îi deveneau vioaie când avea de-a face cu ei. În ochii lui apărea o lucire deosebită când se uita la cai. supărat pe mine o dată. devenind sobre. se mişca se singură este mai veselă. Una scrisorile către Lelu au căpătat o altă tonalitate. Era ceva mai bătrân decât Nicolae. Mă gândesc la durerea lui. iar plăcerea pentru muncă nu s-a asemenea situaţii. Îl rugam să mă ia în cailor. câte ceva doar din mişcarea buzelor. a început să altceva. Avea un zâmbet încet. începea sa fluiere. Indiferent de motivaţiile lui. dar niciodată n-a fost vorba să descotorosească de el. lângă el. În ea este anunţată naşterea unei mânze. Ce s-a petrecut în conştiinţa lui după atingerea vitezei de croazieră? Pur şi simplu. 2010 26 Voicu Bugariu – August-Decembrie Victor. Îmi amintesc cât de rău s-a socotit un fel de neam.Editura LiterNet. trăită de Nicolae. când am biciuit-o prea fără depinde de anumite conjuncturi? Sau ţine doar de o disponibilitate distinctă? Greu de răspuns. Formal era slugă. după 1932. dar în fapt era cu nepotul lui. Dar. transformat în viciu. nu se savureze situaţia de a fi în rând cu oamenii. anul tragic pentru familia sa. milă pe bătrâna Ploasa. Apoi s-a bucurat de nepoţi. ci şi pentru că mă atrăgea felul lui de a fi în Au fost ultimele lui cuvinte. mă simt îndreptăţit să resping orice acuză de lăcomie. de om bun. Era bărbat. Agonizând. cocie. Iubea mult caii. le-a vorbit. fără glumele reţinute de dinainte. viaţa lui n-a fost urmărit. Lupta pentru ieşirea din sărăcie nu s-a dedicată acumulării de bunuri materiale.

917 scrisoare a sa. Uite Fiule cu Tata caută şi te pórtă drept stării tele fi deştept la minte în tóte faţă de Dl înv. Tu cu micuţii tĕi fraţi pórtă cu o cinste rară aşa ca şi străinilor sĕ le placă învaţĕi ordine sĕ ţină şi cinstit sĕ se pórte şi ei sĕ nu . este şi „corespondent”. ce nu mai apare în vreo domnesc pe un material foarte umil. cred. X/17. Este într-adevăr o epistolă scrisă cu creion chimic pe un material lemnos ce pare a fi scoarţă de stejar.Editura LiterNet. A fost o glumă. O dovadă din aceeaşi perioadă datează cărţi poştale obişnuite. A Ştampila s-a păstrat foarte bine. Dragă Fiule George! Cu mare dor aştept se capăt vreo epistolă scrisă dela mâna ta însă nu capăt de fel nu ştiu de ce? Scriem' Fiule căci cu tine acum e timpul sĕ mĕ înţeleg mai mult prin epistole săţi dau atât ţie cât şi frăţiorilor tĕi şi la întréga mé familie sfaturile mele cele necesare şi vĕ rog sĕ le urmaţi cu atenţiune căci eu nu vréu réul ci binele şi fericirea vóstă. 2010 27 Voicu Bugariu – August-Decembrie Scrisori ale lui Nicolae Herzovi către soţia şi fiii săi 20 mai 1915 Iubite fiule Prin acest corespondent din coaje de pom din pădurile Galiţiei de pe linia de foc vă poftesc multă dorită şi fericită sănătate ţie şi la mama voastră precum şi eu mă aflu viu şi sănătos până la ora scrieri al vostru Tată Nicolae. fi cu respect însă şi vorbeşte cu dânsul cu îndrăsnélă nu mai fi copil acum însă ia seama ceea ce înveţi seţi intre în cap căci Tot lucruri folositore înveţi! Pe uliţă când umbli fi cu atenţiune cu cine te întâlneşti cum vorbeşti cum saluţi nesalutat să nuţi triacă nime acéstai cinstea unui şcolar cum aş vria eu sĕ fi tu. vrut să le ridice moralul celor de acasă şi să-şi dovedească sieşi că nu-i speriat de război. I s-a părut amuzant să pună un cuvânt Iubiţii mei fii şi dorita mea Soţie! Cu poşta de azi vă avizez cum că sunt bine până la scrierea acestor şire cari doresc sĕ vĕ găséscăn pace şi sănătate pe Toţi cu deosebire pe Mama Sâna George Victor Lelu mamatână şi Tatatân şi Maica şi şogoru meu Mitru şi Sora mea Lena şi nepoţica mea Sida cu un cuvânt la Tóte némurile mele şi la toţi vecini mei le poftesc sănătate.

Iar Victor şi Lelu şi ei sĕ se pórte cum se cade la şcólă şi pe acasă. 2010 28 Voicu Bugariu – August-Decembrie cumva sĕ ai ruşine dupĕ ei ci cinste sĕţi facă şi ei şi onóre îi sfătueşte tu cinstit şi înţelepţeşte îi învaţă sara cântări colinzi le ceteşte poveşti pline de învăţături şi aşa aş dori eu sĕ vĕ purtaţi cu toţi trei ca feciori cinstiţi şi de omenie ca voi sĕ nu se afle în sat ce bucurie aş avea şi chiar fală trei feciori voinici frumoşi cinstiţi şi de omenie ca ai mei acésta este o avere nepreţuită. Dej la 16. cu Tata G. pe lângă paie mohor asemenia. Te sărută şi îmbrăţişează Tatăl tĕu Nicolae. Dar dór o făta în pace apoi păziţio cu zobu nui daţi o săptămână aşe mult ci mai puţin ca de obicei căci se greţăluieşte şi se póte întâmpla cum s-a întâmplat la nenea Pătru că ia dat Ion de a mâncat zob mult ziua dintâi şi so prăpădit iapa luaţi sama numa după 10 zile sĕi daţi apoi mai bine zob mai ales apoi îi muiaţi ovăs în ceva şi puneţi sare pe el că face apoi lapte la mânz. mai ţineţi voi minte cum lucram eu dimineaţa în ştălog ca un slugă periam la Meneş până asudam. Timpul a trecut fără sĕ capăt răspuns de la voi despre celea ce vam întrebat. îţi pritesc mult să iei sama ce avem pe acasă. În curte ţine grijit. Sĕ ascultaţi cu Tata pe Mama Sâna sĕ . mai ales că în nenumĕrate rânduri viam scris sĕmi scriaţi despre multe. Luaţi cu un cuvânt sama despre tóte ces pe acasă că eu de atâta vreme ce nu am fost acasă nici nu ştiu ce sĕ vĕ mai poruncesc. Caută şi porunceşte cum se cade sĕ se facă şi unde vezi ca nu se face cum ai dori pune singur mâna şi fă. Neliniştit din causă căci am sĕ merg acum iar afară şi din altĕ causă căci nu am primit demult carte dela voi. Fii îndămânatic în tóte alea fi viu nu mai mult numai cum o fost Tatăl vost când eram acasă. Ţie fiule.Editura LiterNet. Păziţi iapa dacă acum ştiu că se apropie vremia să fete! Nu maţi scris de fel cum staţi cu ia. Căutaţi sĕ aveţi destul sĕ nu se gate. Faur 918 Iubiţi mei fii şi dulcea mea Nevastă! Cu poşta de azi vĕ avizez căci sunt sănătos însĕ fórte neliniştit. Ér când e vorba de lucru şi nui altcum apoi nu te codi un cias două ori şi mai mult arată vioiciune şi nu codire sĕ zică orişicine ca numai de gróza lucrului înveţi aceste sfaturi îţi dau eu ţie Fiule şi te fac atent ca sĕ le ceteşti cu băgare de samă şi sĕ ţile însemnezi şi sĕ le urmezi căci apoi numai bine îţi va fi şi nouă Părinţilor tĕi bucurie ne vei causa.

vĕ păziţi deci puişorilor că asta vĕ sună la Toţi tri. căci ar fi vremea de 3 ani şi jumătate. sĕ ieie pildă dela tine că eu nus acasă sĕ ieie dela mine.Editura LiterNet. maş bucura şi eu mult sĕ te ved în vreo 4 ani un dascăl la Lunga. sĕ aud că vĕ purtaţi bine la şcólă învăţaţi. ar fi frumos pentru tine cum crezi tu? Eu aş dori se izbuteşti. cu Tata cu clasele tele caută se izbuteşti de ce teai apucat. mergeţi Dumineca şi serbătórea bucuroşi la sft. . Tu G. căci Părinţii fătul meu sunt lăsaţi de Dzeu sě te apere de rău. Zice că cine de părinţi n'ascultă suferă durere multă. 2010 29 Voicu Bugariu – August-Decembrie nu o supăraţi barem voi căci are ia necaz destul! Ştiţi cum zice. că Fiul bun şi înţelept înveseleşte pe tatăl sĕu. Iar tu înainte de tóte te întriabă că óre mĕ port eu bine ca sĕ înveţe şi micuţii mei frăţiori pildă bună nu rea. Scrieţim apoi când voi cere de unde mĕ voi aşeza. ca apoi la urmă sě se bucure părinţii noşti de noi sĕ ştie că or crescut 3 Fecioraşi cinstiţi şi harnici. iar cel rĕu şi nebun supără pe mama sa. Biserică acolo vĕ rugaţi pentru tatăl vost dulce ca sĕi ajute Dzeu să vină sănătos la voi şi mama vóstă acasă. Vĕ sărut pe toţi Lae. Însă pe lângă tóte caută şi de frăţiori tĕi sĕ înveţe şi ei apoi ţinei scurt sĕşi înveţe lecţiile sĕ se poarte cinstit. Deci şi voi în schimb daţi părinţilor sĕ se bucure de purtaria vóstră.

Cred că de acolo se trag ponoasele astea pe care sunt silit să le suport acum la vârsta mea de 65 de . sub privirile bunicului meu. Îl priveam. să trăiască bine şi frumos. dar şi când Tata Lae. pentru a ocoli la ruina formei sale de viaţă. iubitoare. de această dată impecabilă ca ortografie.. dar era un om întreg. De noului primar al satului. La el se ajungea cu scara. Anul trecut mergeam pela primărie până le-am vândut taurul. nici măcar visată de Nicolae. ca urmare a vreunei dispute scânduri groase. A fost ultimul mânz fătat de Pleasa. Nu le cere să se descurce. semănându-i. N-am găsit decât sfârşitul scoarţe cenuşii de lână. încălecat-o de câteva ori pe deşelate. Cel mai frecvent sfat.. spera în eficacitatea unui demers legal. Există în elocinţa vetustă şi sănătoasă a scrisorilor împotriva intoleranţei. ţintat şi pintenog. animalele nu mi se mai păreau atât de mari. este să fie cinstiţi. aşteaptă ca toţi să îi cadă în genunchi. Scrisorile mai arată că învăţase o polemică implicită. Nicolae a murit la timp. să pună osul. blândă şi greoaie. Pe mine mă paşte pesemne pentru că mă vedea pela vechiul primar. N-a mai apucat să vadă ortografie. vremurile. cu picioarele atârnându-mi. exprimând uşorul lui dispreţ milos pentru copiii crescuţi la oraş. iapa roaibă. era făcut din câteva acolo. Dar a avut parte de primele semne. Iar el venea mereu pe acolo.Editura LiterNet. nu era tare la dat de el fiilor săi. Prin 1946. ci să muncească. până îi patului din ştălog. el i-a trimis o scrisoare. cu toată lumea este certat. cerându-i să-l ajute împotriva acestui text. dorea să se izoleze. Era negru corb. puse pe grinzile grajdului. când Lelu mai plutea încă în iluziile sale. Mi-l amintesc.000. Meneş i-a chemat pe mai mulţi dintre armăsarii lui de prăsilă. în materie de naivitate politică. să se orienteze. Am pas curtea. culcuşul mai bine zis. fără să le facă rău altora. Pe ultimul l-a vândut în 1947. Nu . fiului său conjugale.ba mă tem că mâine poimâine îmi ia şi calul care face azi 80-100. Că îi foarte răzbunător. Echivalenţa culcuşului în romanul burghez tradiţional este dormeza din biroul domnului. stând pe marginea Îi plăcea să-şi ţesale caii şi apoi să-i perie. dar şi ironice. mai mic. şi două Patul. 2010 30 Voicu Bugariu – August-Decembrie întorcea prea meşteşugit cuvintele. Era folosit atunci când se apropia sorocul vreunei iepe sau vaci. Se vede clar că bătrânul nu pricepea făcea să strălucească.

Foaia bătrînului. n-are dreptul să-i facă pe alţii fericiţi cu de-a sila. Auzise că în sat dăunătoare. Tata. s-a ivit mama. Aveam treisprezece ani pe atunci. Libertatea. ce tatăl meu a luat decizia de-a o epura. că se abate prea dela datorie! Alăturat îţi trimit şi cererea semnată de noi 11 inşi. Aş vrea să-mi amintesc cât mai multe titluri. Suflet nou. S-a format o grămadă înaltă de vreun cam firav. tata se oprea. Luam amândoi din grămadă şi aruncam. ca şi cum funesta pleavă. spunea tata. O dimineaţă întreagă am ars periodice şi acţiona o echipă aflată în căutare de tipărituri cuprindea cărţi strânse de cei trei fii. Cărţile groase se lume. nu mai ştiu. trebuie arse.. Nicolae pleda pentru toleranţă. au fost mai întâi colecţiile de ziare ale interesantă. Neliniştită şi ea. Zgomotul fără nume al pânzei rupte brusc – un casa lui exista şi o bibliotecă destul de mare. Le rupeam mai întâi copertele. Vestul.Editura LiterNet. Nimeni intersectează cu mişcări ezitante lumina vechii veioze. Din cărţi. la gura podului – cuptorul se afla într-o încăpere de unde începea scara spre pod –. Bunicul meu era abonat la mai multe publicaţii. Aşa ardeau aprindeau greu. bage pe gât forma lui de viaţă. în pentru cărţi.. eram un transport. venite parcă de pe altă vizualizez mai ales flăcări verzi-albăstrui. Le-am cărat cu un coş de când în când. Le citesc. Scrisori din primul război. se uita atent la câte un volum. dar ani. volumele unei enciclopedii germane. Şi altele. Molii strălucitoare Fără să vrea. să-i constrângă s-o # fel de plesnet prelungit – acoperea pentru câteva clipe duduitul flăcărilor din cuptor. panică. Tata avea grijă să nu pună prea multe cărţi la . Vorbeşte cu cine ştii să-l ia din capul nostru şi al întregii comune. Primeşte multe sărutări de la iubita ta mamă care te iubeşte şi te doreşte aşa de mult. Primăvara. 2010 31 Voicu Bugariu – August-Decembrie metru. mare. încercând să fie ironic. să le adopte. pe ea mi-o amintesc cel mai bine. aflate în două dintre camere. în noaptea liniştită. De vreo câteva ori. În vara lui 1952. Cele trei Crişuri. Aşezate în părţile de jos ale dulapurilor Da. când atins de nu aveam destulă putere. Le sfâşia cu brutalitate. îmi spunea când şi în ce împrejurare l-a cumpărat. Nicolae. eu părând când scârbit de sine însuşi. Sunt burgheze. ce astăzi mi-l evocă pe Bibliotecarul lui Arcimboldo. Au urmat cărţile. În cuptorul de pâine.

Gândirii născut flăcările preferate. frumos legate. sfârşitul operaţiei. Lae îi scria cărţi. Tatăl meu mi-a spus că nu este cine ştie ce complicat. apăreau la noi diferite colecţii populare. ieftine. Că doar atunci când era în bătaie. memoriile în multe volume ale cavalerului de Seingalt. funcţionar superior de bancă până în 1948. să aibă grijă de familie. 2010 32 Voicu Bugariu – August-Decembrie Au fost şi destule cărţi în franceză. membru al Partidului Social-Democrat şi. Fiul cel mai mare.R. sine. când cei trei fraţi deveneau nişte intelectuali. Mi-am amintit dispreţul de opera impetuosului Giacomo. greu. La urmă. esperantist emerit. ce face. Le-am cărat melancolic.. Ne-a spus că iese un fum gros. până atunci încuiat. după unificarea acestuia cu P. tata şoptea enigmatic: în vitrina unui anticariat. se . Copertele colorate ale verzui-albăstrui. Incendiator de bibliotecă în 1952. Avea un anumit talent matematic şi vreo socoteală. Băiatul ei ştia. mi se păreau de nedescifrat.M. mă!”. amorsat de neputinţa lui în materie de slugărnicie. Până şi Mama Sâna părea întristată. Uneori îmi spunea cu năduf: Era neştiutoare de carte. Dimpotrivă. Au dispărut în flăcările vesele ale cuptorului şi destule cărţi groase. văzusem românească. poliglot. Am ars multe asemenea broşuri. apoi concediat şi acţionat în judecată penală.R. al P. Printre ele. exclus în 1951. văzut pe faţa tatălui meu în minutul când ardea echipă ar fi ajuns în vecini. self made man. se vedeau litere aurii. am golit un scrin. decât au numere Neamul răzleţe. dar şi altele.C. românesc. Gândirea. Mama Sâna a venit spre N-a avut nimic de obiectat. dar antipatiei sale faţă de cărţi. păstrând doar câţiva clasici români şi ruşi.Editura LiterNet. În primele decenii de după 1900. Imoral! Imoral! Peste vreo treizeci de ani. Nimeni nu reuşea s-o înşele la duhul. revăd continuarea. povăţuindu-l să se poarte ca un bărbat. umilinţa. le-am revăzut gândindu-mă la cele dispărute cândva. Pe cotoarele lor. Volumele amintitei enciclopedii. Mă intrigau. dar nicidecum săracă cu o memorie foarte bună. flăcări. în urma unui incident bizar. În timp ce le arunca în foc. în ciuda „Mai lasă-le-n pustie de cărţi! Nu mai ceti atâta. Am ars şi cărţi tipărite cu litere gotice. Feţele adulţilor exprimau jena şi Poate este un fenomen de falsă memorie.. de bună seamă. Înainte nu probabil mele dublete. Pentru evidenţele mai complicate. după ce întreaga grămadă a dispărut în Viaţa Colecţiile au ars foarte bine.

dar nu i-a făcut reproşuri. când legionarii erau la putere (unul dintre ei să fie păstrat. Conducătorul şedinţei a zis: la bancă pavoazarea a lăsat de dorit. şederea noastră în acel orăşel . 2010 33 Voicu Bugariu – August-Decembrie Se discuta problema pavoazării. luat un alt curs. atunci. minţi”. Era foarte posibil ca numele de pe copertă să conţinutul cărţii. crestat cu semne doar de ea înţelese. De ce l-a distrus? era prefect la Timişoara). Brusc. Şi alte cărţi au fost arse. oportun ar fi fost palmei. A venit gânditor acasă şi ne-a povestit cele întâmplate. Mama a lăcrimat puţin. Tata şi-a ce umbla prin sat nu explică suficient excesul său de zel. Tata înţelesese. un baston lung de vreun metru şi dispreţuia din principiu litera tipărită. a replicat tata. lumea ştia. Îmi amintesc câteva replici din dialogul lor de de partid. Aşa s-a şi întâmplat. în urma acestui raţionament. el fusese lovit de un anumit mecanism şi se nu mai putea să dureze mult. Cu câteva stârnească o reacţie imprevizibilă. Tata nu-şi pierduse simţul realităţii. Întîmplarea s-a petrecut în timpul unei şedinţe luni înainte. N-am avut fonduri ajuta cu un răboj. Aici a intervenit zdruncinătura politică. niciodată n-a jumătate. aflat alături consolida o serie neagră. Tovarăşul Herzovi ar fi bine să bea mai puţin şi să rezolve. Atmosfera s-a destins. în epocă. Tata a depus carnetul pe masa roşie şi a ieşit. dacă şeful echipei era în toane rele. Normal era ca în noile condiţii Explicaţia ţine de logica politică a momentului. Cineva a spus că suficiente. Oricum. directorul nu era băutor.Editura LiterNet. mimând gestul mânuirii unui brici. probabil. Nu stricat vreun periodic sau carte. Şeful arogat dreptul la umor. şocul ce autodafe. O eroare. şedinţa a glumise. de cărţi poate salvate atunci. Şi-a mângâiat obrazul cu dosul bărbiereşti” însemna „exagerezi. revăd lamentabilul De unde teama grozavă a tatei? Zvonul cu echipa Am uitat repede episodul. Un pamflet împotriva lui Zelea Codreanu a rămas în bibliotecă. independentă de pentru?”. ferea. Cum îţi permiţi aşa ceva? Propun excluderea! Cine este Unanimitate. Dar astăzi. „te să-şi facă autocritică. atunci când spun cât de importantă este pavoazarea? dumneata îţi baţi joc de noi? Adică eu mă bărbieresc. dar moartea lui Victor se asocia în mintea ei cu surmenajul intelectual. N-ar fi încăput nici o explicaţie. Şeful s-a înroşit şi a strigat: „Cum. nimic nu mai era de dres.

de fapt ne urmărea mişcările fălcilor şi ale buzelor. ochii ei fosforescenţi se stingeau pe măsură ce se apropia de noi. pentru că lectura lui. subtilă. ţinută mai mult pentru a respecta tradiţia. Le ascultam cu Mai întâi. noi. Mă uitam cu respect la el. Nu-mi dădea nici o atenţie. îşi înteţeau forfotitul printre picioarele noastre. Mâţele se isterizau cu moderaţie. Corpolent. înconjurat de constelaţia gălbuiargintie a gâzelor atrase de lumina expresionistă a lămpii cu abajur. atunci când îi aruncam câte un os de pui. Mă uitam înspre grădiniţa aflată lîngă capricios. parcă tărâm misterios ce mă atrăgea şi-mi inspira teamă. tăceam. Puterea dictatorială te face eliminăm cât mai multe dintre premisele posibile ale slab al frunzelor. Ceva asemănător accepta o existenţă de motan. Bunică-mea mă certa. Acum o caut ca pe un fluture dintr-o specie practic dispărută. rotunzi. Tot în urma unei atitudini nesupravegheate faţă de un şef. concului. Tatăl meu a înţeles. o zburătoare miraculoasă.Editura LiterNet. într-o doară. fiindcă era un bunic bun. Dacă metempsihoza ar fi adevărată. epoca era a imprevizibilului politic. dar mă simţeam ocrotit. Trebuie să unor capricii. unchiul Lelu a fost închis. Când mâncam. apărea una dintre mâţele casei. Din Nu-mi pot permite nici un risc. ni se curtea cea mare şi să se apropie de noi. încât păreau cafenii. lumina galbenă a lămpii o transforma într-un întuneric. 2010 34 Voicu Bugariu – August-Decembrie trăiesc astăzi. Se auzeau hămăituri leneşă. îmi stârnea solidaritatea intelectuală. starea de preaplin îmi aparţinea. Atunci. Câinele nostru răspundea. aproape evlavioasă. ne privea cu mare atenţie. Rămânea la o îndepărtate. Mâinile sale erau atît de bronzate. ar fi putut el să-mi explice. alene. O simetrie frapantă. cu vagi adieri de vânt şi fâşâit În anul următor. din porţelan alb-lăptos. citindu-i jurnalul de război. purtând ochelari cu rame de metal. # Pe bunicu-meu l-am văzut citind ziare. în unghiul format de lungile ramuri ale verandei. delectare. Îl chema Tache. era lăsat să iasă din distanţă respectuoasă. aş . un text perfect în felul lui. Serios. Seara. dar fără moliciunea supraponderalilor de la oraş. lângă lampa cu gaz (uzina electrică îşi înceta prestaţia destul de devreme). Iar apoi. Tu şi fratele tău trebuie să aveţi un tată. Era o linişte vie. prelingându-se. asasinată de insecticide. Miorlăiau intim. Era august. O potaie uita în guri. abia acum conştientizată. rău curăţat.

dar decoraţiile le purtau. de mizeriile cotidiene ale războiului. sunt şi textele unor cântece patriotice în perioada războiului. O pe spatele fotografiei). s-a bucurat pur şi simplu de faptul Însemnările lui de după intrarea României în război s-au pierdut.Editura LiterNet. însemne de piatră. istorică şi de război. arătându-şi sentimentele de român doar prin camarazi ai săi: un sergent. Era blond. O ţinând câte o mână pe umerii superiorilor lor ierarhici. încerc s-o obţin prin sinteză. asta-i toată explicaţia. probabil mi-ar fi spus: Şi. 2010 35 Voicu Bugariu – August-Decembrie însemn al apartenenţei sale la intelectualitate – nişte autocontemplare răbdătoare. Nu le plăcea în dar mândrie tulbure. când vibraţia savuroasă a sinelui meu mai era posibilă. cele câteva ironii din jurnalul său. Să fie o greşeală a funcţionarului? Niciodată nu voi afla. pierduţi într-o Sergentul şi fruntaşul poartă decoraţii. să reconstitui decorul şi atmosfera de atunci. Dacă aş fi apucat să-l N-am avut încotro. Mă străduiesc să obţin vizualizări cât mai clare. poartă mustăţi. un fruntaş şi un soldat. Faţa lui neaşteptat spiritualizată. le arătau – cu mândrie sumbră – şi celor de acasă. Culoarea ochilor: blonzi. Fruntaşul. stau pe scaune. anul 1917. perversă. Nicolae Herzovi citind ziarul în noaptea uşoară de august. perfectă. ce exprimă gratuită. Rezistenţă la deznaţionalizare. din când în când. singura. imaterială. Ceilalţi doi. Păcat. înfăţişează în chip de Korporal. Şi cum n-o regăsesc. mă. că există şi e tânăr. întreb de ce nu s-a răzvrătit. are în plus – ca un posibil . în spatele lor. cât mai multe. învăţător în viaţa civilă (precizare făcută de unchiul Lelu Toţi patru sunt tunşi scurt. de-abia acum aflu. Dintr-un Buletin de înscriere eliberat în 1924 de Biroul de populaţie din comuna Constanţia. muzicală în fluturarea ei capricioasă. în picioare. Privesc în depărtare. împreună cu trei poză făcută în Tirol. aceasta este calea. Nicolae şi sergentul Câteva fotografii din tinereţe. indecisă. Ca ai unchiului Lelu. L-am cunoscut când părul şi barba îi erau încărunţite. de a fi cetăţean al unui imperiu. discordante cu feţele lor barbete stufoase. uitând de nedreptatea militare. româneşti. Nicolae şi-a îndeplinit cu resemnare obligaţiile Duplicitate tragică. Ce-nseamnă asta? Gălbui? Parcă erau albaştri. să combin amănunte. Simt. compuse În carnet. Cea mai reuşită îl hotărârea de a rezista. dar şi un dezgust independent armata străină.

Diminiaţa în 16 August avem abmarş în Stanko lângă Stryj aici neor încvartirat la un Domeniu Jidan întrun Ştălog fórte mare. La mobilizare 1914 În 26 Iulie de diminiaţă era Duminecă o zi frumósă însă plina de griji nu ştiu cum mi se părea acuş vine şuşteru Hanţ la mine cu o veste acuş cu alta dar mie sara mio fost venit fóia mea mult plăcută arbeit abteilung să mergem la Ujszentes căci mai sunt acolo şi aşa am mers în Ujszentes aici am primit haine şi întreg ristungul ce se cere şi în 10 August am jurat şi înluntru la prezentir şi apoi îmi spuse că sunt la al 12 lé unde atâta om. Austria. Nici personalităţii lui de atunci. 2010 36 Voicu Bugariu – August-Decembrie percheziţie l-ar fi pus într-o situaţie dificilă. Ele mai conţin o idilă de Iulie cu D-zeu am plecat la Timişóra cu inimă frântă de petrecut cu cocia până la gară în Nákófalva de aici i-am În Timişóra Dómne atâta lume de te mirai óre de durere dupĕ ai mei trei fecioraşi şi mama lor cari mor biletele care unde avem să ne înfiinţăm şi luni în 27 lăsat cu ochii umezi de plâns. Apoi ne scrise Coşbuc. trierat când pe drum ne întâlnim cu notarul zice încătrău cu voi spunem asta şi asta şi dânsul aideţi napoi lasă sĕ triere cine o vria mergem să luptăm pentru ţară şi tron auzi mă ce ţară. Nó bun când colo sara alarm mergem de aici unde nu ştim când colo nóptea pela 11 avem să luptăm ci cu Rusia. hotârît să mergem la Komloş sĕ vedem de Maşină de óre suntem Stryj iar la neşte Casarme noi zidite dar . Le-a Ungaria. o romanţă. Frondă sau naivitate? Ultimele pagini sunt o expresie simbolică a purtat cu seninătate în tolba lui. Iar fóia zice nu gândiţi voi cetitori că Rusia nu sufere umilirea Serbiei faţă de Austro-ungaria adecă va sĕ zică nu cu Serbia Aşa s-a şi întîmplat în 26 Iulie după améz neam or trimes Serbiei ultimatu şi că pînă Sâmbătă sara la 6 am mers cale de 3 zile şi 3 nopţi până în Galiţia în în 11 sara la 10 óre şi jumătate neam pus pe vagóne şi oraşul Stryj. Nu mă abandona. Nu i-a trecut prin minte că ar putea-o păţi.Editura LiterNet. Până Mercuri în 29 abia am dat biletu „Libertatea” şi cetisem niţel în ia că ai noşti vorbă să fie óre în 25 Iulie are timp sĕ se cugete. Rusia. probabil cântată cu camarazii lui apolitism. o colindă. nici demagogie. prin Galiţia. români de Crăciun.

lor puşcat din greşală cică neşte ţivili. De aici la Stary Sambor şi de aici în munţi Carpaţi. Şi intro zi am fost şi eu la un jidan adecă ţugul întreg de am trierat cu maşina săcară şi grâu se zicea că pe bani dar nu ştiu plătito ceva ori nu. Apoi am mers mai departe cătră Galiţia în Vetlina. Apoi acum ţânete băiete la Marşuri vreme de 16 zile întruna nóptea poposiam la câte un sat iar diminiaţa mai departe. Aici Duminecă noi avem sĕ lucrăm sĕ Kulceţa aici nóptea am avut Alarm am eşit cu toţi când colo nui nimic mergem iar şi ne culcăm care pe unde am fost. O sĕptĕmână am stat în satul ăsta aşa slab şi prăpădit apoi iar am mers napoi în Stanko şi pe aici am stat până în l Septemvrie. Şi aşa la l Septemvrie am mers iar la Stryj dar aici ce auzim şi ce vedem Dómne atâţa răniţi ce veneau cu trenu de ne îngroziam. În 2 Sept. Şi apoi diminiaţa mergem până la Rudki când am ajuns aici deloc napoi căci se auzeau puştile nu glumă şi veni befelu numa sĕ ne ştergem de pe aci apoi haide până nóptea iar Luni diminéţa mergem la Slonczko. Şi apoi napoi iar până la Drohobycz. 2010 37 Voicu Bugariu – August-Decembrie pentru Husari cu multe şi scumpe Ştalóge dar nu erau gata. La 27 Aug. Sâmbăta iar alarm la améz şi apoi nóptea avem frei lagăr în câmp. Aici în l Octombrie mor făcut Korporal ce sě zici. Am ajuns lângă Sambor la folosite deja sĕ bage caii în ele. Aici am săpat cel dintâi decung nici nu ştiam cum sèl facem aici am stat 4 zile şi apoi napoi la Sambor. Sara alarm nui bine până nóptea la 12 aru mers apoi neam oprit şi care unde am putut neam culcat până la ziuă când colo nui vorbă de cafă or ceva ci la lucru iar pită nui aci iar am lucrat vreo câteva zile iar apoi o luarăm pintre munţi către Ungaria cinci zile am mers până în Kiskemencze aici am stat 2 zile apoi iar către Galiţia pe drum în Zemplemoroszi am lucrat 6 zile chiar la graniţă sus. Căci erau Casarme băgăm pământ în stălóge căci erau negata şi trebue neisprăvite. .Editura LiterNet. ani părăsit Stryj şi am lóto cătră Drohobyez. Am lucrat dóuă zile şi apoi vine befel de abmarş la Demenka cale de o zi întriagă şi apoi aici am stat o zi şi atunci am mers mai întâi de am ajutat la pioneri de or făcut un pod de scânduri peste râul Nistru căci până atunci era numa skelă. Diminiaţa se aude că pe Leitnantu de la 2 abt. mo făcut Gefräiter ce sĕ mai zici.

De aici am mers la Iavara Isaia însă cu tot nu am stat mai mult ca vreo 18 zile căci veniau ruşi cu puterea pe noi şi noi eram siliţi sĕ ne retragem napoi şi apoi neam retras din Sianki şi Fenyvesvölgy şi apoi la Csontas în 14 Nov. Dacă n-ar fi mulţumit să lucre bine şi să-i îndemne şi pe ceilalţi la detaşament de muncă.Editura LiterNet. De aici apoi am poposit peste nópte la Kisvölgy şi de aici am mers până în N. Nu ştia să se dedubleze. Bătaia se va sfârşi. poate altfel ar fi reacţionat. ar fi cunoscut trucuri Ironia lui frustă l-a ajutat să se distanţeze de de slugă rea. 2010 38 Voicu Bugariu – August-Decembrie Aici am dus o viaţă amară nu era pită gata defel şi în 12 Oct. N-a fost harnic din nu ştia ce înseamnă să trişezi la muncă. Nici avut pământul şi gospodăria lui. În 5 III am mers până la Tágsany aici am poposit întrun pod mare la unu Domeny şi de aici am mers diminéţa la Zemplen şi aici încă am poposit până diminéţa şi apoi iar am plecat la ½3 am ajuns la Csisna în Galiţia şi apoi de aici am mers cale de un cias şi am ajuns la Jablonki. voi . Şi nici să Nicolae nu şi-a asumat războiul. dar înţelegea să slugărnicie. ci fiindcă era incapabil să lenevească. Bereszko aici iar am poposit o nópte şi de aici am plecat spre Ungvár până la Kiskolon aici am poposit şi de aici am plecat îa 12 óre. neam pus pe vagon şi nu ştiam că unde mergem. ca bohoţii de la teatrul Spăiniţei. Şi se auzea că scopul e că până la 16 Martie sĕi bată pe ruşi înapoi ca sĕ pótă elibera Przemyslul căci la din contra sunt siliţi cei de acolo a se prada ruşilor din cauza lipsei alimentelor căci se gată şi apoi sĕ dea lupte înverşunate. şi-o fi spus. Inclus printre combatanţi şi nu într-un fie conştiincios. S-a saboteze. Aici atâta lume era adunată de te mirai că óre de unde se mai află atâta om. evenimente. o nins însă ca vreo 6 zile apoi so dus iar atunci am mers la Turka aici tot era jefuit casele ce or fost mai frumoase erau arse. Repede a fost avansat. joc un rol. muncă. La urma urmelor. Iar noi lucrăm la un munte fórte înalt săpăm scări sĕ poată coborâ şi urca mai lesne în contra lunecuşului în muntele Berda uneori ne scula nóptea sĕ mergem sĕ aducem pe cei prezeriţi jos din munte şi sĕ aducem puşti şi ristunguri. Cociile fără de cai le coborau oameni noşti cu toate patru roţile împiedicate era un lucru fórte fioros numai de văzut dar săl mai faci pe 5 dintre oameni iau sluţit cociile căci cum zic era fórte periculos lucru.

Şi-a surzenia l-a folosit toată viaţa. dă-te la o parte! El. Gheorghe. s-ar zice. s-a aşezat pe linia unde urma gânduri. fiindcă n-a auzit nimic. A fost declarat inapt. a găsit o felul meu de a fi –.Editura LiterNet. El le-a spus că vreo şotie de-a lui. Bunicul meu dinspre mamă. Oamenii îl ştiau glumeţ. Şi când am plecat pre un român deal nost îl nimeresc două glónţe unul prin picior şi celelalt prin fóle şi până diminéţa şia dat sufletul în mâinile creatorului a fost Moise Nerodia de fel din Remetea un om vrednic de lucru şi plăcut la tot abteilungu om bun D-zeu să-l erte şi să-l odihnească cu drepţii lui. soluţie mai pe potriva firii lui de claun – ceva din stilul leat cu Nicolae şi cetăţean al aceluiaşi imperiu. reuşea să imite foarte bine felul poticnit degeaba îl înjură. Când locomotiva era la câţiva metri. Una dintre multele posibile. Auzea numai când voia. jucând rolul celui căzut pe lui lamentabil de Înşală-viaţa a trecut de buna seamă în concentraţi într-o gară. În sinea lui a rămas în afara detaşamentului de muncă austro-ungar. Gheorghe. Nicolae). reprezentat satul la Alba Iulia. Când locomotiva s-a arătat. Cum era un au sărit şi l-au tras deoparte. mânioşi. în decembrie 1918 (ca şi sfatul în te miri ce împrejurări. actor înnăscut. a fost apoi primar. Aflat cu alţi să le sosească trenul. 2010 39 Voicu Bugariu – August-Decembrie trăi din nou ca un om în rândul oamenilor. au crezut că face de a vorbi al surzilor. camarazii au început să strige la el: Mă. Auzeam de casă bucuros maş fi dus dar nu ştiu merg acas ori că merg pe vreo câteva zile la şpital şi . Trucul cu Asta nu înseamnă că a fost un om de nimic. O soluţie de intelectual. a simulat surzenia. Consătenii lui îi cereau Iar la 26 III am lucrat ziua întrégă la decung şi sara am căpătat minaje şi apoi sĕ mergem sus în muntele de luptă la şvarmlinie după Coloniţa şi mergând sus sĕ ducem muniţiuni cu noi sus la şvarm tot doi ómeni câte o ladă iar plumbi din puştile duşmanului şuerau şi piunau peste noi unii pocneau ziciau că sunt dum dum şi aşa de sara la ½2 ore nóptea am ajuns sus prin angrifuri asalturi ce se dădeau de Regimentele nóste erau al 6-lé şi al 70-lé Regiment. Iar apoi noi am stat acolo până sau revărsat zorile bine şi încă nu vine nime să ne arete ce avem sĕ lucrăm dar glónţele vin şueră pocnesc nui glumă iar al 9-lé abteilung lucrau pe coastă de munte şi şi de la ei or picat 2 morţi şi 3 prezeriţi şi atunci la orele 7½ vine leitnant Schvabi de la saperi şi ne arată unde avem noi sĕ lucrăm chiar în jaţa duşmanului. nimic.

Luni în 3 iar la drum lucrăm şi aşa am lucrat până Sâmbătă în 8 Mai. 22 IV trebue să facem tărgi pentru dus piatră şi la 9 şi o venit un befel avem deloc abmarş la Utcras şi tei. Iute se întórse napoi că so fost dus călare şi spuse că lucru nui de lipsă dar şi oamenii durmiau deja toţi osteniţi văzând el că ómeni dorm dădu ordin să nu se fiarbă căci nici nu era lipsă că ómenii or fost mâncat Dumineca în 2 Mai n. Şi aici lucrăm la drum în 21 IV şi sara am căpătat tot omu ½ litră vin. Iar la socaci leo dat befel deloc să pună sĕ fiarbă şi carne de vită iar Dl. Mă cugetam în mine să las pe D-zeu ce o vrea el drăguţul căci aici la locul ce sunt până acum mam dedat şi am scăpat cu zile până acum numai sĕmi ajute D-zeu să fiu sănătos şi sĕmi pot împlini cazna mai departe. 2010 40 Voicu Bugariu – August-Decembrie minaje (prânz) şi dupĕ amiaz am avut întâiul rast după 9 luni de zile atunci Dl. mai întâi abteilungul cu tot apoi pe a noşti patru apoi am mers în munte la lucru şi la 12 am venit jos la apoi de aici la şvarmlinie. Marţi în 20 am avut diminéţa cafă şi apoi la ½ la 7 óre apoi am venit acasă şi am avut minaje şi la 6 óre Luni în 19 am lucrat iar la decung până sara la 4 stat în Vegász până la Primul Mai n.000 şi ce so auzit so adeverit că azi Sâmbătă am şi căpătat befel sĕ mergem nainte până la Zemplemoroszi. Aici am sosit sara la 7 ore dar era befelu un cias rast si apoi deloc la lucru. 18 Aprilie Duminecă am mâncat diminéţa cafa şi ableşuiţi am mers afară la lucru iar la decung şi am lucrat până de aici am mers la Vegász. În 1 Mai n. Leitnant so dus în cursul rastului sĕ vadă cei de lucrat căci aveam sĕ lucrăm la drumul serpentin între graniţa Ungariei şi Gallezia. Leitnant al nost nea fotografiat ţugsfireri şi apoi pe cei cu Tapferkeitsmedeil şi atunci pe doi bărboşi şi la urmă cuinarii noşti. am avut aşa am făcut şi aşa în tótă sara cât am stat aici şi am Dar auzeam în cursul săptâmânii că la un loc intre două râuri ar fi rupt rândurile ruşilor şi or prins 160. . transportaţi. era vorba că la 9 ore sĕ mergem cu toţi la Sfînta Biserică când colo la 8½ ora ne veni altă poruncă adecă sĕ mergem la lucru la drum şi aşa. dela corpscomando şi iar la divizion abmarş la Sziroka Ofalu adecă va sĕ zică suntem iar care ce a avut şi sor culcat aşa şi dânsul înţelegând că omeni sunt osteniţi io lăsat să dórmă.Editura LiterNet.

Editura LiterNet, 2010

41

Voicu Bugariu – August-Decembrie moştenit. Admir câte un nume neobişnuit de localitate, îl contemplu ca pe un mineral semipreţios, mă străduiesc să-l pronunţ corect. Dar cuvintele nemţeşti (cele mai multe notate

carne de vită si ţuşpais de orz şi 4 d.l. vin şi de acasă am căpătat 2 pachete întrunu o fost păcărae şi întrunu 2 d.l. rum.

la lucru la drum la améz am căpătat minaje supă şi

9 Mai n. 1915 atunci căpătarăm cafă şi tei şi merserem

Diminiaţa ploia când neam sculat era Duminecă în

lexical.

tehnică militară, dar are şi o vocaţie de colecţionar

după ureche)? Nu cunoaşte termenii româneşti de De exemplu

De ce notează atât de conştiincios numele localităţilor? Doar nu-i geograf şi nici istoric militar?! Mi-l închipui ajungând la marginea unui sat necunoscut, după un marş de mai multe ore. Celorlalţi prea puţin le pasă cum se numeşte. Dar el se uită atent la cuvântul străin, scris cu litere mari pe tabla din dreapta drumului. Când călătoreşte cu trenul, la fel. Notează numele gărilor în carnet. La fel, numerele unor unităţi militare, ca un spion. De fapt, o face numai de dragul exactităţii. Era un om foarte conştiincios. Avea deprinderea lucrului bine făcut. Dacă m-am apucat să scriu ce văd şi pe unde trec, apoi cel puţin s-o fac bine. Felul său de a fi îi aduce două avansări în câteva luni de zile. Dovedeşte şi o curiozitate lingvistică, mai puţin obişnuită la un ţăran. În această privinţă, l-am

Nicolae păstrează incomodul cuvânt.

Tapferkeitsmedaille) putea fi înlocuit prin decoraţie. Dar
Bătrînul se făcea înţeles în sârbeşte şi şvăbeşte.

Tapferkeitsmedeil

(corect

Odată, când s-a exprimat în Hochdeutsch, tatăl meu descurcă mai bine decât tine. Nici Sâna nu era mi-a făcut un semn de mustrare. Uită-te la el, se mai prejos. Am

tocmindu-se cu o ţărancă vârstnică. Îi vindea lână. Pe bunică-mea a început să vorbească mai tare, agrăind-o

auzit-o

neaşteptate, de unde până atunci discutaseră potolit,

pe vizitatoare într-un idiom aspru, având parcă prea multe consoane. Ca şi cum i-ar fi dat nişte comenzi.

Amatoarea de lână i-a răspuns în aceeaşi limbă, traistă frumos colorată şi a plecat.

îmbunată. Apoi i-a dat banii, a băgat sculurile într-o Vorbind şvăbeşte o auzisem mai înainte, la piaţă.

Se vorbea un fel de germană, asta era clar, de ce nu

Editura LiterNet, 2010

42

Voicu Bugariu – August-Decembrie

pricepeam aproape nimic? S-a tocmit cu o femeie foarte pistruiata, opulenta vânzătoare de brânză, gut, gut. mare. Noa, noa, a spus în cele din urmă roşcovana, Îmi amintesc o anecdotă lingvistică, spusă de Tata

făcut. Sârbul spune, printre dinţi: Dîrji, svabo! Ţine (trage?), şvabule! Celălalt răspunde: Ja! Da. Deschizând gura. Sârbul câştigă. Revin la traseele lui Nicolae în Galiţia. Într-o

dintre ei va rămâne cu câte o bucată, la noroc. Zis şi

Şi-apoi să tragă. Ruda de cârnaţ se va rupe, fiecare

hâtru îi sfătuieşte să-l apuce de câte un capăt, cu dinţii.

Lae. Un sârb şi un şvab îşi dispută un cârnaţ. Un român

am presupus, în jurnalul lui Nicolae cele mai multe

întins. O regiune cu veche şi încurcată istorie. Este cum

enciclopedie mai veche, descopăr un articol destul de

nume de localităţi sunt notate corect. Înspre sud-vest, spaimă.

văd teritoriul României înainte de 1918. Simt un fior de

În 12 Mai n. am căpătat poruncă de abmarş adecă sĕ mergem nainte. De la Zemplemoroszi sĕ trecem graniţa în Galiţia la Baligrad. În ziua de Înălţarea Domnului am făcut améza în Baligrad şi am mers până sara am ajuns în Hangiu aici am poposit peste nópte şi am mers mai departe în 14

Mai n. si am mers până sara la 7 óre am ajuns în Ustjevanec aici am poposit peste nópte şi diminéţa a doua zi am căpătat cafă şi stăm sĕ mergem mai departe dar chiar departe nu vom merge că aşa bat tunurile şi puştile că ţi se scóla părul în cap şi zici Dómne fereşte. Şi am mers ca 1½ oră şi am ajuns la Sadcoviţe şi aici am lucrat la poduri şi la améz am venit la prânz şi apoi iar la lucru. Însă aici în Sadcoviţe şi tóte satele din jur atâta tren atâta cal de te miri că de unde sor putut aduna atâţi şi tot mai vin. La améz au trecut multă infanterie Reg. 33, 29 şi 101 fórte multă cătană or mers la foc şi aici în Sadcoviţe am lucrat dóuă zile la pod şi apoi 2 zile am avut rost şi în 22 V am mers de am făcut cvartire pentru oficeri în Krucsiovka. Şi aici în marginea satului la o cóstă de deal o sĕ mâncăm Sf. Rusale. Duminecă în 10/23 Mai la 12 óre când era sĕ mergem la prânz aşa neşte glonte de tun şi şrapnele şi grenade nea trimis Rusu încât nea trecut deja pofta de mâncare însă multă mulţămită celui de sus căci am scăpat teferi deodată. Dupĕ améz iar o puşcat şi o nimerit în rezerva de la bosneci şi o omorât 4 ómeni şi 15 răniţi sara am căpătat poştă şi pachete de acasă. Luni la Rusale am avut abmarş am mers cale de 3 óre mai la aripa stângă la un sat şi aici am stat întro

Editura LiterNet, 2010

43

Voicu Bugariu – August-Decembrie

pădure până sara şi apoi am cinat şi am plecat până la sfarmlinie cale ca de 2 óre şi aici lucrăm noaptea la şanţi şi ducem drot gata pentru hinternis (redute) lucrăm până la ¾ la 2 óre. Diminiaţa când se lumină de ziuă plecăm la cvartir iar cvartiru ne este iar întro pădure ceva mai înlături de la focul puştilor iar tunurile bat totă ziua peste noi. În 27 am mers la lucru am dus drot şi când neam întors napoi sĕ mai aducem or început ruşii sĕ puste, peste noi de nu era glumă atunci ce era de făcut neam dat iute de marginea unei păduri şi era un şanţ însă de tot îngust şi scund ne culcarăm iute în el şi cu mânile făceam grópă sĕ fie capu mai în jos mă uitam sĕ fug óre înainte căci naintea nóstră ca la 300 paşi era un decung bun numa departe dar plumbi aşa cădeau ca plóia căci era o lună ca ziua dar praul aşa se scula unde cădeau glónţele şi am remas acolo până când so muiat focul că a ţinut ca 20 minute mă socoteam perdut însă D-zeu nea ferit şi nici unu nu a fost vătămat. În 28 ziua iar am durmit şi nóptea am mers iar la lucru însă nu ne-am putut apropia de puşcături şi aşa om stat nóptea întrégă şi nam lucrat nimic. În 29 iar am lucrat nóptea om lucrat la un laufgraben am făcut mai afund până la ½ la 2 oré diminéţa.

În 30 Duminecă am stat tótă ziua în pădure făr de lucru şi astăzi auzisem tristă veste adecă ne ablezuieşte de la arbeit şi ne pune la şvarmlinie. În 31 Mai diminéţa la 3 óre am venit de la lucru am mâncat cafa şi tótă ziua am stat până sara sĕ mergem la lucru şi am lucrat între trupe de la ½ 10 ore până la 1 dupé mezul nopţii. În unu Iunie n. am căpătat diminéţa cafă şi am mers la lucru şi am lucrat până la ½ la 2 ore diminéţa căci pe diminéţa de 2 Iunie au fost hotărât aşa ceea ce sa şi întâmplat un puternic asalt sa dat bubuiau şi tunurile fără întrerupere dela 3 pană la 9 óre. Şi apoi sara încă am mers la lucru ci o parte din noi am fost întorşi napoi cu scopul că mâne sară sĕ ablezuim pe ceilalţi şi apoi am auzit că Przemysl lau dobândit în VI 3 şi sara am mers iar la lucrul nost dar cu mare frică căci aşa veniau plumbi de nu era glumă. Eu am avut 6 oameni supt a mea comandă pe 2 din ei iam lăsat întrun şanţ sĕ lucre iar cu patru sunt silit se ies afar sĕ merg prin glónţe ca 30-40 paşi apoi mersei cu ajutorul Dlui cât pitiş cât grăpiş până acolo în un şanţ dar ai mei 4 ómeni nu vin apoi aştept nu vin sunt silit se merg încă o dată afară din şanţ dupĕ ei. Şi rusu puşcă glónţele vin nu glumă de trei ori am făcut calea asta

Editura LiterNet, 2010

44

Voicu Bugariu – August-Decembrie

periculósă şi D-zeu ma păzit şi am scăpat teafăr astă dată pela vreo 11 óre ½ la 12 or încetat puşcăturile minune aşa odată nimic ne miram cu toţii când mai ca ½ oră vine patrula şi ne spune că rusu so dus so retras. Nóptea în 3 pe 4 Iunie şi eu cu ai mei ómeni am venit la cvartir lucru nu am mai avut. În 5 Iunie sunt în slujbă ca Tagscorporal am mers cu 6 ómeni marozi la vizită în un sat cale de 4 km. şi un om a rĕmas sĕ miargă în şpital şi cu 5 am mers napoi sara am mers mai departe întro pădure adecă mai aprópe de joc şi aici am mers nóptea pe urma oştilor si am adunat puşti muniţiuni şi am îngropat soldaţi morţi astălaltă nópte iar Luni am avut abmarş ceva mai înlături de la foc în 7 Iunie aici diregem un drum cu lemne iar de foc suntem aşa vreo 5 km. Csontos la 13 Novembre a murit Dl. Oberleitnant Pataki. În 12 Nov. am părăsit Galiţia şi în 14 Nov. neam suit pe Tren şi am călătorit cu Trenul preste Ungvár, Debreczen, Szolnok, Budapest, Wien, Oderberg, Ratibor şi în Kreuzburg neam dat jos în 17 Nov. d.a. 2 óre şi am mărşăluit până la Lanzberg şi în 18 Nov. Diminiaţa am mers în Rusia. Oraşele cele dintâi le chema Praşca, Rudnikij, Gyalaşe. Timpul e fórte rece am lucrat la un

drum făcut din lemne de brad pentru că năsipul e pânăn genunchi şi nu pot resbi cu trăsurile ori cu tunurile. În sara de 26 Nov. la 7 óre am avut abmarş până Diminiaţa la 2 ½ óre apoi neau încvartirat până la 7 óre apoi am bcut cafa şi nea lót napoi 10 km. Şi apoi aici aşteptĕm befel. Nislejov aici am petrecut sărbătorile Crăciunului şi anul nou. Botezul întrun castel (closter) şi de aici am plecat la 17 Ian. la Catuşev şi aici încă am stat 14 zile şi de aici la Slanţki aici încă am stat vreo 10 zile.
E trecut de miezul nopţii. Linişte nefirească. Simt

este preaplinul. O prevestire a lui? Poate.

luciditate şi emoţie, ca înaintea unui examen, dar nu Preaplinul nu-i prisoseşte nimănui. Este la fel de

important pentru cine creează şi pentru cine trăieşte.

Mă uit înspre soba de teracotă, dar o văd doar cu

intermitenţă, ca şi cum prin faţa ochilor mi-ar trece află în faţa mea. Îl recitesc cu lupa. Mă simt un savant pozitivist. Caut exemple de oameni aflaţi într-o neîntreruptă a preaplinului. Mozart... Uşurinţa nişte mini-nori. Carnetul cu însemnările din bătaie se

posesiune

lui

Editura LiterNet, 2010

45

Voicu Bugariu – August-Decembrie îndeletnicire de profesor, spre a deveni un jurnalist agitat, gata de orice colaborare, mi-a adresat într-o spus, tu eşti ca un câine fricos, stai pe margini şi latri. Nu te bagi la bătaie. (Era mare spectator de box şi de bună zi un zâmbet timid, binevoitor şi milos. Bă, mi-a

supraomenească... Conectat în permanenţă la o sursă al lui Sheldrake... Poligrafii prodigioşi, capabili să scrie supremă de energie, eventual în câmpul morfogenetic

mult, neîntrerupt şi bine...

etalează cu nonşalanţă, adesea cu inconştienţă şi

sofisticată, îi pizmuiesc pentru lipsa lor de ezitări. Se

Invidia mea pentru prolificii literari este mai

suficienţă, spun tot ce ştiu, indiferenţi la orice zâmbet

vieţii, va căuta zadarnic sentimentul şi starea de preaplin, conştiinţa lui va deveni explozivă, va tot amâna, în va aştepta la nesfârşit momentul când

bine, îi spun acum, dacă omul nu intră în învălmăşeala

fotbal. Astfel se explică metafora încăierării.) Ai zis

Eşuarea în ridicol nu-i deranjează, se simt bine în ei

dispreţuitor sau compătimitor. Polihistori impudici!

înşişi. Chinul este al celor incapabili să-şi asume riscul

dau drumul.

refulaţi, ei se mulţumesc să latre de pe margine, nu-şi

setea de preaplin. Ezitanţi, neîncrezători în intuiţiile lor,

ridicolului. Indecişilor pudibonzi, lor le este rezervată

aşteptarea clipei optime, faste, a big-bang-ului său personal. Va acumula la nesfârşit, se va fortifica la infinit.

amic, nu l-am mai văzut de vreo cincisprezece ani.

Această ultimă expresie mi-a fost cadorisită de un

special,

Situaţia poligrafilor prodigioşi sau, caz cu totul a grafomanilor de geniu mi se pare

semnificativă. Preaplinul, spun ei în mod implicit, nu se

Bombeu era porecla lui. O fiinţă modestă, având însă atuul maxim al lipsei de veleităţi. Omul nu voia decât să trăiască, atât. Drept recompensă, destinul îi desfunda din când în când sinapsele şi-i dădea un fel de

tensiunii, ci tocmai prin cheltuirea nebunească! În fond, vrei să te simţi optim în tine însuţi, nu? Ba da.

obţine prin acumularea de forţe interioare, prin mărirea

literatură – iată încă o cale sigură de ratare a să le calculezi la rece avantajele, întârziind a te decide, preaplinului. Să tot bâjbâi după formule, forme de viaţă,

Căutarea unor variante bune de viaţă sau de

dată la trei ani, spunea ceva foarte adânc. Pe vremea când mă străduiam să-mi părăsesc

clarviziune. I se arăta, cum ar fi spus Nicolae Velea. O

echitabila

să pendulezi în neştire între mai multe femei atunci

în viaţa mea n-am văzut un om mai decis făcut. Nu curge.) Z. aşa cred. Z. Iar uneori chiar de Ezitare. Te-apucă durerea de cap când încearcă să acestea. bătut în cuie într-un post de Din cauza combativităţii sale politice. Cu toate versuri. Nenumăratele lui articole sunt incoerente. Să fii decis. ardoare. are dese rateuri ţinând de intelecţie. Simplu de spus. Suferă de amnezii. se prelinge lapte. Iată calea spre ratarea preaplinului. este înţepenit.. îmbrăţişare simultană a două variante opuse. Lipsa lui de ezitări i-a îngăduit oare accesul activist cultural al anilor cincizeci. depăşească nivelul unor fraze gata făcute. Cu toate scris sau prin viu grai este confuză. Un ins univoc. tot mai îndrăzneţ. apoi antinomice.. stăpânit de laşitate mic-burgheză. al profesorului de fermitate revoluţionară. la preaplin? Nu s-ar spune. la început cu sfială... cu rezultate jalnice. precum o miere foarte groasă dintr-o sticlă de gândire vâscoasă. Nenorocit viciu al gândirii – oximoron trăit. politic. da. Are o trudnic. Z.. nu este fluidă. combativul neobosit. Asta avantajat de paroxistica şi caricaturala lui opţiune politică? Nu. ci un veleitar literar încrâncenat – specia cea mai cumplită –. jurnalist şi autor de politiceşte decât el. să tot pritoceşti un proiect altul ţi se insinuează în minte. Frustraţii preaplinului să fie nişte A fi veleitar înseamnă să doreşti ceva. Iată-l pe Z. lipsit de orice dubiu. dar să nu deţii mijloacele interioare de a-l conducere. s-a străduit să cunoscută teza proletcultistă a scriitorului ezitant şi în scurtă vreme s-a transformat într-o caricatură de acestea.. pline de inadvertenţe. care foloseşte o retorică bănoasă. obiective? Dar nu cumva veleitarismul are şi determinări . dovezile incompetenţei sale Între veleitarism şi starea de preaplin există o veleitari ai propriilor existenţe? relaţie.Editura LiterNet. secretarul general de redacţie de la încarneze principiul combativităţii. eventual cu obţine.. Gândirea lui exprimată în crescut în mod constant. 2010 46 Voicu Bugariu – August-Decembrie desigur. a apărut printre literaţi în rolul unui catalizator impune. fiindcă nu este apostolul pur al unei ideologii. (Este „Nova”. Are el vreo legătură cu starea de preaplin? Este când te afli la vârsta căsătoriei şi să constaţi într-un de roman până când începe să ţi se facă silă de el şi târziu că timpul ţi-a trecut. Intoleranţa sa a profesionale s-au înmulţit. mai lipsit de dubii.

În 23 iar am plecat la marş nainte şi până la 11 óre n. şi de 2 m. deloc a venit o poruncă se mergem mai departe va sĕ Şi am mărşeluit la Balamoviţe şi aici am lucrat la drum dar mai mult am umblat decât am lucrat. merg la Italia în 11 Iunie iar am lucrat la drum eu cu 3 ómeni am tĕiat lemne în pădure în 12 Iunie iar am mers or trecut mulţi Honvezi napoi dela foc ziceau unii că În 10 Iunie iar ani lucrat la drum asta de diminéţă la lucru unde am fost şi eri însă numa ce am ajuns şi zică avem abmarş. Atunci sĕ fi văzut lucru Dne sfinte. sĕ mergem jos la altă parte şi aşa întrun marş de 2 óre dăm de o zăpadă de un venit alt befel sĕ mergem la Kisvölgy nu era zăpadă de la aripa stângă iar în Galiţia în Jablonki. până la un sat Iajiov şi aici am poposit peste nópte şi apoi am mers mai departe în 21 Iunie 1915 şi apoi diminéţa am plecat iar la drum şi aduceau 2000 de Ruşi prizoneri şi am mers pânăn Iomov mai rar aşa jau şi pradă satul întreg jăfuit şi ars din anul trecut încă.a. am ajuns în Piliţcamali şi aici ne ferbe minaje. În 13 iunie Duminecă am lucrat la drum şi am ajutat că astăzi or trecut sus tunurile cu automobil or mers nainte şi în nóptea acesta Duminecă pe luni so dus rusul napoi cu vreo 25 km şi noi tot lucrăm la drum şi întruna ne vin veşti că o sĕ mergem şi noi la marş companie în 14 iar am lucrat la drum şi în 15 şi 16 tot la drum am lucrat între Polanoviţe şi Tomanoviţe în 17 am fost în slujbă iar de lucrat am lucrat tot la drum în 18 iar la drum am lucrat iar în 19 am avut abmarş înainte până sara am făcut 30 km întrun sat. Din satul acesta numai eri în 22 Iunie or plecat Ruşi şi . În 20 iar am mers până la améz am ajuns în un oraş Iavorovki şi aici am avut două ore rast şi apoi am mai mers încă 9 km.Editura LiterNet. La 2 Martie vine befel. 2010 47 Voicu Bugariu – August-Decembrie Csontos aici am descălecat jos şi am durmit în o baracă Patakyfalu aici am stat 2 zile şi dóuă nopţi şi apoi a în Csontos am mers în stânga în munţi în un sătuleţ cupee nemţeşti şi am mers pânăn 24 sara am ajuns în aici la Petricov şi din Petricov la 21 II am suit toţi în Apoi de la Slaţki la 9 II neam întors la Sulciov de fel iar când ne apropiam în munte sus se vedea zăpada metru şi pe alocurea. Şi apoi de aici încă am mers mai departe până la Divizion iar când am ajuns la 11 óre chiar atunci steteau sĕ plece nainte căci Ruşi au părăsit Lembergul la óra 10 din zi 22 Iunie 1915. lucru ne mai văzut de noi şi ningea întruna.

leam dus la Div.Editura LiterNet. Musica militară zicea a jele după un astfel de erou mare iar altă Musică a Tunurilor încă zicea fórte aspru şi vitejeşte aşa încât nu ne prea lăsa să ne apropiem de sf. Am stat cu toţii jos la rast şi pe lângă noi or trecut 6 husari călări în trap mare minune nea fost când ne uitam unul la altul cum se clătina pământul cu noi. Dimineaţa în 25 Iunie iar avem abmarş şi apoi iar neam dus napoi cale de 5-6 km. Şi apoi am mers la al doilea Divizion în Pikuluviţe şi aici am stat astăzi în 26 Iuniu făr de lucru neam spălat cămeşile şi pe noi. şi în 29 am fost în slujbă în Halupkij şi aici am fost de am adunat abteilungu de la lucru la cvartir că a venit befel de abmars nainte în pădure iar când am venit cu ómeni napoi aşa o detunătură puternică naintea nóstă de cu toţi am încremenit uni ziceau că a fost bombă. Şi aici a avut loc o înmormântare a unui Oberst dela al 85 lé Regiment cu pompă cu Musica am fost şi eu. 2010 48 Voicu Bugariu – August-Decembrie încă şi acum fumegau casele arse aprinse de ei şi dupĕ ce am prânzit am mers mai departe până sara am ajuns în Prusy şi aici am poposit peste nópte dar şi Tunurile băteau furios la 23 Iuniu 1915. În 24 am avut lucru am făcut pe o vale un drum cu lodve căci lucru interesant şi ne mai văzut de noi aşa un pămînt că se fac ţâgle din el ca material de foc căci o taie din apă ţiglă din pământ de ala şi când o arunci în apă stă pe apă asupra şi când mergi pe pământ cu tot se clatină. Şi apoi sara am mers nainte şi acolo deloc la lucru până noaptea la un cias şi apoi când am venit o fost teiu gata iar ziua la 10 óre iar avem abmarş peste un sat tot ars şi aici aşa ne trimitea Rusii la şrapnele sara am mers la lucru sĕ ducem drot şi apoi sĕ facem şanţ dar în drumul nost or prins ruşi a face sturm şi prinseră a puşca şi de partea céstalaltă iar noi sus în vârf de deal ne aflam deci iute jos la pământ şi întrun restimp de 40 minute mai încetară puşcăturile şi apoi ne retraseră de ceailaltă lăture de drum în şanţ ceva mai afund şi de aici apoi la mai bun decung şi aşa D-zeu nea scăpat apoi de aici am mers nainte ca întro ½ óră iar or prins a puşca şi noi iar la pământ şi iar am scăpat şi apoi am ajuns la loc şi aici am lăsat drotu jos şi noi neam apucat . biserică căci era la un loc sus şi se temeau nu cumva se ne vadă rusu şi să ne trimită vrun sol la parada nóstă. de acolo ne mână la lucru de eri no servus şi pe nópte nu ştim sânguri unde om sta. Însă până în zori iau silit pe ruşi să se retragă şi aşa azi Duminică în 27 Iunie am făcut marş înainte şi în un sat am îngropat pe cei căzuţi morţi şi am adunat ristunguri şi puşti şi în 28 Iunie n.

nu mă interesează cine cum va fi secerişul acasă ah ce mai vreme iar noi umblăm pe aici cum am zice ca în poveştile eroice Când o fost trecut 9 óre sara am fost ajuns în un printre glónţe. nici cu ceilalţi. M-au pus să muncesc. nu-mi cere să mă preocup de mersul luptelor. de la o parte şi de la alta apoi de la ruşi nu prea mai jurnal. ţârâitul lui de greiere cosmic mă face să tresar. – Bună. Nicolae nu se distanţează numai prin ironii. bine. bani căci supt neşte meri ca să nu ne observe şi apoi sara la 8 de făcut şanţ dar sau revărsat zorile apoi neam lót pe picióre către cvartir şi aşa am scăpat cu ajutorul Tatălui ceresc. ascunzându-mi bucuria. Da. Războiul nu-i al meu.Editura LiterNet. dar front fiindcă aşa a fost să fie. Or ţânut aşa ca 1½ óră şi apoi mai apoi ruşi aşa pârâiturâ de puşti şi aşa bubuituri de să liniştea profundă. În sara câştigă şi cine pierde. Vocea ei este netă. le dau ordine oamenilor mei. Am formulat-o vag şi apoi imediat am uitat-o. În l iulie st. În sara de 3 Iulie am mers la al 67 Reg şi rudiment de emoţie. dar atât. acésta de 2 Iulie era o vreme plăcută chiar ne gândeam nu o vrut feldvebelu să primescă mai mulţi. preferinţe. Am devenit neatent. Trebuie să-mi amintesc o idee importantă. Revin asupra unor pagini din Scrie ce-a făcut şi-a dres ca un reporter. dar nu simt decât un . ca pe un vis. răspund. – Bună. În aici am dus drot şi apoi sĕ facem şanţ dar glónţele vin întâmple ceva. aud. Am aşteptat acest apel. Tante Olga l-a pus la mic. 2010 49 Voicu Bugariu – August-Decembrie óre am mers iar la lucru la şvarmlinie căci lucrăm. Ridic receptorul cu o mişcare ezitantă. n-are Lipseşte orice ataşament politic sau sentimental. Nu ţin nici cu unii. Cuvântul „duşman” nu apare niciodată. până se revarsă bine de ziuă şi apoi iar ne înturnăm la În 2 Iulie astăzi am trimis acasă 40 cor. Măria la telefon. Ce faci? Sună telefonul. n. noaptea pentru că ziua nu ne putem apropia şi lucrăm grădina cu cvartiru. de şef. Sunt pe şanţ bun apoi începură a puşca mai întâi dinspre noi şi feriască D-zeu nu alta că pământul se cutremura de încetară şi apoi am mers la lucrul nost fără să ni se bubuitul Tunurilor. Merg la lucru. ziua întriagă afn stat întro grădină vin.

– O clădire veche.. Ajung la comutator. – Ora e potrivită. – Ai reuşit? – Vocea Măriei este la fel de energică. îmi dau silinţa. în treacăt. folosind o cheie mare. ceva Nu reuşesc să vorbesc în şoaptă. m-a privit cu milă.. Dar am avut o revelaţie. Acum sunt în – Şi? – Şi ce? – Cum îţi merge? . înaintez încet.. Aprind un bec la fel de slab. Cauţi o mamă în fiecare femeie. mi-a aruncat o vorbă. Aştept. 2010 – Am ştiut că nu dormi. chiar aşa. mi-a spus. În fine.. Sună altfel aici.. încăperea – Mi s-a părut că a trecut foarte mult timp. aprind becul de 25 waţi. evitând dulapurile cu cărţi. este mai mică. Lângă Cu telefonul în braţe. Spun: Voi folosi priza din bucătărie. ţârâitul. Descui uşa de la bucătărie. – Da. aşa credeam şi eu. încă deţinătoare a unui piept opulent. O doamnă de vârsta mea. – În noaptea asta. cândva atrăgătoare. mă străduiesc. Mă întrebam dacă nu cumva sunt un veleitar al propriei mele existenţe..Editura LiterNet. Tu stai la bloc? – Da.. odată când am mers împreună vreo cincizeci de metri.. Tocmai picasem într-un soi de reverie. dorm cele două fetiţe ale colocatarilor.... După ce m-a întrebat când m-am născut. Întuneric. – Este o casă mare... bucătărie. dar tot încet va trebui să vorbesc. 50 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Cum să-mi meargă. cât de profund mă satisfac uneori asemenea acte de solidaritate. – Am căpătat accente de autoironie. privindu-mă pieziş. – Da. – Cum? Ce fel de revelaţie? Fata asta are intuiţii. Este într-adevăr caraghios. Cuvinte binevoitoare. Da? patul unde doarme liniştit uica Lelu este o distanţă bucătărie. Poate vrei tu să mă înfiezi. mare. De acolo şi până la – Vreau să duc telefonul în altă cameră. Revăd o secvenţă petrecută recent.. – Există şi aşa ceva? – De ce nu? – Eu ştiam că.. Vocea ei de mezzo-soprană sigură de sine a devenit intimă. Nefuncţională. – De unde? – Aşa m-am gândit eu.. Am vrut să-i fac o plăcere. Şi-o să răspunzi tu. Mai înainte.

decât poate. Mă interesează. – Veleitarul este un inadecvat. – Virgil! – Nu s-a întâmplat nimic. n-am mai văzut-o. ceva rău. nu este atât un defect moral.. atâta tot.. În afară de. 2010 51 Voicu Bugariu – August-Decembrie – În orice caz... Asta ar însemna că şi tu. – Am intuit nevoia ta de protecţie maternă? Da? Asta vrei să spui? – Nu ştiu.. Îi aştept replica..... Vrei să faci psihiatrie. Vrea mai mult Lucrurile sunt destul de neclare.. Nu? greş. scumpo! Mi-am amintit un episod. neputinţă mai specială. – Şi celălalt? – Ratatul? Ăsta vrea mai puţin decât poate.. În noaptea asta mă preocupă veleitarismul. Primul dintr-o – Vezi? De fapt. S-ar părea.. O carenţă de caracter. Iată dilema mea. Veleitar şi ratat.. Seamănă cu rataţii.. – Ia stai. – Foarte bine. Doar ştii vorba. O doamnă mi-a spus. Dacă au fost veleitari sau nu. este de-a este un eşec ratat. de mortăciune. veleitarii. Nu râde. Asta este drama lui... Spun mai departe: – Este o poveste cu veleitarii ăştia. Conceptul.Editura LiterNet. nu cumva o plictisesc? – Să-ţi mai spun? – Ba da. – Este singura profesie ce m-ar fi tentat. nu? – Da.. Orice succes . dreptul nobil să fii ratat. Se bagă în treburi ce nu i se potrivesc. Cei mai mulţi nici nu ştiu foarte exact ce înseamnă. – Ceva interesant? – Cred că da. Dacă are doar surse interne sau nu. încerc să-mi analizez neamurile. celălalt dintr-una subiectivă. – De ce nu-mi răspunzi? S-a întâmplat ceva? – A redevenit imperioasă. Cred ca sunt nişte imorali. cu blana lipsită de strălucire şi urât adunată în smocuri.. Mi-a zâmbit blând-ironică. De atunci.. Se amuză. Îţi aminteşti ce-am discutat în tren? Despre statutul – Te ascult. cât o în genul mîngîierii silnice a unui câine bătrân. Ştii. cel puţin pentru mine.. Îi judec mai ales în funcţie de veleitarism. Poţi să râzi. În fiecare femeie caut o mamă.. Modificarea din glasul Măriei mi-a amintit episodul. Amândoi dau neputinţă obiectivă. Iată deosebirea. Sau mai degrabă tragicomedia lui. Tace....

– Ceva asemănător trăiesc şi eu.. A fost închis. Mortăciunea este un veleitar al propriei existenţe. – Da. Spune: – Păi da.. Şi îl încurajează. banale. anonime. Îi aud respiraţia în receptor. De exemplu. De aici toate ponoasele.Editura LiterNet.. – Bine ar fi! Dar nici măcar. De fapt. Crede-mă! pur şi simplu. Sau istorie. El a fost scos din avocatură. Înţeleg că am trăit ca un veleitar. Perfecţionism. Problema mea nu este numai îmbătrânirea.. Iar veleitarii propriilor lor lămurim noi acum.. adică să se apuce de nişte lucruri. Dar anumite existenţe.. Problema mea. adevăr. apoi şi din notariatul public. Nu ştiu dacă aşa se spune. gândeşte.. Doar ştii. poate-i un Glasul meu exprimă îndoieli. Dar în Tace. pentru asemenea discuţii. Te roade problema autenticităţii.. A fost un veleitar? Ce s-a întâmplat cu el? Nu cumva o forţă obiectivă l-a obligat să devină un veleitar? Tace... Un lucru uimitor. ce s-ar fi întâmplat cu unchiul meu dacă nu se schimbau timpurile? Iată întrebarea. aşteaptă continuarea. – Te ascult. Cred că te-nţeleg. Clasica îndoială. Este un fel de scuză. nemulţumirea cronică de sine.. până la un punct. al strângerii de material.. Reiau: – Ăsta nu e în toate minţile. nimeni nu l-a împiedicat să facă literatură. Fără chemare.... la adevărul trăirilor şi aşa mai departe. – Ba nu. nu cred să-l . mă interesează. Nu spune nimic.. În schimb. De aici deprofesionalizarea.. A ieşit la pensie ca jurisconsult obscur. 2010 – Sună bine! 52 Voicu Bugariu – August-Decembrie Nu-i asta.. n-am exploatat bine sursa mea de energie vitală. Spun mai departe: extrem de neplăcut... respectivului. – De exemplu. A rămas la stadiul proiectelor vagi. unele contexte generează veleilarism. Sau nu. – Într-adevăr.... Asta mă scoate din sărite.. Aşa o să zici. Dilema standard a artiştilor.. Nu prea este potrivit telefonul – Ziceai ceva despre un veleitarism fără vina – Da. Cu privire la talentul propriu. Asta-i situaţia. avea existenţe obişnuite. Unii ar împrejurări îi încurajează să devină veleitari. fără calificare. Ăsta este un caz extrem. ceva – De ce? E bună.... exces este semnul unei firi mărunte.

. Mă întreb cum vor suna cuvintele lui Nicolae la ziuă or început ruşi a bate cu tunurile de nu ştiam cum sămănături şi iarba rourată ca se nu ne vadă ruşi şi sé sĕ scăpăm ca 200 paşi am mers târâş şi grăpiş prin lui D-zeu am scăpat încă o dată de la mórte. Să Vrei? auzi şi tu ce-i trecea prin minte unui ostaş român. Aci am poposit peste abmarş şi morţi or remas neîngropaţi şi noi am – Te rog să aştepţi puţin. 53 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Ce te amuză? Mi se pare corect. mânezi am mers afară spre a aduna muniţiuni şi a Reg. ce zici? Un text scris în 1915. Da? – Te aştept. nópte 4 pe 5 Iulie 1915.. puţine. Ştiu şi eu – O idee simpatică.Editura LiterNet. Sara am mers la lucru sĕ facem gard de drot aci însă am păţito urât căci de către O să-i citesc ultimele pagini. – Spune-mi! – Ce idee? – Pentru un moment glasul i-a devenit – Să-ţi citesc câteva pagini. Mă duc să-l aduc. Din jurnalul îngropa pe cei morţi şi am găsit la un loc unde a luptat grozăvenie a vedea aşa ceva zăciau ca snopi feriască D-zeu aşa ceva nu aş mai dori să văd neam apucat sĕi bunicului meu. neîngropaţi până d. citeşte-mi! pricina. 85 de Inf. N-am aici carnetul cu un sat şi aci am stat în 6 Iulie. atâţia ani de la scrierea lor... Dar numai dacă îţi plac Retragerea ruşilor 1915 În nóptea de 3 pe 4 Iulie la 11 ½ óre sor retras digresivii. Şi de aci am mers mai departe dupe Divizion dar el so retras şi noi am mers dupĕ el în mărşeluit până sara lângă un sat. iar la 3 óre o venit befel de îngropăm la 11 óre am mers la minaje si ei or remas – Să te sun eu? – Hai.. Hm. Pare uimită: cazuri. bineînţeles. erau fórte mulţi ruşi morţi era o mic. a.. – Da. fii serios. 2010 Încep să râd... Şi asta o fost înspre sara de sânziene în nóptea următóre nu ne lovéscă glónţele căci veniau ca plóia şi cu ajutorul .

Har Dlui că nu fuserăm vreo 15 minute mai timpuriu căci era reu şi după aceea am lucrat în pace până la ziuă. Însă bunul D-zeu nea ferit pe toţi pe drum mergând mă gandiam la copii şi nevasta mea căci nu leam scris cel din urmă adio.Editura LiterNet. În nóptea acésta iar am avut reu căci or puşcat ruşi cu puştile în faţa nóstă când noi mergém cu scânduri afar la şvarm pentru capschutz însă nu am ajuns căci nu putém de puşcături am scăpat încă o dată toţi uzi şi imăloşi. Petru şi Pavel am căpătat ½ bere un om şi clisă şi sardine şi acum facem şpanişireitecuadrat pentru la nópte sĕ ducem afară la şvarmlinie. Astălaltă sară iar am mers acolo la lucru fără să ni se întâmple ceva veniau glónţe din puşti însă har Dlui nu or nimerit pe nici unu. Şi aşa mă hotărâsem că de mai scap pâne mâne am sĕmi fac însumi testamentul meu şi o scrisóre scrisă cu mâna mea proprie până mai sunt în viaţa cel din urmă salut către Părinţii mei şi către nevasta mia şi ai mei trei feciori şi la surorile mele pe cari de un an de zile nu iam mai văzut. ca acolo sĕ lucrăm la nópte. 2010 54 Voicu Bugariu – August-Decembrie asemenia aci o şi picat de la noi un om ungur Nagy György de fel din Gătaia are acasă 4 copii. iar facem reitere pentru sĕ ducem nóptea afară . În sara de Sf. În 19 iar ziua am făcut cărare şi acum desară sĕ le ducem afar si în 20 tot acelaşi lucru am lucrat 21 iar aşa si în 22 am fost de neo oltoit în contra morburilor şi d. Şi tot astfel nea mers şi Vineri. a. Sâmbătă şi Duminecă astăzi Luni în ziua de S. În 18 Iulie ziua am făcut reitere şi sara noi am avut rast adecă în nóptea asta eu am rĕmas în lagărul meu de mam culcat şi chiar am nimerito căci nóptea întrégă o ploiat iar eu mă simţam mulţămit în zeltul meu. Petru mergând cu drotu afară la front îndată ne pomenirăm cu vreo 4 bombe de tun de la ruşi şi noi jos. Nu fuse destul cu 4 şi ne mai trimise vreo 14. Iulie în 17/1915. Astăzi în 14 Iulie avem abmarş de aici din pădurea asta se zice că mergem la al 85-lé Reg. În 15 Iulie iar am făcut 100 Reitere şi la nópte sĕ le ducem afară la şvarm însă în sara de 15 Iulie nu am mers am avut rast în 16 Iulie am făcut dela améz capre şi sara am dus la şvarm afară de 2 ori în mare periclu neo stat viaţa aşa veniau glónţele de acuş acuş ne credeam loviţi.

A şi dormit foarte bine. Dela 13 August până la 28 tot acelaşi lucru am lucrat nóptea. radioasă. Pâine sfărâmicioasă. 2010 55 Voicu Bugariu – August-Decembrie sara am mers cu ele printre glónţe ca plóia în 23 tot astfel şi în 26 tot. nu. Azi este duminică. 10. – Da. – Prezenţa ta îi face bine. 11. Acum. Micul dejun. 12 am lucrat ziua iar nóptea am avut rast neam odihnit. am făcut reitere ziua întrégă o ploiat şi sara încă ploia când era sĕ mergem afară atunci veni Zugsfirer Kovacs şim spune că mâne merg cu 3 ómeni la Brigadă sĕ lucrăm acolo şi aşa în 9. E destul de curios. Alura ei de capră infatigabilă şi inteligentă mă înduioşează. Un fel de parizer. Mâncăm toţi trei – Ce zici de uica Leiu? mă întreabă Tante Olga. la masa rotundă din bucătărie. . Astăzi în 5 August am primii befel că Warsovia a căzut în mânile nóstre vorba vine.Editura LiterNet. margarină dubioasă. În 8 Aug. e într-o formă bună. Persoanele din afară îl neliniştesc. îl enervează.

Cum va reacţiona fetiţa? Privesc prin fereastră. Şi-a ţuguiat buzele mai mult decât ar fi cazul. formăm un duet. Pare sceptică. Alt gest al savurării. Doar semănăm. Este preocupat acum de şervetul lui. O lasă în cărucior. Fluier şi eu. spunea anecdote.Editura LiterNet. la masă era volubil şi vesel. – Cât de bine fluieră! Unchiului i s-au aprins ochii. spune mătuşa. Zice: – Vezi? – Pare extrem de satisfăcută şi uşor emoţionată. Sau poate figura serios când mănâncă. Apoi se ridică încet. într-adevăr. dar cine ar putea spune ce se petrece în mintea lui? Îl desfid pe psihiatrul care mi-ar declara că ştie. Nu mai este o melodie. speculaţia mea este un pic prea îndrăzneaţă. – S-ar putea să mă considere un alter ego al lui. Asta ţine de noua lui mea îi aduce aminte de a lui însuşi. ciripitul unei păsări necunoscute. dincolo de care se află un şir de ferestre deschise. Soarbe din – Simte că suntem neamuri. nu ştiu cât de reuşit. în stilul lui precaut. Îşi mişcă bustul. îl pendulează. nu. mai degrabă. treizeci şi cinci de ani. Mă retrag. grav din bucata de pâine unsă cu margarina. Acum. Apare colocatarul. Fetiţa scânceşte. O aduce pe fetiţa cea mică. Îl privesc. Îl împătureşte cu mare atenţie. Ceai. interpretată cu justeţe. Rămânem toţi trei la masă. Unsprezece luni. înţepa. printre frunzele late ale plantei ornamentale. ce dă înspre o îngustă curte interioară. Fluieră iarăşi. începe să fluiere încet. se îndreaptă spre uşă. de vreo . Pentru Totul este posibil. Să şuiere. zic. Este o arie din opereta Ana scurt timp. Mă priveşte cu o urmă din vechiul lui surâs complice. Muşcă ceaşcă. Secvenţa muzicală se sfârşeşte repede. Pe două pervazuri. Mătuşa ne priveşte înduioşată. sunt aşternuturi puse la aerisit. – Nu te cunoaşte. Apoi. în urmă cu treizeci de ani. Ştie oare că vorbim despre el? E foarte personalitate. Glumea. Din pură şi adâncă plăcere. Iese pe balcon. Un bărbat subţire. pe balconul strâmt. Unchiul a redevenit vesel. ci nişte triluri. Mă explic: – Semănaţi. fără veste. 2010 56 Voicu Bugariu – August-Decembrie Mă ridic de la masă şi ies pe balcon. Lugojana. Pe vremuri. nu? Mătuşa pare oarecum contrariată de ideea mea.

– Şi ea îl place. păşind continuă. Se Mă aplec. pentru făină. În ladă. dintr-o parte. dar cu o intensitate mai scăzută. nu vreau să denaturez Continuă să-şi emită trilurile. Un extaz vesel. – Simte. Sună foarte bine. – Îi plac foarte mult copiii. adulmec. trebuie să-l privesc scena. – Pe vremuri aici ţineam făină. Are forma unui cilindru Obiectele de lemn moştenite trebuie păstrate. Reapare în bucătărie. se întoarce spre uşă. Se plac. un paroxism decent al bunei dispoziţii. în faţa fetiţei. – Da. Iată şi lopăţica de tăiat oblic.Editura LiterNet. dar nu rezistă. – Şi-a luat o carte. lângă uşa de la intrare. Urmează surpriza de duminică.. Cine-o fi necunoscutul? I-o arăt mătuşii. nu este doar o simplă degradare a intelecţiei. O ladă mare. Cazul lui. Este fericit. A apărut o expresie de confuzie. cuprins de beatitudine. Aş vrea să folosesc secvenţa trilurilor ca argument în favoarea lui Lelu. cu modulaţii şi nuanţe. 2010 57 Voicu Bugariu – August-Decembrie Apare mama Corinei. se răzgândeşte. Pentru a-i vedea faţa. E foarte cuminte. aşa. Copilul îl priveşte cu ochi încrezători şi inteligenţi. scoate sunete melodioase drept răspuns. Pe faţa sa. către noi. dar într-o manieră bucuria s-a stins. Unchiul Lelu stă cu spatele spre mine. Într-adevăr. cu precauţie. spunea Mama Sâna. – Se înţelege bine cu fetiţa. Ceva s-a pierdut. Vine coridor.. la o distanţă rezonabilă. Iată şi una mai deosebită. fiindcă în ele se conservă pentru un lung timp sufletul celui plecat. spune mătuşa. nu este deloc ruginită. Scrisori lipsite de importanţă. îmi spun. îmbunătăţită. Şuieratul său Copila se bucură. Un adevărat cod ornitologic. Iau un teanc de hârtii prăfuite. aplecat din şale. Mătuşa îl urmează. Lelu se retrage încet. râde. copiii simt. simte mirosul. O întreb: . râde. Faţa lui uşor înroşită este iluminată. Ar sta ore în şir. – Ce face? o întreb. Stă în faţa căruciorului. tablă galvanizată. Iese în Peste câtva timp se întoarce singură. se află cărţi şi alte tipărituri. spun. Mă întorc la masă destul de tulburat. – Bucuria mătuşii este amestecată cu nostalgie. Mă apropii tiptil. altceva s-a câştigat. Multe reviste vechi.

. Băiatul ăsta soseşte prea târziu cu deşteptăciunea lui. parc-ar fi fost un blestem. n-ai dreptul să fii inteligent. O reacţie de ziarist preocupat apleacă şi ridică un dosar. – Şi aici trebuie să mai fie... Era slab la matematică. – Dar uite ce talent literar are! Scrie foarte bine! – Da? – Absolut! Aparent vrea doar să-şi – E un prieten. O fi murit până acum. Nimicuri. – Cum? – Ar mai fi o precizare. Bine era şi să fie scrise de o celebritate din alt domeniu. le-a pus. zâmbind vag.. Ca să-şi treacă examenele.. Dacă ar fi – Da? Ia te uită! Cine-ar fi crezut?! – Da. Trebuie să fii inteligent la vârsta potrivită. dea Interesul pentru scrisoarea necunoscutului din doar de texte bune de folosit în vreun articol.. – Priveşte gânditoare înspre ladă. Dar aşa. – Este terifiant să nu-l pot întreba nimic.. 2010 – Cine este băiatul ăsta? Îl cunoşti? 58 Voicu Bugariu – August-Decembrie notoriu. dar trebuie să le găseşti. să-ţi faci publică inteligenţa. Era altceva. dar plictiseala lui de vacanţă este doar un pretext.. De fapt. Mai trăieşte? – A murit.. Lelu îi Îşi scoate ochelarii din buzunarul rochiei... Ar fi avut şanse? – Ştiu şi eu? Meditatorul de acum şaizeci de ani se iveşte pe coridor. Asta este.Editura LiterNet. importanţă. M-am tot gândit să vin. A tot intervenit câte ceva. Fac un efort... corijenţele... – Ai întârziat prea mult. Mătuşa nu pare captată de speculaţiile mele.. nu stă nimeni de vorbă cu tine. dădea meditaţii. suficiente.. Nu eşti – Nu sunt sigur. – Unchiul Lelu putea să se gândească.. dacă nu eşti un om Mă grăbesc să dau înapoi: .. – Da.. – Vezi? Editorul nu acceptă un volum cu scrisorile unui oarecine din anii '30. Spun: – Sunt şi alte scrisori de la el? anii '30 îmi scade brusc. spun în şoaptă.. Cine ştie pe unde cunoscut. de cele mai multe ori.. Doar ştii. apoi se – S-ar putea face un volum din ele. Dacă erau ale unui autor cunoscut... Se apropie de noi. citeşte.

ca arată rău.. se apleacă puţin. crezut el că este cazul. desigur. – Totuşi. au luat-o la fugă într-o direcţie nici măcar visată de tine. Era foarte. se îndreaptă din O întrebare retorică. ajungând să-mi ofere amânat.... – Îl măsoară cu atenţie. Nu-i plăcea să vorbească. Nu? – Nu ştiu.. ştii ceva despre a doua lui căsătorie? – Cum să nu. – Nu ştiu.. când ironicul. Nu le înseninează.Editura LiterNet. Ţinea mult de tot la ele.. – De ce n-ai stat cuminte la tine în cameră? îl Mama Sâna.. – Poate-a fost doar un pretext.... Nu? – Apropo. totuşi. Poate că unele.. – Ba da.. dar repede redevine binevoitoare. Multe ar fi putut să-mi povestească. zicea atunci când faptele te-au depăşit.. Lelu nu răspunde – Nu se poate! – Îi călca rău cămăşile. – Nici mie? arhiva lui.. Potrivită treburile acestea. întreabă mătuşa cu blândeţe. causticul Lelu s-a metamorfozat. Şi cărţile.. a trecut dincolo de cuvinte şi concepte. Un Lelu s-a oprit la vreun metru de ladă şi pare a zâmbet foarte seducător.. O vorbă într-adevăr măreaţă. A divorţat. asculta ce vorbim. ia o carte şale. Apoi. . nu pare să o fi auzit. – Chiar a fost. Se apropie de ladă. se uită. Avea succes la femei. cred că nu.. Despre doar o prezenţă enigmatică. Un bărbat adevărat. alege cu privirea. – Nici acum nu – Ai dreptate... Nici nu le arăta.. la viaţa lui. buzele de cal bătrân.. Ce-ar fi şi cum ar vrea să-i controleze ţinuta. Face un pas înapoi. mişcându-şi uşor potrivit de groasă. S-a supărat pentru un lucru de nimic. aşa e bine. Am văzut multe fotografii. 2010 59 Voicu Bugariu – August-Decembrie pe Tante Olga. începe s-o răsfoiască. – Privirile ei se – Poate că-i mai bine aşa.. – A fost un bărbat frumos.. Cu dădea nimănui pe cele importante. de parcă aş fi aşteptat conjunctura actuală. nu? o întreb – Da. – Nu prea ştiu. Am tot Se indispune abia perceptibil. da.. – Ce lucru? – A fost foarte scurtă. Aşa a fost.. Vreo două sau trei nimic. serios. săptămâni. Pe când aşa. Cum e.

nu-i cade bine să glumească atunci când este vorba despre iubire.. Devenea fermecător.. zicea că mobilele şi tablourile sunt prost aranjate. – Poate în perioada de cucerire. uită în gol. nu se putea abţine.. Se întoarce a durat prea puţin. a fost un om cumsecade. când voia.? – Ştii. Aveam cunoştinţe comune. Este mai interesantă. Pe vremuri. 2010 – El ţi-a povestit? – Nu. – La ironie te gândeşti? – Da. la Bucureşti. A fost ceva scurt. – Bineînţeles. – Mă refer la o femeie tânără. aproape nici nu-l mai auzi ce spune. era rău. Încuviinţează: – Ai dreptate.. Nu pare defel condiţie fizică şi vrea să se apuce de yoga.. diavol periculos. După o vârstă.. Tot timpul găsea ceva de înţepat.. – Am cunoscut o doamnă. Se în direcţia de unde a venit. zâmbeşte – A treia căsătorie. spune. de parcă Lelu ar fi fost un – De fapt. deranjată de ortostatism. renunţa la ironii. m-a întrebat dacă nu-l cunosc pe Lelu. Aflând cum mă cheamă.. A doua şugubăţ: Unchiul Lelu se pune încet în mişcare. Mi-a spus că este într-o bună Discutăm în picioare. Oricât de inteligentă ar fi o femeie. – Şi. Dar nu – O dovadă ar fi şi modul lui actual. Eu îl cunosc cel mai bine. ştiu. – Şi-atunci? Nu răspunde. evoluează în direcţia firii lui. atât. am aflat întîmplător. Ajută la . în tren. – Cum? 60 Voicu Bugariu – August-Decembrie sănătate. Ba îl cunosc. Mi-a povestit mama.. eu aşa cred.. – Râde.. Uite aşa şi aşa trebuie puse. – Da? Îl recunosc. Am nişte probleme cu vederea. Avea şi alte ciudăţenii.. luând cu sine cartea scoasă din ladă. este chiar soţul meu.? Cum. sper să mi le rezolv. nu? Doar ştia să fie. ocolindu-mi întrebarea. se gândeşte. – Da. mă întreb cum de l-au suportat femeile. M-a privit cu nişte ochi mari. când intra la noi în casă. lângă ladă. Mătuşa îşi întoarce privirile la mine.. ca să zic aşa.Editura LiterNet. Omul Încuviinţează.. Apoi îşi mută privirea de la mine. O prietenă a mea a reuşit. Avea darul de-a jigni.

eventual mici absurd ar fi fost posibil. nobili. I-ar fi plăcut să fie nişte boieri. Lelu n-a băgat de seamă în ce direcţie merg lucrurile. Lelu avea mari succese.. – Să revenim la complexul de inferioritate. simpatia noastră au durat doar o vară.... – Atunci era o naivitate istorică. să-şi – S-a decis să se-nsoare. mărire şi de succes.. S-a gândit să se însoare... De altfel a şi murit la scurt – Cum adică? Au muncit. sens invers. de ce? A fost ceva interesant. Cine-o fi? Nu este vrei.. Ei s-au oprit când au intrat în rândul – Sigur că da. Politice. Spun: său. Destul de interesantă. Oricum. Era mândru de părinţii lui. Amănuntele cu nunta le ştiu de la Tata Lae.. El avea un complex. dacă prin – Iar în anii '50 poate c-ar fi vrut să-l schimbe în – Da. cazul lor.. au muncit din greu. Au fost oameni de bun simţ.. dar se şi jena un Timişoara. atunci s-a aflat la zenitul iluziilor sale de Se aude un zgomot pe scară. – S-au autoexploatat.. depăşeşte limitele dictate de bunul simţ. îi mergeau toate strună. Au pornit de la nimic. ai dreptate. – Şi cum a fost? timp după ce-am apărut eu la Comloş. nimeni. Antipatia şi – Numai la început... adică bătrânii să fi fost nişte oameni Mă priveşte cu atenţie: . – Da. Sau ţi-a pierit cheful? – Nu.Editura LiterNet. N-au vrut să fie nişte bogătaşi.. Tatăl fetei era un fel de şef în pic de ei.. Pare nedumerită: ce vrei să spui. – Cum să fie? Prin 1946. ca să zic aşa. Şi s-a conformat unui tic al sexului adjudece un trofeu viu... profesionale.. – Parcă nu vă prea aveaţi bine. pur şi simplu! Nu înţeleg – Există o teorie. faptul că părinţii lui erau ţărani? – Ce fel de complex? De inferioritate? Îl deranja săraci.. Despre a treia. n-a fost oamenilor. dacă – Da.. I-ar fi plăcut să-şi modifice trecutul. spun. – Ziceai că-mi povesteşti.. Era mândru de părinţii lui. A fost un avocat priceput. întotdeauna a fost cam naiv.. din interes.. Da.. Doar ştii. 2010 61 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Ceva mai complicat. Omul poate căpăta o nevroză a muncii. dacă vrei..

. Cert este. Privirea ei îmi sugerează o tentativă – Puteai fi invitată şi dumneata. în imaginaţia lui Lelu. oarecum. Lelu l-a invitat la nuntă doar pe tatăl lui. Avea şi simţul umorului. tot citind ziarele. mai mult în sinea lui. dar asta numai în mintea lui. Tata ar face frumos la nuntă. Ea trebuia să consfinţească.. Desigur cu multe menajamente. – Da. Este un dar de familie.. chiar impresionantă. de vizualizare. Era la limită. Deşi tatăl meu nu era suficient de bogat pentru aşa ceva. pe faţa lui se putea citi o grozavă siguranţă de sine. cum să-ţi spun.. îţi spun. nu i-a găsit un rol potrivit. A fost o căsătorie din interes simplu.. Toate mărimile din Timişoara. El credea că totul este foarte – Da. Aşa şi-a spus Lelu. – . Avea şi o înfăţişare plăcută. – Da. – Pe un plan poetic? dar uneori. – Să-ţi spun mai departe cum a fost. ceva în acest gen. el i-a spus. fiindcă o iubea. Bătrânul era un om deosebit. – Şi mai departe? Invitaţi de onoare de la Bucureşti. CopiAm spus că i-ar fi plăcut să le modifice trecutul. o faci cu multă blândeţe. – Ai dreptate. – Nu. Pur şi simplu. aşa cred. – Julien Sorel. în principiu.Editura LiterNet. acolo nu este de dumneata. N-a reuşit să se maturizeze pe deplin. asta nu. mai bine zis. – Şi cum a fost cu nunta? – Aşa. Când voia. Chiar atunci când iei peste picior pe cineva. ajunsese să scrie foarte corect. Nu? – Nunta s-a făcut la cel mai mare restaurant. Se întrerupe. – Absolut. politic. N-a fost un om fără caracter. Mama Sâna oricum nu s-ar fi dus. unchiul făcea mult caz de ţărănime. În peroraţiile lui politice de atunci.. Lelu era în culmea bucuriei. Îi respecta foarte mult. – Şi tu îl ai. ştia să vorbească domneşte. bătrânilor... Dar eşti mult mai blând decât ei. se lepăda de ei.. era şi un argument viu. – Dar lui Tata Lae i-a găsit? – Da. 2010 62 Voicu Bugariu – August-Decembrie Se înviorează. – Râde.. lăros. primirea lui în clasa superioară a Timişoarei. Mă mir: – Chiar aşa? Eu şi luatul peste picior! – În fine. – În fond. Cu toate acestea.

Lelu l-a chemat la Timişoara pentru probe. sigur de restaurant. cunosc. Se distra în sinea lui.. om puternic. de multe ori. dar n-a mers. autentic.. Le este oarecum milă de ei. O fi fost şi el curios să vadă menajeria de la îmbuneze. La un mare Da. ca azi. Bătrânul s-a supărat. eu nu în articole. dar la mine arată un ţăran bănăţean. Bătrînul a conversat. alături făcut faţă.. – Îmi spui ce ţi-a povestit Tata Lae? de tăcere. un cocoşel... nu se fâstâceşte. Nu găseşti? Încuviinţez.. Cei tradiţionali. Tata Lae s-a ridicat de la masă. Pe mine m-a interesat el. Nu cu răutate. înţeleg modul de viaţă S-a supus. Am simţit asta suferinzi. Aşa gândeşte. Se întoarce liniştită. O fi anunţat la masă: Bătrânul are o treabă . – Am văzut. Chiar şi a noastră. la vederea orăşenilor. Lelu a venit lângă taică-său şi a început să-i vorbească în spuneam că nu ştiu. Îmi amintesc ce zicea. spune Tante Olga. Se aud paşi pe coridor... Şi nici eşti mare aici în Timişoara sau la Bucureşti. A plecat direct la gară. Ţi-am spus. am copii şi nepoţi. să-l al urgentă. monedă de aur.. Nu le-am citit.. Şi-a banul ăsta într-ascuns? Vrei să fac teatru faţă de să spună. 2010 63 Voicu Bugariu – August-Decembrie orăşenilor. – Şi Lelu nu s-a dus după el. Urmează un destul de lung moment vadă cine este.. Nu prea – Toţi ţăranii autentici sunt aşa. Era o făcut un costum de haine nou. bătrânii. pentru ocazie. a nu-mi lipseşte nimic. – Nu prea ştiu ce spunea în discursurile lui. Era un om puternic. Nu e unchiul Lelu. Îi rugam să-mi explice ei. A raţionat impetuosul avocat: Îl aduc pe tata aici.Editura LiterNet. îmi dai tu mie –. cel puţin. m-a fascinat.. dotat cu umor şi inteligenţă. să-l împace? oamenii ăştia? Lelu a încercat să-i explice. m-am priceput. Ne tratau ca pe nişte – Şi a venit ziua nunţii.. Şi pe atunci se făceau daruri. Toată lumea să vadă cum sine.. erai prea mic pe atunci. Şi ce mârâit el. nu ştiu dacă ai văzut şoaptă. mă. Am vorbit doar când de cuscrii săi. Totul a mers bine. Mătuşa se duce să vreodată. Chiar ei. Cum. oraş. Deci bătrânul a fost invitat la nuntă. – Nu. Bătrânul a simţit că îi bagă ceva în mână. Tata Lae a fost aşezat în capul mesei. Nu se sfieşte să discute cu indiferent cine. şi i-a spus cum şi când să i-l dea înapoi. A cam – Da. aşa trebuie să fi fost. Poate tu în sat eu sunt om la casa mea. Când mă întrebau de nu ştiu ce.

Şi apoi. Obrajii îi sunt înroşiţi de o cuperoză rămasă între limite rezonabile. Or. de supravieţuire în Lelu îşi cam pierduse iluziile politice. băgat-o lui Lelu în buzunarul de sus al hainei. i-a ştie ce sugestii s-o fi apucat să le dea. nu se punea problema. prea se este omul nostru. legată cu un cordon bine înnodat. auzi! Cine preocupa de cărţi. Prin 1947. Asta era o doamnă. contagioasă. Aflu Uşa se deschide încet. Oftează abia asta. A venit o dimineaţă când am renunţat la orice înăuntru.Editura LiterNet. 2010 – Şi cu moneda ce s-a întâmplat? 64 Voicu Bugariu – August-Decembrie doi. Păr cenuşiu.. Confuzia şi inadecvarea i se transformă uneori într-o armonioasă resemnare. uica meu pare atins de o seninătate adevărată. – Şi cum s-a terminat a treia căsătorie? perceptibil. politician i l-a dezvoltat? Greu. Familia ţărănoi! Îşi permite să ne ironizeze?! Pe noi. de unde pot lua cheia. Un timp. Cealaltă era o fată mai De la un lucru de nimic s-a pornit. Se mişcă înveselită: – Istoria s-a repetat. Când neliniştea vagă i se metamorfozează în renunţare. Au stat împreună doar vreo trei luni. Frunte neobişnuit de lată şi de înaltă. imposibil de răspuns. a doamnei. dar repede mi se şterg iarăşi din minte. destul de des.. Ăsta chiar ia în serios literatura! Nu # fetei. haină de casă vişinie. problema unei asociaţii obişnuite. Şi l-au debarcat. Şi dus a Gustul unchiului pentru înscenări! De la el i s-o fi – Am uitat să-ţi spun. Lelu nu s-a înţeles nici cu – Nici ea nu i-a călcat bine cămăşile? – Nu mai era cazul.. Mătuşa Olga se aşază într-un fotoliu. corect îmbrăcat. Parcă ar spune: Umblu printr-o lume de neînţeles. Apare unchiul Lelu.. Nu arată ca un bătrân neputincios. pieptănat cu grijă înspre spate. Punem lacătul. spun fiziognomoniştii. îmi amintesc vag nişte reguli bine ştiute cândva. Pantaloni gri. . tocmai la acest capitol nu era el tare. tras cheful de-a face politică? Sau vocaţia de mic Ne apucăm să închidem lada. cămaşă bleu. (Semn de imaginaţie puternică. Se punea deci Trebuie să fi fost de vină tot stilul lui.) Bine bărbierit. dacă mai vreau să mă uit Intrăm în camera mea. Din când în când. înainte de a pleca. modestă. Râde. am încercat să lupt cu uitarea. şi-o fi spus: Ia să-l eliminăm pe acest fost.

să ţină minte cifre? Nu este cazul. ocrotit. cu mişcări cât mai line. Ca şi cum ar vrea să-mi spună: Sunt în inspecţie. nu cumva să se sperie: – Intră. Cert este că stârneşte în mine o rezonanţă pozitivă. ca şi cum n-ar fi fost niciodată. s-a petrecut minunea. De ce nu intri? Face un pas înspre mine. o răsfoieşte fără grabă. de nesiguranţă depăşită. tot în şoaptă: Fratele meu. închide cu grijă uşa. într-un gest semicircular. Un reflex al interesului său pentru personalităţile Banatului. paralelă. Idiot savant? Debil mintal cu aptitudini excepţionale. îşi ridică mâna dreaptă. 2010 65 Voicu Bugariu – August-Decembrie Zâmbitor. uică! îi zic. Spun vorbele ce-i dau un sentiment de siguranţă: – Bine. Tensiunea din mine. Nu m-am mai străduit să înţeleg lumea pe bucăţi şi nici să o trec în vorbe. Noua ipostază a soţului său o galvanizează. uica Lelu ar chicoti. O formă de viaţă misterioasă. Bine faci. Ştiu ce face dincolo. chinul de a lupta clipă de clipă au dispărut. ca şi cum ar fi nimerit din greşeală într-o locuinţă străină. În prima seară mi-a spus: „Niciodată n-a fost atât de bun ca acum!”. am simţit că m-a luat sub protecţia ei. foarte amuzat. uşor stânjenit. Şi-atunci. parcă plutind într-un lichid cald. . fratele meu. se opreşte la ilustraţii. la portretele de bărbaţi. se retrage încet. la adăpost de orice întâmplare rea sau doar sâcâitoare. îi vorbesc blând. iar devotamentul ei conjugal ţine de fanatism. dar zâmbetul lui diluat. în soţia sa la fel. o alternativă. bine. Vecinătatea cărţilor îi face bine. (Spunând aceste ultime vorbe. Îmi înclin de câteva ori capul a aprobare. Mai ales. se nelinişteşte. M-am muiat pe dinăuntru. lăsată în urmă. Când nu le mai vede. Semănăm. în stare să calculeze foarte rapid. din acest punct de vedere. trec în revistă apartamentul. împotrivire. Personalitatea lui actuală are într-adevăr coerenţă. cam aşa ar trebui interpretat. Energia ei este ieşită din comun. apoi spune.) Şi apoi. Unchiul Lelu nu mai are cuvinte. uşurat. m-am blegit. să improvizeze mici compoziţii muzicale. Dă peste una din cărţile lui Victor. se aşază încet. precaut. Ia o carte dintr-un raft. Spune ceva de neînţeles. M-am simţit bine. uşor.Editura LiterNet. Pare mulţumit. îi repetă numele. ferit de primejdii. dar apoi se răzgândeşte.

De unde să încep? Încerc să găsesc un sistem. De regăsire a preaplinului şi implicit a drumului spre literatura mare. totul este în ordine. Am dat inaplicabile în cazul meu. Trăiesc uneori şi sentimentul unei trădări de sine. pare – E bine.. Aici este esenţa: unchiul Lelu. Mă duc după el. îl simt radiind nu ştiu ce efluvii stimulative. Apare atunci în mine o forţă centrifugă ce tinde să mă smulgă din vechea casă. Reguli judicioase. parcurg mai multe reprize ale unei lupte între tentaţia abandonării şi presimţirea unei şanse miraculoase de aprofundare. melancolic. pe oricine nu este arhivar de meserie sau nu deţine mână. dacă-i dau crezare lui Rupert Sheldrake. O explicaţie ar exista. fără o ultraconştiinţă nu merge. Caut aur într-o mină demult secătuită? Ar trebui Mă simt solidar cu el. Spre entitatea iremediabil distantă. Mă uit prin ea. În fiecare zi. reviste şi ziare. vechiul Lelu şi cel de azi formează o unică hieroglifă. o metodă. nimic altceva. În plus. 2010 66 Voicu Bugariu – August-Decembrie întâmplare răspunde unei vechi aşteptări ce până acum a dormitat în mine. cochilii inanimate? Nu. Scriitorul modern este un artizan. favorabile. scrise de În peste el încă de la început.Editura LiterNet. Zâmbeşte. zice: – Dacă-i bine. Îi spun: carte. este în stare să-mi inculce tocmai această stare. Doar sondaje. hotărât.. Probabil şi fiindcă seamănă să-l socotesc un semn iremediabil deteriorat? Nu. Căutatul la . dar bibliotecă există şi un tratat de arhivistică. Un haos de fotografii şi cuvinte. atunci e bine. Vorbe tipărite în # misterioasa resemnare apărută în mine de îndată ce l-am reîntâlnit pe fratele tatei. Da. pe fundul oceanului literar. Iau şi eu o derutat. desigur. cu tatăl meu. Dar de ce specialiştii în trucuri narative lipsiţi de har reuşesc doar nişte romane ce agită spiritele un sezon şi apoi cad lent. dactilografiate. stea aproape răcită. totuşi centru al unui sistem solar de hârtie. Mă aşez pe un fotoliu. Travesteşti mitul romantic al inspiraţiei. teoriei lui despre câmpul morfogenetic. Se foieşte. fără o stare intensivă. dar mai mult la el. în stare să-l aducă la disperare mii de cărţi. Teancuri groase. un vis de depersonalizare.

Mi-ar obiecta. susţine el. O situaţie analogă apare şi în mentalului. familială etc. nu? Există mai capătă charisma. la constituirea unui fetus uman Mai sunt şi creodele. de la începuturile ei. N-ar fi exclusă o . Un bărbat de cincizeci ar fascina o fată de douăzeci multe căi pentru obţinerea norocoşi! Alţii se străduiesc ani de zile şi nu reuşesc. Ca şi cum cazul unor descoperiri ştiinţifice. Ironic. ultraconştiinţei. Unii nimeresc în ea din întâmplare. propriei omnipotenţe spirituale. formă oarecare este determinată de ceva în genul morfice. La înviorarea psihică şi mentală. aş gândi mai coerent. i-aş spune. Cine are intuiţia aducătoare de emoţie deplină şi de sentiment al şi s-o învingă. I-aş vorbi lui Da. poate. îmi place să cred. Chiar la întinerire! problemelor.Editura LiterNet. o cromare. Senzaţia de iluminare intelectuală acuzată de atunci despre splendoarea brahmanică. Ceva de domeniul fenomenul s-ar transmite. o zincare a lui. Nu este vorba despre arhetipuri platoniciene. independent de vârsta şi trei. poleire a creierului meu. Viaţa noastră anterioară respectă aceleaşi legi ca şi lumea cristalizare inedită. etnică. Drept urmare. Ce Un mit frumos. independent de situarea geografică. caracterul prea abstract al conceptului. O inanimată. 2010 67 Voicu Bugariu – August-Decembrie promisiune de obţinere a preaplinului. O creodă este cu atât mai adâncă cu cât formele ce o reprezintă sunt mai numeroase. Ghidarea se face prin intermediul rezonanţei contribuie toată umanitatea. De fapt. super-orgasmul marii artişti şi transmisă întrucâtva prin capodopere Există o cauzalitate formativă. devine foarte atrăgător. lui. Dacă într-un laborator oarecare se obţine o (mai ales muzicale). Precum Chaplin. aş scoate în evidenţă latura ecologistă a problemei. au acţionat câmpuri morfogenetice. Ideea răsare în mai multe creiere la interval de zile sau săptămâni. a umanităţii. Foarte potrivit pentru mine în I-aş spune: Sentimentul apartenenţei la un tot este o Dacă Maria ar fi de faţă. Respectivul participării la un întreg nu mai vrea să lupte cu Natura mediei statistice a tuturor formelor asemănătoare din trecut. la puţină vreme ea reuşeşte şi în altele. văile infinit de multe ce pozitivă. începe să radieze energie brăzdează câmpul morfogenetic. Coincidenţe? Nu. Fiecare dintre noi aparţinem la mai multe creode: a mamiferelor. Şi repede aş ajunge la problema mărirea creativităţii. la Ar avea un surâs de mamă-fiică. Intuirea Universului ca întreg. secvenţa actuală.

Mi se ceva. De fiecare dată. m-am întors acasă cu Prima mea cursă a fost un fiasco. pe stradă. am Cum să rezist privirilor ironice? Eram jenat. unii pietoni ar putea să mă simpatizeze. 2010 68 Voicu Bugariu – August-Decembrie domol frigul dimineţii. gâfâind. Alergarea . Avea o dicţie bună. nu mai avea energie pentru Mi-am amintit de el zilele trecute. Fac. bărbat între două vârste. ieşeam foarte de dimineaţă. dar a se mânia de-a binelea. localitate.Editura LiterNet. spunându-mi cu o voce foarte plăcută: Good morning! În acel moment. Ce. sceptică. Mi-am dat seama. De-abia acum înţeleg. fără patimă. de cloşcă uitându-se după uliu.. După vreo probleme de altă natură. mă interesez – cu un plăcut sentiment de aşteptare – unde voi alerga dimineaţa. Cum să alerg printre pietoni? trei săptămâni. când ajunsesem în la schimbul unu – m-a salutat. Un mit. se plângea de astfel încât. practic jogging de zece ani. dom’le. aş uita pentru o clipă despre ce discutăm. Am început la plămânii în flăcări. de înţeles pentru orice om cumsecade. Mi-a trimis o privire bizară. După vreo şase luni. ca să zic aşa. n-am voie să vorbesc singur? adresase? Aşa mi s-a părut. metafore automobilistice. iar celor mai mulţi le sunt indiferent. când urmează să înnoptez într-o trecut pe lângă un bătrân mic de statură. L-am întrebat dacă a spus vârsta când sportivii de performanţă au devenit de mult nişte old boys. am depăşit jena de-a alerga pe străzi. Înjura prelungită îmi aduce împăcarea cu mine însumi. ba Mă ţin cu dinţii de antrenamente. Cred că avea vârsta mea actuală. Imagini nu prea reuşite. aproape sufocat. se ocăra pe sine. Deşi am alergat trei parcul unde-mi închei turul. am început să mă descurc. Ar trebui ceva referitor la randament. Am continuat să alerg. Am avut şi doar vreo opt sute de metri. Obţinerea ei ar fi providenţială pentru un presenescent. # apoi aş redeveni elocvent şi aş relua descrierea stării buzele ei. Schiţa şi el o supărare. Uitându-mă la Supărarea lui era de rutină. În acea vreme l-am auzit vorbind singur pe un devenit un ins antrenat.. nişte dureri. acolo. ar spune Maria. ducându-se Iar într-o dimineaţă geroasă. înainte de animarea străzii. Am miraculoase. o certa paşnic. făcea aluzii la o femeie. dar în ansamblu nu părea prea rău dispus. o fată dintr-un grup de – aproape sigur muncitoare.

starea de împăcare cu sine. Repede îşi dă însă seama: Am între două vârste face pregătire fizică nu fiindcă ar fi pierd. cea mare. nu pot să-mi modific trecutul. o nu! La început este mimetism şi dorinţă de a-şi dovedi: Sunt încă în stare de unele performanţe. alergat prima oară. Trebuie să alerg din ce în ce mai mult. câţiva ani am ajuns la un nivel promiţător. Efortul fizic euforizante. aşa ţi se pare. mă încăpăţânez să dau lovitura maratonul. Sunt extrem de neplăcute.Editura LiterNet. Sunt zile adidaşii foarte vechi. indiferent de durata ei pune jumătăţile de culoarea alamei în borcane. când dau greş. N-am încotro. Îmi pun pantalonul de trening. Cumplite rateuri! Să alergi mai mult de o oră şi să te întorci mai pleoştit decât ai plecat! Alergarea durează prea puţin. aspectele teoretice ale crosului. Fără să înghit nici o reuşesc doar fiindcă n-au fost încercate. Şi asta doar de inaccesibil suferinzilor de lene fizică. Scoate sâmburii din nişte caise. Nu prea mai obţin vânatul meu. este tot mai În fine. nu efectul aşteptat. Bărbatul obsedat de bolile cardiovasculare. mă înverşunez.. Fiindcă distanţă vreo patru sau cinci ori. asemenea bleumarin.. 2010 69 Voicu Bugariu – August-Decembrie mi se pare că forţa gravitaţională s-a micşorat datorită alergării. Un premiu dat de duce la apariţia în creier a unor substanţe înrudite cu Natură. dat peste o pleaşcă psihotropă. îi spun. Până în parcursă a fost treizeci de kilometri. – Mă duc să alerg. cea mai lungă La cincizeci de ani? De ce nu? Multe acţiuni nu morfina. s-a împuţinat grozav de mult. La efort mare. un tricou de decolorat de multe spălări. reală. greu de găsit. se pare. Am căpătat o psihologie de jucător: pe măsură ce chiar ceva oarecum asemănător extazului. Astfel se explică ambiţia de a alerga tabletă. păstraţi din superstiţie (cu ei am Mătuşa este singură. Încă de acum prezent n-am îndrăznit. Are aerul abstras al unui alchimist. reuşesc să-mi modific în bine felul de a mă simţi în mine însumi. Apar în bucătărie. îi preferă pe bărbaţii în bună condiţie fizică. paroxistică. Fac uneori crize de tahicardie M-am apucat mult prea târziu. Se împuţinează şi dimineţile când . Există o explicaţie. Alta este problema mea actuală. Iată de ce femeile sunt euforici! Tonici! Nu este deci vorba numai de anumite performanţe. acum zece ani).

2010 70 Voicu Bugariu – August-Decembrie Ajung la poartă. Este şase şi jumătate. fireşti în cazul unui bărbat încă tânăr. – Stai mult? – Nu. Unchiul Lelu? – E liniştit. Se Vezi apa. La mijloc este o confuzie între literatură şi – Nu ştiu. mânuirea unei puşti. Ori trăieşti. – Da? Pe unde te duci? poate oare? intelectuale nu poate fi obţinută decât prin economii pe un original. Energia necesară aventurilor seama celor efective. reuşesc astfel să ies. ori scrii. de parcă aş fi translucid. Am motive să fiu relaxat. Ba nu. da? – Da. În urmă cu zece ani. două zgomote metalice îmi evocă. Când sunt pe punctul de-a o lua la stânga. Cele . Mi-ar plăcea de-a lungul râului. Fac vreo douăzeci de paşi şi mă opresc în colţ. abia privindu-mă. să suni! – Sigur că da. Probabilitatea de a întâlni un cunoscut este foarte mică. nimic. Ce să-i faci? Sunt un individ de serie mare. cea cu podul? În vestimentaţia mea sportivă. din nou la stânga.. Vieţile autorilor sunt în general mult mai plate decât s-ar crede. Nimeni nu pare-a mă vedea. încă nu! Sentimentul de-a fi doar un supravieţuitor. semnalizări de rutină. îmi răspund.. un cincantenar atras de adolescente. Cobor primele trepte. Două femei stau pe prag. Am privirea imparţială a unui sociolog.Editura LiterNet. – Aşa o să fac. Una se ridică alene. ştii tu. aş fi recepţionat scurte sclipiri de recunoaştere.. Vine cu mine până la ieşire. Pot să-mi permit o scurtă contemplare a pietonilor. Într-un anumit punct al vieţii sale. Le salut. pe strada noastră. aud cheia întorcându-se în broasca demodată. Apoi. sunt practic deghizat. – Când mă întorc. Acum. O iei la stânga. O banalitate mai puţin cunoscută. Ce-ar fi să arunc o privire pe strada principală. Cea pe unde ai intrat în casă. omul realizează: Am Nu pare defel mirată.. Oamenii consideră firesc ca literatul să fie existenţă. cel mult o oră. Meseria mea mă scuteşte de multe uimiri. Stă cu o carte. în chip bizar. Provincialii s-au molipsit de la bucureşteni în materie de indiferenţă stradală. mă las în voia unui impuls subit. dar în fond mă interesează mai ales fetele. da. sun.

zice companionul. Trăsături regulate. Sentimentul de vieţuire este dependent de aceste priviri. de unde-mi pot contempla nestingherit trecutul.Editura LiterNet. – Zâmbetul binevoitor nu vrea – Cristian. iar cel de supravieţuire se iveşte în absenţa lor. O apăsare Strângerea ei exprimă. mă aflu într-un alt tărâm. se opreşte o pereche de tineri. mă plimb. personal! debilă. tropismele erotice ale străzii. înalt. Conceptul de mortăciune vivantă îmi place. dacă este să mă iau după cele puternică. Brunet. Voturi de încredere. citite cândva într-un almanah. m-au uitat. să-i coboare de pe faţă. Deşi în sinea mea i-am atribuit statutul de mit Oricum. uşoară.. Fata cunoştinţa lor se află în spatele meu. exprimă absenţa. este Maria. Este o chestiune de statistică. Se îndepărtează. dar unda emoţiei mele este slabă. cu îngăduinţă amuzantă. Mă bucur. aflat în permanentă funcţiune. mimica stradală i se modifică. Probabil trecut dincolo. este exclus să nu recepţionezi măcar un semnal. Recepţionându-le. Ba nu. îi zâmbesc. Studiezi . mai bine o subţire şuviţă sărăcăcioasă decât un robinet uscat. îmi adresează scurte priviri binevoitoare. Ce mai faci? îmi zâmbeşte amabil. dar nu mai mult. Mâna lui este – Uite. Îmi spun numele. După ce omul se obişnuieşte cu absenţa lor. altfel îmbrăcată. – Salut! spun. rapidele priviri. Tonsura îmi aminteşte moda de acum vreo douăzeci şi cinci de ani. cu efect benefic. un joc. Niciodată nu voi afla impresia lor fugitivă despre mine. În el intră cei mai mulţi dintre pietoni. în fond. indiferenţa. – El este prietenul meu. incipient amuzat. Ochi limpezi cu trei decenii. o retragere grăbită a palmei. lipsa aşteptării. Are – Ce faci aici? mă întreabă Maria. Genul atlet cu unele curiozităţi intelectuale. Există un sistem de semnalizare erotică. frumuşel. foarte scurtă. trecătorii? sclipiri ironice. Priviri de legitimare. Două fete – oraşul îmi pare literalmente invadat de adolescente – mă observă. în cursul unei rute stradale. Nimeni nu te mai alege. nimeni nu se mai uită la tine. Eşti bătrân. alură de sportiv. Copleşitoare impresie de prospeţime virilă. bărbatul sau femeia înţelege că este omologat ca posibil partener. ca unei amintiri plăcute. Masă musculară remarcabilă. Dacă nu eşti prea bătrân.. nu mai recepţionezi scurtele. 2010 71 Voicu Bugariu – August-Decembrie În faţa mea.

ia te uită! Mă bucur. nu? – Şi. – El e poloist. . de ce v-aţi cardio-vascular. – Mă bucur... Au expresii oarecum asemănătoare.. un băiat cu muşchi lungi şi umeri de statuie! – Cum adică? se interesează Cristian.. – După o anumită vârstă. o discuţie în contradictoriu. hai să-i spun îmbrăcat aşa? iubitor-mustrătoare. spune Măria. – De ce? Vreţi să vă întreceţi cu mine? A muşcat din momeală. – Ar fi o nebunie să angajez îmblânzit. devenită gânditoare. El zâmbeşte conciliant. Mint: – Da.Editura LiterNet. Feţele.. deşi este bine doar la două zile. Inima.. S-ar – Speculaţii. nu? nu-i exclus. – Buna mea opinie nu l-a – Da. bineînţeles. Mă priveşte înainte. N-am cunoscut până acum nici un – Da. Dau înapoi: Este cu vreo zece centimetri mai înalt decât mine. – În ce divizie? – A.. Spun neutru: – Cristi. Aceeaşi tonalitate. – Să fie doar o impresie. aşa ceva. Sistemul putea să ai dreptate. aşa.Cristi! îl mustră Maria cu gingăşie. – Ba nu. spune Maria. zice tânărul.. cu mica lui ironie.. – Nu vă supăraţi. Este un sport frumos. Ce-ar fi să. mă întreabă. pentru sănătate. – Da. Eu nu văd Mă priveşte parcă dintr-o altă sferă. Trebuie să conduc discuţia cu – Şi poloiştii aleargă. Aşa.. abilitate. Îmi dau seama. Facem şi noi pregătire generală. de fapt speram s-o întâlnesc.. Fiecare se îmbracă aşa cum are chef. eşti culmea! exclamă Maria. – Alerg. O iau în glumă: .. Cristian se amuză.. Şi alţii fac sport. Aha. Cam dur. poate mă înşel. Cât? În minte.. îmi apare o idee diabolică. privind în sus şi stăpânindu-şi un căscat. poloist. ştii. – Şi? În fiecare zi alergaţi? – De ce? – Da... este interesant. 2010 72 Voicu Bugariu – August-Decembrie Cristian râde. în continuare – Da...

Îţi iei un echipament şi începem. cunoştinţa din tren. Hm. Îmi aruncă din când în când câte o privire de îngăduinţă filială. dar nu văd sensul. – Bine. s-a cam ramolit prietenul tău. Buzele îi tremură într-un mod adorabil. Ne ducem pe pistă. spun. L-am capacitat. Îl provoc pe zeul ei personal. Nu se vede nici un suflet de om.. Eu sunt un om tânăr. – Eu zic să mergem la stadion. – Dar să ştiţi.. ce zici? – Sunt de acord. spune poloistul posomorât. – Bineînţeles. Ce zici? . Avem timp destul. Ştii.Editura LiterNet. punem un pariu. – Şi. o alergare de rezistenţă. fără bani. Am dezamăgit-o. Nu sunt pentru mine. Îi cunosc pe toţi. – Nu trebuie sa-mi dea ea voie! Doar agresivitatea îl va înviora suficient de mult. intră undeva sub tribună. Doar n-o să alergăm de nebuni prin oraş.? Poloistul este nemilos: – Dânsul a propus. Îi dai voie să facă o mică întrecere cu mine? Poloistul se enervează vizibil. – Sunt de acord. antrenat. splendidul mascul. cum? întreb politicos. N-o fac pe gratis. Cristi! Te rog! De ce. nu! De ce să nu fie? Maria mă priveşte consternată. Facem ture. Ne îndreptăm tăcuţi spre stadion. – Tu ce zici? o întreb. să mergem chiar acum. 2010 – De ce nu? 73 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Chiar vreţi asta! – Buna lui dispoziţie s-a dus pe apa sâmbetei. Mai e mult până se-ntunecă. Maria îşi revine repede. Nu-i corect! – Ei. ca să zic aşa. rugătoare: – Hai. Are din nou buna sa dispoziţie obişnuită. Dar echipamentul? – O să găsesc acolo. Se uită pe furiş la Maria. Are aerul unei nepoate mândră de bunicuţul ei. Ce ziceţi? – Să mergem. La sprinturi nu mă bag. Nu este cinstit. Mă măsoară cu milă de generaţie. Cristian dispare. virilitatea întruchipată şi pe deasupra brici de inteligent? Asta este o gafă. Spun: – Atunci. Ce sumă ai în vedere? Maria este gata să izbucnească în plâns. Maria. Stadionul este mic. relativ bine întreţinut.

dar asta este o prostie. ai? Aici e beznă. spun. ia să te văd. Mai este mult până se înnoptează. O să vă apuce noaptea. Îl însoţeşte sclipire de complicitate. Numărul de ture. – Da. desigur. uitându-se cu blândeţe la mine. Se opreşte. E prea târziu. Ne vedem aici. Cine face mai multe. Ar trebui să-ţi faci un control cardiologic înainte de a alerga. – Da. Viteza nu se ia în considerare. – Ture pe stadion. Nea Titi împreună cu poloistul se întorc în direcţia de unde au venit. nu fi tu atât de sigur. – De ce. Până atunci terminăm. Ziua de vară pare interminabilă. ci trăire. se impacientează adversarul meu. nu te supăra. – Nu te supăra. În ochii lui. Nu-mi arăt prin nimic iritarea. mai eşti în stare de ceva? Cred că da. Dimineaţa. Doar îţi oboseşti inima. Ce te faci dacă v-apucă noaptea. Dăm mâna. Vă ţin contul turelor. este o prostie.Editura LiterNet. Sunt un norocos. acum nu mai este supravieţuire. – Lasă. să fie cum zici dumneata. N-ai nici o şansă. Cristian se întoarce echipat. – Eu nu renunţ. Mâine la opt vă convine? – Da. Rămân cu Maria. văd o speciali. Telepatic. N-are importanţă. pentru maraton. spun. 2010 74 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Fiţi atenţi la mine. îi transmit. spune poloistul. Da. De ce să renunţ? Cristian îşi continuă mişcările de încălzire. Pantofii săi sunt un bărbat la vreo şaizeci de ani. Antrenorul – Cristian îi spune nea Titi – pare Poloistul se uită la mine ca la un animal ciudat sau . nea Titi. intervine împăciuitoare Maria. Bine că era aici. spun. dom’le. spune Maria. stadionul e liber. spune. zice. Eu zic s-o lăsaţi pe mâine. mai degrabă ca la o insectă nu tocmai simpatică. nemulţumit de ceva. nu? Avem nevoie de un arbitru. bătrâne. Ei. N-am chef de conversaţie. – Mai bine renunţaţi. S-a făcut şapte. – Dânsul este antrenor de atletism. Vin şi eu. – Cum vreţi să alergaţi? întreabă antrenorul. Face un gest de renunţare. bineînţeles. – Bine. Pe mâine! – Este o prostie. Simt în mine o încordare de cea mai bună calitate.

Nevăstuică a vieţii Răceală. On spirit critic şi caustic. de importanţa textului. voit tout par le petit bout de la lorgnette. # Robert aflu sensul exact al acestei expresii. Mai departe. răsfoiesc un dosar ce cuprinde texte scrise de Lelu. mania asta am avut-o când eram adolescent. fineţe. Trebuie să reţin si plăcerea manifestă Apoi. Înseamnă a vedea lucrurile printr-o parte neînsemnată a lor. inhibiţie. Frapantă este supradimensionarea majusculelor în pare ceva de domeniul fanteziei. hârtie? Mai degrabă lăcomie de vorbe. fiecare dată când dactilografiază. Îmi dezbrac echipamentul. Lelu adora. De rândurile cât se poate. într-un mod destul de Există şi argumentele unui anumit simţ estetic. pricepe coabitarea unor elemente contradic- O analiză modestă. din tratat: Spirit de analiză. Un grafolog rutinat face . minuţie (mai ales dacă scrisul este ordonat şi îngrijit). o făcea pe toate fiţuicile. ca nişte lănci. Cursa de mâine mi se l-am provocat pe superbul efeb? Mă văd silit să Înainte de-a mă culca. indiferent ieşi în evidenţă. Pentru scrisul mic: Atenţie. miopie. încep să alerg încet către casa unchiului Lelu. Barele literei t (semn foarte preţuit de grafologi) indică o voinţă situată între limite normale. plăcerea grozavă de a scrie. după cum văd. indiscretă. îndeseşte iscălitură.Editura LiterNet. Asta semnifică francheţe şi un caracter bun. Într-un sinteze. oboseală. oarecum uimitoare la un om trecut prin atâtea necazuri. Ce personalitatea. Ieşit din stadion. bună dispoziţie constantă. Oare eu răspund afirmativ. depresie. a cărui importanţă este exagerată. a avea puncte de vedere meschine şi spirit îngust. spirituale. dorinţă de a de a-şi etala propria iscălitură. Semn de orgoliu sau de vanitate. Un mod pueril de a-şi afirma pronunţat. al utopiei. îmi amintesc. 2010 75 Voicu Bugariu – August-Decembrie Mă îndepărtez singur. denotând tratat din 1939. literele îi ies foarte mici. in-octavo: Précis de graphologie spune grafologia? Ia să vedem! Am la dispoziţie un pratique par Le Docteur Camille Streletski. Scris înclinat spre dreapta. Semn de zgârcenie? Economie de consuma cât mai multe cuvinte în unitatea de timp. Persoană curioasă. de a umple pagini. poftă de a Când scrie de mână. „Scalpează purici”. La noapte. iscoditoare. ceea ce nu este puţin lucru. Firea fericită nu ţi-o schimbă nimic. Veselie. să se semneze. Se termină ascuţit. voi dormi bine. printrun aspect accesoriu.

Cândva. momentului. echilibrat de anumite calităţi. pe veleitar. „La ce dai?” Cererile lui mi s-au părut normale. minus ascensiunea. Sunt precaute şi prevenitoare. tatălui meu. Aveam. cu aprofundat. Sub acest aspect. Găsesc şi alte asemănări. am dorit să urmez dreptul. ale lui Gheorghe. dar şi în altele. Poate din M-am pregătit pentru admitere. A fost un sprinter. Acesta din urmă ignora până În plus. Spuma felului meu de a fi firesc. cumsecade? Uneori zic: Spirit minor. îl şi-l înţelege! Intransigenţă combinată copiile unor scrisori cu destinatari cât de cât importanţi. Există şi deosebiri. Lelu a cultivat fragmentarismul. S-a comportat ca şi cum ne-am fi cunoscut. sub acest raport. este a lui Lelu. da. Seamănă cu un medic. . Semeni cu Lelu! îmi spunea uneori mama. nu-l cruţa nici pe şeful său direct. Ideea mea nărozie! de a alerga maratonul nu i-ar fi plăcut. lui îi semăn. în fond. bătrânul îl justifică. straturile profunde sunt. Constat destule asemănări. Sau: Lelu! Parcă el te-a chiar la o anumită varietate de zâmbet. în ziua înscrierii am discutat cu un alt candidat. Dacă găsea un adevăr de eram foarte sociabil. înţelege cum un defect sau altul este sau nu compensat. iar eu la fel. Adultul din mine îl priveşte de sus.Editura LiterNet. Asta se vede şi din îngăduinţă! iartă cu va aduce revelaţii capitale în legătură cu mine însumi. Alteori. „Ai şi un foc?” „Salut!” mi-a spus. cu reproş amuzat. îşi alegea victimele. Nu l-am refuzat. Ar fi zis: O făcut! Asta la vreo atitudine batjocoritoare a mea şi Fişcalul nu făcea gafe majore. înclin să-l scuz. Deşi lăsa impresia după inspiraţia A fost un om superior sau nu? Să-l acuz sau să-i iert benignele păcate de ins. de pildă. „Ai o ţigară?” Ironia mea. să-i justific stilul îngăduitoare ironie. 2010 76 Voicu Bugariu – August-Decembrie profesionist excepţional. Nu-l atrăgeau distanţele lungi. un sentiment: Trăiesc o identificare ce-mi admiraţie pentru unchiul Lelu. mai ales în privinţa stilului intelectual. că ironizează la întâmplare. nu-mi mai amintesc. fastidios. seamănă mai mult cu a şi spus. nedemn de a fi veleitarist. cum este şi torii. A străbătut spre o poziţie superioară numai fiindcă era un oportunităţile elementare. desigur. Pe atunci.

o profesională îndoială. n-aş fi intrat într-un menaj târcoale platonice.” se pare.” „Da. eram încă un . Cartea nu este prea groasă. Dacă scenariul iniţial se concretiza.. aş fi devenit la filologie. Nu l-am mai văzut de atunci. cu aptitudinile mele. M-am răzgândit pe loc. El n-a reuşit. M-am răzgândit. poate un unchi Lelu. Sunt mai puţini decât la drept. Deşi am Destinul de literat minor al unchiului Lelu n-are un ecou în marginalizarea subtilă trăită de mine? avocăţesc? Am sau nu vocaţie de scriitor? Felul meu speculativ de a concepe literatura este publicat multe cărţi. A zis: istoria universală. nu sunt cumva un veleitar? cetăţean fără curiozităţi culturale.” „Ai vrut să dai la drept?” „Materiile? Când mai ai timp să înveţi?” „Este o singură diferenţă. în loc de constituţie. 2010 77 Voicu Bugariu – August-Decembrie „La filologie. Ne-am înscris împreună Băiatul părea foarte sigur de el. m-aş fi mulţumit să-i dau Metafora literaturii ca femeie greu accesibilă. Iată cum am fost deturnat de la o meserie mai potrivită.Editura LiterNet. distrugător cu literatura.. O trecătoare tristeţe. Colegii mei se Un an după încheierea facultăţii.

Acum este soţia Am ales critica jurnalistică. nici nu găsit cuvintele potrivite. M-a preocupat perversă de a minţi bine. alegeam puţinul ştiut cu certitudine şi îi unui amănunt. Am publicat bluff.F. dar cele patru mici versuri mă retorice. în satul din Bărăgan unde informau avid. câştigarea procesului. şi Hausfrau. De obicei. făceau fişe. manifeşti un interes special pentru fenomenul literar. Insistam asupra câte Îndoielile ei m-au catalizat. Am înţeles nişte concepte. un examen de istoria literaturii române. Fie-i ţărâna uşoară! spaima anului – intransigenţa lui anticălinesciană mi se indiferent în favoarea cui pledez. nu adevărul. a devenit victima unui absolut nimic valid de spus. între marginile cărţile unui avocat nimerit în literatură. 2010 78 Voicu Bugariu – August-Decembrie M-am apucat de critică literară în urma unui realizam figura profesorului fără vocaţie. plauzibil. Nimic nu putea fi mai inexact. Am învăţat câteva procedee pare astăzi destul de naivă –.. dar atitudinea mea sunt mai uşor de deprins. preocupat în pariu. Eu mă ocupam de lucruri fără nici o legătură cu Examenele în le-am potrivirea luat graţie unei anumite unei mod obsesiv de culturism. adevărul şi minciuna sunt egale între ele. Poemul cu pricina frapaseră şi le memorasem fără să vreau. S-a amuzat grozav când. într-o noapte geroasă. datorită seama prea târziu. M-a oprit exact în momentul când nu mai aveam Trucuri avocăţeşti folosite în chip inconştient. de a-mi doza argumentele astfel încât apărea ideea de minciună. Iubita mea ştia cât de puţin vorbind mai mult pentru mine însumi. fiindcă atât ştiam. Pentru un sofist şi pentru un Spre sfârşitul facultăţii. citind şi apoi improvizam o montură potrivită. de fapt din ignoranţă. Ironia soartei a decis ca primele rezultate ale partidei mele de tenacitate să unui mic industriaş din R. Ca un avocat abil. păleau în sălile de lectură.. Am trăit satisfacţia bunului simţ. Profesorul.Editura LiterNet. îndemânări elocinţe înnăscute – de existenţa acesteia mi-am dat cuvintelor. Asta . aparent din dorinţă de aprofundare. fiindcă trucurile ei profesorii cădeau în cursa mea. când nu mai era nimic de dres. avocat. Mi-a fost profundă a fost una de inaderenţă afectivă. „Ce-ar fi să devin un critic literar român?”. În conştiinţa mea.G. apară când ea mă părăsise de mult. îmi spuneam numai atât: Am demersul meu să fie acceptat. Am luat nota maximă la analizând în mod copios un epigraf. nu apucasem să-l citesc. literatura. am zis: mă interesează literatura. un profesor mi-a spus: Ştiu.

L-a Este greu de spus câtă naivitate culturală şi câtă considerat ceea ce de fapt nu era. Fiecare dintre declaraţiile mele de partea mea. C. Acesta i-a primit cu atenţie respectuoasă folosit sugestiile (inclusiv frivolităţile intelectuale). de . s-a făcut prezentarea sculptorului Ilie Baia. scriitorul îşi exprimă încep a îmbătrâni pentru a înţelege. Articole publicate în deceniile al patrulea şi al cincilea. Petru Sfetca. Lelu Herzovi. de veleitar. probabil jinduită. Îmi trimitea lungi epistole cu sfaturi Întâlnirea de miercuri după masă. literar eminenţă cenuşie culturală. în locuinţa d-lui Lelu Herzovi. Iosif Aldan Moise. Erau necesare nişte proteste destul de vehemente din acceptabile. Al. 2010 79 Voicu Bugariu – August-Decembrie autonomie culturală era urmată de o mică supărare. l-a ascultat. Lelu a corespondat intens cu un ţăran-condeier timişoreană. ci meserie. Demagogie umanitaristă. Prin 1947. ba chiar a un ton de vagă subordonare spirituală. avea un cenaclu l-a plasat oarecum într-o postură de mentor. nu nu înseamnă imoralitate. l-a contrariat niciodată.) Ghiţă. Dar pentru un scriitor? Avocatul nu se mai interesează de un proces după ce l-a câştigat sau l-a pierdut. Mult a mai scris! Scrisori în copie. fidelul său corespondent din Comloş. întreţinându-i iluzia că a devenit în fine un Lelu şi-a dovedit şi altfel dorinţa de-a fi o personal. alinându-i suferinţele maestru. de o răcire în stil provincial. m-a socotit un învăţăcel al său şi Atitudinea lui discret subalternă l-a satisfăcut pe Lelu.Editura LiterNet. Euforie nemotivată. complezenţă se află în scrisorile acestuia. Multă vreme. Petre Pascu. şi sugestii culturale. I-a dat atenţie. întotdeauna acelaşi adevăr interior. în cadrul căreia de faţă fiind d-nii dr. Tăieturi din adesea din Comloş. a câtorva dintre publiciştii şi poeţii timişoreni a constituit un prilej de a scoate în evidenţă preocupări de artă şi cultură pe care le dorim cât mai des mărturisite şi cât mai larg difuzate. Mircea Şerbănescu. (Istoria oricărei familii este o succesiune de supărări şi împăcări. cu şedinţe menţionate în presa după atâţia ani? Nu cumva sunt iremediabil contaminat? ziare. Grofşoreanu. A fost o întâlnire amicală. pentru ca scrisorile lui să redevină m-a tratat ca atare. Jebeleanu. din când în când devenea imperios. A fost necesar să Aş mai fi în stare să abandonez avocatura literară.

îşi scriitori şi se miră de placiditatea epistolară a tatălui exprimă inocent bucuria de-a fi amfitrionul unor meu. 2010 80 Voicu Bugariu – August-Decembrie promiţător talent şi două piese din lucrările sale de până acum. cuprinzând o cronică a Banatului dintre anii 1683–1827. De seară vin iar băieţii pe la mine. nişte păcăraie şi nişte cârnaţ fiert cu hrean. Stoica de Haţeg folosită ca izvor de toţi istoricii bănăţeni. Spre a ţi-o aminti o transcriu: „La 6 Febr. Bem în cinstea fratelui amfitrionului. Dat fiind că ai început în sucursala timişoreană cariera era cazul să-mi fi spus cineva de la bancă în răstimpul de o . două busturi în ghips. Am invitat la ele pe prietenii de condei şi i-am tras un „cenaclu literar” de i-a mers buhu! În acel cadru l-am „zăit” pe Ilie Beia cu opera lui plastică. aşa cum numai în ceasurile sfinte o poate face.c..Mama mi-a trimis un colac.. fiindcă pentru părinţii noştri sunt singurele bucurii ce le putem face şi adevăratele bucurii.Editura LiterNet. Mai pe larg vom reveni asupra lui după ce va eşi de sub tipar. ele marcând valoarea morală a odraslelor pe care le-au ridicat din trudă şi chin. în schimb îmi permit eu a te sărbători. iar paharul băut în modestul meu apartament de visător îl va cunoaşte tot Banatul cu întreaga-i semnificaţie. că sunt singurul care m'am înfiripat dintre ei. Dl. delicioase. Euforic şi naiv. frate-mio! Te pup şi te felicit cu inimă caldă şi cu bucuria pe care tu eviţi a ţi-o manifesta (dintr-o strâmbă concepţie) deşi numai cât suntem vii putem să realizăm ceva şi să le considerăm evenimente toate aceste înfăptuiri. Dacă tu eşti zgârcit în vorbe. Lelu Herzovi îşi publică observaţiile cu privire la acest manuscris şi la datele cuprinse în el. A fost expediată în ziua şedinţei de cenaclu. îl satisfăceau în cel mai înalt grad. am comunicat presei despre Cronică şi am tras la măsea un excelent vin dat de Baia. Tata Lae va fi surprins şi va lăcrima. am intrat şi eu în Direcţiune. . Într-o scrisoare. că a reuşit să scrie cea mai modestă frază din toată antologia literară cu ocazia unui eveniment personal. – Brava. am mai primit o avansare. nu mai zic de vin. Aceste întâlniri îi provocau o stare de jubilaţie.”. E vorba de cronica lui N. Deosebit de interesantă a fost însă comunicarea d-lui Lelu Herzovi cu privire la un manuscris nu de mult intrat în posesia Academiei Române. a. Lelu savurează micul său succes. într-un volumaş care va apărea in curînd.

.Dar mă solicită treburile. 3. hrana. Ion Tălban se obligă a juca cu ansamblul Teatrului Naţional din Cluj „Patima roşie” de M. 2. . afişajul privesc pe dl. Lelu Herzovi se obligă prin aceasta să plătească la mâna d-lui Ion Tălban suma de lei 25. sumă globală de fiecare spectacol. naiv emfatice. pentru suma de 25. Lelu Herzovi se învoieşte prin aceasta să plătească d-lui Ion Tălban jumătate. Ion Tălban. CONVENŢIUNE Încheiată azi 23 Martie 1943 între dl. nu ne-a deschis uşile şi nu ne-a pus o vorbă bună. Peste puţină vreme. În caz de nerespectarea convenţiunii de mai sus. 4. Toate celelalte cheltuieli şi venituri ocazionate de spectacol revin d-lui Lelu Herzovi. de comun acord se va fixa o altă dată. Lelu Herzovi.000 lei. Ciugulirea câtorva firimituri de succes îl face euforic. urma să înceapă declinul. Sorbul sau „Suflete tari” de Camil Petrescu după cum urmează: În seara zilei de 1 Aprilie în Deta. Banii vor fi plătiţi de dl. Dl. dormitul trupei.. Te îmbrăţişez cu drag. în seara zilei de 4 Aprilie în Jimbolia. 1. nici-o presimţire rea. domiciliat în Timişoara I Piaţa Unirii 11. Se mulţumeşte cu puţin. Numai capacitatea noastră şi moralitatea ne-au dat micile piedestale de pe care ne învrednicim a face mândrie satului şi colţului de ţară în care am văzut zorile vieţii acesteia frumoase pentru cei care au înţelepciunea să ascensioneze cu picior sănătos. A încercat şi postura de animator teatral. 2010 81 Voicu Bugariu – August-Decembrie lună despre acest avans al tău în instituţia în care văd că eşti un factor indispensabil. în seara zilei de 6 Aprilie în Oraviţa iar în 7 Aprilie în Anina. Dl. . Datoria e mai presus de orice. Toate cheltuielile ocazionate de deplasarea. Ion Tălban societar la Teatrul Naţional din Cluj şi Lelu Herzovi. Plesneşte de satisfacţie. cu cel puţin o săptămână înainte de ziua fixată pentru spectacol.000 în ajunul zilei spectacolului. adecă atuncea când din motive neprevăzute reprezentaţia n-ar putea avea loc. Lelu. fiindcă pe noi nimeni nu ne-a dus de mână.Editura LiterNet. 5. Din beneficiul net dl. În rândurile lui facile.

O altă cale spre postura de curator nu înseamnă desigur că nu-şi iubea satul natal. deşi ar fi avut bune şanse de succes. sunt în măsură să-i spun: căutat adesea pe Lelu. Drept pentru care am încheiat prezenta convenţie. Şi în asemenea prilejuri s-a situat pe un mic soclu.000. Statistica arată că majoritatea accidentelor critice. Notă ulterioară S-a jucat piesa dar escrocul de Tălban a pus mâna pe bani şi ca cel mai ticălos dintre ticăloşi nu mi-a restituit nici un ban. Herzovi.. necesare. idealuri. Teoretic. în Da. Acum. Vecinătatea tipăriturilor nu m-a Îmi stabilesc bioritmul. Caricaturala lui faptă culturală şi-a aşteptat 6. Am trei de plus! Iată ce înseamnă să fii un om dintre ticăloşi”. Am rămas cu satisfacţia că am stimulat arta în vreme de război. Ce să-i faci? Am dormit bine.Editura LiterNet. Port la mine tabelele Manii de presenescent. Asta deranjat. Deci această sumă se va reţine în două rate la primele două spectacole. preocupată numai de obiective sublime. dătătoare de satisfacţie şi echilibru psihic. ba chiar dimpotrivă.. 2010 82 Voicu Bugariu – August-Decembrie preferat să apară în ipostaza de victimă neajutorată. A Lelu nu l-a urmărit în justiţie pe „cel mai ticălos norocos. făcînd ca THALIA să desmintă dictonul latin „Inter arma silent musae”. ce să mai discutăm! Persoane interesate de istoria Banatului l-au noaptea amuţită de august. L. tinereţe. unchiule. # sublim. nu Calculele sunt foarte simple. Drept acont dl. ai fost mare! Ai fost un mecena.. (1967) aproape o jumătate de veac ratificarea. Ion Tălban primeşte de faţă cât martorii de la dl. Timişoara la 23 Martie 1943. cabotinismul naiv mă înduioşează. Lelu Herzovi suma de 20. încape nici o îndoială. aşa-zise . Experienţă. obţinând astfel o indispensabilă stare de autosatisfacţie. La fel interpretez preocuparea lui pentru Comloş. astăzi sunt scutit de aşa ceva şi mă cardiovasculare se petrec în anumite zile. Umorul lor involuntar este enorm. Sunt remarci de contactare a posterităţii..

s-ar putea să stau mai mult. Asta nu înseamnă obscurantism şi nici meditaţie transcendentală. – Nu. Numai astăzi. – Da. Şi în ele se alerga pe distanţe lungi. Mă străduiesc să-mi păstrez hotărârea sintetică. ştiut că te trezeşti atât de repede.. Mă bărbieresc alături de cada cu labe de leu. Apare mătuşa. Mult mai puţin valoroasă decât cea . Omul poate să îşi pregătească psihicul în funcţie de scopurile sale. Aş fi aşteptat. Sau s-ar aflu la nivelul maxim al posibilităţilor mele fizice. frustrat de simţul realităţii. Este o inconsecvenţă. Respiraţii pentru mărirea agresivităţii. Mă reîntorc în cameră. Să mănânc ceva sau nu? Până la urmă. Ies încet din clădire. – Bine-ai făcut! – Am mâncat nişte supă. Cine face exerciţii şi respiraţii yoga nu are voie să consume excitante. Rămân gânditor pe scaunul cu rezemătoare semicirculară. obţinută în distileria nu ştiu căror naturală. Mă duc să – Iarăşi? De două ori pe zi? Râde. Câteva exerciţii pentru elasticizarea încheieturilor. Ar fi prea multe de explicat. – Nu. – De ce eşti aşa grav? Ai dormit bine? – De data asta. Et. Nu ştiu nimic precis despre pregătirea unei alergări îndelungate. am văzut şi un film. N-am habar cum arată dimineaţa unui maratonist. spun. Mă spăl. Ne salutăm. 2010 83 Voicu Bugariu – August-Decembrie Important este ca efebul să creadă că sunt un şi-ar maimuţoi bătrân. Trebuie să am stomacul gol. – Stai mult? până la prânz. ce se iveşte în conştiinţă precum un orgasm instanţe raţionale. pourtant. Mă priveşte cercetător.. foarte bine. oricum. îmi încălzesc puţină supă de legume şi apoi o beau încet. Ba nu. încerc să mă concentrez. Îmi fac o cafea tare. Astfel consuma fără socoteală forţele. Îmi rămâne bunul simţ. Ce tactică să adopt? Bun ar fi un antrenor! deconecta prea repede. Mă reculeg. Fac o excepţie.Editura LiterNet. Vin Trec peste prima întrebare. emoţionale şi intelectuale. forţând convenţia tacită de-a nu umbla la frigider. dar n-am chef de vorbă. Îmi amintesc şi de nişte romane. Te rog să mă ierţi! N-am alerg. Nea Titi ar găsi destule greşeli în conduita mea.

Îmi răspunde în acelaşi fel. Poartă o gladiatorilor. Azi nu sunt un observator. ar putea fi pentru vreo femeie rochie albă. punctul de-a mă compătimi. îmi ridic mâna dreaptă. Mă opresc. rugat de mama sa să facă o Cristian nu spune nimic. compasivă. Să cad pe pista stadionului dintr-un orăşel adorabilă. de Îmi amintesc cum bătrâna Pleasa – Tata Lae mă lăsa s-o biciuieşte. o văd pe Maria. nu stau pe marginea este literatură. Pare rău dispus. – Ei. fiindcă mie nu-mi stărneşte decât o senzaţie de galvanizare. Într-adevăr. jignitoare. nici o trecătoare nu-mi întrerupe contemplarea de sine. intuiţia îi spune că lucrurile ar putea evolua mai original. ce n-o mân – o lua singură la trap din aceeaşi intersecţie. fără vreo agonie înţeles. în chip de fiică sau chiar acelaşi timp însă. sau. ori bătrân. nu reuşeşte să mă includă într-o categorie. De această dată. Merg pe străzi destul de populate. Este amabil-plictisit. precum pe un cal bătrân apropierea de casă. . dacă este să recurg la o metaforă geologică. Pe scurt.Editura LiterNet. Maria este pe nepoată îngrijorată. precum un maestru de şah. nu ştie cum să parcă ar fi fost un robot. de înger. familiar numai iubitului ei poloist. vieţii căutând motivaţiile altora. mă ia. Salutul Adversarul meu o însoţeşte. să fie ultima mea imagine. este o situaţie inedită. însoţeşte un infarct de miocard. picioarele ei bronzate. ideal epilate. De această dată. mai potrivită pentru pudibonzi. Moş sau bărbat? Iată nedumerirea ei! Oamenii au impulsul de a-şi îngloba semenii în două grupuri distincte: ori tânăr. Prospeţimea ei este aproape între două vârste. doborât de scurta durere crâncenă ce să mai apuc s-o văd dintr-un unghi insolit. Simte ştălogul ei. o nesiguranţă. groase.. ea să alerge spre mine. Am viziunea unei morţi sub privirile ei verzi. e viaţă. Se mulţumeşte să încline absent din capul – Speram că n-o să vii. virilizează. În Pe faţa ei. împrumutându-i doar o mică severitate Un frumos. miloasă.. nu Aproape de stadion. îmi spunea bunicul. parcă scârbit. 2010 84 Voicu Bugariu – August-Decembrie bănăţean. de conectare la o sursă ocultă de energie. caritabilă. spune Maria. ca erupţia unui vulcan. Mai exact zis. De fapt. cum să nu vin? Din moment ce ne-am agravate degradantă. de sprâncenele exitus negre. Este într-adevăr curios cum prezenţa ei mă său frumuşel.

– Vreţi să ne cronometraţi? întreb. diletant. clară. – S-a terminat cu istoria literaturii. zice: Dimineaţa asta v-am consacrat-o. – Apoi continuă cu voce tare. Maria mă priveşte rugător. Mă interesează în cât timp faceţi fiecare o tură. Poate că avea ceva mai important de făcut. Eu mă încălzesc în legea mea. Ne consideră elevii lui dincolo de vârste şi marafeturi cum ar fi profesia. desigur. spune. – Nu trebuie să vă preocupaţi de soarta mea. ei nu cunosc codul umoristic al Mergem în tăcere. pentru cultura mea generală. zic. Peste vreo două ore. tău. – Zâmbeşte strâmb. – Ca fapt divers. Nu-şi confecţionează vreo atitudine specială. n-am avut niciodată un antrenor.. cândva blond. ghidaţi de Cristian. este destinsă. Ar vrea „să-mi spună – De ce să mă supăr? Îndreptăţit ar fi prietenul vreo două”.. Vreun Poloistul mă priveşte pieziş. – Hai. Gluma mea a picat în gol. – Nu. Spune: – Eu cred că este o prostie.. întorcându-se cu spatele la Maria: – Dacă te-ajută boaşele.Editura LiterNet.. fiindcă aşa ceva a fost. va fi zăpuşeală. încălzirea! Zece minute. Răcoarea nopţii aproape a dispărut. Este o dimineaţă frumoasă. într-un coridor cu uşi antrenorul. Gluma mea. Arată de – Aţi sosit? ne întreabă în chip de salut. Am uitat.. – Hai că mergem numaidecât! . scriitorilor. Aşa. – Poate intru şi eu în istoria literaturii. Din ultima încăpere pe dreapta. dar l-am luat. O fi venit nea Titi? de culoare verde. cumva posesiv. om onest.. cu efort. Îmi şopteşte.. – Să porneşti foarte încet! Nu te grăbeşte nimeni. Ne-a auzit vocile. Se întoarce cu un cronometru şi un carneţel.. 2010 85 Voicu Bugariu – August-Decembrie Intră în cameră.. dar fără nici o clasificare sportivă. Nu te supăra! antrenament. Se calmează. O întrebare fără răspuns. Nea Titi are un aer întreprinzător. Aşa că. atunci merge şi cu o încălzire mai rău făcută. – Să nu vă supăraţi.. foarte ridată.... regăsindu-şi privirile complice de ieri. apare Intrăm. nu recoltează nici măcar un zâmbet. Faţa lui palidă de spân parcă tocmai a auzit un banc bun. Zâmbeşte. ceva. partidă cu un invitat..

Simplu de răspuns. Nu pricep de ce băieţii ăştia îi cotează atât ce nu lasă măcar o şansă întâmplării surprinzătoare? Nu principiul comodităţii. – Ai o tură! îmi strigă nea Titi. zic. o uşoară strâmbătură de efort va fi suficientă. Cât de frumos aleargă! Este elastic. de croazieră. O fi făcut şi Pentru mine. – Râde subţire. Nu mai vede prea bine. ca să zic aşa. cel puţin. Ştiu cum socoteala la fiecare în parte. tendoanele achileene. Intervine timp. Asta este bine. mă târăsc. Fac nişte mişcări de braţe. Este şi normal. dar mai greu de încheiat. Mergi la statistică. Poloistul este sportiv de performanţă. la medie. Pornim. mă consideră un discipol al său. – Că doar n-o să mergeţi umăr la umăr! Poloistul are un zâmbet dispreţuitor şi în acelaşi – Gata! spune imperativ nea Titi. Să-mi compun şi o figură chinuită. Voi porni încet. Orice absolvent este un „atlet perfect”. Aşa m-am gândit şi eu. milos. îl ţine departe de ochi. Alerg cât pot de încet. elegant. mai bine zis. făcând un semn în premeditez mica farsă. asta este ideea. da. să procedez. De ce judecă ei categorial? De lasă. Un moment lipsit de orice tensiune. mă curăţă de neputinţă. Vor face o pereche foarte reuşită. înţepeneala mişcărilor.” asemenea început îmi prieşte. N-a dispărut cu totul . chiar m-am ars. Pornim! Eu vă ţin carneţelul său cu coperte de culoarea vişinei putrede.Editura LiterNet. cu multă economie de energie. Ştiu. Cristian a luat-o înainte. pur şi simplu. „O să-mi mănânce ficaţii. fireşte. de om la capătul puterilor? Nu. O să simulez epuizarea. O să Am citit cum un alergător abandona din pricina unei crize hepatice. Lui Cristian. Încerc o alergare pe loc. ce să mai vorbim! Maria Dacă destinul va permite. – Da. poate fi mândră de el. Un om simpatic. este nespus de uşor să urneşti ceva. 2010 86 Voicu Bugariu – August-Decembrie Nu poţi să te bazezi pe excepţii. Nu-mi mai spune dumneavoastră. relaxat. Încă nu mă simt cum ar trebui. primele ture vor fi o încălzire. presupun. Atunci. Un facultatea de educaţie fizică. nea Titi nu-i dă nici o atenţie. Totul. Nu simt nici o durere la mă spulbere. n-am atins viteza şi relativa dificultate în coordonarea Nu mă interesează cât avans are poloistul. Îmi de rău pe presenescenţi.

eşti omul meu. Broasca ţestoasă şi Ahile cel iute de picior. lucru? – Relaxează-te! îl aud. pumnii mi se strâng Îmi încep manevra de derutare. ca orice alergător serios. Nu mă uit la el. Elastic. caracterul mecanic al Genunchii mi se ridică exact atât cât să pot face pasul. un ageamiu obosit înainte de începerea cursei – Ai patru. devine tot mai vizibil. – O ţii aşa înainte.Editura LiterNet. mîndrie. se pare. ridică încet. aşa te vreau! Discută cu tânăra medicinistă înfloritoare! Priveşte-l patern. iar o interioară îmi şopteşte fără milă: Renunţă. precum un stindard. Glas de profesionist. Mâinile mi se alergării mele se accentuează. da? Nu vrei să te relaxezi? Îţi Nu-i răspund. nici mişcările tale de marionetă defectată. încep să mă simt destul de bine. Perfect relaxat. de lamentabil maimuţoi bătrân. Alergi? Foarte bine! Cât timp te afli pe pistă. – În glasul lui a apărut şugubeaţă îi flutură în spate. parcul mi se pare foarte îndepărtat. Nici stilul. lamentabil? precoce? A căpătat certitudinea că sunt terminat. zice nea Titi. pe poloistul tău! Poate ţi-a fost elev cândva. Da. La început. Du-te acasă la tine! La intrarea în parc tentaţia Alerg cu umerii ridicaţi şi pumnii strânşi. ridicol. iar – taman cum nu este indicat! –. cu mulţi sportivi de performanţă încep la atletism. Nu-l preocupă subtilităţile în mişcare. renunţă. 87 Voicu Bugariu – August-Decembrie Mă târăsc înainte. Nu te crispa! Umerii jos. Micul meu truc! Am reuşit să-l înşel până şi pe . împachetat. mă apasă o forţă malefică. 2010 – Ai trei ture! strigă nea Titi. du-te acasă. dar voce două staţii de troleibuz. Restul nu mă interesează. ai? Nu-ţi pasă de ce zic eu aici? mila. Ce naiba! Nu ştii nici atâta zadarnice. dar sigur înspre umeri. nimic! Foarte bine. codiţa Cristian trece pe lângă mine. Poloistul a băgat de seamă decăderea mea – Ai cinci! zice antrenorul. În ciuda poziţiei greşite a umerilor şi a braţelor. profesionist. propriu-zise. antrenorule. M-am încălzit ca lumea. când încă mai alerg printre blocuri. mototolit. se ştie. deşi se află doar la dom’le! Ce naiba! muşchii nu-mi sunt atât de contractaţi pe cât s-ar antrenor! crede. O forţă a ridici umerii până la cer. stors. amărâtule! Ce dracu' cauţi tu aici? renunţării dispare. naturii! Un băiat atât de arătos! Tuns punk.

Cu acest ultim ingredient. mâinile îmi alunecă în jos. el n-a declarat că are în vedere cutare lucrare. de scapet. aşa. sunt preocupat de planul meu. de când am început? plăcută. Capăt impresia că timpul devine invadează trecutul. întotdeauna păţesc Şi în această privinţă. dar ai uita-o după încheierea emisiunii. nu sunt în stare să închei tura. Nu mai ştiu cât timp a trecut. bustul mi se apleacă. aproape anulându-l. Au fost Am început să transpir. roman sau de povestire. tinde să se solidifice. Prezentul se dilată. Imperialismul vâscos. trebuie să mă . consumă astfel. îi semăn lui Lelu. nu pot respira ca lumea. Un strigăt de rutină. 2010 88 personaj articulate. A sosit clipa. Vine un moment când sentimentul obişnuit al nemaiîncheiata lui strângere a unor materiale este Am uitat de cursă. Mariei: Dau uşor din cap. îndeplinit al următorului pas. apoi se extinde şi asupra viitorului. impulsul Neputinţă literar se – Ai zece ture! îmi strigă nea Titi. Nu ştiu ce este în mintea lui. picioarele nu mă mai ţin. Cristi are treisprezece. reducându-l la proiectul fulgerător prezentului explică savoarea doar câteva clipe de absenţă. nu mai ţine Vorbele lui îmi stârnesc o furie rece. oboseală. se simte satisfăcut. Scufundarea în clipă duce la sentimentul de plenitudine. Ce-i drept. probabil.Editura LiterNet. Mă sugestionez. Îl aud spunându-i – E pe dric! Nu mai poate! Cel mult cinci ture o specială. ciorba mea psihologică este gata. nu ştiu pentru cât timp. să treacă la realizare. Am luat notă. dar este o sudoare duratei se suspendă. parcă provocată de-o muncă utilă. Nici nu mă interesează. Simt că trăiesc! Preaplinul! rarefiere a prezentului. După ce-a pus la punct un proiect de mai duce. Ascultă-mă pe mine! Îi aud foarte distinct vocea subţire. Să fie o oră – Ai cincisprezece! alergării pe distanţe lungi. Este însoţită de Inadaptarea ar fi deci efectul unui sentiment de invazia Vocea antrenorului exprimă indiferenţa. Ca şi cum te-ai îndrăgosti de o starletă TV. dar echivalentă cu nişte proiecte implicite. favoarea viitorului. Sunt ruinat de regretelor sau de cea a proiectelor. Am încercat s-o exprim într-un Cunosc bizara suferinţă a pierderii de prezent în opresc. bolnav Voicu Bugariu – August-Decembrie de mania întreg proiectelor. manifestată prin însăilarea unor eboşe bine interesante.

Mi-a trecut. Ce faci? De ce te opreşti? aud vocea că a încheiat după douăzeci de ture.. Sunt de acord. dumitale a ieşit de pe pistă. s-a oprit. aud foarte distinct Comedia s-a terminat. târându-ne. cu orice preţ. Trecem astfel. 2010 89 Voicu Bugariu – August-Decembrie Şi-o fi dat seama că mi-am bătut joc de el? Sau se gândeşte la o revenire miraculoasă. Se va din buzunarul treningului boneta mea albă şi mi-o pun pe cap. Da. Când ajung în partea opusă locului unde se află nea Titi şi Maria. nea Titi! Nu-ţi dai seama? În timp ce mă îndepărtez.. la fel ca maratoniştii dintr-un De acum înainte.Păi nu vezi? S-a terminat. să ştiţi. Vom vedea cum stau lucrurile. Nu se Mă depăşeşte încet. prin faţa Mariei şi a antrenorului. – Da. antrenorului. Revin treptat la ritmul de dinainte. Va alerga înainte. unei Vocea lui Cristian exprimă o compasiune adresată În glasul lui. Mă relaxez.Editura LiterNet. Nu zice nimic. Pot să consider – Să continue. da. la un fel de renaştere a păsării fenix din propria sa cenuşă? – Ai şaisprezece. Nu ieşi de pe – Am şase ture avans. Poloistul rămâne în urmă. – V-aţi bătut joc de mine. îmi spune nea Titi. Asta a fost. – Alo! strigă strident antrenorul. spun. văd că poloistul şi-a reluat alergarea. Înaintez tot mai încet. bine. O slăbiciune. Mă ajunge din urmă. pistă! Cristi! Tu n-auzi ce spun eu aici!? Te abandonez! Nu mai aleargă el atât! Ce dracu'. Da. Mi se mai grăbeşte să mă ajungă. nu Încep marea metamorfoză. decelez nişte urme de respect. pare că văd în mişcările lui o oarecare indecizie. nu-ţi dai seama? dialogul lor. Alerg cum trebuie. întrebarea este cât. – Bine. tacticos. mă tratează ca pe un egal. nu mai este nimic de spus. îl urmez. Adversarul trebuie să mă odihnesc. A fost o slăbiciune. întregi generaţii de bărbaţi transformaţi în mortăciuni. da? – Pentru prima dată – Nici vorbă. îmi scot conecta la loc. film văzut de vreo cinci ori în câteva zile. zice: se lasă el dereglat de-un mic truc psihologic. Am luat notă. Manevra mea a fost lipsită de fair play? Sau a fost doar un semn de naivitate? Poloistul deţine forţa tinereţii. . Poloistul mă ajunge din urmă şi aleargă lângă mine. . – Aţi reuşit.

treaba se schimbă.Editura LiterNet. Îl ştiu. să ajung la o epuizarea finală. de superioritate infailibilă. poloistul. Nu prea mult. iată singura mea problemă. Pentru prima oară mă priveşte cu deplină seriozitate. Nu mai poate fi vorba de beatitudine. De acum înainte pot să mă aştept doar la fapt. Vor fi picioarele sau respiraţia? De . doar de deshidratare. sunt atent doar la sunetul intim al energiei ce se scurge din mine. ca un taifun Un moment dificil. aproape şterse. ca alergătorii Creierul meu nu mai „secretă” idei. de performanţele concrete. Mă ia în considerare! Am acest sentiment. eşti socotit un ieşit din viaţa de adult. O înţeleg. Nu mai există trecut şi viitor. 2010 90 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Te rog foarte mult să aduci nişte apă! Dacă nu te superi! – Nu bea încă. Le trimite fără încetare ordinul de-a rezista. de-a nu ceda. Vreau să alerg. amicală. Mă feresc din film. O să beau din mers. Urmează nişte ture banale. Nici nu mi-e sete. Sunt de acord cu el. Am ajuns la anestezierea de asemenea cunoscută. Niciodată nu mi-am toleranţă. de înspăimântătoare condescendenţă Eu aşa zic. nici nu mă interesează. Indiferent de condiţia fizică. nea Titi sunt sută şase ture. Figura Mariei. Dificultatea durează mai puţin decât dorinţa de abandon creşte dintr-o dată. Vine un moment când un bărbat nu mai este socotit capabil de performanţe somatice. Nu mai văd în ochii ei nesuferita sclipire abia perceptibilă de şăgălnicie filială. Alergarea este euforizantă doar când nu concurezi cu nimeni. a renunţat la ele. zicând. Întreaga lui energie s-a concentrat în jurul picioarelor şi plămânilor. Corpul dă mari semne de oboseală. sau cum i-o fi aş fi crezut. Dau încet din cap. de felul cum arată. nişte vechi amintiri. Îi spun Mariei: resimţit prezentul mai compact. mai greu şi mai deplin. Dincolo de ea. Punctul mort. Transformat într-un robot răbdător. Când te întreci cu cineva. – Ai treizeci. aud. spune nea Titi. de iremediabilă. orice ai face şi ai drege. Maria. Ceva în acest gen. indiscutabilă. devii agresiv. Există o asemenea graniţă subiectivă. stârnit din senin. Da. Dorinţa de victorie este poluantă. Mai aşteaptă un pic! Nu-mi mai pot permite nici o schimbare artificială de ritm. nu mai mult.

Acum şi-au reluat locurile. Este un vis prelungit. Ce-o mai fi făcând amicul meu. Mi-l Nea Titi mi-a strigat mai devreme decât de obicei. Apa are un gust ciudat. verdele terenului de fotbal a devenit mai închis. Aruncă-l pe gazon! – Bea cu înghiţituri mici! îmi spune grijuliu. Ridurile lui nea Titi s-au adâncit.Editura LiterNet. îl văd pe marginea pistei. poate ireversibil. Redevin lucid. Râmă. Probabil au ţinut-o câtva timp în soare. calc parcă pe vată. înghit cu greutate. mă menţine în ciudata stare de luciditate. poloistul? În ultima vreme. simt că ard. Din mine a ieşit un om necunoscut. Mult mai larg. Beau din mers. Sunt un mecanism ce funcţionează. dispare din raza mea vizuală. faţa îi este o mască neclară. Este însă o clarviziune de vis. parcă volatilizat. un salt. îmi simt gâtul uscat. alergarea. cu paharul în mână. nu m-a depăşit. – Ai optzeci. Un vis mut. O adiere de vânt abia perceptibilă îmi aduce o microscopică bucurie. de parcă vertebrele mi s-ar fi sudat. Îmi face bine. Am treizeci şi doi de kilometri. Soarele este destul de sus. Mi s-a ridicat mult temperatura. S-a produs o smucitură. 2010 – Ai cincizeci. parcă friabil. aşa mi se pare. Maria şi antrenorul s-au odihnit un timp în tribună. la o jumătate de tură. Stadionul nu mai este cel de dimineaţă. se estompează. Simt o luciditate parcă Indiferenţa faţă de orice nu are legătură nemijlocită cu . înseamnă că mi-am depăşit recordul. nemaiîncercată vreodată. cred. Nu este Un tunel fără sfârşit. Cristian aleargă în faţa mea. Mai trec câteva ture. A lăsat-o şi el mai încet. Din când în când. rece. Sunt un altul. pe pista acoperită cu zgură roşcată. Sunt abrutizat. ca şi cum l-aş privi prin ochelari fumurii. râmă orgolioasă. evaporat în aerul fierbinte. Mă simt mulţumitor. S-a dus luciditatea. Apa se prăbuşeşte întrun stomac devenit imens de mare. transformat în picioare şi plămâni chinuiţi. Mi-e greu să-mi înclin capul pe spate. Nu ştiu numărul turelor. întinde. Foarte cald. 91 Voicu Bugariu – August-Decembrie Antrenorul îmi întinde paharul cu apă stătută. nu mai aud nimic. Treaba merge.

M-am agăţat de ce-ai spus. nea Titi. agăţat de umerii celor îngust.” A fost un moment când am intuit: Voi ajunge la # punctul de a îngenunchea.” L-am ascultat. îi atârnă. Alerg în continuare. Apoi mi-a ridicat întins încet. – Ai auzit? ultimei ture. L-am auzit ca prin vis pe antrenor: „Hai. având psihologia unui ture. Pista mi s-a părut ondulată şi uşor mişcătoare.Editura LiterNet. M-am luptat cu dorinţa de a mă abandonat. terminat. spre a adormi sau a muri. S-a apropiat şi poloistul. Mai faci opt ture şi câştigi. La încheierea el. Stă pe prima bancă. precum şi cea de anesteziere a picioarelor. pierderea de devenit străin şi ostil. nea Titi mi-a ieşit înainte. Poţi să te opreşti. Pe coridorul zugrăvit în albastru cobalt. Ai câştigat. Cristian a Nu zic nimic. sfărâmat. A rămas senzaţia că mă aflu pe doi. Ştirea că sunt câştigător m-a relaxat probabil. de parcă aş purta Se sprijină cu spatele şi coatele pe a doua. mi-am somnambul. M-am muribund dezinteresat de problemele celor vii şi sănătoşi. Să nu fie el? A apărut o dublură a lui? – Ai optzeci şi cinci. Am înţeles am Trece timpul. Nu reuşesc să-i văd faţa. Destul de curând. Nu mai Dau din cap în semn de încuviinţare. îmi strigă nea Titi. Îl zăresc pe poloist în tribună. Maria mi-a luat pulsul. parcă trecută prin nu ştiu ce filtre. tura o sută şase şi o voi parcurge până la capăt. Fac ture. I-am simţit braţul puternic. propriul meu trup mi-a lăsa pe pistă. hai. Şi nici să mă bucur. L-am auzit: . mai fă câţiva paşi! Nu-i bine să te opreşti dintr-o dată. 2010 92 Voicu Bugariu – August-Decembrie Vocea lui de scapet mi-a ajuns distorsionată.” „Vrea să facă maratonul. Antebraţele nişte ochelari cu lentile nepotrivite. se afla un pat revenit şi m-am degajat cu mişcări lente de Am mers înspre vestiare. trece. sine s-a atenuat. de felul celor din cabinetele medicale. Mai are treisprezece Am continuat să alerg. Antrenorul urlă cu glas subţire: Ultimele ture au fost un coşmar. identitate. dar nu sunt în stare să vorbesc. În camera lui nea Titi. Nu ştiu emoţie?) a antrenorului m-a anunţat: cât timp a trecut până când vocea uşor îngroşată (de „Ai nouăzeci şi trei.

Pulsul îmi revine mai încet. mai curată. Atingerea a strecurat obnubilare. scofâlcit. o microscopică satisfacţie în starea mea de profundă A ascultat destul de mult. literalmente. Apoi. N-am mai pomenit aşa ceva. am spus. „Patruzeci şi doi de kilometri. „Eşti bolnav?” „Nu sunt.pentru câtă vreme? – din nesuferita lui atitudine de îngrăşat. Când m-a văzut.” „N-am nevoie de salvare”. 2010 93 Voicu Bugariu – August-Decembrie inimă. nea Titi apropiere. Sunt doar foarte obosit. O slabă adiere de umor. – Tu uiţi ce vârstă ai?! Doamne! Puteai să mori. Tante Olga tricoul şi şi-a pus urechea pe pieptul meu chinuit. Pe stadion. Am prins privirea poloistului. Nu cealaltă. Am zâmbit slab. în chip de fantomă. mai cuminte. – Erau primele kilograme. Cine aleargă maratonul nu va muri de Ar fi bine să mergi la un control cardiologic. încet-încet. mi-a redus deficitul provocat de alergare. În ochii verzi ai Mariei. Eu sunt acela! În viaţa mea n-am văzut o privire A fost un triumf. m-am dres suficient spre a pleca împreună cu Maria şi cu un Cristian Virgile! Cât este cursa asta?” Fiecare dintre nată. întâi o jumătate de pas înapoi. Unde ai fost? Ce-ai făcut?” ture. M-a privit ca şi cum aş fi venit de pe lumea . Mi-a zâmbit. mai făţiş admirativă decât a ei! Ajuns la uşa unchiului Lelu. ce să mai zic. apoi m-a privit din „Ce-i cu tine?” mi-a spus. Cu ce preţ! ieşit . n-am mai văzut nimic din mentalitatea aducătoare segregaţie.” aceste ultime informaţii m-a „Virgile! – Niciodată n-am văzut-o mai conster- de superioritate implicită. Eram regele secvenţei. – „N-am nimic. am sunat. Nu puteam fi refuzat. lucrurile au reintrat în normal. Peste vreo jumătate de oră. mă duc nicăieri. Am alergat maratonul pentru a-i simţi urechea pe piept. N-am nimic.” „Am alergat maratonul. cel puţin. curăţat de ţesut adipos. îmi trimitea o undă de simpatie.” „Tu te-ai uitat într-o oglindă? Ai slăbit cu cinci a venit să-mi deschidă. da?” Medicinista s-a conformat. scena s-a stins.Editura LiterNet. a făcut mai „Aveţi un telefon pe aici?” l-a întrebat Maria pe „Da. Am tot făcut mele cuvinte de după încheierea cursei. la nemurire. Fără salvare.

îşi – Uite. 94 Voicu Bugariu – August-Decembrie În ceea ce mă priveşte.. nuanţe conspirative şi pişichere. din o poveste amoroasă este posibilă. a ieşit din domeniul Dimineaţă de august cu lumină tare. Ridicolul. Virgile! – mica îndoială: Nu cumva planul meu este nepotrivit sau albastru-oţel. te ascult. Ha.. Cu amară Întreb într-o doară: – Dar câţi ani are? – Treizeci şi trei.. Stăm faţă în Mătuşa mă priveşte oarecum ciudat. În ochii ei inelegant? Se decide. începe şovăitor. teama „ciutei sfioase” de proximitatea unui animal păros.. ha. crede-mă! – Pe faţa rasată a mătuşii apare însori? următoare să-şi recapete aplombul. tu n-ai vrea să te Lansez un rudiment de râs. Virgile. nu? Şaptesprezece ani. iată adevărul. îmi amintesc savuroasa clipă când am simţit: peretele de sticlă dintre mine şi Maria a dispărut. pentru ca în clipa speranţă într-o minune. al fanteziilor de presenescenţă. . O eternitate.Editura LiterNet.. Mă vizitează şi o tribulaţie de fată bătrână. Umorul înainte de toate: superbie. O firavă speranţă într-un miracol mai există. dar şi o – Virgile! – Are seriozitatea unei tragediene.. vremea unor asemenea aranjamente a trecut... bună. – Da. Succesul păcate.. Virgile. – Să n-ai nici o ezitare. de orgoliu. – Da. se apleacă peste masă. Se mişcă în scaun. O fată foarte Din încrucişarea scepticismului cu minuscula seriozitatea fanatică. Este fiica unei prietene. – Intuiesc: Oricât de surprinzătoare. – Da? Aşa crezi? Expresia de îngrijorare îi apare şi îi dispare la fel de – De ce mă întrebi? Ai vreo fată bună pentru mine? Aproape o generaţie. – Păi. repede... purei utopii. Nu-mi prea place. – Cu cine? – Cu mama ei. Satisfacţia mi-a dispărut.. iese o veselie destul de artificială. Este prea tânară pentru tine? – Clasica dilemă: tentaţia sincronizării cu un „băiat bun”. 2010 # faţă la masa rotundă din bucătărie. – Am fost colege de şcoală. Maratonul. te rog! încleştează mâinile. spusele ei nu mă vor emoţiona..

Cătuşele nesiguranţei de sine. Ce să mai vorbim. Uite.. Pe faţa ei. Enorm. Putred.. oricine este în stare. dar fiecare an contează. tu. Nu Pare decisă să nu renunţe uşor. diabolic plăcere de a fi în viaţă: viaţa mea! În definitiv. Pe dinăuntru. Nimeni Gafa clasică.. Expresia fatală. – neînsemnata iritare. în oraş s-a aflat.. N-am nimic împotrivă. Virgile? Nu-i nimic ridicol aici. Sunt ca mărul.... dimineaţă. ar fi un bun prilej..... – Adevărul este că amândoi suntem în aceeaşi oală. se succed rapid seriozitatea şi amuzamentul... Vei vedea.. am alergat.. – Ştii dumneata. de ce nu şi. Ai fugit atât de mult. Şi tu spui că eşti bătrân! Eu sunt – Da. Este o fată atât de Se ridică şi se dă vreo doi-trei paşi înapoi. – Mi-a spus o vecină.. Cum spune într-o poetul Radu Stanca. – Mă bucur. liniştită! tante...? Spun brav: montate de „pârdalnica” presenescenţă. dar numai pentru o clipă: n-ar spune că ai atâţia ani. da.. Îmi trece prin decât lanţurile. Un mod de-a spune Da. n-am de pierdut că stadiul de mortăciune a fost atins. Maratonul. Da. Zice: – Tu arăţi foarte bine pentru vârsta ta. Spun: altă vârstă. exultă ma ... dragă Virgile. o să-ţi placă mult... desigur. 2010 95 Voicu Bugariu – August-Decembrie I-aş putea plasa o idee simpatică... N-are nici un rost! Vrei s-o vezi sau nu? Bat în retragere.. te trezeşti îmbătrânit. mă bucur. Într-o bună om – De ce. why not? Am alergat maratonul – N-am fugit... – Astea sunt lucruri... Da.Editura LiterNet.. într-o dimineaţă rea. Mă priveşte ţintă. Ştii. exprimând pura – Nu eşti putred... Devine melancolică. În definitiv. eu ani.. O scurtă cascadă de râs voios. Bătrâneţea este un sentiment. desigur.. – Da. – Chicoteşte ca o adolescentă. S-au mai de pildă. Lucrurile au mers foarte bine. în primul rând. aşa. picat anesteziat.. este prima întâlnire „la vedere” din la cincizeci.. minte: Ciudăţenie. Unchiul Lelu este mai mare cu treisprezece văzut de-astea. – Aşa... – Îmi ascund mica. trăind regrete de merge să. Nu bătrână..

Schimbările nu sunt dictate doar de vârstă şi de mentalitate. Mă priveşte cu atenţie. Mama îşi mîngâia precare şi neliniştitoare. crede-mă! – Este mai înaltă decât mine? Hm? Spune-mi. colocatarilor ţipă. Aici ar trebui gândită o scară a importanţei. Fiindcă medicii plecau în Ies din bucătărie. zâmbea confuz. Cu fiecare om întâlnit intru într-o reacţie chimică. te rog! Am zis şi eu o vorbă într-o doară. Vrea să telefonic. Fetiţa week-end.Editura LiterNet. mesaje prezumate ale unei lumi psihice necunoscute. Le-am cronometrat. îi vorbea drăgăstos. Vrafurile de hârtii mă aşteaptă. da? treacă la fapte. parcă în din aceeaşi familie cu al unchiului Lelu. Îi plăcea. Surâsul ei de conştienţă lacunară este fetiţa m-a impresionat dureros şi cathartic. Face dispusă. Străbat lent coridorul. mă modific.. poate mirifice.. Unde încetează tropismele şi încep secvenţele cu adevărat semnificative?.. semnul încuviinţării. . 2010 96 Voicu Bugariu – August-Decembrie Nu se supără. te rog! Parcurge o pasageră stare de stânjeneală: – Da. În materie de relaţii şi contacte. este înăltuţă. ghinionista. Iar ea. atunci. mica victimă. fără pic de umor: – Nu glumi. Creierul a fost grav lezat. – E bună pentru baschet. – O fată minunată.. apoi la aparatul – Ştii ce. se animă în chip vizibil: – Să vezi ce corp frumos are! Şi ce ţinută! – O regină! Mustrător. Sunete identice.. Virgile! Poate să fie destinul tău! Aici a zis-o bine. Se înviorează brusc. Zâmbeşte conspirativ: superi.. Am băgat de seamă. Nu este nimic de făcut. lansate la intervale de timp egale. Este foarte bine Mă ridic şi eu. Se uită la mine. reprezint suma unor relaţii cu alţi oameni.. Mamei ei i-a fost întârziat momentul naşterii.. Capătă un aer lucrativ. – Scuză-mă. Dacă nu te – Să plec de aici? Să-i dai telefon colegei dumitale. estimândumă. Virgile? Te-aş ruga să. Amândouă sunt somn. Ochii ei albaştri exprimă nevinovăţia. Un copil atât de frumos! Am văzut o scenă ce handicapată.

căci cu „voi” .. Plecase din Ţară înainte de al doilea război. Mai ales pentru piosul cult cu care întreţii amintirea neuitatului nostru Victor şi mi-ar plăcea să-mi trimiţi prin vreo ocazie oarecare tot ce-ai publicat.. călit de încercările vieţii şi care începe să-şi dea seama de nimicnicia tuturor lucrurilor din lumea asta. cum te-am cunoscut totdeauna. Te felicit. şi să vedem dacă-i mai vine să-l savureze! Ca să revin la tine.Editura LiterNet. căci mi-a slăbit foarte mult memoria din lipsă de vitamine în mâncare pare-se. Ce e drept. Iată-te. nu s-a mai Paris. Cred şi eu. Andrei. dacă-mi dai voie. într-un azil din Paris. lucru care se pare că te umple de mândrie (nu-ţi cunoşteam acest „penchant”!). A fost un fluture vesel. ba de multe ori numai cu pâine şi apă ca puşcăriaşii. Asta dacă e adevărat. săracul. dar cred că cenzura antonesciană a confiscat-o. căci se dedulcise cu Parisul şi ne-a spus la plecare „pe curând”. întors. Aşa i-a spus un bun prieten al său. muiat trompa intelectului în nenumărate flori. 2010 97 Voicu Bugariu – August-Decembrie Unchiul Lelu s-a preocupat de o mie şi una de probleme. Da. aşteaptă şi acum răspuns la o scrisoare trimisă cu una din partea Emiliei. lăsînd să treacă numai cea adresată sorei mele. scrisorile lui sunt nostalgice. De la A fost şi o primadonă. Poate mai vine Pia. aşa cum şade bine dealtfel omului mai copt. diurnă pe zi! Dar ia sa se hrănească şi ea la cantine studenţeşti.. o încredere mai puţin ostentativă.. când aveai 4000 fr. mort demult. Am cetit cu plăcere rândurile tale şi m'am bucurat că eşti teafăr şi însufleţit de acelaşi robust optimism şi încredere în tine. hélas! Din când în când îi ceream Emiliei veşti despre tine şi n'am ignorat nici faptul că erai „aviator”. am primit pe vremuri chiar câteva rânduri din parte-ţi şi ţi-am răspuns dacă-mi aduc bine aminte. ba chiar ţi-am gustat şi unele reportaje din „Vestul”.. întors la „uneltele tale”.. deci. Şi-a orhidee şi până la floarea găinii.. Suferea de o melancolie accentuată. ce-mi afirma Emilia în scrisoarea ei şi dacă nu cumva vreun „proţăs” l-o fi împiedicat până la urmă s'o mai facă. nepăsător. Nu sunt nici acum pe deplin lămurit. Avea „Anastasia” stupidităţi de felul acesta căci am păţit-o şi cu alţii. 8 III 1946 Dragă Lelu.. care-mi ajungea câteodată în mâni venind unui coleg.

Dar mi se pare că aveam eu defectul ăsta încă din ţară. Dar să nu mai vorbim. mi-aduc aminte totdeauna cu drag de voi şi cum ar putea fi altfel... interpretate într-un singur fel. căutaţi s'o distraţi de câte ori aveţi prilejul.. Pe lângă o primadonă ca tine. Oricâte divergenţe vor fi existat pe vremuri între noi......... mea. Am făcut-o însă cu mare plăcere.. Dorel mi-a scris şi el.. copilării mai mult... Ghici de unde-i asta? Sur un col verdi.. Mais s'élevant plus haut toujours Il rente hors d'atteinte. rugăminţi. dela Dosoftei până în zilele noastre... ci trist şi grav ca un amurg de toamnă... .... în care au eşuat toţi până în prezent. îi va face mult bine acest lucru... Dar astea? Il luit d'un indicible amour Pour apaiser ma plainte.. .. N'a fost şagă întreprinderea asta... că iar mă loveşte o criză de melancolie. căci mi-a mai înseninat zilele sumbre din timpul războiului...... (Glumesc!) Cum.. 2010 98 Voicu Bugariu – August-Decembrie Românii rămîne totdeauna ceva ce nu e clar.. Lelu s-a conformat cu asupra de măsură acestei Unele scene văzute de mine pot fi În legătură cu cele ce ţi-a spus Pia. m'am franţuzit şi ca orice urmaş al lui Descartes cer şi eu claritate „avant toute chose”.. Dieu sage.... află că am făcut o întreagă antologie a poeziei noastre. dar nu e optimist ca tine....... vezi.. Du sombre poids de l'infini Delivre-moi.. am impresia că Andrei trebuie să fie cavernos ca un bas! Ce să-i faci...Editura LiterNet. înlocuindu-mă pe mine. fiecare cu nota lui personală şi noi patru făceam un cor complet.. Seuil de paradis.. când anii cei mai frumoşi i-am petrecut împreună? N'am prea ştiut noi însă cum să-i folosim şi eu îmi dădeam seama cu părere de rău de acest lucru... dă-mi voie totuşi să te rog ceva: aveţi grije şi de surioara.. Voici que se montrent Et que se recontrent Trois troupeaux d'agneaux Et trois pastoureaux... În numele acestor amintiri comune din anii noştri frumoşi......

. Apar şi în ele ironii.. de parcă ar vrea să treacă Nu va fi tocmai un tort de biscuiţi. va trebui să mă pronunţ asupra jurnalisticii lui Lelu. Va folosi sugera micul calibru intelectual.. Când o vede...... tot felul de arii.... – Cu colega? – Da..... O să fac un tort de rămas doar un proiect frumos. biscuiţi.. Nămol de bruioane...... cât cuprinde... Este mătuşa Olga. Am mai parcurs şi alte scrisori de-ale lui. Capătă un aer intrepid. – Am discutat.. Şi? – I-am spus ce fel de om eşti tu..... deşi cu duioşie.... Piculină. Cu drag. – Şi? – Vin duminică la cinci.... # cremă de cacao. O prăjitură aşa-numitul blat cumpărat de la cofetărie. asta se simte.. Se aud ciocănituri sfioase în uşa dinspre coridor. Şi ea este o femeie deosebită... Şi pe atunci jurnalistica o convingere reportajele lui Lelu.. Un om superior. îţi place? Cartea va apărea în cursul anului şi o să v'o trimit...Editura LiterNet.. Rămâne de văzut dacă antologia a apărut sau a Ioan îl cam ia peste picior pe Lelu.. de asemenea îngăduitoare. Comparaţia cu pe loc la fapte.. Ioan laudă fără nici instrumentul muzical ce scoate sunete ascuţite ar modestă... Noian de proiecte.. Ioan.... nu era prea agreată de intelectuali... Je veux y disparaître. Îl aseamănă pe Lelu şi cu o piculină. Scrie-mi si dă-mi noutăţi din Comloş şi Timişoara.... C'est du chaos que je sortis. conspirativă...... 2010 99 Voicu Bugariu – August-Decembrie Într-o zi. Dacă va găsi lapte.. soprană de coloratură atrasă de Et sois du monde entier béni Jusqu'à la fin des âges... să-i caut „grundul”....... .... Eboşe. în ochii lui apoşi apare pofta. bine dispusă. spune. Da.. Et du repos dont je naquis La soif me brûle. o Maître! Ce zici. va face o .. primadonă. Unchiului Lelu îi place nemaipomenit de mult. Avea mania metaforelor..

devenit doctor în condiţii meschine. Este o eroare în fine. Dacă acest om ar fi fost insignifiant. reuşeşte să mă mobilizeze. autor publicat. Da. Nici eu. Dacă Lelu este autentic? suferitor de nesiguranţă. inspiratorul lor. nu sunt cumva sale. dictator ambiguu. Nu sunt în stare să-l privesc în ceea ce îi este propriu. nu i-aş cotrobăi la nesfârşit printre hârtii. ÎI exorcizez pe diavolul lucid. pentru senilizatul. să produci un elogiu. că eu însumi sunt astfel? Iată întrebările. cu sentimentul de-a mă afla în proximitatea unui tezaur.. dar. dar asta înseamnă să-ţi dai foc la valiză. zâmbitorul În romanul trăit al acestor zile. Totalizarea eşecurilor. Iar apoi. plătind o viaţă de ironist. fie şi pieziş.. Bizarul. greu . satrap caricatural al unui imperiu erodat. pornite poate dintr-un sucit suflet bun şi vindecabile. autorul terminat? Mi-am ales un personaj minor. dar şi rănirile dureroase. Sau. Mă scutur ca de o omidă căznită pe umărul meu dintr-un copac. Înclin să-i pun în cârcă lui Lelu eşecurile şi inconsecvenţele mele. Între viaţa lui Lelu şi a mea există o relaţie de omologie. preludiu al cedării finale. Vorbe apărute în conştiinţa mea „cu litere de foc”.. lent mişcătorul prin largile spaţii ale locuinţei ruinat. Tribulaţiile mele ţin de fenomenul discutat în tren cu Maria. ispăşind înţepăturile uşoare. al mediocrităţii. mediocrităţii? Demersul meu este o dubioasă tentativă de înnobilare a unui metal banal? Un fel de poleire sofistică? măreţiei. Nu cumva suntem amândoi în aceeaşi oală a Scriitorul este obligat să practice o retorică a Şi implicit.Editura LiterNet. Dar. Autor de proiecte literare şi istorice neconcretizate. al încheierii luptei cu entropia „ce ne soarbe”.. a propriei superiorităţi. nu sunt cu mult mai mult decât un veleitar literar. încerc să-l justific. Şi nici n-aş Nu cumva preocuparea mea pentru Lelu este derizorie? Un jurnalist dintre cele două războaie. un diletant însufleţit. 2010 100 Voicu Bugariu – August-Decembrie Argumentul unor asemănări l-am mai gândit. le resping cu indignare şi scârbă. nimeni nu te împiedică. îl măsor cu tipare potrivite pentru mine. să dau un sens global existenţei lui: Viaţa i-a fost coerentă şi destul de armonioasă. gunoiul de proiecte şi de însemnări ce-i umple sertarele şi fişierele este fertil.

te rog! Dar de ce. Cât despre abil ţese plasa (tapiseria) propriei măreţii! Nici vorbă Personajul numit Sábato este un om cu slăbiciuni. L-aş considera cu o superbie filtrată. cu cuprinzătoare acolo unde nu se află poate decât hieroglifă performanţe fizice. pe zi ce trece mai accentuată. Orice-ar face şi-ar drege. Şi nici . bleu cu dunguliţe discrete. Cum ar fi descris personajul simţi ciudata empatie. fără burtă. repede l-ar fi lăsat în plata Domnului cu proiectele lui cu tot. 2010 101 Voicu Bugariu – August-Decembrie scăderile lui sunt nobile şi slujesc ca elemente de contrast ale unor calităţi. Şi mizele filozofice! Infinit mai importante decât ale mele. Dacă aş adopta-o. Am a la propriei îndemână superiorităţi. Sofisme? Poate. de la înălţime. da. # cele două războaie? Nu este greu de răspuns. o cămaşă citind dragă? Uite-aşa. măreţiei. N-are rost să mai încerc. om de vârsta mea nu mai poate impresiona prin Vor sosi la ora cinci. cu mişcări abia vizibil parazitate de uşoară anchiloză. ca dintr-un capriciu. Umană. Aş arăta că unei carenţe de superioritate. parcă în trecere. un rugat-o pe Olga să renunţe la orice strategie. reţeta infailibilă. neinteresant. Five o'clock. Doar despre maraton să n-aduci vorba. Am mi-ar fi să par deştept pe seama lui Lelu! Dar aşa. asupra scăderilor lui. netulburat. Retorica propriei măreţii fragmentarismul şi mania proiectelor sunt manifestările devine anost. Retorica morală. vizita lui la un unchi decrepit.Editura LiterNet. Sunt destul de pentru elasticizarea încheieturilor. ora maximei Sunt Voi bine aştepta bărbierit. Am citit un număr de pagini dintr-un roman de o bronzat. mâzgăleală suprarealistă! el. fost jurnalist obscur între ironizat cu blândeţe. să se A venit ziua vizitei. e ridicol. senzaţia de identificare. Personajul central este un scriitor. L-ar fi intelectuală. Civică. Ce s-o mai sucim!? mondenităţi. fastidios. insistând totuşi. Admiratorul repede îţi oferă posibilitatea de a fi spiritual pe seama unor comporte si să vorbească foarte natural. Timpul trece repede. Iată concluzia. dar vreun autoelogiu lipsit de orice rezervă. Fac zilnic exerciţii frumoasă. Cât de uşor nătânga mea străduinţă de-a căuta o (presupuse) defecte ale altora. Îmi este imposibil să-mi reprim solidaritatea cu Ernesto Sábato. în camera port mea. dar nu reuşesc cu nici un nu vreau să pic în agitaţia zisă tinerească a unor chip să-mi recapăt modul juvenil de-a mă mişca. lui Lelu i-ar reveni rolul de victimă. pe faţă.

electrocutantă. îşi ţine mâinile pe masă. Un uşor strabism le împrumută femeilor Pe vremuri. Nu i-am dezamăgit sub raport fizic. s-ar potrivi nişte blugi. O văd mai întâi pe fată. Baschetbalista este o excepţie. Cuvintele nu coridor. Apare Tante Olga şi-mi spune cu glas suav. puternică. Nu este de bon ton să mă cheme imediat. unei persoane resemnate. Trece o vreme. preocupat de chestiuni fără nici un sens Se aude soneria. Am şi o altă problemă. da. Intru. Îmi face impresia persoane din generaţia mea. A trecut un sfert de oră de la sosirea vizitatorilor. are un aer mai Părul creţ. suferă de un uşor strabism. Rochia de Este elegantă. Intră în camera cea mare. simt o vie durere în şale. Sau nu se spune aşa? Ondulat. Are şaizeci şi . paşii repezi ai mătuşii. nimeni nu doreşte şapte. Mă ridic şi mă îndrept spre ea. Părinţii par emoţionaţi. nu cumva să scap vreo Nu cumva întâlnirea cu fata fostei colege este scaun şi mă ridic brusc. postùrile de puşti le transformă în nişte marionete. purtând numele unei universităţi americane. presupun. Din grupul nostru de cinci. Discută. Vioiciunea mecanică. să treacă drept un arbitru al eleganţei. dreptate. este întrculoare gri. Are ochi albaştri. După lungimea degetelor. vârstă. are o rochie frumoasă.Editura LiterNet. mi-am dat seama. inocentă farsă? Poate că Olga nici tinere o expresie angelică. Nici vorbă că da. Uşa dinspre camera mare se deschide. 2010 102 Voicu Bugariu – August-Decembrie Mă priveşte cu duioşie şi complicitate tandră. Le mişcă uşor. Mă preţăluieşte calmă. grimasă de suferinţă sau vreun geamăt. dar asta nu Mama este o persoană corpolentă. singuratic. Glasuri de oameni în aşteptare excitantă. Şi memorabil. Este îmbrăcată cu o geacă de li se disting. meschină? Un scriitor autentic ar fi acceptat să participe n-ar fi îndrăznit să-mi facă propunerea. Trebuie să fiu atent. Pe uşor încărunţit. Când stau mai multă vreme pe Spondiloză. contează. un prieten al meu a rostit un aforism simţit un „mare” şi nu m-ar fi considerat un biet amărât pentru un om cumsecade. dacă m-ar fi la o asemenea mică. Poate din pricina privirilor stinse. îmi dau seama. contaminaţi de-o adevăr o persoană înaltă. vârsta mătuşii mele. nespus de blând: – Virgile! Vrei să vii puţin? mătase i s-a potrivit mai bine cândva. La tricoul ei galben. Am fost silit să-i dau degrabă plictisit decât îngeresc.

Ce s-a întâmplat? îşi Are vreo şaptezeci şi cinci. Cei mari. Specificul retro al secvenţei mă binedispune. Citesc tot felul de lucruri – Da. dar am făcut teologia. un om deosebit. da. – În privinţa dumnezeirii. – Da. Am noroc. cum vă place aici? interesante. Priviri rătăcite. Trebuie să recurg la indicii mai Pentru un om de optzeci. confecţionat mai demult. Privirea lui exprimă teroarea.. Siluetă ascetică. văd aceeaşi eroare. – Nu un dumnezeu cu barbă albă! Nu! – Bineînţeles. zic. – Aşa este. este normal să. – Interesant.. probabil întâmplă şi mie să cred că o femeie la treizeci este o deosebite. – A. ei. Sunt teolog. referitoare la vreme şi la călătoria lor au fost schimbate. – Napoleon. negru. în fine. pentru a obţine estimări cât de cât corecte. depunând un oarecare efort în articularea vorbelor: – De fapt. şi cinci.Editura LiterNet. ce caut la aceşti filozofi? Să aflu unde s-au înşelat în privinţa divinităţii. un intelectual de rasă.. citesc bunăvoinţa după ce şi 103 aşteptarea replici Voicu Bugariu – August-Decembrie Aceeaşi diferenţă ca între mine si fată! Mă priveşte cu o simpatie neascunsă. spune bătrânul. Eu nu mai am timp pentru textele fundamentale. da. ştiţi.. Mi se fată de optsprezece. vede în mine un bărbat tânăr. Continuă. cincizeci este egal cu treizeci În ochii doamnei mame. Asta mă interesează.. – Mă priveşte. De pildă. unele deosebit. Privirile lui de profet neascultat trec peste mine şi se pierd dincolo de marile ferestre. încuviinţez. – Foarte frumos.... Confuzia clasică. domnul Herzovi este un om întreabă tatăl. – Napoleon? miracolului. spune el. spun. Costum revine. . Sunt la Hegel. Principiul. – Şi eu citesc foarte mult. – Problema mea este să-mi reamintesc ideile lor. 2010 În – ochii Şi. de fanatic îmbătrânit. poate nu ştiţi. un aproape imperceptibil tremor al capului.. Nu pare a sesiza că are în plus doar şaptesprezece ani. Acum reiau filozofii. la Hegel... da? – N-am profesat..

. Ea atacă destinul! mascată.. – Ceva şocant? Vocea lui are un ce impersonal. în înduioşătorul. – Nu ştiu nici eu. dar nimeni nu-i dă atenţie. nu-mi aduc aminte prea bine. 2010 104 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Da.. ţine ca lucrurile să iasă bine şi „tinerii” să se ia! O admir. Doar eşti la crezut-o în stare de o asemenea amabilitate agresivă. O persoană surprinzătoare. Ideea de discordanţă adie prin marea încăpere în Fata n-a rostit încă nici un cuvânt.. îi adresez zâmbete corect dozate. chiar aşa! Agresivitate? La adresa cui? Nu a mea şi Încearcă să-l forţeze! S-a angajat pătimaş în negocierea nici a musafirilor noştri de duminică.. are privirea muiată de încredere. neamuri. Prin Banat? Mă place. Cât mă ţine tanti. A spus ceva despre el. N-aş fi Da. Ceva interesant... într-o mefienţă amuzată.Editura LiterNet. Se păstrează mă nelinişteşte întrucâtva: nu sesisez când se uită la mine . şocant. aşa cum o cer uzanţele chip de boare tragicomică. Olga zâmbeşte. mătuşa mea. Strabismul s ău retro. – Poţi să stai oricât doreşti. utopicul show! Doreşte. – Şi cât staţi pe la noi? întreabă mama. E binevoitoare..

Asta este situaţia. Cifra cincizeci are ceva frigorific în ea. acesta este numele. Emoţia celor trei oameni în vârstă nu i s-a transmis deloc. părerea mea despre felul de a fi al . Există o manieră elegantă de a se afla vârsta straniu de nesupravegheat. Apoi vine vorba despre ceva delicat. orice s-ar amuzată este incertă din pricina strabismului. Nici mie. sunt foarte frumoase. – Doamnă. am împlinit cincizeci acum o lună. ani am. deşi Le spun câte ceva despre Iaşi. Precizez: Astrologia este un joc. închei. este cu tot dinadinsul şi când nu. Olga aduce tortul de cacao. dar tonalitatea conversaţiei – poate sunt subiectiv – se modifică uşor. Orgoliul ar veni din virilizare. Tava şi farfurioarele Baschetbalista nu zice nimic. Are un zâmbet uşor.Editura LiterNet. tulburător uneori. Nu poate fi vorba de sărăcie cu duhul. Linguriţe de argint. faţa ei. dar repede se lasă reinvadată de bunăvoinţă maternelă. 2010 105 Voicu Bugariu – August-Decembrie Încerc un procedeu simplu. Un impas. abia vizibil. presupun. – Poate de aceea face sport. ci de un orgoliu mai special. cuiva. cu aptitudini de conducător şi apetit pentru victorii. dar unul statistic. la urma urmelor. Enunţarea ei nu schimbă expresiile musafirilor. Aşa ar fi fost normal. îl întrebi când a absolvit facultatea şi apoi calculezi. Doina. Ca şi cum adierea de tragicomedie s-ar fi răcorit puţin. drept să spun. aspru. De pildă. Întrebarea este dacă Olga i-a spus dinainte câţi ambiguitate. Femeile cu astfel de voci au o componentă Jocul astrologiei presupune complezenţă şi pitoresc. Mă interesez despre datele de naştere ale doamnelor. Este informaţia iniţială a unor asemenea negocieri. foloseşte vorbe şi pronunţii dialectale. îşi contemplă mâinile cu degetele lungi. Glasul fetei este de mezzo-soprană. vă rog. oraş cândva – Şi când aţi terminat? ingineră sau economistă. Spun: Doina este o persoană foarte inteligentă. a acceptat caraghioasa vizită patetică nu pentru că este o În realitate. Scurtcircuitarea dialogului aduce descumpănire pe masculină. fetei nu este matematic cea declarată. Doamna mamă cunoaşte procedeul. Privirea ei secret spune.

dar nu le mănânc imediat. Neapărat ne vom telefona. Vom discuta mai pe îndelete.. pot spune: Sunt un exprimare pretenţioasă). Nu nonşalanţă. aduc o foaie de hârtie şi un pix. Observaţia referitoare la pofta de succes a fiicei ei nu i s-a părut credibilă. Îmi scriu numele şi prenumele. spune mama. salon. dar aşa ies lucrurile. Culeg fructele întâmplării (o una. O denegaţie de amator de conserve. Cum secvenţa este în stil retro. Ne vom căuta. cu copil al străzii. semănăm. În comparaţie cu ea. precum un borcane bine închise. cei trei drumul lor către uşa înaltă. ci fiindcă a Spre deosebire de mine însă. teologul cu facies de fanatic şi decenţă respectate unele principii vetuste. Nu pare provenită dintr-un vechi dosar al unchiului Lelu. 2010 106 Voicu Bugariu – August-Decembrie în sinea mea. mă apuc şi confecţionez Rup un mic dreptunghi din fila îngălbenită. doar are maşină. accept a doua bucată şi o rumeg. mă imită. N-am avut nimic asemănător în minte. – Ar trebui să am cărţi de vizită. Tatăl îşi ia pe după umeri musafiri rămân câtva timp în picioare. dar a fost un moment crucial. se pare. Modesta prăjitură le merită mai ales sub Vom vorbi la telefon. le păstrez la rece şi apoi le ambalez în – Interesant. Finalul este destul de abrupt. Despre . atmosfera. ea nu intră în secvenţe presimţit că se va distra. Nici măcar raport moral. într-o ultimă încercare de a anima fiică supusă (teoria emisă anterior de Olga). ca să zic aşa. pe bani. ieşite din comun spre a le folosi mai târziu în niscaiva naraţiuni. convinsă. spun vesel. În această privinţă.Editura LiterNet. Enunţarea cifrei cincizeci Se emit câteva miloase laude la adresa „tortului” fiica şi împreună cu ea se oferă parcă unui fotograf. Nu este nimic de făcut. proaspete.. Uite-aşa. una şi despre alta. ascunzându-mi incipienta rea dispoziţie. ar mai reveni la tema lui preferată. oferindu-le apoi altora. în fond. Sunt a ateismului). ci pentru a le consuma pe loc. În ocazii mai speciale. Doina va mai veni. Astfel. Resemnat. Apoi. I-aş putea reproşa lipsa de savoare. interpreteze ceva ce s-ar putea numi preludiul plecării. am. scuipând sâmburii în rigolă. speculativă (n-a adus vorba despre insuficienţa morală Tatăl. părinţii încep să Probabil schimbul de cărţi de vizită li s-a părut un semnal. Doina găseşte amuzant procedeul. dulceaţa brutală şi nenuanţată. de cacao. fac o haltă în totuşi atmosfera s-a cam deteriorat. adresa şi telefonul. dar n-o fac.

umeri. în la câţiva ani după ce a fost eliberat. Îşi pune ochelarii. constat că optimismul i-a cam dispărut. Tăcerea înseamnă acceptare. Ce fel de om a fost Lelu? vremea este atât de frumoasă. Stau de vorbă cu mătuşa mea. Deşi nu-i prea plăcea. Lelu doarme – Sigur că da. dactilografiate la un singur . 2010 107 Voicu Bugariu – August-Decembrie zădărniciei. Este oare dispusă să dezbatem această temă? Stăm în camera mea. liniştit. – Au fost şi de-astea? . povestea cu amănunte neverificabile. Este un fel de dacă toată lumea îşi dă o oarecare silinţă teatrală.Sigur.. iată.. Flutur filele de foiţă. mitul. – Da. Mai întâi. Multe. Acum. ca şi cum totul ar fi fost perfectat. optimismul lui. Am devansat-o. Oamenii acceptă aşa ceva din plăcere ludică. Olga este extrem de bine dispusă. Cu maşina nu face nici o oră până aici. cu arcuri rupte ce scot Olga s-a arătat foarte veselă şi încrezătoare. Doar ştii. în privinţa unor concluzii Treptat a devenit mai circumspectă.. Nu putea să suporte ideea că a fost umilit. au trecut vreo trei ore. ce .. ceva în acest gen. Asemenea scene nu reuşesc decât nu merge cu adevăruri spuse pe şleau.. o scenă falsă.. da. De la vizită. aproape triumfătoare.Ţi-a spus cum a fost la închisoare? o întreb. Mă ridic şi i le duc. Aici însemnărilor disparate? Sau amintirile nesigure ale unor se schimbă de la o convorbire la alta? Ce este mai important. # martori. Am în faţă un jurnal de închisoare.. textul sau viaţa? Noianul idilă. N-am spus nimic.Editura LiterNet. – Era foarte reţinut. dar în realitate. – De ce? Stă într-un fotoliu prea jos. ce zici? Ţi-a plăcut fata?” m-a întrebat.. dar şi ghidaţi de o misterioasă damnare. O oază de ficţiune. – Pe-ăsta îl ştii? o întreb. În literatură ar cere registrul comic. Foarte greu povestea lucruri urâte. „Ei. Lelu l-a scris sceptice. secvenţa s-a desfăşurat în stil de roman obiectiv. Din prima clipă am intuit: Va fi un show al rând. destule. clinchete bizare. – Chiar aşa? Mândria.. în orăşelul unchiului Lelu. chiar radioasă. citeşte. M-am mulţumit să ridic din „Deci ţi-a plăcut! Să vezi ce bine o să fie!” preajma orei nouă.. Musafirii mai zăbovesc puţin la ieşire.

– Hm? Ce zici? Ţi-a povestit cum a dus-o la Fundulea? despre. Încolonaţi „pe cinci” am ajuns la gară. în 1952. A avut septicemie. de unde abia răzbăteam să ne luăm o porţie de apă pentru spălat şi băut. Acolo era să moară. şi aruncam peste ele bolovani ca sa strâmtăm albia fluviului. Unde le-ai găsit? O întrebare ce nu aşteaptă vreun răspuns. un cerc uriaş în jurul unei comisii care citea liste întregi şi ne împărţea grupându-ne misterios.. Începe direct cu episodul de infectat.. a îndurat cele mai mari necazuri. Aici sunt tot felul de întâmplări.. . – Episodul carcerei. Or. A păţit-o şi-aici. tu treci aci! Fără nici un comentar. – Despre ce? şi piciorele. Până să se facă formele de plecare am mai împletit la saltele din snopi de nuiele.. iar două barăci de scînduri aveau capacitatea dublă. – Ridică privirile Rândurile astea înghesuite. Un grajd vechi din cărămidă avea capacitatea de 200 de oameni. Am făcut. lungi de 16 pe 16 metri. 2010 – Nu le cunosc. Pe mine m-a întrebat dacă-l ştiu bine pe vînătorul Maxân alu Maxân din Comloş..Editura LiterNet. Cum scrie . cele trei mii de oameni. Atunci. afirmativ: Desigur! Se vede treaba că asta o fi atârnat în cumpănă: am fost trecut la munci agricole la ferma de stat Fundulea din Bărăgan.. A scăpat ca prin minune... Tu treci acolo. el la Canal.. – Ce vrei. Le cufundam în Dunăre. iar de-acolo în vagoane de marfă închise am ajuns la gara Fundulea.. sigur că da. A doua zi ne-au dus cu jumătate de brigadă ca să desfundăm întreg drumul dintre gospodărie şi comună.. – Ba da. I-am răspuns scurt. 108 Voicu Bugariu – August-Decembrie după Canal. – Să moară? – Observi? spune. i-au degerat mâinile – Să-l caut. La vreo 5 km. era situată ferma de stat împrejmuită cu sârmă ghimpată. Dar nu ştiu ce ţi-ar plăcea mai mult. Nu vrei să-mi citeşti tu? – Bineînţeles.? – Da.... În mijlocul curţii era o fântână cu găleată. Pe unii îi întreba câte ceva. – Îmi este greu să citesc. Nu ştiu cum s-a înspre becul destul de slab.

fiindcă i-am fi întărâtat poate pe cerberii anchetatori. dar un imbecil. din cei de la dreptul comun (aceştia erau iscoade printre noi. În loc să mă mai duc la desfundarea drumului de zăpadă. Danciu. cam un sfert din sticla cu lichior. Dar n-a reuşit să mă convingă. Nici una n-a fost destupată acolo. venind din urmă pe drumul curăţat. Miliţianul striga să o întoarcem. cu câte o frânghie. Danciu a început să se vaite ca o babă. Acesta a declarat că mi-a dat şi mie. Pe Danciu l-au bătut măr pentru nedenunţare şi nepredarea sticlei. dar pe gură ne ieşeau aburi. Ne-a legat totuşi. însă nu avea nici o reclamaţie. Pe alocuri erau dune de peste doi metri înălţime. în care cârâiau nişte ciori. Aveam cu noi lopeţi de lemn cu care se lopătează bumbacul în magazii. De la Danciu am primit a doua zi dimineaţa. Era distractivă munca asta. iar până la urmă ţapii ispăşitori am fost eu şi un timişorean. N-a fost nici un tărăboi. Ar fi fost nu numai nedemn. o căruţă doldora de sticle cu băutură destinate probabil vreunei cooperative de consum. Am fost introduşi fiecare în alt birou. ci şi periculos. Apoi ridicam calupul de zăpadă spre a-l arunca la vreo 3-4 metri lateral. Mie mi-au pus cătuşe la mâini şi la . Aceştia erau nemulţumiţi de proporţiile neînsemnat de mici ale faptei descoperite.Editura LiterNet. în gamela de ceai. am fost oprit în colonie împreună cu Danciu şi am fost băgaţi la carcera de scânduri descoperită. n-am simţit gerul. ci când ne-am întors în colonie. Am fost grupaţi câte trei într-un rând. Deodată dă peste noi. ca să-şi facă merite) a „turnat” cazul la miliţieni. Turnătorul a primit înainte de mine. Nu era prea rău. Mă îndemna în şoaptă să-l imit. Până atunci nu s-a sinchisit nimeni de urletele lui Danciu. iar latura de bază o croiam când înfigeam lopata. Gândea – deformaţie profesională? – că a fost un fel de jaf. ca să-i determinăm să ne dea drumul. înaintam ritmic sub paza blajină a unui miliţian ardelean. Cu dunga lopeţii croiam din două tăieturi un cub. O sticlă cu lichior de vin gâlgâia la picioarele lui răspândind un miros ispititor. Comandantului nu-i venea să creadă că totul a fost atât de simplu. Unii dintre noi au oprit căruţa în loc. a băut şi apoi l-a reclamat pe Danciu. Au pus mai mulţi mâna şi au reuşit. 2010 109 Voicu Bugariu – August-Decembrie că zăpada se înălţase peste un metru şi jumătate. cu mâinile la spate. În mişcarea aceea grăbită au căzut câteva sticle în zăpadă. Căruţaşul era beat criţă nici nu ne mai vedea. om ceva mai în etate. După amiază ne-au scos din carcere pe amândoi. aşezată sub un nuc tânăr.

... noroc cu vremea... Nici uiţi la amănunte. în prima zi n-a fost atât de ger.. Mi-am auzit vorbe bune de la cei scăpaţi de ponoase graţie tăcerii mele. N-am implicat pe nimeni.. poţi să râzi dacă vrei. Iar la car- Mâinile şi picioarele i-au degerat a doua zi. Mai caraghioasă.. Fierarul Ion Ionaş. Foarte târziu am aflat. două zile şi două nopţi.. Arcurile scot sunetele lor ciudate. Altfel mi-a povestit.. de la sine înţelese. Aşa mi-a spus. a făcut cătuşele destul de largi. prietenul meu bănăţean. La ce l-au pus să facă. nu te O nouă justificare a simpatiei mele pentru Lelu.. El a pătimit Se mişcă în fotoliu. Nu mai ţin minte – I le-au pus. În acelaşi timp tragică.. 2010 110 Voicu Bugariu – August-Decembrie – N-aş fi crezut să modifice. A avut părut degradant. semnele i se văd astăzi nu-l înţeleg. Spune: şi acum. Dacă vrei să supravieţuieşti... pare mirată. Pentru alţii. fiindcă n-a vrut să facă unele lucruri.. Dar foarte strâns. A stat cu ele vreo săptămână. noroc. Era o situaţie tolerabilă. – Ce? picioare. nu m-au jenat.. A avut – Atunci pe el l-au bătut. – Cum? – A fost o chestiune mai şoadă. dragă.Editura LiterNet.. neexecutarea de ordin este un mare lux. – Ce lucruri? cum să spun.. spune Olga. Puse peste pantalonii de flanelă. nu ştiu ce. Pentru el a fost o chestiune de principiu. A doua zi de dimineaţă a fost trimis Ionaş să-mi scoată fiarele şi am ieşit din nou la muncă. Să muncească. nu? Ce zici? – Da. N-a acceptat niciodată. Eu n-o fac.. – Şi cătuşele? ceră a stat mai mult. nu la spate. I s-a – A refuzat? – Uite. . Înţeleg să.. Nu pe Danciu. caraghioase. Cum în închisoare este regim cazon... La prima vedere. treaba asta o fac ţiganii.. Mâinile îmi erau încătuşate în faţă.. – Ce? – Ţi-am spus.. Să se chinuiască aşa.. voia să cureţe veceurile. Intrau în regula jocului.. Aşa am petrecut noaptea. Se uită în gol. A zis că mai bine moare decât să. Curios. Un om foarte sănătos la trup. Uica Lelu nu Comloş... – N-a fost aşa....

Totul este posibil. Spunea Nea Nae că acea faimoasă călătorie în jurul lumii făcută de prinţ în compania unor ofiţeri superiori era nu de dragul lărgirii orizontului. Încuviinţează. Nea Nae Popescu.. ginerele generalului Moşoiu. A ajuns şi la Pesta. coşmar pentru el. am păţit ceva asemănător. la cel mai bun restaurant.. . n-am aflat-o de la el.. ci de la unul. Om la peste 60 de ani. El nu voia să fie rege. despre a cărui fugă la Odesa cu Zizi Lambrino ştia multe amănunte.Editura LiterNet. Nu ţi-a spus? – În jurnal este aşa ceva. O frondă caricaturală.. cu totul altceva. – Să citesc mai departe? – Citeşte! . dar în legătură cu – Nu ştiu nimic. Tot timpul îl ciocănea.. Poate că şi alţii făceau la fel. Pe când Lelu se afla la închisoare.. insubordona. Îl şi băteau. Mulţi ani după aceea. unde era surghiunit ca să nu mai poată relua legătura cu Zizi Lambrino. deţinea ordinul „Mihai Viteazul” din întâiul război mondial. Nea Nae Popescu era aliniat „Naică”. – Să-ţi citesc? Da? Îmi povestea uneori scene din război. nu se interesa de conţinutul geamantanului său.. Unul Vulpe îi purta de grija pachetelor trimise de soţia lui. când lumea nu se mai temea atât de tare. – Şi ce păţea? Fiindcă refuza? întreb. Asta – Este vorba despre un om destul de pitoresc. serios. spune Olga cu glas neutru. – Îl băgau la carceră. – Lelu făcea aşa. Fusese bun viorist şi apropiat al prinţului Carol. A fost un altcineva. Era un fel de laşitate agresivă. îl ajutam la săpat ca să poată răscoli mai abitir interesantele sale amintiri.. Era un miliţian. Era atât de mândru. Scenele cu lăptăresele din Năsăud cu care bea „Cărluţă” câte o ţuică în fiecare dimineaţă. ci s-a făcut ca să fie izolat „Cărluţă” de soţie şi copilaş. Sunt cuvintele lui. spuneam: Mă simt foarte rău. Nu-i de mirare c-a ajuns aşa. mă voi licenţiat. De fiecare dată când îmi venea rândul la veceuri. iar ofiţerii aveau un oarecare respect pentru ideea de intelectual. Eram totuşi un sugeram: În cazul unei repetări a ordinului. Era foarte boem. Doar despre el... L-a revăzut pe excentricul prinţ şi la Năsăud. 2010 111 Voicu Bugariu – August-Decembrie În timpul lunilor de pregătire militară de după încheierea facultăţii. Nu-i păsa cine-i consuma alimentele sosite de-acasă.

Dacă nu-l transfera.. dar nu prea cred.. Înfăţişează idealizare. Nu e ciudat? – Se prea poate. Ne-a povestit cum în tinereţe a fost de multe ori confundat cu Cezar Petrescu. Când mi-a povestit cum îl băteau. închisoarea drept un loc destul de confortabil.. ţărănesc de-a fi. Ceva nu mai este în ordine. Altădată. Aşa era şi tatăl tău. barba şi sprâncenele albe colilie şi chipul bronzat. Îmi cerea scuze. A picat la pământ. pe câmp. Un astfel de proces este vizibil în ultimele scrisori. – Poate-şi ascundea frica din orgoliu. Ce zici de mania lui. – Da. Îi era jenă. Când îşi mai dădea seama. Medicul l-a refăcut cu masaje şi cu nişte soluţii băbeşti avute la îndemână. Un fel de – Textul ăsta al lui este de-a dreptul idilic. a căzut în pumnii unui miliţian tânăr. Un miliţian îi purta pică. Asta s-a văzut şi acum. cu părul.. îmi mulţumea. Incisivitatea şi ironia găsit şi nişte însemnări de pe front. Mi-e greu să-ţi dau amănunte. Se jena să-şi arate suferinţele. Era foarte stânjenit... Refuza să – Depinde şi când a scris. Şi asta mi-a povestit-o să-ţi povestesc mai mult. Mai degrabă. iată fenomenul.. înţelegi vedeau viaţa. fără motiv.. Aşa era el. – La fel. A – Omul este înclinat să-şi înfrumuseţeze trecutul. îngrozitoare. În seara de ajun a Crăciunului li s-a părut miliţienilor că nu au intrat deţinuţii destul de repede în baracadormitor.Editura LiterNet. Am plângea. Trecerea timpului. Era figură monumentală Nea Nae. iar miliţianul l-a lovit cu picioarele. altfel – Posibil.. Cum Nea Nae nu se îmbulzea. acelaşi miliţian. Era pudic. – Aşa să fi fost? despre el. un fel din asta i s-ar fi tras. da. El a fost. l-a căpiat pe Nea Nae cu lovituri de pumn peste cap. până l-a lăsat în nesimţire. Destule-mi amintesc. Poate eu însumi trăiesc o analoagă modificare . înregistreze aspectele terifiante. în prima deosebit.. La fel. Se şi potrivesc amănuntele. A avut noroc. se estompează. Poate cândva o parte. Aşa i s-o fi întâmplat şi lui. început să cam încurce lucrurile. spre stupoarea noastră. Se petrece cu el ceva Am asistat la două ghinioane avute de Nea Nae. – Da. Simţ al realităţii aflat în declin. L-a trântit de câteva ori în ţarină. 2010 112 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Ba da. singur. Oameni de la ţară. Şi în război. – A fost curajos. A fost decorat. foarte. spune Olga.

. Probabil Lelu n-a prea fost încurajat de ea în activităţile sale de cărturar.. pentru orice atitudinea ei condescendentă pentru oamenii de condei.Editura LiterNet. – Ar mai fi ceva. aşa zic. – După ce l-au ridicat. Bine. N-a scris absolut nimic împotriva regimului actual. nu ştiu de ce ne-au iertat. noi am avut aici mai multe Se îndreaptă spre fotoliu. dar avea şi laşităţi. Unchiul Lelu a avut un comerţ percheziţii. Am – Ce vrei să spui? – Da. Poate doar brevetul şi medalia. între Lelu şi ea a existat probabil un marginal al marii burghezii.. dar putea să le-ascundă Altfel viaţa n-ar mai avea nici un haz. Spun mai – Aşa este. – S-o fi gândit la familie. Maniera de înfrumuseţare practicată de Lelu are poate o echivalenţă în tentativa mea de a înnobila vieţile celor trei fraţi Herzovi. însemnările. Nici acum După ce s-a întors din închisoare. – În acest caz nu mai este lipsă de curaj.. eventualitate? Ca băieţii să nu-i poată reproşa nimic? – Şi atunci a făcut nişte texte flatate. Sub acest raport. Mătuşa mea provine dintr-un detaşament Interesul ei pentru discuţie este în scădere. este deci explicabilă . lângă mine.. aici se află originalitatea lui. se reaşază.. nu? S-ar putea să aibă dreptate.. 2010 113 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Eu aşa cred. observat mai demult. Sau să nu le mai scrie. – Da. departe: – Nu răspunde nimic. – Am o altă teorie. Spune: – Şi ce legătură. – De ce s-a temut? – Să nu mai vină din nou. Se pare că Lelu s-a temut.. mult. spune Olga. – Lelu te interesează într-adevăr.? intelectual cu posteritatea..? – El era un om curajos. tribulaţiile de atelier literar şi alte speculaţii înrudite n-o prea preocupă.. o subtilă alterare a intelecţiei.. ce-ar putea fi socotit compromiţător. N-am găsit nimic de optică. Ne-au luat destul de puţine cărţi. Se gândeşte. Se ridică din fotoliu cu oarecare caznă şi vine – Ce anume? – Într-un singur om se află uneori nişte extreme. Ce sens avea.... – Cum? undeva.

posteritatea.. Întrebarea este.... Voicu Bugariu – August-Decembrie conflict de mentalităţi. da.. Cea falsificată. Te uiţi câteva zile prin hârtiile lui şi gata... Se ştie. îmi faci mie o teorie fantastică. n-are de gând – Îţi spuneam mai înainte. 2010 114 Nu mă crede. Ăsta era reproşul lui. l-a contrafăcut. deprins la ţară. Eu l-am cunoscut mai bine decât oricine... dacă alegerile din 1946 s-ar fi încheiat dreptate. În scris.. Cui i-a fost adresată? – Cui? – Aici este o altă ciudăţenie.. şi-a falsificat trecutul. Te pomenea des. deşi amândoi vând cuvinte. Asemănările cu prototipul real sunt mai mult nişte coincidenţe biografice. – Poate s-a gândit la tine. dragă Virgile..Editura LiterNet. Pot să spun. l-ar fi împiedicat practice compromisul dincolo de nişte altfel. Da? E sceptică. Şi-a construit prin scris o altă imagine a lui însuşi. Până la un punct. – De ce numai până la un punct? – L-ai dezamăgit.. dar nu mă crede. Era mândru de tine. Cei din categoria socială a lui Lelu au privit altfel literatura şi gazetăria. Tu crezi. O fată din – Vrei să te distrezi. Punctul de întâlnire a fost oratoria. – Nu vreau asta. Întorci totul pe dos.. vreau să spun. când am obţinut unele date mai. Olga lumea bună îl dispreţuieşte pe un jurnalist. – Ei bine. unchiul a trăit ca un artist. a .. Comerţul intelectual cu Încuviinţează. Lelu ar fi devenit om politic.. Nici jurnalistica n-ar fi admite pe un avocat.. Nu aici este problema. simţul său pentru să limite rezonabile. construit o imagine neconformă cu realitatea.. Doar acum... Întreabă şovăitor: – Şi. Mă priveşte îngăduitor. Aici este cheia – Ca un artist? sa mă contrazică.. – Tanti. Cum este? – Înainte de-a ţi-o descrie.. porniţi de jos nu dispreţuiesc ideea de a trăi din scris.. dar îl fost atât de rea. imaginea. N-a fost altfel decât l-ai ştiut dumneata. cei Cei din elită. S-a transformat într-un personaj de roman.. i-a admirat elocinţa de fişcal. Ce spui tu nu se poate. Nu te preocupai suficient de Comloş. problemei. în copilărie.

... Săreau scântei între ei. Lelu a reuşit o asemenea performanţă!? – Ce ipoteză? mai povestit.. să-şi suplinească o – Este normal. Ar mai fi o ipoteză. – Ba da. Era la despre eşec.. poate-şi imaginează cum ar reacţiona Lelu auzind despre contrafacerea fălos. A scris un mesaj şi spital. Să revenim. existenţei sale reale prin scris. căutat. mi se pare. exact. Aşteaptă resemnată. pentru pointilistă a unui artist al ezitării? Dacă transformarea documentării meschină? lucrări definitivate s-a imaginea părut – Ar mai fi un aspect. Dacă cineva o găseşte.. Dacă Lelu a vrut să construiască. Nu? colecţionar.. Mama dumitale era o mare doamnă. Sau chiar să se fi văzut personajul unui roman scris de mine. Lelu şi mama nu s-au înţeles niciodată. el un ţăran. Ţi-am Nici la urmă? Când a murit? Vreau să spun... Ce spuneai de mezalianţă? – Da. El a . este posibil. tata a murit mai înainte. Olga s-a binedispus. în privirea ei. văd şi o mezalianţă. Să-şi fi imaginat vizita mea de recuperare. Nici unul n-a – L-a dispreţuit. Ar fi foarte Teoria justifică fragmentarismul şi mania de muri. nu ştiu cât de conştient. te rog. avid de lucruri finite. carenţă de nobleţe. Şi ea i-a cerut iertare. Părinţii dumitale au considerat căsătoria cu Lelu – Uite. într-o sticlă. Numai atunci. Repede găseau un nou motiv de ceartă. Era surdă la orice argument. bine. – Armistiţii? fel de puternică. Nu i-o arăta întotdeauna. Dar. numai atunci s-au împăcat.. S-a dus la Bucureşti îi convine. înainte – Nu s-a gândit la mine. Cu o zi înainte de a – A trăit un complex de inferioritate. Indiferent de ce-ar fi făcut. 2010 115 – Ce anume? Voicu Bugariu – August-Decembrie – Da. dacă nu. – Ca la ţară. poate o să ţi se pară ciudat. tocmai i cedat. cum să spun. A acţionat precum l-a aruncat în valuri. Ciudata idee a nepotului din naufragiatul dintr-o insulă pustie. dar ideea mă naşterea unei mândrii. Zâmbeşte. a rugat-o să-l ierte.. de moartea ei? – Numai mama. da? atrage.Editura LiterNet. aşa. S-ar bucura. Între ei au mai fost. va vorbi uzul unui biograf în al viitorului.? – Da.. Un eficient.

Ani în şir. Aş vrea să aflu punctul de vedere al generaţiei tale. aş putea să-i spun. Răspunde chiar ea.. După episodul maratonului nu mi-a mai dat telefon. Face medicina? scriitor. rateze în chip nobiliar o carieră de istoric şi una de Vreau să spun. scrisorile. Şi-a oferit o partida de vorba. Ştie unde locuieşte unchiul aşteptarea ei. În anii '30. Şi nu din snobism. A făcut-o de amorul meu. i-au rămas vreo două mii. – A fost un donchişotism.. mort la douăzeci şi patru de ani. S-a zbătut pentru o miză insignifiantă.. Dar vino! Am să-ţi povestesc ceva interesant. nu? Tenacitatea. cuprins fără veste de o spun.. Va veni fără Cristian. nici măcar visată de mine. Exact aşa. Un nobil depăşind un anumit grad de stăruinţă începe să-şi trădeze clasa. dar astăzi. Mai întâi. Tante Olga mă priveşte destul de satisfăcută. – Dar traducerea? Cât s-a străduit! Nici nu-ţi – Şi asta se explică. – Şi de ce-a luptat? masochism.. expresia nu cu respect şi invidie: Un buldozer! exista. 2010 – Carenţă de nobleţe? 116 Voicu Bugariu – August-Decembrie # Herzovf. Aş vrea să discut despre el cu Maria. Nu era omul.. Avea o mare energie.. este inelegantă... Poţi să vii cu Cristian. În propriii săi ochi dorea să devină un nobil. Doar ştii. eu aşa zic..Editura LiterNet. se spune . I-a prosperitate psihică ce-mi aminteşte pierdutul preaplin. A ţinut să preocupat de istoria Banatului. caz de dezrădăcinare. îi simbolică. O cotă Vulgară. Un om vulgar nu perseverează artei. Îmi amintesc numele ei de familie. despre oamenii de felul lui. Nu se miră. Cam aşa se întâmplă. O nimica toată. Totul este foarte simplu în provincie. Un manifestare de nobil. – Cum? – El nu voia să-şi convingă soacra. Jurnalist Ajung la figura cea mai interesantă. Înseamnă că şi părinţii ei sunt medici. citesc documente legate de Victor Herzovi. Victor – Da. O găsesc. În plăcut teoria mea despre felul ascuns de a fi al lui Lelu. Olga îşi dă imediat seama de cine ar putea fi închipui. după ce a dat greş cu politica. Arta era singura cale. Tot o într-o întreprindere nerentabilă..

2010 Mai reuşesc să descopăr nesăbuinţa 117 şi Voicu Bugariu – August-Decembrie – Da.. îl are şi unchiul Lelu. Un om vechi. Cristian te respectă acum. – E normal.. Mă întreb ce s-ar fi ales de el. – Ştii. A avut o fire jurnalistică? Echivalenţa cheia cea mare din cuiul ei. a fost jurnalist. A fost o mare promisiune.. – Se uită la o fotografie mai mare a lui Victor. îi spun. Maximă nonşalanţă. mai puţin. la prima vedere? – Nu prea ştiu ce să zic.. dacă vrei. Iau expeditivitatea. Parcă ar spune: Eu îţi bunica Mariei este prietenă. Uite-i cărţile. de mulţimea documentelor. Trec peste găsesc o fată bună de treizeci şi trei. are bărbia despicată. într-adevăr.Editura LiterNet. existenţială a modului de viaţă jurnalistic. Se ştiu de cincizeci de ani.. – Nu.. a murit în 1932. impudoare perfectă a tinereţii! Victor Herzovi. – Nu mai fi atât de modest. – Ce mod? Stă – De fapt. – Tu nu-l ai. Şi tatăl meu. picior peste picior. Aşa se spune. iar tu.. bazat pe sincronizarea la oportunităţile momentului? Se aude agresiva sonerie. Mă duc să deschid. Simpatice uzanţe retro! mătuşii este oarecum ambiguu. la urma urmelor.. Nici n-am o prea mare energie.. – Semn de energie. Ai auzit de el? – Uite.. A scris. şi-a interzis accesul spre ratare. eu am avut un unchi.. – Râde amuzată. – Astăzi. – Ce-a avut? – Endocardită lentă. s-ar fi vindecat. Ce impresie ai despre el? Aşa. Cu Intru împreună cu Maria în camera mea. fratele celui de aici. Să revenim la Victor. dacă nu murea şi persevera. . – Cu antibiotice? – Da..mă interesează un mod de a fi. uite. Se miră orice Olga este în bucătărie.. Ăsta este genul lui. Acum. Ai destulă. – Era un bărbat frumos. Fac prezentările. Zâmbetul introducere.. – Nici nu se prea înşală. Le răsfoieşte. – Nu cred. A murit la douăzeci şi patru de ani.. – Semeni cu el! I le dau. – Murind. Uite. Se uită lung la o fotografie.. S-a pierdut.

Ştii tu. Apoi. ăsta este. Cu un ton de respect. Are ochi de un verde aproape vegetal. îmi place. – Să revenim la Victor.. citeşte câteva aliniate. scumpo! Poţi sa te linişteşti! Folosesc un truc mai special. Pe trăsăturile ei de frumoasă levantină persistă un zâmbet slab. măsurători – Depinde... am vrut să te văd. mă reaşez în fotoliul adânc şi inconfortabil.. 2010 118 Voicu Bugariu – August-Decembrie mod spiritual.. Şi atunci mă agăţ de câte o femeie. cu interes. – Da. Eşti şi un fel de catalizator. Zice serioasă: – Scria bine. Dacă n-ai nimic . Din acest unghi. parcă neîncrezător.. împotrivă. Se uită la fotografii.. Ai şi deprins cinismul.. Trebuie să trăiesc mai departe. – Ce truc? – Mitul personal. acum m-am agăţat de tine.. da? Asta vrei să ştii – Încuviinţează prin aplecări rapide ale capului.. vreau să spun. nu? Nu pot să mă pun jos şi să mor. E meseriaş! Aşa se spune. Un gest adorabil. nu cred să mai fi văzut vreodată o asemenea nuanţă. de fapt cam de unul. Aici există o asemănare între mine şi Îi dau un plic cu fotografii de familie.. în chip de ghid. unchiul Lelu.. Într-un antropometrice... n-am reuşit să încep. O expresie la modă. fluent. Cel puţin aşa am impresia. – Da? Simpatice.. Răsfoieşte o carte. – De ce te-am chemat aici. era un meseriaş. De regulă. dar am planuri.. Zgomotul bizar scos de arcuri a început să-mi placă. dacă vrei să ştii. – Şi.. Amândoi excelăm în proiecte.. Asta a fost o expresie a bunicii mele... – Cum adică? – De câţiva ani încoace. absolut. până închei romanul..Editura LiterNet. de parcă Se tot uită la fotografia lui Victor şi apoi la mine. – Eşti îndrăgostit de mine? – Nu degeaba eşti la medicină.. O privesc.. Le priveşte alături de ea. Mă priveşte întrebător.. Mă feresc s-o ating. Cât te ţine un mit personal? Hm? ar executa din ochi nişte Se amuză.. Ţi-am povestit în tren.. – Ca să fiu sincer. simt un fel de neputinţă cronică.. procedeul reuşeşte! Uite. Lucru curios. – Acum lucrezi la aşa ceva? – Nu. spun.. Nu sunt îndrăgostit de tine. figura ei arată altfel. Stau în picioare.

– Voie ai. vreau să spun. ei au un avantaj. sunt finiţi. Nu mult. Poate. Trebuia doar să ai condei. – În ce fel? – O coincidenţă. ca unchiul tău. patriotic. Au fost o surpriză foarte plăcută.. Victor era cam naţionalist. Oamenii sunt foarte diferiţi. dar nu în sensul de azi. Sau egofilie. Discut despre mine din dorinţă de exactitate. îmi este mult mai simplu să mă gândesc la oameni de demult. îţi asigura un protector şi lucrurile începeau să meargă. un om terminat şi un maratonist.. – N-am. cum să-ţi spun. Uneori am impresia că suntem nişte marionete. Se uită la nişte scrisori ale lui Victor.. Ştia. Nu – O figură interesantă. Pe vremea aceea. fiindcă a fost ţărănist. cam şovin. o condiţionare mai puternică decât .. protectorul a fost Sever Bocu. Ştim amândoi despre ce. Lucrurile erau mai simple. în jurnalistică.. Un paradox. Aici. nu ştiu dacă ai auzit de el.. la unchiul meu.. Victor.. În fine. Fondatorul „Vestului”. ştiu dacă am voie să vorbesc în numele ei. Cu impetuozitatea lui disperată. m-ai încadrat deja în vreun egotism. Aşa am apreciat. Texte absolut corecte din punct de vedere politic şi. Asta era esenţial. Hm? Nu este aşa. nu cred că te interesează. A murit demult.. În cazul lui. Cât priveşte generaţia mea. nu într-un mod exagerat.Mă gândeam la paradoxurile trăite. Asta este de natură să – Da. În mine coexistă şocheze... în sinea ta. Când alţii de abia se gândesc cum să înceapă. – Da. Mă interesează. cum să spun... Imprevizibili. dar în acelaşi timp este tânăr. – Mă întrebam dacă le guşti. – Dă-mi un exemplu.. nu se spune nimic despre el.. ai dreptate. Nu este vorba numai despre. – N-am auzit.. 2010 119 Voicu Bugariu – August-Decembrie conştiinţele noastre. – Într-adevăr. La noi.. simţea că o să moară curând. e un paradox trăit. Ca şi cum ar fi un blestem. bineînţeles. i-am citit memoriile. – Alăturarea într-o singură persoană a unor calităţi în aparenţă incompatibile. De pildă. Doar atât cât să i se precizeze apartenenţa politică. te rog! – Sunt cam lipsit de modestie. Ce zici? – Depinde la ce te gândeşti... Generaţia ta.Editura LiterNet..... jurnalistica era altceva. dar nu mă simt în stare. cum să spun?. el atinsese viteza de croazieră.

dar i-am făcut horoscopul lui Victor. în linii esenţiale.. Ea s-a extaziat fără încetare în faţa lui. A selectat doar documente favorabile.... acest stil s-a marotele mele. – Unchiul este o figură. În fine.. croitoreasă din Bucureşti. distrugerea de sine? Nu ştiu ce să zic. urâţică. Spune veselă: – Şi? clarific. Este una – În ce fel modul lui jurnalistic de viaţă a fost – Parcă mi-ai mai spus asta. pe mine m-a anihilat cu-ncetul. Le cerea tot timpul bani părinţilor lui.. Despre egotismul tău. – Da. – Ei.. Se ridică şi începe să umble prin încăpere. da.. De fapt. îmi va. desfunda sinapsele. Pe el l-a ucis de-a binelea.Editura LiterNet. O să râzi. deşi nu văd cum. excitaţia intelectuală. între două tipuri de eşec... A tăiat ce-i mai puţin convenabil. fi trăit în stil jurnalistic... A avut şi o legătură amoroasă foarte reprobată. opera de ajustare a lui Lelu. – Asta este ceva interesant! – În ochii ei văd . Sună mai bine aşa. iată adevărul. Nu? dintre Deosebirea dintre modul de viaţă jurnalistic şi cel literar. Victor ar manifestat mai molcom.. – Şi pe mine mă priveşte. 2010 120 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Spuneai.. – Asta e? O femeie mică de statură. Acţiunea de flatare a trecutului. mi se pare.. o fiinţă foarte devotată. N-a făcut decât să-l păstreze.. al lui şi al meu. Prezenţa ta părut... în familie se spunea că ea l-a băgat în groapă. Hm? – Da. băutor. Victor a fost cam beţiv. Sau i-a înteţit de fapt arderea. în felul lui.. – Posibil.. romanesc.. Cu pastă. lent. ca şi cum ar dori să se dezmorţească. Aşa mi s-a Râde. Nu era un lord. Putem deci spune.. mai în vârstă decât el cu vreo cinci ani... Văd că-mi vorbeşti numai despre el. cronic. Mă întreb dacă fosta lui iubită mai trăieşte. În cazul meu. Vechiul truc.. îmi va ajuta.. S-a aflat într-o permanentă admiraţie faţă de el. Nu era tocmai sigur de sine şi de posibilităţile lui intelectuale. sunt un digresiv. de mine. tu eşti mult prea tânără.. Mai bine zis. l-a ajutat. – Am prins un fir.. Mă interesa apropierea – De ce sunt tăiate unele rânduri? mă întreabă. dar nu reuşesc să – Ce? repetat.

eşti eliminat.. dacă nu cumva să ai spune. Ce este de jurnalistica. o de natură politică. Ea sfârşeşte (sau poate începe) prin a fi un joc – Ba da. curată. Asta a spus-o şi Stendhal. cu existenţă jurnalistică. ai dreptate. indiferent profesie.. grup.. altfel nu merge. aici se află marele ei neajuns. Identificarea totală cu ea e o iluzie. după evenimente exterioare. aliniere. mai departe: Mă ascultă? Este oare realmente interesată? Spun . – Nici chiar aşa.Editura LiterNet. Dacă faci dintr-un jurnalistică literară.. la urma urmelor? Un mod de a te mula trădează pe sine însuşi fără încetare. Uite cum văd eu lucrurile. Chiar dacă ideea în favoarea căreia com- minţi de-a dreptul.. Unii. Jurnalistica presupune o înregimentare. unde. bineînţeles.. jurnalistul se baţi este foarte pură. Trebuie să începi a farda adevărul. Regula aceasta este valabilă până şi în literatură. în favoarea grupului ce te include.. trebuie neapărat să faci parte marginalizat.. în moduri foarte subtile. este domeniul artiştilor puri. este dominat de aspectele oportune ale vieţii. 2010 121 – Dar el? Individul Voicu Bugariu – August-Decembrie – Da. Fatalmente.

. dacă vrei. Un program îndreptăţit din punct de vedere istoric. – Cum ai trăit? Doar eşti scriitor.. da? Presupui că este o falsă problemă. insul capătă o mobilitate morală nefastă. Indiferent de puritatea opţiunilor. cei univoci ar literatură. ucigătoare. Să rămână în Pare într-adevăr conectată la conversaţie. – Da. jurnalistica devine – El confirmă. – Mă priveşte pieziş.. teoretic. hai să rămânem la cuvântul ăsta. – Unchiul tău avea preocupări de istorie. dacă Victor se situa sau nu pe o poziţie „progresistă”. În fapt. Dacă intră şi persistă în jurnalistică. Încuviinţează cu mişcările ei rapide din cap. Cei puri.. cum sa spun?. foarte serios. în lipsă de unul mai bun... asta este fatal.. Întrebarea este dacă această formă de existenţă este ucigătoare.. de – Se produce o îndepărtare a ta de tine însuţi. de neînlăturat.. nestudiată de medicină. cât de dăunătoare. Existenţa – Interesant. am practicat nenorocita mobilitate jurnalistică. cele spuse de mine mai înainte. fetiţă. Am ajuns să i le cunosc şi să i le aştept. Sau. 2010 122 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Zici că teoria mea este principial greşită. . nu? Exemplu tipic de poet genial şi jurnalist strălucit. dar au existat jurnalişti scriitori... Ele ar fi putut să-l ducă înspre celălalt tip de viaţă. Pasiunea lui pentru surse. trebui să nu se bage în jurnalistică. N-a fost aşa. Asta este părerea mea. asemănarea mea cu Victor. În acest punct. de existenţă. Victor a murit din prea multă forţă... Puteau fi nişte semne de pasiune intelectuală. Pe mine nu mă interesează însă. În plus.Editura LiterNet. Psihologic s-ar putea justifica. – Da. – Dar cum? – Ţi-am spus. Calea intelectuală aleasă de el putea să ducă la ceva bun? Iată întrebarea. în principiu sunt. Un pur. era cam naţionalist.. iată paradoxul. Dragostea pentru trecutul Banatului. Iar eu. Prin modul cum a sfârşit.. în cea mai mare parte a lui. S-a aliniat la politica „Vestului”.. pură. Cel puţin.. în mod special pentru cei puri. bineînţeles. Eu am trăit aşa ceva. – Iar tu? devine o victimă. – Bine. Ai dreptate. – Naiba ştie. – Da. Probabil te lui tragică poate fi legată de intrarea în jurnalistică. – – Evident. mai bine zis.. Aminteşte-ţi... opoziţia mea. Un fel de alienare specială. gândeşti la Eminescu.

– Ce vrei să spui? Acum îmi zic: De vină a fost minciuna generalizată. – Parcă ziceai nu ştiu ce despre alte profesii. dar asta mă lasă rece. Omul înspre tavanul înalt al încăperii.. periculos. ca să zic aşa. – Ai fost şi tu un pur? – Poate eşti ironică.. O neseriozitate intelectuală. O conduc în bucătărie. Bat foarte încet. deloc.. Uşa este întredeschisă. Apoi. ei se complac într-un anumit joc social. Jurnalistica presupune o concepere relativistă a adevărului. Rigoriştii n-au ce căuta în ea. Aici 123 este Voicu Bugariu – August-Decembrie cei autentici.. sunt sigur.. încât omul nici n-o mai consideră ceva rău.. Ştii foarte bine la ce mă refer. Tu nu ştii încă foarte exact cum stau lucrurile cu frivolitatea morală.. – Nu. am fost. spun. Ca aproape oricine. descoperirea.. Nu unul – Da. apoi mă Lelu.. mai deosebit. sunt interpuşi părinţii tăi..Editura LiterNet. însă ceva – Ba înţelegi foarte bine. Moartea mea psihică este echivalentul morţii fizice a lui Victor. Altfel nu se poate. orice om tânăr. În cazul tău. Un mod de-a te face că uiţi un paranteze nişte adevăruri ştiute de toata lumea. Aici trebuie să deţii o anumită versatilitate. cu mize foarte mari. Pur şi a te întreţine şi pe tine... – Arăt cu degetul începe s-o considere ca făcând parte din regula jocului social. spre camera unchiului minciuna este practicată la asemenea niveluri. – Din moment ce – Ştii foarte bine la ce mă refer. Între tine şi socială. dăunător. Ce să mai discutăm. asta nu. Anii au agravat-o. – Nu prea înţeleg.. Aşa cred. îndrept Da.. . La plecare.. – Pot să dau un telefon? mă întreabă.. o existenţă de tip jurnalistic poate trăi catastrofal. Unul mai anumit substrat nu tocmai curat.. Să existe un moment generator.. Mă întreb cum s-a declanşat restrâns. 2010 – La mine s-a întâmplat la fel. O să înţelegi numai când vei începe să te întreţii singură... este posibil.. Bineînţeles. devenită atât de uzuală. vreau să totul. Să tot pui între frivolitate funestă. s-a trezit în mine nu ştiu ce – Încerc să-ţi răspund. printre altele. ea se exprimă prin oportunism... Nu? – Ce spui seamănă cu un fel de psihanaliză – S-ar putea. pentru necesităţile sociale.. intervine simplu.. nu cei care adoptă o retorică a francheţei sau ceva în acest gen. Pe planul practicii..

Editura LiterNet. Duc telefonul în bucătărie.. Am urmărit-o pe mama cum votează. de un mea din ziua alegerilor. Liniile erau cele mai puţin numeroase.. un fel de ceartă. Trebuia să pui ştampila pe unul dintre semnele văzute de mine mai înainte pe zidurile oraşului. Asemănarea lui cu tatăl meu este aproape pierdută.-ului. Am priceput. mi-am dat seama de o anumită realitate. – Spuneai ceva despre momentul iniţial. Ulterior aveam să aud multe despre supravegherea votanţilor. figura lui arată şi mai înstrăinată. Adversarii lui erau mai corecţi. Erau şi semne. Multe fotografii. pentru mine. al P. la alegeri. al – Mai era ochiul. Cea mai frecventă era „Votaţi B. Şi Soarele. Oglinzi orientate potrivit. Primul contact efectiv cu politica.-ului. – Cum ai înţeles? – Pe zidurile Bucureştilor. numai într-un colţ. Să fi fost un alt semn? Se poate verifica.. – Ce semne mai erau? Nimeni nu-l ştergea. Ei bine.. unele afişe erau sfâşiate de la o zi la alta. fixat deasupra aragazului.... Şi cele două linii paralele.. A făcut un fel de compromis cu ea însăşi. Făină presărată pe umeri. Văzând că semnul Naţional Ţărănesc... Mă întreb dacă nu cumva mă înşel în privinţa lor. M-am dus la votare cu mama.P. Erau pline zidurile de el. Maria se uită la calendarul ortodox. dar în acelaşi . În somn. Adică Partidul Soarelui este mult mai bine reprezentat decât celelalte raport de forţe. lozinci. Cele mai incitante surse.. bineînţeles. se aflau afişe şi inscripţii.D.. cu faţa în sus. urma să meargă. Mama a ştampilat Ochiul. Aveam pe-atunci şapte ani.P. nu mai ştiu.. Răsfoiesc dosarul Victor Herzovi.!”. Tata fusese.. se ducea o luptă între semne. 124 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Simbolul B. – Soarele? liberalilor. – Ce-ai facut? – Uite cum a fost. intră! şopteşte Olga. Dimineaţa. A votat sincer. Ştiam de existenţa unei confruntări. – Da. Mama a luat un buletin de vot şi am intrat împreună într-o cabină. Asta o spun acum. Unchiul Lelu doarme liniştit. nu prea devreme. Cer încuviinţarea pentru telefon.D.Ţ. Adică Blocul Partidelor Democratice...N. dar cumva greşit.. în 1946. O las să vorbească şi mă întorc în camera mea. Numai astfel se explică comportarea două.. Cât de senin pare furibundul jurnalist! Maria se întoarce. 2010 – Intră.

– Comoditatea? anumit joc social. – Bineînţeles. – A trecut multă vreme de atunci... notează.. un domn surâzător m-a mângâiat pe cap şi m-a întrebat foarte mieros: Cu cine ai votat. O duce mai greu. tot. îl îndreaptă pe individ spre formule simple. în acest fel. Ar fi fost altfel.. când am ieşit din cabină şi m-am îndreptat spre urnă. asta-i important pentru comoditatea lui interioară. Doar ştii singură la ce mă refer. toceşte nu ştiu ce facultate creativă. pentru a întrerupe tăcerea. de-o Încep să mă plimb prin cameră. Ar fi o viaţă morală. până şi de mine. desigur. La prima vedere pare absolut imposibil. probabil de aici trebuie să porneşti.Editura LiterNet. Într-o bună zi. 2010 125 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Dar existenţa literară? mă întreabă Maria.. încerc să-i ani. asemenea existenţă. Poate. Trebuie jucat. foarte repede. mai bine zis uşoare. atins fără veste nervozitate fără obiect precis. neinteresată într-adevăr de problemă. ba chiar şi mai demult. numai asta poate fi: N-am găsit încă esenţialul despre existenţa jurnalistică. vorbind doar – De ea mi-am dat seama numai în anii din urmă. dar ceea ce obţine este mult mai . părinţii mei nu-mi făcuseră nici un instructaj pentru o asemenea eventualitate! A fost prima mea minciună politică! Dacă vrei să faci psihanaliza vieţii mele de tip jurnalistic. Şi. În curând va fi o jumătate de secol. Era însă prea târziu. – Şi. – La şcoală ni s-a spus că au fost corecte. Se ştia.? Cum? compromis. timp s-a asigurat pentru o eventuală deconspirare. – Şi-apoi? – Nu ştii? Partidele istorice au pierdut. Un determin sursa. Da. fiindcă nu sunt un mincinos de felul meu. de minimă rezistenţă. pentru supravieţuire. Nu mă întreba cât de corecte au fost alegerile. Încurcată socoteală! Oricum ar fi fost. Apoi îmi ating urechea dreaptă. – Ai fi avut o stare psihică mai bună? Trebuia să-mi dau seama de asta acum douăzeci de chiar să gândesc anumite lucruri. când eram ca tine. Mai mult. Poate chiar şi este. a dorit să se abţină de la vot. n-am mai fost în stare să scriu şi nici – Cu siguranţă. puiule? Cu Soarele! am răspuns eu. cu o spontaneitate de care ar trebui să mă mir până în ziua de azi. totul. Existenţa jurnalistică uzează foarte tare. voturile neştampilate în mijlocul unui semn erau anulate. – Arăt din nou cu indexul tespre tavan.. fără nici-un – Vrei probabil să ştii cum s-ar desfăşura o Omul nedispus la compromisuri nu intră în joc.

ai Universităţilor. Mi s-a lesnicioase. apărută postum. Deşi. abilitate specială. care a dus la pierderea hotarelor şi până la urmă la . uşor părut mai atrăgător să reuşesc nişte „lovituri” uşoare. 2010 126 profesiei mele: Voicu Bugariu – August-Decembrie oamenii înclină să-mi scuze – Am folosit cuvântul pentru a te şoca puţin. Ăsta este nodul problemei. la putea să găsească altceva. Uite.Editura LiterNet. legionar. prefectul Timişoarei era un ajustate după nişte interese ale momentului. În acea vreme. unul autentic sau să trăiască unul la fel de adevărat. Aproape am dat-o afară. La Editura Lelu Herzovi. Nu După plecarea Mariei. prefaţă de Sever Bocu la o carte a lui Victor. altul decât tricolorul. în 1941.. încât ţara ajunsese ţară cu două steaguri. dându-li-se şi steag. Probabil. Mi s-a părut că realizarea lor ţine de o ardelean. Naivitate. important este cum te simţi în tine însuţi. M-am felicitat. dar sunt în stare să concurez în # materie de şmecherie cu regăţenii. Am beneficiat iarăşi de un privilegiu al Asistăm de zece ani neputincioşi la o nebunie colectivă. În afară de poezii. Şi aşa a fost plătesc acum pentru că nu m-am putut sustrage pricepe mai repede decât alţii cum stau lucrurile. Eu jurnalisticii.. a mai editat doar o culegere Răsfoiesc documente. De nu erau proşti când recomandau cinstea. a făcut-o şi pe asta. Bătrânii extravaganţele. mă străduiesc să ies din s-a supărat. aşa ni se par vechile precepte. O fiilor săi! Şi lui Victor. credulitate. cărora li s-a sugerat că ei sunt singurul factor în stat. postura de auto-acuzator. I s-a părut suficient. cu marşuri pe străzi ale unei noi armate alături de Armata ţării. sloganuri burgheze. Cenzura lui a tăiat o mare parte din rândurile scrise de Bocu. cele mai interesante. sunt jumătate urma urmelor. pe urmă devenită pericol public. nu? Mai neutru.. îmbrăcaţi în uniforme şi înarmaţi. Unchiul Lelu de două cărţi ale lui Victor. Da? Să vezi ce sfaturi le dădea bunicul meu nu facă jurnalistică în vieţile lor. formată din elevi ai liceelor. Aş putea să-i reproşez numele editurii. M-am spre acte aproape imperceptibil mincinoase. jumătate bănăţean. Nici scrisă şi nici trăită. Nici nu s-a înşelat. prin profesie. bine.. nebunie la început crezută inofensivă. La urma urmelor. le spunea să Să scrie un mare roman. Ar ieşi un roman din ele. aveam şansa mare de a lăsat manipulat de-un flux misterios ce m-a îndemnat s-a improvizat în editor. fapt.

în mijlocul unor populaţii necăjite dar paşnice. 2010 127 Voicu Bugariu – August-Decembrie descompunerea internă. ÎNFLOREŞTE. Nici mai mult nici mai puţin decât crearea Omului nou!. Organismul nostru n'a putut digera acest toxic. lăsaţi de o propagandă străină. dar numai ca maladie.. pe banii ţărei. „Camarade uşier”. STAT DE TINERI? Nu cunoaşte Istoria. numai aceasta! Sunt idei străine. evident. ci deadreptul cu Providenţa ca şi cum Cristoşii ar răsări pe toate potecile. „Camarade profesor”. Această idee a vrut probabil s'o exprime şi actualul Patriarh. LUPTA ÎNTRE GENERAŢII! O cunosc. Lupta între generaţii l-a făcut pe Clement să exclame în secolul I către Corinteni: „O..”. încât se poate spune cu drept că tot ce e anarhie azi în noi nu e decât străinism.. Care putea fi apărarea contra acestei contaminări? Una singură. ori cade el. PE URMĂ DULCI. CREŞTE FRUNZA. Licenţiaţii. Elevii puneau note profesorilor. adâncire. de desvoltare. lăuntric. „Camarade ministru”. pe urmă s'a comunicat la licee. microbi. pe plaiurile noastre.. transmitere. nu se mai pot întoarce la coarnele plugului. Statul a ajuns al „camarazilor”. aşa cum au făcut Consulii cu Catilina. APOI DAU MUGURII. a fost atât de fulgerător zdrobită încât nici nu-i găsim o asemănare decât în cunoscuta cădere a îngerilor. profilactica: eliminarea toxinelor prin reajustarea la . ca epidemie.. APOI SE COC STRUGURII. Avem meritul de a'l fi inventat noi. a internatelor. când într'un articol proclama strania necesitate: „A NORMALIZĂRII RAPORTURILOR DINTRE COPII ŞI PĂRINŢII LOR. ASEMĂNAŢl-VĂ CU VIŢA DE VIE: – MAI ÎNTÂ1U CADE FRUNZA.” Dar maladii şi epidemii de acestea nu vin şi nu se înrăesc deodată. pierzarea noastră? E sigur că este aceasta. „Camarade elev”. Când se vor isprăvi le vor împărţi pe ale lor..Editura LiterNet... Eşecul a fost complect şi pretenţia care nici nu mai rivaliza cu oamenii. Regimuri conrupte i-au fast patul cald. NEBUNILOR. Şi pe urmă? – Se vor omorî între ei!. inoculate în mentalitatea noastră. să fie toţi licenţiaţi. inexorabil.. în faşe. Ce vor face? – Vor împărţi averile altora. licee şi internate făcute de „mizerabila democraţie” care dorea ca toţi copiii poporului să înveţe. Ale jidanilor. Şi când te gândeşti ce se urmărea. Minunata idee răsărit-a ea din vreun creer românesc? Avut-am noi asemenea precedente în trecutul nostru bimilenar? Sau este o invenţie a altora pentru stricarea. până într-atât încât „Revoluţia” ce a izbucnit s'a putut contura precis de ce era: o revoluţie a liceelor. La început a apărut pe la Universităţi.. Nicodim. ACRI. Statul în care apare ori o poate înăbuşi.

spune lauda din partea locului. E făloşenie. de înnoire. căci după toate rânduielile. Ceeace e cu totul altceva. literă cu literă. Dar nu. se ar fi îndreptăţite să conducă în Banat. în care zac izvoarele de viaţă.Editura LiterNet.”. spunând că este absurd să-i atribuim vreun antiromânism. va interpreta că alte naţii. ca nişte Câini rătăcitori. organică. Dacă aş folosi vreodată cuvintele lui Sever Bocu într-un roman. mi s-ar spune. dar nu pe omul din câmpia Timişorii. Iar dacă aş replica. Şaguna spune în 1849 în o scrisoare către Simeon Bărnuţ: „AM AJUNS LA ÎNTRISTĂTOAREA CONVINGERE CĂ NU NUMAI SINGURATICI CI Şl NAŢIUNI ÎNTREGI POT FI NESINCERE. Omul nou. nu există dujmănii între fii şi părinţi.. de asemenea n-aş avea nici o audienţă. Asta Nici alte fragmente din ineditul text. Aici simplamente n-au fost posibile lupte naţionale subt asuprire. Acesta e oportunist. Am trista satisfacţie că s'au împlinit. Ce bine era de învăţa. Prefect e mândru: „Mi-s mândru pe ţoalele mele. împăcarea cu părinţii. mai puţin oportuniste pe un şpalt tăiat cu creion roşu şi purtând o ştampilă cu „Serviciul de cenzură Timiş-Torontal”. Le-am recunoscut la timp. apelul la trecut. păstrat doar este absolut sigur. Acestea când se ivesc sunt demonice. N-ar fi curs atâta sânge. Pentru două articole publicate numai cu 3-4 săptămâni înainte de declanşarea prăpădului „Vestul” a fost suprimat din nou. Şi subt teroare. Dar cu ce hipertrofie tânărul prefect din fruntea judeţului îmi refuza sfaturile! Prin o scrisoare ce mi-a trimis la Lipova îmi arunca sfidarea: – NU ÎNVĂŢ DELA D-TA NIMIC! – Şi totuşi!. n-ar merge. atâţia. dumnezeeşti şi omeneşti. Privită în adânc criza e în adevăr de sinceritate. d. 2010 128 Voicu Bugariu – August-Decembrie circulaţia de sânge. în mod sigur ideea cu oportunismul n-ar putea să rămână. concepţie de viaţă. aducând în discuţie naţionalismul lui Bocu. profetic.. Le-am combătut pînă'n ultimul moment. pe omul din graniţă.. Pentru a le combate am înfiinţat înainte cu 10 ani „Vestul”. în primul rând. nu mândrie.. tot ce am scris în acele articole. de împrospătare. N-ar avea nici o importanţă conjunctură istorică demult apusă. Să nu-i supărăm pe faptul că textul a fost scris în 1941 şi se referă la o timişoreni. Oportunismul a devenit astfel aci istoric. dar şi sugestiile despre o intoleranţă neţinând de o epocă . AŞA SE STRĂMUTĂ PRECUM LE DICTEAZĂ ÎNCHIPUITUL INTERES..”. istorică. etnii.. fratern! Şi n'ar pribegi prin ţări străine. Eu îl ştiu mândru. dârz. Nu se poate! Cine ştie.

Editura LiterNet, 2010

129

Voicu Bugariu – August-Decembrie

istorică anume, ci existând sau nu. Nu contează, în asupra celorlalte. Ideea în sine este nocivă. Ar mai fi şi dispreţul omului politic pentru intelectual. Şi altele. La obiecţia mea timidă, că este totuşi vorba despre definitiv, ce grup social îşi proclamă preeminenţa

legionari, mi s-ar spune: Este mult mai bine să te laşi păgubaş. Ce sens are să mai răscolim treburile acestea?

Dela înălţimea acestui oportunism deci probabil îmi zvîrle fiul acestui ţinut mândru apostrofa: „Nu învăţ dela d-ta nimic.”. Pe mine nu m'a supărat, acea scrisoare pe care eu nici n'am văzut-o, iar soţia mea care a primit-o, în lipsa mea, nu s'a gîndit mult ce să facă cu ea, i-a retrimis-o, scriind pe ea: „Faptă de tânăr! Ţi-o retrimit ca mai târziu să nu-ţi fie ruşine de ea.”. Mă interesează numai ca document. Era în dosul frazei aceleia baremi o atitudine? Fuga însăşi arată că nu. Dar mi se comunică un episod din ziua rebeliunii pe care îl socot caracteristic. În edificiul teatrului erau masaţi mii de elevi şi eleve. Armata noastră i-a somat să capituleze. Epic răspundeau dinlăuntru şefii ca şi în asediile de cetate: nici morţi! Într'acestea Armata aşeza tunurile în faţa clădirei. Iar înlăuntru scenele se

perindau şi mai epic: pregătiri pentru primirea maiestatică a morţii cu comanda: „toţi la rugăciune” şi altele. Îşi poate închipui orcine la ce n'au fost supuşi nervii unor adolescenţi. Armata îşi repetă somaţiunile. De astă dată parlamentarii sunt primiţi cu huiduieli. Atunci Armata care vroia să evite cu orce preţ neroada vărsare de sânge se gândi să trimită doui parlamentari din armata germană. Ofiţerii germani s'au dus şi pe un ton cominatoriu i-au somat: în 5 minute să evacuaţi. Nu în 5, în trei minute, cu început evacuarea. Ce înseamnă aceasta? Că mândri faţă de ai lor s'au supus prin reflex străinilor. Secole de umilinţe vorbeau în acest gest. Nu te poţi improviza în erou, dela o zi la alta, căci în fiece minut te pândeşte sclavul ce renaşte în tine. Sclavul iubeşte vorbele mari, dar nu le caută vreo consistenţă. El va cere şi libertate nu însă pentru că i-ar trebui, în realitate el nu ştie decât de frică. Şi fiindcă străinul n'a glumit cu el, s'a supus. Sclavul cere stăpân.
Aici, sunt câteva rânduri de nedescifrat. Hârtia Mă gândesc din nou ce s-ar întâmpla dacă aş

îngălbenită a şpaltului s-a fărâmiţat.

introduce asemenea consideraţii într-un roman istoric. Încă de la editură aş fi privit ca un nebun. Cum,

Editura LiterNet, 2010

130

Voicu Bugariu – August-Decembrie

domnule, dumneata vii cu asemenea afirmaţii despre români? Cum îţi închipui că vei putea publica aşa ceva? Aş spune, nu sunt opiniile mele, ci ale unui patriot autentic. Din nou, printre clătinări părinteşti din cap, mi s-ar aminti că Bocu a murit în închisoare şi reabilitarea lui va fi operată, poate, în viitor. Aş veni atunci cu propunerea ca fragmentul scos de cenzura legionară să apară fără menţionarea autorului. Să fie al unui jurnalist bănăţean din epocă, om interesat de multe, printre altele şi de psihologia grupului uman. Jurnalistul nu insultă poporul român în totalitatea lui şi nici pe timişoreni, în bloc. El se referă la o componentă de psihologie istorică. Un anumit fel de a accepta stăpâni cu totul ilegitimi s-a manifestat şi în alte epoci istorice, aş gândi. Şi, poate, această componentă curioasă, dificil de explicat, se va mai manifesta. Într-un popor, se află totul. Şi laşitatea şi sublimul curaj. Şi sufletul de slugă şi cel de stăpân. Despărţiri şi îngroşări ale unei calităţi sau unui defect operează numai jurnaliştii. Bocu, fără îndoială, scriind despre episodul cu teatrul, se manifestă ca un jurnalist improvizat în moralist. El are nevoie să şocheze cititorul. Asta ţine de retorica lui. În fine...

Ideea continuităţii, a tradiţiei, a respectului pentru trecutul nostru, pentru eroii, luptătorii noştri, a fost pentru care a luptat „Vestul”. Timpul va dovedi cu ce folos. În afirmarea apostolatului de la „Vestul”, Herzovi n-a fost numai un scriitor de articole, ci precum Grozescu, un militant. L-am lăsat [text ilizibil] în redacţie. Era pe timpul când s-a pornit o prigoană contra „Vestului”. Cenzura politică a dispus să se strice zaţul articolului în care erau precizări la adresa favoritei lui Carol al II-lea. Herzovi n-a vrut să se supună, a scos „Vestul” şi contra opreliştei. Oamenii poliţiei au pătruns atunci în tipografie. El s'a opus şi forţei. N-a putut fi făcut inofensiv decât în lanţuri. Cu lanţuri pe mâini a fost purtat pe uliţele Timişorii. Eu mi-am putut da seama, abea în acea împrejurare, de esenţa sa nobilă. Extracţia sa, ţărănească, n'a desminţit, a confirmat această nobleţă.
Din textul lui Bocu, Maria ar fi înţeles poate mai jurnalistică. Victor plimbat pe străzile

bine decât din teoretizările mele ce înseamnă să duci o existenţă

este mult mai spectaculos să scrii într-un articol de

Timişorii cu lanţuri la mâini, cu cătuşe probabil! Lanţuri

Editura LiterNet, 2010

131

Voicu Bugariu – August-Decembrie

ziar; cătuşele sugerează o culpă de drept comun, vinovăţie sublimă, revoluţionară. I-aş fi atras atenţia: lanţurile au un ce romantic, nu pot fi legate decât de o

Textul pentru care Victor a protestat atât de vehement a fost o bârfă de presă. Atitudinea lui disproporţionată personală la un nivel destul de superficial, ajungând să este semnificativă. Jurnalistul practică opţiunea

considere că orice poate fi argumentat. El este un om alţii au decis în prealabil anumite direcţii. Adoptă de partid, în sens larg. Îşi dă măsura numai atunci când

anumite idealuri, dar le dă un sens practic, chiar slogan sau un eşafodaj propagandistic şi să se încălzească foarte tare, ilustrându-le. Elocinţa lui este sinea lui este mai indiferent faţă de teza respectivă. Sever Bocu are spirit analitic şi cu atât mai ardentă – aici este paradoxul –, cu cât în intuiţie lucrativ. Este omul capabil să se monteze, să preia un

psihologică, trebuie să recunosc. El s-a pronunţat şi

Excelente caracterizări ale ziaristului devotat! Sugestivă ilustrare a sofismului întodeauna necesar atunci când este să elogiezi activitatea unui jurnalist!

altădată asupra lui Victor, în necrologul din 1932.

Am avut într'ânsul un desgropător al figurilor istorice bănăţene. Un desgropător entuziast, poate prea entuziast, un apologet, nu fără discernământ, dar cu multă, cu foarte multă indulgenţă pentru orice scădere din trecutul idealizat, din care trebuie să renască ideea bănăţeană, această formă nouă şi concretă a iubirii de Patrie şi Neam. De aceea figurile bănăţene atrag, dela prima lor apariţie, viu, atenţia asupra tânărului lor autor. Rămânea pentru mine o singură chestie: erau aceste articole scrise sub acel speciae soli natali, ce le dădea toată savoarea, nişte bucăţi reuşite, de fabrică, ale unui om de talent, care executa o comandă cu talentul cu care ar fi putut face un meseriaş o pereche de ghete, sau erau convingeri curate, sincere, profunde, ale unei tinere conştiinţi ce se anunţa? Stăteau, da sau ba, forţe morale în dosul acelor exhibiţii intelectuale? Aceasta era întrebarea. Răspunsul, un răspuns neîndoelnic, spre bucuria mea n'a întârziat. Când am văzut că Herzovi se lasă ferecat în lanţuri pentru convingerile lui, când l-am văzut apărându-şi într-un asemenea mod cetatea credinţelor lui, care era „Vestul” – spre gloria intelectualului Iorga, care va rămâne cu acest stigmat, –

Editura LiterNet, 2010

132

Voicu Bugariu – August-Decembrie

primind să fie purtat cu lanţuri pe mâini, pe uliţele Timişorii, eram în clar, că am în faţa mea o valoare, o natură de om liber, nu o natură de sclav, că era ceva deosebit între el şi acei dervişi urlători, cari figurează azi în presă, mâncând şi cântând pe la toate banchetele. Pe marginea vieţii noastre publice, avem viziunea că apărea raza unei promisiuni.
Deci moralitatea, curăţenia opţiunii sunt deduse apartenenţa politică! Aici este sofismul

din

eforturi pentru a trăi astfel şi asta l-a pierdut.

Victor a simulat că este un om de partid, a făcut Într-un sens mai întortocheat, a fost şi cazul meu.

fundamental, aflat la originea unei tragedii existenţiale.

Editura LiterNet, 2010

133

Voicu Bugariu – August-Decembrie Au trecut patru luni de la vizita mea în orăşelul unchiului Lelu. Se apropie sfârşitul anului 1989. După cele întâmplate la Timişoara, tribulaţiile mele de

astă-vară mi se par insignifiante şi derizorii, dar mi-e

PARTEA A DOUA DECEMBRIE

exprimă.

greu să le repudiez, să le abandonez; în definitiv, mă Încerc să citesc documente împrumutate de la Aş dori să ştiu mai multe despre represiune, dar

Tante Olga, constatând că nu mă mai atrag.

„Europa Liberă”. Sunt mii de morţi. Au tras şi în copii. Cum a fost posibil? Mă simt indignat şi umilit. Este joi, ziua solstiţiului de iarnă. O dimineaţă

n-am la cine să mă interesez. Singura sursă este

relativ călduroasă. Am ieşit în oraş. Nu-mi place centrul, dar astăzi mă atrage. Am fost nevoit să vin pe jos. Circulaţia este

este legat de Timişoara. Am auzit ce-a spus Ceauşescu despre represiune. Au fost elemente antiromâneşti, instigate de puteri străine. Un miting de adeziune,

perturbată, în Piaţa Palatului are loc un miting. Probabil

altceva nu poate fi. O ticăloşie trebuie consolidată prin alta. Trebuie neapărat să aflu amănunte. La Braşov nu

s-a tras, totuşi. Au dispărut oameni, dar nu s-a tras. La

După a doua. Lumea s-ar fi calmat. Ar fi rândul nostru. după prima explozie. – Mai ales femeile. Câţiva ofiţeri de miliţie nu permit accesul mai departe.. Este posibil? Nicăieri aparatul de represiune nu-i atât de puternic. în direcţia de unde au apărut foştii participanţi la miting. dorinţă de revanşă. unele plâng. O iau la dreapta. Aud huiduieli repede stinse. Lumea s-a speriat.. poate puerilă. ultragiate. Din dreapta. au fost tancuri. spune altcineva. Un fel de cavalerism nepotrivit cu situaţia. Rămân singur. Au făcut un zgomot prea mic. Femei cu feţe înspăimântate. Unul dintre ei. Asemenea expresii de groază şi panică n-am mai văzut din 1977. spune de câteva ori: – Erau să mă calce în picioare! Timişoara a fost o premieră. de la cutremur. Cine s-a purtat atât de urât cu nişte femei trebuie pedepsit. ameţeală fricoasă. Şi nici fum n-a fost. Principiul dominoului.. Şi. Nu reuşesc să văd cui sunt adresate.. Pare student. 2010 134 Voicu Bugariu – August-Decembrie Mă retrag. oamenii reacţionează altfel. Strada este bântuită de turbioane umane. din nou. Nu reuşesc să îndrăznesc în mine însumi. palid. Securiştii sunt mai mulţi decât militarii. A vorbit un tânăr. Vederea lor stârneşte în mine o agresivă. – Mai întâi.Editura LiterNet. Aşa îmi trece prin minte să le numesc. Trăiesc doar presimţirea animalică a unei primejdii. – Şi? întreb. apar oameni în fugă. nu sunt în stare să cred într-o schimbare. femei brutalizate. Sunt în apropierea hotelului „Lido”. Sunt lăsaţi să treacă. Ajung la marginea Pieţei Palatului. spune un bărbat nebărbierit. Când este vorba despre copiii lor. – Nu cred c-au fost petarde. Grupuri formate din câteva zeci de oameni se deplasează pe neaşteptate şi apoi se opresc brusc. iată ce simt. a doua. Încă o petardă. indignare. a fost doar o mişcare. Antipatie resemnată. cu feţe schimonosite de suferinţă. Ce se întâmplă? – A fost o petardă. prost sfătuit? Sau limitele? Să ne calce moralmente în picioare? Au tras. lasitudine. vrea să-şi ducă batjocura până dincolo de toate . au murit copii. Stau pe loc. rotofei. Aşa se spune. Vreo trei pietoni le vorbesc şi arată înspre Palat. dezaprobare neputincioasă. Ofiţerii par destul de descumpăniţi. Suntem ultimii. Să faci acum miting? Inabilitate sau tâmpenie? Este senil. a fost panică.

lozinci. în spatele lor. Merge umilinţa exasperată. Are încă prin faţa magazinelor. mă întorc în centru. Le urmez. 2010 135 Voicu Bugariu – August-Decembrie genunchii apropiaţi. buzele frumoase i se strâmbă într-o grimasă de au scăzut în intensitate. dar gesturile sale de compasiune sunt destul de mecanice. se balansează. În stânga. Se pun lent în mişcare. N-am mai văzut aşa ceva. adulmecând atmosfera electrizată de sentimente Zâmbetele lor se vor sceptice. Picioarele mi se înmoaie. cei din maşina cu decât maşina de aplauze şi urale. după o cu oameni cu scuturi şi căşti de protecţie. dominat de un ciudat amestec. sunt securişti. sfărâmat.Editura LiterNet. înspăimântate. De grilajul Palatului sunt răzimate steaguri tricolore. un vehicul de când îi vorbeşte. ameninţă să cadă în stradă. contagioase. destul de aproape. Din el se confecţionează obiecte de pro- ea. Plec înspre Ştirbei Vodă. merge într-un fel ce întotdeauna mi-a sugerat intimitatea. părând a fi intelectuale. Aud prima oară Marginile câtorva pancarte depăşesc bordurile. Discursul se încheie. O văd pentru prima oară. Faţa ei comună exprimă aceeaşi vârstă cu ea. nu ştiu dacă de frică sau de uimire. dar sunt doar crispate. Camionul şi remorca sunt umplute cu vârf. Nimic nou. de culoare albă. Am auzit demult de mari dimensiuni prevăzut cu megafoane. dar mulţimea nu le încă nemaiîncercat: teamă şi satisfacţie. În dreptul Sălii Palatului. Miliţieni şi remorcă. cu blugi. Femei un protest public împotriva dictaturii. Unii fac glume. Meseriaşi. Mult material plastic spongios. Sunt strânse obiectele abandonate. Vin pe Ştirbei retragere în neorânduială. presupun. de câteva ori „Jos Ceauşescu!”. Apare un camion Aspect de câmp al unei bătălii pierdute. Câteva femei. maşini Palace”. Portrete. # durere. . O însoţeşte un bărbat cam de Piaţa este aproape goală. străbate colonada. Uralele în piaţă. Trecători încruntaţi. Blochează blindate. Câteva şchioapătă. Ascult stupefiat. câteva sute. rămaşi Vodă. Aud partea finală a discursului. Se opreşte în partea dinspre hotelul „Athénée accesul către Piaţa Palatului. După-amiază. O fată de vreo treizeci. un baraj. strigă imită. jerseu şi coapse rotunde. albe. Cel de lângă ea o susţine de braţ. Micul grup de protestatare pleacă înspre dreapta. Nu poate fi pagandă. proporţional cu numărul celor megafoane. Femeia-fata este lovită. din când în încet. Cei rămaşi. steaguri roşii abandonate.

şi căşti.. puţini. Pe gazonul din faţa Sălii Palatului. Trupe speciale pentru anihilarea 13 schimonosită de o suferinţă secretă.Editura LiterNet. cu indexul demonstranţilor. Se balansează uşor. ajung la paroxism. Mă uit lung la cei cu scuturi şi căşti. de parcă i-ar căşti. demonstranţi nu este prea numeros. Adolescent. îmi spune cu glas micşorat. la „Intercontinental”. Discută cu unde se vând flori. Încep să aud murmur confuz.. Un blond nesigur de sine. Au bastoane de cauciuc. Veselia lor este însă una de roboţi. 2010 136 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Duceţi-vă la „Intercontinental”. amestecat cu zgomotul maşinilor. cu faţa buimac. văzute lipsi aerul. se fisurează. Aici staţi degeaba. Îmi strânge mâna cu o scurtă disperare. se sting pe neaşteptate. Trece în viteză o maşină a miliţiei. Mulţi oameni. Se nasc. Pentru a ajunge în Calea Victoriei sunt nevoit s-o iau la dreapta. . îl ştiu de la un intrării subterane. Lângă ei. Trec prin spatele Arhitecturii. parcă agăţându-se de mine. probabil. Întâlnesc un cunoscut. atacând translucide de plastic.. dar sunt prea departe. Pe strada 13 Decembrie. În intersecţia Căii Victoriei cu pe un drum noroios. ţinută. expresiile. Mai mulţi sunt privitorii. S-au gândit la toate. Au un aspect terifiant.. Apare un alt cunoscut. O altă Pietonii. spune cineva. Unii zâmbesc sceptici. Strigă împotriva lui. Telefoanelor. puternic spatulat. tineri. glasuri scăzute. şarjând. Feţele nu li se văd în spatele vizierelor imaginez punându-se în mişcare. aşa mi se pare. straniu de bine dispuşi.. Strigă toţi.. Palid. Şi îmi arată în direcţia de unde vine. – Acolo. Grupul de Strigătele se aud din ce în ce mai bine. apoi prin piaţeta cresc. cei rămaşi pe trotuar sau urcaţi pe bordurile neîncrederea lor se clatină. Acolo. ofiţeri de miliţie. ameninţă să se spargă. Antrenamente speciale. Nu reuşesc să mi-i mulţimea. Câţiva ofiţeri de miliţie. de campanie. schimbat.. O iau prin pasaj. cenaclu. dar lăsând loc altora. un alt baraj format din oameni cu scuturi şi Îmi amintesc de nişte secvenţe din Coreea de Sud la TV.. au feţele împietrite. militari în Încerc să le văd feţele. se aud huiduieli. ce la fel apar şi mor. ce mă scoate în latura din stângă a Decembrie. cu pistoale automate. Sunt puşi la punct. premieră. accesul este interzis.

dar repede redevin gravi. Mă întorc. Convenienţele şi-au pierdut rostul. Pe el. în picioare. mă bucur resemnat. Are o voce aspră. Lângă el. – Voi când aţi venit în Bucureşti? – N-am plecat. fiecare îşi dă singur răspunsul. O invidiez pentru starea ei intensivă şi. dezgolită. spune Maria. De vreo jumătate de oră. cu – Ce ziceţi? mă întreabă. Strigă lozinci. Îmi zâmbesc. pe faţa ei predomina o expresie de calmă.. Se îndoieşte. – Ştiţi ceva despre Timişoara? îi întreb. dar ochii nu i s-au luminat pe deplin. dar nu cade. Amănunte. Se uită cu aviditate. de comodităţi şi prudenţe. Maria arată altfel O de cum am cunoscut-o sine. Acum toată lumea se cunoaşte. Jos dictatorul! Grevă generală! Se clatină. I se întind bucăţi de hârtie cu lozinci. nu văd nici un om trecut de treizeci şi cinci. Aşa îţi spuneai. Maria şi Cristian! Mă bucur. – De-acolo? – Da. Nu i-am văzut încă. în acelaşi Stăm lângă porticul de metal cu inscripţia „Parking Ciclop”. Avem întâlnire aici. N-am reuşit. Nu mai fac prezentări. 2010 137 Voicu Bugariu – August-Decembrie – N-am putut să vorbim. – Şi? Îşi stăpâneşte surescitarea. Mă simt luat de braţ cu oarecare brutalitate. de somnambul. – Sunteţi demult aici? mă întreabă Cristian. concentrare astă-vară. În grupurile de pe bulevard. Bine că unii sunt capabili de aşa ceva! timp.. sus. Uneori reuşeşte să-i determine pe cei din bulevard să-i repete cuvintele. Cunoscutul meu este bucuros. cu o abandonare interioară. dar în acelaşi timp priveşte şi în el însuşi. de micile minciuni vitale. – Nu. preocupări intelectuale. Nu spun nimic. văzând-o. Trebuia sa merg în vacanţă. Aveam nevoie să simt lângă mine pe cineva apropiat. Un lunetist ar putea să-i . Au venit nişte prieteni de-ai noştri. Acum. Faţa lui neagră-gălbuie este imobilă. Ar fi posibil să mă înşel.Editura LiterNet. arată ca şi cum ar fi lepădat o mască. precum ai demonstranţilor. Atunci. fată stapână pe dincolo de ceva ce s-ar putea numi pudoare socială. Trebuie să-i căutăm. Acum. se caţără cu greutate un ţigan. se află un tânăr.

te primim. – Da. Încerc să-i văd faţa. Pentru a reuşi să scriu. – Aţi fost bun. Bine Înţeleg ei acest gând îndoielnic? Nu ştiu. – Tu stai aici.Editura LiterNet. Le arată. lui Cristian. Poloistul se supune. De jos. Nici n-am observat când a plecat. unde a venit: Maria se întoarce încruntată. fără nici o 138 problemă. Celălalt – Nu i-am găsit. n-avem altceva de făcut. – Are un ton de comandă. alte lozinci. Bătrâne. nu trebuie să trăiesc.. dar nu cade. O combinaţie. da. Mă întreabă: – Tu vii? – Unde? Acum se uită la mine. Le rupe în bucăţi mari şi le aruncă mulţimii. îi spune. Parcă trăsăturile i s-au estompat.. Par că n-ai tulit-o. Se clatină. cu gesturi largi de semănător. – Pâine! Luaţi pâine! strigă. ci mulţumiţi de mine. Maria a văzut pe cineva în bulevard. 2010 doboare pe amândoi. le afişează cum pot pe marginile porticului de metal. – Vin eu să te iau. da. Voicu Bugariu – August-Decembrie primeşte nişte franzele. de severitate nu este pentru tine. dar dacă eşti în stare.. simpli. devenit dure. De teamă ca nu cumva să te vadă băieţii . bătrâne. nu se pricep la vorbe. Se uită în direcţia de Împuşcăturile nici nu s-ar auzi. mulţumesc. Se stăpâneşte. virile. Vorbeşte ca şi cum ar vrea să-şi abată atenţia de la ceva ce-l obsedează. Bine măcar că stai aici. – Mai alergaţi? mă întreabă Cristian. şi îngăduinţă. – Duceţi-vă voi! spun. În ultimele zile. strădaniile mele pentru întreţinerea unei bune forme fizice mi se par puerile. Eu rămân aici. Faţa i s-a uscat. Ţiganul coboară pe o scară ţinută de un copil. – Ce facem? o întreabă Cristian. – Da. Cunoscutul meu de la cenaclu a dispărut. Rămâne lângă mine. spun mecanic. La fel şi preocupările literare. Ne uităm în continuare la cei urcaţi pe portic. asta doar să privesc. trăsăturile i-au – Mergem şi noi.. Ea îl priveşte fix. Îmi arată cu capul înspre bulevard. Erau alţii. Cei doi băieţi. Pare în continuare foarte agitat.

Cu câteva luni în încep să strige. ca şi cum ar fi ger. Ea m-a observat. Sunt mai presus de admiraţia mea. . în cinstea să mă vadă. N-am puterea să ies din Nu sunt anesteziat şi nici nesimţitor. Plâng în mine însumi.Editura LiterNet. Se îndepărtează. oamenii huiduie. Şi aşa ceva este posibil. cu o voce subţire. îmi răspunde. Mă urc pe bordura intrării în garajul subteran. 2010 şi să te fotografieze. Nu reuşesc să scot nici un sunet. trece un scriitor. Un elicopter a început să se rotească deasupra noastră. Jalea de-a nu fi în stare să fraternizez efectiv. pare ameninţător. Suspin neauzit. Nu intru printre demonstranţi. emoţie. Nu vor îndrăzni. Două fete îmbrăcate la fel. Am auzit. cadru cu cadru. iau la Braşov. apoi. O femeie mică de statură. să sparg de-a rămâne într-o comuniune incompletă. postura de spectator. de neinterpretat. rămân la câţiva metri de ei. oarecum veselă: – Uite-l pe Herzovi! lumea scriitorilor. Un bărbat jachete tricotate de culoare cărămizie. Mă simt „Intercontinentalului”. Unii dintre cei aflaţi pe margine urmă. Uruitul lui mi se elicoptere. El nu m-a zărit. Mai întâi. Pare foarte abstras. cam de vârsta mea. se spune. nu sunt în stare să îndrăznesc. alterată de plâns. cărunt. damnarea de-a fi distanţat chiar şi de propriile mele Simt: Am ocazia să mă vindec de ironie. la Timişoara s-a tras şi din trăiri. Este însoţit de o doamnă. uit la ei cu umilinţă de învăţăcel. o salut. o forţă mai tare decât mine mă împiedică. la o înălţime mare. Sau nu mi-a făcut nevolnica suferinţă a renunţării mă străbate. Emoţie. în plin centru al Capitalei. dispar pe lângă vitrinele din A trecut mai bine de o oră de când mă aflu aici. spunându-i. dar o forţă mare mă împiedică să renunţ la savurarea statică a acestui sentiment. a semnat un protest în legătură cu un poet disident. Sau să filmeze. De fiecare dată când se apropie. Aşa au făcut verde. Se îndepărtează. Din vreun apartament 139 al Voicu Bugariu – August-Decembrie Rămân pe loc. Tinerii demonstranţi se află într-o altă sferă. Are umerii ridicaţi. mai jos. Sunt prea bătrân? Îmi este jenă? Slaba. La urmă. Maria îmi aruncă o ultimă privire solidar. roşu la faţă. O aud. Măresc. Mă stânga. Şi ea face parte din Pe lângă mine. Aşa ceva nu este posibil. Pentru cartotecă.

Plânge. Voi cu arme. preaplinul.. două Încă nu-mi vine să cred ce-mi trece prin minte. de trasoare. Imploră şi lor greoaie îmi par stranii. aş fi putut să cred că manifestanţii s-au împrăştiat şi Băieţii. Parcurg traseul urmat ieri. tremur. Nu mai este un om. Trebuie să merg acolo. M-a alungat teama. Dacă veneam peste-o oră. Iar în dreapta. Una cuvinte aşteptate şi gândite de toată lumea. Mă simt . zbiară. transfigurate.. La posturile noastre. 2010 140 Voicu Bugariu – August-Decembrie Este cinci şi jumătate dimineaţa. Se duc şi se întorc. ca la Timişoara. s-ar zice. În mâinile dintre ele. doi adidaşi străină. O văd pe fată împărţind # Nu se poate! Chiar atunci văd în stânga mea. de un fluviu dur de marşuri. întunericului. în fine. Parcă sunt prea multe. Un haos de informaţii. lângă desperecheaţi şi nişte haine. Nu i-am mai întâlnit pe Maria şi pe Cristian. Simt. o baltă de sânge. Se lansând jeturi de apă. Trebuie să plec. Au tras! Am stat la „Intercontinental” până după lăsarea Am scăpat cu viaţă. Atmosferă de război. au tras din nou. Poate îmi atribui o trăire ce în realitate mi-a fost lumina becului fluorescent. sclipind în Au tras! Aici n-au apucat încă să spele. o femeie. rotesc pe o arie destul de restrânsă. Rămân totuşi Nu mai am ce să fac aici. „Intercontinentalului” maşini de spălat străzile. Siluetele obosită disperare în ultimii ani. la „Europa Liberă”. Destul de vagi.Editura LiterNet. Asta este. Aşa ceva nu voi mai vedea niciodată. Este întuneric. Plec. Între Teatrul Naţional şi Spitalul Colţea. Nu ştiu ce este. oameni cu scuturi şi căşti albe. Cu o geacă ameninţă. starea căutată cu atâta neagră. îşi ridică mâinile. văd în faţa Grupuri de tineri cu feţe iluminate. Multe fete. Cele mai multe. oprindu-se în faţa unui bănuit cordon de flori. Spune ei a apărut un buchet de flori galbene. ameninţat. noi cu flori! Grupul fetei o ia la dreapta. zidul ce mărgineşte terasa cofetăriei. o fată. Ăştia spală bulevardul! tancuri. se va mai trage. mi-e silă de mine. plâng. porcii. Mă bucur şi în acelaşi timp Bulevardul este pustiu. Dacă s-a tras. purtată pe umeri. De departe. Am auzit împuşcături. am văzut traiectorii roşcate atâta tot. strigă îndemnuri. Nimic nu s-a schimbat.

Maria. O. dar nu trece nimeni. maşinile de spălat strada. Probabil de provocatori. Doamne. Face un semn Tanchete.. Aştept. pe margini au venit. La radio. I-au strivit. se balansează ca în faţa unui baraj format din militari. Mă simt redus la amintiri vizuale. Pavajul ud. Dumnezeu al românilor? Aş vrea să stau de vorbă cu cineva... ca şi cum ar căuta ceva..Editura LiterNet. Îl apuc de braţ pe s-a întâmplat. Am privirile înceţoşate.. . – Să nu rămână urme. dom’le! neclar. – Stai puţin! îi spun. oboseală. Vitrine sparte. asfaltul este curat.. nu reuşesc să le depăşesc. Pleacă. Îmi par din ce în bătuţi de un vânt uşor. Merg în urma lui. împotriva dictatorului. Milă şi durere. masă de oameni. pentru a avea motiv de ca asta. să întreb ce represalii. Sânge amestecat cu noroi. Am auzit că i-au ars. neras. cei urcaţi pe porticul din faţa „Intercontinentalului”. Unde sunt tinerii de ieri? Unde sunt Maria şi Cristian? Plec spre casă buimăcit. – Au intrat în mulţime. Un grup mare se află Mulţime. Sângele din stradă.. Strada este liniştită. înspre Piaţa Romană. vitrinele sparte. Voi merge din nou acolo unde am fost ieri şi azi Oamenii cu scuturi şi căşti albe. I-au culcat.. Vreau să aflu amănunte. unde eşti Tu. Ce-a fost? – S-a tras. Vor fi urmări. Să se fi terminat totul? Ar fi prea simplu. Stau pe loc. Bulevardul este gol. ajung chiar în locul unde am stat ieri. – Da. Ei au tras? Sau din elicoptere? ce mai ameninţători. 2010 141 Voicu Bugariu – August-Decembrie În locul unde am văzut balta de sânge. Este un om la vreo patruzeci.. Pe un tanc. Au şi tras.. marşuri. apoi tot mai încălziţi. Cristian. Furie şi scârbă. Privirile mi-au rămas agăţate de faţa lui. O mare de oameni. tinerii demonstranţi. de-asta. spune fără să mă de dimineaţă. Puţini trecători. cu faţa strâmbată de durere şi scârbă. convingere. privească. Încerc să mă gândesc la şansele românilor Se uită înspre o vitrină spartă. Strigă. mai întâi cu puţină – I-au cules cu camioanele. Demonstranţii de ieri n-ar fi putut face una se uită în jos. mulţi civili. Au fraternizat cu militarii? Înaintez. Nu se poate aşa ceva. Câţiva bărbaţi părând foarte obosiţi cel mai apropiat de mine. Pe jos era o pastă. # S-a luminat bine de ziuă. pe loc. ca la Timişoara.

Câţiva plâng. înspre Universitate. Trecătorii le fac semne militarilor. Aştept. Ce s-o transmiţând? Deodată. Cei cu scuturi şi căşti s-au urcat mai înainte în autobuze. Tensiunea emoţională de aseară a scăzut. . apare un bărbat îmbrăcat elegant şi începe să semnalizeze ceva. Nucleu emoţional ce încă degajă n-aş putea găsi. Beatitudinea tinerilor de aseară. a început energie. încep să coboare tancuri. 2010 142 Voicu Bugariu – August-Decembrie La o fereastră. a produs poate o mutaţie în sufletul colectiv. dar nimeni nu-l ia în seamă. Unii plâng. maşini blindate. Drumul spre Piaţa Palatului este liber. este momentul să plec de aici. Îşi încrucişează mâinile. apoi mimează încuierea unei uşi. Ezit să aleg cuvîntul miracol. apoi pe lângă Arhitectură. Sunt foarte obosit. Inerţia mă mână pe acelaşi traseu. Bucuria de dinainte s-a şters. – Şi voi aveţi copii! Şi voi aveţi copii! necesitate pe întreg teritoriul ţării. dar în acelaşi timp. Sau poate nu mai sunt în stare s-o resimt. Aceştia zâmbesc. El semnează. dau mâna cu ei. spune cineva. Când ajung aproape de intersecţia străzilor Ştirbei Vodă şi 13 Decembrie. – Ar fi prea frumos! Bucurie. aud voci: – Se retrag! Pleacă! – Armata e cu noi! Armata e cu noi! Dinspre Palat. – Ăla vrea să ne facă să credem că a fost arestat. Au feţe îngândurate. strigăte: – Şi-a dat demisia! Stau printre demonstranţi. Lumea Cuvinte strigate celor din baraj: – Timişoara-Bucureşti! Timişoara-Bucureşti! Militarii nu spun nimic. Urale? Nu. a auzit la radio. Cine a adus vestea? Cineva de sus. lucid. Simt. Nimic nu s-a schimbat: Se aud strigăte. ca şi cum mintea mi s-ar fi cuplat la un generator exterior de energie. Urmări ale unei explozii emoţionale. Cât să fie? Zece? Unsprezece? Unii ascultă la un tranzistor. A început o nouă etapă. Aud la un tranzistor. dintr-un balcon. Alţii schiţează paşi de dans. binecuvântată de Dumnezeul românilor.Editura LiterNet. s-a decretat starea de află şi reîncepe să strige. Lumea Trece timpul. repede. dar altul mai bun ceva ireversibil. Nu ştiu în ce direcţie. Tot proteste. camioane cu soldaţi. Nu mă uit la ceas. Timpul trece fi Ceva nu este însă în ordine.

mai bine de zece ani. îl ştiu de la redacţie. Nu sunt în stare să mă exteriorizez. Vocea amplificată prin megafoane este foarte decisă. Se vorbeşte. . Acolo se află nucleul. văd o maşină cu megafoane.. Armata s-a dezangajat. am pătruns în urmă cu opusă. încerc să pătrund cât mai aproape de sediul Comitetului Central. – Ce naiba mai vrea. o lovitură decisivă. dar nu reţin aproape nimic. Acum îl întreabă pe dictator cum justifică donarea unor treia. Un publicist fervent. în cunoscutul stil de la „Nova”. dar prea capricioşi. Eu am mai ezitat.Editura LiterNet. Poate şi trăsăturile mele sunt la fel de muiate ca ale lui. Lansează un nor de manifeste. Se expune un program politic.. Atunci am discutat cu un om distant şi respectivul a fost scos. Sunt ale lui. La puţină (sau mai multă?) vreme după aceea Îmi amintesc destul de bine secvenţa. Se aud voci: – El. dar savurez ceea ce simt. O atmosferă de bucurie şi de aşteptare. ba chiar dintr-o securiştii de la poartă. liniştea şi siguranţa lor de sine. În clădirea unde se află. odată. M-au privit parcă de la mare înălţime. dar el este încă aici.. elogios despre un bătrân a cărui carte m-a impresionat cândva. zărită ieri la spargerea mitingului. Vântul le poartă repede. Avem aceeaşi vârstă. Se fac propuneri. Trece un merge într-acolo. Sunt citate numele unor disidenţi. De atunci am fost Intru într-o stare nouă. pe una din intrările din partea inteligent. ca întotdeauna. Mulţime. În stânga. Urc spre Piaţa Palatului. Este foarte impresionat. 2010 143 Voicu Bugariu – August-Decembrie înclinat să-i scuz colaborarea la „Nova”.. Ba da. Mă întreb cum au reuşit să ajungă atât de repede. Mi-a vorbit. O zi cu vizibilitatea foarte bună. fluturi paradoxali.. cu multe semne de bucurie. Mai mică decât cea oficială. după ridicarea barajelor au fost suficiente câteva minute. O ascult cu atenţie. I-am citit un articol unde ataca o carte foarte bună. Dezangajarea armatei este elicopter alb. dătătoare de bucurie şi stupefacţie.. mari sume în valută forte către unele state din lumea a Este un balans al puterii. departe. Întâlnesc un cunoscut. s-o pun pe seama lipsei de bani. Are lacrimi în ochi. Nimeni nu-i răspunde. Mai întâi.

Nu m-a recunoscut. Uşi de metal. O marionetă trecut. făcute probabil pentru a rezista unor explozii. Nu mi-a întins proiect literar al meu. . Fluturii strălucitori zboară în direcţia opusă. o carte de interviuri. color din jurul meu văd acelaşi sentiment. de culoare neagră. Un alt mic nor de manifeste. vrea să câştige timp. Nu cu multă vreme în urmă. în timpul conversaţiei s-a ridicat şi a luat dintr-un raft ultima carte ce-i apăruse. mai venea. dovedeşte încă o dată ca-i lipseşte simţul realităţii. cu paltonul şi căciula purtate şi ieri. O fantomă. Pe feţele – Ăsta-i nebun! spune cineva lângă mine. după cât se pare. Unul dintre însoţitorii lui îl trage înapoi. N-a N-a apucat să spună nici un cuvânt. Maşina cu megafoane a ajuns în faţa balconului. nu văd cu ce. Ce mai I-a fost în fire să facă abstracţie de realitate. Senzaţia că faci parte dintr-un loc. Fraternitate intelectuală? Depăşire a Totul în atitudinea lui m-a făcut să simt că aparţinem unor convenienţe între colegi de breaslă? Nu. reprezentând un dictator. Unii au ajuns pe terasă. un bărbat cărunt. sferă principial inaccesibilă mie. a fost extrem de politicos. aşteptând un autobuz ce nu Iarăşi. elicopterul. Doar o audienţă glacială. distins. rasat. 2010 144 Voicu Bugariu – August-Decembrie Nu se poate! În balcon se iveşte el. Un incident ce-mi pare neînsemnat. Politeţea demnitarului a sfârşit prin a-mi părea. nu mai ţii discursuri. Lumea este rugată să facă organism este uimitoare şi îmbătătoare. ajungă în dreptul balconului. ameninţătoare. speră? Sunt mai mult stupefiat decât indignat. Apoi am renunţat la ideea de a-l intervieva. Reapărând după moartea sa politică. Cei aflaţi mai în faţă aruncă în el. Vrea să spună ceva printr-o portavoce.Editura LiterNet. ce ai dat ordin să se tragă în mulţime. Mi-a scris o dedicaţie neutră. Sentiment patern de identificare. înspre sud-vest. După retroactiv. Birou spaţios. Vrea să La ferestrele Comitetului Central apar tineri. Aruncă portrete şi cărţi. Am tot amânat să-l sun. Timpul lui a ieşit singur. Mulţimea începe să huiduie. l-am văzut pe stradă. unor caste diferite. Numai aşa ceva poate fi. S-a arătat mâna. Maşina cu megafoane se pune în mişcare. o lume paralelă. Poate a fost un bluff. Pregăteşte o contralovitură. Din nou au lansat greşit. Un bătrân prudent. Am conversat despre un interesat cu moderaţie. M-a invitat să iau loc.

Editura LiterNet. acolo cu litere mari. încearcă să iasă Trece un timp. din înghesuială. strigă lumea. dar toată Oamenii sunt fericiţi. 2010 145 Voicu Bugariu – August-Decembrie – O să-l prindă. Să se aducă maşina în mijlocul pieţei! să pătrundem cât mai în faţă. Câteva femei palide. mişcare revoluţionară spontană. . Încercăm Cei de sus au acoperit o parte din cuvintele scrise român. nu cumva să ajung prea aproape – Mai stăm? mă întreabă amicul bătrânului autor. Din locul unde mă aflu văd numai Se vorbeşte prin staţia de amplificare din maşină. Mă înghesui în urma cunoscutului meu. aproape leşinate. Puterea este preluată de un în continuare. aduc aminte. Ajungem în apropierea balconului. Atac simbolic al comunismului. Trebuie să fiu atent. sprijinit din toate părţile de trupuri. Se ţin discursuri. Este un fel de fair play. Pe mulţi dintre vorbitori îi ştiu. desigur. prin ce-am trecut. Am mitingului oficial. cu o barbă de patriarh. după spargerea pentru slăbiciunea lor. Toţi vor să ajungă în faţă. voi încerca să-mi Elicopterul decolează. Este o lumea ştie cine va fi noul şef. Rămâne acolo. front al salvării naţionale. fiţi liniştiţi! spune un om în vârstă. Palele i se rotesc Elicopterul alb aterizează cu eleganţă în partea Simt. Ploaie istovitoare de impresii. un apel la ordine. Cândva. Lumea comentează destul de puţin. Reuşim destul de uşor. oameni buni. un arc de cerc. Printre membrii noului organism se află şi liderul pronosticat de mine. Firele răzleţ. Să nu ne călcăm în Stau pe loc. Nu departe de elicopter apar nişte oameni liniştiţi. Un moment crucial. dispare. nu fac parte dintre demonstranţi. la înălţime. – Faceţi ceva! – Nu-l lăsaţi să fugă. Este totuşi altceva. Le văd doar capetele. Parcă îşi cer scuze De la balcon. Li se face loc. o umbră vibratilă profilată pe cerul senin. renunţat la orice interpretare. – A fugit! A fugit! A trecut clipa marii comutări sau nu? dar nu mai reuşesc sa înţeleg decât câte un cuvânt Transmiteţi din om în om! Maşina rămâne pe loc. secvenţă cu secvenţă. Sau este indiferenţă faţă de un mort politic? Lasă-l să fugă! Să-şi încerce şi el şansa până la capăt! de camionul aflat lângă mine şi să fiu strivit. Până şi eu. Lumea nu-i huiduie. picioare. din dreapta a terasei. dintre microfoanele de pe balcon şi ea sunt scurte. Ca şi ieri.

să mă transform. Băieţii au fost nişte hiperzeloşi. Trec maşini claxonând. s-a practicat relansarea. Pentru orice eventualitate. eminenţa cenuşie a redacţiei. Cât mai mai deplin aşternute pământului. De câţiva ani. – Unde să mergem? – La redacţie. Au steaguri tricolore cu stema decupată. dacă respecta nişte parole ideologice şi înjura (sau lăuda) după indicaţiile redactorului şef adjunct. O fi venit la „Nova”. fiindcă erau exigenţe mai mici. spun.. Se cereau trei articole ditirambice? Apăreau şapte. Lăcrima când mi-a relatat ce-a văzut astă-noapte. să-i dăm jos pe ăia! serios? În gruparea revistei a jucat un rol minor. practic publica oricine voia. 2010 146 Voicu Bugariu – August-Decembrie altele. hai să mergem! colegi nealiniaţi). Avalanşa de noutăţi mă apasă. Despre „Nova”. ea. Nimeni nu se supără fiindcă este împins. – Unde vă duceţi? – La Televiziune. dintr-un romancier potenţial. Poate nu este prea mânjit. târâtoare. într-un jurnalist avid. Nimeni nu i-a întrecut în materie de laude. La nevoie Pare doar pe jumătate convins.Editura LiterNet. În textele lui o fi vorba numai despre literatură. Probabil este un om cumsecade. Ba chiar m-am afară din redacţie? Nu mi-ar displăcea. – Bine. chiar m-ai luat în urmă de zâmbet. Cum. Ajungem pe bulevardul Magheru. fiecare trăieşte o levitaţie miraculoasă. Să-i dăm Am rămas împreună dintr-o sumară solidaritate de generaţie. dar şi fiindcă bucuriile apropie. Oamenii nu mai vor resere. Acum.. Sindromul de agresiune informaţională? Primejdia este să nu mai reuşesc decât o preluare la rece a evenimentelor. Multe. mai . Cea mai slabă şi mai politizată revistă din ţară. Şi-a păstrat o Ieşim cu greutate din mulţime. În poate să spună: Am glumit. ca destui alţii. A publicat şi el pe unde-a putut. strâng material pentru o monografie gândit să scriu un roman cu terorişti culturali. de când unul dintre laitmotivele şedinţelor de partid şi de redacţie a devenit necesitatea demisiei sau concedierii mele (şi a câtorva de sociologie literară. La „Nova”. Au mai făcut ei şi slugarnice. dictatura a fost lăudată mai mult chiar decât în Scânteia. Oamenii au dobândit o anume imaterialitate. Mulţi se îndreaptă către Piaţa Romană.

am reuşit să particip la năvala schimbărilor. În Piaţa Aviatorilor. către redacţie. Ce ai. Ruşinoasă. îmi dau seama de ea pentru a-şi uşurare inedită. euforici. amărâtule? Ce te supără? Profit de tăcerea însoţitorului meu şi încerc să fi. Da. Ani la rând nu şi-a permis decât neaşteptate în libertatea reală. Colţurile gurii îi sunt lăsate mai jos ca niciodată. numai asta poate fi. Jucând rolul paznicilor din lagăr. Un joc murdar pe ceilalţi deţinuţi. Ajungem în „Casa Scânteii”. mi-a spus că nu-i mai place. Un fel de angoasă. oameni! aud. Faţa lui îmi La redacţie. post. dau mâna cu Din Piaţa Victoriei. dar poţi să-i trişezi Televiziune. sentiment de-a fi în siguranţă. împreună cu mulţi alţi oameni. preferă înlocuitorul. vine puţină lume. – Sergiu Nicolaescu are nevoie de o sută de mii de Ce-o mai fi şi asta? Înainte. Mergem pe lungă durată mi-a impus un pact pervers. Stai în lagăr. Redactorul şef este la . Noi mergem spre Arcul de Triumf. Sau să fii trişat de ei. 2010 147 Voicu Bugariu – August-Decembrie Mai rămâne de lămurit nostalgia după nu ştiu ce pierdută protecţie. Acelaşi decor. din lipsă de energie. totul neschimbat. înţeleg. prin mijloace ilicite sau numai imorale. în dauna conaţionalilor săi. numai noi vă Înaintăm pe bulevardul Ana Ipătescu. nimeni altcineva. M-am obişnuit cu surogatul! Am păţit ca o nechezol. dar reală! Cât de lamentabil pot cunoaşte foarte bine agresorii. bătrână vecină a mea. O manevră de Dictatura i-a oferit fiecăruia şansa de a se carosabil. în veşnicul său jerseu din lână groasă. culori. Maşini străine. da. Redevin un martor. dictatura Până la un anumit moment. precum şi un infirm stăpânim. simt o prima oară. Trezit pe cu destui participanţi. spre descurca pe cont propriu. Fiţi liniştiţi.Editura LiterNet. mă simt derutat şi claxonând. Zâmbesc toţi. unii o iau către dreapta. Oameni zâmbăreţi. este multă lume. dar mi se accentuează o senzaţie de disconfort. Intrăm fără probleme. Cînd i-am oferit o cafea naturală. Maşini frustrat. Din partea opusă. Explicaţia ţine tot de psihologia le-a inculcat celor opresaţi certitudinea de deţinutului. astfel să confunde libertatea autentică cu posibilitatea Astfel se explică mica mea angoasă. Mulţi au ajuns de a te descurca pe cont propriu. feţe de diferite pietonii. mă bucur. fac semnul victoriei. Doamne! Am scăpat de opresor.

Editura LiterNet, 2010

148

Voicu Bugariu – August-Decembrie întâi cu nerăbdare, apoi cu blazare, să-şi piardă prerogativele administrative. Cei mai buni oameni din dinţii de scaunul său, devenind parcă semnul unei fatalităţi istorice. Străin de viaţa reală a literaturii, maestru al redacţie au murit sau au plecat. El a rămas, s-a ţinut cu

sugerează, a mia oară, lipsa de energie, precum şi o firavă, amărâtă conştiinţă a acestei lipse. său frumos m-a surprins întotdeauna. Apare şi adjunctul, blondul îmbătrânit, zâmbetul

decenii, actualmente interesat tactic de istorie şi

Tânăr critic literar promiţător în urmă cu două

sociologie. Emfatic, agresiv, revoltat, împăciuitor, după situaţie. În esenţă, avid. În cincisprezece, ani l-am sa: „puterea” în lumea scriitorilor. Nu prost! Asta nu! văzut interpretând destule roluri. Am înţeles şi obsesia

diversiunilor de politică literară şi culturală, menite să satisfacă dictatura, dar şi apetitul său insaţiabil pentru intrigi şi manevre de culise. În ultimii zece ani, războiul s ău

Dar lipsit de dragoste pentru literatură, nimerit între fără scriitori printr-o cruntă ironie a sorţii şi rămas, ţintind greş avantajul practic, neuitând, între două

scriitorilor autentici i-a consumat multă energie. N-a mai reuşit să scrie decât texte ocazionale. În această renunţare escamotată, văd o răzbunare a Literaturii. Dictator caricatural, el a fost sufletul malefic al

împotriva

bună într-alta şi mai bună, as în stabilirea unor alianţe utile, putând fi abandonate la momentul oportun, lipsit de „organ” pentru artă, programatic preocupat de

campanii teoretice, să se mute dintr-o locuinţă mai

numit pe redactorul şef un om de spirit – este un pare lipsită de orice condiment.

redacţiei. Pe lângă el, ideologul gelatinos – aşa l-a

tămâierea unor autori de mâna a doua, dispuşi să-l ajute compensatoriu, măcar moralmente, în lupta sa pentru putere literară. Personaj de roman în toată

neinteresant. Neputinţa lui intelectuală şi morală mi se Iată-l şi pe secretarul general de redacţie. El m-a

puterea cuvântului. Mic dictator, tiran de comedie. Cu ticuri şi clişee verbale memorabile. L-am privit ani întregi, admirându-i consecvenţa,

cu patru ani în urmă, revista se menţinea încă la un ultim nivel de decădere. El i-a dat lovitura de graţie.

eliminat, practic, din presa scrisă. Înainte de venirea lui,

cum se străduieşte să pară un scriitor, am aşteptat, mai

ifosele lui compensatorii, este un personaj de roman.

Agresivitate plus prostie! Iată formula lui. Şi ăsta, cu

Editura LiterNet, 2010

149

Voicu Bugariu – August-Decembrie Mă aşez la cealaltă maşină de scris. tineri. Căderea dictatorului vine pe locul al doilea. Evenimentul cel mai important este uciderea unor

Îi nutresc o paradoxală recunoştinţă. El m-a să analizez foarte serios revista şi propaganda făcută determinat, prin fabuloasa, via, activa sa incompetenţă,

de ea. Cum a fost posibil ca un astfel de ins să vină şi

Mâine, raportul de interes va fi inversat. Nu fiindcă oamenii uită. Emoţia trece, politicul redevine cel mai important. Încerc să retrăiesc seara de ieri. Mi-au rămas în

este un blazon politic. Ăsta depăşeşte însă toate recordurile. Mă preocup prea mult de „Nova”? Sunt

această întrebare. Desigur, în România, incompetenţa

să ramână într-un post de conducere? Mi-am pus

memorie numai imagini filmate parcă de altcineva. Mă simt frustrat.

făcute în legătură cu refuzurile mele de a scrie despre un model caricatural de regim totalitar.

ranchiunos? Vreau să le-o plătesc pentru şicanele

ieri în faţa hotelului „Intercontinental”. Nu pun nimic de la mine. Povestesc simplu despre demonstranţi. Nu

Încep să scriu. Fac un proces-verbal. Ce-am văzut

„epoca de aur”? Nu. Este doar o convingere: „Nova” este Secretarul general de redacţie se mişcă încet, de

înainte, nu prea văd unde-şi va mai publica textele.

parcă ar fi bolnav. Mutră de înmormântare. De acum

nu este momentul pentru confesiuni. Relatez apoi ce-am văzut a doua zi de dimineaţă. Despre bălţile de sânge. Dictatorul a căzut şi acum vom putea spune fi doar dispreţul.. adevărul despre toate. Unii vor plăti. Pedeapsa altora va

amintesc de simpatia mea neputincioasă. Fără tribulaţii,

oameni. Suferă pentru moartea unor tineri. Nu pot să le confisc acest sentiment. Pregătesc o ediţie specială a revistei.

Buimac, rămân printre ei. În definitiv, sunt şi ei

– Vrei să scrii ceva? mă întreabă adjunctul.

„seniori”, să nu apară fără intervenţii, fie şi numai minimale, ale conducerii. Cel mai aprig, în această simetrie: cel mai incompetent este cel mai activ. privinţă: secretarul general de redacţie. Asta şi pentru

fost: nici un material, în afară de cele ale câtorva

Sper să nu-mi umble în text. Deviza lor este, a

trudnic la maşină.

E palid, arată ca un convalescent extenuat. Scrie – Da. De-asta am venit.

Editura LiterNet, 2010

150

Voicu Bugariu – August-Decembrie Consecvenţi până la capăt! Vor să mă facă solidar cu ei. Cine ştie ce au de gând să scrie în textele lor? Va rezulta că şi eu sunt amestecat. – Asta nu, spun. Eu îmi semnez textul meu. Aşa este corect. Se holbează la mine. Începe să articuleze foarte apăsat vorbele, în stilul atât de cunoscut: – Dumneata nu înţelegi momentul în care ne găsim? Acum nu este timp pentru semnături. Noi trebuie să... Aştept liniştit să termine. Spun: – Eu nu insist să public textul aici. Pot să merg la altă revistă. Nu este nici o problemă. Se moaie: – Bine. Să vedem ce putem face. – Domnule, pretenţia mea este minimă. Eu îmi semnez textul meu. Ceilalţi să facă cum vor. Se priveşte cu redactorul şef, tocmai apărut din biroul său. – Bine. O să facem cum vrei dumneata. Apare unul din grupul botezat de cineva al tinerilor terorişti culturali de la „Nova”. Ăsta a afişat întotdeauna o mare siguranţă de sine. Aduce un articol.

– Sper să nu mi se modifice nimic, îi spun adjunctului. Îşi ridică privirile galbene. Exprimă suferinţa

depăşită printr-o renunţare de martir, încearcă să zîmbească. Spune: cenzură. – În situaţia actuală, nu mai poate fi vorba despre

– Bun. Aşa da. Sunt încă o dată naiv. N-ar fi trebuit să vin aici

capăt. În definitiv, articolul va fi semnat, nu-mi pasă cine va apărea alături de mine.

pentru a-mi oferi textul. Aşa a ieşit. Merg până la

pentru revistă, înţeleasă ca entitate independentă de Devotament inerţial de pisică ce rămâne într-o casă textul. componenţa redacţiei. Prezenţa mea aici, acum...

Am căzut în cursa ataşamentului meu iraţional

indiferent de locatari. Adjunctul îmi priveşte lung – Articolele or să fie nesemnate, spune. neaşteptate o durere de dinţi. – De ce? Se strâmbă, ca şi cum l-ar fi

apucat

pe

redactarea numărului.

– Aşa este bine. Scriem la urmă cine a participat la

Editura LiterNet, 2010

151

Voicu Bugariu – August-Decembrie Hm? Ce ne facem atunci? Nu cumva este bine ca textele politicieni literari foarte abili? Da. Atunci de ce să tăiem Apoi, o decizie: Ia s-o sucim un pic, să nu fim noastre să fie mai... echilibrate? Suntem noi nişte

– Am scris despre resurecţia naţională, spune satisfăcut. Înfăţişare de bookmaker portorican. L-am privit

întotdeauna cu atenţie. În echipa ce stăpâneşte revista, doar vreo cincisprezece ani diferenţă, dar, în materie de de o puşcă.

toate punţile?

este replica mai sofisticată a adjunctului. Între ei sunt mentalitate, mai tânărul este ca un pistol automat faţă – De ce nu ascultaţi radioul? îl întreb pe şef. – Arăt

chiar atât de intransigenţi!

admir oportunismul. Să-i ia dracul, gândesc. În câteva zile, vor deveni nişte particulari. Lasă-i să

Simt indignare, dar si stupefacţie. Aproape îi se

înspre biroul lui. – Pot să-l deschid? – Da, da, deschide-l!

eu singur afară, dar n-am energia necesară. Doar n-o să mă încaier cu ei. dactilografieze? Redactorul şef a scris şi el un text. Cine să i-l

destrăbăleze pentru ultima oară. Mi-ar plăcea să-i dau

capturării, acum falsă. Nu fac nici o modificare. În fond, nu sunt istoric. Adjunctul scrie mai departe la maşină. Nu prea

fost arestat. O fi scăpat, în textul meu am scris şi ora

Se continuă urmărirea lui. Mai înainte se auzise că a

Pic peste un anunţ. Dictatorul n-a fost prins încă.

Cum o fi întors-o? Mă trezesc vorbind: – Îl bat eu. O atitudine barocă. Cum adică, faci acum un act

găseşte tonul potrivit, s-ar spune. După anunţul de la mai mult cu sine însuşi:

de slugărnicie? Nu, este altceva. Doar curiozitate. Şi dorinţa de a-i deruta. gelatinos. Ia să citim! Să vedem la ce l-a dus mintea pe ideologul O tabletă. Deplânge crimele, uciderea tinerilor.

radio, uşor înviorat, începe sa vorbească cu mine, dar – Hm, hm, asta-i treabă cu dus-întors! Îmi aruncă o privire cercetătoare, radiografică,

purtând ceva din vechea lui energie. În ochii lui, citesc

câteva întrebări: Dacă scapă? Dacă întoarce partida?

Este inadmisibil... Cine a ordonat să se tragă? Nimic despre dictatură, despre cel fugit şi încă neprins.

Editura LiterNet, 2010

152

Voicu Bugariu – August-Decembrie Dinspre Televiziune se aud împuşcături. Ocolesc. Întunericul şi zgomotul sacadat al armelor îmi accentuează oboseala. E bine. Numai să nu-mi umble băieţii prin text. Şi să-l prindă pe tartor. # Articolul meu din seara de 22. Notaţii simple, expresii ale indignării şi bucuriei. (N-am găsit numărul respectiv din „Nova”.) Resimt o acută alergie la literatură şi la jurnalistică, ceva deosebit. Explicaţia ar fi declaraţiile de adeziune. Devalorizate, ca specie, de apariţia la TV a unor persoane compromise. În mod ciudat, jena lor depăşită se acumulează în conştiinţa mea, îmi înteţeşte un sentiment de vinovăţie. Convingători mi s-au părut mai ales oamenii fără obişnuinţa vorbitului în public. Exprimările meşteşugite mi se par false. Este şi de prost gust să faci fraze atunci când mai sunt ucişi oameni. ce nu m-am dus la Televiziune, pentru a-mi încerca poate... Citeai o adeziune. Eşti şi tu un om cu cărţi Un cunoscut întâlnit azi pe stradă m-a întrebat de

Cronica unei crime, deplângerea ei, nici o nuanţă politică. Dacă se schimbă roata, articolul este

necompromiţător... Omul poate s-o ia de la capăt! Mă gândesc cu groază să nu-mi modifice şi mie textul, să-mi bage nu ştiu ce şopârle de-ale lor. Ba nu, ar fi o variantă favorabilă pentru mine. S-ar putea să mi-l lase intact. Pentru contrast. Ar trebui să rămân aici până va apărea pagina. Să-mi verific textul. Dar mă simt sfărâmat de oboseală. Cum mi-o fi norocul. Pe coridor, îl întâlnesc pe companionul meu din Piaţa Palatului. A scris şi el ceva. – Nu vii? îl întreb. – Mai stau. Mă duc acasă la... Vreau să mănânc ceva la el. Mi-e foarte foame. Îl aşteaptă pe adjunct. O plimbare. Nu locuieşte departe. Înainte de a-l alunga din redacţie, colegul meu de generaţie s-a decis să-i facă o pagubă în stocul de alimente. Nu circulă nici un mijloc de transport. Plec pe jos. Ce s-o fi spunând la radio şi TV? Lucruri interesante. Desigur. Când participi personal, câştigi amănunte, dar pierzi ansamblul.

norocul. Ce noroc? Ei, ce noroc... Te băgau în emisie,

două zile ale Revoluţiei bucureştene. s-a mai tras în zona izolate. Am trăit şi o mică sfidare interioară. roboţi prin faţa Ministerului Apărării Naţionale. par mai potrivite cu dispoziţia mea actuală. copiii lui. după-amiaza zilei de 22. dar m-am mulţumit să-mi iau un expeditiv rămas bun şi să plec. Eu însumi am înregistrat împuşcăturile cu ajută să-i înţeleg mai bine pe demonstranţii din cele Dispreţul sfidător pentru moarte. O Un sentiment de buimăceală. să descriu atitudinea băieţilor de la redacţie în adeziuni şi demascări. Nu-i voi urma sfatul. ministerului. Adevărata scânteie a Revoluţiei a fost apariţia inexplicabilă pentru simţul comun. curajul de-a merge înainte pe stradă şi neînsemnata din reverberaţiile lui mai persistă. alimentându-mi . măşti gălbui de carton. Zăceau în poziţii ciudate.Editura LiterNet. fără rictusuri de ură cadavre şi-şi făceau cruce. Sociologie literară. 2010 153 Voicu Bugariu – August-Decembrie cântând. grave. sportivi ai crimei. Du-te chiar azi. în aceste zile. se spune. răspândindu-se cu o rapiditate pe-aici. capabili să tragă în mulţime sfidare adresată unor trăgători invizibili. maşini de ucis. peste câteva minute mi se umezesc ochii de emoţie. nu? Este ceva sănătos. Au fost lupte Am fost ieri în Drumul Taberei. Două cadavre neridicate. plasate în obişnuiţi. iertau în sinea lor sau doar publicate. Probabil datorat de pildă. aşa au făcut. Ceva cu afectivitatea anulată. Fără mânie şi diatribă. Acum mă simt un monstru de insensibilitate. prostraţie. detaşare. cu feţe destinse. fiinţe manipulate. de pe stradă. nu rata ocazia! Ar fi trebuit să-l înjur. Aş putea. Satisfacţie adusă de mutaţia politică şi anesteziere afectivă. Acutizare a sensibilităţii şi unor contraste. Cele din a doua categorie mi se Intervenţiile de presă din aceste zile se împart în susul unor manechine îmbrăcate în haine de oameni obişnuiţi. Pietonii nu scurtă relatare obiectivă a scenei. zbierând şlagăre. Manechine îmbrăcate în haine civile. aşa se spune. ivit la Timişoara. căpătând în câteva ore psihologia unor ostaşi experimentaţi. Prefer să scriu în jurnal. Focuri În timp ce treceam. Demonstranţii au Apărut în timp de pace. ascultă-mă pe mine.. am trecut pe jos unui sentiment capabil să dizolve frica de moarte. ce mă păreau regret pentru victime. Puţinii trecători se uitau la se mirau: ucigaşii invizibili arată ca nişte morţi sau de înfricoşare.. ars etapele unei campanii militare. înfricoşaţi.

adăuga principiul dominoului. O minune favorizată de doar astăzi vinovată. 154 Voicu Bugariu – August-Decembrie feţele lor ceva din gravitatea tragică văzută de mine în cele două zile. Conştientizare bruscă a unei Dorinţă logică de-a răsturna dictatura. consideraţi superficiali. superficial regretată. Li s-ar putea est. Eu însumi le-am nutrit o indiferenţă sufletele altora şi să le aprindă. la răzvrătirea pură. 2010 A fost o explozie de afectivitate. la Mutaţia. au păstrat pe Băieţii şi fetele au redevenit cei obişnuiţi.Editura LiterNet. componenţii echipelor de control. saltul de la nemulţumirea latentă şi vorbele sentimentul absolut de revoltă. deşi platonice. grele şi numeroase. capabil să iradieze un Dumnezeu al românilor. neputincioase. necesităţi politice. ale disidenţilor. caut pe trăsăturile fiecăruia dintre ei cifrul miracolului. în jurul zonelor fierbinţi. exprimat prin tineri. relativ incapabili de fapte socialmente utile. acţiunile înteţite. în staţiile de metrou şi pe străzi. Doar . Mi s-a părut: Prăpastia dintre mentalităţile noastre nu poate fi umplută. Argumente Am intuit-o în seara zilei de joi.. atmosfera din Europa de Cred că esenţială rămîne dimensiunea de miracol. concentrată. Explicaţii de manual.. o clipă am trăit-o. ci doar Mă uit la tinerii de pe stradă cu o nouă atenţie. Prin oameni până mai ieri priviţi cu neîncredere de adulţi.

protestului s-a transformat în dorinţă de-a fi utili. N-am auzit nici-un talentat al vorbitului în public. Omul n-are de unde să cunoască felul nostru de-a fi. ţin mai ales de domeniul imponderabilului miraculos. generatoare a tuturor evenimentelor. Transa şi atunci am făcut Revoluţia. Evenimentele politice tind să ridiculizeze problemele individuale ce nu ţin de sfera tragicului. Tinerii eroi ai Revoluţiei nu sunt nişte performeri. Decenii în şir am crezut: Este suficient să ne distanţăm interior de o situaţie. Nişte performeri. Tinerii sunt dispuşi Revoluţiei. demagogice. O exprimare deşteaptă. este cea a unor insecte depersonalizate. faptele lor nu pot fi cântărite decât parţial cu măsurile omeneşti. se spune. Nimic asemănător nu se produce. direct şi nici pe calea ocolită a adeziunii Emoţia originară. neatinşi. Contrastul dintre revoltă şi modul tolerant de a fi al românilor. necomplexaţi. Performanţele lor sunt strict tehnice. lipsită de motivaţie morală. dar nu şi profundă. Am fost atent la declaraţiile lor de la radio şi TV. Să-i întrebe pe fervenţii adeziunilor vorbite şi Ar putea să intenteze un proces moral generaţiei dramatizate de ce n-au făcut ceva concret atâţia ani. Siguri de ei. Teroriştii sunt doar nişte sportivi fanatizaţi. de nedescris. Mămăliga a explodat. mânuind arme sofisticate. de nepremeditat. Va să se retragă. Un roman de groază despre acţiunile teroriştilor poate fi însăilat de oricine. Vor redeveni oameni obişnuiţi. depunând în mâinile adulţilor fructul ca din ei să ţâşnească iarăşi emoţia esenţial spontană. de mijloc. nu mai este valoroasă în sine. S-au exprimat prozaic: Nu se mai putea. Nu au Nici vreo revendicare post-revoluţionară. nimic mai mult. 2010 155 Voicu Bugariu – August-Decembrie Nucleul emoţional al Revoluţiei pare inaccesibil până şi celui mai mare poet. Nu pretind nimic. în felul lor. A fost şi comunismul. Pâna acum câţiva ani.Editura LiterNet. Tenacitatea lor. ale unor roboţi umani. poate nici nu merită să fie reconstituită. a scris un jurnalist străin. Foarte bine antrenaţi. ni s-a părut a fi un inexorabil destin istoric. puterea. nu mai contează pentru ei. Noi n-am fost niciodată moi. pentru a rămâne în afara ei. n-am mai suportat Netransmiţând nimic din trăirile celor două zile. lipsiţi de vlagă. Recordurile lor ţin de un sport al crimei. Ne-a paralizat însă un prea mare simţ al umorului. . trebui să intervină ceva cu totul ieşit din comun pentru Teroriştii sunt tineri.

începând de Apoteoza jurnalisticii vorbite. în Miliţia s-a transformat în poliţie. Ministerul Apărării Naţionale. În transmise la radio şi TV ritmează în mod dramatic prezentatorii metamorfozat tradiţională. În aceste zile.. pe la unsprezece. Apelurile evenimentele. preţuirea . privesc condescendent jurnalistica. astăzi va avea loc o adunare a # Dificultatea maximă: autorul nu reuşeşte să vineri. între două Zâmbetele Le recunosc. nesiguranţă. 2010 156 Voicu Bugariu – August-Decembrie A scrie literatură. şi Ieşind din apatia s-au lor Instituţia unde va avea loc şedinţa este în centru. Ocolesc. Revoluţia a gravitat.Editura LiterNet. Se Crăciun? O să merg totuşi. Trăirile lui individuale au dispărut. în vârste. neputincioasă agresiv în faţa că faptelor. Unii dintre ei veniţi din alte localităţi. absorbite de sentimentele colectivităţii. este o vreme a ei. membri sau nu ai Uniunii. Îi reproşez recursul la fapte brute şi la comentarii bazate apel la clişee de gândire şi vorbire. apare ca o prisosinţă. Armata le apără. Alături de cele mai fierbinţi. Evenimentele vor căpăta contururile imprecise ale unor mituri şi astfel vor putea fi transformate în literatură. acestea au fost punctele tineri. acum. Abundenţa de fapte interzice subtilităţile şi pe un număr limitat de atitudini intelectuale. în jurul Televiziunii şi Radioului. fatalul ei Emoţia solidarităţii. sunt militari şi oameni în uniforme albastre. întreruperea bruscă scriitorilor din Bucureşti. are în vedere constituirea unei asociaţii.. Literatura. Nu evenimentele mi-au inculcat-o. ajutată de mulţi a unei lungi hibernări. profesionişti redutabili. ci sentimentul linişteşte. şi anumite perioade de vreme. spicherii condescendente. precaritatea vorbelor străduindu-se s-o exprime Poate totul se va schimba după trecerea unei interpretările prea rafinate. lor politicoase Exprimă şi uşor preajma ei. literatura Descoperirea a devenit mă Găsesc astfel o explicaţie a stării mele de găsească un fir strict personal. extraordinară devenit trebuie să recunosc. Să fie posibil? îndepărtate îmi sunt cuvintele de empatia trăită atunci! Poezie ar trebui. Am auzit la radio. În ziua de Prin zona radioului. nu jurnalistică. cu nuanţările individualizările ei. Preeminenţa jurnalisticii a zdrobitoare. se aud împuşcături. Poarta este închisă. spatele ei se află trei bărbaţi necunoscuţi. Cât de De-un timp.

cu abia o încrâncenare niciodată văzută înainte. infamantă a ultimilor ani. o persoană atât de blândă! Agresivă faţă de mine. un ins cu totul nepericulos în lupta pentru putere literară! Ceva. bizară la un om corpolent.. Flaviu Onescu. Îmi reproşează ceva? – Au intrat ăştia înăuntru.. aşa. bunăvoinţa depăşească ei obişnuită. Acum. Ea. Întotdeauna s-a comportat oarecum bizar. spune indignată. îşi mută privirile de la mine. Cândva. încă departe de postura n-am ezitat s-o debutez. ochii ei negri mă aţintesc pieziş. Niciodată neconvinsă şi o opinie: A fi scriitor este ceva totuşi neserios. Avea o mutră de înmormântare. faţa lui scofâlcită. observ pe faţa ei machiată.. – Faţa mică i se incipientă. Asta independent de celebritatea unor autori... În . a nimerit la „Nova”. Sunt sigur. Ar vrea să apuce şi ea ceva. – Ce faci? o întreb fără rost.. L-am văzut adesea la treabă. strâmbă în felul cunoscut. Se simte bântuită. Am rămas prieteni. – Cine mai este cu el? – El cu Onescu. îmi răspunde în silă la salut şi apoi Nu-mi găsesc nici o vină faţă de ea... – Ce. deşi ne venită în Bucureşti. 2010 157 Voicu Bugariu – August-Decembrie şef. tânără scriitoare cu destin destul de neobişnuit. – De ce i-aţi lăsat să intre? îl întreb pe omul din spatele porţii. aş spune. atât de revanşardă. de o combativitate. închipuind o fictivă pareză uitându-se undeva în stânga mea.Editura LiterNet. Scria bine. a intrat cu sila. O văd pe o fată devenită între timp mamă a doi copii. I se spune Sconcsul. dar în acelaşi timp m-a distrat felul cum exploata laşitatea tradiţională a intelectualilor. – A forţat poarta. poate revendicările mascate în adeziuni publice au adus în stare de virulenţă un parvenitism până atunci latent.. Este neglijent stăpânită ostilitate. un mic grup. pe atunci o cam şui pe trupul ei subţire şi înalt. – Cum a intrat? Văd că nu este voie. Nu Fina mea literară mă priveşte cu o urmă din reuşeşte încă să-şi n-am ciudata încrâncenare. Au intrat. În faţa porţii.. Fulgarinul cenuşiu stă revistă destul de onorabilă. vechea mea prietenă nu are nimic concret în vedere.. despart vreo cincisprezece ani. Lucram la proză. un mare sforar. m-a şocat. tocmai văzut-o atât de pornită. Am fost desigur dezgustat. alt coleg de la „Nova”. Câmpulungeanu îi reprezintă pe tinerii scriitori? seara de 22 a apărut şi el în anticamera redactorului Ăsta e colegul meu de redacţie.

În – Cine mai este înăuntru? întreb. au fost mai mult nişte cuvintele. – L-a atacat pe un scriitor! strigă dramatic martir. – Faţa lui ciuruită este o – Aţi intrat în mod ilegal aici. schimbat palme şi pumni.. mai ales cititorilor din redactor de la „Nova”. Bătaia iscată atunci a făcut o oarecare vâlvă. Anunţul vostru a fost dat în mod abuziv. – Şi? – A încercat să-i scoată. Are privirea unui intrigilor. Abuziv? Tu eşti în mod abuziv aici.. 2010 158 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Ştii ce. La „Nova” s-a practicat mască a ultragiului profund.. Nu s-a auzit nici o Privesc înapoi. Par . împuşcătură de când am venit. foarte devotat conducerii revistei. Onescu Oponenţii lor sunt astăzi aproape celebri.... ei. Apare un militar. un om încă tânăr.Editura LiterNet. se află un alt Câmpulungeanu stă pe-o banchetă. înaintez în interiorul curţii. Îmi deschide poarta. hol. spune. nu s-au îmbrânceli. au spus că adunarea a fost anunţată în presă. – Cum? se strâmbă Onescu. Şi fiindcă au şi Câmpulungeanu au format o echipă.. – Acest om al lui Stalin! Cum a îndrăznit acest om al lui Stalin să atingă un scriitor român? Onescu. Onescu a fost întotdeauna campionul Da. Omul pare sceptic. Bineînţeles. A vrut să-l lovească.. îi spun omului de dincolo de grilaj. Trebuie să plecaţi.. sunt vreo douăzeci de persoane. spune scriitorul din anii '50. – Nu faceţi bine că staţi pe stradă. au sărit la bătaie. – Nu i-am lăsat. – Şi acum? – Încearcă să-i facă să iasă. Este o indicaţie de rutină. – Domnul Cătinescu. fără leac. se uită mai mult în sus. lasă-mă şi pe mine înăuntru. – Credeţi că puteţi? – Da.. O doamnă mi se adresează: În asistenţă. Poate reuşesc să-i scot. se află mai mulţi oameni în vârstă. totalmente descumpăniţi. Nu vor. Şi Câmpulungeanu a ieşit odată din biliardul şi violenţa fizică. Lângă el. şi-a pierdut cu totul zâmbetul. Omul zâmbeşte stânjenit. parcă scremându-şi ştiut să plece la timp de la „Nova”. Un nume cunoscut generaţia mea. este chiar stilul casei.. Au făcut scandal. ilustrându-se astfel aspectul caricatural al luptelor din lumea literară. atunci. Pentru prima oară..

Eşti binevenit. – Ce se petrece aici? – Bâlci. – Mă priveşte rugător.. Onescu îi invită pe toţi cei o provocare. Văzându-i. vă rog. Aerul lor buimac plăcut literatura. Îl întreb: constituiţi într-o juntă militară. Puteţi fi sigură de asta...... Oameni cumsecade. Arată ca şi cum s-ar afla pe punctul de-a începe Joacă în continuare rolul celui bruscat. Privirile mi se opresc asupra unuia dintre ei. Glasul lui este mieros şi uşor ameninţător.. – Da. deşi nu ne salutăm de vreo zece timbrată a căpătat interesante accente de blândeţe.. înfricoşător. Onescu şi doresc să folosească În fond. Am citit şi eu ziarul. Se Urmează altă secvenţă. suferinţă teatrală i se schimbă într-una de dispreţ. pentru a sărbători – Oameni buni.. Întotdeauna mi-a indică neapartenenţa la grupul social al scriitorilor. Am venit. prezenţi să urce în sala de sus. privind într-o parte: Crăciunul! . nu pentru pe asemenea întâlniri este momentul. da? Nu-mi răspunde. eu nu sunt scriitoare. Îmi spune. poezii să plângă. doamnă. Aici este ani.. „Nova” a fost raiul lor. Nu se va – Sunt profesoară de desen. Vocea sa frumos apropie şi de mine. dacă doreşti şi mata să participi. Pe străzi mai mor oameni... oameni mai Apoi se îndreaptă spre grupul ezitant al unor în vârstă. 2010 – Nu vă supăraţi. dar veleitari. bărbaţi. Apar câţiva Are un zâmbet nemotivat. Nu Puteţi să-mi spuneţi? vă supăraţi.Editura LiterNet.. de altfel.. Apar alţi membri ai grupării de la „Nova”. vă mulţumesc. Expresia de problematica forţă de şoc a acestor oameni.. Câmpulungeanu întârziere sensul anunţului apărut în presă. Cei mai sunt articleri modeşti şi autori de ocazionale. grupul urmează indicaţiile lui Onescu. aud o voce venită de sus.. spuneţi! 159 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Domnu' Virgil. – Vă sfătuiesc să vă duceţi acasă. urcă pe scară. Vă rog să vă duceţi la casele dumneavoastră. înţeleg cu foarte – Ce faceţi aici? Daţi o lovitură de stat? Vă priveşte. Mă Fac câţiva paşi în direcţia lui Câmpulungeanu.. mulţi constitui nici o asociaţie. Nimeni – Vă rog să poftiţi sus! Poftiţi. bâlci... – Vă mulţumesc foarte mult. vă rog! – Şi eu ce să fac? nu mişcă. În fine..

Am uitat ce se petrece în n-am cui... Are un scriitor independent? Da? Dar voi reuşi oare să mă descurc cât de cât acceptabil? Încerc să mă scutur de meschina grijă şi nu prea rictus al dezgustului şi al mâniei fără obiect precis. necurata poftă a participării la .. probabil ostaşi în termen. Mă retrag. postul meu de redactor la furibund Onescu. 2010 – Nu-l ascultaţi pe-acest beţiv! 160 izbucneşte Voicu Bugariu – August-Decembrie nu ştiu ce împărţire de daruri. Mi-am pierdut curajul de a întâmpina situaţii venite prea repede şi în prea mare cantitate. am trăit cu lumea reală. De la bun început ar fi trebuit să le înţeleg Urmează un moment confuz. Recunosc. În mod curios. am stat pe tuşă atâţia ani.. Apar alte câteva reuşesc. dar n-am mai văzut-o. Sunt foarte tineri. Poetul din anii cincizeci i-a chemat pentru a restabili ordinea. Iar acum. asta este situaţia... Îmi este silă de mine. Vârsta. văd doi ofiţeri de poliţie. Am luat banii.. tremur ca un laş. şi-au telefonat. a plecat mai repede –. semnez la fiecare două săptămâni. să mă aliniez corului de elogii. Când ies. iată # unei asemenea adunări. toţi cei prezenţi sunt autori de mâna a doua. dar Doar plevuşcă a căzut în cursă. acum... Nu mai sunt în stare să prelucrez informaţii absenţa.. M-am gândit: Am de „Nova”. Mi-aş cere scuze pentru prostie. numai ea este de vină. Dacă revista se va desfiinţa. îmi trece prin minte.Editura LiterNet.. Am păţit întocmai ca tânăra mea prietenă – Sunt obligaţi să se adapteze din mers la rigorile luptei obosite. să-i combată pe nişte profesionişti. Ce să fac. Trec pe lângă nişte urbane. Au feţe – Domnul Herzovi! contaminat de josnica.. faţa îi este roşie-vânătă.. ce mă fac? Rămân apărat. când despre dictatură. Înaintez pe strada pustie. am refuzat să scriu leafa mi-a mers.. El vrea să împiedice demersul nostru foarte mult! legitim! Nu vă lăsaţi intimidaţi! Vom ţine şedinţa! Vă rog Este desfigurat. Fac parte din ea... Înainte de-a da curs dubioasei invitaţii.. Nu văd nici măcar un senior.... militari.. figuri cunoscute.. m-am lăsat destulă intensitate farsa. A fost de prost gust convocarea umilinţe. redacţie. nu m-am sfiit să sunt în primejdie să-mi pierd postul păstrat cu atâtea adevărul. La violent noi. la urma urmelor. Scriitorii importanţi întreţin relaţii personale.. Ajung în stradă.

mea a fost total nepotrivită. aflat în preajma pensionării.. confesiuni despre perioada dictaturii. Cunoscuta.. Acesta l-a citit şi i l-a înapoiat cu rugămintea Ne salutăm. dacă nu fac parte dintre seniori. Se pare.. Am strigat la el. – Despre povestea asta de-acum? Sau în general? – Hm. Şi venirea bilă.. este. v-aţi enervat foarte tare. Şi o oboseală cronică... Ar fi trebuit să-mi dau seama. – Da.. la cot cu tinerii reporteri.. Tocmai în aceste condiţii tragice.. ce ziceţi? repetă. – Doar în aparenţă. Eu aşa cred. a fost mic şef pe la Televiziune.. L-am auzit la radio cu unele Este genul luptător. Pentru o clipă. el un fel de disident. în hol. Zice: real al lucrurilor şi se limitează la unele simulări. cot asta m-a cam buimăcit. m-am trezit vorbind. nu depune armele... între literaţi se joacă o farsă interminadoi va apuca sfârşitul ei. dar astăzi.. Aici. pentru – Cum aşa? Aţi avut dreptate! la distanţă. L-am văzut mai înainte. înseamnă că şi replicile mele au fost false.. cu mult înainte de de-a nu relata nimănui despre acest episod. dar de vârstă care a renunţat să se mai ţină la curent cu mersul alţii şi pentru sine. – Da. stătea o expresie compozită...... – În general totul este clar. arată ca un om în Revoluţie. da. . îi dă înainte. pururi enervanta condescendenţă vagă ce se cuvine arătată artiştilor.. 2010 161 Voicu Bugariu – August-Decembrie Îşi scoate la iveală zâmbetul său de iniţiat. În general. Aţi strigat – Da. Până în Nu ştiu de ce-a fost trimis într-o muncă mai modestă.. Nu contează. Din moment ce scena era – Vedeţi. – Ce părere aveţi? mă întreabă. urmă cu vreo zece ani. aş spune. Aşteaptă continuarea. A predat un poem incendiar unui redactor şef de revistă literară... nu mă bag.. Iată de ce-am strigat.. desigur. parcă îndemnat de un demon. Spune: dumneavoastră ştiţi mai bine decât mine. M-a cam debusolat. Colegul dumneavoastră.. nu? acces de prostie.Editura LiterNet. Nu cred că vreunul dintre noi – Mergeţi înspre Radio? Fac nişte semne confuze de încuviinţare. Lucrează la Radio. Deşi manevra Mă strigă un jurnalist mai în vârstă decît mine. fatală. Am avut un mic Pare mirat. Dumneavoastră? falsă.. în principiu ar trebui să ştiu. Oamenii serioşi stau acasă de Crăciun.. a fost şi la Flaviu Onescu. Pot să merg şi înspre Radio. Pe faţa lui de motan avizat şi incapabil de uluire. – Am văzut.

.. Încuviinţează fără convingere.. Şi neuitând şi democraţii ei. Au vrut să răstoarne o – Şi înainte atacau. apoi redevine atent... Băieţii s-au dedat unui soi de terorism.. Caricaturile şi pe „Nova”. bineînţeles... Parcă aşa am auzit.. nici chiar aşa... 2010 – Anunţul. După declaraţia Frontului. Erau ne varietur.Cu toate acestea.... simulat un act revoluţionar. Şi se tot schimbau.. – Asta fiindcă nu ştiţi prea multe despre „Nova”. Unele nu se schimbau.. a te interesa despre un episod lăturalnic din viaţa literară pare ceva aproape necuviincios.. Aşa stau lucrurile. Acela era un om de bun simţ. Fiindcă vor să pună mâna – Băieţii voiau o asociaţie a scriitorilor. Pare a se gândi la când m-am trezit strigând la Onescu să-l lase să îndoială. S-a spus şi la radio.. 162 Voicu Bugariu – August-Decembrie Discuţia noastră este totuşi inocentă.. – Ba da. Domnul acela care a vorbit altceva. – Ei... Mă decid să intru în amănunte. – Conducerea? – Da. Băieţii de la „Nova” au ordine stabilită. Simplu. – Posibil. Structurile rămân neschimbate... În condiţii legale. da. Nu-i aşa? – La prima vedere.. În ultima vreme aţi mai citit-o? – M-am mai uitat prin ea.. De pildă. – Da. nu? Eraţi acolo. o regret. O glumă nepotrivită. Atunci – A fost o provocare. Ştiţi. fără de sus. Cel puţin aceasta este convingerea mea.. Semnături necunoscute. Da? este posibil. farsa luptei pentru putere. cele din josul ultimei pagini.. dar structurile sunt foarte clare. Doar ştim. a spus adevărul.Editura LiterNet.. – Ce fel de provocare? Nu mi-am dat seama.. – Şi? Mă uit la el cu atenţie. Nu este momentul pentru umor filologic. acţiunea a fost foarte logică.. nimic mai mult..... Oare chiar doreşte să ştie subtilităţile de la „Nova” sau mă întreabă din politeţe? În condiţiile actuale. O altă revoluţie. aşa ceva nu . – . vorbească. totul a fost un show ridicol... ba da! Păstrând proporţiile. Se spune că la Televiziune lucrurile sunt încă neclare din punct de vedere militar. Şedinţa decreta statutul de Întrebarea este de ce... Iar noi.. s-o editeze ei. Lumea literară are dictatorii parodiile pot să înşele. Băieţii rămâneau pe loc.. autonomie al revistei.

îşi spune el.. Acţionează doar la indicaţii. – Şi Onescu? Este chiar aşa de furibund? administrative.. ivească ocazia. Demersul lor era identic. Locul lor era la avut el alte reprezentaţii mult mai tari. – Adică? – Da.. 2010 163 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Este o situaţie foarte interesantă. – Cum? plătiţi.... făcea o propagandă turbată..Editura LiterNet. Acum vin în numele – Înainte de ce n-au reuşit? – Fiindcă oficialitatea se temea de schimbări va antrena o alta şi-aşa mai departe. chiar şi A vorbit cu nostalgie.. Ce-a arătat acum este ceva neînsemnat. Jocul victimă-călău îmi era cel puţin cunoscut. Aşa este corect. – Acum or să zboare mulţi. Îl înţeleg. A amănuntele dorite poate doar din memoriile mele. Scopul era să fie îndreptăţiţi. este un poet destul de bun. paradoxal al victimei eliberate. ni se – Da. absolut. Într-un fel erau din direcţia politică exact inversă.. De-asta. fiindcă revista nu mai era de literatură şi Revoluţiei. Este ceva într-adevăr interesant. indiferent de ce fel.. Figurează în enumerările unor în bine. Între anumite limite. Îşi spuneau că una oarecare profesionalitate. au apărut şi nişte băieţi gata la orice. ei desfăşoară chiar şi o – Sunt gata să scrie orice li se cere. Orice schimbare.. cu psihologie de jurnalişti stipendiaţi. – Ce? – Structura echipei lor.. – Da.. atacau. Eu ştiu. Incomparabil mai spectaculoase... vor zbura.. În ultimii ani.. presupune poate un efort de energie mai mare... Nu au o psihologie de scriitori. Nu-l mai interesează – Cu toate acestea.. Să vă spun mai – Şi-atunci? Câmpulungeanu nu erau propriu-zis Onescu angajaţi în şi . – Da. subiectul? Ba da. Şi nu la o revistă literară. În rest. dar venea preluată de comitetul central al utece. Nu cred să – Poate îmi povestiţi cândva... critici. activişti. sunt doar câţiva scriitori autentici. are efecte imprevizibile. dacă sunt – N-au opţiuni morale şi nu ţin să scrie doar un ziar de partid. La „Nova”.. Va afla O nouă absenţă îl atinge. Esenţialul este. adevărul. trăieşte regretul departe..

Are o componentă paranoică. 2010 164 Voicu Bugariu – August-Decembrie – N-aş spune. Trecea drept nebun. Rolul lor era altul.. da. Să asigure conducerii intelectuală. obţii o locuinţă foarte bună. lipsit de orice credit. ce doreşte Onescu? – Puterea literară. În numere pur propagandistice... Nu scriau texte şi poezii de ridicare în slăvi.. Urletele lui de azi o dovedesc.. destule înjurături. – Este poet şi nemânjit în mod direct. ce să zic. Atât. . Câmpulungeanu nu publicase decât lucruri neînsemnate.. – Nu cred. – Fiindcă Onescu este totuşi mânjit.. A mizat pe ieşiri de tip lucru. terorism verbal. a propaganda revistei. Afacerile i-au mers foarte bine.. – Poate-o să reuşească. Are o strategie de mafiot trecut la represalii. A băgat şi el el apărea cu câte un grupaj consistent.. Îl întreb din priviri: Să vorbesc mai departe? – Da. – Într-un mod mai deviat. L-am văzut la – Şefii se temeau ca de dracu' de scandal. În condiţiile actuale. Nu gloanţe. acţiunea – De ce numai teoretic? – Cum? băiat ar fi apărut. Neverosimil.. Dar conducerea curent. Mă întreabă: – De fapt. Sunt doar nişte veleitari? Oamenii lui? Nu contează.. Zâmbetul nesigur al celui doritor să pară la o oarecare credibilitate literară şi el. – Am auzit că-i nebun. Oricare alt – Se aud împuşcături îndepărtate.. Am ajuns în preajma Radioului. Nimic mai mult. – Da.. Pentru el era uşor. nu cred. Metoda intimidării. Inteligenţă şi spirit malefic. ostaşi. A semnat şi I-a servit pe băieţi în moduri mai subtile.. Nu oricine este în stare de violenţe verbale.. în noile condiţii.. nici vorbă.. La o şedinţă. În jurul lui.. – Teoretic. Deci are de azi putea să reuşească. nu te poţi pune cu el. mâna în sacul redacţiei. Mă întreb cum va manevra acum. Adresate unor adversari ai revistei.. Cândva... Ameninţi.Editura LiterNet. dreptul moral de a deveni lider de scriitori.. El era adevărata coadă de topor. conta mai ales Onescu. Dar nu. zbieri.. E nebun. Un tanc.. paranoic. Aşa ziceau toţi. dom’le. într-un anumit context. Iată secvenţa originară. Fascinant. ar fi fost ridicol. Să fie redactor şef al unei reviste. ce-i drept... mă interesează. Ne oprim la o oarecare distanţă. El îşi reuşit să-l intimideze pe-un şef şi să obţină ceva de la administrează bine o presupusă scrânteală.

sechestraţi de terorist. Drept urmare. A greşit. Am auzit. Ne luăm la revedere. Orientarea generală. Doar vinovăţiile juridice pot fi stabilite cu o aproximaţie mulţumitoare. vorbesc ca nişte Judecata morală şi modulările ei. la fel cu ziaristul.. ca şi cum – Dacă tot simulezi nebunia. între este o fiinţă barocă. destul de bizară. Modificarea felului cum îşi vede fostul iubit. . Alura lui este mai degrabă cea a unui jurnalist independent din Occident. Spun: binelea. noul redactor de vinovăţii. Alte personaje: o bătrână şi situaţiei. profită de poziţia strategică a apartamentului ei. Fata lui. Un terorist. unei reviste. Despre felul cum vechea conducere a desliteraturizat revista. O comparaţie Relaţia dintre jurnalistică şi literatură.. te scrânteşti de-a # Personajele n-au opinii originale. lipseşte o scară şef este un fost coleg de-al meu. ar aştepta încă o precizare. Dacă judecătorul oameni de pe stradă. Sau a unei asociaţii independente a scriitorilor. 2010 165 Voicu Bugariu – August-Decembrie prizonier. La început. începe să se îndoiască de sine însuşi. Cărţile „cu probleme” de competenţa jurnalisticii. azi. strategia. atitudinile sale publice sunt limitate. Argumente empirice în favoarea dictaturii şi a democraţiei. Înainte de evenimente. Teroristul îl ţine în viaţă din perversitate. Ascultătorii şi privitorii nu trebuie contrariaţi un copil. rolul jurnalisticii fusese (apărute şi neapărute) conţineau cazuri în mod normal Rolul jurnalisticii. Un soldat rănit. La noi. lucrurile devin contradictorii şi ceţoase. renunţă la orice demagogie.Editura LiterNet. El nu cumva să fie derutaţi asupra profilului său politic şi moral.. Un om de bună calitate intelectuală. dincolo de considerentele morale. se simte atrasă de insolitul se crede şi ea un supraom. Pentru ca oamenii nu prea poate să-şi permită exprimarea unor dubii. În domeniul moralei. verbalizările oamenilor politici ai zilei şi cele ale jurnaliştilor. concediat anul trecut Prezenţa lui printre literaţi mi s-a părut întotdeauna din motive politice. Nu vinovăţii individuale. Proiectul unei piese de teatru. Şansa preluat de câţiva prozatori. Omul politic. Opinia publică are nevoie de certitudini. Mă gândesc la un articol pentru „Nova”. dar rămâne pe loc. iubita actuală de a o clarifica. primul număr al noii ediţii. în general. Astăzi şi-a dat în petic.. ea îl credea funcţionar. Sau a unui diplomat cinic cu eleganţă.

sunt oprit de doi tineri. se amplifică nostalgiile legate de Revin la metafora lichidului agitat de revoluţie. angoasele. # În staţia de metrou mâinile dictaturii. dar inerenta etapă a păstrării puterii nu mai poate fi. La fund. Acum este timpul atitudinilor tranşante. Iată de ce. etapă a actului politic. Este imposibil. tribulaţiile de pace. Altfel aceste zile. artiştii şi scriitorii improvizaţi în oameni nu se poate. La noi.” (Joseph conţine ciudate din obscuritatea care e mediul comun al vieţilor Cei moralmente imaculaţi se află întotdeauna la mijloc. „Un război revoluţionar scoate multe personaje trebuie să rămână în rezervă. răsturnarea dictaturii. O poveste romantică: Gaspar Ruiz) Metafora lichidului ce modeste într-o societate lipsită de perturbaţii. cei mai mulţi se mulţumesc cu prima unei mari mobilităţi psihologice şi morale. să fii moralmente pur şi în acelaşi timp să admiţi Caracterul biunivoc al actului politic. societatea ar exploda. îndepărtează în timp. Când cineva încuviinţează în public declaraţie de nemulţumire cu privire la activitatea unor precum nişte corpuri solide având greutatea specifică a La suprafaţă. Apar etapa iniţială. pretinse cu necesitate de caracterul practic „Aviatorilor”. La de identitate. în sens juridic. rămânând cu o moralitate intactă. deţinători ai Actul politic poate fi moralmente pur doar în lichidului. în secvenţa cuceririi puterii din fatalmente minciuni vitale. Imaginea societăţii omeneşti dintr-o ţară. Nu poţi minciunile vitale cerute de practica puterii. corpusculi. în piaţă se trage. Revoluţia stradală a fost curată. politicienii ar trebui să facă parte din corpusculii aflaţi la mijloc. numeroşi de loialitate faţă de o idee conţine şi o implicită inşi concreţi. Nu se poate trece. O declaraţie Conrad. bune pentru viitoare romane. prin ambiguităţi şi neclarităţi. Le arăt buletinul mea. 26 decembrie 1989. După un timp. spune în mod implicit: Doresc să Desigur. fiu beneficiarul practic al noii ordini politice.Editura LiterNet. oamenii cinstiţi ajung din nou la mijlocul În mod ideal. cel puţin în politici trebuie să devină esenţialmente jurnalişti. Problematizările lor. se află răufăcătorii. 2010 166 Voicu Bugariu – August-Decembrie al actului politic. îi las să se convingă: nu am arme asupra . Pe măsură ce impulsul iniţial se o utopică revoluţie rămasă pură până la capăt. oamenii cu vocaţie politică. ascunderi şi ajustări ale adevărului. Altfel. păstrate pentru vremuri societăţii.

Nu mă privesc cu prea multă simpatie. semănăm. neraşi. N-am nici o culpă. În ochii mei. m-am altă soluţie. Le odihnit destul de bine. Cum să-mi dovedesc solidaritatea? Nici o Sunt om de presă. Este cam de aceeaşi vârstă. spune celălalt. S-a amenajat un loc pentru odihnă. Vreau să-l ştiu! Mă interesează foarte mult. încerc să-i rezist. spune unul dintre băieţi. glasul scăzut. Da. Dictatura a spună în aceste zile? Cum să-i împiedici pe cei ce-şi cine minte? schimbă rapid retorica? Cum afli cine spune adevărul şi . Priveşte înspre devalorizată. Se distribuie alimente şi medicamente. de metal. vreo cinci ore. Aş vrea să stau să-l întreb. ideea de adeziune televizată este liniile metroului. Contează însumi sigur de ceea simt şi gândesc. 2010 167 Voicu Bugariu – August-Decembrie fost rea. cer în mod tacit voie să ascult ce spun. Posibil. Tineri obosiţi.Editura LiterNet. Câţiva dorm înveliţi în pături. – Momentul declanşării. Toţi au fost sinceri. Rămân. Să ţin un discurs de adeziune? Să spun: glas răguşit. Voiam să merg pe jos. uitându-mă la tinerii nedormiţi. nerasă de mai multe zile. de revoluţionar romantic. dar nici nu mă resping. Se formează grupuri. Dar dincolo de această idee? De ani. Mă plimb printre coloane. Sau ce cred despre eroism. Sub acest raport. doi băieţi şi o fată discută cu Televiziune. Asta este clar. prin Herăstrău. cu meseriaşii vorbelor? Ce trebuie ei sa de vorbă cu cineva. Păr lung. de parcă vorbitul i-ar provoca suferinţă. scund. de vorbe goale. Sentimentul de vinovăţie mi se accentuează. Schiţez un salut şi mă apropii de ei. – Asta n-are nici o importanţă. Ce te faci. Faţă emaciată de intelectual. se merge cu o maşină blindată. cum îşi văd tinerii şansa socială în următorii Lângă o coloană. Va trebui să iau metroul în sens invers şi să caut o în ciuda împuşcăturilor. Îl las să treacă. Mi se pare suficient să fiu eu Vine metroul meu. dar mi-e jenă să încerc. Simt o oarecare maturizaţi. neagră. merg la Televiziune? Să mă zbat jenă. exemplu. – Se strâmbă uşor. n-am de ce mă ruşina. consensul naţional. Vrea fapte. gravi. M-ar interesa nişte confruntări de mentalităţi. Energie spirituală. – S-a pornit şi gata. poartă ochelari cu rame posibilitate. cu Are vreo douăzeci de ani. cu o barbă pentru a ajunge în studioul patru? Am văzut în aceste zile convertirile povestite ale unor oameni nestimabili. Astă-noapte. aş putea deasă. Un scârbit de cuvinte.

nu vrei să jigneşti pe Unghiurile. spune cel scund. spune cel înalt.. Sau – Ar fi prea simplu aşa. serioasă. La miting au venit şi din Timişoara. Diferenţa De dintre punctele de vedere. Neinvitaţi. gingăşie stângace.. Trebuie să porneşti întotdeauna. Faci ca şi cum ar vrea să şi le dezgheţe.. zi şi de miting. Nu mi-a fost frică. Ce naiba. miting după ce ai tras în oameni? Neînarmaţi.. Nu este doar nebun. Indignarea.. Zice stânjenit: Fata este parcă ceva mai tânără. Generaţia mea poate nici nu mai contează pentru Pe buzele pline ale fetei trece umbra unui surâs – Când au explodat petardele.. Şi – Bineînţeles. mor Laşitate. o ei. gura de mine. nu mă consideră un individ de sine stătător. Şi – Nu te supăra pe mine. N-am uitat. nu-ţi dai seama? Mult prea uşor. Doar ştiţi. Când vorbeşte. Un cetăţean. Au strigat ceva împotriva lui.. date. micime de suflet. Incomunicabilitatea nu este o vorbă goală.. Copiii... Cum poţi să te gândeşti la ei. Numai în condiţiile oameni? Răspund: Mi-ar plăcea ca totul să fie curat ca lacrima... spune celălalt. nimeni. Ai dreptul să. Gesturile lui au o înspre mine. S-a uitat de câteva ori voce. cel scund îşi freacă palmele mici. ca filozof.. în oraş şi în ţară. Se vede. Ştiu. 2010 Îndoielile mele de moralist! 168 „Mic-burgheze”... privească liniştită interlocutorii. Mai mor oameni. sunt prieteni buni. Îşi strânge pumnii mici.. ai zis îngăduitor şi obosit. Mă întreb ce cred cei trei despre mine. Atunci. ci un semn al masei. da? Aşa de la Timişoara. Poate nici Toată lumea să vadă şi să se sperie.. te rog! Poate mă crezi Cel scund încearcă să zâmbească.. Ştiu. Se se stăpâneşte. reuşeşte... – Atunci.. spune cel înalt. nu este posibil. ce-or fi fost. Frumoasă. Nu spune nimic... Mă apuc acum să discut. Sunt două lucruri diferite. nu-mi dau atenţie.Editura LiterNet. unde priveşti. Voicu Bugariu – August-Decembrie Fata încuviinţează. rău dispus. foarte mulţumeşte să-şi Cel înalt îl apucă de braţ. Au lăsat la vedere cadavrele a trei copii. asemenea subtilităţi când. Aşa ceva nu se înghite. dar aşa aş vrea. Dar ai văzut. Nu prea – Nu m-am supărat. Tu nu te gândeşti. Tu. fără să mă vadă ca individ. Panica. eu. Porcii! Ticăloşii! În ochii negri ai băiatului vor apărea lacrimi? Nu... ..

lumea este în stare şi de revoltă. Sau ce? – Şi mai spui că măreşti lefurile şi pensiile.. 2010 – Toţi avem dreptul.. 169 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Da. Nu? – Ce anesteziere. S-a crezut un zeu. Eu. Asta l-a pierdut. Voia să ne calce întrebat? Tragi în oameni la Timişoara. dom’le? Dar Braşovul? Doar a – Aşa este. îmi aşteaptă – N-aş putea să spun. – Te rog.Editura LiterNet. Ortansa. chemată de o colegă. – Spuneţi! – De ce-a făcut miting tocmai atunci? Nu v-aţi vorbeşti ce vrei. aţintindu-mă pieziş. – De cine? spune cel scund... Deşi. zice celălalt.. intervine cel înalt. îmi fac loc. – Îmi daţi voie să spun şi eu ceva? întreb. spune cel scund.. Să ne arate. Tu chemi oamenii cu pancarte şi tot tacâmul. Nu vrei să dormi. Cum poţi să fii atât de ticălos? Şi de idiot? – Nu era idiot. Cel înalt mă priveşte cu interes. intervine fata.. desigur. vor să-mi Are o voce plăcută. După Braşov. – Face un semn cu capul înspre mine.. Poţi să totuşi. în Europa n-au fost două situaţii identice.. dacă sunteţi de acord cu mine. foarte bine.. Nu ne putem opri creierele. În fiecare ţară a fost altfel. – Oricum era pierdut.. Aici este cercul filozofilor. spune cel cu ochelari. în picioare. Îmi dau de înţeles. văzut. Eu vreau să vă întreb.. audă opiniile. – Un fel special al românilor de a reacţiona. Au fost împinşi. încă o dată. Şi cel al realităţii. spune cel scund cu Fata pleacă. Adică plăteşti morţii.. a urmat o perioadă fără demonstraţii sau aşa ceva. Nu-i păsa. I-a fost anesteziat simţul supăra! apucă din nou de braţ pe cel scund. În copii. – Îl primejdiei. Când nu eşti în tură. nu te – N-am treabă cu tine.. privindu-mă lung. Se numeşte – Da. aşa cred. Ai văzut doar. Se mişcă toţi trei. Lumea Anesteziere.. totul îi este permis. află.. Acum formăm un grup de patru. sunt călare pe situaţie. ce. A fost împins să greşească. – Mi se adresează.. de copil cuminte. poate nu este momentul. ostilitate. Dânsul vrea să spună. nu ştiu . Sunt între fată şi cel scund. Deşi – Într-adevăr.. cel puţin... Chiar aşa. Cine putea să-l împingă pe el? cuvintele. spun. spun. îmi pot permite orice. nu este. Te priveşte. El şi oamenii lui.. deşi. posac. spune fata.

. S-au crezut stăpâni pe situaţie. Dictatura caută mijloace de aservire din ce în ce mai perfecţionate. Vine metroul.. „Casa Scânteii” a devenit „Presa liberă”. spune neutru. 2010 170 Voicu Bugariu – August-Decembrie Apoi pleacă amândoi. Apare reacţia în lanţ şi În metrou. urmate de o izbucnire. Totdeauna mai găseşte ceva de retuşat. Mi le cere. Război împotriva propriului popor. Urc. Sună bine. În ochii scundului. Nu mai mult. Cei doi şi oamenii lor au ajuns să creadă. intră într-un grup de oameni din generaţia lor. Mitingul a fost ceva accidental. văd pentru prima oară o sclipire de interes. Se uită la ele cu atenţie. Zâmbesc. Buzele i se mişcă.. O bătrânică îşi face cruci mari. în ordine. Nu sunt de acord.. Pe-aici este linişte. Vreau să spun.Editura LiterNet. nu văd altceva.. Acumulările. Citeşte primele rânduri şi mi le înapoiază.. tramvai. – Nu se prea leagă. Prin acumularea unor acte agresive. nu trebuie luate prea în serios. Am scos din buzunar şi nişte hârtii dactilografiate.. lumea discută încet. Am simulat supunerea faţă de dictatură. – Teoriile astea.. sunt doar o bază de discuţie.. – Nu reuşesc să găsesc un moment iniţial. Ideea cu anestezierea dictatorului şi a oamenilor lui. faţa lui slabă exprimă confuzia. se ajunge la explozia. nimic nu-i ameninţă. nu este niciodată pe deplin Tiranul mulţumit. – Aş vrea să vă rog să-mi arătaţi actele. Cobor în Piaţa Victoriei. Ne-ar fi pus la pământ până la urmă. .. Aud lângă mine: Tot timpul întreprindea ceva. adaugă. ceva analog masei critice. dar nu cred că. Rămân pe loc. Nu. – Se uită sceptic înspre mine. Le despătureşte tacticos. Cum de-a comandat un miting imediat după Timişoara? Mă gândesc la mărirea progresivă a agresivităţii. N-am altceva în schimb. La fel petardele acelea. Ideal ar fi ca şi mentalităţile să poată fi modificate la fel de uşor. Mai toate ziarele şi-au schimbat numele. – Vă mulţumesc. Cum au zis unii. spun. românul nu este o fiinţă lipsită de demnitate. – Aşa mai da. Îi dau buletinul şi legitimaţia de la redacţie. Iau un # – Parcă-l avea pe dracul în el! Era fără astâmpăr. – O clipă.

. iar eu un biet pălmaş literar. Pe atunci. mi se pare în 19 decembrie. El a făcut parte din această categorie a recuperărilor tardive.” „Refuz nobiliar?” „Da. Poate sentimentul unei rămâneri de căruţă îi genera atrăgătoarea melancolie. Aş vrea să le recuperez.. Un om amabil. Îl ştiu din facultate.. Mai mult vorbea el. Are Fostul meu interlocutor de pe iarba unei unităţi militare din Iaşul anului 1964 s-a arătat oarecum distrat şi vag agasat. să fie înglobat în plutonul fruntaş. am stat pentru prima oară de vorbă cu oameni cunoscuţi doar din vedere în timpul celor cinci ani de facultate. de apropiaţi. i-am spus. L-am „Te-am văzut cu el”.Editura LiterNet.” vrea. Scrisorile tatălui său sunt la mine. M-ar interesa scrisorile. M-ar fi interesat cum scrie. printre autorii înşiraţi de critici în articole de bilanţ.. bineînţeles. Ce treabă ai cu el?” meu. Am şi o fotografie. făcut de alţii.. Am legat-o de o observaţie anterioară. Atitudinea lui m-a făcut atent. A corespondenţă cu tatăl lui. N-am citit nici unul.. purtat pe vremuri dacă mai există. din timpul pregătirii militare de după examenul de stat. 2010 171 Voicu Bugariu – August-Decembrie Ultima oară l-am întâlnit recent... Devenise şi el redactor al uneia dintre revistele surghiunite la „Casa Scânteii”. Asta-i situaţia.. A publicat mai multe volume de poezie. Au trecut douăzeci şi cinci de ani de când discutam despre succes literar. ca şi mine de altfel. Felul lui de a-mi strânge mâna i . Poate le vreo patru sau cinci ani. literatura mi se părea ceva iremediabil. Mai precis.” „De ce nu-i dai un telefon?” „Nu îndrăznesc. Mi-e teamă să nu-mi strice psihicul prin vreun refuz nobiliar. viitorul. Ale unchiului.. Poate îi vorbeşti despre problema mea. dar aşa s-a întâmplat. uşor întristată. În acea perioadă. exact în locul unde mă aflu acum. la Bucureşti. El este un senior. Dramaturgul.. vorba atunci despre un dramaturg cunoscut. L-am reîntâlnit după vreo zece ani.” „Un unchi al „Nu cred. A fost rugat să mă ajute în stabilirea unui contact. ”Păreaţi destul Merg cu vreo cincizeci de metri în spatele unui vechi cunoscut al meu. Cert este că n-a reuşit. da.. reuşea să-mi stârnească o undă de simpatie prin nu ştiu ce atitudine visătoare.

într-un chip prea teatral. Ajung în dreptul lui. – Ei. citeşte un afiş. O măsură Cei mai mulţi consideră lumea literară o structură desprindere bruscă.Editura LiterNet. amabil şi ezitând sau întârziind să-mi răspundă la salut. Se despart. în ierarhia literară. obţinerea unui premiu. fără îndoială. gândesc. căpătarea . Atingerea este scurtată printr-o aspect şi mai enervant.”. Am găsit destul de repede explicaţia. a considerat că nu se mai află pe acelaşi palier literar cu mine. A făcut si el ca alţi autori fără succes. Simplu.. am fost întotdeauna un disident. Am adoptat-o numai după ce-am trăit de mai multe ori o secvenţă stereotipă. După jucarea piesei. Acum o să dai socoteală pentru că m-ai turnat.. primite de critică. Sub acest raport. Dus a fost. Deşi. nu l-am mai salutat.. şi-a ajustat comportamentul. Mă întâlnesc pe stradă sau la Uniune cu unul dintre recent avansaţii în ierarhia scriitorilor (apariţia unei cărţi bine unei funcţii de conducere la vreo revistă sau editură. În apropierea statuii lui Lenin. Până mai ieri. se bat pe spate. Iată de ce. N-a zis nimic.. întâlneşte un cunoscut. Am dat greş în poezie? Mă apuc de teatru. Să simulez neatenţia? Cam aşa ar trebui. a privit crunt înainte. mă aud strigat. comunicativ. poate. lăsându-mi impresia că se ştie pe moment de unde să mă ia! L-am prins pe amicul din lumea literară. mergând în spatele lui şi băgându-i de seamă mersul devenit fălos. străduieşte să-şi amintească de unde mă cunoaşte. 2010 172 Voicu Bugariu – August-Decembrie punerea în scenă a unei piese). disperată. se schimbase. Există o manieră interesantă de a-i semnala cuiva că-l socoteşti ţie inferior într-o scară mişcare surprinzătoare. Se sărută spectaculos. Nu meu din Iaşi tocmai în etapa de ajustare a relaţiilor sale Am mers totuşi unul lângă celălalt până în faţa „Casei Scânteii”. pe orizontală. nu-l strig pentru a-l ruga să mă aştepte. Nu prea ştiu. cel cu ochelari.. Urmează o pentru prima oară de când ne cunoşteam. Când am constatat că unul dintre foştii mei amici sau aproape-amici se simte ajuns mai sus decât mine. I se jucase o piesă de teatru. dumneata. omul mă priveşte cu ochi micşoraţi. de tip militar. ci mai sus. Acest procedeu mi l-a aplicat el. Frumos. se bucură de cele întâmplate. El se apropie de statuie.. Ultimele mele cuvinte au fost: „Ce spui de Timişoara? Tancuri. Drept urmare. Ba chiar. ierarhică oarecare. privirile ce scrutează depărtările.

nici n-a avut vreo problemă în timpul facultăţii. după câte îmi amintesc. Omul. Flaviu Onescu este în stare să dea intimida? Dar de ce? Să fie în legătură cu episodul de Mă opresc şi mă uit la el. terminat o dată cu mine. Nu mă Omul.. reacţii foarte interesante. nu se uită la mine. De altfel. înainte înainte. afară din facultate. El. O încercare de-a mă ieri? Nu-i exclus. Vom vedea.. aşteptam să-l întâlnesc. Să înjurăm în mod strict numai vârfurile dictaturii. Nu mai este nevoie să le comentăm. pare consternată.Editura LiterNet. Şi-a rărit paşii. la istorie. O femeie cu aspect de intelectuală. a atacat primul. Totul este ca înainte. 2010 173 Voicu Bugariu – August-Decembrie justificate să-i fie aduse de alţii. Să nu uităm îndemnul oficial la concordie naţională. Par vesele. apare redactorul şef. Demisie? Retragere? Nici vorbă.. Câtă murdărie! Mă las în voia primului impuls. – Lingău nenorocit! spun cu voce scăzută. Când lucrurile se Poate gândirea mea politică este rudimentară. Probabil a crezut bizara acuză. . La fel însoţitoarea lui. Îl văd din profil. N-aş fi vrut să-mi amintesc. – Noua conducere? – Păi nu? filologie. iar textul vor fi limpezit. A victimă politică. fără nici o jenă. Cele două secretare sunt prezente. de-a o lua înainte. Dă-o dracului de treabă. ne înţelegem din priviri. acuzatorul meu. are în mână nişte şpalturi. Ia sperie-l puţin pe ăla! Vezi tu cum faci.. N-am auzit să fi fost cândva o Un animal ciudat! Cum naiba să-l torn? Eu eram la – N-a venit nimeni.. Din biroul său.. te Articolul aş vrea să-l public în primul număr din noua ediţie. dar omul a semnat la salut.. apărută spun privirile ei mie adresate dintr-un ţinut al purităţii morale absolute. Insul cu piesa jucată a lansat Mă calmez la gândul că am fost martorul unei un mârâit social. – O să spui pentru ce m-ai turnat şi am fost dat telefoane spre a-i capacita pe unii dintre prietenii lui descurci! Fă-l să stea în banca lui! glas tare.. Le viaţa lui un teanc de laude. – A venit noua conducere? întreb. Înjur zâmbet de martir. înainte ca unele acuze Face revista. încep să-l înjur cu literari. De ce să amânăm spunerea unor adevăruri? ar trebui păstrat pentru mai târziu. are un parcă din pământ. nu tocmai dezinvolt. Marile evenimente sunt cunoscute. se adresează unui auditoriu invizibil pentru mine. Nu mă priveşte.

Un coşmar! Nu se poate! Uite că se poate. voi încerca să împiedic cumva tipărirea „Novei”. parcă acuzând o criză de ulcer. Se face a nu observa. Înainte de asta. îl văd pe un inginer în halat albastru. spune. N-am nimic personal . l-am cunoscut personal. Echipa campioană în materie de Trebuie să întreprind ceva. Să fie toţi scriitori. în viitor. am încetat să ne mai salutăm. cercetat. Se iveşte şi redactorul şef-adjunct. Ar merge doar ca experiment psihologic. Nu mai am ce face aici. – Oamenii aceştia nu pot fi lăsaţi să scoată revista. va să zică. adevărul parcă îşi pierde ceva din strălucire. Apoi mă îndrept spre o redacţie situată la acelaşi etaj.Editura LiterNet. publicişti. dacă vrem să ieşim Aşa. Nu se poate una ca asta! Mă uit la el ca şi cum ar fi o fantomă. Trebuie să caut o altă Când dau să plec. critici. 2010 174 Voicu Bugariu – August-Decembrie Ce-aş putea face? Mă duc în biroul meu şi adaug o relatare despre secvenţa tocmai trăită. cum se întâmplă. Mă întreabă. să scrie ce vor ei. – Trebuie să ne grăbim. rău dispus. repede. nimeni nu i-a întrecut. Nimeni nu va fi arestat. Cum? Merg în tipografie. cu nimeni. Ies pe culoar. laude trebuie însă măcar modificată. De parcă ar fi al unuia de la „Nova”. Va apărea un număr special. Mă opresc lângă o fereastră şi-mi recitesc textul. Nu dă nici un semn că m-ar fi văzut. Sau mă înşel? Poate acum tocmai exprimările elaborate trebuie ocolite. slăbit. Este scris cu o anume stângăcie şi are o notă de brutalitate. N-am reuşit nici să ocolesc nişte formulări prea banale. intră una dintre corectoare. Ei au fost cei mai mari lăudători. Cândva. mă Să scot manuscrisul din buzunar şi să i-l dau? Absurd. deşi cam emfatic. Şi ceilalţi redactori din grupul fatidic sunt pe baricade. Încep să nu mai fiu convins de oportunitatea articolului meu. Din moment ce l-am făcut. Îi spun despre ce este vorba. după un timp. poate nici nu ia în considerare protestul meu ironic. proaspăt convertit. trebuie să-l ofer. Spus plat. Palid. Sau socoteşte o cantitate neglijabilă. cu un zâmbet chinuit de om suferind: Ai vreun material? Îl privesc uimit. Le voi oferi articolul. Este exact. dar. poeţi. publicaţie pentru textul meu. denunţat. ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Cui? Există un tipic până şi în cele mai clare situaţii. Văd un . prezenta problema. Un Mai bine să duc articolul despre „Nova”. Doar el... cum să mă duc singur? singur om. Să mă adresez altcuiva. părut dispus să ia o hotărîre pe cont propriu. mă exprim prin scris şi nu prin acte practice. ar Nu prea mă văd în postura unui petiţionar revoltat. Mi se pare abominabilă prezenţa băieţilor în redacţie. Întrebarea este în ce calitate să mă prezint acolo.. solicitând întreruperea unor prerogative legale.. Dar apoi.Editura LiterNet. Mai întâi mi s-a poate şi din pricina modului meu oarecum ezitant de a – Eu nu pot să iau nici o decizie. Şi apoi. Să-i împiedice alţii pe băieţi. Punctul meu de vedere este unul moral. În definitiv. cunoscut. autor de romane groase. După aceea. Pe culoarul întunecat. Ne salutăm. Pare agitat. – Ce spui de băieţi? îl întreb. N-are şanse de succes... Trebuie să – Unde îl găsesc? Îmi spune. 2010 175 Voicu Bugariu – August-Decembrie Omul este politicos. unui oficial. dar circumspect. spune: mergeţi la directorul general al combinatului. este destulă lume. trebui să fim măcar câţiva. voi vedea.

Poate ne ajuţi. – Da? – Da. cu o barbă rară. bagă. imprevizibilă chiar şi pentru el însuşi. Sunt cu toţii pe baricade.Editura LiterNet. Degetele i se încleştează şi apoi se despart. – În probleme de „Nova” discutaţi cu mine! Am încercat să vorbesc la tipografie... – Ba da. – Nu-mi vine să cred. – Da. îşi tot ridică mâinile.... sunt omul lui Flaviu Onescu! lângă mine. meu. De Rămîne pe loc. – Domnule.. Se străduieşte să pară ameninţător.. executanţi. La cine oare. aşa să ştiţi.. trece un om la vreo treizeci de ani. Lucrează la ordinul beneficiarilor. revista va servi interesele tinerei generaţii. 176 Voicu Bugariu – August-Decembrie Este un brunet. omul lui. Mă salută reverenţios.. Îi simt tremurul stăpânit. dar şi decizia de a duce nu se ştie ce acţiune până la capăt. – Cei de la „Nova”. dar nu prea departe. Nu – Habar n-am. Să ştiţi. Discutând cu romancierul. Are nişte palme . Ca şi – Nu se poate! – Pare uluit. ce doriţi cu „Nova”? mă întreabă.. 2010 – Care băieţi? când nimic nu s-ar fi întâmplat. eu n-am venit aici de capul meu. – Vrea să treacă mai reuşeşte. îi spun. Poţi să mergi să-i vezi. Îl opresc: – Degeaba sunteţi ironic.. am gesticulat spectaculos? început să pun lucrurile la punct. Privirea întunecată îi alunecă pe Auzind cuvântul „Nova”.. când lucrezi acolo? Îmi lasă impresia că este gata s-o ia la fugă într-o – Ştii dumneata prea bine ce vreau. Sunt absolut toţi.. îndepărtându-se: – Cine-o fi? întreb. S-o fi crezut că am fost investit cu vreo demnitate şi am – Ar trebui mers la cineva. – Tocmai despre „Nova” dumitale este vorba. Aşa mi-au spus. ne spune... Suntem nişte Pe lângă noi. cumva figura mea a început să exprime combativitatea? Trec alţi cunoscuţi. De-acum înainte. dar oamenii nu se direcţie incertă. nu reuşeşte să se fixeze cu nici un chip. spune interlocutorul Omul de dinainte reapare. îl apuc de braţ. În spatele meu stau studenţii. Cine ştie.. căutând să obţină o poză ameninţătoare: – Cum? – Să ştiţi. Şi nu mi-e deloc jenă s-o spun. În timp ce vorbeşte. Spune. nu te supăra. Privirea lui exprimă dezorientarea.

La grupul nostru se adaugă un scriitor în vârstă. acest obicei nu indică o stabilitate psihică prea bună. dar . Probabil este noul număr din Nova. A poporului. citiţi revista „Nova”! – Pare în continuare nesigur de sine. – Să vedeţi articolul meu! – Bine. Tânărul se smuceşte pe loc. n-am fost lăsat! Dacă vreţi să vedeţi cum scriu. Să ia totul în glumă sau să se lase intimidat de aplombul tânărului necunoscut? . Nu prea ştie ce atitudine să adopte. intervine un alt autor. scriitor. nu se face. strigă omul lui Onescu.. – Cine ne va împiedica se va trezi cu un glonţ în frunte! Aleargă. Au reuşit. Lasă impresia că vrea s-o ia la fugă. Nu ştii asta? – Bine. dumneata eşti scriitor? Tânărul are un zvâcnet de agasare: – Am patru volume! – Publicate? – Nu. Dar deocamdată. Poate vei deveni. mi s-a spus.. Strigă: – Vărul meu a căzut la Televiziune! Am în spatele meu treizeci de studenţi! – Se uită crunt la mine.. Revistă a studenţilor. unghiile îi sunt mâncate până în carne şi arată rău. Este un organ legal.Editura LiterNet. – Revista este a tineretului.. Dumneata nu eşti. Ani de zile ei au putut să înjure literatura bună acum nu trebuie supăraţi prea mult. totuşi.. acolo.. surprinde pe mine însumi. dar este o revistă a scriitorilor. dar revista dumitale a fost cea mai mare susţinătoare a dictaturii. îl întreabă. nu pare defel un lider studenţesc. Peste nu multă vreme. îi spun. îl văd apărând cu un vraf de ziare. băieţii? Nu mai are rost să stau pe aici. Ridică dreapta în sus.Nu te supăra. refuzat.. Articolul mi-a fost „Astfel de probleme le rezolvaţi dumneavoastră Mai bine. cu o bonomie ce mă Uniunii Scriitorilor. În totul. Tineretul nu mai permite. în manuscris! N-am putut să le public. Ceea ce vrei dumneata este ceva ilegal. iar apoi că vrea să ne şarjeze. sunt necesare şi să laude dictatura dincolo de marginile lăudării. După câte ştiu. într-un salut adresat nimănui. 2010 177 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Ba da. îi vom da afară pe toţi cei care nu merită să lucreze în redacţie! vede ce-aţi putea – Cu toate acestea.” dar prea pe faţă.. intervine din nou vârstnicul. Noi nu putem să. băieţii din conducere ar trebui să plece. Este prea brutal. Adaug. dom’le. Revista este a destul de muncite. Spun ceea ce ştie toată lumea literară.

Tresar. dar constat că menajamente. independentă de acţiunile ce nu-mi place).” „Sau să rămână într-unul. Nu toţi vor să facă o carieră politică sau . în momentul achitării contului.” „Tocmai. Crezi că toţi sunt atât literatură. doar fac parte din securitate. (Mă întreb de ce li se spune aşa. Vocile lor mici. exprim. Sunt silit să caut tertipuri revoluţie. probabil angoasat de presenescenţă. # În ceea ce mă priveşte.. Din cauza dictaturii. Înainte de talent. necesară. 2010 178 Voicu Bugariu – August-Decembrie Acum. deocamdată. Şi ridicarea celei de jurnalistică. nu trebuie atinşi nici cu o floare! În fine. Îi trec prin concluzie clară în această ultimă privinţă. vorbit decât cu vreo câţiva colegi de breaslă (o expresie sentimentul de nesiguranţă. n-am ce zice. pentru ocolirea cenzurii. Ei au dat cu toroipanul. grupul – desigur fictiv – de studenţi şi cu teroristul ingenioasă. mi-au înteţit vârsta mea.. cam de spus: Sună telefonul.” „Ce fel de tratament?” „Pentru propriile îndoieli. Astăzi am toate posibilităţile. ezitante. scriitorul îşi conserva iluzia propriului său de siguri de ei precum par?” „Nu sunt. Autorul îşi spune: Înainte n-am putut să mă n-am nimic deosebit de spus. cu Onescu este într-adevăr diabolic. nu pot să-mi dau măsura. Suferă însă de acelaşi defect # minte tot felul de combinaţii.) Bursa cuvintelor scrise. i-am „Cred că practicarea demagogiei este un fel de tratament. este o găselniţă foarte ca şi cea de ieri. să scriu pe cât aş fi în stare. Unuia dintre ei. hai să zicem că o anumită fardare a unor minciuni este. Aceasta din urmă. Trebuie să-i conving pe editorii lipsiţi de curaj. Nu pot ieşi dintr-o de nesiguranţă..Editura LiterNet.. În ultimele zile n-am teroriştilor. n-am ajuns încă la o cultural nesigur de sine. Prăbuşirea ideii de stare Sunt în continuare angoasat.” să ajungă într-un post de conducere.. Are o notă de demenţă.. dar astăzi. să ies cât mai repede dintr-o secvenţă la fel de meschină ca şi cea de ieri. strategiile de mascare nu mai au nici o căutare.

A avut şi-un şoc. Mulţi au înseamnă sentiment de solidaritate..În calitate de observator oarecum avizat m-aţi .. Mi se pare a fi în firea lucrurilor. Mă deranjează # Urgenţă.. privind în jos: uităm la el. abia înţeleg ce spune.. vă daţi seama. se opreşte fără motiv.. de parc-ar vrea să-şi clarifice o – Mai bine spune-i de ce l-ai căutat.” să într-un grup. Să ne întâlnim în oraş. Mihai. Nici nu ştiu cum să Cel de-al treilea. desigur. euforizant. nu asta contează. adversarul meu de astă-vară. Am dus-o la curioasă seninătate. – La spital. văzut în ei înşişi un vid periculos de contemplat. Mai ales decât adulţii. Se încruntă. chemat. – Câteva coaste rupte. Iese zilele acestea.. O ochi foarte scurt şi apoi reîncepe să se uite alături de vă spun. 2010 179 Voicu Bugariu – August-Decembrie Intrăm în Cişmigiu. potrivită.. Mă socoteşte o cantitate neglijabilă. Când dăm mâna. .. N-ar fi internat-o. Am crezut c-a murit. Acum este – Are ceva organic? liniştită. Mulţi fug de ei înşişi prin adeziuni disperate. A atins-o şi pe – Şi? vadă. – Nu cred. Mă caută Cristian.. – Da. Dar.. când tinerii au dovedit mai multă potenţă politică amintire ceţoasă.. nu poate veni la mine. obţine politică un – Când? Joi? Când ne-am întâlnit? ea. – A leşinat.” „Şi?” „S-au aruncat intri în vâltoare. În fine.. – Unde-i Maria? Îl întreb pe Cristian.Editura LiterNet. Figura Poloistul este slăbit şi neras.. nu mă mai deranjează. – Poate-ar fi internat-o. mă priveşte în mine. Zice. Vrea să mă Ne dăm întâlnire lângă Cişmigiu. Vocea lui este slabă.. Ne reacţie observată şi clasificată de câţiva ani. „Da. dar atins de-o Prietenul său este un tânăr la treizeci. Le-am spus c-a lovit-o o maşină. resemnată. acum. aş putea zice. – A fost rănită? – Da.. Adeziune Poţi Revoluţia a fost un moment al adevărului.. de statură lui comună exprimă aşteptarea destul de bine. A dat o blindată peste noi. dacă vine cu un prieten? Nu.

Vă transmit doar un mesaj. aproape melancolic. – Nu cred că lider este cuvântul potrivit. O clipă de destindere. fiu în stare. Maria este un fel de lider al studenţilor. nici nu-ţi vine să crezi. al alinierilor. Eu sunt la mijloc.. – Cele biologice? Nu! – De ce? întreabă Mihai.. dar. – Pe faţa fi plecat.. Li se pare de la sine înţeles să – Aşa a spus. îl întreb. 2010 180 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Dânsul este. greu de definit. Mă Ne punem în mişcare. Sau este doar indiferenţă? Mai degrabă. O să mergem. frapează nelinişea chinuită de pe feţele lor. De câteva ori. Mihai îmi aruncă o scurtă privire. Da. Maria ne-a spus să vă ducem. Pe literare şi biologice.. Trei pietoni discutând liniştiţi. – Noi de ce nu mergem la ea? întreb. Este un timp al colectivităţilor. Să-i spun mistic? – Ea ştie mai bine. – Sunteţi invitatul nostru.. O să povestească mai bine decât noi. Este ciudat. Nu este tocmai de acord cu vizita mea. Toţi şi-au dat seama. – Nu ţi-am povestit despre cursa de ăstă-vară? – Ce să povestesc? îi întreb. dar din moment ce a spus Maria.. N-am avut curajul să rămân. Traversăm Cişmigiul. Poloistul spune: – Ba da. palid. Are dreptate. murmură Cristian. – Unde mergem? îl întreb.Editura LiterNet. lângă noi.. – Astăzi nu se poate. Apoi ridică din umeri. Să vedem.. – Nici nu v-am spus. Am simţit o primejdie în aer. Maria mi-a zis să va caut. – Ce? Poloistul îşi înclină capul de câteva ori Se strâmbă uşor. cursa mea pare acum un act de frivolitate sau chiar de puerilitate. semnele unui devotament special. S-a petrecut ceva cu ea. – Nu cred. Aş putea doar să-mi etalez neputinţele Cristian râde frumos. Am plecat cu vreo jumătate de oră înainte de venirea blindatelor. Spun: Nu plecăm. – Nu te supăra. Aşa zicea. Cristian îmi arată prin semne încotro o luăm. Să vă arătăm. – Mihai este gânditor.. da? Nu-mi răspunde. – Mai degrabă un fel de sfătuitor. Revoluţia? Nu cred să . trece o pereche între două vârste. lui.. Nu mă condamnă.

. Restricţiile să le ia dracu'! – Ce să vezi? Cum mă comport astăzi? Nici chiar aşa! Nu văd de ce n-aş putea-o vizita la spital. fără să mă privească: – Nu. Uite. Cum să-i spun? – Zâmbeşte silit. nu. Am impresia că este mai în vârstă decât pare.. Stă cu mâinile în buzunarele scurtei sale ponosite.. Nici o. – V-aţi constituit într-un tribunal? – Nu este nimic comic. eu nu sunt reprezentativ.... Atâta am.. – Treizeci şi nouă.. Oricum. apasă butonul roşu al unei sonerii. câţi ani ai? Se uită intrigat şi uşor dispreţuitor la mine..... Există.. apoi o luăm la dreapta.. Vreau să verific ceva. – Ce vorbit? întreabă Mihai. Cristian.. – Nu. – Pare preocupat. încuviinţează poloistul. Asta-i tot.. – Nici n-am glumit. – Da. Spune. Cristian ne-a ascultat neatent. Hm? Ce zici? Nu-mi răspunde nici unul. Vrem să-ţi punem câteva întrebări. – Cristian face această mărturisire cu francheţe. Sper că nu te consideri jignit. – Acum nu este timp pentru supărări de-astea. Noi te ducem într-o casă. dar asta nu contează. îi spun. Noi avem un cerc de discuţii. – Spune cum vrei. Există şi tribunale morale. Am şi eu rolul meu. Nu ne-am lăudat nicăieri.. L-am avut şi înainte. Mă priveşte furtiv.. Să ne spunem pe nume! Nu facem parte din generaţii diferite. 2010 181 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Bine... – N-o prea am cu vorbitul... Am ajuns în strada Cobălcescu. eşti mai bătrân decât mi s-a părut. Ştiu. da. Astea sunt amănunte. Zice: – De ce mă întrebaţi? – Uite aşa. .. Mergem înainte. Aici trebuie s-o ai cu ideile.... – Conspirativă. îl întreb: – Este vreo regulă de comportament? Trebuie să ocolesc vreo temă de discuţie? Cei doi sunt calmi.. Sunteţi mulţumit? – Da. Virgile. Al nostru cam de asta ţine. contemplându-şi parcă ezitarea în legătură cu o decizie importantă.. – Aş vrea să vă rog. pare nehotărât. Mihai se opreşte. Cât priveşte vârsta. – Nu te supăra.Editura LiterNet. Nu mai vorbim. Vom intra într-o casă veche. Mai ales dacă şi-a revenit. nu este momentul. Mi-am dat pur şi simplu seama. Ne îndreptăm către Ştirbei Vodă. Mihai spune.

Mă aşez pe un scaun. pare. – Virgil Herzovi. Este probabil un – Sunteţi scriitor? mă întreabă un tânăr foarte Câţiva băieţi mă salută neglijent. mi se – Nu-mi amintesc de numele dumneavoastră. scuturându-şi cu nervozitate scrumul ţigării. l-am văzut în „Nova”. – La care? – „Nova”. Este destul de multă lume. Cu o oarecare justificare... Întotdeauna mi-a fost jenă să-mi Este nemiloasă. lentă. prin gesturi. Mă priveşte ca şi cum eu aş fi fost redactorul şef. Cristian mă prezintă: – El este Virgil. Ai citit „Nova”! Mă – Ea citeşte tot. serioasă. intervine o altă fată. se aude tanc. fiindcă lucrez la o revistă literară. Am preferat să spun: Literatura are o anumită gratuitate Întotdeauna mi-au plăcut casele vechi. Genul intelectuală neatentă la A vorbit o fată blondă. mir. N-aş fi crezut. continuă blonda. Văd şi vreo patru fete. mărturisesc profesia. Faţa ei lungă sugerează fragilitatea şi intelectualizarea. catastrofală. Ne aştepta. – De ce? .Editura LiterNet.. Intrăm într-o încăpere mărită prin scoaterea unui – Şi cum ziceţi că vă numiţi? celorlalţi. Probabil n-ai fost atentă. De afară. Mi s-a părut cumva indecentă. Maria Fetele mă privesc cu indiferenţă. 2010 182 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Nu ştiu foarte exact. – Şi? – Da. un jerseu. spune. Îmi aşteaptă răspunsul. larg deschişi. Majoritatea par a fi studenţi. Ceva în acest gen. – Privirile lui albastre mă aţintesc fără Da. Cristian m-a recomandat. – El este Virgil Herzovi. Vorbire Sunt jurnalist. l-a cunoscut astă-vară. Cele ce par spaţioase. zgomotul unui motor foarte puternic. Ştiţi. – Da? – slab. ochi negri.. Nu – N-am mai scris în ultimii ani. milă. îmbrăcăminte. nişte construcţii modeste. dar au încăperi neaşteptat de Ne deschide o fată scundă. sunt de acord. Poartă. ca şi majoritatea glasvand. spune Cristian. – O revistă odioasă. Convorbirile se sting treptat. ascetic.

Poate mintea noastră nici nu poate judeca altfel. un semn cu mâna dreaptă: Poţi să pleci. se pare. V-ar trebui – Maria v-a recomandat. da? spune un băiat gras. Adulţii sunt nişte vinovaţi. fata cu buze subţiri şi încruntări de intelectuală – Chiar vă interesează persoana mea? Mi se pare ceva în ei s-a modificat în chip ireversibil. păr rărit.. dar eu nu sunt reprezentativ. pe scurt. Nu? – Ne interesează categoria. Oricât ar fi vrut să se delimiteze. nu prea merge cu logica polivalentă. intervine un tânăr cu – Bine.. Chip rotund de bonom. O să vă spun. Sunt un caz nestandard. Mă acuză. Da. Bineînţeles. Vinovaţi! Da. ten rumen. dar Blonda nu ştie nimic despre mine. Nu are nimic dintr-un luptător politic. dacă vrei.Editura LiterNet. Acum e un moment al agresivităţii. foarte bine. o să rămân. – Adevărul aflat la mijloc. În materie de morală. spune Mihai. Mă uit la ceilalţi. Face mai bine stai aici! Să vezi cum gândim noi. practicarea toleranţei forţează logica. Şi-a păstrat expresia de aşteptare răbdătoare. barbă încărunţită şi chelie. Voi asta căutaţi. Văd pe feţele lor o solidaritate ce seamănă cu devotamentul. lipit de ţeastă. orice mi-aţi spune. mâini scurte şi calme. Poate. Sunt încarnată. În bloc. – Bine. – Cum aţi stat într-o asemenea redacţie? Ce fel de Mă uit înspre Cristian. un senior. blond. am înţeles. Un hibrid de vinovăţie şi de nevinovăţie. de pe poziţia unei produsul dictaturii. S-a agăţat de numele revistei. Este dificil de discutat. îmi întoarce privirea. De ce credeţi că procesele penale se desfăşoară atât de lent? Pentru a nu se lua decizii sub impulsul momentului. . Aici omul este sau nu este vinovat. Unde vreţi să ajungeţi? – La adevăr. E normal. generaţii. sper să fiţi de acord. – Cum? – Se renunţă la principiul terţiului exclus. – Nu. îi împărţiţi pe oameni în două categorii distincte. 2010 – Şi ce? scriitor aţi fost? 183 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Bine. Aşa gândeşte neverosimil. spune glacial blonda.

cu o grimasă de plictiseală.. – Şi vreţi să mă spovedesc în faţa voastră? Acum.. clatină din cap a îndoială: ... factor de temporizare.... Pe mine.. Cum a fost posibil? Nişte nervozitate. Sunt de fapt securişti. dă semne de oameni au fost! Asta s-a văzut foarte bine. familia sa. seara asta! Vă rugăm să ne spuneţi ce credeţi Ce-i mai important..Editura LiterNet. nu? – Cam rapid. Ideea de vinovăţie... Asta este? – Eu cred că sunteţi obsedaţi. – La noi. spune Mihai. Teroriştii. Blonda cu buze subţiri.. Sau un râs. cei doi – Nişte ţoape. – O scară a vinovăţiilor. pe loc? – Apropo. – Îmi repet prosteşte. Şi mai departe? întreabă Cristian. Dictatorul.. sunt oamenii regimului. S-ar simţi lezaţi. împlinit devine bun. spune gazda. Nu? – Da. spune Cristian. Vine din colţul cel mai întunecat al încăperii. Ce spuneţi de procesul celor doi? Cam rapid. O denumire arbitrară... antrenaţi în şcolile lui. Tânărul din colţul întunecos continuă: – Da. ca şi cum ar aştepta pe cineva. – De ce? – Teroristul este o persoană particulară sau face parte dintr-o organizaţie ilegală. Cum spuneam. se pare. – Are un icnet. uitându-se înspre oameni de o asemenea calitate. uşă.. Mona. M-au stupefiat. inchizitoarea mea. Cazurile limită. N-au avut încotro. Fata blondă... – Are o ezitare. Maria v-a – Să nu divagăm. Blondul masiv.. Toată lumea repetă aceleaşi idei. un . – Nu văd de ce li se zice astfel. Liniştea lui contagioasă. Ne interesează cazuri concrete de oameni vinovaţi. Cum de s-a putut? – Uite că s-a putut. – Creţi că aveţi dreptate.. da. Tăcere. 2010 184 Voicu Bugariu – August-Decembrie Aud o voce de om precaut.. Să folosim dumneavoastră. Aşa se spune. Aşa stau lucrurile. Parcă s-a mai îmblânzit.Unii securişti au trecut de partea revoluţiei. vă rog! Ştim şi noi ce fel de recomandat drept un bun observator. foarte calm. Cu o precizare. un fapt m-au impresionat ca indivizi.. În fine. Poate prietenii lui îl consideră o amuletă însufleţită. Cine ştie adevărul? În politică.

Editura LiterNet. Mai întâi. interpretez ca un semn de duşmănie.. Fă un act esenţial! manipulează ţigările Este o provocare. Nu numai pentru întâmplate acum. de ce să-ţi pierzi timpul cu nimicuri? Ai energia. Mă simt în . Am plecat de frică. Apoi o culpabilitate inconştientă. Maria nu se înşală. Într-un anumit sens. îmi rotesc întrebător privirile.. mă blochez şi Nu sunt capabil să câştig un auditoriu iniţial indiferent ratez momentul. Nu reuşesc să-l – Trece timpul. – Iată despre ce este vorba. să spun exact adevărul. nu? M-am gîndit şi eu. importante.. oricine se însufleţeşte când vorbeşte Spun mai departe: schimb.. Toţi vorbesc de vinovăţie. altfel nu pot să mă desfăşor.. m-am vindecat de frică joi. dictatură.. – La mine este progresiv. În confesez. că sacrificiul s-a operat din pricina lui. ce am făcut sau nu înainte. se scurge o vână în mica mea baltă – Sindromul de culpabilitate al supravieţuitorului. Subiectul simte favoarea lui. Nici de voi şi nici de nimeni. Sunt un spune cineva. Cu asta trebuie să încep. dar apoi m-am simţit vindecat. Nu mi-e frică vinovăţie. cum reuşesc oratorii autentici. S-a pus în mişcare sau chiar duşmănos. De fapt. iată adevărul. simt că adun tot mai multă opresc. Iată de ce n-aş fi un bun om politic. aerul. capăt o oarecare elocinţă atunci când mă – Dac-ai venit aici. Îl oponent mi s-a arătat ostil. mai întâi un sentiment de solidaritate. Să vă povestesc mai departe.. L-am simţit şi eu. Ceilalţi îşi pe jumătate consumate. 2010 185 Voicu Bugariu – August-Decembrie Locul meu este la masa de scris. Atunci. Mă priveşte grav. principial culpabilă. Este cunoscut. spune Cristian. Ca şi cum mi-ar lipsi Cred că sentimentul de culpabilitate este dominant. dar şi în legătură cu cele Mă opresc. – Fac o pauză. chiar cruciale. încep. privesc placizi. Deci inserarea – Porot l-a descris. spune Cristian. pentru ei sunt un reprezentant al generaţiei de mijloc.. Ba chiar în – Şi eu am simţit aşa ceva. Am nevoie de un auditoriu favorabil. Sau mi s-a părut astfel. Foarte neplăcut.. Din oceanul de culpabilitate al celor stăpâniţi de personală. Am ratat destule momente legată de dispariţia respectivului grup. psihică într-un grup. Mă despre sine însuşi. stare să spun mai departe. Apare orator ezitant. Este un proces ciudat. numai pentru că vreun Cineva face un gest de plictiseală sau automat. Mă simt vinovat..

nu? O regulă de într-o garsonieră cu linoleum pe jos. făcându-mi semn să nu mă întrerup. naivul lacom este dispus să fraze de manual. Au fost destui de-ăştia la „Nova”. că ţine o obţinute astfel. – Nici unul din această ambasador.. – Care dintre ele? acestea.. Nu sesizează că demersul său aude soneria.. Din inconştienţă sau pură prostie. Fata cea scundă se ridică.Editura LiterNet. Am – Sunt două categorii. Când te modestă. Semnificative. mai Colaborarea politică este răsplătită. n-am lăudat nici pentru bani şi nici pentru funcţie. Profesor de română. fără pretenţii. întotdeauna spre confesiune.. rector. Revine repede cu categorie cultural. Spun mai departe: cred. N-am fost nici un naiv lacom şi nici un vicios orgolios. cartier. Să vi-l Tăcere. nu ajunge profesor universitar. vreo treizeci şi cinci de mii. Vecinii mei sunt mai ales oameni în – Se mulţumeşte cu mica plată a poeziilor. N-am nici maşină. descriu pe unul? Hm? Ce ziceţi? articolelor. înseamnă că n-ai făcut nici-o mişcare. Peste opt sute de bucăţi. într-o garsonieră mai mult decât vârstă. Nici turnător. Vorbea literalmente în – O fiinţă uimitoare. Uite.. Visul lui maxim este să-şi Alimentara. nu contează. de femeie... – Asta ce-o mai fi? întreabă Mihai. Umbla prin redacţii. . Meseria mea li se pare bizară.. Nu prea există excepţii. Ceva de necrezut. Deşi există unele De pildă. – Se întâi. – Într-adevăr. starea materială a Nu ştiu cine-a vorbit. cuiva. reportajelor. – Aş vrea să ştiţi. Şi nici nu intră în aparatul – Atunci? este imoral.. O aşteptăm.. În cincisprezece ani. Vorbesc despre ce se dă la Atâta tot. Aşa apucă cincizeci. Cu un cuvânt... Într-un bloc de fier. 2010 misteriosul mecanism interior ce m-a 186 împins Voicu Bugariu – August-Decembrie – Personală. M-am gândit la ele zilele servească dictatura aproape pe gratis. o fată care seamănă cu Maria. a proletariatului. Evenimentele m-au prins argumente.. conversat de câteva ori cu el. nu se poate. n-am fost demnitar sau şef. şef de redacţie.. M-a interesat gândirea sa rudimentară. O face pentru mărunţişuri. Era specializat în poezii patriotice şi strictă evidenţă a poeziilor publicate şi a sumelor de celebrare a celor doi. Mi-a spus odată. răpănos. O voce neutră. De altfel. – Asta nu se poate demonstra. adune producţiile în volume şi să mai ia nişte bani. ce-am scris poate fi controlat.

ai dreptate. de suportabilă. N-aveţi cum să-mi controlaţi spusele. redactorul şef era conştient de situaţia încurajat. tradiţie patriotică românească. Nu elogiam partidul şi nici dictatorul. mi s-a întâmplat să mă autopastişez.. dedublarea pentru supravieţuire. mă sugestionam: Lucrurile merg destul de bine. Mi se părea: Nu fac nimănui nici un rău.. Aşa este? – Da.. îmi spuneam. să. Pentru a-şi plasa marfa. Dublul limbaj. Chiar voiam neobosit... la urma urmelor. Le însăilam cu uşurinţă. mai bine zis. Oricum. Le duceam chiar redactorului şef. De pe atunci se putea spune. măcar mai mulţi dintre voi. Sunt sigur. Am şi poezii de suflet. Erau scurte eseuri. nu asta era problema. Aşa se cerea. Practicam un soi de idilism. căutam să dau o oarecare aparenţă de profesionalitate câtorva idei. într-un cotidian. Un tip senin. Erau comentarii euforice ale unor idei: solidaritate naţională. Tehnica repetării. . spune Mihai. nu m-ar fi reconstitui pe deplin ce gândeam atunci. Nu reuşesc să alimentez o stare de spirit. spune Mona. asta poate n-o mai ştiţi atât de bine. perechea funestă. pentru actualizare. – Nu-i chiar aşa. ideea asta sunt sigur. Când minţi. pe teme politice. dacă nu bună. 2010 187 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Acum îmi aduc aminte. fervenţi susţinători ai Revoluţiei. Pe atunci. De câteva ori. capeţi dintr-o dată o fluenţă diabolică. Această inconştienţă am trăit-o şi eu astea se cer? Ce să fac? Aduc.. îi politică. ca în Orwell. Nu-şi dădea până acum vreo zece ani. Era o condiţie a publicării... încerc să măresc coeziunea poporului. Plasa o marfă oarecare. Prin 1980 scriaţi nişte texte de prima pagină.. eraţi nişte adolescenţi cei de dictatură personală nu apăruse în conştiinţa mea. Scriam micul text.. dacă mă refer la vocaţia socială a romanului românesc de azi şi la rolul lui educativ. redactorul aducea această mică precizare. Poate omului nici nu-i păsa de seama ce face... Dacă le-ar fi considerat dăunătoare. Dacă dar nu mi le publică nimeni. Începi să crezi că lucrurile s-ar putea să stea chiar aşa. Cuvântări erau destule.. Nu-i tocmai aşa.. Citeşti colecţiile. Reluam câte un text mai vechi şi doar schimbam citatul. el este unul dintre cei mai începută mai demult. Cu blândeţe fermă. Astăzi.Editura LiterNet.. O conversiune desigur – Cum? – Articole ocazionale. Această categorie poate fi regăsită şi în alte domenii. Sunt scriitor. O varietate perfecţionată a ei. În cele mai multe introduceam câte un citat din ştiţi cine..

A murit . Este mai interesantă problema disidenţilor. M-am dedat unui pasivism. nimeni nu-l aminteşte. da. vă rog! Să luăm convertirile politice ale zilei! Totul s-a petrecut în ultimii cinci ani. L-a înţepat cu o umbrelă. Ba nu. am publicat acum doi ani un reportaj în „Nova”. Dar nu. După criteriul cronologic.. În fapt. – Poate are dreptate. intervine Cristian. – Fiindcă vrei să fii femeie dură. Am uitat cum îl chema. dacă nu chiar trei. Contează cei rămaşi. – De ce? mă întreabă aceasta. altfel Eu aşa am simţit. eu n-am mai scris nimic. Nu ştiţi umbrela lui Jivkov? Un securist l-a ucis pe un jurnalist.. în România. Asta-i situaţia.. Credeam că. Poziţia mea s-a radicalizat încă din anii '70. Disidenţii tardivi s-au aflat pe coama valului. comunismul este un rău necesar. deşi cam riscant. Degeaba stai în străinătate şi tot vorbeşti. Dar atunci. dictatura a devenit foarte agresivă după v ăd 1980. Fiţi atenţi. Fără numele personajului şi-al epocii. de neînlăturat mai bine zis. probabil. – Fiindcă a plecat. găsesc Acum.. Din 1980 încoace. despre cărţi fără legătură cu dictatura. Atât. poate vinovat. plictisit. spun. Aici s-au expus. A făcut-o pe disidentul şi apoi s-a dus. Nu poate fi vorba decât despre o coabitare cu el. destule bineînţeles. – S-au expus şi cei din străinătate. da? N-au un curs prea ridicat.. – Lasă-l în pace.. brusc înveselit.. să luăm disidenţele mai vechi.. ai dreptate.. – Nu şi Mona. A spus foarte exact primul ministru. n-ar trebui ca lui Goma să i se ofere un post înalt? Cu toate acestea. spun. spun.. lucrurile. Nu asta este problema. spune Mihai. Disidenţii au intervenit. – Da. n-am mai semnat nimic ruşinos. N-am vrut să mă îndepărtez de problemă.. 2010 188 Voicu Bugariu – August-Decembrie cam tot aşa şi unul de la „Europa Liberă”. Mai interesant este când situăm începutul – Da... Mulţi mint: Mi-am dat seama de la bun început înspre ce merg lucrurile. dar era mai mult nostalgic. – Da. Aici este esenţa problemei.Editura LiterNet. Am făcut critică literară. – Să lăsăm asta.. Cultul personalităţii s-a înteţit în jurul lui 1980. argumente. de propria mea vinovăţie. Cea a lui Paul Goma. – Uitaţi. spune Mona. Toate fetele sunt îndrăgostite de el. Nu asta contează... La fel ca mulţi alţii.

. Modul meu relativist de a prezenta lucrurile este molipsitor? Spun mai departe: – O boală a îngăduirii şi a sprijinirii decente. Voi ce părere aveţi? Nimeni nu-mi răspunde. Teoretic. a scris cu litere de câte doi centimetri: Să meargă înapoi. primarul de atunci al Capitalei. Un aşa-numit transfer în interesul serviciului. Istoria literaturii.. omul adoptă când moralistului. Pe cererea mea. oraş închis.... O ştiţi. 2010 189 Voicu Bugariu – August-Decembrie ingredientul politic. prin hoteluri. fără intransigenţa şi suferit de o formă uşoară. Am ajuns într-o zi la capătul puterilor. nu. când compromisul politicianului. desigur. Am reprezentat naivitatea şi ignoranţa politică. Ca să vezi! Am continuat demersurile legale. În tot acest timp. – În 1974. Să vă povestesc deci mica mea murdărie. Dacă este să stabilim nişte vinovăţii reale. ori plec din Bucureşti. Am introdusă într-unul dintre romanele sale. Tăcere.. Vreau să spun. am venit la „Nova”.. Nimic. ai adăugat un dictaturii personale. O duceam prost. un timp am făcut o navetă absurdă.. A fost practic imposibil să-l eviţi. în condiment politic. Ori fac ceva. Fără buletin de Capitală. Nu mi-am dat seama ce se petrece şi nici ce se pregăteşte. Iată întrebarea. Aprobările se dădeau foarte greu.Editura LiterNet.. Noi suntem o reuniune de moraliştilor. în timpii Se aud voci din stradă. Amănunte meschine. Sunt privit cu atenţie. dictaturii personale.. N-am fost pe poziţia agresivitatea din primele momente. Altfel nu se poate trăi. Acum este un timp al politicienilor şi al dintr-o lume paralelă. printre ei. Eu. – Ce-i cu el? – Este mare scriitor.. Oameni nu prea trişti. Uniunea Scriitorilor m-a sprijinit. Avem destui scriitori în Bucureşti. ce putea deveni una mare. sunt sigur. spun. Mai întâi. Cioară numit. nu prea sunt cazuri. Cei mai mulţi sunt nişte amărăşteni. timp de patru ani. cuvinte.. La noi... Două sunt aspectele esenţiale.. Cel puţin eu nu cunosc vreunul. Până şi Marin Preda. O prostie. În vremuri normale. cu povestea ciorba luptei tale pentru succes. nu puteam face schimb de locuinţă. Reprezentanţii celor doi poli ai societăţii intransigenţa omeneşti. Mitul scriitorilor bănoşi. dar fără succes. dascălului neghiob şi nici pe a marilor traficanţi de – Să revenim la mine. Céline. moralişti. Cu toate acestea. organ al Uniunii Scriitorilor.. am avut numai o jumătate de normă. aveam dreptul la stabilirea în Bucureşti. . Am locuit pe la diferite gazde. Colaboraţionist sadea.

sunt oameni perfect aranjaţi acum.Editura LiterNet. De fapt. cu coada între picioare? Mi se părea o umilinţă grozavă. vorbeşti ca o moralistă.. Aveau maşini la timp schimbate şi. uită la asemenea mărunţişuri. Tânărul din colţul întunecat spune: schemă dintre cele două războaie mondiale. Un mare poet. un geniu este cetăţean al Universului. le vor avea şi în viitor. Ca o bandă de magnetofon.. El fusese omologat drept geniu. – Nu trebuia să veniţi. sută de romane un tânăr vine în Bucureşti cu iluziile – Da. când într-o intacte.. – N-are nici o importanţă. Moraliştii cunoscuţi de mine. ştiu ce gândeam atunci. nu? Nici nu se Mecanismul explică si mânjirile politice ale unora din într-adevăr. iar arbitrul n-ar observa. Le au şi ţineţi bine minte. strict întâmplător. Ceva în acest gen. Ştiam. În orice – Am făcut o listă de zgomote ce seamănă cu deloc analoge. Ajustări. biblice. . alte sectoare.. spus aşa. posesorii – Nici Nichita Stănescu n-a avut buletin de Bucureşti. Toţi disidenţii de azi. Se aude o rafală lungă de pistol automat. da. Vechea materialmente! Ascultăm cu toţii. noi se practică un joc politic. vile sau nivele ale unor vile foarte bine plasate. nu reuşeam să mă obişnuiesc cu ideea de provizorat perpetuu. 2010 190 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Da. buletin dintr-un fel de eleganţă specială. – Ar trebui să vă intereseze. la eşecul meu. Cum adică. numai Dumnezeu ştie cum. dacă n-aveaţi condiţii Ca şi cum un jucător de fotbal ar marca un gol cu mâna într-un meci decisiv. Şi alţii mi-au unor tonalităţi înalte. Nu şi-a făcut moment. Mă opresc. Mai degrabă nişte protezări. Eram preocupat doar de nimic altceva nu mi se părea mai important.. Eu mă uitam. v-am întrerupt. Cu totul altceva. Cezar Petrescu. Situaţiile noastre nu erau împuşcăturile. să mă întorc de unde am plecat. spune Mona. Douăzeci de ani. Ignoranţă de ardelean obsedat de cucerirea Capitalei. aş spune. spune blonda cu buze subţiri. n-a avut buletin.. presa vorbită şi scrisă face parte din el. demne. Nu încercam să-i înţeleg dedesubturile. Îmi amintesc. Ne interesează. în acei ani un articol ocazional însemna mult pentru mine. Pot să şi plec. cuvântul nici nu este potrivit. atunci. Da. – Ba nu. Nu mă interesează cine-a vorbit. ocupau însă. Sunt foarte multe. Era inclus printre seniori. Vă rog să mă iertaţi. posturi de conducere. voiam să finalizez ceea ce începusem. Nu se mai repetă.

deşi pe fondul unei politeţi fără reproş. Iar privirile îi erau de o limpezime extraordinară. Am făcut schimb de locuinţă. – Ei. zice Cristian. Probabil expresia de seninătate ţinea de conştiinţa acesteia. duce să-i ajutăm pe cei din staţiile de metrou. Nu este puţin lucru... Preşedintele. spune ce murdărie ai făcut. Avea calmul unui lider real. tonul. Este o aură de . Înainte avea. mi-a spus. I-am spus: Am scris o carte despre numărul unu. Şi de o mulţumire. De altfel. buletin. Mai bine ne-am – Doar cei independenţi. Aşa ceva nu se poate truca. Peste nici o săptămînă solicitarea mea de stabilire în Capitală a fost aprobată. cum să spun?. ca el... – Să spun mai departe? Noi discutăm aici probleme teoretice. jucător? Argentina a devenit mai puţin campioană mondială? Nu. lasă. nu mai deţinea nici o demnitate. Să fie scurtă! Să nu depăşească o pagină! Mi-o aduci mâine.. om civilizat.. Am făcut petiţia..Editura LiterNet. nişte atitudini cumva tăioase. – Spuneţi! – Am recurs la o soluţie extremă. am început să trăiesc cât de cât civilizat. n-am bani. El venise în chip de simplu scriitor. imperturbabilă.. Adusă de un curier. niciodată despre manuscrisul cu pricina. locuinţă. uitându-se înspre hârtiile aflate pe biroul său. Profesioniştii cu totul – Ei există! Scriitorii ar trebui să fie aşa! Ei dau – Da. M-a ascultat cu atenţie. Am primit adresa la redacţie. – Şi ziariştii. l-am mai întâlnit doar o singură dată. dar asta este o altă poveste. nu? – În fine. O mare stăpânire de sine. Asta s-a făcut întotdeauna. Scrie o cerere. Poate doar un mare actor. Mai aveam nevoie doar de o leafă întreagă. de cetăţean. Spune cineva că nu este un mare puri sunt foarte rari. Sunt într-o situaţie dezastruoasă. I-o pun pe masă.? – Aici sunt nişte nuanţe. L-am urmărit cu interes cum se comportă în postura de particular. toate au mers ca pe roate. nu m-a întrebat. M-am dus la preşedintele Uniunii Scriitorilor... O mică proptea politică a rezolvat totul. În definitiv. nu prin poştă! De aici încolo. 2010 – Maradona. Ne-am nimerit împreună la o şezătoare literară. omul a dat mâna cu multe mărimi ale planetei. – Cum... n-am ce spune. mai puţin obişnuită la un om în vârstă. 191 Voicu Bugariu – August-Decembrie neconfundat. nu contează numele său. Am fost impresionat de liniştea lui adâncă.

Noroc că doar vreo două sau trei Ceva ciudat. Dacă eşti subalternul lui. Voce efeminată. O jurnalistică – Nu mai era decât un om oarecare. . Nu – Da. am nimerit doar cu el misterioasă. el n-avea nici un motiv să nu reacţioneze la fel. Are barbă neagră cu vizibile fire încărunţite. vii cu manuscrisul meu. Mi-a povestit despre dictator. Pe moment. Eu îl bănuiam pe el că mă va turna. ore. Nu mai avea nici o putere. mâini – Ai dreptate. Un om în vârstă. Scena cu cererea s-a petrecut în perioadă. Nu merge să-i spui ideea şi gata. aflate sub straturile senzaţionalului. cunoscut personal. civilizat. sunt ascultat. expresie de preocupare. bătrâneţea este – Dictatorul este o persoană specială. La întoarcere. categoria. probabil. Chelie. La ăştia. Fumează cu mişcări lente. – Şi ce-aţi discutat? Ceva interesant? mulţumitor fiindcă a trăit bine. ochii. exprimând spiritualizarea. Se cere un vreo propunere.. Îşi pierduse strălucirea tras un frig cumplit. În orice caz. – De ce? comportament deosebit. – Ce-a spus? Tânărul din colţul întunecat vine lângă mine. Poartă blugi şi un alură de ins fără interes pentru cultura fizică. 2010 – Şi la şezătoare? 192 Voicu Bugariu – August-Decembrie unul anume. Mona n-a putut rezista curiozităţii. Când vine profunde.. compartiment. atunci când vreau să atrag atenţia asupra mea.Editura LiterNet. foarte. vorbită. Trebuie să-i vorbeşti într-un anumit fel. Era altă Aici se află una din explicaţiile jurnalisticii. care arată mai puţin vizibilă decât la oamenii de rând. Am în ochelari. indiferent ce i-ai – Nu suportă ca altcineva să aibă vreo idee. Pronunţă vorbele frumoase. Oamenii nu sunt realmente interesaţi de adevărurile ultime. Amândoi. Nu-i pot neglijent.. frunte înaltă. fără excepţie. Iată de vorba despre un om celebru. – De ce ciudat? vedea jerseu larg. am venit cu el în tren. nu m-a întrebat despre Trebuie să i-o sugerezi. cea din tren prin 1984. aduc el cu. ce. ridată. Spunea lucruri de bun simţ. vorba de inşi importanţi. oricine vrea să afle amănunte. verzui.? Ba da. o înfăţişare standard de intelectual la treizeci şi cinci. Nu eu venisem la 1978. simţeam un fel de teamă difuză. mi se pare. Automat.. Generalităţi. Era normal să-l ocolească lumea. dar se înţelegea la cine se referă.

Jena mi-a apărut după 1980. 2010 193 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Ba nu. Ca să fiu sincer. Ultimul bine filtrat. la început am cochetat oarecum cu ideea. Aş spune. În realitate lucrurile sunt mult mai complicate. Poate da.. el zice nu.. Genul ei. le cream o acoperire faţă . de proiecte. Nu poţi să dovedeşti că eşti venit vorba şi despre punerea între paranteze a individului. Chestia asta m-a fascinat. – Se poate afla? – Şi de ce n-aţi publicat-o? – Glasul Monei este de – Nici aici lucrurile nu stau ca într-un articol de Aglomerarea recompenselor. .Nu-mi amintesc. cine ştie unde. Nu mi-au întâmpinat cu destul de oficialitate. Cum. – Ce feţe? – Poate l-ai şi admirat. Iată ce m-ar interesa. mormăie Cristian.. la prima vedere.. A mai te obligă să vii cu asemenea amănunte. De ce să vă spun adevărul pe să-şi mai scuture scrumul ţigărilor.. Cristian are un rânjet: despre el. dispreţ abandonat poziţia de ostilitate. – Şi asta este clasică. Satisfacţie. Din moment ce-ai scris – De unde ştii c-a scris?! spune Mona.Editura LiterNet.. un asemenea om ne-a trimis Maria? Este un scandal. – Asta-i masochism. Este doar – Da. Parcă văd ce feţe ar fi avut cei de la indiferent ce editură. – Dar preferinţa pentru grandios? Întreabă Mona. gheaţă. Dictatorul este omnipotent. Şi nerăbdarea. putere. Devine lege. viclenie. Dacă i-o insinuezi destul de abil. – Şi-a mai degrabă. este posibil ca ulterior s-o dea drept a lui. – Manuscrisul îl am şi acum. Jena de-a fi scris. – Şi altceva? capricios. a jumătate? Ai zis. – Poate a fost doar aşa.. Uită vrea să cunosc raportul dintre mânie şi stupefacţie din minţile lor. o vorbă. Mă privesc ţintă... acceptam să mă mânjesc în locul altora. – Au încremenit.. n-are rost să ne pierdem timpul cu nimicuri.. vreau să spun... Mărirea progresivă a agresivităţii.. Inteligenţa necesară pentru menţinerea la ziar: albă sau neagră. am făcut-o. Sunt de acord. satisfacţie şi silă. decât dacă depăşeşti rezonabilul.. Mania pedepselor şi – Improvizaţia. entuziasm textul. E normal. Ca şi cum tocmai ar fi descoperit-o. Teamă să nu-i torn – Un amestec de teamă. pot să-l arăt cui doreşte. Nimeni nu – Ce-i drept..

Din tot ce-am văzut acolo.. pentru curgeau.. – Şi? mai departe. A clienţii ei s-a numărat şi un poet îmbogăţit. Ţinea cu îndârjire la preţ. În 1978. Se pregătea să emigreze în Statele Dar mă apasă. În casa ei din Domenii. banii expresii ale ataşamentului său faţă de conducătorul fost o naivitate de ardelean! Cum? Să mă duc la un demnitar şi să vorbesc despre un manuscris inexistent? amănunte. 2010 194 Voicu Bugariu – August-Decembrie Sentimentul de vinovăţie mi se accentuează.Editura LiterNet.. se aflau multe obiecte valoroase. Retrăiesc cu o plăcere reprimată – tinerii mei – Da. Vindea pe rupte. după care ei înşişi ar fi trebuit să alerge. poate.. Privată. le rostesc. Printre anchetatori nu trebuie să vadă vreun zâmbet pe faţa Pantazi. M-am gândit să tot astfel de manuscris. Portretul unei fetiţe. puteţi să mă credeţi. ochii ei a spune adevărul.. trebuie aduse la zi unele capitole. mi-am dat seama: Nu sunt efectiv în stare să public un pentru a-l arăta. Amestecate desigur cu patriotisme. Din ce? Din partidului. patruzeci de mii.. Să vi-l – Spune-l! zice Mihai resemnat. Adeziune pură. Neştiind că un om important nu intră în . autor specializat în osanale şi aşa noi. Un fel de epilog comic. Totul într-o montură destul de fascistă. Treaba mergea. Pe-atunci. Fără motiv clar. Cu un nimeni ca mine. alături de tentaţie am simţit o cazul să merg până la capăt. Am hotărât că l-am scris doar repet: Mai am de lucru. locuiam la o doamnă în vârstă. Fără persuadeze. Întotdeauna au fost bine primiţi oamenii – La început. ideea de-a – De ce l-ai scris? Din moment ce nu voiai să-l – Asta-i mai dificil de înţeles pentru voi. Apoi.. un şuvoi neîntrerupt. reţinere confuză. gazda mea. publici? mea de vechi colaboraţionist – scene cu doamna Unite. Episodul este acum de istorie literară. dacă va fi cazul. această sumă însemna ceva.. Ar fi imoral. Şi pentru că un autor tânăr se mânjea din să fie redactor şef. mi s-a părut: Nu este fosta angajată la „Malaxa” şi absolventă a Academiei Comerciale.. Nu s-au înţeles din preţ la un Tonitza. spun? Mărturisirile îmi provoacă o uşurare numai în timpul cât – Ar mai fi ceva. destul de repede. să-i elan spontan.. Ulterior. fără cointeresare. Doamna Pantazi i-a plasat o sufragerie florentină. fi făcut aşa ceva mi s-a părut absurdă... pentru credibilitate.

situată lângă bucătărie. De mai multe ori am denunţase un prieten al casei. discipolii. amândoi eram nişte necăjiţi. cu compresor. Poate a înduplecat-o şi înfăţişarea mea de om rău trăit. îşi trimitea doar Îmi amintesc scena curioasă a instalării mele. Poetul oferea doar treizeci. mă trezea noaptea. Pantazi. citind vreun articol de-al să-mi adreseze un zâmbet neglijent. dar nu sunt în stare să despre dictator alături de simpatica bătrână cu vedere dezleg episoadele. O încăpere mică. Nu se obosea să-mi ceară scuze. În acest domeniu. ce-i reorganiza în meu. S-a gândit că dacă n-are el. desigur. I-am părut acceptabil. Îmi era realmente simpatică. O întâi am vorbit la telefon. Nu un cotidian. Nu pentru că mi-ar fi fost frică de vreo negri mi-au rămas cel mai clar în memorie. găsit-o la mine.Editura LiterNet. În fond. cu ochelarii ei foarte uzaţi – îşi cultiva Adora să se uite prin hârtiile mele. se aud câteva rafale. mi-a dat aşa-numita cameră a servitoarei. mi-a relatat unele dintre aventurile ei cu cocoşei. Sub un pervaz. funciarmente neserios. I-am schiţat apoi eşecul meu bucureştean. spre căutând s-o lămurească pe încăpăţânata doamnă subalternii. Un frigider vechi. Avea şi darul vreun reproş. Singura noastră lungime de undă comună a fost umorul. Nu vreau jurnalişti... Doamna Pantazi avea curiozitatea unei manguste. dar este o revistă literară. am aflat adresa. Nici nu se înşela. Publicistica mea i se părea ceva cu totul minor. din moment ce mă gândesc la De afară. Tabloul a rămas în casă. Dar la Londra? Nu. Ai fost la Paris? Nu. dar nu s-a arătat niciodată. un simplu amănunt. Acesta era. Mai bucuria mea. Ea era batrână. se mulţumea lucruri atât de neînsemnate. eu nu reuşeam cu nici un chip să mă emancipez din postura jurnalistului marginal. securitatea. Mi-ar fi plăcut să-l vad pe poet negociind. Bine. Niciodată nu i-am făcut evacuare. Doamna Pantazi mă distra şi fiindcă mă considera o cantitate neglijabilă din punct de vedere intelectual. să n-am nici eu. la drept vorbind. De-abia încăpeau un pat îngust. 2010 195 Voicu Bugariu – August-Decembrie chip surprinzător ridurile. făcea zgomot. mă considera egalul ei. După ce-a căpătat o oarecare încredere în mine. dar s-a indispus când a aflat unde lucrez. Probabil sunt o derutantă înfăţişare umilă –. Mi-a arătat şi locul unde ascunsese nişte De ordiniul zecilor. Întotdeauna voi rememora textul . Un om de mare încredere. o masă şi un scaun. Până la urmă. povestitului.

„Doamnă Pantazi.. Într-o zi. de la un punct.. dar dezastruoasa mea calitate de-a nu reuşi să întreţin relaţii umane cu confraţii mă plasează aproape matematic pe-o orbită de marginal. mi-am uitat acasă manuscrisul cu pricina..” văzut pe faţa ei de bunică blajină o asemenea expresie Şi a ridicat o filă cu două degete. Nu mi-a răspuns la salut. nu mai au ce vinde. Dumneavoastră aţi scăpat mult mai ieftin decât noi. Lucruri meschine. nimănui. Ea vedea ce scria negru pe alb. Pe atunci. nu era Când m-am întors. Cum poţi să scrii .” „Nu se poate una ca asta. Dintr-o pudoare explicabilă. părinţii mei au pierdut absolut totul.. Scrisul meu este cum este. doamnă Pantazi. n-am avut încotro.” Şi-a scos ochelarii cu un gest energic. v-am spus de chestia asta. da. îmbrăcată modest. după-amiaza.. nu intenţionez să public. am găsit-o la măsuţa mea. Nu „Nu-ţi dai seama ce faci?” cu asprime. 2010 196 Voicu Bugariu – August-Decembrie Aş fi putut să-i spun: Nu dispun de sufragerii florentine şi nici de alt fel. Aş fi putut să strig simulând şi. Citea cu mare atenţie. „Doamnă Pantazi. În absolut. cenuşii. îl ţineam la redacţie şi nu-l arătam o ticăloşie să scrii despre el. Nu suntem pe picior de egalitate.Editura LiterNet. dumneata scrii asemenea lucruri?” fost murdară sau rău mirositoare. reprezentând un model la modă. Te-a obligat cineva? Ia spune-mi!” „Nu m-a obligat nimeni. Niciodată până atunci n-am de severitate. Nu sunt printre intimii vreunui senior literar şi nici n-am forţa să devin eu însumi un senior. Ochii ei erau apoşi. De regulă. Am observat cât de rărit îi era părul cărunt.. M-a privit asemenea cuvinte? Nu-ţi dai seama ce faci? Sau ce?” „Nu mă interesează ce faci. Adevărurile mele n-ar fi impresionat-o. avea dreptate. ci coperta unei reviste franţuzeşti.” „Şi-atunci? Cum poţi să faci o asemenea josnicie?” slabă. am început eu ezitant. deasupra patului meu nu se află un foarte reuşit Băncilă. chiar trăind o mică criză de isterie: N-am nici un cheag.. mai greu de înţeles. dar de prost gust tot era. vorbind plebeian dintr-un snobism întors pe dos... n-am nici un Tonitza. Primele ei cuvinte au fost: „Cum. Am doar o jumătate de normă.. ca şi cum ar fi „Doamna Pantazi..

nu fur.. dar nu despre ele este vorba. Nu mai avut vrei. din redacţiile N-am unor reviste prilejul editate să-mi la fost Uniunea toate „Dacă vrei. La o fostă argumentele.. îmi pare rău. doamnă Pantazi. Pentru a stabili dacă avea sau nu dreptate. te-am dat afară pentru că scrii o anumită carte. duc la gară fără probleme. Cu toate acestea.” colega de pension. Au scăpat doar câţiva Scriitorilor. Sau convins. m-am mutat la pot să te ţin. domnule. am întrebat-o pe doamna Docil. Cred că „Da. du-te unde vrei şi reclamă-mă. poţi să mergi la ea.. cu inconştienţă. nu pun mâna pe nimic. plec mâine. Poate atunci am înţeles pe deplin: „Bine. să ştii..” „Bine.. parcă din depărtare. Ţi-am găsit o altă gazdă.” „Nu la asta m-am gândit. Această doamnă drepţilor. Spune. De dacă te-aş mai ţine aici. ar trebui sa apoi la cea de-a intra în presă. Dacă vrei. O decât mine.” Ideea mea cu cartea este nefericită. Vrea să ia pe cineva. bătrâna emigrantă vedea mai clar oarecare jenă. Probabil inconştient. – A tăcut eşti un om simpatic. Nu v-o . În ambele cazuri. până azi. trebuia probabil un moment dat. la decizia mea de a urma filologia şi să mă decid pentru o meserie manuală. – Într-un fel. Mi-a spus: „Uite. am acceptat... rămânerea în presă de etalez a mă întorc în timp. Pot şi astăzi. Cândva.. m-am şi distrat. Am simţit o făceam pe deşteptul. o să plec. Şi cinstit. La despărţire.” M-a privit lung. Pleci mâine. A doua zi.. Dacă înţelegi. telefon. Scena a fost destul de tare. Doamna Pantazi suferise o radicalizare ireversibilă. Lucrurile nu sunt foarte lămurite. Doar aşa. 2010 197 Voicu Bugariu – August-Decembrie „Ba nu. mâine te muţi de la mine. Aveam unghiuri de vedere mult prea diferite.” M-am întristat.” îngândurată. nu suntem sălbatici. A zis: colegă de pension a mea. A încuviinţat şi mi s-a părut că-şi regretă – . Despre a cui viaţă şi activitate. Sper să mă Îmi amintesc bine memorabila scenă. nu furi. în lumea Pantazi dacă mai pot să-i dau din când în când câte un intransigenţa. Eu ştiu mult mai multe decât dumneata despre regimul ăsta. Mi-aş pierde respectul faţă de mine însămi eşti condiţionată de intrarea în partid. Mă m-a dat afară când a aflat ce carte scriu.Editura LiterNet. Ştiu.. Probabil a trecut.

Lăudătorii fără compensaţii materiale. Sau lucru. participarea însufleţită. Şi aici sunt necesare contacte umane.. Se uită la mine ca la un animal ciudat. spune Cristian. De-aici mi s-a tras.. nu este capricioasă şi nici plictisită. Nici aici nu merge. distant. pseudo. este viciul? Ştii că eşti imoral.. nu arată nici unul obosit sau plictisit. – De ce? întreabă Cristian. – Ce fel de confuzie? – Uite-aşa. ca să zic aşa.. Unde N-are spirit de aventură... Repede-ţi schimbi punctul de vedere.. oricât Jurnalistica este o activitate .. cu o iremediabilă distanţare. Este confuză. Da. O cariere literare bazate pe adeziuni false. întreabă Mona.Editura LiterNet... nu este suficient să te prezinţi pe la redacţii cu textele. Sunt şi – Teoria asta nu-mi prea place. Eu i-am numit vicioşii orgolioşi. c-ai făcut publicistică oportună pentru a te afla în – Da. cred. am scris texte cu tentă politică mai mult pentru a mă afla în treabă. o confuzie explicaţie mai exactă. cu orice preţ. Nu se leagă.. 2010 198 Voicu Bugariu – August-Decembrie singuratic... cred că am Au. nu primeşte nici o recompensă materială. – Am făcut – Foarte bine. satisfacere vicioasă. dar nu renunţi. Nici măcar n-a fost prea solicitată. Ori una. a orgoliului.. spune bărbosul. Dacă mai aveţi chef s-o auziţi.. am realizat figura unei femei atracţie fizică. din pură şi simplă prostie. De fapt. existente mai mult în imaginaţiile unor rudimentari ai – Dumneavoastră. Şi în postura de condeier comportamentului. Ăştia chiar sunt de neînţeles. prostuţe.. Să se vadă si ei cu numele tipărite în ziar. la viaţa vândut trebuie să practici o anumită retorică a între literatură şi unui anumit grup literar. decât în realitate.. N-am obţinut nimic de pe urma lor. am o ilustrat figura mediocrului autentic. Exceptând – Naiba ştie. jurnalistică. Poate din orgoliu. ce hram aţi purtat? mă comportamente diametral opuse. la literatură. Dacă mă gândesc bine. de fapt.. posibil. ori alta. – Trebuie să fac referire la problema scrisului. – episodul cu manuscrisul. poate. Dar nu imposibil. Este aproape acelaşi – Da.. În fine. De fapt. Îi cedează unui bărbat fără sentiment. să fii avocaţială. fără mai povestesc. Pe plan politic. Este greu să explici un om prin două Cum adică? Scrii un text despre dictator şi apoi spui treabă. Mă interesează.. să iasă în evidenţă într-o şedinţă. culturii.

. Figura lui îmi apare necunoscută. Nici Maria n-a reuşit să se ferească de retorica inteligenţei. Partizanatul apare – Înţelegem. eventual muiate. Ziarişti cu moralitate cristalină. nu-i pasă.. Jurnaliştii fac foarte mult caz de morală. Unui jurnalist nu-i pasă de fapt în favoarea cui scrie? Nimeni nu-i contestă. Oameni Schimbările lor de macaz nu sunt numai imorale. Obligându-mă să-l privesc de jos în sus. fără a-şi ascunde zeflemeaua. Pentru mine.. desigur. este o anumită mulare după evenimente. Aşa trebuie privite lucrurile. Nu mi-a mai spus Cunoscuta convertire a ideilor în emoţie. Doar vedeţi cum Aţi băgat de seamă. – Mentalitatea scriitoricească. eu încerc acum să găsesc nu scuze.. lângă mine. ci atitudinii mele frivole. Sunt până mai ieri. dar în imanenţa profesiei lor există ceva imoral.. O explozie. Atunci n-ai cum să fardezi realitatea. Desigur.. Ar aproape imposibil să rămâi obiectiv. De aici şi dispreţul standard al multora pentru scriitori. dar nu prea.. Majoritatea îl ştiu de băutor şi mai puţin de poet. Mona destul de greu să i te sustragi. 2010 199 Voicu Bugariu – August-Decembrie dumneavoastră. Cum este ea? întreabă Cristian. cuvintele au jucat rolul unor cărămizi docile. inerente. explicaţii ale – Vedeţi. O frivolitate ai face-o pe moralistul. Am dus o existenţă de tip jurnalistic. am ilustrat ani la rând mentalitatea jurnalistică. Convertiri foarte spectaculoase. ca şi categorie... Ce să mai discutăm.. Şi-a părăsit fotoliul şi se află în picioare. doar fi o excepţie. Aici este – S-ar putea să ai dreptate. spune nodul problemei. Şi-ajung la o concluzie.Editura LiterNet... Nu m-a interesat decât meşteşugul de-a le îmbina. intelectuală.. există marile excepţii. cu maxilarul inferior enorm. gânditoare. Unii au realizat cotitura extraordinar de uşor. Deşi mă credeam un scriitor. încă nearse.. făcute din lut. Când spui numai ce-ai văzut şi-ai auzit. – Puţini îşi dau seama de deosebirile dintre ea şi cea jurnalistică. O anumită versatilitate este consubstanţială jurnalisticii... Este o înflorire.. Ce vreau eu să spun. Asta este explicaţia profundă şi nu imoralitatea mea. Este foarte greu. Este . arată presa. literalmente.. În natura acestei activităţi.. ce vrei să spui? – Într-o oarecare măsură. înnegrit de barba nerasă. înţelegeţi? ştiţi.. Cazul lui Nichita Stănescu. Adică. şi în modul de-a selecţiona.

– Nu prea văd legătura. 2010 Fără să-şi dea seama că poziţia lui 200 mă Voicu Bugariu – August-Decembrie – Frivolitatea mea intelectuală a ţinut de confuzia mele pot să mai aştepte. Nici gând să plece.. îmi păstrez pentru mine această ipoteză. el coincide cu acela al majorităţii. Pot să scriu tot felul de texte dintre jurnalistică şi literatură. să dispară din viaţa publică. A trebuit să trăiesc ce-am trăit pentru a înţelege – Seamănă cu o convertire. ci profund. de mare anvergură. vremea să spun esenţialul. Sau îl determină. dar nu conjunctural. Revelionul a fost poziţie. Ceva mai înainte am văzut-o scuturându-şi coama blondă. Persistă doar sentimentul de Spectacolul politic capătă amploare. spune Mona. N-am spus-o eu. Adevărul personal. Teoretic. cred eu. Vor edita revista din fonduri proprii. Poate vor fi finanţaţi. efemere. Spun: ocazionale. întrebarea este cine le va cumpăra publicaţia. La cei mari. – Care adevăr? – Da. Geniile sunt ceva special. nu intră în discuţie.. cred că da. aici nu se mai ştie foarte clar. Literatura ar trebui să fie o # Aud că băieţii de la „Nova” sunt în continuare pe Circulă diferite zvonuri. mi ficţiune trăită. este o întrebare. Asist la o culpabilitate. Spun mai departe: – Mentalitatea scriitoricească se bazează. Anul nou a venit pe nesimţite. cu gestul unui cal nărăvaş. – Da.Editura LiterNet. de fapt inexistente. A fost un geniu. Cristian se apropie şi mai mult de mine. este posibil. Eu vorbesc despre persoanele obişnuite. – M-am gândit şi eu la el. nu ştiu de ce. Iată de ce un scriitor nu poate fi jurnalist. Angoasa începe să se risipească. I-am spus astă-vară Mariei că Eminescu a fost ucis de jurnalistică. – Dar Eminescu?. religie laică. autentic. . Va veni şi venit. ciudat. se spune.. probabil înteţit de discuţiile auzite la TV. pe nevoia de-a spune adevărul. Acum. zice Mihai. Anii au trecut şi n-a mai lucruri atât de simple. Mi-am spus: Adevărurile deranjează.. Mi s-a părut că luptă cu pasagera plăcere indusă de discursul meu meşteşugit.

ci în jurnalistică. Ea. arestate. Nebunia a fost întotdeauna generatoare de părea o persoană normală. nu-mi dă pace. El părea totalmente rupt de realitate. Saltul de la grandoare la decadenţă – neverosimil. Amândoi au fost terifianţi în special pentru sănătoasă mintal. Resimt o tiranie a senzaţionalului. în joc intră multe elemente imponderabile.Editura LiterNet. aceştia sunt siliţi să importanţă în vechiul regim. mijloace strict raţionale. în locul meu. Sunt anesteziat de avalanşa informaţională din presă. Este conceptul zilei. A trebuit să se întâmple ceva ele decât crase banalităţi. pentru mine. în schimb. făcute. Aflu lucruri terifiante. Continua să vorbească în clişee. Nu sunt în stare să scriu sau să spun despre obţin nicio semnificaţie literară din distilarea acestor genul Gulf Stream-ului. Cine este vinovat? Cum măsurăm vinovăţiile? Cum pedepsim? Iată ce se întreabă toată lumea. Doar astfel se explică orbirea în privinţa celor doi. de primă Mă obsedează episodul procesului şi secvenţa de Incredibile au fost şi aventurile ce au precedat arestarea perplexitate. de stupefacţie. lăcrimez bătrâneşte. Gândindu-se la ei. acestea îşi schimbă cursul. . avea privirile unuia venit dintr-o altă lume. O semidoctă rea. Problema mea existenţială de astă-vară s-a estompat. 2010 201 Voicu Bugariu – August-Decembrie impresii despre funestul cuplu. Evenimentele mă împiedică să obţin detaşarea necesară unor analize. Nu reuşesc să imagini. aşa cum a apărut la proces. limitată. sentimentul că tinerii au murit din vina mea. Probabil nici nu s-a străduit vreodată să-şi mai instruiască discursul. În conştiinţe circulă curente oceanice. Să fie totul o simulare pentru uz personal? Orice este posibil. Evenimentele ce îi interesează literatură. halucinat. În anumite momente. ceva în recunoască: păstrarea puterii nu poate fi realizată prin intelectuali. Modul ei primitiv de-a vorbi. Cu greu mă concentrez. Am văzut şi alte persoane. redusă. după execuţie. în sintagme gata celor doi. Mă întreb dacă nu cumva reacţia mea este isterică. Încerc totuşi să notez câteva în egală măsură pe toţi oamenii nu se transformă în extraordinar spre a ne da seama: Dragonii cei periculoşi erau de fapt desenaţi.

Cei realmente valoroşi au ezitări. Revoluţia este un moment al adevărului. Este obligat să ia cunoştinţă de nivelul real al propriei sale energii vitale (din această sursă se alimentează şi energia morală). simţământul de pierdere a unei protecţii poate fi dătător de vertij. Ocoleşti învălmăşeala. În aceste zile unii simt o schimbare şi la durerea pricinuită de jertfe. dar în secret regreţi că tu însuţi nu eşti în stare s-o practici. apar doar în episodul al doilea. Îl citesc pe feţele trecătorilor. teama de noutăţi vine din setea de aprofundare. Amândoi sunt uzurpatori. Perplexitatea ţi se amplifică. îl menţine la un nivel destul de acceptabil. ocroteşte. ţine de sfârşeala ta adâncă. destul de leneş. având sentimentul că o forţă mare îl Acum. poate unii recenţi demnitari culturali . Cu atât mai puţin să-ţi ameliorezi cumva viaţa. Primul apare în administraţie. Acum. au acelaşi locul unui om sincer. Autorul nu se amestecă în vâltoare. Numiri pe deplin calităţile. Aceştia politice. nu mai ai energie. nimic altceva. fără leac. Iar O revanşă istorică a intelectualilor. presupun. fie şi numai de domeniul orgoliului. fiecare se află faţă în faţă cu el însuşi. să apuci ceva. îl descopăr în replicile buimace ale unor cunoscuţi. în loc să se estompeze şi să dispară. ţi se pare inelegantă şi chiar dezgustătoare. Sunt un observator. Neputinţa ta nu este de natură morală. a fi intelectual spectaculoase. Expectativa este un semn special de vigoare. dar o voce interioară îmi spune: N-ai. Deplângi demagogia unora. suficienţa paternalistă nu mai are temei. imună la bucuria adusă de figura unor orfelini. Un moment destul de neplăcut. realizează jale fără nume. În materie de Demagogul şi impostorul se înrudesc. Încă n-am capitulat. Puşi în faţa posibilităţii de a-şi exprima pare a nu mai însemna un subtil stigmat politic. după atâta vreme. persistentă. după cum văd. Paternalismul dictaturii. Este doar dificultatea de a înţelege natura rapidelor schimbări. cusur moral. al doilea în cel al unui competent. sunt puse în mişcare de oameni sunt întotdeauna cei dintâi. cum îţi place să crezi. De fapt n-ai puterea să-ţi comuţi felul Şi sinceritatea este un fel de competenţă! Mecanismele fără o deosebită calitate morală şi profesională. atât de lungă! Pentru prima oară. cum ar fi normal. iluziile se pierd mai greu. 2010 202 îşi vor Voicu Bugariu – August-Decembrie constata mediocritatea. măcar simbolic. Intervenită după o „dictatură a proletariatului”.Editura LiterNet. Dictatura a creat un om anesteziat. Nu eşti în stare nici măcar să-ţi revendici drepturile.

omis în mod conştient să denunţ dictatura. demnitarii din lumea scriitorilor au aflat cine este de vasalitate. nu tăcere politică. Sentimentul de vinovăţie mi se accentuează. iluzionându-mă de viaţă. impulsul adânc. este parcă şi mai rece decât înainte. Mă simt ameninţat de o primejdie mult mai Îmi repet: Bulversarea politică a fost un eveniment Vinovăţia mea n-a fost de natură politică. N-am Nici pe tine nu te-am „scris” bine. Ea însăşi a intuit dubioasa mea calitate umană. Lucrurile se leagă. Am ratat şi Uneori îmi apar mai mult victimă decât vinovat.Editura LiterNet. mi-am falsificat # „Nova”. I-am simţit existenţa. Când mai . Încep să-i înţeleg răceala. neglijenţa. printre plictisit. par puerile. fericit. dar am tot amânat clipa spunerii lui. 2010 203 Voicu Bugariu – August-Decembrie formam împreună cu mama ta un cuplu baroc. să părăseşti expectativa. Te-am ignorat. nu m-am purtat prea frumos cu tine. Am ratat tăcerea. Din moment ce nu-i cunosc personal?! Aşa ceva nu se înghite. Mi-am bătut joc de adevărul meu. ignoranţă şi tembelism. dar mai mult cu să-mi imaginez un asemenea epilog. cu seniorii. stupefacţie. m-a dezavantajat lipsa oricăror relaţii personale încă uzuală la noi. plus. N-am făcut literatură adevărată. Tribulaţiile legate de pierderea preaplinului mi se palpabilă. Mi se va oferi altceva. francheţea n-a devenit Orice-ar fi fost. s-a încheiat astfel. m-am lăsat dominat de un fals cinism. efortul crezut. Nu voi mai fi redactor la Trebuie să diger şi această întâmplare paradoxală. cum am oameni contemplaţi cu indignare. îi spun. mi-am pierdut timpul. Nu este vreo conjuraţie a mamei sale. Nici nu-i salut. În cele din urmă. după schimbările petrecute. Fiica mea îmi scrie vederi din Germania. cam una insolentul care nu schiţează nici măcar un singur gest Odiseea mea la „Nova” în anii ciudaţi. trebuie să trăiesc înainte. maturitatea politică şi pe cea literară. este adevărul unui veleitarism fără leac? Înnăscut sau dobândit? Cine m-a manevrat? Dictatura. este clar. O dată în la trei luni. comunismul sau nişte strămoşi mediocri? Am aflat de ea pe căi ocolite. Niciodată n-as fi reuşit Acum. Bănuiesc cum s-au desfăşurat lucrurile. Ai dreptate. Ai ratat ocazia de-a ieşi din marasmul tăcerii. astfel că sunt puternic. A fost. probabil.

când conducerea ei s-a aliniat făţiş şi excesiv la doctrina dictaturii. Fiind un apolitic literar dovedit. Am fost ajutat să obţin o distanţare. destinului. ar însemna să ilustrez teoria cu desenul unitar al eşecurilor. am publicat o povestire despre tăi şi mori. dar şi într-una caricaturală. non-fictivi. Sau nu. sunt un stigmatizat.. Crepusculul „Novei” a început în urmă cu Încerc o etalonare. Pentru a intra printre cei noi politică! A politicii literare. Pharmakos. La „Nova”. Aşa se întâmplă întotdeauna. de acord. O nu este însă suficient să nu fi făcut parte din vechiul semenilor vinovăţiile victimă predestinată. Fac parte din familia acestor damnaţi dispreţuiţi. un destin de ţap ispăşitor. ba chiar să-i fi fost un oponent făţiş! Trebuia să nu se poate. în ultimii zece ani n-am scris nimic în favoarea dictaturii. a fost un grup abominabil. Gestionarii Revoluţiei nu sunt moralişti ezitanţi. În fine. La ei au şapte-opt ani. cu abuzuri şi mentalităţi tipice. Mă va recunoaşte. Nici nu s-ar putea altfel. Sunt totuşi o victimă parodie. Paradoxala mea înlăturare poate fi considerată o încheiere „Novei”. Consens naţional.. Dacă m-aş considera nedreptăţit. Câteva explicaţii simple. În absenţa ei n-aş putea imagina romanul grup. Parodie. în curând îl voi întâlni pe acest personaj venit din realitate în romanul meu gândit şi apoi reîntors în strada bucureşteană. va avea bunăvoinţa? Cum va reacţiona.. pentru public. Presimt. Încerc să depăşesc un fel de ranchiună purtată dar şi veneraţi? Ar fi prea frumos. dar o păţesc oameni concreţi. Speculaţia celui devenit distant după primul său succes. parcă-parcă încep să înţeleg.. da. . ispăşindu-le. episoade din vieţile lui Lelu şi a tatălui meu. Caut asemănări cu câte unele fost motive politice. chiar dacă nu în scris. A lucrat la o revistă care a colaborat făţiş şi grosolan cu favorabilă. Există şi aşa ceva. să cazi fără vină în zilele unor ascensiuni politice atât de ameţitoare este ceva comic.Editura LiterNet. la mine nu tocmai. aflând că am fost dat afară? Dar alţii? Vrând-nevrând. Am trăit apoi nu numai în marea dictatură. A venit un grup mai bun. De atunci am început să înţeleg: Redacţia devine un model de regim totalitar. unele nuanţări se fac. În definitiv. să admitem. nu cumpănesc prea mult. 2010 204 Voicu Bugariu – August-Decembrie Verificările minuţioase sunt rezervate pentru nişte etape ulterioare. Polarizezi am relaţii de prietenie literară cu actualul grup! Altfel Acum câţiva ani.

Fragmentarismul lui asiduu are o cheie? Îmi este dat să-i descopăr coerenţa menită ascunsă? doar să-mi după în ele Sau o ideea unei structuri camuflate este găselniţă frunzărirea din cifru # ca atare. Reîncep să mă gândesc la acţiunea de ciugulire culturală a unchiului meu. Alte documente referitoare la Victor. Graţie lui au apărut postum publicate mai întâi în presa vremii. De ce rămâne cineva la nivelul de colecţionar cultural? De ce nu încearcă nici o „lipire” a bucăţilor obţinute? explicaţii. Regret că nu pot sa le editez Lelu n-a fost numai un ironic strângător de prefabricate culturale. Un diletant însufleţit – iată ce-a fost Lelu. el începe să renunţe şi la el. comentarii ale amorului său. recenzii la cărţile lui. dispare până şi Lelu pot fi considerate şi dictatura. Nu contează. piesă cu piesă. să ajungă cineva. Destui le-ar găsi interesante. folosite de acesta.Editura LiterNet. să răsplătească astfel prin mândrie dacă nu prin altceva. reuşesc să reiau lectura documentelor de Presimţirea vindecător.... să iasă din anonimatul în care noi ceştilalţi ne complacem atât de egoist. dar şi un pios.. da. culegeri de articole autostimulativă. Tot el a pus la cale scrierea unei monografii. „Nova”.. Alături de cei care au scris. pe cei care l-au crescut. Articole de nesfârşit asamblarea. memorialistică modulară. Insul cu pricina amână la Încrederea într-un viitor complezent – una dintre nu avea nostalgia notorietăţii. Încerc să găsesc o justificare a fragmentarismului. În cele din urmă. Pentru familie. necrologuri. Nu neapărat una superioară. amintiri despre dispoziţie. tatăl meu îmi dovedeşte că avea şi „condei sprinţar”. a luat banii pe acelaşi stat de plată. considerat a fi o . Într-una dintre mărturiile biografice El singur ar fi fost în stare să reuşească. Dovadă stă activitatea sa de editor. îşi spune: Am destulă vreme la ziar. Acţiunea sa de strângere harnică se transformă nostalgia unor sinteze. justifice lipsită de convingere a arhivei? prima oară că evenimentele se află un decembrie. Textele lui în formă de viaţă. Autorul a fost un ziarist cu două dintre cărţile lui Victor. N-a mai avut loc în noua echipă. Într-o bună zi. Bine. 2010 205 Voicu Bugariu – August-Decembrie proiect. M-am gândit la ea.. dar n-a scris nimic.

istoriograf tranzitând dinspre articolul de ziar înspre cercetarea zisă serioasă. decizia de concediere a lui Victor Herzovi pentru o absenţă nemotivată de trei zile. dar nici unul nu ţine să coboare Jurnalistul agitat. În ultimul său an. Literatura. 2010 206 Voicu Bugariu – August-Decembrie lui Victor. promiţând a se transforma jurnalistică anihilată. dar convingător.Editura LiterNet. Reuşea un patetism derizoriu în absolut. Aşa se întâmplă. artizanul paradoxal al propriului său trecut. tineretul exercită un fel de regenţă morală. în România.R. Victor avea fibră de jurnalist autentic. emis pe numele său de către Ministerul Comunicaţiilor la 5 iulie 1928 şi semnat de severul Bianu. de propria Lelu. student fără examene luate. Un exemplu ar fi discursul lui din 1929. . se vede azi aruncată pe insula într-un om politic în stare să-şi capteze alegătorii.R. de propriul adevăr spiritual.F. ar . după profesorul Ioan Bianu. dar capabil să impresioneze pentru moment şi să îndemne la adeziune politică. îi certifică funcţia de Scriitor la Biblioteca Academiei Române şi-i asigură o reducere de 50% pe C. De pe punţile lui. Acţiunile lui au crescut în ochii mei fiindcă astăzi. Mort la douăzeci şi patru de ani. frenetic publicist. Texte ale devine mai interesant decât Lelu – literatul potenţial. Un „Carnet de identitate pentru funcţionarii publici”. Cum vorbea Victor? Ce fel de orator era? Retorica sa este desuetă azi. Înseamnă că personalitate. Acelaşi Bianu urma să semneze. a început s-o lase mai moale cu istoria Banatului. la două luni după şedinţa solemnă. călătorii fac semne pentru a lua legătura cu bizarii claustraţi. în mod sigur. până mai ieri chemată să suplinească pe ocolite o pustie a esteticului.A. Ciudată balansare pe versanţii unei dileme! Da. cam prea multe. (clasa a II-a). directorul său de la B. orator improvizat. Marele pachebot al actualităţii trece pe lângă ea. mi se par acum demne de interes. considerate astă-vară doar mostre de retorică depăşită. Un alt motiv: momentan raportul de forţe dintre literatură şi jurnalistică s-a schimbat la noi. profund. Acum Victor mi se pare mai semnificativ decât trăită? Dacă s-ar fi cramponat. amabil-nepăsătoare. Cereri de bani către părinţi. când a reuşit să câştige destul ca jurnalist. A vorbit atunci în calitate de „represintant” al studenţilor. dar sunt silit să-i recunosc elanul jurnalistica poate fi şi sublimă? mai fi ieşit în stradă? Nu. Nu cumva tinerii demonstranţi făceau jurnalistică mezalianţă potenţială. fiecare.

spre a însămânţa rodul cules de la îndrumătorii noştri de azi. cât şi îndrumările înţelepte ale conducătorilor noştri sufleteşti. nu trebuie să uităm că avem şi multe datorii. se înfăptuise un zdruncinări şi crunte războiri. Jurnalistul dimpotrivă. Când recurge la clişee verbale. poimâne ne vom răzleţi pe întinsurile încercatei noastre ţeri. fiindcă mâne. s-ar spune.Editura LiterNet.. . Manipulându-le. Iosif. Vom mai vedea că trăim o epocă de deslânate năzuinţi şi dibuitoare încercări. avem sfânta datorie de a pune tot zelul şi toată râvna noastră juvenilă pentru desăvârşirea unirii. Avem în fruntea instituţiei noastre îndrumători a căror activitate se împleteşte cu însăşi aspiraţia naţiunii .. Căci. în atari prilejuri. scriitorul suferă. 2010 207 Voicu Bugariu – August-Decembrie lipsit de orice ironie. miile de studenţi ardeleni din capitala ţerii întregite. cari au străbătut munţii şi au venit aici spre a contribui efectiv la desvoltarea curentului pentru cucerirea Ardealului. asemenea pionerilor Lucaci. purtând în gândul nostru isprăvile marilor luptători de aici şi din Ardeal. dacă am dobândit drepturi multe. Căci numai acesta poate fi rostul unei aniversări. ci să-l şi îmbogăţim cu aurul străduinţilor noastre. parcă simte o voluptate. vom vedea că suntem moştenitori ai unui patrimoniu pe care trebuie nu numai să-l păstrăm – asemenea slugilor care au îngropat talanţii –. Vlaicu şi atâţia alţii. Repetarea lor îl fortifică. după ce ne împărtăşim din potirul de aur al trecutului. De felul cum vom şti să răspundem acestor datorii. atârnă temeinicia moştenirii noastre. eclipsate de mari crez. De aceia. Iar. pentru potenţierea unităţii sufleteşti. noi.. Şi. Şi astfel se împlinise un vis. Iubitori de ţară şi pătrunşi de măreţia trecutului zbuciumat.. procedând astfel. îi dă sănătate. Ce spunea unchiul meu în şedinţa din 1929? Cum îşi încheia el alocuţiunea? Domnilor! Sunt zece ani de-atunci şi astăzi prăznuim cu tot fastul cuvenit marea serbătoare a învierii neamului românesc de pretutindeni. e bine să ne întrebăm: «ce avem de făcut?». Desbăraţi de patimi. Ne mai căutam şi acum în întunerecul orientărilor spirituale. Se mai cuvine însă ca. să limpezim apele presentului şi să dibuim în bezna viitorului. Coşbuc. să ne străduim a consolida opera închegată prin atâtea sacrificii. să urmăm supuşi atât pildele înaintaşilor.

vom şti purta şi noi cuvânt de pace. Ar urma masa de prânz. pare-se referitoare la mine. prevenitor. căsătorită cu un avocat român) prin ironiile sale. simulând pentru mine însumi interesul real. stăpânindu-mi enervarea. Aş căuta alte scrisori ale talentatului necunoscut. Unchiul Lelu. aş recunoaşte: N-am stare. Doar spre sfârşitul mesei. tot ce doresc realmente este să plec. După încheierea adusă îmbrăţişat şi l-a sărutat. Şi. Dau peste o însemnare de-a mea. ar înşira câteva cuvinte fără sens.Editura LiterNet. lăsând în urmă un sentiment de uşurare amestecată cu impură melancolie. Aşa se povesteşte. Ciudată obsesie! O recitesc. în casa unchiului Lelu. El s-ar găsi în lungul său somn de după-amiază. care-şi ascunde politicos agitaţia şi nerăbdarea. ci «trăiască România Mare». şeful său de la din „fruntea august. 2010 208 Voicu Bugariu – August-Decembrie româneşti. relaxat. spre a le introduce cândva în vreun roman. Aş îndruga o minciună despre un cunoscut. Am mânca în camera cea mare. să ne pătrundă în suflet şi să ne înobileze inimile. Literatură. redobândindu-şi zâmbetul său recent. s-ar stinge repede. ar mînca fără nici o greşeală. Tentaţia lamentabilă de-a mi le însuşi. la bărbatul necunoscut. Atunci – oricât de mare ne-ar fi entuziasmul – nu vom striga «jos» cutărei naţiuni. Trebuie să dau pe la el. dar niciodată die Schwiegermutter nu i-a găsit vreun cusur în materie de urbanitate nonverbală. mâne. ci vom striga «sus Românii» şi nu vom spune «trăiască Ardealul». alcătuind un fel de întrebare. da. Iorga l-a Biblioteca Academiei? Sau la cei ai Universităţii? Nu poţi face jurnalistică fără să te înregimentezi. cuvânt de evanghelie. Tot despre condiţia de jurnalist este vorba. semne platonice ale unei vechi bunăstări. Cândva îşi exaspera soacra (fiică a unui general habsburgic. După masă m-aş reîntoarce la una dintre lăzile cu documente. Mi-aş lua rămas . S-ar ivi tacâmuri argintate şi farfurii graţioase. Am scris-o în instituţiei” s-o fi referit la Ioan Bianu. Cu două ore înainte de plecarea trenului meu. Cuvântul lor. Mătuşa n-ar avea nimic de obiectat. în vecinătatea cărţilor. arhiva şi biblioteca nu mă atrag. regăsindu'şi stilul său de ţăran bine implantat în marea burghezie. când ni se va cere obolul. Lauda de Victor celor cuvântării sale. Iar unchiul nici atât. dar nu mi s-ar părea la fel de interesante ca prima. astfel înzestraţi. Aş da peste câteva – ce noroc! –. de înfrăţire.

să se definitiveze. discipol paradoxal. teatrele. dintre prietenii săi îşi aminteşte cum Victor i-a sărit în bun. dormind vara pe băncile şoselei Kiseleff.. Câte surprize agreabile aş fi avut! Urcat în tren. Micul amănunt pe care îl voiu da mai jos în câteva cuvinte în această ordine de idei.Se închegase între noi o prietenie pe care amândoi o consideram trainică. iar iarna pe masa birturilor din . Spre a mă deda unei munci asemănătoare cu arheologia. la unchiul Lelu. bibliotecile. De învăţăcel. Aşa de exemplu l-am văzut de mai multe ori cu poetul Artur Enăşescu. m-aş îndrepta spre gară. Îl vedea pe Enăşescu – trubadur răsărit cu întârziere din solul românesc tocmai acum în secolul vitezei – umblând cu ghete scâlciate şi cu gulerul cusut la gât pentru vecie. i-am înţeles-o. simţind o voluptate a subordonării spirituale. Dar cea a comportamentului? Cum voia el să le apară celor din mediul său social? Povestea cu o asemenea întâmplare este aur curat. În sala de aşteptare. Îl găsesc într-o . să persiste.. De arhivar. 2010 209 Voicu Bugariu – August-Decembrie relatare apărută în „Vestul” după moartea lui. însă de un episod complementar. Frecventam împreună cursurile. cred că va contribui în oarecare măsură la cunoaşterea sufletului bun şi de boem al lui Herzovi. pentru care avea un sentiment de admiraţie şi în acelaşi timp de compătimire din cauza mizeriei ce întrecea orice închipuire în care trăia nefericitul poet. ba chiar şi câteva cârciumi studenţeşti unde din când în când ne permiteam ca să petrecem. Tovărăşiile lui erau cât se poate de interesante. Mi-aş reproşa expeditivitatea. de umilit nepot. în biografia unui om politic. Revin la Victor. De fapt. aş ieşi din casă. Îi plăcea peste măsură doina bănăţeană şi ar fi fost capabil să-l asculte pe Luţă nopţi şi zile întregi. opera.Editura LiterNet. m-aş gândi la cele întâmplate. imaginile bibliotecii şi ale arhivei ar păli. dar aş simţi cu plăcere cum regretul mi se estompează. cel care şi-a supravieţuit. chiar un întreg concediu. Ultimele mele gânduri legate de vizită ar fi la el. Ce fel de regret? Pentru o secvenţă ce-ar fi putut să prindă contur. Unul ajutor unui poet căzut în mizerie. căminurile. Retorica scriptică i-o cunosc. dispare. Aş avea nevoie lanţurile este semnificativă. calmat. pentru ratarea unei ieşiri din condiţia de jurnalist deştept şi intrarea într-una de umil literat. Mi-aş închipui cum ar fi fost dacă rămâneam în casa unchiului mai multe săptămâni.

ci în cel jurnalistico- politic. Centrul de greutate al episodului nu se afla în aspectul umanitarist.Editura LiterNet. iar apoi treceau de pe buză pe buză răspândindu-se în întreaga ţară. îl revolta faptul că unui talent căruia i s-a făcut de mult loc de cinste în istoria literaturii noastre soarta i-a putut rezerva un trai atât de vitreg. Prea venise totul pe neaşteptate şi. autorul lui trăeşte cam aşa cum puteţi deduce de pe îmbrăcămintea lui. publicitar.. nu-i convenea ca publicul să constate că poartă un pantof negru şi altul maro. se obţine creditul moral. luând masa la cantină şi locuind împreună cu mine o chichineaţă de pe Basarab? A făcut atunci un plan. fără ciorap al lui Enăşescu se răsfrânge peste carâmbul pantofului scâlciat.. Enăşescu rămăsese înmărmurit. Herzovi colindase pe la toate mesele cu şapca-i de student pe care era cusută cu fir facla înţelepciunii – semnul celor de la litere – şi adunase o groază de parale cu care a început să îndese buzunarele nefericitului poet. poeziile. Din instinct. şi. Fraza şi-a complectat-o printr'un gest cu care a arătat cum călcâiul gol. Am plecat toţi trei într'un local. Actul de caritate este înfăptuit într-un stil demonstrativ. ambii pentru piciorul stâng. oricum. natura adâncă a demersului său. La sfârşit Herzovi a ţinut celor de faţă cam următorul discurs: în timp ce dvoastră vă veseliţi sufletele cu acest cântec. Prezumatul patos justiţiar din discursul lui inimosului student de la litere. Cum să-l ajute însă el care abia îşi câştiga existenţa de pe o zi pe alta. Şi acest episod poate fi folosit într-o viitoare campanie electorală. Va aduna bani cu cheta pentru el. Ostentativul Victor îi face bine o schimbare semnificativă („o groază de parale” este cu sila protejatului său. În viaţa poetului nu va interveni hiperbolă de gazetar). Enăşescu a scris mai multe versuri al căror text muzicalizat de cutare compozitor se cânta prin localurile de noapte ale Bucureştilor. istoriografia cu . iar la celalt se văd afară degetele. Enăşescu. Privind astfel lucrurile. – la un picior. el ştie cum jurnalistica. oratoria. Vocaţia sa de om Ar fi absurd să afirm că Victor era conştient de ataşamentul pentru o grupare politică. Zis şi făcut. Victor atrage în primul rând atenţia asupra tânărului şi politic pare însă indiscutabilă. Mai înainte de-a se fi putut dezmetici însă din zăpăceala sa. unde Victor Herzovi a cerut discret lăutarilor să cânte o romanţă de a lui Enăşescu. Publicul acompania muzica. scrise cu prilejuri festive. 2010 210 Voicu Bugariu – August-Decembrie cartierele mărginaşe ale Bucureştilor.

Mă îmbrăţişează. În picioare. mătuşa rămâne în convertită. fenomen trecător.De ce n-ai vrut să mă vezi până acum? o întreb. dezorientat. Dacă n-ar fi intervenit prematurul său sfârşit. mă priveşte cu surâsul ei de acoperit uşa dinspre balcon cu hârtie pentru a nu mai vedea scundul grilaj şi a mă sustrage astfel impulsului patologic de a-l escalada. spital. Senin şi uşor Niciodată nu i-am nutrit sentimente paterne mai agresivităţii. Zâmbetul ei este nou. chinuite. cu balustradă foarte joasă îmi stârnea dorinţe suicidare. S-a tuns şi mai scurt. este la o mătuşă a ei. este slabă. în apropierea blocului unde am stat prin 1977-1978. Holul este foarte mic. Aţi stat deoparte atâţia ani. roase. Din privirea ei cumva chiar necăsătorită. căutături nu înşală. Trei oameni de-abia – Poftiţi. generat de mărirea pasageră a pe noi să vă rezolvăm problemele. de parcă ar avea febră. noastră.Editura LiterNet. O sărut pe obraz. # politice. A ieşit din reuşesc să nu se atingă unul pe celălalt. A slăbit. astfel de avidă. Vom merge la Maria. Buzele îi sunt . încăperi foarte mici. Inadaptare duioasă. prima mea locuinţă pardosită cu linoleum. nu-mi amintesc să-l mai fi văzut. părul ei nu Maria este îmbrăcată într-o rochie de casă are mai mult de trei centimetri. deduc că este o femeie singură. Şi tipul ei de ospitalitate este distinct. Nu-mi răspunde. Balconul minuscul. denotă o oarecare nesiguranţă de sine. poftiţi. preajma identic. ca şi cum ar dori să-mi comunice: Cuvintele Ne aşezăm în nişte fotolii modeste. îşi priveşte nepoata cu dragoste şi adâncă . Ne-aţi aşteptat Ne vom întâlni în Berceni. am sunt o prisosinţă după cele ce s-au întâmplat. Coincide şi culoarea linoleumului: gri închis. dar poate este doar un tensiunea morală creată între adulţi şi tineri. repetă ea. Îl întreb de ce nu mi-a mai telefonat. La nete. 2010 211 Voicu Bugariu – August-Decembrie Este ceva mai tânără decât mine. Nu-i mai cer nici o lămurire. Primii sunt bleu-celest. dar fermă. Strânsoarea ei fierbinţi. iată ce-mi sugerează. Mătuşa Mariei locuieşte într-un apartament perioada de maximă degringoladă din 1978. într-un apartament etajul opt. Divorţată sau tente naţionaliste devin preliminarii ale unei cariere ar fi murit probabil într-o închisoare comunistă. acuzaţi de laşitate istorică. Mă gândesc la Mă sună Cristian. Mă priveşte estimativ. În sinistru. îmi răspunde cu o ciudată severitate: N-a fost cazul. Mă sărută şi ea.

O simt. îşi ţine palmele pe – Nici eu nu ştiu. ca niciodată.. Ceva Sunt primele ei cuvinte. Nici Cristian nu s-a aşezat. Nu-i amorul discordant. spiritualizat. impură. O priveşte pe Maria cu binefăcător. Poate sunt.. Nu este emoţia devotament şi-mi pare. petrecut ceva. Pătrunde în conştiinţa mea fel mângâios şi totodată imperios.. spun. 2010 212 Voicu Bugariu – August-Decembrie satisfacţie.Editura LiterNet. Cu tine s-a . Severitatea de la telefon (poate doar inventată de mine) i-a dispărut. spune Maria. atitudinea ei mă opreşte. doar mătuşa deosebit. Este ceva Poloistul pare foarte calm. – Am aşteptat ceva. Nici un deget nu i se mişcă. din tren. Simt venind dinpre ea un flux Sunt pe punctul de-a mă amuza. dar şi cu un interesant devotament. Arată recules. Vocea ei de mezzo-soprană a devenit într-un mai pură. dar ceva din necunoscut şi reconfortant. misterios de pulpele puternice.. S-a aşezat pe un scaun. aşa mi se pare. – Ce-ai aşteptat? – Nu ştiu dacă eşti pregătit. valul fierbinte de astă-vară. şi eu am vorbit. Până acum.

Am avut o groază scurtă. căzută. dar apoi. Toţi ţipau. Ba nu. emoţia mi-e determinată de greutăţii.. – Şi eu. Aproape toţi cred c-a fost o halucinaţie. Te îngrozeşte.. rămas pe loc. N-au râs de mine. Nu-mi dar înainte am simţit. crezut că nu este posibil să înainteze. Ar trebui . n-are vreo legătură cu redacţia şi nici cu angoasa politică. M-am trezit undeva deasupra.. spune. trasă de cineva. Şi alţii au stat.. – Atunci.. după ce m-am întâlnit cu voi. 2010 213 Voicu Bugariu – August-Decembrie Mătuşa aduce cafele.. Le pune pe măsuţa dintre cele două înnobilează modestia apartamentului. Este ultima mea amintire. precum o slugă şocul şi am căzut într-o parte. prima clipă. Vedeam ferestrele luminate ale hotelului. început am avut unele îndoieli. Din gură. Îşi şterge lacrimile cu gesturi ireal de lente. Arăţi ca o să scriu. Mi se umezesc ochii.. Senzaţie de pierdere a – Simt că înţelegi. – Eu le cred. – Am povestit. continuă Maria. Doar la Zâmbeşte sfâşietor. Ochii ei verzi au un pe-nserat. Credeam că.. fotolii. – Am văzut foarte clar ce se petrecea. sunt sigur. L-am foarte calmă. când m-a lovit maşina. în primul rând pe văzut apoi pe Cristian apărând din dreapta mine însămi.. Mă bucur.. spun. Un gest prozaic. iar apoi te amuză. – Povesteşte-mi! spun. – Eu te cred. Alienatul mintal îl simţi din simt doar o jale pură. curată. – Are o privire de madonă îndurerată. Şoc psihic? Două lacrimi curg încet din ochii ei verzi. şi . oricine are acces.. Era – S-a petrecut ceva cu mine. Apoi am simţit lacom? Nu. Eu nu glumesc cu asemenea lucruri. Mi-am spus c-am Suferinţă de acest tip? Nu. permit. au luciu mineral.. ea mă readuce pe Pământ.. strigau. Am reuşesc să-mi depăşesc mica problemă de semi-bătrân Maria. îmi curgea sânge. spune Cristian. Apoi am simţit o beatitudine. repetă Cristian.Da. – Se uită în gol. Ceştile sunt neaşteptat de fine. Tot ce s-a întâmplat a avut legătură cu Dumnezeu... Sau c-am inventat. Acum Maşinile erau cu farurile stinse. Prezenţa lor – Vreau să-ţi povestesc.. Atunci. parcă eram hipnotizată.Editura LiterNet. rea? Asta să fie? Sunt un ins atât de meschin? Nu De ce? Ce-am păţit? Concedierea. dar nu mă pricep. Şi ceilalţi. – A adoptat felul de a vorbi al unui medic. dar nu m-au crezut. convertită... am plecat. Par fantezii. chiar fericită. visat. În tine este ceva nou.

Aceştia m-au invitat la o nuntă. revelaţie m-a mirat. Un timp prealabil pe organizatori. spre noi. să stau la o masă separată. Nu eram deloc aveam amintiri. Sunt absolut sigură. deşi n-ar fi trebuit. cineva le-a ordonat să se întoarcă. mergând pe lângă hotel. L-am văzut pe oameni în uniforme s-au îndreptat spre el. Mai înainte de asta. Priveşte în gol. cum să spun? afective. împreună cu .. demonstranţii. Am simţit ura celor care ne-atacau. ca şi cum ar fi fost unul singur. Mă simţeam în continuare foarte bine.. Însoţeam nişte prieteni. Despre starea mea de dinainte nu mai – Înainte de apropierea lui Cristi am văzut maşina. Maria tace şi suspină. aflam în faţa hotelului. am gândit pentru prima oară: Sunt moartă. mă simţeam solidară cu domeniul trecutului. dar în mod obişnuit. am avut senzaţia că aud gândurile celor de acolo – Se încruntă n-au fost halucinaţii. Mi-am dat seama. Faţa secvenţă trăită alături de un iubit între timp decedat. aflat totuşi toţi demonstranţii simţeau acelaşi lucru. ci cu un fel de auz interior.Editura LiterNet. ei e extatică. 2010 214 Voicu Bugariu – August-Decembrie vreme pe Cristian cu mine într-o maşină. încremenită. de sus. această dumnezeiesc de frumoasă. Am ajuns atunci în Sighişoara. Nişte treizeci de ani în urmă.. Străbăteam un luându-mă în braţe. Mai crezut. N-aş fi surescitată. Ele mă ghidau telepatic spre un anumit obiectiv. mediu cu o densitate neobişnuit de mare şi totuşi uşor de trecut. parcă ale altcuiva. fără nici un efort. Ca si cum aş fi zburat cu o viteză tot mai mare printr-un tunel neluminat. Ştiam de ce mă aşa am simţit. uşor. fără să-i anunţe în pentru prima şi ultima oară.. Mi s-a oferit o nişte consumatori fără legătură cu nunta. Nu mă mai vede.. Oamenii au fost amabili. – Un medic n-ar trebui. Am simţit n-am mai avut imagini. Apoi am fost dusă de o forţă irezistibilă într-un mediu întunecat. dar sentimentele mele deveniseră de într-o relaţie foarte strânsă cu mine. dar locurile la restaurant erau limitate. multiplicat.. L-am revăzut peste nu ştiu câtă Cristian cu mine în braţe. Prin tunel zburau şi alte existenţe. N-am auzit strigătul apoi că mă înalţ repede. În această etapă. de parcă şi-ar fi amintit o degrabă cu umor. cu o dominantă senzaţie de calm. Ca şi cum ar asculta o muzică Îmi aminteşte o secvenţă petrecută cu peste Privirea ei alunecă pe lângă mine. Fără nicio mirare sau nelinişte. Continuă: Se întrerupe. Cuprins de improvizaţie. Îmi amintesc. o asemenea concentrare de ură.

2010 orgoliu adolescentin. vederea parcă mi-erau spălate. îmbrăcămintea şi felul ei de a se comporta visată mai înainte. În trei dimensiuni.. Cu o claritate nici măcar revăzut scene importante din viaţa mea. apoi o schimonosire. constat asemănarea ei cu o sfintă a lui Baldung Grien. deşi nu cred că era malnutrită. ce exclude cuvintele şi poate fi comunicată doar prin Să-i cer amănunte ştiinţifice? Tipul de halucinaţie? făcut un soare strălucitor. Era făcută din iubire.Editura LiterNet. niciodată trăit mai înainte. ca de mare durere. o fiinţă slabă şi înaltă. era iubire. Aştept. Tenul ei avea o nuanţă cenuşie. Mă mulţumesc s-o privesc şi să-mi savurez starea. Apoi am simţit cu mare intensitate: sunt parte a unui întreg. totale. Ca şi cum ar fi dispărut un văl despre reliefurile a cărui existenţă nu ştiusem până atunci. N-am priceput cum de-avea acces acolo. un fel de adoraţie priviri. Pe faţă îi persistă o urmă din Hiperestezie vizuală. Mi-au apărut şi întâmplări doar neobişnuite. Comenta ceea ce vedeam.. pălit. iar tenul i-a devenit roz. Simt că n-aş fi în stare să vorbesc acum.... curăţate. Era foarte sclipitor. Apoi denotau sărăcia. ieşite din comun. dintotdeauna cunoscută. După vreo cincisprezece ani. – Se emoţionează din nou. Culorile şi mi-au apărut extraordinar de clare. A fost oarecum mirată de propunerea mea mai în vârstă decît mine. cu umor. Masca de madonă purificată de iubire a distinct. Mi s-a părut descriu. M-a cuprins un restaurant şi-am acostat o fată rău îmbrăcată. Cum se spune directă. spune Maria. dar cunoscută lumina. Mai întâi a trăsăturile i s-au destins. Am zburat spre ea. M-a dus imediat într-o vilă foarte frumoasă. – unei femei exprimă un orgasm autentic. M-a tratat ca pe un copil.. Era probabil recunoaştere a unei iubiri uitate. cenuşiul pielii au reapărut treptat. foarte Vechea ei expresie. Am ieşit 215 din Voicu Bugariu – August-Decembrie . Am auzit o voce interioară. M-am apropiat tot mai mult de lumină! Ea a tot crescut. am refuzat. Văzul. Nu pot s-o . a început să se estompeze. Apoi am că vede oricine când moare. O din nou înlăcrimată. – Am buimăceala celui tocmai ieşit dintr-o transă hipnotică. aveam să miraculoasă. M-am revăzut în postùri de care mi-a fost ruşine cândva. se lăsa privit. văzut parcă mai multe secvenţe dintr-o dată. ce m-a frapat şi în acelaşi timp mi-a dat curaj. sentiment de plenitudine. s-a nu-mi rănea ochii.. am văzut o lumină în depărtare. Atunci am văzut prima oară cum faţa Redevine cea de dinainte. – Arăta ca şi cum în ea s-ar fi aprins o lumină persistat câteva minute.

Apare conştiinţa unui flux. cea obişnuită. Percepe amănunte nenumărate. am simţit nevoia să relatez ce mi Ultimele cuvinte le-a rostit cu o voce apropiată de Povestirea lui Borges. producătoare . de nouă naştere într-o lume vibrantă. Simte sensul fiecărui lucru văzut. Am încremenit şi eu. Mi-era indiferent cui povestesc. Necesitatea de-a reintra în corpul meu mi s-a părut a fi o mare M-am trezit pe masa de reanimare de la spital. profund dezirabilă. Avusesem un stop cardiac. trebuie să mă întorc. pentru prima oară. dar realizează El Aleph. contemplă un obiect miraculos. îşi dă seama: până acum am suferit de o tocire a simţurilor şi a intuiţiei. Naratorul trezeşte proiectat într-o taxinomie trăită. femeia singură. Cristian are privirile lărgite. apasă pe calitatea deosebită a vizionării şi nici pe vreo Plânge încet. cu o extraordinară forţă de disociere. Se iveşte un sentiment de plenitudine senzorială şi de revigorare a emoţiilor. a unei relaţii foarte intense între lume şi subiect. Pierdere a sentimentului de limitare. Numai în mintea mea. Momentul maximei emoţii a trecut. Subiectul are impresia că. trăieşte o nemişcată. Ca şi cum acestea ar fi fost iluminate din interior. vede într-adevăr. fotoliului ei şi plânge liniştit. dar tot mai dominatoare. nu toxicomani. Drumul de întoarcere nu mi-l amintesc. Medici şi cercetători. De-abia acum constat o anumită asemănare între ele. Îşi aminteşte imagini şi scene din viaţa sa. De s-a întâmplat. să spun cât mai repede. indiferent cât de însemnat. noutatea aventurii sale intelectuale este ubicuitatea. Ba chiar li s-a părut că văd ce se petrece în interiorul diferitelor organisme vii. îmi pedeapsă. Doar asta era îndată ce m-am trezit. făcuseră electroşocuri. La originea acestui text se află. Am citit despre viziunile unor oameni aflaţi sub LSD. nu cumva să uit. Naratorul vede simultan. Toţi au resimţit o stare de clarviziune. de statuie. lacrimile i se scurg lent pe faţa nu mai respir. Am simţit. poate. Mătuşa. parcă nici adoraţie abia deprinsă. 2010 216 Voicu Bugariu – August-Decembrie de stupefacţie şi încântare. Borges nu intensificare a afectivităţii. stă în picioare în spatele – A venit apoi o clipă când n-am mai putut înainta. animat sau inanimat.Editura LiterNet. se vizuală. niciodată nu s-ar fi crezut în stare de o asemenea acuitate. Nu-şi revede propriul trecut. o experienţă asemănătoare. ce permite ubicuitatea contacte simultane cu diferite locuri ale planetei.

spune. Acum ştiu ce se întâmplă când omul moare.Editura LiterNet. Nu mă pot Neîncrederea. cumva o considerăm nebună? Şi o ascultăm din complezenţă? indiferent din partea cui. Mi se pare scaun. Eu n-am ştiut. motivaţiile. M-am gândit mult. nu părerea. dar şi inculcându-mi nesiguranţă. am încercat o sistematizare. – Uite. Când povestesc ce mi s-a bucurându-mă. am simţit cât de fricoasă sunt. – Articulează vorbele rar. dar atunci. Maria şi-a revenit pe deplin. Adultul nu mai înţelege curiozitatea nevinovată şi mirările lui. ci încuviinţarea.. Poate va fi cazul să le spun de mai multe ori. Acum voi putea să-i pun întrebări. vocea i s-a serafic. mai masiv ca niciodată. Cea de dinainte. deşi se află în continuare pe – Maria. O credem? Nu suportabilităţii ei. aşa este. a şi uitat că există. Am o impresie absurdă: vocea mea incapabil să-şi spună părerea în privinţa ei. aşa mi se pare. – Nu cred. Mai întâi. s-ar spune.. Ne priveşte cu ochii ei de fetiţă îngeresc de nevinovată. La origine ar fi o dispariţie a fricii de moarte. Văd altfel lumea.. Zâmbeşte – Da. – Să nu crezi cine ştie ce. – Şi? – Tot eu sunt. oamenii. Mă priveşte pe deasupra ceşcuţei. ar depăşi limitele copil care contemplă lumea într-o grilă poetică.. mă emoţionez foarte tare. nu este nici o alienare. aş putea să te întreb ceva? voalat abia perceptibil. Ce vrei să mă întrebi? Modificarea este foarte vizibilă. nu mă mai tem. poţi. dar este ar profana atmosfera! Şi pe faţa poloistului citesc ceva decide să vorbesc. mi s-au modificat interesele.. Ochii îi sunt atât de curaţi! Ochi de dată: asemănător. încep ezitant. 2010 217 Voicu Bugariu – August-Decembrie întâmplat. – Eu . dar am rămas o rezonabilă. sfios. – Da. aşa cred.. Soarbe cafea cu un gest elegant. persoană am trecut printr-o experienţă. Chiar şi felul meu de-a fi. neaşteaptă părerea. Mă uit uneori în oglindă şi mă întreb dacă sunt eu însămi. Un golem stânjenit. ar răni-o. S-a petrecut un fel de mutaţie în mine.. – Ce-au spus medicii? Ai fost în stadiul de moarte – Ce s-a schimbat in tine? Asta mă interesează. clinică? Ziceai de electroşocuri.. uşor înveselită. Pare cuprins de o jenă ciuînţelege o anumită superioritate. dar apoi îmi revin. când se apropia maşina de mine.. schimbările.. venită Sau nu. Îmi este imposibil să mă abţin.

femei mult mai în vârstă decît mine. Nu Revoluţia. Eu nu m-am jurul meu simt ceva favorabil şi mă caută. Asta se simte. spune el calm.. De fapt. te rog! directă cu angoasa mea. Visul meu. câteva minute. Indiferent vor mai mult să stea câtva timp cu mine. De fiecare dată.. Aşa cred. în mod constant liniştită şi matură. Acum. până m-a învăţat să mă stăpânesc. Cei din intrarea în spital era în stare de moarte clinică.. gândit să-i iau pulsul sau să-mi pun urechea pe pieptul ei. Unii m-au rugat să le povestesc de mai multe ori prin ce-am trecut. Mi s-a părut că de situaţie. De exemplu. Mă simt persoană destul de agitată.Editura LiterNet. experienţa ei are o legătură foarte – Da... Vor să stea lângă mine. urmă de umor. Eram moartă. Ar mai fi si altele. iată adevărul. mă priveşte cu încredere şi o – În ce probleme ţi-au cerut sfatul? norocoasă. I-au făcut imediat şocuri electrice. Motivaţia raţională n-o găsesc Intuiesc. Prin simpla mea cinism. încuviinţează Maria. – Diverse. Deşi n-a fost – Aşa este. dar există cazuri de reanimare mult mai Mă uit întrebător înspre Cristian. Mă interesează în mod sincer ceilalţi oameni. Înainte. în drum spre spital. Mi-au cerut sfatul nişte Se opreşte. am avut stop cardiac. Înainte. eram o dominam destul de bine. Nu se punea problema. – Se uită cu recentul său aer de sclav devotat înspre Maria. spune mătuşa.. apreciez mult mai mult detaliile... Cred că frica de moarte ne face neglijenţi şi superficiali. Taică-meu s-a chinuit ani de zile cu mine. Teoretic procesul devine ireversibil după tardivă. vis. se emoţionează şi . M-am vindecat de prezenţă. Medicii spuneau că la – Am discutat şi noi. m-am schimbat în profunzime. Le făcea bine să mă audă. nu mai acuz nici o nervozitate sau nerăbdare. Mai sunt şi altele. – Acum nu mai contează.. Era şi un zgomot infernal. gînditoare. Să-ţi spun mai departe. – Vezi tu. nu. încă. Nu numai la lucruri ce mă interesează în mod special. Nu ştiu cât a durat. – Aşa este.. acum nu mai am nici un pic.. atunci. aveam în mine o oarecare doză de cinism. nici nu voiau să le spun ceva – Omul alege soluţia gândită de el mai înainte. 2010 218 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Spune. spune Maria. ezită. Am fost aici este cheia. deşi mă concret. când aud.. au senzaţia că le fac bine..

mă simt alt om. doar uitându-mă la – Se pare că da. ce i se va întâmpla în viitor. tatonând între umor şi fanatism: – Ştii. mă simt altfel. emoţie decât cea de dinainte. – Ba nu! Aşa este. spune mătuşa. N-am reuşit să-mi revin cu nici un chip. de parcă tocmai s-ar fi trezit dintr-un somn scurt şi ar dori să se dezmorţească. Acum surprinzător. redevine Maria foarte serioasă. După Revoluţie. femeie soţ. . Parcă ar fi ieşit dintr-o stare de hipnoză. Mi – Uşoară. Constat cu întârziere: cândva a fost o femeie bucurie copilărească. – Cu toate acestea. în chip îndreptată într-o mişcări ciudate din umeri. băiat frumos.. – Cristian! Prima a fost referitoare la Mariela. Uneori simt. Atunci cum să vezi ce se va petrece în viitor? N-ai cum. Mai bine decât înainte. am fost de-a mod obiectiv nu poate fi aflat. Ceva foarte se părea că viitorul nu poate fi cunoscut de nimeni. Cristian se mişcă pe scaunul său. – Când sunt cu ea. Nu cumva are de fapt numai vreo patruzeci de ani? Îmi amintesc de-o cunoştinţă. s-a înroşit şi pare atinsă de un alt fel de Maria şi-a regăsit tonul de drăgălaşă imputare de astă-vară... – Da. Nu capătă un sentiment de pace interioară. Arată înspre mătuşa sa.. Genul şoricel patetic o femeie surprinzătoare. aşa este.. nici eu nu ştiu cum să mă exdreptul bolnavă.. Aşa mi-au spus. face nişte Expresia de uşoară superbie îi reapare pe figura de Spune. în – Ce să ştiu? – Săgeata ciudat. mă văd silit să recunosc. Este singură direcţie. 2010 219 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Aşa este? întreb. pare aproape dezirabilă. Destul de rar. ţi-am spus? Ghiceşte. După ce-a ieşit ea din spital. Când faţa i se iluminează de fervoare şi cineva. nu? Timpul este ireversibil. Unii cerând protecţie. Ceva foarte lumesc. Nu văd de ce te-ai ruşina.Editura LiterNet. A născut primul său copil la patruzeci. fără întrerupere.. prim. Poate ştii. l-a făcut cu un coleg de birou. Este îmi apare de-a dreptul frumoasă. înainte îmi băteam joc de lucrurile acestea. vindecată. S-a petrecut ceva.. Aceasta. N-aş fi crezut că singură. Pur şi simplu ştiu ce se va petrece în viaţa lui. Fără oameni au darul ăsta. Am reuşit nişte previziuni corecte. timpului. – Cum vă simţiţi? atrăgătoare.

Cert este .. o intensă expresia unei feţe banale. Pe faţa îndoieşte c-ar mai fi în stare.. nu cumva Maria ar fi în stare să dea vreun pronostic. după o anumită vârstă. începi să crezi: – N-a fost prea greu. spune Maria. Risc: chiar bogat? al doisprezecelea ceas. O stare echivalentă Asta-i situaţia.. Nu văd de ce nu şi-ar găsi un soţ. dar eu sunt sigură. Un om de treizeci şi cinci. la urma urmelor. Mariela a român din interesant.Da. Omul se întreg comportamentul.. Mariela mă priveşte cu bunăvoinţă şi chiar condescendenţa lor expresie cunoscută de mine. Nici nu-i vine să creadă. Există câteva trăiri stereotipe. consideră. Vine însă o speranţă de fericire. Când ai ajuns în această stare. Toată aşteptarea unui cadou mult dorit. Mătuşa şi-a păstrat expresia de fetiţă aflată în cunoscut – S-ar părea că da. Tot creditul obţinut trăieşte oricare ins singur. să zicem. O invidiez. ba . s-a instalat ceva asemănător. umilitoare Maria pare nedumerită. Cum de-ai ghicit? Doar o minune mă va mai salva de singurătate. Se îndoieşte.. crede că-şi va găsi foarte uşor un partener sau o parteneră. – Mariela. Vine o zi. Cel puţin în aceste momente. să mă scuze că-i spun pe nume. transă.. 2010 fericirea poate modifica într-o asemenea 220 măsură Voicu Bugariu – August-Decembrie problema este să se decidă. S-a adeverit previziunea? un bărbat foarte bine. Marielei. ca şi cum n-ar fi fost...Editura LiterNet. în premoniţia Mariei la aşa ceva s-a referit. N-aş putea să spun dacă doar că nesiguranţa lui de sine este vizibilă sau neputinţa sa este obiectivă sau subiectivă. Despre mine.. Nu suntem foarte originali. este posesoarea stării de preaplin. Un automată. atât de bine cunoscută. Ai un comportament ce exprimă asta. Suntem incapabili să ne sustragem. noi oamenii. Este ceva străinătate. – Ce expresie? întreabă Cristian. Este un proces obiectiv. – Şi? întreb. vreo previziune? Nu în privinţa unei . O convingere ce îi influenţează ruptură de mentalitate sau cum să-i zic. Cei doi tineri.I-ai prezis măritişul cu un om cumsecade. privindu-mă De aşteptare a unui miracol. incredul. admiraţie. când omul începe să-şi piardă încrederea în sine însuşi. a avut o la ei cu prilejul maratonului s-a irosit. Sunt aproape sigur. cu intuibilă. Transfigurare.

să ştii.Editura LiterNet. Mariela.. Mor? – Nu ştiu. De culoare albastră. . fiindcă vestea ta. premoniţia. dar văd ca şi cum energia s-ar pe rând la fiecare. îmi intuieşte întrebarea. Nu ştiu dacă am făcut – Suport.. Cristian se ridică şi conversaţia alunecă spre aspecte mult mai banale.. scurge din tine în valuri. o sudoare imaterială. Vorbeşte încet. voi regăsi preaplinul? Starea necesară pentru a trăi cu adevărat şi pentru a scrie bine. bineînţeles. Mi-am cam pierdut capacitatea de-a mă emoţiona. autentic? Ce mi-ar putea spune despre toate acestea? Ochii ei verzi. nu va fi foarte bine. – Se uită Nimeni nu zâmbeşte. celest ce-mi iese din pori. ca şi cum n-ar ţine neapărat s-o aud: – Vrei să-ţi spun ce ţi se va-ntâmpla? Da? Încuviinţez. asta este groaznic. Simt.. ci în cea a statutului de mortăciune o mai vivantă. energie şi sentimentul de rău. Mai ales. Apoi. Mi-am zis că vei suporta. mă simt slăbit. îmi revin... sau Voi mai mai puţin reuşi vreodată partidă să-l de depăşesc? Sau mă aşteaptă până la sfârşitul zilelor mele mult lungă supravieţuire? Voi rămâne moralmente o legumă.. – Să nu te superi pe mine. O chestionez fară cuvinte. Mariela redevine deschide aparatul de radio. dar este o curiozitate palidă. – Ce părere ai despre ce se-ntâmplă? mă întreabă Ne spunem pe nume dintr-o solidaritate spontană de generaţie. Sunt curios. Tot ce ştiu ţi-am spus. Privirile magnetice ale Mariei se sting. n-aş putea spune exact ce. 2010 221 Voicu Bugariu – August-Decembrie Se-ntâmplă un fel de pierdere – Zâmbeşte cu sfială. – Virgile. Cu tine se petrece ceva. tocită. nici nu mă impresionează prea mult. o doamnă destul de spirituală. Limpezimea lor îmi spune că reprezint o ipostază umană neperfecţionată. Pierdere de precum pensionarii din Zbor deasupra unui cuib de cuci. estompată. Îşi recapătă seriozitatea. O privesc. – O să spuneţi că sunt nebună. Deşi este vorba despre ceva vital. de natură să şteargă retroactiv toate nereuşitele din viaţa mea. sau voi redeveni un animal liber. Vizualizez un abur bleu căsătorii providenţiale. ca şi cum un regizor nevăzut ar fi intervenit.. viu? Când amărăciunea ridicată în mine de evenimente se va mai micşora. bine. – Ce-o să păţesc? o întreb. Eu aşa văd.

Ca şi cum ar fi o statuie vorbitoare.Editura LiterNet.. Sunt de fost acolo.. – Eu am renunţat să mai înţeleg. devine pătimaş. exact ce-mi lipseşte mie. Să fie reintrodusă pedeapsa cu moartea nu? Cristian se însufleţeşte. Din mulţime au blindată de unde vorbeau şefii. i l-a înteţit. Privirile ei sunt ale unei mame care-şi contemplă şi iartă copiii pentru neseriozitatea lor. În timp ce discut cu Cristian. dar apoi mi-am dat seama. Preaplinul. Eu am urmărit-o la TV. În preajma ei mă simt parcă mai bine. îşi acceptă soţul evoluţiile politice. îl avea şi mai înainte. Atitudinea ei de abandonare. Îşi ţine cum s-o interpretez. Nici n-ai timp să înţelegi o secvenţă şi-a apărut alta. de pe-acum. Nu-şi pune problema unui divorţ. Îmi dau seama cu întârziere. La început. Nu ştiu Discutăm apoi despre o demonstraţie. nu sunt în stare. mă bucur că există.. le-au luat microfonul şi sau nu? Să fie pus partidul comunist în afara legii sau fure Revoluţia! Asta vor! Îl ascult cu interes. aproape totală. dar acum Dumnezeu i-a făcut încă un dar. Savurează o stare intensivă. săracului i se va lua şi ce are. Oameni politici ai apărut indivizi mai îndrăzneţi şi s-au urcat pe maşina s-au pronunţat. dar. mâinile în poală. dibuindu-şi un drum în viaţa publică? Posibilităţile practice până mai ieri de domeniul utopiei. Cristian a zilei au venit printre manifestanţi. Vor să ne părerea lui. Cine şi ce este mai important? Oamenii zilei? Partidele politice nou înfiinţate. ar trebui să mă Maria tace. am căutat să mă ţin la curent. Nemişcarea ei.. datorită tinereţii. O asemăn cu o plantă în timpul unei ploi uşoare de primăvară. nu face nici un gest. autocontemplânduse cu o plăcere necunoscută de fiinţele capabile de mişcare. 2010 222 Voicu Bugariu – August-Decembrie nişte relativităţi. doar buzele i se mişcă. La noi. Mărturisesc. chiar atunci când vorbeşte. Bogatului i se va mai da. decenii de-a rândul. Avea o perfectă cenestezie.. i s-a oferit şi revelaţia. Îl deţine. Mă uit la ea ca şi cum ar fi fiica mea. mă uit din când în când înspre cele două femei. nimic altceva. ne priveşte. într-o oarecare măsură.. Nu se arată interesată de neliniştească. instituite sau respingerea ei.. am început să înţeleg . Maria este tot nemişcată. savurându-şi statismul. omul variante politice. N-o invidiez. sentimentul că oricine poate să dea o măritată cu de-a sila şi resemnată.. Ca o fată nedorit sau sabotează coabitarea cu el. problema lui a fost acceptarea puterii obişnuit n-a avut ocazia să opteze între mai multe – Ce să zic? Lucrurile evoluează foarte repede.

de pe stradă? Hop. Timpurile sunt pentru cei îndrăzneţi. în mod gratuit. nu face altceva. îşi păstrează privirile curate şi energizante a unei iluminate. Acum. i-am povestit despre un unchi al meu. este uimitoare o persoană lipsită de orice interes material. Iar ea. ca să zic aşa. să-şi facă un ziar.Editura LiterNet. Crede în partidul cu pricina. Nu se poate. Nu suntem în America. dar el este convins. multora le trec prin minte tot felul de combinaţii comerciale. Este interesată numai de ce se petrece în ea însăşi şi de binele ce l-ar putea face altora. până la un punct. de la înfiinţarea unui partid şi până la fondarea unei agenţii matrimoniale. Mai sunt locuri. să trăiască. La noi. aşa zice. dar pe faţa ei v ăd dezinteresul ascuns. jurnalist! Ziarist! – M-am gândit să merg. să iasă din anonimat. problema este în primul rând să adopţi o anumită mentalitate. care au reuşit să apuce nişte bucăţi mai grase în festinul post-revoluţionar. să iasă din postura celui care aşteaptă la nesfârşit minunea unei căderi. Posibilitatea de-a te vinde într-un mod mai avantajos decât până acum îi înnebuneşte pe mulţi. Îţi mai aminteşti? Maria încuviinţează. să scrie. este o persoană cu totul specială. Mi-a spus şi mie să merg cu el. jurnalist în anii treizeci. fără nici o ezitare.. Nu este problema să ştii meserie. dar nu ştiu meserie. când în conştiinţele celor mai mulţi stupefacţia este înlocuită treptat de o lăcomie legală. lupta pentru putere şi pentru resturile căzute de la masa puternicilor? – Un coleg al meu s-a făcut jurnalist. schimbarea unei stări de lucruri datorită unei forţe necunoscute? Sau aceste două femei misterioase în liniştea lor? Omul individual şi abisul din el? Sau strada. Eu îl ştiu om serios.. În aceste zile. aşa spune. să adere. lovitură. spune Cristian. Şi încă foarte bine. 2010 223 Voicu Bugariu – August-Decembrie jurnalistica este o meserie cu reguli destul de exacte. – Bine. Se livrează. din politeţe. – Ce fel de mentalitate? – Despre treaba asta am discutat cu Maria astă-vară. O admir. – Şi? Ce faci? Te duci? Cum să apar aşa. – Ba se poate. Maria. să se asocieze. A renunţat la meserie. Acolo . în Timişoara. Un inginer foarte bun. nici măcar străbătută de o invidie elementară faţă de cei cu mai multă energie şi mai ascuţit tupeu social. – Are dreptate. poate nu este vorba numai de bani.

se aude un păcănit ciudat. indiferent de opţiunile sale reale. la palierul aparenţelor. Dar să revenim. Natura nu este proastă. 2010 224 Voicu Bugariu – August-Decembrie superioară..Editura LiterNet. soţia insului. Şi am tot extrapolat nişte teze banale. cu orgasmele ei autentice şi mai puţin vizibile. în fine. S-au făcut măsurători ale gradelor de excitaţie şi s-a constatat că stimulii autentici sunt mai puternici decât cei teatrali. Ce nevoie am de autenticitate. cu o pasiune jucată de actriţă sau de actor. În fond. cum reuşeşti toată mascarada? întreabă Mariela serioasă. părând prinsă de teoria mea. În schimb. m-a interesat problema autenticităţii. acum. trebuie să te lepezi de opiniile personale. respectiva idee să-ţi fie indiferentă! – Dacă ţi-e indiferentă. Face aşa când trec maşini. Mariela mă linişteşte: – Este capacul unei guri de canal. Ea are un comportament exagerat în timpul actului său sexual. Vor să fie traşi pe sfoară într-un mod atrăgător. . preocupă. – Există o componentă isterică în comportamentul jurnaliştilor. Am făcut această digresiune fiindcă jurnalistul este bine să sufere de frigiditate politică! Adică să te culci cu indiferent ce idee. dacă vreţi. Un paradox! Mulţi bărbaţi preferă o parteneră spectaculoasă. Se dedă unei demonstraţii de senzualitate ce-l uluieşte pe partenerul mai puţin experimentat. Tocmai aici este esenţa reacţiei de tip isteric. – Mă uit înspre Măria.. Nu te credeam atât de informat.. dom’le. nu? Ce zici? – Nu-mi răspunde. Aici este clenciul. – Da. dacă mă simt eu bine? Lucrurile nu sunt atât de simple. Persoana respectivă are darul De afară..Ca să devii un jurnalist la noi. Să ne gândim la femeia numită în mod empiric isterică. Maria zice neutru: – Are dreptate. fiind superioară unei femei normale. Dacă nu te comporţi ca un om partid. Mă priveşte cu blândeţe de martiră salvată de la moarte împotriva voinţei ei. nu rezişti. asta-i femeie adevărată! Uite ce trăiri are! Nevastă-mea nu este nici la degetul ei mic! În realitate. al comentatorilor politici. – Foarte simplu. prefăcându-se că n-au habar de minciuna ei. apăr singura cauză dreaptă. Acesta îşi zice: Uite. este net Cristian mă priveşte întrebător. Sau. isterica este mult mai convingătoare. Revin la ce-l . – Adică un jurnalist de vocaţie ia o atitudine mentală şi o amplifică într-un mod demonstrativ. să reuşeşti a te sugestiona: Ideile grupării sunt de fapt ale mele.

cum să spun. Este o degradare morală ireversibilă! Din pricina ei mă simt un sacrificat.. foarte spectaculos. ce atinge străfundurile fiinţei tale morale.. Cele normale nu sunt prea bune. îi cere părerea. De altfel. Şi nu doar din O întreabă din priviri. Vă rog să mă scuzaţi. pentru moment. schimbaţi. de madonă sieşi suficientă. poate nu ştiţi. N-am găsit alt fără numai schiţată. intervine Mariela. Astea nu înainte. Se strică fiinţa. da. mult prea simplu. Am mai spus-o. dar. Ar fi prea oricât ai crede că vei reuşi să te păstrezi în fond simplu. mai starea de lucruri de dinaintea încheierii lui. zic eu.. se montează foarte tare. . Scriu câtva timp în favoarea cutărui partid sau grupare. nu asta interesează acum. pot s-o dreg. Există locuri comune şi în amor. În orice caz. iată adevărul.. a început s-o intereseze. Cristi. Cristian mă priveşte cercetător şi suspicios. Este o mimetismului. Asta-i întrerupere jurnalistica. Nu văd de ce ne-am feri de cuvinte. la parteneri nu – Da. apropierea dintre jurnalistică şi curvăsărie mi se pare absolut justificată. eu aşa susţin. – De ce să te scuzăm? întreabă Maria. Oricum. bineînţeles. mi se pare. Un fel de actorie bazată pe o complezenţă de natură comercială. Trăirile autentice consumă. Am trăit pe pielea mea acest pact. 2010 225 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Am folosit-o între semnele citării.. La momentul potrivit. El a avut cândva o femeie care făcea într-un anumit fel. – De ce? – Fiindcă se uzează prea repede.. Maria nu pare defel uimită. aşa cred.. Nu merge aşa. spune. fără participare autentică. Importantă este preferinţa oamenilor pentru lucruri dinainte ştiute. Nu poţi să-l denunţi. Se uită înspre iubita lui. al simulării. din cap. îmi fac suma sau nu ştiu ce alte interese materiale.. Ireversibil. – Maria se mişcă. amândouă. – Este un pact cu diavolul. în casele de toleranţă sunt preferate femeile frigide. Şi-a păstrat expresia realitate. da.. să revii la sunt teorii. – Ţin de meserie.Editura LiterNet. – Cuvântul este prea tare. Da. – Ai nişte preocupări. Totuşi. O adaptare Una profundă.. apoi mă retrag. cuvânt mai potrivit. Nu mai este nimic de făcut. Orgasmul autentic al unei femei ar putea să-l nemulţumească pe un ins mai convenţional. Atitudinea lui de Cristian pare impresionat. nepătat. Şi nu mai pricina vârstei.

spune... – Politica apare în toate. Până la un punct merge. unde am trăit ciudatul proces moral. Este o vânzare de sine. Probabil pierderea identităţii morale virus. spune Mariela. Ce-aş putea să spun despre ei? Sunt în cronică. Atât timp cât arăţi.. Nu se poate trăi atât de pur. Am avut alte – Maria. Apoi este însă cazul să optezi pentru o nouă politică. ca o iubire la prima vedere. ai dreptate. Iar ştirile senzaţionale. Nu prea ştiu cum stau lucrurile cu ei. 2010 226 Voicu Bugariu – August-Decembrie caricaturile sunt politice. Ai spus despre umor.. – Ar mai fi şi jurnaliştii minori. precaut. Îşi va recăpăta suficienţa de astă-vară? Va deveni un intransigent. Şi subaltern este foarte naturală. găsit un cuvânt mai puţin tare.. Acum toate primejdie de-a căpăta un fel de frivolitate intelectuală nu-i ameninţă prea mult. Pentru mine dictaturii. rămâi curat. Divertismente. îl admir. Trebuie să faci unele compromisuri. Să te ocupi o viaţă întreagă de nişte flecuşteţe. ştiri . Poate sunt chiar imuni la nepreocupaţi de politică. nu mai ştiu ce. cât de rea şi de dăunătoare a fost dictatura. Ar trebui Mă aţinteşte cu ochii ei verzi. treptat stingându-se în plictiseală. Este greu s-o ocoleşti. spun. argumente. nu i se pare defel Niciodată n-am reuşit să admit în sinea mea că o femeie este mai inteligentă decât mine. – Este adevărată. în diferite feluri. În fine. nepotrivit să renunţe la orgoliul său masculin. Nici cel folosit de Virgil nu-i rău. Teoria cu frigiditatea este foarte reuşită. aşa cred. aici trebuie să-mi mai îmbunătăţesc teoria. umezi de o emoţie ce nu – Ţi-am spus să nu faci jurnalistică.. eu m-am referit la cuvinte şi la folosirea lor.Editura LiterNet.. Adică senzaţionale. Poloistul este meditativ. Nu poţi rămâne la condamnarea atunci. Aici apar compromisurile ce ucid sufletul. Ceva în acest gen.. – Da. Mă întreb dacă aventura spirituală a Mariei l-a marcat ireversibil sau este doar ceva trecător. Altfel nu se poate.. precum prietenii lui din casa cea veche de pe Ştirbei Vodă. crime. ce părere ai tu? întreabă Cristian. Publicul vrea opţiuni.. umor. Sunt în legătură cu nişte foşti oameni importanţi. – Da.. – se mai încheie. de care-am început să-mi amintesc ca de-un vis? Sau se va converti la o contemplativitate fără legătură cu nivelurile vulgare ale practicii sociale? – Te înţeleg. Este un senzaţional politic. deşi de câteva ori am întâlnit persoane ce-ar fi meritat-o poate..

. atunci când am început să vă relatez despre manuscrisul meu nepublicat. de faţă ambele sunt reprezentate. Asta este o chestiune secundară. Şi-acum cred la fel.. al minciunii practicate pentru atingerea unor obiective practice. 2010 227 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Mă bucur. Aici. – Dacă vrei să renunţi la aprofundarea de sine. Dacă eşti un consumator. Nu ştiu dacă-ţi mai aduci aminte. La un pol se află sfinţenia. atinşi de o resemnare senină.Editura LiterNet.. Dacă aş putea să-mi încep din nou viaţa de adult. dar esenţa asta este. în casa de pe Ştirbei Vodă? – Da.. poţi să te duci. îmi amintesc. – Am spus eu aşa ceva? – Da. Să-l folosească ei mai bine decât mai pot eu s-o fac.. Dacă n-ai convingeri personale prea puternice. mă duc sau nu? O ia de mână pe Maria. cuminţi. – A. Măcar atât.. de parcă ar copia expresia vreunui personaj pozitiv de western. – Şi ce-a zis? – Că sinceritatea ta este bună. Experienţa ei a fost pur spirituală. De fapt nici nu este curaj. Cristian. Expresia feţei i se înăspreşte treptat. întrebarea este ce fac eu. Evenimentele m-au făcut să înţeleg un mecanism. două extreme.. Cristian se încruntă. . înţelegătoare. Eu. Pe faţa ei se vede ce fel de om a devenit. nu face decât să mă confirme. i-ai povestit Mariei ce v-am relatat atunci. Atunci m-ai ghicit. nu are obsesii materialiste. Maria o exprimă destul de convingător. da. Iar Maria. Până şi felul cum articulează vorbele i se modifică într-o oarecare măsură.. cu revelaţiile ei. Am sentimente paterne pentru ei. Poate simplific puţin. – Cum? – Se pare că există doi poli. cel al oportunismului diabolic. Ea a devenit bună. altruistă.. Au zis că eşti un om curajos. mi-ar plăcea să le fac cadou restul de energie vitală pe care-l mai posed. Mai degrabă un fel de masochism mai curios manifestat. Lasă mâna Mariei. în schimb. reprezint destul de bine polul opus. Spune: lucrurile sunt clare. Şi ceilalţi au spus tot aşa. nu vrea să apuce cât mai mult. Te-au apreciat.. varianta ei aş alege-o. Nu este nevoie să-mi mai aducă alte amănunte. Ea se află la antipodul existenţei de tip jurnalistic. nu este lacomă. Stau amândoi în faţa mea.

cei cu existenţe de tip jurnalistic. iar teoria mea să fie a unui nevolnic. Minţind. îţi trebuie o energie Se şi recunoaşte. Ochii îi strălucesc. Într-o statistică. dacă ţii să-mi afli părerea. Uite cine-i de – Poate că meseria de om politic este mai greu de neschimbată în interiorizarea ei. Metafora junglei. ce-are de spus despre ieşirea lui? E înţeles? Dacă omul obişnuit nici nu reuşeşte s-o înţeleagă prea bine? Ce-mi răspunzi la asta? Şi. devenită ideală. Ia stai un pic! Nu te mai plimba bine decât mine. Nu toţi sunt nişte profeţi sau oameni rog! Eu cred. agresive. Este posibil să fie aşa cum dificilă. savurându-şi propria cenestezie. le cunosc foarte bine. 2010 228 Voicu Bugariu – August-Decembrie A devenit foarte agitat S-a ridicat de pe scaun. îi pune în partea cealaltă.. – Priveşte vinovat spre Măria.. dacă mai mare decât pentru alte profesii. ştii.. de informaţii. Mă uit înspre Măria. nu te sfinţi. cu mâinile în buzunarele – Bine. strugurii? Zici că jurnalistica este rea şi imorală fiindcă n-ai fost în stare să-i faci faţă? destinate să fie mâncate. Oamenii ierbivorele. – Cristian! spun. este o chestiune de vitalitate. Virgile. ar fi carnivorele.. – Nu te supăra. parcă ascultând muzica timpului ce trece. Ea-l cunoaşte mult mai oarecare măsură. se pantalonilor săi bleumarin. Doar s-a spus. dificilă dintre toate. mişcare pe alţii şi se foloseşte de ei. Trebuie să le trebuie să fie în stare în fiecare clipă să ia decizii. figurează imediat după cea de scafandru.. Ar fi ceva în ceea ce spui. la fel de senină. cere un grad de inteligenţă foarte ridicat.. – Vezi? Dacă este ca în povestea cu vulpea şi oameni cu o mică energie vitală. dar sunt situaţii când omul trebuie să arate ce este în stare. dar de plimbă prin camera mică.. te supăra nici tu! Nici nu ne-ai spus foarte clar cine se află această dată sunt nişte sclipiri impure. pe locul al doilea. în general. hm? La asta ce-ai de spus? Ia te uită ce elocvent a devenit! – Am auzit că profesia de jurnalist este foarte pentru a fi om politic sau jurnalist. spun. Insul respectiv este un conducător de oameni. Ai zis că-l reprezinţi doar într-o – Omul politic necinstit. Dar. iar ceilalţi spui. El se prelucreze repede şi corect. Cine este? la celălalt pol. ziariştii. află într-un flux de noutăţi. bună pentru morala este pentru cei slabi.Editura LiterNet. cum să-ţi spun? . meseria de om politic este cea mai atât de furios! Ai dreptate. Oftez. politici..

adică o viaţă ca o simfonie. unitară. Ea vine să sintetizeze dezbaterile cu tabăra cealaltă. Ar fi fost interogat cu privire la activitatea sa politic. dar ce i-a interesat. S-au purtat foarte politicos cu el. îţi dau dreptate. Singura şi privire la vinovăţiile unora şi la pedepsele ce li s-ar cuveni.. M-am pus la dispoziţia lor de . de pe urma cărora să câştige o groază de primitivă. Nu toţi urmă să constate că fiinţa lui a rămas neperfecţionată. adevărata tragedie a cuiva este să intre din greşeală în adevărata vocaţie. Sau să trăiască un roman dacă-i place să scrie sau să vorbească un şir nesfârşit bani. Ancheta s-ar fi pot fi nişte contemplativi. dar la scorneală. după ce omul reapăruse la locul lui. nu l-au făcut nici mai bun şi nici mai înţelept. mai departe. cu grupul lui Cristian şi Mihai a fost tot o anchetă. Oamenii se inspiră în acţiunile lor din ficţiuni citite. S-au Intervievat.. circulă un zvon.. că sofismele au umplut viaţa. decât adevărată. Mă frapează puternicul ei caracter livresc..Editura LiterNet. 2010 229 Voicu Bugariu – August-Decembrie întârziere. Se spune că unul dintre conducătorii politici ai zilei a fost oficială cu privire la absenţa lui. Presa a aflat cu răpit şi a lipsit trei zile. s-au găsit oameni care de articole. Depinde din ce parte priveşti lucrurile. să depună mărturie în sensul celor declarate de omul Jurnaliştii au făcut investigaţii. L-ar fi răpit o echipă de foşti participanţi la traseelor turistice. Fiecare dintre cele două teze poate fi argumentată aproape la fel de bine... Sunt două opţiuni fundamental diferite.. realitatea imită literatura.. l-au adus înapoi la Bucureşti. se ştie. încălcându-şi astfel # Uneori. Unde a fost în zilele cu pricina? La munte. printre ceilalţi. dar fără nici-un rezultat concret. Sau să scrie un mare roman. desfăşurat într-o cabană forestieră. aflată în afara de dinainte şi la poziţia sa actuală. să-şi satisfacă orgoliul. Nici nu mai trebuie să spun ale discuţiei. fiindcă singur vei găsi destule continuări l-au somat să le răspundă la întrebări. Dacă vrea autentic. N-a existat nici-o informaţie câteva săptămâni. Este o antinomie.. Cu aceste precizări. făcut investigaţii.. lipsită însă de vreun bunăvoie. marea concluzie este următoarea. demnitarul a declarat: Totul este o Contează ce doreşte insul în sinele lui adânc. Acest mit este înrudit cu păţania mea de-acum Prin oraş. un mit mai bine zis. să aibă putere. Revoluţie. După ce-au aflat Este o poveste care-mi pare mai mult frumoasă De fapt. Un literat-jurnalist care a tămâiat dictatura preliminariu terorist. Discuţia mea.

Editura LiterNet. mult mai uşor pentru nişte meu. acolo rămân. o reprezentare foarte exactă a sfera moralului.. l-am căutat pe Cristian.. pentru nişte texte publicate. de neclintit. de regulă evaluându-l prin criterii ce ţin de mele. Este. „Sper că n-ai făcut şi tu parte din grup. unei conduceri sacrosante. poate să invoce cu totul convenabile pentru dictatura comunistă. n-am făcut. 2010 230 Voicu Bugariu – August-Decembrie parte din ea) se dovedeşte mai imaginativă decât manevră. Nu mi-aş fi putut imagina răpirea şi din cauza unei idei de intangibilitate a autorităţii politice. n-am altă sursă. Mi s-a părut că-mi ascunde ceva. Disidenţă înseamnă şi dorinţă de putere. Povestea cu răpirea şi interogarea politicianului politic. în mod obişnuit. După o vârstă. Propaganda poate fi mult mai uşor reconstituită decât actele de conducere. Primul nu are. deci. De aici tot felul de confuzii şi neînţelegeri. politic. Asta în timp ce unii anticipaseră cu brio scenariul respectiv. Diferenţa de mentalitate dintre omul obişnuit şi politician este imensă. Deceniile de lui concretă: alte considerente în apărarea lui. cazul mentalităţi politicului. Când un ins şi şi caracterul ambiguu al exercitării puterii. Acuzarea amplificată sau diminuată de executanţi.” „Nu ţi se pare că totul a fost o copilărie?” îmi stârneşte invidia.” „De unde ştii amănuntele? De unde ştii că răpitorii au fost ajutaţi de un bun prieten al politicianului?” „Aşa se vorbeşte. Exemplul cel mai recunosc: Ideea unei asemenea răsturnări a clar l-am avut în timpul Revoluţiei. N-aş fi fost în stare să născocesc o asemenea are însă o vinovăţie mult mai mică decât un deţinător efectiv de putere în timpul dictaturii. De vină ar fi o anume sclerozare a minţii literatura. când am fost silit să Ceauşescu nu mi-a apărut până acum în minte. Pe când omul comunism ne-au inculcat o mentalitate ce conţine ideea grupul său au ajuns în vârful piramidei. Vinovăţia lui este a inoculat şi a consolidat studenţi să-l tragă la răspundere pe un literat. dacă n-a fost un asasin. Realitatea (miturile străzii fac . vinovăţia lui este Tipic pentru resemnarea politică a unor indivizi formaţi în timpul unor dictaturi. omul nu mai reuşeşte performanţe deosebite în materie de imaginaţie. După ce-am auzit povestea. Mai intervine unui regim politic înseamnă propunerea unui alt regim Omul politic conduce prin indicaţii. „Nu. „Răpirea” mea ar avea totuşi o explicaţie.” Evoluţiile recente de la noi arată cât de impur poate fi actul de disidenţă politică.

” „Ce vrei să spui cu asta?” „Nu este părerea mea.. a scos din buzunarul blugilor câteva file de hârtie împăturite şi destul de mototolite. Iar apoi.” Am citit câteva rânduri. Mai degrabă mi se scandal recent apărute? De neînţeles. De ce nu? În ziua de azi totul este posibil. Ancheta a avut într-adevăr loc sau nişte intelectuali au organizat o farsă mai puţin obişnuită?” „Adică ancheta să nu fi fost?” „Da. Cristian mi s-a părut reticent. Puterea are o altă logică. Doar n-o să răspundă afirmativ. Nu este un document secret. N-am habar de treaba asta.” pare plauzibilă o alta variantă: Cristian şi prietenii săi s-au apucat de confecţionat literatură! Au lucrat ei . mi-a spus. Au fost difuzate. Probabil mi-a apreciat pozitiv opţiunile politice. deşi am încercat să mă păstrez la nivelul generalităţilor. Mi le-a întins. Le-am găsit într-un parc. într-adevăr. au apelat la sentimente. Vei vedea că povestea cu răpirea şi anchetarea ar putea fi adevărată.” „Şi cum s-a apelat la sentimentele lui?” „L-au întrebat dacă vrea sa trădeze Revoluţia sau nu. Cum de nu l-a publicat până acum unul dintre ziarele de o eventuală dezminţire? Mă îndoiesc. Mă întreb dacă nu cumva sunt apocrife.. „Uite. Să se fi temut de „Nu. Când ajunge sus. n-are nici o importanţă de unde provin. 2010 231 Voicu Bugariu – August-Decembrie Era o copie xerox după o dactilogramă destul de îngrijit realizată.” Am mai discutat destul de mult. omul devine cinic. Este dispus să-şi păstreze puterea cu orice preţ..” „Asta nu-i întrebare s-o adresezi unui om politic. O surpriză. „Poţi să mi le laşi?” „Chiar ţi le fac cadou. M-a privit suspicios. de parc-aş fi fost un provocator pus să-l tragă de limbă. ca nişte manifeste. am citit cu atenţie textul. pe neaşteptate. Am auzit-o şi pe-asta. pe-o bancă.” „N-ai nici un amestec?” A ridicat agasat din umeri: „Poate glumeşti. Nu merge doar cu cinismul. E puerilă..” Reîntors acasă. citeşte asta! O să-ţi schimbi poate părerea.Editura LiterNet... atitudinea lui s-a schimbat... Am spus: „De fapt. Iar cinismul este incriminabil doar în ordinea morală. Principalul este că există. Cu aerul că ia o decizie importantă.

B: Dacă v-am fi rugat să staţi de vorbă cu noi. întotdeauna am acordat interviuri. politica este arta posibilului. Cum s-ar comporta? Cine renunţă la putere de bună voie? Puteţi să-mi daţi un exemplu? . Un grup nimerit întâmplător la putere nu se cramponează cu atâta îndârjire de ea. Sunteţi pasibili de pedeapsă penală. Niciodată n-am refuzat un ziarist. fiind pregătită o lovitură de stat pentru 30 decembrie? P: Nu ştiu nimic. a fost o revoluţie sau o lovitură de stat? P: A fost o revoluţie. Sechestrarea unei persoane oficiale. Aştept să-mi spuneţi ce doriţi de la mine. A: O altă întrebare. Nu vă cerem să ne acordaţi un interviu. Textul apare sub forma unui dialog P: Actul vostru este terorist. n-aţi fi acceptat. Asta înseamnă că acţiunea dumneavoastră politică a început mai demult. În primele zile de după Revoluţie aţi declarat că grupul dumneavoastră nu doreşte decât să gestioneze puterea până la alegeri.Editura LiterNet. A: Aveţi cunoştinţă de ipoteza că evenimentele urmau oricum să se precipite. P: Le-am comunicat părerile mele. dar şi film politic. Le-am răspuns la toate întrebările. Ne-am asumat toate riscurile. Şi nici nu dă lovituri sub centură. Cu maximă sinceriate. Jurnaliştii o ştiu. de la putere.. Interlocutorii sunt notaţi Iniţiala răpitului este P. Ce înseamnă asta? Ştii bine. Vă asigurăm. În România. P: Nu este adevărat. afirmaţiile dumneavoastră nu vor fi făcute publice. Bune de tipărit în presă. fie şi clandestin. Apoi aţi dovedit contrariul. A: Ştiam. A: Prima întrebare. P: De acord. Închipuiţi-vă că în locul grupului meu s-ar afla unii dintre cei care ne combat. în decembrie 1989. C: Vă informez că nu ne găsim într-o redacţie de ziar. B: Aţi făcut afirmaţii convenţionale. Ar merge şi ca dialog într-un dramatizat. 2010 232 Voicu Bugariu – August-Decembrie înşişi sau au apelat la un om de meserie? Replicile ar dintr-o piesă de teatru. Ce intenţii aveţi în realitate? P: Lovituri sub centură. A: Dorim să ne răspundeţi la câteva întrebări. P: Foarte bine. putea face parte dintr-un interviu repede uitat.. prin iniţiale.

El poveste) a reuşit să exprime un fenomen ce ţine de Revoluţie. Este în mod sigur un text apocrif. societăţii. Niciodată un moralist n-a ajuns un mare om politic. Stupefacţia a dispărut.. dar nu veţi reuşi să mă discreditaţi. Sau. Poate chiar Cristian l-a scris. fără cea mai mică emoţie. aş P: Nu ştiu ce aveţi de gând să faceţi cu înregistrarea. Şi în special a celui de la noi. Dacă le veţi scrie nu veţi găsi prea mulţi cititori pentru ele. ca şi cum orice interpretare mai amănunţită. Asta-i tot. O făcătură stângace. Este o P: N-aş spune. nu are.Editura LiterNet. Cea dintre mijloace exclusiv morale. Cu Academic. Când este chemat să P: Fiindcă moralistul este un teoretician. Noi nu suntemi schimb. Pornim. nu urmărim scopuri antisociale. La fel şi absurda senzaţie de a fi devenit un orfelin. autorul (răpirea înaltului demnitar este o evenimentele s-ar fi petrecut cu mulţi ani în urmă. Voi sunteţi victimele unei confuzii. psihologia socială: stingerea marii emoţii declanşate de Evenimentele se scurg într-un ritm ce exclude sau fără voie. ca nişte participanţi la un simpozion. Într-o discuţie reală.. Speculaţiile n-au nici o importanţă. mai bine zis. A: De ce? imorali. crede că glumiţi. nu se descurcă. Se discută probleme până nu demult arzătoare. conjuncturi inedite. participanţii n-ar fi vorbit cu atâta detaşare. să ia decizii pe loc în înţelege lucrurile în principiu. . Noi nu sfidăm legile morale ale morală şi politică. Ce intenţii aveţi de fapt? A: Nu ne interesează aspectul filozofic al rămână la putere. Sentimentul ce mă domină acum este un hibrid format mai vota? Ce credeţi? din vinovăţie şi amărăciune. Nu se poate face politică prin imposibilitate. Nu-mi rămâne decât să urmăresc fluxul şi refluxul luptei pentru putere. în decât alţii. intenţii. Nu cunoaşteţi psihologia alegătorului. Cum adică? Un om politic declară P: Dacă nu v-aş vedea figurile ameninţătoare. Vă rugăm să ne răspundeţi la întrebare. 2010 233 Voicu Bugariu – August-Decembrie problemei. de la premisa că putem conduce mai bine C: Ce-ar spune alegătorii dacă v-ar auzi? V-ar rezolve situaţii practice. în chip de jurnalist începător. are una singură: să B: Ăsta este cinism.

de-abia începută. m-am trezit aşteptând un miracol venit din afară. Marile În aceste zile. contemplarea trecutului. Dintr-o O întoarcere radicală de mentalitate. mi-a s-a părut că descopăr unde am greşit. măcar pentru o accesibilă. Am dată. Până la un punct – dezamăgirea putere aflu. Aprofundarea citind documentele împrumutate de la Tante Olga. Revoluţia m-a smuls trecutului şi jocul analogiilor mi-au făcut bine. Iubirea vinovat cineva anume. nedomesticită se transformă în moarte. trebuie să mă rup de exterior. dar emoţională a acelor zile. la efectul lor benefic. realitatea Poezia Revoluţiei se transformă în proză.Editura LiterNet. Pentru a înţelege în ce secvenţă psihologică mă vreme. Am trăit ceva A fost un apel la amintiri. 2010 234 Voicu Bugariu – August-Decembrie demagogice. ci momentelor revoluţionare naşte proza încăierărilor a din exterior. O asemenea desprindere nu-mi este însă În lunile trecute de la vizita mea în Banat. Nu neapărat fiindcă ar fi este în firea lucrurilor. Tot prozaică este un receptacul prea şubred pentru ea. a dura dincolo de anumite limite. Dacă tensiunea emoţională ar precum în marile poveşti de dragoste. cu rapida decădere în vechile formule de viaţă românească. Acum. mi asemănător unei iertări de sine. efect al şocului pricinuit de lupta pentru şi de stingerea emoţiei colective. când sentimentul de comuniune s-a estompat ba chiar . înlocuirea brutală a poeziei revoluţionare – crudă. lupta pentru căpătuire uşoară. Trucul dintotdeauna. pe seama altora? Sau un destin ironic al românilor? amintesc oamenilor o lege: poezia Nesfârşitele meschinătăţi ale luptei politice le sublimă îngăduitoare ale neamurilor mele din Comloş. comedia confruntărilor parlamentare şi depăşit. Citind articole de ziar. Sufletul colectiv a ales sunt în stare să trăiască prea multă vreme în tensiunea savuroasă. din solidaritatea cu nişte oameni vii. Ar fi posibilă alcătuirea unei diagrame a mentalităţilor pornindu-se de la presă. pare a predomina o retorică a promisiuni nu se îndeplinesc. amărăciunii. chiar tragedia întoarcerii la un trecut părând iremediabil # încercată în primele zile de după Revoluţie. constat: Nu sunt un original în materie de atitudini post-revoluţionare. Oamenii nu funcţionat un mecanism reconfortant. simţit: Minunea este posibilă. vine nu din amintirile mele. atât de interzis reveriile şi analizele din autentică –. ar trece în tragedie.

Editura LiterNet, 2010

235

Voicu Bugariu – August-Decembrie Dezastrul lui a început tocmai de la contactul cu politica şi, în chip oblic, cu forma jurnalistică de viaţă. Fiind un incapabil de minciună, fie ea şi vitală, a fost aruncat din şa. O gafă de natură politică l-a eliminat din Bucureşti, o alta din orăşelul unde-am ajuns în 1949. A încetat să vârsta mea de astăzi. În ceea ce-l priveşte, a fost o coincidenţă a destinului individual si a celui politic. Moartea lui Victor, fratele meu, tizul jurnalistului din trăiască, începând să supravieţuiască atunci când avea

începe să se transforme în contrariul său, constat cât de comodă era resemnarea din timpul dictaturii, gândul că timpului îl va lecui cândva, într-un viitor incert. Am unde ajuns astfel să trăiesc un regret de gradul al doilea. De în timpul ultimelor luni ale comunismului răul politic este un dat fatal şi doar trecerea lentă a

asemănătoare cu a mea, acum îmi pare rău după acea perioadă când exteriorul era atât de închis şi de absurd, dar permitea o evadare perfectă în amintiri. Regrete şi incapabil să-şi depăşească senzaţia de

regretam pierderea tinereţii şi irosirea unor vieţi

paradoxale de deţinut adaptat la condiţiile de viaţă din disconfort adusă de eliberare. lagăr

anii treizeci, a fost parcă o pedeapsă gândită simultan de aceste două instanţe. În anii următori, resemnat, automat inteligenţa şi exercitându-şi competenţa

au fost aproape la fel de importante, în ceea ce mă priveşte. Undeva, în generaţia celor trei fraţi, s-a produs simţit o ruptură, o falie fatală, sau o cădere

Am înţeles: determinările genetice şi cele politice

profesională, a lucrat foarte bine. De-abia acum încep Îmi decupa din ziare şi reviste articolele, dar era să-i înţeleg amărăciunea şi neîncrederea faţă de mine.

inautenticitate. Tatăl meu a intuit-o şi i s-a opus. El a periculoasă dincolo de anumite limite. S-a străduit s-o că jurnalistica, scrisă trăită, devine

în

nemulţumit. Şi tot acum pot să înţeleg în mod corect rămân o fiinţă modestă, cu un serviciu oarecare. A intuit că drumul meu printre oamenii de carte va fi

strania lui dorinţă ca eu să nu fac studii superioare, să

evite şi, până la un punct, a reuşit, imitând stilul de

neconvingător, chiar fals? Sau s-a gândit că vremurile nu sunt pentru intelectuali; aceştia având la dispoziţie doar o lungă partidă de resemnare? Mi-a simţit

viaţă al bătrânului, al lui Nicolae. Transplantat la oraş, intrat în politică decât atunci când n-a mai avut încotro.

s-a mulţumit să fie un profesionist de primă mână, n-a

o carieră de lucrător manual? Pentru a mă feri de-un

laşitatea intelectuală şi morală? De ce mi-a recomandat

Editura LiterNet, 2010

236

Voicu Bugariu – August-Decembrie limbile străine după ce-a fost concediat, dar a acceptat ironizeze şefii, devenindu-le foarte antipatic, pentru ca apoi să-şi ceară transferul într-o altă slujbă umilă, unde întregul ciclu avea să fie reluat. În tatăl meu, destinul lui Nicolae ar fi trebuit să se repete, aşa au fost premisele. Încă un adevăr înţeles de mine cu mare întârziere. Dintre cele patru vieţi, numai a lui Nicolae are autenticitatea unui roman adevărat. Greşeala lui din război, fetiţa făcută în Tirol, la Sankt Johann, nu mi se pare o disonanţă. (Mama ei i-a scris Sânei, rugând-o s-o primească în vizită. A fost refuzată, dar nu s-a supărat. Un copil este un dar ceresc. Wetty se considera o norocoasă.) Autentică a fost şi nedumerirea lui din anii de după 1946 când roata istoriei începuse să se întoarcă în sens invers, stricând ceea ce generaţia lui construise. A fost un om întreg şi a trăit după pofta inimii. Dintre textele citite de mine astă-vară şi în lunile ce-au urmat, însemnările de război sunt cele mai autentice, cele mai adevărate. Niciodată n-am avut şi nu voi avea echilibrul său şi nici sentimentul lui desăvârşit de-a se afla în rând cu oamenii. servicii foarte modeste, fără să ezite uneori să-şi

pericol ce dormita în firea mea? Judeca prin analogie cu nu are şanse reale de realizare în contextul românesc înregimentez oportun şi nici să rămân pur? De fapt, nu ştiu foarte exact ce gândea despre el însuşi? Înţelesese că fără demagogie un intelectual

de după 1946? Se gândea că nu voi fi în stare să mă

mine. În ultimele lui zile, când îşi aştepta moartea la spital cu curaj de ostaş, i-am dus un articol apărut o tentă politică. Autorul comentat de mine fusese un politician versatil, n-o ştiam. M-a lăudat, pentru prima mea. Apoi m-a întrebat: oară mi s-a părut pe deplin mulţumit de o producţie a „Ştii de ce este agreat astăzi?” într-o revistă importantă din Capitală. Un eseu fără nici

au apărut nişte rude venite în vizită. A murit peste trei

N-a mai apucat să-mi dea amănunte, în cameră

zile. Articolul meu era mincinos în esenţa lui, iar laudele erau sofistice. Redacţia îmi acceptase textul pentru că pica bine pe o aniversare. politică. Modest şi Da, despre el se poate spune că a fost o victimă competent, instruit, având

cunoştinţe surprinzătoare, scoase la iveală doar în treacăt, pentru a-l înţepa pe vreunul care comitea vreo eroare culturală. Ar fi putut să se descurce bine cu

Editura LiterNet, 2010

237

Voicu Bugariu – August-Decembrie încăperile astăzi, după atâţia ani. Am sunat, n-a ieşit nimeni. Un ins foarte amabil, bunic fericit, m-a informat: Actualmente apartamentul este locuit de un sta de vorbă cu el. Un celibatar, la unele sărbători se

Cei trei domni – Gheorghe, Victor şi Lelu – nu s-au mai simţit atât de bine în ei înşişi. În privinţa, lor n-a fost vorba doar de clasica dezrădăcinare. Gheorghe a fost o victimă politică, dar nici

activist, un bătrân singur, cam ciufut. Nu prea se poate fotografia într-un grup organizat în jurul lui Ceauşescu. Locuinţa funcţionarului superior de bancă a fost preluată de un „ilegalist”. necunoscut. A aderat Desigur, nu este vorba de a-l blama pe un la partidul comunist din Lucrurile se leagă până şi la nivelul coincidenţelor.

destinul nu l-a protejat. A fost pedepsit pentru orgoliu? l-ar fi putut întreba vreo materializare a nemilosului său destin. De ce nu poţi să faci un minim gest de propriei tale superiorităţi? N-ai dreptate, sunt şi alţii la fel de inteligenţi şi de citiţi ca şi tine. Şi uite-i cum se vasalitate faţă de şefii tăi? Ce te opreşte? Conştiinţa

De ce nu eşti în stare să dai cezarului ce-i al cezarului?

încline în faţa lor... Maică-mea susţine până astăzi că

a trăi mai bine şi-a reuşi să-i determine pe alţii să se

mlădiază după alţii, cum îşi îndoaie şira spinării pentru

convingere, probabil. A activat, apoi a fost demnitar şi a de azi se mută în vile din cartiere rezidenţiale. Ce să-i familiile în joc, nevestele, mai totdeauna

acceptat un apartament foarte bun la fel cum disidenţii faci? Omul este martir şi fanatic doar până la un punct. Sunt ambiţioase, concurenţa feminină în materie de locuinţe Bunicii mei au plecat de la zero. N-au exploatat

micul Victor n-ar fi murit dacă nu plecam din Bucureşti. Simte ea, aşa ar fi fost. Leucemia este o boală virală. fi fost mai maleabil, s-ar fi dat puţin bine pe lângă şefii lui. Nu ne-ar fi aruncat la dracu-n praznic. Altfel ar fi fost viaţa. Şi tu ai fi avut o altă viaţă. Zilele acestea, am fost la casa unde am stat până Victor n-ar fi dobândit-o şi n-ar fi murit dacă tată-to ar

cât mai bune.

mondial, când Nicolae Herzovi era încă un om destul de întreţinându-se singur. Bătrânii îi plăteau doar hainele. fost o perioadă despre care nu-i plăcea

pe nimeni. În anii imediat următori primului război

în 1948. Într-un bloc cu patru etaje. Mi s-a părut mai

mic ca înainte. M-am dus la fostul nostru apartament. Mi-ar fi plăcut să intru şi să văd cum mi se par

sărac, tatăl meu a urmat gimnaziul şi apoi liceul A să

Editura LiterNet, 2010

238

Voicu Bugariu – August-Decembrie cultivat, ei s-au străduit să realizeze o mutaţie, s-au străduit să se facă de-a binelea domni, spre deosebire pe parcursul lungilor ani ai primului război. Ei au încercat să trişeze viaţa, să fure prin magia vorbelor. de Gheorghe, fratele mai mare, înlocuitorul tatălui lor

povestească. La Periam, a locuit la îngrijitorul şcolii, coridoarele, scările, a tăiat lemne şi-a făcut focul în sobe. N-a fost uşor, şcoala era mare. Era slugă, dar avea energie să fie printre primii la învăţătură. După încheierea liceului comercial n-a putut să se înscrie la universitate. Şi-a luat un serviciu şi de-abia după vreo pentru găzduire şi mâncare a măturat clasele,

N-au obţinut un elixir de fericire, ci un drog aducător de nenorocire. Victor a pactizat cu diavolul. S-a aruncat în

opt sau zece ani a reuşit să se înscrie şi să absolve

Academia Comercială. Şi aici a obţinut calificative foarte bune. S-a făcut singur pe sine, n-a oropsit pe nimeni. Şi cu toate acestea, în locuinţa lui şi a familiei lui s-a instalat ilegalistul. Relaţiile mi le-a dat tot un avantajat Povestindu-i cine sunt şi ce caut acolo, a avut un al regimului comunist. Un pensionar bine întreţinut.

fii cinstit şi corect, îl sfătuise tatăl său. Dar, când începi

jurnalistică şi în oratorie cu patimă şi uitare de sine. Să

să minţi, şi-ţi faci o meserie din potrivirea cuvintelor în fost pritit de tatăl tău şi de fratele tău mai mare. Iute

favoarea unui partid, repede uiţi de bunul simţ ce ţi-a

vinovat în afară de Istorie. Restul este demagogie şi luptă pentru putere. Când treci dincolo de filozofia precară a articolului de ziar, constaţi că marile idei de

fost să fie, mi-au spus privirile lui. Nimeni nu este

zâmbet ambiguu şi a clătinat filozofic din cap. Aşa a

treci peste nuanţele adevărului şi începi să te gândeşti doar la vorbele potrivite într-o anumită ocazie, la cuvintele ce i-ar pica bine şefului tău, cel care te-a făcut jurnalist destul de bine plătit. Iar apoi, când te-ai

calificat jurnalist şi, vorbind în public, te-ai convins că le-ar posezi oarecare charismă, să te gândeşti doar la ce plăcea mult să asculte viitorilor alegători.

care se face caz n-au nici o acoperire în realitate. În politică, totul depinde din ce parte priveşti lucrurile. Totul este argumentabil.

Alegându-ţi în minte frazele, te-ai simţi îmbătat de o ameţeală necunoscută. Prin minte, ţi-ar defila trofeele oponenţii lor: vile, maşini, femei frumoase, soţii de rezervate celor care ştiu să mintă mai bine decât

meu a trăit ca un ţăran, sumar deghizat în orăşean

Victor şi Lelu, în schimb, au păşit cu stângul. Tatăl

Editura LiterNet, 2010

239

Voicu Bugariu – August-Decembrie protipendadă. Nu şi-a folosit astfel faţa lui de băiat frumos şi forţa virilă ce se citea pe bărbia despicată, a preferat să-şi petreacă duminicile în partide de cărţi cu şi în vorbit. N-a avut curajul să atace vreo fată din

neam mare, copii molipsiţi de nobleţea soţiei tale şi bănăţean, iremediabil lipsit de lustru, dar spirit de energic, consternându-i pe intelectualii având un sânge mai subţire decât sângele tău de ţăran

inteligent,

de vitalitate. Aşa a cugetat Victor în anii când zeiţa norocului prevesteau o carieră strălucită. A fost din eroare părea să fie favorabilă, iar patronii săi politici îi

rasaţi, proveniţi din familii ilustre, dar fatalmente lipsiţi

prieteni care locuiau, ca şi el, în cămăruţe modeste. N-a nu implică atât efort intelectual, cât mai ales artă de-a

ştiut, n-a intuit că tentativa lui de a-şi ului consătenii manevra într-un câmp uman, esenţial diferit faţă de cel liceul.

din sat şi de cel din oraşul ardelenesc unde şi-a făcut A pus osul, s-a îngropat vreun an în Biblioteca

considerat o mare speranţă. Nu făcea parte din tabăra jurnaliştilor, ci din a lui Nicolae şi Gheorghe. Şi a mea. N-a fost un câştigător la loteria puterii, fiindcă nu avea ca şi mine. Nimerit din greşeală printre carnivore,

suflet de sofist, era un infirm din acest punct de vedere,

mine, a rezumat sute de cărţi, a conceput o bibliografie

Academiei, a făcut un munte de fişe ajunse acum la

printre felinele mari ale politicii bănăţene. Bocu s-a austeră de bibliotecă. Începuse bine. Se afla pe pista ce

practic imposibil de realizat într-o viaţă de om. A prins N-a ştiut şi n-a intuit cum se părăseşte un grup social

a scrierilor despre Banat şi o antologie uriaşă de citate,

înşelat în privinţa lui. Adevărata lui vocaţie era munca

sabia succesului de lamă, în loc s-o apuce de mâner. şi cum se pătrunde în cel de deasupra. A intervenit şi Biblioteca Academiei, poate nu s-ar fi aruncat cu atâta

l-ar fi dus spre o viaţă conformă cu aspiraţiile lui un timid, dovadă este amorul lui pentru o femele atât

adevărate. N-ar fi trebuit să se amestece în politică. Era de umilă. Jeni îi asigura un climat de adulaţie şi

destinul, întâmplarea. Dacă n-ar fi fost concediat de la

ardoare în jurnalistica politică, poate s-ar fi disciplinat

Capitală dintr-o eroare. Victor a fost îndrăzneţ în scris

nesiguranţa de sine a comloşanului fălos, nimerit în

admiraţie necalificată, îl ajuta să-şi învingă ezitările,

în cele din urmă, ar fi adoptat un ritm acceptabil, O enormă putere de muncă, nici măcar visată de mine, neucigător. N-a fost să fie, nici în viaţa lui. A dat greş.

Nu eram făcut pentru jurnalistica literară. exprimată mai întâi printr-o alegere greşită a profesiei. familia nu este o povară. Atunci. 2010 240 în seara de Voicu Bugariu – August-Decembrie iarnă să geroasă. petrecut combinaţie matrimonială este posibilă. Am minţit fără comutare funestă.Editura LiterNet. o caznă pe viaţă. când s-a m-am trezit o s-a risipit. aş răspunde. dar şi obligaţiilor sale profesionale este un chin niciodată greşită. definitiv în plutonul autorilor menţionaţi în istoriile Eşecul profesional. am mistificat pe jumătate. am adăugat lipsa de ştiam vocaţie. unul mort la misterioasă a celui care şi-a supravieţuit? Tatălui meu profesionist am fost şi în ce măsură mi-am dres viaţa I-aş spune lui Nicolae: N-am reuşit să ajung un douăzeci şi patru de ani. a devenit fapt de arhivă particulară. Ce le-aş spune dacă i-aş întâlni Sunt il frutto. Altfel se simte în el însuşi unul pentru care îndeplinirea dintr-o damnare subtilă. la întrerupt. Fiica mea trăieşte în ţări străine. pentru mine au trăit şirul de bărbaţi într-un for al umbrelor? Am ajuns om în rândul Nicolae? Am fost un jurnalist bun. dar dătătoare de speranţe: lipsa de vocaţie. Cine lui îi aduce o oboseală plăcută şi o satisfacţie ce-l cu minciuni? fortifică psihic. Va purta un nume cu rezonanţe azi anglo-saxone? În lumea bulversată de orice Herzovi. Drept urmare. în satul din Bărăgan. El va hotărî – o decizie . îndeplinind astfel programul de viaţă al lui de o natură mai deosebită. ce interzicea devin scriitor. vor ajunge în curând pe mâini străine. n-am reuşit nici să conving şi nici să devin un om de partid. celălalt eşuat în postura oamenilor. perfecţionând schema de viaţă a celor doi unchi ai mei. nu te-ar fi convingere. nu să-mi negociez trădările. munca nişte copii reuşiţi. ieşită din comun. dar piedica a fost împiedicat să te realizezi ca bărbat. să ai o familie şi ce i-aş răspunde? Dacă m-ar întreba cât de bun de neimaginat pentru un străin de munca literară. Ba da. Astfel de ambiguităţi şi nu lipsa de talent m-au plasat literare doar la bibliografie. am tămâiat si din neamul Herzovi. aproape lucrează din vocaţie are o bună stare de spirit. mi se va spune. Pentru el. vor fi irosite de Sunt ultimul bărbat ce-i poartă numele lui Nicolae ani aproape va uita cum a chemat-o înainte de căsătorie. om în rândul oamenilor. peste câţiva angajându-mă din principiu spunerea adevărului. La damnarea istorică. Din lipsă de condiţii. am înjurat cu ezitări. hârtii ce oameni cărora numele de Herzovi nu le spune nimic. fie şi literar.

în scopul Asta-i tot. dar şi de cărţi. Am adoptat unele versiuni cu privire la cele petrecute în Bucureşti. aşa cum fac eu acum. Foloseşti vorbele spre a-ţi funest să perseverezi. În primele zile de după 21 decembrie. Şi atunci. dar acum luciditatea începe să mi se estompeze. Şi. se va întreba poate ce fel de om a fost tatăl ei şi-şi va răspunde singură. apoi pe deplin conştientizată. dar mai mult faţă de cumva într-o meserie asumată dintr-o întâmplare să lucreze şi să citească suficient de mult. Sursa ei afectivă îmi dă din ce în ce mai puţină energie. Revoluţia mi-a curăţat gândirea. privesc de-abia cu bunăvoinţă şi te-ndeamnă să le-aduci cât mai repede întoarcere a jocului. eventual să le includ într-o scrisoare adresată fiicei mele. Sunt talentat. minune!. M-am angajat faţă de o fată. dar până acum a foarte intens. Deşi nu cred c-o interesează acum adevărul despre mine. pentru a mă perfecţiona nenorocită. iar eu voi fi de multă vreme mort. te aşa. Aşa încep damnările. ascunde adevăratele păreri şi sentimente. Trebuie să-mi ţin cuvântul. de mutrele unor oameni nedormiţi. Aşa se alege jurnalistica în dauna literaturii. după un timp. ai devenit un jurnalist. adus de întâmplare. dar orgoliul nu mă mine însumi.Editura LiterNet. început doar presimţită. Ar trebui să-mi notez concluziile de arheologie personală. nu mă mai îndoiesc de asta. Când ea însăşi va începe să îmbătrânească. . căpătând înfrângându-şi brusc pofta de-a căsca. redactorii lor. conversaţii private. întreprinderea lui nu prosperă atât de repede pe cât a sperat. ci şi printr-un act de voinţă. luări de cuvânt. începi să crezi într-o dotat din naştere pentru literatură. Singura mea resursă sunt eu însumi. la câteva mici proptele politice. Omul are o ambiţie şi uită că lasă. 2010 241 Voicu Bugariu – August-Decembrie fost o conjuncţie de întâmplări nefavorabile. Imensa majoritate face devin dintr-o dată foarte permisive. Va trebui. Nu este vorba numai de articole rapid însăilate direct la maşina de scris. exasperat că treaba lui literară. editurile şi publicaţiile unde până mai ieri nici nu te băgau în seamă. orice s-ar întâmpla. recurge la nişte adăugiri. Firesc ar fi să renunţ. trebuie suplinită prin tenacitate. Mai ştiu: M-am înşelat când am sperat într-un miracol venit din exterior. de viaţă. Iar tu te înviorezi. sunt om de vocaţie. dincolo de nişte limite este nu numai imoral. Un familist n-are timp sunt nevoit să rămân singur. manuscrisul. ca toată lumea. am trăit # de-a obţine avantaje practice. cu alte cuvinte. îşi zice. să merg până la capăt.

Ziarele nici nu fac altceva. se dar apoi. fidelii dictatorului. ca nişte frankensteini. văzându-şi partidul renăscut! de când am început să le înţeleg mai exact natura. Acum au fost daţi uitării. Aşa s-a ştiut. monotonie fiind năucitoare şi. Bietul unchiul Lelu! Dac-ar fi fost în minţile lui. Erau militari împuşcaţi din greşeală. De pildă. garda pretoriană. în cele din urmă. Evenimentele politice nu mă mai ating prea bine. erau arătaţi la televiziune. Se povestea cum au fost scoşi din subteranele Capitalei şi arestaţi. Îmi este greu să dos şi altele dintre politici ai zilei.Editura LiterNet. Acum se spune că armata a tras la Timişoara şi la Bucureşti. se vorbea despre ei la radio. Presa îmi întoarce pe pierdut puritatea poetică de la început. A urmat ceva Esenţa este dezamăgirea. s-au confirmându-mi astfel teoria cu privire la versatilitatea consubstanţială meseriei lor. Evenimentele din decembrie au . roboţi fără suflete. Jurnaliştii specializaţi în laude transformat în polemişti cu aplomb. după tineret. Armata a fost cel de-al doilea grup social eroic. Furibunda presă postrevoluţionară aduce acum revelaţii peste revelaţii. Sentimentul general a fost de miracol dumnezeiesc. nu ştii cum să transformă din nişte necunoscuţi stângaci în persoane deprind o retorică minimală. credinţă are motive să fie dezamăgit. Nu erau ale unor terorişti. oamenii politici improvizaţi capătă tot Politicianismul se dezvoltă în mod exponenţial. Îi mână la început doar sfântul tupeu. Iată unul dintre pornit dintr-o explozie de afectivitate. Contemplându-i. presa ocoleşte cu grijă subiectul. Au fost teroriştii. Unde sunt? Mulţi au fost prinşi. Să te întristezi sau să te înveseleşti? care acordă interviuri. autoperfecţionabili. De Timişoara şi alte localităţi unde au murit oameni. 2010 242 Voicu Bugariu – August-Decembrie la o zi la alta. Fiecare om de bună paradoxurile Revoluţiei. mass-media i-a descris drept nişte făpturi ale iadului. Cine a tras? La început s-a ştiut. N-au acceptat ideea că şeful lor a pierdut partida. Zile în şir. mai mult aplomb. cred că armata a tras neprovocată. Când vor fi judecaţi? Nimeni nu ştie nimic. se ilustrează public. cum s-ar mai fi înviorat. amorali. Teroriştii au făcut parte din trupele de securitate. Dispariţia teroriştilor făcuţi prizonieri. cadavrele din faţa Ministerului Apărării Naţionale. Ideea de armată eroică şi-a reacţionezi. ieşirea lor din aducătoare de blazare. Multe pot să li se reproşeze unora dintre oamenii impresiile primelor zile.

nimeni nu mă învaţă cum să traversez putea scrie nimic. victimă a unei duble damnări. adversarii politici. scot la iveală tot felul de puritatea lui de cleştar. Este posibilă o luptă politică dusă în moduri bazată pe un conflict de opinii. şi politic potenţial şi cele ale avidului de căpătuire. ies la iveală animale ciudate şi idilice? Nu.Editura LiterNet. nu reuşesc decât viitorului. dar numai cu vorba. Aşa mi-au spus. mod poate neconştientizat. se poartă pasiunile teatrale ale omului cunoscuţi au încetat să mai citească presa. Clipa a sosit. bâlci electoral? ţară ce-a fost templul pur al Revoluţiei şi-a devenit un Revoluţia şi ce-a urmat m-au lămurit asupra mea însumi. agresive. Sunt necesare confruntările de opinii. A urmat revenirea la realitate. Din lacul de munte al Revoluţiei. Detaşarea de filozof este anacronică. De fapt. Democraţia este consens şi sloganurile derivate conduc la totalitarism. mi-aş fi Sentimentul spectatorului neimplicat în vreun fel în lupta politică este de silă. antecedente. Ce-a ieşit la iveală n-a fost prea îmbucurător. 2010 243 Voicu Bugariu – August-Decembrie incapabili să înţeleagă ce se petrece. Câţiva să simt că am căzut mai jos de nivelul falsei aşteptări. mine personal. al treilea a stat în străinătate şi a spun politicienii prin interviuri. ei refuză să se lase În ce măsură mă privesc cele ce se petrec într-o asemănător unei treziri din beţie. insinuări şi calomnii. Mai avem de învăţat. Înainte. fiecare a crezut şi a simţit că miracolul suflete. într-unul de amărăciune. noi românii. simţindu-se literatura mea. din Acum sentimentul meu acut de vinovăţie se schimbă N-avem încă exerciţiul democraţiei. Unul a fost deţinut de drept comun. În manipulaţi. iluziile cu privire la mine însumi şi la amăgirii de sine. Între taberele politice se schimbă acuze. în presa românească nu se păstrat. . Un fel de romantism al întreţinută de dictatură. genetică şi politică. poate. În consideraţiile din presă. nu găsesc însă şi soluţii pentru pustiul unde m-am trezit. În centrul ciclonului politic este posibil. Uniune naţională. Învăţasem destul de bine algoritmul urma să-mi dau măsura. altul a consumat icre negre în timp ce românii mâncau salam de soia. el a fost real doar în revoluţionar. astăzi se poate scrie orice. astăzi este „posibil”. tot mai dificil de stăpânit. N-aveam decât să aştept clipa când derivat dintr-o mentalitate generată Dacă lucrurile nu s-ar fi schimbat. Cuvântul de ordine era „imposibil”. fost securist. Îşi atacă violent.

dar nu chiar să fiu foarte exact. Păstrându-ne libertatea de spirit. dar până atunci există o autoritate constituită. vom călători în occident şi vom vorbi despre valorile morale ale Revoluţiei româneşti din decembrie 1989. dacă este poate scrie despre mai multe decât înainte. îl gândeam scenarii. Se reintrării printre jucători. Cum se comportă cele particulare vor începe să funcţioneze va mai trece cu interese exacte. Iată-i şi pe scriitorii foarte porniţi imediat după Revoluţie împotriva comunismului şi a nomenclaturii. Iar adversarii noştri. Dacă am apucat o demnitate. orice vreau. vom scrie împotriva odioasei dictaturi. N-am scris un astfel de roman. cine ştie ce . vor lătra la noi în jurnalele lor. Vor avea cam mult de aşteptat. dar am trăit unul. iar statul este deocamdată al unui grup Şi-atunci? Mă uit în jurul meu.. dar în acelaşi timp ne vom muta într-o vilă dintr-un cartier rezidenţial sau măcar într-un apartament mai ca lumea.Editura LiterNet. salvând aparenţele. Cel mai simplu pentru el. par a-şi spune ei. concepeam romane utopice despre căderea unei dictaturi şi ultimele ei convulsii. Nu le va rămâne decât să aştepte un nou seism politic. Editurile sunt încă ale statului. să ne punem bine cu ea. dar eu aveam o iluzie aşteptam. asta o ştie oricine. Iar acum mă simt ajuns la epilog. Înainte era rău. dacă nu cumva preferă postura de damnat. Lucrurile nu sunt atât de clare. Aşa a fost să fie.. Deşi. 2010 244 Voicu Bugariu – August-Decembrie va mai fi. este să se aranjeze într-un fel elegant cu puterea. Treaba ar putea fi cu dus-întors. până când destulă vreme. După alegeri. nimeni nu m-ar împiedica. desigur. Aveam un viitor. Bag de seamă că au început să introducă o anumită surdină în textele lor. Vom verbaliza când este cazul. ce mă ajuta să supravieţuiesc. din ajutoarele trimise de străinătate... în modul cel mai pios. eliminat din joc. Acum aş putea să scriu despre transformat într-un spectator placid. aminteşte de anii succesivi celui de-al doilea război ceilalţi din breasla mea? Cum procedează? Scenariul Scriitorul este o persoană fragilă din punct de vedere material. transformându-i astfel în vasali pe termen lung. ne vom înfrupta. dar jocurile vor fi făcute. Desigur. cei care n-au ştiut să schimbe macazul politic la timp. apărând principiile sacre ale democraţiei de tip occidental. actele de cenzură se înmulţesc. lipsit de dorinţa despre orice. mondial. ne vom plasa prietenii literari în posturi de conducere.

Acum este în pragul bătrâneţii. . nimic penale. în timp ce parcurgeam un articol pătimaş al lui Victor Herzovi. Sunt altceva. era incompatibilă cu statutul meu psihologic şi moral. de la un timp. A fost ca şi cum m-aş fi aflat sub influenţa unui drog. Atunci totul este în Mă gândesc la ei fără nici un resentiment. S-a petrecut fac aş spune: Este. Este legea beţiei. A fost cântecul meu de lebădă. pur şi simplu. ţinându-şi echilibrul cu mâinile. când mod ireversibil dincolo de un prag. Ce s-a întâmplat cu ei? Au fost cumva linşaţi moralmente. marginalizaţi în mod radical. de la cel al sau bine? Nu ştiu ce să răspund. un ziar pentru ordine. începând un fel de mers vâslit. Au dreptul să scoată o revistă. uitând că ştie să înoate. gata să-i ierte pe toţi asupritorii lui. ca şi cum aş fi un moşneag muribund. Astfel mi s-ar explica starea de prostraţie. Nu ştiu cât a fost performanţa mea şi cât un fenomen de contagiune psihică. în plângerile saltul descris de poet. se ilustrează. toţi bine mersi. Se pare că starea obţinută atunci nu mi s-a cuvenit. M-a străbătut discutam cu Maria despre presenescenţă. am recitit câteva documente ce m-au impresionat astă-vară. am înţeles că mă aflu în dulce-amara renunţare. Iar dacă aş fi silit s-o emoţională a dispărut. fără grabă. 2010 245 Voicu Bugariu – August-Decembrie mele intra şi o oarecare cochetărie. fosta mea redacţie. în faţa „Intercontinentalului”. Pare o blasfemie acest gând. Astă-vară. când totul s-a redus la o luptă practicii politice şi până la cel al mentalităţilor). încet îndreptându-se înspre larg. dar nu e decât adevărul.Editura LiterNet. Este rău trimişi la pensie să-şi scrie memoriile? Nicidecum. eram dincoace de graniţă. În ziua de 21 decembrie. lipsit de energia de-a urî. Astăzi. indiferenţa ce se ridică în conştiinţa mea ca marea în jurul unui sinucigaş curajos. în presă. am simţit preaplinul. Scriu. Cred că prăbuşirea mea interioară a fost accelerată de evenimente. când apa i-a depăşit şalele. păşind panta lină a nisipului moale. scufundându-se în ape. situaţia s-a schimbat calitativ. dar capabil să alerge maratonul şi Vorba asta îmi aminteşte de băieţii de la „Nova”. Când tensiunea pentru putere (indiferent în ce domeniu. nu mai contează dacă nu intră sub incidenţa legii a-şi apăra ideile politice? Da. Eram bărbatul aflat să-şi dovedească vivacitatea intelectuală. iar la deşteptare aş fi căzut sub pragul de dinainte. Paroxismele artificial obţinute se plătesc scump.

prin prisma unui destin de Pharmakos. Era de asemenea firesc să nu-mi scrii Poate cu timpul apare sentimentul c-ai devenit înţelept. Mă aflu acum într-o situaţie specială. noastre întâlniri. că ar fi un alt act inutil. nu Atât. zadarnic. iar existat niciodată. din pricina ineleganţei ei. este omeneşte. Aş vrea doar să-ţi urez. Nu viaţa. dar simt au fost consumate. Şi asta. să te reîntorci la rămâi până la capăt o persoană care scrie. O corvoadă. nimănui utilă. formal şi inutil. poate este bine. Să scapi astfel de boala străbunicilor tăi. un tată rămâne priveşti cu indiferenţă. interesează amănuntele ei. Regret felul cum m-am purtat faţă de ea cândva. i-aş scrie. Acţiunea în care omul nu crede este o pierdere de vreme.Editura LiterNet. tu ai Aş dori să-i scriu fiicei mele. după evenimentele din România! Când. Ştiu. Mă dispreţuieşte. oricare român cinstit ar trebui să devină mai predestinată. să curmi şirul de jurnalişti nefericiţi. nu te intervenit un pact politicos de ignorare reciprocă. 2010 246 Voicu Bugariu – August-Decembrie fapt imposibil. să suporţi plictisită rarele sau s-o faci strict de formă. era prea mică spre a-şi da seama că sunt un noastre s-au îmbunătăţit întrucâtva (dintr-un motiv foarte simplu am început să observ asemănarea ta cu mine). Reacţie explicabilă doar principiu. Herzovi. familiei anii ei. un roman adevărat. Cuvintele dintre noi ce. decorativ. Pe atunci. să într-un moment important pentru mine. În anii următori. risipire de energie vitală. Ai avut dreptate să mă Când preaplinul a devenit o pură amintire. cu tumultul ei contradictoriu te-a părăsit. să fii fericită. în simpatic în ochii unor conaţionali ai săi din străinătate. abandonat-o. când ai intrat în starea scrisă pe feţele speranţa de a-l redobândi a dispărut ca şi cum n-ar fi bătrânilor resemnaţi. Ţi le-aş comunica. când relaţiile fiindcă n-aş fi dorit-o. Ne felicităm de sărbători. n-am mai reuşit să recuperez terenul pierdut. de victimă La noi a fost taman pe dos. cu zilele şi sănătatea să nu fii atinsă de boala ce m-a ruinat pe mine. ci pentru că aşa ceva este de . nu tată denaturat. dar între noi a scrisorile tale. acum. Apărut prea târziu. fără să-mi spună foarte exact de mai purtăm corespondenţă.

– Interesant. să ştii. Vreo – Nu ştiu. din întâmplare. A scris şi critică. – Atât de multe? pentru literatura lui. că a murit. Prea mult a stat.. – Când? „Nova”. – Suferea de inimă? – Ai citit ceva de el? – Şi? – Da. Avea un fel mai aparte de-a fi. – Ce-i cu el? – A murit. S-ar putea să încerc să scriu ceva – Ai auzit de Herzovi? – Care Herzovi? – Virgil Herzovi. în altă revistă sau grupare. Era mai tânăr decât noi. Am .. Acum. L-au găsit mort. 2010 247 Voicu Bugariu – August-Decembrie Uniunea un anunţ... i-ar fi împlinit la vară. Închipuie-ţi. Venise din provincie. Nu ştiam că are atâtea cărţi. după vreo câteva zile..Editura LiterNet. Aşa nu se poate. – Cum? – Da. zilele astea. – Nu ştiu. Era un marginal. cam aşa ceva. nu scria rău... Nu era – Câţi ani? – Da. la drept vorbind. – De ce-a murit? – Da. Hai. Am citit în ziar. să nu fi auzit de el. Deşi. Cartea citită de mine era foarte interesantă. simt un fel de interes – Inima. – Cincizeci şi unu. da. Era ceva curios cu omul ăsta.. N-aş fi crezut. aşa este. – Bineînţeles că nu... A dat douăzeci.. prin 1975. Şi nici nu s-a aliniat pe lângă o stat de vorbă cu el de vreo câteva ori. Este imposibil la „Nova”. A lucrat – A. nu mai fă pe. nu? primul rând. A publicat mai multe cărţi. parcă. nu? despre el. poate suferea. îl credeam un veleitar EPILOG oarecare.... A greşit stând la prea bătrân.

Am schimbat câteva vorbe.. Îţi dă telefon. – Se potriveşte foarte bine cu situaţia literatului.. – Păi de ce nu spui? – Nu m-ai întrebat. se descurcă foarte bine. Nu mă refer la opinii despre literatură.. – Era ciudat. Era o fiinţă într-adevăr modestă. Scria şi de-astea. Nu spui că disidenţii sunt oameni de calitate morală îndoielnică. în general... Mai ales în oraşele mari. Aşa zicea. – Ei. – Pe mine m-a atras. Fiindcă documentare. crede.. L-am auzit şi acum. te rog! N-a fost dat el afară de la „Nova”? – Ba da. În ultimii ani renunţase la critică. Închipuie-ţi! La vârsta lui nu mai faci frondă.. nu răspunzi. a plecat în provincie. în situaţia actuală.Editura LiterNet. Era o povestire cu un echipaj. Nu spunea ce te-ai fi aşteptat să spună. ia stai puţin. dragă. – Nu ştiu ce să spun.. Nu scria rău. De unde ia pensie? De la Uniune. chiar aşa? Stătea într-o garsonieră. – Asta este altceva. Nu te caută nimeni câteva zile în şir.. Cam avea dreptate. – Poate avea alte surse de trai. Critica Uniunea Scriitorilor. Nu? Ce zici? – Nu neapărat. o dăduse pe proză.. bineînţeles. nu? – Scria de toate. din ce în ce mai bine. acum îmi amintesc.. Zice. Mi s-a părut întotdeauna oarecum alături cu situaţia. Numai că.. Nu-şi poate permite să.. vezi şi tu. Este un caz mai frecvent decât ai . Iar acum. în vreo – Da. O povestire poliţistă.. da. – Auzi. Acolo l-au găsit vecinii... Uite. Alţii. Un membru este ucis fără motiv de cineva dintre tovarăşii lui de călătorie.. Un disident cere în mod implicit putere sau avere pentru sine. aşa mi se pare... după Revoluţie. N-au nici o problemă. un autor depinde mult de Uniune. Începuse să miroasă. Era împreună cu un cunoscut al meu... – Nici vorbă.. – Ai dreptate. Avea o teorie despre conceptul de ţap ispăşitor.. N-ai citit-o? – Nu. eşti mort.. Într-un almanah. – Pharmakos? – Exact. poate. Cu unii. nu cred. 2010 248 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Ştii ceva? Am citit şi eu ceva de el.

. Au stat împreună la închisoare. după Revoluţie. El însuşi mi-a spus formula asta. atunci când am discutat. Sau. Era peneţist. – Ce-i cu el? – A murit.. Acum câţiva ani. Tocmai de-asta mi-am amintit de povestirea cu victima predestinată. Îl – Nu prea agrea scriitorimea. acum sau înainte? plăcea. am mai auzit eu numele ăsta undeva. O fi rudă cu el? – Nu ştiu. dar categoria nu-i deranja şi faptul că scriitorii sunt atât de veseli.. Tot în Timişoara. aşa este. tânăr. este un posibil personaj de roman. – Când ai discutat. – Ce înseamnă disident administrativ? – Nu prea se potriveşte. el. Zicea că a nimerit dintr-o greşeală printre – Cum aşa? – Într-adevăr. A luat leafa de la ei. Hm? Ce zici? Între cele două războaie. Zicea că sunt prea multe compromisurile.. în orice caz.. În Timişoara. nu suferea de inimă. L-am întâlnit odată într-un parc. Şi acela era un ins interesant. în ultimii ani. Mi-a . atunci. în general. nu? şezătoare. – Şi-atunci? De ce l-au dat afară? – Pentru că a stat în echipa respectivă. Afară nu puteau să-l dea.. Am auzit numai de un jurnalist. – Ce faceţi? Despre ce discutaţi? – Despre Virgil Herzovi. L-au găsit mort. cel puţin. Cu trenul... L-au lăsat deoparte. Nu-mi amintesc să mai fi citit ceva de el în „Nova”.. Ia stai. a refuzat să scrie articole despre epoca de aur. 2010 249 Voicu Bugariu – August-Decembrie povestit taică-meu despre el.. Odată am fost împreună la o respect pentru anumiţi autori.. – Curios destin! Să nu reuşească ăia şi să fii concediat acum. De inimă.Editura LiterNet. – Era un tip destul de bizar. Omul. A apărut în timpul legionarilor. l-au marginalizat. – Nu scria. la Canal. Scrisă destul de bine. Ţinea conferinţe. Prin anii patruzeci. – Ce ciudat! Eu ştiu că era sănătos. Cred că am o broşură scrisă de am citit-o. Am discutat întâi mult cu el scriitori. mort de – De ce-a fost dat afară? Parcă nu făcea parte dintre cei care.. Alerga. În ultimii ani. Făcea figura unui disident administrativ. era un – Da. Avea avocat cu acest nume. – Da. Şefii de atunci s-au supărat pe el.

la – Da. se lumina şi-ţi dădeai seama că este în – Şi cum vedea schimbările? reuşesc să depăşesc o amărăciune. nu – Aşa zicea şi el. părut ruşinos să nu mă aliniez la sentimentele aflate la – Se schimbă şi astea. mi se pare. nimeni timp şi chef pentru aşa ceva. Şi? „Intercontinental”. Zicea: Nu mai pot să mai mint după cele trăite. Acum nu mai are 1985. fond un ins cumsecade. după aceea. Mi-a vorbit despre o părăsit de un tătuc rău. Mi-a dat telefon. Mi-a spus că se simte ca un copil rămas orfan. Mai e ceva. Nici pe el fel mai deosebit de demagogie. Era la limita jerpelirii. Şi eu m-am simţit aşa un timp L-am crezut. A fost foarte frumos. ai mai discutat cu el? Nu se străduia să-şi ascundă deprimarea. Avea o înfăţişare foarte sumbră. Înainte.. bineînţeles. Nici n-ai fi zis că lucrurile stau aşa rău în ţară. ca să zic aşa. dar părea foarte serios.. În schimb. Ne-am întâlnit. în 21 decembrie.. – Acum.. – Şi? vrea să discute cu mine. prin parcă aş a îmi aduc aminte. Aşa voia şi el să fie. de obicei. Mi s-a modă. Locuia foarte modest. – Şi. Era un principiu al lui. Era conştient de mecanism. 2010 250 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Se bucura.. – Ce-a trăit? – A fost atunci. – Paternalismul. dar n-am îndrăznit să spun cuiva. Asta a spus-o Böll. Nu întreţinea nici un fel de relaţii cu – Da. după evenimente.. – Exact. Zicea că nu are ce să afle de la ei.. – Nu mai avea. am stat de vorbă vreo două ore. se îmbrăca aproape – Şezătoarea a fost înainte. Nu mergea niciodată la mare sau în vreo altă casă a Uniunii. Am vrut să-l ironizez. Mi-a spus: Nu mă mai simt . să-i spun că practică un – Zicea că a simţit o emoţie foarte mare şi din acel oarecare. însuşi. dar şi protector. Doar nu fusese vreun prost. Voia să fie un simplu ne cunoaştem. – Mai avea sentimente de orfelin? – Mi-a spus că trece printr-o criză de conştiinţă şi moment a luat decizia să nu mai mintă.. Părea foarte abătut. Primul şi ultimul de când cetăţean care scrie.. – Grass a spus-o.. colegii de breaslă. Când zâmbea. Am fost în Maramureş.Editura LiterNet. l-am întâlnit pe stradă. l-ai mai întâlnit? privilegiat.

dar părea mult mai bătrân. mi-e şi să judec la rece. Acum nu merge să fii sensibil. dar tot aşa a fost. – Avea o faţă neagră de supărare. altfel ar fi mers lucrurile cu el. Zicea că simte cum scârba îl sufocă.. Tonul lui biblic mi se pare inadecvat. destul de – Într-adevăr. cel puţin. – La. a început 251 să Voicu Bugariu – August-Decembrie vreun om foarte pur. aşa zicea.Editura LiterNet. Mai ales astăzi. dacă vrei să fii luat în serios... Spunea: Nu sunt un moralist şi nici . a intrat pe un culoar prost. nu ştiai toate murdăriile. Ştiţi amândoi la cine mă gândesc. Dumnezeu să-l ierte! – Într-un marginal ca el.. foarte greu să suport.. Acum totul este dat pe faţă. I se părea insuportabil ca repede şi să se transforme într-o cursă pentru putere şi după zilele Revoluţiei totul să se modifice atât de – Da. toate lucrăturile. nu se face. Relevanţi sunt cei cu adevărat talentaţi.. după câte ştim. Retorica amărăciunii. Întreg discursul lui politic mi s-a părut fals. când trebuie să te pronunţi cu hotărâre în favoarea unei – Cum era cu retorica amărăciunii? vid interior. – A fost destul de bun.. Din punctul meu de tabere.. A apărut de mai multe ori vedere. A avut ghinion. el a numit-o aşa. Dacă nu stătea la „Nova”. În presă. ar fi avut o altă cotă literară. şi la televiziune. Avea numai vreo cincizeci. fiindcă el se pronunţă public şi încă de multe ori. – N-ar trebui să ne batem joc. N-aş putea să spun foarte exact de ce. N-am voie să glumesc despre el acum. pe când noi. Nu? – Nu cred. nu cei de mâna a doua.. nu? Altfel nu ştiai. nu? predomine. atunci când te loveai tu însuţi de ele. – Este un om cumsecade. Pentru un sensibil nu este deloc uşor... bine zis. fără îndoială.. Înainte. un sfânt. Cu toate acestea. Zicea: Simt un pentru căpătuială. tăcem chitic.. – Este greu să-i satisfaci pe toţi.. La el. 2010 retorică a amărăciunii. Am avut şi un campion al acestei retorici jurnalistice. Totul este scos la iveală. – Ia te uită. Le întâmpinai doar din când în când...? Moralistul neamului? – Da.... se merge cu cărţile pe faţă. Îmi este imposibil să mă detaşez – Avea dreptate. se vede mai bine condiţia scriitorului de la noi.... ce sensiblerie! Îmi pare rău. un vid moral. O folosea.

– Dar ce? avânta dincolo de anumite limite. bine. Aşa zicea. nu. Cine este vreo câteva articole după Revoluţie contra băieţilor.. – Unde îl îngroapă? Mi-ar fi plăcut să fiu un tâmplar de lux. Să mai atenuăm.. mai mulţi iau leafă de la vreo revistă. – Toţi sunt independenţi.. – Dar unde? – La Străuleşti. Îl ilustra. dar acolo au fost şi câţiva buni. nu era el om de Bellu... El era mai apropiat de independenţă. – Teoretic. ca să spun aşa. – În fine. – Da.. vin pe deasupra. Sau pensie. încă de pe la diverse edituri cu cărţile mele. Nu ştiu de dar acum cred că se apropia destul de mult de un – Conceptul de scriitor independent.... Nimeni nu i-a dat afară din literatură fiindcă au luat leafă de acolo şi s-au mai şi mânjit din când în când. la pe-acum încep să strâmbe din nasuri pe la edituri. Ştiţi voi.. fii serios! Cine avea vreun interes să-l independent? Cine trăieşte din scris? Ai putea să-mi spui? Iar moralmente. – Bietul Herzovi! Putea să mai trăiască mult şi Jurnaliştii nu sunt independenţi.. Nu cred c-a murit de inimă. asta pe cutărică. independenţei. că acum se va crede că pactizăm şi ceilalţi se vor şifona. Să nu trebuiască să scriu prea mult şi să fac apoi concesii fel de bine. Să – La Bellu? – Nu cred.Editura LiterNet. Nu eram prieten cu el..... adică de moarte bună. – S-a sinucis. acolo? Nimeni. Nu ştiu dacă sunt douăzeci. El scria temperat. la urma urmelor... Cei . – Care? – Aş vrea să mă duc la înmormântare.. bine.. nu se centru. dar omoare pe el? Un amărăştean. anumit concept.. 2010 252 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Dar leafa o lua. A scris – Hai. Cărţile – Foarte puţini. Uită-te în jurul tău. Asta amânăm până după alegeri. Uniunea are şi-acolo niste locuri. ce.. – Sunt câţiva. Doar vedeţi. Publici.. era mai mult un teoretician al – Bine. dar mă simt oarecum afectat. sunt alţii mult mai combativi. Visuri copilăreşti. Regreta că nu are o meserie manuală. era un moralist de – N-am zis că l-a omorât cineva. Scriitorii sunt. ar putea să supere pe cutare.

aşa trebuie să procedeze. – Se poate. Pe ce te bazezi? Era un om echilibrat. Pare absurd. – Hai că eşti interesant! Vorbeşti de parcă tu însuţi.. îţi estimezi corect situaţia. Eşti lucid. – Nu chiar atât de paradoxală. probabil în provincie. într-un mod discret. – Nu sunt în stare. – Acum. bucură să se termine totul cât mai repede.. Mai ai energie vitală pentru o sinucidere. să faci un scenariu minuţios. un scriitor din plutonul al doilea amănunţite? Ce sens are? Eliberezi autorizaţia de înmormântare şi gata.. după câte îl ştiu eu. Poate a lăsat – Unde trăieşte? Bucureşti. Revoluţia a trezit în el nişte scenă pe tăcute. Doar să fi fost o reacţie paradoxală.. De ce să faci investigaţii prea – Nu se poate. dar simt că el a făcut-o. Mă gândesc la un personaj de roman. – Se poate afla uşor. reacţii imprevizibile. 2010 253 Voicu Bugariu – August-Decembrie – De ce? Lucrurile merg repede. Amplificarea unui sentiment de vinovăţie poate duce la o masă critică. A considerat că – Poate.. Toată lumea se întâmplă. Este mult mai simplu să te gândeşti.. când lucrurile s-au aranjat? După atâţia ani de aşteptare. Nu-i uşor. Da.Editura LiterNet. vreun jurnal. – S-ar fi aflat. Nu numai politic şi de nivel naţional.. Vârsta lui Herzovi s-ar potrivi foarte bine. – N-am nici o dovadă.. . încă n-ai devenit neputincios. Din câte ştiu despre el. Ăştia nesociabili şi interiorizaţi asa fac.. dar eu aşa simt. din ce-am aflat acum de la voi. sau chiar al treilea. omul s-a retras din – Ar trebui să vorbim cu mama lui. Povestea cu Pharmakos. – Are rude? – Are o mamă bătrână. Herzovi nu era din – Numele este bănăţenesc. Este genul de om care ţine un jurnal. Revoluţia este pentru el un moment al adevărului. decât să treci la fapte. N-a avut cine să ceară amănunte. dar şi mai ales personal.... ameninţând cu explozia. – Nu ştiu. Un om singur.. prea puţin cunoscut. dar nu în ţară. Aşa se – Faci literatură atunci când nu este cazul. parcă s-ar privi datele cu o psihologie de sinucigaş. dar aşa simt. Şi-o fiică..

Aş fi putut sa i-o spun de-atunci. Să-l publice pe numele lui. dar ai gândit-o. Poate Avea un dar al povestitului.. Între vecini. – Toate s-au văzut.. după câteva zile. Ar trebui să ne interesăm. dar Într-o garsonieră de bloc. când ai o anumită vârstă. Este groaznic să fii singur. Vizualizările mele aşa s-ar – Dar moartea? – De unde-am ştiut? N-am nici o explicaţie – Nu. L-am văzut întins pe-o dormeză avut vreo aventură cu el. Totul s-a mai întâmplat # mort.. Parcă ar fi dormit. Au mai fost cazuri. raţională. Subit. Au spart uşa. . nu? L-au descoperit vecinii. Şi nici n-am a fost şi relatarea lui. A fost destul de bun. N-are nici un rost să mai discutăm. L-au găsit – Am ştiut. – Ai fost la el? Ştii cum locuieşte? mi-a fost milă de el. Îţi aminteşti? Un om care aleargă maratonul nu moare niciodată de inimă. Mi-a spus odată cum locuieşte. N-ar fi avut voie. Cristi. – N-ai spus. asta-i tot. printr-un jurnal. Mai bine spune-mi de Virgil! Dumnezeu să-l ierte! De unde-ai auzit? – A scris în ziar. Am discutat cu unul care ştia foarte bine. nu cumva să încapă pe mâna vreunui nemernic. După cele întâmplate astă-vară.. Uneori mi se întâmplă să vad secvenţe din viitor.. – Nu sunt sigură de asta.. veche. S-au mai văzut şi de-astea. L-au găsit pe – Da. spus? – Ai auzit? A murit Virgil Herzovi.Editura LiterNet... Trebuiau să cheme – Te pomeneşti că devine celebru după moarte. Era mort. dar acum simt cum aluneci iarăşi către cinismul tău. Aproape nici nu-mi vine să cred. – Au forţat uşa? procuratura. M-am trezit şi eu vorbind.. 2010 254 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Bine. La început m-ai crezut pe deplin. la parter. Am văzut. de culoare verde. n-am fost la el niciodată. dar n-am spus nimic. A făcut stop cardiac. explica. Aveau ei semne că este acasă. Ar trebui să-i citesc şi eu vreo carte. – Maria! Cum poţi să vorbeşti aşa? – Nu-ţi fac nici un reproş. înainte. Aşa s-a întâmplat. de ce mă priveşti aşa? N-ai nimic de.. Şi el a murit tocmai de inimă. – Numai să existe. pur şi simplu. Aşa zicea. Maria. Se mai permite... I se înşirau cărţile. – Ba da. A fost un anunţ.

Oamenii au nevoie de convenienţe. Mă atrage. – Da. Nu reuşeşti să treci peste eşecuri. Umorul şi ironia sunt acte de întâmplă. – Mă intimidezi. Iau note false. – De ce? – Nu ştiu exact motivul. Asta îl şi făcea oarecum respingător şi nesociabil. dar acum mi se pare un om interesant. unde a locuit. Bărbaţii din neamul handicapat.. El nu-şi putea stăpâni dorinţa de a fi sincer. – – Cum? cu zi.. dar numai la palierul superficial. De cele mai multe ori se aşteaptă de la noi vorbe şi atitudini convenţionale.. – Ce? lui o aveau. degrabă este o calitate. Deşi eu n-am avut nici cea mai mică intenţie să-mi bat joc. – Astea el ţi le-a spus? dedublare.Editura LiterNet.. Astă-vară mi-a spus: Nu-mi reuşesc pat. Ca şi când n-ar fi vorba de tine. Avea ceva tragic. Când este să reacţionez după un tipic foarte simplu şi de toată lumea cunoscut. 2010 255 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Lasă. lumea se crede luată peste picior. Nu în fiecare moment al vieţii este nevoie.. Umorul şi Uite-aşa. Pe tine nu? – Era mai aparte. Ieşi din tine însuţi şi te amuzi de ce ţi se . De-asta l-am şi cultivat într-o oarecare măsură. – Boala ironiei şi-a umorului. – Aşa l-am văzut şi eu. Ca şi cum s-ar fi întins puţin. Fără simţul umorului eşti un – Nu ştiu dacă s-ar putea numi boală.. îmbrăcat. Era derutant. Zicea: Mi se trage din familie. deosebit. – Zidit între cărţi. dau greş. – Da. ştii bine. Avea foarte multe cărţi. Deloc teatral. Vorbeşti de parcă ai fi devenit deja asistentă universitară. Ştii ce? Îmi vine să mă duc acolo la el.. – Ce vrei sa spui? – Avea o înclinare aproape patologică spre sinceritate.. Un om credincios nu este un dedublat. să rezişti în viaţa de zi – Da. nu-i aşa. Mai să trăieşti esenţialul. Aşa stătea. înainte nu i-am dat prea mare atenţie. să se odihnească. La un nivel mai profund te împiedică să înţelegi şi ironia te-ajută să te distanţezi. s-ar putea spune. Devin ironic fără să-mi dau seama. Virgil chiar era un om atitudinile convenţionale. zeflemisită.

Ne-am liniştit. Lucrurile nu mai sunt ca Poate nici nu ţi-ai dat seama. O confesiune mai lungă. Concentrarea s-a întors asupra fiecărui individ.. El explica totul prin energia misterioasă. când erai şi tu aici. în interiorul tău. Ca şi cum i-ar fi plăcut să se învinovăţească. – Ba mi-am dat. nu plâng. Îl obseda imaginea aburilor albaştri ce ies din el. Asta era originalitatea lui. O lacrimă merită şi el de la noi. unele promisiuni au fost făcute sub influenţa unei emoţii colective.. nu? – Da. Vorbele lui mi-au rămas în minte... Şi tu te-ai schimbat. Zicea că Dumnezeu a făcut asta. nu plânge. – Acum Virgil ar fi fost bun.. omul ăsta spune nişte adevăruri despre sine însuşi.. mine o tensiune.. dar apoi s-a simţit bine.. Îţi aminteşti? – Da.. – Da. – Era şi evoluţia generală. Putea să scrie un roman. Prea dure. la început. Acum aş putea să-i spun: Ai avut dreptate. cartea despre. – Ce-ar fi spus despre scăderea tensiunii? – El credea că Revoluţia a concentrat nişte energii sufleteşti.Editura LiterNet. concentrată. – Vezi? Din cei mai mulţi s-a scurs tensiunea. 2010 256 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Maria! Hai. El a făcut-o. Cum. parcă mi-a deschis Dumnezeu ochii. poate. în primele zile. Sau Dumnezeu a fost chiar suma oamenilor emoţionaţi. am fost cu toţii foarte miraţi. – Când te-ai întâlnit cu el? – A fost zilele trecute pe-aici. Mi-a spus că se simte din ce în ce mai rău. Asta i-am spus-o eu atunci. De pildă. Este ca şi cum s-ar fi scurs din nu mai ştiu ce să zic. Mai întâi s-a simţit rău. Acum o săptămână. – Nu ştiu dacă-i plăcea. Nici noi nu înţelegeam de ce.. s-a aflat conectat la o sursă de energie. imediat după „Intercontinental”. cu speculaţiile lui. Avea o înclinare spre Doar nimeni nu l-a obligat să ne spună povestea cu confesiune şi sinceritate. Până şi actele politice din primele zile. Oamenii politici au fost influenţaţi de ea. ar fi fost. Eu am fost norocoasă. Nici . Chiar aşa a zis. Şi ce-a mai zis? – Spunea că. ca şi cum n-ar fi fost obişnuit cu ea. În orice caz. – Îţi aminteşti ce ţi-am povestit? Când a venit la Irina. Ne-a dispărut elanul de la început. dar alţii. te rog! – Nu plâng. după discuţia cu el ne-a cam pierit cheful de acuzaţii.. – Foarte interesant! – Da.. Aici vede mâna lui Dumnezeu.

. dar nu în sensul obişnuit. nu ştiu cum să-ţi spun. – Posibil. este euforizant. – Despre ce discutaţi? – A. Am găsit totuşi câteva.. prin câteva modificări. El voia cu disperare să nu trişeze. La început. Nu prea înţeleg de unde-i venea dorinţa de sinceritate.. Asta căuta el. Ceva aproape patologic. În prima secvenţă să apară un înger şi apoi. Există performanţe intelectuale ale unor oameni în – Poate de-aia şi alerga. De ce? – Ştii? Ai auzit? A murit Virgil Herzovi. Ar ţine de psihastenie. M-a frapat ideea.. 2010 257 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Poate ai şi fost puţin îndrăgostită de el. El dau seama de ea. efortul – Nu. Numai că el era un om deosebit. Tu ce crezi despre el? Nouă ni se pare un ins ciudat... – Cum? într-un porc.. să devină porc. Maria îl admiră. nu se mai află sub influenţa lui Dumnezeu. Să nu mintă pe nimeni şi în primul rând pe el însuşi. Eram aproape de aceeaşi vârstă. nu? – Da. aşa cred. N-ai mai venit pe la noi. îi răpea – Bună. urmărea o stare de plenitudine. La el m-a atras dorinţa de absolut.. dar aşa ceva nu este posibil. – Când a murit? – De vreo câteva zile. pe măsură ce trece timpul. – Bine. Avea dreptate.Editura LiterNet. Anunţul a apărut ieri. Mariela! Unde-ai fost? – După ziare. Nu le-am prins pe cele ce mă interesau. – Era bolnav? – Nu. fizic aduce o stare de bine. Un înger se transforma vârstă. Este o chestiune de mentalităţi. ieşit din comun. asta este. Doar vezi. există diverse feluri de-a iubi. Ţie cum? – Ar trebui să-l înţeleg mai bine decât voi. Subit. hm? Doar ştii. Oamenii tineri nu-şi – Da.. încep să facă diferite calcule. Cristian. dar apoi l-am .. Ţinea să joace cu cărţile pe faţă. – Era o metamorfoză. Nu asta este important... Aşa ceva se vede sub ochii noştri. oamenii redevin meschini. evident. Doar acum pot să-mi dau seama. fiindcă scăderea energiei colective sau a speranţa de a-şi recăpăta starea interioară de om tânăr. Ce zici? – E trist. influenţei lui Dumnezeu îl slăbea şi pe el. Despre el vorbeam cu Maria. lui mi s-au părut ridicole sau indecente. El propunea o caricatură. neliniştile înţeles. Poate mă exprim prea pretenţios.

maşină. Mi-a plăcut. – Cum ziceau? – A încetat în mod fulgerător din viaţă. călătorii în Occident. – N-avea. Ce-nseamnă asta? Lumea vrea bani.. aşa scria. Un – Nu ştiu ce să zic. Acum îl înţeleg foarte bine. femei... fictiv. L-am văzut mai mult un personaj de roman – Mi s-a părut cumva ireal. Mie aşa mi s-a părut. Mariela a zis bine. Doar dacă mă gândesc la patima lui pentru Urma ceva despre opera lui şi revista „Nova”. Felul lui de-a fi putea să inducă în eroare. bineînţeles.Editura LiterNet.. El impresionată de Maria. la o lucruri lipsite de orice valoare în viaţa de zi cu zi.. Nici nu ştiu cum – Cum? Părea un om obişnuit. Şi în decembrie – Cum era anunţul din ziar? mi-a plăcut. . Când nu mai reuşim să fim răi. nu ştiu de ce. Avea un fel de-a căuta – Deci nu erau amănunte despre moarte. De ce-ar fi fost? Asta contează mai puţin. Poate şi înfăţişarea lui. Acum că a murit. Dar de aici şi până la ce spui tu. A fost un om curajos. – Spune! De ce te-ai oprit? – Când a fost prima dată aici. am început să mă gândesc la el. n-avea nimic vârstă. şocant. – A fost redactor la „Nova” şi... Tot – Ba da. la suflet. Părea venit de pe altă lume. – Nu. dar un om impresia de bizarerie. Cred că şi ducea o Făcea un fel de prospecţiuni în el însuşi. eram foarte obişnuit n-are cum să-l priceapă. exagerată. Avea un zâmbet de om bun – Toţi devenim buni la suflet. neobişnuită. Aerul simplu. Era un om civilizat.. voia preaplinul. N-a venit cu noi. mi-a plăcut. vilă.. mai înainte. dar a stat acolo.. revistă din provincie. nu mi s-a părut lui. Dumnezeu să-l ierte! existenţă mai deosebită. Apoi. Nu prea i-am dat atenţie. Pe mine mă interesează altceva. Virgil era intrat în nişte treburi complicate. Astă-vară. 2010 – Şi? Cum ţi s-a părut? 258 Voicu Bugariu – August-Decembrie probabil. Lucruri concrete. să spun. De aici venea – Altfel. felul cum a murit. după o anumită – Cristian! Cum poţi fi atât de rău? Nu-i atât de decât un om real. – Ce? neobişnuit. marţian. despre îmi spunea despre starea de preaplin. deşi era periculos. Un bărbat aproape bătrân care nu vrea să coboare de pe baricadă. Ştiţi şi voi. sinceritate.

– Şi? – Ei bine. M-am gândit la asta după ce l-am văzut acum câteva zile. . – Nu. zicea. dar el însuşi părea trecut dincolo de ea. Am priceput în fine ce se petrece în minţile oamenilor şi spre ce ne îndreptăm. ai dreptate. Aş vrea ca fiica mea să afle. Îţi aminteşti. Părea trecut şi dincolo de amărăciune. Vorbea despre dezamăgirea celor fără scopuri materiale foarte precise. Am înţeles ce s-a petrecut şi în mine.Editura LiterNet. De la ceva înspre altceva. vinovăţia. nu mă refer la sănătate. nesiguranţa. Era atins de o resemnare ce ar fi trebuit să mă îngrijoreze. Mai ales după o anumită vârstă. 2010 259 Voicu Bugariu – August-Decembrie – Ba contează. El a evoluat în perioada de când îl cunosc. dar nu cred că-i voi spune. ce şi le adresa nu mai existau. Ai fi zis că emigrează într-o ţară foarte îndepărtată şi nu ne vom mai revedea niciodată. Mă gândesc la altceva. – Da. învinovăţirile. – De ce? Oricui i se poate întâmpla. De-abia acum îmi amintesc ce privire avea când a plecat. Mariela? Vorbea despre mentalităţile post-revoluţionare. Mie nu mi se pare foarte clară moartea asta a lui.

. Da.. destul de tânăr vreau să zic. şi el. Am tot simulat că trăiesc şi scriu literatură este ghicirea viitorului. Nu – Maria! Nu s-ar fi putut. ceva nu este în ordine cu Virgil.Editura LiterNet. În camera cealaltă. Şi acela a murit tânăr. Am văzut starea asta la unii bolnavi. Se chinuia fără încetare. Semăna mult cu acestea. fost mai interesantă decât ce-a scris. La asta. Asta numai fiindcă nu putea să scrie adevărul. 2010 260 Voicu Bugariu – August-Decembrie fost aici. pe vremea când voi eraţi fel de blândeţe. Se întâmplă şi de-astea. – Virgil şi-a dat seama c-a trăit de pomană. nu-l voi mai avea niciodată.. nu mi – M-a impresionat grozav când a spus cuvintele el. – De ce? Ar fi avut unde să doarmă. într-o altă se cuvine. Vine un moment când simţi că nu prea mai ai legături foarte serioase cu lumea asta. Aşa simt. I-am şi spus Marielei. Nu convenţiile absurde. de neconfundat. Mi-a venit ideea. Numai că s-a stricat jucăria. dar m-a oprit ceva. se măcina în el însuşi. Nu schilodit pe dinăuntru. Poate. o resemnare. Poţi să târgului. – Ştia c-o să moară? că a atins o seninătate. a spus. trăirile lui. Te – Poate presimţea.. nu-l voi avea niciodată. – Dacă ştiam. se pregătea să moară. o carte adevărată. Am fost format pe-o structură adevărată. aşa este.. S-o dreg. Preaplinul ar merit. Mi-a amintit de celălalt. în spital. îmi dau seama ce fel de om era. Mi s-a părut dispărut tribulaţiile. dar şi cu – Se consuma grozav în legătură cu literatura. doar acum. Ei bine. acum douăzeci de ani.. El. aşa cum n-am reuşit – Vezi? Şi Mariela a avut aceeaşi impresie. fi un dar dumnezeiesc pentru mine. Să scriu la spartul niciodată până acum. dar m-am jenat. Bine. Acum ştiu. mi-ai spus. – Ce? era. Până ieşea din criză. a fost o victimă perfectă. Simt. Poate viaţa lui a – Nu poţi să te pronunţi înainte de a-l citi. Aşa ceva existenţă. Am fost duplicitară. da. am cunoscut foarte bine un om. Ştiţi. dar ai toate şansele. – Cum era? mici. l-aş fi ţinut aici. La ce-ţi foloseşte preaplinul? L-am întrebat când a . pentru totdeauna. comparându-l cu Virgil. doar el mi-ar fi dat o şansă. Îţi aminteşti? – Da. Acum nu mai pot să fac altfel. Scria.. dar simt că nu-l privesc ca şi cum s-ar afla pe lumea cealaltă. Apare un am zărit în privirile lui. – Da. Aş fi vrut să-l întreb unde i-au scrii şi să publici exact ce vrei..

– Ei.. Orice-aş face nu-i pot demn ar fi foarte bun pentru el.– Ei. şi dumneata. Zicea. Că l-am auzit o dată la radio. # la băiatul meu. în ochii lui am văzut o implorare. s-ar fi omorât.. nici nimic. Nu zicea nici bună ziua.. Nu venea la el decât femeia de la patru. îl chemă.. Când ne-am luat rămas bun.... mă simt un cadavru. romane.. – Cum să nu-mi aduc aminte? Ce tot spui? pe Herzovi. influenţa destinul. cărţi. Unii zic că – Dumnezeu să-l ierte. nu ştiu. Tot asculta. Nu ştiu ce scria. era cam ciufut.. că n-are sunărie. Ăsta stătea acasă şi tot bătea la maşină. Omul a . Herzovi. a trimis-o pe femeia de la patru să-l cheme unşpe. bătrânul. Totdeauna îi tuna şi-i fulgera. A fost acolo. .. I-a pus muzică... Bătrânul a bolit vreo două luni... Nu discuta cu nimeni din bloc. la Galaţi. n-am mai văzut-o.. – Pe-ăsta. Mie – Mi-a părut condamnat. N-avea nici mi-a povestit o femeie de la patru. Aia s-a dus cu inima îndoită la el.. mă mir că nu-ţi aduci aminte de el.. Cum îi zicea? Ăsta de-aici. – Ieri. un sfârşit Se-auzea şi de-aici. Nu cum ne place nouă. A bătut la uşă.. – Cum i-a pus muzică? – Ăsta.. Nu ştiu dacă mai trăieşte. nea Titi. – Cum? Că nu părea bolnav. Lasă-l în pace acolo unde este. vorba lui. are – . Muzică de-aia. Era singur şi ăla. Ba chiar. Şi.. o avea cu muzica. Niciodată n-am vorbit cu el.. Nu ştii ce frumos s-a purtat cu acela de la doişpe? – Când? – Când a murit. de unde suntem noi acum. Parcă poţi să ştii. a văzut... copii. ştia toată lumea. lasă. A fost bun cu el. acolo în hol. vorbea despre nu ştiu ce carte. Am fost N-am vrut să intervin.. – Da’ ce-a avut? Inima? – Aşa cred. O mortăciune vivantă.Pe cine? Când l-au îngropat? Că eu n-am fost aici. De la – Herzovi? – Da. 2010 261 Voicu Bugariu – August-Decembrie murit şi dumneata. Inima... Găselniţa lui. nu dădea nici bună ziua. Bătrânul stătea în pat şi tot asculta muzica pe care şi-o punea Herzovi. când a simţit că-i vine vremea să moară. nu discuta cu nimeni. m-am gândit.Editura LiterNet.

Femeia de carte. dar eu nu mai sunt în stare să vecine. început. La firele alea ce se văd şi de-aici. Mă o bucată pe care-o tot pui mata. numai să pot să te ajut cu ceva. că n-avea putere şi bătrâna de la patru se S-au dus amândoi. dacă-mi stă apucase. a ieşit la uşă cu mutra lui de el pe dinăuntru. era om fără venit cu casetofonul. ştiut de când l-am văzut de prima dată că este un om s-o întrebi. politicos. mergea înainte. I-a pus muzica. Şi. Să ştii că.. Şi să ştii. bucur că ţi-a plăcut. da-i tremurau mâinile. vreau să te rog ceva. multă lume se duce. nu se uita nici în stânga şi nici în dreapta.. dar azi n-ai pus-o. Te-a înveninat şi pe om ursuz şi a întrebat-o ce vrea. am tot auzit muzică de la dumneata. era foarte scorţos. de când n-am de ce să-ţi port pică. nu e nici o problemă nimic numai că am o rugăminte. Şi-aşa.. că ăsta nu era omul pentru aşa ceva. Atâţia ani. Ştia tot dat seama ce bucată voia bătrânul să audă. vecine. asta-i tot. Nu-i nimic. Şi? Mie a început să-mi placă. că vezi cum merg treburile în blocul nostru.. s-a mutat pe pat. Herzovi s-a dus la el şi a de faţă. te în putere te ajut. crede-mă! Nu face nimic. domnule dragă. de unde până goală.. Te roagă vecinul de la doişpe să veniţi până la el. să nu-l deranjeze nimeni... Ăsta. nu mi-a prea picat bine. Bătrânul era foarte slăbit. Uite. 2010 262 Voicu Bugariu – August-Decembrie mult. poştaşul obişnuit. Are ţinere de minte. Şi te-a înrăit un am căzut la pat. Da' de ce nu vine dânsul la mine. asculta ce vorbesc între ei... dar cu timpul m-am Chiar îmi pare rău.Editura LiterNet. dar nu sună. Ce să faci. Bătrâna s-a crucit în sinea ei. Peretele e subţire. Mi-am dat seama că eşti un om cumsecade şi dumneata singurătatea. Eu am cumsecade. aş vrea să mai ascult pic. Spune vecine. vânduse totul pe la vecini. descuia şi . aş vrea să-ţi spun că regret rog să nu te superi. atunci stătuse pe un scăunel. nici nu s-a gândit să spună nu. nici nu se la patru mi-a povestit tot. Dacă nu mă crezi. când vroia.. Fiindcă trage să moară. Femeia i-a spus. Era totuşi un om despre ce este vorba. dar că l-a otrăvit singurătatea. că nea Titi avea casa ce-au discutat. Dacă nu cumva o fi murit şi ea. c-a oprit-o bate în uşă când vine cu taxa pentru radio şi televizor. Şi bătrânul i-a spus: Vecine nu te supăra că te-am chemat la mine. Dumnezeu i-a luminat mintea lui Herzovi şi şi-a Care bucată? N-a ştiut cum să-i explice. I-a zis bună ziua şi a întrebat-o că S-a dus imediat. poţi mai răsese. Îmi pare rău că nu te-am salutat. Şi-atunci. N-am nevoie de mă duc la dumneata. spune. Bătrâna era acolo. de vreo două luni de zile. Ce să-i faci!? Dar să-ţi spun. Dimineaţa se aude cel mai bine. Dumnezeu să-l ierte.

Editura LiterNet. 2010 263 Voicu Bugariu – August-Decembrie intra la el în casă. de mână cu Herzovi. . S-a aşezat pe pat şi l-a apucat pe bătrân de mână. amândoi muzica şi ea a văzut cum bătrânul a murit. Nu s-a ruşinat de asta. Au ascultat chiar atunci.