You are on page 1of 12

2. POLITICA FINANCIARA SI APARATUL FINANCIAR 2.1 Politica financiara 2.2 Parghiile financiare 2.

3 Aparatul financiar

2.1 Politica financiara Politica financiara reprezinta ansamblul principiilor, al normelor formulate pe baza acestora precum si a procedeelor folosite cu ocazia constituirii si utilizarii fondurilor publice. Politica financiara trebuie sa aiba:
• • •

un obiectiv; un sistem restrictional in care se actioneaza pentru atingerea acestui obiectiv; metode corespunzatoare de realizare.

Obiectivul oricarei politici financiare vizeaza constituirea si utilizarea fondurilor publice de asa maniera incat sa se asigure indeplinirea corespunzatoare a functiilor statului. Sistemul restrictional in constituirea si utilizarea fondurilor e reprezentat, pe de o parte, de capacitatea economiei de a oferi venituri statului, iar pe de alta parte, de nivelul nevoilor reale. Metodele utilizate pentru indeplinirea politicii financiare sunt, de regula, tehnici fiscale, reprezentate de o varietate de impozite si taxe, cu o diversitate de dimensionari. Politica financiara, ca regula generala, se elaboreaza de catre guvern si se aproba de catre puterea suprema in stat. Desigur, orice politica financiara are si o dimensiune subiectiva si se poate modifica oricand se sesizeaza neconcordante cu dinamica vietii social-economice. 2.2 Parghiile financiare Parghia financiara este un flux financiar existent deja, care se modeleaza de asa natura incat sa se poata atinge un obiectiv in afara campului financiar. Spre exemplu, daca unui venit al statului i se traseaza si un alt scop (din afara activitatii financiare), acest fond devine parghie financiara. Parghia financiara este un instrument al oricarei politici financiare. Exista o mare varietate de astfel de parghii pe care le putem grupa sub denumirea mai generoasa de parghii economico-financiare. Aici includem parghiile non-financiare si cele cu un pronuntata caracter financiar. Intre parghiile non-financiare regasim: parghia pretului, parghia salariului etc. In categoria parghiilor financiare identificam urmatoarele:
• •

impozitele si taxele; taxele vamale;

Parghiile financiare.• • • subventiile (pentru export. actioneaza in urmatoarele doua directii principale: pentru stimularea si incurajarea anumitor activitati sau categorii sociale (prin facilitati fiscale. pentru agricultura.1 Continutul notiunii de cheltuiala publica Intr-o viziune traditionala a finantelor publice. verificandu-se cheltuielile publice. emite si respectiv retrage moneda etc. prin efectele pe care le genereaza. 2.2 Aprecierea economica si monetara a cheltuielilor publice 3. Astfel Banca Centrala organizeaza si supravegheaza circulatia monetara. Acestea reprezinta aparatul financiar propriu-zis si el se constituie la dispozitia organelor centrale si locale ale statului prezentate mai sus. . fondurile speciale si de a le executa conform politicii statului. Acest aparat financiar este compus din: Ministerul Finantelor cu structura sa centrala si locala. participa la elaborarea politicii financiare. Aceste organe elaboreaza si aproba politica financiara.3 Cheltuielile publice pe destinatii 3. Banca Centrala care apartine de acest aparat financiar prin unele functii pe care doar ea le indeplineste si care sunt un drept exclusiv al statului. comunale etc). municipale. exista doua tipuri de astfel de institutii: a) institutii ce au si atributii financiare. consiliile judetene. subventionarea dobanzii etc).1 Continutul notiunii de cheltuiala publica 3. cursul valutar etc.3 Aparatul financiar Gestionarea fondurilor publice se realizeaza de catre stat prin institutii corespunzatoare. subventii etc) sau pentru descurajarea sau restrangerea anumitor activitati (de regula prin supraimpozitare). 3. adica organe centrale si locale ale puterii de stat (guvernul. subordonate guvernului. Menirea aparatului financiar este aceea de a proiecta bugetule publice. SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE 3. b) institutiile specializate din punct de vedere financiar care au ca obiect de activitate exclusiv indeplinirea politicii financiare. In orice tara. rata scontului si a reescontului. dobanda. cheltuiala publica are o situatie paradoxala: pe de o parte. Curtea de Conturi prin care se exercita controlul permanent asupra executiei bugetare. parlamentul. orasenesti. in legatura cu domeniul financiar. Pe de alta parte insa.presedentia/monarhul. i se confera o importanta hotaratoare pornind de la ideea ca ceea ce primeaza sunt cheltuielile si apoi se cauta resurse necesare pentru acoperirea lor. in viziunea traditionala asupra finantelor publice nu se regasesc preocupari privind natura cheltuielii publice si influenta acesteia in viata social-economica.

Dintre cele din domeniul economic putem aminti: diverse investitii efectuate de stat. diferenta dintre cheltuiala publica si cea privata este determinata de calitatea autorului. cu valoarea bunurilor si . Se mai numesc si cheltuieli reale. In prezent datorita rolului extins al statului si cresterii apreciabile a cheltuielilor publice se pune tot mai insistent problema determinarii caracterului productiv sau neproductiv al diferitelor tipuri de cheltuieli si masurarea eficientei acestora. Daca sunt judecate dupa efectul lor in viata social-economica atunci aceste cheltuieli ar putea fi ordonate in trei grupe: o o o cheltuieli negative. negative sau neutre. Cheltuielile pozitive sunt cele realizate atat in domeniul economic cat si dintre cele realizate in domeniul social-cultural. Din punct de vedere contabil. cat mai ales efectele pe care le induce in viata social-economica. dobanzile aferente datoriei publice interne etc. Sunt reprezentate de cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat. Ca regula generala. subventionarea anumitor activitati ale agentilor economici etc. dar nu au nici o influenta asupra cresterii ulterioare a acestuia. influenteaza cresterea economica viitoare . Astfel. Timp indelungat notiunile de productivitate si rentabilitate (eficienta) au fost asociate doar cheltuielilor din domeniul privat. Potrivit unei aprecieri pur juridice. ceea ce conteaza nu este atat marimea ei. Finantele moderne delimiteaza notiunea de cheltuiala publica de notiunea de cheltuiala privata. intrun fel sau in altul. Aici regasim diferite cheltuieli sociale.2 Aprecierea economica si monetara a cheltuielilor publice Cu toate ca cheltuielile publice pot fi considerate din punct de vedere economic ca fiind pozitive.In conceptia moderna aupra finantelor publice. Cheltuielile negative sunt un consum efectiv si definitiv de venit national si nu au un efect ulterior asupra viitorului PIB. dobanzile platite la imprumuturile externe ale statului etc. orice cheltuiala. si care au efecte mai indepartate sau mai apropiate asupra cresterii economice. chiar daca efectele lor nu imbraca o forma materiala in viitorul imediat: cheltuielile pentru invatamant sau cele din domeniul sanatatii. cheltuieli pozitive. intretinerea si dotarea armatei. se pune problema daca pot fi considerate total sau partial si ca productive sau rentabile. Cheltuielile publice au o natura eterogena. Toate celelalte cheltuieli facute in baza unui contract reprezinta cheltuieli private ale statului. toate cheltuielile pe care le face statul in calitate de stat-autoritate sunt cheltuieli publice. productivitatea unei cheltuieli publice rezulta din compararea valorii sociale a utilitatilor oferite de Stat ca autoritate publica. este productiva. Cheltuielile neutre nu reprezinta un consum efectiv de PIB (Produs Intern Brut). daca vizeaza satisfacerea unei nevoi sociale de natura materiala sau nemateriala. In domeniul social-cultural cheltuielile pozitive sunt cele care. 3. cheltuiala publica este cercetata si apreciata in primul rand prin prisma naturii sale. cheltuieli neutre.

Clasificarea economica ordoneaza cheltuielile publice pe doua grupe: cheltuieli efective si care. cheltuielile din domeniul privat (vizeaza profitul). exercita o oarecare influenta asupra circulatiei monetare.3 Cheltuielile publice pe destinatii Desigur exista mai multe tipuri de clasificari si de ordonare a cheltuielilor publice pe destinatii insa vom prezenta aici doar doua criterii care ni s-au parut mai importante: criteriul administrativ si criteriul economic. Astfel. Cheltuiala publica prin definitie sporeste cererea solvabila si reclama si punerea de moneda in circulatie ducand la cresterea masei monetare. desi au influente asupra circulatiei monetare. privata sau publica. Astfel am avea urmatoarea grupare a cheltuielilor publice: • • • • • • cheltuieli pentru actiuni social-culturale. atat ca urmare a defazarii in timp a efectelor fata de eforturi (consumuri). 3. spre exemplu. Anumite cheltuieli publice nu au insa consecinte inflationiste si este vorba. nu acelasi lucru se poate spune si despre efectele activitatii statului. cheltuieli pentru ordine publica. Deoarece in structura acestor institutii cheltuielile pot avea destinatii diverse. daca consumul de bunuri si servicii poate fi usor si exact cuantificat. chetuieli cu administratia de stat. Conform clasificarii administrative ordonarea cheltuielilor publice s-a facut pe structura institutiilor prin intermediul carora se efectueaza cheltuielile publice: ministere. cat si din cauza faptului ca unele servicii ale statului pot fi evaluate intr-un mod foarte diferit (controversat). cheltuieli pentru aparare. consideram ca aceasta ordonare ar trebui sa tina cont si de criteriul functional. se impart in doua categorii: cheltuieli curente si cheltuieli de capital. in sensul cresterii sau respectiv a scaderii sale. De regula. lucru care nu reiese din aceasta clasificare. Rentabilitatii cheltuielilor publice este mult mai dificil de apreciat pentru ca aceasta presupune ca ceea ce se obtine sa fie mai valoros decat ceea ce s-a consumat. cheltuieli cu asigurarile sociale de stat.serviciilor consumate de catre acesta. . Diferentele in plus sau in minus influenteaza in fiecare tara PIB-ul. cheltuieli pentru interventii economice. unitati administrativ-teritoriale etc. Mai mult. ori in multe cazuri serviciile publice sunt mult mai costisitoare decat ceea ce se obtine. iar echililibrul va fi restabilit prin cresterea preturilor. spre exemplu de subventiile acordate pentru sinistrati etc. O parte din cheltuielile publice au consecinte inflationiste imediate in sensul ca duc la cresterea cererii solvabile care va depasi oferta. adica cheltuielile sa fie grupate in raport cu functile statului. nu au consecinte inflationiste deoarece o asemenea cheltuiala creeaza utilitati. toate cheltuielile de functionare ale aparatului de stat pot avea consecinte inflationiste deoarece sporesc cererea solvabila fara sa fi determinat si cresterea ofertei. la randul lor. Orice cheltuiala.

regularitatea perceptiei. O ordonare aparte a cheltuielilor publice este aceea care se regaseste in clasificarea Organizatiei Natiunilor Unite. pe care o redam mai jos. demografici. c. pentru acoperirea cheltuielilor evaluate de catre autoritatea publica este nevoie ca aceasta sa instituie un sistem de resurse publice ce imbraca trei forme: a.• • cheltuieli curente (sau cheltuieli de functionare) sunt cele care asigura functionarea si intretinerea institutiilor publice. b. exista totusi anumite criterii general valabile de clasificare a acestora.1. cheltuieli cu servicii publice etc cheltuieli de capital – sunt reprezentate de cheltuielile pentru investitii (investitii in infrastructura spre exemplu). 4. monetari. Teoria generala a resurselor statului 4. SISTEMUL RESURSELOR PUBLICE 4. resursele organelor locale ale puterii de stat. resursele asigurarilor sociale de stat. b. financiari. resursele administratiei centrale de stat.1. Masa veniturilor publice se poate clasifica in functie de : a. 4. politici. Astfel. f. are in vedere cele doua criterii: economic si functional. d. Teoria generala a resurselor statului Resursele fiananciare publice sunt resursele banesti pe care si le procura o autoritate publica pentru exercitarea functiilor sale. De asemenea. c. e. factori factori factori factori factori factori economici. volumul resurselor publice este in functie si de marimea cheltuielilor publice. Aceasta clasificare. care a fost adoptata si de Romania in vederea asigurarii compatibilitatii si comparabilitatii cifrelor din raportarile internationale. burse). volumul cheltuielilor publice depinde atat de marimea PIB-ului si de factorii care influenteaza repartizarea acestuia. fie destinatii sociale (pensii. . cat si de nivelul preturilor din economie sau de evolutia demografica a tarii. Volumul resurselor publice este influentat de actiunea mai multor factori: a. Astfel. sociali. cheltuieli de transfer care pot avea fie destinatii economice (subventii pentru anumite ramuri sau intreprinderi).2 Clasificarea resurselor publice Cu toate ca structura veniturilor publice poate fi diferita in spatiu sau timp.2 Clasificarea resurselor publice 4.

TEORIA GENERALA A IMPOZITELOR 5. Rezistenta la impozite si evaziunea fiscala 5. locul in care se constituie ca venit.1 Continutul impozitelor si taxelor Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevari obligatorii si de aceea se impune definirea impozitului si precizarea continutului sau. emisiune monetara fara acoperire. resurse de trezorerie. e.2 Elementele impozitului 5. a) dupa regularitatea perceptiei veniturile se impart in venituri curente si venituri extraordinare. in cele de dificultate (spre exemplu imprumuturile de stat). c) dupa provenienta: • • resurse interne. cat si tehnic. .5 Repercursiunea impozitelor.1 Continutul impozitelor si taxelor 5.contributiile la asigurari sociale etc). c.b. b) dupa continutul economic al veniturilor: • • • • prelevari cu caracter obligatoriu. natura veniturilor. venituri din capital care sunt realizate din valorificarea unor proprietati ale statului. d. provenienta veniturilor. de regula. Veniturile extraordinare sunt acele resurse la care statul apeleaza numai in anumite momente. resurse ce se constituie la bugetele locale 5. taxe etc). e) dupa locul in care se constituie ca venit: • • resurse care se constituie la bugetul administratiei centrale de stat. Veniturile curente sau ordinare sunt cele la care statul apeleaza in mod repetitiv dupa criterii stabilite prin lege (spre exemplu.4 Clasificarea impozitelor 5. atat din punct de vedere juridic si economic. continutul economic al veniturilor. imprumuturi reprezentate de obligatiunile de stat cu termen de peste 1 an. d) dupa natura veniturilor: • • venituri curente (obtinute din impozite. resurse externe reprezentate de imprumuturile angajate in alte tari si eventual. de ajutoare din strainatate.3 Principiile impunerii 5. adica veniturile fiscale ale statului. veniturile fiscale. adica bonuri de tezaur pe termen scurt.

ca regula generala. prin impozite se realizeaza si o redistribuire a veniturilor cetatenilor intre diferitele paturi ale populatiei. d. impozitul este o contributie obligatorie . cateva din modalitatile tehnice de tranformare a impozitului intr-un instrument al politicii economice si sociale: • • • • • adaptarea bazei de asezare (de calcul) a impozitelor. impozitul nu este un scop in sine ci urmareste asigurarea satisfacerii sarcinii publice. a. Impozitul poate reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin intermediul careia statul poate interveni in economie. supradimensionarea impozitelor. instituirea unui sistem de scutiri si inlesniri. In ultimii 50 de ani a intervenit notiunea de parafiscalitate care se refera la realizarea altor venituri ale statului decat impozitele si taxele obisnuite. contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de catre autoritatea publica. sisteme de restituire fiscala. In legatura cu impozitul sunt de remarcat urmatoarele lucruri: b. dar de regula. subiectul impozabil. succint. In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia solicita un serviciu si presupun o contraprestatie. De altfel. dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri precise. scopul initial al impozitului il reprezinta procurarea de resurse pentru autoritatea publica. Este vorba aici de taxele administrative despre care am vorbit mai inainte si care sunt percepute de autoritatea publica pentru un presupus serviciu. e. . neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice. Aceste taxe se percep in folosul unui anumit serviciu al statului si tendinta este de a stabili marimea acestor taxe mult mai mare decat costul contraprestatiei.Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie. Prin fiscalitate se intelege preluarea obligatorie pentru bugetul statului a unei parti din veniturile cetatenilor. instituirea de monopoluri. adica participarea tuturor cetatenilor la cheltuielile publice. lui i se asociaza si unul aflat dincolo de sfera financiara. anume faptul ca este folosit de stat pentru a-si asigura interventia in viata social-economica. neconditionata – adica. Putem exemplifica in acest sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de pasaport. Prezentam mai jos. Si taxele sunt instituite prin lege si au un caracter obligatoriu. c. adica sunt conditionate. impozitul nu are o destinatie speciala.2 Elementele impozitului Tehnica asezarii si perceperii fiecarui impozit sau taxe presupune precizarea unui anumit numar de elemente definitorii (comune tuturor tipurilor de impozite sau taxe): a. Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. f. 5. reprezinta cea mai eficienta cale prin care statul poate incuraja anumite tipuri de activitati sau de a determina restrangerea altora.

de regula. proportionale (la profit) Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mica sau mai mare decat cea aparenta. fie in unitate monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile. ea se evalueaza conform unor norme fixate de catre autoritatea publica sau se face o expertiza fiscala. la avere avem m2 pentru terenuri sau capacitatea cilindrica pentru automobile etc. iar acest fenomen este cunoscut sub denumirea de repercursiunea impozitelor. progresive in transe (la salarii). averea. obiectul impozabil. fie in unitati naturale. sursa impozitului. h) Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta un grup de operatiuni prin intermediul carora se defineste in fiecare caz in parte forma concreta a impozitului si modul in care se aseaza. accize) suportatorul difera de platitor si. h. f) Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei impozabile. La impozitele directe. suportatorul impozitului. datorita unui sistem de scutiri sau penalizari). la venit unitatea de impunere este unitatea monetara (leul). cota de impunere. unitatea de impunere. care poate fi: veniturile. c. c) Obiectul impozabil reprezinta materia supusa impozitarii. De regula. Ca regula absoluta. In toate tarile se practica mai multe feluri de cote. g)Termenul de plata este reprezentat de perioada la care este datorat impozitul (la salarii lunar. asieta (modul de asezare a impozitului). la impozitele indirecte (TVA. Spre exemplu. Asezarea unui impozit presupune: . dar si de avere (sau din venitul procurat de avere) e) Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura a materiei impozabile exprimata fie in unitati valorice. b) Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul din veniturile sale. suma vanzarilor etc. platitorul si suportatorul sunt aceeasi persoana (vezi impozitul pe avere). d) Sursa impozitului este reprezentata de venit. e. Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi: • • • progresive. d. acesta din urma transmite presiunea fiscala. a) Subiectul impozabil numit adesea platitor sau contribuabil este persoana fizica sau juridica obligata la plata unui impozit catre stat. aceasta se face pe baza declaratiei contribuabilului. la venituri din chirii trimestrial etc). Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificila. In alte cazuri.b. fie exprimate procentual fata de valoarea materiei impozabile. g. termenul de plata. f.

in functie de marimea averii si de venitul fiecarui contribuabil. Astfel. Randamentul impozitului presupune asigurarea urmatoarelor conditii: • • universalitatea impozitului – adica toti cei care au un venit trebuie sa plateasca. astfel. economia de cheltuieli – adica constituirea unui sistem institutional cat mai ieftin. cote progresive de impunere (mai ales in transa). la stabilitatea si la elasticitatea acestuia.• • • constatarea si evaluarea materiei impozabile. ea se corecteaza prin prisma situatiei personale a platitorului. impozitele ar trebui sa produca maximum de venituri pentru stat. de multe ori. Randamentul impozitului se masoara prin raportarea sumei globale colectata intr-un interval dat si cheltuielile facute de autoritatea publica in vederea colectarii acesteia. doi contribuabili cu aceleasi resurse pot avea situatii personale diferite si ca atare. proportionalitatea platii impozitelor poate sa-l loveasca mai mult pe unul decat pe celalalt. Principiile de politica financiara se refera la randamentul impozitului. In acest scop impunerea trebuie sa asigure egalitate fiscala in fata legii si acesta inseamna ca impunerea trebuie sa se realizeze diferentiat.3 Principiile impunerii Impunerea se realizeaza printr-un asamblu de operatii si masuri ce incearca sa asigure eficienta impozitelor si sa tina cont de respectarea unor principii de baza. principii de politica financiara. iar din punct de vedere al echitatii fiscale repartizarea sarcinii publice intre contribuabili ar trebui sa tina seama de situatia personala a fiecaruia. In ceea ce priveste egalitatea in fata legii apar doua notiuni care se impun a fi corelate: -egalitatea matematica. aceste principii fundamentale ale impunerii sunt: • • • principii de echitate fiscala. principii de politica economica. Practica a pus insa in evidenta o contradictie intre egalitatea fiscala in fata legii si randamentul impozitelor. numai ca. ceea ce are randament ridicat nu este echitabil. . 5. norme de venit la impozitul pe avere etc. din punct de vedere al randamentului. stabilirea cuantumului impozitului datorat de catre contribuabil. Pentru a asigura si egalitatea personala se pot introduce un sistem de deduceri din masa impozabila. ceea ce este echitabil are randament mic si. Echitatea fiscala ar trebui sa semnifice dreptate sociala in materie de impozite. Astfel. Egalitatea matematica inseamna impozite egale la venituri egale. Egalitate matematica nu tine cont de situatia personala a contribuabilului si. perceperea/incasarea impozitului. -egalitatea personala. La asezarea impozitelor in toate tarile se porneste de la egalitatea matematica dar.

locul in care impozitul se face venit. astfel. cu atat mai mare este randamentul acestuia. circula zicala: "impozitele productive nu sunt juste. in sensul ca. ci asupra vanzarii de bunuri sau prestarilor de servicii si lucrari. e. acest lucru se face nu doar pentru a produce venituri. motiv pentru care mai sunt denumite impozite pe cheltuieli. Ca regula generala.• • ineluctabilitatea – adica neputinta sustragerii de la plata impozitelor si. a) in functie de impactul asupra suportatorului regasim: • • impozite directe – se stabilesc in sarcina platitorului fie in functie de venitul pe care il obtine. Un impozit este stabil daca el nu urmeaza intocmai toate variatiile conjuncturale care afecteaza materia impozabila. la impozitele directe platitorul si suportatorul impozitului sunt una si aceeasi persoana. la introducerea lui. i se mai adauga un altul intre randament si interventionism. b. in cele din urma. in functie de pozitia de pe care a fost apreciat. b) in functie de neutralitatea fata de contribuabil: . o anumita capacitate de suportabilitate. suportatorul fiind consumatorul final. In realitate insa. impactul asupra suportatorului.4 Clasificarea impozitelor Pentru clasificarea impozitelor se folosesc mai multe criterii deoarece unul si acelasi impozit poate avea diferite implicatii in viata social-economica. neutralitatea fata de contribuabil. cu cat mai bine este asezat un impozit si este repartizata sarcina fiscala pe membrii societatii. d. cat si pentru a asigura interventia statului in economie. f. fie ca se introduc noi impozite. fie in functie de averea sa. obiectul impozabil. In teorie nu exista acest conflict. Elasticitatea semnifica absenta reactiei materiei impozabile la variatia cotei de impunere. Ca atare. fie ca se redimensioneaza unele din impozitele existente. scopul introducerii impozitului. anestezia fiscala – presupune a asigura unui impozit. 5. Ele vizeaza cheltuirea veniturilor. iar impozitele juste nu sunt productive". Stabilitatea si elasticitatea impozitului sunt doua principii simetrice. impozitele indirecte – nu se stabilesc in mod direct pe platitor. Asemenea criterii de clasificare sunt: a. Exista in toate economiile un conflict deschis intre randamentul si echitatea impozitului. c. Astfel. micsorarea posibilitatilor de evaziune fiscala. frecventa perceperii. La impozitele indirecte suportatorul este cu totul alta persoana decat platitorul. vechiului conflict dintre randamentul si echitatea impozitelor. Principii de politica economica se refera la modelarea impozitelor astfel incat sa asigure interventia statului in viata economica.

Ca regula. de impozitele pe venit. . impozite incidentale (spre exemplu. Repercursiunea fiscala apare la impozitele indirecte unde platitorul si suportatorul nu sunt aceeasi persoana. 5. este un fenomen general in diferite proportii. in special. Rezistenta la impozite si evaziunea fiscala Repercursiunea fiscala are loc ori de cate ori presiunea fiscala se transmite altei persoane. atunci apare rezistenta la impozite. In literatura economica se face distinctia intre procedeele legale de ocolire a platii impozitelor si evaziunea fiscala propriu-zisa. Orice contribuabil cauta sa scape mai ales cand el considera ca statul exagereaza. f) in functie de locul in care impozitul se face venit: • • • impozite federale. e) in functie de frecventa perceperii regasim: • • impozite permante (marea majoritate). indiferent cat de perfectionata ar fi tehnica de colectare a acestora. El compara efortul pe care il face cu ceea ce beneficiaza de pe urma autoritatii publice si daca rezultatul este negativ. d) dupa scopul introducerii impozitului: • • impozite cu caracter fiscal – adica urmaresc sa produca venituri pentru buget si se vizeaza randamentul lor. impozite pe cheltuieli (pe consum). impozite pe avere. impozite personale – sunt cele ce tin cont de situatia contribuabilului si sunt reprezentate. impozite cu caracter de ordine – adica cu scopul de a asigura ordine intr-un anumit sector (spre exemplu. c) dupa obiectul impozabil impozitele pot fi: • • • impozite pe venit. impozite ale statelor. se mai numesc si impozite subiective. asupra imbogatitilor de razboi).5 Repercursiunea impozitelor. impozite ale colectivitatilor locale. Impozitele pot fi eludate total sau partial in anumite circumstante. taxa pe divort).• • impozite reale – se stabilesc in functie de marimea materiei impozabile (imobile. Rezistenta la impozite. impozitele directe nu pot fi repercutate asupra altei persoane decat aceea a platitorului. Punctul de plecare in aparitia evaziunii fiscale este presiunea fiscala. pamant etc) facand abstractie de situatia personala a platitorului.

SUA proportia fraudei fiscale este mult mai redusa decat in celalte state dezvoltate. exceptii si inlesniri). Amploarea fraudei variaza de la o tara la alta si chiar in interiorul aceleasi tari. ci de neglijenta formularii legii. proportiile sunt diferite si pe categorii sociale: evaziunea fiscala in randul salariatilor este mai redusa decat la cei cu profesiuni liberale. precum si in cadrul aceleasi tari pot apare dirente semnificative spre exemplu intre Nordul si Sudul Frantei sau a Italiei.Impozitul poate fi ocolit fara ca platitorul sa intre in conflict cu legea. Evaziunea ilicita (frauda fiscala) are loc atunci cand se comite o incalcare flagranta a legii (varietatea este infinita). Prevenirea evaziunii fiscale este foarte dificila pentru ca presupune instituirea unui sistem costisitor si a unui aparat numeros de supraveghere a colectarii impozitelor. . evaziunea ce are loc ca rezultat a unor lacune ale legii. Acest lucru se poate realiza pe doua cai: • • evaziunea permisa in mod voit (adica printr-un sistem de scutiri. Anglia. nu este provocata voit. De asemenea. Chiar intre tarile cu economie de piata dezvolatata evazionismul poate fi diferit: in tarile din Nordul Europei.