You are on page 1of 3

Def-Adenita este o inflamatie /supuratie a unui ganglion limfatic si apare consecutiv unei infectii situate in teritoriul de drenaj

limfatic al ggl respectiv.Etiopatogenie:Infectii(bacteriene-odontale,faciale,cutanate,micobaterioze tuberculoase,sifilis,boala ghearelor de pisica,boala Lyme;virala-infectii ale tractului respirator superior,mononucleoza infectioasa,stomatita herpetica,hiv;Parazitara-toxoplasmoza;Tumorala-primarelimfoame,leucemii,secundare-carcinoame orale,melanomul malign;diverse-sarcoidoza,boli ale tes conjunctiv,rectia la fenitoina,boli limfo-proliferative non-neoplazice Anatomie patologica-FAZA 1 congestie-ggl se mareste in dimnensiune,este dureros insa mobil,exista si o reactie de periadenita.stadiu reversibil.daca reactia generala este buna,procesul inflamator trece in faza supurativa. FAZA2-supurativa-portiunea centrala a ggl se necrozeaza si apar multiple abcese mici care conflueaza intre ele formand un abces mai mare delimitat la exterior de o capsula.GGl isi pierde mobilitatea devenind fixat de tes din jur(periadenita).Cand coletia purul int tot ggl ,acesta poate abceda daca este superficial,sau fistuliza la tegumente sau mucoase.dupa vindecare ramane tesut cucatriceal format din tesut conj scleros. FAZA 3-cronica-hiperplazie permanenta a ggl de tip limfoid benign.Arhitectura ggl e inlocuita de tes cicatriceal,si ramane sub forma unei mase de fibroza. Simptomatologie Tumefactie nodulara,usor dureroasa la palpare,mobilape tes profunde,acoperita de tegumente.Nodulul se mareste,devine dureros spontan si la palpare,se fixeaza pe tes inconj.stadiul supurativ-alterarea starii generalecu febra si congestie locala. Adenita acută congestivă este primul stadiu al reacţiei ganglionare fiind reversibil cu un tratament adecvat. Ganglionul are un volum crescut, este elastic, sensibil la palpare, iar reacţia de periadenită este moderată. Adenita acută supurată apare in momentul in care capacitatea de apărare a organismului este depăşită sau flora microbiană cauzală a fost deosebit de virulentă. La examenul microscopic se constată dispariţia arhitecturii normale ganglionare (sinusurile limfatice şi centrii germinativi), instalându-se procesul de necroză, delimitat de o capsulă. La periferie apare o reacţie de periadenită marcată,ce fixează ganglionul de ţesuturile vecine.Efracţionarea capsulei ganglionare poate duce la eliminarea secreţiei purulente spre exterior cu apariţia unei fistule sau poate invada spaţiul fascial unde este cantonat ganglionul respectiv cu simptomatologia unei supuraţii de spaţiu fascial. Adenita cronică poate urma etapei de congestie dacă procesul infecţios este ţinut in frâu de reacţia umorală şi celulară de apărare a organismului. Aspecte clinice Adenita acută congestivă debutează ca un nodul elastic, sensibil la palpare,tegumentele acoperitoare fiind nemodificate.În etapele următoare dimensiunea sa creşte, ganglionul devine dureros spontan şi la palpare, iar procesul de periadenită determină fixarea sa de ţesuturile vecine. Starea generală este discret modificată, inregistrându-se subfebrilitate. În lipsa tratamentului adenita congestivă poate evolua spre o adenită acută supurată. Adenita acută supurată se caracterizează printr-o colecţie supurată bine delimitată, care prezintă la periferie fenomenul de periadenită insoţit de durere la palpare.Tegumentele acoperitoare sunt congestionate,destinse şi lucioase, decelându-se f1uctuenţă. Starea generală se alterează cu febră şi astenie. Adenita acută submandibulară debutează ca un nodul elastic, nedureros şi mobil, care in final prin periadenită se fixează de marginea bazilară, care astfel devine greu accesibilă palpării. Tegumentele sunt congestionate, destinse, lucioase şi f1uctuente la nivelul bombării maxime. Trismusul şi disfagiasunt moderate sau absente. Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul spaţiului submandibular sau cu submaxilita acută Iitiazică

Simptomatologia este intregită de prezenţa unui sindrom hemoragipar. • sarcoidoza . Biopsia ganglionară este cea care orientează diagnosticul. • boala Hodgkin . precum şi manifestări cutanate (sarcoide dermice). cu dimensiuni variabile. În grosimea obrazului se palpează un cordon de limfangită care conduce spre poarta de intrare. mobili sau fixaţi. Uneori biopsia ganglionară este singura modalitate deidentificare a tumorii primare. supuraţiile articulaţiei temporo·mandibulare. prurit. Adenitele cronice apar cel mai frecvent după o adenită acută congestivă stagnată in evoluţie. Diagnosticul diferenţial se face cu tu morile de parotidă. • Iimfom non-hodgkinian – clinic pacienţii prezintă o adenopatie cervicală unică sau multiplă cu ganglioni duri şi aderenţi. de dimensiuni variabile. de consistenţă fermă. precum şi adenopatie mediastinală şi abdominală. Leucocitoza cu limfocitoză decelată prin hemoleucogramă. ·Ieucemia Iimfocitară cronică – clinic apare o adenopatie cervicală simetrică. Diagnosticul diferenţial al adenitelor cronice cervicofaciale se face cu: • adenopatia metastatică cervicală . Pacientul prezintă de asemenea splenomegalie.clinic se manifestă prin poliadenopatii cervicale cu ganglioni elastici.clinic se decelează o adenopatie uni. febră cu astenie. . transpiraţii. Adenita acută geniană este dată de supuraţia ganglion ului buccinato-comisural. cu ganglioni mobili şi duri. erupţii cutanate. • mononucleoza infecţioasă . pareze de facial). Starea generală nu este modificată.clinic apare o adenopatie cervicală cu ganglioni fermi.Puncţia sau biopsia ganglionară identifică celulele Paltauf-Sternberg. axilară sau mediastinală. nedureros spontan sau la palpare. in funcţie de localizare. astenie. examenul CT sau RMN. hipertrofii parotodiene bilaterale. ·Ieucemia acută Iimfoblastică – clinic apare o adenopatie cervicală nedureroasă. Pentru stabilirea diagnosticului se utilizează endoscopia triplă. dispnee.Adenita acută paratidiană debutează ca un nodul mobil.urmată de examen anatomo-patologic. precum şi o adenopatie mediastinală. nedureroşi. iar tumefacţia se poate extinde cuprinzând spaţiul bucal in totalitate.sau bilaterală cu ganglioni duri. insă probele biologice relevă o limfocitoză şicreşterea vitezei de sedimentare. se poate reacutiza sau poate retroceda lent după indepărtarea factorului cauzal Diagnosticul diferenţial al adenitelor acute se face. Simptomatologia include sindromul Heerfordt (iridociclite. precum şi adenopatie supraclaviculară. predominant submandibular şi latero-cervical (care nu fistulizează) splenomegalie. procesul de periadenită este deosebit de intens. faringită. Diagnosticul se stabileşte pe baza hemoleucogramei ce prezintă pancitopenie şi medulogramei modificate caracteristic cu peste 30% blaşti.parotiditele acute sau abcesul spaţiului parotidian. Evoluţia ei este trenantă. splenomegalie. Local se constată un ganglion cu volum crescut. dar şi medulograma cu infiltrate limfocitare mici stabilesc diagnosticul. splenomegalie.Diagnosticul se stabileşte pe baza reacţiei PaulBunell pozitivă şi a formulei leucocitare care prezintă leucocitoză limfocitară (cu limfocite mari).Pacienţii prezintă stare febrilă. cu fenomenele supurative ale spaţiilor respective. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului citologic sau histologic. Diagnosticul se pune pe seama reacţiei KveimNickerson pozitivă sau prin biopsie ganglionară.clinic se manifestă prin adenopatii multiple de dimensiuni variabile. Tabloul clinic include de asemenea febră. Ulterior procesul supurativ se delimitează sub forma unui nodul cu fluctuenţă in zona centrală. mobili. adenopatie mediastinală sau abdominală. datorită reacţiei de apărare a organismului sau in urma unui tratament antiinfecţios incomplet realizat fără indepărtarea factorului cauzal dentar. mobili şi nedureroşi. care se fixează prin procesul de periadenită şi apoi supurează. astenie. iar examenul oral relevă o gingivită ulcero-necrotică.

• rubeola . scădere ponderală) şi o adenopatie cervicofacială cu ganglioni duri.Diagnosticul se pune pe baza hemoleucogramei. • limforeticuloza benignă de inocuIare. Incizia va fi plasată decliv de colecţia supurată. a testului IDR la tuberculină pozitiv. . mastoidiană şi occipitală asociată cu o erupţie cutaneomucoasă (sifilide). Diagnosticul se stabileşte pe baza testelor serologice şi imunologice pozitive pentru Treponema palidum (RBW. submandibulară sau cervicală fermă şi nedureroasă. mai mari de 1 cm.pacientul prezintă o poliadenopatie cervicală sau axilară cu ganglioni duri şi mobili. Supuraţiile extinse În Întregul spaţiu fascial se tratează ca o supuraţie fascială odontogenă. etc). În cazul adenitelor congestive (stadiul "de cruditate"). se suprimă factorul cauzal dentar. Colecţia supurată cu dimensiuni reduse şi bine delimitate poate fi tratată folosind drenajul filiform. precum şi a puncţiei sau biopsiei ganglionare.diaree persistentă. precum şi a testului ELISA pozitiv pentru IgG sau IgM. Diagnosticul se stabileşte prin izolarea Toxoplasma gondii din sânge. • toxoplasmoza . În cazul adenitelor cronice. • adenopatia TBC . Diagnosticul se pune pe baza radiografiei pulmonare. care persistă mai mult de trei luni ne poate orienta spre diagnosticul de infecţie HIV. O adenită supurată voluminoasă necesită tratament chirurgical. asociate cu agenţi fizici. Tratament Tratamentul adenitelor acute este variabil in funcţie de stadiul evolutiv. Diagnosticul se pune prin puncţie sau biopsie gangtionară. precum şi prin biopsie ganglionară.clinic apare o adenopatie submentonieră.clinic pacientul prezintă o adenopatie retroauriculară şi occipitală. antialgice şi AINS.simptomatologia este in concordanţă cu perioada de la infectare.• infecţia HIV . cu ganglioni mobili de dimensiuni variabile care pot fistuliza (secreţie grunjoasă bogată În BK) sau se pot calcifica când afecţiunea evoluează spre vindecare. hemoleucograma este modificată În sensul unei leucopenii cu neutropenie la care se adaugă trombocitopenia. Însoţită de erupţii cutanate specifice maculo-papulare. iar drenajul se va realiza cu tuburi de politen fixate la tegument şi menţinute 2-3 zile. În perioada de stare pacientul prezintă pe lângă simptome generale (febră. ulceraţii. erupţii cutanate eritematoase.mobili. Dupa un interval de şase săptămâni apare o adenopatie persistentă cervicală şi axilară. VDRL. vaccinuri poli microbiene. herpes oro-nazal. În cazul adenitelor supurate. se suprimă factorul cauzal dentar şi se administrează un tratament medicamentos cu antibioterapie. imunoglobuline. leucoplazie păroasă. asociată cu artralgii. febră.O adenopatie cervico-facială fără etiologie aparentă (locală sau generală).clinic se decelează o poliadenopatie cervicală cu noduli de consistenţă fermă. • sifilisul primar . • sifilisul secundar. tratamentul depinde de dimensiunea colecţiei purulente. pacientul fiind febril În fazele acute. Simptomatologia orală este reprezentată de candidoză. gingivoragii spontane.pacientul prezintă o micropoliadenopatie cervicală. leucopeniei cu plasmocitoză. ce insoţeşte şancrul de inoculare oral. Este În legătură cu prezenţa zgârieturilor de pisică pe tegumente ("boala ghearelor de pisică"). se administrează vitaminoterapie. De obicei se remite spontan În două-trei săptămâni.pacientul prezintă o adenopatie cervicală frecvent supraclaviculară. Diagnosticul de certitudine este serologic (ELISA).