ION

de LIVIU REBREANU

1. ROMANUL OBIECTIV / REALIST Romanul este opera epică, în proză, de mare întindere, cu o acţiune desfăşurată pe mai multe planuri şi la care participă un număr mare de personaje.

Trăsăturile romanului obiectiv: o o o o o o o o o o îşi propune să reflecte existenţa obişnuită ; universul fictiv al operei literare este construit după principiul verosimilităţii ; construcţia subiectului respectă ordinea cronologică ; incipitul se află într-o strânsă legătură cu finalul ; incipitul prezintă cadrul acţiunii, fixează timpul, reuneşte cele mai importante personaje din roman ; acţiunea se desfăşoară coerent, fără apariţia unor situaţii neprevăzute, evoluţia ei putând fi anticipată ; finalul este închis, rezolvând conflictele şi nepermiţându-i cititorului alte interpretări ; personajul este reprezentativ pentru o categorie socială sau umană, fiind deseori vorba de tipuri ; personajul este surprins într-un proces de transformare ; naratorul este omiscient, relatând la persoana a III-a, neutru şi impersoanl, fără să emită judecăţi de valoare, să comenteze faptele sau să explice situaţiile .

2. ION (1920) Publicat în 1920, romanul Ion reprezint ă primul roman al lui Liviu Rebreanu, un roman realist şi obiectiv care înfăţişează univerul rural fără a -l idealiza. Geneza romanului Ion este legată de câteva elemente autobiografice: o scenă pe care a văzut -o autorul cu un ţăran care săruta pământul, un eveniment din satul său, când un ţăran văduv şi bogat şi-a bătut fata pentru că rămăsese însărcinată cu un tânăr sărac şi o discuţie cu un flăcău foarte sărac, Ion Pop al Glanetaşului, din cuvintele căruia „se simţea o dragoste pentru pământ aproape bolnăvicioasă.” Scena sărutării pământului se regăseşte în roman şi are un rol important deoarece reprezintă un simbol al iubirii obsesive pentru pământ. Este un gest semnificativ nu numai pentru destinul personajului principal ci şi pentru conturarea întregii naraţiuni, deoarece destinul tuturor personajelor se învârte în jurul problemei pământului.

De asemenea. Vasile Baciu are grijă de familia lui. patimile. exact acolo de unde intrase în lumea ficţiunii. chiar dacă nu îşi iubeşte fiica. De asemenea. romanul este împărţit în două părţi. Deşi o iubeşte pe Florica. Prin această metaforă a drumului. La fel ca şi Ion. În acelaşi timp. parcă nimic nu s-ar fi schimbat. o fată frumoasă dar săracă. Ciclicitatea se va extinde şi în construcţia personajului principal: Ion revine în final la iubirea pentru Florica. Drumul descris în final încheie într-un fel evenimentele tragice petrecute în sat: „Satul a rămas înapoi acelaşi. Peste zvârcolirile vieţii. mari sau mici. Autorul susţine că a urmărit deliberat o construcţie circulară spre a întări iluzia realului. transformându-se în obsesie. autorul conduce cititorul în spaţiul geografic. se pier d într-o taină dureros de necuprinsă. de aici pe sub Râpele Dracului. Acţiunea romanului este dispusă pe două planuri care alcătuiesc de fapt imaginea globală a satului transilvănean. îşi vede realizarea visurilor prin căsătoria cu Ana. lăsând-o însărcinată pe Ana şi obligându-l astfel pe Vasile Baciu să-l accepte ca ginere şi să-i dea ca zestre pământurile. dar pe care nu o iubea. unul dintre ţăranii bogaţi ai satului. social şi uman în care se va petrece acţiunea romanului. Pe parcursul romanului sunt descrise ritualuri care privesc marile evenimente din existenţa unui om: naş terea (naşterea copilului Anei). la Pădurea Domnească şi Cişmeaua Mortului. năzuinţele. vremea vine nepăsătoare. alţi le-au luat locul. se precizează în text că acesta reia destinul lui Vasile Baciu. Nici viaţa intelectualităţii nu este ferită de tulburări şi privaţiuni. iar atitudinea de indiferenţă faţă de Ana o determină pe aceasta să se sinucidă. De la imaginea podului peste Jidoviţa. Câţiva oameni s-au stins.În proza lui Liviu Rebreanu se întâlnesc două mari teme: problema conştiinţei naţionale în romanul Pădurea spânzuraţilor şi problema pământului în Ion şi Răscoala. romanul este o monografie a satului transilvănean de la începutul secolului al XX -lea. Un alt eveniment important din viaţa unei comunităţi săteşti asupra căruia autorul se opreşte este hora. cititorul fiind readus la sfârşit. titlurile acestora sintetizând esenţa conţinutului. care stăpânit de o obsesivă dorinţă de a avea pământ. Pe parcursul romanului se desprinde ideea că dorinţa de pământ duce la dezintegrare morală atunci când aceasta depăşeşte li mitele normalului. Dar reluarea presupune la Rebreanu o degradare: revenirea la Florica nu echivalează cu revenirea la iubirea pură de la începutul romanului ci se transformă într-o obsesie mistuitoare ca şi cea pentru pământ şi îi va aduce personajului sfârşitul tragic. acesta începe şi se sfârşeşte cu descrierea drumului spre /dinspre satul Pripas. În centrul acţiunii se află figura lui Ion. fiica lui Vasile Baciu. Din punct de vedere compoziţional. îşi urmează cu tenacitate şi răbdare planul de a obţine pământurile.”. Primul plan este al ţăranilor şi îl are în centru pe Ion. unde se desfăşoară tradiţionala horă de duminică. căsătoria (obiceiurile descrise la nunta dintre Ion şi Ana) şi moartea (ritualurile pentru Dumitru Moarcăş şi moartea Anei). În afara obiceiurilor referitoare la desfăşurarea existenţei umane. Glasul pământului şi Glasul iubirii. Suferinţele. Tema romanului o constituie lupta ţăranului român pentru pământ într-o societate împărţită în săraci şi bogaţi. tatăl Anei obţinuse pământurile căsătorindu-se cu o fată bogată. spre deosebire de Ion. se ajune la imaginea Pripasului„pitit într-o scrântitură de coline”. care subliniază şi mai mult caracterul monografic al romanului. ca nişte tremurări plăpânde într-un uragan uriaş. Relaţiile cu Vasile Baciu rămân tensionate. ştergând toate urmele. al doilea plan este al intelectualităţii rurale care descrie viaţa şi problemele cu care se confruntă familia Herdelea. sunt descrise şi îndeletniciri specifice mediului rural legate de munca la câmp. determinând uneori . Interesantă în cazul romanului Ion este construcţia ciclică. ignorând glasul pământului.

preocupat de construirea unei noi biserici şi de destinul ţăranilor între care provoacă diferite animozităţi. statut social. Titu Herdelea.” Dorinţa de a avea pământ este justificată de realitatea socială în care trăieşte. Deşi la început ezită între „glasul pământului” şi „glasul iubirii”.. Prin caracterizare directă. Un rol important în viaţa satului îl are preotul Belciug.. mimica şi îmbrăcămintea fiind d escrise pentru a pune în evidenţă anumite trăsături sau stări ale personajului.. care se duce îmbrăcat în haine de sărbătoare să -şi viziteze pământurile. se căsătoreşte cu George Pintea. „ – Dacă nu vrea el să ţi-o dea de bunăvoie. voinţa. pentru Ion pământul înseamnă stabilitate. visul lui era să recâştige pământurile pierdute de tatăl său.” . tatăl său. trebuie! De pe atunci pământul ia fost mai drag ca o mamă. de răutate şi chiar de violenţă. Ochii ei albaştri îi mulcomeau zbuciumarea. îi sunt subliniate de către narator o parte din trăsături: Ion este un ţăran sărac. cu deputatul maghiar. dar şi în contradicţie cu sine: personajul are numeroase momente de nehotărâre. Râdea însă când îşi amintea de făgăduinţa lui că o va lua de nevastă. deşi iubise pe altcineva. iar simţământul acesta îi aprindea sângele şi-i umplea creierii de planuri şi hotărâri care de care mai năzdrăvane.. Laura. Cum s-o ia dacă toată zestrea ei e un purcel jigărit şi câteva bulendre vechi? Dragostea nu ajunge în viaţă. Numele său întreg este Ion Pop al Glanetaşului şi face parte din categoria ţăranilor săraci care îşi doresc pământ. Iar pământul îi era drag ca ochii din cap.. fiica cea mare a soţiilor Herdelea. De asemenea. [. PERSONAJUL PRINCIPAL: ION POP AL GLANETAŞULUI Autorul nu îşi analizează personajele. Veşnic a pizmuit pe cei bogaţi şi veşnic s -a înarmat într-o hotărâre pătimaşă: trebuie să aibă pământ mult. interpretează vorbele lui Titu Herdelea în favoarea sa şi ia decizia de a -l obliga pe Vasile Baciu să-i dea pământurile: „Se simţea înfrânt şi neputincios. ambiţia. dar harnic. împotriva convingerilor sale. votează. intrând în conflict cu autorităţile. 1. prin urmare dorinţa de pământ era justificată. domnişorule! izbucni Ion aspru.umiliri sau compromisuri. Învăţătorul face cu greu faţă dificultăţilor materiale şi.. Totuşi nu mai îndrăznea să se apropie de casa lui Vasile Baciu şi nici să schimbe vreo vorbă cu Ana.” Deşi Titu . Apreciat în sat pentru hărnicia şi isteţimea sa. punea ţi Dumnezeu mila. obţinerea pământurilor se transformă într-o obsesie care duce la decăderea morală a personajului. de ezitare între dorinţa de a avea pământ şi iubirea pentru Florica. Iniţial.. el înţelege că doar munca cinstită nu-l poate ajuta să ajungă printre cei cu delniţe multe şi cu un cuvânt greu în sat.] – Poţi să-l sileşti? Ai cum să-l sileşti? [. Evoluţia sa este urmărită în contradicţie cu câteva personaje: George Bulbuc. Altceva trebuie să fie temelia. un bun gospodar care doreşte să aibă ce munci. Portretul său fizic nu este conturat.. aducând în prim plan trăsăturile negative ale acestuia: Ion va da dovadă de egoism şi cruzime faţă de Ana. Ion este personajul principal al romanului. În schimb se ducea mai în fiecare seară pe la Florica. Dragostea e numai adaosul.] Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. i se pun în evidenţă inteligenţa.. se pomenea cu gândurile după Ana. Un exemplu elocvent este descrierea lui Ion. gesturile. cu ameninţare în glas. Şi îndată ce zicea aşa. Trăsătura sa esenţială este dragostea pentru pământ: „Unde punea el mâna.] –Pot. Vasile Baciu.. trăsături remarcate şi de celelalte personaje: Zaharia Herdelea. cea mai bună dovadă a hărniciei sale.. chiar şi Vasile Baciu. trebuie să-l sileşti! [.. Cu timpul însă. nu le critică sau le admiră ci pur şi simplu le prezintă cititorului.

În pământ se duc toate pământurile. pare acum a se clătina şi „a se închina în faţa lui”. dezorganizat. În ochii lui însă. Iubise pe Florica. controlându-şi acţiunile. scriitorul sugerează că iubirea lui pentru pământ este înnăscută. ultimul său gând este:„Mor ca un câine!” . ci teama că legătura sa cu pământul s -ar putea rupe prin moartea copilului bolnav.. Scena în care Vasile Baciu şi Ion. este pedepsit. Urmărind evoluţia lui Ion. la iubirea pentru Florica.”. Nu durerea pierderii soţiei îl copleşeşte pe Ion. iar Ana avea locuri şi case şi vite multe.” Familia pe care şi-o întemeiază va fi însă neglijată. de distrugerea căminului Floricăi. Destinul său este circular.. El îşi doreşte totul: pământurile şi pe Florica. fiul învăţătorului nu face altceva decât să i-o amintească: „Nu-i fusese dragă Ana şi nici acuma nu-şi dădea seama bine dacă i-e dragă. Sfârşitul său violent nu e deloc surprinzător. Deşi la începutul romanului iubirea lor este una îngăduită. însă sancţiunea pe care o va primi este definitivă. carel scârbea şi din care vroia să scape cu orice preţ. la sărăcie. Prin dorinţa de a o cuceri pe Florica. se privesc stând de o parte şi de alta a coşciugului este sugestivă şi are caracter anticipativ: „Privirea socrului său era ca a unui şarpe uriaş ce-şi ameţeşte prada înainte de a o înghiţi. Obsesia pentru Florica ia locul obsesiei pentru pământ. Ion se dovedise lucid. dar totul se va sfârşi tragic prin uciderea lui Ion de către George Bulbuc.. în consecinţă.. ajunge la concluzia că nimic nu are valoare fără cineva alături.. apoi limpede ca lumina zilei: «Unde-s pământurile?. Chiar şi pământul. destinul lui se află implacabil sub semnele tragicului deoarece acţiunile. îşi va determina soţia să se sinucidă şi îşi va lăsa copilul să moară. ameninţat de pierderea lor. Ion se vede „mare şi puternic ca un uriaş din basme care a biruit în lupte grele o ceată de balauri îngrozitori”. acum. această idee este prezentă în mintea personajului chiar de la început. dar mai ales înfruntă din nou destinul. întâi întuneacoasă. calm. dacă cine ţi-e drag nu-i al tău?”. Metamorfoza personajului este evidentă şi este subliniată indirect prin prezentarea gesturilor care arată siguranţa şi mândria de sine: „Pe uliţă umbla cu paşi mai mari şi cu genunchii îndoiţi.” Când intră în posesia pământului. răspunzători de moartea Anei. Vinovat de propria-i dezintegrare morală. faptele şi gesturile sale îi pregătesc sfârşitul tragic. Ion citi mai ales o întrebare. acţionează încrâncenat. agonia lui este descrisă detaliat: „Se gândea însă numai la băltoaca în care se bălăcea. Vorbea mai apăsat cu oamenii şi veşnic numai de pământ şi avere..»” Dacă în acţiunea de dobândire a pământului. dar Florica e mai săracă decât dânsul. gesturile. dar şi paisunea pentru Florica: „Ce folos de pământuri. faţă de care se simţise „mic şi slab cât un vierme pe care -l calci în picioare”.Herdelea va avea impresia că este vinovat pentru decizia lui Ion. uitând de echilibru şi măsură. Florica îi acceptă dragostea. răspunzător de moartea Anei. în final situaţia se schimbă deoarece Florica este căsătorită acum cu George. se întoarce de unde a plecat. Ion încalcă din nou legile morale ale colectivităţii. Moartea copilului redeschide lupta pentru pământ dintre Ion şi Vasile Baciu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful