PARTEA I DIMENSIUNEA DURABILĂ A DEZVOLTĂRII ECONOMICE

1

Dezvoltarea economică – o nouă abordare

În ultimii 50 de ani am fost martorii unor schimbări fundamentale în economia mondială, la toate nivelurile sale. Aceste schimbări au fost atât de rapide şi de o asemenea intensitate, încât autorităţile publice, agenţii economici, cât şi populaţia, au fost confruntaţi atât cu greutăţi de adaptare la acest schimbări rapide cât şi cu prăbuşiri ale unor sisteme de valori care s-au dovedit incompatibile cu noile realităţi mondiale. Astfel, astăzi suntem martorii unei lumi în care fluxurile comerciale şi de capitaluri între ţări au crescut atât de dramatic, încât sintagma globalizarea economiei mondiale a devenit realitate. Fenomenul globalizării, o temă despre care s-au scris nenumărate articole şi studii de specialitate, răstoarnă vechile precepte de natură economică, politică, socială ce au guvernat lumea decenii de-a rândul. Extrem de controversat în lumea teoreticienilor şi a practicienilor, fenomenul globalizării a dus pe un tărâm necunoscut sau cvasinecunoscut întreaga lume. Crizele economice ale ultimului deceniu din secolul al XX-lea sunt cele mai bune dovezi ale faptului că sistemele de dezvoltare trebuie regândite, reorientate şi aliniate noilor tendinţe ale fenomenului. Teoria dezvoltării economice tradiţionale studiază, în primul rând, probleme legate de eficienţă, de alocare a resurselor productive rare, de sporire optimă a acestora în timp, astfel încât pe viitor să se poată obţine un nivel mai ridicat al ofertei de bunuri şi servicii. Astfel, teoria dezvoltării neoclasice studiază sistemul capitalist în care există numai pieţe perfecte, dominate de echilibru, în care acţionează mecanismul mâinii invizibile, unde consumatorul este suveran, iar deciziile se iau pe baza analizei marginale, întreg sistemul fiind creat pe baza raţionalităţii economice. Totuşi, problemele dezvoltării economice merg mai departe decât modelul neoclasic, prin studierea fenomenelor sociale şi instituţionale care pot exercita influenţe puternice asupra modelului de alocare a resurselor productive rare, în prezent, cât şi în perspectivă.

se recunoaşte faptul că nu există principii şi legi economice care se pot aplica cu succes în toate locurile şi timpurile. atât din perspectiva publică. Astfel. un ansamblu de transformări cantitative. Astfel. Spre deosebire de ţările dezvoltate. Economie.1 În general. pe lângă studiul alocării eficiente a resurselor productive rare şi a modului în care acestea susţin creşterea economică. Astfel.1 Cadrul actual al dezvoltarii economice Dezvoltarea.. sunt PNB. de a susţine o creştere. 1. culturale şi politice ce se impun pentru a efectua transformări structurale rapide în întreaga societate. Gavrilă. atunci când este aplicat. politice şi instituţionale. În acest sens. Aceşti indicatori macroeconomici care măsoară capacitatea de dezvoltare. ca proces complex. problemele teoriei economice trebuie adaptate condiţiilor diferite care apar de la o perioadă la alta şi de la o ţară la alta2. Editura Viitorul Românesc. pieţele bunurilor şi resurselor sunt „puternic imperfecte”. Economia Dezvoltării. capacitatea unei economii naţionale de a genera şi susţine o creştere privită anual a unor indicatori macroeconomici. venit/locuitor sau PNB/locuitor. reprezintă. D. cât şi privată. I.. Popescu. Aceşti indicatori au menirea de a evidenţia avuţia unui popor. Editura Economică 1999 Jula. C. Manual Universitar. structurale 1 2 Ciucur. teoria dezvoltării economice ia în calcul şi mecanismele sociale. 1999 . în funcţie de numărul de locuitori... fiind adesea pătrunse de dezechilibre mari. care presupune. D. dacă într-o anumită economie şi într-o anumită perioadă de timp modificarea PNB sau a venitului devansează modificarea numărului populaţiei. trebuie să se preocupe de cerinţele economice. în ţările slab dezvoltate. teoria economică. deoarece nu poate fi privită ca un şablon care. într-o manieră în care să se obţină progrese economice pentru segmente largi ale populaţiei. în sens economic. teoria actuală a dezvoltării economice încearcă să combine concepte şi teorii ale modelelor tradiţionale cu modele şi abordări noi. dă neapărat rezultate.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive Deci. unde pieţele sunt stabile şi relativ echilibrate. necesare pentru a aduce creşteri rapide şi pe scară largă ale nivelului de trai al unei importante mase de oameni săraci. Dicţionarul economic defineşte conceptul de dezvoltare economică ca fiind o „formă de manifestare a dinamicii macroeconomice. putem spune că acea economie a înregistrat o creştere economică. depăşind cu mult limitele teoriei neoclasice. pe lângă creşterea economică a ţărilor.

în contextul creşterii economice. atât pe ansamblul economiei. implicând schimbări majore în structurile sociale. urmărindu-se accelerarea creşterii economice. Agravarea şi extinderea acestor probleme deosebite au creat o nouă metodă de abordare a problematicii dezvoltării economice. A. profesorul Duddley Seers afirma: „Dacă una dintre aceste trei probleme centrale (sărăcie. Chrystal. factorii dezvoltării intensive fiind trecuţi în plan secund. K. ea bazându-se. atât în economie. în atitudinile populare şi în instituţiile naţionale. În trecut. Editura Economică. R. atenuării inegalităţii şi şomajului. această abordare din trecut nu avea în prim-plan probleme deosebite. 1999 . şomaj. Prin urmare. dezvoltarea economică aduce în plan secund problematica creşterii economice şi ridică la rang de prioritate stoparea şi atenuarea problemelor cu care se confruntă marea parte a populaţiei. pe o dezvoltare preponderent extensivă. Această nouă abordare a dezvoltării economice s-a conturat în anii ’70. Conceptul de dezvoltare economică a fost redefinit în termenii reducerii sărăciei. agravându-se3. dezvoltarea economică era văzută permanent ca un fenomen de creştere continuă a PIB. 3 Lipsey. Aceste probleme care au fost lăsate la urmă s-au extins la scară planetară. şomajul şi inegalitatea distribuţiei veniturilor. inegalitate) s-a înrăutăţit şi mai ales dacă toate trei s-au înrăutăţit. dezvoltarea trebuie să fie concepută ca un proces multidimensional. reducerea inegalităţii şi eradicarea sărăciei. Totuşi. În acest sens. Economia Pozitivă. În noii săi termeni. în mecanismele şi structurile organizaţionale şi funcţionale ale economiei. cât şi pe locuitor (dezvoltarea economică fiind adesea considerată doar un fenomen de creştere economică) care aducea efecte benefice asupra populaţiei prin crearea de noi locuri de muncă şi prin creşterea ofertei de bunuri şi servicii. în principal. cum ar fi sărăcia. chiar dacă venit/locuitor s-a dublat“.Dezvoltarea economică – o nouă abordare şi calitative.. atunci când toate ţările aflate în curs de dezvoltare se confruntau cu nenumărate dificultăţi. G. cât şi în cercetarea ştiinţifică şi tehnologiile de fabricaţie. ar fi ciudat să numim rezultatul drept “dezvoltare”. deşi depuneau eforturi susţinute în vederea industrializării. în modul de gândire şi comportamentul oamenilor.

1999 . compatibilă cu ecologia. care poluează neîncetat atmosfera. adică înrăutăţirea condiţiilor de viaţă pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni. industrializarea ţărilor aflate în procesul de afirmare economică cunoaşte un avânt continuu. preşedintele Institutului de Cercetări Economice din Wuppertal. şeful organizaţiei Greenpeace International. Părăsirea modelului de dezvoltare economică existent. nu ar trebui să fie în nici un caz „un marş trist către mizerie”. declaraţia lui Thilo Bode. cum ar fi poluarea mediului natural sau limitarea resurselor (relevante în acest sens fiind crizele energetice) au determinat schimbarea concepţiilor în ceea ce priveşte creşterea şi dezvoltarea economică. revine acelora care au creat acest paradis al mărfurilor4. ci ar putea să conducă la „forme noi de prosperitate”. Totuşi. capabil să ofere condiţii corespunzătoare tuturor generaţiilor care se succed. cu toate renunţările indispensabile pe care le presupune.2 Criza ecologică a dezvoltării economice Astăzi. în acest caz. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă oraşele Chinei. din ce în ce mai mult. În aceste ţări. Hans-Peter. mai toate ţările din Asia. argumentează Ernst Ulrich von Weizsachen. ci. făcându-se o comparaţie între acestea şi aspiraţiile de viaţă normală ale oamenilor. în ultimii zece ani s-au construit numeroase uzine ale marilor producători de bunuri din lume. Balanţa rezultatelor activităţii umane şi eforturile ce se depun pentru obţinerea lor permit măsurarea producţiei din diferitele sectoare. tendinţa de globalizare a tuturor elementelor economico-sociale determină o abordare identică a crizelor cu care se confruntă viaţa contemporană. Atunci când parametrii de apreciere a evoluţiei vieţii se abat de la limitele lor normale. răspunderea primară pentru o reclădire a lumii. Într-o ignoranţă ecologică înspăimântătoare. unde se ejectează în atmosferă un imens nor otrăvitor care se deplasează până la 1700 km. deasupra oceanului Pacific. care susţinea faptul că „soarta ecologică a omenirii se decide în Asia”. Întotdeauna omul a măsurat rezultatele activităţilor sale prin prisma modului în care acestea răspund nevoilor sale de viaţă. Este relevantă. Dar nu numai China reprezintă o sursă de poluare. Harald Capcana Globalizării. înseamnă că se instalează criza umană. Editura Economică.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive 1. Ridicarea nivelului de trai al populaţiei din această zonă a lumii se face cu preţul ruinării unei părţi importante a planetei. Schumann. cele din urmă incluzând şi un mediu natural sănătos. 4 Martin. Fenomene negative.

Principiul suveranităţii populaţiei. specialiştii au căzut de acord în privinţa respectării unor principii ce constituie pionii înaintării noastre într-un viitor comun astfel: A. Manual Universitar. . 1999. substanţa care pune în mişcare mecanismul dezvoltării era reprezentată de profitul bănesc. criza natural-umană a unui asemenea tip de progres economic pune în evidenţă faptul că acest mecanism trebuie regândit. Popescu. a compatibilităţii rezultatelor cu exigenţele natural-umane pe care le presupune evoluţia firească a vieţii într-un mediu ecologic. prin neputinţa asigurării unor şanse egale pentru generaţiile care coexistă şi se succed la viaţă în mediul uman5. Pentru realizarea unei astfel de alternative. Gavrilă. deci şi acţiunea oamenilor pentru realizarea unei noi alternative a dezvoltării economice trebuie transpusă la scară mondială. I. expresie a dreptului oamenilor de a decide în legătură cu folosirea resurselor de care dispun. împlinite şi productive. D. . la scară globală.. resursele epuizabile folosite să nu depăşească capacitatea omului de a le înlocui. Criza natural-umană a dezvoltării poate fi interpretată ca un proces complex. Până în prezent. astfel încât aceştia să poată controla resursele. C. sigure. Această criză natural-umană. 5 Ciucur. Editura Economică. în beneficiul lor prezent şi viitor. B. după cum am mai spus. D. în sensul de a fi centrat pe oameni. ba chiar pun în pericol existenţa în viitor a unui mediu natural corespunzător. Principiul politicii inegalităţii economico-sociale reprezintă dreptul de a asigura generaţiilor prezente şi viitoare cele necesare unei vieţi sănătoase.Economie.Dezvoltarea economică – o nouă abordare Când aceste rezultate nu reuşesc să satisfacă nevoile oamenilor. Principiul responsabilităţii reciproce a celor care deţin resursele ecologice de a le administra în interesul generaţiilor viitoare. care se manifestă prin incompatibilitatea mediului creat de om cu exigenţele mediului natural.. În astfel de situaţii se produce o criză a dezvoltării. îşi desfăşoară acţiunea la scară globală. C. Bucureşti. sunt puse în pericol coordonatele esenţiale ale caracterului pozitiv al dezvoltării. Principiul egalităţii şanselor generaţiilor viitoare Acest principiu are la bază concepţia potrivit căreia volumul de resurse regenerabile utilizate să nu depăşească capacitatea mediului natural de reproducere. acum însă.

2. Această problemă constă în puţinătatea resurselor de hrană faţă de populaţia în continuă creştere şi care aspiră la un nivel de consum care. O posibilă limitare a creşterii se corelează cu resursele ce pot fi înnoite. Creşterea populaţiei de la două miliarde şi jumătate la şase miliarde a determinat ea însăşi intensificarea cererii de resurse naturale. Pe măsură ce mai toate ţările se dezvoltă economic. când se accelerează ritmul consumului de resurse. aceasta este doar o soluţie care nu poate schimba total datele problemei cu care se confruntă astăzi omenirea. mulţi oponenţi ai creşterii obiectează că o creştere mondială susţinută este indezirabilă. De exemplu. de peste zece ori. . probleme severe apar când economiile primar-agricole sunt confruntate cu seceta sau cu alte dezastre naturale sau provocate de om. Totuşi. Astfel. ci să se asigure că există şi acolo unde este nevoie de ea. deocamdata.1 Limite ale procesului de dezvoltare Există limite ale dezvoltării şi creşterii economice? În ceea ce priveşte acest subiect. cât şi tehnologia actuală. prin susţinerea intensă a proceselor de cercetaredezvoltare.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive 1. ei sunt tentaţi să consume mai multe resurse. O soluţie în depăşirea problemelor actuale o reprezintă schimbarea permanentă a tehnologiei. în special de combustibili fosili şi minerale fundamentale. părerile specialiştilor sunt foarte diversificate. tehnologia şi resursele disponibile la mijlocul anilor ’90 nu ar putea suporta populaţia mondială la standardul de viaţă egal cu al unei familii europene medii. Deşi global există suficientă hrană pentru toată lumea. chiar imposibilă. Problema limitelor creşterii economice apare o dată cu primii ani de după cel de-al doilea război mondial. resursele şi tehnologia de acum 40 de ani nu ar fi putut furniza hrana necesară pentru şase miliarde de oameni. de exemplu. Este evident faptul că atât resursele. Consumul permanent în creştere al resurselor regenerabile ameninţă să distrugă ciclul natural de recuperare. pentru a se reuşi acest lucru. nu poate fi susţinut. cât există în prezent. după unele aprecieri. pe măsură ce oamenii obţin mai multe venituri. teoria modernă a creşterii susţine schimbarea continuă a tehnologiei şi a stocurilor de resurse. Atunci problema nu este să se producă numai mai multă hrană în întreaga lume. consumul de petrol ar trebui mărit. nu pot face faţă poluării şi degradării mediului în condiţiile creşterii permanente a standardelor de viaţă ale populaţiei lumii. După calculele efectuate de numeroşi specialişti. standardele de viaţă ale oamenilor cresc. Totuşi.

6 7 Lipsey‚ R. Efectul economic va fi vizibil pe masură ce producţia de cereale din marile zone producătoare se va reduce. creează presiuni asupra sistemului de abatere a poluării. Cele peste şase miliarde de locuitori care există în prezent. Bucureşti. sunt hrăniţi cu grâu produs cu un consum de apă nesuportabil de către planetă. asigurându-se.A.Dezvoltarea economică – o nouă abordare O altă problemă de maximă importanţă o reprezintă reducerea. astfel. Fumul. care ameninţă să devină de nesusţinut. când existau aproximativ un miliard de oameni. din totalul de 6.2 Restricţii în calea dezvoltării economice Venitul pe locuitor creşte atunci când venitul naţional creşte mai repede decât populaţia. reziduurile chimice.. supun presiunii ecosistemele naturale ale lumii. Am ajuns la un punct în care cererea de apă excede producţia suportabilă a acviferelor. în special prin multiple forme de poluare. însă. Această gamă de restricţii ce acţionează asupra procesului de creştere-dezvoltare economică va fi studiată în continuare. Bucureşti. pe cât posibil. În orice colţ al planetei ne-am afla. 1999. 2001 . fenomenele economico-sociale neprovocând poluarea. Foametea şi sărăcia sunt povara comună a multor cetăţeni din lumea întreagă. presiunea asupra pânzelor freatice este tot mai mare. Există. în paralel cu restrângerea resurselor de apă. ceea ce aduce la scăderea cotelor apelor pe toate continentele. Populaţia în creştere. precum şi consumul pe locuitor în creştere. Editura Economică. L. 480 milioane. Starea lumii 2000.1 miliarde de oameni ai globului. multe forţe care pot împiedica o astfel de creştere. Economia Pozitivă.2. Cu alte cuvinte. regenerarea naturală a mediului ambiant. O primă restricţie o reprezintă resursele naturale inadecvate sau ineficient utilizate. Ca urmare a secării marilor fluvii. Aceasta nu constituia o problemă a omenirii în 1880. problemele cu care ne confruntăm sunt aceleaşi. a poluării. Brown. chiar şi în ţări ca Marea Britanie şi SUA.7 1.R. am început să ne hranim cu apa care aparţine copiilor noştri. în condiţiile păstrării şi creşterii producţiei mondiale actuale. emisiile de gaze prin arderea hidrocarburilor ameninţă să suprasolicite procesele regenerative ale mediului natural6. anual. K. Se estimează ca. Chrystal. Editura Tehnică.G. unde standardele medii de viaţă sunt ridicate.

care a realizat o creştere a productivităţii în agricultură cu o rată geometrică. implicit. în cea mai mare parte a lumii. K. populaţia tinde să crească într-o progresie geometrică. Editura Economică. Malthus susţinea că producţia de hrană tinde să crească într-o progresie aritmetică. În primul rând. acolo unde metodele de producţie sunt încă rudimentare. Ineficienţa alocativă apare atunci când resursele nu sunt distribuite proporţional între diferitele sectoare producătoare. Malthus nu a luat în considerare efectul restricţionărilor voluntare ale creşterii populaţiei care apar prin folosirea pe scară largă a metodelor contraceptive. deţinerea unor astfel de resurse nu se constituie într-o condiţie necesară şi suficientă pentru a asigura creşterea economică. două. O altă restricţie principală în ceea ce priveşte desfăşurarea procesului de dezvoltare o reprezintă creşterea rapidă a populaţiei. Aceasta înseamnă că economia a greşit alegerea curbei posibilităţilor de producţie. 1999. relevante fiind. Acest lucru se produce datorită unei gestionări greşite a resurselor sau a unei utilizări ineficiente a acestora. Ineficienţa productivă apare când combinarea factorilor de producţie se dovedeşte incorectă.. Aceste state sărace nu pot face faţă singure creşterilor masive de populaţie. Din fericire. .G. . predicţiile lui Malthus s-au dovedit false. De aici. în unele regiuni sărace ale globului.A. Deşi rezervele abundente de resurse naturale pot fi un important factor al creşterii economice. În al doilea rând. Economia Pozitivă. în secolul al XIX-lea. Malthus a concluzionat faptul că mereu creşterea populaţiei va devansa creşterea ofertei de hrană la nivel mondial. în special în ţările cu o economie dezvoltată. se poate întâmpla să existe prea multe bunuri dintr-un anumit tip şi prea puţine din alt tip. acest concept s-a dovedit a fi relativ. Singapore sau Taiwan s-au grăbit să demonstreze contrariul. confruntându-se cu foamete şi sărăcie. se poate întâmpla ca în producerea unui bun să se folosească prea mult dintr-un anumit factor de producţie faţă de ceilalţi factori8. Astfel. Totuşi. deoarece ţări cum ar fi Japonia. 8 Lipsey. Printre primii specialişti care au observat influenţa numărului populaţiei în corelaţie cu creşterea nivelului de trai şi.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive O ţară săracă din punct de vedere al deţinerii de resurse naturale va atinge mai greu creşterea economică. Aceste predicţii ale lui Malthus sunt corecte şi astăzi. în ţările cu economie dezvoltată producţia de hrană a crescut mai mult decât creşterea populaţiei. în comparaţie cu o ţară cu mai multe resurse.Chrysta1. a fenomenului de creştere economică a fost. Mai întâi. reverendul Thomas Malthus. Bucreşti. În teorie şi practică se disting mai multe tipuri de ineficienţă. deoarece Malthus a subestimat importanţa schimbării tehnologiei de producţie. În al doilea rând. El a fundamentat două relaţii importante legate de ratele de creştere. Astfel. însă. Ca urmare. R.

Japonia. chiar.Dezvoltarea economică – o nouă abordare Cele mai sărace ţări sunt silite să cheltuiască mult şi să aloce o importantă parte a creşterii venitului naţional pentru o populaţie într-o continuă creştere. Terenul ce rămâne nefolosit pe glob este uriaş. nici aceasta n-ar însemna mare lucru în comparaţie cu cererea în creştere la nivel mondial. o suprafaţă de pe care ar putea fi hrăniţi 360. Bucureşti. numai în Jawa 20. în silozurile de cereale mai erau depozitate rezerve pentru doar 49 de zile de consum la nivel mondial. Şi China şi India. Din unele date prezentate de World Agricultural Outlook Board reiese că în anul 1995 rezervele de orez. începând cu anii ’60.000 de locuitori. Ţările asiatice. creşterea venitului pe cap de locuitor din aceste ţări reprezintă mai puţin de jumătate din cea a ţărilor care sunt mai bogate. aşezări şi străzi. Editura Economică. În 1996. . a soiurilor de seminţe de înaltă productivitate şi a tehnicilor mereu mai perfecţionate de administrare a îngrăşămintelor. în continuare. dar nu poate înlocui pierderea. prea reci sau lipsite de factori economici ca să merite a fi exploatate. a crescut în aceeaşi perioadă de timp cu trei milioane de oameni. pentru că acesta este deja erodat prea tare sau se află în regiuni prea secetoase.000 ha teren arabil. ale cărei dimensiuni să le depăşească pe cele cunoscute până acum. 1999. pentru construcţia a mii de fabrici. per total. anunţă ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung. care accede în rândul statelor dezvoltate.. Coreea de Sud şi Taiwan. nimeni şi nicăieri nu se mai aşteaptă la creşteri de producţie ce ar putea să menţină preţul cerealelor la un nivel scăzut. continuă scăderea din circuitul agrar a unor pământuri de mare valoare productivă. Schumann. a economiilor ţărilor lumii. Astfel. Aceste fapte prezentate se constituie într-o piedică semnificativă aflată în faţa dezvoltării. porumb şi alte stocuri de cereale au scăzut la cele mai reduse niveluri din ultimele două decenii. cu efectele ei notabile asupra creşterii recoltei. şi-au jertfit. H. 40% din suprafaţa cultivabilă cu cereale. De observat faptul că populaţia acestei ţări. Chiar şi rezervele de porumb sunt deja mai mici decât în 1975 şi se pare că se vor reduce în continuare9. pe de altă parte. 9 Martin. Chiar dacă ar fi lucrate şi suprafeţele din Europa şi America de Nord care au fost scoase în anii anteriori din circuitul agrar. ar trebui să izbucnească deja o a doua “revoluţie verde”. În pofida tehnicii genetice. care au reuşit primele saltul în grupul naţiunilor industrializate. H. Capcana Globalizării. În Indonezia se distrug anual. cea mai redusă cantitate înregistrată vreodată. pentru a întoarce tendinţa actuală. În acelaşi timp. Marile probleme ale alimentaţiei mondiale aproape că au ieşit din modă. P. de la doctrina parţial eronată a lui Malthus. cad pradă tentaţiei irezistibile de a distruge în stil mare suprafeţele agricole pentru boom-ul economic şi al automobilelor.

a publicat un raport cu privire la protecţia mediului în lume (The State of Protection for Nature in the World. Pentru ca o comunitate să fie. Pe baza acestui raport. protejarea mediului şi implementarea de noi strategii de dezvoltare care să includă şi o latură ecologistă. mediul înconjurător şi factorii sociali. În momentul în care societatea a realizat gravitatea acestor probleme şi a cerut elaborarea de programe ecologice. a fost conceput principiul de dezvoltare durabilă. care lega dezvoltarea economică a statelor de protecţia mediului. Acest concept nu este nou. A devenit un ghid important pentru multe comunităţi care au descoperit că modurile tradiţionale de planificare şi dezvoltare creează – mai mult decât să rezolve – probleme sociale şi de mediu. adâncirea diferenţei dintre nivelurile de trai al populaţiei şi datoria protecţiei mediului natural. într-adevăr. o formulare coerentă a fost dată după mijlocul secolului al XX-lea. trebuie să adopte o abordare în trei direcţii ce iau în considerare resursele economice. fiind doar o recentă exprimare a unei etici foarte vechi ce se regăseşte în filosofia grecilor antici şi care implică relaţiile oamenilor cu mediul înconjurător şi resposabilităţile actuale faţă de generaţiile viitoare. în 1980. beneficind. Acolo unde întreprinderile tradiţionale conduc la poluare. ’70 au adus în prim plan probleme legate de deteriorarea mediului ambiant. Totuşi. de mediul înconjurător şi care să aducă beneficii calităţii vieţii. Dezvoltarea durabilă este o strategie prin care comunitatea caută căi de creştere economică. de protecţie a mediului natural. aceeaşi organizaţie publica Strategia Mondială de Conservare a Mediului Natural (World Conservation Strategy) care viza.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive 1. Mai târziu. În 1951. de limitarea din punct de vedere ecologic a modelelor de dezvoltare economică existente. Societatea ştiinţifică a fost chemată să regândească şi să reformuleze conceptul de dezvoltare economică care să aibă ca bază relaţia dintre activităţile umane şi mediul natural. ce a fost înfiinţată în 1948. conceptul de dezvoltare durabilă a luat naştere. dezvoltarea durabilă oferă soluţii viabile şi de durată. Acest raport a fost primul de acest tip care a abordat problema reconcilierii dintre fenomenul economic şi ecologie. în mod special. consum excesiv de resurse. . durabilă. de asemenea.3 Problema dezvoltării economice în dezbaterile internaţionale contemporane Crizele economice mondiale din anii ’60. Uniunea Internaţională pentru Protecţia Mediului (IUCN). in 1950).

multiorganizaţionale. Alte elemente .” . procese antagonice. însemnând “a stăvili/reţine” sau “a sprijini de jos”. O comunitate trebuie să fie sprijinită de jos de către locuitorii actuali şi viitori. integrate. a biosferei şi a legilor fizicii şi chimiei care o guvernează… Rezultă că protecţia mediului şi dezvoltarea economică sunt. dintre care cele mai uzuale sunt: .Robert Gilman (preşedintele Institutului Context): “durabilitatea se referă la capacitatea unei societăţi.” “Un efort de susţinere a comunităţii constă în adoptarea unor sisteme pe termen lung. de dezvoltare şi realizare a unei comunităţi viabile prin luarea în considerare a problemelor economice. inspiră oamenii să aibă grijă de comunitatea lor.” . Ruckelshaus (“Toward a Sustainable World”. Acestea sunt locurile în care durabilitatea are cele mai mari şanse de existenţă (menţinere). multidisciplinare. cu mize multiple şi multisectoriale în natura lor. aprilie 1997): “Mulţi oameni consideră că este mai bine ca astfel de probleme să fie tratate prin metode de abordare mai cooperante şi holistice. “Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook”. prin combinarea specifică a caracteristicilor fizice.” . septembrie 1989): “Durabilitatea este doctrina de urgenţă prin care dezvoltarea şi progresul economic trebuie să aibă loc şi să se menţină de-a lungul timpului. culturale şi poate spirituale. de mediu şi sociale. ecosistem. pot spune că pământul aparţine fiecărei generaţii pe durata existenţei sale.Dezvoltarea economică – o nouă abordare Conceptul de dezvoltare durabilă are nenumărate definiţii.Muscoe Martin (“A Sustainable Community Profile”.Comisia Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător şi dezvoltare: “dezvoltarea durabilă corespunde cerinţelor prezentului fără să compromită posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.Beth E. în sensul cel mai larg – prin interdependenţa fiinţelor umane şi a slujbelor lor. sau orice asemenea sistem existent de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit.Thomas Jefferson (1789): “prin urmare. Unele locuri. 1995): “Cuvântul durabil (de susţinere) are rădăcini în limba latină. deoarece asemenea probleme sunt confuze. care i se cuvine pe deplin şi în întregime.William D. Scientific American.” . într-adevăr. Lachman (Critical Technologies Institute. în limitele stabilite de ecologie. nici o generaţie nu poate face datorii mai mari decât pot fi plătite pe durata propriei existenţe. fără a ajunge la epuizarea resurselor cheie.” .

În concepţia raportului redactat de Clubul de la Roma. creşterea exponenţială a populaţiei şi a producţiei industriale –. se constată că. Faţă de acţiunea celor cinci factori. în 1970.” După cum am observat conceptul de dezvoltare durabilă are nenumărate definiţii şi abordări. resursele.1 Concepţia Clubului de la Roma Alături de această organizaţie au existat şi alte organizaţii care au studiat şi au expus această problemă. epuizarea resurselor naturale şi foametea11. doi dintre aceştia reprezintă bucle pozitive de conexiune inversă – şi anume. Clubul de la Roma este un grup de abordări globale şi un centru de iniţiativă internaţională. consumul şi protectia mediului. sugerând intervenţia imediată pentru stoparea creşterii. L. în sistemul mondial. 10 11 Brawn. producţia industrială şi poluarea10. oameni de afaceri. I. Acest concept integrează. care consideră ca viitorul omenirii nu este determinat odată pentru totdeauna şi că fiecare om trebuie să contribuie la îmbunătăţirea dezvoltării societăţii. Dezvoltat ca o organizaţie neguvernamentală. intitulată “Limitele creşterii”. 2000 .). care susţine că dezvoltarea şi creşterea economică sunt limitate de mediul natural. economişti. economia mondială ar avea consecinţe catastrofale. dimpotrivă. şefi de stat şi foşti şefi de stat. una dintre cele mai importante lucrări fiind cea redactată de Clubul de la Roma. producţia agricolă. înalţi funcţionari publici internaţional. Probleme globale ale omenirii. s-a ajuns la concluzia că.3. factorii care limitează creşterea economică sunt: populaţia. în principiu.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive importante ale unor astfel de eforturi sunt cultivarea unei semnificaţii categorice comunităţii şi făurirea de parteneriate şi înţelegeri între mandatari. Bucureşti. trei mari domenii care trebuie regândite şi reorientate. (coord. 1.Editura Tehnică. iar trei factori ar reprezenta bucle negative: poluarea. Bucureşti. ci. Editura Economică. în viitor. Clubul de la Roma reuneşte oameni de ştiinţă. putem observa că dezvoltarea durabilă nu implică numai domeniul economic. De retinut este faptul că această nouă abordare nu se referă strict la îmbunătăţirea calităţii mediului. si celelalte domenii ale vieţii şi activităţii umane. Astfel. Extrapolând tendinţa exponenţială a evoluţiei lor din deceniile precedente. Protecţia Mediului. 1988 Gradinaru. Aceste trei sfere de influenţă a dezvoltării durabile sunt – producţia.

printre care: Manifestul Partidului Ecologist 12 Vezi Globalizarea şi Dezvoltarea Durabilă. ca să nu se ajungă la declin brusc şi necontrolabil. care aveau o altă viziune. 1.reaşezarea locului activităţilor economice. Modelul de dezvoltare propus de cei doi se bazează pe managementul eficient al resurselor naturale.1999 . Cele patru direcţii de acţiune propuse sunt: . 1. menţinută pe o perioadă viitoare îndelungată.3. în perioada anilor ’80. . Editată de Ministerul Mediului din Franţa. deoarece a da prioritate nevoilor reale în schimbul cererii reprezenta o contradicţie cu sistemul de piaţă. . în special de cei cu înclinaţii liberale. Astfel a luat naştere conceptul de ecodezvoltare formulat de Ignacy Sachs şi Maurice Strong. din ce în ce mai mulţi susţinători.adaptarea consumului la constrângerile sociale şi de mediu – regândirea raportului nevoi/cerere. creşterea economică. a întâmpinat ostilitate din partea ultra-liberalilor. precursor al dezvoltării durabile.3 Un concept universal – Raportul Brundtland12 Modelul de ecodezvoltare a fost respins de cea mai mare parte a economiştilor. protejarea mediului natural. un concept similar câştiga. la Conferinţa Naţiunilor Unite cu privire la mediul natural şi uman. finalitatea constând în compatibilizarea dezvoltării economice cu prudenţa ecologică şi echitatea socială. Acest model de ecodezvoltare acţionează în patru direcţii bine definite care converg spre realizarea celor trei obiective ale dezvoltării: echitatea socială. în cooperare cu organizaţia Solagral.2 Ecodezvoltarea – managementul resurselor naturale pe criterii ecologice În anul 1972.controlul asupra consumului de resurse. datorită unor succesiuni de publicaţii remarcabile. Totuşi. Acest proiect de ecodezvoltare. atunci este posibil să se creeze o stabilitate ecologică şi economică.3.Dezvoltarea economică – o nouă abordare Dacă evoluţia primilor doi factori va fi corectată.utilizarea de tehnologii nepoluante şi controlul reziduurilor toxice. Această lucrare a creat dispute aprinse între susţinătorii creşterii economice zero şi militanţii pentru o creştere economică cu orice preţ. . s-a încercat îmbinarea celor două tendinţe de creştere – dezvoltare economică şi protejarea mediului natural.

în care statele dezvoltate să joace un rol cheie. sensul ei precis este ambiguu încă. dezvoltarea durabilă a devenit. parlamentarilor. propriu-zis. Raportul subliniază revitalizarea (impulsionarea) creşterii economice în statele dezvoltate. Ideea de bază care emană din acest raport este avertismentul autorilor cu privire la limitele pe care le au modelele actuale de dezvoltare. Creşterea trebuie astfel implementată . însă. posibilitatea generaţiilor viitoare de a şi le satisface în acelaşi mod”. modul de acţiune fiind prezentat doar în general.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive din Marea Britanie. Totuşi. În cea mai mare parte. arhitecţilor. unul dintre principalele fundamente pe care se bazau politicile economice ale guvernelor din statele dezvoltate. naştere conceptului de dezvoltare durabilă. Raportul Brundtland nu prezintă conceptul de dezvoltare durabilă într-un mod clar. punând accent pe aspectele calitative ale acesteia. Către o creştere economică calitativă Raportul Brundtland recomandă o nouă abordare dezvoltării economice: problemele sărăciei şi sub-dezvoltării nu pot fi remediate fără a se implementa un nou concept de creştere. Concluziile Raportului Brundtland A. Acest raport a fost rodul unei colaborări de peste trei ani a 20 de politicieni şi experţi în dezvoltarea economică şi ecologie din întreaga lume. lăsând loc diferitelor interpretări şi deschizând calea către noi abordări şi studii. treptat. Viitorul Nostru Comun. conceptul formulează numai finalitatea spre care trebuie să tindă. Noţiunea de durabilitate a căpătat înţelesuri multiple şi datorită pătrunderii în sfera de preocupări a economiştilor. În anii ’90. cea mai potrivită definiţie este cea care consideră dezvoltarea durabilă ca fiind: “dezvoltarea care poate satisface nevoile generaţiilor prezente (actuale) fără a compromite. organismelor internaţionale. Mesajul său cel mai important este responsabilitatea care trebuie să se instaureze între generaţii. Să Construim o Societate Durabilă de Lester Braun şi cea mai importantă lucrare. organelor locale. Deşi a fost acceptată în mare măsură şi indiferent de culoarea politică. cunoscut şi sub denumirea de Raportul Brundtland. sociologilor. Echilibrul dintre creşterea economică şi mediul natural trebuie astfel menţinut încât resursele naturale să poată susţine creşterea pe o perioadă lungă de timp. reuniţi în Comisia de Dezvoltare şi Mediu. ecologiştilor. conţinând şase definiţii. Acest raport a fost cel ce a dat.

în scopul regândirii dezvoltării economice şi a găsirii căilor de reducere a consumului excesiv de resurse naturale şi de poluare a planetei. consumul excesiv de resurse. B. Mesajul reflectă complexitatea problemelor cu care ne confruntăm: sărăcia. raportul comisiei WCED recomandă stoparea creşterii populaţiei. Populaţia trebuie informată şi făcută să înţeleagă că necesităţile lor trebuie să se adapteze limitelor naturale. securitatea. cum ar fi populaţia şi forţa de muncă. Tot astfel. cât şi controlul strict al factorilor cu risc de poluare şi risipă reprezintă. La 20 de ani de la prima conferinţă mondială pe teme ecologicoeconomice.Dezvoltarea economică – o nouă abordare încât să presupună un nivel scăzut de consum al energiei. alegerea tehnologiei. probleme ca accesul la apa potabilă şi lipsa locuinţelor s-au acutizat. 1. igienă şi îmbunătăţirea sănătăţii publice). va fi nevoie să căutăm şi să dezvoltăm noi metode de producţie (atât în industrie. datorită supraaglomerării oraşelor. Mesajul Summit-ului a constat în ideea că numai modificarea atitudinii şi a comportamentului întregii lumi va putea aduce schimbările dorite în criza natural-umană actuală. Spre exemplu. datorită atât numărului mare de ţări participante. unde. o satisfacere mai bună a nevoilor de bază în ţările în curs de dezvoltare (nevoia de curent electric. poluarea etc. Crearea de organisme internaţionale care să se implice direct în implementarea acestui nou proiect este necesară. cât şi în agricultură). deci sistemul nevoilor trebuie adaptat resurselor naturale. Aspecte tehnice Necesitatea creării de comisii şi direcţii ale organismelor publice care să preia diferite sectoare strategice atât la nivel naţional. subiecte centrale ale metodei de dezvoltare durabilă. apă curentă. producţia alimentelor. . deoarece deciziile câtorva guverne nu pot avea un succes deplin în condiţiile în care globalizarea a cuprins întreaga viaţă economico-socială. cât şi a temelor abordate. pentru a putea păstra mediul natural. precum şi noi metode şi surse de producere a energiei. cât şi internaţional. de asemenea. Organizaţia Naţiunilor Unite a venit în ajutorul guvernelor lumii. în special în ţările lumii a III-a. energia etc. Astfel.4 Rio de Janeiro – Summit-ul Pământului 1992 Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro (1992) a fost o conferinţă mondială fără precedent în istoria Naţiunilor Unite.3.

cât şi naţional şi local. De aceea. În rândurile de mai jos sunt redate câteva dintre progresele înregistrate după Summit-ul Pamintului. . Ca urmare a acestui summit. grupuri cetăţeneşti şi persoane fizice au depus eforturi pentru atingerea dezvoltării durabile. autorităţile locale. dintre numeroasele teme dezbătute. a fost adoptată Agenda 21. s-a dezvoltat o serie de organisme care aplică politica durabilităţii – de exemplu. astfel de organisme funcţionând în peste 80 de ţări. O serie de state a stabilit modalităţi de aplicare a Agendei 21 la nivel naţional.utilizarea pe scară largă a surselor alternative de energie. trebuie dublate eforturile pentru ca toţi locuitorii planetei să se bucure de beneficiile dezvoltării durabile. oamenii de afaceri. sociali şi de mediu. Agenda 21 ramâne un document de referinţă. Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabilă. Agenda 21 este un plan de acţiune atât la nivel global. utilizarea de resurse şi tehnologii care să nu genereze reziduuri otrăvitoare. Aceasta a fost declarată ca fiind cea mai eficientă metodă de acţiune în vederea implementării dezvoltării durabile şi aprobată de comunitatea internaţională. . majoritatea în curs de dezvoltare. La zece ani de la Summit-ul de la Rio. această comisie primind sarcina întocmirii de rapoarte cu privire la modul de implementare a hotărârilor adoptate prin Agenda 21. organizaţiile internaţionale.regândirea transportului public în vederea reducerii aglomerărilor din trafic şi a emisiilor de gaze. cele mai importante au fost: . Peste 6000 de metropole şi oraşe din lumea întreagă şi-au creat propria “Agendă locală 21” pentru a-şi coordona acţiunile pe termen lung. . ce trebuie implementat în fiecare domeniu în care omul interacţionează cu mediul natural. După cele două săptămâni pe parcursul cărora s-a desfăşurat summit-ul. obiectivele Agendei 21 încă nu au fost pe deplin realizate. guvernele. Astfel.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive La summit-ul de la Rio. pe termen lung. Aceste strategii au fost adoptate de Consiliile Naţionale pentru dezvoltare durabilă. care ţine cont de factorii economici. a fost creată Comisia pentru Dezvoltare Durabilă (decembrie 1992). cu privire la echilibrarea nevoilor economico-sociale şi a potenţialului resurselor şi ecosistemelor pământului.reducerea produselor toxice (plumbul din benzină). Un număr tot mai mare de întreprinderi comerciale au urmat politica dezvoltării durabile şi au votat abordarea “triplă”. După Rio.

care a fost înfiintata pentru a monitoriza implementarea acordurilor de la Rio. asupra Populaţiei şi Dezvoltare de la Cairo. Conferinţa. Însă nici o sumă de bani nu poate restaura biodiversitatea pierdută şi nici nu poate readuce la viaţă speciile de plante şi animale dispărute. sărăcia şi virusul HIV/SIDA cu care se confruntă această zonă. dar dacă nu facem nimic. Comunitatea internaţională s-a întrunit la Johannesburg exact în momentul în care sudul Africii se confrunta cu o secetă care a pârjolit întreaga regiune.4 miliarde USD anual. în fiecare an degradarea solului şi deşertificarea cauzează pierderi şi daune de aproximativ 42 miliarde USD. din 1994. pentru a promova noi iniţiative de aplicare a dezvoltării durabile şi pentru a construi un viitor prosper şi sigur pentru cetăţenii lumii. Conferinţa Femeilor din 1995 de la Beijing şi Conferinţa Habitat II. Summit-ul din Johannesburg este ocazia istorică de a analiza ameninţările tot mai multe şi mai grave cu care se confruntă omenirea: o treime din populaţia lumii trăieşte cu un venit mai mic de doi USD pe zi. noile cerinţe de producţie şi consum riscă să epuizeze resursele naturale mai repede decât acestea se pot reface. dar e nevoie de acţiuni ferme. ne va costa şi mai mult. 1. De exemplu.3. Rio+10 Confruntaţi cu deteriorarea alarmantă a ecosistemelor ce susţin viaţa pe Pământ. începând cu 1993. în ultimii zece ani. Cursul acestor tendinţe poate fi schimbat. Conferinţele ce au urmat după Summit-ul Pământului – ca. . gheţarii montani se topesc. si a stabilit masuri inedite pentru participarea societatii civile la tratativele ONU. îndeosebi prin dialog cu factorii – cheie. Africa de Sud. Summit-ul social din 1995 de la Copenhaga. în trei pătrimi din zonele de pescuit ale lumii se practică un pescuit iraţional. între 26 august şi 4 septembrie. de la Istanbul – au consolidat angajamentul pentru dezvoltarea durabilă şi au adoptat strategii pentru punerea în aplicare a Agendei 21. consumul combustibililor minerali creşte rapid. liderii mondiali s-au întrunit în cadrul Summit-ului mondial pentru dezvoltare durabilă din Johannesburg.5 Johannesburg 2002. cu o arie de mărimea Venezuelei. s-a reunit annual. 147 lideri mondiali au stabilit de comun acord obiective ale dezvoltarii cu termene comparabile cu cele din Agenda 21. la aceasta adăugându-se foametea.Dezvoltarea economică – o nouă abordare Comisia ONU pentru Dezvoltare Durabila. de exemplu. E adevărat că aceste acţiuni implică un cost ridicat. la Summit-ul ONU al Mileniului. În septembrie 2000. în timp ce costurile prevenirii degradării s-ar ridica la numai 2. din 1996. suprafaţa împădurită a lumii s-a redus.

"Nici o ţară nu poate realiza singură dezvoltarea durabilă. Adoptându-l. Trebuie să adoptăm măsuri practice şi trebuie să încheiem parteneriate prin care să atragem resursele financiare necesare. care răspunde atât nevoilor acestei generaţii. “şi care ne oferă o imagine sumbră despre soarta care ne aşteaptă pe noi şi pe copiii noştri. la Summit-ul de la Rio. Kofi Annan. să se treacă de la implementarea procesului de dezvoltare durabilă. putem stopa tendinţele actuale. un viitor care va permite oamenilor să răspundă nevoilor personale fără a distruge mediul înconjurător. Summit-ul de la Johannesburg reprezintă trecerea de la concepte la acţiuni. “Am văzut ce rezultate se pot obţine când liderii vorbesc deschis despre o anumită problemă şi o susţin cu întreaga lor autoritate şi cu toate resursele ce le stau la dispoziţie. dacă nu găsim modele de dezvoltare cu adevărat durabile. guvernele au recunoscut că o continuare a politicilor actuale ar adânci diferenţele economice în şi între ţări. ajungându-se la creşterea nivelului de sărăcie şi la degradarea ecosistemelor. construind în acest fel un viitor prosper.” “Johannesburg poate şi trebuie să reînvie angajamentul politic de dezvoltare durabilă. Nitin Desai. ci numai în colaborare cu celelalte state". la acţiuni concrete. mai ales la cele mai înalte niveluri”. acţionându-se astfel.rămâne un important ghid pe termen lung pentru dezvoltarea planetei şi a locuitorilor acesteia. Este momentul ca. Dezvoltarea durabilă este o nouă abordare a progresului şi o modalitate nouă de cooperare internaţională. cât şi nevoilor generaţiilor .” a declarat Secretarul General al Summit-ului. A fost. Summit-ul de la Johannesburg abordează problematica dezvoltării durabile.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive “Este necesar ca lumea întreagă să tragă concluziile care se impun din aceasta secetă. Această abordare atestă faptul că deciziile luate într-o anumită parte a globului pot afecta oamenii din alte regiuni şi presupune elaborarea unor măsuri de prevenire pentru crearea unui progres global." Summit-ul dezvoltării durabile reprezintă o şansă oferită omenirii pentru trecerea spre un viitor sigur. Agenda 21 – planul de acţiune al Summit-ului Pământului . “Însă avem nevoie de voinţa politică de a rezolva aceste probleme. a adăugat domnul Annan. acceptat faptul că. planeta poate fi protejată.” “Alarmele sună peste tot şi.” a afirmat Secretarul general. Acesta este documentul care stă la baza dezvoltării durabile şi a unor iniţiative care pot conduce la rezultate concrete. Planificarea acţiunilor pentru înfăptuirea dezvoltării durabile a început în urmă cu zece ani. dacă le dăm ascultare. însă. după Summit-ul de la Johannesburg. se arată în preambulul Agendei 21.

care au fost prezidate de dr. toate făcând referire la procesul de dezvoltare durabilă. cea mai mare parte a textului referitor la apă şi salubritate. Fireşte. a îndeplinit funcţia de Comitet pregătitor al Summit-ului – organizatorul principal. ci una despre dezvoltare – proces comun ţărilor dezvoltate şi celor în curs de dezvoltare. resursele naturale şi ecosistemele.Dezvoltarea economică – o nouă abordare viitoare. Comisia ONU pentru dezvoltare durabilă. CSD10 a organizat patru întruniri pregătitoare în perioada 2001-2002 (PrepComs). desfăşurată la Bonn. în Bali. consumul iraţional şi un mod de viaţă nesustenabil sunt problemele principale care au fost abordate în cadrul acestui Summit. Africa şi alte regiuni. care a fost aprobat deja. Au fost extrase anumite elemente nu numai din Agenda 21. Indonezia. este rezultatul direct al unei întruniri importane. globalizarea. măsurile de implementare. sănătatea şi dezvoltarea durabilă. Principala responsabilitate pentru organizarea acestui Summit îi apartine d-lui Nitin Desai. Proiectul planului de implementare adoptat la Summit Proiectul planului de implementare abordează patru zone largi de acţiune: eradicarea sărăciei. Această conferinţă este o extensie a acţiunilor demarate în întruniri ce au precedat summit-ul. De aceea. Multe din prevederile documentului nu sunt noi. inclusiv a celor adoptate de liderii lumii la Summit-ul Mileniului de la New York. dar şi din rezultatele Summit-ului Mileniului şi din alte conferinţe . Cea de-a patra şi ultima întrunire pregătitoare a fost organizată la nivel de miniştri în perioada 27 mai . secretarul general al Summit-ului de la Johannesburg şi sub-secretar general al Naţiunilor Unite pentru probleme economice şi sociale. din Indonezia. însă. în decembrie anul trecut. precum organizaţiile neguvernamentale sau comunitatea oamenilor de afaceri. Emil Salim. că acestea nu dispun de resursele necesare îndeplinirii tuturor obiectivelor. Totuşi. statele mici insulare în curs de dezvoltare. cunoscută şi ca CSD10. De exemplu. dezvoltarea durabilă implică formarea unor parteneriate între diferitele sectoare ale unei societăţi. reprezentând aducerea la zi a numeroaselor procese prezentate în faţa Summit-ului.7 iunie 2002. guvernele sunt cele care vor purta responsabilitatea aplicării măsurilor negociate în cadrul Summitului. sărăcia. referitoare la apa dulce. modificarea modelelor neviabile de consum şi producţie. Nu a fost o conferinţă despre sărăcie. Realitatea arată.

în special a şcolilor. • Protejarea şi administrarea resurselor marine prin aplicarea unei abordări din punct de vedere ecosistemic a resurselor marine şi a dezvoltării durabile a culturilor acvatice. pentru peste 2 miliarde de oameni cărora aceasta le lipseşte. ca şi dintr-un mare număr de acorduri multilaterale de mediu. S-a mai căzut. • Asigurarea de servicii medicale tuturor. inclusiv prin îmbunătăţirea accesului la medicamente de bază. de asemenea. pentru reducerea pericolelor de sănătate şi de mediu.Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive majore ale ONU din ultimul deceniu. • Prevenirea traficului ilegal de substanţe chimice şi deşeuri periculoase şi dezvoltarea. tuberculozei şi malariei şi pentru reducerea bolilor respiratorii. cum ar fi electricitatea. inclusiv prin înlăturarea treptată a plumbului din benzină şi din vopseluri şi prin asigurarea accesului la surse mai pure de energie. . • Reducerea numărului uriaş de oameni care nu au acces la apa curată (1. • Trecerea la acţiuni imediate împotriva tăierii ilegale a copacilor şi a comercializării produselor forestiere şi pentru susţinerea conservării biodiversităţii. de acord asupra nevoii de creştere a eficienţei energiei şi de a spori ponderea surselor regenerabile. S-a ajuns deja la un consens în cadrul negocierilor cu privire la necesitatea ca guvernele să dezvolte o administrare integrată a resurselor de apă şi planuri de sporire a eficienţei acestora până în anul 2005. Guvernele şi-au dat acordul asupra urmatoarelor probleme: • Reafirmarea angajamentului de a implementa Agenda 21 – reprezentând proiectul de dezvoltare durabilă adoptat la Summit-ul Pământului (Earth Summit). servicii de imunizare şi vaccinuri.4 miliarde). de a crea sisteme de salubrizare eficiente pentru gospodării şi de a îmbunătăţi salubrizarea instituţiilor publice. în special prin canalizarea corespunzătoare a resurselor financiare şi a tehnologiilor către ţările în curs de dezvoltare. Guvernele au convenit să îşi ducă la îndeplinire angajamentele de a susţine Fondul Global de luptă împotriva SIDA. a unei abordări strategice a administrării internaţionale a chimicalelor.2 miliarde) şi la salubritate corespunzatoare (2. în continuare. • Sporirea accesului la servicii moderne de energie.