n vremea n care a voit Domnul nostru Iisus Hristos sa mute din lumea aceasta pe Maica Sa cea cu totul Preacurata,

la viata cea cereasca si prea fericita, ca sa mparateasca cu Dnsul vesnic, dupa cum I se cuvenea, a poruncit ca sa se adune Apostolii - din toata lumea de pe unde se aflau risipiti, propovaduind cuvntul cel de mntuire, n satul Ghetsimani, unde era Preasfnta ca s-o nmormnteze. Atuncea dar, cu dumnezeiasca voie si chemare, i-au rapit norii si s-au aflat toti ntr-un minut de ceas naintea pururea Fecioarei, care vazndu-i pe dnsii, s-a bucurat foarte. Si a spus lor cum ca s-a apropiat vremea ca sa se duca sa se veseleasca mpreuna cu Fiul ei si Stapnul. Si dupa ce a grait cte a avut de grait, sfatuindu-i si nvatndu-i si i-a mngiat, dupa cum se vede la povestirea cea pentru adormirea ei, asezndu-se cu trupul ei cel prea slavit, si cu totul prea cinstit pe patul de moarte, i-a binecuvntat pe dnsii, si si-a dat prea sfntul ei suflet n minile cele preacurate ale vesnicului Dumnezeu. Atunci, dupa porunca ei, Apostolii au luat acel prea sfnt pat si mergnd cu buna rnduiala si evlavie, cntau ntr-un glas cntarea cea de iesire. De asemenea si sfintii ngeri mpreuna o petreceau pe pe Doamna si mparateasa lor, si cntau nevazut, si o laudau minunat cu glasuri preadulci, care se auzeau n vazduh. Iar iudeii cei zavistnici si necredinciosi, aratnd ca ntotdeauna urciunea pe care au avut-o catre Domnul si rautatatea lor, s-au pornit asupra patului pe care se purta trupul cel ncepator de viata al Nascatoarei de Dumnezeu, gndind n mintea lor sa-l arunce la pamnt si sa necinsteasca lacasul cel cu totul cinstit si dumnezeiesc. Dar ndata i-a ajuns dumnezeiasca osnda pe ndraznetii aceia, caci cnd s-au apropiat au orbit toti. Iar unul dintre dnsii, mai obraznic, a ndraznit cu nerusinare, nepriceputul, de a apucat acel sfintit pat, vrnd sa-l arunce jos de pe umerii Apostolilor. nsa sfintii ngeri nau suferit ca sa se faca o ocara ca aceasta la cortul cel mparatesc, ci au pedepsit cu dreptate nerusinarea si obraznicia lui, taindu-i nevazut minile lui, care au ramas spnzurate de pat, ntru privire prea nfricosata si jalnica a tuturor celor de fata. Iar cel ce a patimit aceasta, plngea tnguindu-se cu amar. Deci, Petru ca un urmator al nvatatorului sau, s-a milostivit si s-a ntristat pentru lacrimile acestuia, si apropiindu-se i-a zis lui: Crede cu toata inima ta ca aceasta este cu adevarat Maica Fiului lui Dumnezeu, Care S-a nascut dintru dnsa fara de samnta, si atunci vei cunoaste puterea ei, ca sa-ti iei iarasi minile tale. Iar el cu lacrimi a strigat, zicnd: Cred, Doamna mea, si marturisesc caci cu adevarat si fara de stricaciune ai nascut pe Stapnul si Mntuitorul meu Iisus Hristos, Fiul Adevaratului Dumnezeu si Parintelui. Atunci sfintitul Petru l-a apropiat la minile cele taiate, si punndu-le pe dnsele la locurile lor (o nfricosata minune!) s-au lipit mai presus de fire, dupa cum si mai nainte cu minune au fost taiate si toti au slavit pe Dumnezeu si pe Preacurata Stapna. Iar ceilalti care au orbit, auzind de minunea aceasta mare, desi erau aspri si vrtosi la inima, nsa ca sa-si ia vederile au marturisit cu lacrimi pacatul lor, si au crezut n Domnul. Dupa care Petru a zis lor: apropiati-va si voi cu ochii vostri de haina ei, si ca o Maica a milei se va milostivi ca sa va vindece. Deci, dupa ce au facut asa, si ei de asemenea au vazut. Si cine va putea povesti slava pe care au dat-o lui Dumnezeu, multumirea catre Fecioara? Toti o laudau, pna ce au ajuns n Ghetsimani, si ngropnd trupul cel prea curat, au ramas acolo trei zile auzind laudele ngerilor. Pna ce s-a luat trupul sau si s-a naltat la ceruri si a sezut de-a dreapta Fiului ei si Mntuitorului nostru. Si sa nu i se para cuiva de mirare, cum ca trupul acela primitor de Dumnezeu a murit si a fost pus n mormnt, caci daca Fiul ei a primit a se ngropa, cum sa nu patimeasca asemenea si Preasfnta lui Maica? Cu cuviinta era dar sa intre si ea n mormnt, si de acolo sa se duca n rai, pentru ca sa credem si noi cum ca din pamnt avem sa ne sculam cnd va veni Domnul. Dar pe cnd noi intram n mormnt spre dezlegarea trupului si spre stricaiune, pentru ca sa se dsezradacineze pacatul din el, trupul cel prea curat si Sfnt al Fecioarei, ca unul ce a fost din zamislire sfintit de Duhul Sfnt, nimic n-a patimit n mormnt, ci ndata s-a ridicat de Fiul ei la ceruri si mparateste mpreuna cu Dnsul vesnic, n slava aceea negraita si netlcuita veselie de care o! de ne-am nvrednici si noi nevrednicii, pentru sfintele ei rugaciuni. Amin! (Minunea 85) ***

Certarea i miluirea iudeilor necredincioi, la Adormirea Maicii Domnului

Un mparat plin de trufie, a poruncit sa fie sterse din Sfnta Evanghelie, acele cuvinte pe care Maica Domnului le-a rostit catre Elisabeta: " Cobort-a pe cei puternici de pe tronuri si a naltat pe cei smeriti" (Lc. 1, 52), socotind ca pe dnsul nu-l va surpa nimeni din scaun. Dupa aceea, mergnd sa faca baie ntr-un lac, n timp ce se afla n apa, dezbracat, hainele fiind pe mal, vine un nger al lui Dumnezeu, care lund chipul mparatului si mbracnduse cu hainele lui, a plecat cu slugile mparatului la palat. Si s-a urcat pe tron. mparatul iesind din apa si negasindu-si hainele lui, s-a mbracat n niste trente de cersetor ce i-au fost lasate n loc si a plecat spre palatul sau mparatesc. Ajungnd aici, a nceput a se mnia si a striga ca el este mparatul, si ca va pedepsi pe cei ce si-au batut joc de dnsul. Dar slugile necunoscndu-l, si crezndu-l ca este nebun, rdeau si si bateau joc de un asemenea stapn. Acelas lucru s-a ntmplat si cu Iovian mparatul, pe care la fel l-a umilit Dumnezeu. mparatul vaznd acestea, si-a adus aminte de trufia sa si si-a plns pacatul sau, caindu-se pentru ceea ce a vrut sa faca. Dupa aceasta umilire, ngerul-mparat l-a chemat la sine, i-a dat hainele napoi si l-a sfatuit ca de aici nainte sa nu se mai trufeasca. Dupa aceea asezndu-l n scaunul sau mparatesc, s-a facut nevazut. (Minunea 136) *** Un monah oarecare era chelar intr-o chinovie, si impartea vin fratilor. El avea multa evlavie catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, nelipsind niciodata de la slujba bisericii, fiind osirdnic la slujbele lui cele sufletesti, dar nelenevos si la cele trupesti ale calugarilor. Insa iubea vinul, sarmanul! Si fiindca avea slujba aceea, de multe ori bea mai mult decat altii. Intr-una din zile a cinat si a baut pana cand s-a imbatat si a cazut in asternutul sau. In ceasul Utreniei era adormit, insa auzind toaca, s-a sculat cum a putut ca sa se duca la biserica. Pentru ca, dupa cum am zis mai sus, el avea mult dor de cele dumnezeiesti, si nu voia sa se lipseasca niciodata de adunarea cea de mantuire a fratilor. Deci, mergand putina departare de los, cu greu inainta spre biserica, pentru ca il durea capul de betie, insa pentru dorul pe care il avea, se ducea inainte. Atunci diavolul, prefacandu-se in chipul unui taur, venea inaintea lui si se arata cum ca vrea sa-l loveasca cu coarnele, insa monahul nu s-a speriat si facandu-si cruce, vrajmasul s-a departat putin. Si iarasi inchipuindu-se, s-a facut caine negru si-l impiedeca, sa nu mearga mai departe, dar facandu-si cruce ca si mai inainte, se ducea. Iar cand a ajuns la poarta bisericii, s-a facut dracul leu prea infricosat si s-a pornit asupra lui sa-l rupa. Atunci, aratandu-se o femeie preafrumoasa a izgonit pe dracul, mustrandu-l pe dansul cu ingrozire, cum de a indraznit sa faca rau robului ei. Apoi, apucand pe monah de mana, l-a dus la chilia lui, zicandu-i: "Pazeste-te de acum inainte sa nu te mai imbeti, daca doresti sa te mantuiesti; marturiseste-ti pacatul acesta la cutare duhovnic, si sa faci canonul care ti-l va da". Iar monahul a intrebat-o pe dansa, cine este, de a facut atata bunatate cu el? Iar ea a raspuns: "Eu sunt Maica lui Iisus Hristos!" Acestea auzindu-le el, a cazut la pamant cu frica multa, ca sa I se inchine, dar ea s-a facut nevazuta. Deci, a plans de bucurie si s-a aflat in ceasul acela sanatos si nevatamat de betie. Marturisindu-se cu sarguinta si cu dinadinsul, dupa porunca cea dumnezeiasca, a pazit canonul si s-a departat de vin, dupa cum s ecada sa faca fiecare crestin care se biruieste de aceasta patima. Si care nu se va marturisi cu de-amanuntul, sa stie ca se va munci. Toti sunt datori sa se pazeasca de multa bautura, ca de mare desfranare. Deschide-ti ochii vostri, cei ce iubiti betia, si va siliti ca sa va departati de ea, pentru ca sa nu va lipsiti de vesnica veselie si indulcire. Pe care, dea Dumnezeu, ca noi toti sa o dobandim, pentru rugaciunile cele bine primite ale pururea Fecioarei Maria, Nascatoare de Dumnezeu. Amin. (Minunea 138) *** Un monah oarecare se linistea n muntele Eleonului. El avea o icoana prea frumoasa a Nascatoarei de Dumnezeu, n chilia lui, la care avea multa evlavie. Si I se ruga n fiecare zi cernd ca sa-l izbaveasca de dracul curviei. El avea atta razboi de la aceasta patima, ca nul lasa nici ziua nici noaptea si l avea att de biruit, nct se primejduia sa cada si n fapta. Deci, ndata ce se aprindea n inima lui vapaia aceea vatamatoare de suflet a spurcatei

mpratul trufa adus la pocin prin cuvntul Maicii Domnului

Maica Domnului salveaz pe monahul patima

Icoana prea frumoas a Nsctoarei de Dumnezeu

pofte, alerga la Sfnta Icoana, si rugndu-se n lacrimi, se prapadea sminteala trupului. Desi bine vedea vrajmasul, cum cu ajutorul Nascatoarei de Dumnezeu, fratele se izbavea, el nu nceta, ci totdeauna l ispitea. Si ntr-o zi, stnd afara din chilie, i-au venit iarasi viclenele gnduri. Deci, vrnd sa alerge catre rugaciune dupa obisnuinta lui, vazu cu ochii aratat pe diavolul, caruia i zise: " Pn cnd, vrajmasule al adevarului, vrei sa ma ispitesti? Nu ai cunoscut socoteala mea, cum ca nu ma supun? Pentru ce n zadar ma muncesti?" Raspuns-a lui diavolul: "Eu pe multi altii mai mbunatatiti dect tine am biruit, si voiesc sa te fac si pe tine sa te biruiesti mai pe urma, caci nu ma lenevesc, nici alta slujba dect aceasta nu am. nsa daca vei face ceea ce ti voi zice tie, voi nceta sa te mai supar ". Iar acela a zis: "Ce voiesti sa fac?" Raspuns-a lui dracul: "Cu nlesnire si putin lucru este ceea ce ti cer tie. Dar fa juramnt, cum ca nu vei marturisi altcuiva, si ti voi spune". Iar pustnicul, ca un om nenvatat si fara rautate ce era, pentru dorul ca sa se izbaveasca de acest fel de razboi, s-a jurat ca sa nu spuna altcuiva. Deci, i-a zis lui vicleanul sarpe: " Sa nu te mai nchini de acum icoanei ce o ai n chilia ta; scoate-o pe dnsa afara din chilie, si eu de acum nu te voi mai supara ". Iar monahul a zis: "Mine ti voi da raspuns pentru aceasta". Dupa care dracul facndu-se nevazut, monahul se sfarma cu gndurile, nestiind ce sa faca din doua. Si avea mare necaz si scrba, mai ales pentru ca s-a jurat ca sa nu marturiseasca nimanui. Caci divalolul cel prea viclean s-a silit sa-i ncuie usa, ca sa nu ntrebe pe vreun dascal care sa-l nvete despre greseala cea mai mica, sau cea mai mare dintre ele. nsa n ziua aceea a venit n munte Avva Teodor Eliotul, care era iscusit n Sfintele Scripturi si deprins n faptele bune, din ispitele dracilor, si cti l ntrebau luau mare folos sufletesc. Deci, ducndu-se si monahul cel nselat, i-a vestit lui pricina; iar Avva l-a canonisit greu pentru juramnt, apoi i-a zis lui: " Nu stii cum ca vrajmasul nu scoate vreodata, pe cineva din pacat mare ca sa-l arunce n pacat mic, ci totdeauna n mai mare primejdie-l prapastuieste? Care mai mare faradelege este, dect ca sa nu te nchini Stapnei celei Prealaudate? Mai mic pacat este sa curvesti de mii de ori, dect sa te lepezi de Nascatoarea de Dumnezeu cea pururea Fecioara. Deci, sa nu asculti de acum mai mult pe vicleanul diavol, ci o roaga pe Dnsa si Ea ti va ajuta, ca sa-l rusinezi pe el. " Dupa aceea plecnd pustnicul de la Avva si ajungnd la chilie, l-a ntmpinat dracul, zicndu-i:"O! Batrnule rau, au nu te-ai jurat mie, ca sa nu spui nimanui orice ti voi zice tie? Sa stii ca pentru calcarea de juramnt ai sa te muncesti, si eu nu voi nceta pna n sfrsit a te ispiti". Iar calugarul a raspuns: "Vrajmasule al binelui, si preanrautatitule, ori curvar de voi fi, ori jurator strmb, nu me vei judeca tu, ci numai Dumnezeu si Stapnul, Fiul pururea Fecioarei, de care zici sa ma lepad. nsa eu nu te voi asculta. Si acum poti sa faci cu mine ce vrei; darul Ei mi va ajuta si ma va izbavi de ispitele si crusele tale ". Atunci dracul s-a facut nevazut, iar monahul facnd o iconita mica, dupa chipul Icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu pe care o avea n chilie, o purta cu el totdeauna. Si de atunci n-a mai putut sa-l supere vicleanul, ci a petrecut toata viata lui cu fapte bune, si s-a nvrednicit fericirii celei ceresti, pe care sa dea Bunul Dumnezeu ca si noi toti sa o dobndim, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, caruia I se cuvine slava n veci, Amin. (Minunea 139) *** Acest prea fericit Parinte Sfnt, ne istoriseste aceasta, zicnd: "Am avut un ucenic foarte lenes, care mai cadea si n alte pacate felurite, fara ca eu sa stiu. Dupa ce a murit ma rugam lui Dumnezeu si Maicii Domnului, sa-mi descopere n care loc se afla. Rugndu-ma eu asa fierbinte multe zile, am vazut n vedenie pe ucenic tinndu-se de doi oarecare. Neferecitul ucenic era ca o piatra, sau caramida, de la cap pna la picioare, neavnd nici cum vreo lucrare, a sufletului sau a trupului. Aceasta vaznd-o eu, m-am mhnit mult. ndata mi-am adus aminte de cuvinteleStapnesti, cnd a poruncit sa-i lege minile si picioarele aceluia care nu avea haina de nunta si sa-l arunce n ntunericul cel mai dinafara. Venindu-mi n sine din uimire, am nceput sa ma mhnesc mult si sa ma amarasc. Dadeam milostenie, faceam Liturghii, rugam ziua si noaptea pe prea Puternica mparateasa si pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca sa-l miluiasca. Am postit de multe ori, cu toate batrnetele mele. Dupa multe zile, vad pe Preasfnta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, zicndu-mi: "Ce ai Pavele de te mhnesti?"

Maica Domnului scoate din iad pe ucenicul Cuviosului Pavel

Eu i-am raspuns: "Pentru fratele, stapna mea, ca l-am vazut muncindu-se ". Ea mi-a zis: "Nu m-ai rugat ca sa ti-l arat? Iata am ascultat rugaciunea ta ". Eu am raspuns: "Asa este Doamna mea, dar nu vreau sa-l vad si sa ma mhnesc". Atunci mi-a zis iarasi prea Laudata: " Du-te dar si pentru ostenelile tale, smerenia, lacrimile si dragostea ta, am sa si-l arat iarasi ca sa te veselesti ". Trecnd o zi, vad pe fratele venind catre mine, cu totul vesel si plin de bucurie. El mi zise plin de veselie: "Rugaciunile tale Parinte au mijlocit catre Preasfnta Nascatoare de Dumnezeu (ca mult te iubeste), si a rugat pe Mntuitorul si m-a dezlegat din legaturile vrajmasului, n care eram legat mai nainte. Acestea zicndu-mi, vd si pe Preasfnta, zicnd catre mine: Te-ai ncredintat acum, rugatorule pentru fiul tau? " Eu am zis: "Asa Stapna! Foarte multumesc iubirii Tale de oameni ". Atunci iarasi mi-a zis: " Du-te, dar adu-ti aminte totdeauna de fratele tau, n rugaciunile tale, milostenii si aduceri (de jertfe) facnd ca pre mult foloseste pe mort milostenia si aducerea (de jertfa la Sfntul Altar) cu credinta." (Minunea 149) Doi frati au fost trimisi de la manastire, la ascultare. Ei calatoreau mpreuna, rugndu-se fiecare lui Dumnezeu. Ajungnd la locul destinat, s-au apucat de lucru, asupra unuia din ei, s-a ridicat razboi de la diavolul, de cinci ori, ca sa pacatuiasca. El sculndu-se facea rugaciune, si nu s-a lasat biruit de gnduri, dar a fost suparat tare de patima. ntorcnduse ei catre Parintele lor duhovnicesc, fata fratelui aceluia era tulburata. Fiind ntrebat despre cauza tulburarii, acela a pus metanie si a raspuns: " Roaga-te Parinte pentru mine, ca am cazut n curvie ". Apoi I-a povestit, cum a fost luptat de gnduri. Batrnul fiind vazator cu mintea, vedea pe capul ucenicului sau, cinci cununi. CunoscnduI lupta si biruinta lui asupra patimii si a diavolului, care o ridicase asupra lui, i-a zis: "ndrazneste fiule, ca nu te-ai biruit; ci, mai vrtos, ai biruit cu acea mpotrivire, ca n-ai savrsit pacatul". Fratele, prin credinta n Dumnezeu si evlavia ce o avea catre Maica Domnului, a fost ajutat sa biruiasca de cinci ori, ispita divoleasca si astfel, s-a ncununat de cinci ori, cu darul lui Dumnezeu. Orice patima sau ispita diavoleasca biruita de noi cu ajutorul lui Dumnezeu si osrdia noastra bine chibzuita, este o cununa stralucita, cu care ne ncununam de sus. (Minunea 188) ***

Biruind razboiul curviei de cinci ori, de cinci ori s-a ncununat

n largul oceanului este un ostrov ce se cheama Tumva. n acel ostrov era o biserica, zidita n cinstea Sfntului Arhanghel Mihail. La praznuirea hramului acestei Manastiri, se aduna mult popor, de prin multe parti. n aceea vreme, la un praznic, mersera pe mare multi oameni si femei. ntre ele era si o femeie sarca, nsarcinata, care era aproape sa nasca. Deodata se strni o furtuna mare. Oamenii nspaimntndu-se cumplit s-au cobort n barci si s-au ndreptat spre ostrov, lasnd pe acea femeie n mijlocul valurilor. Fiind nvaluita de mare primejdie, plngea si se ruga lui Dumnezeu, Maicii Domnului si Sfntului Arhanghel Mihail sa o scape din primejdie. n acel moment i s-a aratat ei Maica Precista, care a scos-o din valurile marii si a dus-o ntr-un loc fara de grija, unde a nascut prunc. Dupa ce s-a asezat marea, femeia vazndu-se scoasa pe mal, a spus oamenilor toate. A spus cum n-a lasat-o Maica Precista sa se nnece n mare; ci ca o milostiva a mntuit-o de la moarte. (Minunea 211) ***

Maica Domnului salveaz din nec o femeie srac care a nscut

Sfntul Ierasm, calugarul de la Pecersca, a avut multe comori mostenite de la parintii sai, pe care le-a dat bisericii Maicii Domnului. Dupa aceea, cu ndemnarea vrasmasului sufletesc, a nceput a petrece viata necuvioasa, lenevindu-se la rugaciune, la post si la alte bunatati sufletesti. n acea vreme mbolnavindu-se, era aproape sa moara. Atunci i s-a aratat lui Maica Domnului tinnd n brate pe Hristos ca Prunc si i-a zis lui: " Ierasme, fiindca tu ai mpodobit biserica mea cu icoane, eu nca voi cere Fiului meu, ca sa te primeasca si sa vietuiesti n mparatia lui, numai scoala-te din starea n care te afli si te pocaieste de pacatele tale, facndu-te schimnic, caci peste trei zile te vor lua la mine ".

Maica Domnului ndeamn la pocin, pe calugrul ce a facut mult bine bisericii Sale

Auzind acestea, Ierasm si-a marturisit pacatele sale n fata tuturor fratilor calugari, parndu-i rau de tot ce a facut. A treia zi, dupa fagaduinta Maicii lui Dumnezeu, a plecat din aceasta viata urcndu-se la cer, pentru a intra n locasul cel de veci. (Minunea 230) ***

n tara Flandrei, un pictor evlavios picta icoana Maicii Domnului, pe ct putea mai frumos; iar pe capetenia diavolilor, cum putea mai urt. Odinioara s-a aratat lui duhul cel necurat si s-a laudat cu mare mnie, ca-l va pedepsi de va mai zugravi chipul lui att de urt. Pictorul, din acel ceas si mai mult s-a ndemnat a supara pe duhul cel rau prin acest lucru. ntr-una din zile, pe cnd lucra la pictarea unei biserici si se afla sus pe schela, avea de executat chipul Maicii Domnului cu Dumnezeiescul Prunc n brate. El lucra cu multa rvna si dragoste, cautnd sa redea Chipului Sfnt, cele mai nobile si placte trasaturi; iar pe mai-marele diavolilor din contra, l-a pictat ct s-a putut mai monstruos, sub picoarele Sfintiei Sale. Pe cnd lucra la terminarea acestei Icoane, aflndu-se sus pe schela, deodata, din ispita diavoleasca, s-a pornit n biserica un vifor mare, care i-a surpat toata schelaria de sub el, fiind n pericol sa se prabuseasca. Vaznd pericolul n care se afla, mai nainte de a cadea a strigat cu glas mare catre Maica Domnului sa-l salveze. n acea clipa, chipul ei din Icoana a ntins mna si l-a sutinut pe pictor, pna ce oamenii au venit n ajutorul lui. Astfel, intervenind grabnic, Maica Domnului salveaza de la moarte sigura pe robul ei, care, ca drept multumire, a lucrat cu si mai mare dragoste si rvna, la mpodobirea bisericii cu Chipuri Sfinte. (Minunea 254) ***

Maica Domnului salveaz prin Sfnta Icoana pe pictorul ce era s se prabueasc

ntr-o chinovie, din ndemnarea diavolului, s-au certat doi frai. Deci unul, ca un mbuntit i dreptcredincios ce era, l iertase pe cellalt i se ruga pentru sufletul lui, pe cnd acesta se mndrea i spunea egumenului minciuni, a zis c tovarul lui ar fi fcut un pcat de ruine. De aceasta lund cunotin monahul cel cucernic, s-a mhnit foarte i s-a ruinat, neputnd s sufere o clevetire ca aceea. ns neavnd n oameni ndejde, ci la Atotputernicul Dumnezeu i la Preacurata lui Maic, a alergat la darul lor ca sa-i ajute, pentru ca s nu se ruineze de fraii si. Deci ntr-o diminea, cnd se cnta Utrenia, vzu pe clevetitorul su stnd n stran cu neruinare, aproape de el, nicidecum cindu-se pentru nedreapta lui clevetire. Atunci fratele fiind biruit de mhnire, neputnd s-l vad, a plecat din biseric i ducndu-se ntrun Paraclis, a czut la pmnt rugndu-se cu lacrimi i zicnd: " Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, ndejdea celor dezndjduii i ajutorul celor neajutorai, grbete i m izbvete de clevetirea cea nedreapt, c dac nu va apuca nainte darul tu, nu gsesc alt ajutor". Acestea zicnd, a vzut pe Preasfnta c edea aproape de sfinita mas, mpreun cu un drept i ncuviinat brbat. Iar fratele privind la ei cu fric i cu evlavie, i-a vzut c s-au nchinat ctre rsrit cnd au cntat cntreii: " Slav Tatlui i Fiului i Sfntului Duh". Dup care ntorcndu-se Stpna ctre dnsul, i-a zis privind cu faa lin: "S nu te mhneti mai mult, c m-am rugat pentru tine Fiului meu i a luminat pe vrjmaul tu ca s se ciasc de pcatul lui, pentru ca s nu se munceasc, iar tu ca s te izbveti de nedreapta clevetire ". Iar el a zis: "Te rog pe Tine, Doamna mea, spune-mi cine este Sfntul acesta care ade mpreun cu Tine i pentru ce acum v nchinai?" Preasfnta i-a rspuns: "Acesta este Ioan Evanghelistul, fiul meu cel druit de Stpnul cnd era pe Cruce. i s nu te miri c ne-am nchinat lui Dumnezeu, pentru c totdeauna cnd voi oamenii cntai aici pe pmnt laude i slavoslovii Sfintei Treimi i noi cei din mpria Cereasc ne nchinm i mpreun ne bucurm pentru slava cea care cu cuviin i dup datorie se d Preaslvitului Dumnezeu; i ne aplecm cu evlavie capetele, nchinndu-ne Fctorului i Mntuitorului nostru ". Acestea zicnd, s-a nlat la ceruri mprteasa Atoate, lsnd n urma ei o aa bun mireasm, nct toi s-au minunat. Iar clevetitorul acela, din mirosul acelei bune miresme desvrit umplndu-se, a mrturisit naintea tuturor nedreapta clevetire. Deci, monahul cel cucernic, povestindu-le cu de-amnuntul vedenia i ducndu-se la biseric unde s-a artat Stpna, ieea nc bun mireasm din marmura pe care sttuse

Frai certai mpcai de Maica Domnului

cu preacuratele sale picioare; pe care marmor scond-o, a pstrat-o i pzit-o totdeauna ca pe nite moate sfinte, pentru aducerea aminte de minunea pe care a fcut-o Preaslvita Nsctoare de Dumnezeu. Pentru ale crei rugciuni, o! de am dobndi fericirea cereasc! Amin (M.M.D. 34 d. Neam). (Minunea 259)