ROLUL RELAȚIEI PROFESORELEV ÎN PROCESUL COMUNICĂRII EDUCAȚIONALE

Prof. BĂLAN ANCA
ȘCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ “CAROL DAVILA” PETROȘANI

“La început a fost CUVÂNTUL” VISEZ O ȘCOALĂ ÎN CARE SĂ NU ÎNVEȚI NIMIC ALTCEVA DECÂT SĂ FII. SĂ FII CU ADEVĂRAT. SĂ FII OM ADEVĂRAT.

 Modalitate fundamentală de interacțiune psihosocială.CE ÎNSEAMNĂ “A COMUNICA”?  Curajul de a te oferi celorlalți fără teama secătuirii. menținerea ori modificarea comportamentului individual sau de grup.  Știința de a folosi mijloacele de exprimare (cuvinte. putem vorbi fără să comunicăm și să ne “împărtășim celorlați” fără a rosti nici un cuvânt. . menită să realizeze o relație interumană durabilă pentru inițierea.  A comunica înseamnă cu mult mai mult decât a stăpâni cuvintele. tehnici) cu un scop bine precizat. gesturi. descifra și valorifica feedback-ul. răspunsul.  Înțelegere și nevoia de a te face înțeles.  Abilitatea de a primi.  Voința și capacitatea de a orienta mesajul spre celălalt.

. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor. A comunica presupune a înţelege procesualitatea unei relaţii. A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine. A comunica presupune a înţelege mesajele. 8. 3. 9. 2. 6. A comunica presupune a accepta conflictele.Decalogul comunicării 1. A comunica presupune a şti să iţi exprimi sentimentele. A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt. 5. A comunica presupune a şti să asculţi. 4. 10. Nu poţi să nu comunici. A comunica presupune a da feed-back-uri. 7.

precum și atitudinea acestuia în a se relaționa la grup și la fiecare elev în parte. stăpânirea de sine și detestă sarcasmul. ironia. COMUNICARE ȘI INTERRELAȚIONARE amabilitatea. dorința de a ajuta . Dincolo de conținuturile concrete care se transmit. capacitatea de a înțelege problemele lor.Relația profesor-elev reprezintă modalitatea principală de mediere didactică. deschiderea. în activitatea didactică va fi important foarte mult tipul de interacțiune care se va statornici între clasa de elevi și profesor. spiritul de dominație. Elevii apreciază în mod deosebit la profesori .

RELAȚIA PROFESOR-ELEVI  Relație de tip democratic  Relație de tip laisser-faire  Relație de tip autocratic .

RELAȚIA DEMOCRATICĂ Privilegiază cooperarea dintre profesor și elev. este blamată exprimarea liberă. acesta fiind un simplu supraveghetor al inițiativelor elevilor. de la el emerg ideile. comunicarea pe direcția elevi-profesor se va intensifica. RELAȚIA DE TIP LAISSER-FAIRE Domină interesele si dorințele elevilor. cercetarea independentă. RELAȚIA AUTOCRATICĂ Doar profesorul comunică. activitatea profesorului se restrânge. el are întotdeauna dreptate. .

A fi profesor înseamnă un risc asumat. multe momente de incertitudine. la capătul acestui drum te pot aștepta multe bucurii și satisfacții. pentru a-i învăța pe alții cum să învețe. de descurajare și multe ore de studiu. este o operă niciodată încheiată și care implică multă răbdare. iar rezultatele nu pot fi măsurate nici cantitativ și nici imediat. Totuși. . și asta deoarece pregătirea pentru a preda.

Profesorul stimulează și întreține curiozitatea elevilor pentru lucruri noi. .Clasa școlară nu este doar un spațiu unde se tratează un subiect din programă. le modeleleaza comportamentele sociale. iar profesorul nu este doar persoana care propune conținuturi. trebuințele și interesele elevilor. În clasă se învață o lecție de viață. le întărește încrederea în forțele proprii și îi ajută să își găsească identitatea. Realizarea acestor sarcini depinde de măsura în care profesorul posedă calitățile și competența necesare centrării cu precădere pe așteptările. formulează sarcini și cere anumite conduite.

.  Elaborarea unei temeinice fundamentări teoretice privind managementul clasei de elevi în legătură cu care s-a produs reconsiderarea rolurilor actorilor implicați în actul educațional. dar și de a-i forma în spiritul cerințelor formulate de societate.  Remarcarea avantajului folosirii metodelor active în procesul de predare-învățare.Școlii îi revine misiunea de a informa și familiariza elevii cu diverse domenii ale cunoașterii. Realizarea acestor aspirații este favorizată de respectarea următoarelor cerințe:  Centrarea activității de predare nu pe profesor ci pe cel ce învață.  Diversificarea surselor de informare pe care le poate folosi elevul.  Democratizarea relației profesor-elev.

. fără constrângeri ideologice?  După ce criterii ar putea fi apreciat gradul de participare reală a elevilor la realizarea schmbului de idei și competențe? Acestea sunt doar câteva din problemele a căror soluționarear putea conduce către eficientizareaproceselor de comunicare ce se defășoară în context școlar. De ce se implică elevii atât de puțin în dialogul școlar deși libertatea lor de manifestare și exprimare a crescut simțitor?  Ce se poate face pentru a-i ajuta pe elevi să folosească șansa extraordinară pe care au obținut-o de a se dezvolta liber.

speranțele.  Gradul de solicitare în realizarea sarcinilor școlare.  Climatul psihoafectiv pe care îl degajă instituția. necomunicativ. nesociabil. timid.  Măsura în care interacțiunea poate satisface așteptările.  Atractivitatea pe care o inspiră educatorul. aspirațiile elevului.Cauzele pentru care elevii se implică puțin sau deloc în dialogul școlar:  Natura temperamentală: introvertit. pasiv.  Atractivitatea pe care o inspiră disciplina de învățământ. .  Capacitatea stimulativă a educatorului.  Gradul de satisfacție personală pe care îl oferă interacțiunea.

De aceea apreciem că în practica educațională este necesar ca elevilor să li se ofere ocazii multiple de a comunica. .Cele mai bune oportunități de dezvoltare a abilităților de comunicare s-au dovedit a fi oferite prin însuși exercițiul comunicativ.

recomandăm utilizarea metodelor active de învățare.  Stabilirea de către cadrul didactic a soluţiei optime şi argumentarea respingerii celorlalte variante.  Prezentarea de către conducătorul fiecărei grupe a concluziilor. Etapele acestui procedeu sunt:  Constituirea grupelor şi desemnarea unui conducător. Procedeul Philips 6/6 Presupune împărţirea clasei în grupe de 6 persoane care dezbat o problemă timp de 6 minute. soluţiilor la care s-a ajuns.  Anunţarea temei discuţiei şi dezbaterea sa în grupe. cât și relația elev-elev. atât în ceea ce privește relația profesor-elev.APLICAȚIE În scopul îmbunătățirii comunicării și interacțiunilor pozitive în actul didactic. .  Discutarea concluziilor şi soluţiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere.

S-au discutat apoi punctele de vedere ale grupelor pentru a ajunge la idei comune și a întregii tema propusă. modulul Sociologie și politici sociale de sănătate  „Omul nu se poate realiza ca personalitate decât în cadrul societății. Conducătorul fiecărei grupe a prezentat soluţiile la care s-a ajuns. .Exemplu: Anul I – Asistent medical generalist.  Profesorul stabileşte răspunsurile valabile și corecte şi argumentează respingerea celorlalte variante.  Se pune problema „Pornind de la citatul de mai sus.  Clasa s-a împărţit în 3 grupe lăsându-se ca timp de lucru 10 minute. dezvoltându-și potențialitățile”. identificati etapele formării personalității individului de la vârsta copilăriei până la vârsta adultă”.

• GRUPUL 1 – socializarea primară • GRUPUL 2 – socializarea secundară • GRUPUL 3 – socializarea continuă .

 reprezintă un proces de transformare a copiilor în adevărate fiinţe umane. prin pregătire şi limba.  „cei șapte ani de acasă”. .  este profund afectivă. sociale prin învăţarea valorilor de bază.  cunoaşte o dezvoltare pozitivă din punct de vedere social şi psihologic atunci când copii sunt crescuţi în familii de către ambii părinţi.Concluzie – Grupul 1 Socializarea primară:  are loc în copilărie.

sau accederea la un nivel superior de învățământ. iar de aici specializarea pe un domeniu în care va profesa și va dezvolta o cariera profesională.). grupul de adulţi etc.  tânărul învață noțiunile elementare care îi permit dobândirea calificării pentru o meserie.Concluzie – Grupul 2 Socializarea secundară :  se manifestă ca proces de învăţare a normelor şi valorilor altor instanţe de socializare (şcoala. . grupul de prieteni.  este orientată către neutralitate afectivă.

 trăim intr-o lume în continuă schimbare și prin urmare. . adultul trebuie să fie într-un permanent proces de învățare.  educaţia adulţilor este. învățarea continuă este o necesitate. în esenţă. a noi norme şi valori. inclusiv pe perioada adultă. pentru a putea ține pasul cu societatea contemporană. un act de socializare a adultului.Concluzie – Grupul 3 Socializarea continuă :  este procesul de transmitere şi însuşire a unor modele culturale şi normative de-a lungul întregii vieţi a unui individ.  acest tip de socializare reflectă necesitatea învăţării permanente de către individ.

incertitudinilor). punere de întrebări). emoțional al unuia asupra celorlalți). .  Evitarea suprapunerilor mesajelor (intervenția peste cuvântul celuilalt).  Comunicarea trebuie să fie bilaterală (permite schimbul de mesaje.  Concordanța comunicării verbale cu cea mimicogesturală.7 REGULI ALE UNEI COMUNICĂRI EFICIENTE  Orientare pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute. stimulative). concise (exprimate cu cuvinte și expresii uzuale).  Evitarea ambiguităților (subînțelegerilor.  Constituirea de mesaje clare.  Comunicarea să fie securizantă (nu un prilej de abuz afectiv.

care nu se poate realiza altfel decât printr-un permanent parteneriat între noi și cei pe care îi educăm și printr-o continuă formare a noastră înșine. dascăli. să înțelegem cu toții.Invit colegii mei.. cu întreaga noastră ființă.. VĂ MULȚUMESC! .Aventura vieții. ci însăși rodirea vieții. Atunci știința noastră ar căpăta o dimensiune ludică... că școala nu este o instituție rece și stearpă. n-ar mai speria ci ar invita spre aventură.