You are on page 1of 13

CONFLICTUL DE CO-REZIDENŢĂ

Master EFCPP OLARU Alexandra STICI Mihaela

1

Avantaje pentru alegerea unui prieten: sunt cunoscute de dinainte obiceiurile şi diferenţele de opinii. nu este nevoie de existenţa unei etape de cunoaştere şi adaptare. Avantaje pentru alegerea unei persoane necunoscute: a avea un conflict cu o persoană necunoscută nu are aceleaşi consecinţe ca a avea un conflict cu un prieten. de obiceiuri. prietenii îşi împrumută unul altuia diverse lucruri. utilă în dorinţa de a evada din atmosfera locuinţei. diferenţe de cultură. principii. Se pare că. mai ales dacă nu cunoşti alte persoane din zonă (din campus spre exemplu). deoarece relaţia poate suferi un dezechilibru permanent. responsabile pentru astfel de situaţii sunt diferenţele generale dintre persoane. persoanele aparent foarte compatibile ca prieteni pot fi total incompatibili sub aspectul locuirii în acelaşi spaţiu. stresantă prin reacţia inconştientă de a te prezenta într-un mod anume (tendinţa de faţadă). grupul de apartenenţă rămânând relativ constant. credinţe. în momentul în care apar problemele. 2 . de opinii şi principii. alegând o persoană compatibilă activităţilor şi preferinţelor personale. În mare. există posibilitatea stabilirii unei excursii de weekend. această variantă se poate dovedi a fi extraordinară. Uneori. stabilirea sarcinilor şi responsabilităţilor se realizează cu uşurinţă. Prieteni / Persoane necunoscute În general. însă alteori se poate dovedi a fi un dezastru. comparativ cu situaţia de a locui cu un prieten. de mediul de apartenenţă. Există avantaje şi dezavantaje pentru fiecare în parte. acest fiind unul din invitaţii excursiei. uneori. posibilitatea de a cunoaşte un număr foarte mare de persoane noi.Conflictul de co-rezidenţă Introducere Apariţia conflictului în cazul unor persoane care locuiesc în acelaşi spaţiu este aproape inevitabil. se optează pentru a împărţi spaţiul locuibil cu un prieten din diferite motive. Sursele conflictului pot fi extrem de numeroase şi aparent fără a fi caracterizate de importanţă sau relevanţă în relaţia dintre partenerii implicaţi. aceasta nu poate fi discutată cu alte persoane datorită numărului de cunoştinţe comune. activitate dificil de realizat dacă locuieşti cu o persoană străină. există siguranţa că te poţi baza pe cineva când vei avea nevoie. necunoscută. însă acest lucru nu este posibil dacă împarţi spaţiul cu un prieten. de obicei.

obiectivul iniţial al comunicării va fi 3 . Cauze ale conflictului Dintre cauzele cele mai comune ale conflictele ce pot apărea între persoanele care locuiesc în acelaşi spaţiu putem enumera: Zgomotul (un coleg care porneşte muzica la 2 noaptea) Lipsa de consideraţie faţă de timpul de dormit sau studiu al colegilor (unele persoane pot studia sau adormi cu televizorul deschis sau cu muzică. exprimarea propriilor sentimente va deveni extrem de dificilă. realizarea de compromisuri. droguri sau fumat. precum responsabilităţi de curăţenie. în astfel de cazuri. nu este recomandat a expune elementele conflictuale dacă persoana se află într-o dispoziţie nefavorabilă sau dacă este preocupată de alte activităţi. alcool sau fumat) Şi multe altele Formularea unui contract scris care să cuprindă reguli de convieţuire ar putea fi o metodă utilă pentru a evita apariţia unor conflicte. ţi le returnează rupte sau stricate sau nu ţi le mai returnează) Valori şi principii (referitor la droguri. împrumutul lucrurilor. alcool.poate determina menţinerea unei raţiuni deschise şi o experienţă din care poţi învăţa implicaţiile diferenţelor dintre persoane. Totodată. Rezolvarea conflictului Cu certitudine. ulterior adoptând comportamente agresive sau irascibile inexplicabile din perspectiva celuilalt. în cazul în care nu se comunică interlocutorului aspectele negative. musafiri peste noapte. Alegerea momentului propice începerii unei discuţii este la fel de importantă şi poate influenţa în sens pozitiv sau negativ conversaţia. deoarece. toleranţa. comunicarea. iar altele au nevoie de linişte totală) Musafirii de peste noapte sau care au vizite prea lungi (musafiri de sex opus) Igiena personală Percepţia asupra curăţeniei spaţiului (persoană organizată sau dezorganizată) Parfumul utilizat (nici unul din colegul nu suportă parfumul tău preferat) Spaţiul intim (cealaltă persoană îţi caută prin lucrurile personale din diverse motive) Plata facturilor şi chiriei (plata întârziată sau lipsa plăţii unei facturi datorită unei organizări deficitare a banilor) Împrumutul de lucruri personale (colegul de cameră împrumută lucruri fără a te anunţa. acestea pot determina o creştere semnificativă a tensiunii şi un dezechilibru al relaţiei dintre colegi. Aşadar. după un timp. Regulile contractuale pot face referire la diverse aspecte. Condiţiile înregistrate sunt rezultatul unui acord al discuţiei dintre toate persoanele care locuiesc în acelaşi spaţiu. comunicarea trebuie realizată la momentul respectivei situaţii deranjante.

situaţie nedorită de nimeni. Spre exemplu. formularea pare a fi de genul “Eşti o persoană excepţională şi întotdeauna mi-ai demonstrat consideraţie faţă de propriile obiceiuri. Fiecare partener de discuţie va dori să-şi facă auzit şi înţeles punctul de vedere înaintea tuturor. Ascultarea activă presupune a oferi timp interlocutorului să exprime propria perspectivă asupra lucrurilor şi a depune eforturi în a înţelege corect mesajul transmis. iar 4 . tensiune. confruntarea partenerului. dacă persoana îşi lasă frecvent hainele prin cameră sau lasă mâncarea pe masă pentru un timp mai îndelungat. nu există. În primul caz. după o zi grea. înfometat şi într-o dispoziţie proastă. creşterea încrederii în forţele proprii şi a respectului celorlalţi. În timpul discuţiei problemelor. Un alt argument al susţinerii unei comunicări constă în analiza celor două situaţii şi selectarea avantajelor şi dezavantajelor pentru fiecare. În momentul următor începi să ridici tonul şi să-i spui că teai săturat de situaţia în care te afli. Se recomandă abandonarea discuţiei în situaţia în care partenerul aduce injurii sau pare a adopta un comportament agresiv sau în situaţia în care reacţia proprie este nepotrivită. obţinerea unei stări de relaxare. se poate prezenta empatia faţă de situaţia dificilă actuală a partenerului înainte de exprimarea propriu-zisă a solicitărilor personale. iar la intrare calci într-o cutie de pizza. diminuarea relaţiilor cu alte persoane. unul dintre aspectele extrem de importante şi utile este reprezentat de noţiunea de ascultare activă. însă dacă nu se va respecta caracteristica ascultării active. să afirmi că nu mai poţi locui cu o astfel de persoană dezordonată şi că vei pleca de acolo cu prima ocazie.transformat în afirmaţii menite să lezeze interlocutorul. în fapt. deşi l-ai rugat de nenumărate ori să fie mai atent la aceste detalii. Este evident. determină soluţionarea unei probleme. lipsa comunicării problemei. comunicarea. Cu acelaşi scop. irascibilitate. revenirea constantă în mental a situaţiei conflictuale. colegul tău doarme. Prima situaţie. iar a doua situaţie. cu specificaţia de a continua comunicarea într-un alt moment al zilei. Care sunt consecinţele unui comportament de acest tip? În ce măsură s-a soluţionat conflictul? În ce mod relaţia şi comunicarea şi comportamentul nedorit s-au schimbat? Există diferite modalităţi de a exprima propriile nemulţumiri referitoare la un comportament nedorit fără a produce sentimente negative interlocutorului discuţiei. poate determina apariţia unor sentimente de stres. Ajungi într-o seară acasă. însă crezi că ai putea să strângi hainele din cameră mai des?”. peste noapte. eşti obosit. ai încercat să păstrezi linişte în momentul când eu vroiam să studiez. Se poate utiliza formularea unor caracteristici pozitive observate de-a lungul timpului la cealaltă persoană anterior susţinerii unei schimbări comportamentale pentru a diminua impactul comunicării unor lucruri negative. iar comportamentul persistă. comunicarea elementelor negative produce menţinerea unui echilibru afectiv şi relaţional.

petreceri) alcool. cum ar fi acceptarea muafirilor de sex opus peste noapte sau păstrarea liniştii după 12 noaptea datorită necesităţii de a se trezi dimineaţă pentru cursuri sau serviciu. culturii. cunoaşterea obiceiurilor partenerului sau partenerilor. Este de preferat ca lucrurile respective să fie cunoscute de la începutul relaţiei dintre persoane comparativ cu situaţia descoperirii pe parcursul timpului a aspectelor respective. programul de studiu în cameră) curăţenie (responsabilităţile fiecăruia pentru păstrarea curăţeniei şi spaţiul desemnat fiecărei părţi) musafiri (frecvenţa musafirilor şi orarul de vizite. însă crezi că putem ajunge la un compromis cu privire la numărul de ore pe care şi le petrece în cameră?” Evitarea unui conflict este mult mai facil de realizat decât adoptarea unor metode de rezolvare a conflictelor existente. o astfel de listă va fi scurtă. Uneori. Dacă luăm în considerare situaţia în care mai multe persoane împart acelaşi spaţiu locuibil. există câteva indicaţii necesare menţinerii unor bune relaţii şi a unei atmosfere. compromisul este absolut necesar. sunt excluse persoane din exteriorul grupului (cu excepţia unui mediator ales de comun acord). după instaurarea unui conflict. Evident. accesibilă tuturor şi neinterpretabilă. dorinţelor. printre care: stabilirea unei întâlniri de discuţie la care toate părţile sunt implicate. şi anume formularea unui contract/acord a participanţilor care să cuprindă reguli de conduită în spaţiul comun. lucrurile netolerabile. iar compania lui este una foarte plăcută. alegerea unei locaţii neutre şi stabilirea unei egalităţi de nivel între membri (toate persoanele stau pe scaune sau toate persoanele stau pe covor). aceasta nu înseamnă că abordarea a fost greşită. Acordul poate cuprinde referiri la: zgomot (stabilirea unei perioade de timp de menţinere a liniştii pe parcursul unei zile şi nivelului de zgomot acceptat. Cu siguranţă. droguri sau alte substanţe (gradul de acceptabilitate faţă de fumatul în cameră. etc) 5 . într-o primă etapă. Prin urmare. soluţionarea unei probleme poate necesita realizarea mai multor întâlniri de acest tip pentru a ajunge la un consens. Fiecare normă sau regulă va fi înregistrată în scris. Conceptul este simplu: toate persoanele stabilesc o întâlnire de discuţie a diferitelor moduri de comportare acceptabile de toţi membrii prezenţi. Se recomandă ca. expectanţelor şi mediului familial din care provine fiecare poate oferi suport în a evita mare parte din conflictele potenţiale. să se pună accentul în discuţie pe aspectele la care nu există compromisuri. consumul de alcool.în al doilea caz prezentat “Cu siguranţă prietenul tău este o persoană foarte importantă pentru tine. Se revine aici la o modalitate menţionată anterior de evitare a conflictelor.

spre deosebire de agresivitate sau pasivitate. semnifică susţinerea drepturilor proprii şi. a modului de plată) lucruri personale (menţionarea lucrurilor private şi a spaţiului personal) şi alte categorii considerate a fi relevante. tip de manifestare comportamentală indicată. însă diferenţa constă în perioada de menţinere a schimbării. necesitând o reevaluare. totodată.bani. pasivitatea este reprezentată de lipsa acţiunii în încălcarea drepturilor proprii de către o altă persoană. determină modificări comportamentale pe o perioadă îndelungată de timp. respectarea drepturilor celorlalţi. plata facturilor (desemnarea persoanelor responsabile de plata facturilor şi chiriei. Abordarea asertivă. confruntarea problemei şi nu formularea atacurilor la persoană. care pot fie să nu înregistreze vreo îmbunătăţire. iar asertivitatea. Consecinţele pozitive şi negative ale tipurilor de comportament în conflict sunt prezentate în tabelul de mai jos: Asertiv Ceilalţi sunt mulţumiţi pentru că le sunt luate în considerare opiniile Ceilalţi îmi oferă respect Ceilalţi caută prezenţa mea Agresiv SOCIAL Ceilalţi sunt nemulţumiţi pentru că nu le sunt luate în considerare opiniile Ceilalţi îmi demonstrează frică Ceilalţi evită prezenţa mea COGNITIV Pasiv Ceilalţi sunt mulţumiţi pentru că le sunt luate în considerare opiniile Ceilalţi nu îmi oferă respect Ceilalţi mă tratează ca pe o persoană fără personalitate Mă aştept ca ceilalţi să fie amabili cu mine Mă aştept ca ceilalţi să se ofere să mă ajute când am nevoie de ceva Consider că am ceva control asupra mediului înconjurător Fericire Mă aştept ca ceilalţi să fie ostili şi nepăsători faţă de mine Mă aştept ca ceilalţi să-mi pună piedici sau să profite de mine Consider că trebuie să am control asupra mediului înconjurător AFECTIV Furie Teamă COMPORTAMENT Mă aştept ca ceilalţi să fie ostili şi nepăsători faţă de mine Mă aştept ca ceilalţi să nu fie interesaţi de nevoile mele Consider că ceilalţi au control asupra mediului înconjurător Frică Supărare Furie Abordare pozitivă Abordare negativă Evitare Episoade de abordare negativă 6 . fie acestea să dispară la scurt timp. Comportament agresiv presupune încălcarea drepturilor altora. A fost ataşat la anexe un exemplu de contract/acord între persoanele care împart acelaşi spaţiu adaptat după un model utilizat în campusul de la Universitatea din Oregon. Toate cele trei modalităţi de solicitare a unei schimbări prezintă rezultate.

exprimarea a unor modalităţi diverse de soluţionare a situaţiei şi alegerea de comun acord a celei mai adecvate. ar trebui recomandată o astfel de soluţie de către o persoană specializată în medierea conflictelor. Din acest motiv. astfel. Însă. obiceiurile. mutarea poate fi considerată o soluţie. totodată renunţând la unele lucruri si obţinând altele sau renunţând la unele lucruri în situaţia actuală şi obţinând altele într-o altă situaţie ulterioară. care trebuie susţinute (exemplu “fără musafiri după miezul nopţii pentru că dimineaţa am ore”) şi a aspectelor la care poate fi dovedi flexibilitate (exemplu “sunt dispus ca o parte din timp să merg la bibliotecă să studiez dacă vei dori să primeşti musafiri”). părţile implicate demonstrând toleranţă. a fost introdus un nou element cu potenţial conflictual. necesităţile. Trebuie acordată atenţie tipului specific de abordare a conflictului a persoanelor implicate. Probabilitatea de a fi transmisă informaţia către persoana în cauză este extrem de mare. deoarece. este necesar a se preciza şi accepta la modul concret manifestarea comportamentală dezirabilă în termeni de specificaţii observabile şi măsurabile. iar consecinţele nu pot decât să maximizeze conflictul iniţial. trebuie luat în considerare compromisul. o persoană care face prea multe compromisuri riscă să fie exploatată de ceilalţi. Este în totalitate neindicată exprimarea sentimentelor şi opiniilor referitoare la conflictul existent între colegii de cameră persoanelor comune acestora. se poate stabili o dată a reevaluării situaţiei. prieteni apropiaţi sau cunoştinţe. Dacă opiniile par a fi complet diferite sau percepţia situaţiei respective. orientare spre sentimente sau spre rezolvare concretă. Primul lucru necesar a fi realizat este stabilirea problemei existente prin ascultarea şi înţelegerea punctului de vedere al interlocutorului de ambele părţi. însă în momentul în care conflictul pare a se maximiza indiferent de metodele de soluţionare adoptate trebuie luată în considerare de către participanţii implicaţi. la 7 . stabilirea de dinaintea discuţiei a aspectelor importante.În unele cazuri. În ultimă instanţă. rezolvarea unui conflict presupune parcurgerea mai multor etape. dramatică. Totodată. dar şi perioada de timp rezervată adaptabilităţii. principiile după care este orientat comportamentul. În ansamblu. În momentul în care părţile implicare au decis o anumită modificare în comportament. de renegociere a elementelor componente sau chiar o dată constantă de şedinţe de organizare ale activităţilor în comun. absolut necesar soluţionării unui conflict este compromisul. pentru a obţine rezultatele aşteptate. Exprimarea unor reguli de comunicare anterior începerii discuţiei poate fi de real folos în a evita maximizarea conflictului existent. În general.

Diminuarea importanţei problemei. tipul de atribuire al locului controlului intern (personal) al propriei persoane şi extern (situaţional) al celeilalte persoane şi percepţia lipsei stabilităţii în timp a conflictului. Strategii de evitare (Discuţiile sunt evitate pentru a minimiza reacţiile negative ale partenerului) 3. Sillars. S-a constatat că abordarea pasivă determină menţinerea unui conflict destructiv. Problema este tolerată pentru a evita reacţiile negative 4. Strategii indirecte (Actorul comunică indirect. ca urmare a lipsei obţinerii unor rezultate pozitive după un timp îndelungat. Indicaţii asupra percepţiilor şi sentimentelor prin 8 . B. Problema este percepută ca lipsită de importanţă. Evitarea problemei. Se aşteaptă ca problema să dispară de la sine fără a acţiona. abordarea integrativă având rolul de a minimiza conflictul şi a stabili o creştere a satisfacţiei în relaţie. şi anume strategia pasiv-indirectă. A lăsa problema să se rezolve de la sine. au fost asociate percepţiei gradului de cooperare al partenerului. este minimizată comunicarea şi relaţia este încheiată pentru a evita reacţiile negative C. Non-strategie (discuţia este percepută ca nefiind necesară) 1. Mai concret. Evitarea persoanei. prezentate detaliat în tabelul de mai jos.care au apelat persoanele respective. Oferire de indicii. strategia distributivă şi strategia integrativă. invers. s-a constatat existenţa a trei categorii principale de rezolvare a conflictelor adoptate de studenţi care locuiau în campus şi ai căror colegi de cameră nu se cunoşteau de mai mult de trei luni. nu există o comunicare directă existenţei unei probleme) 5. Studii / Cercetări Într-un studiu realizat de Allan L. Un alt aspect vizat prin studiu a fost stabilirea legăturii dintre strategia de comunicare. rezultatul propriu-zis obţinut şi satisfacţia relaţiei interpersonale. locul controlului şi stabilitatea conflictului în timp. ambele producând o scădere a satisfacţiei în relaţie. modelul pasiv va fi adoptat în situaţia în care partenerul nu este în general cooperant. şi. iar al propriei persoane este externă şi conflictul este perceput ca stabil în timp. iar abordarea pasivă maximizarea conflictului iniţial. 2. I. Acestea. Se evită persoană. atribuirea locului controlului al partenerului este internă. Strategie pasivă şi indirectă (nu are loc o discuţie directă a problemei) A. modelul integrativ va fi mai probabil a fi utilizat dacă partenerul va demonstra cooperare.

Strategii docile 8. Comportamentul demonstrează slăbiciune şi pasivitate (plâns. a se arăta rănit sau bolnav) II. comunicarea nonverbală sau comentarii indirecte 6. evaluarea negativă a partenerului fiind exprimată direct sau indirect. stabilitatea conflictului fiind cu mult diminuată. 3. Ameninţare. Rezultatele obţinute susţin utilizarea într-un procent foarte ridicat al strategiei de pasivitate (52%). Destăinuire. A persuada. Solicitare. 2. Agresivitate. Se sugerează schimbarea comportamentală a partenerului. Problema este percepută ca puţin importantă datorită tonului comparativ cu percepţia actorului. etc) 5. Se aşteaptă ca partenerul să observe şi să imite comportamentul actorului 7. Actorul prezintă informaţii pentru a facilita înţelegerea percepţiilor. furie.D. însă cu solicitarea compromisului din partea partenerului) A. deoarece majoritatea au considerat că responsabilitatea conflictului se datorează partenerului. Strategii integrative (Comunicarea explicită a problemei. şi. Strategii distributive (Comunicare explicită a problemei. Datele studiului au fost preluate prin intermediul unor chestionare trimise unui număr de 140 de persoane care deţineau caracteristicile eşantionului. Sunt oferite argumente în vederea schimbării comportamentale a partenerului. Problema este discutată sub formă de glumă. contrat situaţiei în care responsabilitatea aparţine propriei persoane. Se utilizează ameninţări pentru a obţine compromisul. B. Coercitiv 4. însă exprimată într-un mod agresiv. Glume. este percepută stabilitatea în timp a conflictului. A ordona/A cere. sentimentelor şi cauzelor comportamentului. Asemănătoare variantei anterioare. cu tendinţe de flexibilitate şi o evaluare neutră sau pozitivă a partenerului) A. Oferirea unui exemplu. deschidere scăzută. III. 9. Emotivitate. Asemănătoare solicitării. ţipete. însă se adaugă disponibilitatea de a lua în considerare soluţii alternative problemei mutual acceptabile. 9 . Problema poate fi percepută doar sub formă de neînţelegere a părţilor. implicit. Comportamentul este direcţionat spre obţinerea compromisului din partea partenerului (insulte. B. Non-coercitiv 1. Nu se realizează nici o încercare de a explora soluţii alternative problemei. Cedare/ Supunere. Rezolvarea de probleme. A se plânge de comportament fără a oferi o soluţie.

Ridicată Scăzută Importanţă Ridicată Scăzută Ridicată Scăzută Non-strategie 0 2 2 6 Evitare 14 5 0 6 Indirect 3 2 4 5 Non-coercitiv 6 6 3 7 Coercitiv 2 2 4 1 Integrativ 3 1 2 15 Se observă faptul că adoptarea unei strategii de pasivitate se realizează în cazul în care importanţa conflictului este ridicată.Frecvenţa utilizării strategiei în funcţie de tipul de atribuire Atribuire Internă Externă Non-strategie 8 1 Evitare 8 17 Strategie Indirect 8 6 Non-coercitiv 7 14 Coercitiv 2 7 Integrativ 15 5 Frecvenţa utilizării strategiei în funcţie de percepţia stabilităţii conflictului Stabilitate Stabilitate Instabilitate Non-strategie 6 3 Evitare 17 8 Strategie Indirect 8 6 Non-coercitiv 10 12 Coercitiv 4 5 Integrativ 4 17 Din datele prezentate în tabelele anterioare. Confl. iar strategia integrativă de comunicare este utilizată când 10 . Confl. Pe de altă parte. de evitare în cazul unor atribuiri externe şi a unei percepţii de stabilitate în timp a problemei. se poate observa frecvenţa ridicată a utilizării modelului pasiv. iar strategia integrativă va fi mai frecvent adoptată de persoane care atribuie locul controlului intern şi o percepţie a lipsei de stabilitate a conflictului în timp. Ridicată Scăzută Satisfacţia Ridicată Scăzută Ridicată Scăzută Non-strategie 0 2 4 4 Evitare 6 13 3 3 Indirect 2 3 3 6 Non-coercitiv 5 7 8 2 Coercitiv 2 2 0 5 Integrativ 1 9 15 4 Putem deduce din informaţiile din tabel faptul că strategia pasivă de soluţionare a conflictelor se datorează frecvenţei de apariţie a acestora şi determină o scădere a satisfacţiei în relaţie. Frecvenţa utilizării strategiei în funcţie de frecvenţa conflictului şi importanţa acestuia Strategie Frecv. strategia integrativă este adoptată ca urmare a frecvenţei scăzute de apariţie a conflictelor şi determină o creştere a satisfacţiei în relaţie. Frecvenţa utilizării strategiei în funcţie de frecvenţa conflictului şi satisfacţie Strategie Frecv.

afective şi comportamentale în cadrul unei universităţi multi-etnice. Factorul Nevrotism (desemnează indivizi cu 11 . de trecere cu vederea a problemelor şi conformare. faţă de animale şi în general faţă de cei din jur) prezintă o abordare de evitare a conflictului. Prin urmare. luându-se în considerare atât aspectele legate de personalitate cât şi aspectele situaţionale. După cum era de aşteptat. asiatici. În concluzie. latino-americani şi afro-americani. UCLA (Universitatea din California. la rândul ei. percepţia. Park. eterogenitatea grupului de apartenenţă. în analiza temei. percepţia cooperării partenerului. H. plăcute. factorul Agreabilitate (persoane agreabile. modalitatea de rezolvare a unui conflict este influenţată de numeroşi factori. rezultatele obţinute au demonstrat că menţinerea unui contact cu o persoană dintr-o categorie etnică diferită schimbă într-un mod pozitiv atitudinea faţă de grupul respectiv şi scade frecvenţa comportamentelor rasiste. căutând soluţii alternative favorabile ambelor părţi implicate. Stabilirea unei discuţii a unor probleme considerate a fi importante este extrem de dificilă. o comunicare asertivă. stabilităţii conflictului. Autorii au utilizat. Dintre grupurile etnice utilizate în experiment putem enumera albi. Persoanele cu scoruri ridicate la factorul Extraversiune (comunicative. Primul aspect solicitat prin intermediul chestionarului respondenţilor face referire la modalitatea de stabilire a partenerului/partenerilor pe parcursul anilor de studiu. Pe de altă parte. studiu longitudinal. atribuirea conflictului. şi Antonioni. următoarele cerinţe făcând referire la numărul de persoane de naţionalitate diferită şi numărul de persoane de aceeaşi naţionalitate. în care persoanele sunt dispuse în camere în mod aleatoriu. metoda evitării problemei nu necesită eforturi şi nu prezintă riscuri. Un alt studiu realizat recent asupra conflictului între persoanele care locuiesc în acelaşi spaţiu face referire la impactul asupra laturii cognitive. un anumit grad de risc există într-o astfel de abordare. Studiul a fost realizat pe întreg parcursul studiilor respondenţilor.conflictul are o importanţă scăzută. cu prezenţă socială. factorii modelului Big Five. atitudinea faţă de alte naţionalităţi. şi foarte rar de adaptabilitate sau evitare a conflictelor. au realizat o cercetare în care s-a încercat explicarea diferitelor abordări de soluţionare a conflictelor. comportamentul şi deciziile pe viitor. capacitate de verbalizare deosebită) tind să adopte strategii competitive. animate de sentimente pozitive faţă de copii. importanţei problemei. prezintă un anumit impact asupra altor aspecte. Los Angeles). cum este satisfacţia în relaţie. D. şi altele. iar reacţia partenerului nu poate fi previzibilă. şi. cel puţin în aparenţă. adaptabilitate faţă de solicitările altora. presupunând eforturi din partea persoanei respective.

nu sunt preferate. metodele utilizate de persoane în discuţii au fost adoptate de interlocutori. în număr de 256. nevoia de varietate şi noutate) ridicat sunt colaborarea şi adaptabilitatea. prin urmare. iar în ceea ce priveşte colaborarea. fiind orientaţi spre colaborare predominant. strategiile de colaborare şi adaptabilitate necesită eforturi şi analiză complexă a problemei şi. cu simţ artistic.emoţionalitate accentuată. Respondenţii. punându-se accentul pe conceptul de echitate. Colaborare şi Evitare. În majoritatea cazurilor înregistrate. aveau sarcina de a prezenta un conflict recent şi a completa testul de personalitate. Rezultatele demonstrează faptul că Agreabilitatea şi Extraversiunea au fost asociate tuturor tipurilor de strategii de conflict. se consideră că alegerea tipului de strategie de abordare a unui conflict este stabilită de alegerea interlocutorului discuţiei. Strategiile de soluţionare a conflictelor adoptate de persoane cu factorul Deschidere către experienţe (deschidere spre experienţe sezoriale. intrările şi ieşirile sunt egale. au fost observate asocieri pozitive în cazul Nevrotismului şi negativ în cazul Deschiderii către experienţe (ipoteze infirmate). orientare spre medii de lucru bine structurate şi controlate) poate fi demonstrată prin susţinerea eforturilor pe perioade îndelungate şi analiză detaliată a situaţiei. explicate de norma de reciprocitate. Concluzia cercetătorilor propune o reevaluare a caracteristicilor situaţionale în analiza selecţiei strategiilor specifice de rezolvare a problemelor. fiind capabili a propune soluţii numeroase pentru compromis. Adaptabilitate. Conştiinciozitatea (capacitate de organizare. acordându-se atenţiei tipului de relaţie existentă între parteneri pentru a evita susţinerea unor concluzii eronate. observânduse corelaţii puternice în această privinţă. mai probabil vor fi adoptate strategiile de atac sau evitare a conflictului. Referitor la aspectul situaţional. necesită sprijin afectiv constant) presupune o sensibilitate ridicată pentru evenimentele negative şi coerciţie. Au fost analizate patru tipuri de metode de soluţionare a unor probleme denumite Competiţie. 12 .

Coleman. and Strenght of Conflict Resolution Strategy”. Levin. EBSCO Publishing.Bibliografie Fiore. – “Handbook for Communication and ProblemDeutsch. Journal of Experimental Social Psychology. Inc. 2003 Roommate Contact on Ethnic Attitudes and Behavior”. Inc.. Sidanius. volum 47. Susan .. – “Personality. – “The Effects of University Florida. Eric C. J. Reciprocity. Van Laar. Fee. – “The Handbook of Conflict Sillars. 2004 Park. 1997 Resolution: Theory and Practice”. M... nr. Linda – “The College Roommate from Hell”. 2006 13 . D.“My Roommate Is Driving Me Crazy!”. S. volum 41. Jeffrey R... John Wiley & Sons.. Lennox. S. C. Adams Media. Marcus. 2005 Bedell... Elsevier Inc. Peter T. volum 41. Allan L. Canada. Atlantic Publishing Groups. Journal of Research in Personality. Inc.. 2009 Solving Skills Training”. Elsevier Inc. H. 2006 Communication Monographs Journal.. Antonioni. Shelley S. Canada. 3. – “Attributions and Communication in Roommate Conflicts”. Sinclair. John Wiley & Sons.