You are on page 1of 18

CAPITOLUL III

CONTROVERSA CONSTRUCTIVĂ Valoarea opoziţiei intelectuale
David W. Johnson Roger T. Johnson Dean Tjosvold

Un echipaj de piloţi se pregãtesc de aterizare cu mai mult de 250 de persoane la bord. Instrumentele indică că avionul se află încă la 2500 de metri înălţime şi pilotul nu are îndoieli de exactitatea lor. Copilotul se gândeşte că instrumentele nu funcţionează şi avionul se află mult mai jos. Vor pune în pericol aceste neînţelegeri vieţile pasagerilor şi a echipajului, care îi distrag pe pilot şi copilot de la datoria lor? Sau vor scoate la iveală o soluţie şi astfel va creşte siguranţa tuturor? IMPORTANŢA CONFLICTULUI INTELECTUAL Ştim că Thomas Jefferson a zis: ”diferenţele de opinie duc la întrebări şi întrebările la adevăr”. Jefferson avea o credinţă profundă în valori şi productivitatea conflictului constructiv. Nu este singurul. Teoreticienii sugerează de sute de ani că conflictul are atât avantaje cât şi dezavantaje. Freud, spre exemplu, scria: ‚’conflictul intrapsihic este necesar (dar nu suficient) pentru dezvoltarea psihică’’. Psihologii dezvoltării presupun că dezechilibrul în structura cognitivă a studentului poate motiva o schimbare de la egocentrism la acomodare la perspectivele altora; ceea ce rezultă este o tranziţie de la un stadiu cognitiv şi moral raţional la altul. Teoreticienii motivaţiei cred că în ceea ce priveşte conflictul conceptual, acesta poate crea curiozitatea epistemică, care motivează căutarea de noi informaţii şi reconceptualizare a cunoştinţelor deja existente. Teoreticienii organizaţionali insistă asupra problemelor a căror rezolvare depinde de conflictul constructiv dintre membrii grupului. Pentru psihologii cognitivişti, conflictul conceptual poate fi necesar pentru iluminare şi descoperire. Pedagogii spun ’’conflictul poate creşte realizarea. Karl Marx credea că conflictul claselor a fost necesar pentru progresul social. În aproape fiecare ştiinţă socială, teoreticienii au susţinut cã conflictul poate avea atât rezultatele pozitive cât şi negative. În ciuda tuturor teoretizărilor despre aspectele pozitive ale conflictului, au existat pânã de curând mici dovezi empirice care să demonstreze că prezenţa conflictului poate fi mai mult constructivă decât absentã. Linia directoare pentru controlul conflictului tinde să se bazeze mai mult 1

1. teoriile şi opiniile unei persoane sunt incompatibile cu ale altcuiva şi amândoi caută să ajungă la o înţelegere. A doua jumãtate a capitolului urmăreşte să ajute cititorul să folosească efectiv controversa constructivă la situaţia lor. accentuează consensul şi evită aparent ideile alternative şi cursul acţiunii. Dezbaterea există atunci când doi sau mai mulţi indivizi adoptă poziţii care sunt incompatibile cu ale altuia iar un judecător declară un câştigător pe baza celui care îşi prezintă poziţia mai bine. Controversa constructivă implică ceea ce Aristotel numea discurs deliberat (discuţii despre avantaje şi dezavantaje ale acţiunilor propuse) urmărind să sintetizeze noi soluţii (rezolvarea creativă a problemelor). Ca un exemplu de dezbatere. 2 . Târziu în 1960 lucrând la un alt proiect Morton Deutsch şi alţii. dezbaterea şi învăţarea individuală (Tabel 3. Eforturile individualistice există când indivizii lucrează singuri la mersul lor şi cu materialele lor fără să interacţioneze cu altul. organizaţional şi internaţional. Departe de a fi încurajată şi structurată în cele mai multe dintre situaţiile interpersonale şi intergrupale. am început un program de teoretizare şi cercetare pentru a identifica condiţiile unui conflict care are un rezultat pozitiv. Unul dintre rezultatele muncii noastre este teoria controversei constructive. Acest capitol integrează teorie. conflictul tinde să fie evitat şi reprimat.).pe înţelepciunea populară decât pe o teorie validată. 1998). Prima parte a acestui capitol cuprinde (1) definiţii şi proceduri şi (2) un cadru teoretic care dezvăluie procesele fundamentale implicate în crearea şi utilizarea conflictului la nivel interpersonal. Structura controversei constructive este cel mai adesea contrastantă cu concurenţa. concluziile. Concurenţa există atunci când membrii grupului inhibă discuţia pentru a evita orice neânţelegere sau argumente. cercetare şi practica controversei constructive pentru toţi indivizii care doresc să-şi aprofundeze înţelegerea conflictului şi cum să-l facă constructiv. Creând conflictul marchezi potenţialul său pozitiv iar rezultatele tind să fie excepţii şi nu reguli. atunci o autoritate desemneazã ca învingător persoana care a făcut cea mai bună prezentare a poziţiei sale în grup. Termenul de concurenţã este apropiat de conceptul ’’gândire de grup’’ a lui Janis (1982). Accentuarea motivaţiei ’’gândirii de grup’’ este o dorinţă puternică de a conserva atmosfera armonioasă a grupului în care fiecare membru a devenit dependent de a se adapta la stresul crizelor externe şi pentru menţinerea stimei de sine. Johnson şi Holbec. informaţiile. într-o situaţie în care scopurile lor separate şi independente de ale altora (Johnson. CE ESTE CONTROVERSA CONSTRUCTIVĂ ? Controversa constructivă are loc atunci când ideile. presupunem că fiecare membru al grupului îşi atribuie o poziţie mai mult sau mai puţin legală dacă este nevoit să controleze pierderea hazardului. intergrup.

sãnãtate psihicã Realizare moderatã. sintezã. relaţii.Tabelul 3. relaţii sãnãtate psihicã Realizare scãzutã. relaţii sãnãtate psihicã 3 . dezbaterea. integrare Aderarea cu încãpãţânare la propriul punct de vedere Compromis rapid pentru a domina opinia Aderare faţã de propriul punct de vedere Realizare superioarã. Controversa constructivă. susţinerea. elaborarea poziţiei şi raţionalizarea A fi provocat de viziuni opuse În conflictul conceptual şi nesigur de corectitudinea propriei viziuni Prezentarea. elaborarea poziţiei şi raţionalizarea A fi provocat de viziuni opuse În conflictul conceptual şi nesigur de corectitudinea propriei viziuni Prezentarea. susţinerea. elaborarea poziţiei şi raţionalizarea A fi provocat de viziuni opuse În conflictul conceptual şi nesigur de corectitudinea propriei viziuni Nedeclararea poziţiei oral Prezenţa unei singure viziuni sigure despre corecti tudinea viziunii proprii Curiozitatea epistemicã moti veazã cãutarea activã pentru informaţii Incãpãţânarea şi rejecţia informa Perceperea diferenţelor şi tiilor şi perspectivelor opuse închiderea spre a adera la un singur punct de vedere Siguranţã crescutã continuã despre corectitudinea opiniei proprii Reconceptualizare. relaţii pozitive. susţinerea. sãnãtate psihicã Realizare scãzutã.1. căutarea concurenţei şi procese individuale Controversa constructivã Categorizarea şi organizarea Informaţiilor pentru a trage concluzii Dezbaterea Categorizarea şi organizarea Informaţiilor pentru a trage Con concluzii Căutarea concurenței Categorizarea şi organizarea Informaţiilor pentru a trage concluzii Procese individuale Categorizarea şi organizarea Informaţiilor pentru a trage Coc conccluzii Prezentarea.

implică câteva prezumţii teoretice (Johnson şi Johnson. Membrii grupului examinează cele două pãrţi ale rezultatului şi vine cu cele mai bune judecăţi despre cum se poate rezolva problema. Apoi el urmează structura academică a procedurii controversei constructive pe parcursul câtorva clase. Noile soluţii şi decizii sunt calitativ mai bune. Campa subliniază că acolo nu există câştigători sau învinşi. experienţele. ei devin nesiguri asupra corectitudinii opiniei lor. Participanţii cercetează rezultatul. Incertitudinea. împărţind fiecare grup în perechi şi repartizează o pereche pe „poziţia dezvoltării” şi pe cealaltă pereche pe „poziţia Departamentului de Resurse Naturale”. la experienţa lor limitată şi perspectiva lor specifică. încearcă să o refuze şi aşteaptă 4 . ei se angajează în repetiţii cognitive. îl prezintă într-un mod constrângător şi interesant. şi-a întrebat clasa: „poate o marina să se dezvolte într-un mediu sensibil unde solul este aerisit prin ţevi?” Controversa constructivă începe cu scopuri cooperative puternice pentru realizarea grupului. prezintă cazul cât mai bine posibil. 1995) 1. pregătesc un caz persuasiv pentru poziţia lor. Procesul. doar calitatea deciziei finale contează. Campa conduce o lecţie în procesul controversei constructive. perspectivele provenite de la alţii. înţelegerea mai profundă a poziţiei lor şi folosesc strategii raţionale superioare. conflictul conceptual sau dezechilibrul motivează curiozitatea epistemică. pe de altă parte. Procesul poate începe în acest punct sau poate fi terminat prin îngheţarea concluziilor curente şi rezolvarea oricărei disonanţe împreună creşte cofidenţa în validitatea concluziilor. 1989. indivizii derivă o nouă concluzie reconceptualizată şi reorganizată.TEORIE Rique Campa. ei se opresc la concluziile iniţiale de categorizare şi organizare a informaţiilor incomplete. resping poziţiile contrare şi derivă o sinteză sau integrare de poziţii. Apare o stare a conflictului conceptual sau dezechilibru şi dezgheaţă procesul epistemic. 2. Prin adoptarea perspectivei lor cognitive şi a raţionamentului ca şi înţelegerea şi adaptarea la perspectivele şi raţionamentele altora. Procesul dezbaterii. În conducerea controversei constructive. 3. 4. Când indivizii sunt confruntaţi cu diferite concluzii bazate pe informaţiile. Două părţi pregătesc poziţiile lor. Sentimentele pozitive şi încrederea studenţilor îi fac să creadă cã au soluţionat problema împreună şi creste atracţia interpersonală. 5. Toţi studenţii trebuie să fie de acord cu planul final.Când indivizii sunt confruntaţi cu o problemă sau decizie. profesor la Michigan State University. o cãutare activă iniţialã de mai multă informaţie şi noi experienţe (crescând conţinutul specific) şi ulterior o perspectivă cognitivă adecvată şi procesul raţional (creşterea validităţii) în speranţa rezolvării incertitudinii. care se bazează pe cooperare. Competenţele câştigate în rezolvarea constructivă a conflictului tind să mãrească confortul psihic. Ei au un grad înalt de confidenţã în concluziile lor (ei îngheaţă procesul epistemic). ascultă atent poziţia contrară. El împarte studenţii în grupe de câte patru. Campa operaţionalizează procesul teoretic în care controversa constructivă este implicată. derivă din competiţie. Când indivizii prezintă concluziile şi raţionamentele lor altora. 1979.

refuz defensiv al punctului de vedere cu informaţii disonante. Dezacordul pertinent 5 . Există două situaţii posibile ale controversei: cooperative şi competitive. Procesul dezbaterii pare să fie comparabil cu procesul controversei. 1998). nivelul abilitaţilor sociale ale membrilor grupului şi abilitatea membrilor grupului de a se angaja în argumentări raţionale (Johnson şi Johnson. plăcere şi într-ajutorare în discutarea poziţiilor opuse. Dacă controversa înregistrează rezultate pozitive sau negative. prezintă cazul cât mai bine cu putinţă. Într-un context cooperativ. concluziile lor iniţiale nu sunt niciodată provocate. 1995a). dezinteres şi respingere a ideilor şi informaţiilor oponenţilor (Tjosvold. depinde de condiţiile în care are loc si cum este administrată: contextul în care controversa constructivă are loc. Dacã diferenţele dintre poziţii nu sunt explorate. eterogenitatea participanţilor. În situaţiile individualiste. 1989. Controversa într-un context competitiv tinde să promoveze o îngustare a opticii. Procesul concurenţei este bazat pe cooperare cu evitarea conflictului. distribuţia informaţiilor printre membrii grupului. Rezultatele sunt scăzute. înţelegerea mai acurată a poziţiei celuilalt şi realizarea unei poziţii comune atunci când concluziile şi raţionamentele proprii şi ale oponenţilor sunt sintetizate într-o poziţie finală. relaţii şi confort psihologic. realizările tind să fie scăzute şi relaţiile şi confortul psihologic tind să fie sărace. trăiesc incertitudinea odată ce realizează dezacordul dar imediat caută să evite şi să reprime toate conflictele găsind o poziţie de compromis care întrerup brusc toate discuţiile. 1979.judecătorul să declare câştigătorul. în timp ce un context competitiv promovează controversa distructivă. Poate rezulta realizări moderate. nu în toate condiţiile se întâmplă aşa. studenţii studiază ambele părţi ale problemei dar nu fac declaraţii verbale. Structura scopurilor constructive Deutsch (1973) sublinia că mediul în care are loc conflictul are efecte importante în oricare direcţie este conflictul constructiv sau distructiv . Absenţa interacţiunilor interpersonale dau naştere relaţiilor neutre şi nici un avantaj confortului psihologic. CONDIŢIILE CARE DETERMINĂ CONSTRUCTIVITATEA CONTROVERSEI Deşi controversele pot aduce beneficii. Cele două părţi pregătesc poziţia. motivaţia de a asculta mai multe argumente ale părţii adverse. controversa constructivă induce sentimente de confort. studiul lor tinde să confirme ceea ce ei au gândit iniţial. incertitudinea creată de provocare duce la o încăpăţânare. disponibilitatea de a asculta partea adversă. Un context cooperativ facilitează controversa constructivă.

Încerc să vad rezultatul din perspectivele opuse pentru a înţelege poziţiile opuse. la fel cum şi eu înţeleg perspectiva lor. Apoi. Abilitatea abordării perspectivei celuilalt creşte 6 . la fel cum eu includ ideile lor în raţionamentele mele. 2000). oferind date valide. Opoziţia faţă de ceilalţi şi în acelaşi timp imputarea incompetenţei lor. Una dintre deprinderile cele mai importante este capabilitatea de a fi în dezacord cu ideile celuilalt în timp ce accepţi competenţele personale ale lui (Tjosvold. • Reamintesc că suntem cu toţii implicaţi. Dezacordul cu ceilalţi simultan cu confirmarea competenţelor lor personale.Pentru ca o controversă să fie administrată constructiv. Doresc ca perechea opusă să mă asculte. 1998). 1989). este dezvăluită când cineva interacţionează cu o persoană care este angajată în abordarea perspectivei comportamentale (cum ar fi parafrazarea) care comunică dorinţa de a înţelege cu acurateţe sporită. perspectivele pot fi integrate şi acordul poate fi atins. deopotrivă personală şi impersonală. Vreau ca perechea opusă să vadă rezultatul din perspectiva mea. • Accentuez raţionalitatea în căutarea celui mai bun răspuns posibil. la fel cum îi ascult şi eu. • Reformulez dacă ceea ce a spus cineva nu este clar. tinde să amplifice încrederea în propriile lor idei şi refuzul informaţiilor şi raţionamentelor tale. încerc să identific puntele comune şi să le pun împreună într-un mod care să le confere sens. 1971. • Urmez regula de aur a conflictului: comportă-te cu opozanţii tăi la fel cum ai dori ca ei să se comporte cu tine. • Diferenţiez înainte de a încerca să integrez. Un alt set important de deprinderi pentru schimbul de informaţii şi opinii într-o controversă constructivă este abordarea perspectivei celuilalt (Johnson. Johnson şi Johnson. participanţii au nevoie de abilităţi de administrare a conflictului colaborative. Nu arăt că îi resping pe ei personal. Mă concentrez pe elaborarea celor mai bune decizii posibile. nu cu persoanele. • Separ valorizarea personală de criticismul ideilor mele. Johnson şi Johnson. Abilităţile sunt necesare pentru a urma şi interioriza anumite norme: • Sunt critic cu ideile. interesul pentru a afla mai multe despre ideile celuilalt şi disponibilitatea de a încorpora informaţiile şi raţionamentele provenite de la ceilalţi în propria analiza a problemei. (Johnson. • Încurajez pe fiecare să participe şi să expună toate informaţiile relevante. nu pe biruinţă. Tu şi ceilalţi protagonişti conduce la ideea că scopurile sunt mai mult cooperative. ne scufundăm sau înotăm. • Încerc să înţeleg ambele părţi. Provoc şi resping ideile celorlalţi participanţi în timp ce confirm competenţa lor şi valoarea ca indivizi. Informaţia. • Îmi schimb părerea când dovezile indică clar că trebuie să fac acest lucru. are ca rezultat atitudinea mai puţin critică faţă de ideile celorlalţi. • Ascult ideile fiecăruia chiar dacă nu sunt de acord cu ele. Doresc ca perechea opusă să includă ideile mele în raţionamentele lor. 2000. Mai întâi aduc la cunoştinţă toate ideile şi faptele sprijinind ambele părţi clarificând prin ce diferă poziţiile.

medii şi liceeni au fost publicate în jurnale. schimbarea concluziilor şi poziţiilor lor atunci când ceilalţi sunt persuasivi într-o prezentare raţională. Pentru o viziune detaliată a acestor studii. Această abordare facilitează realizări creative şi o rezolvare superioară a problemei. promovează percepţii pozitive ale procesului de schimb informaţional ale semenilor şi a grupului de lucru. Acestea includ generarea de idei. vezi Johnson şi Johnson (1979. organizarea lor utilizând logica inductivă şi deductivă. ca şi înţelegerea mai acurată a mesajelor celorlalţi. bazată pe dovezi şi susţinută logic. 2000). creativă). colectarea informaţiilor relevante. Un al treilea set implică ciclul diferenţierii şi integrării (Johnson şi Johnson. rezultatele au o validitate considerabilă.propria capacitate de a exprima mesaje care sunt uşor de înţeles de către ceilalţi. relaţii interpersonale pozitive şi confort psihologic. Cele mai multe controverse trec printr-o serie de diferenţieri şi integrări înainte de a elabora o decizie finală. membrii grupului vor urma criteriile argumentaţiei raţionale (Johnson şi Johnson. Argumentaţia raţională presupune ca participanţii să-şi păstreze mintea deschisă. 1995a. extragerea concluziilor bazate pe înţelegerea curentă. 1995b). Abordarea perspectivei opozantului pe durata conflictului duce la creşterea înţelegerii şi retenţia informaţiilor şi opticii oferite de celălalt. 1995a). Argumentul Raţional Pe durata unei controverse constructive. Productivitate şi Realizare 7 . REZULTATELE CERCETĂRII: CUM BENEFICIAZĂ PARTICIPANŢII Cercetarea controversei constructive a fost condusă iniţial în ultimii treizeci de ani de cercetători în numeroase modalităţi utilizând diverşi subiecţi şi variind diverse sarcini între un format experimental de laborator şi unul de teren. 1989. Şi în final. Luate global. au avut o validitate internă ridicată şi au durat de la o oră la şaizeci de ore. Potenţialul de integrare nu este niciodată mai mare decât potrivirea diferenţierii deja realizate. Rezultatele controversei constructive pot fi grupate in trei categorii largi: productivitate şi realizare. Membrii grupului ar trebui să se asigure că există câteva cicluri de diferenţiere (evidenţierea poziţiilor) şi integrare (combinarea câtorva poziţii într-una nouă. Studiile care au recurs la subiecţi cu studii elementare.

Un număr de studii relizate pe copii şi adulţi au arătat performanţe semnificative atunci când informaţii eronate sunt prezentate de una sa de ambele părţi ale controversei constructive. o transferare mai promptă a deprinderilor învăţate la situaţii noi şi generalizarea principiilor învăţate la o varietate mare de situaţii. rezolvarea conflictului este ca şi cum ar fi în direcţia perfomanţei corecte. discuţiile. Participanţii la controversa constructivă tind să fie semnificativ mai motivaţi de a realiza şi produce decât o fac participanţii la dezbateri. În mod consecvent. calitatea ideilor. controversa constructivă tinde să producă decizii şi soluţii calitativ superioare la probleme complexe pentru care diverse puncte de vedere pot fi dezvoltate plauzibil. O întrebare interesantă cu privire la controversa constructivă rezolvarea problemelor este ce se întâmplă dacă sunt prezentate de către participanţi informaţii eronate. creative şi imaginative. Procesarea cognitivă poate avea loc când indivizii sunt expuşi mai mult decât unui punct de vedere. Comparaţia cu încercările concurente. controversa constructivă creşte numărul ideilor. Raţionamentul cognitiv. putem susţine două conflicte dar soluţiile greşite la problemă creează una corectă? Valoarea procesului controversei constructive induce nu atât la corectitudinea unei poziţii opuse cât la atenţie şi procese raţionale. şi învăţarea individuală.Productivitatea şi realizarea sunt frecvent văzute ca „linie fundamentală” în aprecierea valorilor relative ale diferitelor metode. învăţarea individuală şi utilizează strategii de rezolvare mult mai complexe şi la un nivel mult superior. noi am examinat multe evaluări ale productivităţii şi realizãrilor. originalitatea. incluzând decizii care implică dileme etice. iar rezultatele sunt prezentate în continuare. Simplu. utilizarea unor strategii mai variate şi un număr de soluţii noi. Participarea dibace într-o controversă constructivă tinde să producă o îmbunătăţire semnificativă şi o reţinere a materialului şi abilităţilor decât făcând căutări concurente. discuţii şi eforturi individuale. În această modalitate limitată. discuţia şi învãţarea individuală. chiar dacă unul sau mai multe puncte de vedere sunt incorecte. strategii variate şi idei originale. Calitatea rezolvării problemelor. Fiind expus unei viziuni alternative credibile conduce în amintirea studenţilor la o reactualizare mai corectă a informaţiilor. 8 . două greşeli duc la corectitudine. Motivaţia de a realiza. Fiind confruntat cu viziuni alternative credibile a rezultat generarea de soluţii noi. crearea de idei originale. Controversa constructivă promovează o înţelegere mult mai acurată şi completă a perspectivei opuse decât o fac cãutarea alternativelor. Realizare şi reţinere. utilizarea unui câmp larg de idei. Comparativ cu ultimile trei abordări. Controversa constructivă tinde să promoveze intuiţia creativă influenţând indivizii să: (1) vadă problemele din perspective noi şi (2) reformularea problemelor într-o formă care permite noi orientări şi soluţii. Controversa constructivă tinde să promoveze un nivel de rezolvare semnificativ mai ridicat decât o fac cãutarea alternativelor. discuţii sau învăţare autodidactică. Creativitate. Astfel.

Indivizii implicaţi în controversa constructivă (şi în măsură mai mică în dezbaterea) preferă procedura semnificativ mai mult decât o fac indivizii care muncesc individual. Implicarea în sarcină. controversa constructivă tinde să producă o schimbare superioară a expertizei. argumentare şi combatere care pot duce la antipatii şi pot crea dificultăţi în stabilirea de relaţii strânse. participând consistent la o controversă constructivă sunt promovate atitudini pozitive despre această experienţă. teoriile. Între orice efort cooperativ. Implicarea în sarcină este reflectată în atitudinile participanţilor despre experienţa controversei constructive. în favoarea opiniei unui om bun este doar ştiinţa de a o face”. informaţiile. Pe de altă parte. Schimbul expertizei. Nu doar participând la o procedură a controversei constructive rezultă o schimbare a atitudinii dincolo de ce se petrece atunci când indivizii citesc despre rezultat. divizare şi ostilitate între egali. Între controversa constructivă şi dezbatere există elemente de dezacord. Eficacitatea grupului este dependentă de abilitatea participanţilor de a-şi schimba expertiza lor. participanţii pot avea varietate largă de expertize şi perspective. mult scrisă. Implicarea în sarcină se referă la calitatea şi cantitatea de energie fizică şi psihologică pe care indivizii o investesc în eforturile lor de realizare. Participanţii şi observatorii au raportat un nivel superior de implicare a studenţilor în controverse constructive. În „Doctrine and Discipline”. Resursele diverse ale membrilor grupului sunt mai bine folosite pe durate controversei decât pe durata căutării alternativelor. opiniile preferinţele. fac diferite prezumţii şi au diferenţe de opinii. participanţii reevaluează atitudinile lor despre rezultat şi încorporează argumentele oponenţilor în propriile lor atitudini. dezbaterii sau eforturilor individuale. John Milton susţinea „Unde există mare dorinţă de a învăţa. În controversa constructivă. Schimbarea atitudinii. concluziile şi perspectivele lor este inevitabil. multe opinii. Participanţii cunosc dealtfel diverse informaţii şi teorii. Atracţia interpersonală dintre participanţi Se spune adesea că prezenţa controversei constructive într-un grup conduce la dificultăţi în stabilirea de relaţii interpersonale bune şi încurajează atitudini negative despre membrii grupului.Participanţii tind să aibă un înalt grad de implicare emoţională şi încredere în a rezolva problemele la care lucrează grupul. Conflictul dintre ideile. se spune de asemenea că disputa duce la respingere. Implicarea în sarcină este reflectată în atitudinea participanţilor apţi pentru sarcină: indivizii care se angajează în controverse constructive tind să prefere sarcina mai mult decât o fac cei angajaţi în discuţii de cãutare a alternativelor. Sporirea clarităţii înţelegerii rezultatului cuiva prin dezacord trezeşte emoţii şi creşte implicarea. dezbaterea şi eforturile individuale. acolo această necesitatea va fi mult discutată. schimbări de atitudine tind să fie menţinute şi după sfârşitul controversei constructive. Aceste schimbări sunt relativ stabile şi numai ca răspuns la experienţa însãşi. s-a emis ipoteza potrivit 9 . În comparaţie cu cãutarea alternativelor.

În plus. (3) antrenat profesori. Contextul cel mai cooperativ. Ann Mastern şi Norman Garmezy la Universitatea din Minnesota au dezvăluit că deprinderile de rezolvare a problemelor şi calităţi ca empatia sunt direct legate adaptarea pe terman lung a indivizilor la adversitate. Aspectul confortului psihologic care a fost cel mai frecvent examinat în cadrul cercetărilor controversei constructive este stima de sine. Controversa constructivă creşte semnificativ stima de sine mai mult decât cãutarea alternativelor. cei mai mulţi indivizi învaţă cum să-şi însuşească o abordare cooperativă pentru a controla conflictele prin rezolvare problemelor comune. manageri şi directori executivi în 10 . dezbatere sau învăţarea individuală. dezbaterea creşte semnificativ stima de sine comparativ cu învăţarea individuală. administratori. Tendinţa în dezbatere este de a percepe un suport social mai mare decât în învăţarea individuală. Controversa constructivă tinde să încurajeze legături semnificativ mai bune printre participanţi decât căutarea alternativelor. (2) validat un program de cercetare. dar în trecut au existat puţine dovezi care să valideze aceste ipoteze. Aceste rezultate coroborate cu cele anterioare susţin că experienţele cooperative produc percepţii mai bune ale suportului semenului în realizarea sarcinii decât situaţiile competitive sau de învăţare individuală (Johnson şi Johnson. ei îmbunătăţesc confortul psihologic şi sunt mai capabili să se adapteze la stres şi adversitate (Johnson şi Johnson. 1995b). dezbaterea sau învãţarea individuală. Confortul psihologic şi competenţele sociale În timp ce indivizii învaţă cum să-şi însuşească o abordare cooperativă pentru a controla conflictul şi controversa constructivă prin rezolvarea comună a problemei. 1989. STRUCTURAREA CONTROVERSELOR CONSTRUCTIVE În ultimii treizeci de ani noi am (1) dezvoltat o teorie a controversei constructive. dezbaterea sau eforturile individuale. 1989). Participanţii care nu pot face faţă provocărilor. elementele cooperative din situaţie şi confirmarea competenţelor fiecăruia sunt rezultatele atracţiei interpersonale. confortul lor psihologic tinde să fie superior şi sunt capabili să depăşească stresul şi adversitatea. În plus. Dezbaterea facilitează semnificativ atracţia interpersonală dintre participanţi comparativ cu eforturile individuale. ei tind să nu ştie ce să facă când se află în faţa conflictului şi dezastrului.căreia conflictele au potenţialul de a crea relaţii pozitive printre participanţi dacă ele iau un curs constructiv. Având proceduri şi deprinderi de a obţine sinteze creative care să rezolve problemele comune participanţii se pregătesc să controleze conflictul. Indivizii competenţi tind să fie mai cooperativi şi implicaţi. 1995a. Într-o serie de studii pe revenire în faţa adversităţii. Mastern susţinea că atât abilităţile de rezolvarea a problemelor cât şi empatia pot fi îmbunătăţite prin training-uri în managementul conflictului. rezultatele controversei constructive sunt legate de perceperea suportului social mai mare din partea celorlalţi indivizi decât în căutarea alternativelor. De asemenea.

După definirea unei probleme sau rezultat. Luarea unei decizii este doar un singur pas din procesul de rezolvare a problemelor general. Interdependenţa pozitivă este structurată de punctul 11 . O descriere detaliată despre cum să conduci o controversă constructivă poate fi găsită în Johnson şi Johnson (1995a) şi Johnson şi Johnson (2000). cele două echipe. Pentru a se asigura că fiecare curs al acţiunii primeşte atenţia completă şi egală. În primul rând. În clipa în care grupul a luat o decizie. membrii grupului propun câteva direcţii de acţiune care vor rezolva problema luată în considerare. de orientare a scopurilor grupului dar este unul crucial. primesc o susţinere corectă şi completă. grupul decide care curs este mai dezirabil pentru a fi implementat. preşedintele a stabilit două echipe de sprijin pentru a se asigura că ambele alternative. raţionamente şi concluzii din partea celorlalţi.America de Nord şi numeroase alte ţări pentru a testa şi implementa procedura controversei constructive. astfel încât unele acţiuni să fie mai dezirabile pentru realizarea scopurilor grupului. devine aparent că ambele opţiuni vor costa aproximativ la fel. Ceea ce urmează este o procedură a controversei constructive care poate fi implementată ca atare. fiecare alternativă (1) trebuie să primească o atenţie completă şi egală şi (2) să fie analizată critic pentru a-i fi revelate slãbiciunile şi punctele forte.) Echipa care susţine achiziţionarea a identificat mei mult de o sută de uzine existente care întrunesc cerinţele companiei. după care au selectat una din uzine ideală pentru a fi cumpărată. Grupul a ales ulterior opţiunea de a construi pentru ca uzina să fie localizată convenabil cât mai aproape de companie. şi (4) dezvoltat o serie de unităţi curriculare. Pentru a asigura luarea deciziei calitativ superioare. Pentru a maximiza probabilitatea că va fi luată cea mai bună decizie. (O echipă de sprijin este un subgrup care pregăteşte şi prezintă o politică specifică alternativă la decizia de grup. CONTROVERSA CONSTRUCTIVĂ ŞI LUAREA DECIZIILOR Să considerăm o ilustrare a structurii controversei constructive care să asigure o decizie calitativ superioară. O mare companie farmaceutică se confruntă cu decizia de a cumpăra sau construi o uzină chimică. Există două formate pentru aceste materiale: unul pentru situaţii de luare a deciziilor şi unul pentru învăţământul academic. Echipa pentru construcţie a contactat o duzină de firme de ingineri şi după patru luni de consideraţii. mai întâi au prezentat cel mai bun caz al lor apoi au provocat oferirea de informaţii. şi mai puţin de douăzeci de terenuri. Propunerea grupului de decizie este de a alege cea mai bine apreciată. Din discuţiile aprinse. identifică şi o serie de alternative de acţiune pe care să le urmeze. de a cumpăra şi construi. În al doilea rând. lecţii academice şi exerciţii structurate pentru controverse. La nouă luni după ce au fost constituite. conceperea cursului acţiunii şi evaluarea avantajelor şi dezavantajelor. au selectat un design ideal pentru a construi uzina. Un grup de decizie implică ca unele aspecte să predomine printre membrii grupului. bine înţeleasă şi realistă acţiune în sensul dorinţei fiecărui membru. membrii se constituie în echipe de susţinere. cele două echipe de susţinere prezintă cazul cât mai bine posibil din poziţia acordată echipei lor. înarmate cu toate detaliile despre cost.

Responsabilitatea individuală este structurată de asigurarea că fiecare membru participă la pregătirea şi prezentarea poziţiei acordate. Membrii sunt instruiţi să „argumenteze puternic şi persuasiv poziţia. Ei îşi apără propria poziţie în timp ce continuă să încerce să convingă celălalt grup de validitatea opiniei lor. Ei iau notiţe şi evaluează poziţiile opuse. Cealaltă echipă ascultă cu atenţie. Ei organizează ceea ce este cunoscut pentru o poziţie coerentă şi rezonabilă. 3. Perechile fac eforturi pentru a vedea rezultatul din toate perspectivele simultan. În al treilea rând. Pentru a avea loc o critică eficientă şi raţionamente superioare. Alternativa aleasă adesea reprezintă o nouă perspectivă sau sinteză care este mai raţională decât cele două (sau mai multe) susţinute anterior. respingere şi combatere. indicând că ei sunt de acord cu decizia şi vor lucra la implementarea ei. Orice informaţie descoperită că sprijină celelalte alternative este oferită perechii de susţinători corespunzători. Ei opt dori să facă un rezumat într-un raport de grup detaliind cursul acţiunii pe care au adoptat-o şi o sprijină. Fiecare echipă prezintă alternative de acţiune întregului grup fără întrerupere cât mai bine posibil pentru poziţia lor. întrebându-i despre faptele care sprijină punctul lor de vedere şi apoi prezintă contraargumente. Fiecare echipă de susţinere îşi întăreşte poziţia şi pregăteşte o prezentare persuasivă pentru a convinge celălalt grup de validitatea sa. să prezinte cât mai multe fapte din punctul lor de vedere. Membrii ar trebui să sprijine argumentările şi să joace rolul avocatului diavolului. Membrii pot afirma şi adăuga orice fapt nou şi să-şi elaboreze o poziţie prin raportare la informaţiile aflate anterior. 2. membrii se angajează în procedura controversei constructive: 1. Membrilor li se poate da următorul sfat: „Rezumaţi şi 12 . Uneori o perioadă de pauză este necesară astfel încât perechile să găsească şi să pregătească noi argumente. Ţine minte ” declară instructorul „ aceasta este o sarcină complexă şi este nevoie ca tu să cunoşti toate părţile pentru a lua o decizie bună”. Să asculte critic poziţia părţii opuse. Echipelor de susţinere le este dat timp pentru cercetarea alternativelor de acţiune şi găsirea tuturor elementelor de suport disponibile. 5. Echipele schimbă perspectivele şi poziţiile prezentând una din poziţiile opuse cât mai sincer şi hotărât posibil. Membrii solicită date suplimentare în sprijinul declaraţiei celuilalt. Membrii grupului refuză argumentele expuse de echipele adverse şi ripostează la atacurile ce li se aduc poziţiei lor. Echipele de susţinere ocupă poziţii opuse cu „schimburi de focuri” urmărind să respingă partea adversă prin provocări ale informaţiilor valide şi logică. Urmează discuţiile deschise caracterizate de susţinere. Membrii respectă regulile specifice ale controversei constructive. ia notiţe şi se străduiesc să înveţe din informaţiile oferite. Toţi membrii renunţă la poziţia lor şi adoptă o decizie prin consens.principal al scopului cooperativ pentru luarea celei mai bune decizii (scop interdependent) şi nimic decât o decizie calitativ superioară nu poate fi luată fără a lua in considerare informaţii care au fost organizate de cealaltă echipă de susţinere (interdependenţa resursei). 4. este nevoie ca fiecare să probeze şi sa-şi susţină concluziile. Plãnuiesc cum să-şi prezinte cazul astfel încât toţi membrii grupului să înţeleagă adecvat poziţia părţii adverse şi sa fie convinşi de soliditatea argumentelor. Toţi membrii grupului semnează raportul. clarifică neînţelegerile şi demonstrează de ce poziţia lor este cea mai raţională.

poluarea aerului şi apei. studenţii schiţează provocări din diferite surse ca Thomas Jefferson şi Declaraţia de Independenţă. puteţi implementa procedura definită de subsecţiunile următoare (Johnson şi Johnson. spre exemplu. Nesupunerea Civilă de Henry David Thoreau. Structurează cerința Cerința trebuie să fie structurată constructiv astfel încât să existe cel puţin două poziţii bine documentate. În al patrulea rând. controversa costructivă ia sfârşit şi participanţii încearcă să dea curs acţiunii. Scrieţi un raport cu aspectele evidente şi raţionale ale sintezei voastre cu care grupul este de acord. 1989. Alegerea locului depinde de interesele instructorului şi de propunerile 13 . Multe grupuri pierd beneficiile în asemenea dispute dar fiecare situaţie de decizie ar trebui să profite de oferta controversei constructive. pentru ceilalţi pentru a vedea când nesupunerea civilă este sau nu constructivă.” 6. figuri publice proeminente de la Wall Street şi până la Casa Albă au justificat încălcarea legii în scopuri personale şi politice. Complexitatea planificării procesului de producţie. Ei învaţă că în mişcarea drepturilor civile. Pentru a folosi controversa constructivă în studiul academic rapid. Este firesc ca deciziile să fie controversate. indivizii au încălcat legea pentru a câştiga drepturile minorităţilor. Schimbaţi-vă opinia numai dacă faptele şi raţiunea indică clar că aşa trebuie să faci. Grupului i se dă sarcina să facă cele mai bune judecăţi despre urmări şi apoi sunt divizaţi în două perechi. pro şi contra. toţi membrii încearcă să implementeze indiferent dacă iniţial au fost sau nu de acord cu această alternativă. Odată luată. În multe lucrări literare. sãnãtate şi siguranţă. cu propuneri de soluţii şi idei alternative înainte de hotărârea finală. participanţii sunt consideraţi rezultatul nesupunerii civile. 1979. Odată ce decizia a fost luată. În anii 1970 şi 1980. CONTROVERSA CONSTRUCTIVĂ ŞI STUDIUL ACADEMIC Într-o clasă de engleză. participanţii sunt plasaţi în grupuri cooperative de studiu de câte patru membri. semnaţi-l. În conflictul rezultat. 1995a). echilibrul mediului şi interesele industriale şi numeroşi alţi factori adesea creează oportunitatea controversei constructive. Pentru a studia rolul nesupunerii sociale într-o democraţie. Controversele sunt obişnuit în situaţiile de luare a deciziilor. un discurs al lui Abraham Lincoln la Cooper Union în New York şi din O scrisoare din închisoarea Birmingham de Martin Luther King Jr. Când sunteţi siguri că raportul este bun. O pereche pregăteşte cât mai bine posibil cazul despre constructivitatea nesupunerii civile în democraţie. Membrii grupului conştientizează cât de bine funcţionează grupul. În industria mineritului. Luaţi o decizie prin consens. cum ar fi „Aventurile lui Huckleberry Finn” personajele s-au luptat cu rezultatele încãlcării legii pentru a redresa o injustiţie socială. membrii grupului implementează decizia. Ei pot de asemenea discuta cum pot creşte performanţa lor pe durata următoarei controverse constructive. iar cealaltă pereche despre distructivitatea ei. inginerii sunt obişnuiţi să dezbată probleme cum sunt cele legate de folosirea terenurilor.sintetizaţi cele mai bune argumente dintre toate punctele de vedere.

Din nou. Tipic. Grupul prezintă raportul lor întregii clase. Prezinte un raport al grupului în care să detalieze natura deciziei grupului şi raţiunea ei. şi (4) resurse materiale relevante (incluzând o bibliografie). pot fi orientate pe rezultatele asupra mediului. Sarcina trebuie structurată astfel încât să existe cel puţin două poziţii bine documentate (pro şi contra). Profesorii specifică deprinderile sociale 14 . Profesorul poate dori să ajute studenţii să „intre în rol” prin prezentarea obiectivelor interesant şi dramatic. Profesorul structurează responsabilitatea individuală asigurându-se de participarea studenţilor în fiecare etapă a controversei constructive. controversa promovează studiul academic şi grupul creativ de rezolvare a problemelor. alegerea locului depinde de interesele profesorului şi obiectivele cursului. Fiecare grup este apoi divizat în două perechi. Realizează decizii și pregătiri preinstrucționale Profesorul decide asupra obiectivelor lecţiei. aproape orice lucrare literară poate fi orientată spre controversa constructivă (astfel încât participanţii să găsească argumente pentru a susţine cine este cel mai mare poet romantic). Membrii trebuie să ajungă la un consens şi fiecare participant să fie numit în raportul de grup. În ştiinţele naturale. Chiar drama se bazează pe conflict. Profesorii structurează interdependenţa pozitivă prin expunerea scopurilor celor două grupuri şi fiecărui student i se cere să: 1. Pentru a suplimenta efectele scopurile interdependenţei pozitive. (3) o definire a poziţiei de sprijin cu un rezumat al argumentelor cheie pentru fiecare poziţie. de testarea individuală a fiecărui student din ambele tabere şi de selectarea aleatoare a studenţilor pentru a prezenta raportul de grup.cursului. iar controversa poate fi creată pe baza unui eveniment istoric. La cursurile de matematică. În orice arie de subiecte. (2) o descriere a fazei controversei constructive şi a deprinderilor sociale relevante. Chiar şi istoria este o repovestire a conflictelor. structura şi procedura Profesorul explică sarcina astfel încât participanţii să înţeleagă clar poziţia lor şi obiectivele lecţiei. materialele sunt împărţite printre membrii grupului (interdependenţa resurselor) şi pot fi acordate puncte bonus dacă scorul tuturor membrilor grupului sunt superioare criteriului anterior testului (interdependenţa recompensei). 2. studenţii sunt randomizaţi în grupuri de câte patru. Se face o evaluare a ambelor poziţii individual. Explică şi coordonează cerința. Obiectivul controversei constructive este de a maximiza studiul studenţilor. Perechile iau poziţii pro sau contra. Membrii grupului trebuie să parcurgă toate informaţiile relevante ale ambelor părţi. Materialele didactice sunt pregătite astfel încât membrii grupului să cunoască poziţia pe care o adoptă şi unde pot găsi informaţii. controversele pot fi concentrate pe diferitele modalităţi de rezolvare a problemelor. Materialele care sunt de ajutor sunt (1) o descriere clară a sarcinii grupului.

fiecare separat în două perechi. Prezentarea şi susţinerea poziţiei. susţină raţional teza („El a îndeplinit A. Ei trebuie să fie fermi. Studenţii vor asculta atent şi poziţia opusă luând note şi clarificându-şi orice neînţelegere. scopurile generale sunt să asimileze toate informaţiile relevante de cãtre membrii grupului astfel încât (1) grupul lor poate scrie cel mei bun raport şi (2) toţi membrii grupului obţin scoruri ridicate la test. schimbând idei şi informaţii. Uneori vor fi luate pauze astfel încât studenţii să se poată sfătui cu partenerii lor pentru a găsi noi argumente. Ideal ar fi ca ei sa folosească mai mult de o sursă. Studenţii vor nota cu atenţie şi vor învăţa despre poziţia opusă.B şi C”) şi să emită o concluzie logică congruentă cu teza („Deci George Washington a fost un preşedinte mai eficient decât Abraham Lincoln”). Studenţii vor citi materialele puse la dispoziţie şi vor găsi noi informaţii în sprijinul poziţiei lor. spre exemplu. făcând pe avocatul diavolului. solicitând date despre aceste aserţiuni. Studenţii prezintă cazul cât mai bine asigurându-se că beneficiază de o atenţie egală şi completă. 3. (3) respingerea poziţiei adverse prin punctarea informaţiilor şi raţionamentelor inadecvate şi (4) riposta la atacurile venite asupra poziţiei proprii prin prezentarea contraargumentelor. Ei vor oferi echipei adverse o critică riguroasă concomitent cu respectarea normelor controversei constructive. 15 . 2. Studenţii sunt repartizaţi în grupuri de câte patru. luând poziţie când una din părţi se află în dificultate. • Organizarea informaţiei într-o argumentaţie persuasivă care să conţină teza enunţată („George Washington a fost un preşedinte mai eficient decât Abraham Lincoln”). Profesorul poate încuraja provocările mai viguroase. Ca şi pentru procedura controversei academice. Perechea opusă va da orice informaţie găsită studenţilor din grupul advers în sprijinul poziţiei lor. 1. persuasivi şi convingători în ceea ce fac. Procedura controversei constructive este după cum urmează. Fiecare pereche îşi va pregăti poziţia asumată prin: • Cercetarea şi învăţarea tuturor informaţiilor relevante. Studenţii trebuie să (1) argumenteze ferm şi persuasiv poziţia lor (prezentând cât mai multe fapte în sprijinul punctului lor de vedere). În final. cerând unui grup să observe angajarea celuilalt grup şi în general stimulând discuţia. Abilităţile sociale subliniate sunt cele implicate în susţinerea sistematică a unei poziţii intelectuale şi evaluarea şi criticarea poziţiei celorlalţi. O pereche argumentează poziţia pro iar cealaltă poziţia contra. Când îşi pregătesc poziţiile. Angajarea într-o discuţie deschisă în care este exprimat dezacordul. învaţă şi pregăteşte poziţia. • Planificarea susţinerii efective a poziţiei asumate pentru a beneficia de o atenţie completă şi justă. profesorul orientează cooperarea intergrup.participanţilor pe care trebuie să le urmeze şi demonstreze pe parcursul controversei constructive. studenţii pot discuta cu grupuri din alte clase care pregătesc aceeaşi poziţie. Studenţii discută cazul liber.Cercetează. (2) analiza critică a aspectelor şi raţionamentelor poziţiei opuse. ca şi deprinderile implicate în sinteza şi consensul în luarea deciziei. Asigurarea că membrii ambelor perechi sunt gata să-şi prezinte poziţiile atât de persuasiv încât participanţii adverşi să înţeleagă şi înveţe din aceste informaţii şi pe parcurs să fie de acord că poziţia este validă şi corectă.

Perspective reversibile. Studenţii sunt clasificaţi in funcţie de raportul final cât şi în funcţie de performanţa la test acoperind ambele părţi ale sarcinii. profesorii evaluează implicarea studenţilor şi le dă un feedback. • Conştientizarea cât de bine funcţionează grupul şi cum poate fi ridicată performanţa în cursul controversei constructive viitoare. studenţii pot folosi notiţele şi orice nouă informaţie sau fapt pertinent. Sinteza. Ei rezumă cele mai evidente elemente şi raţionamente ale ambelor părţi şi le integrează într-o poziţie comună care să fie unică. Studenţii trebuie să: • Scrie un raport de grup în care să prezinte sinteza grupului cu argumentele şi raţiunile lor. 16 . Profesorii pot solicita ca studenţii să-şi schimbe locurile. Abilităţile de control al conflictului specifice controversei constructive pot fi maximizate. Studenţii inversează perspectivele şi prezintă cât mai bine cazul grupului opus. Studenţii trebuie să renunţe la susţinerea lor iniţială şi găsească o sinteză în cu care toţi membrii să fie de acord. Toţi membrii grupului semnează raportul indicând că sunt de acord cu el. profesorii monitorizează implicarea grupurilor şi intervine pentru îmbunătăţirea abilităţilor studenţilor în fiecare pas al controversei constructive prin utilizarea adecvată a deprinderilor sociale.4. • Sărbătorirea succesului grupului şi a muncii depuse de fiecare membru în realizarea fiecărui pas a procedurii controversei constructive. Grupurile de învăţare vor conştientiza cât de bine au conlucrat. Evaluarea implicării studenţilor şi a eficiența proceselor de grup La sfârşitul fiecărei unităţi educaţionale. Ei trebuie să facă efortul să vadă sarcina din ambele perspective simultan. pot explica conţinutul şi considera că este gata să fie evaluat. Studenţii descriu acţiunile utile (dar şi inutile) ale fiecărui membru în finalizarea fiecărei etape a controversei constructive şi iau decizii asupra comportamentelor valide sau care vor fi modificate. Monitorizarea grupurilor controversate şi intervenţia atunci când se impune Pe parcursul procedurii controversei constructive. Pot fi enumerate aspectele calitative cât şi cantitative ale performanţei. 5. • Testarea ambelor poziţii. Dacă toţi membrii obţin scoruri peste criteriile actuale de excelenţă. fiecare primeşte cinci puncte bonus. Fiecare membru trebuie să fie pregătit să prezinte raportul întregii clase. În prezentarea sinceră şi fermă a poziţiei opuse (ca şi cum ar fi propria poziţie). Profesorul dă un feedback întregii clase referitor la procesele şi incidentele care au avut loc în grup. Profesorii pot de asemenea interveni pentru a întări comportamentele particulare şi abilităţile efective.

încrederea şi deschiderea pentru rezolvarea creativă a problemelor. În cadrul controverselor bine structurate. prezintă concluziile lor membrilor grupului advers pe care îi provoacă cu viziuni opuse crescând astfel incertitudinea despre opţiunea lor. indivizii trebuie să-şi interiorizeze normele controversei constructive ca şi alinierea la procesul de căutare a răspunsurilor. Angajarea în procedura controversei constructive produce un exemplu despre cum pot conflictele crea rezultate pozitive. Acest proces creşte considerabil calitatea deciziei şi rezolvării conflictului. ei caută activ noi informaţii. Deşi controversa constructivă poate avea loc într-un cadru natural. să-şi organizeze concluziile. ar trebui să servească ca bază de influenţă în societate. democraţia americană s-a fondat pe premisa că „adevărul” rezultă din discuţiile libere şi deschise în care puncte opuse de vedere sunt susţinute şi argumentate puternic. el poate fi structurat conştient în situaţiile de învăţare şi luare a deciziilor. incorporează perspectiva şi raţionamentele celorlalţi şi elaborează un nou set de concluzii. să ia decizii şi să implementeze cu încredere deciziile luate. 17 . (3) se angajează într-o discuţie în care ei încearcă să respingă partea adversă şi să riposteze atacurilor. CONCLUZIE Jefferson si-a pus credinţa în viitor bazându-se pe puterea conflictului constructiv şi rezultatele care provin din rezolvarea creativă a problemelor de grup. Pentru a fi cetăţean sistemul nostru democratic.CONTROVERSĂ CONSTRUCTIVĂ ŞI DEMOCRAŢIE Thomas Jefferson credea că discuţiile libere şi deschise. să provoace poziţiile opuse. folosind controversa constructivă participanţii învaţă să fie cetăţeni activi ai democraţiei. şi nu rangul social din care provine o persoană. Fiecărui cetăţean i se dă oportunitatea să-şi susţină ideile proprii şi să asculte cu respect punctele de vedere opuse. (2) o prezintă celeilalte perechi şi ascultă argumentele acesteia. calitatea relaţiilor şi îmbunătăţeşte confortul psihologic. (4) schimbă perspectiva şi prezintă poziţia adversă. să-şi susţină viziunile. Bazându-se pe credinţele lui Jefferson şi pe susţinătorii săi. conflictele trebuie structurate astfel încât să promoveze interesul. şi (5) renunţă la argumentele proprii şi caută o sintetizare a ambelor perspective şi poziţii într-una singură. minoritatea este aşteptată să meargă de bună voie alături de majoritate pentru că membrii ştiu că li s-a acordat o atenţie completă şi justă. curiozitatea. Atunci perechile (1) dezvoltă poziţia lor. Ţinând participanţii departe de încercarea cu încăpăţânare de a câştiga care sufocă şi blochează creativitatea. participanţii realizează o evaluare iniţială. Acest lucru implică divizarea unui grup cooperativ în două perechi şi acceptarea poziţiei lor opuse. Odată decizia luată. În esenţă.

1971. Edina. . Johnsons. And Johnsons . ’’Role Reversal : A Summary and Review of the Research’’ International Journal of Group Tensions. Interaction. D. Johnsons. D. 1995. Johnsons. 49. R. 2000. F. Tjosvold . 2000. R. Mass. and Holubec. 1998. Janis. D. 51-61. Minn. Yale University Press. Minn. R. Mass. The Resolution of Conflict: Constructive and destructive processes. 1979. W. R. Edina. W. Minn. D. D. W. W. W. 1973. Cooperation and Competition : Theory and Research . I.Actualization . Johnsons. 1989. Interaction. R. Johnsons. Johnsons. Johnsons. Teaching Participants to be Peacemakers . D. And Johnsons . 1982. 47. Creative Constructive Controversy: Intellectual Chalenge in the Classroom Edina. W. Interaction. 1995. Allyn & Bacon. Circles of Learning : Cooperation in the Classroom (7th ed. 1998. Reaching Out Interpersonal Effectiveness and Self. And Johnsons. M. Interaction. 18 . Joining Together : Group Theory and Group Skills (6th ed. Johnsons.Bibliografie Deutsch. And Johnsons . D. New Haven. Groupthink: Psychological Studies of Policy of Decisions of Fiascoes : Bouston. D. Cooperative and Competitive Goal Aproach to Conflict : Accomplishment and Challenges ’’ Applied Psychology : An Internatiol Review. And Johnsons . Needham Heights . Minn. W.) Edina. D. Allyn & Bacon. W. And Johnsons . ’’ Conflicts in Classroom: Constructive Controversy and Learning’’ Review of Educational Research .) Needham Heights .