You are on page 1of 27

CONSERVAREA HABITATELOR SI SPECIILOR DE INTERES COMUNITAR (CRITERII DE ALEGERE A METODELOR DE CONSERVARE

)

CUPRINS I. II. III. IV. V. VI. Reteaua de arii protejate Natura 2000. Definitii, scop, clasificari Notiuni generale. Specii si habitate de interes comunitar Starea favorabila de conservare si masuri de management Plan de management si planuri de actiune Metode de conservare si monitorizare Exemple de fise de monitorizare

I.

RETEAUA DE ARII PROTEJATE NATURA 2000: DEFINITII, SCOP, CLASIFICARI

Reteaua Natura 2000 este o retea europeana de zone naturale protejate care cuprinde un esantion reprezentativ de specii salbatice si habitate naturale de interes comunitar. Ariile protejate, asa cum sunt definite in clasificarea IUCN, se constituie cu scopul conservarii biodiversităţii şi a valorilor naturale şi culturale. In ariile protejate, în care se pune accent pe protecţia strictă pentru menţinerea ecosistemelor şi a proceselor naturale, obiectivele de management diferă faţă de cele din ariile protejate în care se caută soluţii pentru menţinerea şi promovarea utilizării durabile a resurselor naturale. Ariile protejate pot avea unul sau mai multe obiective de management: 1. cercetarea ştiinţifică; 2. protecţia sălbăticiei (a zonelor fără intervenţie umană) – excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale care contravin obiectivelor de management; 3. protecţia diversităţii speciilor şi a diversităţii genetice; 4. menţinerea serviciilor de mediu; 5. protecţia caracteristicilor naturale şi culturale; 6. turism şi recreere;

7. educaţie; 8. utilizarea durabilă a resurselor şi ecosistemelor naturale; 9. menţinerea activităţilor culturale şi tradiţionale. In funcţie de obiectivele principale de management, IUCN a definit şase categorii principale de arii protejate. Fiecare ţară a fost nevoita să realizeze o corespondenţă cu categoriile definite de IUCN (Ghidul de utilizare a Categoriilor de Management al ariilor protejate, 2008).

CATEGORIA Ia: Rezervaţii naturale stricte : arii protejate administrate în special pentru interes ştiinţific. Definiţie: sunt arii protejate cu regim de conservare foarte strict, desemnate pentru protecţia biodiversităţii sau a altor elemente speciale, supuse unui control riguros care vizeaza limitarea utilizării resurselor naturale şi a impactului uman, pentru a se asigura protecţia obiectivelor conservate. Asemenea arii protejate sunt destinate cercetarii ştiinţifice şi monitorizarii speciilor si habitatelor. Obiectivul principal este de a conserva ecosisteme şi specii importante la nivel regional, naţional si/sau global, dar şi alte caracteristici speciale. În aceste rezervaţii se urmăreşte menţinerea ecosistemelor în stare cît mai naturală, cu intervenţii umane minime. Aceste arii constituie laboratoare de cercetare, in natura, pentru specii şi ecosisteme, exemple relevante pentru monitorizare, refugii de siguranţă maximă pentru specii rare, ameninţate sau periclitate, nu mai putin importante pentru educaţia ecologica. Prin planificare şi management se urmăreşte reducerea la minim a modificărilor negative care ar putea apărea în urma diverselor influente antropice si chiar a succesiunii naturale, inclusiv a modificarilor climatice. Categoria de arie protejată definită în România care corespunde acestei categorii IUCN este rezervaţia ştiinţifică. La noi în ţară suprafaţa acestora poate varia de la câteva hectare, cum ar fi de exemplu Rezervaţia Ştiinţifică Piatra Rea (50 ha) la câteva sute de hectare, cum ar fi Rezervatia Ştiinţifică Gemenele din Parcul Naţional Retezat (cca 1.600 ha) sau chiar zeci de mii de hectare cum sunt rezervaţiile ştiinţifice din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Sachalin – Zătoane (21.410 ha) şi Roşca Buhaiova (peste 9.000 ha) (Erika Stanciu & Florentina Florescu, 2009). Accesul în aceste zone este permis unui număr limitat de vizitatori, în principal cercetători şi numai cu aprobări speciale.

CATEGORIA Ib: Zone de sălbăticie: sunt arii protejate administrate în special pentru protecţia zonelor naturale sălbatice.

care îşi menţin caracterul natural. Sunt suprafeţe foarte întinse. fără infrastructură modernă. În România exista 13 parcuri nationale. compatibile ecologic şi cultural cu zona respectivă. în care predomină procesele naturale. În general activităţile umane nu sunt permise pe mare parte din suprafaţa acestor parcuri. educative. fără a avea aşezări umane permanente sau semnificative. Insa obiectivele de management caracteristice categoriei II IUCN. nemodificate sau puţin modificate. Obiectivul principal este de a proteja pe termen lung integritatea ecologică a ariilor naturale neafectate în mod semnificativ de activităţi umane. cu suprafeţe variind la noi în ţară între câteva mii de hectare şi peste 40. atata timp cat se refera la metode traditionale si la respectarea limitelor de afectare pentru specii si habitate. de recreere şi de vizitare. Sunt zone relativ întinse. împreună cu speciile caracteristice zonei. peisaje deosebite şi un impact redus al activităţilor umane pe cea mai mare parte a suprafeţei. cu specii şi ecosisteme rare. desemnate pentru a proteja un complex de ecosisteme. referitor la activităţi de exploatare a resurselor naturale. cu excepţia aşezărilor traditionale. În interiorul parcurilor naţionale se delimitează diferite zone. mentinandu-se structura si functiile ecosistemelor. a vizitatorilor şi recrearea.000 ha. ştiinţifice. . arii protejate administrate special pentru menţinerea stării naturale a unor zone reprezentative. cu consum relativ redus de resurse naturale şi impact redus. Majoritatea parcurilor naţionale nu au aşezări umane pe suprafaţa lor. Ţara noastră nu dispune de asemenea zone (Erika Stanciu & Florentina Florescu. Activităţile de management sunt adaptate acestei zonări. Definiţie: Arii protejate cu suprafeţe naturale sau aproape naturale extinse. 2009). care să reducă în mod semnificativ impactul asupra biodiversitătii. Dar şi aceste activităţi tradiţionale sunt reglementate astfel încât biodiversitatea şi procesele naturale să nu fie afectate negativ. arie protejata care oferă resurse pentru experienţe spirituale. de adevărată sălbăticie. trebuie să se impună standarde deosebite. cu specificarea clară a restricţiilor pentru fiecare din aceste zone. cum în puţine locuri se mai găsesc pe planeta noastră. Obiectivul principal este de a proteja biodiversitatea împreună cu structurile ecologice şi procesele naturale asociate şi de a promova educaţia comunitatilor. CATEGORIA II: Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protectia ecosistemelor şi recreere. nu neapărat în beneficiul comunităţilor locale. iar regulamentul parcului şi planul de management stabilesc regulile de utilizare a resurselor naturale pentru fiecare zonă de management definită. excepţie făcând unele activităţi tradiţionale pe care localnicii le desfăşoară de secole. In parcurile naţionale din România exista si suprafeţe în care este permisă exploatarea resurselor naturale şi cu scop comercial.Definiţie: Arii protejate constituite pe suprafeţe întinse.

(Erika Stanciu & Florentina Florescu. cum ar fi de exemplu mozaicurile de fâneţe şi păduri extrem de bogate în specii şi din ce în ce mai rare în Europa. conservarea şi refacerea speciilor şi habitatelor. Gheţarul Focul Viu (Parcul Natural Apuseni). Pădurea Lapiş (SL). culturală şi estetică şi în care păstrarea integrităţii acestei interacţiuni tradiţionale este vitală . judeţul Bihor). cu o semnificativă valoare ecologică. Multe arii protejate din categoria IV necesită intervenţii periodice active pentru a satisface cererile anumitor specii sau pentru menţinerea habitatelor. CATEGORIA V: Peisaj terestru / marin protejat: arie protejată administrată în special pentru conservarea peisajului terestru/marin şi recreere. formaţiune geologică cum ar fi o peşteră sau chiar un organism viu (ex. Definiţie: Arii protejate desemnate pentru a proteja monumente naturale specifice. CATEGORIA IV: Arii cu management activ al habitatului sau speciei : arie protejată gospodărită în special pentru conservare prin măsuri de management active. respectiv o anumită formaţiune terestră. Dealurile Beştepe (TL). Adesea sunt înfiinţate pentru conservarea unor habitate care au apărut prin modificarea celor naturale sub acţiunea umană. Masa Jidovului (Comuna Şugag. Definiţie: Arie protejată în care interacţiunea dintre oameni şi natură de-a lungul timpului a produs o zonă cu un caracter distinctiv.CATEGORIA III: Monumente ale naturii : arii protejate administrate în special pentru conservarea caracteristicilor naturale specifice. 2009). acestei categorii IUCN îi corespunde categoria de monumente ale naturii. cavernă submarină. Obiectivul principal este de a proteja formaţiuni naturale excepţionale precum şi biodiversitatea şi habitatele asociate. dar acest management activ nu este obligatoriu pentru ariile protejate din această categorie. foarte rar ajungand la cîteva mii de hectare. Definiţie: Arii protejate desemnate pentru protecţia anumitor specii sau habitate si în care managementul reflectă această prioritate. Obiectivul principal îl constituie menţinerea. Dealul cu Fluturi (CJ). Peştera Smeilor de la Onceasa (Munţii Apuseni). Peştera Izverna (MH). Exemple de monumente ale naturii in Romania: Doisperezece Apostoli (Munţii Călimani). biologică. Rusca Montană (CS). (Erika Stanciu & Florentina Florescu. În ţara noastră. 2009). Exemple de rezervaţii naturale la noi în ţară: Valea Neajlovului (DB). satul Tău Bistra. În România în acesta categorie se încadrează rezervaţiile naturale care se pot întinde pe suprafeţe extrem de reduse. Sunt în general arii protejate mici şi adesea au valoare deosebită pentru vizitatori.: un arbore secular). Lacul Tătarilor (SB).

În aceste arii protejate se recomandă ca toate activităţile economice să se desfăşoare cu o atenţie deosebită la valorile pentru care au fost declarate. Sunt în general suprafeţe mari. Suprafeţele în care se impun restricţii importante pentru conservarea biodiversităţii sunt semnificativ mai reduse decât în cazul categoriei II. In aceste arii protejate nu se permite exploatarea industrială a resurselor naturale. Ca şi în cazul parcurilor naţionale. fiind compatibilă cu conservarea naturii. Restricţiile. Reprezinta modele în care populaţii puţin numeroase au trăit şi traiesc în armonie cu natura. cele mai mari depăşesc 150. Cateoria de arii protejate definită în legislaţia românească care corespunde acestei categorii IUCN este cea de parc natural. În unele ţări s-a luat decizia ca zonele care să . In Romania. fără a afecta în mod semnificativ biodiversitatea. Ele ar trebui să se constituie în adevărate modele de dezvoltare durabilă. utilizare considerată ca fiind unul din scopurile principale pentru aceste arii protejate. reduse ca număr. Obiectivul principal îl constituie protejarea ecosistemelor naturale şi utilizarea durabilă a resurselor naturale atunci când conservarea şi utilizarea durabilă pot fi reciproc benefice una alteia. cu o parte aflată sub un management durabil al resurselor naturale. de ordinul zecilor de mii de hectare. CATEGORIA VI: Arie protejată destinată utilizării durabile a resurselor naturale: Definiţie: Arii protejate desemnate pentru conservarea ecosistemelor şi habitatelor împreună cu valorile culturale asociate şi cu sisteme tradiţionale de management ale resurselor naturale. se realizează o zonare internă prin care se indică activităţile ce sunt premise. In Romania exista 15 parcuri naturale. dar adesea ele primesc denumirea de parcuri naţionale sau parcuri regionale. când sunt necesare. ne-industrial. Sunt arii protejate care se întind de obicei pe suprafeţe mari. cum ar fi de exemplu protecţia anumitor zone. Pe suprafaţa lor se regăsesc şi aşezări umane. IUCN recomandă să se delimiteze şi zone în care să nu se utilizeze resursele naturale. fiind combinată cu alte măsuri specifice celorlalte categorii. de multe ori chiar şi oraşe. având la bază principiile conservării naturii. se impun în funcţie de valorile de biodiversitate şi culturale. predominant în stare naturală. Aceste arii protejate se întind în general pe suprafeţe foarte mari şi se constituie în sursă permanentă de hrană şi bunuri pentru populaţiile locale care. Obiectivul principal: protecţia ecosistemelor naturale şi utilizarea durabilă a resurselor naturale cu condiţia ca una să fie în beneficiul celeilalte. În multe ţări peisajele protejate poartă denumirea de parcuri naturale. O caracteristică distinctivă a acestei categorii este că utilizarea durabilă a resurselor naturale devine mijlocul de conservare a naturii.000 de hectare. le exploatează extensiv. unde aceste resurse sunt utilizate într-o măsură mică.pentru protecţia şi menţinerea zonei şi a valorilor de conservare a naturii asociate precum şi a altor valori.

org/index_about_ramsar.htm) desemnate în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională.unesco. 2. de interes comunitar sau situri Natura 2000.shtml) b) zone umede de importanţă internaţională sau situri RAMSAR (http://www. Informaţii detaliate privind categoriile de management stabilite de IUCN se găsesc pe http://data. . în special ca habitat al păsărilor acvatice c) situri naturale ale patrimoniului natural universal recunoscute de MaB UNESCO d) geoparcuri. geologice. În ţara noastră nu există arii protejate care s-ar putea încadra în această categorie. În funcţie de „nivelul” la care aria protejată este declarată şi/sau recunoscută deosebim diferite categorii de arii protejate: 1. a florei şi faunei. paleontologice sau de altă natură. 3. Ştiinţă şi Cultură a Naţiunilor Unite http://www.ramsar.org/mab/mabprog. acordat de MaB UNESCO (MaB UNESCO / Programul Om – Biosferă a Organizaţiei pentru Educaţie.pdf. arii speciale de conservare. care se aplică pe cel puţin 75% din suprafaţa ariei protejate. respectiv OUG nr. care au primit statut de: a) rezervaţii ale biosferei. definiţia ariei protejate este următoarea: Arie naturală protejata – zona terestră şi/sau marină în care există specii şi animale sălbatice. de interes naţional. de interes internaţional.iucn. parcuri naţionale. conservarea habitatelor naturale. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate. monumente ale naturii. elemente şi formaţiuni biogeografice. peisagistice. Condiţia minimă pentru ca o zonă să fie declarată arie protejată de interes naţional este să prezinte valori naturale şi culturale semnificative şi reprezentative la nivel naţional. rezervaţii naturale.fie excluse de la utilizare să reprezinte 75% din suprafaţa totală a acestor arii protejate. statut atribuit conform reglementărilor stabilite de UNESCO şi de Carta Reţelei Europene a Geoparcurilor. parcuri naturale. cu valoare ecologică. care are un regim special de protecţie şi conservare.org/dbtw-wpd/edocs/PAG-010. Clasificarea ariilor protejate conform legislaţiei româneşti Conform legislaţiei româneşti privind regimul ariilor naturale protejate. stabilit conform prevederilor legale. ştiinţifică ori culturală deosebită. Incadrarea unei arii protejate într-o categorie IUCN se face plecând de la obiectivul sau obiectivele de management prioritare. care sunt situri de importanţă comunitară. care includ următoarele categorii: rezervaţii ştiinţifice. arii de protecţie avifaunistică.

Parc Naţional Scop interes ştiinţific Legislatia romaneasca Rezervatii stiintifice Parc Naţional Ib II protecţia zonelor naturale sălbatice arie protejată administrată în special pentru protejarea ecosistemelor şi recreere conservarea caracteristicilor naturale specifice arie protejată pentru conservare prin măsuri de management active accent pe conservarea peisajului terestru/marin şi pe recreere conservarea ecosistemelor şi habitatelor dar si a valorilor culturale. a sistemelor tradiţionale de management al resurselor naturale III Natural Monument or Feature . de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităţilor adminstrativ-teritoriale. conform art.4.Rezervaţii naturale stricte Wilderness Area Zone de sălbăticie National Park . 5 alin. Acestea includ zone cu valori semnificative şi reprezentative la nivel local sau judeţean.Peisaj terestru / marin protejat Protected area with sustainable use of natural resources Arie protejată destinată utilizării durabile a resurselor naturale Monumente ale naturii Rezervatii naturale IV V Parc Natural VI - . a) – c) din OUG 57/2007. Scopul şi regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate sunt descrise în Anexa Nr. Corespondenţa dintre categoriile IUCN şi cele definite în legislaţia românească: Categoria IUCN Ia Strict Nature Reserve .Monumente ale naturii Habitat/Species Management Area Arii de management pentru habitate si specii Protected Landscape/ Seascape . (1) lit. după caz. 1 al OUG 57/2007.

coe. Conform legislaţiei româneşti zonele incluse în reţeaua Natura 2000 sunt arii protejate care se încadrează în categoriile Sites of Community Interest (situri de importanţă comunitară) = SCI si Special Protection Areas (arii de protecţie avifaunistică) = SPA Siturile de Importanță Comunitară se declară de statele membre pentru conservarea și menținerea speciilor și habitatelor de interes comunitar până la acceptarea acestora ca și Arii speciale de Conservare de către Uninunea Europeană.eu/environment/nature/legislation/birdsdirective/index_en. Scopul principal al Reţelei Natura 2000 este de a menţine.htm Siturile de importanţă comunitară propuse de către un stat membru. Aceste zone trebuie să contribuie semnificativ la menţinerea sau refacerea stării de conservare favorabilă a speciilor şi habitatelor de interes comunitar şi astfel la menţinerea biodiversităţii regiunii biogeografice respective şi la coerenţa reţelei în sine (distribuţia siturilor trebuie să acopere în mod echilibrat arealul speciei/habitatului la nivel naţional). Articolul conţine patru paragrafe distincte care .Siturile Natura 2000.eu/environment/nature/legislation/habitatsdirective/index_en. Directiva Habitate (92/43/CEE). prevede obligaţiile statelor membre cu privire la gospodărirea siturilor Natura 2000. în funcţie de directiva europeană care a stat la baza declarării lor: Arii Speciale de Conservare (Special Areas of Conservation – SAC) – siturile declarate conform prevederilor Directivei Habitate (92/43/CEE) şi Ariile de Protecţie Specială Avifaunistică (Special Protected Areas – SPA) – constituite conform prevederilor Directivei Păsări (79/409/CEE). Geoparcul Arii protejate de interes comunitar .Council Directive 2009/147/EC on the conservation of wild birds http://ec.htm Council Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora Principalele aspecte privind conservarea speciilor si habitatelor se regasesc si in: Conventia de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa.int/Treaty/FR/Treaties/Html/104-1. adoptată prin Legea 13/1993: http://conventions.htm . Acestea se împart în două categorii. Siturile de importanţă comunitară reprezintă zone bine delimitate geografic în care se urmăreşte conservarea speciilor şi habitatelor incluse în anexele directivelor europene: http://ec. prin articolul 6. Zone umede de importanta internationala.Alte arii naturale protejate din Romania recunoscute conform cu OUG 57/2007: Rezervatii ale biosferei. avizate de Comisia Europeană şi ulterior promovate printr-un act normativ de statul respectiv devin „situri Natura 2000”. reface sau chiar îmbunătăţi starea de conservare favorabilă a speciilor şi habitatelor din siturile desemnate.europa.europa.

deci statele membre trebuie să evalueze starea de fapt în fiecare caz şi să acţioneze în consecinţă. Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici și relațiile dintre acestia. control climatic. Biocenoza reprezintă un nivel de organizare a materiei vii format din populatii legate teritorial intre care exista complexe interacțiuni. acesta va fi derulat. Valoarea peisagistica a ecosistemelor este importanta din punctul de vedere al conservarii biodiversitatii. Functiile principale ale ecosistemelor sunt productivitatea biologica. ecosistemele forestiere din etajul montan au rol important ca rezervor de apa. gradul lor actual de fragmentare. circuitul substantelor. II. Aceste măsuri pot fi definite sub forma unui plan de management al sitului si incluse în planurile de dezvoltare deja existente ale zonei sau pot fi sub forma unor măsuri legale. Indiferent de forma aleasă. administrative sau contractuale. soluţiile trebuie să corespundă necesităţilor ecologice ale tipurilor de habitate naturale şi speciilor prezente în situri (Anexa I şi Anexa II). Al doilea paragraf prevede stabilirea unor măsuri de evitare a degradării habitatelor sau distrugerii speciilor. de exemplu o pășune naturală și un ecosistem agricol.reglementează atât măsurile privind conservarea cât şi cele necesare a fi aplicate în derularea unor activităţi/proiecte cu potenţial negativ asupra stării favorabile de conservare a habitatelor şi speciilor din situri. zona frecvent cu biodiveristate mai ridicata. Habitatele acvatice din zonele de campie pot constitui zone de refugii pentru anumite specii si coridoare de migratie pentru pasari. Primul paragraf susţine elaborarea unor măsuri adecvate scopului conservării habitatelor şi speciilor incluse în Ariile Speciale de Conservare. De exemplu. Zona de întrepătrundere a două ecosisteme. Ecosistemul cuprinde și relațiile dintre biotop și biocenoză și relațiile dintre organismele biocenozei. posibilitatea realizarii de arii . In cazul în care un proiect cu impact negativ asupra stării de conservare are o însemnătate vitală pentru comunitatea locală. însă statul membru este obligat să găsească soluţii alternative. se numește ecoton. Notiuni generale. Paragrafele 3 şi 4 reglementează evaluarea impactului anumitor activităţi/proiecte precum şi stabilirea unor soluţii în cazurile în care acestea afectează starea de conservare favorabilă a speciilor şi/sau habitatelor dintr-un sit Natura 2000. control al absorbtiei apei din precipitatii si prevenire a inundatiilor. Analiza istorica a peisajului furnizeaza informatii vitale despre distributia anterioara a habitatelor. Specii si habitate de interes comunitar Un ecosistem este o unitate de funcționare și organizare a ecosferei alcătuită din biotop și biocenoza și capabilă de productivitate biologică. Este subliniată importanţa respectării realităţilor economice şi sociale ale zonei. etc. echilibrul ecologic.

sunt rare (populaţii mici care. cu excepţia populaţiilor care sunt situate la limita arealului şi care nu sunt nici periclitate. de o specie de plante sau de animale. puternic antropizate. amenintate. specifica unei anumite regiuni sau care are caracter permanent doar în anumite zone specie rara: grup de organisme care nu este comun sau se intalneste doar in unele zone. O specie rara este adesea si endemica. Clasificarea speciilor amenintate si abrevieri dupa sistemul IUCN: EXTINCT (EX) – specie extincta EXTINCT IN THE WILD (EW) – extincta din natura (se conserva ex situ) CRITICALLY ENDANGERED (CR) – critic amenintata ENDANGERED (EN) . mai ales datorita populatiilor reduse ca numar de indivizi. nici vulnerabile în regiunea vest-palearctică. tufarisuri.amenintata VULNERABLE (VU) . sunt endemice la nivel european şi necesită o atenţie specială datorită caracteristicilor specifice ale habitatului lor şi/sau a impactului potenţial pe care îl are exploatarea acestora asupra stării lor de conservare. Habitatul este o suprafaţă locuită de o populaţie. chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile. riscă să devină. grup cu numar mic de indivizi la diferite nivele (global. Speciile de interes comunitar sunt acele specii de pe teritoriul Uniunii Europene care îndeplinesc cel puţin una din următoarele condiţii: • • • sunt periclitate. sunt vulnerabile (speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acţiunea factorilor perturbatori persistă). aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt fragmentat dispersate pe suprafeţe largi). etc. deci si pentru productivitatea ecosistemelor agricole care depind de acestia. • Definitii termeni: specie endemica: specie care trăiește numai pe un anumit teritoriu. european.protejate interconectate. national). In general sunt considerate specii vulnerabile. Acestea pot fi zone de pasaj pentru numeroase specii. este importanta mentinerea acelor zone de variabilitate exprimate prin canale umede.vulnerabila NEAR THREATENED (NT) – aproape amenintata . fiind importante si pentru polenizatori. ochiuri de apa. In zonele de campie.

Starea favorabila de conservare si masuri de management Starea de conservare a unui habitat natural este dată de totalitatea factorilor care acţionează asupra sa şi asupra speciilor caracteristice acestuia şi care îi pot afecta pe termen lung răspândirea.LEAST CONCERN (LC) – necesita putine preocupari DATA DEFICIENT (DD) – nu exista date suficiente NOT EVALUATED (NE) – situatie neevaluata http://www. III. Speciile „prioritare” sunt acele specii de interes comunitar pentru a căror conservare Comunitatea Europeană îşi asumă o responsabilitate specială datorită proporţiei reduse a arealului acestora. Aceste specii sunt indicate printr-un asterisc (*) în Anexa 2 a Directivei Habitate (92/43/CEE). Starea de conservare a unei specii este dată de totalitatea factorilor ce acţionează asupra sa şi care pot influenţa pe termen lung răspândirea şi abundenţa populaţiilor speciei pe teritoriul vizat. Starea de conservare a unui habitat natural se consideră „favorabilă” atunci când sunt îndeplinite concomitent următoarele condiţii: . Acestea sunt indicate printr-un asterisc (*) în Anexa 1 a Directivei Habitate (92/43/CEE). sunt eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe regiuni biogeografice Habitatele „prioritare” sunt habitatele naturale de interes comunitar aflate în pericol de dispariţie. structura şi funcţiile. au un areal natural redus. pentru a căror conservare Comunitatea Europeană îşi asumă o responsabilitate deosebită.iucn.org/about/work/programmes/species/red_list/about_the_red_list/ Habitatele de interes comunitar sunt acele habitate naturale de pe teritoriul Uniunii Europene care îndeplinesc cel puţin una din următoarele condiţii: • • • sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural. precum şi supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice. respectiv pe teritoriul Uniunii Europene.

iar probabilitatea menţinerii acestora în viitorul previzibil este mare. are structura şi funcţiile specifice necesare pentru conservarea sa pe termen lung. Ele reprezinta baza masurilor de management. există un habitat suficient de întins pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung. prin monitorizarea setului minim de caracteristici care determina si identifica starea de conservare propriu-zisa. aşa cum aceasta este definită mai jos. Atributele sunt definite de caracteristicile unui habitat sau ale unei specii care descriu starea acestora. Starea de conservare a unei specii se consideră „favorabilă” atunci când sunt îndeplinite concomitent următoarele condiţii: • • • datele privind dinamica populaţiilor speciei indică faptul că aceasta se menţine şi are şanse să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului natural. Starea favorabila de conservare la nivelul sitului este definită prin criterii echivalente celor menţionate în Articolul 1(e) şi 1(i) din Directiva Habitate.• • • arealul său natural şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creştere. speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă. arealul natural al speciei nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil. Atribute folosite pentru determinarea starii favorabile de conservare. Obiectivele de conservare definesc starea favorabilă pentru fiecare specie si habitat Natura 2000 în termeni de limite acceptabile pentru un set minim de atribute. Atributele permit deci descrierea detaliata si masurabila a starii de conservare pentru specii si habitate. direct sau indirect. Principalele atribute ale speciilor pot fi: Directe • • • • Indirecte Dimensiunea populaţiei Populaţia viabilă minimă Reproducerea Rata de supravieţuire .

e.• • • • • Extinderea habitatului Starea de conservare a habitatului Abundenţa hranei Rata de prădare Nivelurile de perturbare Atribute tipice ale habitatelor & speciilor care definesc stadiul favorabil de conservare Atributele tipice ale unui habitat includ: • Cantitate. e.g. rare) – Specii nedorite Structura vegetaţiei. – Înălţimea vegetaţiei – Pe verticală (şi diversitate) – Diversitate orizontală (e.g. – Bogăţia de specii – Specii cheie sau predominante – Caracteristici (specie indicatoare) – Specii importante (e. e. – pH – stadiul substanţelor nutritive – Salinitate Dinamică. e.g. – Teren sterp – Tipul & condiţia substratului – Hidrologie Condiţii chimice.g.g.g. e. e.g. – Potenţial de regenerare Funcţii.g. e.g. – Menţinerea suprafeţei – Aria minimă Compoziţia speciei. – Formaţiuni de turbă • • • • • • Atributele tipice ale unei specii includ: . mozaic / ecoton) – Adâncimea litierei Caracteristici fizice.

e.g.g.g. .g. • Să descrie starea particularităţii şi NU factorii care o influenţează (e. Atributele care se suprapun cu alte măsuri mai potrivite sau nu aduc suficientă valoare setului ar trebui să fie excluse. • Să fie măsurabile astfel încât limitele acceptabile să poată fi cuantificate şi monitorizate. în cazul habitatelor.g. – Reproducere/împrospătare – Gradul de supravieţuire • Boli • Condiţii genetice Atribute indirecte • Suprafaţa habitatului. e.Atribute directe Cantitate. – Compoziţia speciilor – Structura vegetaţiei – Caracteristici fizice – Compoziţia chimică Resurse de hrană.g. e.g. • Să se constituie într-un set minim necesar pentru definirea stării favorabile şi a instrucţiunilor de management prevăzute. e. – Nivelurile de perturbare în apropierea siturilor de reproducere – Nivelurile de perturbare pe perioada hibernării • • • • • În selectarea atributelor trebuie luate în considerare următoarele: • Să includă întotdeauna limitele referitoare la extinderea (suprafaţa) în ceea ce priveşte habitatele şi mărimea populaţiei în ce priveşte speciile (sau gradul de repartiţie dacă populaţia nu poate fi măsurată practic). management). • Să includă cel puţin un atribut referitor la compoziţia speciei. – Tendinţa populaţiei (sau prezenţă permanentă) – Tendinţe cu privire la repartiţie (la nivelul sitului) – Populaţia viabilă minimă (pe sit sau ca parte a unei reţele conectate funcţional) • Dinamica populaţiei. – Absenţa speciilor de pradă introduse sau străine sau a competitorilor Nivelurile de perturbare. – Menţinerea suprafeţei – Suprafaţa minimă a habitatului Starea habitatului. e. e. – Abundenţa/densitatea speciilor importante de pradă Prădare / competiţie.g. e.

dintre următoarele: Campanula serrata. Scopul conservării pentru majoritatea siturilor va fi de a menţine cel puţin suprafaţa habitatului sau mărimea populaţiei unei specii. astfel. Scorzonera rosea etc1 Polgonum aviculare.g. Limitele acceptabile nu constituie nivelurile ţintă sau nivelurile optime. Urtica nedorite/specii dioica & alte colonii / invazive specii invazive <5% acoperire combinată Structura vegetaţiei Înălţimea pajiştii 15-25 cm peste 90% din terenul acoperit de (ierburi) vegetaţie   Analiză de probe Analiză de probe  Evaluarea în teren – la pas  Evaluarea în teren – la pas  • Arbuşti / mozaic de <5% acoperit cu arbuşti.indicatorii metodelor de monitorizare pentru fiecare atribut Atribut Cantitate • Suprafaţă Menţinere la 5% suprafaţa de bază creştere din  sau  Evaluarea hărţilor prin analize în teren sau aeriene Limite acceptabile FC * MP * Monitorizare Compoziţia speciei • Bogăţia speciilor de 15 specii per 25m2 plante înalte Nardus stricta acoperă 25• Predominanţa 75% ŞI Nardus stricta. nefolosite pentru analizarea stări Analiză în teren (la pas) .   Analiză în teren (la pas) pentru a constata nevoile de management. • Colonii Rumex alpinus . reproducerea şi recrutarea etc. speciilor de plante Festuca nigrescens sau Festuca rubra dominante • Specii caracteristice X specii prezente. să includă atribute care evaluează dinamica şi regenerarea habitatului. iar în ceea ce priveşte speciile.• Să ia în considerare caracterul durabil pe termen lung a stării favorabile şi. Viola declinata. variaţii anuale) care pot fi determinate de diferenţe regionale. Exemplu: Starea favorabilă de conservare pentru pajişti bogate în Nardus . ci sunt mai generale pentru a permite variaţiile acceptabile din interiorul sitului sau temporale (e. condiţii atmosferice şi management etc.

1. cu nici o zonă > 0. sfera de aplicare a task-urilor. oportunităţilor şi pericolelor. Planurile de management pentru ariile protejate au fost. dacă este posibil Analiză de probe  Analiză de probe *MP – plan de management: se intervine prin actiuni/masuri de conservare pentru mentinerea starii favorabile de conservare Masurile de conservare pentru o specie sau un habitat reprezinta deci acel set de actiuni necesare a fi implementate pentru mentinerea lor in stare favorabila de conservare. întocmesc un plan de lucru pentru implementarea acţiunilor necesare şi o strategie de monitorizare prin care să se urmărească dacă obiectivele sunt îndeplinite. Identificarea constrângerilor. Colectarea şi revizuirea datelor. Acesta se va dovedi eficient dacă este organizat ca un proces circular continuu în care planurile se pregătesc. convin o viziune generală cu privire la arie şi stabilesc obiective clare. prezentată mai jos (în accepţiunea lui Thomas şi Middleton 2003). o evaluare privind gradul de importanţă a acelei arii (inclusiv motivele pentru care ea este protejată). Etapa de pre-planificare (întâlnirea echipei de planificare. Plan de management si planuri de actiune Măsurile de conservare a naturii vor fi eficiente dacă sunt realizate într-un cadrul de planificare a managementului. Planurile de management ale ariilor protejate includ. 2. identifică oportunităţi şi provocări în îndeplinirea obiectivelor. 3. se implementează şi se revizuiesc în funcţie de impactul lor constatat în urma monitorizării. 4. elaborate respectând o ordine logică. Masurile de conservare se stabilesc pe baza datelor de inventariere/cartare si sunt foarte variate in functie de obiectivul de conservat si caracteristicile locale. identifică strategii şi acţiuni care pot ajuta la atingerea obiectivelor. agrearea procesului de urmat). în mod normal. în mod specific.25m2 *FC – se folosesc pentru a stabili conditiile favorabile de conservare. sau analiză aeriană.5 cm (inclusiv vegetaţia moartă uscată pe picior) Caracteristici fizice 1-10% dispersat peste  • Teren sterp suprafaţă. Evaluarea datelor şi a informaţiilor. . IV.iarbă inclusiv subarbuşti • Adâncimea litierei În medie 1-5 – 3.

Consultări publice cu privire la draftul planului de management. revizuirea drafului planului de management. Descrierea sitului Informaţii generale 2. Dezvoltarea opţiunilor pentru realizarea viziunii şi a obiectivelor (inclusiv zonarea.3 Infrastructura managementului Particularităţi fizice 2. 11. 12. 9. 8. producerea variantei finale a planului de management şi întocmirea rapoartelor de consultare. Un proces de consultare detaliat. Monitorizare şi evaluare Formatul Eurosite pentru planul de management al siturilor naturale & semi-naturale 0. 10. inclusiv o analiză cu privire la utilizarea istorică a terenului. dacă este cazul).4 Climat . Aprobarea/avizarea planului de management. 13. Implementarea acţiunilor identificate în planul de management.2 Selectarea sitului 2. Descrierea sitului. inclusiv identificarea actorilor implicaţi. Evaluarea documentelor supuse aprobării. Expunerea obiectivelor. inclusiv cele pe termen lung şi cele pe termen scurt Expunerea constrângerilor. Cadru General 1. Revizuirea şi actualizarea planului de management.1 Politică 1. Dezvoltarea unei viziuni generale pe termen lung pentru aria protejată şi stabilirea obiectivelor specifice. alături de graficul de implementare a acestor şi planificarea financiară. 6.1 Locaţia şi graniţele sitului 2. Monitorizarea şi evaluarea implementării şi a impactului planului de management. 7. Planul ideal de management ar trebui să includă următoarele elemente: • • • • • • • Declaraţie a politicii referitoare la Articolul 6 din Directiva Habitate. O listă realistă a acţiunilor ce urmează a fi implementate.5. Pregătirea unui draft al planului de management. Rezumat 1.

4 A doua evaluare 3.11 Activităţi umane desfăşurate la nivelul sitului 2.1 Prima evaluare 3.2. Revizuire .13 Aspecte economice şi populaţie 2.15 Moştenire culturală 2.10 Fauna Particularităţi socio-economice 2.2 Obiective ideale pentru sit 3.7 Hidrologie Particularităţi ecologice şi biologice 2.3 Constrângeri sau modificări 3. Evaluare şi Obiective Introducere 3.12 Activităţi umane desfăşurate în afara sitului care afectează situl 2.16 Peisaj şi calităţi estetice 2.17 Materiale descriptive adiţionale 3.1 Strategii de management 4.6 Soluri şi substraturi 2.5 Geologia şi configuraţia terenului 2.3 Proiecte 4.9 Flora 2.14 Activităţi umane anterioare referitoare la utilizarea terenului 2. Implementare 4.2 Zonare şi prescripţii 4.8 Ecosisteme (habitate).4 Plan de lucru 5.5 Obiective operaţionale 4. vegetaţie şi procese ecologice 2.

distributia speciei in Romania Starea de conservare a speciei in sit: trecuta si prezenta. starea de conservare minima ... pe baza datelor cuprinse in acel document. pentru o specie (grup de specii) sau un habitat (grup de habitate).2 Revizuirea la cinci ani a planului de management Glosar Planul de management trebuie sa cuprinda conceptul ariei. principalele etape in managementul unei arii protejate sunt: planificarea managementului. Planul de actiune pune accent pe interventiile active necesare a fi implementate pentru mentinerea obiectivelor de conservat. optiuni. un set de masuri si actiuni de conservare. revizuirea planului. evaluarea si analiza problemelor. monitorizarea impactului. implementarea managementului..Introducere 5. Acesta poate fi cuprins in planul de management si aprobat impreuna cu acesta sau se poate realiza ulterior aprobarii PM.1 Revizuire anuală – progres în atingerea obiectivelor 5. Un plan de actiune se poate realiza. Astfel. viziune si obiective. Model de sectiuni ale unui plan de actiune: Plan de actiune pentru Falco vespertinus Proiect .. o strategie de monitorizare.. tendinte Resurse de hrana necesare Habitat caracteristic. date populationale . de exemplu. Cuprins Etapele premergatoare elaborarii planului de actiune Scopul si Obiectivele planului de actiune Descrierea speciei – fisa speciei Istoricul speciei... Dinamica populatiilor.

B. Ecologia peisajului – coridoare ecologice. rate si cauze ale mortalitatii.. actiuni de conservare si metode de implementare Actiuni pentru conservarea habitatelor Actiuni pentru stoparea fragmentarii habitatelor Actiuni pentru stoparea declinului populatiilor Actiuni de constientizare a comunitatilor locale Actiuni de educare a publicului larg Actiuni de conectare a zonelor protejate – coridoare ecologice Marcarea speciei cu scopul monitorizarii Monitorizare si cercetare Dinamica populatiilor: structura populatiilor. Obiectiv 2 . modele pentru exprimarea viabilitatii populatiilor. .Reproducere si dispersie Interactiuni cu alte specii Amenintari si obstacole in calea conservarii Masuri de conservare. raportare Bibliografie Anexe Model de organizare implementare Plan de actiune: Obiectiv 1 Actiuni Metoda (protocol) Frecventa monitorizarii/ implementarii Locatie Responsabil Costuri A. analiza date. zone de ecoton... interconectivitate zone umede Baza de date: stocare. reproducere si dispersie.

O primă etapă este de a identifica factorii care pot cauza extincţia respectivelor populaţii. Conservarea ex situ se referă la păstrarea speciilor pericilitate în captivitate (grădini botanice si zoologice. Cel mai mare factor de risc este reducerea efectivelor populaţiei. acvarii) sau a materialului biologic în bănci de gene (seminţe. cu promovarea unei dezvoltării durabile în rândul comunităţilor locale. Acest tip de conservare variază în funcţie de anumite obiective specifice. Principala caracteristică a acestei abordări o constituie existenţa unei monitorizări care furnizează informaţiile de actualizare (feed-back) şi permit revizuirea unor decizii sau măsuri luate anterior. Dacă efectivele unei populaţii sunt în declin şi nu se iau măsuri pentru a remedia acest lucru. nu în sisteme artificiale. care poate fi integrat atunci când include toate componentele biodiversităţii. ca răspuns la o schimbare în starea sistemului gestionat. în vederea prevenirii unor schimbări considerate periculoase la nivelul sistemului. Metode de conservare si monitorizare Managementul de mediu este un instrument de gestionare. în cadrul unui sistem organizat de arii protejate. Se bazează deci pe dezvoltarea unor instituţii cu echipamente si tehnologii de conservare specifice. Managementul adaptativ poate fi la rândul său fie reactiv. în sistemele ecologice naturale şi seminaturale. spori. sau adaptativ. principalul obiectiv al unui program de conservare al unei specii este de a reduce riscul extincţiei populaţiilor componente. ţesuturi). De asemenea. când opţiunile de management se modifică periodic în raport cu dinamica sistemului gestionat. microorganisme. se impun programe adecvate de management pentru ariile protejate. cu accent pe conservarea habitatelor şi speciilor. Datorita impactului tot mai ridicat al activităţilor umane.C. V. Metodele de conservare pot fi clasificate astfel: Conservarea in situ se bazează pe crearea şi managementul corect al ariilor protejate. a biodiversitatii in general. Conservarea ecosistemelor. pe conservarea în natură. De exemplu. extincţia populaţiei este inevitabilă. sau anticipativ. se realizează deci prin stabilirea si functionarea unui sistem de arii naturale protejate care necesită măsuri speciale de conservare. fiind bazat pe abordarea ecosistemică. Riscul ca populaţiile cu efective mici să . menţinerea nivelului actual al biodiversităţii este conditionata de măsuri de management specifice. în special a celor periclitate.

alte modificari majore. fragmentarea habitatelor. Metodele de conservare si monitorizare sunt stabilite in functie de aceste caracteristici. datorită variabilităţii mediului (Dan Cogalniceanu. Analiza in quadrate este o metoda care furnizeaza detalii in legatura cu numeroase aspecte: acoperirea vegetatiei. biomasa. Monitorizarea speciilor si habitatelor se realizeaza pe baza unor strategii care cuprind metode de lucru. Pentru habitate se pot folosi imagini satelitare multispectrale si imagini aeriene pentru a masura extinderea lor. metodele de lucru pe teren sunt foarte diferite in functie de grupul de specii. In general se noteaza inregistrarile accidentale. frecventa unor specii. desi exista si metode elaborate pentru o anume specie. care pot fi naturale (inundaţii. fise de teren.dispară este ridicat. Se pot folosi fotografieri in puncte fixe pentru a inregistra modificari de detaliu referitoare la structura habitatelor. Transectele se folosesc atat pentru habitate cat si pentru specii. O altă sursă de risc sunt evenimentele catastrofale. incendii. inclusiv epidemii) sau cauzate de om (defrişări sau alte activităţi umane care duc la distrugerea habitatelor naturale). numarare in puncte. Aceste fise de monitorizare trebuie adaptate la conditiile concrete ale speciei/habitatului sau sitului respectiv. se realizeaza cautari programate. efecte demografice) sau extrinseci. Masurile de conservare pentru o specie sau un habitat cuprind un set de actiuni necesare a fi implementate pentru mentinerea lor in stare favorabila de conservare. Pentru monitorizarea speciilor si habitatelor sunt necesare fisele de monitorizare care cuprind acele aspecte/atribute minime necesare pentru mentinerea in stare favorabila de conservare. toate acestea avand si rolul de a justifica anumite actiuni de redresare / imbunatatire a statutului de conservare. furtuni. monitorizare pe transecte. Exemplu de fisa de monitorizare: . daca este cazul. 2007 Ecologie si protectia mediului). pe transect se pot face analize detaliate la distante prestabilite. Metodele concrete de inventariere/cartare si monitorizare sunt foarte diverse. Pentru o buna interpretare a datelor sunt necesare minime prelucrari statistice. metode de analiza a datelor. etc. Pentru specii. factorii răspunzători putând fi intrinseci (deriva genetică. reducerea suprafetelor. Masurile de conservare se stabilesc pe baza datelor de inventariere/cartare si sunt foarte variate in functie de obiectivul de conservat si caracteristicile locale. compozitia floristica.

............. NUMARUL ACTUAL Minim ....... deseuri animale Intensitatea altor activitati antropice Numar turme/animale la adapostul arborilor Conditii minime pentru mentinerea habitatului Suprafata minima impadurita pentru mentinerea populatiilor de pasari Acoperirea vegetatiei forestiere Procent arbori maturi Numarul de perechi de vanturel de seara (cuiburi.... juvenili. NUMARUL ACTUAL Taieri ilegale Altele ....... Data Numarul arborilor sanatosi Numarul arborilor uscati (sau partial uscati) Numarul total arbori Starea covorului vegetal ierbos (indicator al gradului de pasunat): tasare. Responsabili ..................FISA DE MONITORIZARE Fotografie de identificare...... NUMARUL ACTUAL Minim ......dominanta Minim 50 % Minim ............ harta de teren Frecventa monitorizarii: ..... alte informatii) Estimarea populatiei de ciori de semanatura Numar total de cuiburi Resurse de hrana Se mentine cel putin suprafata existenta Minim 60 % abundenta ..... buruieni...

g. Este util ca statele membre sau factorii implicati sa conceapa sisteme bazate pe metode existente si scheme de monitorizare acceptate pentru diferite grupuri de specii si tipuri de habitate. Stabilirea sistemului de monitorizare trebuie sa ia in considerare criteriile pentru mentinerea starii favorabile de conservare. paduri virgine => monitorizare cu frecventa redusa. habitate utilizate regulat => monitorizare cu frecventa ridicata. adaptate conditiilor concrete. Intensitatea monitorizarii poate depinde de mai multi factori. Monitorizarea se poate realiza prin mai multe metode de colectare a datelor. in functie de obiectivele fiecarul stat membru. de ex. Monitorizarea la diferite intensitati pot fi un mod de a mentine costurile si resursele folosite la un nivel rezonabil: o monitorizare de baza pentru specii si habitate in stare buna si stabila de conservare si o monitorizare mai intensa incepand de la primele semne de avertizare a unor probleme. de diferente intre speciile tipice pentru aceleasi tipuri de habitate in cadrul tarilor membre UE. Monitorizarea speciilor si habitatelor din perspectiva Uniunii Europene Monitorizarea (observatiile sistematice pe termen lung) sunt necesare pentru a observa in timp starea de conservare si tendintele de evolutie. de intensitatea utilizarii resurselor naturale (e. integrata intr-un sistem de management). de distributia spatiala si abundenta unei specii sau a unui habitat in diferite regiuni. acestea necesitand diferite tipuri de abordari. rezultatele pot fi grupate si evaluate la diferite nivele spatiale. astfel incat sa se poata interveni adecvat. totusi in final sunt obligatorii: Monitorizarea speciilor si habitatelor conform cu obligatiile prevazute in Directiva Datele trebuie raporate Comisiei intr-un mod comparabil si compatibil care sa permita analiza datelor la nivelul UE . Desi statele membre sunt libere sa isi aleaga obiectivele si metodele de colectare a datelor si sa le adapteze conform cu diferentele regionale. in timp util. etc.Actiuni pentru mentinerea si imbunatatirea starii de conservare a habitatului Inlocuirea arborilor uscati sau taiati Reducerea intensitatii pasunatului si a altor activitati antropice Plantari mai mult decat suprafata actuala 100% Minim 20% Nu sunt obligatorii In anexe: alte modele de fise de monitorizare.

chiar daca rezultatele trebuie raportate de catre toti. Datele raportate la Comisie vor include obligatoriu: informatii privind contextul general (ex. fara criterii de granite politice. tipul de modificari si data limita vor fi stabilite periodic. daca datele sunt incerte sau lipsesc.Informatii care trebuie raportate Comisiei Informatii generale Anexa A arata formatul de raportare in legatura cu informatiile generale Informatii despre statutul de conservare Anexele B si D evidentiaza formatul de raportare pentru statutul de conservare al habitatelor (Anexa I) si speciilor (Anexele II. Procedurile concrete. Completarea matricilor pentru fiecare regiune biogeografica Anexele C si E reprezinta matricile pentru specii si habitate. Revizuirea Formularelor standard si a bazei de date Natura 2000 Mai multe sau mai putine revizuiri ale formularelor standard si ale bazei de date vor fi necesare in timp. inadecvata sau foarte slaba). IV. V). Statele membre sunt solicitate sa raporteze pe cat posibil date complete (chiar daca exista si optiunea stare necunoscuta. date incerte). Clarificarea termenilor folositi Distributie spatiala: Anexa F Suprafata. este destul de larga sa asigure supravietuirea pe termen lung. Populatiile trebuie vazute ca populatii biologice. Acestea trebuie raportate sub forma de baza de date. In aceste cazuri. in cadrul careia toti parametrii ecologici si variatiile lor pentru speciile si habitatele dintr-o regiune biogeografica. Aceste matrici cuprind principalele criterii de evaluat si se bazeaza pe un sistem de grade reprezentate prin diferite culori (stare favorabila. se noteaza ultima coloana (date necunoscute). De exemplu.: distributie spatiala. populatiile situate la marginea unei tari sau regiuni biogeografice nu vor fi considerate mici sau izolate daca intre indivizi din state diferite exista schimb de gene. Calitatea datelor furnizate va fi de asemenea notata in raport. doua sau mai multe state pot lucra impreuna pentru stabilirea starii de conservare si implementarea masurilor de conservare. Datele vor fi raportate pe regiuni biogeografice. intr-un format agreat anterior. chiar daca statele membre pot stabili subunitati pentru fiecare regiune biogeografica. . marimea populatiilor) dar si informatii in legatura cu rezultate ale masurilor de conservare la nivel biogeografic.

2009 . Si in acest caz. Stăncioiu P. Pentru aceasta se iau obligatoriu in considerare cel putin marimea populatiilor la data implementarii Directivei. in acest caz datele istorice privind distributia speciilor si habitatelor poate fi foarte utila.Daca suprafata nu a fost suficient de mare pentru a mentine starea favorabila de conservare trebuie sa se ia in considerare largirea ei. datele istorice privind distributia speciilor pot fi foarte utile.. Ariile protejate din Romania. subalpine şi forestiere din România. principalele etape in realizarea monitorizarii sunt: identificarea principalilor factori ecologici care influenţează speciile sau habitatele identificarea principalelor atribute care definesc starea favorabilă pentru acestea definirea intervalului de valori pentru fiecare dintre atributele identificate elaborarea unui plan de monitorizare Bibliografie Appleton M. Habitate prioritare alpine. information on historic distribution/population may be found useful when defining the favourable reference population. Braşov.). Ghid pentru Elaborarea Planurilor de Management pentru ariile protejate din România. 'best expert judgement' may be used to define it in absence of other data.T. In concluzie. Green Steps. Suprafata favorabila pentru habitat: Suprafata totala dintr-o regiune biogeografica este considerata minimum necesar pentru asigurarea viabilitatii pe termen lung a tipurilor de habitate. 2009. Erika Stanciu & Florentina Florescu. Datele istorice privind distributia habitatelor reprezinta informatii foarte utile. (coord. Managementul Conservării Biodiversităţii din România RO-GE-44176. Brasov. R. Ed. Trebuie sa includa si ariile destinare restaurarii ecologice si expansiunii pentru acele habitate pentru care procentul de acoperire nu este suficient pentru mentinerea lor pe termen lung. Favorabilitatea pentru populatii (specii): Populatia dintr-o zona biogeografica trebuie sa fie definita printr-un minim care sa asigure existenta pe termen lung a speciilor. Editura Universităţii Transilvania.

europa.hu/maps/html/katfelm2b_google.hr/en/index.np-plitvicka-jezera.iucn.htm .org/ .Council Directive 2009/147/EC on the conservation of wild birds http://ec.htm Raportare conform criteriilor UE http://www.hu Harti militare austriece http://ec.iucn.arcanum.arcanum.eu/environment/nature/legislation/habitatsdirective/index_en.html www.europa. conservarea habitatelor naturale. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate.htm Council Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora Alte Link-uri utile: http://archivportal.php? option=com_content&view=article&id=59&Itemid=73 Plan de management PN Plitvice .org/about/work/programmes/species/ Specii IUCN http://www.europa.Ordonanţa de Urgenţă nr. a florei şi faunei sălbatice http://www.eu/environment/nature/legislation/birdsdirective/index_en.eu/environment/nature/knowledge/rep_habitats/index_en.IUCN – The World Conservation Union http://ec.