You are on page 1of 13

O, CREŞTE-MI IUBIREA de Traian Dorz O, creşte-mi iubirea în inima mea Iisuse, Iisuse, mereu Te-aş ruga: Îmi umple cu harul

pe care-l aştept Şi ochii şi graiul şi inima-n piept. O, creşte-mi iubirea, Iisuse iubit Să fiu de-a ei haruri deplin copleşit; Revarsă-mi-o-n suflet cu val după val, Ca răul ce creşte de dă peste mal. O, creşte-mi iubirea, iubite Iisus, În starea şi locul în care m-ai pus. Să port pretutindeni belşugu-i de har, Şi-a ei revărsare să n-aibă hotar. O, creşte-mi iubirea cu rodu-i sfinţit, Chiar numai cu ură de-aş fi răsplătit; Să nu pot, Iisuse, trăi fără ea: - o creşte-mi iubirea în inima mea. E, FRUMOS! C. Ioanid E frumos când poţi în viaţă Să fii darnic şi milos, Să te duci de dimineaţă Să ştergi lacrima răzleaţă. E frumos! E frumos cât zboară anii Să-ţi faci viaţa un prinos. Să hrăneşti cu drag orfanii; Să-i ajuţi pe toţi sărmanii. E frumos! E frumos când nu-i răpusă Jertfa ta de-un gând fălos. Când în taină nepătrunsă Îţi faci haina cea ascunsă. E frumos! Însă fapta cea mai mare, Darul cel mai de folos, E să chemi pe-un om, pe-oricare, Dintr-o viaţă de pierzare, La Hristos.

sfânt rămân ca la-nceput. umple-mă cu ruşine. M-apropiu tot de Tine pe cât mă depărtez DE PROFUNDIS 1950 Am căzut. Vina mea s-a iscat în lut. Sfânt am fost. că mor sau că viez… Eşti început a toate şi tuturor sfârşitul: De când m-am rupt de Tine şi nu mai încetez Cumplita mea cădere ce umple infinitul. Bucureşti Nimic nu mă-nspăimântă. Cer. Întregeşte-mă şi întregeşte-Te. iar cu mine. Umple-mă cu păcat. 1950 Cu ce adânc să Te măsor? De unde Atâta înălţime să Te-ating? Mă urc în cer şi cerurile-s scunde. Pentru că m-ai zvârlit am căzut… Aşa strigă toată Eternitatea din mine. dă-mi înapoi ceea ce am avut. Doamne. nu milă. M-afund în mări. ÎNTÂIA DRAGOSTE Mai. mă va pune la loc? Cine? Nu dragoste. Tu. Întâia dragoste…Cât am iubit! Dar într-o zi s-a mâniat deodată.„Vasile Voiculescu. . Eu. Dă-mi-o. Mi-e dor de Tine Doamne. Un fir din taina-i nu mai străbătu: Şi mă întreb de ce n-ai fost Doamne. nu iertare. a patra-Ţi ipostază. fiindcă m-ai smuls Tu din Tine. îmi rămân în mâini noroi şi apă… Ca un vampir tot sufletul îmi sugi. Doamne. Vreau dumnezeiasca mea stare. se-ntorc goale aprigele-mi rugi Cât. Fără-un cuvânt de-atunci m-a părăsit. după Eminescu e cel mai mare poet religios din România” Arhimandrit Arsenie Papacioc ALFA ŞI OMEGA 1947. amare funduri ling Bat pân-ce fruntea de-ntrebări îmi crapă. ca de-o fată. ţip din ruine: Cine.

scoală. Domnul. parcă s-o ia. Nu ard. asta mi-e partea. dar nu mi-e frică Numai inima se face mică. ascult şi adast supus: O fi boala. mică… Într-o noapte paşii largi. Eu tac.PRIZONIERUL Dec. Cataractă mă inundă bucuria: . Mă doare. nu mai scapi.1953 Iubirile noastre? Numai pospai. pier… O clipă inima mi se făcuse Cer. Luciri mincinoase de putregai. Strig la ea – eşti nebună? Ea-mi bate-n urechi să-mi spună: Omule.„Bine..Care El? Cine? Stai niţel! El. face la fel. calcă cineva în inima mea.1951 Uneori. Ne măsoară cu pas de stea… Eu dintr-o dată-mi încordez tăria. O măsoară în jos şi-n sus. inimile bieţilor poeţi. că te spargi. Mâncate de cari şi de bureţi. gâfâie ea. Nu mă răzvrătesc. Pe Tine nu Te pot amăgi… Şi ce inimă domnească-mi visam! . nu-ncălzesc Când şi când în beznă lucesc. ţine-Mă o clipă” – Ah. Doamne. Te-am prins. Înşală pe oameni spre-a le-ndrăgi. tot mai largi… . Oul de viperă cu fosfor în el Clocit în nisip. zâmbi El. este El! . gemui. Doamne. Calcă aprins.Domol inimă.Oho. IUBIRILE NOASTRE Dec. o fi moartea. Te ţin prizonier . nu luminează.

Tot iadul e-nspre Tine un groaznic ochi deschis – Şi-n negrul naufragiu cu spulberări haine. Cu cât cad în beznă cu atât te văd mai bine ..Atinge-Te de ea. rugăciune. în clipele acele. curând. O ancoră înfiptă în milele-Ţi divine… …Şi spânzur pe deasupra spurcatului abis. Doamne. În dârdora de patimi. 1954 Ce taină grea! Păcatul m-aduce iar la Tine. să s-aprindă. RUGĂCIUNEA Mai. -ntreagă Sfârşesc de-acum popasul în larva mea pribeagă. Cu Sfântul Trup şi Sânge să fii şi Tu de faţă! . să nu Te pot uita. orice dezastre Străbaţi genuni. a morţii mele. la Domnul te sui Şi de-L atingi te întorci îndată Înapoi la cei ce te-au trimis. Cătuşele de oase slăbesc…şi mă desferic. SPOVEDANIE Mai. năprasnica ruşine Pe care nici un demon nu poate să-mi aline Mă siluieşte. Aştept eliberarea din strâmpt şi întuneric… La marea sărbătoare. biruitoare mereu Peste orice înfrângeri. ori să n-o mai am. 1954 Ceresc bumerang al sufletelor noastre. Chezaş al meu la ceruri pentru eterna viaţă. ULTIMA RUGĂCIUNE Sept. 1954 Simt frânghiile cărnii grăbit cum se dezleagă. Fărădelegea însăşi mă-mpinge-n faţa Ta. Fulger ţintit de inimă spre Dumnezeu Tu. Pe lângă albul înger cu aripa de gheaţă Te rog adânc. Lumina nu-mi ajunge: vreau alta nouă. Înlănţuit de ceruri Căinţa mă va ţine. o Doamne. încărcată De toate bogăţiile milelor Lui.

ai jindui după un colţ de rai De n-ai purta un strop de iad în tine Şi nu te-nalţi la cer dacă nu cazi Cu fruntea grea în pulberea amară Iar dacă-nvii în zâmbetul de azi E c-ai murit în lacrima de-aseară! COLIND CERESC Cerul şi-a deschis soborul . Ler – Vântul suflă cu lumină .Lerui. Ler au pornit cu pluguşorul îngerii prin cer. Doamne. Ler - . Merg cu pluguri de oglindă Şi de giuvaer. Doamne.ANTITEZE de Radu Demetrescu Gyr N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi Surâd numai acei care suspină De n-ai fi râs. Toţi luceferii colindă . n-ai duce-n ochi lumină Şi dacă rana nu-ţi legai cu mâna ta.Lerui. Doamne.Lerui. n-ai fi ştiut să gemi.. Doamne. Patru heruvimi cu glugă Albă de oier Sub fereşti colindă-ndrugă .Lerui. Ler – în buhai de lună plină legănat de ger. N-ai unge răni străine N. De n-ai fi plâns.

DIAVOLE de Radu Gyr Măi. . în toate pucioasele… Măi. diavole. măi. cu musturile din toate cucutele Măi. de n-ar fi îndoielile care-mi fierb carnea şi oasele în toate leşiile. măi. diavole. mai răsucite decât toate frigările. de n-ar fi dezgusturile care mă îmbibă cu sutele. mai adânci decât toate cazanele… Măi. m-aş smulge din toate ţepuşile. măi. de-ar fi numai credinţele. aş călca morţile cum calci velinţele şi-aş învia de sub toate cenuşile. diavole. de n-ar fi întrebările care mă bântuie ca uraganele. măi. diavole. în toate coclelile. cu toate veninurile.MĂI.

1956 În pofida necredinţei mele. ci-ncolăcit de-a pururi pe trunchiul Milei sfinte urcând. s-ajung la vârful dumnezeiesc din Cer.. Bată-mi inima. Arză-mi patimile. aşa-mi întind Iisuse către Tine iubirea arzătoare. cred în Tine. ZBOR Oct. Cerul sfredelească-l mintea-mi helice.EDERA Dec. Împărtăşit tot timpul din seva Ta fierbinte Să nu-mi mai spulberi frunza în viscole şi ger. Cu slabe mreji de gânduri cutez să te cuprind Şi orice rugăciune e o îmbrăţişare. Îmi sucesc destinul către alte destine. esenţe unice. Mironescu Ca edera spre dreptul stejar.. Împotriva voinţei mă nevoiesc. Sufletul la Tine să se ridice. Nu-mi pasă dacă are să pice: Căderea din înălţime e tot zbor! . Îmi pun aripi de dor şi suspine: Numai prin siluiri de dincolo de sine Fierul se transfigurează în avion ceresc. aprins motor. 1954 Lui Al.

roagă-te. Şi ca ziua noastră să ţină Amin. Roagă-te în pătimire. Fă astfel încât faptele Şi iubirile noastre să aibă sens. roagă-te Roagă-te-n ceas de ispită Şi de patimi. Roagă-te pe când slăbeşti. Alexe Mateevici . Fiinţa noastră cea de toate zilele. În smintire roagă-te. Fii totdeauna de folos. În nevoie roagă-te.IUBEŞTE! Iubeşte ca să poţi ierta Iubeşte tot şi nu uita: Iubirea e comoara ta! Trăieşte frumos viaţa ta. Roagă-te obişnuit Şi-n primejdii roagă-te Roagă pentru cel iubit Pentru duşman roagă-te. Fă bine ca să poţi fii sfânt Şi nu uita. Să fii bun şi blând mereu Ca fiu să-i fii lui Dumnezeu! TATĂL NOSTRU de Constantin Noica Tatăl nostru. jeleşti Când te bucuri. ROAGĂ-TE Roagă-te în fericire. de Pr. Când eşti tare roagă-te. ca pe pământ. Roagă-te când plângi.

dimineaţă. cade bruma. atunci a pus Lângă verdeaţă putrigai. A vrut prin mila Lui. Lângă noroi a pus un crin. ce-nseamnă RAI: Şi Cel de sus. Dar toate câte are-n sine A vieţii pământeşti. *** În grădina largă-a vieţii Omul seamănă c-o floare: Vine toamna. Iar lângă noapte. grădină Le poţi cuprinde-n două vorbe: În întuneric şi lumină.Roagă-te când biruită Îi ispita. roagă-te! ÎNTUNERIC ŞI LUMINĂ de Vasile Militaru În larga Lui Înţelepciune Măritul firii Creator. Pe stârv l-a pus lângă izvoare. Lângă ospăţ a pus un vai. Nemernicia lângă har. floarea moare… Dar rămâne amintirea . Pe diamant l-a-nchis în zgură. Când a zidit această lume. Cu toate-i câte sunt decor. Biruită. anume S-arate omului în viaţă Ce-nseamnă IAD. Iubirea sfântă lângă ură Şi fericirea lângă chin. Pe vierme l-a ascuns în floare Şi lângă miere-a pus amar.

Cum din floarea-mbătătoare Ne rămâne scump parfumul! TOMA NECREDINCIOSUL de Mircea D.Celor dragi. rămaşi în urmă. când apăsând mai tare Simţeai că locul încă Îl mai doare Şi dacă drept în Biblie-am citit Tu eşti aici de toţi adânc dispreţuit Că degetul ai pus atunci pe rană – De fapta ta ca roua sfântă-n geană Rosti Iisus adânca lui dojană Dar cine avu urechi de auzit Când glasul lui fu astfel tălmăcit?! Au. Rădulescu Simţeai şi-n tine pătrunzând aroma… Dar tu tot n-ai crezut. Decât atunci când asprul hârşâit Al palmei tale de pescar muncit Ţi-l petreceai pe mâna lui de floare… Decât atunci. tu cel mai cinstit Şi de evanghelist adânc dispreţuit… De n-ai fi fost tu singurul să spui Să pipăi aspru semnele de cui Nici noi n-am crede azi în Învierea Lui! . părinte Toma. nu ştia Iisus că omu-i rău Şi-ascuns în lut şi oricât i-ar fi de greu Îl cercetează şi pe Dumnezeu?! Părinte Toma. nu ştia Iisus când îi vedea Pe fiecare păcătos cum sta Că nimeni dintre dânşii nu credea?! De ce atunci când tu ai pipăit Cu toţii în jurul tău s-au îmbulzit?! Au.

.

Iisuse. De mulţime-ai fost urmat În pustie Te-nsoţiră Urmărindu-Ţi ochii blânzi Tu le-ai dat cuvânt şi pâine La-nsetaţi şi la flămânzi Când le vindecai bolnavii Şi-nviai pe morţii lor. Cu morţii din mormânturi Mărire Lui şi slavă daţi .IISUS HRISTOS. flămânzi şi goi Numai când erai pe cruce În dureri şi chinuri mari Toţi te-au părăsit Iisuse Şi-ai rămas cu doi tâlhari Dar ai înviat din morţi. Ce bucurie sfântă! Şi îngerii din ceruri toţi Şi-o lume-ntreagă-Ţi cântă… Veniţi voi. Te înconjura mulţimea Nesfârşită de popor. Pe oriunde ai umblat. cântaţi. Pân’ la Golgota. MÂNTUITORUL LUMII de Traian Dorz De la nunta cea din Cana. Totdeauna alinare Dând acelor din nevoi Nu Te părăsea mulţimea Celor blânzi. toţi cei vii.

Prin mii şi mii de cânturi. .