You are on page 1of 8

ACUMA CÂNTECUL S-A SFÂRŞIT Magda Isanos Acuma cântecul s-a sfârşit. Nu ştiu de-i bine ori rău.

Din frunze-am cântat. Dumnezeu, lânga mine stând, mi-a şoptit. De fapt nu era Dumnezeu, era pom. Şi câteodată-avea glas de om. "Sărbatoreşte, mi-a spus el, aceste câmpii dezmierdate şi creşte..." Şi ca o pasăre neânvăţată m-am apucat să cânt. Eram mirată şi bucuroasă, si nici n-am simţit cum trece anotimpul fericit ! Zburaţi, cântece, zburaţi departe, scuturaţi-mă de pământ şi moarte, şi preamăriţi natura-n care încă e linişte şi-nţelepciune-adâncă. CÂNT Cânt ca privighetorile oarbe. Nu ştiu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe. Atât de sus ne-nălţăm câteodată... Sufletu-mi arde de-o flacără înfricoşată. Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu, aşa arde sufletul meu. Cred în zâne, în sfinţi şi minuni ; prieteni, nu-mi împletiţi cununi. Cântecul e-n mine ca-n voi tăcerea ; îi bănuiesc uneori puterea, însă nu ştiu nimic şi mă-nchin smerit îngerului lângă mine ivit. Fă-mă să cânt despre oameni şi suferinţi,

cu-aceeaşi nesecată desfătare. de aur glodul inimii. fierbinţi. Eşti tainica-mi putere şi mândrie. Apoi rămân singură. risipitorul meu. Nu ştiu nici eu de ce mi-a vorbit din tufişul aprins Dumnezeu. Tu mi-ai făcut ţărâna mai uşoară şi inima aşa de dulce. s-o pun la loc. despre copii şi foame. despre săraci. sărac. pe care îl cercetez mirată iar si iar. . întrezăresc cuvintele de foc. mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac. ca ramura ce toamna se-mpovară de greutatea roadei de pe ea. grea.. Asemeni unui mare cer cu stele. Acestea toate să ţi le plătesc nu voi putea.. să-mi tulbure-ale sufletului ape. de când te ştiu mi-i cerul mai aproape şi nu mai pot durerile să vie. Şi-n mijlocul cereştii mele spaime. ci lasa-mă măcar. cu care-ar trebui să creez lumea. DARURI Tu eşti în inima mea ca un dar neaşteptat şi mult prea scump. să te iubesc. din darurile tale dându-ţi dar.şoptesc cu buzele reci. şi-adânci de-atuncea-s gândurile mele.

Lumina unui gând din ochii tăi. . Puneţi-mi rochii albastre. dacă taci. e pentru că citesc. ne-am iubit. LOGODNĂ Logodnicul vine-n amurg. de alţii întrebând de-au fost aievea cele ce-au trecut. flori. Şi nu mai ştiu anume ce.[Fără nume] O carte-mi ţine-ades tovărăşie Şi-a mai rămas pe rândurile ei. căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut de-ţi vine să porneşti. Stau astfel vremea fără s-o mai număr. EU NU REGRET Eu nu regret povestea de iubire. O. şi-anume când. Şi. Mă-nşală visul bun si mă gândesc Că-mi urmăreşti lectura peste umăr. Ca pulberea de soare străvezie. dăruit? Luna nu vrea să-l zărească. dar e nespus de trist şi de ciudat să simţi c-asemeni unui fir subţire ceva frumos din tine s-a sfărâmat. N-auziţi paşii biruitori? Unde-i inelul scump. vesele pletele-i curg. ce poveste copilărească: cum ne-am văzut.

le-am scuturat. ca să răsar într-o împrăştiere de iarbă şi de flori la primăvară. da-mi zic c-a şasea zi ai obosit. şi nu s-au scuturat. pe-aripa unui flutur. Care-s aşa frumoase când se scutur pe-al straturilor verde cimitir. eu. ori între două foi de trandafir. De cîte ori îmi simt putrezăciunea în care sufletul mi-ai răsădit. m-aş despărţi cu inima uşoară. BELŞUG TRIST Inima mi-i pom împovărat de rodii sângerii . strânge. Doamne. catapitezme-aurite şi strane. DUMNEZEU Oamenii bogaţi au făcut icoane. când gândul se putea.STROFELE POETULUI BOLNAV De trupu-n care mă pândeşti. culege-le cu mâna ta pe toate. I-o taină pentru ce i-a trebuit lui Dumnezeu acest clondir de sânge ( dizgraţios şi greu de mânuit ). Ramurile să se-ndrepte vor către cer şi soare uşurate. tu şti că doare bogaţia lor. nu-ţi contest înţelepciunea. de-o pildă. însă Dumnezeu n-a venit . durere. şi trebuie să vii. scânteietor.

Dumnezeu zbura-n copaci. ciopârţind. Pornea furtuna.în locul astfel îngrădit. sol păsăresc. făcându-i să-nflorească. Codobatură. să dea pământului mană şi ploaie.. se făcea mare şi-nfricoşat. Zi să se facă iară frumos.. sau un porumbel.. Bogaţii stăteau groşi. împărţind minunatul dar." "Facă-se voia ta.." Îi vedea punând semn de hotar. . Avea atâtea de făcut Dumnezeu. mi-a căzut puiul jos. Fugea la săraci. Până venea o pasăre la el. ori s-apuca să crească-n păpuşoaie. Alteori se făcea mic şi s-ascundea în floarea de finic. şi spunea: "Doamne. împovăraţi şi se uitau la sfinţii frumos îmbrăcaţi. În vremea asta. Era când câmpie verde. cerându-le mămăligă şi ceapă. ca muntele cu păduri îmbrăcat.. să răsară soarele şi să-l găsesc. şi oamenii Îl plictiseau mereu. cerând unul pentru altul rău.. Cu secetă şi ploaie-ngheţată lovind într-una. Atunci se supăra. când apă." Şi Dumnezeu punea fulgeru-n teacă şi s-apuca alte lucruri să facă. s-ajute furnicile la muşuroaie. Îi auzea strigând: "Pământul meu.

niciodată n-o să ştie c-a înflorit în flori şi-a curs în ape. de-atâtea lumi luminători.-aşa cum eşti. rodească. Creanga belşugului. ca din pământ şi sură veşnicie să mi te-aducă. şi cum. ne-am iubit.FRAGA Fragedă. N-AR FI PĂCAT. poate. cu truda ei întreagă. inima ni s-a frânt. si nu vor şti că-n glas îţi cânt atâtea cântece când spui cuvinte ce pe buzele oricui nişte cuvinte simple-ar fi rămas. aproape. bucuria mea de-acum.. . pe tine. O. ce poveste copilărească: cum ne-am văzut. ei poate niciodată n-or să ştie din fiecare clipa trecătoare cum ne-am durat noi câte-o veşnicie iubindu-ne. Învaţă-mă cu ce să-ncep şi cum să-i spun aceste-i lumi cât mi-i de dragă că te-a născut. pe gura ta surâsu-i ca un soare.. necontenit scuturată de noi. Învaţă-mă cu ce să-ncep întâi şi-n care vorbe-anume tuturor să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi. Prielnici de-acum ne fie zeii cei blânzi din pământ şi-ai cerului zei o mie. Ea. GÂNDEŞTE-TE.

pală. Să-i umple de iubire şi de soare. şi eu voi scrie toate. ce s-a scuturat pe fruntea mea. să steie răcoroasă. În părul meu ce albe-s degetele mâinii tale. dar ard şi dor de braţe până la umăr goale. Ştiu orice linie sau vinişoară albăstrie a mâinii tale. Mâna ta Mâna ta nu-i fără de temei fierbinte. cum are obiceiul stăpânul. şi dragostea cu inima deodată?. De-aceea. şi ea nu minte. Sărută-mă Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns. şi. spune-mi cum să-ncep anume. fir cu fir. cuprinsă-n noi.şi. Doar sărutarea ta ar fi în stare Să stingă focul rău ce i-a cuprins. ca de femeie-mi par. sau uşoară.. bunăoară. atâta primăvară. şi-aşa de visătoare. după cum şi dânsa pe de rost mă ştie şi să mă uite n-ar mai putea vrodată. . gândeşte-te: n-ar fi păcat să moară. eu vorba i-o-nţeleg. sau rece. să ne iubim de-a pururea pe lume. eu ştiu de eşti sau nu eşti supărat. când pe umeri câteodată mi se lasă. de-mi zic că au în vârfuri şi-n podul palmei jar. orişicât de nensemnată. grea ca plumbul. ca dispreţuitori de cimitir. fiindcă-o să murim şi noi odată. E ca o frunză mare..

. buzele-ncleştate Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut. În loc vor naşte visurile mele De viaţa nouă şi de primăvară.Sărută-mi gura. Sărută-mi fruntea. Îti vor zâmbi din nou înseninate Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput. gândurile rele Şi toate îndoielile-or să moară.