You are on page 1of 2

Mihai Eminescu

Criticilor mei Multe flori sunt, dar puine Rod n lume o s poarte, Toate bat la poarta vieii, Dar se scutur multe moarte. E uor a scrie versuri Cnd nimic nu ai a spune, nirnd cuvinte goale Ce din coad au s sune. Dar cnd inima-i frmnt Doruri vii i patimi multe, -a lor glasuri a ta minte St pe toate s le-asculte, Ca i flori n poarta vieii Bat la porile gndirii, Toate cer intrare-n lume, Cer vetmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-i via, Unde ai judectorii, Ne'nduraii ochi de ghea? Ah! atuncea i se pare C pe cap i cade cerul: Unde vei gsi cuvntul Ce exprim adevrul? Critici voi, cu flori deerte, Care roade n-ai adus E uor a scrie versuri Cnd nimic nu ai de spus.