You are on page 1of 17

Precizări conceptuale în problematica rezolvării conflictelor 1. Conflictul, structura conflictului şi familia de concepte relative la conflict 1.1.Definiţie 1.2. Structură 2.

Concepte corelate conflictului 2.1. Conflictul armat 2.2. Conflictul violent sau conflictul mortal 2.3. Conflictul contemporan 2.4. Conflictul refractar sau insolubil 2.5. Conflictul prelungit 3. Forme de intervenţie în conflict şi încheiere a conflictului 3.1. Prevenirea conflictului. Ombudsman, funcţie şi instituţie 3.2. Transformarea conflictului 3.3. Managementul conflictului 3.4. Reducerea conflictului 3.5. Rezolvarea de probleme 3.6. Acordul /aranjamentul /înţelegerea conflictului 3.7. Concilierea 3.8. Reconcilierea 3.9. Consensul 3.10. Negocierea 3.12. Medierea 2.13. Arbitrarea 3.14. Med-arb 2.15. Mini-procesul 3.14. Diplomaţia secundară (complementară)

4. 5. 6. 7.

Sursele conflictelor Tipologii ale conflictelor Conceptul de rezolvare a conflictului Dimensiuni actuale ale preocupărilor pentru studiul şi practica rezolvării conflictelor

1

“ştiinţa păcii”. Practicienii (rezolvitorii de conflicte. diplomaţi.Niveluri macro şi micro:   Studiile la macro: “studii asupra păcii”. Studiile la nivel micro.   Teoreticienii sunt istorici. terţele părţi) sunt: asistenţii sociali. specialişti în managementul muncii. intermediarii. “studii asupra păcii şi conflictului”. psihologi. strategi militari. avocaţi. “rezolvarea conflictelor sau “managamentul disputelor”. Teoreticieni şi practicieni. psihologii clinicieni. 2 . miniştri. sociologi. specialişti în ştiinţele politice.

p. leza sau elimina rivalii ” (Coser.1.” (1996. 7). 1967. M. 8). 1996. P. scopuri. p. sau posterioare conflictului). p. ceea ce conduce la conflict. 8). 4). 1993. p. 1992. grupuri. Definiţie. John Burton: "O relaţie în care fiecare parte percepe scopurile. Alte definiţii: ▪ James Schelemberg: „Pentru început. J. (J. comunităţi). existenţa unor trebuinţe. Coser: „Conflictul este o luptă între valori şi revendicări de statusuri. structura conflictului şi familia de concepte relative la conflict 1. Existenţa a două sau mai multe “părţi”/„sisteme” (persoane. A.” (Folger. Conflictul. L. sau credinţa că aspiraţiile curente ale părţilor nu pot fi realizate simultan” (Rubin. interesele şi conduita celuilalt ca antitetice alor lui". ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ 3 . valorile. Folger. pe baza intereselor competitive. Incompatibilitatea sau doar diferenţele produc o tensiune care se cere eliberată.1. Conflictul este „o situaţie în care oameni interdependenţi prezintă diferenţe (manifeste sau latente) în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor şi intereselor individuale şi interferează în procesul de îndeplinire a acestor scopuri” (Donohue & Kolt. putere şi resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza. S. putem defini conflictul social ca fiind opoziţia dintre indivizi şi grupuri. Pruit & Kim. valori. însoţitoare. „O divergenţă de interese aşa cum este ea percepută. p. Poole & Stutman. Stutman definesc conflictul ca fiind „ interacţiunea dintre două persoane independente care percep scopuri incompatibile şi interferenţa reciprocă în realizarea acelor scopuri. 3). resurse sau caracteristici individuale care sunt diferite sau incompatibile reciproc (sau numai par unei părţi sau unor părţi) şi prezenţa emoţiilor (anterioare. 1988). Burton. K. a identităţilor diferite şi a atitudinilor care se deosebesc. Poole şi R.

dimpotrivă. care implică o componentă cognitivă (gîndirea. 4 . B. c. 1969. Bernard MAYER (2000). elemente afective (emoţiile). Comportamentul : cooperare vs. inclusiv comunicarea). a interesului). Rolurile componentei afective:: a) b) c) d) Cauză Resursa energetică Mecanism de stingere Simptom sau indicator Managementul emoţiilor: a. constructiv şi prietenos. „Un fenomen psihosocial tridimensional. conciliere vs ostilitatea. Componenta 3: Acţiunea . o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) comportamentală (acţiunea.satisfacerea nevoilor. furia. Componenta 1: Percepţia conflictului (conflict imaginat) Componenta 2: şi o componentă Afectivitatea în conflict (emoţiile şi sentimentele) .2.influenţată de emoţii ca teama. percepţia situaţiei conflictuale). Cele trei laturi ale conflictului nu corelează. Structura conflictului Johan GALTUNG. de la încercarea de a face ceva în dezavantajul altuia. b. exprimarea controlată a emoţiilor.   aspect expresiv (componenta nerealistă a conflictului) orientat spre rezultat (componenta realistă . la exercitarea puterii. apoi la violenţă şi distructivitate sau. amărăciunea şi ura. C. elemente cognitive (convingerile) elemente conative (voinţa). suprimarea temporară. Atitudine a . C ontradicţia – incompatibilitatea scopurilor A.1. coerciţia. exprimarea liberă a emoţiilor. la caracterul conciliant.

▪ Conflictul prelungit. Conflictul violent sau conflictul mortal este similar cu c. ▪ Conflictul refractar pe sau insolubil pe - centrat pe nevoi umane fundamentale. Concepte asociate conflictului ▪ ▪ Conflictul armat . Diplomaţia secundară /complementară /dubla diplomaţie („two track diplomacy”). identitate. 5 . dar în plus include violenţa unilaterală. valori. ▪ Conflictul contemporan .2.conflictele politice şi violente de după războiul rece. armat.ambele părţi utilizează forţa. Violenţa poate fi fizică sau structurală.

„Rezolvarea conflictului înseamn ă lichidarea lui prin metode analitice. întradevăr. care presupun accederea la r ăd ăcina problemei şi obţinerea unui rezultat care este văzut de ambele părţi ca fiind o soluţie permanentă a problemei ” (Burton. Ombudsman. Forme de intervenţie în conflict 3. Prevenirea conflictului.1. ombudsmen). prin win-win (victorie-victorie) care dă satisfacţie ambelor părţi. 6 . Originar din Suedia anului 1809. Pentru ideea de încheiere a conflictului sintagma de rezolvare a conflictului este cea mai generală şi cunoscută. cît şi /sau ca departament. Ombudsmen interni sau externi. conceptul de ombudsman a făcut carieră atît ca angajat (funcţie). Dar sintagma de „rezolvare a conflictului” este interşanjabilă. 1988). Aceasta semnifică.3. de mai mult de un deceniu. deşi se pare că acesta din urmă va reuşi să îşi construiască o identitate proprie. lichidarea definitivă a conflictului. funcţie şi instituţie Ombudsman (pl. cu conceptul de „transformare a conflictului ”.

1995. John Paul Lederach. Transformarea conflictului. după rezolvarea conflictului.3. ∗ ∗    rezolvare a conflictului management al conflictului. sau ca o condiţie premergătoare acestuia. El devine necesar cel puţin în trei situaţii: 7 . care intră în categoria conflictelor majoritate-minoritate).2. conflictele etnice. cînd conflictul este asimetric (de ex.

8 . Managementul conflictului are două accepţiuni majore: a) termen generic pentru toate acţiunile de gestionare a conflictului (prevenţie /prevenire. Strategiile prin care oamenii fac faţă conflctului insolubil sunt: bîrfa. (“reducere a polarizării”). sociologie şi drept. Strategy of Conflict . rezolvare. ridiculizarea. 1990. tratare a consecinţelor). duşmnia de moarte. dar şi b) strategii de control. psihologie. războiul. legea. sau reglare a conflictelor de durată şi refractare la soluţiile pozitive.perspectivă multidisciplinară: economie. terorismul.3. Thomas C. 1960. Donald Black. a fundamentat ştiinţific studiul managementului conflictului. linşarea. Schelling.3. medierea şi evitarea. genocidul.

Nu orice problemă este un conflict. b.3. rezolvarea propriu-zisă de probleme.5. dar toate conflictele au de rezolvat probleme. conflictul. multe elemente de descoperire şi creativitate. Emoţia este relativ scăzută. Rezolvarea de probleme a.concept inutil şi derutant. 9 . Reducerea conflictului . 3.4.

3. pentru traumele suferite.8. Reconcilierea. singura deosebire fiind aceea că părţile nu se întîlnesc. Proces similar medierii. Caută să-i determine pe oameni să-şi reconsidere adversarii istorici. mila (îndurarea) şi pacea. Post-conflict. • • • Charles Hauss. iar terţa parte recurge la un gen de “diplomaţie navetă” (shuttle diplomacy). Abordările identificate (N=12) sunt relevante şi pentru conflictele interpersonale. 10 . dar şi a făptaşului (agresorului). 1995. Acordul /aranjamentul / « înţelegerea » (Conflict settlement) 3. de regulă prin telefon sau e-mail.7. Johan Galtung oferă o sinteză asupra problematicii reconcilierii.6. dreptatea. Concilierea. 3. un proces de vindecare atît a victimei. John Paul Lederach: 4 componente importante: încrederea.

Reconcilierea justificativă natură-structură-cultură. Terţa parte poate sugera părţilor o atribuire externă. 3) structura a fost /este deficientă şi că comportamentul lor a fost legiferat prin poziţiile structurale (legislaţie. existînd patru variante: 1) Dacă victima nu poate accepta circumstanţele atenuante pentru agresor → răzbunarea. 11 .1. funcţie) mai degrabă decît a fi fost ceva personal 4) Perspectivă orientată spre o cultură deficientă .energia părţilor fiind redirecţionată şi valorificată pentru reducerea violenţei care caracterizează culturile lor. 2) Dacă victima poate accepta circumstanţele atentuante pentru agresor → reconciliere. depinde relaţia dintre făptaş şi victimă. De felul în care este înţeles actul săvîrşit de făptaş (violenţa). posibilă în unele cazuri de violenţă colectivă sau individuală.

. Are loc o restituţie. hai să ne vedem de ale noastre.Te iert = Prin aceasta te eliberez de vina faţă de mine. 12 . Reconcilierea prin scuze /iertare. . Acest lucru se poate petrece la nivel interpersonal (îi cumperi altă vază în locul celei pe care i-ai spart-o) sau inter-statal. Posibile traduceri: . 3.2.Accept scuzele = Cred ce spui.Îmi cer scuze = Aş vrea să nu fi făcut ceea ce am făcut şi promit să nu mai fac. reparare. reinstalarea statutului anterior. Aici este o transformare spirituală dublă. Reconcilierea prin reparaţie /restituţie.Te rog să mă ierţi = Te rog să mă eliberezi de vina pe care o simt faţă de tine. .

preotul nu-i va aduce faţă în faţă prea devreme. Succesiunea devine: prezentarea cazului – confesarea pedepsirea prin izolare – reacceptarea de către societate. • • • Numele terţei părţi este acum statul (judecătorul). 5. 13 .4. Reconcilierea teologică /penitenţă. Numele terţei părţi este acum “preotul”. Făptaşul se simte eliberat de vina faţă de societate. Reconcilierea prin abordarea juridică /a pedepsei. ci va discuta separat. O problemă majoră: victima poate cere să fie lăsată în pace .

Reconcilierea prin relatări. Reconcilierea prin dramatizări /retrăiri a) povestirea întîmplării. apoi să inventeze împreună o continuare alternativă. b) crearea unei piese pentru a fi prezentată la tv spre consum public Jucătorii pot retrăi evenimentele pînă în momentul în care s-a greşit. În Japonia Soka Gakkai a adunat memoriile femeilor în 26 de volume. 7.6. Reconcilierea prin karma. 14 . 8. Ex. ca parte implicată sau ca martor. Irlanda in 1975.

15 . Jelirea (doliul) comun. Reconcilierea ho’o ponopono. Reconcilierea prin rezolvarea comună a conflictului se referă la implicarea populaţiei în discutarea a ceea ce a fost şi a ceea ce va urma. Cei 3R: reconciliere.9. Reconstrucţia comună. reconstrucţie şi rezolvare. 10. 12. 11.

10. 3.un punct de vedere comun (ca preparativă pentru negociere) sau chiar o soluţie. 16 . Medierea (“negociere asistată”) În consens este considerată atitudinea medierea pură medierea cu muşchi. Negocierea.11. fiecăruia. 3. Consensul .9.3.

12. Arbitrarea.13. Arbitrarea se foloseşte îndeosebi în conflictele dintre organizaţii. 3. pentru a păşi la negocieri. Med-arb. 3. 17 .3.14. Diplomaţia secundară (Two Track diplomacy)  „diplomaţie dură” versus „diplomaţie blîndă”.15. Mini-procesul   proces de tatonare cînd părţile au nevoie să audă un rezumat al cazului lor. 3.