You are on page 1of 28

M U Z E U L N AŢ I O N A L B R U K E N T H A L

PINACOTECA BRUKENTHAL PICTURA FLAMANDĂ ŞI OLANDEZĂ

2004

M U Z E U L N AŢ I O N A L B R U K E N T H A L PINACOTECA BRUKENTHAL PICTURA FLAMANDĂ ŞI OLANDEZĂ 2004 .

Pe copertă: Frans BOELS (1555 .1596) Peisaj stâncos cu cascadă Foto: Alexandru Olănescu Gracă / Tehnoredactare: Chris Balthes .

cei din Delft au dat un nou impuls scenelor de interior iar Leida a fost centrul picturii de naturi statice. Şcoala din Haarlem şi-a păstrat renumele în domeniul picturii de portret. care după 1579 au început treptat să se desprindă din uniune formând ulterior Republica Provinciilor Unite. clasicizantă. aceea a cetăţeanului stăpân pe propriile sale rosturi. Având ca punct comun de pornire arta neerlandeză din secolele XV şi XVI. scenă de gen şi temă istorică. alături de celelalte colecţii. În pictură. nucleul patrimoniului muzeal de artă europeană datorat legatului testamentar al baronului Samuel von Brukenthal. al cărei gust pentru artă a fost îmbrăţişat şi de clasele de mijloc care prosperau ca urmare a comerţului înoritor. colecţia de pictură amandă şi olandeză însumează aproximativ 450 lucrări. Provinciile sudice au rămas catolice. Bruxelles a fost cea mai importantă şcoală de peisaj iar în Anvers a fost fondată o societate artistică – cercul romanist – care îşi propunea promovarea principiilor picturii italiene în Ţările de Jos. Dordrecht şi Utrecht erau cunoscute şi apreciate şcoli de peisaj. începând din Renaşterea târzie. în principal protestante. Gand şi Bruges pot  considerate principale centre ale artei dar şi ale comerţului din Flandra. cu accent pe secolul XVII. arta olandeză s-a dezvoltat independent. mentalitate sinonimă cu noţiunea de emancipare spirituală. Lucrările expuse pe simeza galeriei Brukenthal sunt o mărturie în favoarea măiestriei pictorilor amanzi şi olandezi. Acestea constituie. arta amandă a evoluat continuu. răspândit în Flandra vecină. Pictorii din Haga erau solicitaţi în special pentru portrete. Bruxelles. „secolul de aur” al artei din Ţările de Jos.PICTURA FLAMANDĂ ŞI OLANDEZĂ Parte integrantă a Pinacotecii Brukenthal. 1 . Centrele sau şcolile de pictură s-au dezvoltat având o tradiţie proprie. din 3 ianuarie 1802. aate sub dominaţie spaniolă. Amsterdam. Haga. Anvers. peisaj. În provinciile nordice. permiţând vizitatorului să urmărească evoluţia stilistică în cadrul temelor. şcolile de pictură amandă şi olandeză s-au separat în secolul XVII. acest fapt s-a tradus prin respingerea Barocului fastuos. Leida. la Haarlem au înlocuit manierismul cu un stil de orientare amandă. În provinciile nordice. În timp ce artiştii activi la Utrecht au adoptat la început manierismul şi ulterior caravagismul. În provinciile sudice ale Ţărilor de Jos. ind susţinute de biserica romano-catolică şi de aristocraţia privilegiată. din secolul XVI până în secolul XVIII. natură statică. s-a cultivat o mentalitate specică.

personaj considerat protectorul cărturarilor. Abraham Janssens. 1). Anvers şi Viena.c. Marinus van Reymerswaele (c.1495 . Hendrick Goltzius. München.1560) a fost un discipol al lui Quinten Metsys. Tematic. Lucrarea Sfântul Ieronim (g. Frans II Francken au difuzat. Artişti. ebraice şi creştine au hrănit imaginaţia generaţiilor de artişti. Joachim Wtewael.1495 . 1.1560) Sfântul Ieronim 2 . Acest gen a fost ilustrat de mari maeştri precum Pieter Paul Rubens şi Jacob Jordaens cărora li s-a adăugat o serie de mici maeştri.SCENA RELIGIOASĂ ŞI MITOLOGICĂ Eroii istoriei sacre sau profane. Pe lângă lucrarea de la Sibiu. Frans Floris. idealurile Manierismului. Hendrick van Balen. pot  menţionate exemplarele cu acelaşi subiect de la Madrid. Amsterdam. constituind pentru penelul acestora o sursă de inspiraţie. Marinus van REYMERSWAELE (c. miturile mediteraneene. printre care Marinus van Reymerswaele. este reprezentativă pentru Manierismul practicat la Anvers în prima jumătate a secolului XVI.c. Stilul lucrării este detectabil în exacerbarea formală a “gesticii vorbitoare”. în centrele revigorate ale nordului. persistau atât subiectele religioase din Vechiul şi Noul Testament cât şi alegoriile şi episoadele mitologice care sunt reprezentate uneori în ambianţa scenei de gen.

Hendrik van BALEN şi Jan I BRUEGHEL (1575 . Hendrick I van BALEN (1575 . Episodul mitologic al Judecaţii lui Paris (g. precum şi la alegoria celor cinci simţuri. al neatingerii de fapt.1632 / 1568 . al pipăitului.1632) Judecata lui Paris 3 . este o problemă delicat tratată de Hendrick van Balen (1575 .1632) şi Jan I Brueghel (1568 .1625 ) Noli me tangere 3. Gestul atingerii. Îmbinând tradiţiile Manierismului din Anvers cu ale celui european. Se face referire la momentul în care Isus spune aceste cuvinte. autorii acestei lucrări. 2) invită privitorul în spaţiul şi timpul biblic.1625). 3) i-a inspirat lui van 2.Personajele lucrării Noli me tangere (g. Hendrick van Balen a fost pictor al scenelor mitologice şi alegorice.

Un "italienizant" renumit în epoca sa.1638) a fost un adept al Manierismului cultivat la Utrecht. Frans Floris van VRIENDT (1519/20 . Hendrick Goltzius (1558 . Frans Floris (1519/20 . Silen şi Venus cu Cupidon. Creaţia sa a dominat mediul artistic din Anvers. prin scenele mitologice. cu scene mitologice pline de farmec şi preţiozitate. după perioada petrecută la Roma în care a fost inuenţat de creaţiile lui Michelangelo şi Tintoretto. Apreciat pentru operele sale de mari dimensiuni cu subiecte religioase. printre altele. moartea naturii. Manierismul elegant al compoziţiei. 4. personajele cu gesturi afectate şi arabescul contururilor relevă înrudiri cu exemplarele similare din opera lui Rottenhamer de la Stockholm. inspirată de povestea biblică a frumoasei şi cinstitei soţii a lui Joachim.1570) Susana la baie Exponent al Manierismului practicat la Haarlem. În colecţia Brukenthal. Köln şi Cambridge. 4) este un exemplu elocvent de lucrare manieristă. iarna şi renaşterea ei la viaţă.1570) a devenit. Înuenţat de Goltzius. alegorice şi religioase. un reprezentat de marcă al curentului romanist. Wtewael s-a făcut remarcat şi prin tablourile de format mic. Variante ale lucrării sunt semnalate la Pommersfelden.1617) este prezent cu lucrarea Adonis. primăvara. Wtewael este prezent cu Ceres. 4 . cu cornul şi lancea de vânătoare în mână. Cultul lui simboliza. Susana la baie (g. realizate în maniera lui Spranger şi Zuccaro. tânărul şi chipeşul vânător.Balen o compoziţie concepută şi realizată ca un subiect de gen. Joachim Wtewael (1566 .

În lucrarea de factură manieristă Neptun şi Amphitrite (g.1632) a pictat teme religioase. alegorice şi mitologice. istorice. Bacchus şi Venus (g. alegorice. Atitudinea scenică a personajelor ca şi anatomiile sculpturale.1642) Neptun şi Amphitrite 5 .Abraham Janssens (1575 . Frans II Francken (1581 . nuanţele plate şi juxtapunerea planurilor sunt evidente pentru stilul caravagist pe care Janssens l-a adaptat manierismului local. pe lângă scene biblice. Descendent al unei cunoscute familii de pictori din Anvers.1642) tratează adesea. Frans II FRANCKEN (1581 . Bacchus şi Venus 6. Abraham JANSSENS (1575 . 6) Frans II Francken preia iconograa motivului 5. de gen şi subiecte mitologice.1632) Ceres. Lucrarea lui cu temă mitologică Ceres. 5) preia ideea de bogăţie terestră. de obicei. de mari dimensiuni.

Rubens. urmând liera Rafael . după călătoriile şi studiile făcute în Italia. este transformat într-o scenă de gen. Hendrick ter BRUGGHEN (1588 . al cărui elev a fost. puţini sunt aleşi". 9) conrmă virtuozitatea şi stilul original al lui Bramer. 8). evitând accentele brutale caravageşti.1674). Lucrarea cu temă biblică Pilat spălându-şi mâinile (g. Florenţa. Compoziţiile religioase ale lui Pieter van Mol (1599 . este tema lucrării Musarul fără haină de nuntă (g.1650) păstrează o puternică amprentă a inuenţei lui Rubens. Ter Brugghen foloseşte un ecleraj moderat care construieşte o formă cursivă. Hendrick ter Brugghen (1588 .1629) David cu capul lui Goliat 6 . Prezent pe simeza galeriei cu o lucrare al cărui subiect este rar întâlnit în pictura Ţărilor de Jos. Lucrarea autografă de la Sibiu are variante în marile muzee europene din Anvers. unul dintre numeroşii discipoli ai lui Rembrandt. în tabloul David cu capul lui Goliat (g.Giulio Romano . La Utrecht a activat un număr de artişti care. 7.Spranger . Braunschweig şi Varşovia. Un loc aparte în cadrul colecţiei îl deţine Leonard Bramer (1596 . devenind unul dintre exponenţii cercului caravagiştilor. Madrid.“triumfului marin”. Mol ilustrează parabola biblică a festinului nupţial încheiat cu spusele regelui "mulţi sunt chemaţi. Gentileschi şi Saraceni.1629) a fost o prezenţă activă la şcoala din Utrecht. Subiectul biblic al triumfului lui David. au introdus şi în pictura olandeză elemente din maniera lui Caravaggio. subliniind racursiul de sorginte manieristă. Înuenţa italiană este receptată sub forma complementarului. Lucrarea de la Sibiu are replici în Statele Unite şi în Olanda. Între aceştia sunt de menţionat: Hendrick ter Brugghen. învingătorul uriaşului Goliat. mai ales după ce a fost inuenţat de creaţiile lui Guido Reni. Jan van Bylert şi Gerrit van Bronkhorst. 7).

Leonard BRAMER (1596 .1674) Pilat spălându-şi mâinile 7 .8.1650) Musarul fără haină de nuntă 9. Pieter van MOL (1599 .

Acestea ca şi textele. sec. Peter Paul Rubens. O lucrare care a lipsit 30 de ani de pe simeza galeriei Brukenthal. Adriaen Thomasz Key. Anthonis van Dyck. portrete meditative şi luminate de savanţi. Artistul preia schema iconogracă folosită anterior de Rogier van der Weyden şi Hans Memling în pictura secolului XV.) Portret de bărbat cu craniu 8 . Gonzales Coques şi Frans I van Mieris. XV). Michiel Mierevelt. încă din secolul XV. aşa cum remarca Johan Huizinga în Amurgul Evului Mediu în Ţările de Jos. Frans I Pourbus. Jan Bylert. în 1998. gentilomi şi clerici. şi anume prezenţa craniului şi a crucixului. XV. sec. 10. 10) realizată de Maestrul Legendei Sfântului Augustin (sf. Ea şi-a reluat locul. Jan Anthonisz van Ravesteyn. Augustin (sf. deseori prezente pe verso-ul tablourilor.PORTRETUL În Flandra şi Olanda prezenţa umană a constituit o permanenţă în reprezentarea plastică. în urma furtului din 1968. Numele prezente în galeria Brukenthal marchează principalele etape ale evoluţiei acestui gen în arta Ţărilor de Jos: Frans Floris van Vriendt. Maestrul Legendei Sf. dar şi de meşteşugari şi ţărani. este Portret de bărbat cu craniu (g. fac trimitere la “fragilitatea existenţei umane şi speranţa în mântuire prin sacriciul Răstignirii lui Christos”. Maeştrii neerlandezi care au lucrat în ţinuturile natale sau cei care au cutreierat Europa au realizat egii trufaşe sau pioase de monarhi.

portrete.1581) şi Adriaen Thomasz Key (1544 . Peter Paul RUBENS . Peter Paul RUBENS .1576) excelează în sfera acestui gen pictural prin realizarea unei atmosfere de comuniune psihologică între spectator şi personajele reprezentate. ca în lucrarea Bărbat cu glugă roşie. istorice şi mitologice la scenele de gen.atelier (1577-1640) Sf.1640) reprezintă ipostaza de aur a stilului baroc în arta amandă. temperând uneori apelul prea accentuat la structurile de egie pe care le-a avut portretul amand în prima jumătate a acestui secol. studiile de portret serveau în mare parte drept model elevilor săi. Lucrările lui excelează prin vitalitate. Lucrarea Portret de bărbat este elocventă în acest sens. eliberate de rigoarea pozei care dădeau "portretului" amand un aspect de egie. Alături de aceştia. Artistul a abordat o multitudine de subiecte de la cele religioase. Portretiştii din a doua jumătate a secolului XVI vor prelua înnoirile aduse de Floris.1589) lucrează portrete de aparat. Franciscus Xaverius 9 .1570) este caracteristică Manierismului amand. peisaje şi desene pentru sculpturi.Opera lui Frans Floris van Vriendt (1516/20 . Peter Paul Rubens (1577 . austere şi ociale. senzualitate şi 11. Ignatius de Loyola 12. pentru patriciatul amand.atelier (1577-1640) Sf. Frans I Pourbus (1545 . Pictorul reuşeşte să realizeze zionomii expresive. Anthonis Mor (1519 .

Printre pictorii care au încercat să descifreze alfabetul suetului uman. Ignatiu de Loyola (g. Jan Anthonisz van RAVESTEYN (1570 -1657) Portret de femeie 10 .Nassau. Marea Britanie. şi pe Sf. Originalul lucrării se aă la castelul Warwick.1657). cele două tablouri reprezentându-i pe Sf. Acesta din urmă este prezent în colecţia muzeului cu un Portret de femeie (g. El a imprimat o anumită eleganţă vanitoasă modelelor sale.fast. 11). misionar iezuit în Asia. 12). inuenţa sa a fost decisivă nu numai în şcolile de pictură din Flandra dar şi pentru pictura europeană. Cu Portretul de bărbat Mierevelt atestă abilitate în portretizarea gurii umane observată de aproape. fondatorul ordinului iezuit al Contrareformei. Unul dintre cei mai reprezentativi portretişti de la începutul secolului XVII. se numără Jacob Duck (1600 . Opera lui Ravesteyn este mai plină de viaţă şi farmec decât cea a maestrului său. Franciscus Xaverius (g. construite în tradiţia lui Anthonis Mor. 13) care păstrează aceeaşi construcţie specică portretului de aparat. Portretele lui Mierevelt au naturaleţe şi simplitate iar vestimentaţia este minuţios realizată. a fost Michiel Mierevelt (1567 . Stilistic. Portretul lui Franciscus Xaverius pare a  o preluare a imaginii din ampla compoziţie numită Miracolul Sfântului Franciscus Xavier aată la Viena. Pictorul a fost întrecut de doi dintre elevii săi: Paulus Moreelse şi Jan Anthonisz van Ravesteyn (1570 . nu sunt lipsite de participarea lui Rubens prin concepţia şi factura lor. artistul ind mai apropiat de compoziţiile tradiţionale.1667) cu portretul de Soldat fumând şi 13. pictor al curţii princiare de Orania .1641). Lucrări de atelier.

exponent al picturii axată pe “detaliul n”. relevând gustul pentru alegorie. Bărbat cu pipă la fereastră (g. 14. accentele care vizează zionomiile şi costumele sunt realizate prin ecleraj. Lucrarea lui Duck prezintă similitudini cu cea a fumătorilor din tablourile lui de la Cambridge şi Los Angeles. orele zilei. realizând un impresionant album al prezenţei umane din acele veacuri.1681). este lucrarea realizată de Frans I van Mieris (1635 .1671) cu Bătrâna cu ochelari. Maeştrii Ţărilor de Jos au transformat portretul în document viu. Artist de succes. în urma furtului din 1968. practicat de caravagiştii din Utrecht. Văzul şi Gustul au constituit o categorie aparte a scenei de gen amande în secolul XVII. Cele două portrete sunt exemple de lucrări în care artiştii stăpânesc ştiinţa modelului. alături de alte subiecte precum: anotimpurile. Frans I van MIERIS (1635 . Concepute în imagini separate. Gonzales Coques (1614 .1603 . Ranamentul cromatic şi neţea pensulaţiei au făcut să e considerat.Jan van Bylert (c. Mirosul. ca şi Gerard Dou. Una din cele patru picturi recuperate după 30 de ani. vârstele vieţii. Van Mieris s-a ipostaziat deseori în vestimentaţie fantezistă.1684) a avut comenzi pentru regele Angliei şi pentru casele de Orania şi Brandenburg. râzând sau făcând grimase. 14). reprezentarea celor cinci simţuri: Pipăitul. ca în tabloul în discuţie. practicată la Leida de artiştii sfârşitului de secol XVII.1681) Bărbat cu pipă la fereastră 11 . Auzul.

Compoziţiile sale sunt mult mai dinamice decât cele ale lui Snyders.1693).1661). realizează compoziţii simple. Jordaens şi Cornelis de Vos. conrmă cele armate. mai familiară. van Dyck. ei sunt preocupaţi de precizia redării formelor şi de exactitatea materialităţii elementelor respective. Frans Snyders (1579 . încep a  introduse obiecte cotidiene care făceau scena reprezentată mai atrăgătoare. 15. Lucrările de pe simeza galeriei Brukenthal. fără efect decorativ în intenţie. Bucătăreasă amandă. Considerat de istoricii de artă drept cel mai important pictor amand de naturi statice. În secolul XVI. în cadrul temelor religioase. iar măiestria lui răzbate prin ranamentul cromatic şi pensulaţie. cu evidente conexiuni stilistice cu lucrarea de la Ermitaj. inuenţat de Snyders în desăvârşirea structurilor Barocului. Alexander Adriaenssen (1587 . Jan FYT (1611. reprezentanţi ai tendinţei descriptive. iar în secolul XVII. 15). decorativă. ea devine subiect de sine stătător. Asimilând inuenţele rubensiene. şi Vânat păzit de câini (g.1661) Vânat păzit de câini 12 .1657) a colaborat cu Rubens. în reprezentarea naturii statice. statice.NATURA STATICĂ Începuturile naturii statice amande şi olandeze se plasează în secolul XV când. a reuşit de multe ori să-şi întreacă maestrul. Jan Fyt (1611 . se continuă două mari tendinţe: descriptivă şi decorativă.1661) şi Frans Ykens (1601 . Snyders conferă naturii statice o structură barocă. Elocvente sunt Natură statică cu papagal. Negustorul de vânat.

Cambridge.1667) a rămas apropiat stilului lui Seghers. impresionantă.Mentorii lui Joris van Son (1606 . Karlsruhe. 16). paleta cromatică luminoasă. Joris van Son (1606 . Joris van Son preferă ghirlandele cu fructe în locul celor cu ori. van Thielen a fost un practicant al retoricii baroc olandeze.1684) au fost Frans Snyders. Dar. în lucrarea Fructe pe un piedestal antic cu Sfânta Familie (g. 13 . deseori saturată. aşezată de obicei pe un cadru de piatră. el a învăţat structura amplă. elementele ornamentului emblematic amplicând simbolismul oral. În cazul lui. De la aceştia. Tipologia Naturii statice cu coloană se întâlneşte şi la alte lucrări ale lui van Son de la Bruxelles.1684) Fructe pe un piedestal antic cu Sf. În acest fel. Familie Cunoscut pictor de ghirlande şi buchete de ori. Jan Philip van Thielen (1618 . Jan Fyt şi Jan Davidsz de Heem. 16. ghirlanda de ori trebuia să e bogată.

14 . Frans BOELS (1555 . în imaginile breviarelor sau în miniaturi. Peisaj stâncos şi Peisaj stâncos cu pod de piatră (g. de o maiestoasă şi plină de mister sălbăticie.1596) se remarcă prin cromatica subtilă. din motiv de fundal. par să întreacă realismul peisajelor realizate de Bol. Compoziţia lucrării Peisaj cu vânătoare de cerbi în pădure de stejari (g. Peisaj stâncos cu cascadă. vizibil inuenţată de Hans Bol. peisajul. Folosit în secolul XV ca fundal convenţional pentru plasarea guraţiei. 18) este tipică perioadei de tranziţie de la Manierismul târziu către o reprezentare naturistă ce prevesteşte elementele Barocului. Peisajele miniaturizate ale lui Frans Boels (1555 . Din cele şapte lucrări semnate de Frans Boels. 17. profesorul său. Imaginile “cosmice”. Ulterior. aşa cum apare în lucrările lui van Eyck. animată. Coninxloo abordează tema codrului grandios.1596) Peisaj stâncos cu pod de piatră Gillis van Coninxloo (1544 .PEISAJUL Un motiv care a existat permanent în arta Ţărilor de Jos a fost cel al naturii. Stockholm. peisajul evoluează în secolul XVI cu Pieter I Brueghel spre o viziune panoramică. cu decor aproape teatral.1607) a avut un rol remarcabil în evoluţia peisajului în Flandra de la Brueghel la Rubens. 17) şi patru la Nationalmuseum. devine subiectul principal al compoziţiei. istoricul de artă Theodor von Frimmel semnalează trei la Muzeul Brukethal. uşor vaporoasă. Considerat un novator al peisajului amand.

Savery creează imagini ale unei 19. Gillis van CONINXLOO (1544 .18.1639) Vânătoare de cerbi 15 .1639) a fost continuatorul lui Gillis van Coninxloo. a studiat animalele din parcul zoologic imperial. dar dominanta creaţiei sale sunt peisajele.1607) Peisaj cu vânătoare de cerbi în pădurea de stejari Pictorul amand Roelandt Savery (1576 . În lucrările cu această temă. cu acest prilej. A fost în serviciul lui Rudolf al II-lea la Praga şi. Roelandt SAVERY (1576 . Artistul a pictat scene de gen şi naturi statice.

Jodocus de MOMPER (1564 . Pentru el. lucrările cu peisaj montan 20. Joos de Momper (1564 .1634/5) Peisaj montan cu moară 21. ecleraj fantastic.1634/5) se înscrie printre reprezentanţii de marcă ai picturii de peisaj amand. 19) este motiv pentru reprezentarea unui peisaj cu forme ample.lumi pitoreşti. Tema preferată de Momper a fost peisajul montan pe care n-a obosit să-l redea până către sfârşitul vieţii. ind activ în perioada de tranziţie de la concepţia manieristă la o redare realistă a peisajului. răsar din vegetaţia luxuriantă. într-o compunere barocă.1634/5) Peisaj marin după furtună 16 . adesea exotice. în care animalele sălbatice. Vânătoare de cerbi (g. fantastice. Jodocus de MOMPER (1564 .

ruine. ecleraj particular. o caracteristică a şcolii bruxelleze. multe din lucrările lui van Goyen pot  văzute în muzeele sau colecţiile particulare din Amsterdam. Rotterdam. orizontul coboară. 21) a fost executat spre sfârşitul carierei pictorului. precum Nicolaes Berchem. toate cuprinse într-o compoziţie ordonată pe diagonală. Van der Poel. 20). esenţa vieţii şi sursa de prosperitate pentru mulţi cetăţeni. au fost preluate din Italia şi grefate pe structurile tradiţionale. Acesta a avut meritul de a aborda concepţia peisajului panoramic. Lucrările au fost realizate în perioada în care pictorul a adoptat o paletă monocromă.1665) abordează teme inspirate din viaţa satului. munţii apar ca fortăreţe de necucerit în faţa cărora omul pare insigniant. colibe dărăpănate. Un exemplu în acest sens este Peisaj montan cu moară (g. în maniera proprie. 17 . Jan van Goyen. Alsloot a colaborat cu mulţi pictori amanzi. Pictor prolic. compoziţia se schimbă în favoarea impresiei de ansamblu pe care o oferă natura. motivul se simplică. conştient de micimea imaginii pe care o oferă prin comparaţie.1628) a fost o gură proeminentă. a pictat peisaje meridionale animate de scene pastorale. Peisaj olandez cu râu şi Peisaj olandez cu ţărani. concepţie abordată frecvent în imaginile hibernale. Înteresul acestui pictor montium s-a îndreptat apoi către peisajul deluros valon şi întinsele câmpii amande. Reprezentant al şcolii de peisaj din Haarlem. imensitatea cerului ocupă mare parte din compoziţie. de această dată. iar Denis van Alsloot (1570 . iar observaţia exactă cu poezia. Jan Cossiau. Nicolaes Berchem (1620 .au o arhitectură aparte. Marea. Lingelbacht. În termenii realizării artistice. Artiştii privesc natura de departe. aspecte hibernale. vegetaţie abundentă.1683) este apreciat ca unul dintre cei mai reprezentativi artişti italienizanţi ai şcolii olandeze. unii peisagişti olandezi. Jan Baptist Weenix. Haga. cu jocuri sau ocupaţii pastorale. iar dintre aceştia trebuie menţionaţi Jan II Brueghel. În secolul XVII. exploatând efectele de clarobscur. Peisaj marin după furtună (g. ca în cele două lucrări executate. peisagiştii olandezi realizează lucrări în care realul este asociat cţiunii. Mai rar s-a oprit Momper asupra peisajelor marine. Cea mai importantă şcoală amandă de peisaj din acea perioadă a fost şcoala de la Bruxelles. ca în Peisaj de iarnă. au fost inuenţaţi de arta italiană. Paul Bril şi Gillis van Coninxloo. cu vegetaţie bogată. grupuri mici de personaje. În secolul XVII. München şi Praga. amănuntele sunt indicate sumar în ordinea importanţei lor în ansamblu. De menţionat sunt lucrările ce aparţin lui Herman II Saftlevan. Subiectele. Jan van Goyen (1596 . a devenit cel mai frecvent subiect în peisagistica amandă şi olandeză deoarece ea reprezenta viaţa de ecare zi a marinarilor cu norocul şi ghinionul ei.

oferind conexiuni cu tablourile lui Avercamp. în cea amandă. ci şi pentru că ea constituie un document de epocă ce ilustrează episoade ale vieţii sociale. 22. Pieter Paul Rubens. Totuşi. ale obiceiurilor şi moravurilor unei lumi colorate şi pestriţe. De mici dimensiuni. câţiva artişti. Van Essen este prezent în galeria Brukenthal cu lucrarea Demonstraţie navală (g.subiecte mitologice. 18 . cu funcţie estetică în interioarele locuinţelor. panoramice în picturi de dimensiuni mici. Frans Snyders. Lucrarea Peisaj de iarnă continuă liera tradiţională a peisajelor de iarnă olandeze. Anthonis van Dyck. Lucrarea Vedere din Londra oferă o imagine panoramică a Londrei şi Tamisei văzute din zona Greenwich. Jan van ESSEN (activ 1658/9) Demonstraţie navală în rada portului Neapole SCENA DE GEN În Flandra şi Olanda. spiritul atent sau inventiv al artiştilor surprinde varii ipostaze ale vieţii.1718) a fost preocupat de reprezentarea spaţiilor monumentale. scena de gen oferă o frescă a vieţii cotidiene. Opera lui Grifer este reprezentativă nu numai pentru datele topograce amănunţite ale unor peisaje ca cele din colecţia Brukenthal. vor reuşi să impună astfel de lucrări cu subiecte legate de dramele mării: furtuni şi naufragii. fără prejudecăţi şi deseori cu umor. Jan van Essen sau Pieter van de Velde. asemeni marilor maeştri ai şcolii amande. pictura de marine era considerată un gen secundar în epoca lui Rubens. în special teatrele în aer liber şi târgurile. între care Bonaventura Pieters. Jan II Brueghel. Esaias van de Velde şi cu pictura italiană. inspirată după originalul brueghelian Vedere a portului Neapole. direct. aat în galeria Doria Pamphili din Roma. Jan van Essen (activ 1658/9). Spre deosebire de şcoala olandeză. Jan I Grifer (1652 . 22). a vizitat Italia. Viaţa de zi cu zi este prezentată natural. Peisaj cu castel şi Vedere din Londra.

1661) şi Ţăranul în capcană al lui Adriaen van de Venne (1589 . Joost Cornelisz Droochsloot (1586 . realizând sugestiv satira socială a subiectului ales.1666) (g. străbate voioşia chermezelor. se întâlneşte la Jan van de Venne (c. Continuatori ai tradiţiei lui Esaias van de Velde. Preferinţa pentru realismul vieţii cotidiene.1666) Chermeză 19 . băutorii. Mai presus de orice. a jovialităţii cu care oamenii Ţărilor de Jos nu au încetat să-şi trăiască viaţa. scena de gen păstrează elementele manieriste tardive. prin Hendrick van Balen şi Frans II Francken. 23) şi Jacob II Savery (1593 . inuenţaţi de Frans Hals.1631) în lucrarea Ţăranul şi satirul sau la fumătorii. la Jan Lys (1597 . Încăierare între ţărani.c. Adriaen Brouwer înnoieşte scena de gen amandă cu un stil naturalist şi pitoresc. pictorii olandezi de scene de gen rămân totuşi talentaţi „mici maeştri”. La începutul secolului XVII.1592 .1652) Petrecere ţărănească.1651) în Satirul şi ţăranul.1662) dovedesc măiestrie în construirea expresiilor. a petrecerilor populare care sunt mărturia plăcerii. muzicanţii din compoziţia lui Albert Cuyp (1612 . mai ales în cromatică şi în repetiţia formelor.1621/27) au fost fascinaţi de astfel de ocazii şi le-au imortalizat. Lucrările Vraciul satului a lui Joos van Craesbeeck (1605/8 . sunt numai câteva exemple de lucrări cu această temă. Joost Cornelisz DROOCHSLOOT (1586 . stil urmat de Joos van Craesbeeck şi David II Teniers. însoţită uneori de nota moralizatoare.scenele de gen rămân dele tiparului convenţional. 23.

scena este inclusă rescului cotidian.1678) s-a armat ca un reprezentant al Barocului amand. de această dată o conversaţie între un bărbat şi o femeie. Frans Hals a fost un mare inovator în domeniul portretisticii. intens. Colaborarea cu Rubens şi impactul cu caravagismul l-au condus pe Jordaens spre un limbaj plastic naturalist. Este posibil ca el să  studiat maniera lui Vermeer şi anume redarea materialităţii luminii şi a obscurului.1669). Lucrarea Odihnă după vânătoare este un imn adus energiei umane.24. Jordaens a creat o lume a formelor şi gurilor care. Originalitatea manierei sale. Jacob Jordaens (1593 . Anonim olandez (a doua jumătate a sec. Artistul care a realizat lucrarea Vânzătorul de lămâi (g. subiect ce domină scenele de gen inspirate din viaţa rustică. iepurii şi păsările vânate nu sunt numai 20 . neştiute până la el în pictură. iar artistul a ştiut cum să-l realizeze. Îndiferent de temă. Opulenţa vânatului realizează legătura. XVII) Vânzătorul de lămâi Simplitatea este o virtute supremă pentru pictorul olandez. Tot simplităţii i se poate circumscrie şi Dialogul lui Harmen Frans Hals (1611 . El a părăsit canoanele existente şi a introdus libertate şi uşurinţă în execuţie. în genere. Momentul surprins de el este “un gest”. atmosfera care ascunde sau descoperă suprafeţe. victoria lui zilnică. sunt mai pământene şi mai robuste decât acelea ale lui Rubens dar mai puţin strălucitoare. trofeele. bazată pe vitalitatea naturii. principala idee a lucrărilor lui Jordaens este lauda omului. 24) este încă necunoscut. îndrăzneala şi viziunea sa artistică au precedat pe cea contemporană lui.

vizitatorului sau lectorului. Sanda Marta 21 . este asociată cu tema dragostei venale. dar şi un simbol al prosperităţii comanditarului din Anvers. Proxeneta.1661/2) este circumscrisă în principal scenei de gen. prin intermediul unor personalităţi artistice. de Urs Graf. tratată iniţial în gravură. Tematica lucrărilor lui Jan van Bronchorst (1603 . "Micii maeştri" au arătat o mare individualitate şi originalitate. câteva repere spirituale aate în Pinacoteca Brukenthal.recompense pentru abilitatea vânătorului. (g. Selecţia prezentată a încercat să dovedească cât de extinsă sau cât de comprimată este dimensiunea timp pentru domeniul creaţiei artistice unde. se pot întrezări intervale innite. Preferinţa lui Samuel von Brukenthal pentru pictura amandă şi olandeză. Jan Gerrits van BRONCKHORST (1603 . la expoziţia memorială “Jordaens”. pentru această artă europeană şi totuşi atât de particulară etnic.1661/2) Proxeneta Marele interes de care s-a bucurat permanent pictura din Ţările de Jos se explică prin varietatea metodelor de exprimare ale artiştilor în a înfăţişa realitatea timpului lor. 25. reprezintă un test ce ar trebui completat de generaţii. ei nu pot  clasaţi ca simpli imitatori ai "marilor maeştri". 25) realizată în atmosfera tipic caravagistă. Lucrarea a fost expusă la Ottawa în anul 1968. Prin acest demers am încercat să ofer.