You are on page 1of 2

Dante Alighieri – Divina Comedie (1321) Plasat în finalul Evului Mediu, propune o alegorie, prin care se marchează continuitatea

Evului Mediu, o contemplaţie sau viziune. Deschiderea de idei către antichitate ca model anticipează, prefigurează Renaşterea. Florenta – 80% din marile voci vin din Florenta. Comedie = contemplatie. Divina Comedie este: 1. Imaginea Florenţei şi a Italiei în furtunile politice din secolul XIV 2.O călătorie spirituală a unui poet, care prin metafore descrie păcatele lumii, credinţa şi iertarea. 3.O călătorie a sufletului dornic de mântuire şi pocainţă, din sfera întunecată înspre grădina paradisului, peste care troneaza lumina divină – sfârşitul – “ieşirâm iar către lumina şi stele”. 4.Un iter mentis, un drum al minţii prin treptele care pot duce la purificare şi înălţare (infern – purgatoriu – paradis). Marile teme Călătoria – presupune cunoaşterea de sine şi de lume. Porneşte de la pădure. Ucenicul si maestrul (tema 100% renascentistă) – doua modele – profesorul Brunetto Latini, profesor al lui Dante, scrie Le Tresor – cum devine omul veşnic, cel de-al doilea model este poetul Vergiliu, conducător spiritual ce “l-a învăţat lungul studiu şi marea iubire” Călăuza feminină – Divina inteligentia (Beatrice) – din purgatoriu către Paradis ea este călăuza lui Dante – iubirea dintre creator si călăuză, care transcede moartea. Arhitectura Divinei Comedii Carte organizată in 3 trepte, fiecare organizată pe principiul 9+1 (9 cercuri ale Infernului + Câmpia Intunecată) – Infernul şi Purgatoriul, 9 cercuri ale Paradisului + empireul, al zecelea, nucleul în care traieste lumina divină. Lucifer – are aripi fără pene, e negru, nu mai are rang în arhitectura divină, are trei capete ca un balaur, fiecare gură macină un păcătos. Dante se imaginează în padurea întunecată (a acordat mai mult timp trupului), adoarme în pădure, se trezeşte, vede un fel de culme (anabaza şi catabază), ar vrea să urce pe munte. Visează trei animale – trei păcate capitale (bani, femei, putere). Când spaima pune mana pe el, apare Vergiliu ca reprezentare a raţiunii. Semnificaţiile călătoriei în trepte Cunoaşterea universului omenesc marcat de păcat – Infernul, lume a întunericului Purgatoriul – spaţiu de purificare de păcat – lui Dante i se şterge de pe frunte un păcat Paradisul – spaţiu al reînnoirii simbolice Finalul viziunii în trepte: Neputinţa poetului de a descrie dumnezeirea în cuvinte – “mai mult să spun nu-s vrednic prin cuvinte” Finalul drumui infernal – “ieşirăm iar către lumini şi stele Contemplarea frumuseţii eterne – “iubirea care mişcă sori şi stele”
1

împotriva lor înşile – sinucigaşii.Metafore şi alegorii In Infern – cetatea filosofilor (Insula Limb) – nu au alta vină decât că nu sunt creştini – Socrate.cartea lui Augustin e modelul pe care Dante îşi construieşte viziunile. 2 . Elena din Troia şi Paris. Platon. îşi rup bucăţi din cap unul altuia.împotriva firii – sodomiţii. Homer. Cetatea lui Dumnezeu . Vergiliu. Cercul violenţilor . Tristan şi Isolda Cercul ereticilor – cetate în flăcări In Purgatoriu. Cercul păcătoşilor din dragoste – Francesca da Rimini şi Paolo di Matesta – “nu există durere mai mare decât să-ţi aminteşti de fericire în vremi nenorocite”. Ovidiu. pe fiecare petală se află numele şi chipul unui martir al credinţei. împotriva aproapelui. Aristotel. Spaţiul martirilor în numele credinţei – un imens trandafir. Violentii sunt băgaţi în scârnă până la gât. Dante se desparte de Vergiliu pe ultima treaptă a Purgatoriului terestru. miezul e lumina divină care “mişca sori si stele”. apare Beatrice.