CALEA RENAÆTERII SPIRITUALE

CALEA RENAÆTERII SPIRITUALE
Jakob Lorber

Traducere: Cristian Hanu

Editura Vydia Braºov, 2009

C. 34. Tipãrit la: S. Bucium nr.Braºov. Cristian (trad.) Copyright © 2009 Editura Vydia Toate drepturile asupra prezentei ediþii în limba românã aparþin în exclusivitate Editurii Vydia. trad. Print Multicolor SRL Str. 2009 ISBN 978-973-88642-4-5 I. Vydia.: Cristian Hanu . Iaºi ISBN 978-973-88642-4-5 . Hanu.Traducere: Cristian Hanu Culegere: Cristian Hanu Copertã: Gabriela Boboc Tehnoredactare: Lioara Mareº Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României LORBER. JAKOB Calea renaºterii spirituale / Jakob Lorber.

Calea renaºterii spirituale 5 Cuprins Prefaþã I Ultima ºi cea mai importantã mãrturie a lui Ioan Botezãtorul referitoare la Domnul 7 9 II Conversaþia nocturnã dintre Iisus ºi Nicodim pe tema renaºterii spirituale 12 III Extrase din ªcoala Vieþii Domnului a) Fundamentul învãþãturii Domnului b) Liberul arbitru ºi iubirea în acþiune c) Poarta abnegaþiei d) Prima condiþie: credinþa în cuvântul Învãþãtorului e) Cunoaºterea de sine ºi cunoaºterea lui Dumnezeu f) Conºtiinþa ºi influenþa îngerilor g) Invitaþie la reconciliere h) Liberul arbitru trebuie sã fie întotdeauna respectat i) Iubirea faþã de aproape j) Despre rugãciune k) ªtiinþa corespondenþelor l) Umilinþa ºi iubirea egoistã de sine m) Desfrâul împiedicã evoluþia spiritualã n) Cunoaºtere ºi înþelepciune — cunoaºtere ºi credinþã o) Diferenþa dintre beatitudine ºi damnare p) Ce este de fapt spiritul? 28 28 30 31 33 34 35 38 39 39 43 43 44 IV Extrase din învãþãtura Domnului referitoare la suflet 46 a) Natura ºi raþiunea de a fi a materiei în procesul 47 dezvoltãrii sufletului 49 b) Gradele dezvoltãrii sufletelor 50 c) Procesul formãrii sufletului (metempsihozei) d) Un exemplu al unei reuniuni de suflete animale în vederea formãrii unui suflet uman natural 52 e) Cele douã principii care acþioneazã în om: materia ºi 52 spiritul .

Tatãl etern VI Mântuirea 86 VII Calea renaºterii spirituale 99 a) Reguli de comportament indispensabile 99 b) Drumul cel mai scurt cãtre renaºterea spiritualã 111 c) Meditaþia 113 d) Formarea de sine 116 e) Contemplarea spiritualã a rãsãritului soarelui: 118 adevãrata odihnã sabaticã a inimii f) Gândirea inimii 121 g) Dubla facultate a înþelegerii 123 h) Renaºterea sufletului 125 i) Privirea spiritului 133 j) Eforturile zadarnice 135 k) Violenþa cu care trebuie asumatã Împãrãþia lui 136 Dumnezeu l) Calea unificãrii cu spiritul 138 VIII Renaºterea spiritului 140 a) Alte explicaþii 141 b) Numai miracolul coborârii Sfântului Duh poate face 148 posibilã renaºterea spiritualã c) Raporturile dintre suflet ºi spirit 155 d) Adevãrata cunoaºtere a înþelepciunii lui Dumnezeu 160 e) Micul ventricul. în aceastã lume ºi în 62 lumea de dincolo h) Sufletul în lumea de dincolo 64 V Trinitatea din om ºi Împãrãþia lui Dumnezeu din inima 68 omului 68 a) Viziunea lui Oalim 71 b) Corp — suflet — spirit 74 c) Trinitatea divinã ºi cea a omului 81 d) Învierea trupului 82 e) Împãrãþia lui Dumnezeu din inima omului 84 f) Dumnezeu.6 Calea renaºterii spirituale f) Progresul sufletului uman cãtre perfecþiune 61 g) Progresul cãtre adevãrata viaþã. sediul vieþii inimii ºi al facultãþii care 163 corespunde acesteia f) Cele trei grade ale perfecþiunii vieþii 165 .

întrucât lasã sã se înþeleagã cã sufletul uman poate intra în corpul unui animal. aºa cum reiese nu doar din toate lucrãrile lui Jakob Lorber. de a transforma tenebrele vieþii noastre terestre în acea Luminã a spiritului care strãluceºte feeric. 3-4) se spune: „Oamenii din Orientul Îndepãrtat mai cred încã în metempsihozã. Renaºterea spiritualã nu trebuie confundatã cu reîncarnarea. primitã din lumile superioare. Învãþãtura renaºterii spirituale se referã mai degrabã la perfecþionarea continuã a omului. oricât de imperfect ar fi. Aceastã perfecþionare vizeazã însãºi existenþa omului. Altfel spus. nici un suflet. care reprezintã din punctul de vedere al spiritului scopul suprem al eforturilor sale. nu mai poate involua (regresa)”. În realitate. care insistã necontenit asupra acestei teme. dar ºi din sute de alte texte care prezintã o învãþãturã directã. dar aceastã credinþã este profund viciatã. alese pe criteriul care reprezintã tema acestei lucrãri: renaºterea spiritualã.Calea renaºterii spirituale 7 Prefaþã Acest mic volum conþine o selecþie de texte din scrierile lui Jakob Lorber. despre care în Marea Evanghelie a lui Ioan (VI/61. Scopul acestui breviar referitor la renaºterea spiritualã este de a-i servi cititorului ca linie directoare pentru a înþelege mai bine noul plan al lui Dumnezeu. revãrsând asupra noastrã graþia . respectiv de a ne scoate din maniera noastrã profund înrãdãcinatã de a gândi ºi de a ne conduce cãtre centrul nostru spiritual.

Domnul nu ne lasã niciodatã sã ne îndoim cã nici chiar cea mai scurtã cale care conduce cãtre renaºterea spiritualã nu este o scurtãturã. În schimb. dar oricum ar fi. 12) . spiritul din inima omului vede ºi ºtie tot ce se petrece cu acesta. Speranþa mea este ca acest breviar al renaºterii spirituale ºi al regãsirii lui Dumnezeu sã îþi fie un tovar㺠de cãlãtorie fidel. Sponder Meran. întrucât fãrã aceastã renaºtere. care sã te ajute sã ajungi la destinaþia finalã ºi sã te însoþeascã pe calea Împãrãþiei Luminii. reprezintã cu siguranþã cea mai bunã alegere pe care o poate face omul. De aceea.E.8 Calea renaºterii spirituale Înþelepciunii ºi Iubirii lui Dumnezeu. toamna anului 1979 Corpul omului nu va ºti niciodatã ce se ascunde în interiorul lui. prin descoperirea acestora în propria noastrã inimã. nimeni nu va putea intra vreodatã în Împãrãþia lui Dumnezeu. ea poate fi lungã ºi penibilã. Dimpotrivã. toþi oamenii ar trebui sã facã efortul de a obþine adevãrata renaºtere a spiritului care sãlãºluieºte în inima lor. cãci el nu dispune de ochii capabili sã vadã aceste lucruri. (Marea Evanghelie a lui Ioan VI/158. H.

El nu i-l dãruieºte dupã mãsura infinitului. ci mânia lui Dumnezeu rãmâne peste el”. El conþine în sine infinitatea mãrii. Dacã omul doreºte sã conserve acest Spirit. Dimpotrivã. Cine crede în Fiul are viaþa veºnicã. . dar cine nu ascultã de Fiul nu va vedea viaþa. ci dupã mãsura pe care o gãseºte în omul respectiv. pentru a-l mãrturisi pe Dumnezeu ºi pentru a rosti Cuvântul pur al lui Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu îºi transmite Spiritul (Duhul) Lui unei persoane. 12-18 „La fel se petrec lucrurile cu Cel care a venit de la Dumnezeu. fiind una cu Spiritul Divin. care nu poate exista decât numai în Dumnezeu. aceastã mãsurã (limitare) trebuie þinutã sub control. (Ioan 3:34-36) Marea Evanghelie a lui Ioan I/24. mãsura lui personalã nu trebuie sã devinã un obstacol în calea deschiderii sale interioare. Tatãl iubeºte pe Fiul ºi a dat toate lucrurile în mâna Lui.Calea renaºterii spirituale 9 I Ultima ºi cea mai importantã mãrturie a lui Ioan Botezãtorul referitoare la Domnul „Cãci Acela pe care l-a trimis Dumnezeu rosteºte cuvintele lui Dumnezeu. pentru cã Dumnezeu nu-i dã duhul cu mãsurã.

dar Cuvântul Lui este Dumnezeu. aflaþi cã El posedã în El. ci în El Însuºi. noi am obþinut din plenitudinea Lui infinitã. ce nu cunosc altã viaþã decât aceea derivatã din Legea imuabilã a Constrângerii) va rãmâne asupra lui atâta vreme cât el va continua sã refuze sã creadã în Fiul. cine îl acceptã pe Fiul ºi crede în El. iar mânia lui Dumnezeu (care reprezintã judecata lucrurilor naturale. dar nu îl posedã dupã mãsura umanã. Flacãra ºi Lumina întregii eternitãþi. ci dupã mãsura infinitã a lui Dumnezeu. el nu o va putea vedea ºi nu o va putea simþi în el. Tot ceea ce posedãm noi. În consecinþã. depunând în faþa voastrã . dupã mãsura noastrã ºi la unison cu dreptatea divinã. pe care Acesta i-a dãruit-o pentru toatã eternitatea. El Însuºi a devenit acum un om întrupat printre noi. va avea pentru totdeauna viaþa eternã. Iubirea Lui este Tatãl Lui. Spiritul ºi Trupul Divin. Cãci aºa cum Dumnezeu se manifestã în fiecare din Cuvintele Sale ºi în Viaþa Lui perfectã ºi eternã. care este Focul. El se manifestã deopotrivã în fiecare om care primeºte în sine Cuvântul Lui viu ºi îl conservã. Fiul este Viaþa oricãrei vieþi. Cât despre cel care refuzã Cuvântul ieºit de pe buzele Fiului ºi care nu crede în El. v-am vorbit astfel. care au ieºit din Tatãl ºi sunt una cu El. pe care noi îl numim Fiul. Acest Tatã preaiubit îºi iubeºte Fiul etern. Spiritul lui Dumnezeu. De aceea. încã de la originea eternitãþii.10 Calea renaºterii spirituale Cât despre Cel pe care L-aþi vizitat ºi pe care L-aþi întrebat dacã este Christos. iar aceastã iubire nu rezidã în aparenþa exterioarã a Fiului omului. Eu. acestuia nu îi va fi transmisã Viaþa eternã. acum ºi de-a pururi. sub aparenþa exterioarã a unui Fiu al omului. El întrupeazã în Sine oceanul infinit al Spiritului lui Dumnezeu. cãruia i-a dat pe mânã întreaga Sa putere. Ioan.

2) în acest fel. lãsând deoparte acele lucruri care puteau fi descoperite de spiritele trezite prin propria lor putere de pãtrundere. fapt pe care mi l-a transmis printr-un mesager interior. Astfel. Ea nu mai necesitã nici o explicaþie. care echivaleazã cu Botezul Spiritual. Aprobarea Domnului „Aceasta este ultima ºi cea mai importantã mãrturie a lui Ioan referitoare la Mine.Calea renaºterii spirituale 11 o mãrturie absolut autenticã. care ascunde în sine germenul vieþii eterne prin plenitudinea înþelepciunii sale incomensurabile”. Cu propriile mele mâini. Motivele pentru care nu a fost transcrisã în întregime în Evanghelie sunt aceleaºi: 1) în acele vremuri scribii nu notau decât aspectele esenþiale. (Marea Evanghelie a lui Ioan 1/24. Acum duceþi-vã ºi primiþi în voi Cuvântul Lui. eu v-am curãþat de noroiul terestru. cãci eu am primit deja în spiritul meu ceea ce vouã vã lipseºte încã”. dar El nu doreºte acest lucru. fãrã de care toate eforturile mele vor rãmâne zadarnice! Aº vrea sã merg eu însumi sã mã alãtur Lui. 12-18) . El mi-a cerut sã rãmân aici. sfinþenia Cuvântului era protejatã de orice profanare. fiecare verset din Evanghelie conþine o sãmânþã închisã într-o cochilie durã.

În cele din urmã. Tu eºti Nicodim. aºa cã Iosif ºi familia lui nu au gãsit gãzduire în Ierusalim. de vreme ce a ajuns mamã la numai 15 ani!? Ce s-a întâmplat?” Iosif i-a rãspuns: „ªi eu te recunosc acum. Intrând în camera în care se afla Sfânta Familie. dar poþi alege dintre lucrurile mele pe acela care consideri cã echivaleazã cu banii pe care þi-i datorez”. afarã era deja noapte. iar eu vã voi închiria ieftin o camerã pânã mâine dimineaþã”. . Fiind în ajunul Sabatului. el a fost cuprins mai întâi de o mare teamã. tânãrul israelit s-a prezentat sã îºi cearã banii pentru gãzduire. Israelitul i-a rãspuns tremurând: „Om din Nazaret. fiind incapabil sã mai rosteascã vreun cuvânt. Templul i-a încredinþat-o pe Maria. cel cãruia. nu am bani. În ce fel ai vegheat tu asupra ei. tânãra fatã consacratã lui Dumnezeu. abia acum te recunosc! Tu eºti Iosif tâmplarul. în persoanã. când Iosif se pregãtea de plecare. cãci era iarnã ºi seara se lãsa devreme. Iosif i-a spus: „Prietene. Atunci. acum nouã luni. Dimineaþa.12 Calea renaºterii spirituale II Conversaþia nocturnã dintre Iisus ºi Nicodim pe tema renaºterii spirituale Iatã mai întâi un extras din Copilãria lui Iisus (25-26): Când Sfânta Familie a ieºit din templu dupã circumcizia lui Iisus. aproape toate casele erau închise. ªi iat-o aici pe aceastã fatã. un tânãr ºi distins israelit cu care s-au intersectat pe drum s-a interesat de soarta lor ºi le-a spus: „Veniþi cu mine.

Marea Evanghelie a lui Ioan (1. spune-mi cum s-a întâmplat ca aceastã tânãrã fatã sã devinã mamã? S-a datorat acest lucru unui miracol. care era ºi ea de faþã. un cetãþean bogat al oraºului ºi un reprezentant al iudeilor. Nicodim L-a atins pe Micul Copil ºi a avut pentru o clipã viziunea slavei lui Dumnezeu. pentru numele lui Dumnezeu. astfel încât vãlul sã cadã de pe ochii tãi ºi pentru ca tu sã înþelegi pe CINE ai gãzduit sub acoperiºul tãu!” Atunci. un fariseu. . din linia succesoralã Levy! Cu ce drept îmi pui tu astfel de întrebãri? Du-te la Templu ºi vei afla totul despre familia mea de la Consiliul Suprem!” Aceste cuvinte l-au impresionat puternic pe Nicodim. înþeleapta femeie. un obicei strãvechi îmi dã dreptul sã te las sã atingi Micul Copil. care a spus: „Dar. 18): … În penultima noapte a sejurului Meu în apropiere de Ierusalim un anume Nicodim a venit sã Mã viziteze. Doamne. sau unor circumstanþe naturale?” În acest moment. iatã-þi banii pentru gãzduirea rezonabilã pe care ne-ai oferit-o ºi nu ne mai pune întrebãri inutile! Mai bine fã efortul sã-þi dai seama PE CINE ai gãzduit în casa ta! În calitatea mea de femeie înþeleaptã. Mai târziu. s-a apropiat de Nicodim ºi i-a spus: „O. dupã ce am ignorat în acest fel slava lui Dumnezeu?” Dupã care Nicodim a luat banii ºi a ieºit plângând din camerã. el a decorat aceastã camerã cu aur ºi pietre preþioase. Acesta era un personaj distins din Ierusalim. Fã-o. El a cãzut în genunchi în faþa Copilului ºi i-a adresat aceastã rugãminte: „Cât de mare trebuie sã fie graþia ºi mila ta. dacã ai binevoit sã îþi vizitezi astfel poporul! ªi ce se va întâmpla acum cu casa mea ºi cu mine însumi.Calea renaºterii spirituale 13 unul din fiii lui Benjamin. omule.

El a venit noaptea la Iisus ºi i-a zis: „Învãþãtorule. ceea ce înseamnã: „Dacã spiritul tãu nu este trezit mergând pe calea pe care þi-o indic Eu prin învãþãtura ºi prin acþiunile Mele. acest Nicodim a venit sã Mã viziteze personal în timpul nopþii ºi Mi-a spus: „Învãþãtorule. Aºadar. I-am rãspuns pe scurt. un fruntaº al iudeilor. nu am putut face altceva decât sã vin ºi sã-Þi aduc omagiul meu. trimis de Dumnezeu. Cãci nimeni nu ar putea face miracolele pe care le sãvârºeºti Tu. atunci când evenimentul se va produce?” Versetul 3: Iisus i-a rãspuns: „Adevãrat. cãci nimeni nu poate face semnele pe care le faci tu. dacã nu este Dumnezeu cu el”. deranjându-Þi astfel odihna! Dar de îndatã ce am aflat cã ai intenþia sã pãrãseºti mâine aceastã regiune. 1-2: Dar între farisei era un om cu numele Nicodim. adevãrat îþi spun. iartã-mã cã am venit la aceastã orã târzie. tu nu vei fi capabil sã recunoºti esenþa vie ºi divinã a Cuvântului Meu. dacã nu ar fi Iehova în persoanã. dupã cum spune ºi versetul biblic: „Adevãrat. Fiind un Profet. Tu îþi poþi da seama cât de rãu merg lucrurile pe acest pãmânt. dacã cineva nu se va naºte a doua oarã. ºtim cã eºti un învãþãtor venit de la Dumnezeu. el nu va vedea Împãrãþia lui Dumnezeu”. Cãci eu ºi alte persoane de rangul meu ºtim acum. numai cei care se vor naºte a doua oarã vor cunoaºte Împãrãþia lui Dumnezeu”. Îmi poþi spune când va coborî aceasta ºi ce trebuie sã facem pentru a intra în ea.14 Calea renaºterii spirituale Ioan 3. adevãrat îþi spun. Cei care au venit înaintea Ta ne-au promis totuºi Împãrãþia lui Dumnezeu. cã Tu ai venit la noi ca Profet autentic. ºi încã ºi mai puþin vei reuºi tu sã pãtrunzi în profunzimile ultime ale vieþii!” . dupã ce Þi-am observat faptele.

Cum crezi cã aº putea sã Te ameninþ în vreun fel? Crede-mã. acest lucru este imposibil! Ori nu ºtii nimic despre Împãrãþia lui Dumnezeu. Nicodim îmi spune: „Bine. Învãþãtorule. Tradu adevãrul celest în cuvinte spirituale ºi pe cel terestru în cuvinte obiºnuite. În caz contrar. ori nu doreºti sã îmi revelezi acest adevãr. ori nu înþelegi adevãrul spiritual legat de aceastã Împãrãþie. Te rog sã îmi lãmureºti acest subiect astfel încât sã pot sã îl înþeleg. din teama de a nu pune sã fii arestat ºi aruncat în închisoare… Tu eºti un mare binefãcãtor al acestei sãrmane umanitãþi ºi i-ai vindecat aproape pe toþi bolnavii din Ierusalim prin puterea lui Dumnezeu care sãlãºluieºte în Tine. De aceea. Versetul 4: Nicodim i-a zis: „Cum se poate naºte un om bãtrân? Poate el sã intre a doua oarã în pântecul mamei sale ºi sã se nascã?” Uluit de cuvintele Mele.Calea renaºterii spirituale 15 Versetul care urmeazã aratã limpede cã Nicodim nu a înþeles cuvintele Mele. dar nu . dragã Învãþãtorule. Împãrãþia lui Dumnezeu ar trebui sã se afle deja pe pãmânt. dar cuvintele Tale sunã foarte ciudat în urechile mele! Cum este posibil ca un om ajuns adult ºi rigid sã poatã intra din nou în pântecul mamei sale pentru a se naºte a doua oarã? Dragã Învãþãtorule. pentru mine venirea Împãrãþiei este un lucru cât se poate de serios. dacã spiritul lui nu este trezit. dovedind astfel o datã în plus cã nimeni nu poate pãtrunde doar cu intelectul exterior sensul divin ºi purtãtor de viaþã al Cuvântului Meu. dar în imagini clare ºi pe înþeles. învãþãtura Ta nu îmi va fi cu nimic mai utilã decât hieroglifele egiptene pe care sunt incapabil sã le descifrez ºi sã le traduc! Conform calculelor mele.

Pe de altã parte. în timp ce Adevãrul este ca un soare care rãspândeºte în jurul lui o luminã orbitoare. nu te poþi naºte a doua oarã decât cu ajutorul focului Spiritului Adevãrului. apa cautã întotdeauna locurile cele mai joase de pe pãmânt ºi fuge de înãlþimi). Astfel. adevãrat îþi spun cã dacã cineva nu este nãscut din apã ºi din Duh. Auzind aceastã rugãminte a lui Nicodim. Te rog. i-am dat exact rãspunsul indicat în versetul 5 din Evanghelia lui Ioan. întrucât el seamãnã cu noaptea. recunoscându-l ca atare. cel care primeºte în sufletul lui purificat prin smerenie Adevãrul. Aceasta derivã din apã ºi din Spirit. este eliberat de adevãrul din spiritul sãu. Este evident faptul cã nu i-aº fi putut da niciodatã aceastã explicaþie lui Nicodim. ea este întotdeauna flexibilã ºi gata sã serveascã.16 Calea renaºterii spirituale ºtiu cum pot ajunge în ea ºi cum pot fi primit acolo. cãci nivelul de conºtiinþã al acestuia nu i-ar fi permis sã înþeleagã mai mult decât scurta frazã pe care i-am prezentat-o. Acesta nu diferã de primul Meu rãspuns decât prin faptul cã face o precizare în plus. De altfel. aºadar. acesta . care explicã în ce constã noua naºtere. ceea ce înseamnã cã: Sufletul trebuie sã fie purificat prin apa smereniei ºi a renunþãrii la cele lumeºti (dat fiind cã apa este un simbol strãvechi al smereniei. sã îmi rãspunzi într-o manierã inteligibilã ºi limpede!” Versetul 5: Iisus i-a rãspuns: „Adevãrat. iar aceastã libertate a spiritului sau aceastã ridicare a spiritului sãu cãtre starea de libertate perfectã reprezintã adevãrata intrare în Împãrãþia lui Dumnezeu. pe care un suflet care se tãvãleºte în noroiul materiei nu îl poate înþelege. nu poate sã intre în Împãrãþia lui Dumnezeu”.

adicã materie inertã.Calea renaºterii spirituale 17 M-a întrebat din nou cum trebuie sã înþeleagã aceste cuvinte. El a ridicat din umeri. ºi ce este nãscut din Duh este duh. sã nu înþeleagã sensul acestor cuvinte. care i-a permis sã se înalþe cel mai mult în rang printre iudei. potrivit cãreia: „Trebuie sã vã naºteþi cu toþii a doua oarã”. adicã Viaþã Eternã sau Adevãr în sine. el a continuat sã îmi punã întrebãri: „Cum trebuie sã înþeleg ceea ce spui? Este oare posibil ca un spirit sã dea naºtere unui alt spirit?” Versetul 7: Nu te mira cã þi-am zis: Trebuie sã fiþi nãscuþi din nou. Cãci iatã. ce este nãscut din carne este carne. cel mai erudit dintre farisei ºi mare specialist în Scripturã. întrucât aveau coaja prea durã. Versetul 6: Ce este nãscut din carne este carne. . Un lucru care îl uimea ºi mai tare era faptul cã a gãsit — pe când se aºtepta mai puþin — un învãþãtor care îi oferea fructele ciudate ale înþelepciunii sale. I-am rãspuns: Þi-am spus deja cã nu trebuie sã fii uimit de afirmaþia Mea anterioarã. iar ce este nãscut din Duh este duh (spirit). pe care nu le putea decoji însã. I-am oferit drept rãspuns cuvintele indicate în versetul 6 din Biblie: „Nu fii atât de uimit de cuvintele Mele. care nu reprezintã altceva decât un înveliº exterior al vieþii. Cãci el era foarte mândru de înþelepciunea lui.” Nicodim nu a înþeles însã nici de aceastã datã cuvintele Mele. reflectând ºi întrebându-se cum este posibil ca el. Negãsind nici o explicaþie pentru toate aceste mistere.

care eºti un expert în Sfânta Scripturã. Isac ºi Iacov?” . tu nu îi înþelegi limbajul ºi te întrebi ce vrea sã spunã ºi cum trebuie sã îi înþelegi cuvintele. Nicodim a dat gânditor din cap ºi a spus (dupã câteva momente): „Aº dori sã îmi spui cum va fi posibil acest lucru. dar nu ºtii de unde vine. Tu îi auzi cuvintele. nu reuºeºti sã le înþelegi. Versetul 9: Nicodim a rãspuns ºi i-a zis: „Cum se poate aºa ceva?” Atunci. ºi totuºi nu înþelegi aceste lucruri? Dacã tu. La fel se petrec lucrurile cu cel care vine din Spirit ºi care îþi vorbeºte. Tu îl auzi trecând. „Ascultã: vântul suflã încotro vrea. ce mai putem spune despre numeroºii oameni care nu cunosc aproape nimic din Scripturã. dar nu ºtii de unde vine. mai puþin faptul cã au existat cândva trei oameni pe nume Avraam. datoritã vuietului sãu. la momentul potrivit þi se va permite sã înþelegi aceste lucruri”. Tot aºa este cu oricine este nãscut din nou. Oricum. Cum m-aº putea transforma eu dintr-un om trupesc într-unul spiritual. mi se pare imposibil sã le înþeleg. dar dacã îþi vorbeºte despre spiritualitate. dat fiind cã eºti un înþelept. Atât timp cât acest trup nu îmi este luat. dat fiind cã eu nu înþeleg lucrurile spirituale din cauza trupului meu. care i-ar da viaþã? Cum s-ar putea petrece acest lucru?” Versetul 10: Iisus i-a rãspuns ºi i-a zis: „Tu eºti învãþãtorul lui Israel ºi nu înþelegi aceste lucruri?” I-am rãspuns: „Tu eºti cel mai erudit dintre învãþãtorii lui Israel.18 Calea renaºterii spirituale Versetul 8: Vântul suflã încotro vrea ºi îi auzi vuietul. ºi cum ar putea spiritul meu sã primeascã în sine un alt Spirit. nici încotro merge.

Atunci. Mã întreb ce ai înþelege tu dacã aº folosi un limbaj strict spiritual? Adevãr îþi spun: numai Spiritul nãscut din Spirit ºi care este el însuºi Spirit poate înþelege ce este al Spiritului. adevãrat îþi spun. care venim din Spirit. folosindu-Mã de maniera terestrã obiºnuitã pentru a-þi descrie lucruri spirituale (pe care le cobor astfel).Calea renaºterii spirituale 19 Versetul 11: Adevãrat. care nu ºtie nimic despre Spirit. fãrã a ne folosi de limbajul pur spiritual. Imaginile noastre sunt luate din natura terestrã tocmai pentru a vã transmite vouã ceea ce ºtim ºi ceea ce am vãzut în planul Spiritului. el nu cunoaºte nimic despre sine. Dar spiritul tãu este încã prea supus cãrnii ºi prea voalat de aceasta. cum veþi crede când vã voi vorbi despre cele cereºti? „Dacã nu înþelegi aceste lucruri simple. „Adevãrat. iar tu o vei înþelege”. mãrturia noastrã îþi va deveni accesibilã. Nicodim Mi-a spus: „Dragã Învãþãtorule. dându-i astfel viaþã! În ceea ce priveºte trupul din carne. atât timp cât Spiritul însuºi nu se manifestã pe sine acestui înveliº. adevãrat îþi spun. de aceea. pe care þi le prezint în cuvinte pe înþeles. cã noi vorbim ce ºtim ºi voi nu primiþi mãrturia noastrã. dar voi nu sunteþi capabili sã înþelegeþi ºi sã asimilaþi acest limbaj!” Versetul 12: Dacã v-am vorbit despre lucruri pãmânteºti ºi nu credeþi. aºa cum þi-am spus mai devreme. îþi vorbim simplu. crede-Mã: Eu ºi ucenicii Mei. spiritul tãu se va elibera. Va veni totuºi un moment în care. înþelept mai presus de toþi înþelepþii! Te implor. spune-mi când va veni acest moment pe care mi-l doresc cu atâta ardoare!” . acesta nu reprezintã decât un înveliº exterior.

tu nu eºti încã suficient de matur pentru a-þi putea indica acest moment. astfel încât acest proces sã limpezeascã în el toate impuritãþile pe care le-a acumulat de-a lungul timpului. cã eºti înzestrat cu o putere imensã ºi cu o . ci sã aibã viaþa veºnicã. Atât timp cât acesta nu a fermentat îndeajuns. Versetele 13-15: Nimeni nu s-a suit în cer. cum aº putea înþelege? Înþelepciunea Ta este într-adevãr neobiºnuitã… Dacã miracolele Tale atât de incredibile nu m-ar face sã am încredere în Tine. ziua ºi ora exactã! Iatã. La fel se petrec lucrurile ºi cu omul. „Iatã. Dacã îl vei înþelege. care a ridicat ºarpele în deºert. cãci nimeni nu s-a mai exprimat vreodatã la fel ca Tine. ºi chiar dacã îl torni într-un pahar de cristal ºi îl ridici la soare. ci dimpotrivã. ªi dupã cum Moise a înãlþat ºarpele în pustie. pentru ca oricine crede în El sã nu piarã. întrucât este prea opac. dar în acelaºi timp ºi al cerului. Fiul omului trebuie sã fie suficient de elevat pentru ca toþi cei care cred în El sã nu fie pierduþi. Fiul Omului. tot aºa trebuie sã fie înãlþat ºi Fiul Omului. el rãmâne tulbure. La fel ca Moise. Înþelegi ce îþi spun?” Nicodim a rãspuns: „Dragã Învãþãtorule. nimeni nu poate urca în cer decât numai Cel care a coborât din cer.20 Calea renaºterii spirituale Eu i-am rãspuns: „Prietene. Lumina cerului nu îi poate ilumina fiinþa. Acþiunile Tale îmi dovedesc însã cã Tu ai fost trimis de Dumnezeu pentru a ne instrui. Te-aº considera un ºarlatan sau un neghiob. Vreau sã-þi mai spun însã un lucru. lumina puternicã a acestuia nu va putea trece prin el. sã aibã acces la viaþa eternã. vei ºti la ce sã te aºtepþi în legãturã cu momentul pe care þi-l doreºti cu atâta ardoare”. atât timp cât vinul nou nu a fermentat îndeajuns. care este în cer. care este Fiul omului. afarã de Cel care s-a coborât din cer.

acestora nu le rãmâne decât sã doarmã în eternitate în mormintele lor întunecate. necoborând din el. sau despre concepþia Ta referitoare la motivul pentru care toþi cei care cred în Fiul omului trebuie sã ajungã . ei nu au avut nici un merit personal. în þãrânã. de la Enoh ºi Ilie. chiar dacã eu nu o înþeleg. prin graþia lui Dumnezeu. ce au fãcut Enoh ºi Ilie pentru a fi ridicaþi de pe pãmânt la cer? Absolut nimic.Calea renaºterii spirituale 21 cunoaºtere divinã prodigioasã. spuneai mai devreme cã Cel care a coborât din cer ºi care se aratã pe pãmânt se aflã în acelaºi timp ºi în cer! Trebuie oare sã înþeleg din aceste cuvinte cã pânã acum numai Enoh ºi Ilie. Conform explicaþiei Tale.. la care Te adaugi fãrã îndoialã ºi Tu. ei nu au fost ridicaþi la cer decât pentru cã au coborât din acesta pe pãmânt!. transformându-se. aþi avut parte de Împãrãþia lui Dumnezeu care trebuie sã vinã? Cât despre milioanele de oameni care rãmân. Cât despre comparaþia pe care ai fãcut-o între ridicarea ºarpelui în deºert ºi înãlþarea Fiului omului. Altfel spus. nu pot decât sã trag concluzia cã ºi învãþãtura Ta referitoare la Împãrãþia lui Dumnezeu trebuie sã fie la fel de divinã. nici un om de pe pãmânt nu a mai avut puterea de a le arãta oamenilor cerul. nu pot deocamdatã sã urce în el? În plus. Doi-ul ar trebui sã fie ºi el. De vreme ce acþiunile Tale sunt divine. decât ceea ce deriva din natura lor celestã. nu ar fi posibil sã le arãþi cerul celor care. Cine ºtie? Poate cã Tu eºti al treilea! Dacã eºti într-adevãr al treilea. ºi deci fiind reduºi la zero!? Dragã Învãþãtorule. sãrmanii viermi ai pãmântului care suntem noi nu au nimic de-a face cu o astfel de Împãrãþie a lui Dumnezeu pe pãmânt… La urma urmelor. de vreme ce poþi face astfel de semne! Acolo însã unde Unul este pur divin.. Dragã Învãþãtorule.

ci sã aibã viaþa veºnicã. Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât i-a dat pe Fiul Sãu unic. mâini ºi picioare. iar Fiul este Înþelepciunea Sa. nici nu ar putea fi altfel. Capul.22 Calea renaºterii spirituale la viaþa divinã. „Adevãr îþi spun: Dumnezeu este Iubire. ci Fiul omului va fi înãlþat însã precum ºarpele lui Moise din deºert. cãci carnea nu se poate naºte decât din carne. El le va acorda privilegiul de a . cine este acest Fiu al omului?” I-am rãspuns: „Ai vorbit foarte mult ºi te-ai exprimat ca o persoanã care nu înþelege absolut nimic din lucrurile celeste. acestea mi se par un nonsens! De fapt. Acest Fiu al omului ºi Fiul cel Unic sunt una ºi aceeaºi persoanã?” I-am spus: „Eu am un cap. un corp. iar aceastã carne reprezintã un Fiu al omului. ci sã aibã parte de viaþa veºnicã. pentru ca oricine crede în El sã nu piarã. Celor care nu vor fi scandalizaþi însã ºi care se vor apropia de Numele Lui. fapt care îi va scandaliza mult pe oameni. cã a dat pe singurul Sãu Fiu. nici asta nu înþelegi?” Nicodim a rãspuns: „Am impresia cã sunt pe punctul de a înþelege. dar pe fond tot nu înþeleg. Spune-Mi. Dar în acest Fiu al omului alcãtuit din carne sãlãºluieºte Fiul unic al lui Dumnezeu. De altfel. pentru ca toþi cei care cred în El sã nu piarã. Nu Fiul unic al lui Dumnezeu. Cel puþin dacã aº ºti cine este acest Fiu al omului! Tu vorbeºti de un Fiu unic al lui Dumnezeu pe care Iubirea Lui L-a dãruit lumii. mâinile ºi picioarele îi aparþin cãrnii. cãci tu te afli încã în noaptea acestei lumi ºi refuzi sã percepi Lumina care vine din ceruri ºi care doreºte sã ilumineze tenebrele acestei lumi!” Versetul 16: Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. adicã Înþelepciunea care derivã din El din toatã eternitatea. corpul.

nu va mai fi judecat ºi condamnat. iar viaþa ºi Împãrãþia lor nu vor cunoaºte sfârºit în veci”. a ºi fost judecat. „Tu nu trebuie sã te aºtepþi la o judecatã a acestei lumi. ci mai degrabã tentaþiile materiale ale sufletului. Credinþa ascunsã în trup trebuie sã anihileze tendinþa acestuia de a se lãsa dominat de materie. fie el evreu sau pãgân. În acest scop. (Prin carne. nãscut din Dumnezeu încã de la începuturile eternitãþii ºi venit în aceastã lume pentru ca toþi cei care cred în Numele Lui ºi în El sã aibã parte de viaþa veºnicã”. dar cine nu crede. pentru a o ajuta sã renascã ºi sã aibã acces la viaþa eternã. potopurilor sau al unui foc coborât din ceruri care sã-i consume pe pãgâni. ci dimpotrivã. ci ca lumea sã fie mântuitã prin El. Versetul 18: Cine crede în El nu este judecat. Vorbesc acum de credinþa în Fiul omului. cine îl va respinge pe Fiul omului ºi nu va crede în El este deja judecat. cãci simplul fapt . „Cine crede în El. ci dimpotrivã.Calea renaºterii spirituale 23 se numi «Copiii lui Dumnezeu». În schimb. dorinþele ºi poftele lumeºti ºi senzoriale ale acestuia). pentru cã n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. pentru ca prin El lumea sã devinã plenar fericitã. Versetul 17: Cãci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Sãu în lume ca sã judece lumea. Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Lui pentru a ucide carnea. lucru valabil pentru întreaga eternitate. cãci Dumnezeu nu ºi-a trimis Fiul unic (Înþelepciunea divinã) în lume (în trupul uman) pentru ca El sã judece lumea (conducând-o astfel cãtre pierzania sa). Altfel spus. în cazul de faþã nu trebuie înþeles corpul propriu-zis. de genul rãzboaielor.

În ce constã de fapt judecata de care vorbeºti ºi ce înþeles nou îi atribui Tu?” „I-am spus: „Prietene. ca sã nu i se vadã faptele aºa cum sunt. care sunt fundamental rele…”. urãºte lumina ºi nu vine la luminã. decât neantul! În mod similar. precum ºi atât timp cât nu doreºti sau nu poþi sã îmi spui când va apãrea El. la fel de bine þi-aº putea spune ºi Eu: «Nu înþeleg ce nu înþelegi!» Cãci Eu þi-am dezvãluit cât se poate de clar semnificaþia conceptului de judecatã”. Înþelegi ce îþi spun?” Nicodim Mi-a rãspuns: „Da.24 Calea renaºterii spirituale cã nu doreºte ºi nu poate crede în El se datoreazã faptului cã orgoliul sãu se opune Numelui ºi Fiinþei Fiului omului. Acest lucru reprezintã în sine o judecatã. refuzând sã accepte Lumina care a încercat sã le deschidã ochii ºi sã îi scoatã din întunericul lor! Mãrturia cea mai bunã a acestui refuz sunt chiar faptele lor. conceptul de judecatã. Versetul 19: ªi aceasta este judecata: cã Lumina a venit pe lume ºi oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina. dar oamenii au iubit mai mult întunericul în care trãiau. din cuvintele Tale nu mai rãmâne nimic. „Ascultã: judecata constã în faptul cã Lumina lui Dumnezeu a coborât din cer pe pãmânt. dar atât timp cât acest Fiu al omului pe care Tu îl plasezi pe o poziþie atât de înaltã ºi care sãlãºluieºte în plenitudinea Înþelepciunii divine nu va fi aici. înþeleg pe jumãtate sensul cuvintelor Tale profund mistice. pentru cã faptele lor erau rele. . Versetul 20: Cãci oricine face rãul. pe care Tu îl asociezi exclusiv cu absenþa credinþei. mi se pare destul de enigmatic.

adicã sã fie aduse la luminã. care sunt comise în Lumina Adevãrului lui Dumnezeu. Cãci în acest caz tu ai convingerea cã acþiunile tale. „În timp ce. adicã al zilei sau al Adevãrului divin. ci doar consecinþa judecãþii care existã deja în tine. dacã eºti un prieten al Luminii. lovindu-te. în faþa ochilor tuturor. respectiv a faptului cã iubeºti noaptea ºi deteºti ziua!” Versetul 21: „Dar cine lucreazã dupã adevãr. aºa cã meritã o aprobare ºi o recompensã vizibile. pentru simplul motiv cã face el însuºi parte integrantã din Luminã. despre care ºtie foarte bine cã vor fi judecate ºi condamnate de Luminã. De acea. el va ºti sã recunoascã Lumina. Cel care este prietenul Luminii nu va acþiona niciodatã noaptea. acest fapt reprezintã deja o judecatã a sufletului tãu. pe care o detestã. De aceea. vine la luminã. ci numai în timpul zilei. pentru ca faptele sã-i fie arãtate. tu vei acþiona þinând cont de acest Adevãr care emanã din Dumnezeu ºi îþi vei dori cu ardoare ca acþiunile tale sã fie cunoscute. el va face tot ce îi va sta în puteri pentru ca faptele sale rele. dacã în timp ce mergi prin întuneric te împiedici ºi cazi într-o groapã. întrucât sunt fãcute în Dumnezeu”. aceastã ranã sau aceastã cãdere nu reprezintã o judecatã. astfel încât toþi sã devinã conºtienþi de ele. sã nu fie recunoscute în toatã grozãvia lor ºi pedepsite în ziua mare. Aºadar. Aceastã Luminã nu este altceva decât credinþa inimii. Tocmai în acest lucru constã însã judecata.Calea renaºterii spirituale 25 „Cãci cel care iubeºte astfel de fapte ºi are obiceiul sã le comitã este un duºman al Luminii. sunt bune ºi drepte. în timp ce ceea ce tu numeºti judecatã nu este altceva decât pedeapsa care urmeazã judecãþii. Dacã îþi place sã acþionezi în timpul nopþii. cãci tu preferi noaptea zilei. În schimb. .

Sper cã acum M-ai înþeles!” Nicodim: „Acum totul îmi este perfect clar. tu ºtii desigur cã noaptea — de orice fel ar fi ea — nu este momentul cel mai propice pentru a cãuta ºi pentru a gãsi. atâta vreme cât acesta nu se aflã aici? Nimeni nu poate crea un Fiu al omului din aer ºi dintr-o idee purã! Spune-mi aºadar unde L-aº putea gãsi pe acest Fiul etern al lui Dumnezeu ºi fii sigur cã mã voi duce direct la el. La ce îmi foloseºte mie sã am credinþa. este posibil ca ideea pe care þi-ai fãcut-o despre Fiul omului sã nu îþi fie chiar atât de clarã precum pretinzi. De aceea. mai puþin partea care se referã la acest miraculos Fiu al omului. cel care boteazã la Enon. cu toatã credinþa”. în apropiere de Salim. ºi implicit al nopþii sufletului tãu. Eu: „Dacã nu aº fi vãzut cã sufletul tãu are predispoziþia necesarã.26 Calea renaºterii spirituale cel care are încredere în Fiul omului. nu þi-aº fi dezvãluit aceastã învãþãturã! Totuºi. care îi corespunde acesteia. Nu doresc sã mai adaug decât un singur lucru: du-te la Ioan. deºi ai auzit vorbindu-se foarte mult de acþiunile Mele! Dat fiind cã ai venit la Mine în timpul nopþii naturale. sau cel puþin voinþa fermã de a crede în Fiul omului. are deja Viaþa în el. dacã ar face acest lucru la vedere. nu va gãsi niciodatã ceea ce cautã. Fiind un mare înþelept al iudeilor. ºi nu în timpul nopþii. Adevãr îþi spun: cine îl cautã pe Fiul omului temându-se în acelaºi timp pentru reputaþia lui. Numai în acest fel îl va putea gãsi el. cine îl cautã pe Fiul omului trebuie sã o facã la lumina zilei. tu ai venit la Mine în timpul nopþii ºi nu în timpul zilei. . În schimb. cel care nu crede are deja judecata în el. considerând cã Acesta este o Luminã venitã de la Dumnezeu. iar aceastã judecatã nu este alta decât incapacitatea sa de a crede.

Cãci în mine s-a produs o mare transformare: simt cã Te iubesc. este corectã aceastã mãrturie a inimii mele?” Eu: „Mai ai încã puþinã rãbdare. acest lucru nu va fi deloc uºor! Afacerile mele mã acapareazã cu totul ºi nu pot lipsi cu uºurinþã din mijlocul lor!. alãturi de Ioan! Este posibil sã mã înºel. deºi intuiþia mea îmi spune clar cã Tu eºti Acela. iar aceastã iubire îmi spune cã Tu Însuþi eºti Cel pe care mã trimiþi sã îl gãsesc la Enon. inima mea s-a lãsat înlãnþuitã într-o mãsurã încã ºi mai mare de marea Ta înþelepciune. iar eu vã voi acorda gãzduire! Tu ºi prietenii Tãi veþi gãsi întotdeauna în mine un prieten sincer ºi un protector… Tot ce depinde de puterea mea îþi va sta întotdeauna la dispoziþie.. dragã Învãþãtorule. Dragã Învãþãtorule.. Dar de fiecare datã când vei mai veni la Ierusalim cu ucenicii Tãi. înzestrat cu o autenticã Înþelepciune divinã. Nu ezita însã sã urmezi chemarea inimii tale. mã umplu de cea mai profundã admiraþie. cãci ea te va învãþa mai multe într-o singurã clipã decât toate cele cinci cãrþi ale lui Moise ºi toþi profeþii! Cãci iubirea este singurul lucru autentic în om. pe care nimeni pânã la Tine nu le-a mai fãcut vreodatã.Calea renaºterii spirituale 27 iar el îþi va spune dacã Fiul cel unic al lui Dumnezeu a venit deja pe pãmânt sau nu. dragã Învãþãtorule. ºi totul îþi va deveni perfect clar! Mã voi întoarce în curând ºi voi fi oaspetele tãu. Oricum ar fi. Te iubesc! Spune-mi. Numai acolo vei putea face cunoºtinþã cu El!” Nicodim: „Ah. iar atunci vei afla totul. Lasã-te cãlãuzit de ea ºi vei descoperi marea zi!” . Iar dacã acþiunile Tale. mai mult decât tot ce am iubit pânã acum. vino la mine. Te iubesc din toatã inima ºi recunosc în Tine un foarte mare Învãþãtor.

53.28 Calea renaºterii spirituale III Extrase din ªcoala Vieþii Domnului „Cine se lasã instruit de Mine. la fel. participând la ªcoala Vieþii la care predau Eu prin credinþa sa într-un singur Dumnezeu ºi lãsându-se cãlãuzit de iubirea lui pentru Mine ºi de iubirea faþã de aproapele sãu. Aceastã ªcoalã este singura ºcoalã corectã a vieþii ºi la ea se poate înscrie orice om care doreºte sã o facã ºi care aspirã sã îi termine cursurile. la fel ca ºi tine. spiritul . Din acelaºi motiv. 155. cãci El întruchipeazã gradul cel mai înalt de bunãtate ºi de adevãr. (Marea Evanghelie a lui Ioan IX. aproapele tãu doreºte ºi el sã fie iubit. Acesta este nucleul central al învãþãturii Mele. unul câte unul. Dacã omul respectã cu stricteþe aceste douã principii. 6-16) Domnul îi spune lui Suetal: „Aºa cum tot ce este bun trebuie sã fie iubit pentru simplul motiv cã este bun. Numai aceastã ªcoalã îi va permite omului sã descopere viaþa eternã ºi spiritualã a sufletului sãu. Dumnezeu vrea sã fie iubit. ºi deci adevãrat. pânã la sfârºitul vieþii sale terestre. caz în care moartea ºi judecata materialã vor dispãrea din faþa lui”. cine acþioneazã ºi trãieºte la unison cu învãþãtura Mea — acela este un discipol autentic al ªcolii Mele. pentru cã. 9) a) Fundamentul învãþãturii Domnului (Marea Evanghelie a lui Ioan III. el poartã în sine scânteia spiritului divin.

îl va elibera de simþurile sale ºi îi va spune: „Prietene. Prin însãºi natura sa. Imagineazã-þi acum cât de mare va fi fericirea lui atunci când temnicerul îi va deschide poarta. aflat într-o armonie deplinã cu sufletul sãu. spiritul sãu. sufletul perfect devine în sine o putere care seamãnã cu cea a lui Dumnezeu.Calea renaºterii spirituale 29 lui. ajunge sã penetreze în totalitate omul. care va consta chiar în eliberarea de trupul sãu. El vede prin aceasta activitãþile libere ale oamenilor de afarã. care la început era prizonierul trupului lui. Tot ce doreºte spiritul sãu se realizeazã instantaneu. Orice om care a cunoscut într-o mãsurã cât de micã renaºterea în spiritul sãu nu va mai vedea moartea. cãci în întreaga . Atunci. nu o va simþi ºi nu va gusta din ea. se elibereazã încetul cu încetul. care desfãºoarã cu bucurie tot felul de ocupaþii utile. în timp ce el lâncezeºte în închisoare. se va simþi la fel ca acel om care se aflã într-o închisoare durã. ºi cu cât renaºterea sa devine mai perfectã. cu atât mai mari sunt perfecþiunile pe care le primeºte el. trupul sãu din carne nu-ºi poate imagina în nici un fel aceste perfecþiuni. eºti scutit de orice pedeapsã ulterioarã! Du-te ºi bucurã-te de întreaga ta libertate!” Spiritul din om poate fi comparat cu embrionul din oul unei pãsãri: dupã ce se maturizeazã în cãldura incubaþiei în interiorul cojii sale. puiul sparge aceastã coajã ºi se bucurã de libertate. iar în final îl atrage pe acesta în sfera sa de influenþã. care reprezintã o viaþã divinã capabilã sã dureze de-a pururi ºi care este caracterizatã de cea mai înaltã beatitudine. În acest fel. ci va cunoaºte fericirea supremã. Aflat în acest stadiu. creºte. el renaºte. Omul nu poate ajunge în acest stadiu al evoluþiei sale decât urmând cu stricteþe ºi cu toatã sinceritatea învãþãtura propovãduitã în acest moment tuturor oamenilor de cãtre Iisus din Nazaret. de unde nu poate vedea frumoasele peisaje de afarã decât prin intermediul unei gãuri foarte mici.

pentru a putea deveni un copil liber al lui Dumnezeu. Dacã este animat cu sinceritate de aceste sentimente.30 Calea renaºterii spirituale imensitate a lui Dumnezeu nu poate exista o altã forþã ºi o altã putere decât numai puterea vie a Spiritului. conservatoare. La fel de importante sunt de asemenea smerenia sincerã. b) Liberul arbitru ºi iubirea în acþiune (Marea Evanghelie a lui Ioan III. . 241. Numai Viaþa Adevãratã poate fi simultan stãpânã ºi creatoare. el se poate considera matur ºi a devenit un veritabil copil al lui Dumnezeu. blândeþea ºi rãbdarea. În acest caz. Cum îºi poate da seama omul de unul singur dacã este într-adevãr credincios iubirii pure prin respectarea ordinii divine? O ocazie perfectã îi este furnizatã de întâlnirea cu un frate sãrman care îi cere de pomanã. ºi în aceeaºi mãsurã. 2-10) Rafael i-a spus lui Matael: „Voi ºtiþi cã dupã ce a recunoscut ordinea divinã. fãcându-l sã uite complet de sine. rolul lui de învãþãtor este pe deplin justificat în faþa discipolilor lui. ºi totul trebuie sã se conformeze voinþei unicului Spirit etern ºi viu”. El îºi poate da astfel seama în ce mãsurã este pregãtitã inima sa sã dãruiascã. din propria sa voinþã ºi independent de atotputernica Voinþã divinã. Promisiunile care i-au fost fãcute ºi pe care este îndrituit sã le primeascã încep acum sã se realizeze. Instrumentul cel mai eficace în acest scop este iubirea faþã de Dumnezeu. orice om trebuie sã se instruiascã ºi sã evolueze liber. legiuitoare ºi cãlãuzã a tuturor creaturilor. cãci iubirea veritabilã ºi purã nu poate rezista multã vreme dacã nu este susþinutã de aceste trei virtuþi. iubirea faþã de aproapele sãu. fiind dovedite prin faptele ºi prin cuvintele sale.

pentru ca viaþa divinã în toatã plenitudinea ei sã poatã fi luatã în posesie. Inima în care se deschide acest cer devine sediul Spiritului divin. Acesta este rãspunsul la întrebarea cea mai importantã care poate fi pusã în legãturã cu subiectul vieþii. 4-6. care îi permit luminii celeste sã pãtrundã ºi sã ilumineze acest sfânt sãlaº al lui Dumnezeu din inima omului. În sfârºit. ei nu ºi-au deschis încã pe deplin inimile faþã de semenii lor aflaþi în dificultate. Reflectaþi la acest rãspuns ºi acþionaþi în consecinþã. c) Poarta abnegaþiei (Marea Evanghelie a lui Ioan IV. Dacã doriþi sã veniþi la . iar promisiunile se realizeazã explicit printr-o abnegaþie dusã la perfecþiune. împãrtãºitã cu bucurie faþã de semeni. blândeþea ºi rãbdarea sunt cele trei ferestre ale casei divine. aceasta reprezintã poarta acestui sfânt sãlaº. care este prezent în inima oricãrui om. 9-12) Domnul cãtre Matael: „Adevãr îþi spun: nimeni nu va veni la Mine dacã nu va fi condus de Tatãl însuºi. În ceea ce priveºte iubirea faþã de aproape. Ea trebuie deschisã larg. Totul depinde aºadar de iubirea liberã. smerenia. Iubirea faþã de Dumnezeu ºi împlinirea liberã a Voinþei Acestuia reprezintã principalele elemente ale cerului care existã în inima oricãrui om.Calea renaºterii spirituale 31 În ceea ce îi priveºte pe discipolii care nu au parte de aceste promisiuni. dacã doresc sã îi semene ºi sã devinã copiii Lui”. În mod evident. Cãci oameni sunt obligaþi sã facã exact ce face Dumnezeu. ei pot trage singuri concluzia care este nivelul lor actual de evoluþie. cãci numai astfel vã veþi putea justifica în faþa propriilor voºtri ochi ºi numai astfel veþi putea sta drepþi în faþa fraþilor voºtri ºi a lui Dumnezeu.

La ce v-ar folosi vouã dacã v-aþi topi de admiraþie în faþa puterii. ci preocupaþi-vã mai degrabã de iubire. ci numai iubirea voastrã vie pentru Dumnezeu. Iubirea pe jumãtate nu îi foloseºte nici celui iubit. Va trebui sã renunþaþi astfel sã trãiþi numai pentru voi înºivã. trebuie sã fiþi la fel de perfecþi cum este Tatãl vostru din ceruri. pentru a deveni totul în Mine. voi trebuie sã vã lãsaþi instruiþi de Tatãl (adicã de Iubirea Eternã care rezidã în El)! Altfel spus. Iubirea lui Dumnezeu mai presus de orice înseamnã deschiderea în totalitate a inimii faþã de Dumnezeu ºi dizolvarea completã în Acesta.32 Calea renaºterii spirituale Mine. de sete ºi de frig în faþa casei voastre? Strigãtele de bucurie ºi laudele oamenilor în faþa slavei lui Dumnezeu ar fi inutile ºi penibile dacã ei nu þin cont de suferinþele fraþilor lor aflaþi în nevoie. cu toþii va trebui sã deschideþi. pânã când veþi deveni una cu Mine. la fel ca ºi Mine. Înainte însã. De aceea. splendorii ºi mãreþiei Mele insondabile. Înþelepciunea supremã rezidã în iubirea care acþioneazã. în caz contrar. poarta îngustã a cele mai desãvârºite abnegaþii. Nu ºtiinþa voastrã sofisticatã ºi nu numeroasele voastre experienþe vã vor putea conduce vreodatã cãtre Mine. nu vã preocupaþi sã deveniþi niºte erudiþi. Acesta este marele secret al renaºterii spiritului ieºit din Dumnezeu ºi care se îndreaptã înapoi la El. iubirea voastrã faþã de semenii voºtri. nimeni nu îºi poate iubi cu adevãrat aproapele. ºi în aceeaºi mãsurã. Întreaga ºtiinþã din lume nu foloseºte la nimic dacã nu este susþinutã de iubire. Iubirea aproapelui înseamnã dispariþia totalã a egoului personal în faþa acestuia. La ce folosesc toate bogãþiile ºi sacrificiile somptuoase din Templu dacã în faþa porþilor acestuia sunt oameni care mor de foame? De . în timp ce sãrmanii voºtri fraþi ar plânge de foame. cãci aceasta vã poate aduce ceea ce nici o cunoaºtere din lume nu v-ar putea dãrui vreodatã. nici celui care iubeºte.

învãþãtura acestuia poate ºi trebuie sã fie pusã la încercare. chiar dacã tu nu l-ai înþeles încã pe deplin. În acest caz. d) Prima condiþie: credinþa în cuvântul Învãþãtorului (Marea Evanghelie a lui Ioan V/213. Asimilarea completã a acestui adevãr va veni odatã cu punerea lui în practicã. ºi veþi gãsi în ei mai mult decât dacã aþi vizita toate planetele sau dacã M-aþi slãvi pe Mine în toate limbile serafimilor! Adevãr vã spun: toþi îngerii. Nimic nu poate fi mai elevat ºi mai aproape de Mine decât adevãrata iubire care acþioneazã”. ori eu sunt cel care nu a îndeplinit întru totul condiþiile sale». folosindu-vã în acest scop de toate puterile ºi de toate mijloacele care vã stau la dispoziþie. 8-9) Domnul cãtre Epifan: „Atunci când asculþi o învãþãturã nouã. cel puþin la început.Calea renaºterii spirituale 33 aceea. bazat pe autoritatea ºi pe buna credinþã a celui care l-a predicat. trebuie sã crezi în cuvintele Învãþãtorului. este necesar sã aprofundezi chestiunea discutând serios cu Maestrul tãu ºi întrebându-l de ce nu a produs rezultatele scontate respectarea strictã a regulilor de conduitã impuse de învãþãtura lui. trebuie sã îndrepþi cât mai rapid cu putinþã ceea ce . În acest caz. ai tot dreptul din lume sã îþi spui: «Ori aceastã învãþãturã este lipsitã de o bazã realã. cu toatã ºtiinþa lor. orientaþi-vã cãutarea cãtre alinarea suferinþelor fraþilor voºtri. nu vã vor oferi niciodatã ceea ce puteþi obþine ajutând sincer un frate al vostru care este deznãdãjduit. Ce-i drept. Dacã nici atunci nu ajungi sã înþelegi adevãrul. Dacã învãþãtura Maestrului a produs rezultate pozitive în cazul unei alte persoane. dar numai cu condiþia sã o fi acceptat mai întâi ca pe un adevãr de o înaltã valoare. toate cerurile ºi toate lumile. este evident cã greºeala îþi revine þie.

la fel. Atunci când omul devine suficient de puternic ºi de matur. care sã îi îmbrãþiºeze toate pãrþile fiinþei ºi care sã le dea o coeziune care tinde cãtre o stabilitate din ce în ce mai completã — se dezintegreazã ºi începe sã se degradeze.34 Calea renaºterii spirituale ai greºit. Omul nu poate atinge însã aceastã unitate decât dacã se cunoaºte perfect pe el însuºi ºi dacã recunoaºte faptul cã Dumnezeu este baza primordialã a devenirii sale. ce trebuie sã realizeze ºi unde va ajunge dacã va pune în practicã principiile recomandate de Mine. a fiinþei ºi a permanenþei. în sine ºi împreunã cu El — nu poate decât sã piarã. recunoscând ca origine a oricãrei fiinþãri ºi a oricãrei deveniri existenþa unui Dumnezeu atotputernic — este pierdut. Se poate spune pe bunã dreptate cã cel care nu recunoaºte acest scop — singurul care meritã sã fie urmãrit — ºi nu îºi organizeazã viaþa. Aºa cum un lucru care nu are în sine o consistenþã stabilã. 1-7) Domnul cãtre Epifan: „Învãþãtura Mea constã în a-i arãta omului de unde provine. 215. ce este. el controleazã toate forþele care emanã din . gândurile ºi eforturile în funcþie de el. e) Cunoaºterea de sine ºi cunoaºterea lui Dumnezeu (Marea Evanghelie a lui Ioan V. Iatã ce doresc sã vã explic la rândul Meu. Numai astfel vei putea obþine ºi tu rezultatele pozitive ale vecinului tãu”. omul care nu a devenit în totalitate una cu Dumnezeu. acþionând apoi la unison cu aceastã convingere în toate sferele vieþii sale. Cãci fãrã aceastã cunoaºtere este imposibil sã recunoºti existenþa unui Dumnezeu transcendent ca bazã a devenirii. Chiar filozofii greci au afirmat cã: «ªtiinþa cea mai înaltã rezidã în cunoaºterea de sine cea mai completã ºi cea mai desãvârºitã».

atunci nu vei mai afla nimic despre Împãrãþia lui Dumnezeu ºi despre compasiunea infinitã a Acestuia! De aceea. din cauza lenei oamenilor. Acum. În realitate. controleazã toate creaturile din planurile materiale ºi spirituale. nenumãratele spirite angelice. ca pe un Eden (Eden = «se lumineazã de zi») adresat tuturor oamenilor de bunã credinþã”. respectiv dacã vei cãdea pradã spiritul dominaþiei. nici în sine. vei cãdea în orgoliul specific monarhilor. datând încã de la apariþia omului pe acest pãmânt! Din pãcate. acesta este rezumatul complet al noii Mele învãþãturi. ea vã este prezentatã din nou de cãtre Mine. 1-14) Rafael îi spune lui Matael: „Crezi tu cã noi. noi suntem întotdeauna gata sã facem servicii altora ºi ducem întotdeauna cu noi Voinþa Domnului. în calitatea ta de rege. Pe de altã parte. ºi astfel. tu vei afla tot ce îþi va fi necesar. ºi cã te vom informa la momentul potrivit despre tot ce va trebui sã ºtii ºi despre ceea ce urmeazã sã se întâmple. Deocamdatã nu trebuie sã ºtii mai multe. f) Conºtiinþa ºi influenþa îngerilor (Marea Evanghelie a lui Ioan III/232. aceasta este foarte veche. nu te preocupa decât de pãstrarea graþiei ºi a iubirii infinite a Domnului. ºi în particular eu. Fii convins cã te vom gãsi întotdeauna. nici în persoana lui. oriunde teai afla. ºi tot restul îþi va fi dat cu asupra de mãsurã! . dacã. îi slujim Domnului numai pe aceastã colinã? Ascultã: dupã cum vezi cu ochii tãi. fapt care ar avea ca rezultat îndepãrtarea ta de Domnul — ºi implicit de noi —. la momentul potrivit. Iatã. de la o infinitate la alta. El obþine astfel Viaþa Eternã. ea a fost pierdutã. cãci nici o putere nu îl mai poate distruge. conform ordinii lui Dumnezeu! Dacã voinþa ta va rãmâne la fel cum este acum.Calea renaºterii spirituale 35 Dumnezeu.

fie de ordinea stabilitã de El. Cãci iatã. a îngerilor lui Dumnezeu. adevãrul ºi minciuna. ºi pe care va continua sã le sãvârºeascã în continuare. În schimb. fãrã a te lãsa captivat de lumea exterioarã. Eºti satisfãcut de rãspunsul meu?” Matael: „Eminent prieten coborât din cerurile lui Dumnezeu! Sunt în totalitate satisfãcut de el ºi nu doresc sã-þi mai cer decât o singurã favoare: aceea de a fi prevenit chiar de tine dacã mã voi afla vreodatã în pericolul de a mã rãtãci. dintr-un motiv sau altul. nimic din ceea ce ai vãzut ºi din ceea ce ai auzit nu-þi va folosi la ceva.36 Calea renaºterii spirituale Dacã te-ai convins de succesiunea operelor sãvârºite fãrã întrerupere de Domnul pe pãmânt. dacã vei rãmâne ferm ancorat în graþia ºi în iubirea Domnului. dacã el acþioneazã sau spune ceva incorect. un asemenea avertisment la momentul potrivit este mai preþios decât o lume întreagã plinã cu cele mai fabuloase comori!” Rafael: „Oricum am face acest lucru. adevãrul ºi dreptatea. noi atingem partea pozitivã ºi bunã a acestui organ. tu vei fi iniþiat în tot ceea ce realizeazã Domnul. iubindu-L pe Domnul mai presus de orice ºi iubindu-þi semenii la fel de mult ca pe tine însuþi. Dacã omul respectã binele. dar te vei lãsa totuºi corupt într-un fel sau altul de lumea exterioarã. fapt esenþial pentru mântuirea sufletului tãu. fiecare om dispune de un organ spiritual în inima lui. care rãmâne în permanenþã deschis influenþei noastre. noi îi atingem partea opusã a . sub presiunea circumstanþelor exterioare. fapt care îi produce omului satisfacþia cã a acþionat bine ºi corect. Acest organ îi permite omului sã înþeleagã ce înseamnã binele ºi rãul. chiar ºi fãrã sã ne-o ceri tu. fie de Domnul. chiar dacã te-ai trezi într-o þarã îndepãrtatã ºi strãinã. ºi care ne este cu uºurinþã accesibil. Va fi ca ºi cum nu ai fi vãzut ºi nu ai fi auzit nimic! În schimb. dreptatea ºi nedreptatea. Într-adevãr.

Chiar ºi trupul tãu pervers a fost transformat de cãtre Domnul. el îºi poate da seama cã a ieºit din ordinea divinã. nimeni ºi nimic nu te va mai putea îndepãrta vreodatã de El. sufletul tãu a rãmas acelaºi. tu vei trãi o renaºtere în spirit ºi adevãr ºi vei cunoaºte fuziunea cu iubirea primordialã a lui Dumnezeu. fapt care îi va permite sã se uneascã în totalitate cu sufletul tãu. existã ºi oameni care devin atât de materialiºti încât acest organ îºi pierde complet sensibilitatea. pentru ca el sã nu mai apese asupra sufletului tãu. De bunã seamã. În limbajul moralei. În scurt timp. dar la ora actualã iubirea Domnului ºi a Spiritului Lui atotputernic a început deja sã strãluceascã cu putere în sufletul tãu. Nu va fi însã niciodatã cazul tãu. Prin acest proces. iar tu îl vei putea vedea ºi vei putea vorbi oricând vei dori cu El (Domnul). iubirea ta pentru Domnul se va transforma sub influenþa iubirii active faþã de semenii tãi. devenind una cu el. Tu îi poþi acorda acestei voci interioare toatã încrederea ta ºi poþi fi sigur cã ea nu te va înºela niciodatã. aºa cum îl vezi aici. Atunci. Ce-i drept. la fel ca ºi pe tovarãºii tãi. devenind ºi mai intensã. acest organ poartã numele de CONªTIINÞÃ. va deveni perceptibil inclusiv pentru inima ta. În astfel de cazuri. Iar Domnul. cãci tu ai fãcut deja un progres uriaº. În acest fel. cãci tu vei deveni — prin libera ta decizie ºi putere . în forma Lui vizibilã. stabilindu-te în graþia ºi în iubirea Domnului. mor din punct de vedere spiritual). iubirea lui Dumnezeu faþã de tine va deveni tangibilã ºi va cãpãta formã. În acel moment. rãmânând de-a pururi Ghidul ºi Învãþãtorul tãu. iar Acesta te-a transformat ºi te-a reorganizat. fapt care genereazã în el o insatisfacþie profundã ºi o stare de angoasã. aceºti oameni uitã complet de spiritualitatea lor (practic.Calea renaºterii spirituale 37 acestui organ. iar ei nu mai pot percepe deloc contactul cu noi. ºi vei deveni astfel una cu El.

crima ºi asasinatul nu sunt altceva decât urmarea fireascã a micilor rãtãciri ce au drept cauzã diferende mãrunte între oameni. astfel încât micile erori comise de oameni sã nu îi conducã pe aceºtia cãtre marile crime. nimeni nu ar mai putea trãi în siguranþã pe aceastã planetã. 4) Domnul cãtre Petru: „Se înþelege de la sine cã în aceastã lume de jos trebuie sã existe o judecatã severã a lumii faþã de marii criminali care încalcã drepturile oamenilor. nãscute din egoism ºi din orgoliul lumesc”. cãci în tine acþioneazã acum cu adevãrat spiritul autentic al umilinþei. prin faptul cã nu am profanat niciodatã Numele Tãu prin vreun pãcat comis în mod conºtient sau inconºtient!» Ei susþin acest lucru ºi au tot dreptul sã o .38 Calea renaºterii spirituale de discernãmânt — una cu El. 1-5) Domnul cãtre Zorel: „Cine îºi recunoaºte infirmitãþile. În ceea ce priveºte însã rãtãcirile mai puþin importante. acestea ar trebui judecate de tribunal þinând cont de premisele unei inimi caritabile ºi conciliante. slãvite Doamne! Te lãudãm acum. Cãci adevãr îþi spun: furtul. g) Invitaþie la reconciliere (Marea Evanghelie a lui Ioan V/250. ºi deci fiul veritabil ºi autentic al Tatãlui etern”. îmi este mai drag decât 99 de oameni drepþi care nu au considerat niciodatã necesar sã se cãiascã pentru ceva. (Marea Evanghelie a lui Ioan IV/78. În caz contrar. prietene. care îmi este mai drag decât cel care sãlãºluieºte dintotdeauna în cei drepþi. De aceea îþi cer sã vii cu Mine. se cãieºte ºi face penitenþã în spiritul umilinþei sincere a inimii sale. Doamne. strigând în inimile lor: «Osana Þie.

Nu rãspunde cu aceeaºi monedã celui care te loveºte. ceea ce înseamnã cã tu va trebui sã combaþi tot ceea ce te poate rãni în comportamentul celorlalþi oameni ºi tot ceea ce þi se pare dezagreabil din partea lor cu armele rãbdãrii ºi blândeþii. De vreme ce Eu Însumi nu exercit vreodatã vreo constrângere. vei aduna cãrbuni fierbinþi pe capul tãu (n. ci dimpotrivã. fã-i un bine în schimb. pentru ca în cele din urmã între voi sã domneascã pacea ºi buna înþelegere. Nimeni nu trebuie forþat. Nu rãspunde cu aceeaºi monedã celui care îþi face rãu. Cãci numai pacea îi permite inimii sã înfloreascã ºi spiritului sã creascã în interiorul inimii”.Calea renaºterii spirituale 39 facã. Iatã. cãci. constrângerea este în întregime opusã ordinii Mele eterne. precum ºi a Înþelepciunii veritabile care emanã din aceasta din urmã. fugind de ei ca de ciumã! De aceea. În acest fel. iar Eu îþi voi arãta singura cale adevãratã a Vieþii ºi a Iubirii. 17) „Iubirea faþã de aproape constã în a acþiona faþã de acesta exact aºa cum ne-am dori sã acþioneze el faþã de noi”. expune-te astfel încât sã primeºti din partea lui încã o loviturã. . dar tocmai din cauza dreptãþii lor ei cad în capcana orgoliului ºi ajung sã îi priveascã pe cei care au pãcãtuit cu ochi de judecãtori severi. calea care conduce cãtre viaþa spiritului este îngustã ºi spinoasã. ci dimpotrivã. prietene. h) Liberul arbitru trebuie sã fie întotdeauna respectat Domnul: „Lãsaþi-le tuturor liberul lor arbitru.n. te vei cãi în mod corect). nu o exercitaþi nici voi!” i) Iubirea faþã de aproape (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/94. altfel spus. aºa cum ºtiþi deja în momentul de faþã. vino la Mine.

ºi dispune astfel de beatitudinea vieþii veºnice”. Nu este mai puþin adevãrat cã cel care Mã recunoaºte ºi care Mã iubeºte mai presus de orice pe lume considerã extrem de uºor sã îmi punã învãþãtura în practicã. a devenit foarte dificil astãzi ca oamenii sã se debaraseze de toate obiceiurile lor strãvechi. 3. 1. ca sã devii astfel un om în întregime nou. considerându-L pãrintele sãu care l-a creat. iar cei care doresc sã intre în posesia ei trebuie sã o ia cu asalt.40 Calea renaºterii spirituale (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/140. cu toatã forþa. profund înrãdãcinate în ei din cauza seducþiei lumii exterioare. cãci numai prin faptele sale poate obþine omul plenar asemãnarea sa cu Dumnezeu. aºa cum ai renunþa la o hainã veche ºi destrãmatã. care echivaleazã cu asemãnarea perfectã cu Dumnezeu. în asta rezidã explicaþia practicã a tuturor Legilor lui Moise ºi a tuturor profeþiilor fãcute de Profeþi: iubiþi-L pe Dumnezeu mai presus de orice ºi consideraþi-L Pãrintele vostru etern. sã îl iubeascã mai presus de orice. Nu este deloc uºor sã renunþi astãzi la omul vechi. 11-12) Domnul cãtre Agrippa: „În aceste vremuri sumbre. de asemenea. Pe de altã parte. Învãþãtura Mea nu îi cere nimic altceva omului decât sã creadã într-un singur Dumnezeu adevãrat. ºi sã îºi iubeascã aproapele la fel cum se iubeºte pe el însuºi. Iar cel care Mã iubeºte în acest fel Mã poartã deja în inima lui. ºi sã te îmbraci cu învãþãtura Mea. El trebuie sã ºi punã în practicã învãþãtura Mea. nu este suficient sã Mã recunoascã pe Mine ºi sã creadã cã Eu sunt Domnul. . spiritual vorbind. Altfel spus. el poartã în sine perfecþiunea vieþii. Altfel spus. 1) Domnul cãtre Cirenius: „Iatã. Împãrãþia lui Dumnezeu suferã din cauza violenþei. (Marea Evanghelie a lui Ioan IV/39.

ºi veþi fi la fel de perfecþi ca ºi Tatãl vostru din ceruri. cu toatã abundenþa Iubirii ºi Înþelepciunii Mele. ºi care nu îi vor respinge. la fel de mult cum se iubesc pe ei înºiºi. în ea vor sãlãºlui întunericul ºi moartea. veþi deveni Copii autentici ai lui Dumnezeu. pentru toate timpurile. ªi astfel. din abundenþã. Cãci cine nu este la fel de perfect ca ºi Tatãl lui din ceruri nu va putea sta niciodatã alãturi de El ºi nu va fi invitat la masa Lui”. O inimã împietritã nu va putea fi penetratã niciodatã de razele luminoase ale graþiei Mele. o inimã plinã de sensibilitate ºi de blândeþe va fi cu uºurinþã iluminatã de graþia Mea. În acest fel. cu toatã teroarea pe care le suscitã acestea.Calea renaºterii spirituale 41 iubiþi-vã fraþii sãrmani ºi bolnavi. ºi asta pentru veºnicie. în toate circumstanþele. (Marea Evanghelie a lui Ioan IV/79. De aceea. . Dãruiþi din toatã inima ºi din abundenþã. cãci în funcþie de cât veþi dãrui vi se va dãrui la rândul vostru. cãci aceste Cuvinte înseamnã Viaþã. înzestraþi cu un suflet sãnãtos. 5-9) Domnul cãtre Zorel ºi cãtre ceilalþi: „Pentru cel care va fi — din toatã inima — un prieten al celor sãraci. ºi trataþi-i ca ºi cum v-aþi trata pe voi înºivã. Eu voi veni în persoanã ºi Mã voi revela tuturor celor care îºi vor iubi fãrã rezerve fraþii mai sãrmani decât ei. indiferent ce vârstã ºi ce origine au. în inima lui. În schimb. iar apoi gurii lor. iar acesta le va transmite revelaþiile Mele sufletelor lor. cãci Eu voi revãrsa asupra lui întreaga Mea înþelepciune. ºi Eu voi fi un Prieten ºi un Frate autentic în planul terestru. Eu Însumi voi locui în aceastã inimã. a cãrei naturã este extrem de delicatã ºi de gingaºã. Luminã. El nu va mai trebui sã dobândeascã înþelepciunea alãturi de un înþelept terestru. Eu voi comunica cu spiritul lor transformat în iubire. Credeþi acest lucru. tot ce vor spune ºi tot ce vor scrie ei vor fi propriile Mele cuvinte ºi propriile Mele scrieri.

(Marea Evanghelie a lui Ioan XI/75) „Iubirea faþã de aproape este calea care conduce cãtre iubirea faþã de Dumnezeu. veþi putea obþine fructele cele mai bogate în binecuvântãri din grãdina vieþii eterne ºi în lumina Spiritului Meu care se aflã în voi!” (Marea Evanghelie a lui Ioan VIII/120. Deocamdatã. reprezintã un instrument absolut sigur de a ne controla sufletul în aceastã viaþã terestrã. De aceea. voi nu sunteþi pentru ceruri decât niºte strãini accidentaþi de-a lungul cãlãtoriei voastre pe pãmânt. (Marea Evanghelie a lui Ioan V/126. a cãror realitate trebuie recunoscutã de cãtre toþi cei care le primesc”. în timp ce strãinul poate fi comparat cu un copil mic care nu reuºeºte sã îºi comunice nevoile decât prin plâns. Omul Iisus a respectat în întregime ºi pânã la ultima consecinþã aceastã . fiþi cu atât mai miloºi faþã de strãini. astfel încât sã ne dãm seama în ce mãsurã este acesta pur ºi în ce mãsurã îºi manifestã el aceastã calitate a puritãþii. În acest fel. care poate gãsi cu uºurinþã ajutor la cunoscuþii lui. 9) Domnul cãtre Matael: „Iubirea faþã de aproape care este realã. De aceea. ºi astfel veþi avea parte de milã ºi de compasiune în ceruri. rezonabilã ºi sincerã. aplicaþi cât mai frecvent acest test. 7-8) „Un strãin sãrman este de o sutã de ori mai sãrac decât unul localnic. care este mai sigur decât oricare altul.42 Calea renaºterii spirituale Adevãr ºi Acþiune realizatã. Adevãr vã spun: cine sare în ajutorul unui strãin din purã iubire faþã de aproapele sãu ºi fãrã nici cel mai mic interes personal (egoist) este un mare prieten al lui Dumnezeu ºi deþine deja în inima lui abundenþa Împãrãþiei lui Dumnezeu”.

De aceea. 4-7) Domnul cãtre un erudit. pe care a manifestat-o prin operele sale vizibile. Omul care se bucurã de toate bunurile acestei lumi uitã cu uºurinþã de binefacerile rugãciunii susþinute de credinþã. care îl ajutã pe discipol sã ajungã la mãiestrie. el îºi aminteºte de Dumnezeu ºi începe sã se roage Lui. cãci încrederea absolutã ºi totalã nu poate fi obþinutã decât printr-un antrenament continuu. El nu a cãzut niciodatã în capcanele pãcatului. sunt extrem de diferite de cele pe care le cunoaºteþi voi. Credinþa nu poate fi cultivatã decât prin practicã. un om fizic nu poate înþelege ce fac ºi ce . ºi ce alt instrument s-ar putea dovedi mai bun decât rugãciunea ºi cererea continuã adresatã lui Dumnezeu?” k) ªtiinþa corespondenþelor (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/93. dar lipsa lui de credinþã (datoratã lipsei de antrenament) îl împiedicã sã ajungã la Acesta. vãzul. fãrã sã renunþe nici o clipã la ea. precum ºi scrierea spiritualã. simþirea. Atunci când este afectat de o nenorocire. cei care trãiþi în lumea simþurilor ºi a naturii. întrucât a mers pe calea iubirii faþã de aproape. bun cunoscãtor al Scripturilor: „Facultãþile care aparþin Spiritului.Calea renaºterii spirituale 43 poruncã. precum auzul. De aceea. j) Despre rugãciune (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/87. cãci condiþiile de viaþã ale sufletului ºi ale spiritului au o naturã perfect opusã celor ale corpului. reuºind astfel sã ajungã la cãrãrile interioare ale iubirii faþã de Dumnezeu”. 4-5) „Oamenii trebuie sã exerseze în permanenþã rugãciunea. iubirea faþã de Dumnezeu a crescut în El pânã când a înflorit complet. gândirea ºi vorbirea.

Dacã aþi înþeles acest lucru. Ei nu mai înþeleg decât litera moartã a acestora. vã veþi confrunta inevitabil cu problema corespondenþelor dintre materie ºi spirit.44 Calea renaºterii spirituale spun spiritele decât cu ajutorul strãvechii ºtiinþe a corespondenþelor. incapabilã sã transmitã viaþa celui care le citeºte. fãrã de care aþi fi incapabili sã asimilaþi vreodatã în profunzime adevãrul viu pe care l-au transmis prin scrierile lor Moise ºi ceilalþi profeþi. Dumnezeu vã iubeºte atât de mult încât a venit El Însuºi . îndoiala ºi pãcatul! Acesta este un motiv în plus sã faceþi tot ce vã stã în puteri pentru a renaºte rapid din punct de vedere spiritual. voi nu sunteþi altceva decât o iubire purã nãscutã din Dumnezeu. În esenþã. pentru ca aceasta sã acþioneze plenar în voi. ºi nu mai înþeleg sensul spiritual al Scrierilor sacre. rezultã cã ele sunt implicit opera Iubirii Acestuia. De aceea. fãrã de care nu veþi putea scãpa niciodatã de cele o mie ºi unul de pericole care vã pândesc ºi care vã pot rãtãci de pe cale”. lucru de care nimeni nu ar trebui sã se îndoiascã. iar existenþa voastrã nu este altceva decât o iubire încarnatã a lui Dumnezeu. Din pãcate. 4-12) Domnul cãtre Agrippa: „De vreme ce toate fiinþele sunt opera lui Dumnezeu. faceþi tot ce vã stã în puteri pentru a da viaþã în voi Împãrãþiei lui Dumnezeu. În acest fel. l) Umilinþa ºi iubirea egoistã de sine (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/141. din propria lor greºealã. oamenii au uitat complet de aceastã ºtiinþã. ei au devenit incapabili sã mai intre în contact cu spiritele din toate regiunile ºi din toate cerurile. astfel încât sã obþineþi viziunea justã. Singurul principiu dãtãtor de viaþã este sensul interior ascuns al Scripturilor. Simpla lecturã a textelor acestora riscã sã trezeascã în voi lipsa de credinþã.

astfel încât în cele din urmã nu vei mai îndrãzni nici mãcar sã îl iubeºti. fraþii Mei. deºi ºtie cã este opera Mea perfectã. umilinþa din inima omului este una din virtuþile cele mai importante. Fiecare om este chemat de însuºi destinul lui sã atingã acest stadiu în care vã aflaþi voi acum. Ascultã-mã cu atenþie: Eu sunt singurul Dumnezeu care a existat vreodatã. întrucât fãrã ea omul nu poate ajunge la lumina interioarã a vieþii. Dumnezeu este. sub înfãþiºarea unui om. La rândul lui. astfel de gânduri te îndepãrteazã din ce în ce mai mult de El. Creatorul lui. Cãci cel care se dispreþuieºte pe sine. De . Destinul lui este sã devinã el însuºi un zeu. De ce s-ar ruºina în acest caz Dumnezeu de opera Sa cea mai perfectã. nu existã favoritisme. Mã dispreþuieºte implicit pe Mine. trãitã dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. un Creator ºi un Pãrinte absolut perfect pentru toate creaturile Sale. punctul culminant al Iubirii ºi al Înþelepciunii divine. Altfel spus. considerând nedemn sã se apropie de ea? Ascultã. Dimpotrivã. ºi vã predicã acum cãile care conduc cãtre o viaþã liberã ºi independentã. Cãci fiecare om este opera Mea ºi are datoria sã recunoascã acest lucru în sine.Calea renaºterii spirituale 45 la voi. considerându-se inferior chiar ºi viermilor pãmântului. Din acest punct de vedere. Cum se face cã Eu Mã gãsesc acum printre voi? Iatã. cãci ele sunt greºite ºi nu îþi folosesc la nimic pentru apropierea ta continuã de Dumnezeu. El nu a fost niciodatã leneº sau mediocru. el trebuie sã se respecte pe sine. ar trebui sã renunþi la acest gen de idei referitoare la un Dumnezeu îndepãrtat de lumea pe care a creat-o. din toatã eternitatea. ºi nu sã se dispreþuiascã. dragã prietene. omul este creatura cea mai perfectã din câte a creat Dumnezeu. Dragii Mei prieteni. ºi nu are de ce sã îi fie ruºine de operele Sale. mai mari sau mai mici. dintr-un prea mare respect (înþeles greºit. Eu vã numesc pe voi copiii Mei. de altfel). prietenii Mei.

desfrânaþii de ambele sexe nu vor putea cunoaºte decât cu mare dificultate renaºterea spiritualã în aceastã lume. prin sfaturile ºi prin învãþãtura sa. 8-13) Domnul cãtre Agricola: „O cãsnicie bunã. bazatã pe o uniune care are la bazã raþiunea. înþelepciunea ºi abnegaþia. De aceea. ducând o viaþã perfect castã ºi purã. cãci sufletul lor are prea multe de fãcut pentru a se detaºa suficient de mult de trupul sãu pentru a mai putea percepe avertismentele spiritului. Cine nu se respectã pe sine ºi nu se considerã o operã perfectã a lui Dumnezeu nu îºi poate respecta în mod real nici aproapele. Ea reprezintã blânda rãbdare a inimii care nu îl împiedicã pe om sã îºi recunoascã propriile calitãþi. dar nu vor putea ajunge decât cu mare . dar care nici nu îl face sã se ridice pe sine mai presus de fraþii sãi mai slabi decât el. evitaþi aceste pãcate la fel cum aþi evita ciuma! Chiar dacã fac un efort remarcabil ºi ajung sã se controleze. întrucât porneºte de la o premisã greºitã”. În schimb. desfrâul ºi voluptatea dezlãnþuitã a simþurilor împiedicã aceastã renaºtere. Dimpotrivã. omul smerit îºi revarsã asupra acestora iubirea sa ºi se strãduieºte sã îi ajute. Ei pot deveni foarte buni. înþelepþi ºi pot face foarte mult bine. ºi nicidecum dispreþul faþã de sine. prin penitenþa lor. fãcând-o absolut imposibilã. Acesta este sensul adevãratei smerenii. ajungând astfel. aceastã virtute derivã din iubirea perfectã faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele sãu. sã evolueze ºi sã îºi atingã propria lor perfecþiune.46 Calea renaºterii spirituale fapt. m) Desfrâul împiedicã evoluþia spiritualã (Marea Evanghelie a lui Ioan VIII/41. prin exemplul sãu personal. ºi cu atât mai puþin pe Dumnezeu. sã fie iertaþi de pãcatele lor anterioare. nu reprezintã un obstacol în calea renaºterii spirituale.

De aceea. el trebuie sã le exerseze încã din copilãrie. prin cultivarea credinþei ºi a voinþei lor. Altfel spus. dar singurul lucru care conteazã este efortul vostru de a obþine . deci inclusiv credinþa ºi voinþa. copiii nu vor avea nici o dificultate mai târziu sã îºi cucereascã lumea interioarã”. Dacã lor le lipseºte antrenamentul iniþial al iubirii pure ºi autentice faþã de Dumnezeu. Pe de altã parte. n) Cunoaºtere ºi înþelepciune — cunoaºtere ºi credinþã (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/183. credinþa ºi voinþa omului sã devinã puternice ºi active. lipsa de dezvoltare a acestora îl va împiedica sã atingã vreodatã forþa corporalã a unui om care nu a fost niciodatã bolnav.Calea renaºterii spirituale 47 dificultate sã obþinã energia necesarã pentru a face miracole (în aceastã lume). Oricât de mult ºi-ar exersa el muºchii interiori. chiar dacã cerul se bucurã infinit mai mult de un pãcãtos care se cãieºte decât de 99 de suflete drepte care nu au simþit niciodatã nevoia de a face penitenþã. În acest fel. iar cunoaºterea voastrã a progresat mult. ei nu vor putea obþine aceastã realizare decât în lumea de dincolo. ele nu îºi vor putea exercita niciodatã într-o mãsurã suficient de mare aceste trei calitãþi indispensabile ale sufletului. Un astfel de suflet poate fi comparat cu un om care a suferit de boalã mulþi ani la rând ºi care ºi-a regãsit în sfârºit sãnãtatea printr-un remediu adecvat. nervii ºi fibrele sale. De aceea. un desfrânat care se cãieºte va rãmâne mereu subdezvoltat din punct de vedere spiritual. 13-14) Domnul cãtre Lazãr: „V-am explicat deja foarte multe lucruri. La fel se petrec lucrurile ºi cu sufletele care au fost foarte mult timp bolnave. cei care au copii ar trebui sã îi antreneze încã de mici în iubirea faþã de Dumnezeu. pentru ca iubirea.

dobândind astfel o Luminã desãvârºitã ºi coerentã. care sã îmbrãþiºeze tot ce este terestru în el. lui îi este acordatã ºi viaþa eternã. cu tot ce se gãseºte în ea. . care îi aparþin inimii. care sã excludã chiar ºi cea mai micã îndoialã! De aceea. este adevãrul cel mai pur ºi cel mai perfect. care sunt nepieritoare ºi nemuritoare în sine”. 11-13) Domnul cãtre discipolii sãi: „Împãrãþia lui Dumnezeu. lucru pe care vi l-am dovedit în suficiente rânduri. sufletului ºi spiritului din interiorul lui. decât sã îi insufli o credinþã fermã. deasupra ºi dedesubtul ei. la fel cum Eu Însumi sunt Calea. dar ºi ceea ce este spiritual ºi celest. ci ºi în credinþa purã.48 Calea renaºterii spirituale renaºterea deplinã a spiritului în interiorul sufletului. dacã renaºterea spiritului din sufletul sãu ar fi la fel de îndepãrtatã de el cum este cerul de pãmânt?” (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/132. acordaþi o importanþã mult mai mare naºterii credinþei vii decât dobândirii cunoaºterii pure. Adevãrul ºi Viaþa. Este mult mai uºor sã îi oferi omului informaþii despre cutare sau cutare subiect. cãci viaþa nu rezidã doar în cunoaºtere. care este infinit mai importantã decât cunoaºterea perfectã a tuturor aspectelor naturale. ºtiinþa nu reprezintã decât o reflectare a lucrurilor ºi a ordinii lor într-o lume efemerã. La ce i-ar servi omului cunoaºterea deplinã a elementelor naturii. animatã de operele iubirii. care a venit odatã cu Mine în aceastã lume. lumina care aparþine credinþei este autenticã ºi provine din ceruri. Oricât de purã ar fi. de la cele mai mari la cele mai mici. În schimb. cãci numai prin aceastã renaºtere poate omul sã se înalþe cãtre adevãr ºi înþelepciune. Odatã cu lumina. care sã îi fie accesibile într-un domeniu sau altul al cunoaºterii sale.

În cazul în care un suflet este înclinat sã se apropie de Satan. Iatã în ce constã diferenþa dintre beatitudine ºi damnare: în cazul beatitudinii. sufletul poate atinge chiar starea de beatitudine. cu atât mai violentã devine reacþia spiritului pur care sãlãºluieºte în el. în cazul damnãrii sufletul încercã sã respingã spiritul sãu pentru a adopta în locul lui un alt spirit: cel al lui Satan. un rãzbunãtor ºi un cãlãu. ºi de a-l stimula sã se corecteze. Dacã sufletul este dispus sã asculte de aceastã tendinþã de a se corecta. sufletul îºi schimbã în totalitate polaritatea ºi pierde unitatea cu spiritul sãu. care devine astfel o fiinþã realã. 10-12) Existã nenumãrate arte impostoare care sunt special calculate astfel încât sã apropie pe nesimþite sufletul de fiinþa extrem de particularã a lui Satan. el devine din ce în ce mai uºor ºi mai senin. Dacã aceastã ameliorare continuã. aºa cum ar face-o un foc imposibil de stins. Aceastã durere are rolul de a îndepãrta sufletul — atât cât este posibil — de Satan. sufletul se dizolvã complet în spiritul sãu. prin realizarea asemãnãrii sale perfecte cu spiritul din interiorul lui. Aceastã reacþie dã naºtere unei senzaþii extrem de . întrucât orice suflet conþine în sine un spirit liber. de care nu se poate separa. spiritul din interiorul lui devine un judecãtor. chinuind sufletul din interior. Dimpotrivã. pe mãsurã ce se apropie de puritatea spiritului care sãlãºluieºte în el.Calea renaºterii spirituale 49 o) Diferenþa dintre beatitudine ºi damnare (Pãmântul ºi luna 58. pânã când acesta se pune perfect de acord cu el. În acest caz. care continuã sã îºi exercite influenþa pentru a îndepãrta sufletul de spiritul demoniac. Acest proces nu poate fi însã niciodatã dus pânã la capãt. Cu cât un suflet se apropie mai mult de fiinþa lui Satan. iar acest spirit reprezintã exact contrariul lui Satan.

(Soarele spiritual II/71. 9-14. dar care este lipsitã de judecata ce i-ar permite sã vadã limpede cu ce se hrãneºte ºi cât de hrãnitor este ceea ce consumã. iar focul sãu nu se poate stinge. trebuie sã devinã în final propria sa judecãtoare. cu atât mai mult cu cât aceastã reacþie a spiritului se manifestã prin senzaþia unui foc imposibil de stins. Din acelaºi foc se naºte beatitudinea supremã a Îngerului ºi suferinþa arzãtoare a Demonului. 8) Fiecare acþiune poartã în sine o consecinþã a cãrei sancþiune a fost prevãzutã în mod corect de cãtre Dumnezeu. sufletul nu este decât un organ eteric. el rãmâne un fel de polip spiritual care îºi întinde continuu tentaculele cãtre viaþã ºi absoarbe tot ce corespunde naturii sale. 12-13) În ce constã de fapt natura spiritului? La drept vorbind. p) Ce este de fapt spiritul? (Soarele spiritual II/79.50 Calea renaºterii spirituale dureroase pentru suflet. Rezultã astfel cã sufletul lipsit de spirit nu este decât o forþã polarizatã mutã. Aceastã consecinþã reprezintã judecata imuabilã pe care fiecare acþiune o conþine în sine. Dacã este golit de spiritul sãu. substanþial. Fãrã spirit. Spiritul din interiorul sufletului nu poate muri niciodatã. 8) Pentru a obþine renaºterea întru spirit este absolut necesarã respectarea tuturor principiilor acestei ªcoli a . Aºa se naºte întreaga suferinþã ºi toate torturile din iad. (Soarele spiritual 11/106. care posedã facultatea de a primi viaþa. spiritul este principiul vieþii sufletului. fie ea bunã sau rea. care poartã în sine nevoia de a-ºi satisface nevoile. Domnul a decretat astfel cã fiecare acþiune.

Un lucru este sigur: orice proprietar al unui bun oarecare ºtie cã acesta se aflã în posesiunea lui ºi îi cunoaºte perfect valoarea. nu va putea intra în Împãrãþia lui Dumnezeu ºi nu va putea cunoaºte viaþa veºnicã. cum se mai pot ei întreba dacã sufletul ºi spiritul lor vor pieri odatã cu moartea corpului lor fizic? Toþi cei care urmeazã ºi absolvã ªcoala Vieþii Domnului dispreþuiesc moartea corpului ºi aºteaptã cu mare bucurie disoluþia completã a lanþurilor grele care i-au unit cu lumea exterioarã. Cine nu va renaºte în spiritul sãu. pe care marele Învãþãtor le-a predicat cu propria Sa gurã oamenilor de pe pãmânt ºi pe care le-a sigilat cu propriul Sãu sânge. Cine nu doreºte sã urmeze aceastã ªcoalã a Vieþii nu ar trebui sã se plângã dacã se va trezi golit de viaþa spiritului sãu.Calea renaºterii spirituale 51 Vieþii. . Martirii din trecut care ºi-au vãrsat sângele pentru idealul lor spiritual au dovedit perfect cât de profunde sunt principiile ªcolii Vieþii revelate de Domnul. spuneþi-Mi: de vreme ce toþi oamenii sunt proprietarii vieþii eterne din spiritul lor. Atunci.

(Marea Evanghelie a lui Ioan VI/133. de la piatra cea mai durã ºi pânã la eterul care existã mult deasupra norilor. Vocaþia ei este însã de a se întoarce la o existenþã pur spiritualã ºi eliberatã de orice constrângere. Pentru a ajunge la acest rezultat printr-o eliberare progresivã de materia care îl înlãnþuie. într-un scop care þine cont de o necesitate. 3-6) Întreaga materie de pe acest pãmânt. Aceastã substanþã este solidificatã provizoriu.52 Calea renaºterii spirituale IV Extrase din învãþãtura Domnului referitoare la suflet Orice materie. Atunci când un suflet ºi-a epuizat în totalitate posibilitãþile corpului (lucru pe care spiritul sãu îl vede . sufletul este obligat sã treacã prin toate stadiile posibile ale existenþei. Destinul sufletului este de a se transforma într-o esenþã pur spiritualã. este alcãtuitã din aceeaºi substanþã ca ºi sufletul omului. 3) a) Natura ºi raþiunea de a fi a materiei în procesul dezvoltãrii sufletului (Marea Evanghelie a lui Ioan VI/133. care echivaleazã cu viaþa veºnicã. este alcãtuitã din aceeaºi substanþã ca ºi sufletul omului. de la piatra cea mai durã ºi pânã la eterul care existã deasupra norilor. pe care sã le asimileze. ºi în fiecare din aceste stadii trebuie sã se transforme — la fel ca o crisalidã — într-un corp material care sã-i permitã sã atragã cãtre sine noi substanþe ale vieþii ºi activitãþii.

superior. nici din punct de vedere al fiinþei sale. care îi penetreazã toate forþele. indiferent dacã este vorba de sufletul unei plante sau al unui animal). din care sã se poatã elibera în sfârºit. El trebuie sã lupte în continuare. devenind astfel capabil sã se înalþe pe un nivel al vieþii superior. Acest nou corp îi va permite sufletului sã îºi dezvolte în continuare cunoaºterea vieþii ºi inteligenþa activã. În acelaºi timp. În ultima sa încarnare.Calea renaºterii spirituale 53 perfect din lumea de dincolo. Aceastã iubire îi permite sã fuzioneze în totalitate cu spiritul sãu aflat în lumea de dincolo. el se elibereazã de Omnipotenþa Acestuia ºi tinde sã îºi aparþinã din ce în ce mai mult sieºi. el nu mai poate fi distrus sau devorat de ceea ce trãieºte în universul lui Dumnezeu. are grijã ca trupul sã îi fie luat. din rãsputeri. care îl supravegheazã îndeaproape din lumea de dincolo. devenitã complet autonomã. devenind astfel creatorul propriei sale fiinþe ºi al propriei sale vieþi. Pe de altã parte. el rãmâne orb. Procesul continuã astfel pânã când sufletul ajunge suficient de evoluat pentru a se întrupa într-un corp uman. de îndatã ce sufletul începe sã îl recunoascã pe Dumnezeu ca fiind în afara sa. mut ºi dependent de omnipotenþa divinã. Asta este ceea ce noi numim „a doua naºtere” sau „renaºterea întru spirit”. el devine un prieten independent al lui Dumnezeu. nici din cel al existenþei sale. spiritul lui. Atât timp cât un suflet nu L-a recunoscut pe Dumnezeu ca pe o fiinþã exterioarã sieºi. el atinge cunoaºterea desãvârºitã de sine ºi îl recunoaºte pe deplin pe Dumnezeu ºi iubirea Lui. pentru a scãpa de constrângere. pentru ca el sã se poatã dezvolta într-un alt corp. care corespunde noului sãu grad de inteligenþã. Dupã ce sufletul atinge acest stadiu de evoluþie. pentru întreaga eternitate. Semnul cel mai sigur al autonomiei unui suflet uman este recunoaºterea lui Dumnezeu ºi a iubirii sale faþã de Acesta. .

nenumãrate particule ale substanþelor sufleteºti ale micilor animale din specii diferite se reunesc ºi dau naºtere unui animal mai mare. În aceastã categorie intrã toate tipurile de pietre. este alcãtuit din substanþa sufletului. cu toate gradele intermediare între cele douã extreme. Datoritã disjuncþiei extrem de importante la care este supusã în cel de-al treilea regn animal. aerul ºi toate substanþele pe care le conþine acesta ºi care nu sunt încã legate. spre exemplu. care este încã ºi mai variat. un vierme sau o insectã. pentru a dobândi astfel o inteligenþã individualã mai bine delimitatã ºi mai liberã. substanþa sufletului trebuie adusã într-un stadiu de unitate mai completã. vegetal ºi animal. judecata este mai puþin restrictivã. când judecata la care era supusã era mai severã.54 Calea renaºterii spirituale b) Gradele dezvoltãrii sufletelor (Marea Evanghelie a lui Ioan X/21) Domnul: „Tot ce conþine pãmântul. În sfârºit. Aºa se explicã de ce ochii fizici ai omului ºi sentimentele acestuia percep aceste obiecte ca fiind alcãtuite din materie inertã. Individualitatea devine acum mai pregnantã. la fel ca ºi inteligenþa sufletului. de la nucleul sãu central ºi pânã la regiunile cele mai înalte din atmosfera sa. care corespunde unei judecãþi mai mult sau mai puþin severe. cum ar fi. apa. diferitele tipuri de soluri. La . cu o sumedenie de nivele intermediare. În acest scop. iar substanþa sufletului se gãseºte deja într-un stadiu de separaþie mai avansat decât înainte. care poate fi extrem de durã sau foarte fluidã. Aceste înveliºuri prezintã o consistenþã mai mult sau mai puþin durã. Urmeazã apoi întregul regn acvatic ºi cel terestru. acest regn este caracterizat printr-o mare diversitate a formelor. În regnul animal. mineralele. dar extrem de variabilã de la un individ la altul.

este necesar ca orice amintire a trecutului sãu sã îi fie ºtearsã din memorie. ºi care. la fel cum o picãturã de apã se dizolvã atunci când intrã în contact cu un metal incandescent. ºi aºa mai departe. el nu ar suporta sã vadã rezultatul unificãrii nenumãratelor particule aparþinând unor suflete atât de diferite ºi ar avea tendinþa sã se dizolve precipitat. Înþelepciunea ºi Atotputerea Acestuia”. De aceea. care este un crâmpei de iubire nãscut din Dumnezeu. pânã când se ajunge la marile mamifere. alcãtuitã din nenumãrate particule sufleteºti cu grade de inteligenþã variabile. Acest lucru este posibil prin organizarea specificã a corpului sãu ºi continuã pânã la fuziunea sa completã cu spiritul din interiorul sãu.Calea renaºterii spirituale 55 rândul lor. de îndatã ce sunt eliberate de înveliºul lor fizic. Atunci când un om se naºte pe acest pãmânt ºi capãtã un corp în scopul de a ajunge la eliberarea supremã. nenumãrate suflete de insecte se reunesc într-un suflet al unui animal mai mare ºi cu o naturã mai perfectã. se recunosc. care este înzestrat cu tot felul de facultãþi ale inteligenþei. se înþeleg. Dacã sufletul nu ar dispune de aceastã facultate a uitãrii. care se întrepãtrund. la fel cum ochiul fizic nu este capabil sã vadã ºi sã distingã toate picãturile individuale din care este alcãtuitã marea. necesare ºi tranzitorii. . Dumnezeu are grijã — în marea Lui înþelepciune — ca el sã nu-ºi mai aminteascã (ºi sã nu doreascã sã-ºi aminteascã) de stadiile sale anterioare. slãvesc ºi glorificã Iubirea. în mãsura în care omul începe sã îºi recunoascã asemãnarea cu Dumnezeu. dând naºtere unei fiinþe complet indestructibile pentru veºnicie. Prin unificarea sufletelor acestora din urmã se naºte sufletul uman. pentru a conserva sufletul omului. dar alcãtuite din elemente separate. Acest spirit poate fi comparat cu un ciment care unificã.

sufletul atinge un anumit nivel de perfecþiune spiritualã. sufletele care locuiesc în ele se elibereazã. la fel cum Eu. el trebuie sã asambleze de-a lungul multor ani un mare numãr de particule sufleteºti provenite din toate regnurile acestui pãmânt ºi care dau naºtere personalitãþii sale. Tatãl vostru. spiritul sãu alcãtuit din Iubire ºi din Luminã se uneºte cu el. care stau la baza evoluþiei acestora. acest lucru a fost deja anunþat de profeþii din vechime. prin evoluþia sufletului ºi spiritului lor. sunt un Dumnezeu!” Pentru ca un suflet sã devinã însã capabil de aºa ceva. care au spus: „Voi sunteþi Copiii Mei. Ei bine. Ceea ce se întâmplã cu sufletele se întâmplã de asemenea ºi cu spiritele acestora din lumea de dincolo. Abia atunci devin ele libere ºi capabile sã evolueze singure pe plan moral. dupã care se reunesc cu alte suflete de aceeaºi naturã ºi capãtã un nou înveliº trupesc. Atunci când.56 Calea renaºterii spirituale c) Procesul formãrii sufletului (metempsihozei) Domnul cãtre înaltul magistrat Titus: „Tu Mã întrebi de ce permit Eu astfel de ostilitãþi în sânul naturii terestre. Este adevãrat cã formele exterioare ºi materiale ale creaturilor se devoreazã între ele. permit acest lucru tocmai pentru ca oamenii de pe acest pãmânt sã aibã posibilitatea sã devinã Copiii lui Dumnezeu ºi facultatea de a face ceea ce fac Eu. La aceastã fuziune coerentã a multitudinii de suflete ale unor creaturi extrem de variate se refereau cei din vechime atunci când vorbeau de METEMPSIHOZÃ. Acest proces continuã pânã când se ajunge la stadiul de om. iar începând din acel moment omul începe sã semene din . prin eforturile sale personale. pânã când aceste suflete capãtã o formã umanã. dar în acest fel. fiind ghizii. ºi deci Dumnezei. De altfel. mai dezvoltat. învãþãtorii ºi protectorii lor.

Ele nu sunt valabile pe nici un alt corp ceresc. Priveºte: acolo. Toate aceste procese nu se petrec însã decât pe acest pãmânt. un ºacal ºi un vultur uriaº au rãmas la sol. În spatele acestei siluete poþi vedea o formã luminoasã: aceasta este spiritul din lumea de dincolo al acestui suflet abia ieºit din sânul naturii. care ar putea deveni. îþi voi arãta ce s-a întâmplat în planul sufletelor în urma vânãtorii pe care ai observat-o astãzi. d) Un exemplu al unei reuniuni de suflete animale în vederea formãrii unui suflet uman natural (Marea Evanghelie a lui Ioan X/185. un mare om. au dat acum naºtere unui suflet uman. care va veghea ca el sã intre cât mai curând posibil în pântecul unei mame. 4-7) Domnul cãtre Titus (în continuare): „Iar acum.Calea renaºterii spirituale 57 ce în ce mai mult cu Dumnezeu. sã înþeleagã motivul: acest pãmânt corespunde Inimii Mele. acestei inimi nu îi poate corespunde decât un singur corp ceresc. a unui copil care aºteaptã sã fie primit de corpul unei mame ca urmare a unei concepþii naturale. respectiv capabilã sã dea viaþã ºi sã menþinã în viaþã. . Cine este capabil. acesta din urmã devine o fiinþã întru totul asemãnãtoare lui Dumnezeu. se aflã deja o siluetã umanã. Acesta corespunde întru totul Inimii Mele. ºi mai exact punctului vital cel mai intim al acesteia”. ºi nu mai multe. o gazelã. în stadii diferite. dacã va fi corect educat. În urma acestei vânãtori. Când corpul îi este luat sufletului. Ai putut observa astfel cum cele trei animale ajunse la maturitate. ºi cum Eu Însumi nu posed decât o singurã inimã. în faþa porþii. care au trecut prin câteva mii de încarnãri anterioare. deºi abundenþa formelor vieþii este la fel de mare ca ºi pe planeta voastrã. Din el se va naºte un copil de sex masculin.

58 Calea renaºterii spirituale Caracterul blând al gazelei îi va domina inima. ce nu se mai poate . tatãl sãu sã devinã vecinul tãu pe pãmânt”. Acest proiect a avut drept scop triumful final al spiritului asupra materiei. e) Cele douã principii care acþioneazã în om: materia ºi spiritul (Marea Evanghelie a lui Ioan XI/75. trebuiau create. care au condus la actuala formã a omului. Dacã va deveni un rãzboinic. Caracterul sãu dominant va avea în centrul lui combativitatea. în calitatea lui de prim om — în sensul de libertate completã de spirit — a fost creat pe acest pãmânt în scopul de a da naºtere unei forme prin care materia sã se poatã întoarce din nou la viaþa spiritului liber. se reunesc condiþiile pentru ca omul respectiv sã poatã fi util în orice domeniu de activitate ºi în orice situaþie. curajul lui îi va aduce noroc. dar el îºi va putea modera acest caracter prin sensibilitatea ºi prin inteligenþa sa. printr-o decizie luatã în toatã libertatea. Pentru ca sã poþi observa mai bine comportamentul acestui copil. Am repetat de nenumãrate ori cã sufletul uman a cunoscut o naºtere progresivã. acele circumstanþe care sã îi permitã omului pe de o parte accesul la bucuriile inferioare. Astfel. la poftele ºi la pasiunile terestre. iar pe de altã parte sã îi permitã ascensiunea liberã cãtre o viaþã pur spiritualã. curajul ºi voinþa. cel viclean al ºacalului îi va influenþa mintea. nu este exclus ca de la anul. fapt care nu îl va împiedica însã sã fie doborât de alte arme ucigaºe. 2-27) Domnul: „Am explicat deja de mai multe ori cã Adam. care a început cu reunirea unor particule insignifiante ºi care a progresat cãtre sfere de conºtiinþã din ce în ce mai înalte. Pentru ca el sã poatã avea succes. iar puterea vulturului îi va guverna comportamentul.

în om se intersecteazã douã principii opuse: sfârºitul vieþii materiale. care are drept scop apropierea acestuia de Spiritul lui Dumnezeu ºi intrarea în comuniune cu Acesta. Voinþa Divinitãþii este de a atrage cãtre Sine creaturile pe care le-a obligat — din iubire faþã de ele ºi pentru a le salva — sã pãtrundã în materie. dar nu realizeazã cã se aflã pe pragul unei vieþi spirituale care tinde sã înceapã. În schimb. Altfel spus. De aceea. acum începe o transformare a sufletului. în momentul în care acestea au atins frontiera dincolo de care îºi puteau începe calea spiritualã. . aceastã formã rãmâne invariabilã în aspectul ei general. care este inalterabilã.Calea renaºterii spirituale 59 dezvolta din punct de vedere terestru. dupã ce sufletul a trecut prin nenumãrate schimbãri de corp pentru a ajunge la forma umanã. ci doar din punct de vedere spiritual. datoritã nivelului foarte înalt de perfecþiune a formei care a fost atins. întrucât forma sa umanã nu mai poate fi schimbatã. aceastã cale trebuie sã constituie un exemplu pe care toate spiritele sã îl poatã urma. Dacã aceastã cale nu ar fi gãsitã ºi dacã omul nu ar urma-o. este indispensabil sã fie gãsitã o cale comunã. Mai mult. respectiv sã fie creatã o punte de legãturã care sã-i permitã materiei sã fuzioneze cu spiritul. pentru a duce o viaþã spiritualã rafinatã. Practic. Ce s-ar întâmpla dacã aceastã evoluþie nu s-ar produce? Materia ºi spiritul s-ar trezi faþã în faþã. lui i-ar fi imposibil sã iasã vreodatã din sânul materiei. întrucât este el însuºi dovada existenþei sale. întrucât polaritãþile lor le-ar împiedica. cu o conºtiinþã de sine extrem de dezvoltatã. pe care pot fi conduse cãtre o relaþie de tip Tatã-copil. având posibilitatea sã se anihileze reciproc. dar fãrã a putea totuºi sã se atingã. Omul se gãseºte astfel pe muchie de cuþit: îi este imposibil sã nu îºi dea seama cã este viu. ºi începutul unei vieþi a sufletului.

Unele dintre ele au reuºit parþial. pentru a-l distruge definitiv. Aceste suflete puternice nu au reuºit însã sã ajungã la nucleul copacului. De altfel. nici nu ar fi putut reuºi vreodatã. În schimb. Adam a cãzut. Singur Iisus a reuºit sã strãpungã acoperiºul din frunze ºi sã distrugã Copacul Pãcatului. întrucât nu au fãcut dovada unor mari pãcate. În acest fel. În mai multe rânduri. cãci ascultarea voinþei lui Dumnezeu de cãtre omul eliberat de orice pãcat reprezintã singurul mijloc prin care acesta poate fi testat. dimpotrivã. La drept vorbind. fapt care a provocat o nouã întoarcere a sa în materie. ºi abia spre final au ajuns la setea de adevãr ºi la dorinþa arzãtoare de a-L cunoaºte pe Dumnezeu. cãci fascinaþia materiei asupra omului era minimã în epoca lui prin comparaþie cu cea de astãzi. ºi nicidecum la o apropiere de Acesta. suflete extrem de puternice au încercat sã strãpungã acest acoperiº din frunze pentru a lãsa sã treacã prin el razele luminoase ale soarelui. ele s-au bucurat în prima parte a vieþii lor de toate bucuriile lumii. El a atins astfel nivelul pe care Adam nu a reuºit sã-l atingã ºi a reconciliat în El . Din pãcate. neascultarea este urmatã inevitabil de cãtre toate celelalte rele.60 Calea renaºterii spirituale Cel care trebuia sã construiascã aceastã punte de legãturã a fost Adam. care i-ar fi permis sã se bucure de preafericiri din ce în ce mai rafinate. adicã într-o polaritate care l-ar fi putut conduce la o îndepãrtare ºi mai mare de Dumnezeu. el ar fi putut construi cu uºurinþã puntea de legãturã care ar fi permis înflorirea vieþii spirituale pe pãmânt. pe care apoi sã le învingã ºi sã ajungã la eliberare. permiþând astfel umanitãþii accesul la trei religii antice. acest lucru ar fi trebuit sã fie destul de uºor pentru el. Tot ce trebuia sã facã el era sã se învingã pe sine ºi sã asculte.

nimeni nu poate ajunge la Tatãl. Iisus a ºters consecinþele pãcatului originar. În acest lucru constã MÂNTUIREA lumii. implorându-L sã îi acorde ajutorul ºi graþia Sa — poate începe progresul sufletului cãtre Lumina lui Dumnezeu. fiind nevoit sã depindã în întregime de propria sa voinþã ºi de discernãmântul sãu. Fãrã Mine. iar apoi într-o iubire din ce în ce mai profundã faþã de Dumnezeu. 4-10) Domnul: „Atunci când omul vine în aceastã lume. Doar dupã ce îl recunoaºte pe Dumnezeu prin învãþãtura oferitã de pãrinþii sãi ºi de alþi maeºtri plini de înþelepciune. . Sufletul omului se converteºte astfel într-o recunoaºtere din ce în ce mai plenarã. Iisus. strãpungerea zidului care separã materia de spirit ºi reunirea celor douã extreme incapabile sã opereze singure propria lor fuziune. respectiv dupã ce se întoarce cãtre Acesta. Deschizând calea care conduce direct cãtre Dumnezeu ºi parcurgând-o El Însuºi pânã la capãt. a devenit astfel Fiul lui Dumnezeu. deschiderea materiei cãtre spirit. el este complet separat la nivelul sufletului sãu de Atotputerea lui Dumnezeu. fapt care a fãcut posibilã apropierea creaturii de Creatorul ei. invizibilul a devenit vizibil într-o formã umanã. Fiul omului. ACEST PUNCT DE JONCÞIUNE ESTE ÎNSêI VIAÞA LUI IISUS”. iar fãrã credinþa în Iisus nici un înþelept nu a putut percepe vreodatã atotputernica Divinitate ca pe o Sursã Primordialã a Iubirii ºi nu ºi-a dat seama cã aceastã Iubire se poate manifesta sub forma unei persoane. f) Progresul sufletului uman cãtre perfecþiune (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/171. Prin Iisus. elanul cãtre înãlþimi. trecând prin cele trei ceruri. În acest fel.Calea renaºterii spirituale 61 Divinitatea rãnitã în sfinþenia Ei din cauza încãlcãrii Poruncii.

perfecþiunea care corespunde Spiritului divin din inima lui. în aceastã lume ºi în lumea de dincolo (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/156. pentru totdeauna”. Numai în acest fel se poate fortifica el. Cei care se retrag complet din lume. care emanã din iubirea lui faþã de Dumnezeu ºi din iubirea lui faþã de aproapele sãu. În acest fel. nu comit mai multe pãcate decât o piatrã. g) Progresul cãtre adevãrata viaþã. toate discordiile. pãstrându-ºi în acelaºi timp propria libertate ºi independenþã. Fiecare suflet realizat este penetrat de acelaºi adevãr ºi de aceeaºi luminã. blândeþea ºi iubirea faþã de aproape. care presupune o activitate continuã ºi susþinutã în toate sferele vieþii. smerenia. lãsând Adevãrul lui Dumnezeu sã pãtrundã în sufletele lor. precum anahoreþii din Carmel ºi din Sion. sufletul atinge treptat. lãsându-se pãtruns de Spiritul lui Dumnezeu. Omul nu va ajunge niciodatã prin lenevie în Împãrãþia lui Dumnezeu ºi la viaþa eternã. în care nu vor putea intra decât atunci când se vor învãþa sã îºi cultive rãbdarea. Când aceastã transformare se va produce în ei. cu ajutorul Spiritului lui Dumnezeu. dar ce merit are piatra? De altfel. certurile ºi rãzboaiele vor înceta pe pãmânt.62 Calea renaºterii spirituale În final. el îºi abandoneazã în mod voluntar propria voinþã în faþa voinþei lui Dumnezeu ºi fuzioneazã cu Spiritul Acestuia. când se vor desprinde de trupul lor. 7-12) Domnul cãtre farisieni: „Omul trebuie sã acþioneze liber în aceastã lume ºi sã se opunã prin propria sa voinþã tentaþiilor seducãtoare ale acestui pãmânt. Atât timp cât oamenii vor continua sã se certe ºi sã se rãzboiascã între ei. ce vor face aceste . ei vor rãmâne foarte departe de Împãrãþia lui Dumnezeu.

Pentru un suflet dezîntrupat însã. fiind implicit mult mai uºor de învins. ca o realitate aparentã. Altfel spus. Cãci cine nu îl cautã cu toatã seriozitatea pe Dumnezeu.Calea renaºterii spirituale 63 suflete în lumea de dincolo. Aceste încercãri nu diferã prea mult în lumea de dincolo faþã de cele din aceastã lume. cu obiºnuinþa inactivitãþii ºi lenei lor? În lumea de dincolo ele vor fi supuse la tot felul de încercãri. cãci acolo nu vor putea conta pe un ajutor imediat ºi pe compasiunea lui Dumnezeu sau a altor spirite. Dar într-o lume în care ideile ºi gândurile tind sã devinã o realitate vizibilã. Dumnezeu nu-ºi va reaminti de el decât atunci când sufletul va reîncepe sã îl caute din propria sa voinþã. în mãsura în care cãutarea sa este sincerã”. fãcând aproape imposibilã eliberarea sufletelor din captivitatea durã a propriilor lor pasiuni rele. aceste încercãri sunt inevitabil mai dure decât aici. Numai atunci îi va permite Dumnezeu sã îl gãseascã. cãci în lumea de dincolo tot ce gândeºte ºi tot ce îºi doreºte sufletul apare instantaneu în faþa lui. iar Acesta nu îi va mai da nici un semn care sã-i permitã sã-ºi dea seama cât de mult s-a îndepãrtat de El. În aceastã lume. Sufletele ar trebui sã devinã mult mai independente decât pe pãmânt pentru a-ºi putea transcende gândurile. fiind direct proporþionale cu capacitatea sufletelor în cauzã. aºa cum se întâmplã adeseori pe pãmânt. cum ºi-ar putea combate sufletul propria lume. gândurile ºi ideile sale rãmân abstracte ºi invizibile. pe care a creat-o personal? De aceea. pe pãmânt. tentaþiile sunt mult mai greu de depãºit în lumea de dincolo decât în aceastã lume. sufletul se poate sustrage mult mai uºor lor. ideile ºi imaginaþia. cu scopul de a le stimula sã desfãºoare o activitate a vieþii. îl pierde pe Dumnezeu. . Cu alte cuvinte. preferând sã savureze plãcerile acestei lumi.

5-7) Domnul: „Sufletele primesc în lumea de dincolo tot ceea ce îºi doresc. În schimb. Domnul: „Adevãrata beatitudine a vieþii nu constã în vederea clarã. (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/142. aceastã situaþie nu poate dura la infinit. Totuºi. Indiferent dacã natura acestei iubiri este inferioarã sau superioarã. În caz contrar. ele sunt ajutate cu uºurinþã ºi rapid. a Îngerului ºi a Demonului. în cunoaºtere ºi discernãmânt. fiecare suflet trebuie sã se focalizeze înainte de toate . Dacã dorinþele lor sunt rele. Dacã sufletele ascultã de avertismentele primite. ele nu sunt împiedicate însã sã se bucure de ceea ce îºi doresc. conform ordinii lui Dumnezeu. el poate deveni extrem de nefericit prin propria sa voinþã. Dacã i-am rãpi sufletului iubirea lui. 2 ºi 143. el poate deveni perfect liber ºi preafericit”. Dumnezeu Însuºi ar pierde un atom din Fiinþa Lui. ea reprezintã însãºi viaþa omului. ci doar în iubirea care acþioneazã într-o progresie constantã. Cu atât mai puþin îºi poate pierde un suflet uman propria viaþã. 8) Extras dintr-o conversaþie purtatã de Domnul cu pescarii de pe malul Lacului Alb.64 Calea renaºterii spirituale h) Sufletul în lumea de dincolo (Marea Evanghelie a lui Ioan VIII/17. dacã îºi doreºte cu adevãrat acest lucru. fapt care este absolut imposibil. aºa cum le dicteazã iubirea lor. cãci dacã ar fi posibil sã distrugi chiar ºi cel mai mic atom al Creaþiei. i-am rãpi practic viaþa ºi existenþa. ele sunt atenþionate asupra consecinþelor pe care vor trebui sã le suporte în urma satisfacþiei de moment pe care o vor avea. De aceea. sau dimpotrivã.

trezirea luminii vieþii în interiorul sufletului trebuie precedatã de o anumitã activitate a acestuia.Calea renaºterii spirituale 65 asupra acestei iubiri active. din ele rezultã în scurt timp o flacãrã înaltã. Cum pot produce oamenii luminã în aceastã lume materialã? Iatã. dacã ei freacã douã lemne sau dacã ciocnesc douã pietre. În mod similar. De altfel. Aceastã activitate trezeºte iubirea dinlãuntrul lui. lumina sa nu s-ar putea amplifica niciodatã fãrã iubirea sa activã. ºi nu cu lumina sa interioarã. din acestea sar scântei. judeca ºi ordona lucrurile prin ea însãºi. Dacã acest element vital al sufletului a fost complet trezit (ceea ce înseamnã cã omul a experimentat o renaºtere întru spirit). iar lumina pãtrunde în materie. anumite rãºini amestecate cu sulf ºi cu naftalinã. ºi abia când ea devine foarte intensã se poate naºte lumina sufletului. Aºa se petrec lucrurile în lumea neanimatã a materiei: pentru a obþine foc ºi luminã este necesarã o anumitã activitate prealabilã. cum este lemnul. sufletul rãmâne activ în cel mai înalt grad (cu toatã iubirea sa interioarã generatã de iubirea sa dezvoltatã la maxim). paiele uscate. întrucât Dumnezeu a decis încã de la originea eternitãþii ca nici un suflet uman sã nu poatã avea acces la lumina sa interioarã fãrã o activitate corespondentã a iubirii sale. Cãci iubirea activã este un foc interior care trebuie sã se transforme sub acþiunea unei forþe din ce în ce mai intense într-o flacãrã luminoasã. iar fericirea ºi lumina sa continuã sã se amplifice direct proporþional cu iubirea sa activã. respectiv înþelepciunea care poate discerne. Dacã aceste scântei cad pe o materie inflamabilã. . care reprezintã elementul lui vital. pe care o înconjoarã de asemenea din toate direcþiile. fãcând din ea elementul central al vieþii sale. fãrã de care nu va putea obþine niciodatã lumina interioarã vie.

Dacã aceastã activitate s-ar opri (sau ar avea posibilitatea sã se opreascã). care provin îndeosebi de pe acest pãmânt.66 Calea renaºterii spirituale Astfel se petrec lucrurile cu viaþa sufletului ºi cu cunoaºterea sa interioarã. Dar cel mai intens acþioneazã ele pentru cãlãuzirea oamenilor din aceastã lume. Spiritele perfecte au foarte multe activitãþi de fãcut. ºi încã ºi mai mult pentru evoluþia sufletelor ºi pentru perfecþionarea oamenilor care se aflã deja în lumea de dincolo. cunoaºterea sufletului reprezintã consecinþa activitãþii sale. Aceste suflete nerealizate . dar ce poate face sufletul în imensa lume de dincolo? Trebuie el de asemenea sã lucreze pãmântul. Aº dori sã aflu însã în ce constã în esenþã activitatea unui suflet în imensa lume de dincolo. atât pe pãmânt cât ºi pe alte corpuri cereºti. ºi cu atât mai mult în lumea de dincolo. prietene. sã semene ºi sã recolteze roadele muncii sale pentru a-ºi putea întreþine viaþa?” Domnul: „Desigur. cãci în lumea de dincolo ajung de la o zi la alta tot mai multe suflete nerealizate. dar nu în maniera în care sunt executate aceste activitãþi pe pãmânt. Doamne ºi Învãþãtorule. omul trebuie sã execute mii de activitãþi pentru a supravieþui. În aceastã lume. dar nici soarele ºi nici pãmântul nu ar fi fost create vreodatã. Pe acest pãmânt dur. dar fãrã ajutorul spiritelor din lumea de dincolo acestea nu ar germina niciodatã. Ascultã: fãrã activitatea intensã a spiritelor cele mai perfecte. nimic nu s-ar putea realiza pe pãmânt! Nu numai cã din sol nu ar creºte nimic ºi nici o fiinþã vie nu s-ar putea deplasa pe suprafaþa pãmântului. El trebuie sã lucreze pãmântul. nu ar creºte ºi nu ar putea da rod. sã semene ºi sã recolteze. ºi încã ºi mai puþin ar putea continua ele sã îºi ducã existenþa. Înþelegeþi ce vã spun?” Unul dintre pescari rãspunde: „Da. Oamenii lucreazã pãmântul ºi îºi seamãnã seminþele. înþelepciunea ºi claritatea interioarã a sufletului s-ar stinge de la sine.

O. Îþi mulþumesc din inimã pentru graþia ºi pentru rãbdarea Ta faþã de noi. noi vedem focul ºi lumina lui. astfel încât sã putem parcurge aceastã cale pânã la destinaþia ei luminoasã. Chiar ºi aºa. dar nu înþelegem ce reprezintã toate acestea ºi care este adevãrata lor origine. oameni slabi ºi încãpãþânaþi! Cu siguranþã va mai trece mult timp pânã când noi. Dacã nu ar exista iubirea. Dupã ce veþi experimenta voi înºivã a doua naºtere. vom putea înþelege tot ce ne-ai spus Tu! Noi vedem ºi putem gusta apa. preaiubite Doamne ºi Învãþãtorule. fãrã a obosi vreodatã ºi fãrã a cãdea pradã lenei!” Domnul: „Cine are credinþã ºi cine a gãsit adevãrata cale. Este imposibil sã îþi traduc în cuvinte ce fel de activitãþi realizeazã aceste spirite evoluate pentru a obþine astfel de rezultate. dragã Doamne ºi Învãþãtorule. noi suntem mai fericiþi decât am putea descrie vreodatã în cuvinte ºi ne bucurãm din inimã pentru învãþãtura pe care ne-ai transmis-o. înþelepciunea ºi puterea spiritelor perfecte. Acum M-ai înþeles?” Pescarul: „Da. ºi care descrie secretul cãii infailibile care conduce cãtre adevãrul cel viu.Calea renaºterii spirituale 67 ºi rele ar putea distruge rapid întregul pãmânt. Din fericire. cei care trãim în mijlocul atâtor miracole care nu înceteazã niciodatã. încetul cu încetul. veþi înþelege mult mai limpede cum acþioneazã ºi cum opereazã spiritele din lumea de dincolo. astfel încât nici o plantã sã nu mai creascã pe el ºi nici un animal ºi nici un om sã nu mai poatã supravieþui. nimeni nu s-ar putea opune rãutãþii spiritelor nerealizate din lumea de dincolo. ajutându-le astfel sã evolueze gradat. ºi îi simþim cãldura. dar nu ºtim ce este aceasta. va ajunge cu siguranþã la destinaþia cãtre care aspirã!” . susþine-ne prin graþia Ta. La fel. cu ajutorul spiritelor naturale neevoluate. cãtre Împãrãþia lui Dumnezeu. spiritele evoluate se ocupã inclusiv de acestea din urmã. prin marea Ta graþie ºi iubire.

68

Calea renaºterii spirituale

V Trinitatea din om ºi Împãrãþia lui Dumnezeu din inima omului
„La naºterea corpului, germenul vieþii eterne este depozitat sub forma unei minuscule scântei alcãtuitã din cel mai pur Spirit al lui Dumnezeu în inima sufletului”.

(Marea Evanghelie a lui Ioan II/2-17, 5) a) Viziunea lui Oalim (Casa Domnului II/72, 9-27; 74; 2-3; 24-32)
Oalim: „Mai întâi, ceea ce am auzit mi s-a pãrut foarte ciudat: se pare cã trebuia sã privesc în propria mea inimã. În timp ce reflectam la posibilitatea sau la imposibilitatea de a-mi orienta privirea cãtre inima mea, mi-am pierdut subit lumina ochilor ºi totul a devenit limpede în interiorul meu. Am putut privi astfel în interiorul corpului meu, la fel cum privesc de regulã în lumea exterioarã, în lumina soarelui. Nu înþelegeam cum era posibil acest lucru, dar inima mea a devenit complet transparentã, ºi am putut vedea cu aceastã ocazie cã, de fapt, nu exista o singurã inimã, ci trei, încastrate una în cealaltã, la fel ca trei castane învelite de aceeaºi coajã exterioarã. În centrul înveliºului exterior exista adevãrata inimã din carne, în interiorul cãreia se afla un mic nucleu ce purta în el germenul adevãratei vieþi ºi care conþinea în sine o varietate ºi o multiplicitate infinitã.

Calea renaºterii spirituale

69

Inima exterioarã a explodat imediat, s-a desprins ºi a cãzut în profunzimile insondabile; aceasta era inima fizicã a corpului. Inima interioarã substanþialã a rãmas pe loc, dar a început sã se mãreascã progresiv, sub presiunea inimii centrale care conþinea în sine germenul vieþii. La rândul lui, acesta a continuat sã se dilate, luminând feeric, la fel ca o sãmânþã aºezatã în pãmânt, din care creºte o plantã care se transformã într-un copac puternic. Cam aºa se petreceau lucrurile ºi cu inima mea interioarã, care conþine în sine germenul vieþii. La început, ea avea aparenþa unei inimi, dar dupã ce a crescut, a luat progresiv forma unui om, iar în curând nu m-am mai putut recunoaºte în acest om nou care rezulta din transformarea inimii mele centrale ºi luminoase, care conþine în sine germenul vieþii. La vederea acestui om, m-am întrebat dacã aceastã fiinþã nouã, ieºitã din inima mea centralã, dispune la rândul ei de o inimã. Am constatat imediat cã ea ascundea într-adevãr o inimã în interiorul ei, dar aceastã inimã semãna cu un soare, iar lumina pe care o rãspândea în jur era de o mie de ori mai intensã decât lumina zilei. Contemplând aceastã inimã-soare, am descoperit subit cã în centrul ei existã o imagine vie care îþi semãna perfect, o, Tatã preasfânt, ºi nu am înþeles cum era posibil acest lucru. În timp ce reflectam, am fost invadat subit de o fericire fãrã seamãn, iar imaginea Ta vie a început sã îmi vorbeascã din interiorul inimii-soare a noului om dinlãuntrul meu: «Priveºte în sus ºi vei înþelege imediat de unde vin ºi cum se face cã locuiesc acum în tine!» Am privit în sus ºi am vãzut imediat un soare de o mãrime incomensurabilã, în centrul cãruia Te-am vãzut pe Tine, Tatã preasfânt!

70

Calea renaºterii spirituale

Din Tine emana o infinitate de raze strãlucitoare de luminã, iar una dintre acestea a pãtruns în inima-soare a omului nou din interiorul meu, dându-Þi viaþã Þie, în mine. La scurt timp, omul cel nou din inima mea ºi-a întins braþul ºi a dorit sã înlãnþuie omul exterior din mine. Atunci mi s-a fãcut fricã, iar aceastã fricã m-a aruncat înapoi în corpul fizic. Inima din carne, care a dispãrut iniþial, a revenit din profunzimile sale ºi a înghiþit din nou cele douã inimi interioare, dupã care lumea exterioarã mi-a devenit din nou vizibilã, iar viziunea interioarã a dispãrut. Iatã tot ce am vãzut, ce am simþit ºi ce am auzit în interiorul meu”. Abedam cel Înalt cãtre Oalim ºi cãtre Pãrinþii Patriarhi: „Ascultaþi ºi analizaþi în forul vostru interior ceea ce vã voi spune în continuare: … Sunteþi cu toþii foarte slãbiþi, deºi pãrinþii voºtri sunt încã în viaþã! Ce se întâmplã cu cei care se implicã în rãzboiul cel orb din existenþa voastrã? Vã repet încã o datã cã nici o învãþãturã nu vã va fi de folos dacã principiile sale nu vor fi confirmate ºi imprimate în inimile voastre prin mãrturia Mea vie! În Oalim aþi regãsit aceastã mãrturie în totalitatea ei. Nu este suficient însã sã o primiþi înlãuntrul vostru, ci trebuie sã o transmiteþi mai departe, discipolilor voºtri. Fiþi convinºi cã toþi cei care vor primi cu toatã seriozitatea aceastã învãþãturã, punând-o în practicã, vor putea verifica în ei înºiºi marea mãrturie sfântã a lui Oalim, depunând apoi la rândul lor mãrturie pentru autenticitatea Cuvântului Meu care se adreseazã acum vouã, tuturor. Iatã, Oalim a gãsit în interiorul celei de-a treia inimi (purtãtoarea germenului viu), dupã transformarea acesteia într-un om, încã o inimã solarã, iar în interiorul acesteia M-a gãsit pe Mine, la fel cum imaginea soarelui

pentru ca spiritul sã poatã germina. fructul acesteia începe sã creascã ºi sã se dezvolte. Sufletul trebuie sã reuneascã însã condiþiile necesare pentru dezvoltarea acestuia. Mai mult. 5) Domnul: „În timpul separãrii corpului noului-nãscut de corpul mamei sale. Oalim nu a fost suficient de matur pentru a permite acestei transformãri sã se producã. Nu uitaþi sã transmiteþi aceastã învãþãturã tuturor celor care vor veni la voi. Aceastã imagine interioarã a Mea i-a vorbit la fel cum vã vorbesc Eu Însumi.Calea renaºterii spirituale 71 luminos poate fi regãsitã în fiecare picãturã de rouã. La rândul vostru. De îndatã ce corpul se dezvoltã. dar atunci ea va rãmâne pentru totdeauna. ºi parþial chiar cu omul material. veþi experimenta aceastã fuziune atunci când veþi ajunge la maturitate. la fel cum. Din pãcate. b) Corp — suflet — spirit (Marea Evanghelie a lui Ioan II/217. în toatã mãreþia ºi slava Lui infinitã ºi sacrã. el trebuie sã îi întindã mâna sa. înarmându-se astfel pentru apãrarea sa. Aceastã promisiune este confirmatã de viziunea lui Oalim”. care nu le va mai fi apoi luatã niciodatã. pentru a-l ajuta sã creascã”. lãsându-le astfel o mãrturie durabilã a Cuvintelor Mele. . începe formarea spiritului din interiorul inimii sufletului. revelându-i-se ca fiind Tatãl preasfânt ºi etern. germenul vieþii eterne este introdus în inima sufletului copilului sub forma unei mici scântei. în toatã eternitatea. atunci când cade floarea unei plante. Cei care vor descoperi aceastã mãrturie în interiorul lor vor primi automat de la Mine viaþa veºnicã. Acest om din interiorul lui Oalim avea deja dorinþa de a deveni una cu omul exterior substanþial.

72

Calea renaºterii spirituale

(Marea Evanghelie a lui Ioan IX/174, 9-12)
Rafael cãtre un medic: „În aceastã existenþã, lumina lãmpii vieþii umplutã pânã la refuz cu ulei semnificã o credinþã plenarã ºi vie, care ilumineazã calea cãtre Împãrãþia lui Dumnezeu. Cine persevereazã pe aceastã cale ºi în aceastã luminã, fãrã sã se ocupe de afacerile acestei lumi mai mult decât este necesar, dobândeºte la momentul potrivit lumina vieþii eterne ºi intrã în Împãrãþia lui Dumnezeu chiar în timp ce se aflã în aceastã lume. În acest fel, Împãrãþia lui Dumnezeu îi devine vizibilã, în toatã splendoarea ei. Cãci cel care este una cu voinþa Domnului devine una inclusiv cu înþelepciunea Lui perfectã ºi eternã, cu libertatea ºi independenþa Sa, cu forþa ºi cu puterea Lui, devenind astfel, pentru totdeauna, un veritabil Copil al lui Dumnezeu. Iatã, eu însumi sunt un astfel de Copil al lui Dumnezeu, ºi nu am ajuns în acest stadiu ducând o existenþã pur spiritualã, ci în urma încarnãrilor mele terestre. Când Împãrãþia lui Dumnezeu mi-a devenit întru totul accesibilã, mã aflam încã pe pãmânt, ºi am putut face atunci tot ceea ce îmi stã în puteri astãzi, prin puterea aceluiaºi Spirit divin din mine. Eu nu am murit aºa cum mor de obicei oamenii, ci puterea Spiritului divin mi-a transmutat instantaneu corpul fizic, astfel încât nimic din el nu a mai rãmas pe pãmânt, nici mãcar un atom de materie. Toate particulele corpului meu au devenit veºmântul meu indestructibil pentru veºnicie, iar tu mã vezi în momentul de faþã cu tot cu corpul ºi cu sufletul meu, nu doar în spiritul meu. Dacã nu îþi vine sã crezi, nu ai decât sã mã atingi. Vei simþi astfel un om alcãtuit din carne ºi oase, atât timp cât eu voi dori acest lucru. Dacã voi dori sã transform din nou acest corp în spirit pur, tu vei continua sã mã vezi, dar nu cu ochii tãi fizici, ci cu cei ai sufletului tãu, pe care eu îi pot deschide

Calea renaºterii spirituale

73

sã vadã atât timp cât doresc. Apropie-te aºadar ºi atinge-mã, cãci aceastã experienþã face parte integrantã din educaþia pe care trebuie sã o primeºti referitoare la realitatea Împãrãþiei lui Dumnezeu”.

(Marea Evanghelie a lui Ioan IX/176, 2-4, 7, 9)
Rafael cãtre medic (în continuare): „Nu existã decât o singurã fiinþã, iar nefiinþa nu existã nicãieri în imensul spaþiu infinit al creaþiei. Existenþa materialã limitatã în timp nu este la drept vorbind decât o încercare la care este supus sufletul, în urma cãreia acesta trebuie sã ajungã la adevãrata existenþã indestructibilã, care este de ordin pur spiritual. De altfel, în întreaga sferã a infinitãþii nu se poate vorbi de un alt tip de existenþã. Priveºte, prietene, cu tot cu filozofia ta greceascã: tu îl poþi vedea acolo, aºezat printre noi, pe Domnul! El este singura Esenþã autenticã ºi realã a tot ceea ce existã. În ceea ce ne priveºte pe noi, noi nu suntem decât ideile ºi gândurile Sale de luminã, de la cele mai mici la cele mai mari, concretizate de voinþa Sa. ªi întrucât ideile ºi gândurile Lui luminoase sunt rezultatul Iubirii Sale eterne ºi infinite, care reprezintã însãºi Fiinþa ºi Esenþa Lui, ele sunt practic indestructibile ºi eterne, la fel ca ºi El. Altfel spus, esenþa noastrã este ºi va rãmâne de-a pururi indestructibilã în existenþa ei realã, care este de ordin pur spiritual. Este absolut imposibil ca o particulã cât de micã din ceea ce existã sã poatã fi vreodatã distrusã, cãci tot ceea ce este conþinut în plenitudinea infinitã a ideilor ºi gândurilor Domnului ºi Stãpânului etern reprezintã însãºi realitatea de nezdruncinat a Acestuia, ºi chiar dacã Domnul ar putea distruge dacã ar dori o parte din gândurile sau din ideile Sale creatoare, El ar pierde în mod evident o parte din perfecþiunea Sa infinitã, ceea ce ar fi absolut imposibil!”

74

Calea renaºterii spirituale

(Pãmântul ºi luna 51, 5-7)
Domnul: „Atunci când fructul creºte timp de trei luni în corpul mamei, sufletul a cãrui inimã spiritualã a atins o anumitã soliditate primeºte prin intermediul unui înger un spirit etern înconjurat de ºapte înveliºuri. Acest spirit divin se instaleazã direct în inima sufletului. De bunã seamã, nu vorbim aici de înveliºuri materiale, ci spirituale, care sunt însã mult mai solide ºi mai durabile decât orice înveliº material. De altfel, acest lucru poate fi vãzut cu uºurinþã chiar aici, pe pãmânt, unde o închisoare materialã se dovedeºte adeseori mult mai uºor de distrus decât una spiritualã. Dupã introducerea spiritului în inima sufletului, fapt care se întâmplã mai devreme în cazul anumitor copii ºi mai târziu în cazul altora, iar în cazul unora dintre ei cu trei zile înainte de naºtere, corpul acestora începe sã se dezvolte mai rapid, iar naºterea poate avea loc”.

c) Trinitatea divinã ºi cea a omului (Marea Evanghelie a lui Ioan VIII/24, 4-14, ºi 25, 1-15)
Domnul cãtre discipolii Sãi: „Botezul prin plasarea mâinilor pe cei care au acceptat în totalitate învãþãtura Mea referitoare la viaþã echivaleazã cu întãrirea lor în Numele Tatãlui care este Iubire, în Numele Logosului Divin care este Fiul sau Înþelepciunea Tatãlui ºi în Numele Sfântului Duh care este Voinþa atotputernicã a Tatãlui ºi a Fiului. Aceste trei concepte explicã în totalitate Fiinþa lui Dumnezeu. Ce-i drept, oamenilor cu un nivel mai redus de înþelegere aceastã trinitate le apare ca un fel de Triplã Personalitate, dar nu avem de ales, cãci aceasta este cea mai justã reprezentare asupra Divinitãþii pe care ºi-o poate face omul.

Acest corp este înzestrat cu o viaþã naturalã care serveºte nevoilor de formare ale sufletului din interiorul lui. care conþine — analogic vorbind — aceleaºi organe ca ºi corpul fizic. a stomacului. ºi care se serveºte de ele la fel cum corpul se foloseºte de organele sale materiale. precum ºi cu diferite organe. Dacã vom observa un suflet în sine. mai mari sau mai mici. a intestinelor. pentru a fi purificate ºi încãrcate cu noi substanþe hrãnitoare ce vor fi apoi transmise organelor. a rinichilor ºi a celorlalte elemente ale corpului. Corpul reprezintã o personalitate în sine. . omul nu ar putea supravieþui nici mãcar o orã în planul vieþii fizice. care dau naºtere apoi sângelui ºi celorlalte sucuri hrãnitoare destinate diferitelor organe fizice. iar apoi sã se întoarcã la inimã. Corpul se hrãneºte cu alimente materiale. iar cel care doreºte sã se cunoascã în totalitate pe sine trebuie sã ºtie ºi sã recunoascã în el însuºi trei personalitãþi. substanþialã ºi spiritualã. a splinei. Fãrã aceastã activitate neîncetatã ºi specificã a inimii. pentru ca sângele ºi sucurile hrãnitoare care dau viaþã corpului sã poatã ajunge la toate pãrþile sale componente. care alcãtuiesc împreunã fiinþa sa unicã. Sufletul nu are nimic de-a face cu aceastã activitate vitalã a inimii. El reprezintã un om care acþioneazã ca ºi cum fiinþa sa fizicã ºi sufletul sãu ar fi una ºi aceeaºi personalitate. perfect definitã ºi închisã. dar care se deosebeºte în totalitate de viaþa spiritualã a acestuia. dar pe un plan mult mai elevat. vom constata cã ºi acesta reprezintã o fiinþã completã. Tu dispui de un corp înzestrat cu toate simþurile ºi membrele necesare unei existenþe libere ºi independente. nici cu cea a plãmânilor. a ficatului. Inima conþine un mecanism care o obligã sã se dilate ºi sã se contracte continuu.Calea renaºterii spirituale 75 Omul a fost creat într-o armonie deplinã cu Dumnezeu.

fiind de fapt cele care îi conferã omului asemãnarea sa cu Dumnezeu. De aceea. În mod evident. dar nu ºi de o inteligenþã realã ºi de o putere de discernãmânt iluminatã ºi capabilã sã evalueze corect lucrurile ºi raporturile dintre ele. sã gândeascã liber. dorinþele. Cel care îi permite sufletului sã distingã rãul de bine ºi adevãrul de minciunã. fiecare cu activitatea sa proprie. sã reflecteze la tot felul de subiecte. mai puternic ºi mai plin de vitalitate. devenind astfel din ce în ce mai identic cu spiritul divin care locuieºte în el. Facultãþile acestuia sunt mult mai înalte prin comparaþie cu cele ale omului material ºi ale celui sufletesc. el dispune de o raþiune instinctivã mai dezvoltatã. iar în final îi permit sã renascã întrutotul în el. respectiv din ce în ce mai înþelept. vom descoperi cã în calitatea sa de fiinþã substanþialã umanã înzestratã cu un corp. . ºi sã îºi exercite liber voinþa — este un al treilea om. Dacã vom observa viaþa ºi fiinþa sufletului încã ºi mai îndeaproape. respectiv pentru gândurile. ele alcãtuiesc totuºi împreunã un singur om. Cãci corpul îi serveºte sufletului. cel esenþialmente spiritual.76 Calea renaºterii spirituale Deºi corpul ºi sufletul reprezintã în sine doi oameni sau douã personalitãþi complet diferite. dintre cele mai variate. el nu se situeazã cu nimic mai presus de sufletul unei maimuþe. iar sufletul ajutã corpul prin inteligenþa ºi prin voinþa lui. Aceste facultãþi îi permit sufletului sã se apropie de adevãr ºi de bine — dacã doreºte acest lucru ºi cu ajutorul omului spiritual —. pentru simplul motiv cã scopul vieþii lor este comun. speranþele ºi pasiunile sale. sã zicem. de unde rezultã cã sufletul este la fel de responsabil pentru actele corpului cum este pentru propriile sale fapte. nimeni nu poate pretinde cã trupul ºi sufletul sãu nu alcãtuiesc împreunã una ºi aceeaºi persoanã.

fãrã aceastã esenþã nimeni nu ºi-ar putea . Tocmai pentru cã aceastã energie reprezintã conþinutul oricãrui lucru. fãrã de care nu ar putea exista ºi nimeni nu s-ar putea gândi la obiectul respectiv. fie în lumea de dincolo. Este ca ºi cum am vorbi de o autenticã înviere a corpului. fiinþa sa este alcãtuitã aºadar dintr-o trinitate perfect decelabilã. puteþi remarca cu uºurinþã aceastã trinitate în tot ce existã în naturã: primul lucru pe care îl observaþi în faþa ochilor este forma sa exterioarã. care se transformã ºi trec în întregime în corpul substanþial spiritual. care þine laolaltã toate elementele sale interne ºi care reprezintã adevãrata sa fiinþã (esenþã). fãrã de care forma nu ar putea exista ºi nu ar avea un contur precis. cãruia îi condiþioneazã forma exterioarã. Aceste pãrþi corporale sunt în realitate spirite ale naturii extrem de variate. unde are însã nevoie de o perioadã ceva mai lungã ºi unde trebuie sã treacã printr-un proces ceva mai laborios. ea reprezintã esenþa fundamentalã a oricãrei existenþe. Al doilea lucru este în mod evident conþinutul acestei forme.Calea renaºterii spirituale 77 Dacã sufletul opteazã pentru aceastã cale ºi se identificã plenar cu spiritul sãu. În sfârºit. Altfel spus. la fel cum sunt pãrþile corporale cele mai nobile ale unui suflet realizat. al treilea lucru. la fel de indispensabil pentru existenþa oricãrui obiect. De altfel. el devine practic o fiinþã identicã cu acesta. Deºi un om nãscut a doua oarã se prezintã ca un om unitar perfect. pe care l-am putea numi „corpul sufletului”. Acest fenomen se poate petrece fie în aceastã viaþã. indiferent de natura ei. este forþa sa interioarã inerentã. stadiu în care se identificã la rândul lor cu partea esenþialã a spiritului. adicã de o ultimã zi — cea mai adevãratã din viaþa sa — care apare atunci când omul cunoaºte renaºterea întru spiritul sãu.

el trebuie sã aibã în mod obligatoriu un conþinut care sã corespundã formei sale exterioare.78 Calea renaºterii spirituale imagina o fiinþã sau un obiect lipsit de un conþinut ºi de o formã exterioarã. cãreia îi dau apoi o formã sau un caracter corporal. Dacã aceste douã condiþii sunt îndeplinite. aceste trei calitãþi pur spirituale dau naºtere substanþei sufletului. ºi totuºi cele trei elemente alcãtuiesc împreunã o singurã unitate. iar acesta cu forþa care îl susþine în viaþã. Nu conteazã dacã acest corp este încã material. ele trebuie recunoscute ºi numite separat. Esenþei spirituale eterne îi corespunde înainte de toate iubirea. Aceastã forþã nu este alta decât spiritul. el trebuie neapãrat sã aibã o formã exterioarã. Deºi aceste trei personalitãþi uºor de decelat alcãtuiesc împreunã o singurã unitate. Dupã cum vedeþi. Împreunã. adicã sufletul propriu-zis. reprezintã existenþa acestuia. Dacã sufletul existã într-o formã umanã. adicã acest conþinut. respectiv cea a unei fiinþe umane (în cazul de faþã). precum ºi o inteligenþã independentã (pânã la un . ele sunt totuºi diferite. dar ºi inteligenþa cea mai înaltã ºi voinþa fermã. rezultã inevitabil cã la baza lor existã o energie care condiþioneazã sufletul. separatã de a lui. acesta se retrage în sine ºi îi conferã sufletului o voinþã liberã. Acest corp interior al sufletului. Sã ne întoarcem acum la sufletul nostru. care reprezintã totul în toate. De aceea. aceastã energie care stã la baza întregii creaþii. iar fãrã aceasta nu ar putea exista nici un corp ºi nici o formã exterioarã. Forma exterioarã a sufletului este ceea ce noi numim «corp». Dacã sufletul omului se supune voinþei ºi inteligenþei spiritului. aceste trei pãrþi componente sunt uºor de decelat în sine. Pentru a se simþi în siguranþã ºi pentru a putea duce o viaþã determinatã. sau doar substanþial ºi spiritualizat. cãci fãrã el nu ar putea exista nici o substanþã fermã. cãci forma exterioarã nu poate fi confundatã cu conþinutul.

cât ºi din punct de vedere al forþei ºi al facultãþii de a crea realitatea pe care ºi-o doreºte. gând care. el îºi realizeazã inclusiv comuniunea perfectã cu spiritul sãu interior. ca ºi cum inteligenþa sa eliberatã.Calea renaºterii spirituale 79 punct). fapt care obligã sufletul sã caute în interiorul sãu caracterul nelimitat al acestor facultãþi ºi adevãrata putere a voinþei sale. Dupã cum puteþi constata. limitându-le astfel. ce reprezintã cea de-a treia personalitate a omului. care va rãmâne de-a pururi principala fiinþã (esenþã) a omului. savurând din ce în ce mai plenar libertatea nelimitatã care îl caracterizeazã pe acesta. Corpul serveºte sufletului în sensul cã îi prezintã în exterior propriul sãu spirit interior. vom trece acum la explicarea Trinitãþii . în calitatea sa de gând transformat în substanþã vie de cãtre spirit. dar devine capabil sã primeascã revelaþii provenite din exteriorul ºi din interiorul sãu. Sufletul îºi însuºeºte aceste facultãþi. ar fi propria sa operã. În urma acestor circumstanþe create de necesitate. experienþa de zi cu zi prezintã sufletul ca pe o individualitate ce dispune de un corp exterior. Pe mãsurã ce ºi le rafineazã. sufletul se simte separat de spiritul sãu. la urma urmelor. Atunci când descoperã ceea ce cautã. el tinde sã se uneascã din nou cu spiritul sãu. iar scopul lui este de a orienta inteligenþa ºi voinþa sufletului cãtre lumea exterioarã. În sfârºit. Pentru a înþelege mai bine aceastã învãþãturã extrem de importantã. sufletul poate fi considerat o a doua emanaþie a spiritului. parþial prin simþurile sale exterioare ºi parþial prin percepþia sa interioarã. atât din punct de vedere al inteligenþei ºi al voinþei sale libere. le acceptã ºi acþioneazã în consecinþã. el evolueazã cãtre perfecþiune. formând împreunã cu acesta o fiinþã complet individualizatã ºi independentã. fãrã a fi propriu-zis separat de acesta. este totuna cu spiritul. Dacã le recepteazã. care se amplificã necontenit.

. Eu. sunt singurul ºi adevãratul Dumnezeu. 55. iar ochii spiritului vã permit sã vedeþi întreaga realitate din centrul ei lãuntric. Infinit mai important este sã cunoaºteþi unde se situeazã viaþa voastrã în afara timpului ºi spaþiului. în Numele Tatãlui. care domneºte plinã de mãreþie în forma absolut perfectã a unui Om. Ochii sufletului vã aratã ce se aflã în interiorul vostru.80 Calea renaºterii spirituale Divine. Ochii voºtri fizici vã aratã ce se aflã în exteriorul vostru. 12-13) Domnul: „Forma spaþio-temporalã a unui obiect nu conteazã prea mult. corpul exterior ºi spiritul interior sunt unite ºi nu alcãtuiesc împreunã decât o singurã fiinþã sau substanþã individualã. numit ºi Fiul omului. respectiv la nivelul existenþei sale eterne. fapt pe care îl afirmã explicit scripturile patriarhilor ºi profeþilor de odinioarã”. Tatãl vostru preasfânt. Iatã. Scripturile profeþilor afirmã explicit cã Eu. vã arãt foarte multe lucruri! De aceea. Aceastã imagine nu devine însã vie decât dacã este privitã din perspectiva Spiritului Meu. al Fiului ºi al Sfântului Duh. Iisus Christos. Fiul ºi Sfântul Duh. (Darurile cerului L/1. Mã aºtept ca voi sã iubiþi din ce în ce mai mult. În pofida acestei trinitãþi. Fiul ºi Sfântul Duh sunt uniþi într-o singurã Persoanã divinã. în acord cu adevãrul lãuntric ºi superior. Tatãl. pentru ca graþia Mea sã nu se iroseascã zadarnic! Amin”. În acest fel. veþi înþelege de ce v-am poruncit. fiind cunoscut de asemenea sub nume precum Tatãl ceresc. inclusiv propria voastrã fiinþã. la fel. Aºa cum sufletul. cu scopul de a le insufla astfel o forþã nouã. sã îi botezaþi pe oamenii care cred în Mine ºi care au acceptat sã transpunã în practicã învãþãtura Mea. Dumnezeu reprezintã o singurã Persoanã.

iar cele impure îl impurificã. atunci când va fi auzitã trompeta învãþãturii Mele referitoare la viaþa veºnicã. asupra castitãþii ºi asupra puritãþii comportamentului. cãci numai faptele realizate de suflet prin intermediul corpului sãu reprezintã singura dovadã de nobleþe în faþa lui Dumnezeu (sau dimpotrivã. 1. dacã sunt rele). 13) (Marea Evanghelie a lui Ioan V/238. care nu este dublatã de fapte de iubire faþã de semeni (sau care este dublatã de prea puþine astfel de fapte) nu atrage cãtre sine privirea lui Dumnezeu ºi nu îi conferã sufletului un corp spiritual. de lipsã de nobleþe sufleteascã. singurul corp cu care veþi rãmâne în final va fi acesta. Chiar dacã v-aþi întrupat deja de o sutã de ori pe pãmânt. Ele alcãtuiesc adevãratul veºmânt spiritual al sufletului. prieteni. oricât de pure ar fi. «Îl vei vedea pe Dumnezeu în trup» înseamnã cã îl vei putea privi pe Dumnezeu în faptele tale bune. celor cãrora le predicaþi . patria lui ºi adevãratul lui univers. 3. sãlaºul acestuia.Calea renaºterii spirituale 81 d) Învierea trupului (vezi ºi Marea Evanghelie a lui Ioan VIII/24. în timp ce faptele sincere de iubire faþã de semeni reprezintã astfel de ziduri de protecþie. marcat de un semn din lumea de dincolo. Notaþi ce vã spun ºi transmiteþi aceastã învãþãturã mai departe. comise la unison cu voinþa recunoscutã a lui Dumnezeu. capabile sã vã protejeze în momentele grele. cunoaºterea ºi credinþa nu constituie ziduri solide. Da. transformându-se într-un corp spiritual pur. cãci acestea reprezintã trupul sufletului ºi vor învia împreunã cu acesta în ultima sa zi spiritualã. 6) Domnul cãtre discipolii Sãi: „Prin învierea trupului voi trebuie sã înþelegeþi inclusiv operele iubirii faþã de aproape. Faptele pure îi conferã sufletului puritate. Simpla reflectare asupra cunoaºterii pure.

animalele ºi oamenii trebuie sã absoarbã mai întâi o anumitã hranã din exterior. Aºa cum stomacul reprezintã într-o oarecare mãsurã inima care hrãneºte corpul. Eu reprezint o veritabilã pâine care susþine viaþa venitã din ceruri. Orice formã de viaþã este trezitã mai întâi din exterior. De pildã. Aºa se face cã. Aceste alimente pãtrund mai întâi în stomac. inima omului reprezintã stomacul care hrãneºte sufletul ºi spiritul introdus în acesta de cãtre Dumnezeu. unde sunt descompuse în substanþe nutritive care sunt trimise apoi cãtre toate pãrþile corpului. care sunt susþinute întotdeauna din interior. prin învãþãtura pe care le-am dãruit-o oamenilor. de formare ºi de dezvoltare. dupã care urmeazã procesele de naºtere. reamintiþi-le constant de necesitatea realizãrii faptelor de iubire faþã de semenii lor. 11-15) Domnul: „De îndatã ce omul începe sã creadã. atunci când primeºte lumina soarelui. chit cã ea nu reprezintã adevãrata hranã a corpului. În mod analogic. Adevãrata hranã a vieþii ºi adevãrata bãuturã care hrãneºte stomacul sufletului rãmâne însã învãþãtura Mea. în inima lui începe sã înfloreascã Împãrãþia lui Dumnezeu. pe care Eu v-o recomand cu atâta insistenþã”. sã nu mai aibã îndoieli ºi sã dea sens credinþei sale acþionând în conformitate cu învãþãtura primitã.82 Calea renaºterii spirituale Evanghelia Mea! De îndatã ce aceºtia vor cunoaºte ºi vor crede în Cuvântul Mântuirii. la fel cum viaþa unei plante începe sã se dezvolte vizibil primãvara. punerea în practicã a acestei învãþãturi reprezintã un vin nobil ºi tare care întãreºte spiritul omului. 8-10) (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/72. iluminându-l prin . e) Împãrãþia lui Dumnezeu din inima omului (vezi ºi Marea Evanghelie a lui Ioan III/241. care o încãlzeºte ºi îi stimuleazã activitatea interioarã.

în veºnicie. Atunci când omul dã curs în inima sa acestei exigenþe foarte simple. Inima omului trebuie sã creadã în El. cu un sentiment de mare uºurare. Piatra sa unghiularã este Christos. sã îl iubeascã mai presus de orice ºi sã îºi iubeascã aproapele la fel de mult ca pe sine. odatã ajuns la destinaþie. În mod implicit. el gãseºte automat Împãrãþia lui Dumnezeu ºi nu mai trebuie sã se preocupe de nimic altceva. 2-4. nu o va simþi ºi nu o va gusta niciodatã. la culcare. Acþionaþi în consecinþã. Prin iubirea sa arzãtoare faþã de Dumnezeu. unicul Dumnezeu ºi Domn al cerului ºi al pãmântului. întrucât totul îi va fi dat cu asupra de mãsurã dacã are chiar ºi cea mai micã nevoie. 21. Cãci cel care a cunoscut renaºterea spiritualã trãieºte deja în permanenþã în spiritul sãu. (Pãmântul ºi luna 70. el conþine în sine întreaga infinitate. iar Cuvintele Mele se vor transforma în voi în adevãruri vii”. 14) „Voi ºtiþi deja cã spiritul din inima omului reprezintã imaginea perfectã ºi vie a Domnului. el conþine inevitabil ºi tot ce a creat Dumnezeu. într-o manierã perfect divinã. . 13.Calea renaºterii spirituale 83 flacãra ce se înalþã din focul Iubirii. Altfel spus. Cine mãnâncã aceastã pâine ºi cine bea acest vin nu va vedea moartea. 24-25) „Împãrãþia lui Dumnezeu se gãseºte în interiorul omului. (Soarele spiritual II/10. temporal ºi etern în spaþiu ºi în infinitate. conþinând în sine scânteia Esenþei divine. iar separarea de corp i se pare la fel de puþin traumatizantã ca ºi dezbrãcarea de haine seara. o poate da în sfârºit jos. sau ca ºi renunþarea la o povarã grea pe care omul a purtat-o mult timp pe umeri ºi pe care. spiritul din inima omului acþioneazã ca o punte de legãturã cu tot ce a creat Dumnezeu”. 15. de la cea macro la cea micro.

în timp ce alþii. Aceasta este una dintre caracteristicile renaºterii. pentru ca ei sã poatã deveni Copiii lui Dumnezeu. . ºi dacã veþi crede în inimile voastre cã Eu sunt Cel care a fost promis ºi care trebuie sã vinã pentru a-i elibera pe toþi oamenii de pãcatul strãvechi. ci într-o tãcere interioarã deplinã ºi fãrã a se face remarcatã. iar voi semãnaþi cu toþii cu logodnica Mea preaiubitã. Adevãratele semne ale renaºterii spirituale sunt: iubirea faþã de Mine. ci doar la fructele naturale ale unui spirit matur ºi ale unui suflet devenit sãnãtos datoritã spiritului sãu. cãci Împãrãþia lui Dumnezeu nu vine niciodatã în inima omului însoþitã de surle ºi trâmbiþe. sunt mult mai apropiaþi de aceasta. care par ºterºi. care este un produs al infernului. iar oamenii care par extrem de favorizaþi se dovedesc în realitate (adeseori) cei mai îndepãrtaþi de Împãrãþia lui Dumnezeu. nici o aureolã de sfânt. nu ar trebui sã vã aºteptaþi la miracole efemere. deschizându-le astfel calea cãtre viaþa veºnicã. Atunci când aceste elemente lipsesc. f) Dumnezeu. iar umilinþa nu este suficient de puternicã pentru a rezista tuturor ºocurilor exterioare. cu care puteþi deveni una dacã veþi adopta Cuvântul ºi învãþãtura Mea. Eu sunt Tatãl vostru dintotdeauna. Prin acest trup care îmi aparþine. Notaþi aceste cuvinte în sufletele voastre ºi veþi gãsi astfel mult mai uºor decât credeþi Împãrãþia lui Dumnezeu”. Tatãl etern (Marea Evanghelie a lui Ioan III/225. 6-9) „La nivelul Spiritului Meu etern. De aceea. Eu sunt ca un logodnic. o mare bunãtate a inimii ºi iubirea faþã de toþi oamenii.84 Calea renaºterii spirituale Celelalte semne ale renaºterii spirituale se gãsesc în interiorul omului ºi nu pot fi vãzute din exterior decât în caz de necesitate. nici o robã de cãlugãr ºi nici o viziune nu servesc la nimic.

oamenii nu îl vor primi cu surle ºi trâmbiþe. fiind în Mine. De asemenea. nu va cunoaºte. la fel cum Eu sunt în el. în caz de pericol. pentru ca elementele sã-l asculte! În lumea exterioarã. pentru a-l instrui ºi pentru a-l cãlãuzi cãtre Mine. Cine crede în Mine ºi Mã iubeºte. Mã recunoaºte cu uºurinþã în inima sa trezitã ca Pãrinte divin. . îi voi transmite întreaga Mea forþã. respectând porunca Mea uºoarã (a iubirii pure). iar Eu voi veni oricând doreºte la el pentru a Mã revela lui. cãci adevãratul lor triumf le va fi rezervat în împãrãþia Mea”. cãci oamenii acestui pãmânt nu sunt doar copiii Mei. ci ºi copiii Prinþului Minciunii. al Nopþii ºi al Tenebrelor.Calea renaºterii spirituale 85 Adevãr vã spun: cine crede în Mine ºi acþioneazã în conformitate cu Cuvântul Meu îmi este la fel de apropiat ca ºi o logodnicã celestã. iar Eu sunt pentru el un veritabil Logodnic al vieþii veºnice! Cine devine una cu Mine. nu va simþi ºi nu va gusta moartea. Aceºtia nu iubesc Lumina Mea ºi nici pe cei care o poartã ca pe o fãclie. Acest lucru nu trebuie sã îi dezamãgeascã însã pe copiii Mei.

În schimb. renaºterea generatã de iubire ºi implicit renaºterea la viaþa eternã? De ce a fost necesarã Mântuirea. ºi implicit creatura. Iatã însã întrebarea cea mai importantã pe care trebuie sã v-o puneþi: în ce fel condiþioneazã Legea mozaicã libertatea voinþei manifestatã de iubire. cel care arde de iubire faþã de Mine ºi care are o inimã plinã de smerenie va gãsi cu . Aici. ei trebuie sã se recunoascã pe ei înºiºi ºi sã recunoascã Iubirea Mea.86 Calea renaºterii spirituale VI Mântuirea (text revelat de Domnul pe data de 14 iunie 1840) Ce este mântuirea? „Le pun aceastã întrebare copiilor Mei. care reprezintã prima condiþie în Legea mozaicã. ºi sã ardã de iubire pentru Mine. pânã când în faþa lor se deschide o poartã micuþã ce dã cãtre camerele secrete ale iubirii lor. obþinutã printr-o interiorizare profundã. Cãci Eu sunt singurul care pot elibera sufletul. care trebuie sã rãspundã la ea în pacea inimilor lor. în condiþiile în care renaºterea spiritualã nu presupune altceva decât respectarea Legii din iubire purã faþã de Mine? Ce este de fapt Mântuirea? În ce mãsurã trebuie sã fie preocupat omul de ea ºi cum se poate implica el în acest proces? Rãspunsul la aceastã întrebare nu este deloc uºor de gãsit de cãtre cei care nu îºi folosesc decât facultatea intelectualã. prin renaºterea spiritului ei.

Calea renaºterii spirituale 87 uºurinþã rãspunsul în partea cea mai intimã a inimii sale. Stãpânul absolut al tuturor lucrurilor. un suflet viu. care s-au dezvoltat în timpul vieþii sale vegetative în interiorul pântecului matern. Pentru ca voi sã înþelegeþi în totalitate acest rãspuns. Rãspunsul care urmeazã îmi aparþine aºadar Mie. pentru a-l putea compara astfel cu rãspunsul vostru. renaºterea sa ºi mai ales viaþa eternã de care se poate bucura el. cãci înþelegerea rãspunsului depinde în întregime de înþelegerea conceptului de spirit. Tocmai pentru a da un prim elan sufletului vostru v-am pus mai devreme întrebarea: pe ce se bazeazã viaþa spiritului. într-o libertate deplinã? Ascultaþi: omul este alcãtuit dintr-un corp natural. cãci concepþia fizicã nu dã naºtere decât corpului fizic. Aceasta provine de la tatã ºi conþine în sine substanþa sufletului copilului. Iatã aºadar acest rãspuns complet la întrebarea extrem de importantã pe care v-am pus-o. a cãrei amploare ºi anvergurã nu vã pot apãrea în lumina lor deplinã decât prin intermediul rãspunsului pe care urmeazã sã vi-l dau. Abia în cursul celei de-a ºaptea luni de sarcinã. Aceasta stabileºte prin intermediul sistemului nervos o comunicare cu organismul fizic. Amin. transformând fluidul magnetic din . în sensul cã se aflã în posesia tuturor pãrþilor sale componente. testându-vã astfel inima ºi sondând profunzimea iubirii sale. Fãrã aceste noþiuni preliminare aº vorbi în zadar. când corpul fãtului este pe deplin structurat. în adâncitura stomacului sãu se deschide o micã bulã imperceptibilã cu ochii fizici. Eu îi voi da în continuare acest rãspuns sãrmanului ºi slabului Meu servitor Jakob (Lorber). cu concursul diferitelor organe. este indispensabil sã începem cu anumite explicaþii referitoare la viaþa omului în sfera sa naturalã ºi la viaþa lui în sfera sa spiritualã. În interiorul acestuia se dezvoltã. a cãrui mamã este iubirea.

Aºa se naºte pulsul cardiac. iar atunci când ajunge la saturaþie. În acest fel. iar uneori chiar ceva mai târziu. lucru care se întâmplã de regulã în cea de-a ºaptea zi. pe care îl transmite apoi pe cale electricã tuturor organelor. cu ajutorul ventriculului sãu. Astfel eliberat. sunetele. aceasta din urmã s-a umplut din nou cu fluid vital. pentru a susþine sucurile interioare ºi sângele fãtului. Toate aceste procese se petrec în anii care urmeazã. ea propulseazã substanþa sufletului cãtre artere. El începe astfel sã absoarbã în sine lumea pe care o percepe cu ajutorul simþurilor sale. Atunci când primeºte acest fluid de la suflet. putând sã primeascã sucurile mai grosiere care provin din corpul mamei. mirosurile ºi sensibilitatea generalã. Între timp. iar substanþa conþinutã în sucurile cele mai subtile întãreºte soliditatea sufletului prin acþiunea ei electromagneticã. în interiorul copilului cresc de fapt doi oameni: unul material ºi unul substanþial (care conþine în sine fiinþa esenþialã a omului). gusturile. circulaþia sucurilor. care au rolul de a contribui la dezvoltarea sufletului. înzestrat cu cinci simþuri care îi permit sã se adapteze la nevoile naturii. precum lumina. acesta se separã de mama sa ºi se naºte în lumea exterioarã. Astfel. umplându-se cu aceastã substanþã a sufletului. iar ciclul reîncepe. la fel cum se întâmplã în cazul unei sticle cu apã gazoasã cãreia i se scoate dopul. dar ºi la creºterea corpului fizic. pe care le face sã pãtrundã în vase ºi le trimite înapoi la inimã prin vene. iar mai târziu cea a sângelui.88 Calea renaºterii spirituale interiorul nervilor într-un fluid propriu. inima începe sã se dilate lent. Mai bine zis. fluidul sufletului se transmite tuturor sucurilor din organism. iar la sfârºit muºchiului inimii. în funcþie de nevoile acestuia. ea se descarcã. el începe sã absoarbã diferite elemente ale acesteia. . Circulaþia ºi schimburile constante de sucuri ºi de sânge permit formarea masei corporale. Când stomacul fãtului este în întregime format.

Abia odatã cu trecerea timpului îºi va asuma el o identitate sexualã sau alta. pe care o va manifesta prin pasiunea sa amoroasã. iar simþirii (facultãþii generale) îi corespunde conºtiinþa vieþii naturale. Aceastã scânteie este depusã în corp. la fel. o hranã adecvatã. acesta are o naturã substanþialã imponderabilã. cãci spiritul nu cunoaºte diferenþierea între sexe. dând naºtere . acest spirit este inert. În aceastã bulã este introdus un spirit cãzut (devenit rãu). cu diferenþa cã sunt mai subtile. simplã ºi indestructibilã. dar care reprezintã totuºi o scânteie din Iubirea divinã. urechilor fizice le corespunde raþiunea. pânã când devine suficient de puternic pentru a-ºi sparge bula ºi pentru a penetra progresiv toate organele sufletului. care corespund organelor mai grosiere ale corpului. Spiritul începe sã se hrãneascã astfel cu gândurile sufletului. aºa cum a fost de altfel de foarte mult timp. indiferent dacã acesta este de sex masculin sau feminin. În ceea ce priveºte sufletul. graþie circulaþiei substanþelor mai subtile din organele sufletului. în regiunea inimii copilului se formeazã o altã bulã micuþã. de când a fost izgonit în materie. alcãtuitã din substanþele cele mai subtile ºi mai rezistente. generatã de evoluþia constantã a substanþelor cele mai subtile în organele sufletului. care îi permite sã creascã ºi sã se maturizeze. Simþurile sale se dezvoltã gradat ºi corespund celor corporale. gustului îi corespunde delectarea în faþa impresiilor primite de la sunet ºi de la luminã. spiritul închis în mica sa bulã începe sã primeascã acum. mirosului îi corespunde facultatea de a distinge între bine ºi rãu.Calea renaºterii spirituale 89 Ascultaþi-Mã cu atenþie! Cu circa trei zile înainte de naºtere. ochilor le corespunde inteligenþa. Deocamdatã. Astfel. Aºa cum înainte sucurile corpului au dat naºtere prin circulaþia lor fiinþei sufletului prin substanþele aduse din lumea exterioarã.

dacã hrana este bunã în ansamblul ei. al cãrui sediu este sufletul. suflet ºi spirit. el redevine temporal. ea intoxicã totul. cu diferenþa cã ele au o naturã pur spiritualã. în sfârºit. ataºat de bunurile lumeºti. devenind la fel . Dacã hrana pe care o primeºte spiritul este rea. care corespund celor ale corpului ºi celor ale sufletului. la fel se petrec lucrurile ºi în cazul sufletului. gustului ºi delectãrii cu efectele sunetelor ºi luminii le corespunde facultatea de a distinge toate lucrurile din lume în funcþie de formele lor caracteristice. Dacã hrana primitã nu este bunã în ansamblul ei. or Eu am smuls acest spirit din închisoarea sa ºi din noaptea (care echivaleazã cu moartea) în care a zãcut pânã acum în sânul materiei ºi l-am depus în inima sufletului tocmai pentru ca el sã revinã la viaþã ºi sã se purifice de tot ceea ce este senzorial ºi natural. conºtiinþei vieþii naturale îi corespunde sentimentul iubirii. Astfel. Aºa cum hrana corpului este condiþionatã de toate simþurile acestuia. respectiv material ºi corporal. auzului ºi raþiunii le corespund la nivel spiritual percepþia sau sensibilitatea. senzual ºi în cele din urmã material. mirosului ºi percepþiei binelui ºi rãului le corespunde percepþia adevãrului ºi a minciunii. sufletul ºi corpul sãu urmeazã tendinþa spiritului. vãzului ºi inteligenþei le corespunde voinþa. care devine astfel condamnabil. Acestea sunt raporturile naturale dintre corp. întrucât îl atrage pe acesta cãtre lumea materialã. În mod natural. devenind astfel în sfârºit capabil sã primeascã în sine viaþa Mea. deci la fel de inert cum era înainte de naºterea omului. dar ºi în cel al spiritului. Procesul se petrece astfel: spiritul dispune ºi el de organele sale. totul devine bun ºi acceptabil.90 Calea renaºterii spirituale unui al treilea om. În schimb. Totul depinde de hranã. respectiv dacã aceasta este bunã sau rea. Tot ce aparþine acestei lumi este rãu pentru spirit.

constând în revelarea voinþei Mele ºi în intervenþia Mântuirii sau Iubirii Mele transformatã într-o credinþã vie. aceastã iubire sfântã sfãrâmã înveliºul sãu exterior ºi se scurge — precum sângele fizic sau precum substanþele mai subtile ale sufletului — cãtre toate organele spiritului. cãci fiecare din aceste fiinþe nãscute din infern va încerca apoi în permanenþã sã intervinã în viaþa sufletului. ºi implicit de Iubirea divinã. dacã hrana primitã de spirit este bunã. Aceastã nouã naºtere a sfinþeniei omului urmeazã apoi aceeaºi cale ca ºi cea urmatã de suflet. el se retrage din nou în mica sa bulã tãcutã. Ascultaþi-Mã în continuare: în momentul concepþiei fizice (mai ales dacã aceasta este rezultatul unei satisfacþii animalice ºi pãcãtoase). Când aceastã scânteie ajunge la realizare (maturitate). Aceastã stare este numitã RENAªTERE.Calea renaºterii spirituale 91 de inerte ca ºi acesta. Dimpotrivã. o multitudine de mici bule ale iubirii venite din infern sunt introduse în regiunea vintrei ºi a pãrþilor sexuale. Aceste mici bule vor germina mai târziu odatã cu Iubirea Mea. aceste mici bule venite din infern germineazã sub influenþa cãldurii Soarelui Meu Spiritual. în inima spiritului se formeazã o nouã bulã micuþã. Când spiritul îºi dã seama cã nu se mai poate dilata pentru a primi plenitudinea noii vieþi de la Dumnezeu. Dacã omul nu se opune cu vigoare ºi cu toatã voinþa — ajutat de Iubirea divinã care tocmai s-a nãscut în el — acestor mici bestii feroce. acestea se vor aciui ca niºte polipi exact în locurile în care seva spiritului se scurge cãtre suflet. împiedicându-l astfel pe acesta din urmã sã se bucure de viaþa spiritului sãu. în care este introdusã o scânteie purã din Iubirea Mea. Aceasta este originea tuturor tentaþiilor. . iar mai târziu de spirit. La fel ca florile care apar primãvara sub influenþa cãldurii soarelui natural. iar mica bulã este numitã NAªTEREA UNITÃÞII.

care îºi exercitã din exterior influenþa asupra organelor bolnave. încep sã acþionez din exterior asupra lui prin opera Mântuirii. el nici nu-ºi dã seama de acest lucru. astfel încât omul nu-ºi mai dã seama de nimic spiritual. nu mai gustã ºi nu mai înþelege nimic din domeniul spiritului. Dacã omul lasã sã se deruleze în el acest proces. el devine tributar naturii exterioare ºi se pierde singur. Eu. iar ele încep sã se stingã în interiorul organelor sufletului. aºa cum acesta nu a mai experimentat vreodatã. Pe mãsurã ce iubirea ºi compasiunea lui Iisus Christos. vãzându-se asaltat de îndoieli serioase. Lumea exterioarã ºi bucuriile ei ajung astfel sã i se parã extrem de amare omului. care vor avea ca efect generarea unei stãri de nostalgie ºi a dorinþei de a scãpa de aceastã suferinþã.92 Calea renaºterii spirituale iar Iubirea Mea — care reprezintã Divinitatea din om — se retrage încã ºi mai mult. micilor bestii feroce începe sã le slãbeascã puterea. corup în mod progresiv simþurile omului. Dacã omul ia în serios aceastã dorinþã. pânã când le devin prizoniere. nu mai aude nimic spiritual. aparent pozitivã. Nemaigãsind hrana sufleteascã provenitã din lumea pãcatului exterior. cãzând într-o stare de inconºtienþã. cãzând pradã senzualitãþii sale. care iniþial s-au manifestat într-o manierã amãgitoare. care devine dezgustat ºi începe sã se detaºeze de ele. nu mai vede. dar ea poate înceta dacã omul se întoarce la Dumnezeu prin rugãciune (îndeosebi rugãciunea Tatãl nostru). iluminând aceste organe ºi manifestându-se în interiorul sufletului prin conºtiinþa care se trezeºte ºi îl avertizeazã pe om de multitudinea . îi trimit diferite cruci ºi suferinþe (în acord cu înþelepciunea Mea). iar în marea Mea compasiune. De altfel. în calitatea Mea de Învingãtor al morþii ºi al iadului. cãci micile bestii feroce. prin post ºi prin citirea Scripturilor. Suferinþa sufletului devine atroce. atât fizice cât ºi ale sufletului. încep sã se facã simþite.

Atunci. care este un numãr al lui Dumnezeu. care freacã. omul începe sã se roage. . clãteºte. spiritul omului începe sã se agite din nou în mica bulã în care s-a retras. pentru ca Eu sã distrug aceste fiinþe malefice ºi sã le scot din organele sufletului sãu. Poruncile pe care i le-a dictat Dumnezeu lui Moise sunt în numãr de zece. pentru a se smeri prin negarea de sine. pentru a învãþa astfel sã se nege pe sine ºi sã arunce priviri din ce în ce mai pãtrunzãtoare în interiorul conºtiinþei sale. bate. repetând aceastã operaþie pânã când apa cu care a clãtit rufele devine complet curatã. Aceastã teamã se manifestã printr-o oprimare a inimii ºi printr-o presiune la nivelul pieptului. Mecanismul poate fi comparat cu miºcãrile efectuate de o spãlãtoreasã. ºi îi recomandã cu severitate sã le respecte. În continuare. în regiunea stomacului. ea întinde rufele la soare. stoarce ºi îºi întinde rufele pentru ca micile particule de murdãrie sã iasã odatã cu apa din ele. de la prima la ultima. ªi astfel. Rolul lor este sã ajute omul cãzut în suferinþã ºi în orbire sã înceapã sã creadã cã Eu exist ºi sã capete o mare veneraþie pentru Mine. iar acestea sã fie spulberate de vânturile purificatoare. Conºtient de acest lucru. el trebuie sã se întoarcã cu faþa cãtre Mine. pentru ca razele acestuia sã evapore chiar ºi ultimele urme de impuritãþi. Simþind aceastã durere care îl smereºte ºi îl face sã simtã remuºcãri puternice. pentru a-ºi cunoaºte astfel oaspeþii. El îl implorã pe Dumnezeul Crucificat al Iubirii sã îi acorde graþia Lui. Omul trebuie sã se simtã chiar vinovat ºi trebuie sã îºi consacre ziua de Sabat odihnei ºi contemplãrii lui Dumnezeu. sufletul lui începe sã se teamã. Iubirea plinã de compasiune a lui Dumnezeu îi reaminteºte omului de Poruncile lui Moise.Calea renaºterii spirituale 93 de bestii ale pãcatului care existã în el.

Dupã ce Iubirea ºi compasiunea Mea pãtrunde pânã în profunzimile ultime ale inimii sale. restul nefiind altceva decât un excrement al corpului. El ilumineazã astfel toate pãrþile sufletului purificat al omului ºi absoarbe cu aviditate Iubirea ºi compasiunea care acþioneazã din exterior asupra organelor purificate ale sufletului. la fel ca un soare care rãsare. Eu vin la el sub forma Iubirii ºi încãlzesc bula în care sãlãºluieºte spiritul sãu. care ia cu sine sufletul acestuia. Omul simte astfel cã renaºte la viaþã. stimulatã de Iubirea Fiului. în interiorul acestuia se face luminã. începe sã domneascã în om. Fiul este primit de Tatã în ceruri. inundã spiritul omului cu o mare luminã. Spiritul omului. ºi prin intermediul acestuia. sã îºi încalce voinþa personalã ºi sã îºi supunã chiar ºi cele mai mici dorinþe ale inimii sale. De îndatã ce Tatãl. acolo unde se aflã micuþa bulã a Iubirii primordiale (care este de sorginte pur divinã ºi care reprezintã sanctuarul Tatãlui preasfânt în interiorul omului). care îi solicitã sã se umileascã în faþa aproapelui sãu ºi sã îºi controleze toate poftele pasionale. el devine din ce în ce mai puternic. iar sufletul ia cu sine corpul energetic al omului (sau spiritul nervilor). adicã în inima Tatãlui. ªi astfel. la fel ca o cloºcã ce îºi încãlzeºte ouãle pentru ca acestea sã cloceascã. trupul omului. Iubirea Tatãlui. mãreþiei. intrã în joc dezgolirea purificatoare. forþei ºi puterii Mele. antrenând în lumina ei sufletul. adicã Iubirea divinã. Când omul ajunge în acest stadiu. se naºte astfel din nou sub impactul cãldurii Iubirii divine. iar aceastã nouã viaþã reprezintã Învierea trupului sãu. deja trezit. adicã respectarea scrupuloasã a celor ºapte porunci rãmase. Fiul ia cu sine spiritul omului. . ªi cum întreaga fiinþã a omului este penetratã de lumina Tatãlui. aceasta se deschide din nou. În acest fel.94 Calea renaºterii spirituale Atunci când omul se smereºte complet ºi se abandoneazã în totalitate voinþei Mele.

care reprezintã o veritabilã ciumã a sufletului! De aceea. cu blestemul iadului. adicã operele amare ale Mântuirii. Dacã îi voi înlocui cu alþii. iar Eu vã voi alina!” Din pãcate. blestemate ºi cãlcate în picioare? Cu toate acestea. livada mea va rãmâne goalã.Calea renaºterii spirituale 95 cãci înþelepciunea Tatãlui nu se separã niciodatã de Iubirea Sa. Eu nu încetez nici o clipã sã vã chem pe toþi: „Veniþi la Mine. Abia când solul sufletesc murdãrit de blestem este spãlat din nou. indulgenþa ºi rãbdarea Mea pentru a putea rãscumpãra chiar ºi un singur suflet. Pãstorul cel Bun. dar constatã cã pomii sãi nu dau decât fructe acre ºi sãlbatice. Mã vãd nevoit sã le permit cerurilor sã reverse în permanenþã asupra pãmântului potopurile lor. De aceea. cum procedeazã el? El se gândeºte în sinea lui: „Ce sã fac? Dacã voi smulge pomii din rãdãcinã. murdãrindu-ºi astfel templul sfânt. A trecut mult timp de când vã predic toate aceste lucruri. cei care suferiþi ºi care sunteþi împovãraþi. iar mlaºtinile rãmase sunt uscate de vânturile graþiei Mele — voi putea predica Eu din nou cãile care conduc la Viaþa ce emanã din Mine. începeþi în sfârºit sã le ascultaþi ºi întoarceþi-vã în staulul oilor Mele multiubite. dispreþuite. voi. nu este deloc uºor sã le predici surzilor ºi orbilor care s-au abandonat în totalitate plãcerilor acestei lumi. omul se simte plin de iubire. pentru ca sã vã pot conduce Eu Însumi. aceºtia vor . care este trupul lor. astfel încât sã obþin de la voi lâna strãlucitoare ºi albã pe care sã o folosesc pentru a vã pregãti un veºmânt care sã vã îmbrace de-a pururi! Dacã un agricultor are o micã livadã. de înþelepciune ºi de forþã. Cred cã aþi înþeles acum cât de mari sunt durerea. cãtre pajiºtile Vieþii. De câte ori nu se întâmplã însã ca eforturile Mele sã rãmânã necunoscute. Astfel. nãscându-se astfel din nou (din perspectiva iubirii ºi înþelepciunii).

În acest fel. care provine de la un pom ce dã roade bune. Cel mai bine este sã îi curãþ de paraziþi. care îl va umple de bucurie. Voi sunteþi precum acest agricultor. iar apoi sã îi altoiesc. veþi obþine în scurt timp un trunchi sãnãtos ºi viguros. cãtre cer. la momentul potrivit. care îºi au originea în iad. dupã ce au renunþat la a lor. se vor îmbunãtãþi cu ajutorul cerului ºi la un moment dat vor începe sã dea cu siguranþã roade bune ºi dulci”. În acest fel. În acest fel. În final. Acest lucru va sfinþi orizontul lor spiritual. ªi astfel. Distrugeþi pentru totdeauna aceºti viermi ºi aceste insecte. în maniera pe care v-am indicat-o cu claritate. dar care nu fac de fapt altceva decât sã consume seva cu care se hrãneºte trunchiul voinþei voastre. care altminteri sunt sãnãtoºi ºi viguroºi. . care va face ca lãstarii lor sã se înalþe tot mai sus. voi trebuie sã vã dublaþi ardoarea ºi sã vã curãþaþi pomii de insectele dãunãtoare ºi de ouãle lor. Pe solul corpului vostru nu au crescut pânã acum decât pomi sãlbatici veniþi din iad. altoiþi acest trunchi cu Legea dãruitã lui Moise de Iubirea Mea atotputernicã. acest agricultor inteligent va obþine în numai câþiva ani o recoltã bogatã. pomii sãlbatici. ei vor începe sã dea cele mai sublime roade.96 Calea renaºterii spirituale rãmâne la fel de sãlbatici ºi s-ar putea sã fie chiar mai slabi ca primii. De aceea. datoritã pasiunilor voastre desfrânate ºi impuritãþilor Sodomei ºi Babel-ului. vã puteþi aºtepta ca pomii voºtri curãþaþi ºi altoiþi sã înceapã sã accepte cu toatã convingerea Voinþa Mea. ºi tãiaþi fãrã milã lãstarii care se dovedesc inutili. cu un altoi nobil. mai ales dacã îi veþi stropi din abundenþã cu apa Vieþii. a cãrui luminã ºi cãldurã permit renaºterea oricãrei creaturi la viaþa eternã. iar ei vor deveni din ce în ce mai capabili sã absoarbã lumina graþiei care emanã din Soarele Graþiei creat de opera Mântuirii. adicã de dorinþele ºi de pasiunile voastre desfrânate. La momentul potrivit. pãrând cã sunt plini de viaþã.

Am devenit astfel fratele vostru ºi am preluat pe umerii Mei întreaga masã a pãcatelor lumii. întrucât reprezintã contrariul absolut al acestuia. prin care Eu. iar Iubirea primordialã a Tatãlui se trezeºte din nou în om prin operele Fiului. în al treilea rând. iar odatã cu primirea lãncii în inima Iubirii Eterne. cãci Iubirea vã reconciliazã cu sfinþenia lui . cu singura diferenþã cã este infinit mai puternicã decât el. nefiind în nici un fel influenþat de Iubirea Mea. dar ºi un ghid plin de înþelepciune pentru voi. prin care micuþa bulã a Iubirii eterne este fecundatã din nou de razele Soarelui Graþiei. a urmat aservirea iadului de cãtre puterea Iubirii Mele. toþi ceilalþi pot face acelaºi lucru. În al doilea rând. Ea a sângerat pe cruce. M-am întrupat într-un om cu toatã plenitudinea Iubirii Mele ºi a Divinitãþii Mele. Dacã un singur om a putut deveni clarvãzãtor. redându-i acesteia sfinþenia sa. acest iad nu a putut fi aservit decât de cãtre mânia Divinitãþii. Anterior. deºi aceasta reprezintã arma cea mai teribilã împotriva infernului. Cel Preaînalt. Acesta este rolul Mântuirii. care a ispãºit pãcatele întregii lumi. Mai întâi de toate. a permis deschiderea unei porþi care le permite chiar ºi celor mai mari rãufãcãtori sã pãtrundã în Lumina ºi în Viaþa eternã. susþinutã cu toatã vigoarea de puterea Sfântului Duh care emanã deopotrivã din Tatãl ºi din Fiul. Vã voi spune în continuare ce înseamnã opera Mântuirii Mele. Simpla pronunþare cu multã iubire ºi pietate a Numelui Meu este suficientã pentru alunga foarte departe iadul. renãscând în iubire ºi credinþã. În sfârºit.Calea renaºterii spirituale 97 Iatã aºadar în ce constã Mântuirea: în recunoaºterea Tatãlui preasfânt ºi a Iubirii Sale. aruncându-l în abisurile infinitãþii. Mântuirea reprezintã deschiderea porþii cerului ºi a vieþii eterne. ea reprezintã opera cea mai imensã a Iubirii eterne. spãlând pãmântul de strãvechiul blestem al sfinþeniei intangibile a lui Dumnezeu.

Lumea exterioarã nu este altceva decât o formã exterioarã ºi strãlucitoare a iadului. stropind pãmântul cu apa vieþii din Fântâna lui Iacov. adulter (natural sau spiritual) — potopul eliberator al Iubirii crucificate acþioneazã de îndatã pentru trezirea oamenilor ºi a clarvãzãtorilor. în timp ce copiii Mei trebuie sã suporte pentru o vreme o perioadã scurtã de restriºte. prostituþie. dacã doriþi sã fiþi ridicaþi chiar de Dumnezeu. inima lumii se bucurã de comoara ei. Da. Ori de câte ori ªarpele încearcã sã se debaraseze de ororile sale. Dacã ei se refugiazã însã sub crucea Mea ºi îmi ascultã vocea vorbindu-le de noua viaþã care îi aºteaptã prin intermediul clarvãzãtorilor treziþi de Mine. pãmântul va fi binecuvântat din nou ºi va sfârºi prin a da cele mai nobile fructe. iar pãmântul. confort. bogãþii. furt.98 Calea renaºterii spirituale Dumnezeu ºi vã învaþã cum sã vã aplecaþi în faþa lumii. timp în care pãmântul devine steril. cu o mare rãbdare. el a fost sfinþit de Sângele Iubirii eterne. din iubire pentru Mine ºi pentru fraþii voºtri. prin rãzboaie. ateism. care curãþã imediat pãmântul de gunoaiele aruncate de ªarpe. imposturã. Aceste fructe fac ºi ele parte integrantã din marea operã a Mântuirii realizatã de Cruce”. cu aceeaºi iubire divinã din inimile voastre. aruncându-le în curtea din spate a mai-marilor acestei lumi. corupþie. Iubirea vã învaþã sã vã binecuvântaþi chiar ºi duºmanii. plãceri deºãnþate. ea vã ajutã sã suportaþi batjocurile. cu blândeþe ºi într-o stare de abandon. . iubire de sine. binecuvântat din nou de opera Mântuirii. Pentru ca pãmântul sã nu cadã murdãrit din nou sub influenþa blestemului. avariþie ºi nevoia generalizatã de dominaþie. suferinþele ºi Crucea. se aflã sub influenþa ei. care îl sufocã prin egoism. În astfel de perioade. În plus. lux.

Totul Mi se supune Mie. dar ºi pentru a intra pe calea cea mai scurtã în posesia Graþiei Mele. vai conducãtorilor care îºi oprimã popoarele. Dat fiind cã pãcatul domneºte încã pe deplin în lumea voastrã.Calea renaºterii spirituale 99 VII Calea renaºterii spirituale Hrana Renaºterii Spirituale este alcãtuitã din ascultare ºi umilinþã. cãci ei vor fi pedepsiþi nu doar prin moartea . fie conºtient (lucru care se întâmplã rareori). indiferent care sunt acestea. fãrã sã se opunã în nici un fel presiunilor din afarã care îl pun la încercare. iar în lumea voastrã prinþii trebuie sã domneascã. iar voi sã vã supuneþi lor. cum aþi dori voi ca Eu sã vã trimit prinþi ºi conducãtori înþelepþi ºi iluminaþi? Oricum. fie inconºtient (lucru care se întâmplã frecvent). Aceste reguli sunt clasificate astfel: 1. a) Reguli de comportament indispensabile (revelate de Domnul pe data de 15 august 1840) „Vã voi indica acum pe scurt regulile de comportament care trebuie respectate literal ºi cât mai deplin dacã doriþi sã fiþi în siguranþã în faþa solicitãrilor lumii exterioare. cãci nu existã altã putere decât cea care emanã din Mine ºi din voinþa Mea expresã. Fiecare om trebuie sã respecte cu stricteþe legile þãrii referitoare la persoana sa exterioarã. Cãci totul depinde de Mine. ajungând astfel la o Renaºtere completã.

Dacã veþi face acest lucru. cãci asupra lor se va revãrsa o mare fericire ºi întreaga Mea iubire. nu va mai trebui sã vã preocupaþi de restul. Duceþi fãrã sã murmuraþi crucea voastrã uºoarã ºi urmaþi-Mã cu iubire pe Mine. ci ºi prin cea eternã. În schimb.n. Cei care li se opun. dar cei rãi ºi vicleni nu sunt decât un bici în mâna Mea. vor fi întãriþi de acestea. ci dimpotrivã. În acest fel. ascultaþi-vã prinþii (n. Conducãtorii echitabili ºi buni sunt o consolare pentru suflet.100 Calea renaºterii spirituale temporarã. doresc sã vã spun cã Eu nu îi privesc cu ochi favorabili pe cei care îºi pãrãsesc Mama . Fericiþi sunt cei puri. va trebui sã îi daþi Cezarului ce este al Cezarului ºi Mie ce este al Meu. Tatãl vostru. care va da viaþã tuturor lucrurilor pe care le veþi pãstra în numele Meu!” 2. fiecare om îi este subordonat din punct de vedere corporal (în mãsura în care face parte din organizaþia ei). În ceea ce priveºte biserica exterioarã care vã guverneazã. cu singura diferenþã cã oamenii care îi încalcã regulile nu trebuie sã fie pedepsiþi. nu numai cã veþi supravieþui în aceastã lume. Ei se considerã prea sus plasaþi pentru a se compara vreodatã cu cei peste care domnesc ºi nici unul dintre ei nu respectã voinþa Mea justã. aºa cum se întâmplã în cazul legilor statului. cei care trãiesc în iubirea ºi în graþia Mea nu vor sângera niciodatã sub loviturile biciului Meu. conducãtorii). Mã voi afla în mijlocul vostru! De aceea. De aceea. respectiv inima voastrã în care aþi cultivat cea mai purã ascultare ºi smerenie. care vor cunoaºte renaºterea spiritualã. dar veþi beneficia inclusiv de graþia Mea. la fel ca un lanþ expus furtunii. Totuºi. Împãrãþia Mea nu are nimic de-a face cu aceastã lume. aflându-se faþã de ea într-un raport analogic celui faþã de conducãtorii sãi politici. se opun practic biciului Meu ºi vor cãdea sub loviturile Mele. cãci Eu.

iar soarta lor nu va fi cu nimic mai bunã decât cea a celor care comit pãcatul odios al sinuciderii. lipsit de umilinþã ºi de iubire! Nici chiar ceremoniile exterioare nu trebuie respinse. cãci acestea sunt vii pentru cei vii. În acest fel. este foarte bine. veþi obþine foarte rapid . dacã îºi imagineazã cã Eu am nevoie de asistenþa lor juridicã! Adevãr vã spun: aceastã atitudine Mã umple de oroare.Calea renaºterii spirituale 101 întru credinþã. prin intermediul cãreia corpul vostru plin de pãcate trebuie supus ºi lucrat pânã când devine la fel de pur ca ºi cel al unui copil în pântecul mamei sale! Ce se poate alege de un copil care îºi pãrãseºte prea curând pântecul matern? Hrana renaºterii spirituale este alcãtuitã din ascultare ºi umilinþã. Ce vã determinã sã vã abandonaþi Mama întru credinþã a corpului vostru? Fiecare om trebuie sã rãmânã aºadar credincios bisericii sale. De aceea. iar dacã biserica romanã vã predicã aceste calitãþi. Voi aþi primit un corp prin intermediul cãruia sufletul vostru îºi primeºte primele sale impresii. cu care se hrãneºte. iar Eu sunt singurul Judecãtor al fiecãrei situaþii în care vã aflaþi voi. sunt pure pentru cei puri ºi sunt utile pentru cei ascultãtori ºi pentru cei smeriþi. Un romano-catolic va fi binecuvântat de 99 de ori dacã va asculta de biserica sa ºi numai o datã dacã devine propriul sãu legiuitor egoist. iar acesta este biserica. lãsându-vã inimile atrase cãtre Mine. aveþi nevoie de un ghid exterior. De aceea. întrucât numai Eu sunt sfânt ºi drept în Iubirea Mea. Cum îºi imagineazã cei care cred cã se aflã în lumina Mea cã pot judeca biserica ºi statul? Oare cred ei cã Eu nu am suficient discernãmânt pentru a schimba circumstanþele lor exterioare dacã acestea nu ar corespunde întru totul cu voinþa Mea? Judecãtorii de acest fel se situeazã cu mult sub credincioºii slabi. vã cer tuturor sã urmaþi aspiraþiile bisericii voastre. cãci tot ce se petrece în lumea voastrã corespunde voinþei Mele.

. incapabilã sã vã ajute cu ceva din punct de vedere spiritual. apoi lãstarii. prin ascultarea voastrã faþã de bisericã. Dacã omul ar mânca tot ce creºte într-un copac. acestea nu pot nici sã înalþe. iar biserica exterioarã nu capãtã viaþã ºi nu îºi descoperã sensul profund decât prin intermediul celei interioare. devenind inutile. frunzele ºi florile care conþin staminele celor douã sexe. el ar muri din cauza fructelor necoapte ale acestuia. Singurele produse ale copacului . fie vã puteþi îngropa în ceremoniile moarte ale bisericii exterioare. ºi prin intermediul ei veþi obþine renaºterea spiritualã. Sã revenim puþin la ceremonii. nimic nu poate împiedica o bisericã sã îºi construiascã propriile sale ceremonii. nimeni nu trebuie sã creadã cã obþine vreun merit spiritual dacã participã la aceste ceremonii exterioare! Cãci din punctul de vedere al spiritului. potrivit ordinii speciei sale. apoi crengile mai mici. ºi implicit la renaºterea spiritualã. dezvoltându-ºi mai întâi ramurile mari. În viziunea Mea. de umilinþã ºi de iubire poate fi utilã. fie dimpotrivã. Ea reprezintã biserica interioarã a omului. procese care îi permit copacului sã se dezvolte liber ºi sã prospere în toatã forþa fiinþei sale. Altfel spus. Pe de altã parte. pierind ca niºte pãgâni.la fel se petrec lucrurile ºi cu biserica ºi cu ceremoniile sale. având astfel acces la graþia Mea.102 Calea renaºterii spirituale graþia Mea. La fel ca un copac care creºte. trecând de la viaþã la moarte. De vreme ce toate aspectele lumeºti importante sunt marcate de ceremonii. pentru a face apoi loc fructelor. numai o inimã plinã de smerenie. fie renãscând din moarte. 3. nici sã coboare. voi fie puteþi învãþa ce înseamnã umilinþa. sufocaþi de strãlucirea ei exterioarã. dar care vor cãdea de îndatã ce îºi vor îndeplini misiunea. întãrind astfel biserica voastrã exterioarã în corpul vostru! Amin”.

datoritã . prefigurând fructul viu al Cuvântului Iubirii eterne. Biserica evreiascã era o bisericã pregãtitoare ºi pur ceremonialã. este deja mort. Cei ai cãror inimi pline de iubire au fost deja purificate pot veni la ªcoala Mea. Cine aruncã copilul împreunã cu apa din baie este nebun de legat. dar care se dovedesc totuºi necesare pentru menþinerea ordinii. dacã aveþi copii. cãci elevul care iese din clasa elementarã trebuie sã treacã într-o clasã superioarã. comparabilã cu frunzele ºi cu florile copacului. iar atât timp cât nu aþi depãºit acest stadiu. vor muri la rândul lor.Calea renaºterii spirituale 103 care pot fi consumate sunt fructele sale ajunse la maturitate. care sunt moarte în sine. iar mai târziu sã socoteascã în Iubirea mea. Cine aruncã copilul din cauzã cã nu este atent la el. întrucât s-au dovedit suficient de proºti pentru a cãuta scopul suprem cu ajutorul simþurilor lor exterioare. fructele bune de consum nu ar putea apãrea. unde va învãþa sã citeascã. aþi avut nevoie de ceremoniile bisericii. datã fiind starea de lucruri de atunci? De altfel. sã scrie. Iar Eu vã întreb: oare nu era ea valabilã. cei care au fost neatenþi la procesele care se petrec în interiorul lor ºi care continuã sã participe la ceremoniile exterioare ale bisericii. În schimb. unde vor învãþa cum sã ajungã la viaþa veºnicã prin renaºterea spiritualã. precum ºi sã acþioneze în graþia înþelepciunii Mele. florile sale conþin anumite principii curative care se dovedesc extrem de utile în timpul bolilor. Toate aceste procese din regnul vegetal pot fi comparate cu ceremoniile moarte. ºi pãstreazã apa din baie. La rândul lor. cãci dacã un copac ar fi despuiat de frunzele ºi de florile sale. Nu trebuie sã vã cramponaþi însã de acestea. ce altã modalitate mai bunã aveþi la dispoziþie pentru a le prezenta voinþa Mea decât punându-i sã asiste la aceste ceremonii exterioare? ªi voi aþi început prin a fi evrei ºi copii.

cei care îºi privesc cu dispreþ încãlþãrile pe care le-au purtat pe vremea când erau copii nu îmi sunt pe plac. Eu nu spun cã nu puteþi citi aceste cãrþi. cãci fãrã aceastã stare de pace nu veþi putea realiza nimic mãreþ. cãci adevãrata iubire este precum o femeie însãrcinatã care are nevoie de odihnã pentru a se pregãti în vederea naºterii. la fel cum nu interzic nimãnui sã rosteascã numele Prinþului Minciunii în caz de urgenþã ºi pentru a . Gândiþi-vã mai degrabã la fruct. precum nici cei care se înalþã ca niºte vulturi cãtre înãlþimile cele mai înalte. 4. cãtre sãrmanii porumbei. lucrurile vã vor apãrea într-o perspectivã diferitã. care sunt de-a pururi sfânt. nu vã lãsaþi iritaþi de aspectul florii. Vã spun toate acestea pentru ca ºi voi sã vã odihniþi în Mine. în toatã veºnicia! Amin”. iar baia pentru a putea spãla copilul în ea. atât timp cât nu veþi rãmâne la stadiul de floare sau de frunze. Dacã veþi proceda astfel. sfânt. Cei care ajung în stadiul de fruct se întorc uneori pentru a examina cu atenþie evoluþia vieþii lor spirituale. Tatãl vostru. Bucuraþi-vã de odihna Sabatului. Aºadar. În schimb. dacã doriþi sã deveniþi copiii autentici ai Iubirii ºi Graþiei Mele. El nu aruncã decât apa din baie.104 Calea renaºterii spirituale prostiei sale superstiþioase. Cel înþelept pãstreazã deopotrivã copilul ºi baia: copilul pentru cã reprezintã un fruct viu. de unde privesc cu dispreþ în jos. Vã spun acest lucru pentru ca sã fiþi împãcaþi în inima voastrã. sfânt. dar comportamentul popoarelor este opera Mea. Este adevãrat cã toþi oamenii dispun (la nivel individual) de o libertate totalã a voinþei. cãci acesta nu are nici o importanþã. iar floarea vi se va pãrea sfântã. „O altã întrebare se referã la citirea cãrþilor pãstrate în secret de cãtre cenzurã. Cel mai bine este sã vã spuneþi cã fãrã permisiunea Mea nu se poate petrece nimic.

Eu vã spun: „Tot ce veþi cere Tatãlui în Numele Meu vã va fi acordat fãrã întârziere. ascultaþi-Mã: veþi . Cãutaþi Împãrãþia Mea înainte de orice altceva. Ce lucru atât de valoros aþi descoperit vreodatã în cãrþile scrise de inteligenþa umanã? Eu unul vã spun: aþi gãsit în ele numai prostii ºi cuvinte goale. astfel încât nu doresc sã vã comunic Cuvântul Meu viu? Preferaþi sã ascultaþi balivernele lumii ºi sã muriþi de foame. ºi cãutaþi viaþa clãtinându-vã ca niºte beþivi deasupra hârtiei înnegrite! Oare cum sã definesc aceastã aiurealã fãrã seamãn? O. care v-au încãrcat mintea ºi inima cu tot felul de idei greºite. voi nu veniþi la Mine pentru a afla din gura Mea care sunt marile cãi ale graþiei Mele ºi cum puteþi primi viaþa veºnicã din mâna Mea? Chiar Mã consideraþi un mincinos. în loc sã veniþi la Mine cu toatã încrederea ºi iubirea. ºi tot restul vi se va da cu asupra de mãsurã!” Cum se face atunci cã. ºi Eu vã voi alina ºi voi ridica povara de pe umerii voºtri! Cere ºi þi se va da! Cautã ºi vei gãsi! Bate ºi þi se va deschide!»”? Mai mult. iar voi continuaþi sã muºcaþi din pietrele dure ºi moarte! Eu vã chem cu voce tare ºi vã cer sã veniþi la Mine. Mai bine v-aþi pune întrebarea: oare nu au dreptate cei care rãspund apelului: «Veniþi la Mine. cei îndureraþi ºi împovãraþi. asurzindu-vã urechile. Dar este bine sã vã întrebaþi la ce vã servesc toate aceste cãrþi. iar voi vã astupaþi urechile cu cãrþile voastre pline de murdãrii numai pentru a nu-Mi mai auzi vocea. aºa cum sunteþi voi? Sau poate credeþi cã sunt surd ºi am inima împietritã. nebunilor! Eu vã dau Pâinea vieþii. lipsite de orice utilitate.Calea renaºterii spirituale 105 avertiza pe altcineva. iar voi fugiþi dupã câinii turbaþi ºi vã comportaþi la fel ca ei! Eu strig mai puternic decât un gardian de noapte. voi. care nu au fãcut decât sã întunece ºi mai tare spiritul vostru. pentru a primi adevãrul ºi viaþa de la izvorul primordial? De ce cãutaþi viaþa în mijlocul morþii? O. ºtiind toate acestea.

. citiþi cât mai puþin ºi rugaþi-vã cât mai mult. Cartea Mea nu ascultã de cenzura lumii. trãind în iubirea lui pentru Mine ºi amplificând-o în permanenþã. cu condiþia sã nu tindã cãtre o cunoaºtere deºartã. fiind tot timpul deschisã în inimile celor credincioºi.106 Calea renaºterii spirituale plânge în eternitate din cauza nebuniei care v-a fãcut sã dispreþuiþi aurul. Orice om poate afla ceea ce ºtii ºi înþelegi tu. cãci atunci nu vor gãsi între literele ei decât moartea. aceasta trebuie cititã de cei cu inima simplã ºi sufletul smerit. Nu vã mai preocupaþi de cenzurã ºi de ascunderea anumitor cãrþi. În acest fel. El nu trebuie sã îºi batã capul ºi sã facã cercetãri pentru a înþelege cele scrise în ea. Jakob Lorber). în care nici o cenzurã din lume nu poate pãtrunde. unul dintre cei mai mari experþi în Scripturã. iar Eu voi veni la voi ºi vã voi dãrui într-un singur minut mai mult decât aþi putea învãþa citind toate bibliotecile din lume. ci doar cãtre recunoaºterea Iubirii Mele ºi a Graþiei care decurge din ea în naivitatea smeritã a inimii sale. preferând în locul lui plumbul. prin graþia Mea. „În ceea ce priveºte Sfânta Scripturã. iar inima lui va afla sensul celest al spiritului ºi al vieþii veºnice. acþionând apoi în consecinþã. Ei nu trebuie sã o citeascã însã dintr-o simplã curiozitate intelectualã. lui îi va fi revelat la momentul potrivit secretul întregii cunoaºteri. exact aºa cum se întâmplã în cazul tãu. dar ai devenit totuºi. 5. ci trebuie doar sã punã imediat în aplicare cele citite. Amin”. Cititorul Scripturii trebuie sã considere Cuvântul Meu un ghid.n. ascultãtor ºi docil. deºi Eu v-am propus atât de multe lucruri nobile! Pe scurt. cãci cel în faþa cãruia am deschis marea Carte a Graþiei Mele se poate foarte bine lipsi de lectura cãrþilor interzise. care nu ai citit încã Sfânta Scripturã de la un cap la altul. servitorul Meu (n.

pe crengile cãruia îºi pot face cuib pãsãrile cerului. a cãror lecturã este la fel de puþin fructuoasã ca ºi cea a unui roman dacã nu conduce la stabilirea unei convingeri interioare. Vã reamintesc cã sãmânþa de muºtar este minusculã. O. Ei dispreþuiesc marea Mea sãrãcie ºi totala Mea neputinþã în domeniul lumesc. Ei au pretenþia cã sunt singurii reprezentanþi ai bisericii ºi condamnã dupã bunul lor plac toate informaþiile pe care le-am transmis prin intermediul unui biet pãcãtos. predicând — împotriva voinþei Mele — cã Eu nu Mã manifest prin cei care nu sunt afiliaþi bisericii lor. ci doar un Mântuitor. pe care îºi imagineazã cã o reprezintã exclusiv ei. Eu vã spun: existã mai multe feluri de preoþi. Dar la momentul potrivit le voi spune ºi Eu: „Plecaþi de lângã Mine. 6. În loc sã o hrãniþi cu setea de iubire ºi de înþelepciune. În legãturã cu preoþii. Ele nu fac decât sã vã încarce ºi mai tare memoria. Amin”. iar apoi acþionaþi în conformitate cu cele citite. citiþi cât mai puþin ºi cât mai de calitate. Alþii se fac preoþi pentru a aparþine castei spirituale. În acest fel. ºi în acelaºi timp. În acest fel. dar din ea creºte un copac foarte mare. ei închid cu zãvoare grele uºa care duce cãtre Cuvântul Meu viu pentru mii ºi mii de oameni. Unii s-au fãcut preoþi numai pentru a deþine putere ºi pentru respectul pe care îl conferã aceastã funcþie. nebuni ce sunteþi! Fiind singurul care dispune de viaþã ºi care o poate dãrui. cãci Eu nu am dorit sã fiu niciodatã un prinþ. veþi reuºi sã ajungeþi acolo unde doriþi. cel mai mare Mistic! De aceea.Calea renaºterii spirituale 107 Acelaºi lucru este valabil ºi în ceea ce priveºte scrierile mistice. cãci Eu nu v-am cunoscut niciodatã! Voi . Eu sunt cel mai bun comentator al acesteia. care reprezintã gura inteligenþei voastre superioare. voi o alimentaþi cu tot felul de cunoºtinþe frivole ºi îi potoliþi astfel apetitul pentru adevãrata hranã a vieþii.

pentru a accede astfel la viaþa eternã. Ei sunt amabili ºi plini de iubire faþã de toþi oamenii. De aceea vã ºi spun: mergeþi ºi ascultaþi slujbele lor. De aceea. Dimpotrivã. Astfel de preoþi îmi sunt cu adevãrat pe plac. Îi consoleazã pe cei suferinzi. dupã care îþi va oferi tot ce ai nevoie”. el nu poate fi remunerat ºi nu poate servi numai pentru bunãstarea unei singure persoane. ci vor fi chiar Cuvintele Mele vii! O. din iubire ºi din credinþã faþã de Dumnezeu. oferã mai întâi darul tãu unui frate. ci le spun celor care doresc sã o facã: „Dragã frate. vã asigur cã aceºti preoþi vor afla cât de curând cât de mare este recompensa . Domnul Preaînalt va privi cu bunãvoinþã sacrificiul tãu ºi îl va adãuga la Sacrificiul preasfânt pe care l-a realizat El Însuºi. cãci nici unul din cuvintele lor nu le vor aparþine. Existã totuºi ºi preoþi care meritã pe deplin acest nume binecuvântat. sacrificiul este sfânt ºi are o valoare inestimabilã. în timp ce lor îºi rezervã o piatrã durã.108 Calea renaºterii spirituale aþi dispreþuit întotdeauna Cuvântul Meu viu ºi aþi fãcut din Mine un mincinos! Stã scris: ‚Cine respectã poruncile Mele Mã iubeºte. La fel se petrec lucrurile ºi cu puterea sacrificiului consfinþit de Christos însuºi. prin puterea marii opere a Mântuirii. Dãruiesc tot ce posedã celor sãrmani. nu condamnã pe nimeni ºi încearcã din rãsputeri sã salveze oile care s-au pierdut. întrucât reprezintã marea operã a Mântuirii reînceputã într-o manierã vie. În acest fel. Nu îºi numãrã sacrificiile fãcute. îi gãzduiesc pe strãini ºi le pun sub cap o pernã moale. De aceea. iar dacã îþi mai rãmâne ceva. pune-l cu credinþã pe altarul Domnului ºi roagã-te pentru duºmanii tãi. toatã lumea poate ºi trebuie sã cunoascã renaºterea spiritualã. iar cine Mã iubeºte pe Mine îl iubeºte inclusiv pe Cel care M-a trimis. adicã pe Tatãl preasfânt. iar Noi vom veni ºi ne vom face sãlaº în inima lui ºi vom locui în ea»”.

prin respectarea strictã a poruncilor Mele. „În sfârºit. ºi veþi începe astfel sã simþiþi în scurt timp efectele sublime ale Luminii Mele în întunericul inimilor voastre. dar ºi de graþia Mea pe care nu v-o pot transmite nici îngerii din cer ºi nici episcopii de pe pãmânt. voi ºtiþi de mult timp cã totul depinde de voi. 7. Binecuvântaþi-i prin rugãciunile voastre pe cei care vã blestemã ºi vã condamnã. având o turmã mare de enoriaºi. iar dacã aþi pãcãtuit. vã puteþi imagina cã ei nu îºi pãstoresc turma de unii singuri ºi cã fiecare pas al lor este supervizat îndeaproape de Mine. ei vor locui de-a pururi alãturi de Mine. dându-le adevãrata semnificaþie vie. astfel încât ordinea cea bunã sã fie pãstratã sub conducerea Mea. cãci îi veþi recunoaºte cu uºurinþã pe aceºti preoþi dupã operele lor. iar . ci pe care trebuie sã o meritaþi voi înºivã prin iubirea voastrã sincerã faþã de Mine ºi faþã de semenii voºtri. Pãrintele lor preasfânt! Nu mai trebuie sã adaug nimic. Amin”. În ceea ce priveºte viaþa voastrã interioarã. ºi astfel voi veni Eu Însumi printre voi ºi vã voi da viaþã în persoanã! Iubiþi-i pe cei care vã urãsc ºi care vã persecutã. Cu atât mai mult vã spun sã nu îi respingeþi pe episcopi. la fel cum puteþi recunoaºte un pom dupã fructele sale. în ceea ce priveºte confesiunea oralã ºi cele ºapte sacramente. Cãci tot ceea ce faceþi voi se reflectã în iubirea voastrã faþã de Mine ºi faþã de semenii voºtri. cãci dacã aceºtia au ajuns pe o poziþie atât de înaltã. Cultivaþi împreunã o comunitate fraternã cu tot ceea ce este bun. Acesta este motivul pentru care v-am sfãtuit mai devreme sã nu renunþaþi la bisericã: din cauza preoþilor ei. Eu vã învãþ sã le folosiþi într-un mod echitabil. printr-o cãinþã sincerã ºi o penitenþã severã.Calea renaºterii spirituale 109 care îi aºteaptã! Într-adevãr.

nu este vina soarelui cã le încãlzeºte pe toate. În schimb. Iar acum. procedeazã corect. el se va simþi urmãrit de ochii celorlalþi ºi (la modul ideal) nu va mai simþi nevoia sã pãcãtuiascã. refuzând sã mai pãcãtuiascã ulterior. forma exterioarã nu conteazã niciodatã prea mult. bunã sau rea. Ca de obicei. De aceea. vã sfãtuiesc sã vã folosiþi de el în mod corect ºi sã respectaþi aceste reguli. în timp ce pentru cel drept totul este sfânt. Cãci pentru cel care criticã nimic nu este bun. Cine se spovedeºte ºi îºi recunoaºte pãcatele în faþa unui preot îºi recunoaºte astfel oficial pãcatele în faþa lumii. . Dacã sunt aplicate incorect. Eu sunt Pãrintele vostru preaplin de iubire. Aceasta este constituþia lor interioarã. cel care considerã cã aceastã ceremonie este o prostie se înºealã amarnic. cãci mai devreme sau mai târziu va întâlni în cale o prãpastie pe care nu o va putea trece uºor. cãci aºa cum am mai spus. care le face sã producã otravã sau sucuri binecuvântate! Numai de voi depinde aºadar sã produceþi astfel de sucuri! Închei aici aceste recomandãri. Dacã sub cerul liber cresc deopotrivã plante bune ºi plante otrãvitoare. totul depinde de maniera în care ºtiþi sã vã folosiþi de ele. Cel care se spovedeºte ºi se cãieºte sincer pentru pãcatele sale. Cât despre cei care pãcãtuiesc la fel de uºor inclusiv dupã ce se spovedesc. pentru care îºi vor primi dividendele în iad. chiar ºi cele mai folositoare reguli se pot dovedi greºite ºi false. Amin”.110 Calea renaºterii spirituale ele vã vor ajuta sã trãiþi. aceºtia transformã spovedania într-un simplu cont al pãcatelor lor. ci totul depinde de voi ºi de maniera în care o înþelegeþi. deºi acesta nu este decât un biet cuib inert! Cu atât mai mult vã puteþi gândi cã aceste lucruri nu au fost inventate întâmplãtor. Acesta din urmã va simþi nevoia sã înalþe un imn de slavã chiar ºi la vederea cuibului unei pãsãri. dupã ce v-am dat acest sistem de reguli.

prin spovedanie. el trebuie sã ia hotãrârea definitivã de a nu îºi mai dori sã pãcãtuiascã vreodatã. Dacã primãvara este rezonabil de caldã ºi veselã. încercând sã intre astfel în comuniune cu Mine. care m-ai chemat . dar caracterizatã de mici ploi. Pãrinte preaplin de iubire. El trebuie sã Mã roage sã îl iert. cu meditaþia ºi cu rugãciunea. La fel se petrec lucrurile ºi în cazul vostru. timp de cel puþin o orã ºi trei sferturi. aºa cum a fãcut Petru. el îmi poate adresa acest discurs scurt. aºa cum se indicã în rugãciunea Mea. ale cãrui fructe nu se coc dintr-o datã. ci treptat. vara voastrã va fi dãtãtoare de viaþã. În acest fel. când fructul nemuritor se va coace în voi. dovedind astfel cã se teme sã nu îmi fi pierdut graþia inestimabilã. o. Dacã v-aþi petrecut tinereþea în bucuria iubirii blânde faþã de Mine. în faþa Mea. dar stimulativ. iatã-mã! Te-am lãsat sã aºtepþi mult timp. el trebuie sã se retragã din lumea exterioarã ºi din toate afacerile sale ºi trebuie sã se ocupe zilnic. iar apoi trebuie sã le recunoascã în interiorul sãu. El trebuie sã le recunoascã pe de o parte în lumea exterioarã. abandonându-se în totalitate în mâinile Mele. Ori de câte ori face acest lucru. voi vã spuneþi: „Anul acesta recolta va fi bunã ºi o vom putea culege devreme”. smerindu-se. cãldura ei alternând cu micile ploi ale graþiei coborâte din cer. Cel care doreºte sã renascã în Mine trebuie sã îºi recunoascã în mod oficial pãcatele. rostit din inimã: „Doamne. printr-o interiorizare cât mai deplinã. În sfârºit. puteþi fi siguri cã toamna aurie nu este departe. iar vara cãlduroasã.Calea renaºterii spirituale 111 b) Drumul cel mai scurt cãtre renaºterea spiritualã (text transmis de Domnul pe data de 18 august 1840) „Este adevãrat cã pentru omul drept lucrurile se petrec la fel ca în cazul unui copac. iar apoi sã o rupã complet cu lumea exterioarã. dupã care trebuie sã se cãiascã sincer. Animat de dorul lui nestins faþã de Mine.

Cine doreºte sã facã o spovedanie generalã. sãrman.112 Calea renaºterii spirituale necontenit. cãci am mare nevoie de tine! Nu mai pot rezista fãrã Tine! Tu eºti totul pentru mine de când iubirea mea pentru Tine a respins orice altceva! Nu mai pot sã trãiesc fãrã Tine. aºa cum doreºti Tu. dar mai presus de toate. spunându-mi: «Vino la Mine. în mijlocul furtunii. Tatã. pentru a-mi mângâia sufletul bolnav cu balsamul iubirii Tale infinite! Ajutã-mã sã îmi descopãr greºelile care au contribuit la suferinþele Tale ºi la moartea Ta. Mântuitor al tuturor armatelor. Te rog sã vii la mine. multiubitul meu Domn Iisus. cãci doresc sã te mângâi!» Acum. pentru a cãpãta viaþã! Doamne. chinuit. vino la mine. sã îmi realizez propria nimicnicie. odihniþi-vã ºi amplificaþi-vã la infinit iubirea ºi dorul faþã de Mine. acordându-i acesteia adevãrata semnificaþie. cãci Tu eºti totul în toate! O. posedat ºi paralizat… Da. bolnav. Amin”. ºi abia apoi sub forma unui suflu blând ºi sacru. cãci eu sunt mort. fiind plinã de smerenie ºi de ascultare faþã de Tine. care ai învins moartea ºi iadul. vino ºi ajutã-mã sã îþi înþeleg mai bine voinþa. dar ºi faþã de fraþii mei cei buni. printre fulgere ºi tunete. El . ca de obicei. care sunt slab. Haide. Tu. orb. Iisuse. surd. încã din copilãria mea. O. voia Ta sfântã în toate. multiubitul meu Iisus. urechile mele s-au deschis. adevãr vã spun: veþi vedea fulgere ºi veþi auzi tunete. Dupã acest discurs. o. în calitatea Mea de tatã. dar nu trebuie sã vã temeþi de ele! Cãci Eu vin mai întâi sub formã de Judecãtor. vino la mine. De aceea. nu mai întârzia. vino. cel plin de iubire. Lasã-mã sã-Þi ating veºmântul sfânt. trebuie sã manifeste încã ºi mai multã smerenie ºi abnegaþie. Dacã veþi practica acest exerciþiu chiar ºi numai pentru o vreme scurtã. multiubitul meu Iisus. iar voinþa mea încãpãþânatã nu mai doreºte altceva decât sã se supunã voinþei Tale. bunul ºi blândul meu Iisus. vino repede! Facã-se însã.

veþi putea folosi costul biletului într-o manierã mai judicioasã. c) Meditaþia (Marea Evanghelie a lui Ioan I/224. imposibil de explicat în cuvinte. bazându-se pe credinþa lui purã ºi pe iubirea arzãtoare faþã de Mine. cãci este cu siguranþã frecventatã inclusiv de rãufãcãtori. Ce ziceþi? Credeþi cã poate exista ceva care sã îmi facã o plãcere la fel de mare? Nici vorbã! Cãci iatã: aºa cum le-am spus pe timpuri apostolilor Mei. optaþi mai degrabã pentru comuniunea cu Mine în timpul odihnei sabatice. În acest fel. briganzi ºi asasini. iar cel care nu poartã o armurã solidã ºi care nu este înarmat pânã-n dinþi nu poate fi sigur cã va ajunge vreodatã la destinaþie. ºi printr-o transfigurare cu adevãrat celestã. Orice altã cale este automat mai lungã ºi mai puþin sigurã. prin care puteþi ajunge la renaºterea spiritualã. . nimeni nu poate sluji la doi stãpâni! Reflectaþi aºadar cu atenþie la aceste cuvinte ºi amintiþi-vã Cine este Cel care le rosteºte! Amin. Pãrintele vostru preasfânt din veºnicie.Calea renaºterii spirituale 113 trebuie sã ia hotãrârea radicalã de a nu mai pãcãtui. Iatã. Dacã va îndeplini aceste condiþii. dar ºi cel mai eficient. pãdurile care o înconjoarã pot ascunde hoþi. Amin”. acesta este drumul cel scurt. al distracþiilor ºi companiilor îndoielnice. cãci aceastã comuniune este gratuitã ºi nu necesitã un bilet de intrare. el va simþi efectele miraculoase care se vor manifesta printr-o bucurie uriaºã. Eu. singura care permite câºtigarea vieþii eterne. 8) Domnul: „Nimic nu este mai important pentru om decât sã mediteze din când în când asupra vieþii sale interioare. Reflectaþi la aceste cuvinte ºi nu uitaþi Cine este Acela care vi le comunicã! În locul reuniunilor mondene.

Dacã vã treziþi cã ceva v-a distras atenþia. De îndatã ce omul atinge o anumitã uºurinþã în arta de a-ºi contempla fiinþa interioarã (conºtiinþa). Cred cã aþi înþeles ce înseamnã introspecþia lãuntricã. reamintiþi-vã ce v-am spus ºi întoarceþi-vã cât mai rapid în interiorul vostru!” . Mai presus de orice. care îl fac pe acesta sã uite de problemele grave. Sufletul se vede astfel din ce în ce mai separat de spiritul sãu. El le poate dejuca astfel. cãci acesta nu îºi doreºte nimic cu mai multã ardoare decât sã îi împiedice pe oameni sã realizeze aceastã introspecþie. ºi nici nu se mai pune problema vreunei introspecþii. precum ºi asupra diferitelor perioade din viaþa voastrã. Dacã reuºeºte. ispitindu-i cu tot felul de plãceri exterioare frivole. Cãci Satan va încerca prin toate mijloacele sã vã deturneze atenþia prin orice fel de spectacol. motiv pentru care încearcã din rãsputeri sã distragã sufletul prin tot felul de mijloace ºi de imagini înºelãtoare trimise din exterior. Satan ºtie prea bine acest lucru. asupra voinþei lui Dumnezeu pe care o cunoaºteþi foarte bine. el învãluie sufletul (fãrã ca acesta sã-ºi dea mãcar seama) cu tot felul de capcane. Relaxaþi-vã ºi reflectaþi în tãcere asupra acþiunilor ºi greºelilor voastre. În acest fel. Satan nu va putea pãtrunde prea uºor înlãuntrul vostru. Acesta este începutul celei de-a doua morþi a sufletului. anticipând din timp vicleniile viitoare ale adversarului sãu ºi luând mãsuri energice pentru prevenirea lor. el începe sã recunoascã tot mai uºor ºi mai rapid capcanele pe care încearcã sã i le întindã Satan. pentru a se putea insinua astfel în el.114 Calea renaºterii spirituale Cine doreºte sã afle de ce forþe spirituale dispune trebuie sã pãtrundã cât mai des în interiorul lui pentru a se autoexamina. extrem de variate ºi aparent uºoare. pe care nu mai reuºeºte sã-l trezeascã. faceþi acest exerciþiu în liniºte ºi nu vã lãsaþi tulburaþi de nici o manifestare exterioarã.

Satan nu va înceta nici o clipã sã vã tulbure prin tot felul de mijloace. iar apoi asupra naturii exterioare ºi asupra tuturor creaturilor. Pe de altã parte. pentru a dobândi astfel un control cât mai desãvârºit asupra pasiunilor voastre. 3-13) Enoh cãtre regele Lameh: „Nu trebuie sã te duci la Templu decât seara. De aceea. dobândind un autocontrol din ce în ce mai deplin ºi extinzând apoi acest control inclusiv asupra naturii exterioare. 18-19) Domnul: „Iar acum. 1-4) Domnul: „Aþi aflat astfel un nou procedeu prin care omul poate transforma aspectele materiale din interiorul lui în aspecte spirituale din ce în ce mai pure. ne vom relaxa ºi vom încerca din nou sã practicãm introspecþia lãuntricã.Calea renaºterii spirituale 115 (Marea Evanghelie a lui Ioan I/226. când ziua scade. Domnul a spus: „Sabatul s-a terminat. Satan îºi va pierde pentru totdeauna orice influenþã asupra voastrã. De aceea. ce reprezintã o veritabilã sãrbãtoare pentru ziua de Sabat!” Aceste cuvinte rostite de Mine au adus liniºtea în casã. Voi veþi deveni astfel judecãtorii lui ºi ai tuturor celor care se lasã atraºi de el. pentru veºnicie”. le putem permite membrelor noastre sã se întindã ºi sã îºi primeascã binevenita relaxare”. (Marea Evanghelie a lui Ioan II/166. pe care i-i veþi putea rãpi. în Numele Meu. Petrece acolo un lung moment de . ori de câte ori veþi încerca sã faceþi acest exerciþiu. (Casa Domnului II. Am rãmas astfel cu toþii timp de aproape trei ore. În final. 242. Nu trebuie sã credeþi însã cã aþi reuºit sã transcendeþi cu totul intenþiile rele ale lui Satan! Atât timp cât renaºterea voastrã spiritualã nu va fi definitivã. dacã veþi renaºte întru spiritul vostru. vã recomand sã urmaþi din când în când aceastã cale a meditaþiei.

d) Formarea de sine (Marea Evanghelie a lui Ioan II/75. Iartã-mã pentru cã îndrãznesc sã Te iubesc cu inima mea impurã ºi pentru cã Te numesc Tatã. ci aºteaptã într-o relaxare perfectã Spiritul lui Dumnezeu. în conformitate cu învãþãtura primitã. care îi explicã ce trebuie sã facã pentru a-ºi dãrui inima lui Dumnezeu. în marea smerenie ºi iubire a inimii tale. el trebuie sã ºi-o structureze în permanenþã. Iatã cum trebuie sã i te adresezi lui Dumnezeu. acordã-i cea mai mare atenþie. 7-9) Domnul cãtre Iuda: „Marele secret al formãrii omului prin el însuºi este urmãtorul: Eu pot sã fac orice pentru om. dacã omul primeºte o învãþãturã corectã. dar el rãmâne un om. cu multã ardoare. Tatã preasfânt ºi preaplin de iubire. noteaz-o pe tãbliþe ºi anunþ-o poporului! Dacã nu se manifestã. eu. slãveºte-L pe Dumnezeu în inima ta. Dacã aceasta se manifestã. Nu-þi folosi gura ºi mâinile. De aceea. Cãci dacã Eu aº interveni în inima omului.116 Calea renaºterii spirituale introspecþie. În schimb. Inima lui îi aparþine în totalitate. el simte chemarea sã o urmeze ºi sã îºi transforme singur inima. dacã doreºte sã se pregãteascã pentru eternitate. conºtientizând fiecare cuvânt în forul tãu interior: «O. acesta ar deveni o simplã maºinãrie ºi nu ar mai putea descoperi niciodatã independenþa. fii milostiv ºi plin de compasiune faþã de sãrmanul pãcãtos din faþa Ta. . retrage-te într-o relaxare corporalã perfectã ºi aºteaptã Cuvântul Domnului ºi expresia voinþei Sale. care sunt cel mai mare pãcãtos din lume!» Dupã ce ai rostit aceste cuvinte în forul tãu lãuntric. apoi ieºi cu respect din Templu ºi închide-l din nou pentru o perioadã de 91 de zile”.

la fel cum Eu sunt una cu Tatãl din care am ieºit pentru a veni în aceastã lume cu scopul de a le arãta oamenilor calea ºi de a o nivela pentru ei. timp în care nu vã ocupaþi de nimic altceva decât de Mine». consacraþi-Mi Mie mãcar o orã pe zi. Pentru voi. Acesta este momentul în care omul renaºte din punct de vedere spiritual. în mintea voastrã se rotesc o mie de gânduri lumeºti pentru fiecare gând spiritual slab care pãtrunde în ea. Eu Mi-am terminat opera. totul a luat sfârºit. În caz contrar. De aceea. De aceea. pagina 5) „Totul s-a consumat!” De fapt. pentru a ajunge astfel la Dumnezeu în toatã plenitudinea adevãrului.Calea renaºterii spirituale 117 Abia dupã ce omul îºi structureazã inima þinând cont de învãþãtura primitã ºi ºi-o purificã. treceþi cu toþii la purificarea inimilor voastre. Altfel spus. în calitatea Mea de Creator. chiar dacã Eu v-am chemat de o mie de ori sã ieºiþi din mormânt pentru a trãi viaþa eternã”. cãci. pentru cã a devenit una cu Mine. În continuare. ci doar pentru Mine. orice pretext lumesc se dovedeºte bun. vin Eu sã locuiesc în spiritul lui. el nu se mai poate rãtãci vreodatã. În ceea ce vã priveºte însã. studiaþi ºi þineþi conferinþe despre Mine. de Dumnezeu ºi de Domn al vieþii eterne. dacã vã decideþi sã îmi consacraþi o orã din timpul . (Explicaþia textelor. ce anume s-a consumat. ºtiu. dar atunci când vã spun: «În locul acestor distracþii mondene. dar nu pentru voi. luând sfârºit? Lupta Mea pentru voi. veþi fi pierduþi. Eu nu pot face mai mult decât sã iau moartea voastrã asupra Mea. voi nu acþionaþi ca ºi cum opera Mea ar fi încheiatã în voi. atunci gãsiþi o mie de pretexte pentru a evita acest lucru. voi citiþi. Da. În schimb. iar dacã totuºi îmi consacraþi aceastã orã. Oamenii trebuie sã parcurgã aceeaºi cale în spiritul lor. în ceea ce Mã priveºte. Eu am fãcut pentru voi tot ceea ce Mi-a stat în puterea Mea divinã. scrieþi. În acest fel.

dacã o problemã lumeascã minorã ar interveni în acest interval de timp. aºteptând cu nerãbdare ca timpul alocat Mie sã treacã odatã. este absolut indispensabil ca voi sã vã luaþi cu toatã iubirea crucea cea uºoarã ºi sã Mã urmaþi cu credinþã”. fãrã sã îºi mai lase mintea sã rãtãceascã. 8-15) Domnul cãtre discipolii Sãi: „Imaginaþi-vã Soarele spiritual: Lumina pe care o emanã el este absorbitã constant de suprafaþa mãrii . simþind mai degrabã un fel de stânjenealã minorã. în spiritul sãu. Iar cea mai bunã temã de meditaþie este în mod natural Domnul Însuºi! Cine practicã cu regularitate. dar neplãcutã. aceastã întrevedere cu Mine ar fi amânatã pentru un moment ulterior al zilei. foarte puþini sunt cei care se bucurã peste mãsurã de aceastã perspectivã. ei vor privi din cinci în cinci minute ceasul. în timp ce Eu fac tot ce îmi stã în puteri pentru a vã aduce pe calea cea dreaptã a vieþii. El trebuie sã îºi aleagã o temã de meditaþie ºi sã îºi stabileascã drept obiectiv sã nu se lase în nici un fel distras de la aceasta.118 Calea renaºterii spirituale vostru. De altfel. Pentru ca aceastã realizare sã prindã însã contur în voi. Nu mai vorbesc cã de-a lungul acestei ore. (Soarele spiritual II/44. De altfel. e) Contemplarea spiritualã a rãsãritului soarelui: adevãrata odihnã sabaticã a inimii (Marea Evanghelie a lui Ioan II/148. atunci când de regulã omul se lasã cuprins de un somn binefãcãtor! Aceastã atitudine a voastrã Mi se pare deopotrivã amarã ºi acrã. 16-17) „Cine doreºte sã pãtrundã în viaþa sufletului sãu trebuie sã se scufunde zilnic într-o stare de relaxare perfectã. ea nu vã ajutã cu nimic sã progresaþi. cu abnegaþie ºi în mod constant aceastã meditaþie îºi rafineazã astfel în permanenþã vãzul ºi auzul spiritului sãu”.

De îndatã ce sufletul începe însã sã se agite. În aceastã zi. Atunci când inima omului se liniºteºte astfel. dacã veþi contempla suprafaþa unei ape perfect liniºtite. Odihna sabaticã autenticã . creând tot felul de imagini deformate. iar sufletul se trezeºte din nou în lumea iluziilor ºi a înºelãtoriilor de tot felul. tot ce existã în el se transformã în adevãr. la fel cum soarele terestru se reflectã pe suprafaþa unei ape perfect liniºtite. imaginile iniþiale se tulburã. care se joacã cu aceastã luminã.Calea renaºterii spirituale 119 vieþii create. acestea distrug de fapt orice urmã a formei divine originale. smerenie. Sufletul devine astfel agitat. Pãgânismul din lumea întreagã. omul trebuie sã se abþinã de la muncile grele ºi epuizante. El îºi pierde luciditatea ºi nu mai are o viziune justã asupra realitãþii. veþi constata cã acesta strãluceºte în toatã mãreþia sa. o inimã seninã. rãbdare ºi prin iubirea cea mai purã) este absolut indispensabilã pentru ca armonia lui Dumnezeu sã se poatã reflecta în spiritul omului. Deºi reflectã într-o anumitã mãsurã strãlucirea luminii primite. Pe de altã parte. eliberatã de pasiuni (stare pe care nu o poate atinge decât prin abnegaþie. iar sufletul sãu devine capabil sã se orienteze cãtre profunzimile creaþiei divine ºi sã contemple totul din perspectiva adevãrului plenar. fãrã de care corpul nu s-ar putea descurca de unul singur. Aceasta este adevãrata odihnã sabaticã întru Dumnezeu ºi acesta este motivul pentru care Dumnezeu a dispus celebrarea Sabatului. împiedicându-l sã recunoascã în el însuºi adevãrul divin. iar agitaþia sa tulburã oglinda apei Vieþii. în care se reflectã soarele. În mod similar. reflectând acelaºi adevãr ca ºi cel celest. iar mai recent ºi iudaismul reprezintã astfel de caricaturi ale unei forme iniþial divine. pânã când nu-ºi gãseºte din nou liniºtea desãvârºitã. care necesitã concursul sufletului.

aceºtia vor pieri pentru eternitate”. Este adevãrat cã imaginea soarelui reflectatã de valuri se manifestã prin scântei de luminã. Cât despre cei care nu vor dori sã înveþe aceastã lecþie. nici vorbã nu poate fi de vreo mântuire! Acesta este sensul spiritual pe care acest frumos rãsãrit de soare ni-l reveleazã acum. prin manifestarea lui perfect naturalã! Cine va fi capabil sã reþinã aceastã lecþie va sãlãºlui în luminã. ca sã zicem aºa. împiedicând-o sã pãtrundã în suflet. În caz contrar. care umplu aerul celest al sufletului cu nori grei. Este nevoie de vânturi celeste foarte puternice pentru a alunga norii întunecaþi ce înconjoarã sufletul. sufletul însuºi trebuie sã înveþe în cel mai scurt timp sã practice din nou odihna sabaticã. sufletul trebuie sã se abþinã de la orice pasiune! Pasiunile sunt veritabile furtuni pentru suflet. marea agitatã dã naºtere la suprafaþa ei unor vapori denºi. Mai mult. Ele îi tulburã apa Vieþii ºi îi distrug armonia. De bunã seamã. omul este obligat sã vinã în ajutorul semenilor sãi. la fel cum imaginea soarelui care se reflectã în apa agitatã a mãrii este deformatã. Dacã furtuna dureazã mai multã vreme. Un suflet cãzut într-o astfel de stare este. iar recompensa sa va fi viaþa eternã. în caz de strictã necesitate. Sufletul astfel întunecat nu mai este capabil sã facã deosebirea între adevãr ºi minciunã. pierdut. În afarã de renunþarea la muncile epuizante. . ce ascund complet lumina soarelui. ºi sfârºeºte prin a confunda opera oarbã a iadului cu lumina cereascã.120 Calea renaºterii spirituale înseamnã aºadar o stare de sãrbãtoare trãitã pe fundalul abþinerii de la orice muncã grea. pentru a-ºi liniºti marea vieþii sale. dar nimeni nu ar putea recunoaºte în acestea mãreþia astrului solar.

el dã apoi viaþã întregii fiinþe. Doamne. el nu se poate naºte altundeva decât în spiritul care trãieºte în inima sufletului uman. trebuie sã primeascã mai întâi un impuls pentru a fi atras cãtre exterior. Ideea cã omul ar gândi exclusiv cu capul este. mi se pare aproape imposibil sã gândeºti cu inima. de vreme ce orice materie — deci inclusiv creierul omului — nu este altceva decât materie ºi nu poate fi niciodatã un creator. cãci m-am obiºnuit încã din tinereþe sã gândesc cu mintea! De altfel. 1-10) Cirenius a luat cuvântul ºi a spus: „Doamne. Pornind de aici. transformându-l astfel în cuvânt sau în acþiune. întrucât este ea însãºi creatã? Acum þi-e clar? Ai început sã-þi dai seama cã nimeni nu poate gândi vreodatã ceva cu capul sãu?” Cirenius: „Da. el urcã în creier. pentru a putea fi controlat de suflet înainte ca acesta sã punã în miºcare membrele corpului pentru a da viaþã gândului. provin mai întâi de toate din inimã. Dar cum se petrec lucrurile în realitate? Acum mi se pare cã nu am gândit vreodatã decât cu inima mea. Toate gândurile trimise de simþurile tale cãtre creier.Calea renaºterii spirituale 121 f) Gândirea inimii (Marea Evanghelie a lui Ioan II/62. eu nu reuºesc sã gândesc cu inima. o imposibilitate absolutã. ca urmare a unei dorinþe oarecare. acum înþeleg cât se poate de clar. Ce ciudat! Cum este posibil aºa ceva? Acum simt literalmente cum se formeazã cuvintele în inima mea ºi nu mi se mai pare posibil sã simt vreun gând în cap!” Domnul: „Aceasta . sau cele pe care le concepi tu însuþi. cãci orice gând este o creaþie pur spiritualã. Cum ar fi posibil ca o creaþie produsã dintr-o materie — oricât de subtilã ar fi aceasta — sã se poatã dezvolta. dupã cum vezi. cãci orice gând. oricât de insignifiant ar fi. Atunci când un gând se naºte în inimã. De aceea. Ce trebuie sã fac pentru a reuºi?” Domnul i-a rãspuns: „Acest lucru este foarte uºor ºi se realizeazã în mod natural.

întrucât sunt încã prea materiali. care suntem primii Lui discipoli ºi martori: þi se pare cã vorbim foarte mult cu El prin intermediul cuvintelor exterioare? Nu! ªi totuºi. în caz contrar. unde m-aº ocupa de cu totul alte treburi. Cirenius se adreseazã în continuare lui Petru. bazeazã-te exclusiv pe inima ta. Eminent domn. unde sunt deja mult mai materialiste. subiecte despre care cei doi îngeri vorbesc fãrã încetare. Aici. ºi sunt imprimate pe aceste tãbliþe minuscule. gândurile inimii iau formã doar în creierul lor. Aºa se explicã de ce oamenii trebuie sã renascã mai întâi în inima ºi în spiritul lor.122 Calea renaºterii spirituale este consecinþa naturalã a faptului cã spiritul din inima ta este din ce în ce mai trezit ºi mai plin de iubire faþã de Mine ºi faþã de ceilalþi oameni. noi comunicãm cu El mai mult decât o faceþi tu ºi toþi ceilalþi care vã folosiþi de gura voastrã. Gândurile se formeazã în inimã inclusiv în cazul oamenilor a cãror iubire nu s-a trezit încã. ele se amestecã cu imaginile provenite din lumea exterioarã. ºi stau la baza acþiunilor negative ale oamenilor. întrucât sunt pregãtite pentru acþiune. cu Împãrãþia lui Dumnezeu ºi cu locul în care se aflã aceasta. Dacã nu le-aº fi înþeles. formã în care îi sunt prezentate din nou sufletului. numai creierul lor reuºeºte sã perceapã aceste gânduri. care stã alãturi de el: „Tu ai înþeles totul în legãturã cu renaºterea spiritului în inimã. dar aceºtia nu le pot percepe la acest nivel. prin intermediul simþurilor corporale. unde îi punem o mie de . ci aº fi acasã la mine. De aceea. cãci vei gãsi aici rãspunsurile dorite mai rapid decât aº reuºi eu sã þi le explic într-o sutã de ani! Observã-ne pe noi. În cazul lor. ei nu vor putea intra în Împãrãþia lui Dumnezeu”. înþeleg perfect aceste lucruri. nu aº fi astãzi aici. Aceste gânduri devin astfel urâte ºi materialiste. promiþându-ni-le ca rãsplatã viitoare pentru credinþa noastrã?” Petru îi rãspunde: „Bineînþeles. cãci noi vorbim cu El în inima noastrã.

Din fericire. În acest fel.Calea renaºterii spirituale 123 întrebãri. ascunzându-l pentru o vreme de Ea. În acest fel. Dacã un suflet doreºte sã îl caute pe Dumnezeu ºi crede cã îl poate gãsi doar cu ajutorul acestei facultãþi negative. al cãrei sediu nu mai este capul. îi poþi pune Domnului întrebãri referitoare la spirit ºi la Împãrãþia lui Dumnezeu. g) Dubla facultate a înþelegerii (De la iad la rai I/35. 8) Fiecare om posedã o facultate dublã a înþelegerii: una este exterioarã. întrucât i-a fost datã sufletului cu scopul de a separa spiritul din el de Divinitate. noi avem de douã ori de câºtigat. eminent domn: îi poþi pune Domnului întrebãrile care te intereseazã referitoare la Satan. Aceastã facultate este numitã „inima interioarã” ºi este înzestratã cu o voinþã a ei. În mod similar. iar El îþi va da rãspunsurile dorite în inima ta”. atât timp cât se încãpãþâneazã sã meargã pe aceastã cale. iar El ne rãspunde prin gânduri clare. pronunþate distinct. el nu face decât sã se îndepãrteze ºi mai tare de El. care altminteri are un auz extrem de fin. Într-un fel. subiect care nouã ne este foarte bine cunoscut. ci inima sa. respectiv inteligenþa capului sau inteligenþa exterioarã a sufletului. La fel poþi face ºi tu. în timp ce cuvintele exterioare nu ajung sã facã parte integrantã din viaþã decât prin acþiunea sufletului. Satan. care nu sesizeazã ºi nu poate înþelege vreodatã existenþa lui Dumnezeu. 2-6. cu o iubire ºi cu o facultate a reprezentãrii care corespunde acestor douã elemente . sufletul posedã ºi o altã facultate a înþelegerii. nu va putea auzi nimic. care le stimuleazã pentru a le concretiza. iar El nu va întârzia sã îþi dea rãspunsul cel bun în inima ta. am putea spune cã un rãspuns de la Domnul emis direct în inima noastrã reprezintã deja o implicare a Lui în viaþa noastrã.

Sufletul capãtã astfel acces la noi concepte ºi la reprezentãri mãreþe ºi clare. spiritul contemplã sufletul care l-a readus la viaþã. Aceastã luminã devine astfel adevãrata credinþã prin intermediul cãreia sufletul poate deveni preafericit. transformându-l în totalitate în luminã. ce nu poate fi dobânditã decât prin trezirea continuã a iubirii tale faþã de Dumnezeu. ea înconjoarã acest concept cu iubirea ei ºi îl reþine cu voinþa ei. îl recunoaºte. devenind astfel vizibile pentru suflet. De îndatã ce aceastã facultate acceptã conceptul de existenþã a lui Dumnezeu. Aceastã fixare a conceptului de cãtre suflet poartã numele de „credinþã” ºi are capacitatea de a trezi spiritul din interiorul sufletului. Odatã trezit. aceastã contemplare a sufletului în inima sa reprezintã practic o nouã manierã de a gândi.124 Calea renaºterii spirituale ale inimii. Atunci când lumina spiritului începe sã strãluceascã în sediul vieþii din inimã. Sufletul nu mai simte nevoia sã îºi punã întrebãri sau sã cearã . dupã care prinde iarãºi curaj. cãci gândirea cu inima mi se pare o imposibilitate absolutã!” — Nu Mã surprinde deloc! Pentru a putea gândi cu inima trebuie sã ai o anumitã practicã. pânã când îl penetreazã complet cu lumina sa divinã. nenumãratele prototipuri ale formelor pur spirituale se întipãresc pe pereþii la fel de numeroºi ai acestui mic sediu al vieþii. permiþând astfel eliberarea spiritului ºi dezvoltarea din ce în ce mai liberã a luminii sale (cãci orice spirit reprezintã o luminã nãscutã din Dumnezeu). iar orizontul sãu se lãrgeºte cu fiecare pulsaþie a inimii sale. Ai auzit vreodatã vorbindu-se de aceastã credinþã adevãratã? Vãd cã îþi spui în sinea ta: „Nu. ªi iatã. Pietrele de încercare dispar odatã cu amuþirea inteligenþei capului. îl îmbrãþiºeazã. nu am auzit niciodatã vorbindu-se de aceastã credinþã. apoi se retrage din nou. Prin aceastã trezire. inima ta va începe sã se dilate.

Simon Petru s-a apropiat de Mine ºi Mi-a spus: „Doamne ºi Învãþãtorule. chiar dacã nu îþi înþelegem încã plenar natura interioarã. ni se pare cã trupul Tãu este complet independent. cãci suntem cu toþii foarte ataºaþi de Tine ºi credem în Tine. mai existã un lucru care nu ne este clar: de ce rãmâne corpul Tãu într-un fel de independenþã trecãtoare în raport cu Spiritul Tãu interior? Pe de altã parte. În acest tip de credinþã este inclusã ºi puterea extraordinarã de care vorbesc în douã rânduri Evangheliile. cãci lumina spiritului sãu ilumineazã formele interioare în aºa fel încât nu aruncã nici o umbrã. Astãzi vã aflaþi aici tocmai pentru a experimenta în voi înºivã ceea ce deocamdatã nu înþelegeþi în cazul Meu. din discursurile Tale rezultã cã Tu eºti însuºi Spiritul etern al lui Dumnezeu. orice îndoialã dispare pentru totdeauna din suflet. La ce vã foloseºte sã vã gândiþi tot timpul la diferenþele dintre Fiul omului ºi Fiul lui Dumnezeu.Calea renaºterii spirituale 125 dovezi. de vreme ce nu aþi reuºit încã sã faceþi distincþia între omul . nici într-o parte. Ce rãspuns îmi poþi da?” Eu i-am rãspuns: „Dragul Meu Petru! Tu ºi fraþii tãi nu înþelegeþi încã foarte multe lucruri pentru simplul motiv cã nu aþi atins nivelul de evoluþie spiritualã necesar care v-ar permite sã sesizaþi acest proces. h) Renaºterea sufletului (Marea Evanghelie a lui Ioan XI/50. altminteri extrem de simplu. pe care vi l-am explicat de altfel în mai multe rânduri. În anumite momente. nici în cealaltã. 1-14) Domnul: Într-o zi. În acelaºi timp. personificat într-un om. în timp ce alteori ni se pare cã este penetrat în întregime de Spiritul divin! Pãrerile noastre în ceea ce Te priveºte sunt astfel împãrþite. lucru pe care cu siguranþã ni-l vei ierta.

ºi trebuie sã recunosc cã aþi fãcut deja foarte mulþi paºi în aceastã direcþie. un veritabil joc al întrebãrilor ºi rãspunsurilor poate avea loc inclusiv în interiorul omului. el nu ar fi capabil sã gândeascã decât într-o manierã exterioarã. Dimpotrivã. sau poate „eul” vostru interior sã rãspundã la ea. la fel ca o imagine reflectatã în oglindã. la fel cum se petrec lucrurile atunci când dresezi un animal. cum se face cã oamenii trag atât de des concluzii atât de stupide? Oare nu rãspunde întotdeauna spiritul în mod corect?” Ba da. Aºa cum o imagine reflectatã nu poate fi creatã . întrucât este conºtient de sine. Dacã omul nu ar fi decât o maºinãrie înzestratã cu un suflet conºtient de sine. Vãd cã vã spuneþi: „Dacã spiritul este atât de perfect. care rãspunde la aceste întrebãri. deºi v-aþi apropiat mult de acest obiectiv suprem. deducþia este consecutivã întrebãrilor sufletului adresate unui principiu viu aflat în interiorul omului. De aceea. apelând la un raþionament deductiv? Vãd cã îmi spuneþi: „Ambele procese sunt la fel de posibile”. Acest principiu este spiritul sufletului ºi este viu ºi perfect. Dupã cum vedeþi. Totuºi. voi nu l-aþi atins încã.126 Calea renaºterii spirituale spiritual ºi cel trupesc? Numai o renaºtere spiritualã plenarã v-ar permite sã rezolvaþi o datã pentru totdeauna aceastã chestiune. creându-ºi astfel o cunoaºtere alcãtuitã din impresiile acumulate de memoria sa. într-o manierã satisfãcãtoare pentru mintea voastrã. fapt care îi permite acestuia din urmã sã acþioneze uneori împotriva naturii sale. rãspunde-Mi la câteva întrebãri absolut esenþiale pentru a înþelege aceste aspecte esenþiale: Mai întâi: cum înþelegeþi voi funcþiile gândirii ºi simþirii? Sunt acestea interioare sau exterioare? Sunteþi voi capabili sã rãspundeþi la aceastã întrebare numai pentru cã memoria voastrã a reþinut lecþia pe care v-a predat-o Învãþãtorul vostru. dar el reprezintã înainte de toate principiul vital al sufletului.

Atunci când sufletul se aflã în aceastã stare. cãci din cauza corpului sãu material. cel puþin atât timp cât sufletul ºi spiritul sãu nu încearcã sã fuzioneze. iar omul atinge acel nivel de conºtiinþã pe care înþelepþii indieni îl numeau nirvana. întrucât se aflã în comuniune cu Spiritul universal al lui Dumnezeu. . La fel se petrec lucrurile ºi în cazul nostru. motiv pentru care sufletul are tendinþa sã creadã cã acþiunile acestuia îi aparþin. sufletul este predispus sã încline cãtre realitatea fizicã. De bunã seamã. fapt care exclude orice viaþã trupeascã ºi materialã.Calea renaºterii spirituale 127 fãrã un obiect care existã deja ºi care îi seamãnã întru totul. El este singurul stãpân de care ar trebui sã ascultaþi. el înfloreºte în spiritualitate. sufletul nu poate pretinde cã judecãþile sale sunt independente decât dacã acestea sunt rezultatul unor reflexe ce provin de la spirit. Numai omul care ºi-a dezvoltat suficient de puternic spiritul. aceste imagini nu sunt deloc uºor de inversat. astfel încât sufletul lui sã nu îl mai reflecte invers. dar în acest scop trebuie sã învãþaþi sã comunicaþi cu el. cunoaºte renaºterea spiritualã ºi adevãrul perfect. Atunci când sufletul se supune în totalitate spiritului sãu. orice tendinþã cãtre dorinþele carnale ºi terestre este distrusã. Devenind independent. Spiritul se manifestã într-o manierã extrem de discretã. Deºi imaginea reflectatã prezintã invers modelul care a stat la baza ei. precum ºi a tuturor celor care doresc sã Mã urmeze. ea rãmâne totuºi autenticã. fiind mult mai atras de corpul sãu decât de spiritul sãu. Inversarea acestor imagini reprezintã deopotrivã sarcina Mea ºi a voastrã. al cãrui portret în miniaturã îl reprezintã ºi din care îºi extrage întregul adevãr. el nu mai simte nici o dorinþã terestrã ºi nu mai tinde decât cãtre realitatea spiritualã. Spiritul vostru interior vã va ajuta sã gãsiþi calea care conduce cãtre realizarea acestei opere.

128

Calea renaºterii spirituale

Totuºi, atingerea acestei stãri de conºtiinþã este posibilã în existenþa materialã ºi ea chiar trebuie atinsã pentru ca inima omului sã cunoascã în sfârºit pacea interioarã. Voi sunteþi deja foarte aproape de aceastã renaºtere a sufletului vostru. În lumea de dincolo, în Împãrãþia Mea, va mai exista o renaºtere, cea a spiritului vostru, care constã într-o comuniune indisolubilã cu Mine. Aºa vor domni copiii în Casa Tatãlui, într-o stare de fericire perfectã, pe care nici o inimã umanã nu ºi-o poate imagina, întrucât ea este de naturã pur spiritualã. De aceea, îmi este imposibil sã vã prezint anticipat chiar ºi o simplã reflectare a acesteia. Începeþi aºadar prin a încerca sã ajungeþi la renaºterea sufletului vostru, pentru ca acesta sã înveþe sã priveascã exclusiv prin ochii spiritului ºi sã se cunoascã din ce în ce mai bine pe sine, inclusiv originea sa”.

(Marea Evanghelie a lui Ioan XI/52, 1-7)
Domnul: „Toþi cei care Mã urmeazã ºi pun în practicã învãþãtura Mea vor atinge scopul despre care v-am vorbit mai devreme ºi pe care l-am numit renaºterea sufletului. Aceastã renaºtere nu înseamnã altceva decât pãtrunderea spiritului în suflet, astfel încât acesta din urmã sã poatã avea acces încã din timpul întrupãrii sale pe pãmânt la cea mai înaltã înþelepciune a cerurilor, dobândind astfel nu doar controlul perfect asupra sa, ci ºi controlul celor din preajma sa, al naturii ºi al forþelor ascunse. Singura condiþie este ca el sã îndeplineascã plin de iubire voinþa Mea, în serviciul semenilor sãi. Instrumentele prin care poate fi atins acest scop sunt credinþa ºi iubirea sincerã faþã de aproape. Oamenii care au ajuns la aceastã renaºtere au fost întotdeauna foarte drepþi, întrucât au obþinut perfecþiunea exterioarã a sufletului lor. Totuºi, aceºti înþelepþi din

Calea renaºterii spirituale

129

antichitate nu au simþit nevoia sã intre în comuniune cu Spiritul lui Dumnezeu care acþioneazã personal. De altfel, acest lucru nici nu a fost posibil pânã în prezent, dat fiind cã înainte de Mine (Iisus), Divinitatea nu a existat vreodatã într-o formã personificatã ºi vizibilã. Aºa se face cã înþelepþii din vechime care au obþinut renaºterea sufletului lor nu puteau vedea direct Divinitatea, aºa cum se întâmplã în cazul vostru. De aceea, învãþãturile lor nu permit decât accesul la cea mai înaltã înþelepciune, pe care ei o considerau infinitã, dat fiind cã Dumnezeu este El Însuºi infinit (în aspectul Lui impersonal). Existenþa puterii Sale infinite poate fi simþitã în plan spiritual, dar nu poate fi vãzutã de suflet sub forma unei Persoane. Abia dupã moartea Mea, când Divinitatea infinitã ºi atotputernicã îºi va asuma acest corp ca pe un veºmânt, toþi cei care ºi-au pãrãsit corpul înainte de venirea Mea vor putea intra în sfârºit într-o comuniune eternã cu Divinitatea pe care o contemplã ºi care va cãpãta pentru prima datã în faþa lor o formã vizibilã. Acest lucru se va petrece în acel oraº pe care vi l-am arãtat deja ºi care se numeºte Ierusalimul celest. Aceastã viaþã contemplativã a Copiilor lui Dumnezeu, la unison cu Acesta, reprezintã adevãrata RENAªTERE A SPIRITULUI. Numeroºi vor fi cei care, dupã Mine, vor putea sã ajungã la renaºterea sufletului lor, trãind în preafericire, dar fãrã a atinge ºi ultimul nivel de conºtiinþã. Mulþi misionari ai Spiritului Meu au coborât pe acest pãmânt ºi le-au arãtat oamenilor rãtãciþi calea care conduce cãtre starea de pace ºi cãtre iluminarea interioarã. Ei nu le-au putut indica însã o cale directã care sã-i conducã la Mine, cãci aceasta nu era încã deschisã la acea vreme. De aceea, toþi cei care doresc sã meargã pe cãile antice pot ajunge cu uºurinþã la renaºterea sufletului lor, dar fãrã a trãi în comuniune cu Mine.

130

Calea renaºterii spirituale

Aceastã comuniune nu este posibilã decât prin credinþa în Mine ºi prin recunoaºterea faptului cã Eu sunt Christosul, Cel Uns, care a primit întreaga putere ºi slavã de la Tatãl, pentru a-i face pe oameni fericiþi ºi pentru a-i conduce la beatitudine prin intermediul Fiului. Eu sunt singura Poartã, ºi alta nu mai poate exista! Cine doreºte sã meargã pe drumurile care conduc cãtre cer, dar fãrã a dori sã Mã cunoascã, poate atinge un grad înalt de perfecþiune, dar nu va ajunge niciodatã la comuniunea luminoasã ºi contemplativã cu Dumnezeu Însuºi”.

(Marea Evanghelie a lui Ioan VIII/61, 9-14)
Domnul: „Gândiþi-vã ºi rãspundeþi-Mi la urmãtoarea întrebare: sã spunem cã un comerciant aflã cã o perlã foarte mare ºi cu o valoare inestimabilã este pusã în vânzare la un preþ convenabil, dar nu dispune de toþi banii necesari, aºa cã vinde tot ce are pentru a cumpãra aceastã comoarã nepreþuitã. Nu a procedat el corect? Oare nu ar fi fost el nebun sã procedeze altfel? La fel se petrec lucrurile cu renaºterea sufletului uman în spiritul sãu primordial, nemuritor ºi nãscut din Mine. Oare nu trebuie omul sã îºi vândã toate comorile lumeºti ºi sã aspire din toate puterile sale la dobândirea celei mai preþioase perle a vieþii: renaºterea sufletului sãu întru spiritul care a dat viaþã întregii vieþi? Nu trebuie el sã se ocupe mai degrabã de viaþa eternã a sufletului sãu decât de bunurile lumeºti care se degradeazã ºi se descompun, ºi care nu pot cunoaºte vreodatã viaþa nepieritoare a spiritului lor? Este adevãrat cã în timpul vieþii sale pe acest pãmânt, sufletul îºi aproprie acele elemente care corespund corpului sãu, proces care continuã inclusiv dupã renunþarea la corp, în eter, unde el preia elementele care corespund nevoilor sale ºi se îmbracã

tot restul îi va fi dat cu asupra de mãsurã”. Trebuie sã recunoaºtem însã cã un suflet pur. Nici chiar acest lucru nu reprezintã însã un merit real al vieþii sufletului. care a trãit la unison cu voinþa Mea. care au legãturã cu ordinea Mea ºi nu au nimic de-a face cu meritele sufletului. în micuþul sediu al vieþii primordiale din inima sa. el îl va reflecta încã ºi mai mult în lumea de dincolo. recupereazã în dimensiunea etericã mai multe elemente care au aparþinut cândva corpului sãu decât un suflet pãcãtos ºi impur. În acest fel. Cãci dacã un corp cast reprezintã o reflectare a sufletului în aceastã lume de jos. 12) Domnul: „În acest mic spaþiu trãieºte aºadar adevãratul spirit venit de la Dumnezeu. ci doar anumite particularitãþi ale acesteia. ar fi o prostie ºi o dovadã de orgoliu ca sufletul sã se ocupe chiar ºi un singur moment de aceastã comoarã terestrã. unde va fi transfigurat ºi spiritualizat. care îi aparþine doar «egoului» sãu care îl însoþeºte în lumea de dincolo. nefiind altceva decât o recompensã a acestuia care corespunde ordinii Mele.Calea renaºterii spirituale 131 cu ele. Dacã sufletul omului pãtrunde în aceastã micã încãpere din inima sa prin practicarea . Aceastã preocupare ar putea fi comparatã cu cea a unor pãrinþi nerezonabili care nu sunt preocupaþi decât ca fiul sau fiica lor sã obþinã o siluetã zveltã ºi graþioasã ºi care se întreabã ce pot face pentru a-ºi îndeplini aceastã dorinþã. Singurul lucru absolut necesar pe care trebuie sã îl facã sufletul este sã caute ºi sã gãseascã în sine Împãrãþia Mea. De aceea. Aceste elemente nu reprezintã însã comorile vieþii sufletului sãu. (Marea Evanghelie a lui Ioan VIII/57. fãrã a se gândi nici o clipã cã înfãþiºarea exterioarã depinde întru totul de voinþa divinã ºi cã nici un om nu o poate schimba.

Dacã îºi transcende aceste slãbiciuni. creându-ºi aici un mic spaþiu pentru relaxare. Prin tentaþiile la care este supus. care atestã locurile în care este crucificat spiritul sãu.132 Calea renaºterii spirituale smereniei sincere ºi a blândeþii. negându-se pe sine în aceste puncte precise ale sufletului sãu. el desface lanþurile în care este încãtuºat spiritul sãu ºi îºi încãtuºeazã cu ele sufletul. adicã pentru practicarea smereniei. Asta înseamnã renaºterea sufletului întru spiritul sãu. Aceastã cale este scurtã. vã veþi afla deja în cer. (Copilãria lui Iisus. Spiritul astfel eliberat trece în . Nu trebuie sã vã imaginaþi cã ridicarea la cer înseamnã o cãlãtorie dincolo de stele. 292. 4-6) Domnul: „Rezultã cã Împãrãþia Mea se aflã într-o micã încãpere din inima omului. Numai aici pot fi gãsite cerul ºi adevãrata viaþã eternã”. nãscut din Dumnezeu”. care reprezintã legãturile ce îi menþin spiritul într-un înveliº exterior solid. Dacã veþi parcurge aceastã distanþã infimã. Dacã îºi aranjeazã în mod corect aceastã micã încãpere ºi se pune la unison cu ea. spiritul lui se uneºte cu sufletul creat. (De la iad la rai II. Aceste legãturi nu pot fi rupte decât dacã sufletul amestecat cu trupul sãu devine suficient de puternic pentru a-ºi cunoaºte spiritul ºi pentru a deveni una cu el. 278. Cine doreºte sã intre în aceastã Împãrãþie trebuie sã pãtrundã mai întâi în propria sa inimã. necreate. omul ajunge sã îºi cunoascã aceste slãbiciuni. mãsurând doar distanþa dintre cap ºi centrul inimii omului. a lui Dumnezeu. a iubirii ºi a fericirii. ºi prin cultivarea Iubirii eterne. 8-13) Este absolut necesar ca omul sã poarte în el anumite slãbiciuni. el îºi asigurã pentru totdeauna fericirea. Ea nu înseamnã altceva decât coborârea în inimã.

sunt încã prizonieri ai acestor legãturi cu corpul lor fizic. Cei care rup aceste legãturi cu corpul lor capãtã acces la o vedere clarvãzãtoare asupra oamenilor ºi a naturii. pentru ca el sã se simtã uºor în lumea realã. Este evident cã viaþa sufletului se va manifesta mai plenar dacã legãturile acestuia cu corpul vor fi desfãcute. deºi în realitate procesul reflectã începutul trezirii spiritului lor. Ei sunt ascultãtori ai Cuvântului Meu. i) Privirea spiritului (Marea Evanghelie a lui Ioan XI/53) Domnul: „Mai doresc sã adaug câteva cuvinte în legãturã cu spiritul. dar care nu simt încã nimic din aceastã viaþã interioarã a sufletului lor. de îndoielile ºi de greºelile sale. care se miºcã din ce în ce mai uºor. Dacã omul se obiºnuieºte sã priveascã în interiorul lui. miraculoase sau magice. Acesta este scopul: de a elibera sufletul de trup ºi de poftele acestuia. în întregime eliberat ºi independent. la început într-o manierã care îi face sã creadã cã simþul observaþiei li s-a rafinat extrem de mult.Calea renaºterii spirituale 133 suflet. ci doar cum puteþi transcende diferitele îndoieli care asalteazã inima atât timp cât sufletul nu s-a eliberat încã de trupul sãu greu. autenticã ºi veritabilã în care este chemat sã intre. Nu doresc sã vã indic aici în ce fel puteþi obþine facultãþi speciale. dar nu îl traduc niciodatã în practicã. Cei care îmi ascultã cu atenþie Cuvântul. pe care îl purificã ºi îl întãreºte. adicã sã recunoascã imaginile pe care le percepe ochiul lui . iar sufletul capãtã astfel acces la întreaga putere celestã ºi se uneºte pentru totdeauna cu spiritul sãu. pentru a-i ajuta pe cei care urmeazã calea Mea ºi care doresc sã experimenteze pe pielea lor cât de mult se poate dezvolta sufletului în interiorul acestui trup.

Diferenþa constã în faptul cã în lumea spiritelor. þinând cont de legãturile sufletului nou-venit. independent de imaginile pe care le percep ochii lui fizici. ci din concepte integrale. ce poate sta la baza a numeroase greºeli. pe care cuvintele nu le pot exprima decât parþial ºi penibil. De aceea. locuitorii indigeni îl înþeleg pe noul venit. sufletele dezîntrupate sunt nevoite sã se adapteze. în timp ce acesta nu îi înþelege pe ei. Aceastã „a doua vedere” nu este deloc o proprietate magicã. caz în care poate apãrea o anumitã clarviziune nesãnãtoasã. În caz contrar. la fel cum ºi voi puteþi refuza sã vã dezvoltaþi anumite facultãþi ale trupului vostru. sufletul riscã sã se simtã strãin în împãrãþia spiritelor imediat dupã moartea corpului sãu. Nu rareori se întâmplã ca sufletul sã trãiascã în stãrile febrile într-o lume cu care corpul sãu nu are nimic de-a face. Dezvoltarea în timpul vieþii a acestei capacitãþi de a înþelege limbajul spiritului (caracterizat de analogii) este nu doar foarte utilã. Ele adoptã astfel limbajul stângaci al corpului pentru a putea comunica cu el. în care nu cunoaºte limba vorbitã de locuitorii acesteia ºi are dificultãþi în a se face înþeles de ei. ci ºi absolut necesarã. nu ºi serii de idei. se întâmplã adeseori ca legãturile dintre corp ºi suflet sã slãbeascã din cauza neputinþei corpului. ci o calitate cât se poate de naturalã a sufletului. în mãsura în care îºi pãstreazã iubirea faþã de Mine ºi continuã sã se înalþe pe aceastã bazã. Multe viziuni nu sunt altceva decât imagini corespondente provenite din lumea sufletelor. întrucât limba în care spiritul comunicã cu sufletul sãu nu este alcãtuitã din cuvinte. În timpul unei boli.134 Calea renaºterii spirituale spiritual. el îºi însuºeºte rapid acea proprietate a spiritului pe care voi o numiþi „clarviziune”. pe care acesta ºi-o poate — ce-i drept — bloca. deºi acest limbaj nu poate comunica decât cuvinte limitate. . El se simte aici la fel ca un om care ajunge într-o þarã strãinã.

printr-un proces extrem de dureros pentru Mine. De ce nu obþin renaºterea . fãrã sã ajungã la perfecþiune. Nimeni nu ar trebui sã creadã cã darul extrem de rafinat al scrisului sau talentul oratoric de excepþie reprezintã apogeul limbajului sufletului uman! În realitate. aceste mijloace nu reprezintã decât o sãrãcie lucie. acestea nu reprezintã decât modalitãþi slabe ale aspiraþiei spiritului interior de a-i comunica sufletului o parte din acele realitãþi perfecte care se ascund în interiorul lui. idei ºi imagini decât cele care pot fi transmise prin cuvinte (prin limbajul oral sau prin scris).Calea renaºterii spirituale 135 Nu întâmplãtor. De aceea. care nu îºi proiecteazã însã darurile în exterior. Eforturile stãpânului interior de a-ºi trezi limbajul perfecþiunii prin intermediul puterii Mele în comuniune cu iubirea lui pentru Mine echivaleazã cu urmarea cãii Mele. j) Eforturile zadarnice (Marea Evanghelie a lui Ioan V/160. Eu sunt cel care a deschis aceastã cale. cãci aceasta a fost calea pe care am urmat-o Eu Însumi atunci când am fost întrupat într-un corp pe acest pãmânt. 1-8) Mulþi oameni se forþeazã timp de 20 de ani. manifestat prin imagini ºi prin succesiunea de idei. nimeni nu trebuie sã creadã cã a realizat ceva excepþional dacã ºi-a dezvoltat aceste mijloace exterioare de expresie. Prin comparaþie cu imensa bogãþie a stãpânului interior. foarte mulþi oameni avansaþi din punct de vedere spiritual regretã adeseori dificultatea de a-ºi exprima senzaþiile în cuvinte sau imposibilitatea de a-ºi fixa în scris ori în limbajul oral fluxul necontenit de gânduri pe care spiritul lor îl proiecteazã cu mare vitezã în faþa sufletului lor. Rezultã cã existã infinit mai multe concepte. Acest proces nu ar fi posibil dacã nu ar exista un limbaj al spiritului. pas cu pas.

persecutându-i adeseori. Totuºi. aceºti oameni creeazã un vãl între ei ºi Dumnezeu (chiar dacã este un vãl foarte subþire). care. îndeplinind voinþa Lui în pofida persecuþiilor celorlalþi oameni. cel care doreºte sã îºi asume în totalitate Împãrãþia lui Dumnezeu nu trebuie sã se teamã de cei care nu îi pot ucide decât corpul. iar aceasta nu va ezita sã i se predea în curând. îºi asumã prin violenþã Împãrãþia lui Dumnezeu. în pofida eforturilor lor sincere? Tocmai pentru cã ei fac binele cu scopul unic de a ajunge la aceastã renaºtere. Cine nu îl iubeºte pe Dumnezeu de dragul lui Dumnezeu ºi cine nu îºi iubeºte aproape de dragul aproapelui nu va ajunge la o renaºtere completã. Iar atât timp cât aceastã fuziune nu s-a realizat.136 Calea renaºterii spirituale spiritualã aceºti oameni. Oamenii ar trebui sã se teamã mai degrabã de Dumnezeu. k) Violenþa cu care trebuie asumatã Împãrãþia lui Dumnezeu (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/127. . 3-7. cãci acest proces reprezintã o asociere directã între Dumnezeu ºi om. dar nu-i pot afecta în nici un fel sufletul. Din cauza motivelor lor interesate. Respectarea acestei voinþe recunoscute a lui Dumnezeu nu este însã foarte uºoarã. le poate trimite sufletul în iad! Cine se teme de Dumnezeu mai mult decât de oameni. conform ordinii Sale eterne. iar acesta îi împiedicã sã se uneascã în totalitate cu Spiritul divin. 9) Domnul: „Ascultarea strictã a voinþei lui Dumnezeu este adevãrata Împãrãþie a lui Dumnezeu din voi. cãci oamenii lumeºti se opun celor care aspirã cãtre Împãrãþia lui Dumnezeu. nu se poate vorbi de o renaºtere completã.

dar respectã prea mult lumea exterioarã pentru a îndrãzni sã îmi mãrturiseascã cu voce tare Numele pentru a nu-ºi atrage astfel vreun dezavantaj lumesc — nu vor atrage cu forþa Împãrãþia lui Dumnezeu ºi nu vor avea parte de ea atât timp cât vor rãmâne în aceastã lume. ci doar în lumea de dincolo. unde vor trebui sã mai dea încã numeroase lupte interioare pentru a deveni perfecþi. Eu sunt însãºi viaþa sufletului. îndeplinind întotdeauna voinþa Lui. Prin Spiritul Meu. serviciile aduse celor care îþi fac rãu. el nu este demn de Mine. îºi vede în scurt timp sufletul umplut de Spiritul Meu. care reprezintã perfecþiunea vieþii eterne a sufletului. Cine depune mãrturie pentru Mine în faþa acestei lumi Mã va vedea la rândul lui depunând mãrturie pentru el în faþa Tatãlui ceresc”. ºi anume: negarea de sine în faþa lumii exterioare. cel care îl iubeºte pe Dumnezeu mai presus de orice. îl venereazã ºi îl iubesc mai presus de orice. cei care îl recunosc pe Dumnezeu. iertarea sincerã a celor care te ofenseazã. ne-cultivarea amãrãciunii ºi a mâniei. În caz contrar. iar Eu nu îl voi ajuta în mod deosebit în evoluþia vieþii sale interioare. binecuvântarea celor care te blestemã. iar acest Spirit se numeºte Iubirea faþã de Dumnezeu. transcenderea tentaþiilor care te asalteazã ºi abþinerea de la adulter ºi de la pasiunile carnale. . Dimpotrivã. De aceea.Calea renaºterii spirituale 137 Mai existã însã câteva criterii care trebuie adãugate la aceastã acþiune de asumare cu forþa a Împãrãþiei lui Dumnezeu. Cine crede cã Eu sunt Mesia cel anunþat trebuie sã îºi traducã în fapte aceastã credinþã ºi învãþãtura Mea. iubindu-ºi deopotrivã semenii la fel de mult cum se iubesc pe ei înºiºi. Toþi cei care dau dovadã de aceastã abnegaþie îºi asumã cu forþa Împãrãþia lui Dumnezeu ºi o atrag cãtre ei prin violenþã. absenþa revoltei împotriva altor oameni. pe care am predicat-o la vremea Mea ºi pe care continui sã o predic.

dovedindu-þi astfel cã eºti încã foarte departe de adevãrata viaþã a spiritului. Conºtientizaþi empatic suferinþa celor sãraci ºi uºuraþi-le aceastã suferinþã dupã puterile voastre. Oare nu meritã acest lucru mai mult decât întreaga ºtiinþã . eliberaþi-i pe prizonieri ºi predicaþi Evanghelia Mea celor sãraci cu duhul. mai curajos ºi mai docil. dar intrã în posesia tuturor facultãþilor miraculoase ale vieþii ºi ale esenþei spiritului sãu. veþi avea astfel acces la întreaga înþelepciune ºi la puterile divine. dublatã de înþelepciune. ca urmare a sensibilitãþii ºi delicateþii pe care le-a cultivat. daþi-le de bãut celor însetaþi. hrãniþi-i pe cei flãmânzi. Dacã sufletul sãu se transformã la rândul lui într-o iubire purã. vã veþi înãlþa inima pânã la cer. ajutaþi-i pe toþi cei pe care îi puteþi ajuta. el nu numai cã se uneºte pe deplin cu spiritul sãu. iar sufletul vostru se va uni în scurt timp ºi fãrã nici o dificultate cu spiritul lui venit de la Dumnezeu. animatã de cele douã atribute. îmbrãcaþi-i pe cei goi. accelerând astfel fuziunea completã a sufletului cu spiritul sãu. În acest fel. Vã repet: spiritul care este singura viaþã adevãratã din interiorul omului. orice om care încearcã sã primeascã în sufletul sãu egoist o iubire din ce în ce mai mare. este iubire purã. mai puternic. Mai mult. devine din ce în ce mai viguros. consolaþi-i pe cei îndureraþi. în condiþiile în care rãmâi însã impasibil ºi indiferent în faþa aproapelui tãu. De aceea.138 Calea renaºterii spirituale l) Calea unificãrii cu spiritul Domnul: „Cãutaþi înainte de toate sã vã formaþi ºi sã vã fortificaþi facultatea de a simþi viaþa prin respectarea învãþãturii Mele. pe calea autenticã a vieþii. cu o sensibilitate infinit de delicatã ºi de binevoitoare. Acest lucru valoreazã infinit mai mult decât cunoaºterea vanã a tot felul de lucruri lumeºti.

ce nu pot conduce la nici o cunoaºtere ordonatã sau coerentã. voinþa ºi inteligenþa iluminatã de adevãr devin una poate accede omul la renaºterea spiritului sãu provenit din Dumnezeu ºi aflat în interiorul sufletului sãu. dublatã de numeroase presupoziþii greºite. inima lui este adeseori întunecatã de tot felul de preferinþe lumeºti. Abia dupã ce iubirea. nefãcând altceva decât sã punã sufletul într-o stare de cãutare continuã ºi angoasatã. Aceste cunoºtinþe nu reprezintã decât o cunoaºtere superficialã ºi fragmentarã. care îl vor costa lupte dure cu universul sãu lãuntric pânã când vor fi alungate de voinþa sa. lãsaþi deoparte toate cercetãrile inutile referitoare la circumstanþele exterioare ale fenomenelor naturale. cãci toate aceste cunoºtinþe nu vã vor apropia nici mãcar cu grosimea unui fir de pãr ºi nici mãcar în o sutã de ani de adevãratul scop al vieþii. el poate face deja miracole”. care rãmân în acelaºi timp împietriþi ºi insensibili? De aceea.Calea renaºterii spirituale 139 acumulatã în ºcoli de cãtre savanþii de pe pãmânt. la cauzele ºi la efectele lor în aceastã lume. . astfel încât sã se dedice în exclusivitate iubirii ºi sã nu îºi mai doreascã decât ceea ce este bun ºi adevãrat. 5-6) Domnul: „Chiar dacã omul înþelege foarte clar cu inteligenþa sa ce este bun ºi adevãrat. (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/103. Aceasta este prima etapã a înfloririi puterii divine din interiorul lui. care reprezintã cunoaºterea interioarã perfectã. care nu îl apropie cu nimic de eliberare”. Atunci când omul atinge acest stadiu.

pe care o considerã purã. ºi implicit în Divinitatea Însãºi. se simte întãrit. în loc sã batã la poarta Numelui viu al Celui care dãruieºte din eternitate toate darurile. omul este proiectat de iubirea sa direct în inima lui Dumnezeu. care trec în ochii celorlalþi drept proºti. El a cerut ºi i s-a dat. Dacã aceastã tranziþie este operatã de cãtre liberul arbitru al omului ºi dacã întreaga iubire a acestuia se transferã cãtre Dumnezeu. (Darurile cerului: Introducerea Domnului. ºi care. pag. . tuturor oamenilor inteligenþi de pe acest pãmânt. a bãtut la poarta cea bunã ºi aceasta i-a fost deschisã. susþinut. Cãci Spiritul Domnului nu se reveleazã niciodatã inteligenþei lumeºti. ci numai simplitãþii inimii. nu bat decât în cochilia durã a materiei. ci verificã ºi criticã întotdeauna informaþiile primite cu ajutorul inteligenþei lor lumeºti. 8. 14-16) Botezul cerului înseamnã trecerea completã a spiritului ºi a sufletului. Prin intermediul lui.140 Calea renaºterii spirituale VIII Renaºterea spiritului Autorul acestei cãrþi (Jakob Lorber) va cãuta cu seriozitate ºi va gãsi ceea ce cautã. 1) (Marea Evanghelie a lui Ioan I/2. ea a fost deschisã totodatã pentru toþi cei cu inima bunã ºi cu bune intenþii.acestora nu li se va deschide aceastã poartã ºi lor nu li se va da nimic. El iese astfel în afara timpului. . iar prin intermediul acesteia. Cât despre cei care nu cautã cu inima lor. cu toate aspiraþiile sale. în Spiritul cel viu al iubirii faþã de Dumnezeu.

1-6) Domnul: „Atât timp cât omul este o creaturã. 13) a) Alte explicaþii (Marea Evanghelie a lui Ioan I/161. (Ioan I. instruind recipientul primitiv astfel încât acesta sã se transforme în întregime în Fiinþa Sa eternã ºi divinã necreatã. renaºte întru Dumnezeu. Prin intermediul ei. Atunci când acest recipient exterior atinge un grad suficient de maturizare. care nu a fost creat niciodatã ºi care sãlãºluieºte în inima sa. ci din Dumnezeu”). care rãmâne de-a pururi vie în inima omului interior. Lumina eternã necreatã. acesta devine un veritabil Copil al lui Dumnezeu. Aceastã Graþie marcheazã de asemenea pãtrunderea în forþã a lui Dumnezeu în spiritul omului. . el este temporal. el îºi trezeºte — sau mai bine zis îºi dezvoltã — spiritul sãu etern. prin atracþia pe care o simte faþã de Tatãl prin intermediul Fiului (respectiv cãtre Lumina divinã primordialã). Dupã aceastã a doua naºtere. („Care nu se naºte nici din rasã. omul accede la adevãrata Înþelepciune a lui Dumnezeu. care nu are nimic de-a face cu pasiunea trupeascã sau cu voinþa omului de a procrea. iar dupã ce ajunge la maturitate. nici prin voinþa trupului. nici prin cea a unui om. perisabil ºi nu poate dura. cãci orice om creat de naturã nu este altceva decât un recipient adecvat care are posibilitatea sã se dezvolte cu ajutorul constant al Divinitãþii. este singura forþã care poate aduce ziua perpetuã în interiorul omului.Calea renaºterii spirituale 141 fortificat. scop în care Dumnezeu l-a organizat ºi l-a înzestrat cu tot felul de facultãþi. prin Graþia care se manifestã în inima sa ºi care reprezintã o putere liberã a Iubirii lui Dumnezeu.

întrucât El nu poate avea o percepþie materialã asupra naturii. De aceea. Prin el însuºi. tocmai pentru cã este formatã dupã chipul ºi asemãnarea Modelului celest depus în ea. 10-11) Îngerul cãtre Filopold: „Fiecare spirit depus într-un suflet trebuie sã vegheze îndeosebi asupra formãrii acestuia prin respectarea Legilor primite din exterior. despre care am vorbit mai devreme. Atunci când. prin aceastã . aceastã voinþã smeritã. însuºindu-ºi ceea ce este bun ºi adevãrat ºi respingând ceea ce este rãu ºi neadevãrat. la fel cum Spiritul Divin necreat nu ar putea vedea niciodatã ceea ce corespunde naturii. De aceea. cu toatã modestia ºi umilinþa inimii sale ºi cu ajutorul voinþei sale libere plasatã în inima sa de Dumnezeu. care reprezintã totodatã un spirit ce posedã facultatea independentã de a distinge între bine ºi rãu. respectiv între adevãr ºi minciunã. (Marea Evanghelie a lui Ioan I/214.142 Calea renaºterii spirituale fãcând astfel din om un veritabil Copil al lui Dumnezeu. acest suflet nu reprezintã un spirit necreat. iar aceastã contemplare devine posibilã datoritã noului Spirit pe care îl primeºte el. el nu ar putea accede niciodatã de unul singur la statutul de Copil al lui Dumnezeu. Fiecare om creat posedã un suflet viu. în fuziunea dintre suflet ºi spirit. spiritul omului poate percepe aspectele naturale prin intermediul sufletului sãu”. ea este capabilã sã primeascã în sine tot ce este divin ºi nu a fost creat. La rândul lui. Totuºi. în conformitate cu Legea care i-a fost datã. sufletul îl poate contempla pe Dumnezeu în Fiinþa Sa primordialã perfectã. Atunci când sufletul adoptã. În schimb. ceea ce este bun ºi adevãrat. modestã ºi ascultãtoare devine firmamentul sufletului sãu. sufletul omului nu L-ar putea vedea niciodatã pe Dumnezeu în Fiinþa Sa primordialã perfectã.

în timp ce un om nerealizat se situeazã chiar mai prejos de regnul animalier”. dat fiind cã a ieºit chiar din inima lui Dumnezeu. în caz contrar. statutul de Copii ai lui Dumnezeu le este refuzat! ªi astfel. nu vei mai simþi ºi nu vei mai gusta moartea. 6-8) Domnul: „Eu am venit în lume pentru a vã arãta în ce constã adevãrata întoarcere la ordinea Mea ºi care este calea . cãci spiritul din interiorul lui nu este altceva decât un Dumnezeu la o scarã foarte redusã. (Marea Evanghelie a lui Ioan II/41. trezesc chiar Spiritul Meu în interiorul lor. în veºnicie!” (Marea Evanghelie a lui Ioan IV/220. nici mãcar de propria Mea atotputere. De aceea.Calea renaºterii spirituale 143 disciplinã. În acest fel. 5) Domnul cãtre Sarah: „Cel care îºi cultivã iubirea faþã de Mine îºi trezeºte astfel spiritul pe care i l-am dãruit. Vã repet din nou: oamenii au menirea de a evolua singuri. spiritul pãtrunde în totalitate în el ºi îl impregneazã în întregime. pentru simplul motiv cã fac parte integrantã din Mine. omul devine o nouã creaturã. unitã cu Dumnezeu. Omul nu s-a transformat în aceastã creaturã nouã prin acþiunea lui Dumnezeu. un om realizat chiar în timpul acestei vieþi pãmânteºti seamãnã întru totul cu Dumnezeu. cãci în afarã de Mine nu mai existã un alt Spirit al Vieþii. Acest spirit sunt Eu Însumi. Tocmai de aceea poate fi considerat el un Copil autentic al lui Dumnezeu. nu trebuie sã crezi cã iubirea Ta pentru Mine este stupidã! Ea este exact ceea ce trebuie sã fie! Persevereazã în cultivarea ei ºi astfel nu vei mai vedea. sufletul atinge gradul de maturizare dorit. Ei nu vor mai putea muri ºi nu vor mai putea fi distruºi vreodatã. De aceea. ci prin propriile sale eforturi. potrivit ordinii revelate. la viaþa veºnicã. oamenii care renasc a doua oarã.

Cãci fãrã Cuvântul Meu.144 Calea renaºterii spirituale cea bunã pe care trebuie sã o parcurgeþi pentru a ajunge la renaºterea sufletului ºi spiritului vostru. pe care vi-l transmit astãzi. Atât timp cât aceste criterii nu sunt îndeplinite. scânteia Iubirii Mele nu va intra vreodatã în inima sufletului vostru. Pentru a evita pe cât posibil aceastã cãdere. În mod evident. Acest proces este denumit „renaºterea spiritului”. Un suflet „peticit” nu va putea renaºte niciodatã din punct de vedere spiritual. care va deveni pe zi ce trece mai bun. Eu am pregãtit noua cale astfel încât Spiritul Meu. cãci la prima tentaþie lumeascã ºi la prima ocazie de a primi un avantaj personal. astfel încât sã poatã creºte în sufletul vostru. sufletul care doreºte sã renascã în spiritul sãu trebuie sã întoarcã în întregime spatele lumii exterioare. Neexistând. De acum înainte va trebui sã parcurgeþi aceastã cale. ea nu . omul nu va putea avea vreodatã acces la renaºterea spiritului sãu. oricât de perfect ar fi sufletul sãu. pe care Eu l-am introdus sub forma unei scântei a Iubirii Mele paterne în inima fiecãrui suflet. iar în cele din urmã se va uni cu Mine. dupã care nici o cãdere gravã nu se va mai putea produce în voi. ºi nici un alt nume nu i se potriveºte. revenind la vechea sa cale. el va cãdea cu uºurinþã pradã acestor ispite. Aceastã scânteie din Iubirea Mea nu este depusã în toatã plenitudinea ei în interiorul sufletului uman decât dupã ce omul aude Cuvântul Meu ºi îl asimileazã în inima lui cu toatã credinþa ºi iubirea. el se va uni plenar cu sufletul vostru. dupã ce îl recunoaºte ca fiind adevãrat. cãci cei care îi vor întoarce spatele nu vor mai fi ajutaþi în caz cã se rãzgândesc ºi doresc sã se întoarcã pe cale. sã poatã fi hrãnit de iubirea voastrã pentru Mine ºi de iubirea faþã de semenii voºtri. De îndatã ce va atinge gradul de maturizare dorit.

5-6-8) Domnul: „Dacã marile avantaje cãtre care vã conduce Spiritul Meu sunt folosite în conformitate cu Ordinea Mea. 11-13) Domnul cãtre Nicodim: „Poruncile conþin întreaga înþelepciune a lui Dumnezeu. ordinii ºi forþei Mele”. Înþelepciunii. ale Puterii. În schimb. aceasta îi va transmite sufletului voinþa sa liberã ºi percepþia sa exterioarã a marilor creaþii care vor urma. atingând starea de veritabilã renaºtere spiritualã ºi statutul de Copil al lui Dumnezeu. ba chiar ºi pentru cei de dinaintea voastrã. cãci în aceste Porunci rezidã voinþa cea mai înþeleaptã care conduce la libertatea cea mai înaltã. împotriva Ordinii Mele. . Ceea ce vã spun acum este valabil ºi pentru oamenii care vor veni în miile de ani care vor urma dupã voi. (Marea Evanghelie a lui Ioan IV/225. cel care ºi-a însuºit voinþa lui Dumnezeu prin respectarea Poruncilor. toate opere ale Iubirii Mele. care îl face sã fie la fel de perfect ca ºi Tatãl ceresc. ºi-a însuºit simultan ºi puterea ºi libertatea divinã. dacã le veþi folosi într-o manierã egoistã. (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/54. În ceea ce priveºte renaºterea spiritului. Va veni o vreme când un nou strat al pãmântului va începe sã fermenteze ºi sã se rafineze. Cãci pãmântul este mare ºi numeroase sunt spiritele care aºteaptã sã fie eliberate de judecata lor. nici înflori în interiorul sufletului.Calea renaºterii spirituale 145 va putea creºte. ele vor deveni un izvor nesecat de nenorociri pentru voi. De aceea. ºi cu atât mai puþin sã renascã”. ele vã vor aduce o mie de beneficii în toate domeniile vieþii. cu sau fãrã oameni. ºi implicit întreaga vigoare ºi putere divinã.

Ajutat de învãþãtura oferitã din exterior. pe pãmânt. (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/69.146 Calea renaºterii spirituale Vã spun tuturor: faceþi tot ce vã stã în puteri sã deveniþi perfecþi chiar aici. avansând astfel — prin interiorizare — pe cãi spirituale din ce în ce mai pure. ba chiar mai multe. Dacã veþi accede la aceastã stare de spirit. 6-7) Îngerul: „Spiritul interior lucreazã fãrã încetare pentru maturizarea cât mai rapidã a sufletului sãu ºi pentru eliberarea deplinã a acestuia. În sfârºit. Totuºi. urmându-ºi inteligenþa din ce în ce mai rafinatã ºi voinþa din ce în ce mai eliberatã. cu atât mai strâns se uneºte el cu spiritul sãu. De fapt. chiar înainte de a ajunge în el”. prin respectarea Poruncilor. dacã nu doreºte ca sufletul sã devinã mai material ºi mai puþin liber decât dacã ar asculta de toate influenþele lumii exterioare. el nu poate sã-i impunã nimic. Cu cât sufletul urmeazã mai activ aceste cãi. Noi numim aceastã fuziune «renaºtere spiritualã»”. 8) Domnul: „În ce constã aceastã putere a lui Dumnezeu care acþioneazã în om? Ea constã în iubirea sincerã ºi purã a omului faþã de Dumnezeu. (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/102. aºa cã poate fuziona cu acesta. el devine întru totul asemãnãtor cu spiritul din interiorul lui. care îi permit sã se formeze singur. veþi fi printre primii cetãþeni cu drepturi depline ai noului Ierusalim. aºa cum ºi Tatãl vostru din ceruri este perfect. în iubirea sa faþã de semenii . Numai atunci veþi deveni capabili sã faceþi ceea ce fac Eu. el se poate dezbãra gradat de atracþia pe care o exercitã asupra lui lumea exterioarã. aflat în lumea de dincolo. sufletul întrupat primeºte o inteligenþã ºi o voinþã personalã. când sufletul se îndepãrteazã total de lume.

4-5) Domnul: „Acelaºi Spirit produce prin El Însuºi astfel de efecte. pentru simplul motiv cã omul a devenit una cu Dumnezeu. puterea. care închide toate creaturile în închisoarea timpului ºi a spaþiului. Atunci când aceastã transformare se produce în om. în maniera care v-a fost expusã cu claritate”. El nu mai trebuie sã se teamã de Dumnezeu. devenind una cu El. el nu mai trebuie sã se teamã de «mânia lui Dumnezeu». . iar sufletul se transformã el însuºi în iubire purã ºi în voinþã divinã. (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/108. în blândeþe ºi în smerenie. dar acesta nu se manifestã activ în el decât atunci când omul se pune la unison cu voinþa lui Dumnezeu. La urma urmelor. De aceea. tot ceea ce existã nu reprezintã altceva decât iubirea. înþelepciunea ºi voinþa Spiritului. care nu înseamnã altceva decât voinþa atotputernicã ºi inflexibilã a Acestuia. ºi în sfârºit. în abnegaþia cu care el se fereºte de atracþiile lumii exterioare. care depãºeºte cu mult inteligenþa. Sufletul lui se uneºte complet cu Spiritul atotputernic al lui Dumnezeu. Omul care ºi-a perfecþionat toate aceste virtuþi posedã deja puterea lui Dumnezeu. cãci El este fundamentul original al tuturor lucrurilor ºi aºa va rãmâne de-a pururi. în înþelepciunea sa.Calea renaºterii spirituale 147 sãi. iar omul transcende astfel limitãrile timpului ºi spaþiului ºi se elibereazã de judecatã ºi de moarte. În ºi prin Dumnezeu. Orice om se aflã în posesia unui astfel de spirit. acesta devine imaginea vie a lui Dumnezeu ºi capãtã puterea de a face lucruri pe care nici o inteligenþã umanã exterioarã nu ºi le-ar putea imagina vreodatã”. aºa cum Dumnezeu nu se teme de El Însuºi. caz în care spiritul se uneºte cu sufletul sãu pe calea iubirii pure faþã de Dumnezeu ºi faþã de semeni. el devine propriul sãu stãpân.

cãci aceastã zi dureazã continuu. Adevãr îþi spun: nici un ochi fizic nu a vãzut. Pentru oamenii drepþi. care nu reprezintã pentru el decât o povarã care îl menþine înlãnþuit de aceastã lume materialã. dar el are chiar foarte mult de câºtigat. aceastã zi este o zi a judecãþii continue”. Pentru cei care nu doresc sã Mã primeascã în inima lor.148 Calea renaºterii spirituale (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/141. nu Mã complac în acest holocaust (sacrificiu). care nu înseamnã altceva decât renaºterea deplinã a spiritului lor. (Casa Domnului I/144. 2) . cu sinceritate ºi cu iubire. care trãiesc în iubire. Emmanuel Abba. ci doar în cel pe care Mi-l oferã o inimã purã. aceastã zi este ziua învierii la viaþa veºnicã. 15) Domnul: „Degeaba aºtepþi «ziua cea din urmã». (Soarele spiritual I/64. ªi aºa vor rãmâne lucrurile pânã la sfârºitul timpului pentru Mielul Vieþii ºi pentru Pâinea Vieþii! Amin”. atunci când toþi morþii ºi viii vor fi redaþi vieþii. b) Numai miracolul coborârii Sfântului Duh poate face posibilã renaºterea spiritualã „Eu. 3) Domnul: „Un suflet care a trecut printr-o renaºtere completã în iubirea ºi în adevãrul Spiritului Meu nu numai cã nu va pierde nimic atunci când se va separa de trupul sãu. nici o ureche nu a auzit ºi nici un simþ al omului nu a perceput vreodatã toate preafericirile care îi aºteaptã în lumea de dincolo pe cei care Mã iubesc ºi care trãiesc ºi acþioneazã la unison cu învãþãtura Mea”. ca primã comemorare a sacrificiului care va fi fãcut în viitor. Eu binecuvântez totuºi acest sacrificiu.

la fel ca în momentul de faþã. 20-23) Domnul: „Vedeþi voi. dar cine va fi admis va trãi. fiind invadate de gunoaiele nãscute din neascultarea voastrã.Calea renaºterii spirituale 149 (Casa Domnului I/46. dar iubiþi-vã ºi unii pe ceilalþi. într-un sens sau în altul. voi mai veni o datã. . dar aceastã ultimã venire va fi una de duratã. pentru ca sã nu fiþi judecaþi! Fie ca Graþia ºi Iubirea mea primordiale sã vã însoþeascã pânã la sfârºitul timpurilor! Amin”. întrupat ºi suferind o mare durere corporalã. cãci aceasta vã va mântui! Iubiþi-Mã pe Mine mai presus de orice. pentru a pregãti cãile Mele. când în formã invizibilã. Atunci voi fi departe de lume. cãci adâncurile pãmântului au devenit o oroare în faþa Mea. La scurt timp voi veni ºi a cincea oarã. pentru a crea toate lucrurile de dragul vostru ºi pentru a vã crea pe voi de dragul Meu. ºi voi deveni astfel Învãþãtorul celor care doresc sã fie conduºi de Mine cãtre viaþa veºnicã. Voi veni apoi a treia oarã în diferite maniere ºi de nenumãrate ori. ºi pentru ca pe pãmânt sã rãmânã o ramurã a cãrei ultimã crenguþã sunt Eu. În curând voi reveni în mijlocul unui potop mare de apã pentru a spãla pãmântul de ciumã. Eu am venit deja o datã la începutul lumii. Voi veni apoi a patra oarã. ascuns în Cuvântul Spiritului. Voi veni atunci pentru ca voi ºi lumea sã nu pieriþi. A ºasea oarã voi veni în interiorul tuturor celor care nutresc în inimile lor dorinþa sincerã ºi autenticã de a se uni cu Mine. ca Spirit al Iubirii ºi al Sfinþeniei. ºi aceastã iubire va reprezenta pentru voi viaþa eternã. Ascultaþi ºi încercaþi sã înþelegeþi: rãmâneþi în iubire. iar Împãrãþia Mea îi va aparþine de-a pururi. în marea orã a istoriei. aºa cum stã scris. când în formã vizibilã. În sfârºit.

În astfel de cazuri. Într-un astfel de caz. chiar dacã nu au acþionat întotdeauna în conformitate cu scopul suprem. bunele lor intenþii echivaleazã în ochii Mei cu realizarea în sine a faptelor pe care doresc sã le vadã îndeplinite. dar cum nu dispui de nici un fel de avere. toþi cei care s-au nãscut în aceastã lume. fapt care te constrânge sã îþi laºi protejatul pradã tristei sale sorþi.150 Calea renaºterii spirituale (Marea Evanghelie a lui Ioan III/171. dar cãrora le lipsesc mijloacele. 11-14) Domnul cãtre Sarah: „Voi nu veþi înþelege pe deplin ce înseamnã noua naºtere sau renaºterea întru spirit decât atunci când Eu Mã voi ridica la cer de pe acest pãmânt. nu a putut ºi nu va putea renaºte complet. te duci la mai mulþi oameni bogaþi ºi îi rogi sã facã o donaþie pentru acest om sãrman. dupã acest moment pe care îl prezic acum. la fel ca Ilie. Pe de altã parte. te rogi cu ochii în lacrimi Domnului pentru el. sã spunem cã tu ai dorinþa sincerã de a veni în ajutorul unui om foarte sãrac. Din cauza împietririi inimilor lor. asupra copiilor Mei. tu nu primeºti nici un rãspuns favorabil de la ei. de la Adam încoace. Cãci sunt încã numeroºi aceia care au dorinþa sincerã de a face bine ºi care încearcã sã îºi concretizeze aceastã dorinþã. plin de adevãr ºi de forþã. . 4-8. Înainte de acest moment nimeni. Neputând face nimic pentru el. Sã îþi dau un exemplu: iatã. ºi care în timpul vieþii lor corporale au fost de bunã credinþã. în faþa ochilor voºtri! Numai atunci voi rãspândi Eu din înaltul cerului Duhul Meu Sfânt. lucru pe care îl vor înþelege cu ajutorul Sfântului Duh. nici chiar Moise ºi toþi profeþii. ºi numai atunci vor putea renaºte ei în întregime întru spirit. vor avea din plin parte de renaºterea spiritualã. forþele exterioare ºi aptitudinile care sunt la fel de necesare în acest scop precum ochii pentru a vedea. de la Adam încoace.

noi va trebui sã parcurgem aceeaºi cale ca ºi voi. într-un viitor apropiat. Chiar dacã nu aþi înþeles (tu ºi tovarãºii tãi) în ce constã de fapt renaºterea spiritualã. Mulþi astfel de oameni au existat pe pãmânt înaintea noastrã. Încã ºi mai mulþi vor exista în viitor. cel puþin v-am indicat cât de clar am putut fundamentul acesteia. prin intermediul cãrora aveþi posibilitatea sã deveniþi Copii ai lui Dumnezeu. acum ºi de-a pururi! În momentul de faþã voi primiþi Spiritul ºi flacãra iubirii ieºite din Inima lui Dumnezeu. aºa cum suntem în prezent. tu vei înþelege atunci de ce nu a fost posibil sã realizezi mai devreme sensul spiritual profund al acesteia”. statut infinit mai avantajos decât al nostru. El se aflã aici printre voi în momentul de faþã.Calea renaºterii spirituale 151 intenþia ta bunã echivaleazã cu ajutorul propriu-zis. Dacã dorim sã devenim la fel ca voi. . Noi nu ne putem miºca ºi nu putem acþiona decât atunci când El ne stimuleazã în aceastã direcþie. ai Puterii ºi ai Voinþei divine. Dacã. Atât timp cât vom rãmâne îngeri. Toþi aceºtia vor lua parte la renaºterea spiritualã a sufletelor lor. noi suntem purtãtori ai Cuvântului. În calitatea noastrã de Gânduri elevate ºi creatoare. ne stimuleazã ºi pe noi. îngerii Lui. ca Om limitat. 3-8) Îngerul cãtre Filopold: „Deºi Domnul Dumnezeu este infinit în înþelepciunea Sa ºi în Mãreþia puterii Sale. noi nu vom fi decât braþele ºi degetele Domnului. vei avea acces la aceastã renaºtere. Tocmai aceastã Iubire. dar ºi ca Iubire infinitã a Tatãlui. (Marea Evanghelie a lui Ioan III/180. care L-a convins sã vinã printre voi în formã de Om. deºi noi nu suntem altceva decât foc ºi luminã care strãluceºte în totalitatea spaþiilor infinite. sã luãm în faþa voastrã o înfãþiºare de oameni.

Ceea ce vã arãt ºi ceea ce vã explic în momentul de faþã nu reprezintã decât un crâmpei din ceea ce vã va fi . la fel cum Tatãl vostru din ceruri este perfect!” Atunci când veþi înþelege acest mesaj al Domnului. În acest fel. care vã va trezi plenar. va trebui mai întâi sã renaºteþi întru spirit. fãcându-vã inimile perfecte ºi trezind în voi. Practic. care vã va permite sã vedeþi totul ºi sã înþelegeþi în întregime tot ce existã în ceruri ºi în adâncuri. întreaga noastrã fiinþã face parte integrantã din Domnul. Abia dupã ce Fiul omului se va întoarce Acolo de unde a venit vã va trimite El Spiritul adevãrului. veþi realiza cu adevãrat cât de elevatã este opera la care sunteþi chemaþi ºi predestinaþi sã contribuiþi. voi veþi renaºte întru spirit ºi veþi primi întreaga luminã. Tot ce este al nostru îi aparþine în totalitate Domnului ºi nimic din toate acestea nu este independent de El. fiind incapabili sã vã construiþi o casã cu energia infimã a vieþii de care dispuneþi la ora actualã. veþi putea acþiona ºi face lucruri la fel de mãreþe ca ºi Domnul Însuºi!” (Marea Evanghelie a lui Ioan IV/133. dar într-o stare de independenþã desãvârºitã. ºi cât de infinitã este diferenþa dintre voi ºi noi! Este adevãrat cã deocamdatã nu sunteþi decât niºte embrioni în corpul mamei voastre.152 Calea renaºterii spirituale la fel cum voi le porunciþi mâinilor ºi degetelor voastre sã vã execute voinþa. dar atunci când veþi renaºte a doua oarã din adevãratul corp matern care este spiritul vostru. Destinul vostru este sã deveniþi identici cu Domnul. 8-9) Domnul cãtre Matael: „Pentru a înþelege secretul Împãrãþiei lui Dumnezeu în toatã profunzimea lui. respectiv în inima sufletului vostru. spiritul adevãrului. Domnul Însuºi v-a spus acest lucru: „Deveniþi perfecþi. lucru care deocamdatã este imposibil.

nimeni nu a putut atinge aceastã perfecþiune supremã a vieþii înainte de întruparea Mea. înþelepciune. De aceea am venit pe acest pãmânt. nãscut din Dumnezeu. 1) Domnul: „Atunci când omul va renaºte din nou întru spiritul lui. voi trimite Duhul Meu Sfânt al Adevãrului asupra tuturor discipolilor ºi fraþilor Mei credincioºi! El îi va conduce pe toþi cãtre adevãr. ºi totul va trebui sã asculte de voinþa lui. pentru a face din voi Copiii Mei autentici. ªi totuºi. le va arãta calea. El va uni sufletele voastre cu Spiritul Iubirii din lumea de dincolo. ci doar o viaþã supusã judecãþii. În aceastã stare perfectã. în care va fi perfect integrat. .Calea renaºterii spirituale 153 oferit în toatã plenitudinea de cãtre Sfântul Duh. el va deveni egalul Meu. ci va cãpãta ºi o mare splendoare. Atunci când Spiritul Adevãrului va sosi însã. 9 ºi 218. Aº mai avea multe sã vã spun. realizând astfel în voi renaºterea spiritului vostru. 8) Domnul: „Dupã ce voi pãrãsi acest pãmânt. care de fapt este o moarte prin comparaþie cu viaþa liberã a spiritului”. care se va întinde — la fel ca a Mea — asupra întregii creaþii din spaþiile infinite. (Marea Evanghelie a lui Ioan VI/142. prin renaºterea spiritului vostru”. dar voi nu le puteþi suporta încã. fãrã de care nu poate exista viaþã veºnicã ºi autenticã. El va avea facultatea de a-ºi exercita voinþa în mod liber ºi de a face tot ce doreºte sã facã. putere ºi forþã. omul va deveni nu doar un domn al creaturilor ºi al elementelor locale de pe acest pãmânt. îi va cãlãuzi ºi îi va înãlþa. El vã va conduce cãtre întreaga înþelepciune”. în limitele Ordinii Mele. (Marea Evanghelie a lui Ioan IV/217.

El le dã viaþã tuturor celor care îl ascultã cu inima purã ºi le transmite astfel instantaneu Viaþa oricãrei vieþi. El vã va cãlãuzi cãtre toate adevãrurile care la ora actualã vi se par de neînþeles. Adevãr vã spun: în ultimã instanþã. 10) Domnul cãtre Ioan: „Pentru a vã trimite ºi pentru a vã dãrui Spiritul Meu. veþi renaºte întru spiritul vostru. dar îl veþi înþelege mai bine atunci când. Cine nu a fost învãþat de Tatãl sau de Spiritul divin care sãlãºluieºte în Mine. (vezi ºi Marea Evanghelie a lui Ioan XI/52. Calea. (Marea Evanghelie a lui Ioan IX/56. nu va putea ajunge vreodatã la Mine. acestea nu reprezintã decât un ghid fidel care îi aratã omului cum trebuie sã înþeleagã Cuvântul viu ieºit din gura Mea. iar voi veþi putea face astfel operele pe care le realizez Eu acum. permiþându-i astfel accesul la viaþa spiritului. chiar mai mari decât acestea”. ºi altele. Adevãrul ºi Viaþa însãºi. Voi nu puteþi înþelege încã în întregime acest lucru. Fiul Iubirii Eterne. Când Spiritul Meu va fi asupra voastrã. care reprezintã în sine spiritul viu al oricãrui adevãr ºi care vã va conduce cãtre adevãrata înþelepciune”. care sunt Lumina ce nu se stinge niciodatã. fiecare om trebuie sã fie instruit direct de Dumnezeu în inima lui. În ceea ce priveºte cuvintele Profeþilor. cãci în Mine rezidã întreaga înþelepciune a Tatãlui. de-a lungul drumului iubirii sale pure pentru Mine ºi pentru semenii sãi. dupã Înãlþarea Mea la cer. este necesar mai întâi sã devin una cu Dumnezeul eternitãþii în Persoana Mea. citatul din capitolul VII) . 6-7) Domnul cãtre hangiul din Samaria: „Cuvântul Meu poartã în sine viaþa. 1-7.154 Calea renaºterii spirituale (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/129.

spiritul pur reprezintã voinþa exprimatã de Dumnezeu sau focul celei mai pure iubiri care rezidã în Acesta. reformând astfel veºmântul pe care l-a pãrãsit dupã moartea corpului sãu. asamblate de înþelepciunea ºi de voinþa atotputernicã a lui Dumnezeu pentru a constitui o formã umanã perfectã. ºi acest gând ieºit din Dumnezeu reprezintã tot o energie. . Aºa cum focul reprezintã o energie. care apasã prin voinþa sa spiritualã asupra materiei trupului fizic care îl înconjoarã pânã când o descompune în totalitate. De îndatã ce se uneºte cu spiritul ei. fãrã ca aceasta sã îl sesizeze. fiind chemate de El la o existenþã realã. acelaºi lucru este valabil ºi pentru gândul concretizat ºi chemat la o viaþã individualã. dar profund veridicã. care este conºtientã de sine ºi capabilã sã acþioneze cu precizie în lumina în care s-a nãscut. Prin puterea spiritului.Calea renaºterii spirituale 155 c) Raporturile dintre suflet ºi spirit (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/66. el penetreazã întreaga materie. dar care emanã din Dumnezeu. materia dã naºtere unui corp substanþial luminos ºi spiritualizat. dat fiind cã ea nu este decât o manifestare exterioarã a spiritului venit de la Dumnezeu. Aceasta este o reprezentare sinteticã. a semnificaþiei sufletului ºi spiritului”. Pe de altã parte. ªi întrucât Dumnezeu este prin El Însuºi un focar al Iubirii ºi al Înþelepciunii Sale. 5-8) Domnul cãtre Agricola: „Sufletul omului este o substanþã pur etericã alcãtuitã dintr-o multitudine de atomi de luminã sau de particule microscopice mai mici decât vã puteþi imagina voi. Spiritul pur este un gând al lui Dumnezeu care se naºte din Iubirea ºi din Înþelepciunea Acestuia. sufletul devine o materie dizolvatã pe care spiritul o constrânge sã se întoarcã la forma sa originalã. În calitatea sa de energie purã.

156

Calea renaºterii spirituale

(Marea Evanghelie a lui Ioan IV/226, 1-4)
Domnul cãtre Cirenius: „Sufletul se comportã întotdeauna în raport cu spiritul la fel cum se comportã corpul fizic în raport cu sufletul. Corpul unui suflet oricât de perfect pãstreazã încã tendinþa cãtre plãcerile inferioare, care pot contamina sufletul, dacã acesta se ataºeazã prea tare de corpul sãu. Un suflet corect educat nu se va lãsa niciodatã antrenat de lãcomia trupului sãu ºi va rãmâne stãpânul absolut al acestuia. În schimb, sufletele deformate cad adeseori pradã dorinþelor corpului lor fizic. Raporturile dintre un suflet ºi spiritul lui sunt identice cu cele dintre un suflet perfect cu corpul sãu. Corpul poate avea oricâte de multe dorinþe ºi poate provoca oricât de mult doreºte sufletul sã se complacã în satisfacerea lor, servindu-se de instrumentele sale uneori foarte ascuþite, dar sufletul perfect se va opune întotdeauna acestora, exprimându-ºi refuzul categoric. Spiritul Meu acþioneazã exact la fel cu sufletul în care a pãtruns în întregime. Atât timp cât sufletul se supune în întregime voinþei spiritului, totul se petrece exact aºa cum doreºte voinþa spiritului, care este sinonimã cu voinþa Mea. În schimb, dacã sufletul — solicitat de amintirile sale — îºi doreºte într-o mai mare mãsurã diferite lucruri senzoriale, spiritul se retrage ºi îºi abandoneazã sufletul, dându-i acestuia posibilitatea sã îºi satisfacã dorinþele, lucru pe care de cele mai multe ori acesta nu reuºeºte sã îl îndeplineascã, mai ales dacã aceste dorinþe nu au nimic de-a face cu spiritualitatea. Dându-ºi seama de slãbiciunile ºi de greºelile sale, sufletul renunþã rapid la tentativele sale de a-ºi satisface plãcerile personale ºi se uneºte din nou cu spiritul sãu, acceptând întru totul voinþa acestuia. În acest fel, totul reintrã în ordine, iar sufletul îºi recapãtã din nou forþa ºi vigoarea”.

Calea renaºterii spirituale

157

(Marea Evanghelie a lui Ioan IV/228, 2-5)
Domnul cãtre Cirenius: „Atunci când creierul nu participã la percepþiile sufletului în timpul vieþii trupeºti a acestuia, sufletul nu pãstreazã nici o amintire, decât cel mult o intuiþie vagã. Cãci vederea sufletului este la fel de puþin menitã sã citeascã ceea ce este înregistrat în creierul fizic pe cât este menitã vederea corpului sã citeascã ce se întâmplã în interiorul sufletului, inclusiv informaþiile înregistrate sub formã de imagini pe tãbliþele din creier prin intermediul ochilor ºi urechilor sale. Numai sufletul posedã facultatea de a vedea aceste imagini, întrucât se gãseºte în interiorul trupului. În mod similar, ceea ce se aflã în interiorul creierului sufletului nu poate fi citit decât de spirit, cãci vederea ºi auzul sufletului sunt orientate numai cãtre exterior, nu ºi cãtre interiorul sãu (la fel ca în cazul corpului). De aceea, omul nu poate percepe realitãþile pur spirituale decât dacã spiritul din sufletul sãu este pe deplin trezit ºi a luat în posesiune sufletul sãu. Cât despre ceea ce se aflã în interiorul spiritului, Eu sunt singurul care poate recunoaºte aceste informaþii, precum ºi spiritul acelor oameni care au ajuns la fuziunea cu Mine, cãci spiritul oricãrui om este imaginea Mea reflectatã în sufletul sãu, la fel cum soarele îºi reflectã imaginea într-o oglindã. Aºadar, atât timp cât un suflet locuieºte într-un corp, el are nevoie de un creier fizic bine organizat pentru a putea avea o vedere clarã ºi justã. Un creier deformat nu îi va servi la nimic pentru a-ºi dezvolta vederea spiritualã, la fel cum vederea plexului solar nu îi foloseºte la nimic, întrucât nu poate pãstra amintiri durabile. Chiar dacã ceva se înregistreazã în creierul sãu spiritual pentru eternitate, el nu îl poate vedea ºi înþelege. Numai spiritul poate face acest lucru, dacã a fost trezit”.

158

Calea renaºterii spirituale

(Marea Evanghelie a lui Ioan IV/256, 1-4)
Domnul: „Sfera vieþii exterioare a sufletului se aseamãnã cu strãlucirea unei lumini terestre: cu cât aceasta se îndepãrteazã mai mult de flacãra din care a emanat, cu atât mai slabã devine ea, pierzându-ºi strãlucirea, pânã când din ea nu mai rãmâne nimic decât întunericul ºi tenebrele. Nu la fel se petrec lucrurile în sfera vieþii exterioare a spiritului. Aceasta seamãnã cu eterul care umple întregul spaþiu. Atunci când spiritul eliberat începe sã se miºte în interiorul sufletului, sfera vieþii sale exterioare se pune la rândul ei în miºcare, repercutându-se pânã foarte departe în spaþiu, iar vederea, sensibilitatea ºi acþiunea spiritului produc efecte fãrã restricþii în întregul spaþiu, la fel cum eterul nu umple doar spaþiul dintre creaþii, ci pãtrunde inclusiv în interiorul acestora, umplându-le în întregime. În ultimã instanþã, acest eter este întru totul comparabil cu spiritul vieþii eterne al unui suflet. Diferenþa dintre sfera vieþii unui suflet — oricât de perfectã ar fi aceasta — ºi eterul vieþii exterioare a spiritului este aºadar infinitã. Deºi particulele Spiritului Universal locuiesc în interiorul sufletelor ºi sunt cât se poate de distincte, ele alcãtuiesc totuºi o unitate absolutã cu Spiritul Universal atunci când renasc ºi când îºi iau în posesiune sufletul corespondent. Cu toate acestea, ele nu îºi pierd individualitatea. Atunci când nu sunt altceva decât niºte focare ale vieþii ce strãlucesc în interiorul formei umane a sufletului, ele posedã aceeaºi formã cu aceasta. În schimb, atunci când devin niºte spirite clarvãzãtoare, ele simt ºi percep cu o mare claritate tot ce se petrece în sufletul lor, care reprezintã corpul lor, respectiv tot ce este individual în interiorul acestui suflet. În mod similar, un suflet penetrat în întregime de spiritul sãu

el devine din ce în ce mai capabil sã se uneascã cu spiritul sãu. În ceea ce priveºte sufletul. dând astfel viaþã sufletului ºi fãcându-l independent. Cine îºi imagineazã cã nu trãieºte decât o perioadã de timp limitatã se înºealã amarnic. . (Marea Evanghelie a lui Ioan V/211. acesta fiind destinul ei stabilit de Puterea divinã. aceste forme pot sesiza la rândul lor infinitatea ºi eternitatea. ºi implicit cu viaþa realã a acestuia. auzi. acesta nu este decât un corp substanþial. Chiar ºi cele mai mici pãrþi ale sale conþin anumite aspecte infinite ºi eterne. timpul ºi durata formelor. formele. De aceea. cu care alcãtuieºte o singurã unitate”. lumina ºi viaþa lui? Adevãr îþi spun: acest spirit este cel care creeazã totul în om ºi care ordoneazã totul în el. 3-7) Domnul cãtre Epifan: „Þi s-a întâmplat vreodatã sã descoperi o linie de demarcaþie care limiteazã înãlþarea gândurilor emise de un suflet trezit? Or. Când sufletul devine cât de cât solid. aºa cum trebuie sã se întâmple cu întreaga materie terestrã.Calea renaºterii spirituale 159 poate vedea. înainte de a trece la o existenþã imuabilã. pânã când acesta din urmã dobândeºte o anumitã fermitate. deºi corpul sãu material este supus — din necesitate — transformãrii. simþi. gândi ºi voi la unison cu spiritul sãu. care reprezintã adevãrata forþã (sau luminã) ce creeazã spaþiul. ce sã mai spunem de spiritul etern care locuieºte în el ºi care reprezintã forþa. care îi permit omului sã sesizeze infinitatea ºi eternitatea. nimeni nu poate pretinde cã omul este o fiinþã limitatã. Nimic din ceea ce existã în om nu este perisabil. la fel cum corpul din carne nu este decât un receptacul al sufletului. Fiind nãscute din plenitudinea infinitã ºi eternã a vieþii autentice. dacã un suflet are un câmp infinit de acþiune în care îºi poate desfãºura gândurile sale.

care v-a fost destinatã încã înainte de creaþia acestei lumi materiale. Eu vã vorbesc despre înþelepciunea ascunsã a lui Dumnezeu. d) Adevãrata cunoaºtere a înþelepciunii lui Dumnezeu (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/55. respectiv celor care au respectat întotdeauna Poruncile lui Dumnezeu. 3-12) Domnul cãtre Nicodim: „Cuvântul ºi învãþãtura Mea nu vã pot fi prezentate în maniera în care obiºnuiþi sã vã exprimaþi voi. dar care nu se adreseazã decât ochilor. cãci nu se adreseazã logicii ºi înþelepciunii voastre lumeºti. care vor pieri la fel cum va pieri înþelepciunea lor. ci sã se bazeze pe puterea miraculoasã a spiritului nãscut din Dumnezeu. Scopul lor este sã dovedeascã existenþa ºi puterea spiritului. Orice ar crede ei însã. ele continuã sã existe ºi sã se spiritualizeze în permanenþã. Pentru savanþii ºi pentru mai-marii acestei lumi.160 Calea renaºterii spirituale Chiar dacã numeroasele pãrþi ale materiei. pentru slava viitoare a vieþii . învãþãtura Mea conþine o înþelepciune profundã ºi extrem de elevatã. fiind incapabili sã perceapã vreo realitate spiritualã cu simþurile lor grosiere. facultãþi pe care voi nu le cunoaºteþi. învãþãtura Mea nu poate avea nici un sens. Aºa se face cã maniera Mea de a vorbi li se pare înþelepþilor acestei lumi lipsitã de sens. ºi implicit ale corpului uman. cãci ei nu cunosc nimic despre spirit ºi despre puterea acestuia. astfel încât credinþa ºi cunoaºterea voastrã viitoare sã nu mai depindã exclusiv de ºtiinþa oamenilor orbi din punct de vedere spiritual. sunt supuse transformãrii. ele nu înceteazã totuºi sã existe. urechilor ºi inimii oamenilor perfecþi ºi de bunã credinþã. Dimpotrivã. dobândind o formã din ce în ce mai nobilã”.

Eu nu Mã pot exprima din perspectiva înþelepciunii umane. Eu nu vã ofer spiritul acestei lumi. aceºtia nu percep nimic din spiritul care sãlãºluieºte în ei. De bunã seamã. cãci voi nu mai aveþi nevoie de o astfel de revelaþie. Voi puteþi deja sã percepeþi într-o oarecare mãsurã Spiritul lui Dumnezeu ºi multe aspecte din fiinþa voastrã se orienteazã deja cãtre spirit. Dacã cineva doreºte sã înþeleagã lucrurile spirituale. atunci când este pur. nefiind altceva decât un corp material supus judecãþii. El nu primeºte viaþa sa naturalã . Totuºi. care vine de la Dumnezeu ºi pe care îl primiþi acum. cãci orice formã de viaþã. sufletul ºi întreaga lui fiinþã trebuie sã se deschidã mai întâi în faþa spiritului. De aceea. pentru ca acesta sã exploreze ºi sã recunoascã profunzimile lui Dumnezeu. iar voi nu reuºiþi întotdeauna sã Mã înþelegeþi. Spiritul lui Dumnezeu reveleazã spiritului vostru. ºi voi vã veþi orienta exclusiv cãtre ceea ce este spiritual ºi veþi putea înþelege ceea ce acum vi se pare de neînþeles. Ceea ce Eu vã revelez acum. inclusiv profunzimile ultime ale lui Dumnezeu. cãci spiritul vostru nu a luat încã în posesiune sufletul vostru. orice luminã autenticã ºi orice forþã rezidã exclusiv în spirit. cãci le lipseºte complet forþa care le-ar putea orienta sufletul cãtre spiritualitate. atunci când sufletul vostru se va uni — prin iubirea sa ºi prin voinþa sa liberã — cu spiritul din inima lui. Eu vã ofer Spiritul care vine de la Dumnezeu. Omul care trãieºte exclusiv dupã legile naturii nu este încã penetrat de spiritul sãu. Cãci numai spiritul poate sonda ºi scruta toate lucrurile. singurul principiu care acþioneazã fãrã ca vreo forþã exterioarã sã îl poatã influenþa în sens contrar. iar atunci când le vorbeºti despre acesta ei cred cã spui numai prostii. În ceea ce îi priveºte însã pe oamenii care trãiesc doar dupã legile naturii.Calea renaºterii spirituale 161 voastre eterne. pentru ca prin intermediul lui sã puteþi înþelege cã ceea ce vã ofer Eu vine de la Dumnezeu.

o singurã putere. acþionând în consecinþã. acest lucru dovedeºte cã Spiritul lui Dumnezeu l-a penetrat în totalitate. nici o ureche nu a auzit ºi nici o inimã umanã nu a perceput vreodatã ceea ce le-a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubesc mai presus de orice ºi care îi respectã poruncile»”. cu care alcãtuieºte o singurã fiinþã. amplificându-ºi astfel pe zi ce trece credinþa ºi iubirea faþã de Dumnezeu ºi de semenii sãi. Dacã omul ia aceastã hotãrâre. în mãsura în care observã cã omul chiar respectã poruncile divine. care nu mai poate fi judecatã de nimic ºi de nimeni. singura formã de viaþã care conteazã cu adevãrat. Dacã sufletul îºi dezvoltã forþa interioarã pânã la un nivel care exclude orice cãdere în starea sa de dinainte. De aceea vã învãþ Eu sã cãutaþi înainte de toate Împãrãþia lui Dumnezeu ºi Dreptatea Acestuia. iar în el se poate naºte dorinþa de a le respecta.162 Calea renaºterii spirituale de la Spiritul lui Dumnezeu decât ca instrument menit sã îl ajute sã trezeascã în el (dar numai dacã îºi doreºte el însuºi acest lucru) viaþa spiritualã. Vã repet încã o datã ceea ce stã scris: «Nici un ochi omenesc nu a vãzut. Un astfel de suflet îºi dominã sutã la sutã materia altãdatã inertã ºi devine una cu Spiritul lui Dumnezeu. o singurã luminã ºi o singurã viaþã autenticã ºi indestructibilã. controlându-i în totalitate inteligenþa ºi cunoaºterea. el poate recunoaºte fundamentele poruncilor lui Dumnezeu. cãci restul vi se va da cu asupra de mãsurã. Aceasta este opera Spiritului lui Dumnezeu care sãlãºluieºte în voi. În aceastã viaþã limitatã. . Spiritul lui Dumnezeu pãtrunde deja în sufletul lui.

El este întunecat ºi nu primeºte niciodatã lumina soarelui. inima omului se ilumineazã la rândul ei. acumulându-se în acest mic sediu. sediul vieþii inimii ºi al facultãþii care corespunde acesteia (Marea Evanghelie a lui Ioan VIII/57. care devine astfel conºtientã de sine ºi îl descoperã pe Dumnezeu. Numai în acest punct poate realiza omul cã viaþa sa provine de la Dumnezeu. În acest ventricul minuscul sãlãºluieºte spiritul ieºit din Dumnezeu. deºi el este cel care le dã viaþã. omul dilatã acest ventricul minuscul ºi îl ilumineazã în totalitate. iubirea lui se uneºte cu cea a lui Dumnezeu (Iubirea eternã . 10-14) Domnul: „Acest ventricul micuþ. fiind complet necunoscut oamenilor. Dacã acþioneazã în acest fel. unde se concentreazã ºi se dezvoltã. lucru care nu devine posibil decât pe calea smereniei cele mai profunde ºi a docilitãþii depline. sediul vieþii inimii. aceºtia þi-ar rãspunde: «Cum ar putea depinde atotputernica viaþã de acest punct minuscul. Dacã sufletul omului pãtrunde în el prin intermediul smereniei sincere ºi al docilitãþii. restituind aici spiritului sãu viaþa pe care a primit-o de la el. orice om trebuie sã pãtrundã în acest mic sediu. dacã doreºte sã se cunoascã pe sine ºi sã îl recunoascã pe Dumnezeu. devenind o viaþã independentã ºi liberã. iar lumina se rãspândeºte în întreaga sa fiinþã. Imediat. Dacã le-ai vorbi despre el savanþilor acestei lumi. de-abia vizibil cu ochiul liber?» Acest lucru dovedeºte limpede cã pânã ºi cei mai mari înþelepþi ai acestei lumi ignorã fundamentul propriei lor vieþi! Ce sã mai vorbim de oamenii obiºnuiþi… ªi totuºi.Calea renaºterii spirituale 163 e) Micul ventricul. este cea mai micã ºi mai insignifiantã parte a corpului.

Dumnezeu se uneºte cu sufletul creat. întru marea voastrã glorie. liberã ºi autenticã. În ea constã slava Mea supremã. v-am arãtat implicit cum puteþi intra la rândul vostru în el. Isac ºi Iacov). v-am arãtat tuturor prin propriul Meu exemplu ce aveþi de fãcut. cãpãtând astfel puterea cerului ºi a tuturor pãmânturilor. dar pânã acum nu am fost niciodatã un Dumnezeu vizibil ºi tangibil pentru creaturile Mele. în faþa lui Avraam.164 Calea renaºterii spirituale necreatã). proces pe care noi îl numim renaºterea sufletului întru Spiritul venit de la Dumnezeu. eternã. cãci planeta voastrã corespunde în Ordinea Mea eternã chiar micuþului ventricul pozitiv din inima Mea. Ori de câte ori am dorit sã apar într-o formã vizibilã în faþa unor oameni (de pildã. cãpãtând acces la splendoarea plenarã a vieþii divine. Acum am devenit însã un Dumnezeu vizibil pentru toþi oamenii ºi pentru toþi îngerii. ca ºi cum ar fi fost una cu Mine. Acesta este motivul pentru care am venit pe pãmânt. . am fãcut acest lucru prin intermediul unui înger pe care l-am umplut într-o asemenea mãsurã cu Spiritul Voinþei Mele încât acesta M-a putut reprezenta. devenind astfel ghidul vostru. iar sufletul se uneºte cu Spiritul etern al lui Dumnezeu. independentã. având acces la întreaga Mea atotputere ºi slavã. ºi am creat pentru voi o viaþã perfectã. Pãtrunzând Eu Însumi în acest ventricul. ºi implicit a voastrã”. În acest fel. Cât despre felul în care trebuie sã se comporte omul pentru a putea pãtrunde înlãuntrul sãu. ºi nici mãcar pentru îngerii Mei perfecþi. Este foarte adevãrat cã Eu M-am aflat dintotdeauna în Mine Însumi. în calitatea Mea de Mare Om Creator.

Gândiþi-vã puþin: câte pasiuni de tot felul vã asalteazã? Oricât de mare ar fi numãrul lor. degradându-l. luaþi hotãrârea fermã de a renunþa la ele ºi de a Mã urma pe Mine! Dacã veþi reuºi sã faceþi acest lucru. o credinþã de nezdruncinat ºi o încredere totalã în Dumnezeu. acceptând sã facã ceea ce îi sfãtuieºte înþelepciunea divinã. Dat fiind însã cã pentru Dumnezeu orice este posibil. dar ºi pe speranþa cã promisiunile pe care i le-a fãcut Dumnezeu se vor îndeplini. în vãduve ºi în orfani. Pentru început. Dacã nu veþi satisface însã aceastã condiþie prealabilã. dacã au o dorinþã sincerã în aceastã direcþie. chiar ºi oamenilor lumeºti ºi pãcãtoºilor cei mai împietriþi li se permite sã se transforme rapid ºi eficient. la slãbiciunile ºi la dorinþele lor. care provin de la spiritele impure ºi imature ale naturii. care au urcat din trupul lor în sufletul lor. . 1-13) Domnul: „Voi þineþi încã prea mult la aceastã lume ºi la comorile voastre. Cãci voinþa de a pãcãtui îºi gãseºte întotdeauna o susþinere importantã. ei trebuie sã înfãptuiascã un veritabil miracol interior. veþi avea rapid acces la o mare perfecþiune a vieþii voastre interioare. schimbându-ºi complet ºi subit voinþa printr-o renunþare sincerã la toate pasiunilor lor din trecut. deºi le-aþi acumulat plãtind un mare preþ în sânge. ºi mai ales pe iubirea lui pentru Acesta. drumul vostru va fi dificil ºi penibil. Omul nu se poate baza decât pe credinþa sa în adevãratul Dumnezeu. îndeosebi datoritã tentaþiilor ºi pasiunilor trupeºti.Calea renaºterii spirituale 165 f) Cele trei grade ale perfecþiunii vieþii (Marea Evanghelie a lui Ioan VII/155. în timp ce voinþa de a face bine nu este niciodatã susþinutã de trup. Acest ataºament reprezintã un mare obstacol pentru oamenii lumeºti. fiind foarte greu de depãºit.

specificându-le sã întoarcã spatele tuturor pasiunilor terestre ºi sã se orienteze cu hotãrâre cãtre aspectele pur spirituale. De aceea. venit de la Dumnezeu. forþa ºi libertatea de care se bucurã el devin desãvârºite. Aflatã în aceastã etapã. omul se gãseºte deocamdatã abia în cel de-al doilea grad al perfecþiunii vieþii sale interioare. acesta este un semn sigur ºi luminos al faptului cã spiritul sãu interior. va deveni în scurt timp inclusiv stãpânul întregii naturi exterioare. Dacã el face o alianþã fermã cu simþurile sale. Altfel spus. datoritã iubirii sale pure faþã de Dumnezeu. autocontrolul deplin reprezintã PRIMUL GRAD al perfecþiunii interioare. cel mai înalt între toate. omul are acces la CEL DE-AL DOILEA GRAD al perfecþiunii vieþii sale interioare. prin credinþa sa de nezdruncinat ºi prin iubirea sa faþã de Dumnezeu ºi faþã de semenii sãi. chiar dacã ºtie foarte bine cã în calitatea sa de stãpân atotputernic. devenind astfel propriul sãu stãpân. el nu mai poate comite pãcate ºi devine perfect pur. omul nu poate face nimic fãrã a primi un ordin direct de la Dumnezeu în aceastã direcþie. Aceastã . În acest fel. Mai existã ºi un AL TREILEA GRAD. chiar dacã omul mai este încã asaltat de diferite tentaþii care îl atrag cãtre anumite pãcate uºoare. cãci sufletul omului este în întregime umplut de voinþa lui Dumnezeu. întrucât toate acþiunile sale sunt ghidate de înþelepciunea lui Dumnezeu. Acesta constã în menþinerea sub control a forþei voinþei omului de cãtre smerenia ºi blândeþea sa. va combate pasiunile trupului sãu. indiferent dacã acþioneazã sau se abþine de la acþiune. el ar putea acþiona fãrã sã comitã nici un pãcat. Deºi este stãpânul naturii ºi are convingerea fermã cã nu mai poate comite nici un pãcat. a luat în totalitate în posesiune sufletul sãu.166 Calea renaºterii spirituale De aceea. Practic. cel care. al acestei perfecþiuni. iar el nu mai poate acþiona altfel decât þinând cont de aceasta.

al perfecþiunii vieþii interioare”. cel mai înalt. la care poate avea acces orice om care a trecut prin experienþa renaºterii spirituale.Calea renaºterii spirituale 167 misiune nu este deloc uºoarã pentru stãpânul absolut care ºtie. transformându-se astfel el însuºi în aceastã Luminã plinã de graþie ºi de adevãr. (Marea Evanghelie a lui Ioan I/13. lãsând-o sã strãluceascã în exterior. el îºi supune voinþa personalã în faþa voinþei divine universale ºi nu mai acþioneazã decât atunci când primeºte un ordin direct ºi explicit din partea Voinþei universale a lui Dumnezeu. De aceea. Rezultã cã un spirit foarte profund îºi dã seama cã între voinþa sa particularã care provine de la Dumnezeu (ce trãieºte în inima lui) ºi voinþa infinit de liberã ºi universalã a lui Dumnezeu mai existã încã o anumitã diferenþã. Cine acþioneazã astfel ajunge pe cel de-al treilea nivel. adicã atunci când se naºte literalmente din Iubirea lui Dumnezeu. Aceastã Fiinþã este adevãratul Fiu unic al Tatãlui. cã el nu poate acþiona decât pentru a face bine. „ªi noi toþi am primit din plinãtatea Lui ºi har dupã har”. în plenitudinea înþelepciunii lui. care reprezintã adevãrata Realitate ºi Logosul care s-a fãcut trup. (Ioan 1:16) . 1) Atunci când omul îºi asumã aceastã formã spiritualã prin renaºterea care face din el un veritabil Copil al lui Dumnezeu. În consecinþã. aceastã Luminã sfântã reprezintã splendoarea Fiului ieºit din Tatãl. la fel cum lumina rãmâne ascunsã în interiorul ardorii Iubirii atât timp cât Iubirea nu o animã. care nu înseamnã altceva decât însãºi Fiinþa Divinã fundamentalã. el capãtã acces la splendoarea Luminii primordiale a lui Dumnezeu. þinând cont de voinþa divinã care sãlãºluieºte în el.

nãscutã din inima mea de copil ce abia s-a trezit din somnul morþii!” (Marea Evanghelie a lui Ioan III/224. tu. cât de melodioasã rãsuni Tu în urechea iubirii mele. izgonit de atâta vreme din inima Ta! Câte milioane de preafericiri curg cãtre mine odatã cu acest suflu unic provenit din gura Celui care a rostit cândva în spaþiile infinite: «Facã-se!». Dumnezeul ºi Pãrintele tãu te-a chemat! Ascultã aceastã voce care îþi insuflã viaþa în toate fibrele tale! — O. Voce a vocilor. bucurã-te ºi jubileazã cu voce tare! Cãci iatã: Creatorul. de blând ºi de familiar rãsuni Tu din gura Tatãlui preasfânt în urechile slabului Tãu copil. Voce a Tatãlui. punând astfel în miºcare aceste spaþii pe care nici o eternitate nu le poate mãsura vreodatã! Tremurã. Tu. Chemare a chemãrii. inimã renãscutã. de sfânt. Cuvânt al cuvântului! Cine îþi mai poate opune rezistenþã dupã ce Te-a recunoscut în inima lui? O. 12-14) .168 Calea renaºterii spirituale Murel: „O. de mãreþ. corp care mã împingi cãtre pãcat! În schimb. cât de sublim.

volumele I. dupã sintagma care îi este atribuitã lui Jakob Lorber. în care sunt prezentate aspecte legate de creaþie ºi legile ei. în care sunt prezentate scene de pe patul de moarte al . ºi alþii. prin auzirea Cuvântului Divin. la fel de valabile ºi astãzi. III.Calea renaºterii spirituale 169 Editura Vydia Braºov Editura Vydia a iniþiat o colecþie de misticã creºtinã. viaþa patriarhilor ºi primele învãþãturi primite de aceºtia de la Domnul. ci va rosti numai ceea ce va auzi. II. Gottfried Mayerhofer. care au primit revelaþiile pe cale directã. (Ioan 16: 12. un ghid pentru Viaþa de Apoi (sau viaþa în Lumea de dincolo). apariþia primului om — Adam. considerat la ora actualã cel mai mare mistic creºtin al ultimelor secole. IV ºi — cea dintâi carte primitã prin revelaþie directã de Jakob Lorber ºi una dintre cele mai frumoase din întreaga sa operã. Spiritul Adevãrului. Creatorul ºi Dumnezeul lor. Dincolo de prag: scene de pe patul de moarte. „Am mult mai multe sã vã spun. dacã nu cumva al tuturor timpurilor. cãderea lui Lucifer. acesta vã va dezvãlui toate adevãrurile. ºi El vã va revela tot ce va urma”. precum Emanuel Swedenborg. cãci El nu va vorbi de la El. intitulatã „Profetul necunoscut”. În aceastã colecþie vor mai apãrea însã ºi alþi mistici de aceeaºi formaþie. Însã când va veni El. dar voi nu le puteþi încã primi.13) În aceastã colecþie au apãrut: Casa Domnului.

În afara marilor sale opere legate de Biblie ºi de vindecarea naturalã. structura interioarã a pãmântului. originea mirosurilor. a „maimuþelor care sar într-un singur picior” ºi a oamenilor de pe lunã permit o serie de comparaþii fascinante legate de semnificaþia spiritualã a existenþei noastre terestre. marele mistic Jakob Lorber ºi-a . alimentaþia ºi rotaþia pãmântului. ºi Pãmântul. Sunt explicate motivele pentru care au dispãrut pãdurile ºi animalele gigantice. avem tendinþa sã devenim niºte „locuitori ai lunii (oameni lunari)”. dar bun.) care au trãit cu adevãrat pe pãmânt. dar ºi deasupra acestuia. Interpretarea ºi descrierea „turmelor de oi de pe lunã”. Saturn. Din punct de vedere spiritual. Urmeazã o serie de comparaþii între PãmântulMamã ºi corpul fizic al omului. un om sãrman. fãcându-ne sã ne întrebãm dacã nu cumva. este descrisã existenþa purã a regatului spiritual care existã în interiorul pãmântului. ºi multe alte lucruri. misterioasele ploi cu amfibii. în lipsa noastrã de înþelepciune. etc. oferind informaþii extrem de preþioase despre dimensiunea spiritualã ºi destinul celui care ajunge în aceasta. 1846-47). 1841. lucrarea Pãmântul ºi luna descrie pe larg viaþa de pe alte planete. douã dintre cele mai semnificative opere ale lui Lorber din domeniul natural-spiritual (Luna. Cartea aratã ce s-a întâmplat puþin înainte de moarte ºi imediat dupã trecerea sufletului în Lumea de dincolo. care nu pot fi contestate de nimeni. trãind aici dupã cum i-a fost sufletul.170 Calea renaºterii spirituale câtorva suflete (un bogat. din perspectiva fizicã. combinate în aceastã ediþie sub titlul Pãmântul ºi luna. Lorber reveleazã aici. un politician. În plus. un militar. confirmând cã acesta este un corp ceresc înzestrat cu energie ºi cu viaþã. Pãmântul ºi luna.

arãtându-ne inclusiv cum putem atinge noi înºine aceastã apropiere de Divin în viaþa noastrã. Lucrarea este aparent naturalistã. El conþine portretul societãþii spirituale ideale. cãruia i-a publicat opera ºi care a ajuns sã audã el însuºi Cuvântul Divin. scrisã de Gottfried Mayerhofer (18071877). într-o luminã spiritualã. muzicã ºi artã). Aceastã lucrare este cu deosebire bogatã în imagini de o mare frumuseþe. începutã de Lorber. Saturn prezintã o imagine de ansamblu asupra vieþii pe alte planete. musca. scrisã de Jakob Lorber în anul 1842. Plantele. a planetelor ºi cometelor. explicarea . Alãturi de lucrarea Pãmântul ºi luna.Calea renaºterii spirituale 171 focalizat talentul vizionar ºi asupra sistemului nostru solar. de calea cãtre mântuire ºi comunicarea cu lumile spirituale. munþii ºi râurile de pe marea planetã a sistemului nostru solar sunt prezentate în detalii spectaculoase. care denotã un simþ remarcabil al observaþiei. Musca. una din cele mai fascinante revelaþii fãcute de Domnul Iisus Christos. de viaþã (de la francmasonerie ºi pânã la economie. descriind unul din animalele cele mai agasante pentru om. La fel ca în toate lucrãrile lui Lorber. animalele. prin care autorul demonstreazã rolul esenþial jucat de aceastã micuþã fiinþã în viaþa planetei noastre. absolut uluitoare. Saturn reprezintã însã mult mai mult decât o simplã descriere a vieþii într-o altã lume. Secretele vieþii. adept entuziast al lui Lorber. în care Domnul rãspunde multor întrebãri legate de creaþie. etc. în cazul de faþã legate de crearea universului. dar rãmasã neterminatã. Cartea de faþã include o colecþie din scrierile sale. ºi aceasta se foloseºte de pretextul iniþial pentru a dezvolta marile teme ale creaþiei. inclusiv pentru salvgardarea vieþii umane pe pãmânt. Lucrãrile sale sunt considerate încheierea Noii Revelaþii.

Victoria Spiritului Divin asupra forþelor demoniace ºi a duºmanilor vieþii nu poate fi posibilã fãrã o trezire accentuatã a unui numãr cât mai mare de oameni. Toate semnele indicã cu claritate cã bãtãlia finalã între forþele binelui ºi cele ale rãului este foarte aproape. Nu ne mai aflãm însã la începutul acestei epoci. Liberul arbitru permis pe pãmânt va acorda forþelor demoniace o ultimã ºansã. spiritualã. inclusiv la nivelul lui Dumnezeu: una pozitivã. ºi alta negativã. Haosul care caracterizeazã epoca în care ne aflãm reprezintã cea mai bunã dovadã în acest sens. publicatã iniþial sub titlul „Marea Transformare”. revelarea misterului mântuirii sau al eliberãrii spirituale. la fel ca pe vremea lui Lorber ºi a lui Mayerhofer. ci ne aflãm în plinã epocã crepuscularã. pornind de la dubla polaritate existentã pretutindeni în creaþie. De aceea. în acea perioadã de care vorbesc multe profeþii ca prevestind naºterea noului soare spiritual. . ele vor creºte din nou. Care este legãtura dintre muscã. cu referire la marea epocã a tranziþiei umanitãþii de la planul fizic cãtre cel spiritual (descrisã în Biblie sub numele de Apocalipsã). Cu cât contrastul dintre întuneric ºi luminã este mai puternic. pe de o parte. dar mai presus de orice. acest animal micuþ ºi enervant. dupã care îºi vor pierde întreaga putere. vã lãsãm plãcerea sã aflaþi singuri prin lectura cãrþii. ºi toate aceste teme centrale ale creaþiei divine. materialã. A doua venire a lui Christos pe Pãmânt — Sintezã a operei lui Jakob Lorber (1800-1864) ºi Gottfried Mayerhofer (1807-1877). am considerat mai potrivit sã publicãm aceastã lucrare sub titlul de A doua venire a lui Christos pe Pãmânt.172 Calea renaºterii spirituale conceptului de luminã. cu atât mai clarã devine separarea fiinþelor umane (a grâului de neghinã). pentru ultima oarã. pe de altã parte.

acesta îl recunoaºte treptat pe Domnul Iisus Christos. volumele 1.Calea renaºterii spirituale 173 Predicile Domnului — lucrare receptatã de Gottfried Mayerhofer prin intermediul Cuvântului Interior. Epilogul cãrþii caracterizeazã perfect conþinutul acesteia. frunze ºi flori. Cu cât planta creºte mai mult. 2 şi 3. Lucrarea oferã explicaþii profunde ale unor versete din Noul Testament. ºi cu ajutorul acestuia. „Sfârºitul timpului” (Matei 24:15-28). De la iad la rai. etc. cu rãdãcini. în urma unor încercãri spirituale care includ ajutarea prietenilor ºi duºmanilor sãi (ajunºi în sfera sa de influenþã. „Transfigurarea lui Iisus / Schimbarea la faþã (Matei 17:1-13). „Învierea din morþi a lui Christos” (Marcu 16:1-8). (Matei 4:1-11). care produc apoi fructe. Ajuns în planul spiritual. adicã în . care corespunde stãrii de rai. precum „Tentarea lui Iisus în pustie”. evolueazã din iadul care corespunde stãrii sale de conºtiinþã netrezitã pânã la eliberarea deplinã a spiritului sãu. Fiecare predicã este precedatã de textul corespondent din Noul Testament. tulpinã. prin urmãtorul pasaj: „Cuvântul este la fel ca o sãmânþã de muºtar — atunci când încolþeºte. Cu cât veþi progresa ºi voi în domeniul cunoaºterii. În aceste vremuri de mari încercãri. avem cu toþii nevoie de o sursã de alinare. Domnul descrie în ea cele 53 de predici anuale. personaj real din istoria Germaniei contemporane. cu atât mai mari vor fi minunile pe care aceastã cunoaºtere le va produce în voi”. care — de cele mai multe ori — le scapã celor mai mulþi dintre oameni. ºi nicãieri nu vom putea gãsi o alinare mai profundã ca în Cuvintele lui Iisus Christos. Exegeza textului explicã semnificaþia spiritualã profundã a Cuvântului Divin. din el se naºte o plantã. cu atât mai mari sunt minunile pe care le produce. lucrare scrisã de Jakob Lorber în care este descrisã cãlãtoria în lumea de dincolo a revoluþionarului Robert Blum. acoperind astfel întregul an ecleziastic.

prezentând cauzele bolilor din perspectiva spiritualã. ºi metode de vindecare din ce în ce mai subtile. liniºte interioarã ºi pace. Catalogheazã metodele terapeutice în metode grosiere. al luminii solare. teama de moarte. al apei. consecinþele sinuciderii. Cartea Domnului despre viaþã ºi sãnãtate — colaj de citate din opera lui Jakob Lorber. informaþii despre sãnãtate. viaþã lungã. Cartea dezvãluie etapele continuãrii cãlãtoriei sufletului în viaþa de apoi ºi lecþiile pe care trebuie sã le înveþe acesta pentru a se trezi din punct de vedere spiritual. mergând pânã la vindecarea spiritualã. ea prezintã o serie de profeþii legate de aºa-zisul „sfârºit al lumii”. prin plasarea mâinilor pe trupul bolnav.174 Calea renaºterii spirituale palatul fascinant care corespunde sufletului sãu) sã se trezeascã la rândul lor. selectate dupã criteriul sãnãtãþii ºi al vindecãrii. adicã de anii pe care îi parcurgem la ora actualã. cu ajutorul plantelor. bazate pe medicamente alopate (chimice). Cartea reprezintã o alinare pentru toþi cei care cautã ajutor. la care se adaugã cãrþile lui Gottfried Mayerhofer ºi alþi câþiva autori care au auzit Vocea Divinã. care mai mult îmbolnãvesc decât vindecã. Împãrãþia copiilor din lumea de apoi: condiþiile spirituale de viaþã ale copiilor decedaþi prematur în lumea de dincolo — Aceastã carte îºi propune sã aducã tuturor cititorilor luminã ºi alinare. alimentaþia corectã pentru copii ºi adulþi. îndeosebi în inimile acelor care deplâng pierderea unui copil . În plus. motivele care cauzeazã durerea ºi suferinþa. homeopatice. dublatã de o credinþã puternicã în graþia divinã. Cartea reprezintã un ghid practic pentru o igienã fizicã ºi sufleteascã. etc. cum poate fi eliminatã depresia. sã întãreascã ºi sã consolideze încrederea în cãile Domnului. sub directa ghidare a Tatãlui ceresc.

atingând în final un nivel de evoluþie comparabil cu cel al îngerilor. care sunt prezentate pe larg. devenind îngerii pãzitori ai oamenilor de pe acest pãmânt. pãtrunzând în noi sfere ale creaþiei. în condiþii de viaþã infinit mai bune decât cele de pe pãmânt. Ei învaþã sã îl cunoascã pe Dumnezeu ºi creaþia Lui. Lucrarea ne dezvãluie faptul cã sufletele celor mici ajung în soarele spiritual. Studiazã în principal semnificaþia spiritualã a celor zece porunci ale lui Moise ºi a celor douã porunci ale iubirii date de Iisus.Calea renaºterii spirituale 175 sau care asistã lângã patul de moarte al acestuia la plecarea lui din aceastã lume. mai înalte. Dupã trecerea acestor examene. avanseazã ºi mai mult în ierarhia spiritualã. unde sunt preluate în îngrijire de îngeri ºi educate pas cu pas. sunt supuºi unor probe practice. În final. . pânã când sunt primiþi în Împãrãþia de luminã a Tatãlui ceresc. Educaþia lor este pur spiritualã.

18. nr. 500439 Pentru comenzi. 45. 317405 Judeþul Arad Tel. Taxele poºtale sunt suportate de Editura Vydia. sc. Helioterapia. sunaþi la tel/fax 0268 313457 sau 0723 203539. ap.P. 1 C. Cititorii care doresc sã îºi procure — complet gratuit — leacuri încãrcate la soare. C.P. Braºov. La orice comandã prin poºtã aplicãm o reducere de 10%. bl. sunt rugaþi sã apeleze la: Bernhard ºi Aurelia Luger. Str. Mureº. mobil: 0723 733308 . în numele Domnului Iisus Christos). fix: 0257 515237 Tel. conform lucrãrii lui Jakob Lorber. pe adresa: Comuna Vladimirescu. D.Editura Vydia. 4. Minerva nr. ºi sã beneficieze de sacroterapie (vindecarea prin plasarea mâinilor pe trupul bolnavului. str.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful