COMENTARII SI INTERPRETARI TEHNICE LA CURSUL DE SISTEME MANAGERIALE PENTRU INFRASRUCTURI DE TRANSPORT RUTIER 1. CONCEPTUL DE SISTEM MANAGERIAL 1.

1 DEFINITII MANAGER :

 Personalitatea competenta de a conduce procese lucrative si personalul aferent ca si activitati simple la nivelul unei unitati de beza , sau la nivel de activitati complexe in cadrul unor consortii de unitati , sau posturi de decizie la nivel local , departamental , regional , national ; SISTEM MANAGERIAL :  Coordonare ierarhica la nivel de unitati de specialitate si consortii de unitati , deservite de departamente , servicii , birouri si formatii specializate pe operatii distincte coordonate de sefii lor , activitati care sunt structurate in cadrul unui intreg care formeaza sistemul de activitate managerial ; TIPURI DE SISTEME MANAGERIALE ; SISTEM DE SISTEM SISTEM  DECIZIE ------------ INFORMATIONAL-------------CONDUS  ----------------Circulatia informatiei --------------------------------- MODULAREA ACTIVITATILOR SISTEMULUI  Schema de functionare - Activitati administrative  - Activitati de resurse umane  - Activitati de prognoza-proiectare  - Activitati tehnice si tehnologice  - Activitati economico-financiare  - Activitati de aprovizionare cu materiale  BANCI DE DATE ca suport al activitatilor pentru :  - Activitati administrative  - Activitati de resurse umane  - Activitati de prognoza-proiectare  - Activitati tehnice si tehnologice  - Activitati economico-financiare  - Activitati de aprovizionare cu materiale

 STRATEGII , PROGRAMARE ACTIVITATI  - Urmarirea desfasurarii lucrarilor in timp  - Ajustarea planurilor de activitati la situatii concrete de aplicare  - Masuri de remedire preconizate functie de situatiile din teren  - Programarea rezolvarii interventiilor in teren  - Resurse financiare necesare  POLITICI BUGETARE  - Ierarhizarea finantarii lucrarilor solicitate prin strategii de necesitate , functie de importanta si de interesele de dezvoltare la nivelul societatii  - Conceptia planurilor financiare periodice  - Decizia de alocari bugetar-financiare  - Urmarirea modului de utilizare a alocarilor financiare in conformitate cu planul strategic declaratsi avizat Definirea noţiunii de sistem în managementul retelelor de drumuri Sistem Conform dicţionarului explicativ al limbii române prin sistem se înţelege „un ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe etc.) dependente între ele şi formând un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de ştiinţe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcţioneze conform scopului urmărit" . În reprezentarea realităţii, conceptul de sistem scoate în evidenţă, cu precădere, interacţiunea, corelarea, relaţiile dintre elementele întregului, altfel spus organizarea lui. Crearea unui sistem nu înseamnă şi înlăturarea totală şi definitivă a dezordinii în sectorul respectiv al mediului ci numai reducerea ei într-o măsură mai mică sau mai mare.

cât şi satisfacerea cerinţelor (oamenilor) prin care se realizează aceste sarcini. obiectele. Principala consecinţă a teoriei o constituie introducerea unei noi viziuni ştiinţifice -denumită sistemică . SISTEMUL ar putea fi definit. pot fi considerate drept sisteme care posedă o anumită structură în măsura în care ele reprezintă un întreg ale cărui elemente se află în relaţii logic determinate unele faţă de altele şi astfel. independent de varietatea lor sau de natura elementelor lor componente. fenomenele. în ansamblu sistemul are îndatorirea să înlocuiască componentele învechite. principii şi legi care sunt caracteristice sistemelor în general. perfecţionându-se continuu.. posedă însuşiri ireductibile la elemente sau la relaţii. Din această perspectivă. sistemul este un ansamblu de elemente interconectate. social sau conceptual. de a asigura îmbinarea lor optimă. Astfel. . În general apreciind. Intenţia teoriei generale a sistemelor este a dezvălui proprietăţi. indiferent de natura lor.structură .funcţie". proprietăţile şi procesele. aflate în interacţiune activă sau potenţială şi care poate fi identificat în orice domeniu fizic. în cercetarea totalităţilor (ansamblurilor organizate). Organizarea şi funcţionarea sistemului trebuie să asigure deopotrivă.datorită virtuţilor metodologice ale triadei conceptuale "sistem . ca fiind o mulţime de elemente care se regăsesc într-o legătură organizată şi între care se stabilesc relaţii dinamice în vederea deţinerii soluţiilor de aplicare. atât realizarea în condiţii optime a sarcinilor asumate. introducând şi asimilând componentele noi. în mod cu totul general.

sistemele deschise funcţionează prin adaptare şi prin dezvoltare. proiectatare sau constructie . liniare sau neliniare etc.le sunt proprii interacţiunile cu mediul economic . închise sau deschise.administrativ . sistemele pot fi finite sau infinite. Schimburile lor cu mediul sunt de natură informaţională. în funcţie de mulţimea elementelor. sistemul inchis este reprezentat de unitatea specializata de administratie .mecanizare . de productie de proiectare etc. statice sau dinamice. prognoza . In cazul activitatilor din domeniul INFRASTRUCTURII DE TRANSPORT RUTIER . dar nu de substanţă sau de alte activităţi. respectiv cel tehnic . în astfel de sisteme mişcarea are loc în circuit închis. Schimbul acestor unitati specializate cu sistemul deschis este de genul retea de informatii si interese de comunicare a intentilor de activitate . determinate sau probabilistice. de relaţiile cu mediul. un sistem economic. variată şi complexă. de factorul timp. dar şi activităţi (sociale. Datorită acestui fapt.). aprovizionare cu materiale . de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. unde circuitul actiunilor din schema organizatorica este strict intern intre serviciile sau birourile si departamentele sale de specialitate . resurse umane . Sistemele închise sunt acelea ale căror interacţiuni cu mediul nu le provoacă modificări de substanţă sau de funcţionalitate. asa cum s-a aratat la detalirea sistemului inchis . distingem sisteme închise şi sisteme deschise. în cadrul cărora se produce un schimb permanent nu numai de materiale şi de informaţii specifice unitatii specializate. proiectare . a cărui caracteristică este tocmai schimbul activităţilor productive ale . simple sau complexe.Tipologia sistemelor este extrem de bogată. financiar-economic . După raportul dintre sistem şi mediul ambiant. Sistemelor deschise . etc. De exemplu.

care de cele mai multe ori nu pot fi descrise integral (sistemul informaţional-decizional organizaţional) spre exemplu sistemul economic national . reprezintă un sistem deschis care se dezvoltă prin relaţiile sale cu celelalte sisteme ale vieţii sociale ( politice. întrucât modelul implică o structură care poate da mai multe informaţii asupra complexităţii sistemului însuşi. Ea este generată de varietatea de factori aferenţi sistemului şi complică observarea şi înţelegerea acestuia de către om. spre exemplu sistemul contractual in lant . se face în general. Abordarea problemelor sistemelor de mare complexitate. pornind de la mai multe principii. in care un beneficiar depinde de clauze contractuale dependente de un contract cu terta persoana ( alt contractant cu care beneficiarul initial nu are nici o legetura).  sisteme complexe.  cunoaşterea sistemului poate fi îmbunătăţită prin modelare. cercetare ştiinţifică etc).oamenilor.). in care un beneficiar depinde de decizii ale unor suprastructuri ale statului (ministere . . După posibilitatea de descriere pot exista:  sisteme simple.  aspectul structural al sistemului joacă un rol important în comportarea sa. care pot fi descrise complet însă cu dificultate . agentii etc.  cunoaşterea structurii sistemului reprezintă dificultăţi care cresc odată cu creşterea numărului de elemente (subsisteme) şi de relaţiile dintre acestea.  sisteme extrem de complexe. printre care:  complexitatea reprezintă o proprietate a unui sistem.spre exemplu sistemul contractual intre doua unitati de profil. care pot fi analizate în ansamblu lor şi care pot fi integral descrise .

interacţiunile între elementele lor componente fiind simple si directe.se caracterizează prin aceea că. ele nu dobândesc o stabilitate proprie. constituie sisteme sumative. De exemplu. Sistem integrat Ţinând seama de gradul lor de coeziune. sistemele sumative pot fi uşor descompuse şi recompuse. mecanismul unei unitati specializate. poate fi desfiintata şi reorganizata la loc pentru eficientizarea activitatilor specifice.  obţinerea unui model al structurii unui sistem complex este justificată chiar şi numai prin buna înţelegere a acestuia. dobândită pe durata modelării precum şi prin experienţa care poate fi utilizată la analiza acestor sisteme. fără ca masurile de reorganizare să modifice structura activitatilor de baza ale unitatii. Dacă îi scoatem activitatea unui colectiv din sistemul de functionare al unitatii de baza. calculatorul devine indispensabil. ci doar poate asista omul în activitatea de analiză şi decizie. dar acesta nu poate rezolva singur problemele. aceasta nu mai funcţionează normal si la . sistemele au fost clasificate în două mari clase: SISTEMELE SUMATIVE . Un mecanism de functionare a unitatii specializate. Utilizarea calculatorului presupune modularizarea softvvarului în scopul obţinerii flexibilităţii necesare fiecărei aplicaţii în parte. Părţile componente ale acestora îşi păstrează individualitatea şi chiar însuşirile lor specifice. Ca urmare. un colectiv de oameni adunaţi intr-o schema organizatorica fiecare cu atributii stabilite prin fisa postului . uneori chiar în mod mecanic fără a afecta calitatea componentelor. în studierea unui sistem complex. relativ independentă faţă de componentele lor şi nici capacitatea de a restabili interacţiunea acestora în cazul perturbării ei.

dar pus la loc cu capacitati lucrative mai performante. pe care nu le posedă părţile componente ale sistemului (unitatile individuale din cadrul consortiului). alcătuind unităţi funcţionale autonome. SISTEMELE INTEGRATE se constituie pe baza legăturilor interne. poate sa se retraga in conditiile specificate incontract fara a-si pierde posibilitatile de a-si desfasura celelalte activitati programate prin contractele simple individuale). din ce în ce mai complexe. orice sistem fiind un subsistem al unui sistem mai mare. Ca rezultat al interacţiunilor apar proprietăţi noi. a unor interacţiuni puternice între elementele componente.copacitatea programata. iar acestea la rândul lor au tendinţa de a se organiza în alte sisteme. consortii de executie pentru lucrari mari care depasesc capacitatea lucrativa a unei singure unitati ). care se accentuează pe măsura apariţiei unor formaţii mai complexe înzestrate cu proprietatea autoreglării. In cazul sistemelor integrale. se manifestă şi o tendinţă spre o integrare din ce în ce mai complexă. cum ar fi organismele vii sau colectivităţile sociale. componente nu pot fi scoase din sistem fără a-şi modifica sau chiar pierde însuşirile avute anterior (spre exemplu o unitate care functiona pe baza de contract in cadrul unui consortiu .consortii de proiectare . Principiul integrării derivă de fapt din principiul ordinii şi organizării ( pe baza contractului cadru de colaborare aprobat de beneficiarul lucrarii): dacă diferite elemente (unitati specializate din cadrul consortiului) au tendinţa de a se organiza în sisteme. sistemul îşi recapătă funcţionalitatea. integrative. însuşirile specifice întregului devenind mult mai evidente ( spre exemplu administratiile de drumuri . De aceea. Deci practic în univers nu există sisteme închise sau izolate. sistemele integrale au o relativă independenţă în raport cu părţile. înseamnă că pe lângă organizare. încât unele subsisteme nu pot fi . In acest fel vedem că integrarea poate este atât de necesară.

. iar celălalt elementul reglator. nerealizată în mod spontan. Există mai multe tipuri de integrări:  Integrarea prin genetică (prin conventii intre unitati): se bazează pe capacitatea unor sisteme. toate părţile se creează reciproc. unitati specializate de suprastructuri rutiere . Datorită adăugării de noi elemente cuplate în serie (de exemplu mai multi prestatori de servicii specializati pe elementele componente ale lucrarii – unitati specializate de terasamente .). se poate ajunge la un lanţ. elementul reglator (spre exemplu beneficiarul lucrarii) poate fi un adevărat element de reglare şi control ( spre exemplu asupra prestatorului de servicii). în lanţuri şi reţele apar şi anumite cicluri. Acesta este cel mai simplu mijloc de integrare a elementelor într-un sistem. Reglarea în reţea este o caracteristică a sistemelor integrate. unul asupra căruia se exercită cele mai multe perturbaţii fiind elementul reglat. Intr-o astfel de integrare. pe betoane. iar integrarea la creşterea complexităţii.concepute în afara sistemului. care le conferă integrarea. ca pe lângă capacitatea de autoorganizare. adică elementele unui sistem fac parte din acesta pentru că au apărut sau au luat naştere în acel sistem. In sistemele complexe. Acest proces de cuplare a elementelor componente reprezintă un început de integrare. aceasta la rândul ei determină diversificarea. Cele mai multe sisteme îşi păstrează identitatea tocmai prin intermediul mecanismelor de reglare. Trebuie menţionat că aşa cum organizarea duce la integrare. pe asfalturi etc. Reglarea presupune cuplarea a cel puţin două elemente. iar prin cuplarea lanţurilor la o reţea . în care totul se leagă cu totul. să o prezinte şi pe cea de autogenerare. iar păstrarea unora depinde de păstrarea celorlalte. cu rol de reglare a sistemelor integrate. Reglarea reprezintă procesul prin care sistemele fac eforturi pentru aşi menţine o anumită stare.

Acest lucru se datorează faptului că integrarea la alegere presupune un anumit grad de organizare a sistemelor respective. o mulţime de alegeri posibile. regulamente de organizare şi funcţionare etc. actele normative.  Integrarea prin dependenţă (termene contractuale. într-un fel sau altul depind de alte elemente (prevazute in contract-clauze contractuale). subsistemele ( subcontractorii de parti din lucrarea de baza angajata de antreprenorul general) respective trebuie să aibă mai întâi posibilitatea de a alege. Integrarea prin constrângere (pe baza de contract): poate fi întâlnită la toate nivelurile de organizare institutionala. inclusiv la sistemele economice şi tehnice.  Integrarea la alegere (participarea la licitatii publice): constă în posibilitatea elementelor de a alege sistemul căruia să-i aparţină. adică o anumită libertate de acţiune. In această situaţie. elementele sistemului fiind obligate să funcţioneze într-un anumit cadru organizatoric. Ea constă într-o integrare prin forţă (clauze contractuale). în cele mai multe cazuri.): diferă de formele precedente. inclusiv în sistemele economice sau tehnice. elementele (subsistemele) au posibilitatea de a alege apartenenţa unui anumit sistem de organiza (spre exemplu subcontractarea lucrarilor cu acceptul beneficiarului). Este normal să se aibă în vedere că. rolul coercitiv îl joacă legile. prin faptul că se referă la elementele unui sistem care continuă să rămână în cadrul lui( contractul incheiat) pentru că. In acest sens. Acest tip de integrare poate interveni la toate nivelurile de organizare . etc.faze de predare intermediare a lucrarilor de care depinde graficul de executie termene de plata a lucrarilor efectuate. . De exemplu sistemul “calităţii” este dependent de sistemul „producţie" şi invers. pentru a se putea integra la alegere într-un sistem de ordin superior.

este evident că cu cât un sistem este mai complicat. având o mai mare libertate de acţiune faţă de integrările precedente. J. . Deci sistemul trebuie să desfăşoare o succesiune de procese informaţional-decizionale. Fowles (1988) spunea că hazardul este legea fundamentală a universului. Integrarea este coerenţa dintre elementele sistemului. cu atât întâmplarea joacă un rol mai mare.anumite informaţii. Sistem informaţional În cadrul oricărei organizaţii economice distingem trei sisteme care operează strâns legate între ele: • Sistemul decizional. deşi noi împărtăşim cu toţii iluzia că nu poate fi chiar aşa.  Integrarea întâmplătoare(conventii inchiate pe parcursul derularii lucrarii cu alti subcontractori . astfel încât funcţionarea lor normală nu este posibilă decât în cadrul întregului din care fac parte. reprezentat de centrele de decizie unde se analizează informaţiile şi se elaborează deciziile. antreprenorul general trebuind sa grabeasca activitatile necesare pentru recuperarea unor intarzieri care i se pot imputa ca nerespectare contractuala a temenului final de executie): se referă la posibilitatea elementelor de a face parte dintr-un sistem sau altul pe baza unei întâmplări. motiv pentru care trebuie să se apeleze la cercetarea statistică. De altfel. precum şi capacitatea de a le prelucra în vederea alegerii uneia din variantele posibile. • Sistemul condus (sau operaţional. de execuţie) în care deciziile sunt transformate în acţiuni.

prelucreaza datele primite prin verificarea situatiilor de . Astfel. care face legatura intre beneficiar (exemplu administratia de drumuri)si constructorul ca si unitate de executie a lucrarilor. se spune că acel sistem informaţional este un sistem informatic. care poate fi manual. care asigură legătura în ambele sensuri între cele două sisteme precedente.consultantul prin atributiile sale culege date din santier sub forma de situatii de lucrari periodice prezentate la plata de catre constructor .• Sistemul informaţional. şi atunci când este nevoie. comunicarea acestora în diferite puncte ale sistemului informaţional. prelucrare. Un exemplu al sistemului informational ar putea fi institutia consultantei . şi interpretare de informaţii. transmisie. În cadrul acestui subsistem se realizează înregistrarea şi prelucrarea datelor şi informaţiilor necesare în organizaţia respectivă. mecanizat. Decizii Sistem de conducere Sistem informaţional Sistem condus Informaţii Figura 1 . Atunci când în sistemul de prelucrare predomină utilizarea calculatorului. Deci. sistemul informaţional este ansamblul de elemente implicate în procesul de colectare. rolul său fiind de a transmite informaţia între diferite elemente. într-un sens transmiţându-se decizii privind activitatea operaţională a organizaţiei şi în celălalt informaţii referitoare la desfăşurarea lucrărilor.Relaţii între sistemele din cadrul orcanizaţiei economice În cadrul oricărui sistem informaţional există întotdeauna un subsistem de prelucrare. automat sau combinaţii ale acestora.

Printre posibile activităţi desfăşurate în cadrul acestui sistem. În cadrul sistemului informaţional se regăsesc: informaţia vehiculată (rapoarte de faza intermediare). completarea documentelor şi transferul acestora între diferite compartimente. Când informaţiile .scrisori de comunicare a situatiei din santier.lucrari cu prevederile proiectului de executie si calitatea executiei si prezinta beneficiarului (administratiei drumului) scceptul la plata lucrarilor care sunt conforme cu documentatiile tehnice ale lucrarii . Orice sistem informaţional poate fi reprezentat schematic în modul următor: Date intrare Black box Date ieşire Figura 2 . este transformată în „informaţie" ( situatii de plata acceptate de consultant). Echipamentele electronice prelucrează în fond date. pot fi enumerate: achiziţionarea de informaţii. Deci. putem spune că într-un sistem informaţional practic datele de ieşire sunt informaţii. In concluzie. iar semnificaţia transmisă omului după prelucrare poartă numele de informaţie. documentele purtătoare de informaţii (situatii de lucrari). mijloace de comunicare(procese verbale de receptie . Astfel trebuie reţinut că „data" (situatiile periodice de lucrari intocmite de constructorul lucrarii) reprezintă practic materia primă. centralizarea datelor etc. personalul (inspectori de santier ca angajati ai consultant). care în urma prelucrării în cadrul sistemului informaţional. consultant (sistem informational) . sisteme de prelucrare a informaţiei ( soft-uri specializate in stocarea si ierarhizarea etapelor de executie) etc.Schema unui sistem informaţional În cadrul sistemului informaţional trebuie să facem distincţia între noţiunile de „dată" şi „informaţie".sistemul colaborarii este administrator drum (sistem decizie) . constructor (sistem condus).dispozitii de santier).

obţinute în urma trecerii datelor prin sistem influenţează intrările (prin comunicarea de catre consultant a unor acte de nonconformitati a lucrarilor prezentate in situatiile de lucrari ale constructorului) în sistem în scopul autoreglării acestuia ( refacerea lucrarilor declarate neconforme). datele prelucrate.Cuplarea sistemului informatic cu cel informaţional Dintr-un sistem informatic pot face parte: calculatoare. majoritatea activităţilor se pot desfăşura cu ajutorul tehnicii de calcul. Transferul se poate face şi el pe cale electronică. Ansamblul de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare şi transmitere a datelor pe cale electronică alcătuiesc un sistem informatic. ipotezele şi teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare etc. antene GSM etc). rezultatul poate fi transferat mai departe. Sistem informatic În cadrul sistemului informaţional. către alt compartiment spre prelucrare. . sisteme de transmisie a datelor. software. prin intermediul unei reţele de calculatoare sau cu ajutorul echipamentelor de transmisie de date (modem. personalul ce exploatează tehnica de calcul. spunem că avem un sistem informaţional cu mecanism de reglare în circuit închis (feed-back). alte componente hardware. Se pot prelucra datele primare şi apoi. Sistemul informaţional Sistemul informatic Figura 3 .

programe. Practic sistemul informaţional ar putea deveni identic cu sistemul informatic. că sistemul informatic este inclus în sistemul informaţional. echipamente electronice. Astfel. fiind o componentă esenţială a acestuia. în vederea îndeplinirii unor anumite obiective şi realizări măsurabile prin criterii prestabilite. proceduri automate şi manuale. putem defini sistemul informatic ca fiind o grupare de oameni. toate mijloacele şi regulile. procedurile ar fi complet automatizate. reunite şi organizate pentru a memora. numai în cazul în care toate fluxurile şi relaţiile informaţionale dintr-o organizaţie. bazate în exclusivitate pe sisteme electronice de calcul. aşa cum este prezentat în figura INTRĂRI Interfaţa de intrare cu Mesaje Documente Întrebări Informaţii diverse SISTEM INFORMATIC Interfaţa de ieşire cu Proceduri manuale Hardware Software de sistem Aplicaţii Date Software IEŞIRI Rapoarte Documente Mesaje Sistemul informaţional Resurse de personal Răspunsuri diverse Sistemul informaţional .Se poate spune deci. prelucra şi transmite date şi/sau informaţii.

care de regulă există în orice sistem informatic. înregistrare şi memorare a datelor. aplicaţiile software sunt divizate în părţi componente care de multe ori utilizează unele programe existente în cadrul software-ului de sistem . . reprezentând dispozitive de culegere. Ca exemplu putem exemplifica cu completarea documentelor.în special cele care se referă la introducerea şi gestiunea datelor. transmitere. calcule tip etc. • Aplicaţii software: programe aplicative alcătuite din grupări ordonate de instrucţiuni specifice fiecărui sistem informatic. • Software de sistem: grupări ordonate de instrucţiuni care permit funcţionarea echipamentelor electronice după dorinţa celui care le utilizează în mod obişnuit software-ul de sistem este specific unui anumit tip de echipament.Figura 4 . • Hardware: echipamente electronice alcătuite dintr-un nucleu central de calcul şi diverse tipuri de periferice. controlul datelor. culegerea datelor şi transpunerea lor într-o formă acceptabilă pentru echipamente. scrierea rezultatelor. • Resurse de personal: operatori şi utilizatori umani. Aceste aplicaţii software sunt cele care folosesc la rezolvarea unor probleme şi aplicaţii specifice şi se recomandă a fi independente de partea hardware a sistemului informatic pentru a putea fi trecute pe sisteme de calcul diferite. Fiind uneori mari şi complexe.Componentele sistemului informatic Trebuie făcute câteva precizări privind componentele unui sistem informatic: Proceduri manuale (neautomate): acele operaţii sau reguli din cadrul sistemului informatic după care se rezolvă o serie de activităţi sau probleme şi care nu impun utilizarea calculatorului. validarea rezultatelor etc.

Pentru aceasta datele unui sistem informatic sunt organizate în baze de date şi bănci de date. astfel încât toate aplicaţiile software ele unui sistem informatic să utilizeze aceleaşi date stocate în acelaşi loc. pregătită.• Date: reprezintă de regulă o colecţie de şiruri de caractere şi imagini ce urmează a fi prelucrate de către aplicaţiile software în vederea transformării lor in informaţii.  Echipamentele de calcul utilizate pentru înregistrarea şi memorarea datelor din baza de date si pentru diverse prelucrări asupra acestor date. O baza de date reprezintă un ansamblu unitar de date structurate şi organizate. a căror gestionare se face printr-un sistem specializat numit sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD).  Procedurile suplimentare (automate şi manuale). necesare pentru gestionarea datelor (în afara celor din SGBD) SISTEM INFORMAŢIONAL SISTEM INFORMATIC . Banca de date a unui sistem informatic este reprezentată de ansamblul format din:  Baza de date. utilizabile de factorul uman eventual în luarea unor decizii. în momentul în care ea este necesară pentru diverse prelucrări specifice. valoare şi denumire. memorată şi actualizată în aşa fel încât. ea sa fie aceeaşi ca formă. introdusă în sistem trebuie să fie definită şi culeasă o singură dată.  Sistemul care o gestionează (SGBD). O caracteristică de bază a unui sistem informatic trebuie să fie faptul că orice informaţie necesară.

Integrarea datelor provenind din sistemul operaţional şi din alte surse se referă la unele aspecte precum:  Convenţii unice privind denumirile datelor . în maniere diferite. raţiunea pentru care acesta este creat. 'f'). putând duce la o babilonie care. Este evident că o aplicaţie pentru analiză va trebui să se bazeze pe o codificare consistentă. . False) etc. Sistemul operaţional este de cele mai multe ori format din subsisteme semiindependente. de echipe diferite. Datele sunt adunate în bănci de date şi/sau baze de date pentru a răspunde nevoilor informaţionale ale întregii organizaţii. 1). asigurând faptul că rapoartele generate pentru diverse compartimente vor conţine aceleaşi rezultate. create la momente diferite.e suficient să ne gândim la nenumăratele variante de a codifica sexul: ('m'. în cele din urmă. (0. (True.SUBSISTEM BANCA DE DATE Baza de date SGBD Sistem de calcul Proceduri Figura 5 .  Modalităţi unice de codificare . este imposibil de folosit pentru analiză. deşi funcţională.Poziţia băncii de date în cadrul sistemului informaţional Integrarea este cel mai important aspect al depozitului de date şi.în sistemul operaţional acestea diferă de la aplicaţie la aplicaţie.

sunt executate de computer. volume. precum şi relaţiile dintre componente. există două categorii de componente: instrucţiuni şi module. Instrucţiunile reprezintă operaţiuni elementare care pentru atingerea obiectivelor funcţiilor de prelucrare orientate pe probleme. temperaturi etc. a timpului etc. 2.  Convenţii clare privind modul de reprezentare a datelor calendaristice. toate trebuie exprimate într-un set unic de unităţi de măsură. ieşirile şi stările sistemului sunt variabile.Instrucţiunile sunt cel mai de jos nivel al operaţiunilor ce pot fi executate de către un limbaj de programare. mai exact proprietăţile acestora vizibile din exterior. referindu-se la anumite caracteristici invariabile ale sistemului.5 Arhitectura unui sistem informatic Arhitectura unui sistem informatic face referire la structura sa. Sistem de unităţi de măsură consistent . În cazul programelor. greutăţi. prin structură se descriu elementele componente ale sistemului.lungimi. conexiunile între acestea precum şi conexiunile elementelor cu sistemul. suprafeţe. .în aplicaţiile tranzacţionale este posibil ca aceleaşi date să fie memorate în moduri diverse. După teoria generală a sistemelor. Aceste componente constituie elementele din care se realizează programele aplicaţiilor. prin gruparea şi selecţia controlată a acestora. În general putem spune că arhitectura unui program defineşte componentele sale. Noţiunea de structură defineşte o ordine relativ stabilă.  Sistem stabil de reprezentare fizică a datelor . Blocurile de astfel de instrucţiuni sunt grupate în aşa fel încât să constituie anumite structuri executabile. . în condiţiile în care intrările.

de regulă. Un modul prezintă trei proprietăţi principale prin intermediul cărora poate fi descris: funcţia. adică funcţia şi interfeţele modulelor. pseudocod. deci la nivelul softului proiecta modulul reprezintă componente de bază. ce apare ca o colecţie sau o formă grupată de instrucţiuni program care reprezintă o unitate de program ce poate fi compilată separat. adică este văzută prin ceea ce se percepe din exteriorul modulului. Interfeţele fac referire la structurile de date transferat între module. Arhitectura unui program face referire numai la proprietăţile componentelor vizibile din exterior. Proprietăţile interne ale componentelor. . ieşirile şi rolul modulului. nu sunt luate în considerare la definirea arhitecturii programelor. logica şi interfaţa.Modulul reprezintă o unitate structurală de sine stătătoare. redaţi sub diferite forme sunt concepuţi pentru prezentarea modului de transformare a intrărilor în ieşiri. ele nefiind vizibile din exterior. Pentru aşi îndeplini funcţia pentru care au fost create. la nivelul programării preocuparea este legată de logica modului.. fără a privi componentele interne ale modulului. Funcţia unui modul face referire la transformările realizate asupra datelor în urma execuţiei acestuia. Paşii algoritmilor (scheme logice. Fiecare modul va avea un singur punct de intrare şi un singur punct de ieşire. Funcţia este tratată în regim de cutie neagră. adică intrările. reprezentate de detaliile logicii algoritmilor din module. Algoritmii de prelucrare. un program sau subprogram. Pentru a forma un program se recurge la gruparea modulelor. tabele sau arbori de decizie) se vor transforma în instrucţiuni ale limbajelor de programare. Logica modulului descrie prelucrările care au loc în interiorul acestuia. în esenţă. modulele primesc anumite date şi transmit rezultatele prelucrării către alte module.

 evidenţiază principalele decizii de proiectare. iar prin integrarea acestor componente sistemul să fie cât mai flexibil. Ultimul aspect relevant. Arhitectura programelor prezintă o mare importanţă în activitatea de proiectare din cauza următoarelor motive:  permite o mai bună comunicare între membrii echipei de dezvoltare a sistemului informatic. al interacţiunilor dintre componentele sale.  oferă un model relativ simplu al structurării sistemului. să îndeplinească cerinţele funcţionale şi criteriile de calitate specifice programelor. Logica modulelor vizează algoritmii de prelucrare ce vor fi implementaţi în vederea obţinerii funcţionalităţii prevăzute pentru fiecare modul în parte. este foarte important ca interfeţele dintre acestea să nu fie prea complicate. Relaţiile dintre modulele unui program se înregistrează pe două planuri: al transferării controlului execuţiei de la un modul la altul şi al transmiterii datelor de la un modul la altul. Proiectarea arhitecturală presupune găsirea soluţiilor privind descompunerea sistemului în părţi componente astfel încât fiecare parte să fie mai puţin complexă în comparaţie cu sistemul ca întreg. asupra calităţii acesteia. proiectarea programelor se împarte în două mari activităţi: proiectarea arhitecturală şi proiectarea logicii modulelor.Din acest punct de vedere. facilitând repartizarea sarcinilor de lucru privind proiectarea şi scrierea programelor. cu impact major asupra activităţilor ulterioare privind dezvoltarea programului şi. în final. În condiţiile în care complexitatea modulelor este rezonabilă. pe baza ei putându-se discuta şi analiza inclusiv aspectele calitative relevante ale programelor. din perspectiva arhitecturii programelor. se referă la natura relaţiilor dintre componente. .

se realizează o mai bună stăpânire a complexităţii. oferind soluţiile cele mal bune de rezolvare a problemei. prin structurarea programelor pe mai multe niveluri de abstractizare. motiv pentru care în procesul proiectării lor trebuie aplicate următoarele principii: • Principiul modularizării . fiabilitate. fără luarea în considerare a aspectelor de detaliu şi irelevante ale realităţii. reprezintă o unitate transferabilă a sistemului informatic. instrumentele şi tehnicile de reprezentare a arhitecturii programelor. • Principiul abstractizării . rezolvarea unei probleme complexe poate fi simplificată prin descompunerea ei în mai multe subprobleme independente. În cadrul proiectării arhitecturale a programelor.a fost introdus odată cu programarea modulară şi reprezintă aplicarea vechiului dicton „divide et impera" în dezvoltarea programelor. flexibilitate şi inteligibilitate.permite descrierea a ce trebuie făcut şi nu cum trebuie făcut. Conform acestui dicton. Primul nivel al unui program este cel . Aplicarea acestui principiu presupune descompunerea unui program în subdiviziuni logice (module) ce pot fi uşor proiectate şi testate separat. căile de obţinere şi criteriile cantitative şi calitative de evaluare a structurii programelor. a căror înţelegere şi rezolvare sunt mai la îndemână. fără a ţine seama de numeroasele detalii ale întregului program. mai simple. Programele trebuie să fie caracterizate prin eficienţă. Astfel. cât şi al reproiectării sistemului. deoarece favorizează reutilizarea componentelor atât în cazul unor sisteme similare. trebuie puse în discuţie organizarea modulelor de program.

sub formă arborescentă.este strâns legat de principiul modularizării. El presupune nu doar descompunerea programului în părţi componente.care constă în descrierea'completă a obiectivelor programului pe toate nivelurile ierarhice de descompunere. • Principiul conformării . Parcurgând în jos programul. exprimată printr-o singură funcţie sau instrucţiune. • Principiul completitudinii . Structura ierarhică reprezintă un mecanism puternic de creare a programelor uşor modificabile.potrivit căruia programele trebuie să fie realizate în conformitate cu cerinţele utilizatorului. în timp ce pe ultimul nivel se găsesc detaliile.mai abstract şi oferă o imagine simplificată a acestuia. ci şi aranjarea lor într-o structură ierarhică. componentele acestuia sunt descrise cu detalii tot mai numeroase. astfel încât modulele situate pe nivelurile inferioare să rămână utilizabile şi să constituie baza unui nou program. Prin această ordonare se obţine un plus de inteligibilitate a programelor elaborate. deoarece permite eventuala renunţare la modulele situate pe un nivel. ARHITECTURA SISTEMULUI MANAGERIAL LA NIVELUL GESTIONĂRII REŢELEI RUTIERE ADMINISTRATOR DRUM PRINCIPIUL MODULĂRII ACTUL DE CONDUCERE (MANAGERIAL) PRINCIPIUL MODUL SERVICIUL TEHNIC MODUL SERVICIUL DE INVESTIŢII ORDONĂRII IERARHICE . • Principiul ordonării ierarhice .

urmărirea periodică a stării tehnice a reţelei administrate în exploatare .întocmirea unui studiu tehnico-economic în vederea justificării fondurilor necesare MANAGERUL PRINCIPIUL ORDONĂRII IERARHICE SERVICIUL INVESTIŢII .identificarea stării tehnice în raport cu reglementările tehnice în vigoare prin interpretarea datelor din teren în vederea stabilirii măsurilor de intervenţie preconizate .măsurători periodice cu echipamente specifice pentru cuantificarea nivelului de degradare în vederea completării BĂNCII DE DATE .PRINCIPIUL COMPLETITUDINII .întocmirea unui stadiu tehnico-economic în vederea justificării fondurilor necesare PRINCIPIUL ABSTRACTIZĂRII .analiza nivelului de serviciu existent .

.E. în vederea alocării fondurilor necesare FONDURI ALOCATE PENTRU INTERVENŢIE LA DRUM PRINCIPIUL ORDONĂRII MANAGER IERARHICE SERVICIUL LICITAŢII CAIET DE SARCINI ORGANIZAREA LICITAŢIEI DE PROIECTARE PRINCIPIUL CONFORMITĂŢII PROIECTANT .întocmirea documentaţiei de finanţare în vederea planificării lucrărilor în planul strategic de intervenţie la reţeaua rutieră MANAGERUL PRINCIPIUL ORDONĂRII IERARHICE MINISTER • analiză în C.T.

.A.FAZA S.IDENTIFICAREA SITUAŢIEI DIN TEREN (EXPERTIZA TEHNICĂ) ELABORAREA DOCUMENTAŢIEI TEHNICE CU SOLUŢII PROPUSE DE INTERVENŢIE . ADMINISTRATOR DRUM ANALIZA SOLUŢIILOR PROPUSE SI DEFINITIVAREA SOLUŢIEI PRINCIPIUL AGREATE FUNCŢIE DE DURATA DE SERVICIU (ÎNTRE DOUĂ RK) ABSTRACTIZĂRII .C.F.FAZA P.PROIECTANT COMANDĂ PENTRU PROIECT FAZA PT+DE+CS PRINCIPIUL CONFORMITĂŢII ADMINISTRATOR DRUM CONSTRUCTOR ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI PENTRU ANGAJARE LICITAŢIE CONSULTANT PRINCIPIUL CONSTRUCTOR COMPLETITUDINII .

stau la baza managementului pentru domeniul rutier şi reprezintă instrumentele principale de lucru pentru personalul decizional. bănci de date. algoritmi de prelucrare.3 Implementarea sistemelor de programare a lucrarilor de transporturilor rutiere [2] întreţinere si a resurselor financiare aferente în domeniul infrastructurii Domeniul proiectării şi modelarea sistemelor de întreţinere în timp la sectorul rutier au fost dezvoltate de Banca Mondială timp de mai bîne de 20 de ani prîn combînaţii între soluţii tehnice si economice la investiţii. II. care are responsabilităţi în direcţia justificării fondurilor necesare. logica modulelor. precum si la elaborarea de standarde si strategii de aplicare. Aceste obiective analizate în programul american . arhitectura programelor. principii de lucru.EXECUŢIA INTERVENŢIILOR CONFORM PROIECTULUI PT+DE+CS PRINCIPIUL CONFORMĂRII RECEPŢIA LUCRĂRILOR ADMINISTRATOR Toate aceste elemente legate de sisteme. programe.

D. în care raportul beneficiu/cost dictează perioditizarea lucrărilor. unde se analizează diverse soluţii şi sunt identificate şi perioditizate soluţii optime.H. a strategiei programării lucrărilor. care să se adapteze mai bine la sistemul informatic.S. pentru a deveni un sistem îmbunatăţit în managementul rutier. În aceasta fază se descriu optimizarea metodelor dezvoltate pentru STRATEGIA şi PROGRAMUL DE APLICARE dupa modelul HDM IV. pentru implementarea lor în documentaţia de execuţie. sub forma unei extensii a modelului H. Noul H. PROGRAMAREA LUCRĂRILOR ŞI PREGĂTIREA PROIECTULUI DE APLICARE.M. III. tipică solicitărilor pe termen lung.M. precum şi programe experimentale pe sectoare predeterminate şi verificări de laborator. ANALIZĂ DURATĂ SERVICIU INTRODUCERE DATE COSTURI MINIME EVALUARE STARE Calcul beneficii DEGRADARE FWD IRI ANALIZĂ PERIOADĂ BUGETARĂ RAPOARTE ANALIZĂ Perioditizare REZULTATE Figura 6 .D.M. III (Highway Developement and Management) au fost dezvoltate de studii internaţionale I.H.O. Planificarea strategică conţine o analiză a reţelei rutiere. IV este un sistem evoluat pentru PLANIFICAREA STRATEGICĂ. unde beneficiile economice ale studiilor efectuate asupra drumului sunt analizate din punct de vedere al priorităţilor. Programarea lucrărilor de intervenţie în cale reprezintă pregătirea şi construcţia bugetului aferent lucrărilor de drumuri pe mai mulţi ani.M. a estimării dezvoltării acestei reţele a previzionării variantelor bugetare şi a scenariilor economice. Întocmirea proiectului de aplicare reprezintă ultimul stadiu.D.D.

Toate elementele precizate se înscriu într-o schema analitică conform HDM IV.7). . precum şi a soluţiilor de remediere cu costuri înglobate( Fig. NIVEL DE DEGRAD ARE Foarte Redus STARE TEHNICA ( Indice de stare) SOLUTIE REMEDIERE Colmatare Badijonare Foarte buna Is =1 00% Redus Buna Is =90 .D Figura 7 În contextul celor prezentate se propune o schemă de analiză la nivelul factorilor de decizie pentru evaluarea stării tehnice la un moment dat pentru un drum luat în studiu.1 00% Tratament A lerta Satisfacator Is =80 . Previzionarea trebuie să conduca la selectarea bugetului eficient şi a indicatorilor de performanţă necesar condiţiilor tehnice ale drumului. cu variante şi nivele de fundamentare. conform figurii 6.90% Covor asfaltic protectie Rau Rea Is =70 -80% Consolidare Foarte Rau Foarte rea Is <70% Refacere structura rutiera COSTURI RELATIVE C3 (Ci ) C2 DRDP C1 DRDP BUGET RESURSE C5 C4 NATIONAL GUVERN A. Lucrările preconizate trebuiesc susţinute de o planificare economică la nivel de administraţie rutieră.N.

P. unde se stabilesc priorităţile. Nivelul de degradare solicită în faza de proiectare un anumit tip de intervenţie în cale. obiectiv primordial în activitatea lucrătorilor din sectorul rutier. după investigaţii în teren se determină indicii de stare la nivel de bancă de date D.D..În schema de lucru se propune un ciclu de analiză – investigare tehnico – economică. (Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri). este necesară o investigare permanentă în teren şi intervenţii pentru remediere la timp. precum şi resursele aprobate. Cu aceasta ocazie se stabilesc şi costuri înglobate exprimate în schema prin costuri relative (globale). Din această cauză.N.D. În cazul prezentat. în vederea păstrării zestrei drumului existent prin lucrări de protecţie şi menţinere a calităţii suprafeţei de rulare la nivelul reglementărilor în vigoare.D. pentru a nu se ajunge la aceste nivele de abordare. Astfel. . (Administraţia Naţională a Drumurilor). cheltuielile aferente la nivelul C 4 şi C5 pentru consolidarea structurii rutiere sau reconstrucţie afectează sume necesare mari. Acestea la rândul lor influenţează politica bugetară la nivel central. care sunt la dispoziţia guvernului respectiv la nivel de buget naţional.R. În acest fel se menţin condiţiile de siguranţa a circulaţiei şi de confort la parcurgerea traseului de către contribuabil.R. funcţie de care se întocmesc rapoarte de necesitate către A.P. dacă lucrările de întreţinere curente influenţează bugetul alocat la nivel de D.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful