TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR CAPITOLUL 1 OBLIGAŢIA CIVILĂ 1.1.

Noţiunea de obligaţie

Luând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit noţiunea de obligaţie, Codul civil român din 1865, ca de altfel şi alte coduri civile europene, ca cel austriac din 1811, cel elveţian din 1907 sau Codul federal elveţian al obligaţiilor din 1881 şi apoi din 1911, nu au definit această instituţie juridică.1 Acest lucru se explică prin adoptarea de către redactorii codurilor respective a renumitei definiţii a obligaţiei din INSTITUTELE lui Justinian, care a definit obligaţia astfel: „ obligatio est juris vinculum quo necesitate adstringimur, alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis jura.” În aceste condiţii, sarcina definirii obligaţiei civile a revenit doctrinei. Astfel au fost formulate mai multe definiţii: „ Obligaţia este o legătură juridică între două sau mai multe persoane, în virtutea căreia, o parte, numită debitor, se obligă faţă de alta, numită creditor, la executarea unei prestaţiuni pozitive sau negative, adică la un fapt sau la o abstenţiune.”2 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căreia o persoană este ţinută să dea, să facă sau să nu facă ceva în favoarea unei alte persoane.”3 „Raportul juridic de obligaţie poate fi definit ca acel raport în baza căruia o persoană, numită creditor, poate pretinde altei persoane, numită debitor, efectuarea unei anumite prestaţiuni.”4 „Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană, numită creditor, are dreptul de a pretinde de la altă persoană, numită debitor, o anumită prestaţiune, pe care acesta este îndatorat a o îndeplini.”5 „Obligaţia este raportul de drept civil în care o parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte părţi, numită debitor, să execute o prestaţie sau mai multe prestaţii, ce pot fi de a da, a face sau a nu face , de regulă, sub sancţiunea constrângerii de stat.”6 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană numită debitor este ţinută faţă de alta, numită creditor, la datoria de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bună voie.”7 „ Obligaţia este acel raport juridic în temeiul căruia o persoană – numită creditor – poate să pretindă unei alte persoane – numită debitor – să-i facă o prestaţie pozitivă sau negativă, iar în caz de neîndeplinire s-o poată obţine în mod forţat.”8 „Obligaţia – în sens larg – este, aşadar, acel raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor – şi căruia
1 2

Ioan Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1984, pag. 14; Constantin Hamangiu, I. Rosetti – Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. II, Ed. Naţională S. Ciornei, Bucureşti, 1929, pag. 511; 3 Tudor R . Popescu, Petre Anca, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 9; 4 Renee Sanilevici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Iaşi, 1976, pag. 2; 5 Ioan Albu, op. cit., pag. 14; 6 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag. 10; 7 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Actami, Bucureşti, 2000, pag. 9; 8 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 10;

2 îi revine îndatorirea corespunzătoare – a da, a face sau a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bunăvoie.”9 În raport de definiţiile enunţate, putem defini obligaţia civilă ca fiind raportul juridic în baza căruia creditorul are dreptul să pretindă debitorului să execute prestaţia corelativă de a da, a face sau a nu face ceva. 1.2. Elementele raportului juridic obligaţional

În literatura de specialitate10, raportul juridic este definit ca acea legătură socială, reglementată de norma juridică, conţinând un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi, determinaţi, legătură ce este susceptibilă de a fi apărată pe calea coerciţiunii statale. Raportul juridic civil este o specie de raport juridic – relaţia socială patrimonială sau napatrimonială, reglementată de norma de drept civil – caracterizat prin caracter social, voliţional şi poziţia de egalitate juridică a părţilor11. Ca orice raport juridic, raportul juridic obligaţional prezintă trei elemente structurale: subiectele, conţinutul şi obiectul. 1.2.1. Subiectele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic de obligaţie sunt persoanele fizice şi persoanele juridice, ca titulare de drepturi subiective civile şi obligaţii corelative, precum şi statul, atunci când participă la raporturile juridice civile, ca subiect de drept civil. Subiectul activ se numeşte creditor, iar subiectul pasiv se numeşte debitor, denumiri care sunt folosite, cu caracter general, în toate raporturile obligaţionale, indiferent de izvorul obligaţiei., fiind termeni proprii teoriei generale a obligaţiilor. Atunci când ne raportăm la izvoarele concrete ale obligaţiilor, subiectele poartă denumiri specifice: vânzător şi cumpărător, în cazul contractului de vânzare – cumpărare, donator şi donatar, în cazul contractului de donaţie, locator şi locatar, în cazul contractului de locaţiune. Există raporturi de obligaţii în care o parte este numai creditor, iar cealaltă parte numai debitor. De exemplu, în cazul contractului de împrumut, împrumutătorul este numai creditor, iar împrumutatul numai debitor. De cele mai multe ori, raporturile de obligaţii au un caracter complex, subiectele având calităţi duble. De exemplu, în cazul contractului de vânzare – cumpărare, vânzătorul este creditor al preţului şi debitor al obligaţiilor de transmitere a dreptului de proprietate şi de predare a lucrului vândut, iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului şi debitorul preţului. 1.2.2. Conţinutul raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional este alcătuit din dreptul de creanţă care aparţine creditorului şi obligaţia corelativă acestui drept, care incumbă debitorului. Raportul de obligaţie poate fi, din punct de vedere al conţinutului, simplu, atunci când o parte are numai drepturi, iar cealaltă parte numai obligaţii sau complex, atunci când ambele subiecte au atât drepturi cât şi obligaţii.
9

Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 3; 10 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti, 1997, pag. 289; 11 Gheorghe Beleiu, Drept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. „ Şansa”, Bucureşti, 1994, pag. 63-64;

3 Conţinutul raporturilor juridice de obligaţii este determinat prin voinţa părţilor, atunci când izvorul obligaţiei este contractul civil, respectiv legea, în cazul în care izvorul obligaţiei este fapta juridică ilicită cauzatoare de prejudicii. 1.2.3. Obiectul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic de obligaţie constă în ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor şi acesta trebuie să îndeplinească, adică însăşi prestaţia.12 Obiectul obligaţiei poate fi concretizat într-o prestaţie pozitivă – a da, a face – sau într-o abţinere sa inacţiune – a nu face ceva ce ar fi putut să facă în lipsa obligaţiei asumate13. Indiferent de felul prestaţiei, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să aibă natură juridică, să fie destinată creditorului, sau persoanei desemnate de către acesta, să prezinte interes pentru creditor, sau persoana desemnată de către acesta, să fie posibilă, să fie determinată sau determinabilă şi să fie licită. 1.3. Clasificarea obligaţiei civile

Clasificarea obligaţiilor se realizează în funcţie de următoarele criterii: • izvorul obligaţiei, • obiectul obligaţiei • opozabilitatea obligaţiei • sancţiunea juridică • după cum sunt sau nu afectate de modalităţi 1.3.1. Clasificarea obligaţiilor după izvoare Dacă avem în vedere criteriul izvorului lor, obligaţiile se clasifică astfel: • Obligaţii născute din acte juridice - obligaţii născute din acte juridice unilaterale; - obligaţii născute din contracte; • obligaţii născute din fapte juridice - obligaţii care rezultă din fapte juridice licite: - obligaţii născute din îmbogăţirea fără just temei; - obligaţii născute din gestiunea de afaceri; - obligaţii născute din plata nedatorată; - obligaţii care rezultă din fapte juridice ilicite 1.3.2. Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor O primă clasificare, în funcţie de acest criteriu, ne permite să distingem trei categorii de obligaţii: - obligaţii de a da; - obligaţii de a face; - obligaţii de a nu face. Obligaţia de a da ( aut dare) înseamnă îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real.
12 13

Ioan Albu, op. cit., pag.34; Gabriel Marty, Pierre Raynaud, Droit civil, Les obligations, Sirey, Paris, 1962, pag. 7; Alex Weill, Droit civil, Les obligations, Dalloz, Paris, 1971, pag. 1;

ce revine celorlalte subiecte de drept. Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor După gradul de opozabilitate. dacă nu şi-ar fi asumat o asemenea obligaţie. faţă de proprietarul vecin. de exemplu. obligaţiile se clasifică în: • Obligaţii obişnuite. Această obligaţie are un conţinut diferit după cum este corelativă unui drept real sau unui drept de creanţă. debitorul asumându-şi îndatorirea de a obţine. constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la ceva ce ar fi putut să facă. În cadrul aceluiaşi criteriu de clasificare. prin care medicul se obligă să acţioneze cu toată prudenţa şi diligenţa pentru însănătoşirea pacientului. predarea unui lucru este obligaţie de a face. de a se abţine să facă ceva de natură a aduce atingere exerciţiului dreptului de către titularul acestuia. obligaţiile se mai pot clasifica şi în obligaţii pozitive – obligaţiile de a da şi obligaţiile de a face – şi obligaţii negative – obligaţiile de a nu face -. De exemplu. obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra lucrului vândut. obligaţia medicului născută din contractul dintre medic şi pacient.4 O asemenea obligaţie este. proprietarul unui teren.14 Începând cu a doua jumătate a secolului XX. Obligaţia de a nu face (aut non facere) constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la o anumită acţiune. Obligaţia de a face (aut facere) reprezintă îndatorirea care revine subiectului pasiv. În dreptul civil a da are un alt înţeles decât în limbajul obişnuit. • Obligaţii reale. a presta un serviciu sau de a preda un lucru. 14 Art. în depărtare de doi metri. pentru arborii înalţi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii. obligaţia vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru determinat sau. preluată apoi şi de doctrina noastră. 1. generală şi negativă. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. Obligaţia de diligentă (sau de mijloace) constă în îndatorirea debitorului de a depune toată stăruinţa pentru obţinerea unui anumit rezultat. decât la depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri. un rezultat bine determinat. obligaţiile au fost clasificate în obligaţii determinate şi obligaţii de diligenţă. De exemplu. Pentru dreptul civil. după obiectul lor. obligaţia cărăuşului de a transporta marfa la o anumită destinaţie. ca obligaţie corelativă unui drept real. de a executa o lucrare. obligaţia pe care şi-o asumă prin contract.3. ca obligaţie corelativă unui drept de creanţă. A nu face. de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi. cu excepţia titularului dreptului real. obligaţia proprietarului vecin. 607 Cod civil prevede că „ nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi. De exemplu. fără a se obliga la realizarea acelui rezultat. de a nu sădi pomi la o distanţă mai mică de 10 m de linia hotarului despărţitor. în care a da înseamnă a preda un lucru.” . în cazul unui contract de transport. constă în îndatorirea. precum şi a celorlalte persoane. A nu face. sub aspectul obiectului şi scopului urmărit. desfăşurând o anumită activitate. De exemplu. Obligaţia determinată (sau de rezultat) este o obligaţie strict personală. denumit debitor. obligaţia vânzătorului de a preda cumpărătorului lucrul ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare. • Obligaţii opozabile şi terţilor. în doctrina franceză.3. de a nu încălca dreptul de proprietate al vecinului. De exemplu.

. încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul bunului va fi obligat să respecte acest drept. cu excepţia cazului în care în contractul de locaţiune s-a prevăzut desfiinţarea acesteia din cauza vânzării.1441 Cod civil17. legea sau convenţia părţilor. Obligaţia civilă obişnuită este obligaţia care incumbă debitorului faţă de care s-a născut. pag. sunt accesorii ale acestuia şi se transmit o dată cu bunul.4. Obligaţiile opozabile şi terţilor . op. care dacă nu sunt respectate atrag sancţiunile prevăzute de art.24. 17 Art. Obligaţie propter rem legală este cea prevăzută de art. 15 16 Corneliu Bîrsan. Obligaţia civilă imperfectă.74 din Legea nr.169/1997. modificată şi republicată în temeiul art.299/27. de a efectua lucrările necesare exerciţiului servituţii. publicată în M.VII din Legea nr. iar celelalte categorii de obligaţii sunt excepţii. afară numai când desfiinţarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune. numită şi obligaţie naturală.scriptae in rem. se caracterizează prin faptul că sunt atât de strâns legate de posesia unui bun. Menţionăm în acest sens obligaţia cumpărătorului unui bun ce formează obiectul unui contract de locaţiune.18/199116 republicată. dar dacă a fost executată de bună voie.cit. Obligaţiile reale . 1441 Cod civil dispune că „ dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor După sancţiunea lor juridică. Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. fără nici o formalitate specială pentru îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară. Indiferent de izvorul lor. cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare. în caz de neexecutare de către debitor. Obligaţie propter rem convenţională este. Legea nr. nr.propter rem . dar cu dată certă.18/1991 a fondului funciar. obligaţia proprietarului unui fond aservit.5 Obligaţia civilă obişnuită reprezintă regula.” .cunoscute sub denumirea de obligaţii reale de a face.3. obligaţiile se clasifică în: obligaţii civile perfecte. 1. deşi nu a participat direct şi personal la naşterea raportului obligaţional. Obligaţia civilă perfectă este acea obligaţie a cărei executare este asigurată. sunt îndatoriri ce revin deţinătorului unui bun determinat şi care au ca izvor legea sau convenţia părţilor.1997. asumată în momentul constituirii unei servituţi de trecere. cumpărătorul este obligat să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare.Of. printr-o acţiune în justiţie şi obţinerea unui titlu executor ce poate fi pus în executare silită.75-76 din aceeaşi lege. care impune tuturor deţinătorilor de terenuri agricole obligaţia de a asigura cultivarea acestora şi obligaţia de a asigura protecţia solului. obligaţii civile imperfecte.11. debitorul nu mai are posibilitatea să ceară restituirea prestaţiei. este acea obligaţie care nu poate fi executată silit. întrucât afost făcută prin act autentic sau prin act privat. aceste obligaţii reale grevează dreptul asupra terenului. de exemplu.15 Din definiţia dată rezultă că obligaţiile propter rem pot fi legale sau convenţionale. reglementată în art.

delictul este o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită cu intenţie. Plata lucrului nedatorat constă în fapta unei persoane de a plăti unei persoane o datorie inexistentă sau pe care nu o avea. fără a primi mandat din partea altei persoane. obligă pe cel care a cauzat prejudiciul din vina sa. Modalităţile care afectează o obligaţie civilă sunt termenul şi condiţia. 942 Cod civil ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. 986 Cod civil. 1. Contractul este definit în art.6 În legislaţia noastră civilă sunt reglementate expres două cazuri de obligaţii naturale. obligaţiile se clasifică în: . Gestiunea de afaceri constă în fapta unei persoane care. cvasicontractele. . în timp ce cvasidelictul este o faptă ilicită săvârşită fără intenţie. 167/1958 „ debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris. 2 Cod civil. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. administrează – gerează – interesele acesteia. în art. . să-l repare. nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei. iar obiectul constă într-o singură prestaţie. 20 alin. Astfel. 1092 1 Cod civil. Obligaţiile simple sunt obligaţiile neafectate de modalităţi şi reprezintă raporturi juridice obligaţionale care au un creditor şi un debitor.3.4. Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile După cum sunt sau nu afectate de modalităţi.gestiunea de afaceri sau gestiunea intereselor altuia.4. potrivit art.” 19 Art. datorită împrejurării că au produs un prejudiciu altei persoane.obligaţii simple. ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii. din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi. care prezintă particularităţi în ceea ce priveşte subiectele. prevede că „ orice plată presupune o datorie.” . respectiv art. dând naştere la obligaţii reciproce. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă18. un fapt licit şi voluntar.obligaţii complexe. Ele se mai numesc obligaţii pure şi simple. fără însărcinare prealabilă. care dă naştere obligaţiei de restituire Delictul şi cvasidelictul sunt definite în art. 1 din Decretul nr. din neglijenţă sau imprudenţă. Potrivit Codului civil. Deosebirea dintre delict şi cvasidelict constă în forma vinovăţiei. 18 Conform art. care au fost achitate de bună voie. În această categorie sunt incluse: . 1 din Decretul nr. Cvasicontractul este. 20 alin. Izvoarele obligaţiilor Prin izvor de obligaţie se înţelege sursa acestuia. obiectul şi efectele lor.19 1. delictele. sunt considerate izvoare de obligaţii contractele. Obligaţiile complexe sunt acele obligaţii afectate de modalităţi. Ne aflăm în prezenţa gestiunii de afaceri ori de câte ori o persoană îndeplineşte. produc efecte ireversibile şi se execută imediat după ce au luat naştere. un act în interesul altei persoane. 998 – 999 Cod civil ca fiind fapte ilicite care.plata lucrului nedatorat sau plata indebitului. Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale. adică actul juridic sau faptul juridic care dă naştere unui raport juridic obligaţional. 1092 alin. cvasidelictele şi legea.

942. direct şi nemijlocit.contractul. bunici şi nepoţi. . 142. Sursa de inspiraţie a Codului civil român în definirea contractului a constituit-o Codul civil italian. altul decât un drept personal. contract şi convenţie.fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudicii.acte juridice: .actul juridic unilateral. precum şi între celelalte persoane prevăzute de lege. 1101 din Codul civil francez. obligaţia de întreţinere reglementată de art.7 Legea este considerată izvor de obligaţie în măsura în care prin lege se nasc. În sistemul francez22. deoarece nu face referire şi la actul juridic unilateral. 1098 aceeaşi definiţie adoptată în art. modificarea sau stingerea unui drept. să facă sau să nu facă ceva. respectiv inexactă. cel care adoptă şi adoptat. reprezentând acordul de voinţă ce are ca obiect modificarea sau stingerea unei obligaţii ori crearea. cit.19. pag.fapte juridice: . 86 Codul familiei. fraţi şi surori. 942 contractul ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. De exemplu. Dalloz. potrivit căruia contractul este o convenţie prin care una sau mai multe persoane se obligă să dea. Francois Terre. se consideră că noţiunea de convenţie este mai largă. nereprodus de Codul nostru civil. cu motivarea că este incompletă. părinţi şi copii. 20 Art.” 21 Tudor R. 1986. străbunici şi strănepoţi. 86 alin. Petre Anca.1. Droit civil. care prevedea în art. obligaţii civile.20 În doctrină21 a fost criticată această clasificare a izvoarelor de obligaţii. CAPITOLUL 2 CONTRACTUL 2. 1 Codul familiei dispune că „obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie. pag. Definiţia contractului Codul civil defineşte în art. . . Paris. Titlul III din Cartea a III –a din Codul civil român.fapte juridice licite. op. Popescu. întemeiată pe dispoziţiile art. Les obligations. pentru că nu există consecinţe diferite în cazul delictului şi cvasidelictului. intitulat „ Despre contracte sau convenţii” a generat în doctrină o problemă în legătură cu existenţa sau inexistenţa unor deosebiri între cele două noţiuni. 22 Alex Weill. .. Având în vedere criticile formulate. s-a impus clasificarea izvoarelor de obligaţii în: .

Corneliu Bîrsan. în măsura în care este rezultatul voinţei părţilor. Cantacuzino. După cum am arătat în definiţia contratului civil . au consacrat.16.. pag. Petre Anca. adică întâlnirea concordantă a două sau mai multe voinţe individuale. interpretarea contractului trebuie să se facă după intenţia comună a părţilor (art.977 Cod civil. cu condiţia de a nu aduce atingere ordinii publice şi bunelor moravuri. op. Bucureşti. • orice contract.ci ca pe o libertate pe care o condiţionează şi o determină viaţa socială şi dispoziţiile legale.1986. iar.Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil.este strâns legată de evoluţia dreptului de proprietate. locaţiunea . convenţia este acordul de voinţă realizat cu scopul de a produce efecte juridice.donaţia. capacitatea omului de a-şi planifica.8 În cuprinsul Codului civil român . iar contractul este convenţia care dă naştere unei obligaţii.. modifică sau stinge drepturi şi obligaţii” Din definiţia elaborată în literatura de specialitate se poate observa că accentul se pune pe efectele juridice produse de contract . 2. op. Principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor poate fi sintetizat astfel: • fundamentul forţei obligatorii a contractului îl constituie voinţa părţilor. contractul este specia. etc. pag.23 Deoarece Codul civil se referă la noţiunea largă a efectelor contractului .5 din Codul civil dispune că persoanele sunt libere. cit. Elementele dreptului civil. de a-şi organiza. potrivit altor autori 25.47 Constantin Stătescu. S-a afirmat că dacă convenţia este genul.) Reglementările cuprinse în Codul civil cu privire la voinţa oamenilor în domeniul contractelor şi al obligaţiilor contractuale. în literatura juridică s-a încercat o delimitare a convenţiei faţă de contract. Cartea Românească.se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii. termenul de contract este sinonim cu acela de convenţie.. este just şi legitim. Tudor R. elementul specific al acestuia este acordul de voinţă al părţilor . fără a enumera aceste efecte ). Acest principiu nu trebuie înţeles ca fiind o libertate în general . asigurările. Acordul de voinţă intervenit între două sau mai multe persoane este considerat ca având putere de lege între aceste persoane . ceea ce numeşte . pe câtă vreme alţi autori se referă numai la scopul contractului (acela de a produce efecte juridice. „contractul este acordul de voinţă care dă naştere. deosebirile constând în aceea că unii autori includ în definiţia contractului civil toate efectele. unii autori24 au definit contractul sau convenţia ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice” O definiţie cuprinzătoare este aceea potrivit căreia : „prin contract se înţelege acordul de voinţă între două sau mai multe persoane. să încheie orice fel de contracte şi să creeze orice fel de obligaţii.principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor. 26 . 1921. Bucureşti. prin simpla lor voinţă.25 Ion Dogaru. Ed. Valenţele juridice ale voinţei.ca de altfel însăşi evoluţia dreptului civil . în sfârşit . în caz de litigiu. • contractul are putere de lege între părţile contractante. adică un raport juridic de obligaţii” şi . Contractul civil este folosit în cele mai diverse raporturi dintre persoane fizice şi juridice: vânzarea-cumpărarea de bunuri. depozitul. 23 24 25 Matei B. Popescu. împrumutul . Art. Datorită acestui fapt. cu intenţia părţilor de a produce efecte juridice. Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică.pag. 47. Voinţa definită ca „ o capacitate a omului de a propune scopuri şi de a-şi realiza idealuri pe calea unor activităţi care implică învingerea unor obstacole.. prin care se nasc .2. Frecvenţa acestor contracte . efectua şi controla activitatea în vederea realizării scopurilor”26 are un rol deosebit în materie de contracte civile şi obligaţii contractuale . cit. pag.

derivând din nivelul dezvoltării sociale la momentul respectiv. 2. Între această categorie juridică generală – al cărei conţinut este concretizat în însăşi definiţia pe care am dat-o contractului – şi diferitele specii de contracte. lăsându-se la o parte particularităţile şi toate celelalte laturi specifice în teoria şi practica dreptului a fost determinată categoria juridică a contractului.3. dar cuprinzător. • nu se pot exercita drepturile subiective decât potrivit scopului lor economic şi social(art. ordinea de drept constituită. care este valabil pentru toate contractele sinalagmatice. Clasificarea contractelor civile 2. • .1-3 din Decretul nr. în înseşi denumirile date acestor tipuri. toate nenumăratele contracte speciale se încadrează în diferite tipuri. vom cunoaşte.Importanţa clasificării contractelor civile Clasificarea contractelor civile ne dă posibilitatea să înţelegem că diferitele contracte existente se încadrează în diferite tipuri ale căror caracteristici pot fi exprimate în înseşi denumirile date acestor tipuri.31/1954). 2. • după scopul urmărit de părţi. de exemplu. ale căror caracteristici pot fi exprimate succint. Categoria juridică pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sferă foarte bogată. fără deosebire. se interpune o anumită clasificare.în sensul unei depline libertăţi de fond şi de formă. • după efectele produse. • după conţinutul lor.2. Clasificarea ne dă putinţa să înţelegem că. Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip.1. Ea înglobează o varietate deosebită de specii de contracte.ci ea se poate manifesta în următoarele limite: • morala existentă la momentul potrivit .3. în fond. că acelui contract i se va aplica un anumit regim juridic. • după modul de executare. precum şi din lege. • după corelaţia existentă între ele.3. • necesitatea social politică . principiile dreptului . Criterii de clasificare a contractelor civile. clasificare ce ne va permite o mai justă caracterizare a fiecărei specii particulare de contract. Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip. Principalele criterii de clasificare a contractelor civile sunt următoarele : • după modul de formare . ca izvor de obligaţii civile. Voinţa juridică a părţilor contractante nu este nelimitată . fără să fie necesar să facem alte precizări. întemeiată pe diferite criterii generale. Toate clasificările generale la care ne vom referi în continuare sunt necesare tocmai pentru că reduc la un limbaj sintetic o varietate nesfârşită de forme juridice. Când calificăm. un contract bilateral sau sinalagmatic. Abstrăgându-se din aceste specii cele mai generale caractere .9 principiul autonomiei de voinţă afirmă deplina libertate contractuală .

subrogaţia în drepturile creditorului consimţită de debitor (art.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). fără ca acestea din urmă să se oblige.2. Corneliu Bîrsan. este suficientă pentru încheierea valabilă a contractului. 1. pag.3.2 alin. Băicoinau. op. Nerespectarea acestei forme este sancţionată cu nulitatea absolută a contractului. contractul de împrumut. 29 . 2 din Legea nr. cit. dar aceasta nu pentru valabilitatea contractului . schimbul de terenuri ( art. dar acest acord nu este urmat sau însoţit şi de remiterea materială a lucrului . 489. art.” De exemplu. Sunt incluse în categoria contractelor reale: comodatul . contractele se clasifică în contracte unilaterale şi contracte bilaterale (sinalagmatice). contracte solemne şi contracte reale . o promisiune unilaterală de a contracta 2. contractul de arendare scris (art. este necesară şi remiterea materială a obiectului prestaţiei uneia din părţi28. Aceste contracte se consideră încheiate numai în momentul predării sau remiterii bunului la care se referă. sunt contacte unilaterale contractul de donaţie. depozitul . 1 şi art.12 alin. ci pentru a asigura mijlocul de probă privind încheierea şi conţinutul contractului. împrumutul de consumaţie .1107 pct. 6 din Legea nr. care reprezintă regula în materie de încheiere a contractelor. legea arendării).10 • în raport de nominalizarea în legislaţia civilă. În cazul acestor contracte. Contractele consensuale sunt acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor (solo consensu) . contractul de depozit gratuit. Uneori .2. op. 2 Cod civil). Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la obligaţii numai în sarcina unei părţi. manifestarea de voinţă a părţilor. Hamangiu.1 Clasificarea contractelor după modul de formare După acest criteriu. pag. nu ne aflăm în prezenţa unui contract real . Potrivit art. C. fără nici o formalitate27. cit. 2.1772 Cod civil) . 54/1998). 12 alin. Contractele reale sunt acele contracte pentru a căror formare. Contractele solemne sunt acele contracte pentru a căror încheiere şi valabilitate se cere nu numai acordul de voinţă ci şi respectarea unei anumite forme cerute de lege. contractul de transport. vânzarea-cumpărarea de terenuri situate în intravilan sau extravilan (art. Stătescu. 27 28 C. Al. ipoteca convenţională (art. contractul de gaj. de regulă. ci a unei convenţii nenumite . pe lângă acordul de voinţă al părţilor. 944 Cod civil „ contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane. neînsoţită de nici un fel de formă. căci respectarea unei anumite forme este o condiţie de validitate a contractului (ad validitatem).813 Cod civil). părţile înţeleg să consemneze în scris acordul lor de voinţă . contractele civile se clasifică în contracte consensuale . care. I. 3 şi art. Clasificarea contractelor după conţinutul lor În raport de conţinutul lor. Dacă se realizează acordul de voinţă al părţilor (chiar în formă autentică ) .3. Sunt solemne următoarele contracte :donaţia (art. Rosetti – Bălănescu.2. este forma autentică. 16/1994. gajul . 14 din Legea nr.

1180 Cod civil. conform art. contractul de transport. după definiţia dată în art. Ed. Raluca Dimitriu. la a cărui încheiere. cu titlu oneros. Acest tip de contract se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor.141 Brânduşa Ştefănescu. 2002. cu titlu oneros. vânzătorul este creditorul obligaţiei de plată a preţului şi debitorul obligaţiei de predare a lucrului vândut. Bucureşti. incerte. în dublu exemplar. numai în cazul contractelor sinalagmatice întâlnim excepţia de neexecutare. 2001. în cazul contractelor unilaterale având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen. Art. înscrisurile sub semnătură privată prin care se constată contracte sinalagmatice trebuie să fie făcute. conform art. 947. 943 Cod civil. contractul de rentă viageră Contractul cu titlu gratuit este acel contract prin care se procură un folos patrimonial. All Beck.3. De exemplu. în art.11 Contractul unilateral nu se confundă cu actul juridic unilateral. Ed. contractul de închiriere. în schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte părţi. Partea generală. pentru una sau toate părţile.3. între contractul comutativ şi contractul aleatoriu. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. Contractul este aleatoriu când echivalentul depinde. 1179 Cod civil. contractul de schimb. De exemplu. contractul de antrepriză. este acel contract în care părţile se obligă reciproc una către alta. Este aleatoriu. Sunt contracte cu titlu oneros contractul de vânzare – cumpărare.140 .etc. Codul civil distinge. Lumina Lex. Întinderea uneia sau cel puţin a uneia dintre prestaţii depinde de hazard. Sunt contracte bilaterale contractul de vânzare. acel contract. 29 30 Gabriel Boroi. Importanţa clasificării contractelor în unilaterale sau bilaterale : • din punct de vedere al efectelor. contractul de locaţiune. existând şansa unui câştig sau riscul unei pierderi. nu şi întinderea acestora. rezilierea şi riscul contractului. care este rezultatul voinţei unei singure părţi. Contractul cu titlu oneros este acel contract prin care. acestea trebuie să poarte menţiunea „bun şi aprobat”. contractul de vânzare – cumpărare. De exemplu. contractul de locaţiune. • din punct de vedere al probelor. fără a se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb. Persoanele. 268.29 Astfel. datorită unei împrejurări viitoare. 2. de un eveniment incert. contractul unilateral se formează în baza acordului de voinţă dintre părţi. Drept civil pentru învăţământul superior economic. 945 Cod civil. la a cărui încheiere părţile cunosc numai existenţa obligaţiilor. contractul de asigurare.30 Contractul bilateral (sinalagmatic). părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor. contractul de asigurare. în timp ce actul unilateral presupune o singură manifestare de voinţă. contractele sunt cu titlu oneros şi cu titlu gratuit.” . pag. Drept civil. Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi După scopul urmărit de părţi. rezoluţiunea. 947 Cod civil „ Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci când obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte.31 Este comutativ acel contract. se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial. iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului vândut şi debitorul obligaţiei de plată a preţului. Bucureşti. chiar dacă ulterior se stabilesc obligaţii numai în sarcina unei dintre părţi.2. 31 Potrivit art. defineşte contractul cu titlu oneros ca fiind acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj. pag.

32 33 Tudor R.. pag. 946 Cod civil. Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte prin care se constituie sau se transmite un drept real (dreptul de proprietate. comodatul.40-41.. • contractele cu titlu gratuit se prezumă că se încheie intuitu personae.contracte constitutive sa translative de drepturi. un avantaj celeilalte. de asemenea. dreptul de servitute. Constantin Stănescu.56. chiar dacă au încuviinţarea ocrotitorilor legali şi a Autorităţii tutelare. • moştenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donaţiilor la masa succesorală pentru stabilirea rezervei succesorale şi pot să ceară reducţiunea lor în cazul în care depăşesc cotitatea disponibilă. Clasificarea contractelor după efectele produse În funcţie de efectele produse33. cea dea doua grupă cuprinde: . Contractele cu titlu gratuit se subclasifică în contracte dezinteresate şi liberalităţi. op. dreptul de uz. contractele se clasifică în două grupe: 1. Contractele generatoare de drepturi de creanţă sunt acele contracte prin care iau naştere raporturile juridice obligaţionale.contracte declarative de drepturi. fără echivalent. • în cazul contractelor cu titlu oneros. introdusă de creditori. pag. 2. legea interzice reprezentanţilor legali să facă donaţii în numele celor pe care îi reprezintă şi. Importanţa acestei clasificări constă în următoarele: • în scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu. de aceea eroarea asupra persoanei constituie cauză de anulare a contractelor.32 2. Contractul dezinteresat este acel contract cu titlu gratuit.contractele generatoare de drepturi de creanţă. prin care una din părţi procură celeilalte părţi un folos patrimonial.. 30. interzice minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.12 Potrivit art. cit. cit. • sub sancţiunea nulităţii absolute. Corneliu Bîrsan. pag. se exercită în condiţii mult mai uşoare decât atunci când se intentează împotriva contractelor cu titlu oneros încheiate de debitor cu terţe persoane. .3. contractul de depozit neremunerat. cit. 39 – 40. De exemplu. fără să-şi micşoreze patrimoniul. legea prevede că donaţia trebuie încheiată în formă autentică. Contractul de donaţie reprezintă un exemplu de liberalitate. dreptul de uzufruct. Liberalităţile sunt contracte cu titlu gratuit. op. cit. . op. dreptul de superficie). • revocarea contractelor cu titlu gratuit. Sunt contracte cu titlu gratuit: contractul de donaţie. contractul de mandat gratuit.2. obligaţiile părţilor şi răspunderea lor contractuală sunt reglementate cu mai multă severitate decât în cazul contractelor cu titlu gratuit. Popescu. prima grupă cuprinde: . să facă donaţii. contractul de împrumut fără dobândă. . prin care una din părţi îşi micşorează patrimoniul prin folosul patrimonial procurat celeilalte părţi. Petre Anca.contractele constitutive sau translative de drepturi reale. op.4. contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una din părţi voieşte a procura. prin acţiunea pauliană. Pompil Drăghici. contractul de mandat gratuit. pag.. Liviu Pop. Ion Dogaru.

contractul de mandat. Conţinutul acestor contracte este stabilit de părţi. Teoria generală a obligaţiilor. contractul de tranzacţie. De exemplu. Bucureşti. De exemplu. În cazul acestor contracte. Bucureşti. Contractele declarative de drepturi sunt acele contracte care au ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept preexistent. 1998. etc. Drept civil.13 Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care produc efecte ex nunc (pentru viitor) din momentul încheierii lor. Clasificarea contractelor după modul de executare În funcţie de modul de executare contractele pot fi contracte cu executare imediată şi contracte cu executare succesivă34.29. fie prin combinarea unor elemente specifice unor contracte numite. independent de orice contract numit. 1. efectele desfiinţării se produc şi pentru trecut. • în cazul desfiinţării unui contract cu executare succesivă. în cazul contractelor cu executare imediată şi rezilierea. contractul de ipotecă convenţională. contractul de donaţie. Obligaţii. contractul de gaj. Drepturi reale. Drept civil. • calculul prescripţiei extinctive este diferit. simpla calificare şi încadrare într-un anumit tip de contract este suficientă pentru a-i cunoaşte regimul juridic. Contractele cu executare imediată sunt acele contracte care presupun o executare instantanee. contractul de vânzare – cumpărare. pag. 2. 2003. 34 Paul Mircea Cosmovici. fie prin introducerea unor elemente noi. pag. Cristian Jora. Themis Cart. 35 Florin Ciutacu. Ed. Sunt contracte numite: contractul de vânzare – cumpărare. din motive de forţă majoră. se aplică numai contractelor cu executare succesivă. contractul de locaţiune. Ed. contractul considerându-se desfiinţat din momentul constatării cauzei de desfiinţare.35 Contractele numite sunt acele contracte care au o denumire stabilită de legea civilă şi o reglementare proprie. în cazul contractelor cu executare succesivă. Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire şi o reglementare proprie. Această clasificare a contractelor prezintă interes practic deoarece: • în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare. contractul de donaţie. . 197. sancţiunea care intervine este rezoluţiunea contractului. • suspendarea executării. ca efect al nulităţii ori al rezoluţiunii. care se produce la un singur moment Contractele cu executare succesivă sunt contractele a căror executare presupune mai multe prestaţii eşalonate în timp. Codul civil. în sensul că la contractele cu executare succesivă se calculează pentru fiecare prestaţie un termen de prescripţie. All Beck. Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie În raport de nominalizarea în legislaţia civilă. efectele datorate desfiinţării se produc numai pentru viitor. contractele se clasifică în contracte numite şi contracte nenumite. contractul considerânduse desfiinţat din momentul încheierii sale. • dacă se desfiinţează un contract cu executare imediată.

Constantin Stătescu. negociază. contracte obligatorii. sub toate aspectele. Contractele obligatorii sunt acele contracte ale căror condiţii de încheiere sunt impuse de lege. 2.1. preţul. conform regulii accesorium sequitur principale. 4.. consimţământul valabil al părţii care se obligă. De exemplu. Valabilitatea şi menţinerea contractului principal se examinează în mod de sine stătător. în egală măsură. în cazul unui contract de vânzare – cumpărare părţile discută predarea lucrului. condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt : capacitatea de a contracta. Ed. în timp ce soarta contractului accesoriu va fi examinată nu numai în funcţie de elementele sale intrinseci.14 3. a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte. pur şi simplu. contractul de ipotecă. op. cit. Neuron. 53. analiza mecanismului de formare a acordului de voinţă şi examinarea condiţiilor esenţiale pentru validitatea unei convenţii.4. un obiect determinat şi o cauză licită. De exemplu. asigurarea de răspundere civilă pentru proprietarii de autovehicule. cealaltă parte aderă la un contract preredactat. Potrivit art. pag 43. 1994. Contractele de adeziune sunt contractele redactate total sau parţial de către una din părţile contractante şi pe care cealaltă parte nu poate să le modifice. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Corneliu Bîrsan. Contractele principale sunt acele contracte care au o existenţă de sine stătătoare şi a căror soartă nu depinde de aceea a altor contracte încheiate între părţi.36 Încheierea contractului înseamnă. Capacitatea de a contracta 36 Eugeniu Safta – Romano. modalitatea de plată. . pag. Focşani. contractele se clasifică în contracte principale şi contracte accesorii.. dar şi în funcţie de soarta contractului principal pe care îl însoţeşte. clauza penală. contractul de furnizare. Acest acord se realizează prin întâlnirea concordantă. contractul de transport. contractul de gaj. Obligaţii. contracte de adeziune. încheiat în baza Legii nr. De exemplu. Contractele accesorii sunt acele contracte care însoţesc unele contracte principale şi depind de soarta acestora. Drept civil. cit. De exemplu. Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Acest criteriu permite clasificarea contractelor în contracte negociate. 948 Cod civil. Florin Ciutacu. Încheierea contractului Prin încheierea contractului se înţelege realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale. Dacă acceptă clauzele. pag. toate clauzele. Contractele negociate sunt acele contracte în cadrul cărora părţile discută.36. Cristian Jora. Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele După corelaţia dintre ele. op.

4 Cod civil). Persoanele. 949 Cod civil prevede că poate contracta orice persoană ce nu este declarată incapabilă de lege. Incapacităţile parţiale sau speciale se referă numai la anumite categorii de persoane care nu pot încheia unele contracte.40 Există incapacităţi generale şi incapacităţi speciale. Bucureşti. Contractele speciale. Partea generală. 31/195438. care reprezintă capacitatea generală de a fi titular de drepturi şi obligaţii. Instituirea incapacităţilor are drept scop fie ocrotirea celor supuşi interdicţiilor sau îngrădirilor ce decurg din ele. Ed.04. • funcţionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau unităţilor administrativteritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art. Tipografia Universităţii Bucureşti. 1980. iar art.1308 pct. 1996. Drept civil. Bucureşti. 31 – 35. regula este capacitatea. Dan Chirică. nr. Ion Dogaru. • tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub tutela lor cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date şi primite (art. 1968. 36 –40. Bucureşti. Art. Elementele dreptului civil. contracte civile. 2001. atât convenţională. 1307 Cod civil). Şansa. 388. oraşelor. publicată în B. 8/30.1956. capacitatea de a contracta a fost definită ca fiind o parte a capacităţii juridice civile (de folosinţă sau de exerciţiu) constând în aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a încheia. Ea are ca gen proxim capacitatea juridică. Subiectele dreptului civil. Persoanele. 1982. pentru contractul de vânzare – cumpărare 41 legea prevede anumite incapacităţi speciale.1308 pct. pag. Actami. toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte. Ed. Drept civil. cât şi legali. 1 Cod civil). în genere. 4/1956. 1997. 2 Cod civil). ED. 11/4. 482. Bucureşti. Actul normativ de bază în materia capacităţii civile este Decretul nr. Bucureşti. pag. Drept civil. Tratat de drept civil. publicat în B. nr. Gabriel Boroi. În raport de art. Bucureşti. pag. . În doctrină39.Of. împuterniciţi a vinde un lucru nu pot să-l cumpere(art. În structura capacităţii civile intră două elemente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.14. Beleiu. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice. Dicţionar de drept civil. personal sau prin reprezentare. minorii.15 Capacitatea civilă37 este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil. Lumina Lex. pag. Stabilirea scopului fiecărei incapacităţi are importanţă deoarece în funcţie de aceasta se va aplica sancţiunea nulităţii absolute – în cazul în care incapacitatea a avut ca scop protejarea unui interes public – ori nulitatea relativă – în cazul în care incapacitatea a avut drept scop doar protecţia incapabilului sau a unei anumite persoane. modificat prin Legea nr.185 41 Francisc Deak. Ed. nu pot cumpăra bunurile aflate în administrarea lor ( art. 184 . 29 –33. comunelor. Introducere în dreptul civil. Capacitatea de a contracta. Ed.Of. 65.3 Cod civil). care au natura juridică a unor interdicţii de a vinde şi cumpăra sau de a cumpăra: • vânzarea între soţi este interzisă (art. Ştiinţifică. fie ocrotirea unor terţi sau a unor interese obşteşti. Ed. Pentru încheierea valabilă a contractului este necesar ca părţile să aibă capacitatea de a contracta. interzişii şi. All Beck. Din redactarea celor două texte rezultă că în materia încheierii contractului. 11 din Decretul nr. pag. • mandatarii. Contracte speciale. 31/1954 incapacităţile generale îi vizează pe minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti. 37 Pentru dezvoltări a se vedea Gh.1954. teoria generală a actului juridic civil. fie realizarea concomitentă a acestor două obiective. iar excepţia incapacitatea. 1308 pct. pag. De exemplu. • persoanele ce administrează bunuri ce aparţin statului. municipiilor sau judeţelor. 950 Cod civil dispune că sunt necapabili de a contracta. 1993. 1308 pct. pag. 40 Doru Cosma. 39 Mircea Mureşan. 38 Decretul nr. Ştiinţifică şi Enciclopedică.

pag. Petre Anca. iar încălcarea acestei interdicţii se sancţionează cu reducţiunea actului juridic până la limita suprafeţei legale. Drept civil.46 42 43 Tudor R. Secţia civilă. 2003. Eroarea obstacol este cea mai gravă formă de eroare. împiedicând însăşi formarea contractului. I.2. Pompil Drăghici.42 În sens restrâns.44 Pentru a dobândi valoare juridică. cit. Consimţământul părţii care se obligă Consimţământul (cum sentire) este definit ca fiind acordul de voinţe al părţilor unui contract. atât în doctrină cât şi în practica judiciară. 44 Veronica Stoica.45 iar potrivit art. interdicţia se întinde pe tot teritoriul ţării. Decizia nr. Instituţii de drept civil. prin consimţământ se înţelege voinţa unei dintre părţi manifestată la încheierea contractului. . pentru că distruge consimţământul. Ed. 2 din Legea nr. să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vicii de consimţământ. Această soluţie este acceptată. violenţa şi leziunea. op. Ion Rucăreanu. pentru eroare obstacol. cit. procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari (cumpărători) de drepturi litigioase care sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei circumscripţie îşi exercită funcţia sau profesia (art. Teoria Generală. pag. ca atare. • • 2. 1967. Ion Dogaru. Tratat de drept civil. ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului.16 • judecătorii. pag. să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. cit.52 – 53. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). Didactică şi Pedagogică. smuls prin violenţă sau surprins prin dol. persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitaţie publică (art. pag. instanţa a admis acţiunea având ca obiect declararea nulităţii absolute a unui contract de vânzare – cumpărare. proprietatea funciară a dobânditorului şi a familiei sale nu poate depăşi 200 ha teren agricol în echivalent arabil (art. Nicolae Puşcaş. motiv pentru care operaţia juridică afectată de o astfel de eroare este lovită de nulitate absolută. Bucureşti. Drept civil. 2 alin.4. 535 Cod proc. Eroarea poate fi definită ca falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea actului juridic. Sunt considerate erori obstacol. vol. în condiţiile în care nici nu a primit preţul vânzării. 1963. op. Beleiu. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorilor de la Parchetul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. obligaţiilor respective. Bucureşi. Edd. 45 Aurelian Ionaşcu. Astfel. Partea generală. iar în cazul judecătorilor de la Curtea Constituţională. op... Ed. Popescu.civilă). eroarea asupra naturii actului juridic ( error in negotio) şi eroarea asupra identităţii obiectului actului juridic (error in corpore).135. pag.. 953 Cod civil consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare. reţinând că vânzătoarea a făcut dovada că intenţia sa a fost aceea de a încheia un contract de întreţinere şi nu de vânzare – cumpărare. Bucureşti. acord de voinţe (concursus voluntatum)care constituie însuşi contractul şi dă naştere. care face ca voinţa celor două părţi să nu se întâlnească. având credinţa că va fi întreţinută de pârâţi. Academiei. de lege lata. 1309 Cod civil). dolul (viclenia). Petrică Truşcă. Universul Juridic. pag. nepublicată.280. consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să emane de la o persoană cu discernământ. Această formă de eroare este o eroare distructivă de consimţământ. Gh. 1072/1998. Viciile de consimţământ sunt eroarea. 63. 163. 46 Curtea de Apel Timişoara. 281.43 sau voinţa unilaterală a părţilor ce se obligă de a-şi manifesta achiesarea la propunerea făcută de cealaltă parte.

că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. ar trebui să fie nulitatea absolută.220. atunci când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenţia”. a decis că „ instanţele de fond şi recurs. iar sancţiunea prevăzută are ca scop să ocrotească victima erorii. Codul civil reglementează violenţa în patru articole. 1 Cod civil. prin mijloace viclene sau dolosive. Potrivit prevederilor art. există o strânsă legătură. a consimţit să încheie contractul de vânzare – 47 48 Curtea Supremă de Justiţie. iar sancţiunea care intervine în acest caz. Potrivit art. Secţia civilă. investită cu soluţionarea unui recurs extraordinar împotriva unor hotărâri judecătoreşti prin care s-a admis acţiunea în anularea contractului de vânzare – cumpărare pentru vicierea consimţământului vânzătorului. care poate să fie exercitată chiar de vânzător. i s-a insuflat temerea. art.47 s-a argumentat că „ între eroare asupra substanţei şi viciile ascunse există o distincţie netă: eroarea asupra substanţei deschide calea acţiunii în anulare. cit. 167. în realitate. pentru a o determina să încheie un contract. 202.” 50 Gh. sub imperiul constrângerii morale exercitate asupra sa de către cele două pârâte. cit. pag.. reglementate de art. Pentru ca eroarea să fie cauză de anulare a contractului este necesar ca ea să fie cauza unică şi determinantă a consimţământului deoarece nu orice eroare viciază consimţământul. 7/1994. Lumina Lex. 958: „Simpla temere reverenţioasă.49Pornind de la consacrarea legislativă. 955 Cod civil: „Violenţa în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate. ambele situaţii fiind generate de cunoaşterea inexactă a realităţii. 139. Partea generală. dolul este o cauză de nulitate a convenţiei atunci când mijloacele viclene. raţională după dânsa.. ignorarea sau greşita cunoaştere a realităţii constituie viciu de consimţământ în două ipoteze: când cade asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi când se referă la persoana cu care s-a încheiat actul. 957: „Violenţa este cauză de nulitate a convenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sau a soţiei. 160/1993 în „Dreptul „ nr. eroarea provocată prin dol este. fără aceste maşinaţii. pag. 84. 1352 – 1360 Cod civil. Dol et cause. atunci când ea priveşte substanţa prestaţiei proprii. Ed. Essai d’une theorie realiste du dol en droit francais. În acest sens. 2000. op. au fost îndreptăţite să reţină că autorul reclamantei. art. cu voinţa slăbită de boală şi bătrâneţe. Se ţine cont în această materie de etate. în vreme ce viciile ascunse din materia vânzării permit doar cumpărătorului opţiunea între acţiunea în rezoluţiunea contractului şi acţiunea în micşorarea preţului. pag. În materia vânzării. o nulitate pentru eroare asupra cauzei. pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Drept civil. 960 alin. Decizia nr. în Revue Generale du Droit. Sub acest aspect. cealaltă parte n-ar fi contractat. 48a fost susţinut şi punctul de vedere conform căruia. pag. fără violenţă. doctrina50 a definit violenţa ca fiind acel viciu de consimţământ care constă în ameninţarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să încheie un act juridic. cit. Curtea Supremă de Justiţie 51. . Decizia nr. cât şi cu împrejurările în care s-a încheiat contractul. 956 : „Este violenţă totdeauna când. Bucureşti. pag. faţă de probele existente la dosar. 51 Curtea Supremă de Justiţie.” Un alt viciu de consimţământ care atrage nulitatea relativă a contractului este dolul – sau viclenia – care constă în inducerea în eroare a unei persoane. În doctrină. art. încât este evident că. întrebuinţate de una din părţi sunt astfel.17 Eroarea viciu de consimţământ este falsa reprezentare a realităţii ce cade fie asupra calităţii substanţiale ale actului – error in substantiam – fie asupra persoanei contractante – error in personam -. 49 Art. spre a face pe o persoană de a contracta. în practica judiciară. 954 Cod civil. asupra descendenţilor sau ascendenţilor”. Ion Dogaru.. op. Beleiu. Gabriel Boroi. Secţia civilă. Pentru a stabili dacă temerea a fost determinantă. nu poate anula convenţia. op. instanţele de judecată trebuie să facă aprecierea ei în concret. Eugen Barasch. Aspazia Cojocaru. de la Legislation et de la Jurisprudence. de sex şi de condiţia persoanelor”. 200/1993. în raport atât cu persoana victimei. nepublicată. între eroare asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi viciile ascunse. 1932.

Legiuitorul a admis anularea pentru leziune numai dacă actele încheiate de minorii între 14 şi 18 ani care. instanţa 52a respins acţiunea vânzătorului având ca obiect anularea contractului de vânzare. 2. Aceasta înseamnă că dacă ea priveşte un rău care nu are nimic ilicit. cu următoarea motivare: „ s-a dovedit că reclamantul. nu constituie nici o violenţă. 962 Cod civil. deoarece dacă lipseşte obiectul. cum ar fi: cel ce se obligă să fie titularul dreptului subiectiv. sau numai una din părţi. ameninţarea cu executarea unei creanţe sau cu introducerea unei acţiuni în justiţie. dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare. Decizia nr.4. obiectul convenţiilor este acela la care părţile. nu ne vom găsi în prezenţa unui act de violenţă.4. vinderea este nulă. Cauza contractului Cauza sau scopul este acel element al contractului care constă în obiectivul urmărit la încheierea acestuia. Astfel. pag. ca viciu de consimţământ. ca şi temerile acestuia de consecinţele executării. 1998. 25 din Decretul nr. . Potrivit art. sunt acte de administrare şi au fost încheiate de minori fără încuviinţarea ocrotitorului legal. În acest sens. Pentru valabilitatea contractului se cere întrunirea unor condiţii generale. având vârsta de 14 ani împliniţi. încheie singuri. 52 Curtea de Apel Iaşi. să fie în circuitul civil. înstrăinare pe care n-ar fi făcut-o şi nici nu ar fi avut motive să o facă. sunt lezionare pentru minor şi sunt comutative. 1311 Cod civil prevede că dacă în momentul vânzării lucrul era pierit în tot.cumpărare pentru vicierea consimţământului prin violenţă. a încheiat aceste contract în scopul stingerii obligaţiei sale de plată a creanţei. acţiunea în anulare pentru leziune se restrânge la minorii care. să fie licit şi moral. Condiţia existenţei obiectului contractului trebuie să fie îndeplinită la momentul încheierii acestuia. să fie determinat sau determinabil.3. Iaşi.4. 2. sau exercitarea unui drept. obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului. nu reprezintă acte de violenţă.” Ameninţarea care constituie substanţa violenţei trebuie să fie ilicită. Pentru anumite contracte se cer întrunite şi condiţii speciale. acte juridice pentru a căror valabilitate nu se cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. 1214/1997. care a cerut să se anuleze contactul de vânzare – cumpărare. În practica judiciară s-a stabilit că este valabil contractul de vânzare – cumpărare în care s-a stipulat că obligaţia cumpărătoarei de plată a preţului se execută prin renunţarea acesteia la creanţa ce o avea împotriva vânzătorului. Secţia civilă. fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. în Culegere de practică judiciară.14-15. 32/1954.18 cumpărare cu privire la apartament.” Leziunea este acel viciu de consimţământ care constă în disprroporţia văsită de valoare dintre două prestaţii. scop ce nu este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri. în acelaşi timp. aşa încât acţiunea nu este întemeiată. să existe autorizaţia administrativă prevăzută de lege. ceea ce va atrage nulitatea absolută a acestuia. Obiectul contractului Potrivit art. art. să fie posibil. prin renunţarea creditoarei la creanţa pe care o avea împotriva reclamantului. lipseşte o condiţie esenţială a contractului. Fapta cumpărătoarei de a-l fi ameninţat pe vânzător cu executarea creanţei. Astfel. se obligă. respectiv: să existe.

5. economice şi sociale. Paris. nu se cere nici o condiţie specială pentru forma ofertei. Muriel Bougeois.56 Acest lucru se explică prin faptul că în raport de principiul libertăţii contractuale. Forma ofertei În principiu. Paris. 968 Cod civil. 4 Cod civil. Noţiune Oferta de a contracta (policitaţiunea) este propunerea pe care o persoană o face unei alte persoane sau publicului. s-au exprimat opinii diferite. pag. Cauza este ilicită când rezultatul ce se tinde a se obţine şi care a constituit motivul impulsiv şi determinant la încheierea actului juridic reprezintă consideraţia unui scop nepermis.4.5.1. 2.69. Conform art. Ed. Introduction au droit et themes fondamentaux du droit civil. pag 46. În dreptul francez53.55 2.ofertă adresată unor persoane nedeterminate (publicului). Droit civil. 2000.ofertă fără termen. prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. nevalabilitatea cauzei atrage nulitatea absolută a contractului atunci când lipseşte cauza datorită scopului imediat (causa proxima) ori aceasta este ilicită sau imorală. Responsabilite civile. 1999. Felurile ofertei de a contracta Oferta de a contracta poate fi de mai multe feluri: a) în funcţie de persoana căreia îi este adresată: . pag. Condiţiile ofertei 53 Jean – Luc Aubert. cit. pag. 54 Ion Dogaru. Droit civil. b) în funcţie de precizarea termenului în care trebuie să se realizeze acceptarea ei de către destinatar: . în sensul că sancţiunea nulităţii absolute intervine numai pentru cauză imorală şi cauză ilicită. . 948 pct. contrar ordinii publice.3. Dalloz..54 Oferta de a contracta 2. 2000.5. cauza ilicită este cea prohibită de lege.2. lipsei remiterii bunului în contractele reale. expres sau tacit. 55 Liviu Pop. în scris.43. enumeră printre condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii o cauză licită. Paris. contrară bunelor moravuri şi ordinii publice. op. autorii Codului civil nu au impus nici o condiţie specială de formă pentru valabilitatea ofertei. 56 Corinne Renault – Brahinsky. 966 Cod civil. op. de a încheia un contract în anumite condiţii. 2. În sistemul dreptului civil român.ofertă cu termen. Obligations. . pag. Gualino.5.19 Art.139. Centre de Publications Universitaires.ofertă adresată unei persoane determinate.. în timp ce absenţa cauzei este sancţionată cu nulitatea relativă sau cu nulitatea absolută Lipsa cauzei atrage nulitatea absolută atunci când se datorează: lipsei obiectului contraprestaţiei în contractele sinalagmatice. aceasta putând fi exprimată prin oricare din modurile de exteriorizare a voinţei juridice. situaţie consacrată şi în doctrina franceză. verbal. . iar art. Les obligations. 253. cit. . lipsei elementului aleatoriu – riscul – în contractele aleatorii.

neviciată şi cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic. Oferta devine caducă la expirarea termenului. după cum oferta a ajuns sau nu la destinatar: • Dacă oferta nu a ajuns la destinatar. ofertantul este obligat să o menţină până la expirarea termenului. . ofertantul o poate revoca. . oferta şi acceptarea ofertei sunt revocabile.dacă oferta este fără termen.să fie o manifestare de voinţă reală. conştientă. oferta de a contracta trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale de validitate ale consimţământului: .să nu fie afectată de vicii de consimţământ. . . în sensul de a cumpăra sau nu bunul. 2. În analiza forţei obligatorii a ofertei se disting două situaţii. . Promisiunea de vânzare Promisiunea de vânzare este un antecontract care dă naştere unui drept de creanţă. . iar contractului i se aplică regulile privind puterea obligatorie a contractului.5. deoarece după ce a fost acceptată se încheie contractul. b) condiţii speciale: . • Dacă oferta a ajuns la destinatar. ofertantul este obligat să o menţină un interval de timp rezonabil pentru a da posibilitatea destinatarului să se pronunţe asupra ei. respectiv: . . în cazul ofertei cu termen. În Codul civil nu există reglementări referitoare la forţa obligatorie a ofertei.dacă oferta este cu termen. în sensul că trebuie să exprime voinţa neîndoielnică de a încheia contractul prin simpla acceptare. Forţa obligatorie a ofertei Forţa obligatorie a ofertei se analizează anterior acceptării ei. dar prin art.să fie precisă şi completă. soluţia este diferită. serioasă.20 Pentru ca o ofertă să fie valabilă se cer întrunite două categorii de condiţii: a) condiţii generale Fiind o manifestare de voinţă.5. Revocarea intempestivă a ofertei va atrage răspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produse ca urmare a retragerii ofertei. iar beneficiarul promisiunii are un drept de opţiune.să provină de la o persoană cu discernământ. după cum oferta este cu termen sau fără termen.să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice. respectiv să cuprindă elementele necesare pentru încheierea contractului. 37 din Codul comercial a fost instituită regula potrivit căreia. precum şi în situaţiile în care ofertantul devine incapabil sau moare mai înainte de acceptarea ofertei. însă se cere ca revocarea să ajungă la destinatar cel mai târziu odată cu oferta. una dintre părţi având o obligaţie de a face faţă de cealaltă parte – să vândă în viitor un anumit bun -. până la momentul încheierii contractului. iar acceptarea ulterioară rămâne fără efecte.să fie exteriorizată.să fie fermă şi neechivocă.

Dacă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există alte impedimente legale.222/1993. nr. op. iar vânzarea încheiată cu altă persoană este – sub rezerva fraudei la lege – este valabilă. în legătură cu înstrăinările de imobile. 1073 şi 1077 Cod civil a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare – cumpărare. pag. 3/1992. au decis în sensul că pot pronunţa . în „Dreptul”nr. nr. . abrogată prin Decretul – Lege nr. 167/7. Universul Juridic. în „Dreptul” nr.62 Instanţele judecătoreşti63.21 Spre deosebire de oferta de a contracta. actele juridice constatate prin înscrisuri sub semnătură privată. deciziile nr.61 Astfel. Dacă promitentul – vânzător nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane.1958. 144/1958. 1356/1993 şi nr.300.08. În această situaţie. care este un act juridic unilateral. nr.7/1994. în Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie. 60 Legea nr. decizia nr. 50/1991. 765/1993.7/1994.Flavius Baias. Flavius Baias.Of.03. abrogată prin Decretul –Lege nr. pag. în „Dreptul” nr. 1073 şi 1077 Cod civil.Of.1989. Efectele juridice ale antecontractului de vânzare – cumpărare a unei construcţii.12. 59 Legea nr. 14471958. 41 din Legea nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire.1991. 144/195858 şi al Legilor nr. încheiate sub imperiul Decretului nr. pag.acordarea de daune – interese. precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii. 135/1. Ed.11. 1/26.1974.8/1992. 12 din Decretul nr. în „Dreptul” nr. 9/1993. Vasile Pătulea. alternativ: . sub sancţiunea daunelor cominatorii. Regimul juridic al antecontractelor privind înstrăinările imobiliare subsecvent abrogării Decretului nr.03. cit. deoarece dă naştere la obligaţii numai în sarcina promitentului. reparare şi desfiinţare a construcţiilor. pag.57 Din definiţia dată rezultă că promisiunea de vânzare este un contract unilateral. beneficiarul – cumpărător nu poate cere predarea lucrului. Bucureşti. 63 Curtea Supremă de Justiţie.29-39.Of. Romeo Popescu. în”Dreptul” nr. nr. Aplicarea în timp a legii civile. 62 Francisc Deak. pag.Of. 59/1974 cu privire la fondul funciar.pronunţarea.. în „Dreptul” nr. printr-un înscris sub semnătură privată se va poate constata doar existenţa unui antecontract de vânzare – cumpărare. 58/197459 şi 59/197460 sunt nule ca şi contracte de vânzare – cumpărare. în virtutea principiului conversiunii actelor juridice. pe baza unui antecontract de vânzare – cumpărare. deoarece nu a devenit proprietar. 15/29. dar constituie antecontracte. Acceptarea ofertei 57 Bogadan Dumitrache. ci şi bilaterală – de a vinde şi cumpăra – în ipoteza în care ambele părţi se obligă să încheie în viitor.75-79. . investite cu soluţionarea unor astfel de pricini.879/1993. intrat în vigoare la 29. . 1448/1993.12.Eugeniu Safta. contractul de vânzare – cumpărare. iar din aceste antecontract ia naştere obligaţia părţilor de a face tot ce este necesar pentru ca înstrăinarea să aibă loc. 61 Valeriu Stoica.2339/1993. în condiţiile abrogării Decretului nr. nr.11. 144/1958. 221/1993. o persoană primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun.30.21-22. Secţia civilă. Promisiunea de vânzare poate fi nu numai unilaterală.1058 şi abrogat la 7. oricare dintre părţile antecontractului de vânzare – cumpărare poate cere instanţei de judecată. publicată în B.Romano. nr. Instituţii de drept civil. 11/1992. la încheierea contractului. în baza art. publicat în B.1974. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale. În materia bunurilor imobile. în cazul promisiunii de vânzare. nr.41 – 53.1989. publicată în B. 58 Decretul nr. deciziile nr. 2001. publicată în M. Marian Nicolae. 138/5.27 – 33. Executarea silită a antecontractelor de vânzare – cumpărare a imobileleor în condiţiile abrogării art. la preţul stabilit. întemeindu-se pe dispoziţiile art.obligarea promitentului. nr. 9/31. pag. 2614/1991. beneficiarul – cumpărător nu poate cere decât daune – interese. pag. 1993.02.1991 prin art. o hotărâre care să ţină loc de act contract de vânzare – cumpărare. rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta ulterior consimţământul de a cumpăra bunul.

contractul se încheie prin telefon. Pentru stabilirea momentului la care s-a încheiat un contract. Definiţie Acceptarea ofertei este cea de a doua latură a consimţământului şi constă în manifestarea voinţei juridice a unei persoane dea încheia un contract în condiţiile stabilite în oferta ce i-a fost adresată în acest scop.1. 2. acceptarea poate să provină de la orice persoană interesată să încheie contractul. ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de acceptare. . Felurile acceptării ofertei Acceptarea ofertei poate fi de două feluri: 1. care poate fi în scris sau verbal. Momentul încheierii contractului Momentul încheierii contractului este acela în care se realizează acordul de voinţă prin întâlnirea acceptării cu oferta de a contracta. • dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane.ofertantul şi acceptantul sunt prezenţi. dar dacă a fost adresată publicului. . momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul şi acceptantul cad de acord asupra încheierii contractului. care rezultă din anumite acţiuni. Încheierea contractului între prezenţi În cazul în care ofertantul şi acceptantul sunt de faţă. . 64 65 Liviu Pop.64 2. numai acea persoană o poate accepta.contractul se încheie prin corespondenţă. precum şi următoarele condiţii speciale: • să fie pură şi simplă. 2. Condiţiile acceptării ofertei Acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru voinţa juridică. 1437 Cod civil „ după expirarea termenului stipulat în contractul de locaţiune. atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită”. Referitor la acceptarea tacită. dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie.1.. Cu caracter de excepţie. Potrivit art. • atunci când oferta este făcută exclusiv în interesul celelilate părţi. prin ea însăşi.7. să fie conformă acesteia.22 2. es poate fi considerată ca fiind acceptată chiar dacă partea căreia i-a fost adresată tace.7. adică să concorde cu oferta. mai înainte. • acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă sau să fi fost revocată.cit. în condiţiile în care. pag. expresă. în general.50-51. prin lege sau în practica judecătorească. tăcerea nu poate avea valoare de acceptare. op. se va distinge după cum: .8.2. se consideră că tăcerea poate să însemne acceptare a ofertei în următoarele cazuri: • legea admite tacita reconducţiune – tacita reînchiriere -65 • părţile pot să fi convenit. tacită. s-a pus problema valorii pe care o are simpla tăcere a unei persoane cărei i s-a adresat o ofertă.

chiar dacă nu a comunicat acceptarea sa ofertantului. telegramă. Importanţa momentului încheierii contractului Momentul încheierii contractului prezintă importanţă datorită consecinţelor deosebite pe care le produce. precum şi caducitatea ofertei. atunci când oferta şi acceptarea se transmit prin scrisoare. Locul încheierii contractului Locul încheierii contractului se determină diferit. • în cazul contractelor translative de proprietate având ca obiect bunuri certe.8. . telex. • dacă încheierea contractului se realizează prin telefon. • în raport de acest moment se apreciază posibilitatea de revocare. În doctrină şi jurisprudenţă. • Sistemul recepţiei acceptării de către ofertant (sistemul primirii acceptării) consideră că încheierea contractului a avut loc în momentul în care răspunsul acceptantului a ajuns la ofertant. prin telefon sau prin corespondenţă: • Între părţile prezente. transmiterea dreptului de proprietate are loc în momentul încheierii contractului. este preferat sistemul recepţiei acceptării. a generat patru sisteme sau teorii pentru cunoaşterea momentului încheierii contractului.8. • determină locul încheierii contractului. • Sistemul emisiunii (al declaraţiunii) consideră că acordul de voinţă s-a realizat în momentul în care destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu oferta primită. 2.23 Regulile încheierii contractului între prezenţi sunt aplicabile şi în ipoteza în care încheierea contractului se realizează prin telefon.2. chiar dacă răspunsul nu a ajuns la cunoştinţa ofertantului. • Sistemul informării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul a luat cunoştinţă de acceptare. telefax. locul încheierii contractului este acela în care se află părţile. Încheierea contractului prin corespondenţă Încheierea contractului prin corespondenţă. iar riscul pierii bunurilor se suportă de cumpărător. locul încheierii contractului este acela unde se află ofertantul. telex. numită şi încheierea contractului între absenţi. • Sistemul expedierii acceptării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care acceptantul a expediat răspunsul său afirmativ. după cum încheierea contractului s-a realizat între prezenţi. prin scrisoare. telegramă. • în caz de conflict de legi în timp contractului i se va aplica legea în vigoare la momentul încheierii sale. respectiv: • din momentul încheierii contractului acesta poate să-şi producă efectele. 2.3. născându-se drepturile şi obligaţiile părţilor contractante. • viciile de consimţământ se analizează în raport de momentul încheierii contractului. telefax. indiferent de faptul că ofertantul a luat sau nu la cunoştinţă de conţinutul acestuia.

3.” 67 68 Elena Cîrcei. în „Dreptul” nr. respectiv drepturile şi obligaţiile aflate în conţinutul acestor raporturi. pentru stabilirea legii aplicabile.24 • în cazul contractului încheiat prin corespondenţă. cât priveşte condiţiile de fond. în timp ce altele au caracter special. 79 din Legea nr. ce 66 Art.1. 2. 105/1992 cu privire la reglementare raporturilor de drept internaţional privat. dar sunt interdependente şi trebuie să fie aplicate concomitent. regulă reglementată în art. pag. pag. Pentru aceasta este necesar să se dovedească contractul şi să se interpreteze clauzele acestuia.47 Constantin Stătescu. Interpretarea contractului Determinarea efectelor contractului presupune stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut. Tratat de drept civil.71 -72 . 3. 970 alin. regulă reglementată în art. Noţiune şi reglementare Prin efectele contractului se înţeleg raporturile juridice civile născute din acel contract.2.2.1.9. prin cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă. În legătură cu interpretarea legii şi a convenţiilor civile. care dispune referitor la contracte că „obligă nu numai la ceea ce este expres întrînsele. 2 Cod civil. 1/1993. dar la toate urmările. • contractul produce pe lângă efectele expres arătate şi alte efecte. în sensul că sunt avute în vedere la interpretarea oricărui contract. 970. iar nu după sensul literal al termenilor”. 977 Cod civil conform căruia „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante. Codul civil cuprinde reglementări referitoare la efectele contractului în art. 969 – 985.1. Ed. 977-985 din Codul civil. Corneliu Bîrsan.67 Principalele reguli de interpretare sunt cuprinse în art. Regulile generale de interpretare a contractului Regulile generale68 de interpretare a contractului sunt: • prioritatea voinţei reale a părţilor. Importanţa locului încheierii contractului Determinarea locului încheierii contractului prezintă importanţă în cadrul relaţiilor de drept internaţional privat atunci când apare un conflict de legi în spaţiu. 44 . având în vedere sistemul recepţiei acceptării.66 CAPITOLUL 3 EFECTELE CONTRACTULUI 3. A interpreta înseamnă a determina înţelesul exact al clauzelor unui contract. Bucureşti. Academiei. Teoria generală a obligaţiilor. legii locului unde a fost încheiat. dispune: „Contractul care nu poate fi localizat în funcţie de prestaţia caracteristică a unei dintre părţi este supus. locul încheierii contractului este acela unde se află destinatarul ofertei. modificat sau stins prin acel contract. cu precizarea că unele dintre aceste reguli au caracter general. 1981.

3. obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”. • în cazul în care există îndoială clauzele contractului se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul (art. • atunci când în contract se dă un exemplu pentru aplicarea obligaţiilor.1.3.1. convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă (art.1. op. pag. dar şi din cauze autorizate de lege.65 Tudor R. 981 Cod civil care prevede principiul conform căruia „clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg deşi nu sunt expres întrînsul”. principiul relativităţii şi principiul opozabilităţii.3. 979 Cod civil). în timp ce contractul obligă numai pe cei care l-au încheiat. 983 Cod civil). op. Principiile efectelor contractului şi excepţiile de la aceste principii Principiile efectelor contractului sunt reguli de drept civil care arată cum şi faţă de cine se produc aceste efecte. Între aceste cauze se înscrie şi denunţarea unilaterală a contractului care poate să intervină în materia contractului de închiriere 69 70 Liviu Pop. 3. Petre Anca. Ne vom găsi în prezenţa unei excepţii de la acest principiu în următoarele cazuri: Denunţarea unilaterală a contractului Între modul de încheiere a contractului şi modul de revocare a acestuia trebuie să existe o simetrie.3. În doctrină s-a susţinut că un contract nu poate fi identificat cu o lege. 969 alin. cit.. nu se restrânge numărul şi întinderea acestora la exemplul dat (art. când este îndoială. • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care ele pot produce un efect (art.25 echitatea. revocarea convenţiilor se poate realiza nu numai prin consimţământul mutual. precum şi în art. Conform art. revocarea contractului trebuie să fie rezultatul unui mutuus dissensus.70 3.978 Cod civil). pag. cit. Efectele contractului sunt guvernate de principiul obligativităţii. • regula in dubio pro reo. • oricât de generali ar fi termenii contractului. acesta are ca obiect numai prestaţiile la care părţile s-au obligat (art. 1 Cod civil.985 Cod civil). în sensul că dacă încheierea contractului este rezultatul unui mutuus consensus. Regulile speciale de interpretare a contractului Regulile speciale de interpretare a contractului69 sunt următoarele: • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul care reiese din natura contractului (art.2.980 Cod civil).2. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului trebuie să fie prevăzute expres de lege sau de contract. 2 Cod civil. fie numai pentru considerentul că legea are o aplicaţie generală.110 . 969 alin. conform căruia „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.984 Cod civil).. 3. Popescu. Principiul obligativităţii contractului Principiul obligativităţii contractului este reglementat în art.

pag 140 73 Constantin Stătescu. el neputând să profite sau să dăuneze altor persoane.3. Promisiunea faptei altuia este un contract prin care debitorul se obligă faţă de creditor să determine o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic în folosul creditorului din contract. 973 Cod civil.2. Prorogarea legală Un caz de modificare a forţei obligatorii a contractului. pe parcursul existenţei unui contract cu executare succesivă. publicată în M. De exemplu. a contractului de mandat ( art. Corneliu Bîrsan. în materia contractului de închiriere. pag. Pompil Drăghici. Principiul relativităţii efectelor contractului Principiul relativităţii efectelor contractului poate fi definit ca regula potrivit căreia contractul produce efecte numai faţă de părţile contractante. Acest principiu este instituit prin art. Excepţiile de la principiul relativităţii contractului Excepţiile de la principiul relativităţii contractului sunt acele situaţii juridice în care contractul poate să producă efecte şi faţă de alte persoane decât părţile sau succesorii în drepturi ai părţilor.26 fără termen (art. iar dacă partea a decedat. aflate în curs de executare. De exemplu. independent de voinţa părţilor. Încetarea contractelor intuitu personae Contractele intuitu personae sunt încheiate în considerarea calităţilor deosebite ale unei părţi.2004 72 Ion Dogaru.73 Trăsăturile caracteristice ale promisiunii pentru fapta altuia sunt următoarele: • terţul nu este obligat prin contractul încheiat între promitent şi creditorul promisiunii..1. care expiră la data de 8 aprilie 2004. nr. contractul încetează de plin drept. se prelungeşte de drept pentru o perioadă de 5 ani. cit. 8/2004.278/30. 1436 alin. conform căruia „convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”. 71 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.. în materia contractului de asigurare. dacă partea obligată nu plăteşte prima de asigurare. op.1616 Cod civil). 3. cit.2. • ceea ce se promite este fapta personală a debitorului de a determina o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic faţă de creditor. Suspendarea forţei obligatorii a contractului Dacă una dintre părţi nu îşi execută obligaţia intervine suspendarea obligativităţii contractului. îl reprezintă prelungirea legală a contractului dincolo de termenul stabilit de părţi.72 Aceste excepţii sunt clasificate în excepţii aparente şi excepţii reale sau veritabile. iar excepţia reală este stipulaţia pentru altul sau contractul în folosul unei terţe persoane.3.Of. intervine un caz de forţă majoră care împiedică executarea contractului. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere. op. iar obligaţia sa se va naşte numai dacă aderă la contract sau încheie un nou contract. O suspendare temporară apare în situaţia în care. Excepţiile aparente sunt promisiunea faptei altuia sau convenţia de porte – fort şi acţiunile directe.66 . Acest lucru se întâmplă de exemplu în cazul contractului de mandat. din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale. 2 Cod civl). 71 3.03. prin lege s-a dispus că durata contactelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe. 1552 şi 1556 Cod civil) sau a contractului de depozit (art.

1984. în măsura în care aceste sume nu au fost plătite antreprenorului. 1488 Cod civil. Stipulaţia pentru altul generează raporturi juridice între stipulant şi promitent. iar dreptul de a cere executarea obligaţiei îi aparţine şi stipulantului. nu în favoarea sa. dar exerciţiul dreptului depinde de voinţa terţului. 948 Cod civil pentru valabilitatea contractelor (capacitatea de a contracta. pag. Codul civil reglementează două cazuri de acţiuni directe în materia contractului de antrepriză74 şi a contractului de mandat75 Stipulaţia pentru altul – numită şi contractul în folosul unei terţe persoane – este un contract prin care o parte. 28 . care nu participă la încheierea contractului. aplicaţii ale acestei excepţii se mai întâlnesc în cazul contractului de asigurare (art. invocând contractul la a cărui încheiere nu au participat. consimţământul valabil al părţii care se obligă. numită promitent.828 – 830) şi a rentei viagere (art. Dreptul terţului beneficiar se naşte direct în puterea contractului dintre stipulant şi promitent. mandantul are o acţiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul şi-a substituit-o în îndeplinirea mandatului. la care se adaugă două condiţii speciale: 1. un obiect determinat şi o cauză licită). 9 din Legea nr. precum şi între promitent şi terţul beneficiar. persoana terţului beneficiar trebuie să fie determinată la momentul încheierii contractului sau să fie determinabilă în raport cu momentul executării acestuia. Terţul beneficiar exercită acest drept printr-o acţiune personală ( proprio nomine). În afară de reglementările cuprinse în Codul civil.1642). Tonel Ciobanu. numită stipulant. însă acesta va cere executarea obligaţiei în favoarea terţului. numită terţ beneficiar. voinţa de a stipula (animus stipulandi). Acţiunile directe reprezintă posibilităţi recunoscute de lege unor persoane străine de un contract de a acţiona împotriva uneia din părţile contractante.27 • debitorul nu este obligat să garanteze faţă de terţ executarea angajamentului de către terţa persoană. direct şi nemijlocit. în sensul că favoarea terţului se naşte un drept.38 . Codul civil face aplicaţii ale stipulaţiei pentru altul în materia donaţiei cu sarcină în favoarea unui terţ (art. 76 Aurel Pop. dispune ca cealaltă parte. dar în puterea contractului. 2. 75 Potrivit dispoziţiilor art.3. independent de manifestarea de voinţă a terţului. Raporturile juridice dintre promitent şi terţul beneficiar pun în evidenţă caracterul de excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului a stipulaţiei pentru altul. lucrătorii folosiţi de antreprenorul unei clădiri au dreptul să-l acţioneze direct pe beneficiarul clădirii pentru plata sumelor ce li se cuvin. 136/1995) şi a contractului de transport de bunuri76.3. Principiul opozabilităţii efectelor contractului 74 Conform art. Dreptul transporturilor. Stipulaţia pentru altul a fost calificată ca o excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului deoarece prin intermediul acestei construcţii juridice se creează drepturi în favoarea altor persoane decât părţile contractului. 3. 1542 Cod civil. să facă sau să nu dacă ceva în folosul unei terţe persoane. Pentru ca stipulaţia pentru altul să producă efecte juridice este obligatorie întrunirea condiţiilor generale menţionate în art. Raporturile juridice dintre stipulant şi promitent au în conţinutul lor dreptul stipulantului de a pretinde promitentului să-şi execute obligaţia asumată în folosul terţului beneficiar. să dea. Universitatea Bucureşti.

Gh. Rosetti. prin care se creează o altă situaţie juridică decât cea creată printr-un contract secret – contraînscris – care exprimă voinţa reală a părţilor. Cartea Românească. IV. prin contractul secret. Simulaţia prin încheierea unui contract fictiv presupune o disimulare totală a realităţii. iar contractul secret este un contract de donaţie. Bucureşti. simulaţia se poate prezenta în una din următoarele forme: • contractul fictiv. Ed. pag. Vlahide. vol. pag.3. Lumina Lex. a drepturilor şi obligaţiilor născute din acel contract. Ion Dogaru. două contracte. vânzarea fictivă a unor bunuri pentru a evita executarea silită pornită de creditor.79. George N. 404. Florin Ciutacu. Universitatea din Bucureşti. Obligaţiuni.46-50 . Dreptul obligaţiilor. Cristian Jora.Traian Ionaşcu. Ed. Paul C.176. 1980. 1994. 1960. Teoria generală a dreptului civil. Teoria generală a obligaţiilor. pe cale de consecinţă. Ed. Pompil Drăghici. contractul public este un contract de vânzare – cumpărare. deghizare totală. Facultatea de drept. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă. şi. Teofil Pop. Formele simulaţiei Simulaţia se poate prezenta. Curs de drept civil. pag. • contractul prin care se realizează o interpunere de persoane.Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului este situaţia în care un terţ va fi îndreptăţit să ignore existenţa unui contract. Condiţiile existenţei simulaţiei În cazul simulaţiei se încheie. Drept civil. Facultatea de drept. Teoria generală. 77 George Plastara. 1994. Dacia. De exemplu. cit.259. pag. De exemplu. vol. op.108. 1925. cit.. când prin contractul public se urmăreşte să se ascundă natura juridică a contractului secret. 2. că operaţiunea juridică consemnată în contractul public nu s-a realizat. Flavius Baias. Teoria generală a contractelor şi obligaţiunilor. • contractul deghizat. În raport cu terţii un contract se impune ca o realitate juridică care nu poate fi ignorată. de exemplu preţul din contractul de vânzare – cumpărare sau scadenţa reală a obligaţiei de plată a preţului. apg. pag. 1993. Europa Nova.1. Ed.28 Opozabilitatea contractului reprezintă modul de a defini obligativitatea contractului în raport cu terţii. Universitatea din Bucureşti. pag. O astfel de excepţie este simulaţia. Bucureşti.122. Partea I. Simulaţia.144.3. Drept civil. În acest caz părţile convin. între aceleaşi părţi. II. Simulaţia prin deghizarea contractului public este de două feluri: 1. Cluj – Napoca. Luţescu. Bucureşti. 3. în funcţie de modul în care este conceput contractul public şi de elementul în privinţa căruia operează. op. Pentru a ne găsi în prezenţa simulaţiei este necesar ca actul secret să se încheie anterior sau concomitent cu actul public. Bucureşti. Contractul şi răspunderea contractuală.. unul public şi unul secret. pag. fiind anihilat de prevederile contraînscrisului. Beleiu. f. Aurel Pop. 1947. Repetiţia principiilor de drept civil. Definiţia simulaţiei Analizând definiţiile formulate în doctrină77putem defini simulaţia ca fiind o operaţiune juridică în cadrul căreia două persoane încheie un contract public – aparent. Francisc Deak. Bucureşti. pag. Ioan Albu. Curs de drept civil. Ed. dacă prin contractul public sunt ignorate numai anumite elemente ale contractului secret.153. deghizare parţială. mincinos – care nu reflectă voinţa lor reală. Teoria generală a drepturilor reale. Drept civil român. pag. în sensul că actul public este lipsit de orice conţinut juridic. Bucureşti.a. 347. Curs de drept civil.

29 Simulaţia prin interpunere de persoane intervine atunci când contractul public se încheie între anumite persoane, iar în contractul secret se determină adevăratele persoane între care s-a încheiat contractul. Această formă de simulaţie este întâlnită în materia donaţiei prin interpunere de persoane, pentru a se asigura anonimatul persoanei gratificate. Scopurile urmărite de părţi prin simulaţie78 Simulaţia are un scop general şi abstract, acela al ascunderii de către părţi a cuprinsului ori a existenţei acordului de voinţă, faţă de terţi, precum şi un scop concret, care poate să constea în: - sustragerea unor bunuri de la urmărirea pornită de creditori; - evitarea raportului donaţiilor şi reducţiunii liberalităţilor excesive; - asigurarea anonimatului unei persoane gratificate; - evitarea aplicării integrale a taxelor de timbru. Efectele simulaţiei Potrivit dispoziţiilor art. 1175 Cod civil, actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. În sistemul dreptului civil român, simulaţia nu este sancţionată cu nulitatea, sancţiunea specifică care intervine în cazul simulaţiei este, după caz, inopozabilitatea faţă de terţi a situaţiei juridice create prin contractul secret şi înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie. Efectele contractului în caz de simulaţie sunt guvernate de două reguli: 1. contractul secret produce efecte numai între părţi şi, în principiu, succesorii lor universali; 2. contractul secret nu produce efecte faţă de terţii de bună-credinţă. Terţii au opţiunea de a invoca în favoarea lor contractul public sau contractul secret. Acţiunea în simulaţie Acţiunea în declararea simulaţiei este acea acţiune civilă prin care se urmăreşte constatarea caracterului simulat al contractului public şi existenţa contractului secret care modifică, total sau parţial, contractul public. Proba simulaţiei se face după reguli diferite: - între părţi, proba se face conform regulilor de drept comun referitoare la proba actului juridic; - terţii pot proba simulaţia prin orice mijloc de probă, inclusiv martori sau prezumţii, deoarece faţă de ei simulaţia este un fapt juridic. Admiterea acţiunii în simulaţie va duce la înlăturarea efectelor contractului public, iar singurul contract care îşi va produce efectele juridice va fi contractul secret, dacă este încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi, eventual, formă cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Efectul principal al acţiunii în declararea simulaţiei este încetarea caracterului secret al contraînscrisului. 3.4. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice Din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg următoarele efecte specifice: 1. obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să fie executate simultan. De la această regulă fac excepţie acele contracte care prin natura lor sau datorită voinţei părţilor se execută altfel. Aşa fiind, oricare parte contractantă are dreptul să refuze executarea obligaţiei proprii, atâta timp cât cealaltă parte, care pretinde
78

Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.147

30 executarea, nu execută obligaţiile ce-i revin din acelaşi contract. Această posibilitate poartă denumirea de excepţie de neexecutare a contractului; 2. dacă una din părţi nu-şi execută culpabil obligaţiile, cealaltă parte are dreptul să ceară în justiţie rezoluţiunea sau rezilierea contractului; 3. dacă un eveniment independent de voinţa sa împiedică o parte contractantă să-şi execute obligaţiile, contractul încetează, cealaltă parte fiind exonerată de obligaţiile sale. Legat de aceasta se pune problema suportării riscurilor contractuale.79 3.4.1. Excepţia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus) Definiţia Excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii. Prin invocarea acestei excepţii, partea care o invocă obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o suspendare a executării propriilor obligaţii, până în momentul în care cealaltă parte îşi va executa obligaţiile ce-i revin. De îndată ce aceste obligaţii vor fi îndeplinite, efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare a contractului încetează.80 Reglementare În codul nostru civil nu există un text general care să reglementeze excepţia de neexecutare a contractului, dar ea este consacrată în câteva cazuri, în materie de vânzare, de schimb şi depozit remunerat. “Vânzătorul nu este dator să predea lucrul, dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi nu are dat de vânzător un termen pentru plată”, dispune art. 1322 Cod civil. Tot astfel, cumpărătorul are şi el dreptul de a opune excepţia de neexecutare. În cazul contractului de schimb, partea ce a primit lucrul ce i s-a dat în schimb de către cealaltă parte, fără ca acesta să fi fost proprietarul lucrului respectiv, nu poate fi constrânsă să predea lucrul pe care, la rândul său, l-a promis, ci numai să întoarcă pe cel primit (art. 1407 Cod civil). În materia contractului de depozit, “depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenită din cauza depozitului”(art. 1619 Cod civil).81 Temeiul juridic În doctrină, excepţia de neexecutare a contractului este fundamanetată, de majoritatea autorilor, pe reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor născute din contractele sinalagmatice.82, dar este susţinut şi punctul de vedere potrivit căruia fundamentul excepţiei de neexecutare este principiul bunei-credinţe şi echităţii, în baza căruia nici una dintre părţi nu ar putea solicita celeilalte părţi executarea angajamentelor sale, fără a oferi şi ea ce datorează.83 Condiţiile invocării excepţiei de neexecutare a contractului Pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului se cer întrunite următoarele condiţii: -obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. De exemplu, cumpărătorul nu poate refuza să plătească preţul pe motiv că vânzătorul îi datorează o sumă de bani pe care i-a împrumutat-o;
79 80

Liviu Pop, op. cit.,pag. 72; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 83. Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 84. 81 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 136. 82 Octavian Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, Principii şi instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă 2002- 2003, Ed. Rosetti, Bucureşti, pag. 197; Liviu Pop, op. cit., pag. 73. 83 Dimitrie Gherasim, Buna - credinţă în raporturile juridice civile, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag. 82.

31 este necesar ca din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parţială, dar suficient de importantă; - neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui ce invocă excepţia, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia; - părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce. Dacă un astfel de termen a fost convenit, înseamnă că părţile au renunţat la simultaneitatea de executare a obligaţiilor şi deci nu mai există temeiul pentru invocarea excepţiei de neexecutare; - pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu se cere ca debitorul să fi fost pus în întârziere. Invocarea excepţiei de neexecutare are loc direct între părţi, fără a fi necesar să se pronunţe instanţa judecătorească. Este însă posibil ca partea căreia i se opune această excepţie să sesizeze instanţa judecătorească ori de câte ori pretinde că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv.84 Excepţia de neexecutare poate fi opusă nu numai celeilalte părţi, ci tuturor persoanelor ale căror pretenţii se întemeiază pe acel contract. Aşadar, ea poate fi invocată şi faţă de un creditor al celeilalte părţi care solicită obligarea la executare pe calea acţiunii oblice. În schimb nu poate fi opusă acelor terţi care invocă un drept propriu şi absolut distinct născut din contractul respectiv. Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului constă în suspendarea obligaţiei asumate de partea care foloseşte aceste mijloc de apărare, până la momentul la care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţia a cărei neexecutare a determinat invocarea excepţiei. 3.4.2. Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Definiţia rezoluţiunii Prin rezoluţiune se înţelege desfiinţarea, pe cale judiciară sau convenţională, a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, în cazul în care nu se îndeplinesc, în mod culpabil, obligaţiile asumate prin convenţie, desfiinţare care produce efecte retroactive.85 Cu alte cuvinte, rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediată, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului. Rezoluţiunea contractului şi nulitatea Deşi ambele au ca efect desfiinţarea retroactivă a contractului, între rezoluţiune şi nulitate există şi importante deosebiri. Astfel, în timp ce cauzele nulităţii sunt întotdeauna concomitente cu momentul încheierii contractului, cauza rezoluţiunii este întotdeauna posterioară încheierii contractului. Nulitatea se întemeiază pe ideea că un contract nu a fost valabil încheiat, pe când rezoluţiunea are ca premisă un contract perfect valabil încheiat, care însă nu a fost executat din culpa uneia dintre părţi. -

84 85

Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 86. Valeriu Stoica, ”Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile”, Ed. All, Bucureşti, 1997, pag. 15.

op. cit. op. op. p. Constantin Stătescu. . 1021 Cod civil. 87. Bacaci. op. p. cit. Liviu Pop. ar însemna să i se acorde o primă de încurajare. legea recunoaşte instanţei dreptul de a verifica şi aprecia cauzele rezoluţiunii.157. p. cit.. împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. cit. 89 Constantin Stătescu. .. op. Partea îndreptăţită trebuie să se adreseze instanţei judecătoreşti cu o acţiune în rezoluţiune. pag. de natură a contribui la executarea întocmai şi cu bună-credinţă. pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligaţiilor de către cealaltă parte contractantă. Corneliu Turianu. în condiţiile prevăzute de lege. Călina Jugastru. 199. 88 Ion Dogaru. urmează să se pronunţe asupra rezoluţiunii contractului. Pompil Drăghici. Corneliu Bîrsan. rezoluţiunea nu operează de drept.debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere. 77 Ovidiu Ungureanu. pag. garanţie a respectări contractului. cit. . rezoluţiunea depinde de un eveniment viitor şi nesigur. s-a afirmat că rezoluţiunea contractului este o sancţiune civilă. Rezoluţiunea convenţională Clauzele contractuale exprese prin care părţile prevăd rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii.. Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu condiţia rezolutorie expresă care constituie o modalitate a contractului. pag. putând. ci aceea a riscului contractului. op. Alexandru Bacaci.88 Dacă s-ar recunoaşte o asemenea acţiune părţii care nuşi execută obligaţia. a obligaţiilor contractuale. op. 78. 199. Dacă neexecutare s-a datorat unei cauze fortuite. pag.90 Instanţa judecătorească. neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia. În cazul condiţiei rezolutorii. 87. Al. o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit. nu se va pune problema rezoluţiunii. independente de voinţa debitorului. pag. ceea ce ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativităţii contractelor. Călina Jugastru. În aceste condiţii. op. Liviu Pop. Punerea în întârziere este foarte importantă. cit. 79. Corneliu Turianu. străin de comportamentul debitorului şi nu are caracter 86 87 Liviu Pop.una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile sale.89 Condiţiile exercitării acţiunii în rezoluţiune Pentru admiterea acţiunii având ca obiect rezoluţiunea unui contract se cer îndeplinite următoarele condiţii: .87 Rezoluţiunea judiciară Potrivit art. . după caz. cit.. cit.32 Temeiul juridic al rezoluţiunii contractului În doctrină. Corneliu Bîrsan. 90 Ovidiu Ungureanu. constatând îndeplinirea acestor condiţii.86 Majoritatea autorilor consideră însă că temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic. Acţiunea în rezoluţiune poate fi introdusă de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a realizat precum şi de avânzii ei cauză. să acorde un termen de graţie părţii acţionate.

. Astfel. 89. 81. . op.Ion Dogaru. 156. cit. cit. Având în vedere consecinţele lor asupra fiinţei contractelor. Instanţa sesizată de partea care nu şi-a executat obligaţia va putea totuşi să constate că. cit. cit. chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. Corneliu Bîrsan. op. 140. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură posibilitatea acestuia de a cere executarea silită a contractului şi de a nu se ajunge la rezoluţiune. cit. în cazul neexecutării obligaţiei. respectiv intensitatea cu care produc efectele rezoluţiunii. pag. 82. op. Între părţi. deşi obligaţia nu a fost îndeplinită la termen totuşi ea a fost executată înainte de a fi avut loc declaraţia de rezoluţiune.. Efectul principal constă în desfiinţarea contractului. pag. 1084 Cod civil. Tudor R. întinderea daunelor interese va fi stabilită de instanţa de judecată. op. Instanţa de judecată sesizată de una dintre părţi nu va avea altă posibilitate decât aceea de a constata faptul că rezoluţiunea contractului a operat de plin drept. Ovidiu Ungureanu. contractul se desfiinţează. părţile fiind ţinute să-şi restituie prestaţiile efcetuate în temeiul contractului desfiinţat. op. O asemenea stipulaţie are drept efect desfiinţarea necondiţionată a contractului.. 90. instanţa nu poate acorda un termen de graţie. obligarea debitorului la plata de daune interese. pag. Călina Jugastru. Alexandru Bacaci. Petre Anca. de îndată ce a expirat termenul de executare. cit... contractul se consideră desfiinţat de drept. în cazul pactului comisoriu. conform art. pe lângă rezoluţiunea contractului. dar va putea să constate că rezoluţiunea nu a avut loc. pactele comisorii sunt de patru tipuri: a) Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuală prin care părţile prevăd că. fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţei de judecată. Atunci când creditorul a suferit şi un prejudiciu din cauza neexecutării obligaţiei de către cealaltă parte. 92 În legătură cu toate pactele comisorii este necesar a fi făcută observaţia generală că singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluţiunea este creditorul care şi-a executat sau se declară gată să-şi execute obligaţiile.. contractul se consideră rezolvit de plin drept. Intenţia părţilor de a stipula o asemenea clauză trebuie să rezulte fără echivoc din cuprinsul actului juridic. b) Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care părţile convin că în cazul în care o parte nu-şi execută obligaţiile. fără ca obligaţia să fi fost adusă la îndeplinire. Popescu. Pompil Drăghici. rezoluţiunea se datorează neexecutării obligaţiilor contractuale de către debitor şi se pune în valoare la iniţiativa creditorului. cit. d) Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauză contractuală prin care părţile prevăd că. 91 92 Liviu Pop. cât şi pentru viitor (ex nunc).33 sancţionator.91 După modul în care sunt redactate. În caz contrar. cealaltă parte este în drept să considere contractul ca desfiinţat. pag. Dimpotrivă. pactele comisorii sunt interpretate de practica judiciară restrictiv şi cu mai mare severitate. Constantin Stătescu. c) Pactul comisoriu de gradul III constă în clauza prin care se prevede că. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de părţile contractante printr-o clauză penală.93 Efectele rezoluţiunii contractului Rezoluţiunea produce efecte între părţile contractului şi faţă de terţi. op. Liviu Pop. 93 Constantin Stătescu. Debitorul care nu şi-a executat obligaţiile nu are dreptul de a pretinde rezoluţiunea contractului. op. în cazul în care una dintre ele nu execută prestaţiile ce le datorează. atât pentru trecut (ex tunc). el are dreptul să ceară. Corneliu Bîrsan. pag. pag..pag. rezoluţiunea contractului are ca efect repunerea lor în situaţia anterioară. în cazul în care una dintre părţi nu îşi va executa obligaţiile sale. Corneliu Turianu. 200. Aceasta înseamnă că instanţa de judecată nu este îndreptăţită să acorde termen de graţie şi să se pronunţe referitor la oportunitatea rezoluţiunii contractului.

Liviu Pop. În dreptul roman. Se poate întâmpla însă că dintr-o împrejurare independentă de voinţa părţilor. pentru cauză de neexecutare numai pentru viitor. op. deci res perit emptori. de exemplu. cine va suporta riscul contractului în cazul imposibilităţii fortuite de executare a obligaţiei ce revine uneia dintre părţi. la contractul de vânzare-cumpărare. regimul juridic al rezoluţiunii. contractele sinalagmatice aveau la bază două stipulaţii independente. În dreptul medieval. Constantin Stătescu. pag. este un contract cu execuţie succesivă. de exemplu. Ca urmare. şi în dreptul civil modern. 84. rămân definitiv executate. rezilierii i se aplică.. în orice alt mod. din considerente de echitate. a fost înlocuită. 97 Ioan Albu.96 Problema suportării riscurilor contractuale a fost soluţionată diferit în decursul timpului. pag. rezoluţiunea contractului are ca efect desfiinţarea tuturor drepturilor consfinţite în favoarea lor de către dobânditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit. terţii dobânditori vor putea opune dobândirea drepturilor lor prin posesie de bună credinţă (art. cit. pag. cu excepţia faptului că desfiinţează contractul numai pentru viitor. ori este. op.. conform principiului “resoluto jure dantis. 90. o parte nu vrea să-şi execute obligaţia sa. 138. Astfel. 3 Riscul contractului Când în cadrul unui contract sinalagmatic. Valeriu Stoica. cu titlu de regulă. adică să suporte riscul contractual. pag. quam ipso habet”. stipulaţia prin care vânzătorul se obliga să vândă bunul cumpărătorului şi stipulaţia prin care cumpărătorul se obliga să plătească preţul vânzătorului. De aceea.97 94 95 Liviu Pop. Popescu. De aceea şi obligaţiile izvorâte din cele două stipulaţii erau independente una faţă de alta.34 Faţă de terţi. cealaltă parte va putea cere rezilierea contractului. Se pune atunci problema de a şti dacă partea cealaltă mai este ţinută să-şi execute obligaţia ce-i revine ori. Corneliu Bîrsan. culpabilă de această neexecutare. care exprima aplicarea la vânzare-cumpărare a adagiului res perit creditori. Prestaţiile executate în trecut. în timp. în cazul bunurilor mobile şi prin uzucapiune. Ca efect al rezilierii. soluţia injustă din dreptul roman. cit. Această soluţie s-a transmis. 130. resolvitur jus accipientis”. Dacă la un moment dat una dintre părţi nu-şi mai execută obligaţia. cit. pierderea fortuită a bunului înainte de predare. cit. libera pe vânzător.. sub toate celelalte aspecte. op. efectele viitoare ale contractului încetează. Filipescu. Ion P. 84. 87. dobânditorul nu putea transmite drepturi pe care nu le avea “nemo plus juris ad alium transfere potest. care trebuia să plătească preţul. însă nu în exprimarea extracontractuală de res perit domino.94 Rezilierea contractului Rezilierea contractului este sancţiunea care se aplică în cazul neexecutării culpabile a unui contract cu executare succesivă. op. în cazul bunurilor imobile. pag. op. nu însă şi pe cumpărător. op. cit. urmare a caracterului retroactiv al rezoluţiunii. cu alte cuvinte. fiind de regulă ireversibile. . În doctrină s-a afirmat că. Contractul de închiriere. op. cit. ci în exprimarea contractuală de res perit debitori. Petre Anca. Rezilierea are ca efect desfiinţarea contractului sinalagmatic.4.95 3. 1909 Cod civil). este normal ca şi cealaltă parte să fie exonerată de executarea obligaţiei sale corelative. fără însă ca aceasta să aibă vreo influenţă asupra a tot ceea ce s-a executat până atunci. cu soluţia res perit domino.. 96 Tudor R. cit. pag. una dintre părţi să se afle în imposibilitatea de a-şi executa obligaţia. pag. Cu toate acestea... 15. se poate spune că rezoluţiunea contractelor cu executare succesivă se numeşte reziliere.

Locatorul este debitorul unei obligaţii imposibil de executat şi va suportă riscul contractului. ceea ce înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat suportă riscul contractului în măsura obligaţiei neexecutate de el. aşa încât părţile pot conveni cu privire la sarcina riscurilor contractuale.98 În cazul în care obligaţia devine numai parţial imposibil de executat. O asemenea problemă se pune în situaţia în care lucrul care a făcut obiectul contractului a pierit dintr-o cauză fortuită.. antreprenorul nu va putea pretinde de la comitent plata pentru munca investită în confecţionarea lucrului Antreprenorul are. 971 Cod civil dispune: “În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii. în acest caz. . 1423 Cod civil civil). chiar dacă nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului”. dacă înainte de predare. nu are caracter imperativ. lucrul confecţionat de antreprenor piere fortuit. . neexecutarea obligaţiei uneia dintre părţi lipseşte de suport juridic obligaţia celeilalte care. care determină aplicarea regulii riscului contractual. 88. produce efecte retroactiv. în diferite materii. cit. dacă în timpul locaţiunii lucrul închiriat piere în totalitate. motiv pentru care această regulă.35 Regula menţionată înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat nu va putea pretinde celeilalte părţi să-şi execute obligaţia corelativă.în materia contractului de antrepriză. 92. riscul contractului îl suportă acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia (res perit domino). deci nu în întregime ca în situaţiile precedente. art. pag. înainte de a fi fort predat de către transmiţător. de pildă. op. Cu alte cuvinte. În contractele sinalagmatice. Regula consacrată în legislaţie este aceea că în cazul contractelor translative de proprietate.fie soluţia de a se reduce în mod corespunzător contraprestaţia ce ar urma să se execute de cealaltă parte. . şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. Constantin Stătescu. dacă parte ce ar putea fi executată nu asigură scopul pentru care contractul a fost încheiat. Regula riscurilor contractuale se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor care s-au obligat fiecare numai în consideraţia executării obligaţiei corelative.fie soluţia desfiinţării sau desfacerii în întregime a contractului. Cazul fortuit. două situaţii sunt posibile: . În această situaţie riscul contractului este suportat integral de către debitorul obligaţiei imposibil de executat. care pune riscurile în sarcina debitorului obligaţiei a cărei executare a devenit imposibilă. în sensul că ambele obligaţii se consideră ca şi cum nu au existat niciodată. Corneliu Bîrsan. op.în materie de închiriere. pentru a o impune creditorului. Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei debitorului lipseşte de cauză obligaţia creditorului. contractul se consideră de drept desfăcut. proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimţământului părţilor. ale regulii. calitatea de debitor al unei obligaţii imposibil de executat şi deci suportă riscul contractului. nu va mai trebui să fie executată. Filipescu. ceea ce înseamnă că locatorul nu va avea dreptul să pretindă chiria de la chiriaş (art. Temeiul sau fundamentul regulii res perit debitori constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligaţilor ce revin părţilor contractante. astfel. Astfel: . Suportarea riscurilor în contractele sinalagmatice translative de proprietate Riscul contractului capătă o soluţie specifică în cazul în care este vorba de un contract sinalagmatic translativ de proprietate privind un bun cert. dar acesta face unele aplicaţii. dar nici cealaltă parte nu va putea pretinde despăgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaţiei imposibil de executat. Cu privire la transmiterea proprietăţii unui lucru cert.. pag. cit. prin caz fortuit. 98 Ion P. obligaţia fiecărui contractant este cauza executării obligaţiei de către celălalt contractant. Regula că riscul contractului este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat nu este formulată de Codul civil. sau a unui alt drept real.

În consecinţă.”Curs de drept civil. . pag 163. riscul contractului va fi suportat de către vânzător. Pieirea unor bunuri de gen nu înlătură obligaţia vânzătorului de a-şi executa în natură obligaţia. 1295 alin. 2 Cod civil care menţionează expres că “lucrul este în rizico-pericolul creditorului. 2 Cod civil). 1018 Cod civil).în sistemul de carte funciară. 3 Cod civil). deoarece ca regulă. legea dispune că riscul îl va suporta vânzătorul. ci ulterior. în privinţa vânzătorului. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. În caz de neexecutare vânzătorul poate fi obligat la plata de despăgubiri. cit. Cu toate acestea riscurile trec asupra dobânditorului. transferul dreptului de proprietate operează numai odată cu predarea către cumpărător. dacă până la predare intervine o imposibilitate de executare. 1074 alin. chiar dacă se împlineşte condiţia (art. vânzătorul fusese pus în întârziere întrucât nu îşi executase la termenul prevăzut. cumpărătorul este obligat să-l primească în starea în care se găseşte. Drept urmare. În cazul în care.99 În cazul în care obiectul contractului sunt bunuri de gen. . Bucureşti. Astfel. acesta nemaifiind în măsură să-şi execute obligaţia la împlinirea condiţiei.în cazul vânzării lucrurilor viitoare. deşi este vorba de un bun cert. Francisc Deak. pag. Filipescu. în cazul bunurilor de gen. în acest caz rizico-pericolul este al debitorului”. prin înscriere în carte funciară dreptul de proprietate se transmite atât în raporturile dintre părţi. cât şi faţă de terţi. iar cumpărătorul nu va fi obligat să plătească preţul. înainte de pieirea lucrului.. Astfel. Debitorul pus în întârziere poate scăpa de urmările riscului numai dacă dovedeşte că lucrul ar fi pierit chiar dacă ar fi fost predat cumpărătorului la termen (art. transferul proprietăţii operează la predare. transmiterea proprietăţii lucrului individual determinat este subordonată realizării condiţiei. 1960. chiar mai înainte de întabularea dreptului de proprietate în favoarea dobânditorului. Riscul contractului va fi suportat de către vânzător şi atunci când. cât şi pentru că el este debitorul obligaţiei imposibil de executat. În cazul în care vânzarea a fost încheiată sub condiţie suspensivă. Dacă pendente conditione lucrul a pierit numai în parte. 99 Ion P. fără a putea obţine vreo reducere a preţului (art. vânzătorul este obligat să-şi procure altele. iar bunul piere înainte de a se fi operat transferul proprietăţii.. şi anume din momentul în care înstrăinătorul şi-a îndeplinit obligaţia sa prin punerea în posesie a dobânditorului şi predarea înscrisurilor necesare pentru înscrierea dreptului transmis. 1156 alin.. transferul proprietăţii nu se produce la încheierea contractului. conform dispoziţiilor art. deşi este vorba de bunuri certe. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. op. atât ca aplicare a principiului res perit domino. adică de vânzător. 88. în acest sens fiind dispoziţiile art.36 Codul civil face aplicaţia practică a aceste reguli în materia contractului de vânzarecumpărare. urmează a se distinge după cum este vorba de o condiţie suspensivă sau de o condiţie rezolutorie. de acelaşi fel. Teoria generală a obligaţiilor”. numai în acest moment se realizează individualizarea bunurilor. spre a-şi executa obligaţia (genera non pereunt). Chiar dacă toate bunurile din patrimoniul vânzătorului de genul celor vândute au pierit în mod fortuit. O situaţie deosebită apare în cazul în care transferul proprietăţii este afectat de o condiţie. 1018 alin. . obligaţia de predare. 1 “ vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. transferul operează în momentul întabulării. riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat.părţile au convenit transmiterea proprietăţii la o dată ulterioară încheierii contractului.. afară dacă debitorul este în întârziere. Dacă lucrul piere în mod fortuit pendente conditione. de exemplu: .

Ed.R. acesta reprezentând o excepţie dedusă din interpretarea anumitor instituţii juridice. Corneliu Bîrsan. op. 102 Gh. 4. op.37 Dacă vânzarea s-a făcut sub condiţie rezolutorie. iar ofertantul este obligat să o menţină timp de 40 de zile. nu cuprind o reglementare generală a actului juridic unilateral ca izvor de obligaţii. Cristian Jora. pag. Această notificare. d) Oferta de purgă a imobilului ipotecat. să plătească o recompensă persoanei care va îndeplini un act sau fapt juridic. în limita preţului de cumpărare a imobilului sau a preţului evaluat. 100 101 Tudor R. se numeşte ofertă de purgă. se obligă. prin care acesta se oferă să plătească.100 În concluzie se poate afirma că ori de câte ori transferul unui bun este afectat de o condiţie. asumat în mod public. cit.101 CAPITOLUL 4 ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII 4.1.. III. 1998. Bucureşti. b) Promisiunea publică de recompensă este acel act juridic prin care o persoană. Bucureşti. constă în angajamentul unei persoane.126 . 128. Casa de editură şi presă „Şansa” S. pag. de a acorda un premiu determinat celei mai bune lucrări realizate de cineva. în mod public. pag. izvoare de obligaţii În doctrină102 sunt considerate ca izvoare de obligaţii următoarele acte juridice unilaterale: a) Oferta de a contracta. numită promitent. Oscar Print. care constă în notificarea adresată de dobânditorul unui imobil ipotecat creditorilor ipotecari. 134.L. Exemple de acte juridice unilaterale. realizată în condiţiile art. Florin Ciutacu. c) Promisiunea publică de premiere a unei lucrări în caz de reuşită la un concurs. datoriile şi sarcinile ipotecare. pag.2. deşi dreptul său de proprietate este desfiinţat cu efect retroactiv din momentul încheierii contractului. Popescu. Definiţie Actul juridic unilateral ca izvor de obligaţii este actul juridic civil care reprezintă rezultatul voinţei unui singur subiect de drept având ca efect naşterea. care va trebui să plătească deci preţul. Smaranda Angheni. dacă bunul a fost dobândit printr-un act cu titlu gratuit. proprietar sub condiţie rezolutorie. 1804 – 1806 Cod civil. ca dealtfel şi alte izvoare ale dreptului civil. op. în condiţiile concursului arătate în promisiune. riscul îl suportă cumpărătorul. pag.3. modificarea sau stingerea unei obligaţii. vol. cit. cumpărătorul unui lucru individual determinat devine proprietar din momentul încheierii contractului şi se află în aceeaşi situaţie în care se găseşte vânzătorul în contractul încheiat sub condiţie suspensivă. Drept civil. care a fost analizată la mecanismul încheierii contractului. 1998. iar bunul piere pendente conditione. Constantin Stătescu. Beleiu. cit. Dacă lucrul piere mai înainte de realizarea condiţiei rezolutorii.. riscul contractului va fi suportat de către acea parte care are calitatea de proprietar sub condiţie rezolutorie. 4. Iosif Urs.125 . Reglementare Codul civil. Petre Anca. 95.. 231-232. Drept civil român.

op.104 Din definiţiile formulate rezultă că părţile care intră în acest raport obligaţional se numesc gerant. până ce proprietarul va putea îngriji el însuşi”. Ed. fără a avea mandat din partea acesteia.103 Într-o altă formulare. săvârşeşte fapte materiale sau încheie acte juridice în interesul altei persoane. gere (administrează) interesele altuia.2. pag. prin fapta sa voluntară şi unilaterală. Din categoria faptelor juridice licite face parte şi îmbogăţirea fără justă cauză. Drept civil.987 – 991). 5.295 . conform căruia „ acela care. persoana pentru care se acţionează. cu voinţă. cunoaşte o definiţie legală cuprinsă în art. ca izvor de obligaţii: • Gestiunea de afaceri (art.296 .992 – 997).113. fără cunoştinţa proprietarului. Definiţie Gestiunea intereselor altei persoane. Bucureşti. Noţiune şi reglementare Prin fapte juridice se înţeleg evenimentele şi acţiunile omeneşti care produc efecte juridice. gestiunea de afaceri este un fapt licit şi voluntar. persoana care intervine prin fapta sa voluntară şi gerat. numită şi gestiunea de afaceri. în doctrină gestiunea intereselor altei persoane a fost definită ca fiind o operaţiune ce constă în aceea că o persoană intervine. • Plata lucrului nedatorat (art. se obligă tacit a continua gestiunea ce a început şi a o a săvârşi. prin care o persoană numită gerant. Corneliu Bîrsan. Teoria generală a obligaţiilor. 987 Cod civil.38 CAPITOLUL 5 FAPTUL JURIDIC LICIT 5. All Beck. pag. fiind o construcţie a literaturii de specialitate şi a practicii judecătoreşti.1. cit. Pornind de la această definiţie legală. numită gerat.2. modifică sau sting raporturi juridice.1. Raluca Dimitriu. fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă. Codul civil reglementează două fapte juridice licite. şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane. 2002.. Gestiunea intereselor altei persoane 5. care nu are o reglementare legală. 103 Constantin Stătescu. adică creează. 104 Brânduşa Ştefănescu.

să continue gestiunea începută până în momentul în care geratul. care s-au născut din actele încheiate de gerant în numele său.2. Condiţiile gestiunii de afaceri Condiţiile gestiunii de afaceri privesc obiectul şi utilitatea gestiunii. în sensul ca prin săvârşirea ei să se evite o pierdere patrimonială. Obligaţiile geratului Geratul are următoarele obligaţii: . Obligaţiile gerantului Obligaţiile gerantului sunt următoarele: . sau moştenitorii săi.2. 989 Cod civil). vor putea să o preia (art. . 991 Cod civil).în efectuarea actelor de gestiune să depună diligenţa unui bun proprietar (art.2.să plătească gerantului pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut (art. Din punct de vedere al atitudinii părţilor faţă de actele de gestiune. Efectele gestiunii de afaceri 5.să execute toate obligaţiile faţă de terţi.3.3. nu propriile sale interese.să dea socoteală geratului pentru operaţiunile efectuate. Aceste condiţii sunt următoarele: 1. precum şi atitudinea părţilor faţă de actele de gestiune.2. 2.39 5. urmează a fi reţinute două aspecte: a) geratul să nu aibă cunoştinţă de intervenţia gerantului..149 . b) gerantul să acţioneze cu intenţia de a administra interesele unei alte persoane. 5. . pag.2.1. în caz contrar fiind vorba de un mandat tacit. . cit. op. 105 Liviu Pop. Actele juridice încheiate de gerant în nume propriu nu trebuie să depăşească limitele unui act de administrare. Gestiunea trebuie să fie utilă geratului105. 987 – 988 Cod civil).2.3. 3. 5.

în doctrină106 plata lucrului nedatorat a fost definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără intenţia de a plăti datoria altuia. Efectele plăţii nedatorate Principalul efect al plăţii nedatorate este obligaţia de restituire a lui accipiens. indiferent de obiectul acesteia. ca orice posesor de bună – credinţă (art. orice plată presupune o datorie. din eroare sau cu ştiinţă. respectiv: .” Obligaţia de restituire a accipiensului este reglementată în art. cit. 996 alin. 993 Cod civil. care diferă după cum acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă.3. Ed.187.1..dacă lucrul a fost înstrăinat se va restitui preţul primit (art. 154. Corneliu Bîrsan. Bina – credinţă se prezumă.3. 2 Cod civil). 5.. op.să existe o plată. iar persoana care primeşte plata se numeşte accipiens.120. 1092 Cod civil. are drept de repetiţiune în contra creditorului.4. Liviu Pop. care prevede că „ cel ce.3. 106 Dimitrie Gherasim. pag.1.3. de către debitor. 994 – 997 Cod civil.va restitui lucrul. . iar întinderea obligaţiei de restituire va opera numai în limitele îmbogăţirii sale.2.plata să fie nedatorată.3. Plata lucrului nedatorat 5. Academiei. .4. Bucureşti. Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Accipiensul este de bună – credinţă atunci când nu a cunoscut faptul că plata pe care a primit-o nu era datorată.3. . . Constantin Stătescu. iar accipiensul este debitorul acestei obligaţii. 5. pag.40 5.3. Buna – credinţă în raporturile juridice civile. Persoana care efectuează plata se numeşte solvens. cit. 992 Cod civil. din eroare.plata să fie făcută din eroare. potrivit căruia „acela care. a plătit o datorie.” Întinderea obligaţiei de restituire este reglementată în art. pag. Conform art. 5. Definiţie În dreptul civil. 994 Cod civil). În raport de aceste considerente. prin plată se înţelege executarea voluntară a unei obligaţii. Acest fapt juridic licit constituie izvor de obligaţii deoarece prin efectuarea unei plăţi nedatorate ia naştere un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligaţii de restituire a ceea ce a plătit. 1981. este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. dar are dreptul să păstreze fructele. op. Condiţiile plăţii nedatorate Condiţiile generale ale plăţii nedatorate sunt următoarele: . Reglementare legală Dreptul solvensului de a cere restituirea este reglementat expres în art. crezându-se debitor. primeşte ceea ce nu-i este debit. 5.

pag. 5. Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Obligaţia de restituire a plăţii nedatorate nu mai există în următoarele cazuri: • cazul obligaţiilor civile imperfecte achitate de bună voie de către debitor (art. ră restituie valoarea acstuia din momentul cererii de restituire. • dacă plata a fost făcută unui incapabil. 5. 2 Cod civil). • când plata a fost făcută de către o altă persoană decât debitorul. acesta va restitui doar în măsura îmbogăţirii sale (art. Ed.7. 81 . să restituie valoarea acestuia. termen care începe să curgă din momentul în care solvensul a cunoscut. Idei producătoare de efecte juridice.6. 5.3. sau trebuia să cunoască faptul că plata era nedatorată. 996 Cod civil). cu excepţia cazului în care va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la solvens (art.3.2.creditorii chirografari ai solvensului. în mod fortuit. Acţiunea în restituire Acţiunea în repetiţiune (restituire) este o acţiune patrimonială. Obligaţiile sale sunt următoarele: . Obligaţiile solvensului Solvensul este obligat faţă de accipiens.995 alin. 5. prescriptibilă în termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani.solvens. 995 Cod civil). Îmbogăţirea fără justă cauză 107 Coordonator Ion Dogaru. 1092 Cod civil).3. Bucureşti.3. 1098 şi art. 2002. în mod fortuit.4. indiferent dacă acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă. să restituie cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut cu conservarea lucrului. indiferent de preţul pe care l. deşi ştia că nu i se datorează. • dacă plata s-a efectuat în temeiul unui contract nul pentru cauză imorală. acţiunea are caracterul unei acţiuni în revendicare care este. la data introducerii acţiunii în justiţie (art.107 5. 994 Cod civil). respectiv sporirea valorii lucrului. Cine poate să ceară restituirea Restituirea plăţii poate să fie cerută de următoarele persoane: . 5.3. 1164 Cod civil). imprescriptibilă. iar accipiensul a distrus cu bună – credinţă titlul constatator al creanţei sale. . Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Accipiensul este de rea – credinţă atunci când primeşte o plată.4. Dacă obiectul plăţii a fost un bun individual determinat. Drept civil. All Beck.8.dacă a înstrăinat lucrul.5. .să restituie lucrul primit şi fructele percepute (art.dacă lucrul a pierit. în principiu. va fi liberat de obligaţia de restituire (art.a primit. pe calea acţiunii oblice.41 dacă lucrul a pierit. .

fără temei legitim. dar există mai multe aplicaţii ale acestui fapt juridic licit. 3548/1999. se numeşte actio de im rem verso.109 Acţiunea în justiţie pe care o are creditorul acestei obligaţii. iar cel care a construit cu materialele sale pe terenul altei persoane are dreptul să fie despăgubit de către proprietarul terenului care a reţinut construcţia.potrivit art.108 De regulă.2.3..42 5.2.4. op. ca izvor de obligaţii. Condiţiile juridice ale intentării acţiunii în restituire110 • să nu existe un temei legal al îmbogăţirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane. diminuarea unui patrimoniu. 2. Corneliu Bîrsan. micşorarea patrimoniului altei persoane să constea în diminuarea unor elemente active sau în efectuarea unor cheltuieli. op. Reglementare Codul civil nu conţine o reglementare de principiu a îmbogăţirii fără justă cauză. 31-33 . pag 127 Paul Mircea Cosmovici. pag.4. care constă în mărirea patrimoniului unei persoane. 493 – 494 Cod civil.4. proprietarul terenului care culege fructele este obligat să plătească semănăturile. 5.4.4. respectiv să nu fie vorba de o dispoziţie legală.4. cit. 5.. cea dintâi având obligaţia de a înapoia celei de a doua avantajul pe care l-a obţinut în dauna ei.. cit. prin diminuarea patrimoniului altei persoane.. arăturile şi munca depusă de alţii. 5. un contract111. condiţii juridice. o hotărâre judecătorească. Renee Sanilevici.4.224. proprietarul care a construit pe terenul său cu materialele altei persoane are obligaţia de a plăti contravaloarea acestora. cunoscută şi sub denumirea de îmbogăţire fără just temei. să existe o legătură între mărirea şi. . cit. Secţia a III-a civilă. 1999.272 110 Tudor R. pag. Condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire • • • să se producă mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile.conform art. respectiv: . 108 109 Constantin Sătescu. decizia nr. 484 Cod civil. pag. op.156. 5. Petre Anca.4. Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire pot fi grupate în două categorii: 1. în sensul că ambele operaţiunii să fie efectul unei cauze unice. având ca obiect restituirea. 111 Curtea de Apel Bucureşti. Definiţie Îmbogăţirea fără justă cauză este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane. Popescu. cit. respectiv. în Culegere de practică judiciară. se consideră că aceasta implică un fapt juridic. fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. condiţii materiale. pag.1. op.

în temeiul căruia persoana al cărei patrimoniu s-a mărit devine creditorul obligaţiei de restituire. termenul de prescripţie începe să curgă din momentul în care persoana care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut. supusă termenului general de prescripţie. restituirea se va face prin echivalent. cât şi persoana care a beneficiat de această mărire. pentru acţiunile formulate în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. Conform prevederilor art.43 • să nu existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite. iar persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat devine creditorul acestei obligaţii. de 3 ani. 167/1958. persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decât micşorarea patrimoniului său. 2. împotriva căruia se intentează acţiunea. IZVOR DE OBLIGAŢII . din care ia naştere un raport juridic obligaţional. 8 alin.6. Prescripţia acţiunii Acţiunea în restituire este o acţiune prescriptibilă extinctiv. deoarece s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză. persoana al cărei patrimoniu s-a mărit nu poate fi obligată la restituire decât în măsura creşterii patrimoniului său. Obligaţia de restituire cunoaşte două limite: 1. la momentul intentării acţiunii în restituire.4.4. 5.5. Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prin mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu se creează un dezechilibru patrimonial. restituirea se face în natură. 5. CAPITOLUL 6 FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII. dar atunci când acest lucru nu este posibil. sau trebuia să cunoască. atât faptul măririi altui patrimoniu. De regulă. 2 din Decretul nr.

răspunderea civilă a fost definită ca fiind o instituţie juridică alcătuită din totalitatea normelor de drept prin care se reglementează obligaţia oricărei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractuală sau contractuală. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. 15-21. conform căruia o persoană are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este ţinută răspunzătoare prin dispoziţiile legale. Mihail Eliescu.RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ - 6.7-8 113 Liviu Pop. ori pentru care este chemată de lege să răspundă. Marin F. cit. 1972.1. Răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligaţie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. pag. 112 Ion M. Francisc Deak. Răspunderea civilă este de două feluri: . dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale Sediul materiei răspunderii civile delictuale îl constituie dispoziţiile art. care cauzează altuia prejudiciu. Anghel.44 . Popa. care constă într-un raport juridic obligaţional. pag. 998 Cod civil. 998 – 1003 Cod civil.2. 999 Cod civil precizează că omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. Ed. orice faptă a omului. Ştiinţifică. Potrivit art. a-l repara. 6. Răspunderea civilă. Răspunderea civilă delictuală. Academiei. Bucureşti. 1970.răspundere civilă contractuală . Bucureşti. pag. op. Ed.112 Într-o altă formulare113. iar art. Noţiunea de răspundere civilă Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice..164 .răspundere civilă delictuală Răspunderea civilă contractuală apare în cazul nerespectării clauzelor unei convenţii.

1980. 998 Cod civil dispune că „ orice faptă a omului. 6. 1000 alin. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate în paza juridică a unei persoane (art. 998 – 999 Cod civil). • Răspunderea pentru lucruri. rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: • existenţa unui prejudiciu. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. 1 Cod civil).3. Teoria generală a obligaţiilor. răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art. Universitatea din Bucureşti. 1002 Cod civil). 1000 alin. Art. Facultatea de drept. 3. 2. în general (art. 3 Cod civil). 2. 1000 alin. Felurile răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală este de mai multe feluri. pag.2. 1001 Cod civil). Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune specifică dreptului civil care se aplică pentru săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.5. • răspunderea pentru fapta altei persoane: 1. răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art. Răspunderea civilă delictuală. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. respectiv: • răspunderea pentru fapta proprie (art. al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat114. Reglementare Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este reglementată de Codul civil român în art.4. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. care cauzează altuia prejudiciu. 114 Constantin Stătescu. răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori (art. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”. iar art.5 . 999 Cod civil prevede că „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.45 6. 6. 3. 1000 alin. nu în considerarea persoanei care a săvârşit fapta ilicită ci a patrimoniului acesteia. 998 – 999.1. 998 şi 999 Cod civil. 6. răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauztae ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcţie (art. • existenţa unei fapte ilicite. Condiţiile generale ale răspunderii Din analiza textelor art. 4 cod civil). Drept civil. Natura juridică a răspunderii civile delictuale Fapta ilicită declanşează o răspundere civilă delictuală.5. edificii şi animale: 1.5. a-l repara”. 2 Cod civil). Răspunderea pentru fapta proprie 6.

6.6. cit. Victor Ursa. pag. op. pag. Francisc Deak. cit. 117 Constantin Stătescu. Teoria generală a obligaţiilor.6. De exemplu. Prejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare în bani. 89. Bucureşti.Definiţie Prejudiciul. pag. Ed. Popa. neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. suferinţa fizică provocată de un accident. 1979. op. Didactică şi Pedagogică. în literatura de specialitate115 s-a susţinut şi necesitatea existenţei capacităţii delictuale a celui care a cauzat prejudiciul. 1966.46 existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul. Prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale. op. pag. 6. constând în intenţia. Marin F.2. calificat ca o condiţie sine qua non118.119 Alţi autori120 au apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare. De exemplu. Rezultând din atingerea unor valori morale ale omului. Cluj – Napoca. Ion M. 119 Constantin Stătescu. Ed Dacia. op. Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat în bani. Clasificarea prejudiciului Prejudiciul se clasifică în funcţie de mai multe criterii. • după durata producerii: prejudiciul este instantaneu sau succesiv.71 116 Tudor R Popescu. • după cum putea sau nu să fie prevăzut în momentul producerii: prejudiciu previzibil şi prejudiciu imprevizibil.33 120 Ioan Albu. pentru că nu poate face dovada unui interes. condiţie necesară şi esenţială a acesteia. deoarece atât timp cât o persoană nu a fost prejudiciată. ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparaţie. pag. Răspunderea civilă pentru daune morale. Alţi autori116 au argumentat în sensul că această condiţie trebuie analizată numai ca un element al vinovăţiei autorului faptei ilicite şi nu ca o condiţie distinctă a răspunderii civile delictuale. de antură patrimonială sau nepatrimonială. prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale.29. atingerea adusă onoarei şi demnităţii persoanei. 32 118 Ioan albu.. cit.. Petre Anca. 6. op.29 . Anghel. cit. pierderea capacităţii de muncă. după cum poate fi considerată un element implicat în condiţia vinovăţiei. pag. Drept civil. În deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale. ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană. Alături de aceste elemente.160-161.. cit. cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra în 1969. Victor Ursa. doctrina şi jurisprudenţa română au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la 115 • Paul Demetrescu.1. efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane. distrugerea unui bun... Într-o altă opinie 117s-a precizat că existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit fapta ilicită poate fi examinată separat. este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană. Prejudiciul 6. pag. respectiv: • după natura sa: prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonial.

316-320 . Prejudiciul succesiv constă în consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat în timp. în cadrul infracţiunilor contra vieţii. Bucureşti. 1999.47 reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice încercate de părţile vătămate prin lovirile. a determinat concluzia că o atare despăgubire de „compensare” sau „satisfacţie” a victimei.09.1997. restrângerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii. Prejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite. 121 Curtea de Apel Ploieşti. mutilările. în Buletinul Jurisprudenţei.1997 şi 242/14. deciziile nr. libertăţii persoanei. desfigurările. să fie recunoscută. a acelora prin care s-au adus atingeri grave personalităţii umane şi a raporturilor de familie.10. integrităţii şi sănătăţii persoanei. Secţia penală. Punerea de acord a jurisprudenţei române cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale.1997. Ed. Prejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite. pag. 229/30. exclusiv.09.121 Prejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau într-un interval de timp scurt. vătămările. 475/4. a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiate. Lumina Lex.

2. . se fac următoarele distincţii: • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator. victima şi autorul faptei ilicite pot să încheie în mod valabil o convenţie prin care să stabilească atât întinderea despăgubirilor. Secţia penală.1.Dacă victima primeşte indemnizaţie de asigurare. se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite. în cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă. în măsura în care sunt sigure atât apariţia acestui prejudiciu. în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane. Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană. 271 .6. respectiv: 1. în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri.6. pag. 1356/1983. Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş. cât şi modalitatea de plată a acestora. acordată de Asigurările sociale. Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Analiza acestei condiţii se face în raport de trei posibile situaţii. Pe cale convenţională. 6. în acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentând diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurare. victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ. două condiţii: . nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite.48 6.6. 6. • dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat.3. cât şi posibilitatea de a fi determinat.122 2. în Culegere de decizii ale T. 6.3. cu titlu de ajutor.4. cumulativ. decizia nr.prejudiciul să fie cert. iar dacă terţul a plătit în locul autorului faptei ilicite. 122 Tribunalul Suprem. pe anul 1983. va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite.S. adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea acţiunii în despăgubire.prejudiciul să nu fi fost reparat încă.6. Condiţiile reparării prejudiciului Prejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare.3. prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor. dacă sunt îndeplinite. iar victima îl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la asigurator. Principiile reparării prejudiciului Repararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni în justiţie pentru plata despăgubirilor. Este considerat cert. • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator. 3. pentru repararea prejudiciului ea va fi îndreptăţită să formuleze acţiune în răspundere civilă delictuală având ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii. Caracterul cert al prejudiciului Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existenţei cât şi al întinderii sale. asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei.

. principiul reparării în natură nu este consacrat în Codul civil.11. în Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie.169 126 Ion Dogaru. . Pompil Drăghici. urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte: • este supusă reparării atât paguba efectivă – damnum emergens -.125 Sub aspectul reglementării. • În stabilirea întinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicite124 • Prejudiciul trebuie să fie reparat în întregime.1.109 124 Curtea Supremă de Justiţie. cu urmarea unei invalidităţi temporare. Secţia civilă. Bucureşti.93 125 Liviu Pop. înlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel.6. 223 .6. 747/1992. etc. remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru. cauzatoare de vătămări corporale. decizia nr.principiul reparării în natură a prejudiciului.6. 1993. decizia nr. Principiul reparării integrale a prejudiciului Restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictuale.107 .4.4. repararea prejudiciului se face în funcţie de următoarele principii: . • se repară atât prejudiciul previzibil cât şi prejudiciul imprevizibil. 123 Curtea Supremă de Justiţie. 6. În cadrul unei astfel de acţiuni. pag.4. cit. pag. Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea în natură a prejudiciului constă într-o activitate sau operaţie materială. cât şi beneficiul nerealizat – lucrum cesans-123. devenind aplicabilă ori de câte ori repararea în natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilă. indiferent de forma sau gradul de vinovăţie. Orizonturi. Repararea prin echivalent a prejudiciului Atunci când nu este posibilă repararea în natură a prejudiciului . repararea se face prin echivalent. 2530/21.principiul reparării integrale a prejudiciului. pag. idem. La repararea integrală a unui prejudiciu.acordarea unei sume globale. în cazul săvârşirii unei infracţiuni contra persoanei.2.. care se plătesc victimei. distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu încălcarea unui drept al altuia.126 Repararea prin echivalent se poate face în două modalităţi: . care se stabileşte prin hotărârea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor. pag. concretizată în restituirea bunurilor însuşite pe nedrept. temporar sau viager. De exemplu. victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune având ca obiect plata despăgubirilor. cit. 6. autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată până la data încetării stării de invaliditate. 92 . după caz. dar este recunoscut în doctrină şi jurisprudenţă. 6.49 Dacă între părţi nu a intervenit o asemenea convenţie. Ed. 1990 – 1992.1991. . Secţia penală. Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie. op.stabilirea unor prestaţii periodice.3. op. în formă bănească.

• autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobânzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire. dacă se dovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort în plus.4. adică manifestarea exterioară a unei atitudini de conştiinţă şi voinţă a unei persoane. • dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale. în cazul vătămării integrităţii corporale. decizia nr. ajutor social). 2110/26. Secţia civilă.438 129 Constantin Stătescu. 45. realizează la locul de muncă aceleaşi venit. cit. fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunţate. se face dovada unor noi prejudicii. se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice.170 Curtea de Apel Ploieşti. sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.. ulterior abandonat. au decis şi în sensul că în cazul în care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar. Fapta ilicită 6.1. având drept cauză aceeaşi faptă ilicită. chiar şi în situaţia în care. precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate în întreţinerea victimei. Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului întinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de acordare a despăgubirilor.7. în concepţia tradiţională avea în structura sa un element obiectiv sau material şi un element subiectiv sau psihologic. cit.. se pot obţine despăgubiri suplimentare. • dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată. se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de înmormântare. Corneliu Bîrsan. Instanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni având ca obiect plata despăgubirilor. • dacă urmarea faptei ilicite constă în decesul victimei. pag. încălcându-se normele dreptului obiectiv.7. op.4. 437 . după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească. precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical. Definiţie Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară săvârşirea unei fapte ilicite. Constantin Stătescu. care a necesitat pentru compensare. este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efort. cu precizarea că elementul subiectiv a fost. pag.09. deoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte. fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care. 6. În materia răspunderii civile delictuale. ulterior producerii prejudiciului. cit. pag. care.50 În doctrină127 s-a precizat că în cazul în care.. se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii.. care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie. consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost. op.129 127 128 • Constantin Stătescu. Corneliu Bîrsan. cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată. Aceasta înseamnă că în analiza faptei ilicite vom avea în vedere doar elementul obiectiv al acesteia. fără consecinţe de durată. iar aceste dobânzi curg din momentul în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă. indiferent sub ce formă. pag.186 . cit.1995. şi chiar mai mare. op. op.6. 128 6. Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare.

Nicolae Puşcaş.. cit..212 Veronica Stoica. Bucureşti. pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală. Legea impune. printr-o activitate pozitivă. Ed. cit. pag.1997. menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicită. • fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate. sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 17 133 Mihail Eliescu. . Trăsăturile caracteristice ale faptei ilcite Fapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice:134 • fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială. pag.. în acele situaţii când. să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelor. op. iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei În anumite situaţii. producând astfel proprietarului care. deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane. 6. Teoria generală a obligaţiilor. Drept civil. 6.254-258. op. 480 Cod civil. o persoană este obligată să îndeplinească o activitate sau să săvârşească o anumită acţiune. • fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihice. 998 Cod civil. acesta având obligaţia ca.132 În acest sens şi art. Secţia civilă. 487/5.213 135 Iosif Urs. pag. Drept civil. potrivit legii. De exemplu. Universul Juridic. este ilicită fapta posesorului de rea – credinţă. Smaranda Angheni. Andreea Tabacu. op. la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi încălcate. Drept civil. de regulă. fapta trebuie să fie ilicită. 484 Cod civil. Ed. Instituţii de drept civil. răspunderea nu este angajată. Iaşi. în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale. Petrică Truşcă.131 Deşi dispoziţiile art. potrivit art. pag. prin acte comisive.legitima apărare. Maria Gaiţă. fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane130 sau ca reprezentând un act de conduită prin săvârşirea căruia se încalcă regulile de comportament în societate. 2003. 998 Cod civil se referă la „orice faptă care cauzează altuia prejudiciu”. Iaşi. Paralela 45. 25 şi 35 din Decretul nr. dar şi normele de convieţuire socială. dar şi atunci când sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei.. în realitate. În aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere nu numai normele juridice. 2002. 162-170.7.Dumitru Văduva. 130 131 Liviu Pop.7. obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora. Deoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite. În asemenea situaţii. cit.3. constând într-o conduită ori manifestare umană exteriorizată.141 134 Liviu Pop. Răspunderea civilă delictuală operează atât în cazul încălcării unui drept subiectiv. 133 Încălcarea acestei obligaţii are loc. pag. Obligaţii. op. potrivit art. o daună constând în contravaloarea fructelor însuşite pe nedrept. 328 132 Curtea de Apel Iaşi. pag. are dreptul să culeagă fructele. deoarece este înlăturat caracterul ilicit al faptei.51 În alte formulări. 1998. cit. pag. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. pag.110-113. Ed. care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine. 1999. în Culegere de practică judiciară.05. Institutul European.2. Cauzele135 care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt: . în principiu. decizia nr. dar fapta ilicită poate îmbrăca şi forma unei inacţiuni.

viaţa.138 Dreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său. Fapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală. obştesc. ale altei persoane sau în apărarea unui interes general. drepturile celui atacat ori interesul public. iar modul de executare al ordinului nu este ilicit. pag. integritatea corporală . Culegere de practică judiciară.136 O persoană este considerată în legitimă apărare dacă fapta a fost săvârşită în următoarele condiţii: .dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat în limitele sale interne. pag.204 139 Ion Deleanu. pag.2002. a sănătăţii. 1988. exercitarea unui drept. direct. dacă a fost săvârşită în îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superiorului. 31/1954 . Exercitarea unui drept înlătură caracterul ilicit al faptei dacă. presupune că fapta a fost săvârşită pentru a salva de la un pericol iminent. 63 A/13. Executarea ordinului superiorului137 înlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent.apărarea celui care săvârşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu atacul. consimţământul victimei. op. op. pag. libertăţii. Drepturile subiective şi abuzul de drept. decizia civilă nr. Starea de necesitate . sub sancţiunea recunoscută de lege. 2003. în Ministerul Justiţiei. direct.atacul să fie îndreptat împotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori împotriva unui interes general. în acord cu interesul obştesc şi cu normele de convieţuire socială. astfel cum rezultă din prevederile art. definită de art. o asemenea pagubă. Ed. integritatea corporală sau sănătatea autorului. lipsindu-i caracterul ilicit. . integrităţii corporale.. . 44 Cod penal. născut şi actual. împotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană. legitim şi juridic protejat.atacul să pună în pericol grav viaţa.există un atac material. cit. Cluj – Napoca. 49 . 3 alin. cit.06. . s-au creat anumite restrângeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei alte persoane. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public. Cristian Jora. Dacia. Bucureşti. imediat şi injust împotriva persoanei care comite fapta. All Beck. respectiv potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege.139 Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii: . agresorului.2 Cod penal. reprezintă o faptă săvârşită în scopul apărării vieţii. îndeplinirea ordinului superiorului.. 35-36 138 Florin Ciutacu. emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale.52 starea de necesitate. şi care nu putea fi înlăturat altfel.. onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea. în scopul valorificării unui interes personal. îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege. ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv.152 Curtea de Apel Târgu – Mureş. prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său. Ed. 45 alin. 136 137 Mihail Eliescu. faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului. Legitima apărare este definită în art. 2 din Decretul nr.

53 dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună – credinţă, conform dispoziţiilor art. 57 din Constituţia României şi art. 970 alin. 1 Cod civil. Dacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat. În dreptul civil, prin abuz de drept se înţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale. Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci în intenţia de a păgubi o altă persoană. Instanţele judecătoreşti au decis că „ deşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv, fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile când ea este săvârşită cu permisiunea legii. Este cert, că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit, chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane. În acest sens, exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţia României nu poate fi calificată ca o faptă ilicită.”140 Sancţiunea care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său. Consimţământul victimei reprezintă o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei în măsura în care victima prejudiciului a fost de acord, înainte de săvârşirea faptei, ca autorul acesteia să acţioneze într-un anumit mod, deşi exista posibilitatea producerii unei pagube. 6.8. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate141, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.142 Codul civil impune această cerinţă prin art. 998 – 999; astfel potrivit art. 998, răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul, iar conform art. 999, răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. Necesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite, în condiţiile în care caracterul ilicit ala cesteia este dat de împrejurarea că prin ea a fost încălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei. Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criterii143: • sistemul cauzalităţii necesare,144 potrivit căruia cauza este fenomenul care, precedând efectul, îl provoacă în mod necesar; • sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile145, care consideră că fenomenul – cauză nu acţionează izolat, ci este condiţionat de mai mulţi factori care, nu produc în mod
140

-

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2788/30.05.2001, în „Pandectele Române” nr. 2/2002, pag.

62
141 142

Mihail Eliescu, op. cit., pag 115-1120; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.175 - 178 Neculaescu Sache, Răspunderea civilă delictuală. Examen critic al condiţiilor şi fundamentării răspunderii civile delictuale în dreptul civil român, Ed. Casa de editură şi presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1994, pag.99 143 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.200-2002; 144 Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, op. cit., pag.97; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.177 145 Valeriu Stoica, Relaţia cauzală complexă ca element al răspunderii civile delictuale în procesul penal, în „Revista Română de Drept” nr. 2/1984, pag. 35; Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 765/1990, în „Dreptul” nr.6/1991, pag.66

54 nemijlocit efectul, dar îl favorizează, astfel încât aceste condiţii alcătuiesc, împreună cu împrejurarea cauzală, o unitate indivizibilă, în cadrul căreia ele ajung să dobândească, prin interacţiune cu cauza, un rol cauzal. 6.9. Vinovăţia 6.9.1. Noţiune Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite în raport respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce.146 de fapta

6.9.2 Structura vinovăţiei Vinovăţia este alcătuită în structura sa din doi factori: - factorul intelectiv, implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvârşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce; - factorul volitiv, care constă în actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite. 6.9.3. Formele vinovăţiei Codul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei. Dispoziţiile cuprinse în art. 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei, formele vinovăţiei şi modalităţile acestora.147 Codul penal reglementează două forme de vinovăţie: intenţia şi culpa. Intenţia se poate prezenta în două modalităţi: 1. intenţie directă, când autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea faptei; 2. intenţie indirectă, când autorul prevede rezultatul faptei şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. Culpa este de două feluri: 1.imprudenţa (uşurinţa),când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind, fără temei, că el nu se va produce; 2. neglijenţa, când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. 6.9.4. Cauzele care înlătură vinovăţia Cauzele care înlătură vinovăţia148 sunt împrejurările care împiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia. Aceste cauze sunt: • fapta victimei înseşi; • fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundă; • cazul fortuit;
146 147

Mihail Eliescu, op. cit., pag.176; Maria Gaiţă, op. cit., pag.190 –191;Liviu Pop, op. cit., pag. 225 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Explicaţii teoretice şi practice ale Codului penal român, Partea generală, vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, pag.114 - 124 148 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.216-219; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.250

55 • forţa majoră.

6.9.5. Capacitatea delictuală Pentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernământul faptelor sale, adică să aibă capacitate delictuală. Lipsa discernământului echivalează cu absenţa factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovăţiei. Analiza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile: 1. pentru minori, prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernământului începând cu vârsta de 14 ani; 2. persoanele nepuse sub interdicţie, care suferă de boli psihice care le afectează discernământul, în măsura în care au împlinit vârsta de 14 ani, sunt prezumate că au capacitate delictuală; 3 în cazul persoanelor puse sub interdicţie, răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvârşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernământ. 6.9.6. Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţie. Procesul civil fiind pornit de către reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată, acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii – onus probandi incumbit actori -. Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale, în raport de dispoziţiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei. Fiind vorba de fapte juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de probă, inclusiv proba testimonială. 6.10.Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine, vor fi săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Această formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normative: - Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice; - Legea nr. 31/1990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, cu modificările ulterioare; - Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice în regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare; - Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003. Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră în componenţa sa, dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice, au o

Aceasta înseamnă că în toate cazurile de răspundere pentru fapta altuia. CAPITOLUL 7 RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE Codul civil. 4 cod civil). în sarcina celui considerat responsabil. 1000 alin. operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de . reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia: 1)răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art.persoanele fizice. 3 Cod civil). în art.56 răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii. 1000 alin. Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general.persoana juridică. Această formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă. 2)răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art. atât în raport cu persoana juridică cât şi cu victima prejudiciului.1000. 3)răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art. Victima prejudiciului poate să cheme în judecată pentru plata de despăgubiri: . conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptă. 1000 alin. 2 Cod civil). În situaţia în care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune în regres împotriva persoanei fizice care compune organul de conducere. .persoana juridică în solidar cu persoanele fizice care au acţionat în calitate de organe ale persoanei juridice. .

203 154 Liviu Pop. cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei.148 152 Mihail Eliescu. existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. 1001 alin. Tudor R. prezumţia de culpă a părinţilor. fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie.147 . răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de educare152. Bucureşti. în doctrină au fost formulate mai multe teorii: răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minor151. Andrei I. All Beck. 62. după moartea bărbatului. pag. Otilia Calmuschi.1. op. op. Evoluţia doctrinară şi jurisprudenţială în domeniul răspunderii civile a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori. Filipescu. 1 din Codul familiei. textul din Codul civil este interpretat în acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie149.. 2 Cod civil. pag. 2/1950. 2000. Filipescu. pag. Filipescu. Ed. Filipescu. Anghel.. Referitor la această problemă. Aspecte ale răspunderii părinţilor pentru fapta copilului minor. 2001. 375 . 7. Bucureşti. de obicei sub forma neglijenţei. cit. Persoanele.1. sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii. constând în acţiuni sau inacţiuni ilicite. cit. Teoria generală a obligaţiilor. iar alin. pag. Fundamentarea răspunderii părinţilor Fundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor legale ce le revin faţă de copii. 97 alin. în „Revista Română de Drept” nr. Reglementare Conform art. pag. Examen al practicii judiciare privind conţinutul prezumţiei de culpă a părinţilor pentru prejudiciul cauzat de copii lor minori. cit. respectiv existenţa prejudiciului. Actami. 6/1981. cit.1.376 151 Vasile Longhin.150 În concluzie..10/1987.347. 2 Codul familiei153 Codul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor. Ed.. precum şi cu prevederile art. 1000 alin. care din această cauză săvârşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.57 obligaţia probei. în baza art. 7. Marin F. tatăl şi mama.Gabriel Boroi. pag. Tratat de dreptul familiei. op.1. Petre Anca. 1000 alin. All Beck. Popa. Ed. 2001. răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul. 2 Cod civil. Ion P. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori 7. 4/1978. op. Ion M. Modificările aduse Codului civil de principiul constituţional al egalităţii sexelor. În prezent.677. 149 Traian Ionaşcu. 6/1956. în „Studii şi Cercetări Juridice” nr. pag. 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil. Drept civil.13. institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută – juris et de jure – în cazul comitenţilor. în „Revista Română de Drept” nr. Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile. astfel cum aceasta este reglementată în art.2. 147 . pag.. Bucureşti. se declanşează o triplă prezumţie de culpă:154 prezumţia că în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri. în „Justiţia Nouă” nr. Responsabilitatea civilă a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor minori. pag.213 150 Ion P. Drept civil.256 153 Raul Petrescu. Popescu. pag. Partea generală. pag. Francisc Deak. Teofil Pop. conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori. pag. în „ Legalitatea populară” nr.510 – 517.240. Prezumţia de culpă este relativă – juris tantum –în cazul părinţilor. din afara căsătoriei ori adoptaţi. ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvârşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane. Andrei I.

Referitor la vinovăţie.3. 2 Cod civil. nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernământ. care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţii. 2 Cod civil Răspunderea reglementată de art.minorul a dobândit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie.copilul să locuiască cu părinţii săi.1. în raza teritorială a căruia domiciliază femeia. sau chiar 15 ani. Copilul să locuiască cu părinţii săi Comunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art. Părinţii nu răspund în următoarele situaţii: . existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. art.4.4.2. 1000 alin. 7. Copilul să fie minor Referitor la această condiţie. 7. . este necesară încuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean. Condiţiile generale Condiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează în persoana minorului.1000 alin. deoarece în acest caz drepturile şi îndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator. . fără deosebire cum cum este sau nu pus sub interdicţie. în situaţia în care copilul este adoptat. .pentru copilul major lipsit de discernământ ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale. 2 Cod civil au în vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite. adică cu vinovăţie.1. Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani. dar în acest din urmă caz. Condiţiile speciale Răspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii speciale: . 1000 alin.1. existenţa faptei ilicite. • adoptatorilor.1. 1000 alin. 14 alin. locuinţa copilului coincide cu domiciliul. părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă între timp copilul a împlinit vârsta de 18 ani.4. 31/1954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi. indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătoriei. 1 din Decretul nr. De regulă. Sub acest aspect.copilul să fie minor. respectiv existenţa prejudiciului. în sensul că neexerciatrea îndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvârşirea faptei.58 prezumţia de cauzalitate între aceste abateri şi fapta prejudiciabilă săvârşită de copilul minor. Condiţiile răspunderii părinţilor 7. 7. iar atunci când părinţii nu au locuinţă comună. 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoane: părinţilor. prevederile art. deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă. Astfel. Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. vinovăţia.1. domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornic.

241 . 1828/10.156 Potrivit art. în doctrină şi jurisprudenţă s-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă. pag. iar prezumţiile legale relative sunt acelea împotriva cărora se poate face proba contrară. fără acordul acestora. temporar.1980. În caz de neînţelegere între părinţi. 152 156 Gabriel Boroi. • minorul se află. ascultând autoritatea tutelară. 5 Cod civil. Referitor la cea de a doua condiţie specială. cit. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor Conform art. la rude sau prieteni. • minorul se află internat în spital. În cazul minorul a fost încredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotărâre judecătorească. Ed. instanţa judecătorească. la care dintre ei va locui copilul. Ştiinţifică şi enciclopedică.132 157 Constantin Stătescu. pag. deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de minor. • minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducare în care se afla internat155. pag. Prezumţiile legale absolute sunt acelea împotriva cărora. de comun acord.59 Potrivit art. va răspunde numai părintele căruia i-a fost încredinţat copilul. părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil. precum şi pe copil. cit. deoarece poate fi răsturnată prin probă contrară.6. vor răspunde numai părinţii. Secţia penală.157 7. 7.10. că nu se poate reţine un raport de cauzalitate între fapta lor – ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor – şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită de minor. prezintă interes nu domiciliul minorului. 1199 Cod civil. copilul minor locuieşte cu părinţii săi. 1986. Răspunderea părinţilor se va angaja şi în acele situaţii în care nu este îndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvârşirii faptei prejudiciabile de către minor. Dacă părinţii nu locuiesc împreună. op. op. deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este însăşi îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti.1. în principiu. ci locuinţa acestuia. Corneliu Bîrsan. În situaţia în care minorul nu are discernământ. Bucureşti.1. În raport de această prevedere legală. va decide ţinând seama de interesele copilului. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1980 – 1985. aceştia vor decide. prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. 155 Tribunalul Suprem. Ioan Mihuţă. dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.. părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minor. decizia nr.. Asemenea situaţii pot să apară în următoarele cazuri: • minorul a părăsit locuinţa părinţilor . Efectele răspunderii părinţilor Dacă sunt îndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere.5. 100 Codul familiei. Prezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relative. Obiectul probei contare trebuie să îl constituie faptul că părinţii şi-au îndeplinit în mod ireproşabil îndatoririle ce le reveneau. nu este permisă dovada contrară. 1000 alin.

Dacă un părinte a plătit integral despăgubirea. Bucureşti. pe baza acordului de voinţă dintre ele. • să cheme în judecată minorul şi unul dintre părinţi. 7.2. 7. deoarece nu sunt menţionaţi în alin. 2002. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării. • să-i cheme în judecată pe părinţi. pag. • calitatea de membru al unei organizaţii cooperatiste. 1000 Cod civil în categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere. 1000 alin. 169 . 998 – 999 Cod civil. Lumina Lex. pentru fapta proprie. 3 Cod civil. 1000 alin. • situaţia militarului în termen. Izvoarele raportului de prepuşenie sunt variate: • contractul individual de muncă158. Pentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent în raport cu altă persoană. recuperând ce au plătit pentru minor. Spre deosebire de părinţi. comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile încredinţate. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandant. Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenie. 7. institutori şi artizani.3.2. Dacă minorul este chemat în judecată el va răspunde în temeiul art.2.3 Cod civil Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepus. 5 al art.2. Ed. deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară.1 Reglementare Potrivit art. Dreptul muncii. • contractul de antrepriză. • să cheme în judecată minorul şi ambii părinţi.2. victima are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe minor. a îndruma şi controla activitatea prepusului. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7. între cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare. În măsura în care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvârşită de minorul cu discernământ.60 Dacă la momentul săvârşirii faptei minorul a acţionat cu discernământ. comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil. Condiţia raportului de subordonare este îndeplinită în toate cazurile în care. în care prepusul se află în subordinea comitentului. Domeniul de aplicare al art. o persoană fizică sau juridică a încredinţat unei persoane fizice o anumită însărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 158 Ion Traian Ştefănescu. • contractul de mandat. acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită. acesta are o acţiune în regres împotriva celuilalt părinte. vor avea la îndemână o acţiune în regres împotriva minorului.

All Beck. Bucureşti.. potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate.existenţa faptei ilicite săvârşite de prepus. Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă. pag. Secţia civilă. .03. op. . Cristian Jora.252-253. Drept civil. pag. pag.S. pag. pag. pag. 159 Tudor R.în Culegere de decizii ale T.1981 şi 402/17. • teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil. Examen teoretic al practicii judiciare privind repararea prejudiciului cauzat de prepuşi sau de lucruri. Condiţii generale Condiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie îndeplinite de prepus: . având drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului. cit.săvârşirea faptei ilicite de către prepus în funcţiile ce i-au fost încredinţate de comitent. 216. cit. pag. teorie ce nu poate fi aplicată în ipoteza în care alegerea prepusului se face prin concurs. 1983.4. Condiţii speciale Alături de condiţiile generale.274-279.. comitentul exercită supravegherea. cit. conform căreia răspunderea comitentului se întemeiază pe o culpă în alegerea prepusului – culpa in eligendo – ori pe culpa în supravegherea prepusului – culpa in vigilendo. • teoria riscului.03. Popescu.2.existenţa raportului de prepuşenie la dat săvârşirii faptei ilicite. Ion Dogaru. pag.2.61 Pentru fundamentarea răspunderii comitentului în doctrină şi jurisprudenţă s-au propus mai multe teorii 159: • teoria prezumţiei legale de culpă. Aurelian Ionaşcu. în temeiul raportului de prepuşenie. op. Natura şi condiţiile răspunderii comitentului. bazată pe o prezumţie absolută de culpă. cit. Maria Gaiţă.112-116 161 Victor Scherer.220-224. Ed. op.2. • teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului.raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. 7. Ştiinţifică şi enciclopedică. cit. în „Revista Română de Drept” nr. Bucureşti. Petre Anca. Gabriel Boroi.283-291. Raul Petrescu. Liviu Stănciulescu. pentru angajarea răspunderii comitentului se cer întrunite două condiţii speciale161: .1.4. precum şi că reprezentarea este valabilă numai în materia actelor juridice nu şi a faptelor juridice. garanţie care rezultă din faptul că. 2002. 10/1983. . Corneliu Bîrsan. deciziile nr. îndrumarea şi controlul activităţii prepusului.4. în „Revista Română de Drept” nr. 7. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.2.265-267.vinovăţia prepusului. Curs selectiv pentru examenul de licenţă. op. . Constantin Stătescu. Florin Ciutacu..existenţa prejudiciului. Ed. op.280-284 160 Tribunalul Suprem. cit. op. Pompil Drăghici. 392/14.. pag.14-17 ..29.1981. teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea în regres împotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei.. 2/1978. pe anul 1981. Liviu Pop. pag. Teoria garanţiei este acceptată şi constituie opinia dominantă în doctrină şi jurisprudenţă160.

va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva prepusului.62 Referitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizări162: .11. Rosetti.1981 şi decizia civilă nr. care este autorul faptei ilicite.5.1982. fapta prejudiciabilă a fost săvârşită în timpul concediului de odihnă) . în Culegere de decizii ale T. chiar dacă acesta nu a respectat traseul stabilit în foaia de parcurs. op. . pag.răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimă. pe anul 1981. adică de prepus. În practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art.comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează în interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia încredinţată şi nici atunci când activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitent. Dispoziţiile art. . Călina Jugastru. pe anul 1982. 1000 alin. În consecinţă. deoarece: .S. 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă în aceea ca fapta prepusului să fi fost săvârşită în îndeplinirea funcţiilor care i-au fost încredinţate acestuia din urmă. • să cheme în judecată comitentul şi prepusul. 1779/17. 1673/2000. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului Victima prejudiciului are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe comitent pentru a se despăgubi. comitentul poate invoca numai acele împrejurări care erau de natură să înlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului.02. persoana încadrată în muncă. 392/14.2.. decizia nr.1981. cit. . codebitorul solidar care a plătit debitul neputând pretinde de la fiecare codebitor decât partea acestuia. Alexandru Bacaci.2. pentru a fi obligaţi în solidar la plata despăgubirilor. 998 – 999 Cod civil. 1000 alin.173 165 Tribunalul Suprem. Pentru a se exonera de răspundere. în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2000.03. 2002.comitentul nu va răspunde în cazurile în care prepusul a săvârşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul funcţiei încredinţate163 ( de exemplu. în temeiul art. Corneliu Turianu. Bucureşti.răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie.2. 3 Cod civil. În practica judiciară165 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are în raporturile cu prepusul. este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său în aceste condiţii. • să-l cheme în judecată pe prepus. pag. 312 164 Curtea de Apel Bucureşti. Secţia civilă. pag. în temeiul art. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus Dacă comitentul a acoperit prejudiciul.5.prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs.164 7. potrivit cărora obligaţia solidară se împarte de drept între debitori. Secţia penală. 272/4. pag. 113-117 . în Culegere de decizii ale T.5.S. decizia nr.2. decizia nr. 1052 şi 1053 Cod civil. Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. 7. Fapta săvârşită de un salariat cu ocazia unui transport în interesul unităţii la care este angajat îndeplineşte această cerinţă. poziţia unui codebitor solidar. nu 162 163 Ovidiu Ungureanu. Secţia a III-a civilă. Ed.1. 226-227 Tribunalul Suprem.

În cadrul acestuia s-au inclus. În această categorie sunt incluşi educatorii din învăţământul preşcolar. doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor întâlniţi în acest articol. "dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil" (conform art. 7. în tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghere. În literatură şi practică au existat controverse în legătură cu posibilitatea ca unitatea de învăţământ să fie obligată la reparaţie împreună sau în locul profesorului. Corneliu Bîrsan. are obligaţia de a-l instrui şi supraveghea. Majoritatea autorilor. cât şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comerciale. 4 Cod civil institutorii şi artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor. în sensul articolului 1000 alin. Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din învăţământul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeşti. Institutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea. Ca şi în cazul institutorilor. care foloseşte lucrările practice executate de ei în scopuri exclusiv personale. particulari. Aceştia sunt ţinuţi. profesional ori tehnic. inspectorat judeţean de învăţământ sau chiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării166. din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de îngrijire părintească. spre deosebire de elevi. ca urmare a constatărilor practice judiciare. meşteşugarului. în vigoarea obligaţiilor de serviciu. cât şi la sporirea profitului meseriaşului. la supravegherea ucenicilor. prin activitatea depusă contribuie atât la însuşirea unei meserii. care vine în contact direct cu ucenicul şi. Artizanii. pot fi atât meşteşugarii individuali. Artizanii. însă. alin. 1000 alin. 4.2. alin. 7. pag.1. care în doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari. răspunderea pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de ucenic revine persoanei fizice.3.3. învăţătorii din învăţământul primar. au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere. Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat. pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei.. ei se pot exonera de răspundere. iar nu persoana juridică. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7. Noţiune şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art. 252 . pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă.63 sunt aplicabile în raporturile dintre comitent şi prepus. reprezentată de o instituţie şcolară. Ca şi părinţii. Ucenicii sunt persoane care. deci. cit. calitatea comitentului de garant. sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional. Aşa fiind. 166 Constantin Stătescu. Literatura juridică actuală foloseşte ca înlocuitor al cuvântului "institutor" termenul generic de "profesor".3. 1000. Domeniul de aplicare Pentru aplicarea prevederilor art. 5). în speţă profesorul. 1000. profesorii din cel gimnazial. 4 din Codul civil. liceal. îi dă dreptul după despăgubirea victimei să se întoarcă împotriva prepusului său pentru întreaga sumă plătită. op.

op. cit. 4 Cod civil trebuie să fie aplicat. 4 Cod civil. Mihail Eliescu. Cât priveşte ucenicii. pag. consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai în cazul în care fapta păgubitoare a fost săvârşită de elevi sau ucenici minori168. 1000 alin. fundamentarea răspunderii îşi are temeiul în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de supraveghere. Petre Anca.. cit. pag. 4 anumite prezumţii. astfel: calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea. din cauza faptului că sunt beneficiarii unor îndatoriri de instruire şi supraveghere. 1000 alin. cit. 2 Cod civil. Astfel. op. 4 Cod civil.. Corneliu Bîrsan. conform legii. op. 4 al art. 279-280 170 Constantin Stătescu. În încercarea lor de a extrage din textul art. 7. deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decât pentru părinţi"167. cit. termenul de "institutori" se referea la învăţătorii încadraţi în ciclul primar al învăţământului. cit. cit. O controversă ivită în literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vârsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutorului. 252-254. 1000 alin. Astfel. 255 . practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vârstă a elevilor peste cea a minorităţii.. liceal). S-a considerat astfel. astfel că " numai minorii au a fi supravegheaţi" şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie "împovăraţi cu o prezumţie de răspundere mai întinsă decât cea a părinţilor"169. Practica judiciară a statuat faptul că alin. 4 al art. Un alt argument formulat rezultă din însăşi analiza alin.. se prevede expres condiţia minorităţii copiilor. la acea dată ei nu puteau fi decât minori. prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor îşi are temeiul în îndatorirea de supraveghere. şi ca urmare.64 De asemenea. conform articolelor 998-999 Cod civil. Ei dobândesc aptitudinile necesare unei meserii sub îndrumarea unei persoane fizice sau juridice. care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub "supravegherea" institutorilor şi artizanilor. 210. În susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente. Francisc Deak. 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane. nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cât se află sub supravegherea institutorului sau artizanului. făcându-se trimitere la răspunderea părinţilor. pag.. la momentul adoptării Codului civil. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor Fundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din însăşi formularea art. numai atunci când se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului.3. pag. op. în care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori. ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi. Cealaltă teză. în doctrină s-au formulat mai multe opinii. Popa. Corneliu Bîrsan. 279 169 Mihail Eliescu. Anghel. pag. indiferent de vârsta autorului. O primă opinie are în vedere faptul că în art. Marin F. 1000. majoratul începând cu vârsta de 21 de ani"170. unde se întâlnesc numai elevi minori.. Tudor R. că articolul 1000 alin. Într-o primă opinie se consideră că răspunderea institutorilor şi artizanilor se fundamentează pe trei prezumţii: 167 168 Ion M. Prin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial. pag. 161 Constantin Stătescu.3. op. În acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului. Popescu. calificată drept artizan. menţionează generic termenii de elev şi ucenic. "articolul 1000 alin. op.

pentru a înlătura obligaţia de a repara prejudiciul.Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilor Pentru ca institutorii şi artizanii să poată răspundă în baza art. 5 Cod civil. trebuie să probeze faptul că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a-şi îndeplini îndatorirea de supraveghere. care o completează pe prima. el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că. op. 1000 alin. b) fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârşită în timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanului. în fapt el nu se găsea sub această supraveghere.. dintre neîndeplinirea acestei obligaţii şi săvârşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite care a produs pagube altei persoane. cit. 171 172 C. pag. care se află în continuarea celei de culpă. 255 Mihail Eliescu. b) existenţa faptei ilicite a elevului sau ucenicului. fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenită. cel chemat să răspundă va putea face dovada că. reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta proprie: a) existenţa prejudiciului.4. c) prezumţia de garanţie. deşi a acţionat cu maximum de diligenţă. op. b) prezumţia de cauzalitate.2. cit. b) prezumţia de cauzalitate.3. existenţa acestei din urmă condiţii nu este necesară. cit. 1000 alin.. conform articolului 1000 alin. acestea sunt prezumate de lege. se mai cer îndeplinite încă două condiţii: a) cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minor. c) prezumţia de vinovăţie (culpă) a institutorului sau artizanului în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce îi cădea în sarcină171. pag. după cum am văzut. Corneliu Bîrsan. 4 Cod civil. În momentul în care reclamantul a probat aceste condiţii generale. în această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictă. d) existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului. 4. când acesta era lipsit de discernământ ori avea un discernământ diminuat. o simplă dificultate nefiind de ajuns172. Iar cum aceste prezumţii sunt relative. 281 173 Constantin Stătescu. pag. Corneliu Bîrsan. op.65 a) prezumţia că îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinită în mod corespunzător. În legătură cu aceasta s-a spus că pârâtul. c) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. În practica judiciară au apărut însă cazuri în care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului. Ca urmare a înlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor173.4. 7. Răspunderea va fi angajată şi în cazul în care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului. nu cu mult diferită de prima.3. În opinia celor mai mulţi dintre autori. 7. conform art.. se întemeiază tot pe trei prezumţii. respectiv a) prezumţia de culpă.Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor Condiţii generale Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor. A doua opinie.onstantin Stătescu. 255 .

310-313 Constantin Stătescu. 174 175 Tribunalul Suprem.. pag. 1000 alin. 998-999 Cod civil şi îşi are temeiul în efectele subrogaţiei legale prin plata creditorului. acesta neavând posibilitatea de a împiedica săvârşirea faptei prejudiciabile.. cit.S. Aceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă. iar acţiunea în regres se exercită conform ar. în subsidiar. Liviu Pop.pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan împreună. răspunderea părinţilor.66 Instanţa a hotărât în acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla. în Culegere de decizii ale T. invocând ca motiv neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor175. Reclamantul are însă posibilitatea să cheme în justiţie: . 1977. pag. 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă. sub supravegherea sa. În cazul în care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a îndeplinit îndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvârşirea faptei prejudiciabile. În aceste cazuri art. Institutorul sau artizanul se va putea însă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii. prin fapteoemisive sau comisive contrare îndatoririlor legale ce îi incumbau. a favorizat sustragerea de sub supraveghere174 (exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau întârzie de la cursuri. astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va fi obligat să înmâneze institutorului sau artizanului întreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei176. pag. Pentru toate situaţiile în care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei. permiţând prin aceasta să se săvârşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii). 4/17 ian. În final. Corneliu Bîrsan. artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci când. op.3. cit.. cit. Decizia nr. institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului. acesta are o acţiune în regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns. Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor În măsura în care toate condiţiile general şi speciale sunt îndeplinite. hotărârea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină în supraveghere. în fapt. 257 176 Ibidem. se va putea atrage. op.5. pe anul 1977. 254 .pe elev ori ucenic. op. 257. 7. Acţiunea în regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului. . pag.

op.05.. pag.. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi. nr. Ion Dogaru.2002 178 Tudor R. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8. Petre Anca. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8. 163-164. pag.2. op. op. publicată în M. precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundere. cit. pag.. Filipescu. 311/10. 313. Ion P. pag. sau că animalul se află sub paza sa.. Noţiune şi reglementare Potrivit art. 306-309. Domeniul de aplicare Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă.288-292. Constantin Stătescu.Of. cit.. 1001 Cod civil. este responsabil de prejudiciul cauzat de animal.253-255. op. cit. .67 CAPITOLUL 8 RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE. cit. pag. proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dânsul. cit. op. Andreea Tabacu. Liviu Pop. în cursul serviciului.. sau că a scăpat. cit. 55/2002177..248-250.178 177 O. Dumitru Văduva . cit. Andrei I. Pompil Drăghici. Filipescu. 8. op. pag. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Corneliu Bîrsan. op. Maria Gaiţă. pag.G nr. 3 prevede că proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor suportă răspunderea stabilită de lege.U.1.1. în art. Popescu.1.1.

654/2001. Pentru acestea există Legea nr. op. pag. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Pentru fundamentarea acestei forme de răspundere în doctrină s-au formulat trei opinii: 136. conform art. Paza juridică se prezumă că aparţine proprietarului. în raport cu dispoziţiile art. în măsura în care nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora. Bucureşti. potrivit cărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta. pag. mai multor titularii. aceştia au paza juridică.. instanţa a admis acţiunea cu motivarea că „în situaţia în care câinele pârâtului.181 . 749/23. 1001 Cod civil. circuri). cum ar fi uzufructuarul. Florin Ciutacu. cit. zootehnicianul. Au paza materială a animalului: ciobanul. 1001 cod civil. Secţia civilă. răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciului. în temeiul art.03. op.animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vânătoare. sunt acelea care aveau paza juridică în momentul producerii pagubei. 309-312 179 Curtea de Apel Craiova. iar pentru cele cauzate de vânatul din speciile strict protejate. Dacă animalul aparţine în coproprietate. decizia nr. .animalele domestice. răspunderea civilă delictuală a pârâtului este antrenată în condiţiile art. 1001 Cod civil. 15 alin. cit. publicată în M. nr.265-266. Într-o altă cauză. 998 – 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal.1001 Cod civil. răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de: . 103/1996 a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului. în „Revista juridică a Olteniei” nr. 1001 Cod civil. 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vânat revine gestionarului fondului de vânătoare. chiriaşul. Secţia a IV-a Civilă. cit. Liviu Stănciulescu. care în art. pag. persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale. în Buletinul Jurisprudenţei. Lumina Lex. ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animalului. Cristian Jora.animalele sălbatice aflate în captivitate (grădini zoologice. decizia nr. fie că a scăpat.68 Referitor la persoanele care sunt chemate să răspundă. Secţia civilă. până la proba contrară. fie că animalul se află în paza sa . care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animal.”180 Paza juridică nu se confundă cu paza materială. pag.35 180 Curtea de Apel Bucureşti.. 721/24. op.3. 103/1996182. În practica instanţelor judecătoreşti179 s-a reţinut că. Cristian Jora. Ed. pag. având ca obiect acţiunea în despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de câinele pârâtului. comodatarul. Florin Ciutacu.54 182 Legea nr.1. precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică. Pentru animalele sălbatice care se găsesc în stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art.311-312 . pag. văcarul. în temeiul art. deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalul. În acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie.. a produs un prejudiciu reclamantului.11. scăpat de sub supraveghere. decizia nr. 2002. autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. 1-2/1999.183 8.2001 183 Gabriel Boroi.2001.. 1001 Cod civil.Of. 2449/2000. Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art. modificată prin Legea nr. 193/1998.175-176 181 Curtea de Apel Suceava. Prin pază juridică se înţelege dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi în interes propriu de animalul respectiv. în Culegere….

când ruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie. Răspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă. în temeiul art. animalul a participat activ. 8.1. 2532/1998. Răspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de împrejurarea că la producerea rezultatului păgubitor.5.de la cel care are paza juridică a animalului.de la cel care are paza materială a animalului. Noţiune şi reglementare Conform art. impune prezentarea următoarelor noţiuni186: .edificiu.fundamentarea răspunderii pe ideea de risc. 184 Curtea de Apel Craiova. 17!987. 998 – 999 Cod civil. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Victima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri: .noţiunea de ruină a edificiului. pag.48-53 186 Maria Gaiţă. în temeiul art. ci prin existenţa raportului de cauzalitate între fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate. Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei înseşi. cit. Dumitru Văduva. . pg.2. 1002 Cod civil. 8. op. Domeniul de aplicare Determinarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art. în sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta. Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului Pentru angajarea răspunderii.4. fundamentarea răspunderii de ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor. cit. Acţiunea în regres a paznicului juridic împotriva paznicului material. victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal. proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului. pag. 8.2.. în temeiul art. op.2.184 Paznicul juridic al animalului. Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anul 1997.137 . pag.112 185 Valeriu Stoica.185 8.fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă în supravegherea animalului. .1. precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri. Constantin Furtună. Victoria Daha. 1002 Cod civil.. iar participarea acestuia să îmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprie. 998-999 Cod civil. dacă a plătit despăgubirile. decizia nr.69 1. 1998. poate formula acţiune în regres împotriva paznicului material. faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majoră. Secţia civilă. Andreea Tabacu. Craiova.252 –253. 1001 Cod civil. Fundaţia Eugeniu Carada.1. 2. Flavius Baias. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8.2. 3. în „Studii şi cercetări juridice” nr.

Proprietarul sau superficiarul nu vor putea înlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de întreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei.fapta victimei. cit. pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor. 8.viciu de construcţie. Marin F. Cristian Jora. Petre Anca.existenţa faptei ilicite. op.teoria răspunderii subiective. pag. care are calitatea de proprietar al construcţiei. .existenţa prejudiciului. cit. dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze: . prin încorporarea lor în sol sau la altă construcţie.. . Răspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului.. Anghel. cit.311 Florin Ciutacu. Popa.2.existenţa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi ruina edificiului. Condiţiile răspunderii Pentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiarului.4.2.189 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de întreţinere sau unui viciu de construcţie. care constă în ruina edificiului.70 . cit. în mod durabil. iar dacă există un drept de superficie.teoria răspunderii obiective190. .. desprinderea unor elemente de construcţie.251-252 190 Ion M. . op.3. conform căreia răspunderea se întemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie191. . cit. . victima trebuie să dovedească: . coproprietarii răspund solidar. pag.persoana răspunzătoare. 187 188 Liviu Pop.318 189 Tudor R.. 8.187 Ruina edificiului reprezintă dărâmarea completă sau parţială a edificiului. pag. . chiar dacă imobilul format obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufruct. independentă de orice culpă din partea proprietarului. Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului În legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului. op. dezagregarea materialului.fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă. Dacă imobilul este în proprietate comună. pag. pag. răspunde superficiarul. 191 Mihail Eliescu.forţa majoră. 1002 Cod civil. căderea unei părţi.417 . în baza art. în doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii: . Prin edificiu se înţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care. Francisc Deak. un imobil prin natura sa.243. op.Popescu.lipsa de întreţinere a edificiului.împrejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de întreţinere sau de un viciu de construcţie. devine.188 Ruina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.. op. .

împotriva: .71 8.Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază Principiul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general este consacrat în Codul civil în art. 1002 Cod civil.1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată în decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti194.1. proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei. lucrurilor aflate în mişcare şi lucrurilor aflate în staţionare. reglementate în textele subsecvente. În cazul în care ruina edificiului se datorează altei persoane. op. lucrurilor acţionate de mâna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci când paguba este produsă de viciul lucrului.1 din Codul nostru civil reproduce prevederile cuprinse în art.3. până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut în unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decât o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului.Brahinsky. 194 „Dreptul” nr.34/1908. deoarece vânzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului. Ed. .213.192 Acţiunea în regres se va întemeia pe contractul încheiat între proprietar şi persoana culpabilă.” Art. după caz. acesta fiind înlocuit cu o prezumţie de culpă rezultând din lipsa de pază a lucrului.1000 alin. Acţiunea în regres se va intenta.1000 alin. Muriel Burgeois. Doctrina franceză193 modernă a recunoscut aplicarea textului în discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor. Drept civil.3.1. iar în lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie. care prevede că „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră.1384 din Codul civil francez. Contractele speciale.273-276.167-170. pag. prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene.145-146. pag. .125-131 Corinne Renault. constată în 192 193 Coordonator Ion Dogaru. În ţara noastră.uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau în sarcina lor. 8. pag. conform art. depăşind chiar soluţiile admise la acea dată în jurisprudenţa franceză.1000 alin. având în vedere lucrările adepţilor teoriei riscului. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8. jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neînsufleţite aflate în paza cuiva. dar şi a celor care nu sunt periculoase.vânzătorului de la care a fost cumpărat imobilul. pag.21/1907. cit. Ulterior.2. Iniţial. a unei responsabilităţi obiective. Efectele răspunderii Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. . op. cit. All Beck.constructorului sau proiectantului.5. 998 – 999 Cod civil. precum şi în decizia din 1 decembrie 1907 a Tribunalului Iaşi195care. 2003.. pag. răspunderea în baza art. Bucureşti. dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie. precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804. nu numai lucrurilor ” periculoase”. în doctrina şi jurisprudenţa franceză. printr-o acţiune în regres. 195 „Dreptul” nr.. proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiri.

1000 alin.3.333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie196. pag. care nu poate fi răsturnată. Traian Ionaşcu.2. Paris.197 Curând s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut. În planul concepţiei subiective.1.3. 1/1939.2. s-au înscris următoarele teorii: • prezumţia relativă de culpă a paznicului juridic. ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă. răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Aşa fiind. 8. Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare în această materie îl reprezintă decizia nr. • existenţa unei culpe în paza juridică.152.5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate. ele sunt marcate de încercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate.2. Concepţia răspunderii obiective 196 197 „Pandectele Române” nr. prin acest text al Codului civil. astfel încât victimele ajungeau în situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciului. legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului.1000 alin.1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucrului. pag. apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridică. Dincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii.72 art. deoarece alin.27-30. Eugen Barasch. deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucrului. în încercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător. prin care s-a încercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente. Opiniile şi soluţiile propuse în doctrină şi jurisprudenţă se încadrează în cele două mari concepţii: concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective. Les biens et les obligations. Răspunderea civilă delictuală – culpa element necesar al răspunderii. . răspunderea prevăzută de art. s-a afirmat că. Tome II. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri Toate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea întregii răspunderi civile. 1957.2. în „Studii şi cercetări juridice” nr. direct sau indirect. Concepţia răspunderii subiective Potrivit acestei concepţii.Carbonnier.571. • prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic. în special a răspunderii civile delictuale.1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă.1/1970. cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie. Droit civil. 8.3. fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră. în dreptul civil modern îşi au originea. legate de tradiţia Codului civil. în care se arată: ”Este de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neînsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii: stabilirea raportului cauzal între daună şi faptul generator al acesteia.” 8. J. paznicul juridic poate înlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă. pag. Într-o primă explicaţie.

Fr. pag. Paznicul juridic poate înlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere: 1. În situaţia în care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ.667. 998-999 Cod civil. . Droit civil. această calitate se prezumă că aparţine proprietarului. răspunderea repartizându-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia. nu poate fi prezumată. Dacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune în regres împotriva paznicului material.faptul că lucrul se află în paza juridică a unei persoane. Paris. deoarece.3. op.3. 2. care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare. fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva terţului.Reglementări cu caracter special în materia răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri 198 Ioan Albu.4.184. întemeiată pe dispoziţiile art.3. alcătuită din mai multe teorii. 1000 alin. titularului unui alt drept real sau posesorului.fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă întruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore. care se materializează în obligaţia de despăgubire. în caz contrar. 998-999 Cod civil. . cit.Weill. calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită. sau de la cel care are paza materială a lucrului. în temeiul art.73 Conform acestei concepţii. iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc întinderea corespunzătoare a participaţiei sale. . Efectele răspunderii Victima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului. deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde în solidar. 1975.Terre. Concluzionând asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă. 8. Les obligations. 3. dovedită sau prezumată. pag. O altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere. pentru tot ce a plătit în plus. 1 Cod civil.fapta unui terţ nu înlătură total răspunderea paznicului juridic. 8. până la concepţiile obiective ce prezintă neîndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă. deoarece până la proba contrară. observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei absolute prezumate..existenţa prejudiciului. 8. în sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucru. Condiţiile răspunderii Pentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer întrunite următoarele condiţii: .forţa majoră. a paznicului juridic. Unii autori198 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului – profit. raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucrului.3. în temeiul art.5.raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru. A.

06. Convenţia de la Viena precizează în art. între 21 iulie – 5 august 1986. publicată în M.09.04.1990.Of. Convenţia comună asupra gospodăririi în siguranţă a deşeurilor radioactive204 şi Convenţia privind compensaţiile suplimentare pentru daune nucleare.Răspunderea civilă pentru daunele nucleare Folosirea pe scară tot mai largă şi în tot mai multe state a energiei nucleare în scopuri paşnice a pus probleme deosebite şi în ce priveşte securitatea desfăşurării acestor activităţi.” Consecinţele accidentului de la Cernobîl din 26. dintre care menţionăm: Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare202.1963. precum şi răspunderea civilă. nr. dacă legea statului pe teritoriul căruia se află instalaţia prevede orice dăunare a persoanei. respectiv: Convenţia asupra notificării rapide a unui accident nuclear şi Convenţia privind asistenţa în caz de accident nuclear ori de situaţie de urgenţă radiologică. care provin s-au rezultă din proprietăţile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi a proprietăţilor toxice.74 . Pe plan internaţional aceste reglementări sunt cuprinse în Convenţia de la Paris asupra răspunderii civile în domeniul energiei nucleare din 29. 204 Convenţia a fost adoptată la Viena la 5 septembrie 1997 şi a fost ratificată de România prin Legea nr. nr. Convenţia de la Viena a intrat în vigoare la 12. prin accident nuclear se înţelege ”orice fapt sau succesiune de fapte care având aceeaşi origine.205 199 200 Convenţia de la Paris a intrat în vigoare la data de 1.78/9.09.1960199. încheiat la Viena. Aceştia s-au reunit la Viena.223/ 11.Of.283/21.105/ 16. la 21.06. sunt produse în această instalaţie ori sunt transmise la aceasta. Convenţia de la Viena asupra răspunderii civile în materie de pagube nucleare din 21. explozive sau a altor proprietăţi periculoase ale unui combustibil nuclear. nr. 201 România a aderat la aceste convenţii prin Decretul nr. orice pierdere sau dăunare a bunurilor. împreună cu reprezentanţi a 10 organizaţii internaţionale. care provin ori rezultă din orice radiaţie ionizantă emisă de orice altă sursă de radiaţii. .1993. Convenţia privind securitatea nucleară203.că prin daună nucleară se înţelege „decesul sau vătămarea corporală a unei persoane.104/29.106/1992.” În sensul Convenţiei.1999. gravitatea potenţialelor pagube şi dificultatea soluţionării cererilor de reparare a lor au generat adoptarea unor reglementări adecvate. 203 Convenţia a fost adoptată la Viena la 17 iunie 1994 şi a fost ratificată de România prin Legea nr.43/24.11. publicat în M.201 Ulterior au mai fost elaborate şi alte documente în această materie. cauzează o daună nucleară.06.Of.05.1988. şi au redactat două proiecte de convenţie care au fost aprobate de Conferinţa din 24 – 26 septembrie 1986 a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. publicată în M. aflată într-o instalaţie nucleară.k .05. precum şi orice deteriorare a bunurilor. ceea ce a determinat instituirea unui regim special în materie. România a aderat la Convenţia de la Viena şi la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris şi a Convenţiei de la Viena.1995.04.1977. 202 Convenţia a fost semnată la Viena la 3 martie 1980 şi ratificată de România prin Legea nr. nr.1990. Prin Legea nr.265/15.1963200 şi Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris.1993.1999. orice altă pierdere sau daună astfel provocate în cazul şi în măsura în care prevede legea tribunalului competent. ale produselor sau deşeurilor radioactive care se află într-o instalaţie nucleară ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalaţie nucleară.05.05.1986 a determinat Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică ca în sesiunea extraordinară din 21 mai 1986 să convoace experţii guvernamentali din 62 de state membre ale agenţiei în scopul elaborării unor măsuri pentru consolidarea cooperării internaţionale în domeniul siguranţei nucleare şi protecţiei radiologice.11.1 lit.Of.67/14. publicată în M. Alături de stabilirea unor norme severe de securitate impuse de industria nucleară.05.1995. în plan naţional şi internaţional.

11.1259/7.Of.2001 şi intrată în vigoare la 19. Activităţile din domeniul nuclear se desfăşoară conform Planului Nuclear Naţional. în România activităţile nucleare sunt de interes naţional şi se desfăşoară în condiţii de siguranţă şi securitate nucleară. 208 Publicată în M.1999.851/26.2003.111/1996 cuprinde dispoziţii cu privire la activităţile şi sursele cărora li se aplică. modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. nr. nr. a fost adoptată Legea nr. Bucureşti. de protecţie a personalului ocupat profesional. precum şi a actelor normative interne. Tratat de dreptul mediului. obligaţiile titularului de autorizaţie şi ale altor persoane fizice şi juridice. răspunderea pentru daunele nucleare a fost reglementată pentru prima dată de Legea nr.2000.7/2003 privind utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare. a mediului înconjurător şi a proprietăţii împotriva radiaţiilor este dată de Legea nr. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare. 209 Daniela Marinescu.212 Caracterul special al acestei răspunderi se concretizează în următoarele elemente: 1.209 Legea nr.1 se prevede că obiectul acestei legi îl constituie reglementarea răspunderii civile pentru repararea daunelor rezultate din activităţile de utilizare a energiei nucleare în scopuri paşnice.400/20.Of.7/2002. Strategia naţională de dezvoltare a domeniului nuclear a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.10.1996. nr. nr.Of. avize şi responsabilităţi. a populaţiei.Of. iar în cazul producerii acestora.818/19. prin daună nucleară se înţelege: 205 Convenţia a fost adoptată la Viena la 12 septembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr.01.111/1996. în doctrină afirmându-se că ne găsim în prezenţa unei ipoteze speciale de răspundere civilă delictuală. în regim de autorizare.61/1974 cu privire la desfăşurarea activităţilor în domeniul nuclear206. Răspunderea civilă pentru daune nucleare reglementată prin legea nr. d din legea nr.56.01.07. 206 Legea nr.G. elaborate de Agenţia Naţională pentru Energie Atomică. în „Dreptul” nr.61/1974 a fost publicată în B.384/2001.11. autorităţile competente în domeniul nuclear.208 Potrivit reglementărilor în vigoare. 2003. publicată în M. 212 Liviu Pop. pentru limitarea consecinţelor lor.Of. pag. nr. de protecţie a personalului expus profesional.11. cu riscuri minime. În conformitate cu prevederile Convenţiei de la Paris asupra răspunderii în domeniul energiei nucleare.12. care are la bază Strategia de dezvoltare a domeniului nuclear şi Planurile Nucleare Anuale.75 În ţara noastră.1259/7.2002.2001. care a prevăzut măsuri. 211 Publicată în M.2002210 şi se bazează pe recomandările Uniunii Europene. aprobată cu modificări prin Legea nr. nr.1999.9/18. atribuţii şi obligaţii pentru prevenirea accidentelor nucleare.396. prevederile tratatelor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. abrogată expres prin Legea nr.1974.703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare211. publicată în M.5/8.02. Ulterior.Of. . penală şi civilă pentru încălcarea prevederilor legale.11.2002. a Convenţiei privind răspunderea civilă pentru daune nucleare de la Viena şi a Protocolului comun referitor la aplicarea acestor convenţii de la Paris. publicată în M. 210 H. ca urmare a aderării la documentele internaţionale în materie. sub îndrumarea şi controlul statului şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. alte autorizaţii. reglementarea activităţilor de folosire a energiei nucleare în condiţii de securitate nucleară. În art.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare207 şi de Ordonanţa Guvernului nr. 207 Publicată în M. nr.12.136/2.703/2001.11. pag. nr. nr. cu importante particularităţi. publicată în M.3 lit.Of.2002 privind aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a domeniului nuclear în România şi a Planului de acţiune pentru implementarea acestei strategii.267/29. a populaţiei.Această răspundere se angajează numai pentru daunele nucleare Potrivit art.703/2001 are un regim juridic propriu.Of.59/1.589/21. a mediului şi a proprietăţii.204/2000. regimul de control al acestor activităţi şi răspunderea administrativă. Editura All Beck.

adică fără culpă.1 şi 2. 2. orice altă daună economică.Răspunderea pentru daunele nucleare este o răspundere obiectivă Potrivit art. 4. ia naştere ca rezultat al radiaţiei ionizante emise de orice sursă de radiaţie care se află într-o instalaţie nucleară sau emise de combustibilul nuclear. insurecţie sau ostilitate. datorită deteriorării semnificative a mediului şi dacă nu este inclusă în pct. Instanţa de judecată competentă îl poate exonera pe operator de răspundere dacă acesta dovedeşte că dauna nucleară a . care este titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii nucleare. 3.2. dacă s-a dovedit a fi provocată de un accident nuclear survenit la instalaţia sa. 4. explozive ori cu alte proprietăţi periculoase ale unui astfel de material. răspunderea pentru daunele nucleare este de natură obiectivă. costul măsurilor de refacere a mediului înconjurător deteriorat în urma producerii unui accident nuclear. dacă astfel de măsuri sunt luate sau urmează să fie luate şi dacă nu sunt incluse în pct. Operator înseamnă titularul autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor Legii nr. Operatorul este exonerat de răspundere dacă face dovada că dauna nucleară este rezultatul direct al unor acte de conflict armat. dar este suferită de o persoană îndreptăţită să ceară despăgubiri în cea ce priveşte o astfel de pierdere. orice pierdere a veniturilor care derivă dintr-un deces economic faţă de orice utilizare a mediului înconjurător.ca fiind orice fapt sau succesiune de fapte având aceeaşi origine. dacă o astfel de deteriorare este semnificativă. ori implicând un material nuclear care provine din această instalaţie sau este trimis către ea. în sensul legii. 5.76 1. orice deces sau orice rănire. 6. a din Legea nr. orice pierdere economică care rezultă dintr-o daună la care s-a făcut referire la pct. 2.Daunele nucleare trebuie să se dovedească că au fost cauzate de un accident nuclear Accidentul nuclear este definit – art. este rezultatul proprietăţilor radioactive ale unui astfel de material sau al unei combinaţii de proprietăţi radioactive cu proprietăţi toxice. Tot daune nucleare sunt considerate şi costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de luarea şi desfăşurarea unor astfel de măsuri.2. de produşii radioactivi sau de deşeurile radioactive dintr-o instalaţie nucleară ori de materialul nuclear provenit din. răspunderea pentru daunele nucleare revine transportatorului. venind de la sau trimis spre o instalaţie nucleară. război civil. dacă este admisă de legislaţia privind răspunderea civilă a instanţei competente.1 din lege. 3. În cazul unui accident survenit în timpul transportului de materiale nucleare.3 lit.4 alin.111/1996. care cauzează o daună nucleară sau o ameninţare gravă şi iminentă de producere a unei astfel de daune. Pierderile sau daunele prevăzute de lege sunt calificate daune nucleare în măsura în care pierderea sau dauna : 1.703/2001 .Operatorul unei instalaţii nucleare este ţinut să răspundă exclusiv pentru orice daună nucleară. Fundamentul acestei răspunderi este obligaţia de garanţie pe care o are operatorul. care este considerat operator. alta decât cea cauzată de degradarea mediului înconjurător. costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de astfel de măsuri. de plin drept. neinclusă în aceste prevederi. prin excepţie. orice pierdere sau orice deteriorare a bunurilor. republicată. 2. 7.

Pentru garantarea plafonului răspunderii.T.S. depozitelor de deşeuri radioactive şi de combustibil nuclear ars. care constituie unitatea de contabilitate definită şi utilizată de Fondul Monetar Internaţional.T.În cazul în care două daune. până la echivalentul în lei a 10 milioane D.S. 2. există următoarele excepţii: 1. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 150 milioane D.Răspunderea faţă de victimă a mai multor operatori este divizibilă în măsura în care este posibilă stabilirea cu certitudine a părţii din daună care revine fiecăruia. este limitată la echivalentul în lei a 5 milioane D. ca fiind nucleară. Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare poate aproba ca răspunderea operatorului să fie limitată pentru fiecare accident nuclear la mai puţin de echivalentul în lei a 300 milioane D. înseamnă „ drepturi speciale de tragere”.2002 .703/2001 limitează răspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear la cel mult echivalentul în lei a 300 milioane D..T. răspunderea operatorului sau transportatorului.S. cu condiţia ca diferenţa să fie alocată de stat din fondurile publice. iar alta nenucleară sunt cauzate de un accident nuclear sau de un accident nuclear împreună cu unul sau mai multe evenimente diferite.T. răspunderea operatorului poate fi limitată pentru fiecare accident nuclear produs în această perioadă şi sub echivalentul în lei a 150 milioane D. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 75 milioane D. 6. .T. răspunderea operatorului este limitată la echivalentul în lei a 25 milioane D. în aceleaşi condiţii.T. răspunderea operatorului va fi de minimum echivalentul în lei a 30 milioane D. în măsura în care nu poate fi separată cu certitudine de cea nucleară.. cu aprobarea autorităţii naţionale competente.T. operatorul şi transportatorul de materiale nucleare au obligaţia legală de a încheia contract de asigurare sau să-şi asigure o garanţie financiară care să acopere răspunderea civilă pentru daune nucleare.S.S. 3.8 alin.S.. În cazul în care daunele nucleare se produc datorită reactoarelor de cercetare.. în tot sau în parte. şi poate fi redusă. răspunderea lor este solidară. cu condiţia ca diferenţa să fie acordată de stat din fondurile publice în vederea acoperirii daunelor nucleare produse.T. cauzată exclusiv de accidentul nuclear. dauna nenucleară este considerată.S.77 fost cauzată. operatorul are un drept de regres numai în următoarele situaţii: 1. 5. 7. 2. 4. după caz.dacă dreptul a fost prevăzut în mod expres într-un contract. acţiunea în regres se va intenta împotriva persoanei fizice care a săvârşit fapta. Dacă obiectul transportului este combustibilul nuclear care a fost utilizat într-un reactor nuclear.12.1 din lege. de o culpă gravă ori de acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu intenţie de către victima accidentului nuclear. una nucleară.S. existenţa acestora fiind dovedită autorităţii naţionale competente în vederea obţinerii autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare.S. 213 D. În limita sumei plătite cu titlu de despăgubiri.Sistemul de despăgubire Legea nr..T.. Pentru o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a legii – 19.213 De la această regulă instituită prin art.S.T. Dacă accidentul nuclear se produce în timpul transportului de materiale nucleare.dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acţiune sau omisiune săvârşită cu intenţia de a cauza o daună nucleară. iar dacă această determinare nu este posibilă.

răspunderea civilă pentru daunele nucleare este guvernată de regulile specifice prevăzute în Legea nr. în cazul celorlalte daune nucleare expres prevăzute de lege.12 din Legea nr. op. pag. 214 Constantin Stătescu. În concluzie... sub sancţiunea constrîngerii sale de către organele de executare ale statului214. CAPITOLUL 9 EFECTELE OBLIGAŢIILOR EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR . pozitivă sau negativă.703/2001 care se completează cu principiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale. Brînduşa Ştefănescu.78 8. op. să facă sau să nu facă ceva. dreptul la despăgubire împotriva operatorului se prescrie dacă acţiunea nu este intentată în termen de 30 de ani de la data producerii accidentului nuclear. respectiv în termen de 10 ani. reglementată de Codul civil. Corneliu Bîrsan. Debitorul este ţinut de această prestaţie. cit.703/2001. pag. cit.325. respectiv răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. 321 .Acţiunea în despăgubiri este prescriptibilă În conformitate cu prevederile art.EXECUTAREA ÎN NATURĂ Raportul juridic obligaţional conferă creditorului dreptul de a pretinde debitorului să dea. Raluca Dimitriu. dacă dauna nucleară a constat în deces sau rănire. de la data producerii accidentului nuclear.

cum ar fi. părinţii pentru copii lor minori.. pag. • un terţ neinteresat. Ion Dogaru.327 – 328.2. creditorul are dreptul de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei. cumpărătorul unui bun ipotecat care plăteşte datoria vânzătorului pentru a salva bunul de la urmărire. Aceasta înseamnă că executarea obligaţiilor poate fi. În concluzie. 9. 1092 –1121 Cod civil.79 Efectul oricărei obligaţii este dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care acesta s-a obligat.416 417 . cit. În cazul executării necorespunzătoare sau a neexecutării. • fidejusorul. personal sau prin reprezentant.1. adică o persoană obligată împreună cu debitorul.3. 215 Constantin Stătescu. Reglementare Plata este reglementată în art. numită şi executare în natură. Corneliu Bîrsan. care poate să facă plata în temeiul gestiunii de afaceri sau a unui contract de mandat. Plata 9. Noţiune Plata reprezintă efectul specific al raportului juridic obligaţional.1. plata poate fi făcută de debitor şi de orice persoană interesată sau neinteresată. • codebitorul solidar sau indivizibil.. op. Executarea obligaţiilor este guvernată de principiul executării directe sau în natură. Aceasta înseamnă că plata poate fi făcută de următoarele persoane215: • debitor. executare directă.1. Persoana care poate face plata Conform art. executare indirectă. comitentul pentru prepus. totale sau parţiale. 9. de exemplu. respectiv persoane obligate pentru debitor. • un terţ interesat să stingă obligaţia.1. indiferent de obiectul ei sau o convenţie între cel care face plata şi cel care primeşte plata. pag. creditorul are dreptul la despăgubiri. 9. Potrivit art.1.Condiţiile plăţii 9.3. 1073 Cod civil. 1093 Cod civil. plata poate fi definită ca fiind executarea voluntară a unei obligaţii de către debitor. op. Pompil Drăghici. numită şi executare prin echivalent. Termenul de plată are două accepţiuni: • mijloc de executare voluntară a unei obligaţii.1.1. • act juridic. cit.

când creditorul a ratificat plata făcută unui accipiens fără drept de a o primi. sub sancţiunea nulităţii plăţii. • tutore. În ipoteza în care obiectul obligaţiei este prestaţia de a da bunuri generice. 216 Liviu Pop. cit. • cesionarul creanţei. având ca obiect constituirea sau transmiterea unui drept real asupra unui bun. 1096 Cod civil dispune că plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său.1100 Cod civil rezultă că debitorul este obligat să plătească exact lucrul sau prestaţia pe care o datorează. debitorul trebuie să remită acel bun în starea în care se află la momentul plăţii şi nu va răspunde în cazul în care bunul a pierit dintr-un caz fortuit sau de forţă majoră. 1100 Cod civil. dacă obiectul obligaţiei este prestaţia de a da un bun cert.3. art. Obiectul plăţii este diferit în raport de felul obligaţiei. creditor popritor) Plata făcută altor persoane este valabilă în următoarele cazuri: 1. de a da un bun cert sau sau bunuri generice. când plata făcută unei alte persoane a profitat creditorului ( de exemplu. Persoana care primeşte plata trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină.3. iar pierirea bunurilor nu-l va libera pe debitor de datorie.întotdeauna. Astfel. bunuri de o calitate mijlocie. plata poate fi făcută numai de proprietarul bunului. pag. Persoana căreia i se poate face plata Referitor la persoana căreia i se poate face plata. plata poate fi primită de : • creditor. sau persoanei autorizată de lege ori de instanţa de judecată să o primească. conform principiului genera non pereunt. în cazul obligaţiilor de a da. respectiv de a face. s-a plătit unui creditor al creditorului).477 . când plata s-a făcut cu bună-credinţă posesorului creanţei (de exemplu. Din interpretarea art. • când părţile au convenit ca plata să nu fie făcută decât de debitor.80 De la principiul conform căruia plata poate fi făcută de orice persoană.1. există următoarele excepţii216: • în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae. iar sancţiunea care intervine în cazul plăţii făcute unui incapabil este nulitatea relativă. chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare. În consecinţă. 3. Obiectul plăţii Potrivit art.1.. 9.2. • succesorii creditorului.3. dacă părţile nu au convenit altfel. care trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. • potrivit art. creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datorează. op. debitorul trebuie să remită creditorului . unui moştenitor aparent). 9. 2. plata nu poate fi făcută decât de debitorul acelei obligaţii. • mandatar. decât dacă a fost pus în întârziere. • terţ desemnat de justiţie pentru a primi plata (de exemplu. 1095 Cod civil.

1101 alin.3. adică este indivizibilă.5. • instanţa de judecată acordă debitorului un termen de graţie şi eşalonarea plăţii.1. sau de ambele părţi în mod egal.1.3.3. 9. aceştia invocând beneficiul de diviziune vor plăti fiecare parte ce li se cuvine. Data plăţii Plata trebuie să fie făcută în momentul în care creanţa a devenit exigibilă.1 Cod civil.Locul plăţii Codul civil dispune în art. • în caz de deces al debitorului datoria se împarte între moştenitorii acestuia. Cheltuielile pentru efectuarea plăţii Potrivit art. În cazul obligaţiilor pure şi simple. Atunci când părţile nu au stabilit locul plăţii. debitorul trebuie să execute întocmai faptul la care s-a obligat.1. în locul debitorului. În cazul executării cu întârziere a obligaţiei.3. De la acest principiu există următoarele excepţii: • creditorul consimte ca plata să se facă fracţionat. Aceasta înseamnă că plata este cherabilă şi nu portabilă. Dacă obligaţia este afectată de un termen suspensiv. 9.1. Soluţionarea acestei probleme prezintă interes atunci când creanţele sunt purtătoare de dobânzi sau sunt însoţite de garanţii.1.8. pentru o parte din datorie. are interes să . iar debitorul face o plată care nu acoperă toate datoriile şi nu se cunoaşte care dintre acestea s-a stins. care prevede că debitorul nu-l poate sili pe creditor să primească o parte din datorie. • când datorii reciproce ale părţilor se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici sume şi se plăteşte doar diferenţa rămasă din daorie. 1104 că plata trebuie să se facă la locul stabilit prin acordul de voinţă al părţilor. 9. chiar dacă datoria este divizibilă. adică a ajuns la scadenţă. • când plata este făcută de fidejusori.3. Aceasta înseamnă că plata trebuie făcută în întregime. 9. plata trebuie făcută imediat după naşterea raportului obligaţional. spre deosebire de creditor.4. creditorul are dreptul la despăgubiri pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat.81 În cazul obligaţiilor de a face. debitorul trebuie să facă plata la expirarea termenului. Imputaţia plăţii Problema imputaţiei plăţii apare în situaţia în care un debitor are mai multe datorii faţă de acelaşi creditor. deoarece debitorul. plata trebuie făcută. Principiul indivizibilităţii plăţii Principiul indivizibilităţii plăţii este consacrat legislativ în art.6. cheltuielile pentru efectuarea plăţii sunt în sarcina debitorului. dar părţile pot conveni ca aceste cheltuieli să fie suportate şi de creditor. 9. în principiu. la domiciliul debitorului. 1105 Cod civil.7.

pag. imputaţia plăţii este de două feluri: imputaţie convenţională şi imputaţie legală. Oferta reală urmată de consemnaţiune217 Oferta reală de plată este o procedură instituită în scopul de a da posibilitatea liberării debitorului de bună-credinţă de obligaţia sa faţă de creditor. 2. ce datorie s-a stins prin prestaţia debitorului.82 considere că prin plata făcută sa-u stins datoriile care produc dobândă sau cele însoţite de garanţii. Dovada plăţii În principiu. iar termenul a fost stipulat în favoarea creditorului.1. se prezumă liberarea debitorului prin plată sau remitere de datorie. Naţional.1. 586-590 din Codul de procedură civilă. imputaţia se face asupra obligaţiei scadente. 9. această prezumţie este absolută. dovada plăţii se face de debitor. • dacă toate datoriile sunt scadente şi la fel de oneroase. 1994. art. plata se impută proporţional asupra fiecăreia. în chitanţa liberatorie de obligaţie. iar altele nu au ajuns la scadenţă. II. 1997. Pentru a simplifica sarcina probei plăţii.9. • dacă toate datoriile scadente sunt la fel de oneroase şi au aceeaşi vechime. • dacă toate datoriile sunt scadente. care este un înscris autentic sau o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie. Dovada plăţii se face după regulile de drept comun referitoare la proba actelor juridice. se va considera plătită datoria cea mai veche. Bucureşti. cu respectarea următoarelor reguli: • plata trebuie să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie. În funcţie de izvorul său. care va preciza. care este un înscris sub semnătură privată. prezumţia este relativă. conform regulilor prevăzute în art. • dacă unele datorii sunt scadente. pag. vol. imputaţia se face asupra dobânzii. Imputaţia legală este acea formă a imputaţiei plăţii care se face de drept. în puterea legii. art.3. Primul care decide asupra cărei obligaţii se impută plata este debitorul. 9. 2 Cod civil dispune că atunci când creditorul remite debitorului titlul original al creanţei. imputaţia se face asupra aceleia care este mai oneroasă pentru debitor. • dacă creanţa este producătoare de dobânzi. în situaţia în care creditorul refuză să primească prestaţia. 831 – 833. astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 217 Gabriel Boroi. All. în caz contrar se încalcă principiul indivizibilităţii plăţii.506-509 . 1138 alin. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Imputaţia convenţională este cea făcută prin acordul părţilor sau numai prin voinţa uneia dintre ele. 1138alin 1 Cod civil prevede că atunci când creditorul a remis debitorului titlul constatator al creanţei sale. Ed. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat.Viorel Mihai Ciobanu. se prezumă că debitorul a fost liberat prin plată sau remitere de datorie. deoarece el pretinde stingerea obligaţiei prin plată. aceasta va fi făcută de creditor. Dacă debitorul nu face imputaţia plăţii. Ed.. 1113 Cod civil. Codul civil a instituit două prezumţii de plată: 1.4. respectiv: • în primul rând se consideră plătită datoria ajunsă la scadenţă. Dumitru Rădescu. Reglementarea ofertei reale urmată de consemnaţiune este cuprinsă în art. Bucureşti.

b)dacă obligaţia are ca obiect un bun individual determinat.. 1115 şi alin.218 Cuantumul sumei şi unitatea de timp pentru care se acordă se stabilesc prin hotărâre judecătorească. dacă nu se mai află la acesta.1. 218 Constantin Stătescu. în caz de neexecutare.2. executarea se va face prin echivalent. 59/2001 şi în art. art. în temeiul legii. Daunele cominatorii În temeiul art. creditorul are mai multe posibilităţi: să ceară executarea silită în natură. lună – până la executarea obligaţiei. cit.2 Executarea silită în natură a obligaţiilor În situaţia în care debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia asumată. cu excepţia alin. pag. creditorul poate cere executarea silită. pe cheltuiala debitorului. iar dacă creditorul refuză primirea. să achiziţioneze cantitatea de bunuri de gen. obligaţia de a preda bunul. Executarea obligaţiei de a da În funcţie de obiectul său. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face În legătură cu obligaţiile de a face. 1114-1121 Cod civil. c)dacă obiectul obligaţiei este un bun de gen. 1075 Cod civil. se poate executa silit numai în măsura în care bunul se află la debitor.2. 9. 9. 3 şi 4 din art. Corneliu Bârsan. iar pe calea executării silite să recupereze preţul acestora. 1116. 9. În cazul obligaţiilor de a nu face.2. creditorul poate fi autorizat de instanţa judecătorească să le aducă la îndeplinire. când creditorul unei sume de bani refuză să primească plata. Executarea silită este tot o executare în natură şi constă în obligarea debitorului să execute obiectul obligaţiei.3. 1114 alin.2. Potrivit art. 9. op. în contul debitorului. orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului. să consemneze suma. Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere – sau pentru altă unitate de timp: săptămână. art. debitorul poate să-i facă ofertă reală. 1076 Cod civil prevede posibilitatea creditorului de acere instanţei de judecată obligarea debitorului să distrugă ceea ce a făcut cu încălcarea acestei obligaţii sau îl poate autoriza pe creditor dă distrugă el însuşi. să accepte executarea prin echivalent. 1 Cod civil. executarea în natură este întotdeauna posibilă. 8 din art. pentru valorificarea dreptului său. pe socoteala debitorului. debitorul are două obligaţii: să constituie sau să transfere dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului. executarea silită a obligaţiei de a da se face diferit: a)dacă obligaţia are ca obiect o sumă de bani. obligaţie care se execută întotdeauna în natură. 1077 Cod civil dispune că.83 nr.339 .

221 10. care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei.”219 CAPITOLUL 10 EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT – 10.380-381 Constantin Stătescu. pag. Aceste despăgubiri se pot cumula cu executarea în natură a obligaţiei. sau suma corespunzătoare valorii prejudiciului cauzat prin neexecutare. cit. daune – interese compensatorii. Obligaţii. executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare a obligaţiei asumate. Corneliu Bârsan. creditorul va trebui să restituie debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii. 303. în cazul în care debitorul şi-a executat totuşi obligaţia. op. Eugeniu Safta – Romano. cit.. 219 220 Curtea de apel ploieşti. numită şi executarea prin echivalent. este doar provizorie. spre deosebire de despăgubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natură. Petre Anca. pag. Ed. Pompil Drăghici. Anghel. contractuală sau delictuală. Categorii de despăgubiri Despăgubirile sau daunele – interese sunt de două feluri: • despăgubiri compensatorii. iar aceasta nu se mai poate face. decizia nr.433 221 Tudor R.02. Marin F. în ipoteza în care debitorul nu şi-a executat în natură obligaţia. 10. pag. Noţiune Prin executarea indirectă a obligaţiilor. 342.Popa. Acordarea lor nu este condiţionată de existenţa vreunui prejudiciu. op.2. putând păstra doar suma corespunzătoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit din cauza întârzierii executării. se înţelege dreptul creditorului dea pretinde şi a obţine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit. iar încasarea daunelor cominatorii de către creditor. op. Drept civil. ca urmare a neexecutării. pag.319. s-a reţinut faptul că „natura juridică a daunelor cominatorii este aceea de mijloc de constrângere a debitorului obligaţiei de a face pentru a-şi executa în natură obligaţia. op. Popescu. cit. deoarece pentru a nu realiza o îmbogăţire fără justă cauză.1. în raport de izvorul obligaţiei. Ion Dogaru.266 . pag. Neuron . care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei.. cit. Focşani.220 Aceasta înseamnă că atunci când nu mai este posibilă executarea în natură a obligaţiei creditorul are dreptul la despăgubiri sau daune – interese care reprezintă echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit. • despăgubiri moratorii.84 În jurisprudenţă.. daune – interese moratorii. 285/3. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor Pornind de la definiţia executării indirecte a obligaţiilor rezultă că aceasta are natura juridică a unei răspunderi civile care poate fi . 1994.3. Ion M.1997. în Buletinul Jurisprudenţei…. Secţia civilă.. Francisc Deak. pag...

iar răspunderea contractuală este tratată la efectele obligaţiilor. împreună cu despăgubirile.85 În Codul civil este reglementată distinct răspunderea civilă delictuală. astfel că în doctrină se afirmă că despăgubirile reprezintă unul dintre aspectele posibile ale executării obligaţiei contractuale prin echivalent atunci când nu este posibilă executarea în natură. .

Debitorul va fi exonerat de răspundere numai dacă va dovedi că neexecutarea obligaţiei se datorează cazului fortuit.222 Din analiza textelor Codului civil. Dacia.1. prin neexecutarea prestaţiei sau prestaţiilor la care s-a îndatorat.Ioan Albu. cu excepţia situaţiilor în care întinderea prejudiciului este stabilită de lege( de exemplu.5. 235. creditorul trebuie să dovedească existenţa creanţei. Condiţiile acordării de despăgubiri 10. Ed. pag.4. Contractul şi răspunderea civilă. cit. forţei majore sau vinovăţiei creditorului. executarea cu întârziere a obligaţiei îi este imputabilă. până la proba contrară. 10. cit. În principiu. 222 Mihail Eliescu. op. pag. când legea fixează drept despăgubire dobânda legală).2. cât timp debitorul nu dovedeşte executarea. Drept civil. Sarcina probei prejudiciului revine creditorului.. pag. Condiţiile răspunderii contractuale Răspunderea contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea. în sensul că neexecutarea sau executarea necorespunzătoare. op.223 Condiţia existenţei prejudiciului rezultă din dispoziţiile art. • în cazul obligaţiilor de a da şi a face. cit. acţiunea creditorului având ca obiect plata despăgubirilor urmează să fie respinsă ca fiind lipsită de interes. rezultă că pentru existenţa răspunderii contractuale trebuie să fie întrunite următoarele condiţii: • fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate de debitor.7. op. În măsura în care nu există prejudiciu. creditorul va trebui să dovedească faptul săvârşit de debitor prin care s-a încălcat obligaţia.339 . distingem următoarele situaţii: • în cazul obligaţiilor de a nu face..336 223 Liviu Pop. Cluj – Napoca. • existenţa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului. Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului.5. executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat. efecte ale încălcării de către debitor a dreptului de creanţă aparţinând creditorului său contractual. pag.5. 1082 Cod civil potrivit căruia debitorul datorează daune – interese „ de se cuvine”. • vinovăţia debitorului. Liviu Pop.. Vinovăţia debitorului Vinovăţia debitorului reprezintă latura subiectivă a faptei debitorului. iar dacă face această dovadă neexecutarea se prezumă. neexecutarea obligaţiei este imputabilă debitorului. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi prejudiciul creditorului. Prejudiciul Prejudiciul constă în consecinţele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială. faptă care constă în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei asumate. Referitor la proba acestei condiţii. 10. 1994.86 10. în cazul obligaţiilor care au ca obiect sume de bani.

de societate.349 Florin Ciutacu. 1079 Cod civil. Punerea debitorului în întârziere Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voinţă din partea creditorului. după lege. care ţine loc de daune. Cristian Jora. când obligaţia constă în a da un bun individual determinat. afară de cazurile în care . când părţile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului (art.6. în principiu. 1 Cod civil). op.1. 1072 Cod civil). nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. Aceste daune – interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica vreo pagubă. Debitorul este pus de drept în întârziere în următoarele cazuri225: în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legală – art.87 10.2 Cod civil – punerea în întârziere convenţională).385-386 . dacă obligaţia constă în a da sau a face. în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face (art. dobânda curge de drept.6. 10841086 Cod civil: la stabilirea despăgubirilor. cit. conform art. Evaluarea despăgubirilor 10. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. pentru a-şi produce efectele. prin care ele pretinde executarea obligaţiei de către debitor. care se află în legătură cauzală cu faptul care a determinat neexecutarea contractului. riscul se strămută asupra debitorului. Corneliu Bîrsan. „la obligaţiile care de obiect o sumă oarecare.5. ca efect al punerii în întârziere..6.224 Potrivit art. debitorul este obligat să repare numai prejudiciul direct. 1088 Cod civil. 1079 pct. când obligaţia. 1079 alin 1 Cod civil. cum sunt obligaţiile de furnizare a energiei electrice sau a apei. • cererea de chemare în judecată a debitorului. op. 10. debitorul se va pune în întârziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului său. Evaluarea judiciară Modalitatea evaluării despăgubirilor de către instanţa de judecată este reglementată de art. nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat. 1081 Cod civil).. Punerea în întârziere a debitorului produce următoarele efecte juridice: de la data punerii în întârziere debitorul datorează daune –interese moratorii. de fidejusiune.3. 1079 pct. 3 şi art. Evaluarea legală Evaluarea legală există în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligaţii având ca obiect o sumă de bani. 10. de câte ori legea face să curgă de drept dobânda. punerea în întârziere trebuie să îmbrace una din următoarele forme: • notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti. pag. cit. prin natura sa. instanţa de judecată va avea în vedere atât pierderea efectiv suferită cât şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza. 1079 pct. din acest moment creditorul este îndreptăţit să pretindă daune-interese compensatorii.2.interese la obligaţiile ce au ca obiect sume de bani.” 224 225 Constantin Stătescu. debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. în cazul obligaţiilor continue. pe care debitorul l-a lăsat să expire fără să-şi execute obligaţia(art. afară de regulile speciale în materie de comerţ. În cazul art. pag. Astfel.

357. Acest lucru se realizează prin inserarea în contract a unei clauze numită clauză penală. care se prevalează de clauza penală. 422/2002. 10/2002. 356/2002... • este obligatorie între părţi.82 229 Curtea de Apel Bucureşti. Cristian Jora. în „Dreptul” nr. în „Dreptul” nr. pag. să facă dovada prejudiciului suferit.Filipescu. Alin Iuliana Ţuca.. Argument. Florin Ciutacu. op. op. Bucureşti. Aceasta înseamnă că instanţa nu poate pretinde creditorului obligaţiei.. deoarece daunele – interese pentru executarea cu întârziere sunt egale cu dobânda. cit.1984. aprobată cu modificări prin Legea nr.3.. Toma Mircea. • este datorată numai atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri. Regimul juridic al dobânzilor în contractul de împrumut din perspectiva noilor reglementări cuprinse în O. instanţele au reţinută că „ penalităţile stipulate de părţi în contractul de împrumut au caracterul unei clauze penale.455. Secţia a IV-a civilă. Repertoriu de practică judiciară….G. 206. în Ioan Mihuţă. nr. decizia nr. cit. în Culegere…. precum şi a Legii nr. 9/2000. cit. Teoria generală a obligaţiilor.6. 3154/1999. 227 Liviu Pop. 625/14. 5/1999. 1088 Cod civil. pag. pag.. clauza penală este menită să stabilească anticipat cuantumul prejudiciului ce-l va suferi creditorul. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.3-16. astfel încât instanţa nu este chemată să-l determine ea printr-o apreciere proprie. cit. ci urmează doar să constate dacă executarea s-a făcut sau nu în condiţiile stipulate prin contract. op.43 . Pompil Drăghici. Această clauză este interzisă în contractele de împrumut . stabilită pentru întârzierea executării obligaţiei de restituire a sumei împrumutate. Secţia civilă. decizia civilă nr. aşa cum rezultă din dispoziţiile art.348.44-49. 6/2000.88 Dobânzile legale226 pentru obligaţii băneşti sunt stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 365/2002.”229 226 Gheorghe Chivu. pag. pag. care este echivalentul pentru lipsa folosinţei banilor.228 În practică. Andrei I. executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său. Discuţii în legătură cu dobânda legală. Ed. Evaluarea convenţională Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea făcută prin convenţia părţilor. Corneliu Bîrsan. pag. op. Având o natură convenţională. Stabilirea nivelului dobânzii legale în lumina reglementărilor Ordonanţei Guvernului nr.. cit. pag. pag. în lumina noilor reglementări. op. • are valoare practică deoarece fixează anticipat valoarea prejudiciului. Constantin Stătescu.227 Clauza penală prezintă următoarele caractere juridice: • este o convenţie accesorie. Ion Dogaru. 2000. Ion P. ca orice contract. în „Juridica” nr.347.03. Corneliu – Liviu Popescu. apg. Drept civil. pag.28-31.Filipescu. pag. Clauza penală este definită ca fiind acea convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării. 9/2000.. 9/2000.388 228 Tribunalul Suprem. 10.

• să ceară luarea unor măsuri conservatorii. Corneliu Bîrsan. cit. pentru ca acestea să nu fie făcute cu viclenie pentru vătămarea drepturilor creditorului. 3) dreptul de interveni în procesele debitorului. op. afară de acelea care ăi sunt exclusiv personale. în „Revista Română de Drept” nr.230 Într-o altă formulare. pentru a evita insolvabilitatea debitorului. 974 Cod civil. dar va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor. Acţiunea oblică este acţiunea în justiţie pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său. • să intenteze acţiunea revocatorie – pauliană -. Definiţie Potrivit art. creditorii pot exercita toate drepturile şi toate acţiunile debitorului lor. 2) cererea de efectuare a inscripţiei sau transcripţiei imobiliare..3. care instituie dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.1. Examen teoretic şi practic refertor la acţiunea oblică şi acţiunea pauliană. Petre Anca. 4) dreptul de a formula acţiunea în declararea simulaţiei. Măsurile conservatorii În temeiul dreptului de gaj general creditorii chirografari. acţiunea oblică a fost definită ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului său atunci când acesta refuză sau neglijează să şi le exercite. Consideraţii generale Debitorul răspunde pentru obligaţiile asumate cu întregul său patrimoniu. Potrivit art.” Creditorii chirografari au următoarele drepturi asupra patrimoniului debitorului: • să ceară executarea silită asupra bunurilor debitorului. cu privire la bunuri din patrimoniu sau de partaj. au la îndemână mijloace juridice destinate să asigure conservarea patrimoniului debitorului. pag. „oricine este obligat personal este ţinut a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale.97 . 1718 Cod civil. • să intenteze acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie -. 9-12/1989. 363 Tudor R. pag. Acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie – 11. 344 232 Eugeniu Safta – Romano.1. cit.2. 11.3. prezente şi viitoare. mobile şi imobile.231 Acţiunea oblică se mai numeşte şi indirectă sau subrogatorie deoarece este exercitată de creditor în numele debitorului. care se numesc măsuri conservatorii sau acte conservatorii: 1) cererea de a pune sechestru pe anumite bunuri ale debitorului. Popescu. 11. op.89 CAPITOLUL 11 DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11. pag..232 230 231 Constantin Stătescu. pentru a evita deteriorarea sau ascunderea de către debitor.

11. Ion Dogaru.06. pag. dreptul de abitaţie. decizia nr. • creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile. cit. • creanţa creditorului trebuie să fie certă lichidă şi exigibilă. de exemplu. Constantin Stătescu.2. creditorul poate exercita pe calea acţiunii oblice toate drepturile şi acţiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului.3. Condiţiile intentării Pentru intentarea acţiunii oblice se cer întrunite următoarele condiţii: • debitorul să fie inactiv. cit.. acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine.3. pag. instanţele au reţinut că acţiunea de partaj poate fi intentată pe calea acţiunii oblice. • creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea (de exemplu. fără ca nici unul dintre ei să nu se poată opune unei asemenea acţiuni”234. dreptul de uz. cu următoarele excepţii:233 • creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a încheia acte de administrare şi nici nu au dreptul să încheie acte de dispoziţie. Secţia civilă.412-413.90 11. 39 . 1405/30. care implică o apreciere din partea titularului lor. pe anul 1983. Corneliu Bîrsan. op. Pompil Drăghici.S. 233 Liviu Pop. cu motivarea că „acţiunea de ieşire din indiviziune nu este exclusiv personală a debitorului.475 234 Tribunalul Suprem. Domeniul de aplicare În principiu. cum ar fi.. pag. în Culegere de decizii ale T. ceea ce nu este cazul cu privire la acţiunea de partaj care aparţine deopotrivă tuturor coindivizarilor.1983. cum ar fi. deoarece prin drepturi cu caracter exclusiv personal se înţeleg acele drepturi a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor. pag.3. • creditorul nu poate exercita acţiunile şi drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv şi strict personal. 364-365. În practică. debitorul este insolvabil). dreptul la pensia de întreţinere.. op. cit. op. de exemplu.

82 237 Tribunalul Suprem. Dicţionar de drept civil. decizia nr.235 Acţiunea revocatorie se mai numeşte şi acţiune pauliană. • în cazul admiterii acţiunii.4. bunul asupra căruia exista dreptul care era ameninţat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului.4.4. lichidă şi exigibilă. Acţiunea revocatorie – pauliană – 11.91 11. 257/5.1984. 42 .2. Secţia civilă. acţiunea pauliană este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda creditorului său.”236 Prejudicierea creditorului se apreciază avându-se în vedere faptul dacă prin actul respectiv s-a micşorat patrimoniul debitorului. • creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat. va putea să opună acestuia toate apărările şi excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi debitorului. decizia nr. Condiţiile intentării Exercitarea de către creditor a acţiunii pauliene se poate face dacă sunt întrunite următoarele condiţii: • existenţa unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului. 1997. Prin urmare.3. creatorul său fiind pretorul Paulus. Mircea C. determinându-se insolvabilitatea lui sau agravarea acesteia. 11. anterioare actului pe care îl atacă. lichide şi exigibile. vol. constând în micşorarea gajului general. acel act nu poate fi prejudiciabil şi nici fraudulos pentru creditor. iar în cazul actelor cu titlu oneros. Costin. domeniul de aplicare al acţiunii pauliene este acelaşi cu al acţiunii oblice. Repertoriu de practică.S pe anul 1983. În practica judiciară s-a reţinut că „ pentru admiterea acţiunii pauliene. pag. 11.60 Tribunalul Suprem. pag. I.3. Domeniul de aplicare În principiu. care constă în faptul că acesta din urmă a cunoscut existenţa creanţei şi că a achiziţionat bunul urmăribil tocmai pentru a zădărnici încasarea ei. Costin. terţul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului.4.4. deoarece dacă este ulterioară. în Ioan Mihuţă. creditorul nu va putea să ceară anularea unui act de vânzare – cumpărare încheiat anterior creanţei sale.04. precum şi a prejudiciului şi conivenţei frauduloase dintre debitor şi terţul achizitor. • creanţa trebuie să fie certă. Definiţie şi natură juridică Acţiunea revocatorie sau pauliană este acţiunea civilă prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor. Lumina Lex. prin care debitorul a înstrăinat bunul unui terţ. Ed.237 235 236 Mircea N. 891/14. creditorul trebuie să facă dovada unei creanţe certe. de natură să determine sau să mărească insolvabilitatea debitorului. ceea ce produce următoarele efecte: • pârâtul pe care creditorul îl acţionează în judecată. în Culegere de decizii ale T. Efectele acţiunii oblice Creditorul exercită acţiunea oblică în locul şi în numele debitorului.1983. 11. pag. Bucureşti.02. secţia civilă. deoarece originea sa se află în dreptul roman.1. Sub aspectul naturii juridice.

. va fi inopozabil creditorului. Acţiunea pauliană îşi produce efectele numai faţă de creditorul care a intentat o astfel de acţiune.377 . dar creanţele pot fi cesionate şi prin contract de schimb sau contract de donaţie. • pentru încheierea sa valabilă nu se cere consimţământul debitorului. cu excepţia cazului când reprezintă o donaţie şi trebuie să se încheie în formă autentică. • contractul de cesiune este un contract consensual. Efectele acţiunii revocatorii În cazul admiterii acţiunii pauliene.2.1. capacitate şi cauză.92 11. astfel. 238 Constantin Stătescu. Corneliu Bîrsan. cit. obiect. Cesiunea de creanţă 12. nu şi faţă de ceilalţi creditori ai debitorului. pag. 12. în materia vânzării. op.Definiţie şi reglementare Cesiunea de creanţă este contractul prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane. Cesiunea de creanţă este reglementată de art. acesta devenind noul creditor al debitorului (numit debitor cedat).1.4. 1391 – 1398 şi art. cesiunea de creanţă este o convenţie încheiată între cedent (cel care transmite creanţa) şi cesionar (cel care dobândeşte creanţa) prin care primul substituie în locul său pe al doilea. actul atacat.1. Terţul dobânditor al bunului poate să păstreze bunul oferind o sumă de bani creditorului pentru satisfacerea creanţei sale. Condiţiile cesiunii de creanţă Cesiunea de creanţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • toate condiţiile de validitate ale unui contract referitoare la consimţământ. va putea urmări bunul.1.238 Cu alte cuvinte. care. 1402 – 1404 Cod civil.4. CAPITOLUL 12 MODURILE DE TRANSMITERE A OBLIGAŢIILOR 12. dovedit fraudulos.

În consecinţă.1.2. cesiunea trebuie să fie notificată debitorului sau să fie acceptată de debitor printr-un act în formă autentică.1. dobândind toate drepturile creditorului plătit.239 12. pensia de întreţinere). 2000. pag.1. Corneliu Bîrsan.. op. Lumina Lex. debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului. plătind datoria debitorului.2. cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei. • pentru opozabilitatea faţă de terţi. creanţa trece în patrimoniul cesionarului.3. care . Ed. 1106 – 1109 posibilitatea ca o plată să se facă şi prin subrogare (înlocuire). acela care îl notifică primul pe debitorul cedat. până la momentul notificării sau acceptării.3. În situaţia în care există mai mulţi cesionari. Faţă de terţi. Bucureşti.2.240 12. cit. mai ales atunci când cesiunea este cu titlu gratuit.3.381 . indiferent de preţul pe care l-a plătit. Dacă cesiunea s-a făcut printr-un contract cu titlu oneros. devine creditor în locul cedentului. Felurile subrogaţiei 239 240 Liviu Pop. Efectele cesiunii de creanţă între părţi Ca efect al cesiunii de creanţă. cesionarii ulteriori şi succesivi ai aceleiaşi creanţe. creditorii cedentului. caz în care toate drepturile creditorului vor trece asupra celui care plăteşte (solvens). Aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care cesiunea de creanţă s-a produs printr-un contract cu titlu gratuit. care era terţ faţă de raportul iniţial dintre creditor şi debitor. cesiunea de creanţă îşi produce efectele numai de la data notificării sau a acceptării cesiunii de către debitor. Prin cesiunea de creanţă.93 • în principiu.1. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12. va deveni terţ faţă de ceilalţi cesionari.3. sau obţine din partea acestuia acceptarea cesiunii printr-un înscris autentic.2.2. devine creditor ale acestuia din urmă. pag. cu excepţia creanţelor incesibile (de exemplu. 12. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi În materia cesiunii de creanţă sunt terţi: debitorul cedat.prin transfer. Efectele cesiunii de creanţă 12. creditorii cedentului pierd un element al gajului general pe care îl au asupra patrimoniului acestuia. Definiţie Subrogaţia este acel mod de transmitere a obligaţiilor care constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligaţional cu o altă persoană care.1. Teoria generală a obligaţiilor. 12. 462 Constantin Stătescu. 12. orice creanţă poate forma obiectul unei cesiuni.2. între părţi. Reglementare Codul civil a prevăzut în art.

1108 Cod civil. b) în folosul celui care. fără a fi necesar acordul de voinţă al părţilor. între creditor şi terţul care plăteşte datoria debitorului. Subrogaţia legală Subrogaţia legală operează prin efectul legii. Această formă de subrogaţie este reglementată de art. • trebuie să se producă concomitent cu plata. subrogaţia poate fi: • • subrogaţie legală.382 . plăteşte altui creditor ce are preferinţă.3. fiind el însuşi creditor al aceluiaşi debitor. 1 din Legea nr.. c) în folosul celui care. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. 2 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: 241 242 Liviu Pop. 12. plăteşte creditorul ipotecar. De exemplu. 464 Constantin Stătescu. fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei. d) în folosul moştenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar şi plăteşte din patrimoniul său un creditor al moştenirii. Această formă de subrogaţie este reglementată de art.242 12.2. de la care debitorul de împrumută pentru a plăti creditorului. Potrivit art. dobândind un imobil ipotecat. 1107 pct. un creditor chirografar plăteşte unui creditor ipotecar şi se subrogă în drepturile acestuia. 22 alin. în acele situaţii prevăzute de Codul civil şi în materie de asigurare.2. cit. • trebuie să fie expresă. în limitele indemnizaţiei plătite.1. • chitanţa să aibă dată certă. b) Subrogaţia consimţită de debitor Subrogaţia consimţită de debitor se realizează prin acordul de voinţă intervenit între debitor şi un terţ. 1 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: • pentru a opera nu se cere consimţământul debitorului ci doar al creditorului iniţial. cu intenţia de a evita urmărirea silită a bunului. Sunt obligaţi împreună cu altul: codebitorii solidari.3.94 În funcţie de izvorul său.. op. Corneliu Bîrsan. la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă. subrogând terţul împrumutător în drepturile creditorului iniţial. cit.2. asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. subrogaţia legală există în următoarele cazuri:241 a) în folosul celui care . 1107 pct. pag. Subrogaţia convenţională a) Subrogaţia consimţită de creditor Subrogaţia consimţită de creditor se realizează prin acordul de voinţă realizat. are interes să o plătească. subrogaţie convenţională consimţită de debitor. care poate fi de două feluri: subrogaţie convenţională consimţită de creditor. în mod expres. op. subrogaţie convenţională. codebitorii obligaţiilor indivizibile şi fidejusorii între ei. Conform art. pag.

• dacă creditorul refuză plata. 12. iar în caz de plată parţială va opera proporţional cu suma plăătită.1. 13.4.1. Împotriva debitorului terţul poate să intenteze şi acţiuni proprii în temeiul contractului de mandat.1. debitorul are la îndemână oferta reală urmată de consemnaţiune.2.1. prin schimbarea în raportul juridic obligaţional a obiectului sau cauzei obligaţiei vechi. Definiţie Novaţia este o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie veche şi o înlocuiesc cu o obligaţie nouă. CAPITOLUL 13 MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13. • această subrogaţie nu presupune consimţământul creditorului. precum şi garanţiile creanţei şi poate să exercite toate drepturile şi acţiunile împotriva debitorului.1. Felurile novaţiei 13. Subrogaţia operează numai în măsura plăţii efectuate. • în actul de împrumut trebuie să se menţioneze expres suma care se împrumută pentru plata datoriei. Novaţia 13. gestiunii de afaceri sau îmbogăţirii fără justă cauză. . efectul principal al subrogaţiei este acela că subrogatul dobândeşte toate drepturile creditorului plătit. • în chitanţa de plată a datoriei să se precizeze că aceasta s-a plătit cu suma împrumutată.95 • este un act juridic solemn. Efectele subrogaţiei Indiferent de izvorul său.2.1. ceea ce înseamnă că atât contractul de împrumut cât şi chitanţa de plată a datoriei trebuie să se încheie în formă autentică.2. Novaţia obiectivă Novaţia obiectivă este acea formă a novaţiei care se produce între creditorul şi debitorul iniţial.

numit delegant.3. novaţia produce următoarele efecte: • stinge obligaţia veche. cit. 127 . alături de el sau în locul lui. pag. Schimbarea cauzei obligaţiei intervine atunci când dobânditorul unui bun.1. care să se stingă prin novaţie. care are caracter contractual fiind rezultatul voinţei părţilor. Condiţiile novaţiei Novaţia presupune întrunirea tuturor condiţiilor de validitate ale contractelor. debitor al preţului. obiectul sau cauza. 1130 Cod civil. obligaţia nouă să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie. 13. • dă naştere unei noi obligaţii. intenţia părţilor de a nova. animus novandi. pag. 1136/11. op. Delegaţia 13. Referitor la condiţiile novaţiei. să existe o obligaţie veche valabilă.1981. Novaţia subiectivă Novaţia subiectivă este acea formă a novaţiei care se realizează prin schimbarea creditorului sau debitorului obligaţiei iniţiale.”243 13. 13. decizia nr. op. 4. Repertoriu de practică judiciară…. cit. care se obligă alături sau în locul delegantului.1. consimţământul unei alte persoane. Secţia civilă. cum ar fi părţile. voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act.2. în practica judiciară s-a reţinut faptul că „potrivit art. aduce creditorului său. Definiţie Delegaţia este actul juridic prin care un debitor. fără a se cere acordul debitorului iniţial. Bucureşti. în Buletinul Jurisprudenţei.2. iar novaţiei îi sunt necesare îndeplinirea unor condiţii prevăzute de lege pentru încheierea contractelor. 2000.129 244 Liviu Pop. prin acordul părţilor să se nască o obligaţie nouă.96 Schimbarea obiectului obligaţiei se realizează atunci când părţile convin ca obiectul obligaţiei să-l reprezinte nu o sumă de bani ci o altă prestaţie. 81.2. decizia nr. Novaţia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea creditorului iniţial cu un nou creditor.02. 470 245 Constantin Stătescu. precum şi următoarele condiţii speciale: 1. care să înlocuiască obligaţia veche. Lumina Lex. ceea ce prepune că debitorul va fi liberat faţă de vechiul creditor şi obligat faţă de noul creditor. Efectele novaţiei Indiferent de felul ei.244 Delegaţia a mai fost definită şi ca fiind o convenţie prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor. convine cu înstrăinătorul să păstreze preţul cu titlu de împrumut. 3..1.2.1999. împreună cu toate garanţiile sale. Corneliu Bîrsan. 2. Secţia civilă. pag. valabilă. Curtea de Apel Cluj. pag.1. Ed. 13.4. numit delegatar. novaţia nu se prezumă. numită delegat.387 .245 243 Tribunalul Suprem.06. în Ioan Mihuţă.. Novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ se obligă faţă de creditor să plătească datoria. 177/11.

op. Compensaţia 246 Liviu Pop. Constantin Stătescu.. Efectele delegaţiei Efectele delegaţiei sunt diferite.2. imposibilitatea fortuită de executare. Corneliu Bîrsan. stinge obligaţia veche şi o înlocuieşte cu o obligaţie nouă. după cum ne vom afla în prezenţa delegaţiei perfecte sau imperfecte. cit. prin efectul realizării condiţiei rezolutorii şi prin prescripţie. faţă de care rămâne obligat delegatul. 473 -474. compensaţie. delegantul şi delegatul. remitere voluntară.2. • nulitatea şi rezoluţiunea desfiinţează chiar raportul juridic obligaţional. prin anulare sau resciziune. darea în plată. astfel: în cazul delegaţiei perfecte. obligaţiile se sting prin plată. op.După rolul voinţei părţilor în încetarea raportului obligaţional: a)moduri voluntare de stingere a obligaţiilor care presupun manifestarea de voinţă a părţilor: remiterea de datorie şi compensaţia convenţională. 13. b) moduri de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizarea creanţei creditorului: remiterea de datorie. Modurile de stingere a obligaţiilor se clasifică în funcţie de mai multe criterii: 1.1. Felurile delegaţiei Delegaţia este de două feluri: 1.393 . pag. având doi debitori. această formă de delegaţie se confundă cu novaţia prin schimbare de debitor.2. astfel că delegantul nu este liberat faţă de delegatar.După cum stingerea obligaţiei a dus sau nu la realizarea creanţei creditorului: a) moduri de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţei creditorului: compensaţia. delegaţie imperfectă – atunci când delegatarul nu consimte la liberarea delegantului. ceea ce înseamnă că delegantul va fi liberat faţă de creditor. b)moduri de stingere a obligaţiilor care nu implică manifestarea de voinţă a părţilor: imposibilitatea fortuită de executare şi confuziunea. pag.97 13. novaţie. se adaugă un nou raport obligaţional celui preexistent. 1091 Cod civil.3. 2. confuziunea. 14. Analizând textul menţionat. în cazul delegaţiei imperfecte. pe delegat. confuziune. CAPITOLUL 14 MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR Potrivit art. 2. pierirea lucrului. iar acesta va mai avea un debitor. delegaţie perfectă – atunci când delegatarul îl acceptă pe delegat ca debitor şi-l liberează pe delegant.. cit. în doctrină246 au fost formulate următoarele critici: • novaţia este un mod de transformare a obligaţiilor. • prescripţia extinctivă duce la stingerea dreptului la acţiune în sens material.

fără a fi nevoie de acordul părţilor sau de o hotărâre judecătorească. Domeniul de aplicare Potrivit dispoziţiilor art.1. celui care ia fost luat bunul. compensaţia poate fi de trei feluri: legală.3. adică a unor bunuri fungibile care au fost date în depozit şi au fost consumate de depozitar. op. Compensaţia convenţională Compensaţia convenţională este acea formă de compensaţie care operează prin convenţia părţilor. Petre Anca. Constantin Stătescu.98 14. 1144 prevede că această formă de compensaţie operează „chiar şi când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta. adică să existe între aceleaşi persoane. pag. 14. cu următoarele excepţii: . adică să neîndoielnice. Definiţie şi reglementare Compensaţia este acel mod de stingere specific obligaţiilor reciproce. pag. Corneliu Bîrsan. de exemplu cazul pensiei de întreţinere.1.1.388 .3. 14. chiar dacă este debitorul persoanei care şi-a însuşit bunul.” Pentru existenţa compensaţiei legale se cer îndeplinite următoarele condiţii248 • obligaţiile să fie reciproce.247 Reglementarea generală a compensaţiei este dată de dispoziţiile art. 14. în acelaşi timp. 405-406.488. 1143 – 1153 Cod civil. . 14.. cit. pag. nu i se poate opune compensaţia. cit. Popescu. pag. creditor şi debitor una faţă de cealaltă. Compensaţia judecătorească 247 Tudor R. întrucât nimeni nu poate să-şi facă singur dreptate. 14.1. conform art. Compensaţia legală Compensaţia legală este acea formă de compensaţie care operează în temeiul legii.. Felurile compensaţiei În funcţie de izvorul său. lichide şi exigibile. depozitarul trebuie să restituie bunul primit în depozit.când creanţa este insesizabilă.2. cit.3. • creanţele să fie certe.1. în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt.1.2. . cit. atunci când nu sunt întrunite condiţiile compensaţiei legale. în art.389 . op. determinate în întinderea lor şi să fi ajuns la scadenţă. 1145 Cod civil.. întrucât compensaţia legală nu este posibilă atunci când obiectul obligaţiei reciproce constă în bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferită. pag..1. convenţională şi judecătorească. op. • creanţele să aibă ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani sau bunuri fungibile.când se pretinde restituirea unui depozit neregulat. Constantin Stătescu. op. 489 – 490.1.3. op. prin care obligaţiile se sting până la concurenţa celei mai mici. fiecare având atât calitatea de debitor cât şi calitatea de creditor.3.. Liviu Pop.395 248 Liviu Pop. compensaţia este un mod de stingere a oricăror obligaţii contractuale sau extracontractuale. cit. Corneliu Bârsan. Codul civil. 1147 Cod civil.când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar. cum este.

99 Compensaţia judecătorească este acea formă a compensaţiei care operează în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.3. de a primi o altă prestaţie în locul celei la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaţional.2. precum şi garanţiile şi accesoriile acestora. În cazul compensaţiei judecătoreşti efectele se vor produce de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus compensarea.3.4. Efectele compensaţiei Compensaţia stinge creanţele reciproce. pentru a opera acest mod de stingere a obligaţiilor este necesar consimţământul creditorului. existând între persoane fizice sau persoane juridice. În cazul obligaţiei solidare. 14. cit. Confuziunea 14. op. confuziunea apare în materia succesiunii. 14.1. Dacă între părţile compensaţiei există două sau mai multe datorii reciproce şi compensabile. în cauză sunt incidente regulile aplicabile în materie de imputaţie a plăţii. În raporturile dintre persoanele juridice. 249 Liviu Pop. Darea în plată 14. fără a putea să profite şi celorlalţi codebitori. În raporturile dintre persoanele fizice. Domeniul de aplicare Confuziunea se aplică tuturor obligaţiilor de natură contractuală sau extracontractuală.1100 Cod civil. creanţa nu se stinge decât pentru partea codebitorului solidar. la propunerea debitorului. 14. confuziunea operează în cazul în care două persoane juridice între care există un raport obligaţional se reorganizează prin comasare sau divizare.249 14.2.2.3. pag. dar se şi deosebeşte de aceasta deoarece darea în plată are loc odată cu plata şi îl liberează pe debitor de executarea obligaţiei. hotărâre prin care se dispune stingerea datoriilor până la concurenţa celei mai mici. Definiţie Confuziunea este acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în întrunirea în aceeaşi persoană a calităţii de creditor şi de debitor al aceleiaşi obligaţii. Potrivit art. 14. atunci când succesiunea este acceptată pur şi simplu.. pronunţată de instanţa de judecată la cererea unuia dintre creditorii reciproci. Efectele confuziunii Confuziunea stinge obligaţia cu toate garanţiile şi accesoriile sale.2. dacă confuziunea se produce între creditor şi unul dintre codebitorii solidari.1.1.2.492 . Darea în plată se aseamănă cu novaţia prin schimbare de obiect. Definiţie Darea în plată este definită ca fiind acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în acceptarea de către creditor.

3. Proba remiterii de datorie În legătură cu proba remiterii de datorie. Pompil Drăghici. Cristian Jora. apg.. la dreptul său de creanţă. pentru a fi valabilă. Efectele dării în plată Principalul efect al dării în plată constă în stingerea obligaţiei ca şi plata.100 14. presupune manifestarea de voinţă a ambelor părţi.4. pag. cu consimţământul debitorului. pag.509 Constantin Stătescu.3. op. Definiţie şi reglementare Remiterea de datorie este renunţarea cu titlu gratuit a creditorului de a-şi valorifica creanţa pe care o are împotriva debitorului său. Condiţiile remiterii de datorie Remiterea de datorie este o convenţie care.1. 435 252 Liviu Pop.. Florin Ciutacu. • în situaţia în care creditorul remite debitorului originalul titlului constatator al creanţei sale. investită cu formulă executorie. cu excepţia formei autentice.1. 14. în cauză sunt aplicabile regulile de drept comun în materie de probă a actelor juridice.. prezumţia de liberare a debitorului este relativă. 1138 Cod civil au fost instituite prezumţii de liberare a debitorului: • în cazul în care creditorul înmânează debitorului originalul titlului constatator al creanţei. 509. op.252 Remiterea de datorie este reglementată în art. împreună cu toate accesoriile sale. op. op. cit.4.. 4001. iar prin art.4. caz în care constituie un legat de liberaţiune. Ion Dogaru. ea constituie o donaţie indirectă şi este supusă tuturor regulilor acesteia. Condiţia care se cere este ca cel ce dă în plată să fie proprietarul lucrului prestat în locul celui ce trebuia prestat.5.2.5. în sensul că nu trebuie să îmbrace forma autentică. 14. Imposibilitatea fortuită de executare 14. care este un înscris sub semnătură privată.4. 1138 – 1142 Cod civil.. pentru că altfel nu se va mai produce efectul dării în plată. 14.4. 14. Remiterea de datorie 14.4. cit. obligaţia se stinge. pag. Efectele remiterii de datorie În cazul remiterii de datorie. cit. pag. operează o prezumţie absolută de liberare a debitorului. care poate avea loc şi printr-un testament. cit. 492 . ca şi cum ar fi fost executată.2. Dacă remiterea de datorie s-a făcut printr-un act între vii. Corneliu Bârsa. op. Definiţie şi reglementare 250 251 Ion Dogaru.251 Într-o altă formulare.250 14. care este un înscris autentic sau copia legalizată a unei hotărâri judecătoreşti. cit. Pompil Drăghici. remiterea de datorie este un mod voluntar de stingere a obligaţiei care constă în renunţarea creditorului.

. • obligaţia de a restitui un bun sustras ori luat pr nedrept. Domeniul de aplicare Imposibilitatea fortuită de executare este un mod de stingere a obligaţiilor propriu obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de predare a unui bun individual determinat.5. De la această regulă există următoarele excepţii253: • obligaţia nu se stinge dacă în momentul pierii lucrului. debitorul urmând să execute obligaţia prin echivalent. 14. în cazul în care i l-ar fi transmis sau predat. cit.2. 253 Liviu Pop. 1156 Cod civil. din cauză de forţă majorăAcest mod de stingere a obligaţiei este reglementat în art. din cauză de forţă majoră. cu excepţia acelor cazuri în care debitorul şi-a asumat expres răspunderea şi pentru unele cazuri de forţă majoră. pag.3.494 . Prin acest mod nu se sting obligaţiile de a da sau de a preda bunuri generice. precum şi obligaţiilor de a face care implică un fapt personal ala debitorului. 15. nu se stinge dacă bunul a pierit din cauză de forţă majoră. cu excepţia cazului în care debitorul va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la creditor. Efectele imposibilităţii fortuite de executare Imposibilitatea fortuită de executare stinge obligaţia împreună cu garanţiile şi accesoriile sale. debitorul era pus în întârziere.101 Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei de către debitor este un mod de stingere a obligaţiei care operează datorită faptului că debitorul este în imposibilitate absolută de executare a prestaţiei pe care o datorează. op.5. conform regulii genera non pereunt.

cit.1. În raport de aceste considerente există : 1. după caz. Universul Juridic.189. 254 Gabriel Boroi. cum sunt.Clasificare În funcţie de efectul său: 1. solidare şi indivizibile. Termenul 15.Definiţie Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare până la care este amânată începerea sau. 2. 3. stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a executării obligaţiilor corelative. pluralitatea de subiecte. pag. data morţii credirentierului într-un contract de rentă viageră. Ed. pag. De exemplu. 8/2004. obligaţii divizibile. 3. în materia contractului de depozit. termen în favoarea creditorului. de exemplu termenele stabilite într-un contract sinalagmatic.1. termenul este stipulat în favoarea deponentului. termen în favoarea debitorului.Gh. op. pluralitatea de obiecte.1.termen extinctiv. Subiectele dreptului civil. cum sunt de exemplu termenele stabilite prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.182 .1.termen suspensiv. de exemplu. Bucureşti. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere. termenul la care trebuie restituită suma împrumutată. adică acel termen care amână exerciţiul dreptului subiectiv şi obligaţiei corelative până la împlinirea lui.254 15.1. 3.. obligaţii afectate de termen sau condiţie.termen legal.1. 15. În funcţie de izvorul său: 1.1. obligaţii alternative şi facultative. 2. 2003.102 CAPITOLUL 15 OBLIGAŢIILE COMPLEXE Caracterul complex al obligaţiei poate să rezulte din: 1. Introducere în dreptul civil. 2. adică acel termen care amână stingerea exerciţiului dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative. termen în favoarea ambelor părţi. până la împlinirea lui. Drept civil român. afectarea de modalităţi: 2.2. Beleiu. Obligaţiile afectate de modalităţi 15. De exemplu.1. care reprezintă regula. În funcţie de beneficiarul termenului: 1.

termen a cărui împlinire este cunoscută din momentul naşterii raportului juridic obligaţional.103 2. iar când termenul a fost prevăzut în favoarea ambelor părţi.termen convenţional.1. Termenul de graţie Potrivit art.3. numit şi termen de graţie. 15. adică termenul acordat de instanţa de judecată debitorului. 15. 15. 1583 Cod civil. creditorul poate lua măsuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului său. el face o plată valabilă. cu excepţia cazului în care părţile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV. Termenul suspensiv nu afectează existenţa obligaţiei ci numai exigibilitatea acesteia.1. • până la scadenţă (împlinirea termenului) nu curge termenul de prescripţie. Renunţarea la termen Partea în folosul căreia a fost prevăzut poate renunţa la beneficiul termenului.1. echivalentă cu renunţarea la beneficiul termenului. • înainte de împlinirea termenului. 1583 Cod civil. • de la data împlinirii termenului suspensiv începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune. Termenul extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative. obligaţia nu va mai fi o obligaţie afectată de modalităţi ci va deveni o obligaţie pură şi simplă. creditorul nu poate opune debitorului compensaţia. Caracteristica acestui termen o constituie faptul că se acordă de instanţa de judecată numai în favoarea debitorului.termen judiciar. judecătorul va prescrie un termen de plată după împrejurări. creditorul nu poate intenta acţiunea oblică sau acţiunea pauliană. 3. . judecătorul poate să dea împrumutatului un termen potrivit împrejurărilor”. respectiv termenul stabilit prin convenţia părţilor. Dacă se renunţă la beneficiul termenului. la beneficiul acestuia. 2. prin acordul lor. conform art. În funcţie de criteriul cunoaşterii sau nu a datei împlinirii sale: 1.” Un asemenea termen se numeşte termen de graţie şi este acordat de instanţa de judecată atunci când obligaţia scadentă nu a fost executată de debitor. dar nu împiedică compensaţia. Efectele termenului În legătură cu efectele termenului prezintă interes distincţia dintre termenul suspensiv şi termenul extinctiv. cu următoarele consecinţe: • dacă debitorul execută obligaţia sa înainte de termen.1. prevede că „ dacă însă s-a stipulat numai ca împrumutatul să plătească când va putea sau când va avea mezii ( mijloace).termen cert. Astfel la împlinirea termenului încetează efectele raportului juridic obligaţional. • înainte de împlinirea termenului.5. • până la împlinirea termenului.teremen incert. a cărui împlinire este sigură dar nu se cunoaşte momentul când se va produce acest lucru. fără a se cere şi consimţământul creditorului.4. Termenul de graţie împiedică executarea silită. ele pot renunţa. 1582 Cod civil „ nefiind de fapt teremenul restituţiunii.1. iar art.1.

iar această micşorare îi este imputabilă. 825 alin. cit.1. cit. de care depinde existenţa (naşterea sau desfiinţarea) actului juridic civil. După cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului: 1. Condiţia potestativă este de mai multe feluri: 1. condiţie mixtă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa uneia din părţi.1. Decăderea din beneficiul termenului are natura juridică a unei sancţiuni care produce aceleaşi efecte ca şi renunţarea la termen. 1005 Cod civil.2. condiţie suspensivă – de a cărei îndeplinire depinde naşterea raportului juridic obligaţional. 1 Cod civil.1. nici într-aceea a debitorului. când nu este nici în puterea creditorului. condiţia este un eveniment viitor şi sigur ca realizare.1. dispune că donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui. potrivit art. Gabriel Boroi. dacă voi fi transferat la Timişoara. 15. Clasificare În funcţie de efectele pe care le produce: 1. pag. de exemplu: „ îţi vând casa proprietatea mea. Condiţia 15. 1025 Cod civil. condiţie pur potestativă – a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa unei dintre părţi. condiţie potestativă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa unei din părţi. cu condiţia că. condiţie rezolutorie – a cărei îndeplinire desfiinţează retroactiv raportul juridic obligaţional. 1010 Cod civil) deoarece o asemenea condiţie echivalează cu lipsa intenţiei de a se obliga.104 15. de exemplu: „ îţi vând autoturismul dacă mă voi muta la Timişoara”. Beleiu.1. op.1. 3.6. de exemplu: „îţi vând autoturismul. vânzarea se va desfiinţa”.255 15.2.. de exemplu: „ îţi donez casa mea. După cum condiţia constă în îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului: 255 256 Gh. obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă este nulă (art. condiţie cazuală256 – când realizarea evenimentului depinde de hazard. • debitorul micşorează garanţiile pe care le-a adus creditorului. dacă părinţii îmi vor dărui un alt autoturism de ziua mea”. dacă voi fi transferat la Timişoara”. 185. 1007 Cod civil). cât şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa. decăderea din beneficiul termenului apare în următoarele cazuri: • debitorul ajunge în starea de insolvabilitate.întâmplare . indiferent dacă are sau nu o vină în producerea ei.2. Definiţie Ca modalitate a actului juridic. op. condiţie potestativă simplă – acea condiţie a cărei realizare depinde atât de voinţa uneia din părţi. 2. 2. cât şi de voinţa unei alte persoane determinate (art. de exemplu: „îţi vând autoturismul meu.. 192 De la casus . 2.2. De exemplu. Decăderea din beneficiul termenului Potrivit art. cât şi de un fapt exterior sau voinţa unei persoane nedeterminate. pag. art. dacă vreau”.

cit. Filipescu. 255 – 256. nu mai este considerată o plată nedatorată şi nu va mai putea fi restituită. pag. Liviu Pop. pag. pag.. 2. iar creditorul poate să ceară executarea obligaţiei. cit. Andrei I. suportă riscul pierii bunului în calitate de proprietar – res perit domino. 390 .1. cit. cu următoarele consecinţe juridice: • plata efectuată până la îndeplinirea condiţiei. cu următoarele consecinţe juridice: • creditorul nu poate pretinde executarea obligaţiei de către debitor. pag. op. Liviu Pop. în mod retroactiv. op. respectiv: • termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă numai la data realizării condiţiei. op. Pompil Drăghici. Eveniente conditione 257 Ion P. pag. • dobânditorul va culege fructele numai din momentul îndeplinirii condiţiei. cit. Constantin Stătescu.105 1. op. în sensul că momentul de la care sau până la care se produc nu este momentul îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei.3. op. Pompil Drăghici. op. cit. Corneliu Bîrsan. • nici una dintre părţile raportului juridic obligaţional nu poate invoca compensaţia. Constantin Stătescu. Eveniente conditione ( atunci când s-a realizat condiţia) se consideră că obligaţia îşi produce efectele retroactiv.. cit. Corneliu Bîrsan. 388. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă nu voi fi transferat la Timişoara”. 387 – 388. 15. ci data la care a luat naştere raportul juridic obligaţional. Filipescu. cit. Efectele condiţiei suspensive257 Pendente conditione (intervalul de timp dintre momentul naşterii raportului juridic obligaţional şi momentul realizării condiţiei). pag. Efectele condiţiei Potrivit sistemului Codului civil. Ion Dogaru. condiţie pozitivă – acea condiţie care afectează raprotul juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează se se îndeplinească. tot sub condiţie rezolutorie. 412 – 413.. poate să ceară restituirea ei în temeiul plăţii nedatorate.391 258 Ion P. op. 413 – 414. Filipescu. pag. Efectele condiţiei rezolutorii258 Pendente conditione Până la îndeplinirea condiţiei raportul juridic obligaţional este considerat pur şi simplu.. Andrei I. • în acest interval de timp nu curge termenul de prescripţie extinctivă. condiţie negativă – acea condiţie care afectează existenţa raportului juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează să nu se îndeplinească. • dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie poate fi transmis prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. cu următoarele consecinţe juridice: • debitorul trebuie să-şi execute obligaţia. op. • actele de administrare făcute de înstrăinător înainte de realizarea condiţiei rămân valabile. pag. 256 – 257.. în principiu. • dacă debitorul execută prestaţia.. efectele condiţiei se produc. cit.. • drepturile sub condiţie transmise înainte de îndeplinirea acesteia sunt valabile De la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei îndeplinite există şi excepţii. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă voi fi transferat la Timişoara”. 391 . se consideră că obligaţia nu există. Filipescu. • dobânditorul sun condiţie rezolutorie a unui bun individual determinat.2. • riscurile produse înainte de realizarea condiţiei sunt în sarcina înstrăinătorului.. Ion Dogaru.

obligaţia produce efecte ca şi cum ar fi pură şi simplă.259 De exemplu.1.4. Petre Anca.Pluralitatea de obiecte Obligaţia cu o pluralitate de obiecte se caracterizează prin faptul că debitorul datorează mau multe prestaţii. executarea unei singure prestaţii duce la stingerea obligaţiei.2. Sarcina nu afectează existenţa raportului juridic obligaţional. debitorul are obligaţia de a da un autoturism.. impusă de dispunător gratificatului în contractele cu titlu gratuit. op. ci stabileşte o obligaţie pentru una dintre părţi. 15. dreptul de proprietate asupra unui lucru individual determinat se transmite în momentul alegerii.2.1. 15. pag.1. Popescu. cu un singur obiect şi se va stinge prin executarea tuturor prestaţiilor. 15. Corneliu Bîrsan.264.000. iar de caz de neexecutare creditorul va putea să ceară executarea obligaţiei. • drepturile constituite cu privire la un bun individual determinat se desfiinţează retroactiv. 259 Tudor R.1. 371. În cazul obligaţiei de a da . De la regula retroactivităţii efectelor condiţiei rezolutorii există următoarele excepţii: • riscurile produse înainte de îndeplinirea condiţiei sunt suportate de dobânditorul sub condiţie rezolutorie. cit.. Obligaţia facultativă Obligaţia este facultativă când debitorul se obligă la o singură prestaţie. De exemplu. În raport de intenţia părţilor.000 lei sau un autoturism.2.2. cu următoarele consecinţe juridice: • părţile trebuie să restituie prestaţiile efectuate.. 15. dar poate să aparţină şi creditorului. Obligaţia se transformă într-o obligaţie pură şi simplă atunci când unul din obiectele obligaţiei alternative devine imposibil de executat. cu posibilitatea de a se libera prin executarea altei prestaţii determinate. deoarece până atunci nu se cunoaşte care dintre obiecte va intra în patrimoniul creditorului. pag. pag. a face sau a nu face ceva. se datorează 100. cit. dacă debitorul datorează cumulativ toate prestaţiile la care s-a obligat. op. • actele de administrare făcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân valabile. dintre care. însă numai dacă există stipulaţie expresă în acest sens (art. Obligaţia alternativă Obligaţia alternativă este acea obligaţie al cărei obiect constă în două sau mau multe prestaţii. cit.1.106 Întrucât condiţia se realizează. op. • fructele culese de dobânditorul bunului rămân în proprietatea acestuia. Constantin Stătescu.2. indiferent din ce cauză. 1027 Cod civil).415 . Renee Sanilevici. Alegerea prestaţiei ce urmează să fie executată aparţine debitorului.2. Obligaţiile plurale 15. la alegerea uneia din părţi. obligaţia se desfiinţează retroactiv. Condiţia şi sarcina Sarcina este o obligaţie de a da. dar prin convenţia părţilor i se dă dreptul să se libereze şi prin darea unei sume de bani.

care lasă mai mulţi moştenitori între care obligaţia se împarte. Fiecare creditor poate pretinde numai partea sa de creanţă. op. Raluca Dimitriu. pag. 397 263 Constantin Stătescu.2. ceea ce produce următoarele efecte juridice261: • dacă sunt mai mulţi debitori. op. cesiunea de creanţă şi novaţia făcute de către unul din creditori cu privire la dreptul de creanţă sunt inopozabile celorlalţi creditori (art. fiecare este ţinut şi poate fi urmărit numai pentru plata părţii sale din datorie. Corneliu Bîrsan. pag.107 În cazul obligaţiei facultative există o singură prestaţie ca obiect al obligaţiei.262 15.2. dreptul de creanţă şi datoria se divid în atâtea părţi câţi creditori sau debitori sunt în raportul obligaţional. • remiterea de datorie.2. cit. iar dacă obiectul obligaţiei piere din caz fortuit sau de forţă majoră. • insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor.2. op. prin punerea sa în întârziere. Creditorul poate să ceară numai executarea prestaţiei principale.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) Obligaţia conjunctă sau divizibilă este acel raport obligaţional cu pluralitate de subiecte între care creanţa şi datoria se divid de plin drept. numărul acestora depinde de numărul creditorilor sau debitorilor.. atunci când există doi sau mai mulţi debitori. Fiind mai multe raporturi obligaţionale.. Existând o pluralitate de subiecte..2.2. deoarece ceilalaţi codebitori nu răspund pentru partea celui devenit insolvabil. Solidaritatea poate fi de două feluri: 1. 15.. iar fiecare debitor este obligat să execute numai partea sa de datorie. solidaritate pasivă. cit. Pluralitatea de subiecte 15. • punerea în întârziere a debitorului şi întreruperea prescripţiei faţă de unul din debitori nu produce efecte în raport cu ceilalţi debitori. 395 Brînduşa Ştefănescu. debitorul va fi liberat. iar obligaţia se stinge. solidaritate activă.418 . fiecare poate urmări pe debitor numai pentru partea lui de creanţă.260 Obligaţia poate fi conjunctă din momentul naşterii sale sau ca efect al morţii creditorului sau debitorului. 369 262 Liviu Pop. 1034 – 1056 Cod civil şi fac parte din categorii obligaţiilor indivizibile.2.263 Obligaţiile solidare sunt reglementate de art. • dacă sunt mai mulţi creditori. Obligaţiile solidare Obligaţia plurală solidară (solidaritatea) este acea obligaţie cu subiecte multiple în cadrul căreia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrală a prestaţiei datorate de toţi creditorului. • întreruperea prescripţiei faţă de un debitor. cit. darea în plată. pag. 2 şi 3 Cod civil). 2. atunci când există doi sau mai mulţi creditori. op. efectuată de unul dintre creditori nu profită şi celorlalţi creditori. pag. 260 261 Liviu Pop. dar există o pluralitate de prestaţii în privinţa posibilităţii de a plăti. 1064 alin. cit. • plata de către un debitor a părţii sale din datorie nu are efect liberator pentru ceilalţi debitori.

efectele obligaţiei solidare sunt guvernate de principiul înscris în art. 264 265 Ion P. op. fiecare dintre ei este îndreptăţit să ceară debitorului comun plata întregii datorii. cit. Andrei I.. remitere de datorie. 1035 Cod civil). iar prin plata efectuată numai unuia dintre creditori. ceea ce înseamnă că solidaritatea activă îşi are izvorul în convenţia părţilor sau în testament. Filipescu.” Din definiţia prezentată rezultă că în cazul solidarităţii active. 4. obligaţia solidară produce următoarele efecte264: 1. Petre Anca.108 Solidaritatea activă Potrivit art. dacă debitorul a fost chemat în judecată de un creditor solidar. 3. Popescu.1039 Cod civil.. 1036 Cod civil). Solidaritatea pasivă Potrivit art. fiecare creditor adre dreptul să pretindă şi să primească plata integrală a creanţei. existând mai mulţi creditori. potrivit căruia „ creditorul solidar reprezintă pe ceilalţi cocreditori. pag. astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate şi că plata făcută de unul dintre debitori liberează şi pe ceilalţi către creditor. debitorul comun este liberat de datorie faţă de toţi creditorii săi solidari. 376-377. În raporturile dintre creditorii solidari şi debitorul comun. hotărârea judecătorească obţinută de un creditor profită şi celorlalţi creditori. 4. în toate actele care pot avea de efect conservarea creanţei. 1035 alin. în măsura în care este favorabilă creditorului urmăritor. debitorul nu poate face plata decât acestuia. oricare dintre creditorii solidari ai aceleiaşi creanţe poate să ceară plata integrală a datoriei şi să dea chitanţă liberatorie debitorului (art.” Aceasta înseamnă că fiecare creditor solidar nu este titularul creanţei în integralitatea ei. 1034 Cod civil). dacă debitorul a fost pus în întârziere de către oricare dintre creditori. când titlul creanţei dă anume drept fiecăruia din ei a cere plata în tot a creanţei şi când plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor. Din aplicarea acestui principiu rezultă următoarele efecte:265 1. 262 Tudor R. În raporturile dintre creditorii solidari. 5. 1038 Cod civil.” Din definiţia legală a solidarităţii pasive (între debitori) rezultă că obligaţia solidară pasivă este acea obligaţie cu mai mulţi debitori care dă dreptul creditorului să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei. remiterea de datorie făcută de unul din creditorii solidari liberează pe debitor numai pentru partea acestui creditor (art. 2. un singur creditor nu poate face acte de dispoziţie – novaţie. întreruperea prescripţiei făcută de unul dintre creditori profită tuturor (art. dare în plată – cu privire la întreaga creanţă fără consimţământul celorlalţi creditori. În sistemul Codului civil nu este reglementată solidaritatea activă. ci numai pentru partea care-i aparţine. „ obligaţia este solidară din partea debitorilor când toţi s-au obligat la acelaşi lucru. 3. debitorul poate plăti oricăruia din creditorii solidari (art. 1 Cod civil). 6. cit. op. pag. 1034 Cod civil „ obligaţia este solidară între mai mulţi creditori. . cât timp debitorul nu a fost chemat în judecată de un creditor solidar. daunele moratorii cerute de un creditor profită şi celorlalţi creditori.Filipescu. iar plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor (art. iar încasarea creanţei în totalitate este posibilă în virtutea reprezentării celorlalţi creditori. 2. efectele punerii în întârziere profită tuturor creditorilor solidari. 1034 Cod civil).

în comun. ci trebuie să fie stipulată expres. 3 Cod civil). care îi profită numai lui. afară numai dacă testatorul a despărţit funcţiile lor şi dacă fiecare dintre ei s-a mărginit în ceea ce i s-a încredinţat” 269 Art. precum şi excepţii personale. raporturile dintre codebitori. Excepţiile comune sunt următoarele: 1.269. executorii testamentari ai aceleiaşi succesiuni sunt solidar responsabili pentru bunurile mobile încredinţate268. iar izvorul său este voinţa părţilor şi legea. 2 Cod civil prevede:” ei vor fi responsabili solidar de a da socoteală de mişcătoarele ce li s-au încredinţat. 1039 – 1056 Cod civil. obligaţia solidară. conform art. sau ameninţă învederat dărâmarea. 3 şi 11 din Decretul nr. antreprenorul şi arhitectul răspund solidar pentru dărâmarea construcţiei din cauza unui viciu al acesteia sau al terenului pe care construcţia este situată. 2. pentru o afacere comună. • pierirea lucrului care formează obiectul prestaţiei. 1483 Cod civil prevede: „ dacă în curs de 10 ani. au numit un mandatar. 1045 Cod civil). 1046 Cod civil). nu se prezumă. 1047 alin. modalităţile comune tuturor acordurilor de voinţă ( de exemplu. prin fapta lor ilicită. din culpa unuia dintre debitori angajează răspunderea tuturor codebitorilor (art. 1 Cod civil. număraţi din ziua în care s-a isprăvit clădirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru asemănător. solidaritatea pasivă produce şi următoarele efecte secundare: • punerea în întârziere a unui codebitor produce efecte faţă de toţi codebitorii solidari (art. Codul civil reglementează următoarele cazuri de solidaritate pasivă: 1. 1551 Cod civil dispune: „ când mai multe persoane. un prejudiciu. aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire” 267 Art. care au acelaşi mandatar. în materie civilă. 266 Art. 1041 Cod civil. 918 alin. 3. Potrivit art. 1044 alin. efectul principal al solidarităţii pasive este obligaţia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime. mandanţii. unul ori altul se dărâmă în tot sau în parte.109 Această formă de obligaţie plurală este reglementată în art. răspund solidar faţă de victimă266. codebitorul solidar împotriva căruia creditorul a intentat acţiune poate să opună acestuia excepţii comune. din cauza unui viciu de construcţie sau a pământului. cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. • curgerea de dobânzi făcută de creditor împotriva unuia dintre debitori are ca efect curgerea dobânzilor faţă de toţi codebitorii solidari ( art. 1039 Cod civil). cauzele de stingere a obligaţiei. sunt ţinuţi să răspundă solidar pentru toate efectele mandatului267. 3. ceea ce implică dreptul creditorului a de a urmări fiecare debitor pentru prestaţia care formează obiectul obligaţiei. 1003 Cod civil prevede: ”când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane. care profită tuturor debitorilor solidari. fiecare din ele este răspunzătoare solidar pentru toate efectele mandatului” 268 Art. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. • întreruperea prescripţiei extinctive faţă de unul dintre codebitori are efect faţă de toţi codebitorii solidari ( art. toţi debitorii s-au obligat sub condiţie suspensivă şi invocă neîndeplinirea acesteia). Reprezentând o excepţie de la regula divizibilităţii creanţei. În cadrul acestor raporturi. cauzele de nulitate relativă şi nulitate absolută. În raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. Plata făcută de debitorul solidar liberează pe toţi debitorii faţă de creditorul comun (art. 2. cei care au cauzat. 1044 Cod civil). întreprinzătorul şi arhitectul rămân răspunzători de daune” . Solidaritatea pasivă produce două categorii de efecte: raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. 4.

1057 – 1059 şi art. Obligaţiile indivizibile Obligaţia este indivizibilă dacă. iar conform art. op. fără a fi denaturat. 1057 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă atunci când obiectul ei. nici materiale. solidaritatea pasivă produce următoarele efecte: • efectul principal constă în faptul că ori de câte ori numai unul dintre debitori plăteşte întreaga datorie. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva debitorilor solidari pentru partea fiecăruia dintre ei. sau moştenitorul acestuia. 406-407 272 Renee Sanilevici. Indivizibilitatea activă se produce ca urmare a morţii creditorului unei creanţe cu un obiect indivizibil şi are ca principal efect faptul că fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrală a prestaţiei.272 Potrivit art. Obligaţiile indivizibile sunt reglementate în art. 1052 Cod civil prevede că „ obligaţia solidară în privinţa creditorului de împarte de drept între debitori: fiecare din ei nu este dator unul către altul decât numai pentru partea sa” 271 Ion Dogaru. 1058 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă când obiectul este divizibil. pag.. dar părţile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate”. Pompli Drăghici. existenţa unei cauze de nulitate relativă numai în raport cu un debitor solidar. În raporturile dintre codebitorii solidari. modalităţile (termen sau condiţie) consimţite numai în raport cu un debitor solidar. 15. renunţarea la solidaritate. • de regulă. pag.. Solidaritatea pasivă încetează prin următoarele moduri271: 1. 2. 270 Art. Indivizibilitatea pasivă are ca efect principal faptul că fiecare dintre codebitori poate fi obligat să execute în întregime prestaţia datorată. Plata făcută oricăruia dintre creditori este liberatorie pentru debitor.110 Excepţiile personale. decesul unuia dintre codebitorii solidari. cit.272 .3. plata se împarte în mod egal între debitori. sunt următoarele: 1.2. prestaţia executată de împarte de plin drept şi trebuie suportată de fiecare debitor270. nu poate fi împărţită între subiectele ei active sau pasive. cit. a plătit în întregime prestaţia datorată. caz în care datoria se divide între moştenitori proporţional cu partea de moştenire primită. 1062 – 1065 Cod civil. 2. care pot fi invocate numai de un codebitor solidar şi îi profită numai celui care le-a invocat. • debitorul care a plătit se va întoarce împotriva celorlalţi solicitând restituirea părţii lor de datorie. nu se poate face părţi. Dacă debitorul solidar. nici intelectuale”. op. datorită naturii obiectului sau convenţiei părţilor.

Lumina Lex. Academiei. pag. conform art. Creditorii care beneficiază doar de mijloacele generale de garantare a realizării drepturilor lor de creanţă sunt numiţi în literatura de specialitate275 creditori 273 274 Victor Zlătescu. Bucureşti.. Bucureşti. creditorul diligent poate şi ar trebui să ia măsurile corespunzătoare prin care să preîntâmpine riscul insolvabilităţii debitorului. or. “Garanţiile creditorului”. numite “garanţii”. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor Se cunoaşte că scopul final al asumării oricărei obligaţii îl constituie executarea acesteia întocmai cum a fost angajată.111 CAPITOLUL 16 GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16. Garantarea executării obligaţiilor se poate realiza prin două categorii de mijloace juridice: generale şi speciale274. 49 Victor Zlătescu. În sistemele de drept. Asigurarea executării unei obligaţii se înfăptuieşte şi pe calea garantării ei.pag.1718 Cod civil: “oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale. op. obligaţia este garantată prin diverse instrumente juridice accesorii. 2001. “Garantarea obligaţiilor civile şi comerciale”. mobile şi imobile.1. pag. Elena Loredana Anghel. prezente şi viitoare”. 1970. privită ca măsură constituită în acest scop273.24-25 275 Nelu Anghel. Ed. Ed. 72 .cit. Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor în temeiul dreptului de gaj general pe care-l au asupra patrimoniului debitorului. în această ordine de idei.

acestea se vor imputa (deduce) proporţional asupra valorii creanţelor. ei pot cere înfiinţarea unui sechestru asigurător. în natură) în situaţia obţinerii unui titlu executoriu277.”Drept procesual civil. întrucât nu înlătură riscul insolvabilităţii debitorului. Gabriel Boroi. în principiu. b) posibilitatea recunoscută de lege (art. modificării de-a lungul existenţei sale (debitorul poate dispune liber de bunurile sale. 2003. În această ordine de idei. fapt ce generează următoarea situaţie: în cazul în care sumele obţinute în urma procedurii executării silite nu sunt suficient de acoperitoare pentru satisfacerea în întregime a tuturor creanţelor. 1997.< Prin analogie> se înţelege <proporţional cu valoarea creanţelor respective>.1719 Cod civil-“bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi. Pe cale de consecinţă.975 Cod civil. altele decât gajul general. revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor. Ed. după caz. fără a fi îngrădit în acţiunile sale. Mijloacele juridice speciale s-au născut din nevoia imperioasă de a evita sau de a reduce o dată în plus riscul insolvabilităţii debitorilor. acesta constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului-pârât. Bucureşti. pe cale judecătorească.13 277 Viorel Mihai Ciobanu. obiectul dreptului de gaj al creditorilor chirografari îl constituie însuşi patrimoniul debitorului. nu conferă posibilitatea îndestulării creditorului cu preferinţă faţă de alţi creditori ai aceluiaşi debitor şi nici nu conferă posibilitatea urmăririi bunurilor din activul debitorului oriunde s-ar afla ele. “Drept civil. şi nu să-şi mărească în mod fraudulos insolvabilitatea în dauna creditorilor săi). precum: a) dreptul de lua măsuri de conservare în legătură cu un bun sau mai multe bunuri. Mona Maria Pivniceru. iar nu bunurile concrete care îl compun. se poate ajunge la una din următoarele situaţii: 276 Corneliu Bîrsan. d) posibilitatea de a trece la executarea silită asupra bunurilor debitorului. Curs selectiv”. conform art. dreptul de gaj general al creditorilor chirografari reprezintă cea mai generală garanţie pentru executarea obligaţiilor şi în acelaşi timp şi cea mai puţin eficace. sub rezerva dreptului pe care aceştia îl au de a cere. şi preţul lor se împarte între ei prin analogie. Maria Gaiţă. pag. aşa cum şi câte sunt la data executării silite.204 . afară de cazul când există între creditori cauze legitime de preferinţă”. conform art. All Beck. pe cale judecătorească. Drepturile reale”.975 Cod civil.112 chirografari. pe calea acţiunii pauliene. Institutul European. deoarece acesta poate fi supus. Iaşi. după cum am amintit şi mai sus.974 Cod civil) creditorului de a introduce acţiunea oblică sau subrogatorie pentru a înlătura neglijenţa debitorului în exercitarea propriilor sale drepturi. revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor. În legătură cu ineficienţa gajului general ar mai trebui amintit că el conferă poziţie de egalitate tuturor creditorilor din categoria celor chirografari. pag. prin garanţii. Actele de dispoziţie făcute de debitor cu privire la bunurile ce alcătuiesc patrimoniul său sunt opozabile de la naşterea creanţei până la urmărirea bunurilor. de exemplu. De asemenea. asigurându-se astfel posibilitatea de realizare efectivă a executării silite (prin echivalent sau. Insolvabilitatea debitorului se traduce prin depăşirea activului de către pasiv. ceea ce impietează asupra capacităţii debitorului de a-şi executa la timp şi în mod corespunzător datoriile ce-i incumbă. c) posibilitatea de a cere. pe calea acţiunii pauliene. totalitatea bunurilor debitorului. O altă opinie276 a fost exprimată în sensul că creditorii chirografari au acea garanţie constând în dreptul de gaj general care priveşte. Cu alte cuvinte. în virtutea dinamismului său. conform art. întărindu-le astfel poziţia în cadrul circuitului juridic la care participă. dreptul de gaj general conferă creditorilor o serie de prerogative. atâta timp cât creditorii nu au procedat la realizarea creanţei lor şi cu condiţia ca debitorul să fie de bună credinţă. indiferent de modificările petrecute în patrimoniul debitorului de la data naşterii creanţei (bunurile prezente) şi până la momentul executării creanţei (bunurile viitoare).

Garanţiile reale fixează limita maximă a creditului pe care îl poate obţine o persoană. dincolo de limitele dreptului de gaj general şi în plus faţă de acest drept.2. clauza penală.). să execute obligaţia debitorului în cazul în care el nu o face de bunăvoie278. În timp ce unele garanţii sunt legale. care s-a angajat să execute ea obligaţia ce revenea debitorului”. fără a mai fi nevoie de vreo dovadă în acest sens din partea creditorului.în cazul convenirii unei arvune. conform căreia “garanţie. ce se realizează prin faptul mobilizării tuturor bunurilor debitorului sau numai a unora dintre acestea pentru garantarea creditorului. fie în posibilitatea ca. reprezentând echivalentul considerat că va fi încercat de creditor prin neexecutarea obligaţiei de către debitor.iar în cazul stipulării unei clauze penale. să urmărească pe o altă persoană. altele se stabilesc prin acordul părţilor contractante (gajul. op. Corneliu Bîrsan. egal cu valoarea bunurilor mobile de care dispune şi care pot fi gajate sau a celor imobile care pot fi ipotecate.281au fost reţinute două funcţii importante ale garanţiilor. 16. într-o opinie279 se consideră că. garanţiile pot fi definite ca fiind “acele mijloace juridice care. dreptul de retenţie etc. 278 279 Ion Dogaru. cit. dacă executarea devine imposibilă pentru primitorul arvunei. purtând asupra patrimoniului unei alte persoane decât debitorul. Astfel. O primă funcţie este aceea de asigurare a creditului. Pompil Drăghici. cel ce nu-şi execută obligaţia este ţinut la plata sumei prestabilite.cit. înglobează pe lângă garanţiile propriu-zise şi alte instituţii juridice precum: arvuna. de regulă. în consecinţă. op.519 281 Nelu Anghel. acesta nu mai poate pretinde restituirea ei.. op. pag. solidaritatea. Tot astfel s-a încercat conturarea unei accepţiuni în sens larg a aceleiaşi noţiuni. în subsidiar.. dintre garanţii. Garanţiile constituie. fie într-o prioritate faţă de ceilalţi creditori.cit. pag. conferă creditorului garantat anumite prerogative suplimentare. ori. prin chiar garanţia respectivă.”280.. constând. conservă anumite bunuri mobile sau imobile ale debitorului în vederea executării silite a creanţei. care se obligă. în lipsa uneia legale.). fie 2.adăugarea la gajul general existent a unui alt gaj general.cit. în timp ce.78 . acesta o va restitui îndoit (art. indivizibilitatea etc. Pompil Drăghici. fidejusiunea. op. contribuind astfel la realizarea funcţiei de asigurare a creditorului şi implicit a creditului. . dacă executarea obligaţiei nu a avut loc din vina celui ce a plătit-o. nici una din cele două instituţii juridice nu adaugă ceva la dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului său.113 1. unele ipoteci.înlăturarea egalităţii dintre creditori. prin care creditorul îşi asigură posibilitatea executării în natură a creanţei sale.1298 Cod civil).. modalităţi de asigurare a executării în natură a obligaţiei. într-o situaţie privilegiată. acţionând în virtutea legii (cauzele legale de preferinţă. unele ipoteci etc. gajul cu deposedare evită pericolul înstrăinării de către debitor a bunului gajat. “Depozitul asigurător” reprezintă a doua funcţie pe care o îndeplineşte numai gajul. Tot doctrinei de specialitate i-a revenit şi de această dată sarcina de a formula o definiţie noţiunii de “garanţie”.398 280 Ion Dogaru. în sens larg (lato sensu). pag. pag. făcând posibilă exercitarea privilegiului creditorului. Elena Loredana Anghel. unul sau unii dintre aceştia fiind puşi. Funcţiile garanţiilor În doctrină.518 Constantin Stătescu. cu precizarea că arvuna şi clauza penală nu sunt considerate garanţii propriu-zise pentru următoarele considerente: . Garanţiile obligaţiilor sunt mijloace juridice accesorii unui raport juridic obligaţional principal. în caz de neexecutare din partea debitorului. Astfel.

În epoca feudală. forme specifice de garantare a creditelor. încă mai apar noi forme de garanţii. Elena Loredana Anghel. bunul nu mai trecea în proprietatea creditorului. se aplică în coroborare cu dispoziţiile privind garanţiile şi cauzele de preferinţe prevăzute în diferite legi speciale: Legea nr. care viza atât bunurile mobile. cât şi pe cele imobile. Titlul XVIII “Despre privilegii şi ipoteci”. 99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. prin care s-a urmărit asigurarea evidenţei.cit. pag. garanţiile imobiliare au dobândit o însemnătate deosebită faţă de cele mobiliare. care la rândul lor trebuiau garantate (prin aval. siguranţei şi opozabilităţii faţă de terţi a actelor juridice prin care se constituie. deşi frecvenţa lor a fost în continuă schimbare. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice a fost publicată în M. Ulterior. cea mai des uzitată garanţie însă era fidejusiunea. ca o specializare a fiduciei a apărut “pignus” sau “gajul”. se transmite şi se stinge dreptul real de ipotecă (sistem preluat în dreptul român prin numeroase articole ale vechiului cod de procedură civilă şi prin codul civil). care fie se adaugă celor existente.Reglementarea legală a garanţiilor Codul civil constituie izvorul de bază al garanţiilor civile. de exemplu. În acest context. Prevederile Codului civil. ceea ce îi conferea o situaţie deosebită de cea a debitorului solidar şi preferabilă acestuia. dreptul transporturilor). bunurile mobile au devenit considerabil mai valoroase ca până în acel moment. nr. Ele se folosesc cu precădere.4. ori chiar aplicaţii noi ale garanţiilor cunoscute. deoarece creditul imobiliar. garanţie specială de plată a unei cambii dată de un terţ). având o întrebuinţare frecventă. conţinând o serie de prevederi în această materie: Titlul XIV intitulat “Despre fidejusiune (cauţiune)”. 99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice283). în special cauţiuni bancare. de exemplu. ce încorporau anumite drepturi de creanţă. creditorul obligându-se să-l retransmită proprietarului după ce acesta îşi va fi achitat integral şi în mod corespunzător obligaţia. Astfel.3. care instituie un 282 283 Nelu Anghel. preferinţele s-au îndreptat spre garanţiile mobiliare perfecţionate ( cauţiunea bancară. care presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun. garanţii specifice anumitor ramuri de drept (dreptul comerţului internaţional. Procesul de transformare a garanţiilor reale a continuat în timpul Revoluţiei franceze când s-a reglementat publicitatea ipotecilor prin transcripţiunea imobiliară. cum ar fi. astfel cum sunt reglementate de Legea nr. extrem de oneros şi de formalist. garanţia bancară autonomă). sistemul garanţiilor a rămas în linii mari acelaşi.. În economia capitalistă dezvoltată. op. 16. dreptul comun în materie. care era de data aceasta un simplu detentor al bunului până la executarea obligaţiei. Titlul XV “Despre amanet (gajul)”. Literatura de specialitate282 menţionează ipoteca printre primele garanţii cunoscute în Egiptul antic. garanţie personală ce se putea constitui atât în cadrul. Of. fapt ce a dus la apariţia titlurilor de credit.Evoluţia garanţiilor În decursul anilor. 236 din 27 mai 1999 . Sub perioada dominaţiei împăratului Justinian. fie le modifică conţinutul. cu unele modificări de regim faţă de Codul civil (garanţiile reale mobiliare.114 16. a devenit o piedică în calea desfăşurării raporturilor juridice. Prima garanţie reală cunoscută la Roma a fost “fiducia”. La romani. cât şi în afara unui proces.79 Legea nr. fidejusorul a dobândit beneficiul de discuţiune.

prevederile Codului de procedură civilă privind ordinea de preferinţă a unor creanţe (art. Teoria generală a obligaţiilor şi contracte speciale”. printr-un contract accesoriu.Demetrescu. numită fidejusor. Garanţii personale. la scadenţă.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare.54/1994 (cu menţiunea că ultimele două legi menţionate au ca domeniu de aplicare gestionarii angajaţi de agenţii economici şi autorităţile sau instituţiile publice) etc.G. cât şi solidaritatea pasivă. Garanţiile personale sunt acele mijloace juridice prin care una sau mai multe persoane convin cu creditorul. încă de la începuturile sale. fidejusiunea a fost cunoscută sub denumirea de “chezăşie”284. nr. P.Clasificarea garanţiilor Codul civil reglementează două feluri de garanţii: garanţii reale şi garanţii personale. Fidejusiunea (cauţiunea) 16.22/1969 privind angajarea gestionarilor. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. Legea reglementează o singură garanţie personală: fidejusiunea (cauţiunea). Din dispoziţiile art. Fidejusorul se poate angaja din punct de vedere juridic să garanteze obligaţia debitorului dintr-un contract principal. 1958. fidejusiunea fiind un contract unilateral (prin acest contract iau naştere obligaţii numai în sarcina fidejusorului) şi accesoriu (contractul de fidejusiune are caracter accesoriu faţă de un alt contract principal. 16. Instituţia juridică pe care o analizăm prezintă următoarele trăsături: • are natură contractuală. prin care o persoană. Faptul că atât indivizibilitatea. se obligă faţă de un creditor să execute obligaţia debitorului. p.1652 Cod civil. Legea nr. Noţiunea şi felurile fidejusiunii.6.2 ale aceluiaşi articol (“asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal.1. cu titlu gratuit. aplicându-i-se. chiar dacă nu are consimţământul acestuia şi chiar fără ca acesta din urmă să ştie. Garanţiile reale instituie în favoarea creditorului un drept de urmărire şi un drept de preferinţă. conform art. fără ordinea şi chiar fără ştiinţa acelui pentru care se obligă”).). ci şi fidejusorul însuşi al acestuia.proc. deducem că fidejusiunea este un contract accesoriu.1655 alin. consensual şi unilataral.409 C.6.1 Cod civil (“oricine poate să se facă fidejusore. evită unele incoveniente ale fidejusiunii. După cum am mai amintit. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor.115 regim unitar pentru garanţiile reale mobiliare. Iaşi. atunci când acesta nu şi-ar executa-o. Mai mult. O. se poate garanta nu numai debitorul principal. în conformitate cu care “cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a îndeplini însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte”. ipoteca. Sunt garanţii reale: gajul.5. 16. În sistemul nostru de drept. în 284 V. dar şi pentru fidejusorul acestuia”).Neagu.civ. includ în raportul obligaţional un alt debitor principal. privilegiul şi dreptul de retenţie (debitum cum re iunctum) care constituie o garanţie reală imperfectă. să achite acestuia datoria debitorului atunci când acesta nu o va plăti din proprie iniţiativă. Fidejusiunea sau cauţiunea este singura garanţie personală reglementată de Codul civil român. “Curs de drept civil.279 . însă nu pot fi considerate drept garanţii propriu-zise. Garanţiile reale sunt acele mijloace juridice care constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării executării obligaţiei asumată de debitor. o funcţie asemănătoare fidejusiunii o au indivizibilitatea şi solidaritatea pasivă. în conformitate cu dispoziţiile alin.

“Fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului. “însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte” este expresia codului civil. cu excepţia cazului în care fidejusorul va înlătura prezumţia legală relativă. Facem 285 Constantin Stătescu. dar există posibilitatea pentru fidejusor să garanteze numai pentru o parte a obligaţiei principale. Bucureşti. După cum sancţiunea nulităţii relative a obligaţiei principale atrage după sine anularea obligaţiei fidejusorului. pentru ca însăşi fidejusiunea să existe şi să fie valabilă. dovedind că el nu a cunoscut starea de incapacitate a debitorului principal. pag. Teoria generală a obligaţiilor". Accesorium sequitur principale impune ca obligaţia principală.cit. În cele din urmă. oricare dintre ei putând fi ţinut să execute întreaga datorie. se poate face cineva fidejusorele unei obligaţii ce poate fi anulată în virtutea unei excepţii personale debitorului.1010 Cod civil) este ea însăşi nulă absolut. la solidaritate. fără însă să-l indice sau să-l oblige într-un fel pe acesta. Ed. judecătorească şi convenţională285. nici poate fi făcută sub condiţii mai oneroase.535 . aceasta deoarece în cele două cazuri menţionate legea sau instanţa judecătorească sunt cele care impun aducerea. cu drept de regres împotriva celorlalţi. nu contravin nicicum naturii juridice contractuale a fidejusiunii.116 consecinţă regula de drept conform căreia “accesoriul urmează soarta principalului” sau accesorium sequitur principale). Poate fi însă numai pentru o parte a datoriei şi sub condiţii mai puţin grele. 286 Ion Dogaru. amintim dispoziţiile art. neidentificându-se însă. în acest caz. fidejusorul este numai un debitor accesoriu. 1921.Cantacuzino.. Garantarea unei obligaţii nule absolut (de exemplu. obligaţia fidejusorului subzistă până la pronunţarea hotărârii de anulare ori se consolidează prin confirmarea obligaţiei principale de partea în drept care fusese lezată în contractul iniţial. • fidejusorul garantează fie pe debitorul principal. legală şi judecătorească. Menţionăm cu privire la această clasificare că primele două feluri de fidejusiune. a unui fidejusor. “Elementele dreptului civil”.art. respectiv condiţia suspensivă ca obligaţia principală să se nască. să fie determinată sau determinabilă şi să fie valabil contractată. obligat numai în subsidiar. pag. În timp ce. nu pot substitui acceptul fidejusorului cu privire la perfectarea contractului de fidejusiune. obligaţia fidejusorului rămâne valabilă. nici vreo încheiere judecătorească. 401. 1981. Fidejusiunea se aseamănă. fie chiar un fidejusor al acestuia. S-a exprimat şi opinia potrivit căreia prin fidejusiune poate fi garantată chiar şi o obligaţie naturală. În susţinerea acestei opinii.1653 alin. în cazul fidejusiunii. Ed. care este garantată. fidejusiunea a fost considerată ca fiind legală. creditorul poate considera pe oricare dintre debitorii solidari drept debitor principal. pentru că ar contraveni caracterului accesoriu al convenţiei de fidejusiune. Pompil Drăghici. • fidejusiunea reprezintă acordul de voinţă intervenit între creditorul unei persoane şi o terţă persoană de contractul principal. în anumite situaţii date.B. să existe.523 287 M.Cartea Românească. Garantarea unei obligaţii viitoare impune fidejusiunii o modalitate. pag. numai că. Dispoziţiile art. Bucureşti. Conţinutul şi întinderea obligaţiei fidejusorului nu pot fi mai mari decât ale debitorului. dacă obligaţia principală se anulează pentru lipsa de capacitate a debitorului principal. "Tratat de drept civil. o obligaţie contractată sub o condiţie potestativă din partea celui care se obligă . op. cu solidaritatea286. cum de pildă în cazul de minoritate”.Academiei. cu condiţia ca cel ce garantează să cunoască natura obligaţiei287. • contractul de fidejusiune se încheie cu sau fără acordul ori cunoştinţa debitorului garantat sau a garantului personal al acestuia. nici legea. numită fidejusor. În funcţie de izvorul ei.2 Cod civil prevăd: “Cu toate acestea. Cauţiunea ce întrece datoria sau care este contractată sub condiţii mai oneroase e validă numai până în măsura obligaţiei principale”. Corneliu Birsan.1654 Cod civil. ceea ce înseamnă că.

Fidejusiunea este legală.2. precum şi la cheltuielile ocazionate cu urmărirea silită. Aceasta regulă are însă o excepţie. Astfel. 302. Caracterul contractual al fidejusiunii va fi păstrat în ambele situaţii. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor. pag. Totodată. pentru cauză de minoritate (art. cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădita în întârziere. prin care gestionarul debitor este obligat să aducă un garant. per a contrario. cu modificările ulterioare.6. op. mai este necesar ca obligaţia principală să fie validă. nr. care să se oblige faţă de unitatea bugetară că va acoperi eventualele prejudicii pe care le-ar cauza gestionarul în cursul gestiunii. de exemplu. 1654 alin. în acest caz. neputând fi supusă executării silite. 1655 Cod civil: "fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie validă". să poarte asupra numai a unei părţi din obligaţia principală ori în condiţii mai puţin oneroase decât aceasta. fidejusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile unei datorii. De asemenea. Acesta rezultă din faptul că fidejusorul nu urmăreşte nici un avantaj patrimonial prin perfectarea contractului de fidejusiune. putând însă. cit. gratuitatea fiind de natura. Fie legală. 10 din Legea nr.117 precizarea că obligaţia naturală este lipsită de sancţiune. cât şi întinderea obligaţiei fidejusorului. O prevede expres art. 22/1969 privind angajarea gestionarilor. pag. instanţa va putea obliga la darea unei cauţiuni”. 16. fidejusiunea va urma întotdeauna soarta obligaţiei principale. care reglementează procedura încuviinţării unei execuţii vremelnice. 1653 Cod civil). Consecinţele caracterului accesoriu al fidejusiunii sunt multiple. s-a stabilit că "Fidejusiunea este un contract accesoriu şi subsidiar în temeiul căruia garantul se obligă faţă de creditor la executarea obligaţiei de care este ţinut debitorul"289. Nimic nu împiedică însă ca părţile să convină o anumită contraprestaţie în favoarea fidejusorului. Ea nu poate exista în absenţa unei asemenea obligaţii. ce nu poate întrece datoria debitorului. 1999. "Culegere de decizii pe anul 1999". fie judecătorească. 279 Cod procedură civilă. deoarece "nimeni nu poate deveni garant-fidejusor în afara voinţei sale"288. Potrivit art. ceea ce înseamnă că fidejusorul nu s-ar putea regresa împotriva debitorului principal. şi nu de esenţa fidejusiunii. Caracterele juridice ale fidejusiunii Caracterele juridice ale fidejusiunii sunt următoarele: a) Caracterul accesoriu al fidejusiunii faţă de obligaţia principală în vederea garantării căreia se încheie.02. b) Caracterul gratuit al contractului de fidejusiune. contractul de fidejusiune este un contract accesoriu care durează atât timp cât durează şi contractul principal. 1 Cod civil). Conexiunea dintre cele două contracte explică atât efectele fidejusiunii în raport cu obligaţia principală. în lipsa căreia obligaţia fidejusorului nu poate exista. decizia. în cazul prevăzut de art. Fidejusiunea nu poate fi mai mare decât datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase (art. 288 289 Renee Sanilevici. în sensul că fidejusiunea va putea exista şi atunci când obligaţia principală este anulabilă în virtutea unei excepţii personale a debitorului cum ar fi. Caracterul accesoriu al fidejusiunii a fost reţinut şi în practica instanţelor judecătoreşti. instanţa poate cere reclamantului să aducă un fidejusor care să garanteze acoperirea pagubelor care s-ar produce-“instanţa poate încuviinţa execuţia vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviinţă că măsura este de trebuinţă faţă cu temeinicia vădită a dreptului. 276/ 24. Astfel. de exemplu. 1657 Cod civil. fapt ce ar da contractului un caracter oneros. Un caz de fidejusiune judecătorească este cel reglementat de art. fidejusiunea are un caracter convenţional. când hotărârea se va referi la bunuri. Curtea de Apel Iaşi. 21 .. Secţia civilă.

fidejusiunea nu este o liberalitate. art.cit. fiecare din ele rămâne obligată pentru datoria întreagă”-. d) Caracterul unilateral al fidejusiunii constă în faptul că fidejusiunea dă naştere la obligaţii doar în sarcina fidejusorului faţă de creditor. care să posede avere îndestulă spre a garanta o obligaţie” cu cele ale art.118 Deşi gratuită.6. prin care debitorul dintr-un raport juridic preexistent aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor. respectiv obligaţie decurgând dintr-un act sau fapt comercial. op. respectiv un alt debitor solvabil. nu se poate face decât sau prin act autentic. Fidejusiunea nu trebuie confundată însă cu delegaţia.1660 Cod civil. Contractul de fidejusiune trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate de fond (capacitate de a contracta.art. Deosebirea constă în aceea că cel ce se obligădelegatul. afară de cazul când datoria este mică sau afacerea este comercială. 16. faţă de acelaşi creditor. alin. consimţământ valabil exprimat de către părţi.Condiţiile de validitate ale fidejusiunii. 1661. prin care acesta din urmă se obligă fie alături de primul debitor.3.Această condiţie rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. obiect determinat şi cauză licită. De asemenea. prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoană”. Art.948 Cod civil) şi de formă ale oricărui contract. Această regulă are şi o excepţie.1659 Cod civil“debitorul obligat a da siguranţă trebuie să prezinte o persoană capabilă de a contracta. intuitu personae.1680 Cod civil prevede că “confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său.1666 Cod civil “când mai multe persoane au garantat unul şi acelaşi creditor pentru una şi aceeaşi datorie. c) Caracterul consensual al fidejusiunii. sau prin act sub semnătură privată”. în situaţia în care mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor.1 Cod civil “Dacă fidejusorul. ci este un debitor principal. fidejusiunea nu poate depăşi limitele în care s-a contractat.nu este un debitor accesoriu. adică în situaţia în care fidejusiunea s-a contractat în considerarea calităţilor unei anumite persoane.. “Spre acest finit” (în acest scop) nu 290 Ion Dogaru. trebuie să se dea un altul”. După cum. Creditorul nu-şi asumă nici o obligaţie. care este o convenţie şi în acelaşi timp un mod de transformare a obligaţiilor. cu excepţia cazului când părţile convin în mod expres aceasta (transformând contractul dintr-unul unilateral şi gratuit într-unul bilateral sau sinalagmatic şi oneros). fie în locul său290. nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”.în conformitate cu prevederile art.497 . conform art. să rezulte cu claritate din contract. numai după imobilele ce pot fi ipotecate. Nu este necesară îndeplinirea unor formalităţi pentru a lua naştere în mod valabil. fiecare din ele poate fi ţinută pentru întreaga datorie. consacrată în alineatul 2 al aceluiaşi articol: “nu se aplică în singurul caz în care fidejusorul s-a dat numai în puterea unei convenţii. a devenit apoi nesolvabil. forma scrisă se cere numai pentru a se putea face dovada contractului în caz de litigiu.1191 Cod civil “dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei. cu drept de regres ulterior faţă de ceilalţi fidejusori şi faţă de debitorul însuşi. Contractul de fidejusiune se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. ca la fidejusiune. Unele condiţii speciale se cer însă fidejusorului. întrucât legea a statuat în favoarea fidejusorului dreptul de a se regresa împotriva debitorului pe care-l garantează. Pompil Drăghici. Menţionăm că acestea sunt următoarele: • fidejusorul să fie solvabil. 1656 Cod civil prevede doar ca fidejusiunea să fie expresă. prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul. căpătat de creditor de bună-voie sau judecătoreşte. Ca şi în cazul oricărui act juridic civil. chiar pentru depozit voluntar. în condiţiile art. Solvabilitatea unui garant se apreciază. pag.

creditorul se poate îndrepta împotriva fidejusorului. urmărirea împotriva acestuia va fi reluată.. raporturi dintre fidejusor şi debitorul principal. Beneficiul de discuţiune constă în facultatea fidejusorului de a pretinde creditorului să pornească mai întâi executarea împotriva debitorului şi apoi împotriva sa. atunci fidejusorul nu mai este obligat. în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţia. cât şi în raportul juridic accesoriu) şi fidejusor.II. În raporturile sale cu creditorul. Raporturile dintre creditor şi fidejusor iau naştere în urma perfectării contractului de fidejusiune între cele două părţi. efectul obligaţiei sale se regulează după principiile statornicite în privinţa datoriilor solidare”. Excepţia beneficiului de discuţiune va putea fi invocată numai cu respectarea următoarelor condiţii: 291 C. aceasta fiind cerută de lege doar ad probationem. îl poate urmări direct. dacă obligaţia principală a fost garantată de mai mulţi fidejusori. op. Al. adică toate măsurile ce se impun în cadrul procedurii silite. vol. la care trebuie să se dea”.119 se pot lua în consideraţie imobilele în litigiu. • fidejusorul trebuie să aibă domiciliul în raza teritorială a tribunalului judeţean în care urmează să se execute obligaţia . Putem aprecia în această ordine de idei că beneficiul de discuţie suspendă. afară numai când însuşi a renunţat la acest beneficiu. beneficiul de diviziune. “în teritoriul jurisdicţional al tribunalului judeţean. până la soluţionarea excepţiei de către instanţă. Constituind un beneficiu instituit de lege în favoarea fidejusorului. Pentru analiza efectelor fidejusiunii.cit. fără a mai fi nevoie de urmărirea în prealabil a debitorului principal. decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuţie-urmărire-. Din punct de vedere al condiţiilor de formă. în baza acestuia. dacă nu va fi îndestulat.1046 .1659 Cod civil. Actul scris este necesar numai în ceea ce îl priveşte pe fidejusor. potrivit art. în caz contrar.4.Hamangiu. În cazul din urmă. vom distinge între categoriile de raporturi juridice implicate de cauţiune: raporturi dintre creditor (creditor atât în raportul juridic obligaţional principal.6. reduce obligaţia fidejusorului proporţional cu valoarea creanţei satisfăcută de însuşi debitorul principal ori poate chiar stinge obligaţia acestuia. 16. I. teza a doua a art. precum şi raporturile dintre fidejusori între ei. dacă garantul nu o cere de la cele dintâi lucrări îndreptate contra sa”. O altă opinie. fidejusorul apare ca un obligat personal. contractul de fidejusiune trebuie să fie încheiat în formă scrisă. Faptul că obligaţia fidejusorului este una accesorie şi subsidiară. situare în spaţiu.4. precum şi excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune. Raporturile dintre creditor şi fidejusor.1663 Cod civil: “creditorul nu este îndatorat să discute averea debitorului principal.6. sunt reglementate prevederile art.1. 1662 Cod civil “Fidejusorul nu este ţinut a plăti creditorului. sau s-a obligat solidar cu datornicul. nici acelea situate la o aşa depărtare. îi conferă acestuia posibilitatea de a invoca beneficiul de discuţiune. încât să devină foarte dificile “lucrările executive asupră-le”. Băicoianu. pag. a fost exprimată în sensul că o persoană poate fi considerată solvabilă chiar şi în lipsa deţinerii de bunuri imobile291. Rosetti-Bălănescu. nu şi pe creditor. 16. Dacă urmărirea împotriva debitorului principal s-a scontat cu îndestularea creditorului. amână urmărirea fidejusorului de către creditor. În acest sens. acesta poate renunţa la el. Efectele fidejusiunii.

cit. în cazul fidejusiunii judecătoreşti. 1667 Cod civil stipulează că “cu toate acestea. şi pe ceilalţi cofidejusori (art. există prezumţia că fidejusorul a renunţat la acest beneficiu. garantul neputând opune beneficiul de discuţie pentru prima dată la instanţa de apel sau în recurs. adică urmărirea să se împartă. 2. Fidejusorul urmărit poate invoca beneficiul de diviziune. de exemplu. Insolvabilitatea unui fidejusor nu va fi suportată de creditori. fidejusorul a renunţat la beneficiu. Dacă unii din garanţi erau nesolvabili în timpul în care unul din ei obţinuse diviziunea.1664 alin. Diviziunea urmăririi nu are loc de drept. 1664 alin.1 Cod civil. 3. Beneficiul de diviziune În cazul existenţei mai multor fidejusori.120 1. beneficiul de diviziune nu poate fi invocat dacă fidejusorul a renunţat la el (art. ceea ce echivalează tot cu o renunţare la diviziune. În următoarele situaţii. in limine litis. singură instanţa putând să înlăture această prezumţie pentru motive ce ar justifica întârzierea. Nici o dispoziţie legală nu interzice ca în cazul fidejusiunii legale sau judiciare fidejusorul să se poată invoca beneficiul de diviziune. în baza art. Invocarea acestui beneficiu pe cale de excepţie se poate face înainte de intrarea în dezbaterea fondului. poate cere ca creditorul să dividă mai întâi acţiunea sa şi să o reducă la proporţia fiecăruia. neinvocând beneficiul de discuţie. fidejusorul are facultatea de a invoca beneficiul de diviziune. să indice creditorului care bunuri ale debitorului pot fi urmărite şi să avanseze cheltuielile reclamate de urmărirea acestor bunuri. în fond se contestă validitatea obligaţiei. dacă însă nesolvabilitatea a supravenit după diviziune. invocarea beneficiului să se facă până să se fi intrat în judecarea în fond a litigiului. caz în care se aplică regulile solidarităţii.1667 alin. acţiunea creditorului nu a putut fi respinsă pe motiv că acesta ar fi trebuit să-l urmărească mai întâi pe debitor. În caz contrar. 2 Cod civil nu se iau în considerare bunurile deja ipotecate pentru “siguranţa” –garantarea.1678 Cod civil “cel ce s-a făcut garant numai pentru fidejusorul judecătoresc nu poate să ceară discuţia averii debitorului principal şi a fidejusorului”. 2.averii debitorului principal” şi art. Regula prevăzută de art.1677 Cod civil “Garantul judecătoresc nu poate cere discuţia . ci de către ceilalti cofidejusori. Beneficiul de diviziune nu se poate invoca în raporturile dintre cofidejusori. 292 Ion Dogaru. De aceea. bunurile să se afle în raza teritorială a tribunalului judeţean unde urmează a se face plata (conform prevederilor art. Excepţia nu poate fi invocată de instanţă din oficiu. nu se va putea invoca beneficiul de discuţie: 1. 1666 Cod civil este că fiecare fidejusor răspunde pentru întreaga datorie. op. dividă.1 Cod civil) ori dacă prin convenţie s-a prevăzut clauza solidarităţii pasive între fidejusori. fiecare din persoanele arătate în articolul precedent-cofidejusori-.. 3. atunci nu mai poate fi răspunzător pentru aceasta”). cu respectarea condiţiilor impuse de articolele 1662-1665 Cod civil. care garantează pe acelaşi creditor şi aceeaşi datorie. conform art. iar în urma primelor apărări în fond debitorul principal a dobândit bunuri ce pot fi supuse urmăririi silite292 . ci numai în raporturile dintre creditor si fidejusori. întrucât n-a renuntat la beneficiul diviziunii. Pompil Drăghici. De asemenea. Beneficiul de discuţie poate fi invocat numai de fidejusorul urmărit.urmărirea. ci numai atunci când este cerută. fidejusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal.530 . pag.datoriei sau care nu se mai găsesc în posesia debitorului). acesta rămâne obligat în proporţia unei asemenea nesolvabilităţi.

fidejusorul ar putea opta însă şi pentru o acţiune personală care îşi are izvorul în gestiunea de afaceri. Faţă de avantajul conferit de acţiunea subrogatorie. şi încă şi pentru daune-interese. Din punct de vedere al dreptului procesual civil. sau din mandat293.404. inclusiv când garantarea s-ar fi făcut fără ştiinţa debitorului. Fidejusorul are regres şi pentru dobânda sumei ce a plătit. acest beneficiu nu mai este o excepţie dilatorie. ipoteca. şi art. termene etc. unii din cauţionatori au fost nesolvabili”. 3 Cod civil “Subrogaţia se face de drept… în folosul aceluia care. garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamaţia pornită asupra-i. nulitatea absolută a obligaţiei principale.4. .cit.121 Potrivit dispoziţiilor art. Cu toate acestea. de la debitorul principal suma pe care a plătit-o creditorului şi cheltuielile efectuate după ce a notificat debitorului urmărirea începută de creditor. cele privind întinderea obligaţiei. 1670 Cod civil . Prin efectul subrogării. dobânzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata”.. fidejusorul se subrogă în drepturile creditorului plătit ( conform art. dacă se cuvine. dar şi excepţiile personale care decurg din contractul de fidejusiune (excepţii privind validitatea contractului. ci este o excepţie de fond. 293 Constantin Stătescu. de care se bucură creditorul.Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal Fidejusorul poate recupera. mai înainte de timpul în care a primit-o. Nu poate însă invoca excepţiile pur personale ale debitorului principal. are interes de a o desface”. “dacă creditorul însuşi şi de bună voie a împărţit acţiunea sa. nu mai poate să se lepede de această diviziune. 1669 Cod civil prevede că atunci când fidejusorul a achitat datoria. Efectul invocării beneficiului de diviziune constă în aceea că datoria se fracţionează în tot atâtea părţi câţi fidejusori au garantat împreună pentru întreaga datorie. cu toate acestea. deşi. în situaţia când fidejusorul acţionează din proprie iniţiativă. Prin efectul plăţii făcută creditorului. fără ştirea debitorului garantat. respectiv “Cauţionatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului”). Art. privilegiul etc. fidejusorul beneficiază şi de gajul. însă nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului”). fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei. chiar când datoria nu produce dobândă. acţiunea personală prezintă avantajul că termenul de prescripţie curge din momentul în care fidejusorul a făcut plata către creditor.6. şi că “regresul se întinde atât asupra capitalului. În locul acţiunii subrogatorii. cele referitoare la condiţie. care se răsfrâng şi asupra obligaţiei accesorii de garanţie a fidejusorului (ex.. el are un drept de regres împotriva debitorului principal. cum ar fi: nulitatea relativă a obligaţiei principale pentru vicii de consimţământ sau pentru lipsa capacităţii de exerciţiu (art.: excepţia prescripţiei extinctive. Corneliu Bârsan. în virtutea căruia fidejusorul beneficiază în cadrul ei de toate garanţiile pe care le avea şi creditorul plătit de el. 1108 pct. pag.1668 Cod civil. 16.1681Cod civil potrivit cu care “garantul se poate servi în contra creditorului de toate excepţiile datornicului principal inerente datoriei. Excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune Fidejusorul va putea opune creditorului atât excepţiile inerente obligaţiei principale. de regulă. op. atunci când fidejusorul s-a angajat în urma solicitării debitorului principal.).2. cât şi asupra dobânzilor şi a spezelor-cheltuielilor. invocarea compensaţiei).

122 În regresul exercitat împotriva debitorului principal, fidejusorul va putea cere acestuia restituirea sumei efectiv plătite, dobânda la această sumă, cheltuielile efectuate de creditor cu urmărirea, inclusiv daunele care s-ar fi putut produce cu ocazia urmăririi. Potrivit art. 1671 Cod civil, "când sunt mai mulţi debitori principali solidari pentru una şi aceeaşi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toţi are regres în contra fiecărui din ei pentru repetiţiunea sumei totale ce a plătit.". Va funcţiona astfel solidaritatea între cofidejusori faţă de fidejusorul care a plătit datoria. Acesta din urmă va putea cere doar partea fiecăruia. Acţiunea în regres este deci divizibilă împotriva cofidejusorilor. Art. 1672 Cod civil stipulează că “fidejusorul ce a plătit prima dată nu are regres contra debitorului principal ce a plătit de-a doua oară, are însă acţiunea de repetiţiune contra creditorului. Când fidejusorul a plătit, fără să fi fost urmărit şi fără să fi înştiinţat pe datornicul principal, nu va avea nici un regres contra acestuia în cazul când în timpul plăţii, datornicul ar fi avut meziu (mijlocul) de a declara stinsă datoria sa; îi rămâne însă dreptul de a cere înapoi de la creditor banii daţi”. Primul caz prevăzut în cuprinsul articolului menţionat se face referire la două plăţi consecutive: o primă plată o efectuează fidejusorul, fără a-l încunoştiinţa pe debitorul principal care, la rândul lui, efectuează a doua plată. În cel de-al doilea caz, mijloace aflate la îndemâna debitorului pentru a paraliza executarea silită ar putea fi invocarea compensaţiei, a prescripţiei extinctive etc. În ambele cazuri, fidejusorul are dreptul să pretindă creditorului ceea ce el a plătit, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză sau fără just temei, pierzând însă dreptul de regres împotriva debitorului principal. Există împrejurări în care fidejusorul, deşi nu a achitat datoria garantată, este în pericol de a nu fi acoperit pentru plata la care va fi eventual obligat, astfel că art.1673 Cod civil îi dă acestuia dreptul să se poată adresa anticipat debitorului principal: “Fidejusorul, şi fără a fi plătit, poate să reclame dezdăunare de la debitor: 1. când este urmărit în judecată pentru a plăti; 2. când debitorul se află falit sau în stare de nesolvabilitate; 3. când debitorul s-a îndatorat de a-l libera de garanţie într-un termen determinat şi acesta a expirat; 4. când datoria a devenit exigibilă prin sosirea scadenţei stipulate; 5. după trecerea de 10 ani, când obligaţia principală nu are un termen determinat de scadenţă, întrucât însă obligaţia principală nu ar fi fost de aşa fel încât să nu poată a se stinge înaintea unui termen determinat, cum de exemplu tutela, ori întrucât nu s-a stipulat contrariul”. 16.6.4.3.Raporturile dintre fidejusori În situaţia în care mai mulţi fidejusori garantează pentru unul şi acelaşi debitor şi numai unul dintre ei a plătit în întregime, el are o acţiune în regres divizibilă în contra celorlalţi fidejusori, conform art.1674 Cod civil (“Când mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor şi pentru una şi aceeaşi datorie, garantul ce a plătit datoria are regres contra celorlalţi garanţi pentru porţiunea ce priveşte pe fiecare. Cu toate acestea, nu are loc regresul decât când garantul a plătit în unul din cazurile arătate în articolul precedent”) numai în cazurile prevăzute la art.1673 Cod civil, enunţate anterior. În toate celelalte cazuri în care nu sunt incidente dispoziţiile art.1673 Cod civil, fidejusorul care a plătit datoria are drept de regres numai împotriva debitorului principal. 16.6.5. Stingerea fidejusiunii 16.6.5.1.Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă

123 Potrivit principiului accesorium sequitur principale, odată cu stingerea obligaţiei principale se va stinge şi fidejusiunea, datorită caracterului său accesoriu. Stingerea pe această cale indirectă este unul din modurile de stingere a obligaţiei accesorii. Dacă debitorul principal a făcut o plată parţială, fidejusiunea rămâne să garanteze restul creanţei neachitate. Pe lângă plată, obligaţia principală se mai poate stinge prin novaţiune (art. 1137 alin. 2 Cod civil), remitere de datorie (art. 1142 Cod civil), compensaţie (art. 1148 Cod civil), confuziune (art. 1155 Cod civil), dare în plată (art. 1683 Cod civil). Dacă obligaţia principală se stinge prin darea în plată, caz în care creditorul primeşte o altă prestaţie decât cea care îi era datorată, fidejusiunea se stinge chiar dacă după aceea creditorul este evins, conform dispoziţiilor art.1683 Cod civil. În situaţia în care plata a fost făcută de către un terţ, iar nu de către debitor, fidejusiunea nu se stinge întrucât terţul se poate subroga în drepturile creditorului plătit, cu excepţia cazului în care prin plată a urmărit efectuarea unei liberalităţi, faţă de debitorul principal ori chiar faţă de fidejusor. De asemenea, tot legea este cea care prevede că un termen de graţie acordat de creditor debitorului său principal nu liberează pe fidejusor de garanţia sa, putând fi urmărit în consecinţă pentru plată (art.1684 Cod civil). 16.6.5.2. Stingerea fidejusiunii pe cale directă Potrivit art. 1679 Cod civil “obligaţia ce naşte din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting şi celelalte obligaţii”, ceea ce înseamnă că fidejusiunea se poate stinge şi independent de obligaţia principală, pe cale directă, prin unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor. Astfel, fidejusiunea se poate stinge prin: • remitere de datorie, în sensul remiterii de fidejusiune, caz în care creditorul îl liberează de bunăvoie pe fidejusor de obligaţia sa; • confuziune între patrimoniul fidejusorului şi cel al creditorului. Cu privire la confuziune, dispoziţiile codului civil sunt în sensul următor: art. 1680 Cod civil stipulează “Confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său, prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul, nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”; • compensaţia opusă de fidejusor creditorului. La aceste cazuri se adaugă cel prevăzut de dispoziţiile art.1683 Cod civil, când, datorită culpei creditorului, fidejusorul nu mai poate dobândi, ca efect al plăţii principale, privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul în conformitate cu art.1676 Cod civil “cel ce e dator să dea garanţie e liber să dea un amanet sau altă asigurare, care să se găsească suficientă pentru asigurarea creanţei”. De exemplu, din neglijenţa creditorului nu au fost conservate garanţiile care asigurau creanţa principală, ceea ce presupune că garanţiile reale specifice ce se pierd au fost constituite ca accesorii ale creanţei principale în momentul când fidejusorul s-a angajat. 16.7. Gajul 16.7.1.Definiţie şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art.1685 Cod civil, gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil pentru garantarea datoriei ce constă în îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice. Contractul de gaj sau amanet - le contrat de nantissement - fiind un contract

124 accesoriu, nu este, prin natura sa, nici civil, nici comercial, ci îşi împrumută caracterul său civil sau comercial de la natura obligaţiei principale pe care o garantează, fără a se avea în vedere natura lucrului amanetat. O altă definiţie dată în doctrină294 este formulată în sensul că “gajul este un contract accesoriu prin care debitorul sau un terţ remite creditorului spre siguranţa creanţei sale un obiect mobiliar corporal sau incorporal, în scop de a conferi dreptul de a reţine lucrul până la îndestularea sa şi de a fi plătit din urmărirea bunului amanetat cu preferinţă înaintea altor creditori”. Tot astfel s-a mai apreciat: "Gajul este un contract prin care debitorul sau un terţ se deposedează de un lucru mobil pe care îl afectează plăţii unei datorii, remiţându-l fie creditorului, fie unui terţ care îl conservă pentru creditor" 295. Bunul afectat garanţiei poate fi un bun mobil corporal sau incorporal, care se află în circuitul civil şi, deci, este alienabil, cum ar fi de exemplu: bani, mărfuri, titluri de credit etc. Cuvântul “amanet” provine de la cuvântul turcesc "emanet" şi în acest sens a fost folosit şi de Codul civil. Prin termenul de “gaj”, se înţelege atât contractul de gaj, cât şi garanţia care rezultă din acest contract, precum şi obiectul garanţiei. Sediul materiei garanţiilor reale mobiliare se regăseşte în următoarele acte normative: - Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice296; - Ordonanţa Guvernului nr. 89/29.08.2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de garanţii Reale Mobiliare, modificată şi completată297; - Ordinul Ministrului Justiţiei şi Ministrului Finanţelor nr. 2506 /C/ 1324/2000 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind modul de încasare şi plată a taxelor prevăzute de O.G. nr.89/2000298; - Instrucţiunile Ministerului Justiţiei nr. 1235/C/14.06.2001299 privind criteriile de autorizare a operatorilor de arhivă, prin care s-au abrogat Instrucţiunile nr. 2325/4.10.2000; 16.7.2. Caracterele juridice ale contractului de gaj 1.Contractul de gaj are un caracter accesoriu în raport cu obligaţia principală pe care o garantează, făcându-se aplicarea principiului de drept “accesorium sequitur principale”. Gajul nu este posibil în absenţa unui raport principal de obligaţie. Deşi este un contract numit, cu o reglementare proprie, el va fi afectat de cauzele de anulare, rezoluţiune/reziliere şi de stingere, precum şi toate modalităţile la care este supus raportul juridic obligaţional principal (condiţie, termen). 2.Contractul de gaj are, de regulă, un caracter real, în sensul că, pentru a fi valabil, trebuie să aibă loc remiterea bunului gajat. Excepţia, de a avea caracter consensual, este consacrată de Legea nr.99/1999 şi alte legi speciale; în această situaţie, contractul se naşte în mod valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără să mai fie nevoie de îndeplinirea unei alte condiţii.
294

295

Matei B.Cantacuzino, op.cit, 1921, pag.550-551 H.L. et J. Mazeaud, "Droit civil", Ed. Montchresttien, Paris, 1968, vol. III, pag. 64

296 297

Legea nr. 99/ 26.05.1999 publicată în M.Of. nr. 236/27.05.1999, cu modificările ulterioare O.G. nr. 89/2000, publicată în M.Of. nr. 423/1.09.2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 298/15.05.2002, publicată în M.Of. nr. 356/28.05.2002; O.G. nr. 89/2000 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/30.01.2003, publicată în M.Of. nr. 59/1.02.2003 298 Publicat în M.Of. nr. 502/12.10.2000 299 Publicate în M.Of. nr. 332/21.06.2001

implicit a contractului de gaj.720 C. din momentul încheierii contractului. În cazul în care bunul afectat garanţiei constă într-o universalitate de bunuri mobile. obligaţia altuia. 5.125 3.17. a felului şi naturii bunului gajat sau descrierea calităţii. dat de naşterea dreptului real de gaj.. Efecte Constituirea valabilă a contractului de gaj impune îndeplinirea următoarelor condiţii de validitate: • în persoana debitorului: . şi. pentru ca gajul să fie opozabil terţilor. În cazul în care debitorul este minor.1686).cel ce oferă bunul în gaj să fie proprietarul lui şi . 16.art. întrucât îşi grevează un bun cu sarcini reale. la judecătorie (conform dispoziţiilor art.99/1999.civ. 300 Ion Dogaru. dacă totuşi s-au făcut acte de executare. • referitor la obiectul gajului. pot fi gajate toate bunurile mobile corporale şi incorporale care se află în circuitul civil.3. pentru cazul executării obligaţiei.proc.129 alin.719 şi art. de a-l conserva şi.. caracterul unui act juridic de dispoziţie. Lipsa titlului executoriu. contractul de garanţie reală este titlu executoriu. titluri la purtător.129 alin.cit. Contractul de gaj are un caracter unilateral. Codul civil cere ca gajul să fie constatat printr-un înscris înregistrat (art.549 . dreptul de autor. brevete de invenţii. Contractul de gaj are un caracter constitutiv de drepturi. deoarece valabilitatea lui implică valabilitatea cauzei ce l-a generat.). 6. Executarea nu este posibilă decât în raport cu obiectul pe care titlul executoriu l-a determinat. inclusiv creanţele (ex. întinderea obligaţiilor ce-i revin. Astfel. art. greutăţii şi măsurii lui. un contract gratuit. 8. pag. Contractul de gaj este. deoarece generează obligaţii în sarcina doar a unei părţi contractuale. permite punerea în executare silită a creanţei pe care o constată. întocmit în conformitate cu dispoziţiile legii. mărfuri. Mai este considerat în doctrina juridică300 un contract cauzal. gajarea bunurilor sale pentru garantarea propriei datorii este posibilă numai cu încuviinţarea prealabilă a Autorităţii tutelare (art. se poate obţine anularea lor pe calea contestaţiei în anulare. inclusiv un fond de comerţ. Titlul executoriu reprezintă acel înscris care. existând riscul pierderii bunului. părinte ori tutore. Încheierea valabilă a contractului presupune inclusiv menţionarea creanţei ce se garantează. adică să-i confere creditorului un drept de preferinţă asupra bunului dat în gaj. Este în mod imperativ prevăzută de lege. respectiv a contractului principal. 4. respectiv în sarcina creditorului: obligaţia de a păstra bunul. iar.1 Codul familiei interdicţia ocrotitorului legal. drepturile succesorale etc. în acelaşi timp. 7. bunuri certe şi de gen. În acest caz. Înregistrarea consta în păstrarea unui exemplar al înscrisului constatator al gajului într-o mapă specială. nu permite pornirea executării silite. Contractul de gaj are caracter comutativ.99/1999 stipulează că garanţia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale.7. • sub aspectul formalităţilor necesare constituirii gajului este necesar să fie respectate câteva reguli. Conform prevederilor Legii nr. şi pentru a se evita fraudele. de a garanta. Legea nr. de a-l restitui debitorului. Constituirea gajului.: bani. în principiu. deoarece partea obligată cunoaşte. op. în numele minorului.să aibă capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor civile. cele fungibile şi nefungibile etc. nici una dintre părţi nu urmăreşte realizarea unui avantaj patrimonial. Pompil Drăghici. nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle într-o stare de interdependenţă funcţională.2 Codul familiei).

apoi asupra dobânzilor şi. în aceeaşi arhivă. garanţia reală acordă creditorului garantat şi următoarele drepturi: a) dreptul de a verifica bunul afectat garanţiei în timpul programului de lucru al debitorului. tot legea prevede că.). ci doar calitatea de detentor precar. Legea nr. precum şi sumele încasate din asigurare sau alta formă de administrare ori dispunere de acestea. “bază de date la nivel naţional. cu ajutorul ei se poate determina prioritatea înscrierii. răspunzând după regulile dreptului comun pentru pierderea sau deteriorarea bunului gajat. în final. pentru respectarea principiului de drept conform căruia “qui prior tempore potior jure”. schimbului. constituirea altei garanţii sau vânzare. Eventualele cheltuieli efectuate pentru conservarea bunului. iar pe de altă parte. De asemenea. va avea prioritate faţă de acesta din urmă. “primul înscris. b) dreptul de a considera că obligaţia garantată a devenit exigibilă şi de a trece la urmărirea silită. în cazul în care constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului afectat garanţiei sau alte fapte de natură să îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită.99/1999). prin reglementarea înfiinţării şi funcţionării Arhivei Electronice de Garanţii Reale. fructele şi productele. Valoarea indemnizaţiei de asigurare asupra bunului afectat . dar cu dată certă) este cerută de lege ad probationem. pe de o parte. cu modificările ulterioare. astfel cum sunt determinate prin contractul de garanţie. creditorul trebuie să restituie bunul gajat. Odată obligaţia principală executată integral. fiind plătit cu preferinţă. 99/1999 prevede în art.2 C. necesare sau utile.11 că garanţia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reţine bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obţine plata obligaţiei garantate. primul în drept” (creditorul care îşi înscrie garanţia înaintea altui creditor. care să ofere informaţii exacte şi actualizate cu privire la înregistrările garanţiilor reale mobiliare. Art. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului.99/1999 prevede faptul că pe durata contractului de gaj. să fie pe cale de a fi împiedicată. Înscrierea la această arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate. arhiva pune la dispoziţia oricărei persoane interesate un sistem de căutare. produsele obţinute constau în orice bun primit de debitor în urma vânzării. Creditorul îşi poate exercita acest drept numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul afectat garanţiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau exista posibilitatea ca plata. Arhiva îndeplineşte în principal două funcţii deosebit de importante: funcţie de avertizare şi funcţia de asigurare a priorităţii. în cazul existenţei mai multor creditori interesaţi să urmărească acelaşi bun.126 abrogate însă prin Legea nr. dacă îi poate fi imputată vreo culpă. inclusiv prin închiriere. în cazul în care se va pune problema valorificării garanţiei). Deoarece nu dobândeşte un drept de proprietate asupra bunului gajat. va avea câştig de cauză cel care are înregistrarea făcută.1691 alin. executarea obligaţiei principale. vor fi restituite de debitor (art.21 din Legea nr. În situaţia în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia. în situaţia concursului între un creditor care are o garanţie înregistrată în arhivă şi unul care nu a făcut această înregistrare. În lipsa unei stipulaţii contrare. debitorul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanţiei şi de produsele acestuia. În noua reglementare. inclusiv sumele obţinute din orice alte operaţiuni ulterioare. De asemenea. Legea nr. pentru a reduce nivelul acesteia.civ. pune bazele unui nou sistem de publicitate a garanţiilor reale.7/1996 privind cadastrul general şi publicitatea imobiliară şi Legea nr. asupra cuantumului obligaţiei garantate. Dacă aceste cheltuieli nu vor fi restituite. care asigură înscrierea şi accesul la informaţiile înscrise cu privire la avizele de garanţie”. creditorul păstrează dreptul de retenţie asupra bunului gajat până la plata lor. Forma scrisă (act autentic sau act sub semnatură privată. astfel încât să nu afecteze activitatea acestuia.99/1999. În urma valorificării bunului afectat garanţiei. Creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului. creditorul are obligaţia de a conserva bunul.

pag. Garanţia reală încetează o dată cu îndeplinirea obligaţiei garantate. care să specifice încetarea în tot sau în parte a obligaţiei garantate. înstrăinarea acestuia. Dacă debitorul are posesia bunului afectat garanţiei. Chiar asupra contractului de gaj poate interveni unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor (ex. Astfel. De exemplu. Aceste consecinţe decurg din caracterul accesoriu şi subsidiar al contractului de gaj. dacă este cazul.127 garanţiei reprezintă rezultatul valorificării bunului afectat garanţiei atâta timp cât suma ce trebuie plătită este datorată oricărei părţi din contractul de garanţie sau împuternicitului acesteia. precizează art. situaţie în care dreptul de preferinţă al creditorului se va păstra asupra indemnizaţiei de asigurare. de a întreţine bunul afectat garanţiei şi de a-l folosi ca un bun proprietar. Debitorul este obligat să transmită cumpărătorului un înscris eliberat de arhivă prin care se atestă existenţa tuturor garanţiilor reale ori a sarcinilor asupra bunului sau un alt înscris de la fiecare deţinător de garanţii reale sau sarcini care să declare că bunurile sunt libere de orice sarcină.27. posesorul bunului afectat garanţiei are următoarele obligaţii: 1. că garanţia reală acoperă şi obligaţii viitoare. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului. după caz. 2. prin contract.312 Ibidem . dacă preţul de achiziţie al bunului depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 1. Uneori gajul poate să se stingă şi independent de obligaţia principală.99/1999. printr-un act liberator din partea creditorului.4.7. conform art. op. în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO. remiterea datoriei.. prescripţia extinctivă etc. În afara drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin contractul de gaj.cit. distrugerea sau degradarea datorate neglijenţei ori deprecierea bunului datorată lipsei de diligenţă. renunţarea creditorului la garanţie. vor atrage răspunderea debitorului. se consideră că lăsarea gajului în mâna creditorului constituie o recunoaştere permanentă a datoriei. Stingerea gajului Stingerea obligaţiei principale are ca efect şi stingerea gajului. dacă s-au cauzat daune creditorului. face excepţie cazul când bunul gajat a fost asigurat. 301 302 Renee Sanilevici. o evidenţă contabilă clară a bunului afectat garanţiei şi.000 EURO. care are drept efect întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune privind obligaţia principală301. Pentru ipoteza în care bunul afectat garanţiei se găseşte în posesia creditorului sau a unui terţ care îl reprezintă. cum ar fi plata.. atunci gajul va fi desfiinţat. urmând a plăti despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO. În ceea ce priveşte prescripţia. desesizarea creditorului de bun gajat302. garanţia reală poate înceta: 1. pentru a reduce nivelul acesteia.39 din Legea nr. el va avea influenţă şi asupra gajului. de a ţine. în final. Neîndeplinirea de către debitor a acestei obligaţii atrage răspunderea acestuia pentru orice daună cauzată creditorului garantat. compensaţia. a produselor acestuia.99/1999) Astfel. 16.: pieirea totală a bunului gajat prin forţă majoră. creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului. dacă intervine un mod de stingere a obligaţiei principale. aceştia au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul civil privind depozitul voluntar. asupra cuantumului obligaţiei garantate. în conformitate cu legislaţia în vigoare. precum şi în alte cazuri prevăzute de legea aplicabilă în materie (Legea nr. În lipsa unei stipulaţii contrare. apoi asupra dobânzilor şi. dacă obligaţia principală este nulă absolut sau este anulată. în afară de cazul în care părţile au convenit. Orice garanţie reală înscrisă anterior la arhivă va fi opozabilă cumpărătorului.

8. 3.128 2. . în sensul că imobilul ipotecat este afectat în întregime pentru garantarea creanţei. 22/1969. ipoteca este o garanţie imobiliară.8. Dispoziţiile prevăzute în Codul civil cu privire la cazurile de ipotecă legală au fost abrogate. creditorul garantat va trebui. la cererea debitorului.3. Ipoteca legală Ipoteca legală este acea formă de ipotecă care ia naştere în virtutea unei dispoziţii legale. ipoteca este un drept real asupra unui bun imobil care conferă titularului său două atribute: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă.. Ipoteca 16. 303 Liviu Pop. creditorul trebuie să înscrie o notificare la arhivă privind stingerea garanţiei reale.care ia naştere printr-un contract încheiat între creditorul ipotecar şi proprietarul bunului imobil. să restituie imediat posesia bunului afectat garanţiei în cazul în care anterior intrase în posesia acestuia. op.2. 16. cit.8. dar şi într-o ipotecă.1. potrivit căruia garanţiile suplimentare a căror obligativitate este stabilită de lege pot să constea nu numai în fidejusiune ori în gaj.ipotecă convenţională . fără deposedare. deoarece însoţeşte şi garantează un drept principal. 16. 2.8. Definiţie şi reglementare Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane. ipoteca este indivizibilă. pag. 1 Cod civil). prin hotărâre judecătorească. Caracterele generale ale ipotecii Indiferent de felul ei. ipoteca este un drept accesoriu. ipoteca prezintă următoarele caractere generale: 1. În prezent se poate reţine că sunt cazuri de ipotecă legală: 1. În caz contrar. ipoteca este o garanţie specializată. ipoteca prevăzută de art. 1746 – 1814 Cod civil.303 Ipoteca este reglementată în art. deoarece are ca obiect numai bunuri imobile aflate în circuitul civil. 1749 alin. 16.8. 435 . 10 din Legea nr. ipoteca poate fi de două feluri: ipotecă legală – care ia naştere în temeiul unei dispoziţii speciale a legii (art. Felurile ipotecii În funcţie de izvorul său.1. După îndeplinirea obligaţiei garantate.3. ceea ce înseamnă că poate fi constituită numai asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate şi pentru garantarea unei datorii cu o valoare determinată. care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori din preţul acelui bun. care poate să fie debitorul sau un terţ. 16. În termen de 40 de zile de la stingerea garanţiei reale. se poate atrage obligarea creditorului la plata către debitor a unor despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 200 EURO. Arhiva va introduce în rubrica corespunzătoare o menţiune privind stingerea obligaţiei garantate. 4. 5.

care trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină şi calitatea de proprietar actual al bunului.1992.4. ipoteca convenţională este aceea care ia naştere din convenţia părţilor. conform art. în virtutea titlului din care rezultă ipoteca. În ceea ce priveşte condiţiile de formă. în baza art. 12 din Decretul – Lege nr. ipoteca prevăzută de art. ipoteca legatarilor cu titlu particular al unor sume de bani sau bunuri fungibile asupra bunurilor imobile succesorale. 76/1994. Importanţa rangului ipotecii.129 2.3. care reglementează o ipotecă legală cu caracter asigurător având ca obiect bunurile imobile sechestrate.02. ipoteca convenţională este valabilă numai dacă este constituită prin act autentic. cel cu rang prioritar.Of. în cazul în care vânzarea se face cu plata preţului în rate. 2 Cod civil. 180/29. În cazul ipotecilor legale. 1772 Cod civil. 16. Pentru valabilitatea ipotecii se cer întrunite condiţii de fond şi condiţii de formă. 166 Cod procedură penală.Publicitatea ipotecii Publicitatea ipotecii constă în înscrierea ipotecii în registrul special sau. unitatea vânzătoare îşi garantează încasarea preţului prin înscrierea ipotecii asupra locuinţei. care este cerută ad validitatem. 22/8. 15 din Legea nr.1998 306 Legea nr.Of. nr. nr. 61/1990304 conform căruia creditele acordate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru cumpărarea de locuinţe din fondurile statului vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuinţei dobândite şi art. republicată în M. 1749 alin.07.306 Publicitatea se efectuează în baza contractului autentic de constituire a ipotecii şi este ordonată printr-o încheiere de către judecător. prevăzută de art. 1779 Cod civil. Înscrierea ipotecii convenţionale conservă dreptul d eipotecă timp de 15 ani de la data înregistrării.06. ipoteca prevăzută de art. 36/1995 a no12 912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912 912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912 912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912 9129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129 . conform căruia. 108 alin. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie.1990 305 Legea nr. 1 din Legea nr. Ipoteca convenţională Potrivit art. 85/1992305modificată prin Legea nr. cu formele prescrise de lege. Data înscrierii conferă şi rangul ipotecii. 3. Condiţiile de fond privesc persoana care constituie ipoteca. după care se perimă. publicată în M. Sancţiunea nerespectării formei autentice. 264/15. Înscrierea ipotecii legale este imprescriptibilă.Of. constă în faptul că între doi creditori de rang diferit. 16. conform art. Decretul – Lege nr. după caz.8. 2 Cod civil. nr. 902 alin. publicat în M. în cartea funciară aflată la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat bunul imobil.2. 36/1995. este nulitatea absolută. adică 304 4.8. în sensul că oricât timp ar trece de la data efectuării ei ea nu se perimă. înscrierea lor se face la cererea creditorului.

terţul dobânditor poate să plătească datoria debitorului şi se va subroga în drepturile creditorului. iar ceilalţi creditori se vor despăgubi din ceea ce rămâne.5. 1791 – 1797 posibilităţile pe care le are terţul dobânditor al imobilului ipotecat în cazul în care debitorul nu plăteşte datoria. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat Codul civil reglementează în art.2. toate atributele dreptului de proprietate: posesia . Dacă debitorul plăteşte datoria. 16. nulitatea inscripţiei ipotecare. dacă a dobândit imobilul printr-un contract cu titlu gratuit. Stingerea ipotecii Ipoteca se poate stinge: 1. în principiu. Procedura acesteia este reglementată în art.5. respectiv prin: - 307130 130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130 .5. Efectele ipotecii 16.130 cel care a înscris primul ipoteca. 3. terţul dobânditor poate să recurgă la purgă. chiar dacă debitorul l-a înstrăinat. prin următoarele modalităţi: renunţarea creditorului la ipotecă. care constă în aptitudinea de a-şi realiza creanţa cu prioritate din preţul obţinut din vânzarea imobilului ipotecat. iar în situaţia în care sunt mai mulţi creditori ipotecari. 16. Debitorul poate înstrăina bunul ipotecat sau îl poate greva cu sarcini reale. nulitatea obligaţiei garantate. pe cale accesorie. terţul dobânditor poate abandona imobilul ipotecat pentru a fi scos la vânzare. va avea dreptul să se despăgubească integral din preţul imobilului ipotecat. iar creditorul cere realizarea ipotecii: 1. ipoteca rămâne fără obiect. fără deposedarea proprietarului bunului imobil. păstrează.3. drept care îi conferă două atribute: . oferta de purgă. fără participarea sa. 2. rezoluţiunea sau nulitatea titlului prin care cel care a constituit ipoteca a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat. 16. dreptul de preferinţă se exercită în ordinea dată de rangul ipotecii fiecăruia.8. 2.8. până la concurenţa preţului de cumpărare a imobilului sau până la concurenţa valorii imobilului. nulitatea contractului de ipotecă. stabilită prin expertiză. iar înscrierea se radiază. . Efectele faţă de debitor307 Debitorul sau cel căruia îi aparţine imobilul ipotecat.5.8. pe cale principală.6.8. terţul dobânditor poate să opună excepţii: inexistenţa sau stingerea datoriei. atunci când se stinge obligaţia pe care o garantează. prescripţia extinctivă.dreptul de preferinţă. Efectele faţă de creditor Creditorul are recunoscut un drept real accesoriu. 1801 – 1814 Cod civil şi constă în oferta făcută creditorului de a plăti creanţa garantată prin ipotecă. care constă în posibilitatea de a urmări bunul în stăpânirea oricui s-ar afla.dreptul de urmărire.8. 4. folosinţa şi dispoziţia. 16.1.

privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile (art. 1727 Cod civil.privilegiul cheltuielilor de judecată. remitere de datorie. privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile (art.9. Privilegiile generale Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sunt: privilegiul tezaurului public. . 1729 Cod civil).12. 3. 92/2003 şi a fost publicat în M.1. 16. datorită calităţii creanţei sale. 1730 Cod civil). privilegii generale. Clasificarea privilegiilor În raport de dispoziţiile Codului civil. conform căruia creditorul care a făcut cheltuieli în proces sau cu ocazia executării silite. . 941/29. privilegiul este un drept ce dă unui creditor calitatea creanţei sale de a fi preferat celorlalţi creditori.2.927/23. care pot fi: . 1722 Cod civil.1. Definiţie şi reglementare Potrivit art. nr. novaţie. 16.2003 310 Codul de procedură fiscală a fost aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. dare în plată. 409 Cod de procedură civilă. 16. art. reglementat de art.131 plată. incidente în materie. 1725 Cod civil.9.Of.privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului (art. confuziune. nr. 1722 – 1745.12.2003 . privilegiul a fost definit ca fiind dreptul unui creditor de a fi plătit cu prioritate faţă de alţi creditori. care au profitat 308131 309131 131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131 13 113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113 113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113 1131131131131131131Of. În doctrină. Privilegiile 16.privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului (art. 1780 – 1815 Cod civil şi art. Sediul materiei privilegiilor îl constituie art.9. 2. fie chiar ipotecari. În prezent în această materie sunt incidente dispoziţiile Codului fiscal309 şi ale Codului de procedură fiscală310 care reglementează privilegiul statului pentru obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de plată a impozitelor. compensaţie. 1727 Cod civil).9. privilegiile se clasifică astfel: 1.2. reglementat de art.308 Prin calitatea creanţei se înţelege cauza sau faptul juridic din care s-a născut creanţa. 1737 Cod civil).

Definiţie Dreptul de retenţie este acel drept real care conferă creditorului. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile Codul civil enumeră în art. 1730 Cod civil: .2. Dreptul de retenţie 16.cheltuieli de judecată făcute în interesul comun al creditorilor.10.privilegiul locatorului de imobile. care poate fi exercitat numai atât timp cât cărăuşul are bunul în detenţia sa.3.cheltuieli pentru îngrijirea medicală făcute în cazul ultimei boli în decurs de un an înaintea decesului.privilegiul transportatorului.132 şi celorlalţi creditori.preţul obiectelor de subzistenţă date debitorului şi familiei sale în decurs de şase luni.1. privilegiul celui care a împrumutat bani pentru plata constructorilor. 16. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile Privilegiile speciale mobiliare au ca obiect un bun mobil determinat al debitorului şi sunt enumerate în art. a reparaţiilor locative şi pentru tot ceea ce priveşte executarea contractului.privilegiul cheltuielilor făcute cu conservarea bunului mobil al debitorului. . 16. privilegiul care rezultă din separaţia de patrimonii. care conferă hotelierului un drept prioritar de a-şi recupera valoarea prestaţiilor asigurate clienţilor din preţul bagajelor aduse în camera de hotel. . pentru plata lucrării. pentru preţul neîncasat al imobilului. cheltuiala recoltei anului curent şi pentru instrumentele de exploatare agricolă. respectiv: . . .creanţe din salarii. recunoscut pentru preţul transportului şi pentru toate cheltuielile de transport.2. în acelaşi timp debitor al obligaţiei de restituire sau de predare a bunului altuia.9.privilegiul arendaşului pentru plata sumelor datorate pentru seminţe. 1737 privilegiile speciale imobiliare: privilegiul vânzătorului unui imobil. privilegiul celui care a împrumutat bani cumpărătorului pentru plata imobilului către vânzător. are dreptul să le recupereze din sumele ce formează obiectul urmăririi. .2.privilegiul creditorului gajist asupra lucrului dat în gaj. . pentru plata chiriilor sau arenzilor.9.privilegiul vânzătorului unui bun mobil al cărui preţ nu a fost plătit de cumpărător.cheltuieli de înmormântare a debitorului. posibilitatea de a reţine acel bun în . . Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile sunt enumerate în art. . constructorilor şi al lucrătorilor asupra imobilului construit. privilegiul copărtaşului. 16. care conferă un adevărat drept d egaj asupra bunurilor mobile ale chiriaşului sau arendaşului. . privilegiul arhitectului.10.privilegiul hotelierului. . 1729 Cod civil.

va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui în legătură cu lucrul respectiv. 1.3.5.3. pag.2. Noţiunea de obligaţie Elementele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic obligaţional Clasificarea obligaţiei civile Clasificarea obligaţiilor după izvoare Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile Izvoarele obligaţiilor CAPITOLUL 2 – CONTRACTUL 311 Liviu Pop. op. pag. 1444 Cod civil).1. CUPRINS CAPITOLUL 1 – OBLIGAŢIA CIVILĂ 1. pârâtul posesor are dreptul să reţină lucrul revendicat până la despăgubirea sa de către proprietarul care a câştigat procesul. 1. cit.2.4.3. op. depozitarul poate reţine lucrul depozitat până la plata integrală a sumelor care i se datorează de către deponent în legătură cu depozitul (art. cit. prin drept de retenţie se înţelege acel drept în virtutea căruia detentorul unui lucru este îndrituit să-l reţină până la plata unei creanţe pe care o are împotriva proprietarului lucrului. 1.311 În general. 1. 1619 Cod civil).10. el fiind creaţia doctrinei şi a jurisprudenţei. 1..3.. locatarul şi arendaşul nu pot fi lipsiţi de stăpânirea bunului.3.451. 1. 1322 Cod civil). Constantin Stătescu. 1. cit. Smaranda Angheni.4. 1. op. pag.2.133 stăpânirea sa şi de a refuza restituirea lui până când debitorul său. până în momentul în care celălalt soţ. op.3.3. Condiţia esenţială pentru existenţa dreptului de retenţie este aceea ca datoria pe care deţinătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să aibă legătură cu lucrul.1. 16. Iosif Urs.2. Corneliu Bîrsan. să fie un debitum cum re iunctum. 353. 448 312 Liviu Pop.2.1. creditor al lucrului. 452 . Dreptul de retenţie este un drept real de garanţie imperfect care conferă retentorului numai o detenţie precară Codul civil nu cunoaşte o reglementare de principiu a dreptului de retenţie..2. dacă cumpărătorul nu a plătit preţul şi nu are dat de vânzător un termen de plată (art. 1. înainte de a fi despăgubiţi de către locator sau de cumpărător (art. în cazul vânzării imobilului. 1. cit. căruia i-au fost atribuite bunurile de către instanţă. Aplicaţii Aplicaţiile practice ale dreptului de retenţie312 : vânzătorul nu este obligat să predea lucrul. dreptul de retenţie al unuia dintre foştii soţi asupra bunurilor comune partajate. pag. în cadrul unei acţiuni în revendicare.2. îi va plăti sulta. 1.3.

134 Definiţia contractului Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil Clasificarea contractelor civile Importanţa clasificării contractelor civile Criterii de clasificare a contractelor civile Clasificarea contractelor după modul de formare Clasificarea contractelor după conţinutul lor Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi Clasificarea contractelor după efectele produse Clasificarea contractelor după modul de executare Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Încheierea contractului Capacitatea de a contracta Consimţământul părţii care se obligă Obiectul contractului Cauza contractului Oferta de a contracta Noţiune Forma ofertei Felurile ofertei de a contracta Condiţiile ofertei Forţa obligatorie a ofertei Promisiunea de vânzare Acceptarea ofertei Definiţie Felurile acceptării ofertei Condiţiile acceptării ofertei Momentul încheierii contractului Încheierea contractului între prezenţi Încheierea contractului prin corespondenţă Importanţa momentului încheierii contractului Locul încheierii contractului Importanţa locului încheierii contractului CAPITOLUL 3 – EFECTELE CONTRACTULUI Noţiune şi reglementare Interpretarea contractului 3.1.2.2.2.3. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului Principiul relativităţii efectelor contractului Excepţiile de la principiul relativităţii efectelor contractului Principiul opozabilităţii efectelor contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice .Reguli speciale de interpretare a contractului Principiile efectelor contractului Principiul obligativităţii contractului 3.Reguli generale de interpretare a contractului 3.1.1.

izvoare de obligaţii CAPITOLUL 5 – FAPTUL JURIDIC LICIT Noţiune şi reglementare Gestiunea intereselor altei persoane Definiţie Condiţiile gestiunii de afaceri Efectele gestiunii de afaceri Obligaţiile gerantului Obligaţiile geratului Plata lucrului nedatorat Definiţie Reglementare legală Condiţiile plăţii nedatorate Efectele plăţii nedatorate Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Obligaţiile solvensului Cine poate să ceară restituirea Acţiunea în restituire Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Îmbogăţirea fără justă cauză Definiţie Reglementare Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire 5.3.4. Condiţiile materiale ale acţiunii în restituire 5.4.1.2. IZVOR DE OBLIGAŢII – RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ – Noţiunea de răspundere civilă Reglementare legală Natura juridică a răspunderii civile delictuale Felurile răspunderii civile delictuale Răspunderea pentru fapta proprie Reglementare . Condiţiile juridice ale acţiunii în restituire Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prescripţia acţiunii CAPITOLUL 6 – FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII.3.135 Excepţia de neexecutare a contractului Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Riscul contractului CAPITOLUL 4 – ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII Definiţie Reglementare Exemple de acte juridice unilaterale.

6.136 Condiţiile generale ale răspunderii Prejudiciul Definiţie Clasificarea prejudiciului Condiţiile reparării prejudiciului 6.3.1.2.6.Caracterul cert al prejudiciului 6.Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Principiile reparării prejudiciului Principiul reparării integrale a prejudiciului Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea prin echivalent a prejudiciului Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului Fapta ilicită Definiţie Trăsăturile caracteristice ale faptei ilicite Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Vinovăţia Noţiune Structura vinovăţiei Formele vinovăţiei Cauzele care înlătură vinovăţia Capacitatea delictuală Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice .3.

2. Reglementare 7.1.2.2.5.4.2.4. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului 7.1.5. 3 Cod civil 7.1.2. Noţiune şi reglementare 7.1.1.2.2.1.1.1. Condiţii speciale 7. 2 Cod civil 7.1.1.4. Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului 8. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus 7. Condiţii generale 7. Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor CAPITOLUL 8 – RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE. Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor 7. Domeniul de aplicare 7.3.1.3.1.1.137 CAPITOLUL 7 – RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE 7.1.2.1.1.3. Domeniul de aplicare al art. Noţiune şi reglementare 8. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor 7.1.4.1.2.6.3. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.1.2.2.3. Condiţii generale 7. Efectele răspunderii 8. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8.3.2. Noţiune şi reglementare 8.3.2.3. Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază .2. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. Condiţiile speciale 7.2.4.2. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8.5.1.3.4.2.3.1. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8.3. Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului 8.1. Efectele răspunderii părinţilor 7.4.4.5.4. Reglementare 7.2. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7.3.5.2.2.5. Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art.3. Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.1. 1000 alin.4.2.2. Condiţii generale 7.2. Domeniul de aplicare 8. 1000 alin. Domeniul de aplicare 8. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8.3.3. Condiţiile răspunderii 8.2 Condiţii speciale 7. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori 7. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor 7. Fundamentarea răspunderii părinţilor 7. condiţiile răspunderii părinţilor 7.2.5.4.1.1.

1.3.3.6. Prejudiciul 10.3.3. Dovada plăţii 9.2. Plata 9. Vinovăţia debitorului 10.3. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor 10. Evaluarea legală 10.5. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare CAPITOLUL 9 – EFECTELE OBLIGAŢIILOR.4. Domeniul de aplicare .3. Evaluarea despăgubirilor 10. Concepţia răspunderii obiective 8.1. Oferta reală urmată de consemnaţiune 9. Condiţiile plăţii 9.1. Condiţiile acordării de despăgubiri 10.5.3. Evaluarea judiciară 10.2.2. Daunele cominatorii CAPITOLUL 10 – EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT) 10.4.1.1.2. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face 9.1.6.3.4. Măsurile conservatorii 11.3. Concepţia răspunderii subiective 8.6. Executarea silită în natură a obligaţiilor 9.1. Persoana care poate face plata 9.3.2.3.5.1. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri 8.1.6.1.2.1.4.3.1.5.3.1. Acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie) 11.1.3.2.1.3.2. Condiţiile răspunderii 8. Noţiune 9.3.3. EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA ÎN NATURĂ) 9. Reglementare 9.3.3.3. Data plăţii 9. Cheltuielile pentru efectuarea plăţii 9.2.2. Executarea obligaţiei de a da 9.5.5. Principiul indivizibilităţii plăţii 9.3.1.2. Locul plăţii 9.1.1.1. Condiţiile răspunderii contractuale 10.1.2. Definiţie 11.3.2.2. Imputaţia plăţii 9. Persoana căreia i se poate face plata 9. Efectele răspunderii 8. Categorii de despăgubiri 10.138 8. Evaluarea convenţională CAPITOLUL 11 – DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11. Punerea debitorului în întârziere 10. Consideraţii generale 11.7.2. Obiectul plăţii 9.8.2.1.3.3. Noţiune 10.9.3.1.1.6.

1.1.1.1.3. Novaţia 13. Reglementare 12. Domeniul de aplicare 14. Domeniul de aplicare 11. Compensaţia 14.3.1. Felurile delegaţiei 13.3.1. Efectele acţiunii revocatorii CAPITOLUL 12 – MODURILE DE TRANSMITEREE A OBLIGAŢIILOR 12.1.1.2. Efectele cesiunii de creanţă între părţi 12.4.1.4. Acţiunea revocatorie (pauliană) 11. Definiţie 14.1. Remiterea de datorie .4. Efectele confuziunii 14.1.3. Condiţiile novaţiei 13.2.3.1.2.4. Efectele subrogaţiei CAPITOLUL 13 – MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13.3. Compensaţia convenţională 14.3.3.2.4. Efectele acţiunii oblice 11.3.2. Felurile subrogaţiei 12.2. Novaţia obiectivă 13.2. Efectele delegaţiei CAPITOLUL 14 – MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR 14. Felurile compensaţiei 14.139 11. Felurile novaţiei 13.2.4.3.3. Novaţia subiectivă 13.1. Definiţie şi reglementare 12.3.3.2. Condiţiile intentării 11.3. Definiţie 14. Cesiunea de creanţă 12.2.2. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi 12. Subrogaţia convenţională 12.2.1. Compensaţia legală 14.1.4.3. Efectele novaţiei 13.1.1.2. Compensaţia judecătorească 14. Definiţie 12.1.2.1.2. Efectele compensaţiei 14.1.2. Definiţie 13.4. Darea în plată 14.1.3. Efectele cesiunii de creanţă 12.4.3.2.2. Confuziunea 14.4.2.1.1.1.3. Efectele dării în plată 14. Definiţie şi reglementare 14. Definiţie 13.2.1.1. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12.3.1.1.2.1.2.1.2. Delegaţia 13.1.3. Condiţiile intentării 11.1. Domeniul de aplicare 14.2. Subrogaţia legală 12. Definiţie şi natură juridică 11.2.3.1.2.4. Condiţiile cesiunii de creanţă 12.2.2.2.

1.1.3.6.1.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) 15. Definiţie 15.4.6. Obligaţia alternativă 15.6.2. Obligaţiile indivizibile CAPITOLUL 16 – GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16. Efectele termenului 15.2. Termenul de graţie 15.3.5. Pluralitatea de subiecte 15.2. Efectele fidejusiunii 16.3. Condiţia 15. Raporturile dintre fidejusor şi debitorul principal 16.2.1. Raporturile dintre creditor şi fidejusor 16. Decăderea din beneficiul termenului 15.6.3. Obligaţia facultativă 15.1.2.1.1.2. Noţiunea şi felurile fidejusiunii 16. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor 16.2.1.2.1.1.6. Definiţie şi reglementare 14. Proba remiterii de datorie 14.1.2.1.1.1.2.1.2.1. Efectele condiţiei 15.1.2.4.3. Definiţie şi reglementare 14.6. Condiţiile de validitate ale fidejusiunii 16.1. Clasificarea garanţiilor 16.1.2.1.140 14.2. Termenul 15. Fidejusiunea (cauţiunea) 16.5. Reglementarea legală a garanţiilor 16.1.5. Renunţarea la termen 15.5.2.6. Obligaţiile solidare 15.5.6.4. Domeniul de aplicare 14.3.4.1. Definiţie 15.6.3.6.5.2.1.6. Funcţiile garanţiilor 16.1.1. Imposibilitatea fortuită de executare 14. Stingerea fidejusiunii pe cale directă . Evoluţia garanţiilor 16. Obligaţiile plurale 15.5.1. Clasificare 15.2. Efectele imposibilităţii fortuite de executare CAPITOLUL 15 – OBLIGAŢIILE COMPLEXE 15. Obligaţiile afectate de modalităţi 15.4. Condiţiile remiterii de datorie 14. Raporturile dintre fidejusori 16.2.4.2.1.4. Caracterele juridice ale fidejusiunii 16.1.4.4.6.4.2. Condiţia şi sarcina 15. Garanţiile personale.5.1.2.2.5. Stingerea fidejusiunii 16. Clasificare 15. Pluralitatea de obiecte 15.1.1.2.4.2.1.4.2.3. Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă 16. Efectele remiterii de datorie 14.2.

1. Constituirea gajului.8.3.1.7.8.8.9. Gajul 16.5. Ipoteca convenţională 16. Efecte 16.10. Definiţie 16.1.2. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile 16.8. Privilegii generale 16. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile 16.1. Felurile ipotecii 16. Privilegiile 16.2.7.4.6.2.8.8.1.3. Stingerea ipotecii 16.2. Dreptul de retenţie 16.2. Aplicaţii . Caracterele juridice ale contractului de gaj 16.7. Definiţie şi reglementare 16.7. Clasificarea privilegiilor 16.9.3. Publicitatea ipotecii 16.2. Efectele faţă de creditor 16.8. Ipoteca 16.1.9.2.5.8.10.7.9. Efectele ipotecii 16.9.5.10. Definiţie şi reglementare 16. Caracterele generale ale ipotecii 16. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat 16.2.3.4.2.8.8. Efectele faţă de debitor 16.9.141 16.2.1.8. 8.3. Ipoteca legală 16.3. Stingerea gajului 16.Definiţie şi reglementare 16.5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful