Într-adevăr, porunca este din Biblie, din vechea alianţă.

Însă noi, creştinii, ne tragem numele nu de la Moise, ci de la Cristos, cel care a încheiat noua şi definitiva alianţă cu Dumnezeu şi care a inaugurat Noul Testament. Numele de „sabat” este unit de Biblie, în mod explicit (Cartea Exodului 16,29-30; 23,12; 34,21) cu o rădăcină verbală care înseamnă: „a înceta, a se odihni”. Este o zi de odihnă săptămânală consacrată Domnului, care s-a odihnit în ziua şaptea a creaţiei (v. 11; cf. Cartea Genezei 2,2-3). La acest motiv religios se adaugă o preocupare umanitară (Cartea Exodului 23,12; Cartea Deuteronomului 5,14). Ziua de sabat este foarte veche, însă observarea ei a luat o importanţă deosebită începând cu Exodul şi a devenit o caracteristică a iudaismului (Nehemia 13,15-22; 1 Macabei 2,32-41). Spiritul legalist a transformat bucuria acestei zile într-o constrângere, de care Isus i-a eliberat pe discipolii săi (Matei 12,1 şu.; Luca 13,10 şu.; 14,1şu.). Porunca de a sfinţi sâmbăta este diferită în natura ei de celelalte porunci. Acesta este un punct foarte important. Este diferită pentru că este unica poruncă ce se referă la ceremonial, nu la legea naturală. De exemplu, omul ştie în inima sa că nu trebuie să ucidă, că nu trebuie să fure etc. Dar aceeaşi lege naturală nu îl învaţă că trebuie să îl adore pe Dumnezeu într-o zi anume, în defavoarea altei zile. Aceasta a venit prin revelaţie, printr-un precept exterior. Fiind un precept al legii rituale, şi nu al legii naturale, Dumnezeu poate să schimbe ziua când să fie adorat. Unii protestanţi susţin că ziua rituală de sâmbătă continuă să fie sfântă, dar ei nu respectă şi celelalte legi rituale ale Vechiului Testament, cum sunt circumcizia, sacrificiile etc. Or aceasta nu este logic. Aşa cum circumcizia, sacrificiile rituale şi alte părţi ale legii ceremoniale au încetat cu venirea lui Isus, la fel a încetat şi obligaţia de a ţine sabatul. Este adevărat că Isus a spus că „sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2,27). Şi circumcizia a fost făcută pentru om. Toate legile din Vechiul Testament au fost făcute pentru om. Legea sabatului a fost dată pentru binele omului, pentru a-i servi, nu pentru a fi un jug dezagreabil. Legile rituale veterotestamentare au fost date pentru om, dar ele au fost

1. făcându-se egal cu Dumnezeu” (Ioan 5. De ce i-a spus Isus acelui om să îşi poarte patul? Putea să îi spună să îşi lase patul acolo până a doua zi. În zi de sâmbătă. cel care a încheiat noua alianţă în sângele său. El dorea să emfatizeze libertatea omului de a face ceva în zi de sabat. Citim că se reuneau pentru a celebra Euharistia „în prima zi a săptămânii”. pentru că îşi purta patul.eclipsate de Cristos. Apostolii şi Biserica de la început au înţeles aceste lucruri şi au ţinut duminica. El şi-a prelungit predica până la miezul nopţii”. celebrau Euharistia şi ascultau predica. Isus.18).7: „În prima zi a săptămânii eram adunaţi ca să frângem pâinea. Isus este stăpânul sâmbetei şi poate să o dea la o parte dacă vrea. în ziua învierii Domnului. Dar Isus nu era atât de conservator.27 pentru afirma libertatea omului. Isus şi-a descris activitatea sa ca „lucru”. ia-ţi patul şi umblă” (Ioan 5. care trebuia să plece a doua zi. Ba chiar în Ioan 7. trebuie să concluzionăm că ne putem permite să muncim sâmbăta. la biserică. Evanghelistul Ioan nu face nimic pentru a evita să ajungem la această concluzie. adică duminica. le vorbea. Noi. dacă îl imităm pe Mântuitorul nostru. Vedem cum cinsteau primii creştini duminica: erau împreună. În zi de sâmbătă Isus a făcut mai multe minuni şi pentru aceasta a fost condamnat de către farizei. El a spus cuvintele din Marcu 2. nu pentru a da o lege. a înviat în zi de duminică. voi să faceţi aşa cum am hotărât pentru Bisericile din Galaţia: în prima zi a săptămânii. Isus ajunge să deducă faptul că pentru evrei circumcizia era mai importantă decât restricţia sabatului. I-a spus Isus: „Ridică-te. Isus a vindecat un om invalid de 38 ani. iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă. nu sâmbăta. ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său. care nu ne aflăm sub restricţiile legii vechi. Paul.2: „Cât despre colectele pentru sfinţi.22-23. „Pentru aceasta. fiecare dintre voi să pună . şi li s-a arătat ucenicilor tot duminica. Faptele Apostolilor 20.8) Evreii l-au acuzat pe acel om că încalcă sabatul. Nu acelaşi lucru îl facem şi noi astăzi? 1 Corinteni 16. căci (Isus) nu numai că nu ţinea sâmbăta.

Sfântul Ignaţiu de Antiohia. „De fapt. Trebuie să ţinem cont de condiţiile istorice şi geografice ale autorului sacru şi de modalitatea sa de a se exprima. Mântuirea lui Isus este noua naştere. aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru” (Romani 8. Opera noii creaţii s-a realizat prin cruce şi a culminat cu învierea lui Isus. la el acasă. la adunare. spunea: „cei care mergeau după practicile vechi au ajuns la o nouă speranţă. care va reface creaţia. De aceea se citeşte: „dacă cineva este în Cristos este o creatură nouă. A avut Dumnezeu nevoie de timp pentru a crea? Versetele din Geneză reflectă limitele umane care încearcă să descrie misterul creaţiei şi nu trebuie citite ad litteram. scrisă pe la 110. şi noi suspinăm în noi înşine. De aceea. fără a mai observa sâmbetele…” Mai există un alt aspect. ci şi noi.22).deoparte. Noul Testament ne vorbeşte de noua creaţie realizată în Cristos. De aceea în textele citite la Paşti găsim identificarea subtilă a lui Isus cu un grădinar. Cele vechi au trecut. Acestea sunt umbra celor ce vor veni. Versetul următor este deosebit de important: „Aşadar. Vechea creaţie a fost pervertită de păcat. Ziua de odihnă este legată de creaţie. în Scrisoarea către magnezieni. acum sunt noi toate” (2 Corinteni 5. noi ştim că toată creaţia suspină şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum. aceasta aştepta mântuirea adusă de Isus. Ce poate fi mai clar? Primii creştini au observat duminica. După ce a creat cerul şi pământul în şase zile. dar nu numai ea. cu privire la sărbătoare sau la lună nouă sau la sâmbătă.16-17). Apoi. ca să nu aibă loc colectele atunci când voi veni”. Aici îl vedem pe sfântul Paul învăţând că legile ceremoniale (inclusiv sabatul) aparţin perioadei Vechiului Testament şi nu mai sunt obligatorii după venirea lui Isus. Dumnezeu s-a odihnit.17). cei care avem ca prim dar [al lui Dumnezeu] Duhul. dacă odihna a venit după vechea creaţie. 9. păstrând ceea ce crede. Colectele pentru necesităţile Bisericii şi pentru săraci se fac duminica. nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare şi la băutură. dar trupul este al lui Cristos” (Coloseni 2. Când Maria l-a . noua creaţie.

” (Ioan 20.văzut pe Isus cel Înviat. a restaurat grădina paradisului.45). Isus. ziua învierii. l-a confundat cu grădinarul. De aceea are sens ca ziua Domnului. de ce plângi? Ea. i-a spus…. „Femeie. a fost făcut cu suflet viu. Isus cel înviat l-a aşezat pe om într-o grădină nouă. cu Duhul dătător de viaţă” (1 Corinteni 15. cel din urmă Adam.21 ) Acest verset face trimitere la grădina Edenului. „Aşa şi este scris: primul om. noul Adam.” . crezând că este grădinarul. care marchează noua creaţie. să fie noua zi de odihnă. Adam.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful