Examene de gradul II ˆın ˆınv˘at ¸˘amˆant

Profesori categoria I
Sesiunea 1988
I. Fie (a
n
) ¸si (b
n
) dou˘ a ¸siruri de numere reale ˆıncˆat a
n
= 0, b
n
= 0, iar (x
n
) definit prin
a
n
x
n+1
−(a
n
+b
n
) x
n
+b
n
x
n−1
= 0,
cu x
0
= 0, x
1
= 1.
1) S˘a se arate c˘a (x
n
) este convergent dac˘ a ¸si numai dac˘ a

n=1
n

k=1
b
k
a
k
este convergent˘ a.
2)
ˆ
In cazul a
k
= 1 −
1
2k
cu k ∈ N

¸si b
k
= −x
2
cu x = 0, s˘ a se determine x ˆıncˆat (x
n
) s˘ a fie convergent.
3) S˘a se calculeze limita ¸sirului (x
n
) ˆın cazul ˆın care b
k
= x (x = 0) ¸si a
k
= 1 pentru orice k ∈ N

.
II. 1) Metoda induct ¸iei matematice. Aplicat ¸ii.
2) Fie n
0
, n
1
, . . ., n
k
∈ N divizibile prin p ∈ N cu p > 2. Fie b ∈ N, b > 2 ¸si u
i0
u
i1
. . . u
ik
reprezentarea
num˘ arului n
i
ˆın baza b. S˘a se arate c˘a:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
u
00
u
01
. . . u
0k
u
10
u
11
. . . u
1k
. . . . . . . . . . . .
u
k0
u
k1
. . . u
kk
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
este divizibil prin p.
III. Fie (t) tangenta ˆın punctul (0, b) la elipsa de ecuat ¸ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1. S˘a se afle locul geometric al punctelor de
unde se pot duce la elipsa considerat˘ a tangente care determin˘ a pe (t) (prin intersect ¸ie) un segment de lungime
dat˘a.
Sesiunea 1989
I. Se consider˘a funct ¸ia f : (0, ∞) → (0, ∞) definit˘a prin f(x) = |ln x|.
1) S˘a se studieze continuitatea ¸si derivabilitatea funct ¸iei f.
2) S˘a se calculeze
_
e
1
e
f(x) dx.
II. Fie G o mult ¸ime nevid˘a ˆınzestrat˘a cu o operat ¸ie notat˘ a multiplicativ ¸si avˆ and propriet˘ at ¸ile:
i) operat ¸ia este asociativ˘a;
ii) este valabil˘a simplificarea la stˆanga;
iii) exist˘a a ∈ Gˆıncˆat x
3
= axa pentru orice x ∈ G.
S˘a se arate c˘a (G, ·) este grup abelian.
III. Fie ABCD un patrulater oarecare circumscris elipsei de ecuat ¸ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1.
S˘a se arate c˘a:
σ[AOB] +σ[OCD] = σ[OBC] +σ[OAD].
1
Sesiunea 1990, Bucure¸sti
I. 1) Continuitatea: condit ¸ii echivalente exprimate ˆın limbaj de vecin˘ at˘ at ¸i, de ǫ ¸si δ, de ¸siruri.
2) S˘a se calculeze volumul corpului de rotat ¸ie determinat de astroida x

+y

= a

, a > 0.
II. 1) Teorema ˆımp˘art ¸irii cu rest la polinoame.
2) S˘a se arate c˘a orice parte stabil˘a nevid˘a ¸si finit˘a a unui grup este subgrup.
III. 1) Elipsa.
2) Se consider˘a cubul ABCDA

B

C

D

. Fie E mijlocul muchiei AB ¸si F mijlocul lui AD. Planul (A

EF) este
tangent la sfera ˆınscris˘ a ˆın cub ? Justificat ¸i r˘ aspunsul.
Sesiunea 1990, Timi¸soara
I. Fie f : [0, 3] → [−1, 1] definit˘a prin
f(x) =
_
_
_
x
_
x
2 −x
, x ∈ [0, 1],


−x
2
+ 4x −3, x ∈ (1, 3].
Se cere:
1) mult ¸imea D = {x ∈ R|f este derivabil˘ a ˆın x};
2) s˘ a se determine punctele de extrem local ale lui f;
3) s˘ a se studieze injectivitatea ¸si surjectivitatea lui f;
4) s˘ a se afle num˘ arul r˘ ad˘acinilor reale (ˆın funct ¸ie de m ∈ R) pentru ecuat ¸ia f(x) = mx.
II. Fie M mult ¸imea matricelor p˘atratice de ordinul al doilea de forma
_
a b
0 a
_
cu a, b ∈ R. S˘a se arate c˘a:
1) (M, +) este grup comutativ;
2) submult ¸imea M

a matricelor de forma
_
a b
0 a
_
cu a, b ∈ R ¸si a > 0, ˆınzestrat˘a cu operat ¸ia de ˆınmult ¸ire
formeaz˘ a grup comutativ;
3) aplicat ¸ia f : M → M

definit˘a prin
f
_
x y
0 x
_
=
_
e
x
ye
x
0 e
x
_
este izomorfism ˆıntre (M, +) ¸si (M

, ·).
III. Se consider˘a cubul ABCDA

B

C

D

cu latura a.
1) Fie P mijlocul lui [BC

] ¸si Q proiect ¸ia ortogonal˘a a lui P pe diagonala BD

. S˘a se arate c˘a:
(i) PQ este perpendiculara comun˘ a a dreptelor B

C ¸si BD

; calculat ¸i PQ.
(ii) punctele A, Q ¸si P sunt coliniare.
2) Un plan α paralel cu (ABC) intersecteaz˘a segmentele (AB

), (CB

), (CD

) ¸si respectiv (AD

) ˆın punctele
E, F, G, H. Se cere:
(j) s˘ a se arate c˘a perimetrul patrulaterului EFGH nu depinde de planul α.
(jj) s˘ a se determine pozit ¸ia planului α astfel ˆıncˆat aria patrulaterului EFGH s˘ a fie maxim˘a.
IV. Metode de demonstrat ¸ie a teoremelor: metoda direct˘a, contrapozit ¸ia, metoda indirect˘a (reducere la absurd);
prezentare, propriet˘ at ¸i logice pe care se bazeaz˘a, exemplific˘ari.
2
Sesiunea 1990, Ia¸si
I. S˘a se stabileasc˘a o relat ¸ie de recurent ¸˘a pentru calculul integralelor: I
n
=
_ π
2
0
x
n
sin xdx ¸si J
n
=
_ π
2
0
x
n
cos xdx.
II. S˘a se defineasc˘ a pe I = (−1, 1) o operat ¸ie binar˘a ∗ astfel ˆıncˆat funct ¸ia f : R → I, f(x) =
e
x
−e
−x
e
x
+e
−x
s˘ a fie un
izomorfism al grupurilor (R, +) ¸si (I, ∗).
III. Se consider˘a un tetraedru ABCD ¸si M ∈ int(ABC). Paralelele prin A, B, C la MD intersecteaz˘a (BCD),
(ACD), (ABD) ˆın punctele N, P, respectiv Q. Se consider˘a propozit ¸ia:
(S) vol[MNPQ] = 3 · vol[ABCD].
Se cere:
1) S˘a se demonstreze (S) pentru un caz particular;
2) S˘a se formuleze ¸si s˘ a se demonstreze o analog˘ a plan˘a (P) a lui (S); discut ¸ie asupra accesibilit˘at ¸ii problemei
(P);
3) Prezentat ¸i modalit˘ at ¸i de construct ¸ie a punctelor N, P, Q ˆın plane convenabil alese, reformulat ¸i (S) ca o
problem˘a plan˘a ¸si rezolvat ¸i-o.
Precizat ¸i ce alte teoreme de geometrie plan˘a v˘ a sunt utile. (Analizat ¸i cazul ˆın care M este centrul de
greutate al triunghiului △ABC).
Sesiunea 1990, Craiova
I. Fie f, g : R →R cu propriet˘ at ¸ile:
i) f este continu˘a pe R;
ii) g este monoton˘a pe R;
iii) f(x) = g(x) pentru orice x ∈ Q.
S˘a se arate c˘a f = g.
II. Se consider˘a inelul matricelor M
n
(R).
1) S˘a se arate c˘a nu exist˘a matrice A, B ∈ M
n
(R) astfel ˆıncˆat AB −BA = I
n
.
2) Dac˘a A este o matrice din M
n
(Z), s˘ a se determine matricele X din M
n
(R) astfel ˆıncˆat X =
1
2
X.
III. S˘a se studieze dac˘ a este adev˘arat˘a propozit ¸ia: ”Exist˘a un triunghi △ABC cu proprietatea c˘a m(∢A) > 60

¸si

3(ctg B +ctg C) = 2”.
IV. 1) Teorema direct˘a ¸si teorema reciproc˘a; condit ¸ii necesare ¸si suficiente - aspecte metodice.
2) Dat ¸i exemple de teoreme cu o unic˘ a reciproc˘a adev˘arat˘a, cu o unic˘ a reciproc˘a fals˘ a ¸si cu mai multe reciproce.
Sesiunea 1991, Bucure¸sti
I. 1) Continuitatea uniform˘ a (definit ¸ie ¸si teorema privind continuitatea uniform˘ a a funct ¸iilor continue pe un
interval compact).
2) S˘a se determine punctele de continuitate ale funct ¸iei f : [0, 1] →R, f(x) =
_
¸
¸
_
¸
¸
_
sin
_
x
2
−3x + 2
_
x
2
−3x + 2
, x / ∈ Q,
_
x +
1
2
_
, x ∈ Q.
3) S˘a se arate c˘a f : [0, 2] → R, f(x) =
_
¸
¸
_
¸
¸
_
1
x
2
+ 1
, x ∈ [0, 1),
1, x = 1,
ln x, x ∈ (1, 2].
este integrabil˘a pe [0, 2] ¸si s˘ a se calculeze
I =
_
2
0
f(x) dx.
3
II. 1) Not ¸iunea de subgrup. Teorema lui Lagrange. S˘a se arate c˘a pentru orice subgrup G de ordin n ¸si x ∈ G,
avem x
n
= e, unde e este elementul unitate al grupului.
2) Fie w o r˘ ad˘acin˘a real˘ a a ecuat ¸iei x
2
+x+1 = 0 ¸si Z[w] = {a+bw|a, b ∈ Z}. Pentru z ∈ Z[w], fie ϕ(z) = z · z.
S˘a se arate c˘a Z[w] este un subgrup al lui C ¸si s˘ a se determine elementele inversabile ale inelului Z[w].
3) Fie A =
_
a b
c d
_
∈ M
n
(C). S˘a se arate c˘a A
2
−(a +d)A+ (ad −bc)I
2
= O
2
.
S˘a se arate c˘a dac˘ a exist˘a k ∈ N

cu A
k
= O
2
, atunci A
2
= O
2
.
III. 1) Transformatul prin inversiune al unui cerc.
2) Fie familia de conice x
2
+axy +y
2
−6x−16 = 0, unde a ∈ R. Se cere s˘ a se discute natura ¸si genul conicelor
din familie, dup˘a valorile parametrului a.
3) Fie M un punct variabil pe latura AB a triunghiului △ABC. Paralela prin M la BC intersecteaz˘a latura
AC ˆın punctul N. Fie Q respectiv P proiect ¸iile ortogonale ale punctelor M respectiv N pe BC. S˘a se afle
locul geometric al centrului dreptunghiului MNPQ.
Sesiunea 1991, Timi¸soara
I. 1) Definit ¸i not ¸iunea de mult ¸ime compact˘ a ¸si enunt ¸at ¸i teorema de caracterizare a mult ¸imilor compacte din R
n
.
2) Se d˘a funct ¸ia f : R →R, f(x) =
_
x + sin x, x ≥ 0,
x, x < 0.
S˘a se arate c˘a exist˘a m, M ∈ R cu m < M ˆıncˆat f([0, 1]) = [m, M].
3) S˘a se arate c˘a exist˘a o unic˘ a funct ¸ie f : R
+
→ R cu proprietatea [f(x)]
3
+ xf(x) = 1 pentru orice x > 0.
S˘a se demonstreze c˘a f este de clas˘a C
1
pe R.
4) S˘a se fac˘ a o prezentare metodic˘a a leg˘ aturii dintre monotonie ¸si limite la ¸sirurile reale (enunt ¸uri f˘ar˘ a
demonstrat ¸ie cu preciz˘ ari privind teorema direct˘a, reciproca, etc. ¸si exemple).
II. Pe mult ¸imea A a matricelor reale de forma X =
_
_
1 a c
0 1 b
0 0 1
_
_
cu a, b, c ∈ R se consider˘a operat ¸iile uzuale de
adunare ¸si de ˆınmult ¸ire a matricelor.
1) S˘a se cerceteze care dintre urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt adev˘arate ¸si s˘ a se justifice r˘ aspunsul:
i) A(+, ·) este un inel;
ii) (A, ·) este un grup;
iii) (A, ·, +) este un inel;
iv) exist˘a x ∈ A ¸si n ∈ N

ˆıncˆat n
3
x
2
−n
2
x = 0.
2) S˘a se determine x
n
cu n ∈ N

ˆın cazul c = ab.
3) Discutat ¸i din punct de vedere metodic problema determin˘ arii num˘ arului r˘ ad˘acinilor reale ale ecuat ¸iei x
3
+
ax
2
+bx +m = 0, unde a, b ∈ R, iar m un parametru real. Aplicat ¸ie pentru ecuat ¸ia x
3
−3x
2
+m = 0.
III. 1) Fie A, B, C, D puncte dintr-un spat ¸iu euclidian.
i) Dac˘a A, B, C ¸si D sunt necoplanare ¸si (AC) ≡ (AD) ≡ (BC) ≡ (BD), atunci AB ⊥ CD.
ii) S˘a se arate c˘a
σ[ABC] ≤ σ[ABD] +σ[BCD] +σ[CAD].
Precizat ¸i o condit ¸ie necesar˘a pentru ca inegalitatea s˘a devin˘a egalitate. Este aceast˘ a condit ¸ie suficient˘ a?
Precizat ¸i analogul plan al acestui rezultat.
2)
ˆ
In planul euclidian E
2
raportat la reperul ortonormal R(O, (i, j)) se consider˘a aplicat ¸ia f
α,β
: E
2
→ E
2
ale
c˘arei ecuat ¸ii ˆın raport cu R sunt date de x

= αy + 2, y

= βx + 2 cu α, β ∈ R. Se cere:
i) s˘ a se determine α, β ∈ R ˆıncˆat aplicat ¸ia s˘ a fie o izometrie ¸si s˘ a se precizeze tipul aplicat ¸iilor f
1,−1
¸si
f
−1,−1
;
ii) s˘ a se afle ecuat ¸ia lui f
−1,−1
(C), unde C este conica de ecuat ¸ie x
2
+ 4y
2
−4x −16y + 16 = 0 ˆın raport
cu R ¸si s˘ a se deduc˘ a natura conicei C.
Enunt ¸at ¸i axioma unghiului ˆın sistemul lui Birkhoff ¸si o teorem˘a ˆın a c˘arei demonstrat ¸ie se folose¸ste
axioma de construct ¸ie a unghiurilor, precizˆ and modalitatea ˆın care se face aceast˘ a utilizare.
4
Sesiunea 1991, Ia¸si
I. Fie f : [0, 1] →R definit˘a prin f(x) =
_
_
_
e
x
e
x
−1
, x ∈ (0, 1],
0, x = 0.
S˘a se arate c˘a f este integrabil˘a Riemann pe [0, 1] ¸si s˘ a se determine valoarea integralei.
II. Fie (R, +) grupul aditiv al numerelor reale ¸si (K, +, ·) un corp comutativ. Fie f
1
, f
2
, . . ., f
n
: (R, +) → (K

, ·)
n morfisme de grupuri. S˘a se arate c˘a ˆın K are loc egalitatea:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f
1
(0) f
2
(0) . . . f
n
(0)
f
1
(1) f
2
(1) . . . f
n
(1)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(n −1) f
2
(n −1) . . . f
n
(n −1)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=

1≤i<j≤n
[f
i
(1) −f
j
(1)] .
III. Cercul lui Euler: definit ¸ie, centrul, raza, aspecte metodice ˆın predare, aplicat ¸ii.
Sesiunea 1991, Cluj-Napoca
I. Fie f : R
2
→ R definit˘a prin f(x) =
_
_
_
x
1
x
2
_
x
2
1
+x
2
2
, dac˘ a x = (0, 0),
0, dac˘ a x = (x
1
, x
2
) = (0, 0).
Studiat ¸i continuitatea, existent ¸a
derivatelor part ¸iale ¸si diferent ¸iabilitatea funct ¸iei f ˆın punctul (0, 0).
II. Se d˘a f : R
3
→R
3
, f(x, y, z) = (x +y, y −z, x +y +z).
1) S˘a se verifice c˘a f este o aplicat ¸ie liniar˘a.
2) S˘a se determine matricea lui f ˆın baza canonic˘ a B = {(1, 0, 0), (0, 1, 0), (0, 0, 1)}.
III.
ˆ
Intr-un con circular drept se ˆınscrie o sfer˘ a astfel ˆıncˆ at cercul de tangent ¸˘a dintre ele este baza unui cilindru
ˆınscris ˆın sfer˘ a. Raportul dintre aria sferei ¸si aria total˘a a conului este
4
9
· S˘a se determine raportul dintre
volumul cilindrului ¸si volumul conului.
IV. Metoda induct ¸iei. Induct ¸ia matematic˘a; exemple din diferite capitole ale programei ¸scolare.
Sesiunea 1991, Craiova
I. 1) Teorema lui Fermat(relativ˘a la extremele funct ¸iilor). Enunt ¸, demons- trat ¸ie, aspecte metodice.
2) Fie funct ¸ia f : D →R, f(x) =
2
π
arcsin
2x
1 +x
2
, unde D este domeniul maxim de definit ¸ie al lui f. Se cere:
i) graficul lui f;
ii) s˘ a se calculeze
_
1
0
f(x) dx;
iii) s˘ a se studieze convergent ¸a ¸sirului (a
n
)
n∈N

,
a
n
= (f ◦ f ◦ . . . ◦ f
. ¸¸ .
nori
)
_
1
2
_
, n ∈ N

¸si, ˆın caz de convergent ¸˘a, s˘ a se calculeze limita sa.
II. 1) S˘a se determine automorfismele corpurilor Q, Q(

2), R ˆınzestrate cu operat ¸iile uzuale.
2) Fie polinomul P(X) = X
2n
−1, unde n ≥ 2. Se cere:
i) S˘a se descompun˘ a P ˆın factori ireductibili ˆın C[X] ¸si R[X];
ii) Dac˘a α
i
, α
i
(i = 1, 2, . . . , n −1) sunt r˘ ad˘acinile complexe ale lui P, atunci:
n−1

i=1
[(1 −α
i
) (1 −α
i
)] = n.
5
iii) S˘a se verifice identitatea:
sin
π
n
sin

n
. . . sin
(n −1)π
n
=
n
2
n−1
.
III. S˘a se determine locul geometric al punctelor din plan care au suma distant ¸elor la dou˘ a drepte date, din acela¸si
plan, constant˘ a.
1) Solut ¸ie sintetic˘ a.
2) Solut ¸ie analitic˘a.
Sesiunea 1991, Bra¸sov
I. Fie F : R →R definit˘a prin F(x) =
_
1
0
¸
¸
x
2
+a
¸
¸
dx. Se cere:
1) s˘ a se calculeze F(a);
2) s˘ a se studieze continuitatea ¸si derivabilitatea funct ¸iei F;
3) s˘ a se determine valoarea minim˘a a funct ¸iei F.
II. 1) Grupuri cu patru elemente.
2) S˘a se demonstreze c˘a ecuat ¸ia x
3
+ax
2
+bx+c = 0, unde a, b, c ∈ R, are r˘ ad˘acinile cu partea real˘ a negativ˘ a
dac˘ a ¸si numai dac˘ a a, b, c > 0 ¸si ab > c.
3) S˘a se determine pozit ¸ia punctului P(α, β), astfel ˆıncˆat ecuat ¸ia x
3
+(6 −α
2
−β
2
)x
2
+x +2α −2β
2
s˘ a aib˘a
astfel de r˘ ad˘acini.
III. S˘a se prezinte mai multe demonstrat ¸ii ale concurent ¸ei medianelor unui triunghi.
Sesiunea 1992
I. Se consider˘a funct ¸ia f : [−2, 2] →R definit˘a prin
f(x) =
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
1, x ∈ [−2, −1),
0, x = −1,
xe
x
, x ∈ (−1, 0),
x
1 +

x
, x ∈ [0, 1],
1
2
+

1 −x, x ∈ (1, 2].
Se cere:
1) s˘ a se arate c˘a f este derivabil˘ a ˆın x = 0 ¸si s˘ a se calculeze f

(0);
2) s˘ a se demonstreze c˘a f nu este derivabil˘ a de dou˘ a ori ˆın x = 0;
3) s˘ a se scrie ecuat ¸ia tangentei la graficul lui f ˆın punctul de coordonate (0, 0);
4) s˘ a se reprezinte grafic funct ¸ia f.
II. 1) Fie x
1
, x
2
, x
3
r˘ ad˘acinile ecuat ¸iei x
3
+x
2
−1 = 0. S˘a se calculeze x
10
1
+x
10
2
+x
10
3
.
2) Fie K un corp cu un num˘ ar finit q de elemente. S˘a se arate c˘a:
i) exist˘a un num˘ ar prim p > 1 ¸si un num˘ ar natural n astfel ca q = p
n
;
ii) orice funct ¸ie f : K → K este polinomial˘a.
III. Se consider˘a familia de conice x
2
+ (m
2
+ 1)my
2
+ 2x + 1 −m = 0.
1) S˘a se discute dup˘a m ∈ R natura conicelor.
2) Pentru ce valori ale lui m conica devine hiperbol˘ a echilater˘a?
IV. Utilizarea cuno¸stint ¸elor de teoria mult ¸imilor ¸si teoria funct ¸iilor ˆın predarea problemelor de loc geometric (analitic
¸si sintetic).
6
Sesiunea 1993, Bucure¸sti
I. 1) Tipuri de probleme necesare ˆınsu¸sirii temei ”Derivata unei funct ¸ii ˆıntr-un punct; funct ¸ii derivabile”.
2) Fie f : R → R derivabil˘ a ¸si g : R → R definit˘a prin g(x) = |f(x)| pentru x ∈ R. Fie a, b ∈ R astfel ˆıncˆat
f(a) = 0, f(b) = 0. S˘a se arate c˘a:
i) g este derivabil˘ a ˆın a ⇔ f

(a) = 0;
ii) g este derivabil˘ a ˆın b.
II. 1) Criteriul lui Eisenstein.
2) Fie p > 2 un num˘ ar prim ¸si n = p
k
, k ∈ N.
i) S˘a se determine elementele x ∈ Z
n
pentru care x
2
=
ˆ
1.
ii) S˘a se arate c˘a produsul elementelor inversabile din inelul Z
n
este −
ˆ
1.
iii) S˘a se arate c˘a
(p
2
)!
p!
+p
p
se divide cu p
p+2
.
III. Fie ABCD un patrulater convex ¸si {O} = AC ∩ BD. Ar˘atat ¸i c˘a dac˘ a razele cercurilor ˆınscrise ˆın triunghiurile
△ABO, △BCO, △CDO ¸si △DAO sunt egale, atunci ABCD este romb.
Sesiunea 1993, Timi¸soara
I. Problematizare ˆın predarea limitelor l = lim
x→x
0
f(x) pentru l ∈ {−∞, ∞} sau x
0
∈ {−∞, ∞}.
II. Fie f : A → B o aplicat ¸ie ¸si R
f
relat ¸ie binar˘a pe A definit˘a prin xR
f
y ⇔ f(x) = f(y).
1) Ar˘atat ¸i c˘a R
f
este o relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe A.
2) Dac˘a f : R ×R →R ×R este definit˘a prin
f(x, y) =
_
¸
_
¸
_
_
x
_
x
2
+y
2
,
y
_
x
2
+y
2
_
, dac˘ a (x, y) = (0, 0),
(0, 0), dac˘ a (x, y) = (0, 0),
g˘ asit ¸i clasa de echivalent ¸˘a C
(1,0)
determinat˘a de relat ¸ia R
f
ce cont ¸ine elementul (1, 0) ¸si descriet ¸i geometric
clasa de echivalent ¸˘a C
(a,b)
determinat˘a de R
f
ce cont ¸ine elementul (a, b).
3) Dac˘a A ¸si B sunt grupuri ¸si f este un morfism surjectiv, ar˘ atat ¸i c˘a clasa de echivalent ¸˘a C
e
determinat˘a
de R
f
ce cont ¸ine elementul neutru e al grupului A este un subgrup normal al lui A ¸si ϕ : A|
C
e
→ B,
ϕ(C
x
) = f(x), (∀)C
x
∈ A|
C
e
este un izomorfism de grupuri.
III. Pe parabola y
2
= 2px se consider˘a trei puncte distincte A, B, C. Tangentele ˆın aceste puncte la parabol˘ a
determin˘ a triunghiul △A

B

C

. S˘a se arate c˘a:
i) σ[ABC] = 2 · σ[A

B

C

].
ii) Focarul F al parabolei apart ¸ine cercului circumscris triunghiului △A

B

C

.
Sesiunea 1994, Timi¸soara
I. Fie f : R
+
→R
+
definit˘a prin f(x) =
_
x
0
¸
¸
t
2
−1
¸
¸
dt. Se cere:
1) s˘ a se expliciteze f ¸si s˘ a se determine constanta c din teorema lui Lagrange pentru funct ¸ia f pe [0, 2];
2) punctele de extrem ¸si punctele de inflexiune ale funct ¸iei f;
3) s˘ a se arate c˘a f este o biject ¸ie de la R
+
la R
+
;
4) s˘ a se determine mult ¸imea de derivabilitate a inversei f
−1
¸si s˘ a se arate c˘a pe aceast˘ a mult ¸ime avem:
(f
−1
)

(x) ·
¸
¸
[f
−1
(x)]
2
−1
¸
¸
= 1.
II. Fie A = {0, 1, a, b} un inel cu patru elemente. S˘a se arate c˘a:
1) f : A → A, f(x) = 1 +x este bijectiv˘a;
7
2)

x∈A
f(x) = 1 +a +b ¸si 1 + 1 + 1 + 1 = 0;
3) dac˘ a A este corp, atunci 1 + 1 = 0.
III.
ˆ
In exteriorul p˘atratului ABCD se consider˘a punctul E astfel ˆıncˆat m(∢AEB) = 90

.
1) Dac˘a O este centrul p˘atratului, atunci EO este bisectoarea unghiului ∢AEB.
2) S˘a se arate c˘a EO ≤ AB.
3) S˘a se arate c˘a centrul cercului ˆınscris ˆın △AEB se afl˘a pe cercul circumscris p˘atratului ABCD.
Sesiunea 1994, Craiova
I. 1) S˘a se calculeze:
_
2
0
max
_
x, sin
πx
2
_
dx.
2) S˘a se arate c˘a: lim
n→∞
n
_
|a|
n
+|b|
n
= max{|a|, |b|}.
3) Fie f : R → R definit˘a prin f(x) = e
|x
2
+ax+b|
. S˘a se determine numerele reale a ¸si b astfel ca funct ¸ia f s˘ a
admit˘ a extreme ˆın punctele de abscise −1, 2, 5.
II. Fie U
n
= {z
k
∈ C| z
n
k
= 1, 1 ≤ k ≤ n, z
1
= 1}.
1) S˘a se calculeze: S
k
=
n

j=1
z
k
j
cu k ∈ N.
2) S˘a se arate c˘a:
n

j=2
(1 −z
j
) = n.
3) Fie G ⊂ C

un grup multiplicativ cu n elemente. S˘a se arate c˘a G = U
n
.
4) S˘a se determine toate subgrupurile lui U
n
.
III. 1) Fie SABCD o piramid˘ a patrulater˘a regulat˘ a cu lungimea laturii bazei egal˘ a cu a ¸si unghiul diedru dintre o
fat ¸˘a lateral˘ a ¸si planul bazei de m˘asur˘a α. Prin dreapta AB se duce un plan π care face cu planul bazei un
unghi de m˘asur˘a β < α. S˘a se determine forma ¸si aria sect ¸iunii ABMN realizat˘a de planul π ˆın piramida
dat˘a (M ∈ SC, N ∈ SD) ¸si condit ¸ia ca planul π s˘ a determine ˆın piramid˘ a dou˘ a corpuri de volume egale.
2) Dac˘a ABCD este un patrulater convex dat, s˘ a se determine locul geometric al punctului S din spat ¸iu astfel
ˆıncˆat SA
2
+SB
2
+SC
2
+SD
2
= k, k = constant.
IV. Induct ¸ia matematic˘ a. Dat ¸i cˆate un exemplu din: Inegalit˘ at ¸i, Divizibilitate, Combinatoric˘ a.
Sesiunea 1995, Craiova
I. Fie f : R →R definit˘a prin f(x) = x(1 +e
x
).
1) S˘a se arate c˘a f este indefinit derivabil˘ a ¸si c˘a f
(n)
(x) = a
n
e
−x
+ b
n
xe
−x
, ∀n ≥ 3, ∀x ∈ R. Deducet ¸i c˘a
a
n+1
= b
n
−a
n
¸si b
n+1
−b
n
.
2) Ar˘atat ¸i c˘a f

(x) > 0, ∀x ∈ R ¸si apoi s˘ a se reprezinte grafic funct ¸ia .
3) Determinat ¸i punctele de pe grafic ˆın care tangenta la acesta este paralel˘ a cu asimptota oblic˘a.
4) S˘a se calculaze: lim
α→∞
_
α
0
[f(x) −x] dx.
II. Se d˘a matricea A =
_
_
cos α 0 sin α
0 1 0
−sin α 0 cos α
_
_
cu α ∈ R.
1) S˘a se calculeze A
n
pentru n ∈ N

.
2) S˘a se calculeze A+A
2
+. . . +A
n
scriind-o sub forma cea mai simpl˘a.
8
3) Fie matricele C =
_
_
x
y
z
_
_
¸si D =
_
_
sin 3α
tg 3α
cos 3α
_
_
. S˘a se afle x, y, z ∈ R ˆıncˆat AC = D.
III. S˘a se determine locul geometric al punctelor din planul euclidian pentru care raportul distant ¸elor fat ¸˘a de un
punct fix A ¸si fat ¸˘a de o dreapt˘a fix˘a d este constant (A / ∈ d).
IV. Exemple ¸si contraexemple ˆın algebr˘ a, analiz˘ a ¸si geometrie.
Sesiunea 1995, Timi¸soara
I. Fie P ∈ R[X] un polinom de gradul n, avˆ and r˘ ad˘acinile reale ¸si diferite, x
i
, i = 1, n.
1) S˘a se arate c˘a dac˘ a x
i
= 2,i = 1, n, atunci
n

i=1
1
2 −x
i
=
P

(2)
P(2)
.
2) S˘a se arate c˘a: P
′′
(x) · P(x) < [P

(x)]
2
, ∀x ∈ R.
3) Studiat ¸i natura integralei improprii
_

a
1
P(x)
dx, unde P(x) = x
2
+ x ¸si a ∈ R. Determinat ¸i valoarea
integralei ˆın caz de convergent ¸˘a.
II. Fie (G, ·) un grup ¸si x, y ∈ G.
1) S˘a se arate c˘a dac˘ a xy
3
= y
3
x ¸si xy
11
= y
11
x, atunci xy = yx.
2) S˘a se arate c˘a dac˘ a pentru m, n ∈ N

, prime ˆıntre ele, xy
m
= y
m
x ¸si xy
n
= y
n
x, atunci xy = yx.
III. Fie cubul ABCDA

B

C

D

cu latura a ¸si E mijlocul lui AA

. Pe semidreapta (DA, fie F / ∈ [AD] astfel ˆıncˆat
AF =
a
2
. Determinat ¸i centrul ¸si raza sferei ce cont ¸ine punctele E, F, este tangent˘ a la planele (BB

C

C) ¸si
(DD

C

C) ¸si are raza minim˘a.
IV. Utilizarea metodei induct ¸iei matematice ˆın lect ¸iile de algebr˘ a, geometrie ¸si analiz˘ a.
Sesiunea 1996, Timi¸soara
I. Se consider˘a matricea A =
_
_
_
_
_
_
0 0 0 0 1
1 0 0 0 0
0 1 0 0 0
0 0 1 0 0
0 0 0 1 0
_
_
_
_
_
_
¸si se cere:
1) S˘a se arate c˘a mult ¸imea G = {A
n
|n ∈ N

} formeaz˘ a grup ˆın raport cu operat ¸ia de ˆınmult ¸ire a matricelor;
2) S˘a se arate c˘a grupul G este izomorf cu grupul multiplicativ al r˘ ad˘acinilor de ordinul cinci ale unit˘at ¸ii.
II. Se consider˘a funct ¸ia f(x) =
x
1 +xe
|x−1|
¸si se cere:
1) S˘a se reprezinte grafic funct ¸ia f;
2) S˘a se discute num˘ arul r˘ ad˘acinilor reale ale ecuat ¸iei m+x
_
me
|x−1|
−1
_
= 0 ˆın funct ¸ie de parametrul m ∈ R.
III. Printr-un punct P al unui cerc se construiesc trei coarde [PA], [PB] ¸si [PC]. Pe fiecare coard˘a ca diametru se
construie¸ste cˆate un cerc. S˘a se demonstreze c˘a aceste cercuri care trec toate prin punctul P, se intersecteaz˘a
dou˘ a cˆate dou˘ a ˆın trei puncte coliniare.
IV. 1) Metoda reducerii la absurd.
2) Rezolvat ¸i problema urm˘atoare (comentarii metodice):
S˘a se arate c˘a
3
_
20 + 14

2 +
3
_
20 −14

2 = 4.
9
Sesiunea 2001, Bucure¸sti
I. 1) Definit ¸i not ¸iunile de sistem de vectori liniar independent ¸i, sistem de generatori ¸si baz˘ a ˆıntr-un spat ¸iu
vectorial.
2) S˘a se arate c˘a polinoamele cu coeficient ¸i reali f
1
(X) = (X −a)(X −b), f
2
(X) = (X −b)(X −c), f
3
(X) =
(X −c)(X −a) sunt liniar independente peste R dac˘ a ¸si numai dac˘ a (a −b)(b −c)(c −a) = 0.
3) Fie p > 0 un num˘ ar prim. S˘a se arate c˘a toate grupurile cu p elemente sunt izomorfe. Este afirmat ¸ia de
mai sus adev˘arat˘a dac˘ a p nu este prim? Justificat ¸i r˘ aspunsul.
II. Fie f : R → R o funct ¸ie continu˘a pentru care exist˘a α > 1 astfel ˆıncˆat |f(x) −f(y)| ≥ α · |x −y|, ∀x, y ∈ R. S˘a
se arate c˘a funct ¸ia f este injectiv˘a, strict monoton˘a ¸si surjectiv˘ a.
III. Se consider˘a unghiul X
1
OX
2
de m˘asur˘a 2α, 0 < α <
π
2
. O sfer˘ a variabil˘ aˆın spat ¸iu S(C, r) este tangent˘ a laturilor
unghiului dat ˆın punctele A, respectiv B. Se noteaz˘ a cu H proiect ¸ia centrului sferei C pe planul unghiului dat.
a) S˘a se arate c˘a OH
2
sin
2
α +CH
2
= r
2
.
b) S˘a se determine locul geometric al centrelor sferelor care au raza constant˘ a r ¸si care sunt tangente laturilor
unghiului dat.
IV. Definit ¸ia probabilit˘ at ¸ii unui eveniment.
Analiza statistic˘a a datelor cantitative.
V. Compunerea funct ¸iilor. Funct ¸ii injective, surjective, bijective, inversabile. Inversa unei funct ¸ii bijective. (Considerat ¸ii
teoretice ¸si metodice).
Sesiunea 2002, Bucure¸sti
I. 1) S˘a se arate c˘a
3

4 = a +b
3

2, pentru orice a, b ∈ Q.
2) S˘a se arate c˘a mult ¸imea {a +b
3

2|a, b ∈ Q} nu formeaz˘ a inel ˆın raport cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea numerelor
reale.
3) S˘a se arate c˘a mult ¸imea K = {a + b
3

2 + c
3

4|a, b, c ∈ Q} ˆımpreun˘a cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea numerelor
reale este corp comutativ.
4) S˘a se determine inversul elementului 1 −
3

2 + 2
3

4 ˆın corpul K.
II. Se define¸ste funct ¸ia f : [0, 1] →R astfel: f(x) =
_
_
_
arctg
1
x
, dac˘ a 0 < x ≤ 1
π
2
, dac˘ a x = 0
.
1) S˘a se arate c˘a f este continu˘a.
2) S˘a se arate c˘a f este derivabil˘ a ¸si s˘ a se calculeze f

(x), pentru orice x ∈ [0, 1].
3) S˘a se calculeze
_
1
0
f(x) dx.
III. Se consider˘a familia de cercuri
x
2
+y
2
+ 2(λ −5)x −λy = 0, λ ∈ R.
1) S˘a se arate c˘a exist˘a dou˘ a puncte fixe prin care trec toate cercurile din familie.
2) S˘a se determine locul geometric al centrelor cercurilor din familie.
IV. Schema lui Poisson. Descriere ¸si demonstrat ¸ie.
V. Metoda induct ¸iei matematice. Aplicat ¸ii.
10
Sesiunea 2003, Bucure¸sti
I. Fie K un corp comutativ cu proprietatea c˘a
x
2
+ 1 = 0. (1)
pentru orice x ∈ K.
S˘a se arate c˘a:
1) Dac˘a x, y ∈ K, atunci x
2
+y
2
= 0 ⇔ x = y = 0.
2) Dac˘a M =
__
x y
−y x
_
|x, y ∈ K
_
, atunci M este un corp ˆın raport cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea matricelor ¸si
exist˘a α ∈ M astfel ˆıncˆat α
2
+ 1 = 0.
ˆ
In plus, K este izomorf cu un subcorp al lui M.
3) Exist˘ a corpuri infinite cu proprietatea (1)?
II. Fie a ∈ R. Se define¸ste ¸sirul (x
n
)
n∈N
dup˘a cum urmeaz˘ a: x
0
= a, x
n+1
=
x
2
n
_
1 +x
2
n
, n ∈ N. S˘a se arate c˘a ¸sirul
(x
n
)
n∈N
este convergent ¸si s˘ a se calculeze lim
n→∞
x
n
.
III. Fie un trapez ABCD (AB CD) cu diagonalele perpendiculare. Dac˘a laturile AB, BC, CD, DA au lungimile
a, b, c, d, s˘ a se arate c˘a:
1) a
2
+c
2
= b
2
+d
2
.
2) Dac˘a trapezul admite un cerc ˆınscris, atunci una dintre diagonale este axa de simetrie a trapezului.
3) Aria trapezului este p˘atratul ˆın˘alt ¸imii sale dac˘ a ¸si numai dac˘ a trapezul este isoscel.
IV. Date statistice (repartit ¸ii de frecvent ¸˘a, tipuri de reprezentare grafic˘a a datelor, dispersia de select ¸ie).
V. Relat ¸ii metrice ˆın triunghiul dreptunghic (tratare metodic˘a).
Sesiunea 2004, Bucure¸sti
I. 1) S˘a se arate c˘a dac˘ a f ∈ Z[X] are trei r˘ ad˘acini distincte la ˆımp˘art ¸irea cu 3, atunci pentru orice n ∈ Z, avem
c˘a 3 divide pe f(n).
2) Fie K un corp comutativ, K[X] considerat K-spat ¸iu vectorial cu operat ¸iile uzuale ¸si V
n
= {f ∈ K[X]|grad F ≤
n}, unde n ∈ N. S˘a se arate c˘a:
a) Dac˘a f
1
, f
2
, . . ., f
n
∈ K[X] sunt polinoame nenule astfel ˆıncˆat grad f
i
= grad f
j
, pentru orice i = j,
atunci f
1
, f
2
, . . ., f
n
sunt liniar independente peste K.
b) V
n
este subspat ¸iu vectorial al lui K[X] de dimensiune n + 1.
c) B = {1, X −a, . . . , (X −a)
n
} este o baz˘ a a lui V
n
, unde a ∈ K.
II. 1) Fie f : R →R definit˘a prin f(x) =
x
|x| + 1
.
a) S˘a se arate c˘a f este derivabil˘ a ¸si s˘ a se calculeze funct ¸ia derivat˘ a f

: R →R.
b) S˘a se arate c˘a f este derivabil˘ a de dou˘ a ori ˆın 0.
2) Se define¸ste funct ¸ia f : [0, 2] →R prin relat ¸ia f(x) = max(x, 1).
a) S˘a se arate c˘a f este continu˘a.
b) S˘a se calculeze
_
1
0
e
x
f(x) dx.
III. 1) S˘a se demonstreze c˘a un triunghi este echilateral dac˘ a ¸si numai dac˘ a centrul cercului ˆınscris coincide cu
centrul cercului circumscris triunghiului.
2) Consider˘ am elipsa (E) de ecuat ¸ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0
¸si dou˘ a drepte perpendiculare variabile d ¸si d

care trec prin origine. Fie M ¸si N (respectiv M

¸si N

)
punctele de intersect ¸ie ale dreptei d (respectiv d

) cu elipsa (E). S˘a se arate c˘a expresia
1
MN
2
+
1
M

N
′2
este constant˘ a.
IV. Compunerea funct ¸iilor. Funct ¸ii injective, surjective, bijective. Inversarea funct ¸iilor. (Tratare metodic˘a)
11
Sesiunea 2004, Timi¸soara
I. a) S˘a se defineasc˘ a not ¸iunile de continuitate ¸si de derivabilitate pentru o funct ¸ie real˘ a de o variabil˘a real˘ a.
b) Pentru funct ¸ia f : [−1, 2] →R definit˘a prin
f(x) =
_
2|x|, dac˘ a x ∈ [−1, 1]
αx
2
−β cos πx, dac˘ a x ∈ (1, 2]
se cer valorile α ¸si β din R pentru care f este continu˘a ¸si derivabil˘ a ˆın x
0
= 1.
c) S˘a se motiveze integrabilitatea pe [−1, 2] a funct ¸iei f determinat˘a la punctul anterior ¸si s˘ a se calculeze
_
2
0
f(x) dx.
II. a) Definit ¸ia not ¸iunii de inel.
b) Ar˘atat ¸i c˘a:
- produsul a dou˘ a matrice de forma A(a, b, c), unde A(a, b, c) =
_
_
a b c
c a b
b c a
_
_
, a,b, c ∈ R, este o matrice
de aceea¸si form˘a;
- determinantul matricei A(a, b, c) este dat de formula
det A(a, b, c) = (a +b +c)(a
2
+b
2
+c
2
−ab −bc −ca);
- dac˘ a a +b +c = 1, atunci
det A(a, b, c) =
1
2
_
(a −b)
2
+ (b −c)
2
+ (c −a)
2
¸
;
- mult ¸imea G a matricelor de forma A(a, b, c),a,b, c ∈ R −
_
1
3
_
,unde a + b + c = 1, este grup ˆın raport
cu operat ¸ia de ˆınmult ¸ire a matricelor. Determinat ¸i inversul matricei A(a, b, c) ˆın acest grup.
III. Relat ¸ii metrice ˆıntr-un triunghi. Tratare metodic˘a general˘a; schit ¸a de proiect didactic a unei lect ¸ii din aceast˘ a
tematic˘ a.
Sesiunea 2004, Constant ¸a
I. Teoremele lui Rolle ¸si Lagrange. Tratare metodic˘a.
II. Reprezentarea trigonometric˘a a numerelor complexe ¸si aplicat ¸ii. Aspecte metodice.
III.
ˆ
In grupul permut˘arilor de patru elemente, se consider˘a permutarea π =
_
1 2 3 4
3 1 2 4
_
.
a) S˘a se calculeze π
−38
.
b) S˘a se determine subgrupul generat de π.
IV. Fie un triunghi △ABC avˆ and ortocentrul, centrul de greutate ¸si centrul cercului circumscris notate, respectiv
cu H, G ¸si O. S˘a se arate c˘a:
a) Punctele H, G ¸si O sunt coliniare.
b) OH = 3 · OG.
V. a) S˘a se arate c˘a funct ¸ia f(x) = |x| admite primitive pe R.
b) S˘a se determine
_
|x| dx, x ∈ R.
c) Calculat ¸i:
_
1
−1
|x|e
x
dx.
12
Sesiunea 2005, Bucure¸sti
I. Fie polinomul f = X
4
+X
3
+X
2
+X + 1.
1) Descompunet ¸i polinomul f ˆın factori ireductibili ˆın R[X] ¸si ˆın C[X].
2) Ar˘atat ¸i c˘a f este un polinom ireductibil ˆın Q[X].
3) Dac˘a α ∈ C este o r˘ ad˘acin˘a a lui f, not˘am
F
α
=
_

3
+bα
2
+cα +d|a, b, c, d ∈ Q
_
.
Ar˘atat ¸i c˘a F
α
este un subcorp al lui C ¸si este ¸si un Q-spat ¸iu vectorial de dimensiune 4.
4) Determinat ¸i inversul num˘ arului x = α
3
+α ˆın F
α
.
II. Se consider˘a dou˘ a numere a < b ¸si o funct ¸ie derivabil˘ a f : [a, b] →R.
1) S˘a se arate c˘a exist˘a ¸si este unic˘ a o funct ¸ie P : R →R care este polinomial˘a de grad mai mic sau egal cu 3
¸si are proprietatea c˘a funct ¸ia F : R →R, definit˘a prin F(x) =
_
f(x), x ∈ [a, b]
P(x), x / ∈ [a, b]
este derivabil˘ a.
2) R˘amˆane adev˘arat˘a proprietatea de la punctul precedent dac˘ a ˆın enunt ¸ ˆınlocuim expresia de grad mai mic
sau egal cu 3 cu expresia de grad mai mic sau egal cu 2?
III.
ˆ
In planul P se consider˘a △PAB. Se cere locul geometric al punctelor M din P pentru care avem
σ[MPA] = σ[MPB].
IV. Dreapt˘a perpendicular˘ a pe un plan. Teorema celor trei perpendiculare ¸si reciprocele ei (tratare metodic˘a).
Sesiunea 2005, Constant ¸a
I. 1) Definit ¸i not ¸iunea de grup finit. Exemple.
2) Definit ¸i not ¸iunea de subgrup al unui grup.
3) Definit ¸i not ¸iune de clas˘a de echivalent ¸˘a a unui element relativ la un subgrup.
4) Enunt ¸at ¸i teorema lui Lagrange.
5) Demonstrat ¸i teorema lui Lagrange.
6) Dat ¸i un exemplu de aplicat ¸ie a teoremei lui Lagrange.
II. S˘a se determine mult ¸imea punctelor de continuitate ale funct ¸iilor:
1) f : R →R, f(x) =
_
x
3
+x
2
−1, pentru x ∈ Q
x
2
, pentru x / ∈ Q
.
2) g : R →R, g(x) =
_
x
3
+x
2
−1, pentru x < 1
x
2
+a, pentru x ≥ 1
.
III. Fie cercurile C
1
(O
1
, r
1
) ¸si C
2
(O
2
, r
2
) secante ˆın A ¸si B. O secant˘ a variabil˘ a trecˆand prin A taie C
1
ˆın M ¸si C
2
ˆın
N. Se cere:
1) S˘a se arate c˘a este m(∢MBN) este constant˘ a.
2) Fie P ∈ C
1
¸si Q ∈ C
2
aflate pe o secant˘ a ce trece prin B astfel ˆıncˆat PQ MN. S˘a se demonstreze c˘a
MNQP este paralelogram.
3) S˘a se determine pozit ¸ia secantei MN astfel ˆıncˆat distant ¸a MN s˘ a fie maxim˘a.
IV. Calculat ¸i sumele de combin˘ ari:
1) C
0
n
+C
1
n
+C
2
n
+. . . +C
n
n
.
2) C
0
n
+C
2
n
+C
4
n
+. . ..
3) C
0
n
+C
4
n
+C
8
n
+. . ..
13
Sesiunea 2005, Ia¸si
I. Se consider˘a polinomul f ∈ R[X], f = X
5
+a
4
X
4
+a
3
X
3
+a
2
X
2
+a
1
X+a
0
cu proprietatea c˘a a este o r˘ ad˘acin˘a
real˘ a sau complex˘a a lui f, atunci ¸si
1
a
, 1 −a sunt r˘ ad˘acini pentru f. Determinat ¸i polinoamele f.
II. Folosind calculul vectorial:
a) Demonstrat ¸i concurent ¸a ˆın˘alt ¸imilor unui triunghi.
b)
ˆ
In triunghiul △ABC, fie ADˆın˘alt ¸imea corespunz˘atoare laturii BC ¸si

h =
−−→
AD, a =
−−→
CB,

b =
−→
AC. Exprimat ¸i

h ˆın funct ¸ie de a ¸si

b.
III. a) Teorema de convergent ¸˘a a ¸sirurilor monotone ¸si m˘arginite (subiect metodic).
b) Se consider˘a a
0
, b
0
∈ R, a
0
< b
0
¸si ¸sirurile (a
n
)
n∈N
, (b
n
)
n∈N
, a
n
=
pa
n−1
+qb
n−1
p +q
, b
n
=
qa
n−1
+pb
n−1
p +q
,
unde p, q ∈ N

, p > q. Ar˘atat ¸i c˘a ¸sirurile sunt monotone ¸si m˘arginite ¸si au aceea¸si limit˘a.
Sesiunea 2006, Bucure¸sti
I. Fie M o mult ¸ime nevid˘a, K un corp comutativ ¸si F(M, K) = {f|f : M → K}. S˘a se arate c˘a:
a) F(M, K) este K-spat ¸iu vectorial ˆın raport cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea cu scalari definite astfel:
dac˘ a f, g ∈ F(M, K) ¸si a ∈ K, atunci
(f +g)(x) = f(x) +g(x),
(a · f)(x) = a · f(x),
oricare ar fi x ∈ M.
b) M este mult ¸ime finit˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a F(M, K) este K-spat ¸iu vectorial de dimensiune finit˘a.
II. S˘a se determine toate funct ¸iile derivabile f : R →R care au proprietatea c˘a
f

(x) =
_
x
0
f(t) dt,
pentru orice x ∈ R.
III. Se consider˘a un triunghi ascut ¸itunghic △ABC ¸si M un punct mobil pe latura [BC]. Fie P ¸si Q proiect ¸iile lui
M pe AB, respectiv AC.
S˘a se determine pozit ¸ia lui M pentru care lungimea segmentului [PQ] este minim˘a.
IV. Funct ¸ii; compunerea funct ¸iilor; funct ¸ie injectiv˘a, funct ¸ie surjectiv˘ a, funct ¸ie bijectiv˘a; inversa unei funct ¸ii (tratare
metodic˘a).
Sesiunea 2006, Constant ¸a
I. a) Se consider˘a polinomul f = X
3
−2 ∈ Q[X]. Ar˘atat ¸i c˘a f este ireductibil peste Q.
b) Fie g = a +bX +cX
2
un polinom cu coeficient ¸i rat ¸ionali. Demonstrat ¸i c˘a dac˘ a g(
3

2) = 0, atunci g = 0.
c) Demonstrat ¸i c˘a num˘ arul
3

2 +
3

3 este irat ¸ional.
d) Determinat ¸i un polinom nenul cu coeficient ¸i rat ¸ionali care are ca r˘ ad˘acin˘a pe x.
II. a) Calculat ¸i:
_
1
0
ln(1 +x) dx.
b) Demonstrat ¸i inegalit˘at ¸ile:
n

k=1
ln
_
1 +
k
n
_

n
2
+n

n

k=1
ln
_
1 +
k
n
_

n
2
+k

n

k=1
ln
_
1 +
k
n
_

n
2
+ 1
,
pentru orice num˘ ar natural n ≥ 1.
14
c) Calculat ¸i:
lim
n→∞
n

k=1
ln
_
1 +
k
n
_

n
2
+k
·
III. a) Se consider˘a triunghiul △ABC de afixe z
A
, z
B
, z
C
. Care este afixul centrului de greutate al triunghiului
△ABC?
b) Se consider˘a patrulaterul inscriptibil ABCD ¸si se noteaz˘ a cu G
A
, G
B
, G
C
, G
D
centrele de greutate ale
triunghiurilor △BCD, △ACD, △ABD ¸si respectiv △ABC.
S˘a se arate c˘a patrulaterul G
A
G
B
G
C
G
D
este inscriptibil.
IV. Proiectat ¸i lect ¸ia cu tema Relat ¸iile lui Vi`ete avˆ and ˆın vedere identificarea clar˘ a a obiectivelor ¸si a cont ¸inuturilor
lect ¸iei ¸si urm˘arind planul:
– Teorema lui Vi`ete pentru relat ¸iile ˆıntre r˘ ad˘acinile ¸si coeficient ¸ii unui polinom cu coeficient ¸i ˆın C.
– Cazuri particulare uzuale: relat ¸iile lui Vi`ete pentru polinoamele de grad 2, 3, 4.
– Prezentat ¸i trei probleme reprezentative pentru tema propus˘a.
Sesiunea 2006, Bac˘au
I. Hiperbola sau Relat ¸ii metrice ˆın triunghiul dreptunghic.
II. Teorema lui Lagrange (enunt ¸, demonstrat ¸ie, interpretare geometric˘a, un exemplu de problem˘a care se rezolv˘ a
cu ajutorul teoremei lui Lagrange).
III. Fie ¸sirul definit prin I
n
=
_
1
0
e
−x
x
n
dx, ∀ n ∈ N.
1. a) Calculat ¸i I
0
¸si I
1
.
b) Ar˘atat ¸i c˘a I
n
= −
1
e
+nI
n−1
, ∀ n ∈ N

.
2. Fie mult ¸imile S = R\
_

1
3
_
¸si T = {M(x) = A+x· B| x ∈ S}, unde A =
_
_
1 0 0
0 0 0
0 0 1
_
_
¸si B =
_
_
2 0 2
0 0 0
1 0 1
_
_
.
a) Calculat ¸i A
2
, A· B, B · A, B
2
.
b) S˘a se arate c˘a U · V ∈ T ¸si U · A = A· U = U, dac˘ a U ¸si V sunt din T.
c) Determinat ¸i elementele simetrizabile din structura (T, ·).
d) S˘a se arate c˘a structurile (R

, ·) ¸si (T, ·) sunt izomorfe.
Sesiunea 2007, Timi¸soara
I. 1) Rezolvat ¸i ˆın Z ecuat ¸ia:
x

y(x −3) +y(x
2
−3x + 3) = y −2

y.
2) Pe mult ¸imea R a numerelor reale se define¸ste operat ¸ia algebric˘ a ⊕ dat˘a prin:
x ⊕y = x +y −a,
unde a ∈ R este fixat.
a) Ar˘atat ¸i c˘a (R, ⊕) este grup abelian.
b) Demonstrat ¸i prin induct ¸ie dup˘a n, relat ¸ia:
x
1
⊕x
2
⊕. . . ⊕x
n
= x
1
+x
2
+. . . +x
n
−(n −1)a,
unde x
1
, x
2
, . . . , x
n
∈ R.
c) Calculat ¸i:
C
1
n
⊕C
2
n
⊕. . . ⊕C
n−1
n
.
15
II. Se consider˘a funct ¸ia f : [0, +∞) → [0, +∞), f(x) =
_
x
0
t
2
1 +t
2
dt.
Demonstrat ¸i c˘a:
a) f este bijectiv˘a, monoton˘a ¸si convex˘ a.
b) Exist˘ a a, b ∈ (0, +∞) unic determinate, cu propriet˘ at ¸ile: f(a) = 1, f(b) = 2 ¸si 3 < a + 1 < b.
c) f
−1
este derivabil˘ a ˆın x
0
= 1; calculat ¸i (f
−1
)

(1).
d) f
−1
este integrabil˘a pe [1, 2]; calculat ¸i
_
2
1
f
−1
(y) dy.
e) S¸irul (a
n
)
n≥0
definit prin: a
0
= 1, a
n+1
= 1 + arctg a
n
, (∀) n ≥ 0, este convergent c˘atre a.
f ) Pentru orice λ ∈ (0, +∞) ¸si orice µ ∈ (0, +∞) exist˘a m ∈ (0, +∞) astfel ˆıncˆat ¸sirul (x
n
)
n≥0
definit prin
x
0
= µ, x
n+1
= m+ arctg x
n
, (∀) n ≥ 0 este convergent ¸si are limita λ.
III. Concurent ¸a mediatoarelor ¸si a ˆın˘alt ¸imilor unui triunghi. Prezentare metodico-didactic˘a (proiectare, predare-
ˆınv˘ at ¸are ¸si evaluare).
Sesiunea 2007, Bucure¸sti
I. Fie A un inel cu unitate. Not˘am Z(A) = {a ∈ A|∀x ∈ A, ax = xa}. S˘a se arate c˘a:
a) Z(A) este un subinel comutativ al lui A (numit centrul inelului A).
b) Dac˘a B este un alt inel cu unitate izomorf cu A, atunci Z(A) ¸si Z(B) sunt izomorfe.
c) Fie K un corp comutativ ¸si A = M
n
(K) inelul matricelor p˘atratice cu elemente din K. S˘a se arate c˘a
Z(A) =
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
d 0 0 . . . 0
0 d 0 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 0 0 . . . d
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
d ∈ K
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
.
II. Se consider˘a ¸sirul (x
n
)
n≥1
dat prin x
n
=
1
2
+ 3
2
+. . . + (2n −1)
2
n
3
.
a) S˘a se arate c˘a ¸sirul (x
n
)
n≥1
este convergent ¸si s˘ a se calculeze lim
n→∞
x
n
.
b) Mai general, fie α > −1. Se consider˘a ¸sirul (x
n
)
n≥1
dat prin x
n
=
1
α
+ 3
α
+. . . + (2n −1)
α
n
α+1
. S˘a se arate
c˘a ¸sirul (x
n
)
n≥1
este convergent ¸si s˘ a se calculeze lim
n→∞
x
n
.
III. Fie C
1
cercul cu centrul ˆın A(1, 0) ¸si trecˆand prin punctul B(4, 4), iar cercul C
2
cercul cu centrul ˆın D(10, 12) ¸si
trecˆand prin punctul E(6, 15).
a) S˘a se determine pozit ¸ia relativ˘ a a celor dou˘ a cercuri.
b) S˘a se determine punctele de intersect ¸ie ale cercului C
1
cu axa Ox ¸si cu axa Oy.
c) Dac˘a M este un punct mobil pe cercul C
1
, iar N este un punct mobil pe cercul C
2
, s˘ a se g˘ aseasc˘a maximul
¸si minimul distant ¸ei ˆıntre M ¸si N.
IV. Metoda induct ¸iei matematice (tratare metodic˘a).
Sesiunea 2007, Baia Mare
I. Fie a > 0. S˘a se determine f : R →R astfel ˆıncˆat, pentru orice x ∈ R,
2f(x) +f(−x) =
_
−x + 5, dac˘ a x ≤ a
x
2
+ 3x −2, dac˘ a x > a
.
Studiat ¸i injectivitatea, surjectivitatea ¸si bijectivitatea funct ¸iei f.
16
II.
ˆ
In triunghiul isoscel △ABC cu BC = 6, AB = AC = 5 se noteaz˘ a cu D piciorul ˆın˘alt ¸imii din A ¸si cu A

punctul
ˆın care AD intersecteaz˘a cercul circumscris triunghiului △ABC. Paralela la BC prin centrul cercului ˆınscris ˆın
triunghiul △ABC intersecteaz˘a AB ˆın P ¸si AC ˆın Q. Se cere:
a) Raza R a cercului circumscris triunghiului △ABC.
b) Raza r a cercului ˆınscris ˆın triunghiul △ABC.
c) Volumul corpului obt ¸inut prin rotirea triunghiului △ABD ˆın jurul lui AD.
III. Se consider˘a funct ¸ia f : R →R, f(x) =
x

x
2
+ 1
·
1. a) S˘a se calculeze f

(x) ¸si s˘ a se arate c˘a funct ¸ia f este strict cresc˘atoare pe R.
b) S˘a se arate c˘a funct ¸ia f

este strict descresc˘atoare pe intervalul (0, +∞).
2. a) Calculat ¸i:
I(a) =
_
5
1
1
|x −a| + 1
dx, a ∈ R.
b) Ar˘atat ¸i c˘a exist˘a limita lim
a→5
I(a) ¸si calculat ¸i aceast˘ a limit˘a.
IV. Propriet˘at ¸i ale funct ¸iilor derivabile: teoremele Fermat, Rolle, Lagrange, Cauchy. Abordare ¸stiint ¸ific˘a ¸si metodic˘a.
Sesiunea 2008, Bucure¸sti
I. Fie a ∈ N ¸si G
a
= (a, ∞). Pentru x, y ∈ G
a
definim x ∗ y = xy −a(x +y) +a
2
+a.
S˘a se arate c˘a:
a) (G
a
, ∗) este grup abelian.
b) (G
a
, ∗) este izomorf cu ((0, ∞), ·).
c) Dac˘a H este un subgrup al lui G
a
care cont ¸ine orice num˘ ar natural n > a, atunci cont ¸ine orice num˘ ar
rat ¸ional q > a.
II. Fie o funct ¸ie f : R →R dat˘a prin f(x) = arccos (2 sin x). Se cere:
a) S˘a se studieze continuitatea ¸si derivabilitatea funct ¸iei pe intervalul
_

π
2
,

2
_
.
b) S˘a se calculeze
_

0
f(x) dx.
c) S˘a se traseze graficul funct ¸iei.
III. Determinat ¸i locul geometric al punctelor din plan pentru care suma distant ¸elor la dou˘ a drepte date este constant˘ a.
IV. Induct ¸ia matematic˘ a. Aplicat ¸ii (exemple din algebr˘ a, analiz˘ a, geometrie).
Sesiunea 2008, Constant ¸a
I. Fie polinoamele f = X
3
+4X
2
+mX +15, g = X
3
−X
2
+3X −10 ∈ R[X], iar x
1
, x
2
, x
3
r˘ ad˘acinile lui f ˆın C.
a) Determinat ¸i m ∈ R astfel ˆıncˆat x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
= 0.
b) Pentru m = 8, rezolvat ¸i ecuat ¸ia algebric˘ a f(x) = 0.
c) G˘asit ¸i m ∈ R astfel ca f ¸si g s˘ a aib˘a r˘ ad˘acini comune ce trebuie precizate.
II. Fie funct ¸ia f : R →R, f(x) = |x|e
x
.
a) Determinat ¸i asimptotele la graficul funct ¸iei f.
b) Aflat ¸i punctele de extrem ale funct ¸iei f.
c) Calculat ¸i
_
1
−1
f(x) dx.
III. Fie ABCD un tetraedru ˆın care AB ⊥ CD ¸si AC ⊥ BD. Demonstrat ¸i c˘a:
17
a) AD ⊥ BC.
b)
ˆ
In˘alt ¸imile tetraedrului sunt concurente.
c) AB
2
+CD
2
= AC
2
+BD
2
= AD
2
+BC
2
.
IV. a) Aspecte metodice ˆın predarea not ¸iunii de grup la clasa a XII - a.
b) Ar˘atat ¸i c˘a mult ¸imea U
n
= {z ∈ C|z
n
= 1}, ˆımpreun˘a cu ˆınmult ¸irea, formeaz˘ a grup. Ce putet ¸i spune despre
acest grup?
Sesiunea 2009, Bucure¸sti
I. Fie A =
__
a b
9b a
_
| a, b ∈ Z
_
.
a) S˘a se arate c˘a A este inel comutativ ˆımpreun˘a cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea matricelor.
b) S˘a se determine elementele inversabile din inelul A.
c) Ar˘atat ¸i c˘a inelul A cont ¸ine divizori netriviali ai lui zero.
II. Fie a, b numere reale strict pozitive cu a = b ¸si funct ¸ia f : R →R cu f(x) =
_
a
b
_
x
+
_
b
a
_
x
+ 2, ∀ x ∈ R.
a) S˘a se calculeze lim
x→−∞
f(x), lim
x→∞
f(x) ¸si s˘ a se arate c˘a mult ¸imea valorilor funct ¸iei f este egal˘ a cu [4, +∞).
b) S˘a se calculeze limitele: lim
x→∞
1
f(x)
_
x
0
f(t) dt ¸si lim
x→0
1
f(x) −4
_
x
2
0
f(t) dt.
c) S˘a se studieze convergent ¸a seriilor:

n≥1
_
a
b
_
n
f
_
1
n
_
¸si

n≥1
f(n)
(ab)
n
·
d) Exist˘ a c ∈ R astfel ˆıncˆat funct ¸ia g : R → R cu g(x) =
_
_
_
f
_
1
x
_
, pentru x = 0
c, pentru x = 0
s˘ a aib˘a proprietatea lui
Darboux? Justificat ¸i r˘ aspunsul.
III. a) Fie C(O, r) un cerc de raz˘ a r ¸si centru O, P un punct fix pe cerc ¸si Q un punct mobil pe cerc. S˘a se arate
c˘a locul geometric al mijloacelor segmentelor PQ este cercul de diametru PO.
b) Se consider˘a cercurile C
1
(O
1
, r
1
) ¸si C
2
(O
2
, r
2
), tangente exterior ˆın punctul A. O secant˘ a variabil˘a care trece
prin A intersecteaz˘a cele dou˘ a cercuri ˆın P, respectiv Q. S˘a se afle locul geometric al mijlocului segmentului
PQˆın cazurile:
(i) r
1
= r
2
;
(ii) r
1
= r
2
.
IV. Rat ¸ionamentul prin reducere la absurd.
Se cer: descriere general˘a; cel put ¸in dou˘ a exemple ˆın care se aplic˘a un astfel de rat ¸ionament; precizarea unor
dificult˘ at ¸i de ˆınt ¸elegere de c˘atre elevi a rat ¸ionamentului prin reducere la absurd ¸si descrierea unor solut ¸ii pentru
dep˘a¸sirea acestora.
Sesiunea 2009, Pite¸sti
I. Elaborat ¸i un proiect didactic pentru lect ¸ia de predare Grup, subgrup, morfism de grupuri.
II. 1.
ˆ
In triunghiul ABC, perpendiculara ˆın C pe BC intersecteaz˘a AB ˆın M, iar perpendiculara ˆın A pe AB
intersecteaz˘a BC ˆın N. Perpendiculara ˆın M pe AB ¸si perpendiculara ˆın N pe BC se intersecteaz˘a ˆın
punctul P. S˘a se arate c˘a BP⊥AC.
2. S˘a se rezolve ecuat ¸ia: cos x −sin x =

2 cos 2x.
III. a) S˘a se calculeze D =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, ¸stiind c˘a x
1
, x
2
, x
3
sunt solut ¸iile ecuat ¸iei x
3
−2x
2
+ 2x + 17.
b) S˘a se determine parametrii reali a ¸si b astfel ˆıncˆat funct ¸ia f : R →R, f(x) = ax +b, x ≤ 0
x −1
x
2
+ 1
, x > 0 s˘ a fie derivabil˘ a pe R.
18
Profesori categoria a II - a
Sesiunea 1989
I. Fie funct ¸iile f : R →R ¸si g : R →R definite prin: f(x) =
_
¸
_
¸
_
−1, x < 0,
0, x = 0,
1, x > 0.
¸si g(x) = x
2
−4x + 4.
S˘a se studieze continuitatea funct ¸iilor compuse f ◦ g ¸si g ◦ f.
II. 1) S˘a se demonstreze c˘a dac˘ a num˘ arul 2
n
+ 1 este prim, atunci n este o putere a lui 2.
2) S˘a se determine valorile naturale ale lui m, ¸stiind c˘a polinomul (X−1)
m
−X
m
+1 se divide cu X
2
−X+1.
3) Inegalit˘ at ¸i. Probleme de maxim ¸si minim. Metodica pred˘ arii acestora.
III. Se consider˘a un semicerc de diametru AB ¸si M un punct pe acest semicerc. Dac˘a O este mijlocul lui AB,
iar C este mijlocul semicercului dat, s˘ a se determine pozit ¸ia lui M astfel ˆıncˆat patrulaterul ONPQ, unde
{N} = OM ∩ BC, {P} = AM ∩ BC ¸si {Q} = AM ∩ OC, s˘ a fie inscriptibil.
Sesiunea 1990, Bucure¸sti
I. 1) Numere prime. Teorema fundamental˘a a aritmeticii.
2) Fie a, b ∈ Z. S˘a se arate c˘a a
2
+b
2
este divizibil cu 7 dac˘ a ¸si numai dac˘ a a ¸si b sunt divizibile cu 7.
II. 1) Binomul lui Newton.
2) S˘a se calculeze suma:
S
n
=
1
log
x
2 · log
x
4
+
1
log
x
4 · log
x
8
+. . . +
1
log
x
2
n−1
· log
x
2
n
.
III. 1) Linii remarcabile ˆın triunghi.
2) Care este condit ¸ia ca dou˘ a cercuri situate ˆın dou˘ a plane paralele s˘ a fie situate pe aceea¸si sfer˘a?
Sesiunea 1990, Timi¸soara
I. Se d˘a funct ¸ia f : R →R, f(x) =
x
3
+x
2
+ 2x + 6
x
2
+ 3
. Se cere:
1) pozit ¸ia graficului lui f fat ¸˘a de asimptota oblic˘a;
2) aria determinat˘a de graficul lui f, asimptota oblic˘a ¸si dreptele de ecuat ¸ii x = 0, x = 3

5;
3) s˘ a se demonstreze inegalitatea
arctg

3 + arctg

5 −arctg

15 > 0,
utilizˆ and punctul anterior.
II. S˘a se discute ¸si s˘ a se rezolve sistemul:
_
¸
_
¸
_
(3a −1)x + 2ay + (3a + 1)z = 1
2ax + 2ay + (3a + 1)z = b
(a + 1)x + (a + 1)y + 2(a + 1)z = b
2
,
unde a, b ∈ R.
III. Pe laturile AB, AC ale triunghiului △ABC se costruiesc ˆın afar˘ a p˘atratele ABDE ¸si ACFG avˆ and centrele Q
1
¸si Q
2
(vˆarfurile D, F sunt opuse lui A). Fie {I} = BG∪ CE. Ar˘atat ¸i c˘a:
1) [BG] ≡ [CE] ¸si BG ⊥ CE;
2) Q
1
Q
2
este mediatoarea segmentului (AI);
3) mediana [AM] a triunghiului △ABC este ˆın˘alt ¸ime ˆın triunghiul △AEG ¸si EG = 2AM.
IV. Rolul exemplelor ˆın matematic˘a pentru stabilirea consistent ¸ei unei definit ¸ii ¸si al contraexemplelor pentru sta-
bilirea propozit ¸iei P → Q (Q este independent˘ a de P). Exemplificare.
19
Sesiunea 1990, Ia¸si
I. Se consider˘a ¸sirul (a
n
) cu a
n
= 2n
2
−3n + 4. S˘a se arate c˘a:
1) dac˘ a un num˘ ar din ¸sir se divide cu 4, atunci num˘ arul urm˘ator m˘arit cu 1 se divide cu 4;
2) din trei termeni consecutivi, doi se divid cu 3.
II. Se consider˘a ecuat ¸ia x
2
−55x + 21 = 0. Se cere:
1) s˘ a se arate c˘a ecuat ¸ia admite dou˘ a r˘ ad˘acini al c˘aror produs este 1;
2) s˘ a se calculeze r˘ ad˘acinile de la punctul anterior.
III. 1) S˘a se schit ¸eze un proiect de lect ¸ie pentru prezentarea not ¸iunii de centru de greutate al unui tetraedru.
2) Demonstrat ¸i toate propozit ¸iile de geometrie plan˘a necesare ˆın abordarea punctului precedent.
Sesiunea 1990, Craiova
I. Metoda induct ¸iei matematice. Aspecte metodice. Indicat ¸i trei exemple de aplicat ¸ii ale acestei metode ˆın geome-
trie sau trigonometrie.
II. Fie z
1
, z
2
, . . ., z
n
r˘ ad˘acinile de ordinul n ale unit˘at ¸ii. S˘a se calculeze:
S
k
= z
k
1
+z
k
2
+. . . +z
k
n
,
cu k ∈ N

.
III. 1) Pe un cerc se consider˘a dou˘ a puncte fixe, A ¸si B, iar M un punct mobil. Pe prelungirea segmentului [AM]
ˆın afara cercului se consider˘a punctul N astfel ˆıncˆat MN = MB. Se cere locul geometric al punctului N.
2) S˘a se arate c˘a triunghiul △ABC ˆın care are loc inegalitatea:
sin
2
A+ sin
2
B + sin
2
C > 2
este ascut ¸itunghic.
Sesiunea 1991, Bucure¸sti
I. 1) Teorema lui Lagrange privind funct ¸iile derivabile (enunt ¸ ¸si demonstrat ¸ie).
2) S˘a se determine mult ¸imea punctelor de continuitate ale funct ¸iei: f : R →R, f(x) =
_
x
3
+x
2
−1, x ∈ Q
x
2
, x / ∈ Q
.
3) S˘a se arate c˘a funct ¸ia f : R →R, f(x) =
1
x
3
+ 1
este integrabil˘a pe [0, 1] ¸si s˘ a se calculeze
_
1
0
f(x) dx.
II. 1) (i) Teorema ˆımp˘art ¸irii cu rest a polinoamelor cu coeficient ¸i complec¸si.
(ii) S˘a se determine restul ˆımp˘art ¸irii polinomului P = (x + 1)
6n+1
+x
6n+2
la x(x
2
+x + 1).
2) Fie n ∈ Z cu proprietatea c˘a n ¸si 2n + 1 nu sunt divizibile cu 3. S˘a se arate c˘a 4n + 1 este divizibil cu 3.
3) S˘a se demonstreze c˘a
1
n + 1
+
1
n + 2
+. . . +
1
3n + 1
> 1,
pentru orice n ∈ N.
III. 1) Teorema lui Ceva (direct˘a ¸si reciproca).
2) Fie [AM] ¸si [CD] dou˘ a segmente congruente din plan. S˘a se g˘ aseasc˘a locul geometric al punctelor M din
plan pentru care
MA
2
+MB
2
= MC
2
+MD
2
.
3) Lungimea muchiei unui cub este a. S˘a se afle distant ¸a de la o diagonal˘ a a cubului la o diagonal˘ a a fet ¸ei cu
care aceasta nu se intersecteaz˘a.
20
Sesiunea 1991, Timi¸soara
I. 1) S˘a se reprezinte grafic funct ¸ia f : R →R, f(x) =
_
¸
_
¸
_
x
x + 1
, x ≥ 0
x
2
x −2
, x < 0
.
2) Continuitatea uniform˘ a a funct ¸iilor reale de o variabil˘ a real˘ a (definit ¸ie ¸si propriet˘ at ¸i f˘ar˘ a demonstrat ¸ie).
S˘a se studieze continuitatea ¸si continuitatea uniform˘ a a funct ¸iei f : [−1, 1] → R definit˘a prin f(x) =
_
_
_
xsin
1
x
, x ∈ [−1, 0] ∪ (0, 1]
0, x = 0
.
3) S˘a se prezinte metodic (f˘ar˘ a demonstrat ¸ie) teoremele lui Fermat, Rolle ¸si Lagrange.
II. 1) Se dau numerele x =
3
_
10 +

108 ¸si y =
3
_
10 −

108. S˘a se arate c˘a x + y = 2 ¸si s˘ a se demonstreze c˘a
x
n
+y
n
se divide cu 8 pentru orice num˘ ar n ≥ 4.
2) S˘a se determine mult ¸imea S a solut ¸iilor reale ale sistemului:
_
¸
_
¸
_
x

yz = 4
y

xz = 9
z

xy = 16
¸si s˘ a se precizeze care dintre urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt adev˘arate:
A) S este infinit˘a;
B) S are cel mult un element;
C) S =
__
2
3
,
27
8
,
32
3
__
;
D) S =
__
2
3
,
27
8
,
32
3
_
,
_

2
3
, −
27
8
, −
32
3
__
;
E) pentru orice (x, y, z) ∈ S, avem xyz = 24.
3) S˘a se determine mult ¸imile A, B, A∪ B, A∩ B, A−B ¸si A×(B −A), unde
A = {n ∈ N| log
n
2 · log
2
n

n +n · log
4
n

4 ≤ 8 · log
n
n

2},
B = {n ∈ N

|x
2
+ 2(n −1)x +n
2
−3n + 8 > 0, (∀) x ∈ R}.
4) Determinant ¸i (definit ¸ie ¸si metode de calcul). Expunere metodic˘a. Aplicat ¸ie: s˘ a se calculeze prin dou˘ a
metode determinantul:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
b c a
c a b
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
III. 1) Fie cercurile C
1
(O
1
; r
1
) ¸si C
2
(O
2
; r
2
) secante ˆın A ¸si B. O secant˘ a variabil˘a trecˆand prin A taie C
1
ˆın M ¸si
C
2
ˆın N. Se cere:
(i) s˘ a se arate c˘a m(∢MBN) este constant˘ a;
(ii) Fie P ∈ C
1
, Q ∈ C
2
¸si o secant˘ a ce trece prin B ˆıncˆat PQ MN. S˘a se demonstreze c˘a MNPQ este
paralelogram;
(iii) S˘a se determine pozit ¸ia secantei MN astfel ˆıncˆat distant ¸a MN s˘ a fie maxim˘a.
(iv) Dac˘a C
2
trece prin O
1
¸si not˘am cu C ¸si D punctele de contact ale tangentelor comune la aceste cercuri
cu C
2
, s˘ a se demonstreze c˘a dreapta CD este tangent˘ a la C
1
.
2) Definit ¸i paralelismul dreptelor ˆın plan, enunt ¸at ¸i axioma paralelelor ¸si dou˘ a teoreme ˆın a c˘aror demonstrat ¸ie
se folose¸ste aceast˘ a axiom˘a, precizˆ and modul ˆın care se face aceast˘ a utilizare. Schit ¸at ¸i un plan de lect ¸ie
care s˘ a reflecte aceast˘ a problematic˘a.
21
Sesiunea 1991, Ia¸si
I. S˘a se calculeze integrala:
f(u) =
_
1
0
(x
2
+ 2xcos u + 1)
−1
, u ∈
_
0,
π
2
_
¸si s˘ a se studieze continuitatea funct ¸iei f ˆın u = 0.
II. Pentru a > 0 ¸si a = 1, s˘ a se rezolve inecuat ¸ia:
log
a
(1 −8a
−x
) ≥ 2(1 −x).
III. 1) Volumul conului: predare ˆın gimnaziu.
2) S˘a se determine raza bazei ¸si ˆın˘alt ¸imea conului circular drept de volum maxim ˆınscris ˆıntr-o sfer˘a de raz˘ a
R.
Sesiunea 1991, Cluj-Napoca
I. Se consider˘a un num˘ ar dat a ∈ [0, 1] ¸si se consider˘a un ¸sir (x
n
) definit prin x
n+1
=
1
2
(a + x
2
n
) cu x
0
= 0. S˘a se
demonstreze c˘a acest ¸sir este convergent ¸si s˘ a i se afle limita.
II. 1) Metodica pred˘ arii not ¸iunii de ecuat ¸ie.
2) Se dau numerele 123
b
, 140
b
, 156
b
scrise ˆın baza b. S¸tiind c˘a acestea sunt ˆın progresie aritmetic˘a, s˘ a se
determine baza b.
III. Se d˘a triunghiul △ABC, AB = AC = l, BC = 2a, iar O centrul cercului tangent ˆın B, C respectiv la AB, AC.
Se cere:
1) S˘a se exprime aria acestui disc ˆın funct ¸ie de a ¸si l.
2) S˘a se demonstreze c˘a patrulaterul ABOC este inscriptibil.
Sesiunea 2004, Timi¸soara
I. a) Definit ¸i not ¸iunea de grup.
b) Se consider˘a polinomul Q(X) = (X −1)(X −2)(X −3) ¸si derivata lui P(X) = Q

(X).
- s˘ a se justifice c˘a polinomul P(X) are dou˘ a r˘ ad˘acini x
1
∈ (1, 2) ¸si x
2
∈ (2, 3);
- s˘ a se verifice dac˘ a produsul r˘ ad˘acinilor polinomului P(X) poate fi calculat cu formula 2!
_
1 +
1
2
+
1
3
_
;
- indicat ¸i o generalizare a punctelor anterioare pentru un polinom Q(X) de grad arbitrar n > 3.
II. a) S˘a se defineasc˘ a convergent ¸a unui ¸sir de numere reale.
b) S˘a se arate c˘a pentru α ∈ [0, 1], ¸sirul definit prin x
n+1
= x
n
− x
2
n
, n ≥ 1, x
0
= α, are tot ¸i termenii din
intervalul [0, 1].
c) S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirului de la punctul anterior ¸si, ˆın caz de convergent ¸˘a, s˘ a se calculeze limita sa.
III. Relat ¸ii metrice ˆıntr-un triunghi. Tratare metodic˘a general˘a; schit ¸a de proiect didactic a unei lect ¸ii din aceast˘ a
tematic˘ a.
22
Sesiunea 2004, Constant ¸a
I. Algoritmul lui Euclid pe Z. Aspecte metodice.
II. Triunghiuri dreptunghice ¸si congruent ¸a lor. Aspecte metodice.
III. S˘a se arate c˘a 1 +
3

2 ∈ R −Q.
IV. a) Enunt ¸at ¸i ¸si demonstrat ¸i teorema medianei.
b) Fie ABCD un dreptunghi ˆın plan. S˘a se determine locul geometric al punctelor M din plan, pentru care
MA
2
+MC
2
= MB
2
+MD
2
.
V. Se consider˘a funct ¸ia f : (0, +∞) →R, f(x) =
ln x
x
·
a) Determinat ¸i domeniul maxim de definit ¸ie D
f
al funct ¸iei.
b) Calculat ¸i prima derivat˘ a a funct ¸iei f ¸si stabilit ¸i semnul ei pe D
f
.
c) Are funct ¸ia f puncte de inflexiune?
d) Trasat ¸i graficul funct ¸iei f.
Sesiunea 2005, Constant ¸a
I. a) Aspecte metodice privind predarea teoremei lui Pitagora.
b) S˘a se determine dreptunghiul de arie maxim˘a ˆınscris ˆın cercul de raz˘ a r.
II. Fie E(x) = x
8
−2x
4
+ 1. Se cere:
a) S˘a se rezolve ecuat ¸ia E(x) = 0.
b) S˘a se arate c˘a M = {x ∈ C|E(x) = 0} poate fi organizat˘a ca grup multiplicativ.
c) S˘a se determine toate subgrupurile acestui grup.
III. S˘a se determine mult ¸imea:
A =
_
x ∈ N
¸
¸
¸
¸
x
4
+x
2
+x + 3
x
2
+x + 1
∈ N
_
.
IV. Pe planul p˘atratului ABCD se construie¸ste perpendiculara AM astfel ˆıncˆat AC = MO, unde O este punctul de
intersect ¸ie a diagonalelor. Se noteaz˘ a cu E ¸si F mijloacele segmentelor [MB] ¸si [MD]. S˘a se arate c˘a:
a) (AEF) ⊥ (CEF).
b) M˘asura unghiului diedru dintre (CEF) ¸si (ABC) este 30

.
Sesiunea 2006, Constant ¸a
I. S˘a se arate c˘a:
a)
3

6 este irat ¸ional.
b) (a +b)
3
= a
3
+b
3
+ 3ab(a +b), pentru orice a, b ∈ R.
c) x =
3

2 +
3

3 este num˘ ar irat ¸ional.
II. Fie p un num˘ ar prim ¸si a, b, c trei numere ˆıntregi, nu toate nule. Demonstrat ¸i c˘a:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
pc a b
pb pc a
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0.
III. Se consider˘a cercurile C
1
(O
1
, r
1
), C
2
(O
2
, r
2
) tangente exterioare ˆın punctul A. Se consider˘a dou˘ a drepte oarecare
d
1
, d
2
prin A care intersecteaz˘a cercul C
1
ˆın B
1
, B
2
¸si cercul C
2
ˆın C
1
, C
2
.
a) S˘a se arate c˘a patrulaterul cu vˆ arfurile B
1
, B
2
, C
1
, C
2
.
b) Care este condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘ a ca patrulaterul B
1
B
2
C
1
C
2
s˘ a fie paralelogram?
23
IV. Tratat ¸i metodic tema Teorema celor trei perpendiculare, urm˘arind:
– Dreapt˘a perpendicular˘ a pe un plan.
– Enunt ¸ul teoremei celor trei perpendiculare.
– Demonstrat ¸ia teoremei.
– O aplicat ¸ie la alegere.
Sesiunea 2009, Bucure¸sti
I. 1. Fie a, b dou˘ a numere naturale. S˘a se arate c˘a 7 divide a
2
+b
2
dac˘ a ¸si numai dac˘ a 7 divide a ¸si 7 divide b.
2. S˘a se determine numerele naturale n pentru care 7 divide 2
2n
+ 2
n
+ 1.
II. Se consider˘a funct ¸ia f : R →R, definit˘a prin: f(x) =
_
¸
_
¸
_
ax +b, dac˘ a x <
1
2
x
2
−x −2, dac˘ a x ≥
1
2
.
1. S˘a se determine a, b ∈ R astfel ca f s˘ a fie bijectiv˘a ¸si ˆın acest caz s˘ a se determine inversa f
−1
.
2. S˘a se determine a, b ∈ R astfel ca f s˘ a fie derivabil˘ a pe R ¸si ˆın acest caz s˘ a se determine intervalele de
monotonie ale lui f.
III. S˘a se demonstreze c˘a un trapez este trapez isoscel dac˘ a ¸si numai dac˘ a diferent ¸a lungimilor diagonalelor este
egal˘ a cu diferent ¸a lungimilor laturilor neparalele.
IV. Rat ¸ionamentul prin reducere la absurd.
Se cer: descriere general˘a; cel put ¸in dou˘ a exemple ˆın care se aplic˘a un astfel de rat ¸ionament; precizarea unor
dificult˘ at ¸i de ˆınt ¸elegere de c˘atre elevi a rat ¸ionamentului prin reducere la absurd ¸si descrierea unor solut ¸ii pentru
dep˘a¸sirea acestora.
24

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful