SEMINARUL TEOLOGIC “SFÂNTUL APOSTOL ANDREI” DISCIPLINA:DOGMATICĂ

ÎNTREITA SLUJIRE A MÂNTUITORULUI

COORDONATOR: PR.PROF.NINEL ŢUGUI ABSOLVENT: CRĂCIUN FĂNUŞ

GALAŢI 2008

1

CUPRINS

I.INTRODUCERE……………………………………………......................................3 II.CHEMAREA PROFETICĂ……………………………………….…………...…5
1.INVĂŢĂTURA PROFETULUI HRISTOS…………………………………………..6
1.a.TEMA ÎNVĂŢĂTURII SALE ŞI PROOROCIII………………………………..…..….7 1.b.LOCUL ACTIVITĂŢII CATEHETICE A MÂNTUITORULUI……………………..…..8 1.c.METODE ŞI MODURI ALE CATEHIZĂRII…………………………………………8

2.PROFETUL HRISTOS ŞI PROFEŢII VECHIULUI TESTAMENT...………….…..9 3.PROFETUL HRISTOS ŞI PROFEŢII ŞI PEDAGOGII LAICI…………………….10

III.SLUJIREA ARHIEREASCĂ……………………………………..…………...12
1.ÎNSUŞIRILE ŞI CALITĂŢILE ARHIEREULUI HRISTOS……….…………..….13 2.IISUS HRISTOS ARHIEREU ÎN VEAC……………………….…………………..15
2.a.ACTIVITATEA PĂMÂNTEASCĂ ŞI UNICITATEA JERTFEI LUI

HRISTOS……………...……………………………………………………...……….....16
2.bPERMANENŢA ŞI DURABILITATEA JERTFEI LUI HRISTOS

....…………...……...17

2.c.PERIOADA ESHATOLOGICĂ…………………………...…………………….....19

3.ARHIEREUL HRISTOS ŞI ARHIEREUL MOZAIC.SUPERIORITATEA LUCRĂRII ARHIEREŞTI A LUI IISUS HRISTOS……….……………………...……20

IV.DEMNITATEA ÎMPĂRĂTEASCĂ……………………………………….…24
1.COBORÎREA LA IAD,PRIMUL ACT AL DEMNITĂŢII SALE DE ÎMPĂRAT....26 2.ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI,PUNCTUL CULMINANT AL DEMNITĂŢII SALE DE ÎMPĂRAT………………………………………………………………...….28 3.ÎNĂLŢAREA LA CER,ULTIMA MANIFESTARE A DEMNITATII IMPARATESTI………………………………………………………………………….31

V.CONCLUZII..............................................................................................................34

2

ÎNTREITA SLUJIRE A MÂNTUITORULUI I.INTRODUCERE

Lucrarea de mântuire a Domnului nostru Iisus Hristos se îndreaptă în trei direcţii. „Se îndreaptă spre firea Sa omenească pe care o umple de Dumnezeirea Lui şi o eliberează de afectele,pătimirile şi moartea,de pe urma păcatului strămoşesc.”1 Apoi se îndreaptă, chiar prin ele, spre noi toţi, pentru ca prin participarea la Dumnezeirea manifestată în puterea pe care ne-o transmite prin firea lui umană să ne elibereze şi pe noi în viaţa aceasta de păcat, iar în cea viitoare de compatibilitatea lui şi de moarte.”2 „Apoi, se îndreaptă şi spre Dumnezeu pentru a-L slavi prin împăcarea noastră cu el, prin eliberarea noastră de relele amintite şi prin îmbrăcarea noastră de strălucirea dumnezeiască!”3 De asemenea, lucrarea mântuitoare a lui Hristos a atins trei puncte importante: „a)relevarea desăvârşită a învăţăturii despre fiinţa şi voia lui Dumnezeu şi a operei de mântuire; b)refacerea legăturii dintre om şi Dumnezeu prin jertfa Sa supremă de pe cruce; şi c)biruinţa asupra puterilor răului şi călăuzirea omului spre ţinta sa finală,comuniunea de viaţă veşnică cu Dumnezeu în împărăţia cerurilor.”4Deci, cât timp a trăit în lume, Domnul nostru Iisus Hristos şi-a împlinit lucrarea mântuitoare pe trei căi:”1.Slujirea de Profet şi Învăţător al adevărului; 2.Slujirea de Împărat şi Stăpân atotputernic asupra lumii; 3.Slujirea de Arhiereu sau Mare Preot,Care S-a jertfit pe altarul crucii pentru mântuirea şi fericirea oamenilor.”5 Rostul întrupării Sale e mântuirea:”Duhul Domnului peste Mine pentru că M-a uns Să binevestesc săracilor, M-a trimis Să vindec pe cei zdrobiţi la inimă,Să propovăduiesc robilor iertare şi orbilor vedere. Să slobozesc pe cei apăsaţi.”(Lc.4,18). Prin Liturghie, Domnul a ales calea slujirii Sale necontenite, a prezenţei Sale în lume. „Preotul săvârşeşte Liturghia, dar nu singur şi nu cu de la sine putere, el fiind pe de o parte organul şi alesul văzut, care săvârşeşte Liturghia în chip văzut, reprezentând pe Arhiereul Cel nevăzut Care e Domnul Hristos, iar
1

Stăniloaie,Pr.Prof.Dr.Dumitru,”Teologia Dogmatică Ortodoxă”,volumul 2,Editura Institului Biblic Şi De Misiune Al Bisericii Ortodoxe Române(EIBMBOR),Bucuresti;1997,p.75 2 Ibidem 3 Ibidem 4 Stamate,Pr.Prof.Lect.Univ.Marin,”Iisus Hristos Mântuitorul lumii,după Epistolele pauline”,cap.”Opera de mântuire a lui Iisus Hristos”,Ed.Episcopiei Dunarii De Jos,Galaţi,2000,p.86 5 Felea,V.Ilarion,”Duhul Adevarului”,cap.”Mielul lui Dumnezeu”,Ed.Arhiepiscopiei Ortodoze a Alba Iuliei,Arad,1942,pp.31-32

3

El murind în locul nostru. în cer şi pe pământ. Va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura.109.”(Isaia 53.Ilarion.p.cit. Sluga Mea.”7 II.Op.”6 Prin Sfânta Liturghie. după rânduiala lui Melchisedec.5. Prin suferinţele Lui. Ca Învăţător şi Profet El ne-a lăsat învăţătura Sa.”(Ps.88 4 . ca Miel şi Arhiereu S-a adus jertfă de izbăvire pentru oameni pe altarul crucii. „Ca Învăţător şi Profet a descoperit omenirii învăţătura despre taina mântuirii.Evr. Evanghelia iubirii de Dumnezeu şi a iubirii de oameni. Iisus continuă mai ales misiunea Sa arhierească: „Tu esti preot în veac. Domnul nostru Iisus Hristos S a arătat biruitor asupra păcatului şi asupra morţii şi a întemeiat şi împărăţia lui Dumnezeu.6).pe de altă parte el e reprezentantul credincioşilor.4. cel care îndeamnă pe credincioşi la rugăciune şi se roagă lui Hristos. „Scăpat de chinurile sufletului Său.”Cuvântări liturgice”.1976. Va îndrepta pe mulţi şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa. Preacuratei Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor pentru credincioşi.cap.11). Dreptul..11”Hristos Arhiereul bunătăţilor viitoare”.iar ca Împărat şi-a arătat puterea Sa de Domn al vieţii şi al morţii şi Stăpân al împărăţiei lui Dumnezeu.Oradea.V.+Episcopul Oradei. Ca Împărat.45 7 Felea.p.Ediţia a II a.CHEMAREA PROFETICĂ 6 Vasile.

vol.2004.Dr.cap. Hristos anunţă Împărăţia lui Dumnezeu pe cale să înceapă şi să se dezvolte în măsura în care oamenii cred în el şi intră şi înaintează în comuniune cu El.Pr. oriunde s-ar afla.Dr.219 9 Gordon.”11 „Învăţătura Sa nu e una teoretică. confirmând toate şi prin viaţa Lui.Prof.16 10 Stăniloaie. dogmatic al creştinismului. în consecinţă.23.”teologia Dogmatică”.p.B.Prof.”(In.Chemarea profetică a Mântuitorului este activitatea Lui de învăţător şi descoperitor al adevărului religios absolut despre Dumnezeu.80 11 Gordon.823 5 . să aibă neapărat un învăţător religios. tot aşa şi învăţătorul trebuie să arate că este învăţător şi când grăieşte şi când tace şi când stă la masă şi când face orice altceva. trebuie să vadă că se deosebeşte de animale. ca precum am făcut Eu să faceţi şi voi.Prof. al normelor morale. că unul e Învăţătorul vostru: Hristos.Dumitru.p. a V a. Voi însă să nu vă numiţi rabi.Renaşterea.Pr.cit. într-un cuvânt din toate!”13 „Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi.13).17 12 Ibidem.op.1994.Ioan.Dumitru.Arhid.”Mântuitorul Iisus Hristos-Catehetul Suprem”.p.”Introducere în Catehetica Ortodoxă”.Isidor şi Zăgrean. un fel de”artă pentru artă”ci una care se întruchipează într-un model desăvârşit.Ed.Pr.op. El era numit în mod obişnuit ”Învăţătorul” ( Rabi ) apelativ pe care Însuşi la 8 Todoran..Pr.”12 Sfântul Ioan Gură de Aur vede această identificare pentru cei ce sunt chemaţi să-şi asume misiunea învăţătorească astfel: „Şi după cum omul.S.Prof.Vasile.Dr.P.Ioan Gură de Aur. iar noi toţi suntem fraţi.trad.6-8). şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.Prof. „Spre deosebire de păgânism.Pr. asumate de Mântuitorul (împreuna cu cea arhierească şi conducătoare) este evidenţiata mai pregnant de către evanghelişti în raport cu celelalte două.”(Mt. trebuie să se vadă că e învăţător şi din mers şi din privire şi din ţinută..Bucureşti. una dintre cele trei slujiri.Bucureşti.egale în importanţa lor mântuitoare.Ed..p.p. ca pildă supremă de viaţă desăvârşită: „Eu sunt lumina lumii.Dumitru Fecioru.”9 „Prezentându-se pe Sine ca Dumnezeu devenit om şi ca om care e în acelaşi timp în maximă apropiere de Dumnezeu.cit.20 13 Sf. înfăţişându-ni-se o identificare deplină între ceea ce a învăţat şi viaţa Sa.Dr.”Omilii la Matei”.23.8 „Slujirea învăţătorească.”10 Calitatea de învăţător era ceruta în mod firesc de caracterul doctrinar. Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla întru întuneric.Cluj-Napoca.2004.EIBMBOR.ed. 8. creştinismul e o religie învăţătură şi trebuia. ci va avea lumina vieţii…Căci pildă am dat vouă.p. în sinagogi.Sofia.Pr.

p. Aici se subliniază lucrarea de Învăţător a Domnului nostru Hristos. Profetul tuturor profeţilor şi Învăţătorul tuturor învăţătorilor.op.Ioan Hristostomul.37).15 El e Învăţătorul şi Proorocul culminant prin Însăşi Persoana Lui.597 Stamate. aşa cum e el realizat în Hristos şi cum trebuie să ajungă şi ceilalţi.cit. în faţa lui Ponţiu Pillat. El a rămas Profetul adevărului şi Învăţătorul lumii.”(Mt. „În afară de realizarea împăcării omului cu Dumnezeu.29).p.cit.Pr. pentru că-l comunică direct Cel ce e Dumnezeu Însuşi şi omul deplin realizat. venirea Fiului lui Dumnezeu în lume a avut ca scop şi descoperirea. „Învăţătura Lui e revelaţia culminantă despre Dumnezeu şi despre om.”Comentariu la epistola I către Timotei”. cultică liturgică.18.75 6 . prin jertfa Sa răscumpărătoare şi expiatoare de pe cruce..spune Sf.Marin. El e suprema proorocie împlinită.13 se spune: „Cel ce.confirmat.Pr.p.”17 El e revelaţia culminantă şi proorocia culminantă. zicând: Proroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a 14 15 Sf. ci şi Dumnezeu şi ca atare are în El şi iradiază din El nu numai învăţătura adevărata despre Dumnezeu.LXII.Univ.op.P.Pr. ci şi-a continuat o doctrină. o teologie.ÎNVĂŢĂTURA PROFETULUI HRISTOS.”16 1.G. pe care Proorocii Vechiului Testament le-au propovăduit doar ca pe o „umbră”..Prof. „Multe altele a mărturisit Hristos atunci înaintea lui Pillat”14. în toată măreţia lor.cit.DrDumitru. Prin învăţătura Sa El devine Mesager al noii porunci: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. ci şi despre omul adevărat. a adevărurilor despre Dumnezeu. iar nu cum îi învăţa cărturarii lor. în El se încheie toată revelaţia şi proorocia.79 17 Ibidem 18 Ibidem 19 Gordon.34) În epistolele Pauline la I Timotei 6. întrucât El însuşi e ca persoană această revelaţie.Lect.”18 „Creştinismul nu s-a mărginit la dimensiunea..În Evanghelie se spune: „Eu spre aceasta am venit în lume ca să dau mărturie pentru adevăr”(In.p.Vasile.19 „Uimit de învăţăturilor pe care le asculta şi de faptele minunate pe care le vedea. pentru că El cuprinde tot conţinutul despre Dumnezeu şi despre om.13. poporul numeşte pe Mântuitorul Profet şi Învăţător: „Şi frică ia cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu.op.88 16 Stăniloaie. accesibil acestuia în viaţa pământească. pe baza învăţăturilor doctrinare propovăduite de cel mai mare Învăţător: „Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere multă.7. precum Eu V-am iubit pe voi…”(In.. pentru că nu e numai om. a mărturisit mărturisirea cea bună” .Prof.Ioan Hristostomul.

venind Duhul Sfânt peste voi. om.15). în principal. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie. a fost miluit „căci neştiind. „Ca Profet al Adevărului. nu numai o lucrare de propovăduire a Evangheliei.”20 În esenţă.”(Mc.”(I Timotei1.op.p. a.Constantin.1983. Iisus Hristos a făcut proorocii de o însemnătate unică şi universală: 1.Ap.1. viaţa viitoare etc.6. dar. ci şi lucrarea sau slujirea învăţătorească a lui Hristos Însăşi „Comoara”(I Tim. „Propovăduirea Domnului”(Evr.V.77 22 Stăniloaie. învăţătura evanghelică descoperită de Iisus Hristos ca Învăţător-Profet.16).”mântuitorul Iisus Hristos.cit.78 7 .cit. Sf..1.în Ortodoxia. trei mari teme sunt continuate în slujirea Sa didactică: Dumnezeu.Pr.Ilarion.8). Astfel de sintagme pun în lumină nu numai conţinutul învăţăturii creştine.”21 Învăţătura Sa era mai întâi de toate persoana Sa. şi 3.11) de către Însuşi Mântuitorul.1).Pavel ne vorbeşte în Epistolele sale despre „Evanghelia lui Hristos”(Rm.3) şi chiar „de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos”(I Tim.cercetat pe poporul Său. este. „Învăţătura lui Dumnezeu”(I Tim. ca ţintă finală şi desăvârşită a omenirii.6.p.16).1. lume.Ap.Prof.20) încredinţată de Sf. „Învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos”(Tit 2. vizează realităţile veşnice: Dumnezeu. ultimele două fiind abordate permanent în perspectiva veşniciei.10).Pavel arată condiţiile în care i-a fost încredinţată „Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu”(I Timotei 1.6.7.Dr. în primul rând. în virtutea minunii de pe drumul Damascului când. care dintr-un punct de vedere e mai bună decât cel ce o dă.Dumitru.p. marea temă a predicii şi catehezei Sale o constituie vestirea împărăţiei lui Dumnezeu: „Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. a lucrat în necredinţă. suflet..Dr. la ucenici şi urmaşii Săi.34 21 Felea.Ap.Proorocii cu privire la Sine Însuşi şi la Apostoli. dar din alt punct de vedere nu redă misterul fiinţei umane şi ţinta ultimă reală la care a ajuns ea 20 Galeriu.”22 „El nu dă o învăţătură imaginată de minte..”(FA 1.13) drept criterii ale adevărurilor creştine. şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toata Iudeea şi Samaria şi până la marginea pământului.Prof. Astfel în Epistola I către Timotei. ci şi de pregătire a Sfinţilor Apostoli spre a propovădui în întreaga lume pe Hristos şi dumnezeiasca Sa învăţătură: „Ci veţi lua putere.Pavel lui Timotei ca s-o păzească. Sf. „Conţinutul învăţăturilor Sale. „În învăţătura pe care o dă El se tălmăceşte pe Sine Însuşi.nr.Proorocii cu privire la sfârşitul lumii şi la judecata din urmă. Ca Învăţător-Profet.13). Tema învăţăturii Sale şi proorocii.Învăţătorul nostru Suprem.op.”(Lc. 2.Proorocii cu privire la soarta Ierusalimului şi a poporului iudeu.2.Pr. nemurire. din prigonitor al credinţei creştine. Mântuitorul a desfăşurat în perioada activităţii sale pământeşti.

durabil. folosite şi de pedagogia ulterioară chiar şi cea modernă.”(Mt.p. 3. despre sfinţire şi nemurire. „El nu S-a mărginit la un anume loc. Locul activităţii catehetice a Mântuitorului nostru Iisus Hristos era peste tot unde ascultătorii dovedeau receptivitate. Metodele catehizării Sale sunt cele mai eficiente. într-un fel cu Nicodim cel erudit. în ea cuprinzându-se fericirile.Psihologic-într-un fel vorbind cu cei simpli.”24 „Învăţătura Mântuitorului e Evanghelia împărtăşită lui Dumnezeu. contrastul. dar cuvintele Mele nu!”(Mc.79 25 Felea.p.Vasile.cit. Galileia şi Samaria. 2. cei ce cred în El nu se străduiesc fără rezultat.„Cerul şi pământul vor trece. Locul activităţii catehetice a Mântuitorului. El ne a lăsat cea mai înaltă religie şi cea mai curată morală.76 26 Ibidem 27 Gordon.Natural-învăţa mai întâi lucruri uşoare de reţinut şi esenţiale. despre virtuţile creştine şi tainele sfinte. virtuţile.. pe mare şi pe uscat.Temeinic.14.”(Lc. în pieţele publice.”27 La începutul misiunii Sale audienţa era restrânsă (12 Apostoli) dar în scurtă vreme „mulţimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu. despre Biserică şi har. aşadar în orice loc unde era ascultat. pe munte şi la şes. tainele vieţii sfinte şi nemuritoare.. în sinagogi. ci pot deveni şi ei blânzi şi smeriţi şi prin aceasta dobândesc odihna de patimile care-i chinuiesc şi-i frământă fără rost. lume şi om.Ilarion. 5.18 8 . sub cerul liber. în pustie. 5. Metodele sunt: „1.în El şi poate ajunge oricine se uneşte cu El. autoritar cu Petru. învăţa în case. străbătând Iudeea.V.29).”25 „De la El avem descoperită cunoştinţa despre Dumnezeu.1) c.Dr. despre viaţă şi moarte. care poate deveni şi starea reală a tuturor celor ce cred în El.”23 El arată pe om în starea desăvârşită de după Înviere. despre îngeri şi oameni. ci.”26 b. 4. religia adevărată şi morala mântuirii. pe care le aplică şi azi.Activ şi practic-vorbeşte plugarilor 23 24 Ibidem Ibidem.Pr.13.op. individualizările. despre păcat şi mântuire.31).cit.op. Metode şi moduri ale catehizării. „De fapt numai primind puterea de la Persoana lui Hristos. plin de tandreţe cu Zaheu vameşul. „Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi avea odihna sufletelor voastre.Intuitiv-prin rostirea parabolelor prin mijloace intuitive ca acţiunile.p. despre judecata din urmă şi viaţa veşnică şi multele altele. învăţăturile despre Dumnezeu şi lume.Prof.

spre deosebire de sensul de prooroc din Vechiul Testament. El nu este învăţător ca oricare alt om. El fiind plinirea Revelaţiei. mai poate trece.pp. care sunt şi cele ale Tatălui şi face totul cu propria putere dumnezeiască.p.p. ceilalţi profeţi vestesc şi învaţă în măsura luminii şi puterii date lor de Dumnezeu..”32 „Cheia”.”29 Suprema metodă folosită de Mântuitorul este de fapt cea a iubirii depline.op.”33 „În comparaţie cu ceilalţi profeţi.Pr. oferind nu o paradigmă catehetică umană. Dumnezeu fiind.Educativ-nu doreşte doar informarea ci şi formarea sufletului.. în multe rânduri şi în multe chipuri.Arhim. unde această calitate e legată accidental de o persoană sau alta.”(Filipeni 2.op.”31 „El e Pedagogul prin excelenţă.19 30 Stăniloaie. a vorbit părinţilor noştri prin prooroci. 6.8). în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul pe care L-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut şi 28 29 Ibidem.”34 „Ceilalţi profeţi vestesc ceea ce ei au primit.Pr. întrucât El e unic şi învăţătura Lui este.Prof. Iisus Hristos este Învăţătorul şi Proorocul Suprem prin Însăşi Persoana Sa.Ioan.Pr.cit.Dr.pp.despre semănător. paradigmă a tuturor pedagogiilor autentice.Dumitru. Hristos. ci una divino-umană.Dr.18 Ibidem.”28 Se disting trei moduri ale catehizării: individual ( Nicodim ). „În acelaşi timp El depăşeşte pe orice alt proroc dinainte de El.Vasile. însă.Dr.Isidor şi Zăgrean. peste care nu se.p..”35 „Între proorocii Vechiului Testament şi mai ales între Moise şi Hristos este o trăsătură comună numai în sensul comunicării Revelaţiei divine: „După ce Dumnezeu odinioară.PROFETUL HRISTOS ŞI PROFEŢII VECHIULUI TESTAMENT. impactul suprafiresc al pedagogiei Sale se datorează în primul rând puterii Sale dumnezeieşti.Prof. jertfelnice: „S-a smerit pe Sine ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte pe cruce.p.. pe când Hristos se vesteşte pe Sine.”30 „Calitatea Sa de prooroc ţine de Persoana Sa.cit.19-20 34 Todoran. le vesteşte pe ale Sale. colectiv ( în faţa mulţimilor ) şi monitorial ( când trimite pe ucenici la propovăduire ). de asemenea.219 35 Ibidem 9 . Mântuitorul este Profetul profeţilor. unică. 32 Gordon.Pr.cit.Prof.op. pescarilor despre pescuitul minunat etc.Prof.78 31 Ibidem. chiar atunci când îl vestesc pe Hristos. 2. înscriindu-se pe un alt plan.16-17 33 Ibidem.

11-12.p. fiind „Lumină” în Persoană. Preot şi Arhiereu.Ap..89 40 Ibidem 41 Bogdaproste.36 „Iisus Hristos este Proorocul şi Învăţătorul prin excelenţă. În epistola către Evrei. fiindcă prin Însăşi Persoana Sa izvorăşte învăţătura desăvârşită a existenţei.”41 3.Gheorghe. iar iubirea la smerenie.1093 42 Gordon. spre deosebire de Moise. or.Pavel la (Evr. De aceea Mântuitorul s-a adresat 36 37 Stamate.EIBMBOR. îngeri.1.”42 Deci se confirmă faptul că nu raţiunea ci dragostea.op. fără smerenie şi dragoste.Univ. în detrimentul evident al sentimentelor omeneşti.1971.5-6)39.Prof.Fiul este mai mare decât sluga(Evr. tema principală este cea a comparaţiei dintre cele două testamente.Pr.25).890 38 Ibidem 39 Stamate. am observa fără greutate că filosofii erau promotori ai raţiunii.3. „Moise vorbea israieliţilor „pe pământ”.Lect.1986.1-2). fiind desăvârşită ca şi Autorul ei.p. în care Mântuitorul ne este prezentat ca Mijlocitor suprem.Prof. exceptând ataşamentul câtorva ucenici fanatici.veacurile.”37 „El este „Învăţătorul” şi „învăţătura” în Persoană.11.cit.”38 Astfel că învăţătura Mântuitorului este superioară învăţăturii inspirate a Vechiului Testament.Pr.p.”Iisus Hristos Mântuitorul lumii”. Moise nu fac altceva decât sa deschidă drumul luminos până la slujirea arhierească a Domnului nostru Iisus Hristos. Dacă am face o analiză între pedagogia Mântuitorului şi a filosofilor mari ai antichităţii. adică poporul lui Dumnezeu. dar nu s-a priceput deloc să câştige sufletele contemporanilor pentru ai trata de sus.cit.. considerate în raport cu mijlocitorii lor şi se arată superioritatea lui Hristos faţă de Moise. „Superioritatea lui Hristos faţă de Moise este demonstrată prin două argumente: a.Dumitru. Raţiunea duce la mândrie.p.Lect.1-4). Dumnezeu născut din Dumnezeu.21 10 .88 Radu. smereşte. El a zidit casa.în Îndrumări Misionare. socotit îndeobşte cel mai mare filosof antic. „Bunăoară Socrate (470-399).”(Evr.Univ.3.Marin.p.PROFETUL HRISTOS ŞI FILOSOFII ŞI PEDAGOGII LAICI.. fapt pentru care i-a atras în final dezaprobarea generală.constructorul este mai mare decât casa(Evr.Dr.Pr.”40 „Aceste comparaţii cu ceilalţi mijlocitori-profeţi.Bucureşti.op.cit. spune Sf.nr. pentru că El a venit să plinească legea şi profeţii.Vasile. excela în exerciţii raţionale în silogisme şi fineţuri dialectice.Pr.XXX. Hristos vorbeşte credincioşilor Săi „din ceruri”. fiind mai presus decât Moise.”Hristologia după Epistola către Evrei”.op. Hristos este Constructorul. b.în revista „Glasul Bisericii”.Marin.

Dar Iisus tăcea.”46 Această afirmaţie a fost făcută în plină epocă creştină.”Retorica şi nonretorica”. mai mult deci şi mai bine.SLUJIREA ARHIEREASCĂ 43 44 Ibidem Ibidem.”Scrieri despre educaţie şi învăţământ”.cit. pedagogii care au cunoscut Evanghelia nu mai pot face abstracţie acum de cel mai preţios izvor al celei mai înalte şi eficiente pedagogii. spre valorile perene ale catehezei creştine... „De aceea Mântuitorul ne-a învăţat şi ne-a dat pildă că apelul la partea emotivă a sufletului omenesc e pârghia cea mai puternică a oricărui învăţământ.Vasile.Bucureşti. Johannes Pestalozzi(1746-1827) şi care a avut ataşament faţă de Evanghelie: „O mare piedică în cunoaşterea adevărului. n-a putut avea Modelul Suprem.Pr.p. nu ideile conduc lumea ci sentimentele. făcând abstracţie de anumiţi termeni mai puţin compatibili teologic..9). „După 1989. profesorul de filozofie şi pedagogie de la Universitatea din Iaşi.R.1992 46 Florescu.p. ca de altfel şi câtorva Sfinţi Părinţi mai cunoscuţi.1973 47 Gordon. pedagogii laici creştini au ieşit din catacombe şi au scris nestingheriţi. învăţătorule. spune Pestalozzi.Academiei.Vasile. Taci!”45 Tăcerea dacă ne amintim.Bucureşti.Ed.”48 „Aşadar. Constantin Cucoş. acordându-I Mântuitorului lucul pe care l-a avut dintotdeauna în pedagogia românească autentică.Ed.19.22 45 Muster. căci doar astfel putea stârni admiraţie de la ascultători şi a-i duce la săvârşirea faptelor bune. „Hristos a fost un vorbitor cu totul peste nivel. o cunoaştere reală a lucrurilor…când pasărea cântă…când viermele se târăşte pe o frunză atunci tu. de care nu se leagă. era de fapt o metodă folosită şi de Mântuitorul în anumite împrejurări: „Şi din nou a intrat în pretoriu şi i-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu?. prezentarea făcută Învăţătorului Suprem de către acest tânăr profesor neteolog.22 11 .. e o dovadă exemplară a reîntoarcerii pedagogiei laice. fiind scuzabil.S.Academiei. de fapt. curmă lecţia de vorbire.”49 III. însă. iar pentru cel ce cumpăneşte bine realizarea e limpede că.sufletului. de pedagogii laici creştini.22 48 Ibidem 49 Ibidem. chiar în traducere.. este ştiinţa de vorbire. evident bune sau rele.”(In.p.”44 Astfel putem spune de cel care a fost numit ca „cel mai mare pedagog modern”.op.Dumitru. deoarece pasărea şi viermele învaţă pe copil. impresionează chiar şi pe cel mai adânc adversar al creştinismului.Dr.R.Prof.”47 „Între aceştia s-a remarcat în ultima vreme în mod aparte.”43 „Însă dacă Socrate. iar parabolele Sale.

90-91 53 Todoran. „Toate acestea exprimă ideea fundamentală a mântuirii obiective şi anume aceea că Hristos a fost nu numai Arhiereul care a săvârşit jertfa.Dr. a suferit împreună cu noi în slăbiciunile noastre şi a fost ispitit întru toate după asemănarea noastră. de la Întrupare până la moarte. „Aprofundând mai mult 50 51 Andrutsos.Dumitru Stăniloaie.Pr.”52 Preţul răscumpărării a fost scumpul sânge al lui Hristos „ca al unui miel nevinovat şi neprihănit. jertfa de pe cruce. afară de păcat. Conform Evrei 4.Dr.6).Prof. p.”(I Petru 1.11.Lect.4. trad. unde El a fost şi Arhiereul jertfitor şi jertfa sau victima şi primitorul jertfei.Pr.9..”(Evr. Scopul şi urmarea acestei răscumpărări este chemarea celor răscumpăraţi la „făgăduinţa vieţii veşnice.Ioan.220 54 Stăniloaie. op.” Mântuitorul şi-a exercitat slujirea arhierească prin jertfa Sa.90 52 Ibidem.1930.Prof. pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. „S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru noi toţi .212 Stamate. op. răscumpărarea este echivalentă cu iertarea păcatelor. se găseşte jertfa de răscumpărare a omului din robia păcatelor şi a morţii şi de împăcare a omului cu Dumnezeu.”(I Tim.27).Isidor şi Zăgrean. „De aici se vede cu claritate că în centrul lucrării mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat.51 „Oferirea Sa ca preţ de răscumpărare este partea integrantă a slujirii preoţeşti a Mântuitorului adusă spre folosul oamenilor.”(I Cor. celelalte două demnităţi fiind mai mult mijloace spre „scopul răscumpărării”.cit. Pr.Prof. iar locul central în această desfăşurare îl ocupă Jertfirea de Sine a Mântuitorului.19).”54 De asemenea se mai scoate în evidenţă caracterul temporal.p.Dumitru. ci şi jertfa însăşi: „El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna.Pavel descrie întreaga activitate a Mântuitorului desfăşurată cronologic de la Întrupare şi până în veac. p.Prof.5. „Prin sângele Lui ne vom izbăvi”(Rom.7.50 Această slujire cuprinde toate suferinţele îndurate de Mântuitorul..15).Hristu.Dr.”(Evr.2.7). „2De câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar. moartea Domnului vestiţi până când va veni.2). “Dogmatica”.p.Sibiu. Sf. Sibiu.de Pr.9).25).Marin. aducându-Se jertfă pe Sine Însuşi. Există în ea o strânsă legătură între titlul de Arhiereu al Mântuitorului şi întreaga doctrină hristologică. cu izbăvirea de toată fărădelegea.Pr. „Iisus Hristos sau restaurarea omului”.”53 „În Epistola către Evrei.193 12 .”(I Cor. „Care S-a dat pentru păcatele noastre”(Rom.cit. S-a întrupat şi S-a jertfit pentru noi. ca Dumnezeu.p.14-16 Iisus Hristos este „marele Arhiereu care a străbătut cerurile.Arhim. „Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi toţi”(Efes.”Centrul întreitei slujiri a Mântuitorului este lucrarea Sa arhierească prin care a împăcat pe om cu Dumnezeu. Pavel în epistolele sale pune în evidenţă jertfa Mântuitorului prin expresii ca: „Paştele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. 1943.26).5.Univ. limitat al sacerdoţiului aronitic şi superioritatea arhieriei lui Hristos.5.

ci sămânţa lui Avraam a luat”(Evr. XXXVIII. dator era întru toate să se asemene fraţilor.Gheorghe.Univ. a firii omeneşti cu firea dumnezeiască. „Interpretând aceste cuvinte. Apostolul arată că Mântuitorul.” Ca să devină Arhiereu.6).93 58 Bogdaproste.”(Evr. a exercitat în sensul cel mai propriu misiunea arhierească.. „Acţiunea lucrării dintre oameni este strâns legată de cea a aşezării în funcţia slujirii pentru oameni. după epistola către Evrei în revista „Glasul Bisericii”.latura slujirii arhiereşti a lui Iisus Hristos.7). p. în misiunea Sa de Mijlocitor între Dumnezeu şi om. pentru curăţirea păcatelor poporului.p. Teodoret al Cirului spune: „Arhiereul nostru ştie neputinţa firii noastre.109 13 .92-93 Stamatoiu.1979.Marin. „Luat dintre oameni înseamnă „a fi ales”.Marele Arhiereu”. posedând în consecinţă întreaga natură umană şi putând să aibă deplină înţelegere pentru neputinţele lor.”57 „ Pentru a fi reprezentantul religios al oamenilor. în consecinţă.Univ.”56 Raportând aceste calităţi la Iisus Hristos care a luat natură umană pentru a deveni Mijlocitor al creştinilor către Dumnezeu. „Iisus Hristos. op. afară de păcat. p.Dionisie. Mântuitorul a luat trup omenesc cu toate afectele lui. deci Mijlocitor pentru semenii Săi. spre cele ce sunt către Dumnezeu.. împăcându-o cu Dumnezeu.Lect. În acest sens scrie şi Ap.ÎNSUŞIRILE ŞI CALITĂŢILE ARHIEREULUI HRISTOS „Prima însuşire sau condiţie a unui arhiereu este aceea de a fi luat dintre oameni.15).”55 La Evrei 5.Ap. ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu. întreaga natură umană.Pr.1-2.nr. trebuia să fie Dumnezeu şi Om: trebuia să fie Dumnezeu cu faţă de om omului ( faţă de om ) şi om cu putere 55 56 Stamate.5. numai de păcat rămânând neîmpărtăşit.2. era necesar ca şi Hristos-Arhiereul să fie om adevărat.”58 Prin urmare temeiul eficienţei absolute a slujirii arhiereşti a Mântuitorului este unirea desăvârşită în Persoana Sa. aducând jertfă şi rugăciune. 1.op. Pr.cit. să aparţină speţei umane. „a fi osebit” dintre aceştia. „ Pentru a se putea jertfi şi răscumpăra omenirea.Pr.17: „Pentru aceea. a realizat cu adevărat împăcarea dintre omenire şi Dumnezeu.78 57 Stamate.afară de păcat: „nu firea îngerilor. op. la Evrei 2. p.1 Sf. să fie supus ispitelor ca şi noi.Pavel se referă la momentul consacrării Fiului lui Dumnezeu ca Arhiereu la actul Întrupării Sale.4.Lect. de a mijloci pentru ei la Dumnezeu.Marin.cit..cit. se observă că El le îndeplineşte cu prisosinţă. „ispitit întru toate după asemănarea noastră.”(Evr. să posede. jertfa cea mai grea şi rugându-se ca nimeni altul.

pentru această demnitate. că precum El a fost Dumnezeu.4. Unul este Dumnezeu.”61 „Numai om simplu n-ar fi putut fi Mijlocitor fiindcă trebuia să stea de vorbă şi cu Dumnezeu. deoarece El a fost Mijlocitor a două naturi ( firi ).Sibiu.5. „în stare să sufere cu noi”(Evr. se accentuează voinţa Fiului de a se 59 60 Stăniloaie.95 62 Ibidem 14 . calităţile care trebuiau să împodobească persoana arhiereului erau împreună-pătimirea şi chemarea. astfel a fost şi Om.”62 „Căci.”60 „Mijlocitorul trebuie să poată comunica cu amândouă părţile. fără de răutate.Dumitru.4). Această chemare a primit-o şi Aaron. după cum spune Apostolul. „Iisus Hristos sau restaurarea omului”. „După Sf.15).10. De regulă.Pr. este prima calitate a Mântuitorului. fără de pată.4.2. Chemarea. „Arhiereul mântuirii noastre”(Evr.2. descendent din Aaron. mântuirea adusă la timpul său. n-ar fi putut fi Mijlocitor. fiindcă nu l-ar fi primit oamenii pentru care mijlocea. iar dacă era numai Dumnezeu.Dr.26). Acestei chemări S-a supus şi Mântuitorul.5-6). În Legea Veche. osebit de cei păcătoşi”(Evr. p.347 Ibidem. pentru că este vorba de relaţii între om şi Dumnezeu. Împreună-pătimirea cu slăbiciunile comune.Ap. „Arhiereu mare”(Evr. „milostiv şi credincios”(Evr. toţi arhiereii erau aleşi din familia lui Aaron.7. punte de legătură între cer şi pământ.Prof.Marin. „Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta. El Însuşi având experienţa lor: „îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi”(Evr.26-27). Arhiereul fiind Mijlocitor între oameni şi Dumnezeu. în linie directă.cit.1943. nu poate veni decât de la Dumnezeu. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi.195 61 Stamate. aflându-se şi în tabăra lui Dumnezeu care trebuia împăcat şi a oamenilor care cerşesc împăcarea.3. „Iată vin ca să fac voia Ta. El nu mai are nevoie să aducă jertfă zilnică întâi pentru păcatele Sale. o chemare. p.Lect.9).”59 Dacă demnitatea de Învăţător şi Împărat a lui Iisus Hristos îşi are izvorul în calitatea lui de Dumnezeu.”( Evr.dumnezeiască ( lui Dumnezeu ). după cum şi Aaron. în consecinţă. apoi pentru ale poporului. Dumnezeule.”(I Tim.Univ.14). ceilalţi ca preoţi.Pavel.17). apoi de necesitatea de a se găsi alături de aceste două naturi. cel dintâi. este necesar ce El să aibă. s-a învrednicit şi el.”(Evr. demnitatea lui de Arhiereu prin excelenţă o are prin calitatea de cel mai bun Mijlocitor între Dumnezeu şi om. întrunind în Persoana Lui ontologic şi pe unul şi pe altul.1) „Sfânt fără răutate şi fără pată”(Evr..5. Iisus Hristos este Arhiereu „sfânt. pentru că numai aceasta familie a fost chemată la cinstea preoţiei de către Dumnezeu. urma în treapta de arhiereu. a doua calitate. Unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: Omul Iisus Hristos. ci dacă este chemat de Dumnezeu.7. op.Pr. p.2).

Pr.”(Evr. nu fiu adoptiv ci Fiu după fire.”68 2. Moise n-a vorbit nimic”.13. Deşi nu era din neamul acesta ci din cel al lui Iuda: „Ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda. Pr. la Hristos preoţia va fi după rânduiala lui Melchisedec.”64 „Nu este vorba de o simplă substituire de persoane.Luct. ci din cea a lui Iuda.p.774 66 Ibidem 67 Stamate.7. p. nici din seminţia lui Levi. „Iisus Hristos. ieri şi azi în veci.109.Pavel.6. care nu fusese rânduită pentru slujirea preoţească.Marin. născut din Tatăl.IISUS HRISTOS ARHIEREU ÎN VEAC În Sfânta Scriptură Iisus Hristos este numit adeseori „Mare Preot” sau „Arhiereu”. „Pâinea vieţii” etc. op.67 „Acest text reliefează faptul că domnul a fost rânduit de către Dumnezeu Însuşi ca Arhiereu şi a fost învestit cu o arhierie cu mult mai presus decât cea a lui Aaron. „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”(Ps.Ap. înseamnă. Sf.cit. fără început şi fără sfârşit.V.21). Deci Mântuitorul nu mai repetă moartea Sa pe cruce. op. implicit. de o fiinţă cu El.96 65 Mihoc. „Păstor”.” (Ps.21)63 „În acest mod prerogativa absolută a urmaşilor lui Aaron a fost revocată. preotul lui Dumnezeu şi regele lui Melchisedec.”65 „Dacă până atunci exista o preoţie după rânduiala lui Aaron.8). „Principala caracteristică a Arhieriei Sale este chemarea divină. iar preoţia Sa este întemeiată prin jurământ dumnezeiesc. că Hristos nu era nici din familia lui Aaron. adică preot veşnic.12)66 „Astfel. p. ci de schimbarea preoţiei însăşi.19-20) 63 64 Ibidem Ibidem. unde „a intrat pentru noi ca înaintemergător”(Evr.4). schimbarea Legii. arată că obârşia şi chemarea lui Dumnezeu Însuşi Îl numeşte pe Fiul Său. în temeiul vechilor profeţii mesianice. argumentând prin: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec.asist. iar despre seminţia acestora.Univ. este Acelaşi”(Evr..4.7.96 68 Ibidem 15 . la o eventuală obiecţie din partea evreilor.7.7. cu privire la preoţi. fără înaintaş şi fără urmaş..Evr. „Mijlocitor”. ceea ce înseamnă mult mai mult decât chemarea familiei lui Aaron: „Juratu-S-a Domnul şi nu se va căi: Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec.face Arhiereu şi de a se jertfi. „dincolo de catapeteasmă”.109..”(Evr. iar schimbarea preoţiei. calitatea de Arhiereu „rămâne în veac”(Evr. El este Arhiereu în veac. Mântuitorul Hristos n-a uzurpat calitatea de Arhiereu.cit.24).

la Cina cea de Taină. ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor şi apoi pentru ale poporului.70 a. cu puţin înainte de Patimi.Univ. şi a dobândit o veşnică răscumpărare”(Evr.1. a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc.10.Marin.Ap.27).1). legat de activitatea pământească şi unicitatea jertfei lui Hristos ( ieri ) . cu slava pe care am avut-o la Tine.”(Evr.Lect.10). 3.9.şezând „de-a dreapta tronului slavei în ceruri. mai înainte de a fi lumea. „Jertfa lui Hristos şi spiritualizarea noastră prin împătrăşirea de ea în Sf. Arhiereul Noului Legământ rămâne „Preot în veac”.8.Liturghie”. nr. op. spune El Însuşi.”(Evr. op.Marin. XXXIV.Pr.14. aducându-Se jertfă pe Sine Însuşi: „Căci printr-o singură jertfă adusă. prin jertfa trupului lui Hristos.cit. deoarece era muritor (Evr.23).Pr.Dumitru..10.Pavel prin termenii „o dată”(Evr. Sf.113 Ibidem 71 Stăniloaie.73 El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor.”(In. 2.. p.2) şi „…suntem sfinţiţi. „După ce a menţionat că jertfele din Vechiul Testament se repetau pentru că ele nu puteau desăvârşi pe cei pentru care se aduceau.Pavel arată că jertfa lui Hristos nu trebuie să fie repetată pentru că ea poate. „Mă duc să vă gătesc loc”(In. adică a doua Sa venire. „…cu Însuşi sângele Său.5) arată mărirea Sa continuă. păstrând pentru veşnicie demnitatea arhierească asumată prin întrupare.108 72 Ibidem 73 Stamate. Activitatea pământească şi unicitatea jertfei lui Hristos.Univ.cel viitor. prin valoarea ei nemăsurată să răscumpere deplin şi să ducă la desăvârşire prin unicitatea ei.Dr. Parusia ( în veci ) .17.”71 El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe. Părinte. preaslăveşte-Mă Tu. Eu astăzi Te-am născut”(Evr.”69 Noţiunea de arhiereu înglobează trei aspecte ale operei răscumpărătoare a Mântuitorului Hristos: 1.Pr.Prof.Ap. ambii având însemnătatea de „o singură dată” sau „o dată pentru totdeauna”.14)72 „Caracterul unic şi repetabil al lucrării arhiereşti a Mântuitorului este redat de Sf.10.cit.permanenţa şi durabilitatea operei Sale ( azi ) . căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna.2)şi „o dată pentru totdeauna” (Evr.2).113 16 .Lect.8. de o realizare mult inferioară celor ce trebuiau să fie răscumpăraţi şi desăvârşiţi. „Spre deosebire de arhiereul Vechiului Legământ căruia-i lipsea prerogativa veşniciei. „Acelaşi înţeles îl au 69 70 Stamate. p.”(Evr. o dată pentru totdeauna. 1983. adică slava pe care a avut-o din veci la Tatăl: „Şi acum. în revista Ortodoxia.7. p. privind perioada eshatologică. la Tine Însuţi. „Fiul Meu eşti Tu.5) ci şi ca ArhiereulMijlocitor în faţa lui Dumnezeu.1. întrucât ele era jertfe de animale.. Mântuitorul S-a înălţat la cer nu numai ca Împărat care are să-şi ia stăpânirea tronului Său.cel trecut.

XXXI. în revista Ortodoxia. „De aici urmează că precum faptul Întrupării şi al Învierii Sale are o eficienţă veşnică asupra noastră.1983. ceea ce nu ne-ar desăvârşi continuu. op. de jertfă neîncetată şi altar suprem şi nepieritor. o depăşire continuă de noi înşine.Univ.”78 b.109.Pr.74 Hristos nu repetă jertfa Sa.prin împărtăşirea de ea în Sf. ar exista ceva mai înalt decât starea de jertfă şi calitatea Lui de Arhiereu ar fi depăşită.”79 „Pavel arată concentrarea în Hristos a calităţii de Arhiereu permanent.114 76 Stăniloaie.”76 „Întruparea. pe temeiul Întrupării care se va înfăptui prin trimiterea Lui de către Tatăl: ”Juratu-S-a Domnul şi nu se va căi: Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec. dar noi ne desăvârşim întrucât nu însuşim şi noi o stare permanentă de jertfă.”(Evr.cit.”75 „Sf.Lect.10. în revista Ortodoxia.p.1. eficienţa permanentă a jertfei Sale ar avea un caracter juridic.12). prezentând pe Hristos ca cel ce celebrează în calitate de Arhiereu o Liturghie pe altarul situat în spaţiul cel mai sfânt şi mai dinăuntru al Cortului ceresc.”(Ps.109 77 Idem. nr.217 78 Ibidem 79 Stamate. ci şi pentru că perfecţiunea acestei jertfe nu admite repetare..4).p. nici altcineva.”77 „Deci. pentru că jertfa Lui este desăvârşită şi are eficienţă necesară.113-114 Ibidem. care nu este 74 75 Ibidem. a şezut în vecii vecilor.Dr. „Permanenţa Arhieriei lui Hristos este prezentă ca fiind asigurată Lui de Tatăl. Dacă jertfa Lui n-ar rămâne permanentă.în concepţia paulină şi expresiile „mia tisian” (Evr. Arhieria sau jertfa Sa şi Învierea Sa nu sunt nişte fapte ce aparţin numai trecutului. p. că jertfa Lui nu este desăvârşită.Marin. ci sunt stări de permanentă iradiere mântuitoare asupra noastră.114 17 . 1979.p.Pavel afirmă unicitatea jertfei lui Hristos pentru noi şi prin aceasta slujirea lui arhierească acum şi pururea: „Acesta…aducând o singură jertfă pentru păcate.Pr.14) din care reiese în mod evident că actul jertfei lui Hristos nu mai trebuie reînnoit sau repetat la nesfârşit şi fără efect real aşa precum era nevoie să o facă arhiereul mozaic.10.Prof. tot aşa are o astfel de eficienţă veşnică şi arhieria Sa. jertfa lui Hristos este în mod necesar unică. „Nici El Însuşi nu oferă alte jertfe.10. desigur. Permanenţa şi durabilitatea jertfei.Arhiereu în veac”. de-a dreapta lui Dumnezeu. suprema şi permanenta jertfă prin El Însuşi. „În acest caz. căci aceasta ar însemna că El sau un altul poate aduce o jertfă mai înaltă.Dumitru. şi o astfel de stare noi nu ne-o putem însuşi decât prin Hristos. „Jertfa lui Hristos şi spiritualizarea noastră.1. „Iisus Hristos. pentru noi. p. XXXV.12) şi „mia prosfora” (Evr. nu numai pentru că moartea victimei unice nu poate să aibă loc decât o singură dată.nr.Liturghie”.

adică în perioada actuală ( azi ).”(Evr. stând un Miel. El săvârşeşte o Liturghie neîncetată: „Lucrul de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri. pentru că jertfa Lui este desăvârşită şi deci. trimise în tot pământul.Dr. „sfinţirea”(Evr. ca şi noi să ne aducem jertfă Tatălui. la mijloc. credincioşi trebuie să se facă bine-plăcuţi Lui prin împărtăşirea permanentă de roadele multiple ale „jertfei de pe Golgota”. şi nu omul.1415). „Arhiereul şi Împăratul Hristos este pururi lucrător asupra noastră prin Duhul Lui cel Sfânt sau prin cele şapte lucrări.84 „Intrat în planul existenţei netrecătoare.Prof. p.1-2).22). ca să ne facem bine-plăcuţi Lui. Arhieria lui Hristos este unită cu permanenţa stării Lui de jertfă: „Şi am văzut.8.Lect. „curăţirea cugetului de faptele cele moarte”. mai bine zis prin nenumăratele lucrări ale Lui.10. şi nu omul.”80 Deoarece El intră doar o dată în acest interior. Mântuitorul concentrează în El calitatea de Arhiereu permanent şi nepieritor.109-110 82 Staniloaie.”82 „Prin Arhieria Sa în veac. „curăţirea inimilor” (Evr. „iertarea”. între tron şi cele patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor.5. în starea de jertfă. ca junghiat. care avea şapte coarne şi şapte ochi.”85 „Acum.18.10.6). între care Ap.14).14). „veşnica desăvârşire”(Evr. p.op.p.10.Marin. să fim asociaţi şi noi la jertfirea Lui. care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu.Pavel enumeră: „răscumpărarea”.116 85 Ibidem 18 .Dumitru. Hristos S-a înveşnicit acolo cu sângele Său preacurat. de jertfă neîncetată.”(Evr. pe care l-a înfipt Dumnezeu. Hristos voieşte ca prin ea sau prin jertfa Sa de pe cruce pe care o ţine permanent prezentă în faţa Tatălui. „Iisus Hristos Arhiereu in veac”. op.12.Pr. de altar suprem şi nepieritor.” (Evr.cit.cit.10.”83 Astfel.14)81 În mod deosebit..Univ.. Slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat. „Între prima şi a doua Sa venire. Arhiereul nostru permanent şade de-a dreapta Tatălui ca Împărat.219 83 Ibidem 84 Stamate. exercitând deodată slujirea 80 81 Ibidem Ibidem. datorită jertfei prin care S-a curăţit.făcut de mână. „Hristos-a intrat odată cu jertfa Sa în Sfânta Sfintelor din cer şi rămâne permanent în ea. de „slujitor Altarului şi Cortului celui Adevărat ( ceresc ) pe care l-a înfipt Dumnezeu. „răscumpărarea greşelilor de sub întâiul testament”(Evr.9.2).” (Apoc.Pr. starea Lui de jertfă exercitând de acolo din veac puterea de sfinţire a tuturor celor ce voiesc să se desăvârşească prin El: „Căci printr-o singură jertfă adusă. a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc.8. pentru a fi asociaţi la jertfa lui Hristos.

p.Pr. în revista Ortodoxia.Pavel în cuvintele: „Tot aşa şi Hristos.5).asist. 86 87 Ibidem Staniloaie.”89 c. în sensul că venirea a doua a Lui nu va avea ca scop ispăşirea păcatelor.cit.117 94 Mihoc.”(Evr.Pr.Pavel mai zice: „Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare despre care vorbeşte. p.2.Pr.arhierească şi de unitatea împărăţiei.după Epistola către Evrei”. nr.V.1983. ci doar enunţă hotărâtor şi clar că a doua oară Se va arăta „fără de păcat”.p.p.”86 „Slujirea arhierească a lui Hristos.2.93 Deci lumea se înţelege că a fost supusă lui Hristos nu îngerilor.2.347 88 Ibidem 89 Ibidem 90 Mihoc. în prezent. „Nimeni nu se poate îndoi de faptul că expresia „a doua oară” din acest verset nu s-ar referi la parusie.”87 „Această înfăţişare a Lui pentru noi înaintea lui Dumnezeu vădeşte actualitatea permanentă a jertfei Lui unice şi universale..199 19 .Dumitru.2.XXXV.după epistola către Evrei.Ap. lucrarea Sa actuală.”94 La sfârşitul veacurilor omenirea va avea nevoie încă o dată de Arhiereul Hristos. este precizat de Sf.Univ.”92 „Pentru a înţelege cele de mai sus Sf.SUPERIORITATEA LUCRĂRII ARHIEREŞTI A LUI IISUS HRISTOS..7).V.15.Lect.”90 „Sensul ei reiese în mod clar în această privinţă caracterizând îndeosebi opera Sa terestră şi „ist o diinekes”. Al treilea aspect al operei răscumpărătoare legat de Arhieria lui Hristos.ARHIEREUL HRISTOS ŞI ARHIEREUL MOZAIC. constă în mijlocirea Sa permanentă pentru în faţa lui Dumnezeu.191 93 Stamate. a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire.198 91 Ibidem 92 Ibidem. p.”(I Cor. 3.. aşa cum a fost cea dintâi. „Faptul este cu atât mai lămurit în această privinţă cu cât Pavel înfăţişează pe Mântuitorul aureolat sau „încununat cu slavă şi cu cinste”(Evr.7. după ce a fost adus o dată jertfă.Marin.9).Dr.Pr.”88 „Căci numai în baza acestei permanente actualităţi a jertfei Sale este Iisus Hristos Arhiereu în veci.asist. Cel ashatologic. op. Cel „încununat cu slavă şi cinste”(Evr. „aşteptând să-I fie supuse toate (deoarece „acum încă nu vedem că toate Iau fost supuse” (Evr. ca să ridice păcatele multora. „Iisus Hristos Arhiereul. „Iisus Hristos sau restaurarea omului”.Prof.8) la Parusie.2.cit.”91 „Apostolul nu precizează nimic în acest verset cu privire la lucrarea specifică Arhieriei lui Hristos la Parusie.51-52). adică „fără raport cu păcatul”.. op. Perioada eshatologică. „Iisus Hristos Arhiereul.

Arhiereii Vechiului Testament erau păcătoşi ca şi poporul. p. deci erau superiori celor de la care luau zeciuială.Marin.Evr. XXXV. Melchisedec le este. tip al lui Mesia ca rege şi preot. Şi Leviţii luau zeciuială de la popor. după aceea pe cele care sunt proprii numai Lui faţă de aceia.77I Stamate.Univ.Univ. odată pentru totdeauna. Plata zeciuielii este un act de supunere faţă de o autoritate majoră: regală.7). cu cât mai ales din neputinţa lor.Pr..asist.Dionisie.cit. şi totuşi ia zeciuială de la Patriarhul care va fi părintele poporului ales. dându-i zeciuială din prada de război.Pavel stăruie asupra lui Melchisedec. 1983. preotul-rege din Salem.97 97 Ibidem 98 Mihoc. p.”95 „Preotul şi levitul Legii Vechi.”96 „Datorită neputinţei acestei preoţii de a aduce mântuirea.80 20 .Pr.cit. în persoana căruia s-au concretizat toate făgăduinţele divine ale mântuirii. care trece pe lângă omul cel căzut între tâlhari. Sf.”101 95 96 Stamatoiu. faţă de Avraam. op. şi ale aliaţilor săi.Lect.”(Evr.după epistola către Evrei”.97 „După sensul lor literal.”98 „Pentru a dovedi că Mântuitorul este Hristos-Mesia şi că preoţia Lui este superioară preoţiei levitice.Pr.Pavel enumeră mai întâi însuşirile care sunt comune atât Mântuitorului. care a întâmpinat pe Avraam după biruinţa acestuia asupra trupelor lui Kadarlaomer.”100 „Fără nici o îndoială cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. p. nu dovedesc dragostea lor faţă de semen. „Iisus Hristos Arhiereul.109.6). op. „Episodul întâlnirii patriarhului Avraam cu Melchisedec oferă două detalii tipice: Melchisedec l-a binecuvântat pe patriarhul din care se va naşte poporul preoţiei lui Iahve. în revista Ortodoxia. iar acesta din urmă a recunoscut preoţia şi superioritatea lui Melchisedec. p. Dumnezeu a ridicat un nou Arhiereu.99 100 Ibidem 101 Stamatoiu. aceste cuvinte erau adresate regelui căruia îi sunt atribuite funcţiuni sacerdotale de cel mai înalt ordin. Iisus e Arhiereul fără păcat şi se aduce pe Sine jertfă pentru popor.Pr.5.Pr. „El nu este din neamul lor.. Levi şi Aaron. însă... regele Elamului.Lect. cât şi a celorlalţi arhierei. nu atât din rea-voinţă.V.Ap. şi lor superior. Sf. dar se deosebeşte de preoţia fiilor lui Levi. o nouă preoţie: „după rânduiala lui Melchisedec.Preoţia Mântuitorului se aseamănă ca cea a lui Melchisedec. op.Marin.184 99 Stamate. mai întâi pentru curăţirea lor şi apoi pentru a poporului.7.”99 Se pune în relief superioritatea lui Melchisedec. „Făcând o paralelă între preoţia lui Hristos şi cea a Legii Vechi.. nu este descendent al seminţiei lui Levi. ei aduceau în fiecare an jertfe.p.cit.” (Ps.op.4. preoţească sau divină.Dionisie. pe Avraam.cit.

ci pentru că Scriptura nu arată. fără început al zilelor. p.178 106 Ibidem 107 Ibidem 108 Bogdaproste.”108 „Prin înălţimea la care îl ridică pe Melchisedec cu îndoita sa misiune. întrucât nu stă pe fundamentul legământului de pe Muntele Sinai.”107 Mântuitorul Hristos este Arhiereul adevărat care a pus capăt vechii preoţii levitice.”109 „Jertfa Lui se deosebeşte de jertfele mozaice. Mântuitorul avea să instituie Sfânta Euharistie prin oferirea Trupului şi Sângelui Său sub chipul pâinii şi al vinului. Melchisedec apare fără origine nu în sensul că n-ar fi avut strămoşi.. primeau zeciuială în calitatea lor de fii ai lui Levi.cit. op. asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu.”(Evr.”103 De aici ne este precizată veşnicia lui Iisus Hristos: „Eu sunt Alfa şi Omega. este simbolul jertfei aduse pentru omenirea întreagă.100 105 Sf.cit. ci în sensul că moartea şi naşterea lui sunt necunoscute nouă.Athanasiu.Ioan Gură de Aur. fără spiţă de neam.Dionisie. 1923.Univ. deoarece el e „fără tată.Explicarea epistolei către Evrei. „Aceste cuvinte n-au înţelesul că Melchisedec nu s-ar fi născut şi nici n-ar fi murit ca orice om. „Toate caracteristicile privind originea lui Melchisedec sunt aplicaţii tipice pentru Iisus Hristos. cel dintâi şi cel de pe urmă.3). trebuind să-şi dovedească descendenţii şi succesiunea.Pr.13).„Leviţii.7. nici sfârşit al vieţii. descendenţii din Avraam. tot aşa şi Hristos prin firea lucrurilor. ci pe cel al legământului cu Noe.”102 Persoana lui Melchisedec este ca una ce dăinuieşte în veac.cit.op.p..Lect.”106 „Căci acela este tip şi de aceea s-a pus faptul despre existenţa genealogiei lui de la tăcerea Scripturii pe când Acesta nu pentru că nu s-a scris. „Aşa cum Melchisedec a adus pâine şi vin. Bucureşti. Pavel arată incomparabila măreţie a lui Hristos şi a Preoţiei Lui.23.. el rămâne preot pururi. începutul şi sfârşitul. de T. după natura umană este fără tată.99 Ibidem.”104 „Potrivit interpretării Sf.”(Apoc. ci are caracter de universalitate. iar după natura divină este fără mamă.”111 „Între Arhiereul 102 103 Stamate.Gheorghe. p. deoarece a existat din veac şi fără sfârşit al zilelor. ci. ci pentru că nu există.Pr. datorită tăcerii Sfintei Scripturi. neavând nici început al zilelor. deoarece S-a înălţat la cer unde şade de-a dreapta Tatălui.99-100 104 Ibidem.1094-1095 109 Ibidem.1095 110 Stamatoiu. p.trad. op. p. dar nu numai atât ci a şi împlinit această preoţie în persoana Sa.Ioan Gură de Aur. Care. într-adevăr.”105 „Căci precum adică aceluia nu i se raportează genealogia sau spiţa neamului. deşi erau muritori.Marin. p.81 111 Ibidem 21 .”110 „Această jertfă nu este adusă numai pentru un popor. p. fără mamă.

”114 „Iisus Hristos.”115 „Ca să poată fi în comuniune de viaţă cu credincioşii. Sf..”113 Ca mijlocitor. fapt confirmat de Sf. de aici înţelesul că şi Hristos este Arhiereu prin faptul că aduce o jertfă.V.105 117 Felea.p.Lect.Por.. Deci lucrarea superioară absolută faţă de cea a Vechiului Testament şi prin rânduiala ei veşnică după simbolul preoţiei lui Melchisedec. răscumpăraţi şi împăcaţi. ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.3).7. era necesar. ca o condiţie esenţială. spre cele către Dumnezeu.”116 Dacă orice arhiereu era „luat dintre oameni” (Evr.după epistola către Evrei”.V.”(Evr.Marin. „Dacă arhiereul Legii Vechi avea rolul de mijlocitor între Dumnezeu şi poporul ales. jertfa este Însuşi Hristos.8.”117 Prin El suntem aproape de Dumnezeu. fiind desemnat drept Marele Preot sau Arhiereu.Ilarion. dar ele nu se potrivesc Mântuitorului decât prin analogie aşa cum tipul prefigurează în mare antitipul.14).17) şi să se facă „părtaş sângelui şi trupului”(Evr.5. Episcopul sufletelor şi Păstorul nostru suprem. dar Arhiereul Hristos a intrat cu propriul Său sânge până la înălţimea tronului lui Dumnezeu.Univ.”(Evr.103 115 Ibidem 116 Ibidem.Pavel înşiră caracteristicile esenţiale ale preotului: rolul său de mijlocitor.2.op.2.80-81 22 . şezând de-e dreapta Lui.1).27). în prezentarea persoanei şi lucrării arhiereşti a lui Hristos. comuniunea de viaţă cu credincioşii. ( care este o condiţie de bază ) şi jertfa.cit. în Legea Nouă.”118 În Legea Veche jertfele erau animale. Caracterul superior al Arhieriei lui Hristos se 112 113 Mihoc. „El este şi preot şi victimă.”(Evr.5.Hristos şi arhiereul mozaic sunt trăsături caracteristice comune. El nu este numai Arhiereu jertfitor ci şi victimă: „El S-a adus jertfă pe Sine Însuşi”(Evr.asist. p. d aceea trebuincios era ca şi acest Arhiereu să fi avut ceva ca să aducă.p. Dar la jertfa de pe cruce.”112 „De aceea. op. Minunea specifică a oricărui preot este aceea de jertfă.16). Arhiereul Hristos este Mijlocitorul desăvârşit. ca şi Hristos-Arhiereul. fiind deopotrivă şi Dumnezeu şi Om.. să împărtăşească firea noastră şi să fie supus ispitelor ca şi noi. Arhiereul Vechiului Legământ intră cu sângele animalului pentru păcatele lui şi ale poporului. aduce umanitatea la desăvârşire. adică Mielul de jertfă.Pavel prin cuvintele: „orice arhiereu este pus ca să aducă daruri şi jertfe.1) înseamnă că şi Arhiereul Noului Legământ „era dator întru toate să se asemene fraţilor” (Evr. care-şi varsă sângele şi-şi dă viaţa pe altarul crucii pentru mântuirea lumii. arhiereul „este pus pentru oameni. „Iisus Hristos Arhiereul. „Iisus Hristos este Marele Preot al Noului Testament.2. care este funcţia sa primordială. Arhiereul lumii creştine.p.Pr. să fie om adevărat.188 Ibidem 114 Stamate. luând nu firea îngerilor „ci sămânţa lui Avraam.cit. p.81 118 Ibidem.

8). Mântuitorul este înfăţişat şi în demnitatea împărătească. superioritatea Arhiereului Noului Legământ faţă de cea a Vechiului Legământ constă în unicitatea jertfei. Iisus Hristos are putere absolută şi viaţă veşnică. în timp ce preoţia veche nu se exercită decât într-un templu material şi pământesc. Dumnezeule. în veacul veacului. spiritual. Pentru a se arăta măreţia puterii împărăteşti a Domnului Hristos.”119 „Aşadar.DEMNITATEA ÎMPĂRĂTEASCĂ Pe lângă chemarea profetică şi slujirea arhierească. psalmistul spune: „Iar către Fiul: Tronul Tău.”(Ps.constată şi prin sfera în care se exercită preoţia cea nouă. ca fiind comuniunea unei 119 120 Ibidem Ibidem.112 23 . duhovnicesc. şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale. cât şi în calitatea ei.”120 IV.p. „Domnul Hristos n-a învăţat şi n-a proorocit numai despre împărăţia cerurilor. „Aceasta se exercită într-un templu ceresc. care nu era decât un simbol al celui ceresc.44.

p.18. Bucureşti.M.37). Mântuitorul lumii”.Pr.2.Ilarion.B.Pr. Împăratul ceresc. „capul Bisericii” (Efes. „căruia tot genunchiul să se plece.pacea sufletului.Prof.88 24 . „Stăpânitorul şi Mântuitorul tuturor”(Fapte 5.”121 „Prin primele două misiuni.1.”122 El însă avea să-Şi arate şi măreţia şi puterea corespunzătoare însuşirilor Sale de Dumnezeu şi Mântuitor al lumii. Demnitatea împărătească a lui Hristos se evidenţiază în măreţia şi puterea DumnezeuluiOm.uniri desăvârşite cu Dumnezeu prin Însuşi Persoana Sa.33). Împăratul duhovnicesc.”124 Ca Împărat al sufletelor El intră în Ierusalim călare pe asin ( animalul păcii. „Domnul măririi şi al împărăţiei pământului”(I Cor.8). slava Sa neapărând decât ochilor spiritului. p.1989. iar la intrarea în Ierusalim este întâmpinat cu strigăte şi cântece de laudă şi bucurie.Dr. din însăşi afirmaţia Sa făcută în faţa lui Pillat că este Împărat.”(In.8). Împăratul cel nemuritor care întemeiază Biserica. Demnitatea de Împărat. ca să se aducă pacea.49). calul este animalul războiului ). Împăratul lui Israel!”(In. Pe cruce deasupra capului Lui s-a scris tocmai acest nume: 121 Radu. IIsus este „Împăratul păcii” (Isaia 9.cit.El a răspuns: „Tu însuţi zici că Eu sunt Împăratul. aşează Sfintele Taine şi împărtăşeşte darurile Duhului Sfânt. Mântuitorul niciodată nu a respins aceste titluri. ca un împărat: „Osana!Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului. Împărat al împăraţilor. „Iisus Hristos.Dr.B. în Îndrumări Misionare. Mântuitorul. Faptul reiese potrivit Evangheliştilor. Hristos a avut-o ca Dumnezeu încă de la crearea lumii şi a exercitat-o în timpul vieţii Sale în timp. primind-o şi ca om.Arhid. Regele sufletelor.31).5-7). al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos.Isidor şi Zăgrean. Mântuitorul Îşi manifestă mai mult starea de Chenoză.2...22)şi a „toată domnia şi stăpânia”(Col. Când Pillat l-a întrebat: „Tu eşti Împăratul Iudeilor?”(In.”(Filipeni 2.V. întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. p.Dumitru.2..10-11).op.Ioan.350 122 Ibidem 123 Todoran.O:R.op.cit. Împărat al adevărului. E.1. a „dreptăţii veşnice” (Evr. pacea cu Dumnezeu.Prof.18.20). n-a adus jertfă lui Dumnezeu-Tatăl numai trupul Său sfinţit.I. Dar demnitatea împărătească a Mântuitorului nu este despărţită de slujire de Învăţător şi cea de Arhiereu.”123 „Chemarea împărătească a lui Hristos s-a adeverit prin suveranitatea Sa asupra naturii şi a lumii întregi prin puterea Sa făcătoare de minuni.Prof.12.13).2).Apostolul Natanail îl numeşte Împărat „Tu eşti regele lui Israel?”(Ioan 1. Este propovăduit de magii de la Răsărit când întreabă: „Tu eşti regele Iudeilor?”(Mt. Împărat al dreptăţii şi păcii. Puterea lui s-a exercitat şi prin actele de Învăţător şi Arhiereu. realizând această comuniune în persoana Sa şi atrăgând şi pe ceilalţi oameni în ea prin participarea lor la jertfa Sa. de umilinţă profundă pentru mântuirea noastră.221 124 Felea.

în suflete: „Iată. un nume nou şi o slujire nouă.p.Marin.17. Astfel suntem învăţaţi să ne rugăm şi în rugăciunea „Tatăl nostru”: „…vie împărăţia Ta.”125Iată.Pr.Prof. p. Învăţătorul.9-10). facă-se voia Ta. Căci „Împărăţia Mea-zice Domnul-nu este din lumea aceasta.200 127 Stamate.33). alungă demonii.„Iisus Nazarineanul Împăratul Iudeilor.22). prin Înălţarea Sa la ceruri şi şederea de-a dreapta Tatălui.p. alege ucenicii.Ioan îl numeşte: „Domnul domnilor şu Împăratul împăraţilor.Dr. zdrobind puterea morţii. a prietenului său Lazăr.”(Lc. iar Sf. şi mai ales prin propria Sa Înviere.”(Mt.6.17.. căreia îi lasă Sfintele Taine mântuitoare. a tânărului din cetatea Nain.Isidor şi Zăgrean. împărăţia lui Dumnezeu. „Iisus Hristos sau restautarea omului”. întemeiază împărăţia Sa spirituală pe pământ.Prof.”(In. „Împărăţia Mântuitorului este morală şi religioasă. Stăpânul atotputernic al lumii. „În virtutea acestei puteri divine. op. Deşi este numit „Împăratul Iudeilor” El nu este un Mesia pământesc..126Demnitatea împărătească a Domnului Hristos se vădeşte din multe acte. Profetul. îndeosebi prin învierea fiicei lui Iair.Arhid. cele trei demnităţi nefiind altceva decât expresia fiinţei Sale „mântuitoare”. prin judecata universală şi reînnoirea întregii creaţii.cit.14).18. o împărăţie atotputernică. prin prezenţa Sa continuă în biserică până la sfârşitul veacului.”(Lc.”(Mt. dar una inferioară. o împărăţie în duh şi adevăr. urmată de împărăţia veşnică cu drepţii. op. ca Fiul lui Dumnezeu. El venea să întemeieze pe pământ o împărăţie ca şi în cer.”129 125 126 Ibidem. „Iisus este. Deci Hristos este Împăratul veşnic nu numai în cer ci şi pe pământ. Biserica.Dr. Iisus Hristos nu este numai Omul ideal. precum în cer aşa şi pe pământ.”128 „După moarte. rânduieşte Noua Lege şi organizează ierarhic Biserica-împărăţie.Univ. El şi-a manifestat mărirea şi puterea Sa prin coborârea la iad şi deosebirea strămoşilor noştri şi a drepţilor Vechiului Testament.cit. împărăţia duhului şi adevărului.împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru.Dumitru.Prof.Ap. stăpâneşte şi potoleşte stihiile naturii.Lect. Profetul şi Arhiereul lumii. Arhiereul şi Împăratul prin excelenţă. dar şi Pantocratorul. făcându-Se începătură învierii celor adormiţi. Când îngerul Gavriil vesteşte Maicii Preacurate naşterea Mântuitorului spune că El: „Va împărăţi peste casa lui Israel în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.120-121 128 Todoran.37). Domnul nostru.”127 „Mântuitorul Si-a arătat demnitatea Sa împărătească în viaţa pământească prin diferite minuni.Pr.în baza teandriei Sale fiinţiale.”(Ap. ci este Împăratul peste sufletele tuturor celor ce aveau să creadă în El.1.Ioan.191 Stăniloaie.36).Dr. iartă păcatele. prin Învierea Sa din morţi.221 129 Ibidem 25 . p. prin stabilirea principiilor de conducere în Biserică şi în viaţă.Pr.27.

intenţia venirii Lui în trup. peste cele pământeşti şi peste cele de dedesubt. După moarte.”131 „Adevărat grăiesc Ţie.”133 Coborând astfel în regiunile inferioare ale pământului.2. „Din această cauză El este primul suflet care nu poate fi reţinut în iad. ale celor ce au contemplat în Logosul vestit în Vechiul Testament.Ioan Gură de Aur redă în cuvinte impresionante acest eveniment al coborârii la iad a Mântuitorului: „Prădat-a iadul.Bucureşti.Dumitru. iar păcatul strămoşesc era moştenit de către toţi. fiindcă a gustat din trupul Lui….”135 Sf.Prof.”(Filipeni 2.”130 „Răscumpărarea adusă de Mântuitorul este universală. „Teologia Dogmatică Ortodoxă”. „Toţii aceştia. fiind „peste cele cereşti.cel ce S-a pogorât în iad.”(Lc. primul act al demnităţii de Împărat a Mântuitorului este coborârea la iad.43). a existenţei sufletului omenesc în El şi înfăţişarea reală a intrării Lui triumfale.II. aşa că aveau şi ei nevoie de harul acestei Răscumpărări. în sfărâmarea porţilor iadului şi în eliberarea de acolo a celor ce au nădăjduit. dar unit cu dumnezeirea.COBORÂREA LA IAD.23. dinainte de venirea lui Hristos. op. deşi adormiseră în credinţă. „Coborârea la iad este în acelaşi timp confirmarea morţii lui Dumnezeu. erau ţinuţi în iad în „închisoarea sufletelor”.Prof. astăzi vei fi în rai cu Mine. dar şi cu efecte retroactive.Univ.”132 Prin coborârea la iad.Pr. ci scapă de el şi prin iradierea puterii Lui dumnezeieşti eliberând din iad şi sufletele celor care au crezut mai înainte în făgăduinţele despre venirea Lui. p.Pr. 1978.10). actuală şi viitoare. vol. Hristos a înviat „dezbrăcând ( de putere ) începătoriile şi stăpâniile ( cele începătoare ale răului )”(Col.PRIMUL ACT AL DEMNITĂŢII SALE DE ÎMPĂRAT. împărăţia Lui nu mai are limite. începând cu Adam până la tâlharul de pe cruce.352 Învăţătură de Credinţă Creştină Ortodoxă.1. pentru a anunţa şi acolo eliberarea celor robiţi.Marin. A 130 131 Radu.. surpând puterea morţii şi a diavolului. Sfinţii Părinţi argumentează că Mântuitorul „şi-a manifestat puterea încă mai înainte de învierea cu trupul. pentru a lua morţii ( sau diavolului ) cheile acestei locuinţe.Dr.p. op.A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit.15) şi a eliberat pe aceia care erau în stăpânia morţii. iar pe de altă parte. Iisus a coborât El Însuşi la iad. „În momentul morţii şi al Învierii. în sensul că beneficiază de ea şi drepţii. adică a diavolului.cit.169 135 Ibidem 26 .cit.Pr.121 133 Ibidem 134 Stăniloaie.. umplutu-la de amărăciune. mai înainte de venirea Lui.”134 El învinge iadul cu sufletul Său omenesc. p.Lect.Dr.deoarece raiul fusese închis prin căderea protopărinţilor.1952 132 Stamate.Dumitru.

însă ea este darul expres al lui Dumnezeu. avea o stare de chin veşnic.Fecioru. El a coborât în infern şi a ieşit având la Sine cheile morţii şi ale iadului.R. „Sufletele din umbra morţii deci. drepţii..cit.p. nu este firea omenească distinsă. Ea este un act de putere.Pr.”137 „În primele veacuri creştine.B.Univ. Ed. batjocorirea. deoarece Îl socoteau pe Iisus ca om obişnuit. pe care ei puteau altoi „principii dogmatice” ale iudaismului platonic sau cugetările orientale despre viaţă şi moarte.Irineu prin cuvintele: „Hristos S-a coborât în cele ce sunt sub pământ şi le-a binevestit iertarea păcatelor celor ce au crezut în El.”139 Dar coborârea la iad nu este o slăbiciune. E. ci afirmată. iar diavolul este înfrânt.9) pentru menirea de a-i face pe cei bogaţi slobozi. şi au crezut în El toţi cei ce au nădăjduit în El. Astfel s-a dus o luptă între viaţă şi moarte.B. op. prinţul întunericului. prima lumină în noaptea veşnică. căci n-a putut triumfa asupra celor ce cred în Dumnezeu.cit. „Prin puterea de răbdare a morţii şi trecere biruitoare prin ea.”138 Acestora şi concepţiilor lor le răspunde Sf. cărora li s-au iertat păcatele ca şi nouă. constituie şi un suprem act de dreptate divină.221 141 Stamate. Bucureşti. Prin coborârea la iad care are importanţă ca şi Întruparea şi Învierea. expresia puterii ei.Univ. dar Satan. Librăriei Teologice. s-a dovedit creatură imperfectă..124 138 Ibidem 139 Ibidem. 1992 Stamate.primit pământul şi s-a întâlnit cu cerul. p. Prin patimile. trad.”136 Mântuitorul a învins moartea în momentul în care aceasta se credea învingătoare.125 27 .Pr.1931. Mântuitorul a murit şi a înviat şi astfel împărăţeşte în veac. iar învăţătura Evangheliei o socoteau ca filozofie a timpului.p. Dumnezeu L-a dezlegat de durerile morţii şi de putreziciunea iadului şi astfel moartea a pierdut asupra Lui toată puterea şi diavolul a devenit neputincios.op.a V a.Marin.Lect. Mântuitorul arată că poate să învieze trupurile din veac adormite. p. Dogmatica. adică au prevestit venirea Lui şi au îndeplinit poruncile Lui.M. patriarhii şi proorocii. firea doar s-a făcut aptă organic pentru a-l primi. a întăririi firii.de D. „Dar coborârea la iad a Mântuitorului.Ioan Damaschinul.ed. Bucureşti. dinaintea coborârii la iad.”140 Aceasta n-a mai fost însă numai urmarea ascultării şi a jertfei.. firea umană a lui Iisus s-a făcut aptă de dobândirea ultimei puteri menite ei: Învierea. ereticii vedeau moartea Domnului ca ceva personal. scuiparea şi împungerea cu suliţa noi ne-am izbăvit. Hristos este învingător şi astfel devine lumina celor adormiţi. „Ea nu mai este rezultatul creşterii organice a firii omeneşti.Marin.O.”141 Aceasta 136 137 Moliftelnic.I. Mântuitorul se pogoară ca un Biruitor „întru cele mai de jos ale pământului”(Efeseni 4.125 140 Sf.Lect. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.

zadarnică şi credinţa voastră. Ea nu este numai baza esenţială a Bisericii lui Hristos. că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. Învierea este darul expres al lui Dumnezeu. 142 Ibidem 28 .15.1. adeverirea şi pecetluirea Lui: „Dacă Hristos n-a înviat.”(I Cor.13).5.7) şi în această jertfă s-a concretizat iubirea supremă a lui Dumnezeu faţă de noi.6.14). Jertfa de pe Golgota este actul dumnezeiesc al mântuirii noastre. constituie momentul culminant al demnităţii Sale de Împărat. ea nu se poate înlătura din viaţa bisericească pentru că este misterul mântuirii şi baza răscumpărării noastre. 2. De altfel. iar Învierea lui Hristos este împlinirea. Învierea după Întrupare şi Cruce reprezintă a treia treaptă a îndumnezeirii firii omeneşti. spune Sf. zadarnică este atunci propovăduirea noastră.”(Rom.14). scopul suprem al venirii Sale a fost acela de a realiza învierea trupului. Învierea din morţi a Mântuitorului Hristos. aducându-ne la lumină „viaţa şi nemurirea”(II Tim. „Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi”(I Cor. „Iisus Hristos a murit şi a înviat. „Dar învierea are aici un sens propriu: a schimbat concepţia firii umane în nestricăciune. ceea ce şi eu am primit. El a murit pentru păcatele noastre. „Iar Dumnezeu care L-a înviat pe Domnul ne va învia şi pe noi prin puterea Sa. şi că a fost îngropat şi că a murit în a treia zi.ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI.întâi de toate. după Scripturi.3-4).1. Învierea face parte din slava lui Hristos ca Dumnezeu.”(I Cor.Atanasie. Crucea este momentul culminant al dăruirii totale a lui Hristos faţă de umanitate. Ea se produce în trupul Său prin trecerea definitivă a vieţii lui Dumnezeu în umanitatea noastră.9). Învierea este minunea minunilor.este legătura între crucea şi Învierea lui Hristos. Strălucirea lui Hristos este adeverită de crucea luminată de învierea Lui.”142 Prin moartea pe cruce Mântuitorul Hristos ne-a scos din „împărăţia întunericului”(Col.”(I Cor. ci şi cununa ontologică şi soteriologică a teologiei creştine. La temelia celor două acte dumnezeieşti ( moartea şi Învierea Mântuitorului ) se află iubirea şi bunătatea lui Dumnezeu.10). a da celor muritori nemurirea prin confruntarea personală cu moartea.14. ca să stăpânească peste vii şi peste morţi.PUNCTUL CULMINANT AL DEMNITĂŢII SALE DE ÎMPĂRAT. Învierea lui Hristos constituie dovada cea mai puternică a dumnezeirii şi puterii Lui de stăpânire. Realitatea morţii şi Învierii lui Hristos este de necontestat: „Căci v-am dat.15.

Pavel vorbeşte despre Înviere ca de un fapt real.”143 „Această sfinţenie ni se comunică nouă prin împărtăşirea de Trupul Său şi deci.XXVIII.9) şi ca Unul ce este „pururi viu”(Evr.”146 „Moartea şi Învierea lui Hristos.25) şade de-a dreapta lui Dumnezeu în cetatea cea cerească. care devine nestricăcios. ci şi intrarea Lui în deplină comuniune cu noi.Pavel. Învierea lui Hristos înseamnă nu numai comuniunea Lui cu Tatăl.1975.p.”(I Tes.nr. arată că este strâns legată şi dependentă de credinţa noastră în moartea şi Învierea lui Hristos: „Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat. de îndumnezeire.Pr. Hristos revarsă lumina şi puterea Învierii asupra întregii firi omeneşti. sunt accentuate permanent de Sf. tot aşa credem că Dumnezeu.Marin. adică comuniunea lor cu Hristos în veşnicie este deschisă. „Prin Înviere. mai ales acum. prin sălăşluirea lui Hristos prin Duhul Sfânt în fiinţa noastră. iar Învierea n-ar fi fost posibilă. de fiecare dată reliefează şi legătura ontologică existentă între ele. „Aşadar. Sf.6. moartea lui Hristos ar fi intrat în seria evenimentelor obişnuite. aflându-se aşa în faţa Tatălui.”145 „Pe primul element al credinţei în învăţătura „că Iisus a murit şi a înviat”se întemeiază celălalt adevăr că „Dumnezeu.14). Trupul lui Hristos. duhovnicesc.7.Dr.Pr.”147 „De aici conceptul că moartea lui Hristos este începutul Învierii.129 29 .6).(I Cor. Prin transfigurarea Trupului Său. pe cei adormiţi întru Iisus. Mântuirea noastră în viaţă se realizează numai prin credinţa în moartea şi Învierea Mântuitorului.3.Prof.op.în Ortodoxia. aluatul care „dospeşte frământătura” firii.Lect. Mântuitorul a revenit la viaţă şi nu va mai muri. p.…la început pentru noi virtuală. aceste două realităţi distincte.”148 „Moartea Mântuitorului.O.Dr.Prof. Trupul Său fiind.Pr.oferit însă ca urmare a faptului că firea umană se făcuse aptă ontologic pentru a-L primi. pe cei adormiţi întru Iisus.Dumitru.5. „Crucea în teologia şi cultul B. este un trup ridicat la deplina transparenţă duhovnicească şi în această calitate s-a umplut de sfinţenie.II.”(Rom. Învierea lui Hristos este definitivă.Ap. îi va aduce împreună cu El.”149 „Deşi rolul lor este diferit.Dumitru. 1978. „Teologia Dogmatică Ortodoxă”. dar având să devină comuniune actualizată.175 145 Ibidem 146 Stăniloaie. dacă n-ar fi fost precedată de moarte.”144 Fără Înviere. însă.cit.p.. ar fi fost zadarnică şi lipsită de sens. iar nădejdea noastră în viaţă şi mântuire n-ar fi avut temei. doctrina învierii şi morţii se corelează de faptul real al morţii şi Învierii Mântuitorului Hristos.405 147 Ibidem 148 Ibidem 149 Stamate. p. unindu-l în chip nedespărţit. îi va aduce împreună cu El”.126 Stăniloaie. vol.Univ. efectele celor două acte converg 143 144 Ibidem. fără încununarea Învierii. întrucât „moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.4.”.

în mod etern.3. „De aceea moartea Domnului este mişcarea spre Înviere. iar Învierea Sa este începutul vieţii noi.spre lumină.p.p.”151 „În cruce este o putere care produce învierea şi în înviere este prezentă. „Prin Înviere. Hristos nu-Şi manifestă numai atotputernicia divină. unificarea şi asemănarea. pentru că odată cu Învierea Sa este readus la viaţă şi omul care fusese mort pentru păcatele sale. sfinţenie şi viaţă veşnică. omul este născut din nou pentru viaţă devenind o creatură nouă pentru viaţa în Hristos.Prof. Biruinţa vieţii asupra morţii este oferită în dar de către Mântuitorul Hristos tuturor celor ce cred în El.Pr.Prof.Univ.op. ci şi iubirea divină faţă de om. şi în Învierea Lui continuă să fie prezentă puterea biruitoare de moarte. pentru ca toţi cei ce credem şi trăim în El să ne bucurăm deplin de darul învierii şi al vieţii.”150 „Moartea Mântuitorului este semnul sfinţirii vieţii noastre după trup.”154 Învierea începe chiar din momentul morţii lui Iisus. într-un anumit sens. se stabileşte o nouă relaţie de comuniune şi un dialog de iubire. p.Dumitru.O.p.. aşa cum se întâmplă cu grăuntele vechi şi planta nouă.”155 „Oricare dintre cei credincioşi este întrepătruns de ideea că mântuirea lui depinde de însuşirea prin credinţă a roadelor Întrupării. Învierea Domnului precedă şi învederează învierea credincioşilor.406 154 Stăniloaie.”157 „Această nouă relaţie de comuniune de iubire înseamnă întrepătrunderea.129 156 Ibidem.”152 „Crucea are în ea însăşi o forţă de biruire a păcatului şi a morţii.276 155 Stamate.Pr. XXVIII.nr. deoarece a fost câştigată de El în numele nostru. moartea pe cruce.”. comuniunea reciprocă de viaţă. p.”158 3.Marin.cit.Dr. o putere care înaintează spre înviere şi se finalizează în înviere. Patimilor.Dr.Lect.130 157 Ibidem 158 Ibidem 30 . al tuturor.Dumitru.”153 „În moarte lui Iisus se cuprinde în mod virtual Învierea Lui. a crucii.Pr. „Între Hristos Cel înviat şi credinciosul înviat cu El. „Legătura intimă dintre moarte şi Înviere”. „Crucea în teologie şi cultul B.405 152 Ibidem 153 Ibidem.ÎNĂLŢAREA LA CER. Morţii şi Învierii Fiului lui Dumnezeu întrupat. care n-a rupt definitiv legătura cu sămânţa din care s-a născut.1975.în Ortodoxia. Învierea Sa este certitudinea învierii noastre.”156 Prin Învierea Lui. Învierea noastră se află în strânsă dependenţă de Învierea lui Hristos.ULTIMA MANIFESTARE A DEMNITATII IMPARATESTI A MANTUITORULUI 150 151 Ibidem Stăniloaie.

L-a înălţat. p.Prof. ca să dea lui Israel. pocăinţa şi iertarea păcatelor.Pr. „Prin Înălţare. a fost cugetată şi formulată de Sf. implicit. dar şi în demnităţii Sale împărăteşti.Dr. „Pe Acesta.”163 „Înălţarea este trecerea. prin dreapta Sa.Dumitru. ci o continuă mai ales prin această a treia servire aducând sub stăpânirea Sa lumea. şi Înălţarea este o demnitate de Împărat a Domnului Hristos.5. „Iisus Hristos sau restaurarea omului”.Pr.132 164 Ibidem 31 . al Întrupării Fiului lui Dumnezeu. când era încă în mijlocul oamenilor. Domnul Hristos ne-a înfăţişat şi pe noi înaintea lui Dumnezeu ca o dovadă a puterii Sale împărăteşti de-a dreapta Tatălui. Ceea ce spune El despre Tatăl şi despre El Însuşi.. şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului la sfârşitul veacurilor. Mântuitorul ridică firea omenească în intimitatea ultimă a Sfintei Treimi.Pr. putere şi suveranitate deplină.5. aşezat de-a dreapta Tatălui ca Împărat. Şezând de-a dreapta Tatălui întru slavă.132 161 Stăniloaie. p. acum ( prin Întrupare ) devine ÎmpăratMântuitor.Univ. Împăratul suprem şi Arhiereul veşnic nu încetează să fie lucrător. ca punct final care durează veşnic.”(In.17). p.Marin. îţi găseşte aplicarea Sa deplină în exerciţiul demnităţii Sale arhiereşti.”160 Ceea ce dă demnităţii împărăteşti a lui Hristos un caracter de slujire este tocmai împreunarea ei cu slujirea arhierească. şi Eu lucrez. Stăpânitor şi Mântuitor. Înălţarea Domnului ca act şi învăţătură creştină.Prof.Dr..31).376 162 Ibidem 163 Stamate. ca şi noua poziţie a Mântuitorului de a sta de-a dreapta Tatălui. de la micşorarea de Sine la înălţare. s-a înălţat şi firea omenească îndumnezeită. El va aştepta până ce va pune pe vrăşmaşii Săi aşternut picioarelor Sale.Marin.Pr. „Iisus Hristos sau restaurarea omului”. p.”(FA. „Iisus Hristos.”159 Ca şi Învierea. la starea de cinste. nu şi-a încheiat misiunea mântuitoare.Lect.Ultima lucrare a Răscumpărării prin care firea omenească este restaurată este Înălţarea Mântuitorului la cer cu care. „Înălţarea ni-L prezintă pe Hristos ca fiind în mod deplin Dumnezeu şi Fiul Omului.op.Lect.cit. Împărat-Miel.”161 Aceasta-i puterea ce I se dă la Întrupare. Domnul. Împărat ce luminează prin faţa iubirii în suflete de fraţi.342 Stamate.op. „Tatăl Meu până acum lucrează.Ioan Damaschinul care scrie: „După Învierea din morţi ( Domnul ) a părăsit toate 159 160 Stăniloaie.Dumitru. Împărat providenţiator este Fiul din veci.Univ.”164 Faptul răscumpărării noastre îşi are obârşia în Patimile Domnului şi în Învierea Sa.cit. dar continuarea şi transmiterea răscumpărării se face prin Înălţarea şi trimiterea Sfântului Duh în Cincizecime.”162 Pe tronul de Împărat.

„Ea este o minune dacă o raportăm la înţelegerea noastră.Lect.16) Sf.. şi că este împreună-adorat ca suflet al lui Dumnezeu.Ioan Damaschinul. Înălţarea Sa: „Şi cu adevărat.p. IV. mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup. pe de altă parte. chiar dacă a gustat din mâncare după Înviere. şi deci.Univ. „Sfera proprie stăpânirii Sale împărăteşti-Hristos-Kirios-în care continuă să exercite nu numai acţiunea Sa împărătească.”169 Înălţarea Domnului reprezintă actul ultim al descoperirii directe a Domnului. S-a îndreptat în Duhul. op. p. omeneşte. purtarea de grijă şi conservarea şi credinţa tuturor. amintindu-Şi de vieţuirea Sa pe pământ.cap.Marin.2. în Duhul. în care se identifică un act al slujirii împărăteşti a Mântuitorului.”170 Înălţarea de pe pământ la cer putea avea loc imediat după Înviere. Înălţarea Mântuitorului Hristos la ceruri şi şederea Sa la dreapta Tatălui şi trimiterea Duhului în lume sunt continuarea firească a Învierii. şi pur şi simplu suflet.133 169 Ibidem .. chiar dacă „întru slavă” S-a înălţat trupul cel înviat al lui Hristos. voind dumnezeieşte şi omeneşte mântuirea noastră şi lucrând pe de o parte dumnezeieşte.cit.3. este Biserica. iar. „Precizarea „întru slavă”este cu deosebire relevantă pentru afirmarea proexistenţei. totuşi nu în virtutea unei legi a firii-căci n-a flămânzit-ci în virtutea Întrupării Sale.cit. demnităţii Fiului. ci şi pe aceea de Învăţător şi Arhiereu veşnic.”168 În textul central al hristologiei (I Tim. venirea şi propovăduirea Sa în lume. Căci. văzând şi cunoscând că este adorat de toată făptura raţională.134 170 Ibidem 32 . ca să învedereze adevărul Învierii.”166 „N-a înlăturat niciuna din părţile firii…nici capul. care a suferit şi a Înviat. S-a înălţat întru slavă. S-a propovăduit între neamuri.”165 „Căci. voliţional şi activ şi astfel se aşează de-a dreapta Tatălui.afectele…adică foamea şi setea.op.Pavel afirmă nu numai Întruparea Logosului. somnul şi oboseala şi toate cele asemenea. ci avea şi corpul şi sufletul raţional şi gânditor.236 Ibidem 167 Ibidem 168 Stamate. însă Mântuitorul a 165 166 Sf. anume că este însuşi trupul Lui. nici sufletul. ci deopotrivă. p. această înălţare a trupului „de-a dreptul slavei”sau „de-a dreapta lui Dumnezeu”devine posibilă tocmai datorită enipostazierii firii umane în ipostasul Logosului. a fost crezut în lume.”167 Sfântul lui suflet cunoaşte că este unit după ipostas cu Dumnezeu-Cuvântul.”Înălţarea Domnului cu trupul la cer reprezintă un act al puterii Sale dumnezeieşti. ca Dumnezeu aflându-Se pururi pe scaun cu Tatăl. după Înălţarea Sa la ceruri. dar este şi o descoperire dacă o încadrăm în cadrul providenţial.Pr. a fost văzut de îngeri.

numai profeţii.1.1. cu cele trei demnităţi ale Sale. Înălţarea este rezultatul ultim al eforturilor omeneşti a Mântuitorului prin cele trei slujiri: Proroc. să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război. libertate. „Sinteză asupra doctrinei soteriologice”.14. V. în timpul activităţii Sale pământeşti a exercitat o întreită slujire: Profet.Prof. M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită. că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor.zăbovit 40 de zile.3).Lc. arhiereii şi împăraţii erau unşi. Mântuitorul Hristos. şi „de slujire împreună”(Evr.”(Isaia 61.CONCLUZII Deci.. Împărat.p.”171 171 Chiţescu. pentru a convinge pe ucenicii Săi de permanenta desăvârşire a fiinţei credincioase în urcuşul duhovnicesc. Arhiereu.4.198 33 . a descoperit credincioşilor şi îngerilor pe Dumnezeu întrupat-înviat. „Însuşi numele Domnului Hristos „Duhul Domnului peste Mine.N.18) exprimă această unitate a Persoanei. Arhiereu.preaslăvit. Această taină „de căutare împreună” (Apoc.14) a îmbrăcat-o Domnul Hristos cu pacea Sa dăruită urmaşilor. deoarece în Vechiul Testament. Împărat.

”172 De aceea.1997.. a ieşit în evidenţă mai mult una dintre ele.apoi s-a jertfit pentru noi si pentru a noastră mântuire si nu in ultimul rând s-a inaltat la Tatăl împreuna cu firea noastră îndumnezeita si ne-a acordat posibilitatea de a ne mântui.XI. desăvârşirea veşnică. Chiţescu. Gheorghe.. slujiri fiind totdeauna strâns şi inseparabil împletite. 3.de 172 Ibidem. cu toate că.S.„Ele au coexistat permanent.în revista Glasul Bisericii.nr. aceste demnităţi.B.E.XXX.Sinteză asupra doctrinei soteriologice privită Interconfesional.Sibiu.Bucureşti. Ediţie îngrijită de Dumitru Muster.de Pr.4 din P. Ed. Am putut înţelege că Mântuitorul a venit în lume şi şi-a desfăşurat şi exercitat activitatea într-o întreită slujire pentru îndeplinirea scopului ultim al omenirii. „Hristologia după Evanghelia către Evrei”.O.M. „Scrieri despre educaţie şi învăţământ”. în anumite momente. Editura Institului Biblic şi de Misiune al B.trad.Dr.Academiei. „Scrieri”. 5. Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a întrupat pentru noi.Prof. Bogdaproste.B.O.trad. scopului pentru care oamenii au fost creaţi: mântuirea.Bucureşti.1983.Antologie. 4.R. Prof.11-12.D.Nicolae.Stăniloaie.2.1992.1959.în revista Ortodoxia. o slujire arhierească şi o demnitate împărătească.B.Clement Alexandrinul.I.R. Andrutsos. Hristu.87-88 34 . 6. 2.p. inseparându-se cu totul una de alta.întreaga Sa lucrare este o chemare profetică. Dogmatica.nr. BIBLIOGRAFIE 1.1971. pentru a se identifica fiecare cu un anumit stadiu din viaţa Mântuitorului.vol.. Hristos realizează mântuirea şi desăvârşirea oamenilor prin toate cele trei la un loc într-un mod pur şi în gradul cel mai înalt.BIBLIA.

Florescu.B. Arhiereu.1994.XXXVIII.Bucureşti.I.I. 13. 22.Academiei.nr. a II a.23.după epistola către Evrei”.în revista Glasul Bisericii.1973.1981. 7. Mihoc.P.Asist.în Ortodoxia.Sf.Bucureşti.a 5 a. 18.LXIII.Marele Arhiereu.Omilii la Matei. Pr.asist. Mihoc.Molitfelnic.Ed..Dr. 10.Bucureşti.Cuvântarea XXIX.Ioan Hristostomul.nr.3. Vasile „Retorica şi nonretorica”.Dionisie.ed. „Mântuirea în Hristos (prin întreita Sa slujire ca Profet.XXXV.Marin.vol.D.Clement Alexandrinul. 11.Ioan Gură de Aur.Omilia XII 9.Sf.D. 12.”.B.B.O.XXVI.Mântuitorul lumii”. 1923.1982. şi Împărat).R.Sf.Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă.(teologică). E.100C-101A.P.în revista Mitropolia Ardealului.I.Sf. „Cuvântări Liturgice”.Pr.S. Stăniloaie.nr.Episcopiei Dunării de Jos.G. 1938.O. Radu.B. 21.Prof. 23.Prof. „Iisus Hristos.de D.Ed.B.Explicarea Epistolei către Evrei. 19.P.. 17.Pr. 8.R.V. 9.R.B.Arhiepiscopiei Ortodoxe a Alba Iuliei.Athanasiu.Explicarea Epistolei Către Evrei.în Ortodoxia.1976. „Crucea în teologia şi cultul B. Pr..2000.. 15.Arad.Lect.O.Prof. Pr.Sf..Ioan Damaschinul.Oradea.în revista Ortodoxia.LXII.Galaţi.trad.R. Pr. +Episcopul Oradei..D.Stamatoiu. „Duhul Adevărului”. Bucureşti.trad.E.G. Constantin „Mântuitorul Iisus Hristos..G.Ed. Vasile.Pedagogul.Comentariu la epistola I către Timotei.V.Grigorie de Nazianz.1.10-12. 24. 16. nr.1979.Fecioru.M. V.nr.Ed. 35 .R.Învăţătorul nostru suprem”.2.XXXI. „Iisus Hristos.1-2.după epistolele pauline”.Fecioru.1983.Ed. „Iisus Hristos Mântuitorul lumii...1986.Fecioru. 1975.de T.Sf.Dumitru. Pr.Ioan.O.E.Pr.Bucureşti.Bucureşti. 14.P.M.Stamate.Dr.Univ.1952.Ioan Gură de Aur. XXVII.Migne.B.Galeriu..Hristostomul.1983. Bucureşti.. 1943.Bucureşti.Librăriei Teologice.Felea. „Iisus Hristos Arhiereul. Pr.în Îndrumări Misionare.Ilarion.M.S.Dogmatica. 20.după Epistola către Evrei. trad.1992.

Dr. 26. E. Pr.Prof.Prof. 29. Stăniloaie. 28.B.25.R.Dumitru.B.nr.1983. XXXI.Prof.VIII. .Dr.M.în revista Ortodoxia .Ioan. Pr.Liturghie. 27. Arhid.1.Prof.Pr.Dr.Arhiereu în veac”.nr.1997.Dr. Pr.1983. „Jertfa lui Hristos şi spiritualizarea noastră prin împărtăşirea de ea în Sf.în revista Ortodoxia.Dumitru „Teologia Dogmatică Ortdoxă”.I. Pr.Isidor şi Zăgrean. 36 .1.a V a. Stăniloaie.2004.. „Legătura intimă dintre moarte şi Înviere”.Prof.XXXV. „Iisus Hristos.Dr.Todoran.D..Dumitru. Cluj-Napoca. Stăniloaie. Ed. Stăniloaie.Prof. Bucureşti. „Teologia Dogmatică”.O.Renaşterea.nr5-6.1956.ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful