Studiul 6

3-9 august

Mărturisirea păcatelor şi pocăinţa, condiţii ale redeşteptării
Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Faptele apostolilor 5:3032; 2 Corinteni 7:9-11; Leviticul 5:5; 1 Ioan 1:9; Evrei 12:17; Psalmii 32:1-8.

Sabat după-amiază

În Scriptură, pocăinţa şi mărturisirea păcatelor pregătesc calea pentru redeşteptarea spirituală. Când Şi-a dorit să realizeze o lucrare amplă prin copiii Săi, Dumnezeu i-a condus mai întâi la o întristare sfântă pentru păcatele lor. Când ne recunoaştem păcatele şi le mărturisim, facem primul pas spre înfrângerea lor. „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9). Pocăinţa şi mărturisirea păcatelor sunt două condiţii fundamentale care trebuie îndeplinite pentru a primi Duhul Sfânt din abundenţă. În studiul din săptămâna aceasta, vom sublinia importanţa pocăinţei adevărate pentru revărsarea Duhului Sfânt, aşa cum este ea prezentată în cartea Faptele apostolilor. De asemenea, ne propunem să comparăm pocăinţa adevărată cu pocăinţa falsă. Însă cel mai mult ne dorim să subliniem faptul că pocăinţa este un dar pe care ni-l oferă Duhul Sfânt ca să putem reflecta iubirea Domnului Isus spre cei din jurul nostru.

75

Studiul 6

Text de memorat: „Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.” (Proverbele 28:13)

. pocăinţa este un dar. p. 4 august Pocăinţa. Faptele apostolilor. Totodată.] Meditând la viaţa Lui curată şi sfântă. De ce ne este atât de greu să ne recunoaştem păcatele şi să ne pocăim de ele? De ce suntem tentaţi să acceptăm ca eul să pună bariere în calea pocăinţei adevărate? Studiul 6 76 .39.” – Ellen G. ei au simţit că nicio strădanie nu va fi prea grea şi niciun sacrificiu prea mare ca să poată da mărturie în viaţa lor despre frumuseţea caracterului lui Hristos. „În timp ce aşteptau împlinirea făgăduinţei. În al doilea rând. Bunătatea lui Dumnezeu este cea care ne îndeamnă la pocăinţă. ucenicii îşi smereau inimile în pocăinţă sinceră şi îşi mărturiseau necredinţa. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără pocăinţă şi fără mărturisirea păcatelor. Ei puteau predica despre pocăinţă. ei au priceput mult mai bine înţelesul lor. 26:19. puterea de convingere a Duhului Sfânt este cea care ne ajută să devenim conştienţi de nevoia noastră după un Mântuitor care să ne ierte păcatele. Citeşte Faptele 5:30-32.31. Faptele 2:38. [. 36 În Biblie. Ce idei putem desprinde din cuvintele lui Petru? ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Petru transmite două idei importante. Domnul Isus ne oferă darul pocăinţei.Duminică. în cartea Faptele apostolilor. trebuie să reţinem faptul că Duhul Sfânt nu poate locui în inimile nepocăite (Romani 2:8. Observăm aici unitatea puternică şi armonia care existau între urmaşii lui Hristos. Atunci când ne deschidem inima în faţa îndemnurilor Duhului Sfânt. Faptele 1:14 declară că ei „stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri”. White. 3:19). ucenicii L-au căutat pe Dumnezeu prin rugăciune serioasă.20). tema pocăinţei şi a mărturisirii păcatelor este des întâlnită (Faptele 17:30. fiindcă trecuseră personal prin această experienţă. ci în inimile golite de ambiţia egoistă. ucenicii înşişi puteau depune mărturie despre realitatea pocăinţei. 1. de dorinţa după recunoaşterea meritelor personale şi de setea după faimă personală. Pe măsură ce îşi aminteau cuvintele pe care li le spusese Hristos înainte de moartea Sa. darul lui Dumnezeu În săptămânile premergătoare Cincizecimii.. În primul rând.

A. La nivelul sentimentelor: Să menţină vie sensibilitatea faţă de îndemnurile Duhului Sfânt care vrea să ne conducă la pocăinţă şi la mărturisirea păcatelor. Care este deosebirea dintre pocăinţă şi mărturisirea păcatelor? B. Cunoştinţe: Cunoaşterea trăsăturilor esenţiale ale pocăinţei şi ale mărturisirii păcatelor . De ce sunt pocăinţa şi mărturisirea păcatelor cele două condiţii principale ale primirii Duhului Sfânt în mod deplin? Cine generează pocăinţa şi mărturisirea păcatelor? C. unul înaintea altuia. Ce trebuie să se întâmple pentru ca pocăinţa şi mărturisirea păcatelor să fie eficiente în viaţa noastră? III. Când se gândea la viaţa sa. Ce influenţă are experienţa iertării primite din partea Domnului asupra relaţiei cu semenii noştri? B. La nivel practic: Să aplice în viaţa lor principiile biblice ale pocăinţei şi ale mărturisirii păcatelor şi să spună la fel ca apostolul Pavel: „Mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Faptele 24:16). 77 Studiul 6 SCHIŢA STUDIULUI I. cei de astăzi? B. ucenicii s-au pocăit şi şi-au mărturisit păcatele înaintea lui Dumnezeu şi. unde era necesar. Când este distructiv sentimentul de vinovăţie? În ce caz este benefic? Este vreodată benefic? Argumentează. Practic: Bucuria adusă de o conştiinţă curată A. Pavel se considera a fi cel dintâi dintre păcătoşi (1 Timotei 1:15). II. Sentimente: Eliberat de vinovăţie şi de condamnare A. De ce este mărturisirea păcatelor un remediu pentru rănile sufleteşti? Rezumat: În camera de sus. Ce a făcut el cu sentimentul de vinovăţie? Care era concepţia sa despre păcat şi despre neprihănire? Ce utilitate au aceste informaţii pentru noi.Comentarii pentru instructori Obiectivele instructorului La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască importanţa pocăinţei şi a mărturisirii păcatelor pentru redeşteptare şi pentru primirea Duhului Sfânt.

pocăindu-se şi mărturisindu-şi păcatele. apostolul Pavel a căzut în genunchi. 5 august Definiţia pocăinţei adevărate 2. Privirea lui nu era aţintită spre neprihănirea proprie. ci spre neprihănirea lui Isus. el nu a încetat să le vorbească oamenilor despre păcătoşenia sa şi despre harul lui Dumnezeu. Fiindcă „unde s-a înmulţit păcatul. decizia de a ne îndepărta de păcatele pe care ni le descoperă Duhul Sfânt (Ezechiel 14:6. Ea ne dă „râvna” de a privi „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (2 Corinteni 7:11. Totuşi pocăinţa autentică nu îi aruncă pe creştini într-o stare de depresie profundă din cauza naturii sau a faptelor lor păcătoase. Studiul 6 3. aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corinteni 7:10). acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). ci spre neprihănirea Domnului Isus. „Când întristarea este după voia lui Dumnezeu. Evrei 12:2). Ea nu ne îndreaptă privirea spre păcătoşenia noastră. nu este niciodată mai mare decât harul Său. Citeşte 1 Timotei 1:14-17 şi Faptele 26:10-16. De-a lungul vieţii.Luni. Ideea care străbate ca un fir roşu întregul Nou Testament este aceea că păcatul nostru. Dar pocăinţa nu l-a dus la depresie. totodată. Mărturisirea păcatelor nu l-a făcut să rămână într-o stare permanentă de vinovăţie. ci l-a determinat să accepte îmbrăţişarea caldă şi iubitoare a Mântuitorului. Pavel cunoştea adevărul acesta din proprie experienţă. Zaharia 1:4). oricât de uriaş. Ea include. Ce ne spun aceste pasaje despre păcătoşenia lui Pavel şi despre neprihănirea Domnului Isus? ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Când a înţeles că Îl prigonea pe Domnul slavei. Ce spune apostolul Pavel că este pocăinţa adevărată? 2 Corinteni 7:9-11 ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Pocăinţa este un dar ceresc şi înseamnă regretarea păcatului. Ai avut vreodată simţământul că eşti „cel dintâi dintre păcătoşi”? Sau simţământul că eşti prea păcătos ca să poţi fi salvat? Ce poţi face pentru a te deprinde să ai încredere în asigurarea că neprihănirea Domnului Hristos este suficientă şi pentru tine? 78 .

PAŞII ÎNVĂŢĂRII 1. Totuşi. se înhăitase cu nişte răufăcători şi jefuise o casă din cartier. În clipa în care ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu. suntem eliberaţi de vina morală. când acceptăm îndemnurile Sale şi când ne pregătim inimile pentru a-L primi. După câteva săptămâni. iar acesta i-a explicat că există o distincţie între vinovăţia morală şi cea psihologică. 79 Studiul 6 . pocăinţa şi mărturisirea pe nume a păcatelor curăţă canalele încărcate ale sufletului. În acest fel.Comentarii pentru instructori Ei s-au împăcat cu Dumnezeu şi unii cu alţii. Păcatul ne împiedică să avem această experienţă. Duhul Sfânt i-a indicat lui Clint în mod clar un anumit păcat din viaţa lui. puterea Duhului Sfânt nu va putea acţiona cu libertate deplină în viaţa noastră. Clint a cerut împlinirea promisiunii iertării şi în dreptul său. şi-au pregătit inimile pentru a primi revărsarea plină de putere a Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii. vinovăţia psihologică persistă până când îi mărturisim păcatul celui căruia i-am făcut rău. Experienţă: Clint devenise creştin de curând şi începuse să participe la prelegerile de evanghelizare ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Noua Anglie. Dimpotrivă. Vinovăţia psihologică este cea care apare atunci când îi facem rău semenului nostru. MOTIVEAZĂ! Pasaj biblic: Psalmii 32:1-5 Ideea centrală pentru creştere spirituală: Pocăinţa şi mărturisirea păcatelor sunt factori-cheie ai creşterii spirituale. El coboară în viaţa noastră în plinătatea Sa. Vinovăţia morală este cea care apare atunci când încălcăm Legea lui Dumnezeu. I-a cerut evanghelistului să-l ajute să facă un plan în acest sens. Dacă nu ne recunoaştem păcatele şi dacă nu le mărturisim. sentimentul de vinovăţie încă nu-i dădea pace. Însă. a fost prezentat subiectul revenirii Domnului Hristos. Clint a înţeles atunci că trebuia să îşi ceară iertare de la persoanele pe care le jefuise şi să repare fapta. Într-una din seri. I s-a adresat evanghelistului. uneori. Regretând fapta. dându-ne posibilitatea de a primi darul bogat al Cerului în plinătatea lui. Prelegerile despre profeţia biblică i-au stârnit interesul. Cu mai mulţi ani în urmă. Evanghelistul i-a adresat auditoriului întrebarea: „Există ceva în viaţa ta care te împiedică să fii pregătit pentru venirea lui Isus?” În momentul acela.

38 Duhul Sfânt ne convinge de păcat pentru a ne ajuta să conştientizăm nevoia noastră după harul mântuitor al lui Hristos. atâta timp cât „arterele” noastre spirituale sunt astupate cu un strat gros de păcat. ci ne convinge de anumite defecte ale noastre. White. Ce principii spirituale desprindem din Leviticul 5:5. ci ne dă nouă posibilitatea de a aprecia mai mult dragostea Sa. Mărturisirea nu câştigă iertarea divină. cu privire la natura pocăinţei şi a mărturisirii păcatelor? ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Pocăinţa autentică este însoţită întotdeauna de mărturisirea exactă a păcatelor. Calea către Hristos. 1 Ioan 1:9. „Adevărata mărturisire este întotdeauna specifică şi recunoaşte păcatele pe nume. ca atare. am primit din partea lui Dumnezeu iertarea mult dorită.20. vor trebui mărturisite în mod public. Pot fi greşeli care trebuie mărturisite acelor persoane cărora le-am adus prejudicii sau pot avea un caracter public şi.Marţi. Pocăinţa nu Îl determină pe Dumnezeu să ne iubească mai mult. Noi suntem cei care răspundem diferit la lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră. 6 august Pocăinţa adevărată şi mărturisirea păcatelor 4. deşi nu merită absolut deloc? De ce este important să iertăm? Studiul 6 80 . Dar orice mărturisire trebuie să fie precisă. definită şi la obiect. În schimb. Păcatul ne face insensibili la îndemnurile Duhului şi ne împiedică să Îl ascultăm. recunoscând întocmai păcatele de care te faci vinovat. El ne iubeşte mereu şi necondiţionat.” – Ellen G. Isaia 1:1618 şi Faptele 26:19. Însă nu trebuie să uităm că şi noi avem datoria să iertăm. Ele pot fi de aşa natură. Domnul nu ne iubeşte mai mult dacă ne pocăim şi nici nu ne iubeşte mai puţin dacă nu ne pocăim. Când ne-am mărturisit păcatele şi ne-am pocăit. Cum îi tratăm pe cei care ne-au nedreptăţit şi care apoi ne cer iertare? Pe cine trebuie să ierţi. p. ci ne dă nouă puterea de a primi această iertare. Realitatea este că inimile noastre nu sunt în stare să primească binecuvântarea îmbelşugată pregătită de Dumnezeu pentru noi. încât trebuie mărturisite numai lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne insuflă un sentiment de vinovăţie imprecis. pocăinţa şi mărturisirea curăţă „vasul” inimii noastre ca să putem primi revărsarea deplină a puterii Duhului Sfânt şi prezenţa Sa.

se impune ca mărturisirea păcatelor să fie precisă. APROFUNDEAZĂ! Comentariu biblic I. În ce situaţii este potrivit să mărturisim păcatul numai înaintea lui Dumnezeu? 2. unii cercetători biblici au numit-o „Epistola certitudinilor creştine”. Astfel. iar acestea s-au arătat imediat dornice să-l ierte.) Prima epistolă a lui Ioan conţine câteva adevăruri vitale pentru poporul lui Dumnezeu din orice generaţie. Recunoaşterea naturii exacte a păcatului şi înţelegerea factorilor care au dus la comiterea lui sunt esenţiale pentru mărturisire şi pentru acumularea puterii de a ne împotrivi pe viitor unei ispite asemănătoare. De discutat: În ce situaţii este potrivit să mergem la cel căruia i-am greşit şi să-i cerem iertare? Este suficient să mărturisim această greşeală numai înaintea lui Dumnezeu? Argumentează. apostolul le dă urmaşilor lui Isus următoarea asigurare: „Dacă ne mărturisim păcatele. Duhul Sfânt a fost revărsat asupra ucenicilor atunci când ei şi-au recunoscut păcatele şi când şi-au pregătit inimile prin mărturisire 81 Studiul 6 . Pentru acest motiv. Libertatea de a duce o viaţă plină de Duhul Sfânt vine atunci când Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte pentru păcatele săvârşite împotriva Sa şi pentru cele săvârşite împotriva semenilor noştri. în 1 Ioan 1:9.” (vol. Certitudinea iertării (Recitiţi în cadrul grupei 1 Ioan 1:9. Referitor la acest verset.Comentarii pentru instructori Evanghelistul a intrat în legătură cu persoanele respective. Vinovăţia psihologică dispăruse. 7. şi nu o simplă admitere a păcătoşeniei. despre eliberarea de cel rău şi despre iertarea păcatului. De asemenea. Dumnezeu ne iartă. despre asigurarea că rugăciunile noastre sunt ascultate.” Avem certitudinea că. şi nu păcatul ca principiu rău prezent în viaţă. despre făgăduinţa vieţii veşnice. Clint a izbucnit în lacrimi de bucurie şi recunoştinţă. De aceea. p. 632) În secolul I. La aflarea acestei veşti. El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Comentariul biblic AZŞ ne oferă următoarele explicaţii: „Reiese foarte clar că el [Ioan] are în vedere anumite fapte păcătoase. Povara păcatului îi fusese luată de pe umeri. citim în ea despre faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu. În pasajul acesta descoperim două trăsături ale lui Dumnezeu – El este credincios şi este drept – şi două lucruri pe care El e dispus să le facă – ne iartă şi ne curăţeşte. atunci când ne mărturisim păcatele.

Miercuri. Există un principiu dumnezeiesc care spune că vei culege ce ai semănat. Nu simţea durere decât faţă de sine însuşi. însă omul care se pocăieşte nu este frământat de rezultatele negative ale păcatului. Studiul 6 82 . De cealaltă parte. inima lui Esau nu s-a frânt de durere pentru suferinţa adusă familiei sale sau inimii lui Dumnezeu din cauza păcatului său. nu păcatul în sine. Pocăinţa are cel puţin trei trăsături distinctive: (1) regretul că L-am întristat pe Dumnezeu prin păcat – ne doare că L-am rănit pe Acela care ne iubeşte atât de mult. ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ În Evrei 12:17. Au plâns. (3) decizia de a se lăsa de păcat – pocăinţa adevărată este în mod obligatoriu însoţită de schimbarea corespunzătoare a vieţii. Evrei 12:17. Citeşte despre pocăinţa arătată de Faraon. ci de ruşinea şi de mâhnirea pe care I le-a produs lui Dumnezeu. Singurul lui regret era că nu primise ceea ce considera că i se cuvenea. aruncă vina asupra altcuiva şi nu ia în calcul schimbarea conduitei decât dacă are ceva de câştigat de aici. Motivaţiile sale nu erau curate. Pe el nu-l interesa decât să îşi recapete dreptul de întâi născut. de Esau şi de Iuda. apare o afirmaţie foarte interesantă: Esau s-a căit „când a vrut să capete binecuvântarea”. 7 august Pocăinţa adevărată şi pocăinţa falsă Există în Biblie câteva exemple de omeni care au încercat să se pocăiască. (2) mărturisirea onestă şi concretă a păcatului comis – omul care se pocăieşte în mod real nu îşi scuză comportamentul greşit. şi-au mărturisit păcatul. nu dă vina pe altcineva. El invocă diverse pretexte. ci îşi asumă responsabilitatea pentru faptele săvârşite. Numeri 22:3235. de Balaam. Omul este cuprins de un sentiment puternic de întristare din cauza urmărilor negative ale păcatului său. 5. în ce priveşte pocăinţa şi/sau mărturisirea păcatului? Exodul 12:29-32. dar nu au fost iertaţi. pocăinţa falsă aşază în centrul preocupărilor eul şi consecinţele păcatului. s-au întristat. Înţelegem de aici că pocăinţa falsă este urmarea faptului că ne preocupă consecinţele păcatului. dar nu au primit iertare din partea lui Dumnezeu. Matei 27:4. al lui Balaam şi al lui Iuda. La fel ca în cazul lui Faraon. Care este elementul comun al acestor experienţe. Nu încape îndoială că păcatul are consecinţe dezastruoase.

Harul Său este suficient de mare ca să ne acopere fărădelegile. Termenul păcat are aici sensul de „a rata ţinta” sau „a da greş. păcat. „liniştit”. când şi-a mărturisit păcatul şi şi-a recunoscut vina. Dar ce se întâmplă cu această natură păcătoasă atunci când Îl primim pe Domnul Isus ca Mântuitor personal şi când suntem născuţi din nou? Ce este natura păcătoasă şi cât timp o purtăm cu noi? II. prezintă nuanţe de sens distincte. Mărturisirea păcatelor ne conduce la fericirea autentică. Nu mai avea poftă de viaţă şi se simţea secătuit de puteri. De discutat: Faptele păcătoase sunt urmarea alegerilor noastre păcătoase. Ceea ce ne atrage atenţia aici este utilizarea celor trei cuvinte fărădelege. 1. A aflat că Domnul era dornic să-l înveţe cum să umble pe cărarea neprihănirii.tr.) Pasajul acesta începe cu „ferice”. la adevărata satisfacţie şi la liniştea sufletească reală. Termenul fărădelege implică răzvrătirea cu îndărătnicie împotriva voinţei lui Dumnezeu. 83 Studiul 6 . David declară: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea” (vers. liniştea deplină şi satisfacţia sufletească vin atunci când ne mărturisim păcatele şi când ne recunoaştem vina înaintea lui Dumnezeu. 2). Nu există nimic pentru care neprihănirea Sa să nu poată să facă ispăşire. în ebraică. David nu şi-a mărturisit păcatul înaintea lui Dumnezeu timp de un an de la legătura sa păcătoasă cu Bat-Şeba. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu poporul Său care trăieşte în aceste ultime zile ale istoriei lumii. În final. Bucuria reală. este ashre şi înseamnă „fericit”. deşi în limba română au un înţeles apropiat. Bucuria iertării (Recapitulaţi în cadrul grupei Psalmii 32:1-5. în limba originală. „îmi îmbătrâneau oasele”) de gemetele mele necurmate. siguranţă şi bucurie. care. cuvânt care. cuvântul nelegiuire se referă la perversitate sau la degradare morală. „mulţumit”.Comentarii pentru instructori şi pocăinţă. a nu reuşi să păzeşti poruncile lui Dumnezeu”.” Vinovăţia şi ruşinea îl apăsau greu. Natura noastră păcătoasă este consecinţa faptului că ne-am născut într-o lume a păcatului. iar consecinţele refuzului de a-şi recunoaşte păcatul începeau să devină evidente în starea sa fizică. În schimb. el îşi descrie starea astfel: „Mi se topeau oasele (n.: în NKJV. păcatele şi nelegiuirile. a găsit în Dumnezeu iertare. În Psalmii 32:3. nelegiuire.4.

White.»” – Ellen G. Sentimentul de păcătoşenie otrăveşte izvoarele vieţii şi ale fericirii adevărate. 6. De asemenea. 9. De ce? O cauză poate fi aceea că Diavolul încearcă să ne fure asigurarea iertării şi a mântuirii. 305. Remediul pentru sentimentul de vinovăţie este Domnul Isus. dacă ne-am mărturisit deja păcatul şi totuşi vinovăţia persistă. Preiau Eu păcatele Tale. atunci devine distructiv. Citeşte Psalmii 32:1-8. Există însă situaţii în care ne mărturisim păcatele şi sentimentul de vinovăţie nu dispare. „Acest simţământ de vinovăţie poate fi aşezat la piciorul crucii de pe Calvar. Harul Său alungă din sufletul nostru acest simţământ. Ce influenţă a avut sentimentul de vinovăţie asupra relaţiei tale cu Domnul şi cu ceilalţi oameni? Ce poţi face pentru a-ţi uşura povara vinovăţiei? Chiar dacă ai greşit şi este normal să te simţi vinovat. ne ajută să acceptăm iertarea oferită fără plată de Domnul Hristos pe cruce. Citeşte Faptele 24:16. îţi voi îndepărta remuşcarea pentru păcat. Ce ni se spune aici despre pocăinţă şi mărturisire? ______________________________________________________________ 7. Ce vrea să spună apostolul Pavel prin aceste cuvinte? Studiul 6 ______________________________________________________________ Sentimentul de vinovăţie este bun sau este rău? Depinde! Dacă vine ca urmare a convingerii de păcat aduse în suflet de Duhul Sfânt şi dacă ne conduce la Isus. 8 august Acţiunea vindecătoare a mărturisirii Mărturisirea păcatului deschide rana vinovăţiei şi îi permite să se cureţe de infecţia păcatului. Manuscript Releases. p. Îţi dau pace. Dacă am rănit pe cineva. Isus spune: «Lasă totul asupra Mea. este bun. Ea aduce vindecare din mai multe puncte de vedere: ne deschide inima înaintea harului lui Dumnezeu. Eu îţi voi întări voinţa slăbită. ne face în stare să primim harul Său. Acum.Joi. Nu mai alunga respectul de sine. vol. Dar. căci te-am cumpărat cu preţul sângelui Meu. O altă cauză ar putea fi aceea că Duhul Sfânt încearcă să ne indice o problemă apărută în relaţia cu un semen de-al nostru. Eşti al Meu. ce făgăduinţe biblice poţi invoca pentru a putea merge mai departe? 84 . conştiinţa noastră se va linişti numai atunci când îi vom mărturisi greşeala direct celui afectat. ea vindecă relaţiile dintre oameni prin îndepărtarea barierelor dintre ei.

Ai avut vreodată o experienţă în care ai venit înaintea Domnului şi ai mărturisit cu sinceritate un anume păcat? Cum te-ai simţit după aceea? 85 Studiul 6 . Invită-i pe membrii grupei să îşi ia câteva clipe pentru a-şi cerceta inima individual şi pentru a-şi pune două întrebări: a.6. De ce sunt mărturisirea şi pocăinţa atât de importante pentru redeşteptare? 3. El reduce drastic lucrurile pe care Dumnezeu le poate face pentru noi şi Îl împiedică pe Duhul Sfânt să câştige prin noi suflete pentru Evanghelie. 2.Comentarii pentru instructori De discutat: Păcatul nemărturisit ne împiedică să avem pace interioară şi bucurie creştină. ILUSTREAZĂ! Activităţi individuale 1. Ce ne spune acest pasaj despre adevărata natură a mărturisirii păcatelor? De ce ne cere Domnul să mărturisim păcatul pe nume? Dacă Duhul Sfânt te îndeamnă să îţi mărturiseşti un păcat. Există între mine şi Dumnezeu vreun păcat nemărturisit? b. înălţaţi împreună o rugăciune în care să-I cereţi Domnului să ia în stăpânire deplină viaţa fiecărui membru al grupei. Apostolul Pavel se străduia să aibă „totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Faptele 24:16). APLICĂ! Întrebări pentru meditaţie 1. Te-ai dus vreodată la altcineva să-i ceri iertare? Cum te-ai simţit după aceea? 3. dar înalţă şi o barieră între noi şi Dumnezeu. Citeşte Leviticul 5:5. După cele câteva clipe în care v-aţi rugat în gând. Există între mine şi un semen al meu vreun păcat nemărturisit? 2. ia-ţi chiar acum câteva momente pentru a-l mărturisi printr-o rugăciune în gând. Îţi vine în minte numele unei persoane căreia i-ai greşit? Simţi îndemnul Duhului Sfânt de a reface relaţia cu această persoană? Ce poţi face pentru a iniţia procesul de vindecare şi de împăcare? Întrebări aplicative 1. Ţi s-a întâmplat vreodată să vină la tine cineva şi să-şi ceară iertare pentru o anumită vorbă sau vreo faptă nelalocul ei? Cum te-ai simţit? În ce mod s-a schimbat relaţia voastră după aceea? 2. 4.

trebuie îndepărtat tot ce constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Totuşi. de ce este important să avem grijă ce cuvinte folosim atunci când ne mărturisim greşelile? 4. ce speranţă mai avem? Cum putem înţelege natura pocăinţei biblice fără să pierdem totuşi din vedere realitatea naturii noastre păcătoase? 5. Ce lecţie esenţială despre iertare putem să desprindem din dispoziţia Domnului Isus de a-i ierta pe cei care L-au ţintuit pe cruce? Dacă El a fost dispus să ierte. White. Calea către Hristos. faceţi dreptate orfanului. Ce se întâmplă însă atunci când. Am citit în studiul de săptămâna aceasta că. întoarce ce a răpit. de ce crezi că pocăinţa este un element vital al redeşteptării şi reformei? Care este locul pocăinţei în lucrarea de redeşteptare şi reformă? 86 . trebuie să se vadă schimbări categorice. dacă nu va fi însoţită de o sinceră pocăinţă şi de reformă. Această schimbare va fi urmarea unei păreri de rău sincere şi adevărate pentru păcat. «Dacă dă înapoi zălogul. p.17). Pocăinţa adevărată înseamnă renunţare la păcat. căutaţi dreptatea. În viaţă. cădem din nou? Înseamnă că pocăinţa noastră nu a fost sinceră? Înseamnă că nu mai putem primi iertare din nou? În această situaţie. va trăi negreşit şi nu va muri» (Ezechiel 33:15). 9 august Studiu suplimentar „Mărturisirea păcatelor nu va fi primită de Dumnezeu.Vineri. ocrotiţi pe cel asuprit. Ce binecuvântări ţi-a adus mărturisirea păcatelor? Ţi-a fost de folos în relaţia ta cu Domnul şi cu oamenii? 3. Din ceea ce am studiat săptămâna aceasta. Lucrarea pe care o avem de făcut ne este prezentată cu claritate: «Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele. în tentativele noastre de a renunţa la păcat. urmează învăţăturile care dau viaţa şi nu săvârşeşte nicio nelegiuire. 39 Întrebări pentru discuţie Studiul 6 1. apăraţi pe văduvă» (Isaia 1:16. este necesar să ne mărturisim greşelile celor faţă de care am greşit. uneori.” – Ellen G. cu cât mai mult ar trebui să fim dispuşi noi să iertăm? 2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful