Despre cei ce cred că le cunosc pe toate

A crede că știi nu înseamnă totdeauna înțelepciune, ba se întâmplă sa fie chiar prostie. Spuneți-mi: Dintre doi oameni, din care unul ar pretinde că poate măsura văzduhul de la cer la pământ cu sfoara, în vreme ce altul ar râde și-ar zice că nu-i în stare a face aceasta – care din aceștia doi ne-ar face sa râdem? Omul care pretinde a ști sau cel care se mărturisește neștiutor. Fără îndoială, cel dintâi. La întâmplarea aceasta, necunoscătorul este mai înțelept decât cel ce se crede încărcat de știință. De ce? Pentru că presupusa știință nu-i decât o necunoaștere mai mare. Cel ce se mărturisește neștiutor știe, cel puțin, ceva. Ce anume? Că sunt unele lucruri pe care mintea omenească nu le poate ști; și aceasta nu-i puțin lucru. Dimpotrivă, cel care – de-ar fi să-l crezi – zice că ar ști mult, încă mai neștiutor decât altul este cu privire la ceea ce spune că știe – și asta îl face să fie și de rușine. Să ne lăsăm, așadar, de asemenea cercetări – și să ne mărginim a aduce laude lui Dumnezeu pentru toate. “De aceea – zice apostolul – aduceți mulțumiri pentru tot”. Iată faptele unei slugi recunoscatoare, întelepte si destepte; a te purta altfel, este fapta unui vorbaret, a unui trândav, a unui nerusinat. Cel ce mult vorbeste, nimic nu face, ci cel ce munceste mult nu vorbeste niciodata fara rost.
Sursa ”Ioan Gură de Aur”

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful