P. 1
Aspecte Psiho-sociale Ale Comunicarii Interpersonale Si de Grup

Aspecte Psiho-sociale Ale Comunicarii Interpersonale Si de Grup

|Views: 92|Likes:
Published by Diadeea

More info:

Published by: Diadeea on Aug 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/28/2014

pdf

text

original

15

Capitolul al doilea ASPECTELE PSIHO-SOCIALE ALE COMUNICĂRII INTERPERSONALE ŞI DE GRUP. ConsecinŃe în planul consilierii psihologice şi educaŃionale INTRODUCERE O analiză atentă a raporturilor dintre tipologia comunicării şi modelele comunicaŃionale specifice activităŃilor de consiliere psihologică şi educaŃională pune în evidenŃă că, din punctul de vedere al numărului de participanŃi, acestor activităŃi le este proprie în cele mai multe cazuri comunicarea interpersonală şi, în unele activităŃi de consiliere, comunicarea de grup. De aceea, abordările psiho-sociale ale comunicării vor urmări, în cele ce urmează, cu precădere mecanismele psihologice şi psiho-sociale ale comunicării interpersonale şi de grup. Literatura de specialitate distinge un model de analiză specific cercetării acestor mecanisme, cu ajutorul căruia se pun în evidenŃă variabile-tip ale comunicării cum sunt cele psihologice, cele cognitive sau cele sociale, iar dintre cele psihologice, componenta atitudinală şi situaŃională. Spre deosebire de abordările tehnice, abordarea psiho-socială concepe comunicarea în primul rând ca interacŃiune, partenerii de comunicare fiind în acelaşi timp emiŃători şi receptori. OpŃiunea este spre modelul transacŃional al comunicării. Potrivit acestui model, „comunicarea reprezintă ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informaŃii şi de semnificaŃii între persoane aflate într+o situaŃie socială dată”. (J.C. Abric, 2002, p.14) Potrivit autorului acestei definiŃii, „comunicarea nu poate fi concepută ca un simplu proces de transmitere; bazată pe interacŃiune, ea constituie întotdeauna o tranzacŃie între locutori: emiterea şi receptarea sunt simultane, emiŃătorul fiind în acelaşi timp emiŃător şi receptor şi nu întâi emiŃător, apoi receptor (reciproca este şi ea valabilă)” (J.C.Abric, 2002, p. 15). Citându-l pe Watzlawick, J.C. Abric observă caracterul social, atotcuprinzător al comunicării, dominanŃa acesteia asupra comportamentului uman: „Dacă admitem că, într-o interacŃiune, orice comportament are valoarea unui mesaj, cu alte cuvinte este o comunicare, rezultă că nu poŃi să nu comunici, indiferent că vrei sau nu” (Watzlawick, cf. J.C. Abric, 2002, p. 15).

16

1. Factorii determinanŃi ai comunicării. Revenind la schema generală a comunicării, utilă întotdeauna pentru fixarea elementelor structurale ale acesteia, putem analiza factorii psihologici şi psihosociali ai comunicării pe două componente distincte: una care se adresează actorilor comunicării, numiŃi de noi „locutori” şi una care se adresează codului şi canalului de comunicare. 1.1. Factori care influenŃează rolul actorilor în comunicare Potrivit lui J.C. Abric, actorii comunicării (locutorii) sunt influenŃaŃi în comunicare de trei tipuri de variabile: psihologice, cognitive şi sociale. 1.1.1. Variabilele psihologice sunt acelea care provin din personalitatea, nevoile, motivaŃiile şi interesele locutorilor; ele se manifestă explicit, implicit sau inconştient. Potrivit modelului propus de Lewin pentru explicarea comportamentului uman ( cf. J.C. Abric, 20002, p.16), comportamentul individului în câmpul social se concretizează în două direcŃii: - reducerea tensiunilor exercitate asupra sa; - satisfacerea nevoilor create de forŃele interne şi externe care-l influenŃează. ForŃe interne Câmp social ForŃe externe nevoi tensiuni comportament

Comportamentul uman se diferenŃiază în funcŃie de caracterul favorabil sau nefavorabil (pozitiv sau negativ) al forŃelor care acŃionează asupra sa: • ForŃele poztitive crează tensiuni pozitive, care induc un comportament de apropiere • ForŃele negative crează tensiuni negative, care unduc un comportament de evitare Cele două tipuri de comportament declanşează, în procesul comunicării, mecanisme psihologice distincte, dintre cele mai rafinate. Prezentăm, în continuare, două categorii de asemenea mecanisme, aflate în opoziŃie: a) Mecanisme proiective: - a asimila gânditrea celuilalt, a crede că gândeşte ca tine (nu se sesizează diferenŃele şi astfel comunicarea este viciată) - a atribui celorlalŃi atitudini care să justifice propriul comportament. b) Mecanisme de apărare: - socotomizarea: eliminarea informaŃiei incomode (filtrarea); - memorizarea selectivă (memoria depinde de factori afectivi); - interpretarea defensivă (denaturarea realităŃilor incomode); - negarea autorităŃii sursei (devalorizarea sursei neconvenabile).

2002. adesea diferită de cea a interlocutorului asupra informaŃiei.17 1. InformaŃia suferă un proces de reconstrucŃie după modelul propriu al fiecărul partener. care reconstituie realul.Analiza acesteia se va face la capitolul Bariere de comunicare • Reprezentarea despre sarcină şi despre context are în vedere atitudinea interlocutorului în comunicare funcŃie de modul în care sarcina cuprinsă în mesaj sau contextul comunicării îi afectează interesele. astfel.1. Abric. volumul informaŃiilor. slăbiciunile).3. model influenŃat de o serie de variabile social-culturale asimilate: religie. cognitiv şi social. determinată de factorii enumeraŃi mai sus. (vezi schema de la pagina anterioară) 1. Dintre acestea. de regulă. mentalităŃi. în general nivelul intelectual al acestora. rasă etc. nu-l dezvăluie. care cuprinde capacitatea locutorilor de generalizare şi abstractizare. p.eul intim: imaginea pe care eul şi-o face despre sine şi pe care. îl Ńine ascuns (nimeni nu este dispus să-şi releve limitele. Este o reprezentare a priori. prezentăm două sisteme proprii cogniŃiei: a) Sistemul cognitiv. defectele. ci doar una din care sunt sublimate anumite caracteristici incomode. . informaŃia în funcŃie de propria reprezentare. Variabilele sociale se referă la poziŃia locutorilor comunicării în câmpul social. atribuindu-i o semnificaŃie proprie. • Reprezentarea de sine are în vedere cele două laturi ale eu-lui: . obiceiuri. cultură.1. b) Sistemul de reprezentare. nu este cu necesutate una mincinoasă. din perspectiva sistemului de reprezentare. Variabilele cognitive sunt acelea care influenŃează comunicarea datorită modului de realizare a cogniŃiei. Individul va reacŃiona întotdeauna în funcŃie de ceea ce crede că este şi de ceea ce vrea să pară (J. un scenariu ipotetic (maximum ½ pagină A4) Sistemul de reprezentare se raportează la trei elemente specifice comunicării: sinele.2. Acestea cuprind: a) Rolurile şi statusurile sociale (poziŃia socială) influenŃează comunicarea în cel puŃin două situaŃii distincte: • Conflictul de rol: comportamentul diferit de rolul aşteptat .21) • Reprezentarea despre celălalt cuprinde imaginea celuilalt din punct de vedere psihologic.C. a conceptelor asimilate. Sarcină (2): ConstruiŃi.eul public: imaginea de sine pe care o oferim celorlalŃi. nu-l exprimă. Partenerul interpretează. celălalt şi conŃinutul şi contextul comunicării.

) Sarcină (4): ExplicaŃi. 1. religioase. Dimpotrivă. judecăŃile cu privire la fotografiile „de evrei” califică această categirie ca fiind „mai inteligenŃi”. într-o frază. irlandeze sau tipic americane. inteligenŃă. de rasă etc. că indivizii nu reacŃionează la persoana ca atare. Negulescu afirma. (Experiment făcut de Razran în 1951.elaborarea codului în funcŃie de caracteristicile psihice ale receptorului (de personalitate. Studiile de psihologia comunicării pun în evidenŃă influenŃarea acestor condiŃii de către variabile psihice şi psiho-sociale. italieneşti. în ce constă deferenŃa dintre prejudecăŃi şi stereotipii.1. în acest sens. Două luni mai târziu li se cere subiecŃilor să emită o nouă judecată. ambiŃie şi bună dispoziŃie. cu atât mai mari sunt şansele de neînŃelegere. că prejudecăŃile joacă fără îndoială un rol esenŃial în natura relaŃiei pe care individul o va stabili cu interlocutorul său. de data aceasta. Sarcină (3): DaŃi câte 3 exemple de conflict de rol şi 3 exemple de rigiditatea rolului cu influenŃe asupra comunicării. în S. Factori care influenŃează codul şi canalul de comunicare Este de la sine înŃeles că în comunicare adoptarea codului adecvat. Variabilele psihice sau obiective: . de Jouvenel. respectivelor fotografii li se ataşează un nume şi un prenume: evreieşti. judercăŃile sunt foarte stabile. de poziŃie financiară. Sarcina consta în formularea unor judecăŃi cu privire la fiecare fotografie în parte. Astfel. În privinŃa fotografiilor însoŃite de nume americane.P. naŃionale. Aşa cum remarca B. se observă schimbări substanŃiale. „mai ambiŃioşi”. forŃă de caracter. 1. Spinoza care spunea că “cele mai multe certuri provin din faptul că oamenii nu-şi exprimă bine propriile gânduri şi le interpretează greşit pe ale altora.A. în cazul celorlalte fotografii.” .” Fapt remarcat şi de B.2. DaŃi un exemplu de prejudecată şi unul de stereotipie. „mai puŃin simpatici” şi având „un caracter mai slab”. Experiment: Experimentatorul supune atenŃiei subiecŃilor un ansamblu de 30 fotografii tip act de identitate reprezentând figuri umane simpatice şi „neutre din punct de vedere etnic”. că “precizarea înŃelesului termenilor e cea dintâi precauŃie de luat în orice discuŃie.U. Exemplul citat ilustrează cât se poate de convingător:1.” P.2. ca şi alegerea canalului de comunicare sunt condiŃii de cea mai mare importanŃă în asigurarea unei comunicări eficiente. “cu cât mai nesigură este semnificaŃia termenilor. cu singura diferenŃă că. ci la persoana pe care şi-o reprezintă ei în funcŃie de stereotipurile la care se raportează în mod inconştient şi 2. pe baza a 6 caracteristici: frumuseŃe. de la o fază a cercetării la alta. cognitive. b) PrejudecăŃi şi stereotipii: sociale.18 • Rigiditatea rolului: imobilitatea comportamentului în situaŃii sociale noi.eliminarea ambiguităŃilor în codificare. sociale) . pornind de la aceleaşi criterii şi pe marginea aceloraşi fotografii.

ferindu-l. în funcŃie de care se organizează percepŃia. după care se pune la dispoziŃia acesteia.b. 2. o conduce într-o sală a primăriei unde este o masă şi scaune.19 Studiu de caz: La primărie soseşte o echipă de control.” Ce poate înŃelege responsabilul cu relaŃiile publice? 1. experienŃa. care dirijează şi califică întregul proces de comunicare. Alegerea canalului de comunicare Comunicarea. Primarul cheamă pe responsabilul cu relaŃiile publice şi-i comunică următoarele: “AştepŃi echipa de control. pe primar de situaŃia unei tentative de corupŃie. dacă aceasta se aştepta la un asemenea tratament. dacă comisia de control ar fi fost înclinată spre o asemenea interpretare. la un restaurant. şi atunci responsabilul cu relaŃiile publice salvează. involuntar. expresii-şoc asupra interlocutorului ca urmare a semnificaŃiei lor simbolice pentru starea psihică. 1. a. fapt pentru care responsabilul cu relaŃiile publice greşeşte.b. cu consecinŃe diferite: 1. pentru consilierea psihlogică şi educaŃională este preponderent comunicarea orală. unde va servi masa (adică va mânca). istoria şi întâmplările fericite sau nefericite din viaŃa interlocutorilor. 2. Această variantă se generalizează sub forma „primei impresii”. 1. Este important stilul discursului adoptat Un stil prea familiar poate produce interlocutorului sentimente de jenă sau desconsiderare. 1. • Ordinea cuvintelor: sunt receptate mai bine primele şi ultimele cuvinte ale unui mesaj (efectul de primaritate şi de recenŃă). cu consecinŃe neplăcute pentru imaginea primarului în ochii comisiei de control. şi atunci responsabilul cu relaŃiile publice procedează greşit.3. .2. 2. ducând la compromiterea primarului. Concluzia: toate aceste posibilităŃi se reduceau la o soluŃie unică. Este posibil ca primarul să fi dorit. Că aşteaptă echipa de control. involuntar. după cum un stil prea academic îndepărtează interlocutorul. Este posibil ca primarul să fi dorit să asigure echipei de control un loc de lucru. dacă echipa de control se aşteaptă să fie tratată într-un asemenea mod. îi oferi o masă şi apoi te pui la dispoziŃia acesteia. după care se pune la dispoziŃia acesteia. onoarea primarului. pentru lucru. să ofere „o masă” echipei de control. responsabilul cu relaŃiile publice să fi procedat corect. dacă echipa de control nu se aşteaptă să fie tratată într-un asemenea mod. într-adevăr. o invită la un restaurant. Variabilele psihosemantice Reprezintă influenŃe asupra comunicării care vin din modul în care gândirea se raportează la semantica cuvintelor (sens şi semnificaŃie): Principalele variabile sunt: • Efectul de hallo: influenŃa unor cuvinte. indiferent de dorinŃa primarului. Este posibil ca primarul să fi dorit să asigure echipei de control un loc de lucru.2. Este evident că cele două modalităŃi de interpretare a sarcinii pot duce la acŃiuni complet diferite.2. • Ponderea cuvintelor: există unele cuvinte cu rol cheie în mesaj. Că aşteaptă echipa de control. dacă primarul nu era echivoc în trasarea sarcinii.a. Este posibil ca.

cuprinde: .în contextul cultural european. mijloacele ajutătoare (fond muzical. surâsul este expresia culturală a unei atitudini de ascultare şi de relaŃionare pozitivă. vizual etc. olfactiv.20 incapabil să înŃeleagă întreaga semnificaŃie a mesajelor. cum sunt: ambianŃa.Pentru comunicarea specifică consilierii sunt importante şi alte aspecte ale mediului comunicării. .comunicarea este inhibată în cazul activităŃilor de tip terapeutic.organizarea spaŃială a comunicării: poziŃia partenerilor. precum şi mediul comunicării reprezintă factori de mare importanŃă în comunicare. .microcultura partenerilor (obişnuinŃe. . religie. distanŃa etc. Factorii de context şi de mediu Contextul. stil de viaŃă etc. stil. 1. În poziŃia reciprocă de surse ale comunicării. specificul cultural.2.3. ritmul etc. rezolvare de probleme.comunicarea este potenŃată în activităŃile performative de tip învăŃare. în prezenŃa explicită sau implicită a unor contexte sociale determinate care influenŃează comportamentul actorilor în comunicare. 1.2. arhitectural. fond muzical.mobilarea spaŃiului comunicării: tip de mobilier.3. concurenŃă. .3. durata. Dumas a ilustrat rolul contextului cultural încă din anul 1906. Aceasta nu are loc într-un spaŃiu cultural şi material steril. confesional.potenŃarea sau inhibarea comunicării în prezenŃa publicului este dependentă şi de aspecte ale educaŃiei interlocutorilor: personalitate. . Contextul material şi temporal cuprinde: . . fiecare partener se bucură de o anumită autoritate. Contextul social cuprinde: • prezenŃa sau absenŃa unui public sau a unor observatori (coacŃiunea) poate potenŃa sau inhiba comunicarea. el semnifică starea de încurcătură.) .mijloace ajutătoare: amplificare. impregnat de un stil cultural.) Caz: Potrivit lui Stoetzel (1963). Rolul actorilor În comunicare este importantă stabilirea poziŃiei reciproce a actorilor.4. coduri simbolice etc. de cele mai multe ori umanizat. 1. depline. religie. stereotipii etc.în contextul cultural japonez.aspecte temporale: ora. imagini etc. Ea se desfăşoară într-un spaŃiu fizic. . .3. în analiza semnificaŃiei culturale a surâsului: . 1. deschidere. stimularea participării sincere. lumini.). în funcŃie de sarcina specifică actului comunicării: . momentul zilei. confort etc. surâsul exprimă dispreŃul etc.la cafrii din Borneo.1. Contextul cultural şi ideologic. mentalităŃi. Aceasta se supune exigenŃelor logice şi psihologice ale autorităŃii şi induce în conştiinŃa interlocutorului încredere. 1.macrocultura mediului social (limba de comunicare.3.

J. Tipologia atitudinilor interpersonale J. dincolo de mecanismele ei funcŃionale (tehnologia comunicării). 2002.C. interesul pentru acest tip de comunicare este justificat. vom privilegia comunicarea interpersonală ca principal tip de comunicare ăn consiliere. Certo analizează eficienŃa comunicării interpersonale din perspectivă managerială. astfel. calitatea şi natura elementelor de conŃinut al comunicării. 2. la rândul său. Pentru fiecare tip de atitudine. din perspective variate. a verbaliza pentru celălalt raŃiuni ascunse care se află la originea spuselor sau faptelor sale (verbal: de fapt. influenŃează decisiv calitatea relaŃiei dintre actori.C.n. capitolul „Caracterul”. pornind de la presupoziŃia că a comunica în interacŃiune înseamnă „a te exprima şi a fi înŃeles”. Umberto Eco din perspectivă semiotică. actualizaŃi descrierea atitudinilor” 2.) • Tipul de relaŃie creată: .C.21 2. Studiile de specialitate privind comunicarea interpersonală sunt interesate. Comunicarea interpersonală şi atitudinile Revenind la aserŃiunile anterioare. (J. influenŃează în mod decisiv natura relaŃiei sociale. ştiu eu ce te determină să susŃii ceea ce susŃii n. Ferdinand de Saussure din perspectivă lingvistică. 35) Sarcină: Din cursul universitar „Fundamentele psihologiei”. Samuel C. Atitudinea de interpretare • DefiniŃie: a formula. Interpretantul se prezintă ca deŃinătorul unei presupuse cunoaşteri despre interpretat • ConsecinŃe posibile: . 2. Abric prezintă o tipologie inspirată din lucrările lui Porter. iar Jean Claude Abric din perspectivă psihologică. Întrebându-se „cum poate fi facilitată comunicarea între două persoane aflate în interacŃiune?”. de „atitudinile dezvoltate de fiecare dintre actorii comunicării”.1. Abric.2. de condiŃiile de eficienŃă a acesteia. definind statutul fiecăruia. Ca urmare. precum şi consecinŃele posibile asupra comunicării. la întrebarea: „ce condiŃii i-ar permite individului să se exprime în situaŃia interindividuală în modul cel mai autentic cu putinŃă?” Autorul ajunge la concluzia că eficienŃa comunicării este dependentă de tipul de relaŃie ce se stabileşte între parteneri. un tip de relaŃie determinată.2. Abric reformulează această întrebare. Ajunge. Se crează o relaŃie de dependenŃă a interpretatului faŃă de interpretant. autorul formulează o definiŃie. iar acest tip de relaŃie depinde. - Rolul atitudinilor în comunicarea interpersonală sunt un aspect determinant al climatului relaŃional. p.1.

întrucât el produce blocajul maxim. în conştiinŃa pacientului a unei autointerpretări corecte.blocarea comunicării sau agresivitatea. Se produce fenomenul de manipulare. ca atitudine a consilierului. care poate fi concretizată într-o atitudine agresivă. partenerul încearcă să evite continuarea interpretării. este o practică utilă. comunicarea se blochează. ca mijloc de provocare. noninterpretarea. când este greşită. . ca premisă a unor atitudini pertinente în consiliere. ca urmare a evaluării negative. . îndeosebi în consiliere.în particular. în care se justifică interpretarea şi enunŃaŃi o formulă de interpretare. Cazul interpretării corecte este unul particular.2. când este corectă. Concluzii: . . evaluările trebuie păstrate în intimitatea evaluatorului. fie că interpretarea este corectă. în cazul evaluării pozitive Concluzii: . partenerul declanşează mecanisme de apărare cu atât mai puternice. Evaluatorull se prezintă ca judecător al evaluatului în legătură cu spusele sale • ConsecinŃe posibile: . ascunzând acele informaŃii care-l demască. cu cât interpretarea este mai pertinentă.blocarea exprimării interpretatului. Atitudinea de evaluare • DefiniŃie: formularea unei judecăŃi pozitive sau negative în legătură cu ceea ce spune celălalt • Tipul de relaŃie creată: .2. deoarece obiectivul comunicării este epuizat. Se crează o relaŃie de dependenŃă a evaluatului faŃă de evaluator.canalizarea discursului celuilalt: dacă discursul continuă. .în particular.regula generală: nonevaluarea .contradependenŃa: refuzul de a accepta această situaŃie. comunicarea se blochează datorită neînŃelegerii celuilalt. cu condiŃia stăpânirii ei şi aplicării în momentul potrivit.în principiu. 2.orientarea comunicării (manipularea). interpretarea. .22 . fie că este greşită. Sarcină: (5) FormulaŃi o situaŃie problematică din domeniul consilierii. Descoperit în intenŃiile sale ascunse.

Abric.induce superficialitate în discursul celuilalt. 44) .3. fapt care va favoriza asumarea de către subiect a propriilor probleme. dar nu propunându-i soluŃii.C. la aceea că. atunci când ne propunem să ajutăm sau să consiliem. nu afirmăm că este interzis să ne ocupăm de ceilalŃi. Evitarea atitudinii de consiliere se referă. care neglijează experienŃa trăită de celălalt. .inducerea unei atitudini liniştitoare. Atitudinea de ajutor (consiliere) • DefiniŃie: a propune celuilalt soluŃii pentru rezolvarea problemelor pe care le prezintă • Tipul de relaŃie creată: . p.substituirea subiectului în rezolvarea propriilor probleme. L-am ajutat.2. . voi avea la îndemână mai multe elemente pertinente pentru a formula sfatul cel mai potrivit. Atitudinea de ajutor şi de consiliere nu poate constitui baza unei comunicări autentice între persoane. Dacă îi voi permite subiectului să se exprime. că orice ajutor sau sfat ar fi exclus. Punctul de vedere al lui J. 2002. . de fapt. ceea ce duce la agresivitate sau la blocaj. Consilierul se prezintă ca deŃinătorul unei presupuse soluŃii la problemele expuse de consiliat. echivalentă cu un catehism al consilierii: „Când spunem că atitudinea de consiliere ar trebui evitată în comunicare. . să-şi expună sentimentele şi punctele de vedere. cu atât sfatul va fi mai pertinent. fiind în realitate rezultatul acesteia.în domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale. datorită atitudinii mele de ascultare. ci asigurându-i condiŃii pentru dezvoltarea internă şi externă a reflecŃiei şi a expresiei.23 2. consilierea în comunicare este practicată. • ConsecinŃe posibile: . Se crează o relaŃie de dependenŃă a consiliatului faŃă de consilier.C. cu atât el va fi mai uşor de acceptat şi de aplicat” (J. Abric este o profesiune de credinŃă. cu respectarea unor exigenŃe specifice specialităŃii.regula generală: non-consilierea. dacă el va putea. ajutorul nostru trebuie să vizeze ca solicitantul să-şi poată exprima şi expune în mod optim problemele sau cererile.orientarea comunicării spre soluŃiile date de consilier (manipulare). Cu cât ne vom apropia mai mult de acest tip de relaŃie. Concluzie: .

InducŃia prin ordinea întrebărilor. InducŃia prin formularea întrebării: utilizarea verbului „a interzice”. determinat de inducŃia întrebării preliminare.induce superficialitate în discursul celuilalt. Se crează o relaŃie de dependenŃă a celui chestionat faŃă de cel care pune întrebări. citată de Dautriat). în locul verbului „a nu autoriza” (extras dintr-o anchetă făcută în SUA. • ConsecinŃe posibile: .4. prin ordinea întrebărilor (respondentul este înclinat să-şi orienteze răspunsul la o întrebare după răspunsul dat la întrebarea anterioară). care obligă respondentul la o conduită conformă primului răspuns. . (acelaşi autor) Se pune întrebarea: MergeŃi la biserică duminica ? Cazul 1: Înaintea acestei întrebări se pune întrebarea: SunteŃi un credincios practicant ? Răspunsurile la întrebarea de bază sunt afirmative în proporŃie de 60% Cazul 2: Nu se pune nicio întrebare înainte.2.24 2. care se limitează la a răspunde la întrebări. Atitudinea de chestionare (anchetă) • DefiniŃie: a pune celuilalt întrebări pentru a-i uşura exprimarea • Tipul de relaŃie creată: . prin modul de formulare a întrebărilor (afirmativ sau negativ. faŃă de al doilea (62% faŃă de 46%) II. în locul celor tari: refuzul discursurilor publice împotriva democraŃiei este mai accentuat în primul caz. Răspunsurile afirmative la întrebarea de bază sunt în proporŃie de 42% Concluzie: între cele două cazuri este o diferenŃă semnificativă. expresia tare sau atenuată etc). Exemple: I. Anchetatorul se prezintă ca stăpânul absolut al situaŃiei de comunicare: „Aici eu pun întrebări” sau: „Limitează-te la răspunsuri” sau „Nu asta te-am întrebat” etc. Prima formulare: „SunteŃi de părere că Statele unite ar trebui să autorizeze discursurile împotriva democraŃiei ?” A doua formulare: „CredeŃi că Statele Unite ar trebui să interzică discursurile publice împotriva democraŃiei ?” Cazul 2 Răspunsuri: Cazul 1 Da: 21% Da: 46% Nu: 62% Nu: 39% Nonrăspuns: 17% Nonrăspuns: 15% Concluzii: PopulaŃia SUA preferă expresiile atenuate. .manipularea celui chestionat: prin selectarea întrebărilor(deliberată sau inconştientă).

Cel care expune este privilegiat. non-consilierea 4. Comprehensiunea. Concluzii: comprehensiunea este o condiŃie a unei situaŃii optime de comunicare. Pe baza celor expuse se pot formula cele cinci condiŃii ale unei situaŃii optime de comunicare. puse în momentele de răcire a comunicării sau de abatere involuntară a interlocutorului de la subiectul comunicării. Concluzie: .2. dacă se încarcă formularea unor opinii subiective care nu se bazează pe comprehensiune.În particular: chestionarea selectivă.25 Sarcină: (6) FormulaŃi un caz de inducŃie în chestionare în relaŃia dintre consilier şi clientul său. în concepŃia teoriilor nondirective (C.determină aprofundarea exprimării. Sarcină: ActualizaŃi cunoştinŃele despre empatie. . Empatia. 2. Autenticitatea 4. Rogers): 1. Întrebări deschise 5. . Potrivit lui C. . Non-chestionarea sistematică. consultînd cursul de Fundamentele psihologiei. climatul optim se bazează pe patru componente: 1. Se crează o relaŃie de dependenŃă a celui care reformulează faŃă de cel care expune.există riscul de interpretare. Atitudinea de comprehensiune • DefiniŃie: a arăta celuilalt că te interesează şi asculŃi ceea ce spune celălalt.regula generală: non-chestionarea sistematică. Non-evaluarea 2. către celălalt de semnale care indică interesul şi înŃelegerea) • Tipul de relaŃie creată: .climat favorabil comunicării. în comunicarea interpersonală specifică consilierii psihologice şi educaŃionale. Rogers. Non-interpretarea 3. capitolul „ImaginaŃia” . Reformularea. Neutralitatea binevoitoare 3. deci trebuie încurajată şi promovată. • ConsecinŃe posibile: . Acceptarea necondiŃionată a celuilalt 2. prin întrebări deschise. Se realizează prin reformulare (transmiterea.5.

autenticitatea. una „de încălzire”. Tehnici de culegere a informaŃiilor. De aceea. Chiar dacă subaspect tehnic se produc erori. 2. Interviul ghidat este o variantă a interviului nondirectiv. pe baza unui ghid de interviu. empatia. Interviul nondirectiv: este interviul în care se aplică cele patru dimensiuni ale orientării nondirective formulate de C. Adesea imaginea consilierului asupra cazului este veridică după mai multe iteraŃii. uneori. Comunicăm pentru a acŃiona. ritmului şi profunzimii abordărilor. „Nu ştii încotro s-o apuci ?” au toate şansele să facă imposibilă intrarea în comunicare. Formularea temei în interviul nondirectiv Prima condiŃie în formularea temei este ca aceasta să fie cât mai generală cu putinŃă. interviul ghidat şi interviul directiv. drept pentru care se mai numeşte şi interviu clinic.Este interviul specific consilierii. însă. intrarea în situaŃie de comunicare se . 3. de acomodare reciprocă. Aceasta poate deschide comunicarea sau o poate bloca. „Te-ai împotmolit ?”. acestea pot fi sublimate în prezenŃa unui climat favorabil. într-un interviu nondirectiv nu se vor obŃine toate informaŃiile sau cele mai importante informaŃii dintr-o singură iteraŃie. chiar şi variantele de răspuns. pornind de la problema clientului. iar acŃiunea conştientă presupune informaŃie. în care fazele nondirective sunt alternate cu faze directive. acestea fiind inducŃii sau interpretări ale pacientului cu consecinŃele cunoscute. prima fiid. acesta este un ansamblu de explorări nondirective pe teme introduse directiv. Şi aici. conŃinutul şi ordinea întrebărilor. având ca variantă principală chestionarul este interviul în care totul este dinainte stabilit şi etalonat: Obiectivele. adesea tema se formulează singură. Niciodată. a intensităŃii. În comunicarea interpersonală distingem trei tipuri de tehnici de culegere a informaŃiilor: interviul nondirectiv. numărul întrebărilor şi. care trebuie să aibă iniŃiativa. 3.2. să arate că ştie dinainte despre ce este vorba. Interviul directiv. în cazul interviului nondirectiv. În fapt. 3. El nu trebuie. însă. Cele trei tipuri corespund unei scale a nivelului de intervenŃie în discursul celui intervievat. să „ghicească”. Se foloseşte în cercetări statistice cu puternică tentă sociologică. îndeosebi în consilierea psihologică.1. Principalele caracteristici ale celor trei tipuri de interviuri sunt următoarele: 1. „Probleme în dragoste ?”. Interviul nondirectiv. Întâmpinări de tipul: „Vrei (vreŃi) să divorŃezi (divorŃaŃi) ?”. Aşa cum s-a mai precizat. Se foloseşte mai ales în activităŃile exploratorii de teren. În consiliere. Rogers: acceptarea necondiŃionată a celuilalt.26 3. în realizarea climatului trebuie să se ia în considerare importanŃa „primei impresii”. la intervenŃia maximă în cazul interviului directiv. climatul este hotărâtor. de calibrare a reacŃiilor. introducerea în temă aparŃine consilierului. neutralitatea binevoitoare. adesea. Rolul climatului în interviul nondirectiv În interviul nondirectiv. Culegerea informaŃiilor în procesul de comunicare reprezintă unul dintre obiectivele cele mai importante ale comunicării. de la intervenŃia minimă.

de capacitatea diminuată a acestuia de a se angaja într-un proces de comunicare optim. când se produc abateri de la temă. IntervenŃiile Ńin seama îndeosebi de starea de spirit a clientului. Reiterând spusele acestuia şi formulând o judecată cu privire la starea lui psihică. dacă sugerează problema. „Să auzim !”. Reiterarea centrează subiectul pe problemă. Pentru aceasta este necesară capacitatea empatică a consilierului. Se pot folosi întrebări de tipul: „Hai să vedem care-i problema”. fără a denatura sensul spuselor celuilalt. Dacă pacientul spune ceva. MenŃinerea la nivel de maximă generalitate este în continuare necesară. când subiectul intră într-o fundătură etc. A doua condiŃie în formularea temei este evitarea restrângerii sau limitării temei. orice ar spune este folositor pentru declanşarea comunicării: Dacă îşi exprimă dificultatea de a aborda tema. Reiterarea sau reflexul simplu: constă în retransmiterea. nonintervenŃia. 3.C. prezent la unele persoane. pe bază de bănuieli. „Deci ?”.3. Pentru acest lucru. răbdare şi disponibilitate de a ajuta la depăşirea acestei stări. îi dovedeşte acestuia atenŃia noastră şi îl ajută să dezvolte tema.să nu fie agresivă: să fie expusă în termeni acceptabili. Un pacient timid. Reiterăm în funcŃie de evoluŃia discursului. În reformularea sentimentului se impun câteva reguli: . Iată principalele tipuiri de intervenŃie recomandate de specialişti: 3.1. „Vă ascult”.2. să nu jignească. de tipul: „Ei ?”. atunci reiterăm problema şi îl ajutăm să o dezvolte. către celălalt a ceea ce tocmai a spus. . îi dovedim înŃelegere. însă! Reiterarea sistematică devine supărătoare. ca un tic de comunicare. reformularea sentimentului poate duce la blocaj sau la agresiune. lăsând pacientului iniŃiativa lansării temei. reiterăm această dificultate şi pornim de la ea. când discuŃia „lâncezeşte”. Se foloseşte mai ales când pacientul intră într-o încurcătură. Reiterarea sistematică poate fi interpretată şi ca o boală. Este absolut necesar ca interpretarea să fie una pozitivă. „Necazuri ?” etc.3. când densitatea tematică scade. prin care să declanşăm confesiunea.27 poate face prin enunŃuri de cea mai mare simplitate. la care se adaugă o interpretare. pentru a încuraja vorbitorul. Fără empatie. Nici de această dată nu trebuie să inducem o temă anume. în momentele adecvate. folosim tehnicile de intervenŃie.3. „cu alte cuvinte”. suportabili pentru celălalt. „Să vedem ce te frământă”. Abric. Reformularea sentimentului: este tot o reiterare. adesea una deteriorată. AtenŃie. să o aprofundeze. blochează comunicarea sau induce agresiune. neobişnuit să vorbească poate aştepta să fie întrebat. Tehnica este una care cere o minimă abilitate şi experienŃă şi nu în ultimul rând capacitatea de a reformula idei. aplicabile mai ales în consiliere şi terapie psihologică. drept pentru care trebuie cu atât mai mult evitată.Tehnici de intervenŃie Cu toate că în interviul nondirectiv este recomandată. să nu coboare valoric sentimentele acestuia. complexat. încă de la analiza acestor recomandări am formulat unele excepŃii.Rogers şi J. aşa cum subliniază C. 3.

3. o FuncŃia de relansare: permite clientului să revină cu problemele importante care eventual au fost omise. nonintervenŃie. Nu putem folosi expresii de tipul: „E prea complicat pentru tine !”. sunt inacceptabile în reformularea sentimentului . că nu mai ştii ce spui !”. • AscultaŃi critic.4. Ascultarea. În cea mai mare parte a timpului. informaŃii suplimentare.3. Este justificat punctul de vedere potrivit căruia capacitatea empatică este criteriu eliminatoriu în alegerea profesiei de consilier. „Probabil vroiai să spui altceva !” etc 3. totodată. Rezultă din aceste funcŃii cî intervenŃia de sinteză este un fel de bornă de hotar în interviu. exigent controlate şi necesare pentru a menŃine pe cel intervievat în iniŃiativă. nuanŃări. Potrivit lui J. 3.28 Expresii de tipul: „Ce ai. Din caracterizarea generală a interviului nondirectiv rezultă o poziŃie specială a celui care aplică interviul. IntervenŃia de sinteză: Este o reformulare organizată a ansamblului discursului realizat de pacient. 3.4. Tot arsenalul empatiei. o face să se manifeste.3. te-ai încurcat ?”. • FiŃi interesat. IntervenŃiile sale sunt minime. Ea marchează o etapă. acesta tace şi ascultă. dar o potenŃează.să se concentreze asupra persoanei. acest tip de intervenŃie îndeplineşte următoarele funcŃii: o FuncŃia de control: permite consilierului să verifice dacă înŃelegerea de ansamblu a problemei a fost corectă şi clientului să intervină în caz de eroare. stimulatoare. pe care le redăm mai jos: • FiŃi pregătiŃi să ascultaŃi. Ascultarea şi tăcerea în interviul nondirectiv. susŃinere energetică şi afectivă şi. care nu numai că nu distruge personalitatea clientului. este o absenŃă activă.3.4. că nu te pricepi”. ascultarea şi tăcerea calificate şi controlate reprezintă condiŃii obligatorii pentru un bun consilier. SusŃinerea empatică: este o necesitate absolută. • AscultaŃi cu atenŃie. o FuncŃia de retur: Permite clientului să revină cu precizări. cunoscut din studiul creativităŃii. un moment de schimbare problematică etc. „Lasă asta. Prin urmare. Empatia sugerează prezenŃa consilierului în comunicare. • UrmăriŃi ideile principale.C. • ArătaŃi-vă interesul. trebuie folosit. în interviul nondirectiv Niki Stanton formulează zece sfaturi pentru o bună ascultare. o şedinŃă. . „Na. nu a problemei.1. Abric. coparticiparea la problemele clientului. • PăstraŃi-vă mintea deschisă.

acesta rămânând centrat . Sarcină: StudiaŃi punctul de vedere al lui B. epuizându-l.C.C. care precizează faptul că acesta este “primul şi ultimul principiu”.practicianul renunŃă la „plăcerea spunerii”. IdentificaŃi-vă cu vorbitorul. p. 62-64 3. în sensul că întrerupe discursul nu numai ca verbalizare ci şi ca interiorizare. în final. Jacobi. • AjutaŃi vorbitorul. Nu faceŃi lucruri care vă distrag atenŃia. Tăcerea în interviul nondirectiv. Certo formula şi el următoarele zece reguli: 1. . 7. dar de continuare a reflecŃiilor intervievatului. ÎncetaŃi să mai vorbiŃi. Polirom 2002. subliniem: . Abric vorbeşte de două tipuri de tăceri: o Tăcerea goală: este momentul în care intervievatul tace deplin. . Dintre acestea. UşuraŃi sarcina celui care vorbeşte. Referindu-se la calităŃile unui bun ascultător. Autorul citat surprinde cu deosebită fineŃe valenŃele ascultării active. 4. Gândurile lui se detaşează de subiectul discursului. în studiul său despre ascultare. 5. ci şi modul de raportare a acestuia la tăcerile subiectului În acest sens. ControlaŃi-vă temperamentul. J. precum şi exigenŃele acesteia.4. 2. 8. a primului principiu nu este o greşeală de redactare ci o exigenŃă a autorului.practicianul satisface nevoia subiectului de a fi ascultat. FiŃi răbdător. ÎncetaŃi să mai vorbiŃi. trăind experienŃa subiectului ca pe propria sa experienŃă. autor J. Jean-Claude Abric menŃionează. o Tăcerea plină: este momentul de întrerupere a verbalizării. Abric. care se masterializează în bucuria de a fi ascultat . 10.practicianul potenŃează trăirile subiectului. Samuel C. Acesta este momentul intervenŃiilor necesare ale consilierului. adică principiul fundamental pentru a fi un bun ascultător. LăsaŃi-o mai uşor cu argumentele şi criticile. 9. • Nu întrerupeŃi pe vorbitor. PuneŃi întrebări. Nu numai tăcerea consilierului este importantă în interviul nondirectiv.practicianul se privează de interacŃiunea simetrică cu pacientul.2. 3. ArătaŃi-i celui care vorbeşte că vreŃi să-l ascultaŃi. punctul de vedere al lui B. Jacobi cu privire la ascultare evidenŃiat în lucrarea Psihologia comunicării. această nevoie fiind preeminentă oricărei alteia. 6. Repetarea. .29 • LuaŃi notiŃe.practicianul renunŃă la afirmarea de sine. Ed.

Consilierea familială nu este o tehnică de grup. observată de membri sau de un observator extern 7. Destin relativ comun 5. Posibilitatea interacŃiunilor reciproce între toŃi membrii 3. să evalueze. Durată suficientă pentru instituŃionalizare. Caracteristicile unui grup mic (restrâns) Studiile de psihologie socială şi de sociologie apreciază că un grup mic (restrâns) are un set de caracteristici standard. enervare. îl pot abate de la cursul normal. tehnici de ameliorare a coeziunii şi performanŃei grupurilor pentru îndeplinirea unor sarcini. Prin însăşi etimologia sa. tehnicile de grup sunt. ConştiinŃa apartenenŃei la grup 4. mai degrabă. pot induce frustrare. Concluzie: tăcerile trebuie ascultate. grupul mic se caracterizează prin: 1. mai degrabă terapii de grup decât activităŃi de consiliere. IntervenŃia în tăcerile pline pot întrerupe discursul. Unitate de timp şi de loc (proximitate şi distanŃă interindividuală minimă 3. lăsându-i celui intervievat posibilitatea să stingă tensiunile discursului. Posibilitatea unei interacŃiuni şi a unei comunicări verbale şi nonverbale efective 8. Celelalte caracteristici sugerate mai sus Ńin de perspectiva psihosocială. Numărul de persoane: de la 3-4 la 25 persoane 2.30 în subiect. agresiune. Este momentul când consilierul nu trebuie să intervină. deoarece familia nu este grup social. Din perspectivă psihosocială. Aspecte ale comunicării în tehnicile de grup Tehnicile de grup sunt mai puŃin utilizate în consilierea psihologică şi educaŃională. să proiecteze mental continuarea discursului. 4. care ia în consideraŃie în mai mare măsură determinaŃiile psihologice. 4. Îndeplinirea unei sarcini comune.1. Posibilitatea formării unei percepŃii şi a unei reprezentări a fiecăruia despre ceilalŃi 6. în acest sens. RaŃiune de a fi şi de a rămâne împreună 4. E¤xperienŃa. în sensul utilizat de psihologia socială şi de sociologie. termenul consiliere presupune o activitate faŃăn faŃă. S-au dezvoltat. la fel ca şi vorbirea. . Punctul de vedere sociologic este mai simplificat. Comunitate spaŃială şi temporală 2. talentul şi capacitatea empatică a consilierului va permite distincŃia între tăcerile pline şi cele goale. Potrivit sociologiei. De Visscher propune următoarele caracteristici: 1. Perceperea unei anumite grupalităŃi.

2. Rolul monitorului: monitorul se comportă ca un consilier în situaŃie de interviu nondirectiv. ConŃinutul comunicării: comunicarea are loc între membrii grupului. îndeosebi pentru acele grupuri în care apar probleme deosebite de disciplină. Scop terapeutic: participând la activitatea grupului. comunicare etc. Ne vom referi la cele două situaŃii caracteristice de grup: situaŃii de grup centrate pe grup şi situaŃii de grup centrate pe sarcină. consilierul (psihologul şcolii. Caracteristicile grupului: .) poate utiliza o asemenea tehnică pentru ameliorarea relaŃiilor din interiorul grupurilor şcolare standard (clasele de elevi). să înveŃe să comunice cu ceilalŃi. structura şi celelalte caracteristici deja formate (norme morale. propune ca subiectul comunicării în grup să fie problemele care intervin în funcŃionarea grupului. sportivă etc) . Lewin.numărul de 8-12 persoane de vârste. respectând întrutotul exigenŃele acestuia. de ex. eliminându-şi limitele de comunicare şi convieŃuire. 4.2. reŃeaua de relaŃii formale şi informale) .persoanele nu se cunosc între ele (sau se cunosc foarte puŃin) . A. Comunicarea în situaŃiile de grup centrate pe grup Autorul acestui tip de situŃie. Un asemenea grup se numeşte grup de diagnostic (T-grup. reactualizaŃi cunoştinŃele despre caracteristicile grupului mic.31 Sarcină: din cursul de psihologie socială. ale cărui caracteristici sunt deja definite.1. clasă de elevi. În cele ce urmează vom prezenta doar acele aspecte care Ńin de caracterizarea comunicării în cadrul grupului. genuri şi profesii diferite . să devină fiinŃă socială.grupul are al dispoziŃie aproximativ 15 şedinŃe de câte 2-3 ore B. individul ajunge să se cunoască pe sine.numărul membrilor este predeterminat (grup de muncă. membrii grupului abordând şi problemele lor profesionale. Sarcină (7): ImaginaŃi un grup de diagnostic şi descrieŃi activitatea consilierului pe timpul şedinŃelor de consiliere 4.grupul are coeziunea. mize personale şi colective. după voinŃa proprie a membrilor lui.pentru fiecare grup există un monitor (supraveghetor) . echipă managerială. aceştia căutând să descopere fenomenele de grup şi factorii care asigură funcŃionarea eficientă a grupului C. adaptare. D. ceea ce intervine nou în activitatea grupului fiind sarcina. 4.2. Grup de bază) A. Caracterizarea principalelor tehnici de grup Prezentarea detaliată a tehnicilor de grup este sarcina disciplinelor specializate în domeniul terapiei şi consilierii de grup. La nivel de grup.2. Caracteristicile grupului de diagnostic: . Comunicarea în situaŃiile de grup centrate pe sarcină: Acest tip de situaŃii presupune existenŃa unui grup omogen.

non-evaluarea. reguli.în a doua situaŃie.animatorul grupului nu se identifică cu liderul informal al acestuia. comunicarea constă în transmiterea şi receptarea în grup a unei sarcini. animatorul are funcŃia de facilitare a dialogului. regulile specifice interviului: non-interpretarea. . comprehensiunea. consermne. de reglare a discuŃiei astfel încât să se asigure participarea tuturor celor cere au un cuvânt de spus şi orientarea spre tema discuŃiei. dar şi a unor grupuri şcolare non-standard: grupuri de cadre didactice care predau la o clasă de elevi cu probleme.În întrunirile de informare descendentă. comunicarea constă în schimbul de informaŃii. Rolul monitorului: . ConŃinutul comunicării: depinde de tipurile de întruniri proiectate: .în prima situaŃie. el este doar observator. a soluŃiilor pentru rezolvarea unei probleme. non-consilierea. animatorul se transformă într-un operator de interviu de grup. comunicarea presupune culegerea de informaŃii din interiorul grupului. B.în a treia şi a patra situaŃie.În situaŃia întâlnirilor-discuŃie. comisii didactice. asupra unei teme date între membrii grupului. problema monitorului este aceea a asimilării corecte în grup a mesajului. . grupuri de cadre didactice de la un nivel de studiu.În situaŃia întâlnirilor pentru rezolvarea de probleme. de către membrii grupului. animatorul trebuie să respecte. Este de mare importanŃă capacitatea animatorului de a fi un bun ascultător şi de a provoca schimburi între membrii grupului. . Sarcină (8): ImaginaŃi un grup centrat pe sarcină şi descrieŃi activitatea consilierului pe timpul şedinŃelor de consiliere . a unui sistem de norme. caterdre etc. D. În toate situaŃiile.32 . pe cât posibil. Psihologul şcolar îşi poate propune ca obiectiv ameliorarea activităŃii grupurilor şcolare standard (clasele de elevi) în legătură cu sarcinile specifice ale şcolii.În situaŃiile de informare ascendentă. comunicarea constă în căutarea împreună. ghidat sau directiv. . . Scop terapeutic: SituaŃiile de grup centrat pe sarcină sunt utilizate mai ales în consilierea educaŃională. succesul său depinde de priceperea în utilizarea tehnicilor de interviu nondirectiv. C. chestionarea minimă.

Tratat de semiotică generală. Institutul European. 1997. Curs de lingvistică generală. 2000.P. Claude.a. 21. Tehnici de comunicare. *** DicŃionar explicativ al limbii române. Denis. Sven. RaŃionalitate. 2003. analiza tehnicilor de manipulare. Alex. Bucureşti. 1987. Editura FundaŃiei “România de Mâine”. Editura Comunicare. Limbajul corpului pentru manageri. 11. 1998. Editura Aramis. 15. Editura Tehnică. Ferdinand. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Marie Madeleine. 4. ROTARU. 20. RelaŃii publice. 23. Valentin ş. Mai multe voci. Comunicarea. Stiluri şi metode de comunicare. De la transmiterea mecanică la interacŃiune. . Editura Polirom. Mecanismele de apărare. MACOVICIUC. 12. Patricia. Şerban. comunicare. Editura Polirom. Gheorghe (coord. 2001. Comunicare şi acŃiune. Bucureşti. S. 2000. Arta de a influenŃa. HEDGES. LHOTE. succes şi credibilitate. Institutul European. Societatea ŞtiinŃă & Tehnică. 5. 1975. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Filosofie. MUCCHIELLI. 1982. Bucureşti. TOMA. argumentare. Bucureşti. 1999. 2003. ro. 1991. STANTON. Bucureşti. McBRIDE. Cuza. ŞOITU. Marin. 1996.33 BIBLIOGRAFIE 1. 1982. McQUAIL.A. JULIA. 10. 1995. 24. Bucureşti. Petre. Editura Academiei R.R. Bucureşti. Cluj. 17. Nicolae. 16. Personalitate şi temperament. 22. RÜCKLE. AIFTINCA. Psihologia influenŃei sociale.. Editura RAO. Criză şi dialog. LOHISSE. Jean. Serge.S. Denis. ANGHEL. Bucureşti. Vasile. Psihologia socială sau Maşina de fabricat zei. LaurenŃiu. Editura Politică. 2000. 2002. Iaşi.Didier. 2. Iaşi. ECO. BONCU. Niki. Comunicarea. Andrei. Bucureşti. Sean. Editura Humanitas. 19. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Horst. Teoria comunicării. Umberto. teorie şi aspecte clinice. 6. Editura Polirom. MARGA. Babilonul informaŃiei. Ştefan.). o singură lume. Polirom. WINDAHL. 7. 9. 2002. Ghidul tipurilor psihologice. de SAUSSURE. I. Sultana. 1997. Modele ale comunicării. Comunicarea. Editura Artprint. Editura Univers Enciclopedic.N. Editura Polirom. 2002. JAQUET. 1997. 1999.. CRAIA.S. 8.. 13. 3. STANCU. 2000. 18. McQUAIL. 14. Editura Polirom. MOSCOVICI. DicŃionar de filosofie. Bucureşti. IONESCU. Editura UniversităŃii Al. Editura Dacia.

***Mic dicŃionar enciclopedic. JIGĂU. Editura Teora. 2002 30. Mihai. ABRIC. Niki Stanton. 29. Psihologia comunicării. Iaşi. Jean-Claude. 1978. 2002 27. 2001 28. Comunicarea. Stanton. Editura Polirom. 1995 . 26. Niki. Comunicarea. Consilierea carierei. Societatea ŞtiinŃă & Tehnică. Samuel C. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Bucureşti. Bucureşti.34 25. Editura Sigma. Managementul modern. Certo.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->