Omul și funcția în societatea românească

Îmi asum riscul de a începe cu un clișeu, fie el deosebit, însă un clișeu drag de care se face uz și abuz , care pe cei mai experimentați îi irită prin sumaritatea lui, iar celor tineri le catalizează visele și marile energii ale vârstei toate acestea pentru că „omul este măsura tuturor lucururilor”. Cel mai drag clișeu cum îmi place să-i spun este argumentul permanent al unei noi speranțe, al sublinierii datoriei omului de a încerca din nou, de a continua prin propria contribuție avansul civilizator sau măcar ai păstra inerția pornită din sacrificiul celor dinaintea sa. Am vrut să încep pe un fond optimist care trebuie obligatoriu să însoțească orice critică socială, să o suavizeze și să ne întrețină vie încrederea de schimbare în mai bine. Nu se mai poate risca în a folosi exclusiv crititca în descrierea societății românești, aruncarea constantă cu vinovății asupra poporului român pentru că nu funcționează scopului de a ne depăși complexele și stagnarea națională de care ne lamentăm.Trebuie multă prudență cu stima de șine a acestui popor care este în pericol de a-și internaliza pentru totdeauna sentimentul inferiorității, al handicapului, al subordonării față de tot ce vine din afară. Societatea fără de stimă de șine va accepta orice nedreptate pentru că atunci când îți pierzi respectul față de tine, scade respectul pentru tot ce te înconjoară, nu mai ești capabil să acorzi respect comunității, mediului înconjurător, apropiaților. Când nu mai ai stimă de sine nu mai pui preț pe respectul altora din timp ce nu mai există respectul pentru propria persoană, iar de aici acțiunile tale vor fi antisociale, neparticipare la viața socială sau sfidarea regulilor sociale și de aici vine una dintre explicațiile valului de infracționalitate exportat în Occident.Societatea are și ea bolile ei, iar societatea românească suferă de o stimă de șine mult prea joasă ce o face depresivă și paranoică în manifestările ei cu o presiunea pentru majoritatea cetățenilor săi. Societatea fără stimă de sine va tolera cel mai mic preţ pe resurse, va tolera cele mai mici salarii şi îi va accepta pe toţi veneticii ca şi justificaţi diriguitori, pentru că nu pune nici un preţ pe ea însăşi. în concluzie se va vinde ieftin pe tarabă, pentru cel ce plăteşte cel mai repede pentru că i s-a inoculat că valorează puţin. Nu ştiu cine poate estima câţi dintre angajaţii români îşi 'negociază' mai mereu salariul minim oferit de firme acceptand, trăind cu acest plafon valoric infim reflectat în salariul său pentru o viaţă?.Nu ştiu câţi pun diferenţa între cinică valoare a lor de piaţă şi cât ar putea sau ar trebui să valoreze.Nu ştiu, însă mă tem că foarte mulţi. Smerenia poporului român tratează de prea multă vreme prin resemnare problemele critice care se ivesc şi de care depinde atât de mult saltul din complexele de inferioritate pe care le avem şi le transmitem mai departe la copiii noştrii. Mi se pare naivă şi dăunătoare satisfacţia multora de a ne recunoaşte prea frecvent neputinţă şi inferioritatea când de fapt suntem doar diferiţi, modelaţi diferit de procese istorice diferite, de regimuri care şi-au suspectat mereu cetăţenii în loc să promoveze partea lor bună, care încă a rămas nealterată de compromisurile luptei lor sociale de supravieţuire sau de recunoaştere. Forța unei civilizații este dată de cultura ei, de valorizarea identității naționale care trebuie administrată cu multă finețe. Acceptarea resemnată a inferiorității si a superficialității noastre este o dinamică ce ne va lipsi în final ca expresie economică de

Atitudinea corectă și stăruința în această atitudine poate recupera decalaje enorme. mai demn. Curentele politice moderne au pornit tocmai din asemenea concesii. a concesiei. nu au lăsat mitul american a lui Superman să fie eroul lor și au replicat prin vajnicul miner sovietic Alexei Grigorievici Stahanov. de la ea încep toate perspectivele îndeplinirii scopurilor noastre. ce s-au flexibilizat de dragul colaborării sociale. mai civilizat de care ar trebui să ne ținem tot viitorul nostru și astfel să reinventăm imaginea șifonată ce ne ține la umbra istoriei. Dreptatea este undeva la mijloc. ne vom lipsi până și de laptele și grâul bieților țărani români de pe cele mai roditoare ogoare ale Europei. prin investițiile enorme în cinematografie sau chiar prin boicotarea populară a restuarantelor Mcdonalds. Societatea este un organ viu care se află la intersecția tuturor scopurilor. Ca prim semnal ne putem gândi la ce se discută în ultima vreme despre Napolact Cluj. Influența spirituală în societate a descătușat energii imense. Oamenii sunt foarte diferiți dar și foarte asemănători în același timp ceea ce duce simultan la două curente majore ce promovează egalitatea sau distingerea. respect față de ceilalți sau dorință de integrare scopul nostru devine a fi egal cu ceilalți. Astfel. mai frumos. Pe de altă parte Franța își apăra identitatea prin mândria față de marii filozofi francezi. care dând onoare muncii și-a depășit într-o zi de 14 ori normă scoțând la suprafața 102 tone de minereu de cărbune lansând în Rusia Sovietică mișcarea stahanovista. cere răbdare. material sau spiritual. Una dintre funcțiile societății este să ne aloce roluri pe care fiecare trebuie să jucăm cât mai natural.va fii inclusiva. cere respect față de ceilalți.cele mai elementare rezultate a muncii noastre. cere încredere reciprocă. năzuințelor membrilor săi. așa că dreptatea va porni din compromisuri. Au înțeles că identitatea puternică este prima pază în calea influenței și a dominației externe. Rolurile sunt râvnite de oameni în baza aptitudinilor lor sau în bază recunoașterii care este asociată cu acestea și în baza potrivirii pe aceste roluri în care societatea per ansamblu trebuie să înregistreze cel mai mare câștig posibil. Formulă există este destul de complexă cere eforturi mari. Orice popor care și-a setat ambiții de ieșire din stagnare și superficialitate și-a întărit și extins rădăcinile identitare. le-a direcționat bine și a inventat popoare ce în bază codului lor valoric au pornit pe un continent virgin și au atins supremația globală ca în cazul Statelor Unite ale Americii.Tocmai prin natura ei politica rămâne o sferă a compromisului în care ești . Rusia Sovietică a înțeles că o construcție nouă și ambițioasă are nevoie de piloni identitari solizi. dar ne va oferi un nou statut. Omul prin activitatea sa modelează comunitatea mai pregnant sau mai puțin. social democrația sau creștin democrația au fost necesare cizelarii ale comunismului sau fascismului. dreptatea trebuie să includă cât mai mulți. material și spiritual. Perspectiva de a ne depăși există și pentru România cum există pentru oricare altă țară. însă trebuie să ai încrederea ridicată să crezi că ai dreptate și să o alimentezi cu pasiunea crezului tău. Aceste două curente se contrează din totdeauna alimentând conflictul social ce ne face viața atât de palpitantă. iar în funcție de slăbiciunile sau încrederea de moment jucăm o carte sau alta. mai autentic. Simțim toți impulsurile cel puțin uneori de a ne simți deosebiți alteori din modestie. Căutăm mereu cea mai potrivită formulă care să ne servească scopurilor noastre. Exemplele pot continua cu multe alte țări. Omul este parte integrantă a acestei rețele numită societate față de care încearcă sau este constrâns să contrbuie pentru că societatea este în fond primordială.

Problema rezonarii indivizilor între ei dar și a rezonarii cu rolul social asumat face ca o societate să se dezvolte armonios sau să scârțâie și să se împotmolească.Nu am așteptarea de la oricine să înțeleagă mecanicitatea fină a societății însă am așteptarea să fie conștientizat în mediul academic că majoritatea oamenilor își doresc maximizarea profitului și e nevoie de strategii rafinate de a găsi compromisurile între dorința omului de a obține maximul și nevoia de echilibru în societate. pe diferite chestiuni divergente cu firea și educația ta. de coborâre a standardelor acestor meserii.Acesta e rolul de excepție subapreciat de percepția populară de care academicul trebuie să se achite să regleze societatea. așa că educația devine un punct cheie în avansul societății. Raportat la România vreau să subliniez că diferențierea societății se face pe criteriul primordial al averii. Diferențierea socială: sociologul german Niklas Luhmann accentuează importanța stratificării sociale. Relația între studii și retribuția salarială are grijă ca impulsul de performanță să întrețină societatea în drumul ei progresist. doctor. a depopulării sau a mafiei. Evoluția aceasta periculoasă face tot mai rară observarea plăcută a unui profesor sau doctor autentic cu perspective de delăsare. Abordarea de piață cantitativă a învățământului mă îngrijorează cel mai mult. a valorilor în față maximizării profitului. Echipele mari și unite vor reuși mereu să finalizeze proiecte mari. Societățile mature care ne servesc de multe ori ca exemplu au aplicat cu multă finețe argumentul diferențierii sociale. să-i asigure echilibrul să nu o lase să alunece în extremele războaielor civile. „Dreptatea sociala” a devenit atât de părtinitoare cu banul încât instituțiile sociale prin hartuire și deschidere către compromisuri au oferit condițiile unei simulări îngrijorătoare. În ultimii ani aceste proporții au oferit o oarecare creștere stabilă a economiilor occidentale. Pentru acest scop s-au cercetat metode de a crește aportul individului în societate prin armonizarea relației individului cu ceilalți. pentru că acestea sunt așteptările.Practic 1% dintre cetățeni dețin marea majoritate a resurselor respectiv pot influența cât de puțin societatea. Maleabilitatea în fața banului face ca rolurile sociale de profesor. Șansa egală de a concura. Scopul cel mai important și larg apreciat al omului este să își marcheze pozitiv partea de societatea de care aparține adică comunitatea sa. celelalte roluri sociale de profesor sau doctor de exemplu fiind duse înspre derizoriu. Această lipsă de rezonare de care spuneam poate fii încadrată la patologiile sociale care ne fac societatea bolnavă să stagneze sau să involueze prin conflict și sărăcie. Înțeleg că nevoia finanțării este stringentă în sistemul de învățământ însă universitatea trebuie să fie un bastion de rezistentă de echilibrare a lumii spirituale cu cea mercantilistă. a rolurilor bine delimitate pe care trebuie să le ocupe membrii societății. pentru a forma cele mai unite și loiale echipe pentru cele mai provocatoare proiecte. următorii 10% intermediază mesajele sau creațiile celor 1% către restul majoritar. un mare câștig al societății asociat însă cu costuri foarte mari este echilibrată de o disproporțional de mare răsplată a celor excepționali. Vreau să analizez această problemă a nerezonarii care mie îmi bate la ochi de multă vreme pentru că există aspecte ce scapă din dezbaterile media obișnuite.cosntrans să te inconvoiezi. Trebuie să păstrezi fluxul de relații și schimburi să fii un nod de legătură de multe ori înnodat împotriva voinței tale. Iar educația pe lângă partea de acumulare de cunoștințe încearcă să apropie indivizii să îi învețe să colaboreze să îi cupleze pe cei care rezonează. Putem urmări ca spectatori evoluțiile din Egipt și înțelege că o mișcare pavată cu . spre deosebire de echipele mici.avocat sau polițist să își piardă din fermitate și autenticitate mergând înspre superficial.

putem foarte ușor să ne explicăm trăsăturile prezente ale unei părți ale poporului.Intrigile. există o obișnuință de contestare a elitelor românești și o pornire periculoasă de distorsionare a imaginii acestora tocmai din instinctul de egalitarism ce ne nivelează vârfurile și le anulează forța motivaționala mergând laolaltă cu toții șters în banal.Mitul profetului are o reprezentare foarte frecventă în societatea românească. li se observă ușor popularitatea prin apetitul publicului român de a privi cu satisfacție orice descoperire derizorie a presei legată de vârfurile care ne-au mai rămas. însă vârfuri în profesiile lor nu speculanți. nu are de unde să transmită energia motivațională atât de necesară indivizilor.Problema vârfurilor din societatea românească este foarte spinoasă. prin faptul că o mare majoritate a oamenilor își ating mai degrabă apogeul mai departe decât aproape de „cei dragi” în străinătate sau pur și simplu distantandu-se întru-un mediu care le promovează mai bine dreptul la evoluție. prin imitație sau orice îi vine la îndemână omului obișnuit. De aceea echilibrul social trebuie să fie scopul primordial. pentru că mereu simularea nu rezolvă o problemă ci o amâna pe un moment ce poate deveni copleșitoare pentru mulți. Societatea are nevoie de vârfuri.Cererea și ofertă guvernează societatea modernă iar creșterea cohortei de absolvenți este o reîntoarcere a egalitarismului comunist ce sfidează mereu logică dezvoltării economice. Inflația notelor fenomen deloc de neglijat nici ca dimensiune nici ca impact social ne ține tot acolo pe piciorul de egalitate de pe care am pornit.iar studenții nu se bucurau de cele mai strălucite note. care să fie observate și să ofere stimularea de creștere a celorlalți. iar pentru ceilalți va există dulcea și trecătoarea beatitudine a aurea mediocritas(mediocrității aurite). în timp ce defectul inerent al comunismului este o distribuire egală a mizeriei. marea provocare a omului devine dorința de distingere. Această abordare cantitativă a educației din ultimii ani face ca diplomele să devină superflue. mai târziu. Sunt de părere că dorința de egalitate transmite un efect de delăsare de amorțeala societății pe placul unora însă atât de periculoasă pentru viitorul nostru în mediul competitiv internațional.Acest domn s-a hotărât într-o zi să dea numai note mari studenților săi însă într-un carnețel separat să își continue notarea exigentă caracteristică.Este doar un exemplu care arată ce poate să ascundă simularea și există garanția că în final pentru cei mai versați vor fii clare urmările simulării.Alegerea și promovarea lor corectă poate să facă diferența în nenumărate moduri numai dacă ne imaginăm fauna de la televizor din ultimii ani.M-a impresionat povestea unui profesor american care a făcut un experiment inedit. O țară fără aceste vârfuri sau modele nu poate evolua.Ce e interesant la dorința de egalitate e faptul că se preferă nivelarea de sus în jos și nu prin încurajarea unui efort mai susținut de recuperare a celor de jos până la un punct. Este atât de ingrat că așa de frecvent oamenii de valoare români își află apogeul pe teritoriile altor țări ieșind din țară neobservați pe bezna ignoranței tuturor. care va fii mai dureros decât toată guvernarea lui Mubarak.intenții bune a provocat un mare dezechilibru.A urmărit astfel reacția studenților săi la notele mari și a fost pe alocuri surprins că notele din carnețelul exigent scădeau odată cu indulgența în notare arătată în ultima vreme. Îmi place foarte mult citatul lui Churchill care anunță pericolul egalitarismului socialist spunând: „Defectul inerent al capitalismului este o inegală împărțire a binecuvântărilor. Metehnele egalitariste sunt omniprezente în România. Pornind de la premisa mentalului colectiv că toți suntem egali și că toți putem să ne atingem visele deși în mare pot să coincidă.Respectivul profesor era recunoscut pentru exigenta sa. uzurparea sau linșajul mediatic își are .

aici intervine armonia și energia imensă pe care un grup compact poate să o degaje. Am observat că cele mai multe favoruri ți le fac oamenii asemănători ție. într-o societate modernă care se concentrează pe eficientizare și de aici prudența în folosirea resurselor.Există disponibile foarte multe teste vocaționale ce ar trebuie foarte repede să regleze rătăcirea profesională a multor concetățeni. deși doamnele psiholog Myerrs și Briggs au delimitat 16 personalități diferite și au oferit unul dintre cele mai reputate teste de personalitate. Acest lucru e adânc impregnat în natură umană iar programele anti- . România are predispoziția să își caute plafonarea. ceilalți își caută refugiul și bunăstarea pe funcția respectivă și din păcate nu vor putea înflori și transmite senzațiile de motivare de care ceilalți membrii ai societății au nevoie. și de aceea îmi analizez mereu alternativele pe acest criteriu. s-a încercat disimularea sa prin politețe însă la rădăcină oamenii se plac în baza asemănărilor lor și aceasta trece de multe ori peste merite sau ambiții. cultural cu oamenii simplii ca spectatori într-o dramă ce nu se mai termină. Europa subliniază diversificarea în motto-ul ei: „In varietate concordia” (Unitate în diversitate) nu unitate în egalitate. Oricine își dorește atingerea unui scop își va alege echipa cu mare grijă. Funcțiile modelează de multe ori indivizii însă în cazul în care nu corespunzi va modela grosolan și va radia conflict în loc de armonie și vei primi un surogat de respect. singură de care suntem capabili la momentul actual. Vreau să prezint cea mai simplă clasificare din trei categorii. Problema găsirii vocației în rândul tinerilor duce la irosirea resurselor statului dar și irosirea timpului acestora. va fii prudent că oamenii aleși să aibă o loialitate față de el și proiect. Trebuie să îți identifici cât mai rapid grupul și să faci drumul cu el dedicându-ți energia și loialitatea. politic.Eu vreau să mă opresc la aspectul rezonarii indivizilor între ei. să rezoneze între ei dar și cu ideea proiectului și să aibă aptitudinile și încrederea de a munci la nașterea unui proiect.scopul de a coborî vârfurile la noi asigurându-ne noua comoditatea de a nu mai urca. Să nu mai vorbim că o seamă ajung pe funcții prin eforturi mai mult mecanice decât aptitudini și asta va întreține disonanța între autenticitate și mecanicitate. Mă gândeam deseori la cât de mare este debusolarea în rândul studenților care într-un număr foarte mare își schimbă facultatea uneori în anul terminal pentru că realizează că nu le place. Problema rezonarii indivizilor în societate Oamenii sunt foarte diferiți în ceea ce privește personalitatea. Problema rezonarii indivizilor pe funcții: Societatea are nevoie de oameni autentici pe rolurile sociale pentru a beneficia de o evoluție autentică.Scenariul răsturnărilor se poate observa repetandu-se supărător pe toate palierele.Îmi amintesc vorba unui politician european dojenitoare dar și motivantă care suna :”Voi românii nu sunteți incapabili doar că toți sunteți puși unde nu trebuie”.Unui om autentic i se simte pasiunea. respectul lingușitorilor care știm cu toții cât durează și cât valorează. Conflictul social este foarte prezent. iar de aici condițiile pentru debandada în care fiecare se consideră îndreptățit să conducă și nimeni să aștepte și să învețe. nu mai văd nici o diferență între ei și cei ce conduc și moralizează. se frustrează și vor să îi dea jos că doar fiind asemenea lor îi pot înlocui ușor chiar cu ei. condiția care sfidează și matematică când 1+1 poate să facă 3 sau mai mult. clasificați în diferite categorii de maiștrii psihologiei moderne. Una dintre revelațiile experienței mele este legată de favoruri. mediocrii își fac peste tot coaliții depășesc numeric orice rezistentă și în final se văd peste tot în oglindă.

Raționalul va fi perceput arogant de către acțional și insensibil de către emoțional prin faptul că face mare uz de bagajul de cunoștințe și are un stil neutru ce nu e pe placul emoționalul care vrea să fie sensibilizat. sau să nu le încheie deloc.discriminare tocmai de aceea sunt eforturi în derivă. au pornit cel mai probabil că și șefi de echipă pe șantier sau la strung în vremea comunistă și s-au ajuns în vremurile noi. formată din trei categorii. actionali și emoționali. Pe acesta îl găsești cel mai des în spațiul academic și de cele mai multe ori acolo s-a aflat și în vremea comunistă. La momentul pledoariei emoționalul va fii luat în derâdere de către acțional care disprețuiește slăbiciunea în general și va fii relativ ignorat de către rațional care crede în strategiile raționale ce nu lasă loc emoțiilor. Aici se poate observa că pentru o societate este critic in dezvoltarea ei să se înțeleagă și să se aplice arta consensului. Prin acțional înțelegem persoanele cu o inițiativă puternică. O dezbatere oarecare în care trei persoane diferite doresc să își atragă audiența la fel de diferită . Rezonarea este o problemă sublimă ce vreau să o descriu prin exemplul unei dezbateri. Vorbește răspicat în forță și îl întrerupi dificil pentru că el da bice. acțional sau rațional diferit. concluzia. nu aș spune că se concentrează pe un domeniu poate doar pe sectorul ONG. A doua categorie este raționalul căruia îi place să gândească atent. să simtă tovărășie și suflet. Emoționalul va face apel la frăție și armonie îi va tremură vocea cu emoția care o trasmite. . de la ținută până la engleză stricată ce face ca emisarii noștrii să nu încheie târguri favorabile pentru tară. O societate fără consens e o societate bolnavă care încremenește. Această proastă înțelegere a rezonarii aduc laolaltă de multe ori în echipe persoane ostile prin natura lor. de câteva ori. va face apel la unitate pentru că nu dorește să excludă pe nimeni.Emoționalul vrea să fie inclus și vrea să fie incluși cât mai mulți. de multe ori lungește frazele și îi place să ofere ideea de ansamblu. care rămân izolați în mulțimea parlamentărilor europeni așa cum rămâne țara noastră în Europa. Însă nu se întâmplă asta pentru că nu de puține ori oamenii vor rămâne în final doar cu viciile care iau doborât. mai aprige din fire ce se pot găsi poate cu o frecvență mai mare în rândul patronilor mici și mijlocii. Acest scenariu tipic ce îl întâlnești la nenumărate întruniri modelează soluțiile. oameni să-i numim raționali. anume cearta înverșunată. le întârzie uneori sau nu ajung niciodată la ele. O sală plină din toate cele trei categorii va reacționa la fiecare apel emoțional.Actionalul v-a vorbi primul pentru că se grăbește și în general are un discurs scurt care îndeamnă la treabă urgent. Această proastă înțelegere a rezonarii a trimis în parlamentul european oameni total nepotriviți. Emoționalul va spune că are în față un insensibil. Sunt uimit de multe ori să văd o ceartă tăioasă între aceștia când au atât de mare nevoie de consens pentru a-și păstra măcar compania unui tovarăș deși starea în care au ajuns îi poate duce foarte rapid la solitudine absolută.Emoționalul este cel mai clar reprezentat de sexul feminin. grăbite spre a face treabă. Este un scenariu la care cel puțin o data marea majoritate a asisitat. În completarea ideii vreau să mai spun că am remarcat un lucru distinctiv al oamenilor săraci și mai mult a cerșetorilor. cu scopul de a subordona căruia nu îi păsa de aspectul critic valoric al emoționalului acela de incluziune. Raționalul își va spune că are în față un superficial cel mai probabil cu dorință de a controla și a face rapid profit. se trimit de multe ori negociatori în Europa care prin natura lor nu pot rezona cu europenii.

Dar cu toate acestea avem datoria să mergem înainte pe funcțiile către care simțim chemarea și în același timp ne cheamă societatea.Paradigma conflictului social. eșecul nu este fatal. răzbunarea și izolarea care ne-au adus-o. tot ceea ce contează este curajul de a continua”. . ranchiună. iar Winston Churchill o spune din nou foarte frumos:”Succesul nu este final. al nerezonarii indivizilor poate fii ușor aplicată la societatea românească și pot servi ca explicație pentru sărăcia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful