P. 1
Evaluarea_in_invatamantul_primar_LIDIA_ FLORENTINA_PESCARU_2010 .pdf

Evaluarea_in_invatamantul_primar_LIDIA_ FLORENTINA_PESCARU_2010 .pdf

|Views: 23|Likes:
Published by Vio Condrei
inv. primar - evaluare
inv. primar - evaluare

More info:

Published by: Vio Condrei on Aug 19, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/08/2014

pdf

text

original

MĂSURARE

Eficacitatea probelor de măsurare depinde de unele trăsături şi condiţii pe care
acetea trebuie să le îndeplinească. În sistemul metodelor şi tehnicilor de evaluare,
testul constiuie un instrument de verificare cu structură şi însuşiri specifice. Prin forma
de examinare adoptată, testul este fie o probă orală sau practică, fie, de cele mai multe
ori o probă scrisă.

Testul de evaluare didactică se constituie ca o probă complexă formată dintr-un
ansamblu de itemi care, în umra aplicării oferă informaţii referitoare la modul de

17

M.E.Î., “Ghid de evaluare în învăţământul primar”, Bucureşti, 1999, pag. 20

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

46

realizare a obiectivelor didactice, la progresul şcolar, la direcţiile de intervenţie a
cadrelor didactice pentru ameliorarea eficienţei demersurilor instructiv-educative.
Instrumentele de evaluare pot fi folosite în mai multe momente ale procesului
de instruire: la începutul instruirii, pe parcursul instruirii, la sfârşitul etapei de
instruire.

Corespunzător acestor momente de aplicare, testele se grupează în trei categorii:
- teste iniţiale, care se aplică la începutul instruirii cu scopul de a se cunoaşte
nivelul de pregătire şi de omogenitate a colectivului de elevi;
- teste de progres, care se aplică pe parcursul activităţii de instruire, urmărind
realizarea obiectivelor parţiale şi depistarea dificultăţilor pe care le întâmpină elevii,
precum şi cauzele care le generează, pentru a se interveni prompt cu măsuri
ameliorative;

- teste finale (sumative), care se aplică la sfârşitul etapei de instruire şi urmăresc
evaluarea nivelului de realizare obiectivelor propuse.
În comparaţie cu celelalte modalităţi de evaluare, “testele de evaluare prezintă

unele avantaje:

- au un grad de obiectivitate sporit, fapt ce rezultă din corelaţia optimă
între obiectivele didactice, conţinuturi şi itemi;
- oferă posibilitatea de a fi standardizate pentru o populaţie şcolară dată;
- prezintă rigurozitate în măsurarea didactică şi în aprecierea modului
de rezolvare a probelor conţinute;
- permit obţinerea unor informaţii multiple şi relevante asupra nivelului
de realizare a obiectivelor didactice la nivelul fiecărui elev în parte, a
clasei sau a tuturor elevilor dintr-un an şcolar;
- permit verificarea unui număr mare de elevi în timp scurt;
- dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi prin posibilitatea acestora
de a se supune la testare şi de a verifica singuri corectitudine a
modului de rezolvare a itemilor”18
.

18

Jinga, I., Gavotă, M., “Evaluarea performanţelor şcolare”, Editura “Afeliu”, Bucureşti, 1996, pag.64

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

47

În redactarea unui test de evaluare didactică trebuie avute în vedere următoarele

componente:

- obiectivele didactice;
- conţinuturile itemilor;
- rezolvările itemilor şi modul de acordare a calificativelor (descriptorii
de performanţă);
- performanţa maximă specifică (PMS) care reprezintă nivelul
comportamental maxim ce poate fi atins de elev;
- performanţa minimă atinsă (pma) care semnifică nivelul
comportamental minim ce atestă dobândirea de către elev a calitţilor
necesare pentru trecerea într-o etapă următoare de instruire.
Fiecare item presupune existenţa unui obiectiv operaţional care, la rândul sau,
este o particularizare a unui obiectiv didactic general.
Iată un exemplu de corelare a itemilor cu obiectivele ciclului de instruireanterior
parcurs într-un test predicativ de limba română aplicat în primele zile ale semestrului
al II-lea în clasa a IV-a.
OBIECTIVE

ITEMI

Mai sunt toţi elevii care

încep sem. al II-lea capabili:
O1 – să identifice subiectele dintr-
un text dat;

I1 – Subliniaţi subiectele din textul de mai jos:
“Fluieră merlele. Cucul îşi cântă numele. Adie vântul. Pădurea
vuieşte. Pe sus norii aleargă ameninţători. A început ploaia.
Ceaţa este deasă. Cu greu se pot zări trecătorii.”

O2 – să introducă într-un text
lacunar subiectele în locul
spaţiilor libere;

I2 – Introduceţi subiectele în textul de mai jos:
“....... lucrează în fabrici. Pe ogoare muncesc cu spor ............
La şcoală .......... învaţă bine. ............... au creioane roşii.
.............. iubesc copii”. (părinţii, elevii, muncitorii, profesorii,
ţăranii)

O3 – să creeze propoziţii utilizând
cuvintele: Decebal, Traian,
strămoşii, viteaz, ocupaţii ca
subiecte

I3 – Scrieţi propoziţii utilizând cuvintele de mai jos (o singură
dată) ca subiecte:
Decebal, Traian, strămoşii, viteaz, ocupaţii

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

48

Construcţia itemilor este deosebit de laborioasă şi necesită respectarea unor

criterii ştiinţifice riguroase.

Un item bine redactat întrebuinţează cuvinte sau fraze care sunt specifice
nivelului de exprimare în raport de vârsta elevului, într-o prezentare succintă şi
sugestivă. Itemii trebuie construiţi în aşa fel încât răspunsurile să nu fie pasibile de
intepretări diferite.

Într-un test succesiunea itemilor se poate realiza în raport de dificultatea lor, vor
fi însă astfel aşezaţi, încât conţinutul unuia să nu sugereze răspunsul pentru altul aflat
în aproplerea lui.

În redactarea unui test se urmăreşte alegerea acelor cerinţe care se adresează cu
precădere capacităţii de prelucrare creatoare a informaţiei, de aplicare a acesteia în
situaţii variate şi nu de simplă reproducere.
În raport de dificultatea întrebărilor, natura problemelor propuse, se stabileşte
timpul necesar rezolvării testului de către elevi.
Aplicarea corespunzătoare a testului, precum şi aprecierea lui adecvată sunt
condiţii necesare pentru eficacitatea actului măsurii.
Dacă un test nu este aplicat convenabil, validitatea şi fidelitatea sa sunt
micşorate convenabil, chiar dacă itemurile sunt satisfăcătoare.
În scopul aplicării eficiente a testelor, se au în vedere următoarele operaţii:
- înştiinţarea elevilor despre testarea proiectată, fapt care are efecte
psihologice pozitive ( stimulează pregătirea elevilor, reduce starea de
anxietate pe care o provoacă un test “surpriză”);
- precizarea temelor, a subiectelor supuse verificării;
- citirea testului cu voce tare;
Îmbinarea cerinţelor obligatorii în redactarea, utilizarea, interpretarea unui test
pot fi mai bine puse în evidenţă în cazul unei verificări finale, când se echilibrează
toate catgoriile de obiective: cunoştinţe, deprinderi, capacităţi. Iată un astfel de
exemplu în testul sumativ de mai jos:

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

49

Obiectivul: limba şi literatura română

Clasa: a IV-a

OBIECTIV

ITEM

Capacitatea de analiză

1. Se dă propoziţia: “Cântă păsărelele” Faceţi-i
analizele gramaticale pe care le cunoaşteţi.

Capacitatea de sinteză

2. Aveţi câteva litere, silabe, cuvinte: c, a, r, elevii, o,
ci, tesc, t, e. Formaţi o propoziţie.

Capacitatea de comparaţie 3. Arătaţi ce părţi de vorbire sunt cuvintele: joc,
jucăm, jucăuşă.

Capacitatea de
concretizare

4. Alcătuiţi o propoziţie pornind de la schema:
S P C A
s v s adj

Capacitatea de înţelegere 5. Daţi exemplu de o propoziţie simplă cu un subiect
multiplu.

Capacitatea de a crea

6. Alcătuiţi o compunere gramaticală în care să
folosiţi toate semnele de punctuaţie învăţate.

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

50

3. APRECIEREA REZULTATELOR ŞCOLARE

În realizarea actului de evaluare, măsurarea şi notarea (aprecierea) sunt corelate,
prezentându-se ca etape succesive ale unui proces unitar. În practica şcolară, verificare
şi notarea sunt procese pe care orice cadru didactic trebuie să le armonizeze. Dacă
există împrejurări în care se pot face aprecieri asupra progreselor elevilor fără o
măsurare riguroasă a acestora şi numai pe baza unor observaţii curente, în schimb,
verificarea rezultatelor este continuată cu aprecierea lor într-o formă sau alta. Pe
temeiul constatărilor făcute cu prilejul verificărilor, se efectuează în mod obişnuit
aprecieri referitoare la: cât au progresat elevii; rezultatele obţinute de ei la diferite
obiecte de învăţământ; rezultatele unui elev în comparaţie cu colegii; progresele
înregistrate în raport cu propriile posibilităţi sau cu rezultatele aşteptate.
Aprecierea este în strânsă legătură cu măsurarea şi notarea progresului şcolar.
Ea se bazează pe datele măsurării, însă nu se reduce la aceasta; se formeză o arie mai
largă de judecăţi de valoare asupra progresului şcolar şi a personalităţii elevului, care
sunt exprimate nu numai cantitativ, ci şi prin consideraţii calitative.
Aprecierea constă în formularea unor judecăţi de valoare referitoare la
rezultatele şi aspectele măsurate, pe baza unor criterii.
Evaluarea şi aprecierea îndeplinesc următoarele funcţii:
a) de diagnosticare, care constă în aprecierea modului în care s-a desfăşurat

activitatea de învăţare;

b) de constatare, prin care se stabilesc achiziţiile pe care le posedă elevul în
momentul în care se face aprecierea.
c) de prognosticare, care constă în posibilităţile de a face unele previziuni
asupra rezultatelor şi performanţelor ulterioare.

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

51

Aprecierile asupra rezultatelor constatate se fac fie în funcţie de obiectivele
urmărite, de rezultatele dorite, fie în raport de capacităţile elevilor. Putem distinge
"două modele de notare a rezultatelor şcolare: de grup şi individualizat"19
.
Modelul notării raportate la grup se caracterizează prin aprecierea fiecărui elev
în comparaţie cu ceilalţi şi cu nivelul aşteptat. De fapt, modelul prezintă două variante.
În una din acestea, criteriul de referinţă îl constituie o normă fixă, dinainte stabilită. De
obicei, Această normă exprimă nivelul mediu al rezultatelor. Dacă acesta este atins, se
consideră că rezultatul este acceptabil. A doua variantă constă în raportarea
rezultatelor obţinute de un elev la cele ale grupului din care face parte.
În prima variantă criteriul de referinţă poate exprima o normă standard, adică
ceea ce se stabileşte experimental că se poate obţine în cadrul unui program de
instruire.

În cea de a doua variantă, norma de referinţă nu mai este standard, ea putând fi
deasupra acesteia în cazul unui grup de elevi selecţionat sau, ceea ce este mai frecvent,
sub nivelul standard, determinat de o multitudine de restricţii, de împrejurări concrete
în care s-a realizat pregătirea.
Rezultă ca putem distinge două criterii de apreciere:
în raport cu obiectivele vizate, prin compararea rezultatelor obţinute cu cele
aşteptate, exprimate în cerinţele programării;
prin compararea rezultatelor constatate cu cele cele posibile de obţinut, date
fiind capacităţile elevului din grupul respectiv;

Modelul individualizat de notare constă în raportarea rezultatelor la

posibiltităţile individuale ale fiecărui elev. Compararea se face cu sine însuşi, cu
scopul evidenţierii progresului înregistrat de la o etapă la alta. În acest caz,
calificativul măsoară achiziţiile înregistrate de către elev în comparaţie cu momentele
anterioare ale instruirii.

19

Radu, I.T., "Teorle şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului", Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981,

pag. 246

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

52

Sistemul de notare individualizat este propriu strategiilor care-şi propun să
realizeze un program de instruire diferenţiat, inciusiv în ceea ce priveşte evaluarea
rezultatelor. De data Această, criteriul de raportare îl constituie numai posibilităţile
fiecăruia şi nu o normă unică. Fiecărui elev i se cere să realizeze ceea ce se consideră
că poate obţine, iar rezultatele sunt apreciate în funcţie de Această normă
individualizată.

Valoarea modelelor şi variantelor prezentate mai sus depinde de priceperea
învăţătorului, folosirea şi îmbinarea lor fiind impusă de împrejurările concrete în care
se realizaează noatare. Este necesar să cunoaştem cum progresează elevii atât în
funcţie de obiectivele prevăzute în programă, considerate ca etalon, cât şi în funcţie de
propriile sale posibilităţi.

Aprecierea trebuie să străbată ecranul subiectivităţii umane. Ea implică
adoptarea unor criterii şi prevenirea / înlăturarea circumstanţelor care o influenţează.
Dacă procesul de măsurare pune în evidenţă importanţa pe care o are actul evolutiv,
elaborarea şi administrarea probelor de evaluare, actul apreciativ relevă necesitatea
utilizării procedurilor menite să diminueze influenţa unor factori asupra judecăţilor de
valoare.

În sistemul nostru şcolar, în care activitatea de instruire se desfăşoară pe baza
unor programe unice, criteriul de referinţă pentru notarea rezultatelor elevilor îl
constituie cerinţele programelor, ceea ce înseamnă o normă fizică.
Dacă până acum programele şcolare defineau ceea ce trebuie să dobândească
elevii (cunoştinţe, abilităţi) prin studlerea unui obiect de învăţământ fără a indica cu
precizle pentru obiectivele principale care este nivelul minim, noile programe şcolare
cuprind standarde de performanţă, care stabilesc atât categorii şi elemente de
competenţă, cât şi o listă a performanţelor care dovedesc ceea ce ştie şi ştie să facă
elevul. Pe baza lor, se vor elabora niveluri de performanţă ale elevilor, precum şi
itemii necesari probelor de evaluare.
Standardele vor arăta evaluatorului care sunt competenţele pe care acesta le
poate evalua la elev şi până la ce nivel se poate extinde evaluarea. Ele sunt criterii de

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

53

evaluare a calităţii procesului de învăţământ şi formează un sistem de referinţă comun
şi echivalent pentru toţi elevii.
Standardele de performanţă: minimă, medle şi superioară indică nivelul de
cunoştinţe, capacităţi şi aptitudini la care au ajuns elevii în procesul de învăţare. Ele
trebuie să fie centrate pe elev şi să fie relevante din punct de vedere al motivării
acestuia în învăţare şi autoperfecţionare.
Aprecierea este o activitate complexă care presupune interpretarea datelor şi
compararea lor cu obiectivele propuse. De aceea, pentru a înlesni acest proces, au fost
propuşi o serie de descriptori de performanţă care constau, de fapt, în disecarea pe
mai multe trepte de realizare a unuia sau a mai multor obiective. Pe lângă faptul că
facilitează procesul de apreciere, descriptorii de performanţă au şi menirea de a-i
asigura acestuia un grad de obiectivitate cât mai ridicat.
Descriptorii de performanţă sunt elaboraţi pe trei niveluri (FB, B, S). Aceştia
indică cu precizle atât nivelul minim (performanţa suficientă), cât şi performanţa
superioară.

Descriptorii de performanţă fac trecerea de la evaluarea cantitativă la cea
calitativă, elimină erorile de apreciere şi furnizează elevilor informaţii asupra nivelului
de pregătire atins. Sistemul de evaluare cu calificative, bazat pe descriptorii de
performanţă, va permite o evaluare mult mai obiectivă, pe niveluri de performanţă
superioară, medle şi suficientă.
În continuare voi prezenta un model grilă pe baza căruia se elaborează

standardele.

Obiectivul de studiu vizat de standard: Limba română, finele învăţământului

primar.

Categoriile vizate de grilă

Exemple

Obiectivul cadru

Dezvoltarea capacităţii de redactare

Obiectivul de referinţă

Structurarea sensului în textul redactat

Definirea standardului propriu-zis

Rezumarea unui text literar narativ în clasă

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

54

Nivelurile de atingere

Sunt elaborate în număr de trei;
descriptorii de nivel sunt prezentări sumare
ale performanţelor pe care elevii le vor
pune în evidenţă în cursul diverselor forme
de evaluare.

Descriptorii de performanţă pentru standardul exemplificat mai sus:

Nivelul de performanţă

Descriptorii

Superior
(Performanţă superioară - calficativ FB)

Elevul redactează un text coerent;
rezumatul cuprinde toate ideile
principale ale textului; sunt menţionate
doar acele detalii care sunt relevante
pentru text; regulile rezumării sunt în
general respectate.

Mediu
(Performanţă medle - calficativ B)

Elevul redactează un text coerent;
rezumatul cuprinde cea mai mare parte a
ideilor principale ale textului; sunt
menţionate unele detalii nerelevante
pentru text dar regulile rezumării sunt în
general respectate.

Minim
(Performanţă suficientă - calficativ S)

Elevul stabileşte schematic câteva din
ideile principale ale textului; acestea
sunt

prezentate

într-o

ordine
cronologică; sunt menţionate multe
detalii nerelevante pentru text.

Pe baza descriptorilor de performanţă, învăţătorul îşi poate elabora şi alte
exemple, ţinând seama de curriculum şi de situaţia concretă de evaluare, astfel:

LIDIA FLORENTINA PESCARU – 2010 – EVALUAREA ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

55

Pasul 1: Formulează o capacitate (sau o subcapacitate) pe care doreşte să o
evalueze, dedusă din obiectivele cadru sau obiectivele de refeinţă.
Pasul 2: Elaborează descriptorii de performanţă pe trei niveluri : FB, B, S.
Pasul 3: Aplică o probă de evaluare şi notează elevii în concordanţă cu
descriptorii de performanţă elaboraţi20
.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->