Bivolul si cotofana de George Topirceanu – demonstratie de fabula Bivolul si cotofana” face parte din volumul “Fabule pentru oameni

mari” de George Topirceanu si are ca tema critica indreptata spre acei oameni care isi aleg prietenii urmarind anumite scopuri, mai ales otinerea de avantaje de pe urma acestora. Fabula este o specie in versuri sau proza (in cazul acesta in versuri) a genului epic, in care personajele sunt animale, plante sau lucruri, puse in situatii omenesti. Prin personificari si alegorii poetul prezinta in aceasta fabula niste fiinte necuvantatoare (bivolul, cotofana, catelul) care reprezinta tipuri umane. Bivolul “mare, negru, fioros” de exemplu, face parte din categoria celor mai puternici. El insusi se caracterizeazaca ca fiind “gospodar cu greutate”. Nu accepta amestecul celor mai mici si nevoiasi in treburile proprii. Pentru el, relatiile cu ceilalti se bazeaza pe gradul de profit obtinut sin acestea. Este ingaduitor cu cotofana datorita folosului adus, dar neinduitor cu “potaia proasta”, care nu-i aduce nici un profit. Indignarea sa se manifesta prin gesturi brutale (“il ia-n coarne”) si printr-un limbaj agresiv. Catelul il reprezinta pe omul simplu si nevoias care se amageste ca va fi accepat de cel puternic. El face parte din alta lume decat bivolul si este lipsit de simtul realitatii. Il considera pe bivol “un mare dobitoc”, “un prost”,care “ia-n spate pe oricine”, asa ca incearca sa profite si el, neapreciind corect pozitia bivolului puternic. Cotofana este un personaj care nu ia parte la actiune. Despre ea aflam din relatarea naratorului sau din cuvintele bivolului ca ii reprezinta pe oamenii obisnuiti care muncesc toata viata. “Bivolul si cotofana” este fabula in primul rand pentru ca aduce o critica aspra unor caracteristici umane prin intermediul animalelor personificate. Fabula are o morala puternica ce apare dupa corpul propriu-zis al fabulei (desfasurarea actiunii). Morala este indirecta (Nu-ti folosi prietenii in scopul obinerii de favoruri personale) si apare mai evident in ultima strofa: “Pe cand tu, potaie proasta cam ce slujba poti sa-mi faci? Nu mi-ar fi rusine mie, de vitei si de malaci, Bivol mare si puternic, gospodar cu greutate, Sa te port degeaba-n spate?…” Bivolul şi coţofana de George Topârceanu Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coţofană Când în sus şi când în jos. Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc: - Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aşa de prost Să ia-n spate pe oricine... Ia stai, frate, că e rost Să mă plimbe şi pe mine! Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt, Se piteşte la pământ Şi de-odată - zdup! - îi sare Bivolului în spinare...

Pe când tu. şi-apoi Să-l răstoarne. Să te port degeaba-n spate?. . pe spinare o suport Că mă apără de muşte. potaie proastă. ca pe-o zdreanţă în trifoi.Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit. . bivolul a tresărit. de ţânţari şi de tăuni Şi de alte spurcăciuni. Să-l ia-n coarne Şi cât colo să-l arunce. crezut-ai că sunt mort? Coţofana.Ce-ai gândit tu oare. Bivol mare şi puternic. javră? Au.. treacă-meargă. gospodar cu greutate. Dar i-a fost destul o clipă să se scuture. Apucat cam fără veste.... cam ce slujbă poţi să-mi faci? Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful