Coordonatorul colecţiei: dr.

LEONARD GAVRILIU Redactor de carte: MĂRIA STANCIU Concepţia grafică a copertei colecţiei: VENIAMIN & VENIAMIN Tehnoredactare computerizată: OFELIA COŞMAN

MICA BIBLIOTECĂ DE PSIHOLOGIE

ALFRED BINET

DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII SI INCONŞTIENTUL
Traducere şi note de MICHAELA BRÂNDUŞA MALCINSCHI Eseu introductiv de dr. LEONARD GAVRILIU

ISBN 973-98377-1-9

EDITURA IRI Bucureşti, 1998

CUPRINS

Conceptul de inconştient înainte de Sigmund Freud (eseu de dr. LEONARD GAVRILIU) ............................ INTRODUCERE .................... PARTEA ÎNTÂI PERSONALITĂŢILE SUCCESIVE I. Somnambulismele spontane II. Somnambulismele spontane (urmare) ................................................... III. Somnambulismele provocate

© Les alterations de la personnalite par Alfred Binet, Felix Alean, fiditeur, Paris, 1892 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate Editurii IRI

PARTEA A DOUA PERSONALITĂŢILE COEXISTENTE I. Insensibilitatea istericilor. Actele subconştiente de repetiţie .............. 85 II. Insensibilitatea istericilor (urmare). Actele subconştiente de adaptare ......................................... 97 III.Insensibilitatea istericilor (urmare). Caracteristicile generale ale actelor subconştiente................. 105 IV. Insensibilitatea istericilor (urmare şi sfârşit). Pragul conştiinţei . . . ..............113 V. Distracţia............................................. 116 VI. Acţiunile voluntare şi cele inconştiente .......................................... 126 VII. Scrierea automată la isterici ......... 147 VIII. Idei de origine subconştientă ......... 157 IX. Pluralitatea conştiinţelor la subiecţii sănătoşi..................................................... 167

PARTEA A TREIA MODIFICĂRILE PERSONALITĂŢII ÎN EXPERIENŢELE DE SUGESTIE I. Personalităţile fictive create prin sugestie................................................... 187 II. Evocarea prin sugestie a vechilor personalităţi ........................................ 195 III.............................................. Su gerarea de acte motorii ............................ 201 IV.............................................. Su gestiile cu punct de reper inconştient. Halucinaţiile.............................................206 V. Sugestiile cu punct de reper inconştient (urmare). Măsurarea timpului.................................................... 211 VI. Anestezia sistematică ...................215 VII. Dedublarea personalităţii şi spiritismul..................................................235 VIII. Concluzie..'..'..,...................................248 Indice de nume .......................................... 257

CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD Une conscience sans la conscience de la conscience. STfiPHANE LUPASCO Primele abordări ale inconştientului au fost de ordin filosofic, „metafizic", filosofia precedând cu mult, în această privinţă, psihologia. După unii metafizica inconştientului este multimilenară, coborând 1 din Upanişade şi din Biblie2, ca şi de la gânditorii mari ai antichităţii. Mircea Eliade găseşte chiar că „subconştient ul (văsană) joacă un rol considerabil în psihologia si tehnica yogică, deoarece el este cel care condiţionează nu doar experienţa actuală a omului, dar si predispoziţiile sale native, precum şi deciziile sale voluntare din viitor"*. Cei mai mulţi, însă, îi acordă lui Platon cununa de strămoş al psihanalizei, referindu-se la faptul că el, cel dintâi, a declarat că isteria (hysteron înseamnă în greceşte uter) este o boală cu cauze sexuale, iar gândirea nu ar fi decât un instinct 4 sexual sublimat . De asemenea, întrucât filosoful elin susţinea că omul vine pe lume gata echipat cu idei implantate într-o existenţă anterioară, astfel încât cunoştinţele sale n-ar fi decât o chinuită aducere aminte (anamnesis), o scormonire în zestrea nativă, diferiţii exegeţi au posibilitatea să facă interminabile comparaţii între 5Platon şi Freud . Deşi

comandâ nd contracţii musculare. oarbă. fie şi numai în filosofie. cu ale sale „percepţi i infinitesi male". acţionea ză asupra rădăcinil or ner voase din creier. ca asupra clapelor unui clavir. o voinţă inconştie ntă. pe urmele lui Schopen hauer (17881860). răspândit ă peste tot în cosmos şi care. de exemplu pentru ridicarea unui 6 deget . noţiunea de inconştie nt a fost cu adevărat impusă. abia în a doua jumătate a secolului trecut. Von Hartmann îşi dă toată silinţa să facă distincţii subtile între „voinţă" ca substanţ ă universal ă şi . Acesta îşi imagina. pătrunzâ nd în organism . de către germanul Eduard von Hartman n (Philosoph ie des Unbewuss ten. „substan ţă imaterial ă".preocupă rile sunt atât de vechi şi fără a-1 uita pe Leibniz. 1869).

ci ascunde zone greu accesibile. cauze necunoscute ale dispoziţiilor psihice. stupefacţie chiar. Psihologii au grupat la un moment dat în trei categorii aceste fapte de observaţie. în descrieri clinice realizate de medici şi neurologi ca Mac-Nish. presentimente (Charles Richet. în conformitate cu marile sectoare în care era divizat psihicul de către psihologia tradiţională. Azam. cum 9face Oscar Pfister .8 La toate acestea s-au ataşat observaţiile la fel de numeroase făcute în legătură cu comportamentul bizar al nevropaţilor. Morton Prince. a unor raţionamente care ne vin în minte gata făcute. Bernheim. spiritism. epilepticilor etc. premoniţiune. zgomotele menajere obişnuite etc. ale căror manifestări stârnesc uimire. Numeroase fapte acumulate de-a lungul timpului vorbeau de altfel destul de elocvent despre existenţa unei activităţi psihice în afara perimetrului solar al conştiinţei. Pitres. despre Sigmund Freud ca despre un „Cristofor Columb al Inconştientului". şi anume că psihicul nu este totuna cu conştiinţa. în comportamentul motor: ticuri. sentimente ambivalenţe etc. iluminaţii subite. valenţe afective inexplicabile la o primă abordare. 2) Inconşti entul în viaţa afectivă: sentimente ignorate. al somnambulilor. Când se vorbeşte. acţiuni total automatizate. precum şi cazurile senzaţionale de telepatie. existenţa. încă în prima jumătate . asociaţii de idei şi de imagini care ne surprind prin exactitate sau prin inedit. Terenul era pregătit pentru o operă monumentală. amintiri vagi cărora nu le putem găsi originea etc. tictacul unui ceasornic. 1) Inconşt ientul în viaţa cognitivă: senzaţii infraliminale. reflexe rămase neînregistrate de conştiinţă. al vieţii sufleteşti a omului. care singur poate fi sesizat de conştiinţă (manifestare fenomenală). astăzi în afară de orice îndoială. Charcot. Wagner-Jauregg şi nenumăraţi alţii. criptestezie.LEONARD GAVRILIU CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD unică în lume (un fel de „noumen" incognoscibil) şi „actul de voinţă". ca şi faptul că în cea mai mare parte a timpului nu sesizăm atingerea hainelor. şi nelinişte. ale unor preferinţe şi aversiuni obscure. Atari speculaţii7. mitologic. 3) Inconşti entul în activitate. Jackson. J. nu el fiind descoperitorul acestui „continent". se comite o mare greşeală. misterios sau nu. Osty etc). deci. Mesnet. de asemenea. căutau totuşi să explice o realitate. telestezie. de cuprinzătoare sinteză. adânci. acte imitate involuntar şi neconştientizate etc. Breuer. H. ale stărilor noastre de spirit. Braid. cu tot caracterul lor fantezist. Grasset. Kraepelin. telekinezie.

Paris. abia începute în zilele noastre. de altfel. a fost şi cel dintâi psiholog abisal în deplina accepţiune a termenului. căutând chiar şi soluţii în această problemă. determinismul în viaţa psihică este reprezentat de „producerea unui act ca urmare a unui fapt psihologic care reprezintă acel act şi care poate fi. le-a sistematizat şi. Sub influenţa avântului ştiinţelor exacte şi a spiritului pozitivist al epocii. construind. Cititorul se va putea convinge de lucrul acesta parcurgând textul cărţii de faţă. actele se produc în noi. 1880). sp u n â n d în a sa Psyche: „Cheia cunoaşterii vieţii conştiente se află în inconştient"10. Freud a fost doar acela care. Alfred Binet (1857-1911). De aceea nu vom stărui aici asupra acestui autor. După părerea sa. al căror discipol el se recunoaşte în mod deschis. printre precursorii de marcă ai psihanalizei lui Sigmund Freud. el îi citează cam prea des pe metafizicienii inconştientului. pe baza materialului clinic. Trebuie deci dat precursorilor lui Freud ceea ce în mod legitim le aparţine. însă fără noi şi chiar împotriva noastră. neîndoielnic. d ar şi pi ct or şi fil os of . o teorie care în scurt timp a eclipsat tot ce s-a făcut mai înainte în acest domeniu. ilustrând astfel. Aşa după cum am putut demonstra11. prin unele nume mai puţin cunoscute. sp irit ro m a nt ic g o et h e a n. s-ar putea preta la dezvoltări infinite". 1. Ce-i drept. Freud descinde nu numai din Charcot şi Bernheim. Edmond-Eugene Colsenet. UN PRECURSOR SOLITAR: EDMOND COLSENET. Acest profesor de filosofie la universităţile din Aix şi Besancon. care asistăm ca nişte spectatori la succesiunea acestor acte. alţi câţiva precursori.a se co lu lu i al Xl Xle a. care şia luat doctoratul cu o teză în limba latină. sau pur 12 şi simplu fizic" . fiziologic. tratând despre conceptul de suflet la Spinoza (De mentis essentia Spinoza quid senserit. în traducerea doamnei Michaela Brânduşa Malcinschi. îndeosebi prin cartea sa Les alterations de Iu per-sonnalite(\ $92). mai ales pe Leibniz şi pe von Hartmann. ci şi din Theodule Ribot. când o semna. în cazul determinismului fatal. semnificativă pentru anul 1879. fost director al laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona. în schimb. Vom prezenta.o întreagă şi bine articulată concepţie asupra inconştientului şi se numără. a ut or al u n or V orl es u n g e n zu r P sy ch ol o gi e (1 83 1). la care am descoperit concepte similare acelora ale fondatorului psihanalizei. exploatând descoperiri făcute de alţii. m e di c la c ur te a re g el ui S ax o ni ei . Colsenet ridică în termeni foarte clari problema determinismului psihologic (care îl va obseda pe Freud) şi a găsirii de legi psihologice. două feluri de determinism: fatal şi voluntar. K arl G us ta v C ar us (1 7 8 91 8 6 9) . Se deosebesc. El face remarca. cunoscut iniţiator al testelor de inteligenţă pe plan mondial (1905). ceea ce pe drept cuvânt putem numi prepsihanaliză. Dacă apare ideea (sau . a pătruns şi mai adânc în pământurile virgine. arată el. a nt ici p e az ă m ie zu l în su şi al te or iei ps ih a n ali tic e. că „ investigaţiile în legătura cu viaţa inconştientă a spiritului. dezvoltă. el însuşi psihologic. însă ia atitudine împotriva „ipotezelor neverificate sau neverificabile". tot sistematizând.

E xi st ă o ar e în tr e ac eş ti d oi te r m e ni — se în tr e a b ă C ol se n et .re pr ez e nt ar e a) . a p ar e în m o d n e c es ar şi a ct ul .

). de asemenea. Visele. „Ierarhia de conştiinţe" despre care ni se vorbeşte nu este. Colsenet face importanta observaţie că activitatea psihică nu cunoaşte răgaz sau întrerupere. la Colsenet. Carnea este sfâşiata. fără a băga de seamă. Astfel Colsenet dă. durerea este nu numai refulată. Colsenet scrie: „Această acţiune specială a centrilor inferiori este în parte. Colsenet ajunge să susţină că viaţa psihică nu se limitează la un cerc unic şi imuabil (ceea ce este perfect adevărat). care transforma acţiunea provocată. care subzistă şi după ablaţia creierului. propoziţia: orice idee despre un act este în mod natural succedată de actul reprezentat. să consideram lege naturală. rezultatul deprinderilor pe care le-a primit de la centrul superior şi pe care ei le conservă şi după izolarea lor.H. Theodule Ribot. sau faptul că. iar ideea de sacrificiu. fără intervenţia vreunei voinţe. ideea unei probleme a cărei soluţie ne scapă persistă în mintea noastră şi uneori se rezolvă ca de la sine etc. 15ci ocolind-o.W. confirmată de experienţă. pe cale empirică. nu 1-a putut găsi decât îmbătându-se din nou. broasca sare. Broasca e aşezată pe o masă. în realitate. evidentă. la fel cum încălzirea unui metal este imediat urmată de dilatare. determinante. precum şi o experienţă a lui Huxley. idei urmate de acte psihice (ideea unei senzaţii provoacă acea senzaţie. Dacă i se dă un uşor impuls. actele noastre conştiente sunt ele însele pregătite fără ştirea noastră prin influenţe secrete. intervine o „voinţă". că somnul n-o aboleşte. sângele curge."^ Iar mai departe: fiecare clipă rezumă viaţa noastră întreagă şi. credinţa în eficacitatea unui leac poate să te şi vindece. idei sau imagini ale mişcărilor necesare vieţii animalului s-au fixat aici şi aceste reprezentări continuă să determine răspunsul la excitaţiile din afară. Cu titlu de curiozitate.LEONARD GAVRILIU — un raport natural. Există. reluat după aceea de Pierre Janet. fără îndoială. actul corespunzător trebuind să urmeze cu necesitate. din moment ce autorul identifică Psyche cu Soma). afirmă el. dacă nimic nu-lface să devieze. devenite tendinţe. ideea determinării inconştiente a tuturor actelor omului: „reprezentările determinante. teama de o boală te predispune la acea boală etc). La martirii şi misticii de care am vorbit. ştiinţifică sau artistică. 11 . care merită să fie rememorată. o explicaţie interesantă procesului de 10 CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD formare a deprinderilor. iar între batracianul decapitat şi sursa de lumină se interpune o carte. starea aceasta permiţându-i să-şi amintească ce făcuse cu pachetul). Concluzia este apodictică: „Trebuie. în cazul determinismului zis voluntar. Uneori există un asemenea contrast între cauza exterioară şi efectul produs în conştiinţa. umple conştiinţa de fericire. în cazul în care condiţiile imediate nu se modifică. „după o rezistenţă inutilă"). Abisalitatea psihologiei profesate de Colsenet este. dacă nimic nu i se opune. cu alte cuvinte o conştiinţă inconştientă. «ideile negre». vom reproduce două pasaje din care vom putea vedea că acest francez 1-a devansat pe Freud şi în privinţa concepţiei despre refulare. în timp ce problema ca atare rămâne nerezolvată: prin ce simte. acte de imitaţie (contagiunea râsului. dacă alte condiţii nu se opun? Răspunsul său este afirmativ. el scrie: „De aici indispoziţiile vagi. idei urmate de acte fiziologice (ideea răului de mare provoacă greaţă. iar emoţiile noastre ne revelează 8 înclinaţii pe care nici nule bănuim"^ . F . încât trebuie să admitem cauze interioare şi ascunse. ci este răspândită în întreg organismul şi amestecată intim cu viaţa fiziologică (ceea ce nu mai corespunde decât parţial adevărului. dar cauza însăşi a răului devine o sursă de beatitudine19. habitudini sau instincte — scrie el —. aşadar. „toate motivele să credem că gândirea nu se opreşteniciodată"^'. Myers. element inefabil. a bucuriei. însă nu izbindu-se de carte. ca şi faimosul caz al Felidei. a căscatului. Alfred Binet şi de mulţi alţii. reproducem vorbele şi gesturile unui orator). la fel cum orice corp tinde să cadă la pământ. ale lui Pfluger şi Goltz pe „broaşte spinale". provoacă din străfundurile fiinţei noastre acte de care cu greu ne dăm seama."1. prin urmare. „libere sau nu". Referinduse la elementele inconştiente. în sensul că lucrurile se petrec de la sine. constant. cazul lui Condillac sau al servitorului lui Gassendi. ale emoţiilor. Dominantă este. decât o masivă piramidă a inconştientului. la dreapta sau la stânga . care pierduse un pachet pe când se afla în stare de ebrietate. ci cel mult o reduce. acceptat şi oferit. o „conştiinţă confuză" a centrilor nervoşi inferiori. cu vârful abia luminat. langorile şi neliniştile fără motiv. prin comutarea acţiunilor de la nivelul conştiinţei la nivelul centrilor automatici."n Se aduc şi exemple de idei urmate de acte fizice (cei obsedaţi de ideea sinuciderii. sesizează şi localizează broasca obstacolul? Trecând la analiza determinismului psihologic la om. Se descriu cu lux de amănunte experienţele lui Flourens pe porumbei. Două mari capitole (Determinations inconscientes dans Vanimal şi De'ter-minations inconscientes dans l'homme) sunt consacrate studierii „experimentale" a mecanismelor determinismului psihologic. a omorului sau a furtului sfârşesc prin a ceda. Analizând in extenso cazurile unor somnambuli şi alcoolici (un portar irlandez. ca şi creaţia onirică. O uşoară ceaţă metafizică se aşterne însă peste teoria colsenetiană a „determinismului voluntar". de exemplu. Colsenet trage concluzia — vădit în marginea filosofiei inconştientului a lui Eduard von Hartmann — că există un element psihic în animal care nu se poate decupa cu scalpelul. iar pe Jung în privinţa concepţiei despre arhetipuri (pe care o vom regăsi şi la Myers). care — susţine Colsenet — nu este H decât „une adhesion donnee ă l'idee qui passe" . probează acest fapt.

ci şi numeroase alte fenomene (senzaţii. ceea ce permite să se ghicească adevărurile cele mai profunde după indicaţii adesea insignifiante"23. care execută activităţi de inspiraţie misterioasă. adică tocmai de acele fenomene care.LEONARD GAVRILIU într-o oarecare măsură. spiritism. 1895). deosebit de intense. centri mijlocii care reprezintă un fel de filmotecă a viselor. şi pe aceea a strămoşilor noştri. Astfel. MYERS. What nas science to say as to man's survival and death?24 devine pentru el întrebarea axială şi principiul director. altele noi. constituiau „un adevărat scandal în secolul nostru luminat". Pozitivă rămâne la el. pe care a conjuga"t-o cu mecanicismul în vogă încă la finele secolului trecut. susţinând că senzaţiile acumulate generaţii de-a rândul rămân asociate şi integrate în reprezentările complexe ale individului. Sunt subliminale nu numai acele senzaţii slabe „pe care însăşi slaba lor intensitate le face să rămână scufundate" . Autorul ne asigură că întreprinde un examen ştiinţific obiectiv. O SINTEZĂ EŞUATĂ: F. ci imaginea capului tăiat la ghilotină a lui Wiertz2&. centri inferiori. englezul Frederic William Henry Myers sa distins şi în domeniul atractiv al psihologiei.H. pe Theodule Ribot. îşi manifestă activitatea lor la omul de geniu. Adevărata conştiinţă. faptul explicându-se (asertează Myers. ca Phantasms of the Living). autorităţile sale indiscutabile rămân Anton Mesmer şi Emanuel Swedenborg. Nu este deloc exclus ca S. să fi cunoscut cartea lui Colsenet. încercarea de a-1 privi dintr-o perspectivă deterministă şi de a formula pe cale deductivă unele legi. telestezie. aflat la Paris în anii 1885-1886. considerând vrăjitoria o „experienţa psihopatologică gigantică ". chinuită. Prin prisma acestei împărţiri este definită în prealabil noţiunea de „prag al conştiinţei" (limen. procedeu care constă în a interoga natura fără patimă sau părtinire.M.)25. Breuer şi S. Barrett. pe lângă sublinierea rolului inconştientului în viaţa psihică. extaze etc). prin experimentare minuţioasă şi înregistrarea rezultatelor."2i Fără a reabilita „arheurile" lui Van Helmont. Freud. fapt posibil prin cercetarea fenomenelor psihice supranormale (telepatie. comunicarea interpersonală suprasenzorială. Cu toate că el citează psihologi prestigioşi (între alţii. ipoteză căreia el încearcă să-i dea girul ştiinţei. spune Myers. se află dedesubtul acestui limen. lucrând asiduu şi lăsându-ne o operă postumă cu caracter cvasitestamentar. dar care nu apar decât rar în curentul supraliminal al conştiinţei noastre. într-o cercetare pe care o proclamă fundamentată pe „axiome". Colsenet a digerat incomplet metafizica abisalistă a lui von Hartmann. psihologia modernă. centri mijlocii a căror activitate determină mişcările musculaturii voluntare şi centri inferiori de care depind funcţiile automatice (respiraţia. apărută acolo în 1880. în „regiunea supraliminală" se disting centri superiori care prezidează gândirea complexă şi voinţa. hipnotism. el îi găseşte în magicienii populaţiilor primitive. voiajuri în „cer". nu mai rezultă o capodoperă. alcătuind stratificări succesive. Freud. nu Madona Sixtina. CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD Myers îşi întemeiază cercetările în exclusivitate pe ipoteza imortalităţii sufletului. ca învăţăcel al lui J. Edmund Gurney şi alţii22.-M. alături de J. Myers încearcă să descrie „structura intimă a omului"2(>. Henry Sidgwick. 2. Myers ambiţionează să realizeze o amplă sinteză a tuturor faptelor legate de manifestările atât de deconcertante ale inconştientului omului. astfel. trebuie şi ea să extindă în toate direcţiile „spectrul conştiinţei" aşa cum l-au cunoscut Platon sau Kant. ca şi pe baza a ceea ce el denumeşte fenomene supranaturale. unde asista la judecăţi divine etc. Colsenet le reactualizează totuşi. extaze etc. Căutându-şi precursori şi mai îndepărtaţi. Pierre Janet. scăpaţi de sub controlul centrilor superiori. Sidgwick. cu ale lor Studien iiber Hysterie. Alfred Binet şi chiar pe J. Charcot (1825-1893). Dar cu totul meritorie este mai ales reuşita anticipare a teoriei moderne a actelor ideomotorii. Fiecare din cele două niveluri psihice are etajarea sa. El distinge. circulaţia sanguină etc). emoţii). ci o operă stranie. fiind membru activ al respectabilei Society of Psychical Research din Londra. Romanes. în general. a continuităţii vieţii sufleteşti întro altă lume. după H. După un număr de studii dedicate telepatiei (unele elaborate cu Gurney şi Podmore. Pe baza fenomenelor relevate de psihopatologie. Myers se angajează să facă lumină şi în acest domeniu. asemănătoare cu acelea determinate de sugestia posthipnotică. ultimul (fiu al rectorului Universităţii din Uppsala) cunoscut pentru credinţa sa nestrămutată în supranatural şi pentru halucinaţiile sale mistice (viziuni ale lui Hristos. un Eu empiric sau supraliminal şi o conştiinţă subliminala sau ultramarginald. idei. atenţia fiindu-i solicitată îndeosebi de „mesme-rism". Schwelle). „Când centrii subliminali — scrie Myers —. în clinica de la Salpetriere. Să facem un pas mai departe şi vom întâlni acele stări hipnotice în care . cu concursul „metodei ştiinţei moderne. care pot fi puternice. Poet şi eseist. de care însă nu întotdeauna suntem conştienţi. cu răbdare şi în mod sistematic. Aşa după cum „artificiile" fizicii au permis extinderea în ambele direcţii a spectrului vizibil al luminii cunoscut de Newton. unele arhaice. având de descoperit „razele X" ale psihicului. sediu al unei activităţi rudimentare şi oculte. F. în „regiunea subliminală" asistăm la o subdiviziune analoagă: centri superiori.W. eludând de fapt o explicaţie autentică) prin „însăşi construcţia fiinţei noastre"21. strigoi. apariţiile de fantome.

şi. de asemenea. la acea respiraţie însoţită de horcăituri 29 a stării de comă. eşecul utilizării „metodei ştiinţei moderne".] de t oate religiile. pe care subiecţii le atribuie amestecului diavolului.. „Noi oamenii. Dar prin automatisme. deviem în viaţa noastră supraliminală o parte din curentul subliminal. Tamtamul metodologic iniţial nu a făcut decât să sublimeze şi mai mult această eşuare. Aceste două postulate sunt însă lipsite de bază ştiinţifică. pe când. dar dacă. aşa cum în atacurile de epilepsie mişcările dezordonate ale picioarelor duc." în lumina acestei concepţii. Myers este. cum chiar el şi-o califică. o dată cu epuizarea centrilor mijlocii. Când aceşti centri subliminali. este mărturisit de Myers însuşi. vor aparţine nivelului superior. pe un teren şi într-un scop inapt pentru aceasta. care influenţează starea noastră de veghe. avem posibilitatea când să lărgim. afirm existenţa în univers a unui Spirit accesibil sufletului omenesc şi aflat în comunicare cu acesta. pentru că e etern şi în directă comunicare cu Dumnezeu. clausi tenebris et carcere caeco — scrie el în Human Personality and its Survival of Bodily Death —. Avem de-a face cu un weissmanism psihologic sui generis.LEONARD GAVRILIU CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD subiecţii aspiră cu deliciu mirosul de amoniac şi mănâncă cu poftă lumânări de seu. aparţin nivelului mijlociu. „Schiţă provizorie a unei sinteze religioase". şi aşa mai departe. geniul (indiferent de domeniul de manifestare) este „comunicaţie idiomatică" cu divinitatea. în manie şi în epilepsie suntem lipsiţi de controlul centrilor supraliminali superiori de care depinde viaţa noastră raţională terestră. în această privinţă. nu vor da naştere decât la eroare şi la confuzie. dimpotrivă. ne vor revela adevăruri %) de nebănuit. Reiese că omul posedă două suflete. ca în cazul sfinţilor. este cel subliminal. Myers a conceput o structură a psihicului uman care săi faciliteze „demonstrarea" acestei legături de ordin supranatural. până când centrii mijlocii se epuizează la rândul lor şi nu ne mai aflăm decât în prezenţa unor manifestări psihice compatibile încă cu circulaţia sanguină cerebrală. dar au fost de nenumărate ori formulate în istoria umanităţii [. în fond. confuze. în starea de extaz şi în stările aliate. "31 Aşadar. Myers se apără împotriva acuzaţiei de a acorda subliminalului o superioritate „intrinsecă" faţă de supraliminal. când să ne îngustăm vederea asupra realităţii. el demonstrează că Eul supraliminal suferă determinismul conştiinţei subliminale. absolut explicit: „Deci — spune el — afirm existenţa la om a unui suflet care îşi trage puterea şi graţia dintr-un univers spiritual.. dintre care esenţial. tentativa lui Myers de a descrie obiectiv structura psihicului şi de a explica cu ajutorul acesteia fenomenele psihice cele mai diferite a trezit mai ales interesul unor . sau acele mişcări automate." Formal.

prin care de fapt sa instituit psihanaliza ca atare (termenul datează. din anul 1896)34. ciclul regal). Theodore Flournoy a dat publicităţii o carte care a făcut vâlvă: Des îndes ă la Planete Marş. id ee a de ve nit ă m ai târ zi u fre ud ia nă a „investiţiilor" energetice (cathexis). şi aşa mai departe. Ră m ân e tot uşi ap re cia bil ă int eg rar ea în 14 pe rs on ali tat ea u m an ă. când regina Marie-Antoinette. Flournoy îşi pune problema determinismului acestor avataruri singulare. Leonie. La sfârşitul secolului al XlX-lea. însă. întreaga istorie a vieţii pe pământ. o „mademoiselle" care în viaţa particulară se pasiona pentru spiritism.. sau adoratorul acesteia. cu doar câteva luni mai înainte de apariţia cărţii lui S.co rel igi on ari . ca tot ali tat e. a un or fe no m en e faţ ă de ca re ps ih ol og ia st ări lor de co nş tii nţ ă. a acestor veritabile „romane somnambulice" pe care le trăieşte subiectul său de observaţie şi de experimentare şi pe care el le grupează pe cicluri (ciclul oriental."i2 De fapt. în germene. Sub forma de recapitulare. în cursul adaptărilor noastre la medii din ce în ce-mai vaste. A sa Helene Smith. ba suverană indiferenţă. Pentru fiecare ipostază ea adopta manierele corespunzătoare. rezumat şi simbol. din care va bate monedă C. în sensul scufundării a ceea ce altădată se găsea chiar la supra-faţă. alterna nu mai puţin de patru personalităţi subconştiente. crezându-se când locuitoare a planetei Marte. „Cercetările din ultimii ani — scrie Myers — ne-au arătat pe ce bază schimbătoare. de as e m en ea . pă str a o ati tu di ne de re ze rv ă şi ch iar de ne ga re. UN ABISAL DUALIST: THEODORE FLOURNOY . găsim la Myers. Astfel. ca marţiană comunica cu semenii ei marţieni. se sprijină viaţa individuala a fiecăruia dintre noi.într-o limbă total necunoscută. de la stadiul de embrion şi până la organismul maturizat. ca nobilă hindusă încerca să descifreze texte în limba sanscrită şi conversa cu încântare despre logodnicul ei. ba dispreţ ucigător la reuniunile mondene. noi parcurgem din nou. Etude sur un cas de somnabulisme avec glossolalie (1900). dar mai ales ideea „inconştientului colectiv". motivaţia „ideologică" a construcţiei fiind şi ea aceeaşi. când prinţesă indiană din veacul al XV-lea. plăcându-i să-şi pună în inferioritate interlocutorii. Refăcând an de an biografia domnişoarei Smith (pseudonim ales 15 . angajata unei case de comerţ din Geneva. Louis V. nevăzuţi.G. Cazul descris şi analizat cu minuţiozitate de acest psiholog elveţian venea să încununeze întreaga serie de cazuri celebre de psihopatologie date la iveală pe parcursul secolului trecut (Felida. întreaga psihologie analitică a lui Jung. făcută din experienţe ancestrale. arătând ba mizericordie. 3. pe când ca regină adopta atitudini maiestuoase. în si m pli s m ul ei. Jung. a trebuit să se producă o deplasare continua a pragului conştiinţei. Cagliostro. vestitul prinţ Sivrouka Nayaka.Freud Die Traumdeutung^. Miss Beauchamp etc). ciclul marţian. în calitatea sa de om de ştiinţă. de milioane de ani. La M ye rs gă si m.

impulsiona t de anumite condiţii din exterior. ci legate printr-un raport de la cauză la efect.-A. C. Strong. în scrierile lui Flournoy sunt adesea citaţi Breuer şi Freud sau Freud singur. cum chiar Flournoy admite)'6 . de altfel mărturisită. care i-a împovărat destinul încă din copilărie.LEONARD GAVRILIU CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD pentru a ascunde personajul real). alături de Myers. cu importanţa pe care o acorda ea însăşi propriei personalităţi (grandomanie). generează viziuni subconştiente abracadabrante. Nu este însă vorba de preluarea ideii . Numai că acest raport cauzal riscă să apară exact invers în ochii psihologului empiric şi ai ocultistului metafizician. construind himere). nemulţumire cronică faţă de starea socială a propriei familii şi tendinţa de evadare din acest mediu mediocru.. a unor raporturi cauzale suspendate în structura psihică imaterială. pe tema faimoaselor „canale marţiene". Semnificativ din din acest punct de vedere este faptul că. Pierre Janet.. Flournoy descoperă la aceasta o propensiune irezistibilă spre reverie (rămânea adesea imobilă într-un fotoliu. cele două trăsături nu sunt deloc independente una de alta. pe care îl socotea incompatibil cu dotarea ei intelectuală superioară. emotivitate supranormală. O certă influenţă freudiană. care. peste care însă psihologul trece cu mare uşurinţă (de exemplu. El postulează existenţa absolută a unui FAI subliminal (tip Myers."3 5 Psihologul genevez îşi explică deci fenomenele respective prin prisma unui determinism intrapsihic. şi nota oarecum megalomanică a romanelor sale subliminale ulterioare. M.} o apropiere între această nuanţă de emotivitate depresivă. joc de relaţii al elementelor imponderabile ale acestei structuri eterate. „Este greu — scrie autorul — să nu faci [. stări halucinogene. dimpotrivă. faptul că în grupul de spiritişti din care făcea parte Helene Smith se conversa pe tema locuibilităţii planetei Marte. Flournoy nevă/. Se impune ideea că în ciuda — sau tocmai din pricina — contrastului lor aparent. îşi face loc uneori în modul de explicare a fenomenelor psihice. psihologul va vedea chiar în această impresie originea naturală a grandioaselor ei personificări somnambulice .ând deloc clar izvoarele psihicului în realitatea înconjurătoare. Acesta din urmă va explica tocmai prin ilustrele antecedente ale domnişoarei Smith curioasa sa impresie de dezrădăcinare şi atitudinea de superioritate faţă de condiţiile înjositoare ale vieţii sale prezente. Dessoir sau Morton Prince. abia descoperite etc).

mineral. corpul nefiind decât un aspect. un mod reprezentativ. panpsihismul rezolvă această problema admiţând că totul se reduce la un schimb de acţiuni şi reacţiuni pur psihice. Născut. în cele din urmă înţelegem că de fapt Flournoy îşi explică personalităţile multiple ale domnişoarei Smith prin metempsihoză.39 acţionist" . bazată pe „axioma eterogeneităţii psiho-fizice".det er mi nis mu lui int ra psi hic (ca re i s-a re pr oş at făr ă nic i un te me i pă ri nt el ui ps ih an ali ze i). Orientarea filosofică generală a lui Floumoy este însă cu totul străină de freudism. aceea a . „dans Ies moments de loisir ouje m'uccorde le luxe de metaphysiquer. ci de im po rt an ţa da tă ps ihi s m ul ui inf an til în ex plic are a un or de re gl ări co m po rt a m en tal e al e ad ul tu lui . se fa ce re fe rir e dir ec tă la „p si ho ze le 16 de apărare" (Abwehrpsychos en) descrise de Freud şi la mecanismul refulării şi conflictul intern căruia îi dă naştere refularea 38.-A. fie în stare încă diseminată. pr ec u m şi de in di ca re a vi se lo r dr ept mij loc de so nd are a „re gi un ilo r ne cu no sc ute pe car e le pr es up un e pe rso na lit at ea no as tr ă" 31 . aflată în discordanţă cu poziţia „oficială" a lui Flournoy. prin reincarnarea succesivă a unuia şi aceluiaşi suflet şi prin realizarea de graţie a unor anamneze privilegiate. neagă orice comunicare între „corp" şi „suflet". mentale. aşa cum se şi precizează într-o schemă comparativă concepută de Flournoy tocmai în intenţia de aşi defini cât mai exact punctul de vedere. C. de vreme ce panpsihismul cultivă sistematic ideea fundamentală — cum ne-o spune unul dintre promotorii săi. Aşa-numitul dualism paralelist este o pură mistificare. psihologul elveţian definindu-şi propria concepţie. h af ar ă de ac es te a. cum şi mai edificator se exprimă însuşi Flournoy: „Panpsihismul este doctrina care respinge existenţa metafizică a lumii materiale ca materie şi care admite că întregul univers. Această filosofie neagă orice raport de determinare între procesele conştiinţei şi procesele cerebrale corespondente . Strong — că „orice fapt material ascunde îndărătul său un fapt psihic a cărui manifestare 41 este" . ca şi animal şi vegetal. un simbol sub care percepem sau concepem conştiinţele c elelalte'" 41 întreaga orchestraţie a analizei psihologice a cazului domnişoarei Smith sugerează neaşteptata concluzie de mai sus. Sau. drept un „dualism paralelist noninter. La un moment dat Flournoy declară că. în ceea ce îl priveşte. conştiente. amorfă sau difuză («mind stuff». fie sub formă individualizată . c'est bien au panpsychisme que vont toutes mes inclinations"^. înainte de toate. din considerentel e raporturilor suflet-corp şi din problema conexiunii acestora. atomi psihici etc). constă în fond din realităţi imateriale . psihice. mai mult sau mai puţin personală.

Aceasta pentru că şi oamenii cei mai pozitivi nu sunt niciodată 17 . nă sc ut di n ef or tu l au to ru lui de a ob ţi ne ad ez iu ne a cit it or ul ui pe nt ru sp iri tis m şi fe no m en el e su pr an or m al e: „ P ov es tiţ i — sc rie el — d es pr e u n ul şi ac el aş i fe n o m e n su pr a n or m al la m ai m ul ţi sa va nţ i la fe l d e il uş tri şi d e st ră in i d e m et o d el e ex p er i m e nt al e şi veţi vedea diferenţele lor de reacţie!. da că av e m în ve de re un se m ni fic at iv pa sa j di n D es în d es ă la Pl a n et e M ar ş. Lu cr ur ile se cl ar ifi că ..„ d u al is m ul ui p ar al el is t n o ni nt er ac ţi o ni st "..

nu l-ar putea justifica. cu toate că tinde spre aceasta şi câ. ca şi propoziţiile respinse prin cea mai solidă argumentaţie. ei nutresc in petto vederi asupra lumii şi lucrurilor. este greu să cataloghezi printre precursori pe cineva care s-a născut mult mai târziu decât Freud (în anul 1863) şi a murit cu cinci ani mai târziu decât el (în 1944). In spatele laboratorului lor oficial. Joseph Jastrow nu reprezintă propriu-zis un precursor al psihanalizei. Oricât am face apel la relativismul lucrurilor. Freud îl citează în Die Traumdeuting (1900). 4. prin definiţie. nu depăşeşte o probabilitate care. că în 1888 el deja organiza un laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Wisconsin. pe William James sau Morton Prince. ne este cu neputinţă să-1 tratăm altfel decât ca pe un pseudoprecursor. niciodată nu este egală cu infinitul sau cu zero.1903) şi The status ofthe Subconscious („American Journal of Psychology". New York. în mod paradoxal. deşi unii îl socot ca atare. adevărul faptelor celor mai bine stabilite. ca pe un element deosebit de valoros. 1903). în prima ediţie cu The Dreams ofthe Blind („New Princeton Review". oricât de mare sau de infimă am presupune-o. 1888). nu întotdeauna absolut previzibile. voi. cum vom vedea. nu în spiritul lor filosofic. . XIV. în orice caz. dar sună a adevăr într-o lume de fenomene reale. de îndată ce depâşim datele brute şi imediate ale simţurilor. dimensiunea probabilităţii: „Necesităţile practice — scrie el — ne fac adesea să uităm că cunoaşterea lumii fenomenale nu atinge niciodată certitudinea absoluta. UN PSEUDOPRECUR SOR: JOSEPH JASTROW. deşi."** Rândurile acestea pot fi luate drept o excelentă depoziţie introspectivă. pe scurt un Weltanschauung pe care ştiinţa. Trebuie totuşi să apreciem la Flournoy. ei sunt. într-adevăr. Freud se inspiră de la Jastrow. în legătură cu fenomenele „supranormale" pe care le cerceta. asupra vieţii. unde s-a născut într-o familie de rabini.'<Ai Ceea ce poate suna bizar întrun cosmos panpsihist. ca să nu spunem prejudecăţi. probabil induşi în eroare de faptul că S. 28.LEONARD GAVRILIU CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD simple maşini de raţionat şi de calculat. îşi cultivă în taină mica lor grădină privata. care funcţionează după legile rigide ale logicii matematice. iar în următoarele ediţii cu Dreams and Their Meaning („Hampton Magazine". la faptul că Jastrow s-a afirmat precoce. ele ne pun la adăpost de acuzaţia de -a fi forţat interpretarea. iar în 1890 publicase Time Relation of Mental Phenomena. referinţele celui din urmă avândui în vedere pe Myers. un pachet de patimi şi preferinţe. faptul de a fi admis. şi nu invers45. Originar din Varşovia. 1. plină toată de nostime vegetaţii metafizice. poate mai puţin decât omul de rând (şi nici măcar totdeauna mai puţin). dar.

a personalităţii. după trei decenii. dar situată „dedesubtul conştiinţei normale"46. cu puteri oarecum dictatoriale în manifestările persoanei ca întreg. aşa încât nici unul dintre aceşti doi psihologi nu reprezintă psihologia abisală. însă. comportamentel e stranii în care se complace „dublul Eului nostru" atunci când i se dă frâu liber. Ja str o w Th e Su bc on sci ou s (1 90 6). Concepţia lui Morton Prince despre „coconştient"48 etalează un punct de vedere similar. abisurile constituind „cette autre cote de nousmeme". dacă avem în vedere semnificaţia pe care i-am dat-o în 1889. ci mai ales i se părea a corespunde mai bine unei realităţi faptice. într-o expunere sistematică a problemei. în că în L' Au to m ati s m e ps yc ho lo gi qu e (1 88 9). Din acest punct de vedere. prin echilibrarea tensiunii psihice şi prin întărirea „bugetului spiritului"^. rolul jucat de subconştiinţa atât în starea normala. în descrierea acestei structuri verticale. Potrivit concepţiei lui Jastrow. Lucie etc. care asociază cuvântului „subconştiinţa" o serie de fenomene excepţionale.) ca parte constitutivă primordială a psihicului.) şi care îl făcea să admită că unitatea absolută a Eului este o vedere metafizică. că — scrie el — „cuvântul subconştient. su b o for m ă re zu m ati vă . structura psihică are superficii şi abisuri. el ne avertizează încă de la început că intenţionează să risipească acele idei eronate ale publicului. Contrar concepţiei lui Janet. nonconştientul etc. a avea „subconştient" este egal cu a fi bolnav psihic. pentru Janet „subconştientul" este tot un gen de conştiinţă. Marele psiholog francez lansa însă un pui de cuc. care priveşte inconştientul (sau subconştientul. este faptul că „subconştiinţa" este întotdeauna rezultatul unui proces patologic de disoluţie. Cu alte cuvinte. cum se exprimă traducătorul francez. vizibilă în conduita bolnavilor psihici pe care îi studia (Leonie. pentru a se vedea până la ce punct subconştiinţa cooperează cu toate operaţiile noastre 50 mentale" . deoarece Jastrow. în prefaţa la care ne-am referit. se limitează să rezume caracterele ieşite din comun pe care le prezintă observatorului anumite tulburări ale personalităţii"49. Jastrow.P ref aţ ân d ed iţi a fra nc ez ă di n 19 08 a că rţii lui J. acesta fiind în realitate disociabil. Pierre Janet ţine să 1 8 reamintească. Esenţial în concepţia janetiană. aconştientul. Pi err e Ja ne t nu pi er de oc az ia de aşi ex pu ne . ce ea ce îi dă de a nu nu m ai po sibil ita te a de aşi co nt ur a m ai bi ne po ziţ ia vi săvi s de ac ee aa „fil os ofil or sp ecu lat ivi ". pr op ria sa co nc ep ţie de sp re in co nş tie nt. Boala este curabilă şi se vindecă prin reinserţia părţii desprinse din totalitatea conştiinţei. când lam propus spre utilizare. el se pr on un ţa se în fa vo ar ea ter m en ul ui de „s ub co nş tie nt " în lo c de „i nc on şti en t". D up ă cu m es te cu no sc ut. pe care nu-i agrea. atât de complexe. care de altfel uzează foarte conştiincios de termenul „subconştiinţa". cu clarităţi şi 1 9 . El. îşi propune însă „să arate. cât şi în stările anormale. de dezagregare a conştiinţei. îi conferă un alt înţeles.

Psihologia lui J. pe care însă Jastrow o leagă direct de activitatea materiei cenuşii a scoarţei cerebrale55. după cum atunci când vorbeşte despre „conştiinţa onirică"52 ne face să ne gândim la teoria concepută în termeni identici de Ion Biberi. Mendeleev şi atâţia alţii57. Musset. 2 0 2 1 . P 17..] depinde atât de factorii subconştienţi. ne spune Jastrow.) şi făcând comparaţie între conduita plină de naturaleţe a copilului mic şi aceea plină de timidităţi şi de stângăcii a preadolescentului. Jastrow demonstrează relaţiile mutuale existente între funcţiile creierului şi conştiinţă. 2 Eliane Amado Levy-Valensi. ca un freudian autentic — [. între cele două extreme existând grade de tranziţie. Probabil că în realitate nu există aşa-zisa „Inhibiţie corticală generalizată ". LEONARD GAVRILIU NOTE 1 Maurice Benassy. Analizând fapte banale (de exemplu. cu toate observaţiile sale penetrante asupra rolului subconştientului în viaţa psihică a omului. miliarde de neuroni „pulsează". sarcinile specifice ale acesteia. Mai marcată încă decât la Colsenet apare ideea activităţii neîntrerupte a spiritului. Ideea exprimată de Jastrow este. de Beethoven. între cele două elemente mari ale sistemului. "51 Acest scafandru miraculos este. Se trage con cluzia dependenţei conştiinţei de „ integritatea substratului nervos ". Maudsley. ci. p. „Probleme de l'inconscient". şi nu ale fiziologiei etc). ci adesea constructivă. mescalina. destructurantă. în Bullelin de Psychologie. Jastrow ezită între discreditarea şi elogiul conştiinţei. venite din partea unor „evenimente net psihologice"59'. Până la urmă se decide. J. subliniind faptul că cunoaşterea de sine rămâne eminamente şi inevitabil psihologică (deci realizabilă cu mijloacele psihologiei. Dar. ca şi metodele de cercetare. ale cărui impulsuri fireşti sunt paralizate de o „exagerata conştiinţă de sine". după părerea noastră. el este ispitit să apeleze la ajutorul vreunei zâne binevoitoare faţă de psihologi. P. de exemplu). „Ca şi inima — spune el — creierul este mereu activ. XX.. Lab — constituie adevăratul act de naştere al psihanalizei. însă. cât şi de factorii conştienţi ai spiritului. el trage concluzia că utilitatea conştiinţei în reglarea conduitei este limitată54. care însă citează drept sursă pe Sânte de Sanctis (Traumbewusstsein)5i. sau în cazul unor leziuni ale cortexului cerebral. iar cu aceasta el îl anunţă într-adevăr pe Freud. 565. cât şi visul au comun faptul că prelucrează aceleaşi materii prime. şi nu de puţine ori chiar structurile onirogene sunt conectate la această magnifică uzină. pare-se. marile descoperiri făcute de oamenii de ştiinţă. nu chiar în maniera brutală a „epifeno-meniştilor" (un H. Jastrow nu reuşeşte să dea o expresie ştiinţifică mai riguroasă constatărilor sale care. Paris. urmărind modificările suferite de aceasta din urmă în cazul administrării unor substanţe ca santonina. psihanaliza. "61 Aşa se şi explică faptul că psihologia mai mult statică a prepsihanaliştilor va fi total submersată de valurile succesive ale psihologiei dinamice creată de Sigmund Freud. DR. din nefericire. totuşi."56 Numai aşa se explică irupţiile inspiraţiei la creatorii de artă. Jastrow ni se recomandă ca un psiholog capabil să-şi definească judicios obiectul ştiinţei pe care o practică. 1962. Jastrow lasă astfel impresia unui ansamblu de o armonie monotonă. „Cultura — notează el. de felul acelora relatate.F. T otodată. dar îndeajuns de aproape. dar şi propulsivă. decât conştient o pilulă etc. pe care apele i-l redau deformat. 1967. în schimb este. Curiozitatea sa nefiind satisfăcută. ca şi de discipolii şi continuatorii săi. care să-l transforme într-un fel de scafandru magic şi să-i îngăduie a se scufunda sub apă pentru a vedea pe îndelete ce se întâmplă acolo. de interacţiune contradictorie. nu-şi zăreşte decât propriu-i chip. psihologul îşi afundă privirile scrutătoare în sumbrele ei adâncuri. nu numai „pulsatilă". absolut exactă. la/e/ de puternice cu ale drogurilor. „Descoperirea unui conflict psihic la originea nevrozelor — arată P. care toată viaţa lucrează neîntrerupt.. îşi îndeplinesc programul cu care au fost încărcaţi. nu fără uimire.U. Ideea conflictului intrapsihic va domina. dar pulsaţiile sale sunt mult mai complicate şi serviciile pe care le aduce sunt mult mai variate. dimpotrivă. printre primii care vorbeşte despre calitatea de sistem a psihicului: „Noi — scrie el — concepem subconştientul ca pe o funcţie care are raporturile cele mai strânse cu conştiinţa şi ca fiind supus aceloraşi influenţe ca şi ea. deseori. îmbracă o formă mai mult literară. nu întotdeauna distractivă. mai uşor înghiţi inconştient un aliment oarecare. el nu poate desluşi mare lucru din ceea ce se găseşte mai jos de suprafaţă. dat fiind că fac parte dintrun sistem comun Z'60 Lipseşte însă ideea de conflict. la fel de judicios distribuite între introspecţie şi lucrările obiective de laborator.LEONARD GAVRILIU întunecimi. 6-7. se recurge dezinvolt la metaforă: „Când marea conştiinţei este suficient de calmă. dar. subliniind efectele. Le dialogue psychanalytUiue. visul. Atât gândirea. pentru discreditare. Gândirea şi visul intră în doze diferite în toate procesele şi elaboraţiile noastre mentale. în trei schimburi. Poincare. cloroformul etc. punctată doar ici-colo de plăpânde „posturi de veghe " (Pavlov). "58 CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD Admiţând că toate manifestările spiritului sunt legate intim de funcţionarea sistemului nervos. în timp ce ne facem somnul cu visele lui.

. 1921.. Mircea. pp. 26-27. Paris. 48 Morton Prince. traducere.-B. La force et la faiblesse psychologiques . X. adică dominarea inconştientului. 13 Op..F. 1908. de Walter Fotescu. 17 Op. 1993. 25 A. în mod eronat. Lab. Paris. 1885. Sa survivance. 371. 188. Bennet. 56 Op. Paris. p. 1925. Jones. The Nature of Mirul and Human Automatism.. păstrate în casa sa din Bruxelles. cit. Colsenet. preambul şi note de dr. 133. Preface â La subconscience de Joseph Jastrow. p. Macmillan. cit. Psychologie. 61 P. 2 2 2 3 30 31 32 33 .H. „Swedenborgs religiose Krise und sein Traumtagebuch". F. pp. La personnalite humaine. Ambele au fost expediate de Freud la 5 februarie 1896 (Cf. Flournoy. 3. 10 Apud Ernest Aepli. cit. op. p. 1936. 37. emul ăl lui Rubens. Op. 1970.. Bucureşti. cit. Bucureşti. Myers. 29 Op. 26.LEONARD GAVRIUU 3 Eliade. op. 68-69. cit. 319-320. Le subconştient chez Ies artistes et Ies ecrivains. în voi. 931.. 1893. p. pp. 1874. Myers... 115-116. Dwelshauvers. Bucureşti. bazată pe tehnica anesteziei prin sugestie.. W. Bazaillas. 1931. Paris. de altfel). cit. op. 1. p. Its Rise. Editura Ştiinţifică. Jastrow nu numai că va face referiri la Freud. Editura Ştiinţifică.. Geneve.. % Op. Filloux. p. Să ne amintim de realizarea unor „naşteri analgezice". 1 1 Leonard Gavriliu. la 15 aprilie. cit.-A. Colsenet. Editura IRI. F. 1953. 316. E. Editura Ştiinţifică. Colsenet. c/f. Logica sentimentelor. Geneve. 117. 1897. 21 Op. Sigmund Freud. precursor al psihanalizei". p. 1903. 29.. p. cit. Editura Humanitas. P. Maloine. 265.F. p. Paris. Flournoy. nemistificat de nici un miracol. pp. 121-156. Essai de psychologie experimentale sur Ies formes inferieures de iactivite humaine. cit. Paris. 1880. J. pp. Op. p. 34 Termenul psihanaliză a fost pentru prima oară folosit de Freud într-un articol publicat în limba franceză. 41 C. şi chiar cucerit cu ajutorul tehnicii de unificare a stărilor de conştiinţă" (op. Paris. Psychologie du conştient et de l'inconscient...Chabaneix. 27 Op. 54 J. 23. devenită muzeu. Paris. Strong. p. p. 59. F. cit. H. p. 376. 22 A se vedea E. 53 I Biberi Visul si structurile subconştientului. Lippincott & Co„49Philadelphia. 143. p. 37 Op. pp. cit. 1. Le conflit intrapsychique. CON CE PTUL DE IN CONŞTIEN T ÎNAINTE DE SIGMU ND FRE UD Op. Jastrow.F.. Marcel Cattier. Flammarion. cit. 58 J. 42 Th. 47 Pierre Janet. cit. 55 Op. Brimley Johnson. pp. von Hartmann. cit. dar îi va consacra şi o carte (The House that Freud built). 1S Op.U.. 372. cit. 26 F. 4 Alfred Farau. Paris. 60 Op.. Congres International de Philosophie (1904). creator al unor impresionante tablouri pe teme istorice. La subconscience. cit. La psychologie de Pluton. Leonard Gavriliu. The Life and Work of Sigmund Freud). „Quelques considerations sur le panpsychisme". p. 47. J. însă. 22.. 3. Des îndes ă la Planele Marş. Etude sur un cas de somnambulisme avec glossolalie. însă. p. 253. 121-122. Interpretarea viselor. pp. în Imago. Paris. p. 16 E. Alean. 1. ci». cit. Progress. 5 Yvon Bres. 13. Paris. Myers. cit. p.. p. u Op. P. L'Inconştient. Jastrow. 1969. Paris. London. La vie inconştiente de l'esprit. Nemurire si libertate. p. 59 Op.. 49). 20 E. 16. Flournoy. p. op. cil. cit. 14. De la vis la descoperire. Bucureşti. Flammarion. 39 Th. Pierre Janet. p. p. pp. p. London. 1993. 148. pp. Mane. 1960. Paris. 7 Filosofia inconştientului este pe larg tratată de G. Flournoy. Philosophie de t'inconscient. în voi.. 4 | Op. Paris. cit. Jastrow. cit. 119. de iorigine ă nosjours. 24 F. Bordeaux. 1-2.p. op. Payot. spre deosebire de psihanaliză. 347. 1919. 1928.. 105-106. F.W. cit. la 30 martie 1896. Domecq. Eggimann & C ie . 277. p. p. pictor belgian.1. p. W. 1877. Alean.-C. P. Freud şi psihanaliştii preconizează acelaşi lucru. „Yoga crede că subconştientul poate fi dominat prin asceză. nota 6. op. 38 133. XI.. acelaşi an. p.. 70. 51 Op. p. 1905.. 370. Librairie Bailliere et C lc . 1996. Alean. Paris. p. Alean. ses manifestations supranormales.. p. Payot. traducere. Yoga. La psychanalyse et Ies nouvelles methodes d'investigation de l'inconştient. cit. F. Dr. Paris. cit. 52 Op. 261. Alean. 1968. p. Bucureşti. 40 Op. 381. VInconştient. 23 F. Bailliere et C ie . 1932. Mircea Eliade afirmă că.. Leonard Gavriliu. 1968.T. 35 Th. cit. eseu introductiv şi note de dr. 6 E. p. A. „Theodule Ribot. „Sur le panpsychisme comme explication des rapports de l'âme et du corps". 374-375.. 64.. 1900. trad. L Revue scientijique.12 E.U. 8 J. 19 Colsenet face aici referire la un fapt real. Herbert Schaffer. cit. 57 A se vedea A..H. Musique et inconştiente. The Society ofPsychical Research. de către obstetrica psihosomatică de azi.. p. 9 Cf. 28 Antoine Joseph Wiertz (1806-1865). Ham Selye.. Kiindig. La psychologie des profondeurs. p. eseu introductiv la Theodule Ribot. L'Autopmatisme psychologique.U. Op. 46 Pierre Janet. doar că tehnica este cu totul diferită (ca şi teoria. 1909. 351. 43 Th. p. 21. p. 1950. 14 octobre. von Winterstein. 50 J. şi într-un articol publicat în limba germană. Des îndes a la Planete Marş. 45 Mai târziu. Science and A Future Life.

într-un timp foarte scurt. în loc de a opune experienţele mele celorlalţi autori. RIBOT profesor de psihologie experimentala şi comparata la Collige de France Sunt cincisprezece ani de când au început. Voi reţine doar experienţele care se repetă în toate cazurile şi care duc la aceeaşi concluzie. au aruncat oarecare îndoială asupra adevăratei valori a materialelor adunate. Controverse regretabile. Pe măsură ce cercetările se multiplicau şi se extindeau. sunt principalele probleme care au fost examinate şi explorate profund. dar care. sunt constante şi chiar necesare în orice cercetare nouă. voi pune. între experimentatori s-au născut numeroase discuţii. au adunat o cantitate cu adevărat considerabilă de observaţii şi experienţe de toate felurile. toate fenomenele care deocamdată nu au fost observate decât de o singură persoană şi care nu pot fi alăturate logic la un ansamblu de fapte cunoscute şi acceptate. halucinaţia. senzaţiile musculare. sugestiile în timpul stării de veghe şi în stare de hipnoză. 25 . modificările de personalitate. şi. în definitiv. indiferent de scopul cercetării. paraliziile prin sugestie. tulburările memoriei. în Franţa. pentru a vedea care sunt acelea care concordă şi pot fi grupate în acelaşi sistem.INTRODUCERE Lui TH. din contra. vreau să examinez în ansamblu toate rezultatele care au fost obţinute în studierea unei probleme. Intenţia mea. nu numai că nu au fost de acord cu teoriile. nu este deloc de a continua tradiţia discuţiilor scolastice. scriind această carte. cercetări de psihologie patologică. s-a văzut chiar ridicându-se o şcoală împotriva celeilalte. Anglia şi în alte câteva ţări. sugestiile inconştiente etc. bazate pe studiul isteriei şi al sugestiei. dar fapte importante afirmate de unii au fost negate de alţii. fără să le judec. ştim toţi cu ce ardoare psihologii şi filosofii s-au lansat în acest studiu nou. de o parte.

în acest moment. unitatea normală a conştiinţei este distrusă. un mare număr de observatori care nu aparţin nici aceleiaşi şcoli şi nici aceleiaşi ţări. 1891 PARTEA ÎNTÂI PERSONALITĂŢILE SUCCESIVE . care nu-şi propun acelaşi obiect de experienţă şi care uneori se ignoră profund. Saint-Valery. Se constată că la un mare număr de persoane.ALFRED BINET şi. ajung la acelaşi rezultat fără să ştie. plasate în condiţiile cele mai diverse. la această operaţie voi supune atât lucrările mele. se produce un fapt foarte curios. căci. şi care este esenţa unei mulţimi de fenomene ale vieţii mintale. se produc mai multe conştiinţe distincte. iar acest rezultat la care se ajunge pe căi diverse. cât şi pe acelea ale altor autori. memoria sa şi chiar caracterul său moral. Ocazia mi se pare a fi favorabilă pentru a încerca această opera de eclectism. bineînţeles. care nu experimentează pe acelaşi gen de subiecţi. ne propunem să expunem în detaliu rezultatul acestor cercetări recente asupra modificărilor personalităţii. o dedublare sau mai degrabă o fragmentare a Eului. fiecare putând avea percepţiile sale. constituie o modificare deosebită a personalităţii.

au complicat foarte mult problema. Divizarea conştiinţei la isterici. ci afazii. noi îl vom examina în special în isterie. Ne vom mărgini aici. dedublarea personalităţii sau mai degrabă formarea de personalităţi multiple la acelaşi individ.CAPITOLUL ÎNTÂI SOMNAMBULISMELE SPONTANE Fenomenele psihologice spontane. cecitatea verbală. ele nu au fost pregătite îndelung şi într-o manieră inconştientă de către un autor care-şi avea opinia formată. când s-au descoperit şi analizat multe alte forme de boli ale limbajului. cum ar fi agrafia. cum am mai spus. I Interesul prezentat de fenomenele psihologice spontane este acela că ele au suferit o influenţă minimă din partea persoanelor care le observă. de aceea începem cercetările noastre cu ele1. nu ţin deci de nici o teorie preconcepută. Observaţia domnului Pwust. noi am păstrat termenul de somnambulism. putea fi definită foarte simplu: pierderea vorbirii articulate.. unde a fost mai bine studiat în ultimul timp. Adesea au fost numite somnambule persoanele care prezintă aceste alterări de personalitate. Observaţia doctorului Dufay. surditatea verbală şi multe altele încă. iar cercetările recente. Observaţia domnilor Bourru si Burot cu privire la Louis V. termenul de somnambulism trebuie să-şi lărgească semnificaţia. Observaţia doctorului Azam referitoare la Fetida. astăzi. La fel. Observaţia domnului WeirMitchell. Observaţii analoage in intoxicaţii. Dubla existenţa psihologica. este nevoie ca el să fie în prealabil explicat. nu mai există o afazie. Doamna americana a lui Mac-Nish. să studiem un singur tip dintre aceste deformări. vise si diverse stări patologice. întrucât nu i s-a dat întotdeauna un sens clar. nu este cazul să le trecem pe toate în revistă. nu există 29 .. în perioada când a studiat-o Broca. Acest fenomen poate apărea la mai multe categorii de bolnavi. Problema este similară cu aceea a afaziei care. O problema. Modificările personalităţii ce se pot produce la bolnavi prezintă un foarte mare număr de forme diferite. mărind numărul şi varietatea somnambulis-melor. Somnambulismele. Caracterele distinctive ale acestor doua existenţe.

dar sperăm ca cercetările recente de psihologie experimentală asupra alterărilor de conştiinţă să adauge ceva nou la faptele vechi. aceste dedublări de personalitate ne apar acum ca o accentuare a unei dezordini mentale care este foarte frecventă în isterie şi în stările apropiate. sau vigilambulismul. apoi. le vom studia dintr-un punct de vedere întrucâtva diferit faţă de cel abordat până acum şi poate vom izbuti să le înţelegem mai bine. progresele au fost rapide. La trezire. cuprinsă de un somn asemănător celui care a precedat viaţa sa cea nouă. care s-a prelungit mai multe ore dincolo de timpul obişnuit. persoana care se scoală noaptea este foarte diferită de cea care este trează în timpul zilei. ele au fost publicate şi analizate într-o mulţime de antologii medicale şi chiar pur literare. Ne vom apleca în acest capitol asupra unei forme de somnambulism natural care ne oferă următoarele caracteristici: este vorba de bolnavii isterici care prezintă. numim somnambulism natural starea indivizilor care se scoală noaptea şi execută gesturi automate sau inteligente. în perioada stării vechi. este vorba de istericii în stare de criză. de exemplu. ea ignora noua stare. ea posedă toate cunoştinţele pe care le-a acumulat din copilărie până la tinereţe. ca veritabile curiozităţi patologice făcute pentru a ului mai mult decât a instrui. ei se îmbracă. Printre somnambulii nocturni. despre care ei nu păstrează nici o amintire când revin la starea normală. astfel. Există o altă formă de somnambulism natural pe care o putem studia mai uşor. ea nu avea nici o amintire despre dublul ei caracter. Dar imensa majoritate a somnambulilor. într-o stare sau alta. cu particularitatea că aceasta survine într-o perioadă nocturnă2. s-a găsit exact în aceeaşi stare ca înainte de primul somn. care continuau să apară izolat şi alternativ. de asemenea. ea a uitat tot ceea ce ştia. să scrie şi să numere. O persoană care nu este prevenită nu ar putea recunoaşte că subiectul este în stare de somnambulism. Autorii nu sunt încă cu totul de acord asupra naturii acestui noctambulism. ca şi cum ar fi fost două persoane distincte care nu aveau habar de naturile lor. sau. Alţii fac plimbări pe acoperiş şi manifestă o mulţime de excentricităţi. elementele de studiu în acest sens fiind foarte rare. excepţionale. pe caracterele pe care le prezintă. pe când în starea nouă scrierea îi era defectuoasă. caracterul specific al acestei stări secunde este acela că ea constituie o existenţă psihologică completă. dar ar fi prea puţin folositor să facem o analiză atentă a acestei situaţii. a trebuit să fie învăţat totul de la început. era obligată să o studieze şi să o recunoască în ambele sale stări pentru a-i fi pe deplin cunoscută. oarecum infantilă. puţin câte puţin. Mai bine de patru ani. în sensul vulgar şi popular al cuvâ ntului. în starea nouă. pe lângă viaţa lor normală şi regulată. Dufay şi câtorva alţi medici. o condiţie secundă. dar nu-şi amintea nimic din cele întâmplate în acest interval. După un timp destul de lung. care se aseamănă doar în aparenţă şi care diferă prin natura lor. se găsesc în observaţiile deja vechi ale lui Azam. se culcă din nou. ci există somnambulisme. La trezire. în starea veche. stângace. „O tânără doamnă instruită. am văzut mai sus. de acesta ne vom ocupa în exclusivitate. fără îndoială. fără vreo cauză anume. această tânără doamnă a prezentat periodic asemenea fenomene. există două persoane la noctambuli. bine educată şi de o bună constituţie fizică. practică o meserie sau rezolvă a problemă pentru care căutaseră în zadar până atunci soluţia. are spiritul deschis la toate ideile şi la toate percepţiile 30 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL şi el nu delirează. Distincţiile de stabilit se bazează pe condiţiile deosebite în care aceste somnambulisme se produc şi. mai multe somnambulisme naturale sau spontane. o categorie aparte o constituie epilepticii. aceasta 31 . că persoane sănătoase pot figura printre plimbăreţii nocturni şi că. există un somnambulism fiziologic. Aşa numea ea cele două vieţi. chiar dacă numai provizoriu. subiectul trăieşte viaţa obişnuită. mai multe luni. Se mai admite. în timpul vechii stări. a fost cuprinsă deodată şi fără vreun avertisment prealabil de un somn profund. Trebuie să distingem. a învăţat să citească. memoria sa nu păstrase nici o noţiune. într-un cuvânt.ALFRED BINET un somnambulism. cea pe care o avusese dintotdeauna. care erau pentru dânsa ceva ce vedea pentru prima oară. pentru că aceasta din urmă nu ştie nimic şi nu păstrează nici o amintire din cele întâmplate în timpul nopţii. cum se spune. anume somnambulismul care se manifestă în timpul zilei. s-a familiarizat cu persoanele şi obiectele din jurul ei. adorm şi a doua zi dimineaţa nu păstrează nici o amintire din faptul că s-au trezit în timpul nopţii. ea a fost. dintre care un mare număr pot prezenta ceea ce se numeşte „automatism ambulatoriu". o altă existenţă psihologică. se tinde astăzi să se admită că este vorba de un ansamblu heteroclit de fenomene. în aceste fenomene putem vedea un exemplu de dedublare a personalităţii. Considerate de comun acord ca fenomene rare. este dată de isterie. Aceste observaţii sunt astăzi foarte cunoscute. Cele mai bune exemple care se pot cita despre acest somnambulism. avea o scriere foarte frumoasă. prin urmare. nici un cuvânt. o stare nervoasă identică mereu cu ea însăşi. Dacă o persoană îi era prezentată într-una dintre aceste stări. banale. îşi reiau munca din timpul zilei. ei sunt adesea foarte surprinşi să vadă terminat un lucru care la apusul soarelui era încă incomplet. la fel se petrecea cu orice alt lucru. ea nu ştie decât ceea ce a învăţat după primul său somn. pe care tocmai lam definit. Una dintre observaţiile cele mai celebre este aceea a pacientei americane a lui Mac-Nish3.

Felida s-a născut în 1843. cu toate acestea. tristă şi tăcută mai înainte. se luminează şi iradiază veselie. este mult mai lung. reciproc. aceasta dura o oră sau două. constatând schimbările de atitudine din timpul acelui fel de viaţă secundă şi uitarea ei la trezire. cu seriozitate. este prinsă de ceea ce ea numeşte „criza" sa. ea are înfăţişare de om trist. dureri vagi. de asemenea. a început în 1858 şi încă durează. Te frapează în mod deosebit aerul ei sobru şi lipsa dorinţei de a vorbi. se întinde deci pe o perioadă mai mare de treizeci de ani. la Bordeaux. fără vreo cauză cunoscută. are o voinţă de nestrămutat şi o foarte mare ardoare pentru muncă. Dacă o examinăm cu atenţie din punct de vedere intelectual. câteva minute mai înainte. Se gândeşte tot timpul la starea sa maladivă. asemenea somnului. sau sub stăpânirea unei emoţii. ea a început să prezinte simptome care arătau o isterie incipientă. de talie mijlocie. acelaşi an: Felida este brunetă. şi. fredonând. mai mult. în timpul vieţii normale. Totul pare diferit. ca şi cum acestea tocmai ar fi sosit acolo. a reuşit să se descurce destul de bine în raporturile cu familia sa. astfel încât persoana. deschizând ochii. După acest timp. El durează două sau trei minute. iată ce constata el în octombrie. dar nu mai este în aceeaşi stare intelectuală în care se găsea în momentul adormirii. Domnul Azam a fost chemat s-o îngrijească în iunie 1858. oricare ar fi. o credeau nebună. Această succesiune a fenomenelor a durat patru ani şi doamna X. imaginaţia îi este mai exaltată. ea intră în cea de-a doua stare a sa. chiar morocănos. Aproape în fiecare zi. vorba îi este scurtă şi. dar e un somn special. care convenţional a fost numită starea secundă. găsim că acţiunile. Este de menţionat că întotdeauna a susţinut că starea. Curând accesele de isterie propriu-zisă s-au agravat. destul de robustă şi de proporţii obişnuite. iar Felida revenea la starea obişnuită. excesiv de sensibilă. spontan. vorbeşte puţin. Felida se trezeşte. Felida simţea o durere în tâmple şi cădea într-o amorţire profundă. ideile şi conversaţia sunt perfect rezonabile. ea deschidea ochii. Felida a^ea convulsii. Harnică şi cu o inteligenţă dezvoltată. iar ţinuta şi veselia sunt acelea ale unei tinere fete. hemoragii pulmonare care nu se explicau prin starea organelor respiratorii. face vizite. fără ca ceva să o poată preveni şi după o durere la tâmple mai violentă decât de obicei. pe urmă amorţeala şi somnul reapăreau. Vedem chiar de la prima abordare că faptul care caracterizează fiecare dintre aceste personalităţi. uneori stăpânită de emoţie. când se află în starea 2. capul îi cade pe piept. este o stare normală pe care ea o numeşte raţiunea sa. Spre vârsta de treisprezece ani. din cel mai neînsemnat motiv trece de la tristeţe la bucurie. O vom reproduce aproape in extenso*. După acest timp. cu un obiect de cusut în mână. sau mai rar. ceea ce le distinge una de alta. accidente nervoase variate. fără vreo cauză cunoscută. părând că se trezeşte şi intra în a doua stare. este o stare particulară a memoriei. altădată. care-i inspiră preocupări serioase şi suferă de dureri vii în mai multe părţi ale corpului. o făcuseră să sufere. devine veselă şi vivacitatea sa atinge turbulenţa. deodată. este subiectul a frecvente hemoptizii. foarte 32 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL inteligentă şi destul de instruită pentru starea ei socială. descris de domnul Azam (de la Bordeaux). în opoziţie cu cealaltă. din părinţi sănătoşi. circulă în oraş. ea lucra cu ziua la o croitorie. uită starea 1. memoria specifică fiecărei stări este bine organizată şi coagulează toate părţile. Dar caracterul ei este complet schimbat. Dezvoltarea sa a fost normală. se ridică. Sentimentele afective par puţin dezvoltate. Această stare dura aproape zece minute. Spre vârsta de patruzeci de ani şi jumătate. mâinile îi rămân nemişcate şi atârnă inerte de-a lungul corpului. răspunde la întrebări şi atât. puţin după pubertate. de la indiferenţă pentru toate devine sensibilă. fizionomia. Aceste accese se repetau la fiecare cinci sau şaze zile. în clipa când se află înt r-una din stări. continuă cusutul pe care îl începuse în starea precedentă. din tristă. pe care o numeşte criza sa. nimeni n-ar putea găsi ceva extraordinar în felul ei de a fi." Este inutil să insistăm în analiza acestei observaţii incomplete. în care se află în momentul în care i se vorbeşte. îşi înalţă capul şi. în starea 1. părinţii şi persoanele din anturajul său. înţepătură sau pişcătură nu o fac să se trezească. Ne vom opri mai mult timp asupra cazului Felida. iar fenomenele pretinsei sale nebunii deveneau tot mai neliniştitoare. singurul avantaj pe care-1 prezintă este că ne dă o idee sumară asupra modificărilor de personalitate pe care încercăm să le studiem.ALFRED BINET pentru că nu avusese nici timpul. de fapt. dar mai ales la cap. întreprinde un lucru oarecare. ceea ce le face să fie mai multe şi nu una singură. foarte minuţioasă. probabil suplimentare. mersul îi este agil şi nu se mai plânge de durerile care. iese. simptomul denumit cui isteric (clou hyste'riuue) este la ea foarte dezvoltat. doarme sau pare că doarme. nici o excitaţie. Observaţia a fost îndelungată. 33 . acest fel de somn apare absolut brusc. îşi aminteşte ansamblul evenimentelor care ţin de această stare. persoana nu-şi aminteşte ceea ce s-a întâmplat în starea 2. sade. în această stare ea îşi aminteşte perfect tot ce s-a întâmplat în timpul celorlalte stări asemănătoare precedente şi. pluteşte în grijile obişnuite ale menajului. salută surâzând persoanele care o înconjoară. căci nici un zgomot. nici mijloacele să şi-o perfecţioneze.

Un tânăr. Felida a născut pentru prima dată şi. Felida a suferit de paralizii parţiale. ca de obicei. cu hemoptizie şi accidente nervoase variate. în următorii doi ani. având unul 34 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL pentru altul o mare afecţiune. cu o intensitate mijlocie. cred. cred că sunt însărcinată. a crescut puţin câte puţin în durată. pe care o lua drept o boală. nici o apreciere falsă. căci îşi continuă munca cu ardoare. îi spune medicului. chiar dacă diferite. continuă cum poate. într-un interval de şaisprezece ani. Felida. mai tristă ca de obicei. îi descrie tabloul complet al unei sarcini incipiente. perioada acceselor care. Această a doua viaţă. susţine că nu a văzut pe nimeni. că „boala se agravează. atât timp cât starea aceasta durează. Abia dacă se observă. este cu mult superioară celeilalte. care nu este decât un epifenomen al accesului. crede că Felida juca o comedie. Felida este alta. este mai ales prin faptul că. să croiască. accese de letargie. o ajută să se pună la curent. Această descoperire a făcut asupra tinerei fete o atât de puternică impresie încât a avut convulsii isterice foarte violente. o a doua sarcină. să coasă etc. ea îşi ignoră deci situaţia în timpul stării normale şi nu este conştientă de ea decât în celelalte stări asemănătoare. Domnul Azam nu a văzut această stare la ea decât de două sau trei ori şi. sănătatea sa a fost excelentă. Felida îşi aminteşte nu numai de ceea ce s-a petrecut în accesele precedente. de optsprezece sau douăzeci de ani. ca şi accesele de letargie care durau trei sau patru ore. în timpul condiţiei secunde. Felida spune: „îmi amintesc perfect ceea ce v-am spus. timp de şaisprezece ani. bolnava a avut trei ani de stare complet normală. în timp ce în viaţa sa normală nu are nici o amintire despre ceea ce s-a petrecut în timpul acceselor sale. cel mai adesea este un lucru de croitorie. mai sceptică. se leagă din nou de isterie. în afară de tânărul bărbat care-i devenise soţ. cu lacrimi în ochi. Uitarea se răsfrânge doar asupra a ceea ce s-a petrecut în timpul condiţiei secunde. habar n-are. sarcina nu o nelinişteşte şi Felida ia oarecum în glumă starea ei. accesele au fost mai numeroase. în 1858. nici o halucinaţie... într-o zi. Nu recunoaşte pe nimeni. într-un cuvânt. După un timp variabil.. dar vă mărturisesc pe şleau. când îi acoperă aproape în întregime existenţa. ca apoi boala să reapară. în această condiţie secundă. a devenit egală cu viaţa normală.. Condiţia secundă. veselia Felidei dispare. o cunoştea pe Felida X. uşor să mă înţelegeţi. o vecină căreia i s-a destăinuit foarte clar şi care. Această stare pe jumătate delirantă durează puţin. ea se găseşte într-o stare specială. care la început egala perioadele de stare normală. Hemoragiile pulmonare au devenit mai frecvente şi de mai mare amploare. şi multe alte lucruri pe care le ştia înainte de a fi bolnavă sau pe care le-a învăţat în timpul perioadelor sale precedente de stare normală. obişnuită cu această stare. că mijlocul i se îngroaşă şi că în fiecare dimineaţă are greţuri". cum o numeşte domnul Azam. accidentele au reapărut. primele sale cuvinte sunt: „mi-e frică. Câteva minute mai înainte fredona o romanţă. soţul ei nu a observat-o decât de vreo treizeci de ori: fiind în condiţia secundă. început în perioada precedentă. Se poate spune că în această a doua stare. în 1858 şi 1859 nu ocupa decât în jur de o zecime din existenţa ei. ca ignoră faptul." în această a doua viaţă. în loc să se trezească în starea normală. De la douăzeci şi patru la douăzeci şi şapte de ani. după criză îi aminteşte brutal confidenţa. Devenind însărcinată în timpul condiţiei secunde. sunt incontestabil tefere: nici o idee delirantă. Spre nouăsprezece ani şi jumătate. pentru a ajunge gradat la starea actuală. Dar această neştiinţă nu putea dura. După un an. brusc. care se caracterizează printr-o spaimă de nedescris. La vârsta de şaptesprezece ani şi jumătate. blestemându-şi nefericita situaţie. extase etc. va fost.. în viaţa sa normală. Cu toate acestea. mi-e frică". adoarme în modul deja descris şi. aproape cu îndârjire. dacă este întrebată ce romanţă anume. încă din copilărie şi frecventa casa ei. Trei până la patru minute se scurg şi ea deschide ochii pentru a reintra în existenţa sa obişnuită. Felida a avut unsprezece sarcini la termen sau avorturi. capul îi cade pe piept şi ea recade într-o stare de toropeală. cum o demonstrează faptul următor. pe urmă a depăşit-o. să numere. ca şi în cealaltă. în care durerea fizică nu se face simţită. iar durata lor. îl consulta asupra tulburărilor fiziologice ale sarcinii sale. familia. nici un fenomen deosebit nu s-a observat. 35 . ea nu-1 recunoaşte şi îi trebuie un mare efort de gândire pentru a-1 înţelege. toate facultăţile ei par mai dezvoltate şi mai complete. Separarea celor două existenţe este foarte clară. să scrie. şi-au promis să se căsătorească. ea îi cedează şi rămâne însărcinată. în accesul care a urmat imediat. I se vorbeşte despre o vizită pe care tocmai o primise. dar de asemenea de toată viaţa sa normală. iată totul. a apărut o a treia stare.ALFRED BINET în această viaţă. facultăţile sale intelectuale şi morale. începe să le depăşească. tinerii. Din acest moment şi până la vârsta de douăzeci şi patru de ani. nici o idee generală dobândită anterior nu-i este vătămată: ştie să citească perfect. foarte penibilă.

Absenţa amintirilor. circumstanţe importante. numai la vederea hainelor de doliu ea recunoscu că cumnata sa. tranziţia a avut loc. intrat din întâmplare la ea. se puse la curent şi nimeni nu-şi dădu seama de ceea ce se întâmplase. Din clipa când le simţea venind.ALFRED BINET în 1875. caracterul i se modifică mult: devine. se pare că în această stare are pentru cei din jur o mai mare afecţiune. Felida este de o tristeţe care atinge disperarea. fără a părea bolnavă. avu. ceea ce nu-mi convine. însă mult mai sensibilă. ignorând cu totul pentru ce se afla într-un vehicul de doliu. se plângea de ameţeli şi. cum ar fi presiunea de la tâmple. la momentul obişnuit. se revoltă în faţa autorităţii naturale pe care o are soţul asupra ei. Nu-şi aminteşte decât fapte care s-au petrecut în condiţii asemănătoare. Ceea ce mă deprimă. spune ea. domnul Azam. iar uneori o bate gândul de a se sinucide. această pierdere era atât de completă încât într-o zi. Avea mereu amnezii pe care le numea impropriu crize. Ceea ce o supără în mod deosebit este incapacitatea relativă în care o aduc sincopele memoriei. F61ida doarme ca toată lumea. după un timp foarte scurt. spune ea." în plus. Şi-a pierdut cumnata în urma unei lungi boli. este mai puţin laborioasă. îi indicau sosirea acestor perioade. este influenţat de dureri fizice. Felida povesteşte anumite episoade care ne arată foarte bine motivul suferinţei sale. mai dintr-o bucată. Câteva semne cunoscute doar de ea. Este sigur că într-o altă viaţă i-am spus tot ceea ce gândesc. este faptul că îmi este imposibil să ascund ceva de el. cunoştinţele. „El declară fără încetare «aşa vreau eu». ele erau atât de scurte. „Fac greşeli asupra valorii mărfii când nu cunosc preţul de cost şi sunt obligată să recurg la mii de subterfugii. în timpul somnului. a avut loc în timpul stării normale. Obişnuită cu asemenea situaţii. decât perioade de stare normală. îşi ducea mâna la cap. la trezirea din această viaţă. chiar dacă în realitate eu nu am nimic de ascuns din viaţa mea. fără ca doamnele care erau cu ea în trăsură să observe şi se trezi într-o altă stare. numai că somnul ei este întotdeauna tulburat de vise sau de coşmaruri. De asemenea. Ea este foarte nefericită când se gândeşte la condiţia sa normală. în acele momente. iar aceştia. murise. 36 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL trecea în cealaltă stare. nu aş putea să o fac. la urma urmei. într-o zi. trăgea cu urechea: prin întrebări ocolitoare. lămuririle primite. care nu sunt. pe care o ştia bolnavă. Or. Altădată Felida îşi pierdea în întregime cunoştinţa pe parcursul scurtelor perioade de tranziţie. lăudau calităţile unei moarte al cărei nume ea nu-1 ştia. adaugă ea. nu-1 recunoaşte. Putea astfel să disimuleze ceea ce ea numea o infirmitate. A intervenit o anumită particularitate în situaţia bolnavei. deci. se vede 37 . Manifestările afective nu au aceeaşi natură în ambele condiţii. Slăbise. După ce s-a trezit în cealaltă stare. revine o perioadă la viaţa normală. simţi că se apropie perioada pe care o numea accesele sale (stare normală). caracterul ei este mai sfidător. Chiar dacă aş vrea. în perioada crizelor sale de condiţie secundă. Cred că într-o altă stare l-am lăsat să ia acest obicei. în timpul celor câteva ore de stare normală. în orice loc sar fi aflat. ea avea treizeci şi doi de ani. I s-a dăruit un căţeluş. Variaţiile de caracter sunt foarte pronunţate. a regăsit-o ca mamă de familie şi conducând un magazin de coloniale. s-a întâmplat să ignore total împrejurările acestei morţi. de parcă nu 1-a văzut niciodată: e un câine vagabond. în raporturile cu vecinii. Această disimulare era atât de completă încât. căci totul este uitat: afaceri. ghinionul de a ignora acest fapt în timpul perioadei de stare normală. după obişnuinţă. de teamă să nu trec drept o idioată!" I s-a întâmplat de multe ori ca. După un timp. Dacă este întrebată brusc referitor la data acelui eveniment. ea îl respinge cu oroare. în anturajul ei. cu persoane care. singur soţul era la curent cu starea sa de moment. în 1859. fără ca ea sau soţul ei să aibă ştiinţă. şi se înşală mereu cu câte o lună. care le caracterizau. în plus. visează adesea abatoare şi măceluri. încât Felida a păstrat despre acestea cele mai urâte amintiri şi se temea că este considerată nebună. încât Felida putea să le disimuleze. Copiii ei şi-au luat prima împărtăşanie în vreme ce ea se găsea în condiţia secundă. au devenit mult mai rare. nu au înţeles mai nimic din acea veselie exagerată. adormind seara în starea sa normală. chiar dacă pierderile de cunoştinţă erau complete. când câinele vine să se gudure. De unsprezece ori Felida a fost mamă. Numai că aceste pretinse crize. a făcut-o să comită o mulţime de gafe. Această perioadă de tranziţie şia diminuat puţin câte puţin lungimea şi. de asemenea. în starea normală. fireşte. aţipi pentru câteva secunde. mai ales când îi afectează comerţul. Recunoaşte că. ea a căzut pe stradă şi a fost ridicată de trecători. mai indiferentă. complet sau nu. ea le-a mulţumit râzând. să se trezească dimineaţa în criză. care s-a obişnuit cu ea şi pe care-1 mângâie în fiecare zi. după ce a pierduto din vedere pe F61ida pentru mult timp. ea caută în memorie. este mai arogantă. mai preocupată de toaleta sa. nu avea decât doi copii în viaţă. Felida este indiferentă şi manifestă prea puţină afecţiune pentru cei ce o înconjoară. Situaţia sa este de fapt foarte tristă. rea şi provoacă pe scena vieţii ei interioare momente violente. Este o mare lacună ce nu poate fi acoperită. când se întorcea în trăsură de la funeraliile unei doamne pe care o cunoscuse. întotdeauna acest act fiziologic de prim ordin.

care-i anunţa viitoarea schimbare de stare. dacă aş fi avut criza (astfel denumeşte ea scurtele perioade de viaţă normală). în pielea din regiunea occipitală. continuându-şi lucrul deja început. atunci cu siguranţă că nu aş fi ştiut nimic de nenorocirea mea. dacă e întrebată despre acest act. Este vorba de durerile musculare obişnuite. atât de bine încât. este. atunci când pare a fi uitat totul. de frecvente hemoragii pulmonare sau de altă natură. tot ce se petrecuse în timpul perioadei precedente. cu toate că a devenit mult mai abilă în a disimula pierderea cunoştinţei. foarte curajoasă. răspunde: „Cum să n-o fac.ALFRED BINET adesea pusă în lanţuri sau legată cu corzi care-i strivesc membrele. cel mai adesea când avea anumite supărări. această parte se umflă şi se roşeşte. dar într-o bună măsură ea este altă persoană. la fiecare trei sau patru zile. Felida are certitudinea că soţul ei are o amantă. dar atât de scurtă (o fracţiune de secundă) încât a reuşit să o disimuleze perfect. spunea ea două zile mai târziu. se pot observa pe îndelete diverse fenomene isterice de o mare raritate. paralizii locale etc. „Cât aş fi fost de fericită. în timpul acelor scurte perioade de stare normală. simţea în cap un fel de strânsoare. cuprinsă de disperare. în condiţia secundă. întradevăr. Această înspăimântătoare secusă nu a schimbat nimic din starea ei. Un fapt special. picioarele au răsturnat o masă. Această perioadă. chiar în situaţia secundă. înainte de a se fi îmbolnăvit. Veselă şi fericită. căci ignora absolut tot ce spunea. Felida simte o senzaţie de căldură într-un anumit loc de pe corp. Cum condiţia secundă constituie acum aproape toată viaţa Felidei. în timpul perioadelor ce succedă stării normale. Oare Felida păstrează. inteligenţa şi toate funcţiile cerebrale." Curând. fie şi dacă aceasta durase doi sau trei ani. iar accidentele descrise surveneau indiferent de starea în care se găsea. am de lucrat după măsuri determinate. DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL în unele zile. Croitoreasă şi mamă de familie. inclusiv memoria. Este vorba de congestii spontane şi parţiale. ceea ce eu constatasem mai înainte. ea este aproape ca toată lumea. fără o cauză anume. dacă nu aş şti dimensiunile exacte ale mânecilor şi corsajului pe care îl am de croit. pare a fi o obişnuinţă. întâlnindu-se cu acea femeie. Trăieşte în familie cu soţul ei şi cei doi copii. o copleşeşte cu atenţii şi cu semne de prietenie. se spânzură. ea îşi ascunde foarte bine o infirmitate de care îi este ruşine. Această altă viaţă este starea normală. care se transfigurează astfel. De o constituţie viguroasă. căci suferă de nevralgii. o picurare de această natură a avut loc în timpul nopţii. în ultima vreme. F61ida a suferit o pirdere completă a cunoştinţei. pentru a nu comite erorile de care se teme. spune domnul Azam." Ea o ignoră. Perioada de tranziţie în care Felida intră în condiţia secundă este din ce în ce mai scurtă. când durerile ei au o mai mică intensitate. contracţii. or. deodată. în 1878. tot ce făcea. la o primă privire. această asemănare este atât de mare încât. obişnuinţele acumulate în timpul condiţiei secunde? Domnul Azam a remarcat că în timpul scurtelor perioade de stare normală Felida uita orele meselor. Veghea şi somnul sunt normale. este ca o prăpastie: în luna aprilie 1878. fiind în condiţia secundă. nu diferă de acele perioade precedente decât prin caracter. Se ştie ce rol joacă obişnuinţele în existenţă. o singură dată. că ea era de multe ori absolut străină de orice acţiune exterioară. o senzaţie doar de ea cunoscută. reproducând stigmate sângerânde. în 1877. dovedind abilitate în a-şi disimula amnezia şi tulburările care o însoţesc. hemoragii. După câteva ore. Felida este. In acest caz Felida este morocănoasă. dar tegumentul extern este prea solid pentru a da loc la o exsudaţie sanguină. la fel cu toată lumea. în urma unei împrejurări. Cel mai adesea aceste simptome apar pe faţă. în acest caz îşi consultă înscrisurile. Dar măsurile pe care le luase au fost superficiale. Sănătatea sa generală este deplorabilă. de altfel. este personalitatea naturală care o caracteriza pe Felida la vârsta de paisprezece ani. Abia a închis ochii că şi-a şi revenit. 39 . o dramă intimă. Felida are treizeci şi patru de ani. dă măsura profunzimii separărilor care adâncesc absenţa amintirilor între cele două existenţe ale Felidei. dezolată. ea se simte atinsă de o infirmitate intelectuală deplorabilă şi simte o tristeţe care merge până la disperare şi până la dorinţa de sinucidere. suferă prea puţin. aş avea aerul unei imbecile în faţa clienţilor mei. La un moment dat. dacă n-aş scrie ce m-aş face? Sunt croitoreasă. ea se dezlănţuie în ameninţări împotriva acestei femei. la aceeaşi oră. sunt perfect normale. care nu ocupă astăzi decât a treizecea sau a patruzecea parte din existenţă. soţul său a constatat. survine o perioadă de tranziţie şi tânăra noastră femeie reintră în perioada secundă. caz în care fenomenul este frapant. vecinii au alergat şi au readus-o la viaţă. nu este slăbită decât de dureri nervoase. la cererea mea. a lua masa în fiecare zi. ea îşi îndeplineşte satisfăcător toate obligaţiile şi îndatoririle. Se spânzurase în condiţia secundă şi tot în condiţia secundă şi-a revenit. ea şi-a reluat vechea meserie de croitoreasă şi conduce un mic atelier. Atunci ea scrie. care constituie aproape toată existenţa ei.

încetul cu încetul. în 1887. precedate şi urmate de tranziţii imperceptib ile. viaţa obişnuită a Felidei a fost tulburată de manifestări dureroase dintre cele mai penibile. dimpotrivă. în rezumat. într-un cuvânt. care nu durau decât câteva minute. s-au redus la câteva secunde sau la un timp atât de scurt încât Felida. două luni. Se pot reţine. nici libertate de spirit. Felida avea patruzeci şi patru de ani. apăreau scurte perioade de viaţă normală. condiţiile secunde. iar ea era tristă. Apariţia lor este uneori spontană. putea să o disimuleze complet. în timp ce. cu amnezia atât de caracteristi că. a făcuto pe bolnavă să fie tentată sa se sinucidă. Felida trăi aproape tot timpul în condiţia secundă. o lună. din observaţiile precedente. fie sub influenţa anilor şi încercărilor vieţii. viaţa normală. nu au mai prezentat nici veselie. care dorea ca anturajul să-i ignore boala. dar sunt de cele mai multe ori provocate de o supărare oarecare. perioadele de tranziţie. . Felida avea în acelaşi timp nu doar două existenţe. care au acaparat viaţa ei aproape în întregime. ci două caractere absolut diferite. nu mai apare decât la intervale de cincisprezec e zile la trei săptămâni şi nu durează decât câteva ore. în primii ani ai bolii. în sfârşit. chiar sumbră şi taciturnă. Se poate spune că cele două caractere sau egalizat şi s-au contopit unul cu altul. Această tristeţe.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL în 1882. ci gravitatea şi seriozitatea oricărei persoane responsabil e. perioadele de viaţă normală sunt din ce în ce mai rare. starea sa era aceeaşi ca în 1882. la un moment dat. fie din alte cauze. perioadele de condiţie secundă erau caracterizat e prin absenţa durerilor şi printr-o mare veselie. apariţiile spontane au loc mai ales noaptea. După cincispreze ce zile. faptele următoare: schimbarea personalităţi i prezentate de Felida este cauzată de nevroza isterică.

l u T r e r D e N u A m a v ut a d es e a oc az ia să re p et ă m a c e as tă re m ar c ă. 4 0 .

mai târziu a intrat succesiv. Atunci ea vorbeşte stâlcit. Se redresează după câteva secunde. Vorbeşte lucrând. fie provocată. îşi făcea bagajele în mare grabă. cu toate că o miopie considerabilă le face necesare în starea normală. Inteligenţa. pe care somnambula mi le-a confesat. duce mâinile sub masă. în aceşti ultimi ani. ar fi murit dacă nu ar fi primit ajutor." Se vede că domnişoara R. Pe urmă.L. cu care călătorea mult. Primii ani şi i-a petrecut la ţară. are două personalităţi. şi mi s-a întâmplat adesea de a. E fruntea ei care cade brusc pe marginea mesei.îşi scoate cu ciudă ochelarii şi-şi continuă munca pe care o începuse. Asta înseamnă: când nu sunt în somnambulism. Este un vis în acţiune început în timpul somnului normal şi care se termină printr-o trezire. II A fost adesea vorba. căci «trăsura aştepta». puţin câte puţin. în mai multe familii bogate. nu fără a vorbi cu veselie. în urma acestui eveniment. Domnişoara R. se miră găsindu-i în pat. mirare până la stupefacţie amintindu-i fapte complet uitate ale: fetei proaste. înlocuind pe eu cu mine. căci nu-şi aminteşte nimic despre ceea ce s-a întâmplat în timpul accesului». în mai puţin de o secundă. înaltă. Dar nu aceasta i se întâmpla cel mai adesea domnişoarei RL. ceea ce n-ar fi făcut decât cu mare greutate în starea normală.i provoca domnişoarei R.L. pe când se afla încă la părinţi. se trezi cuprinsă de frică şi prinsă de un tremur care-i paraliza orice mişcare. dar nu întotdeauna.ALFRED BINET Domnul Dufay. era somnambulă din copilărie. prin urmare. Am extras informaţiile următoare din lucrarea domnilor Bourru şi Burot6.. Iată somnabulismul. Deodată se aude un zgomot. Domnişoara RL. ea se ridică din pat. şi am avut timp de doisprezece ani ocazia. nemaivand nevoie de lentile concave. Dar.L. Tip de cincisprezece zile febra o reţinu la pat. conduce lucrul. de o susceptibilitate nervoasă excesivă. astfel ea zice: «când mine sunt proastă». căci vorbeşte de cealaltă la persoana a treia.L. s-a fost debarasat de personalitatea ei anormală în perioada menopauzei». Mă voi mărgini numai la ceea ce este indispensabil. păr şaten. căutând umbra. Dacă are nevoie să bage aţa în ac.L. căci este o repetiţie şi. care a prezentat curioase succesiuni de personalitate. fie că faptele s-au petrecut în stare normală sau în timpul acceselor de somnambulism. ajutată de ochelari şi de o lumină puternică. râdea sau plângea. a publicat o observaţie despre o bolnavă asemănătoare cu precedenta5. Vom cita pasajele cele mai interesante din „Era în jurul anului 1845 când am început să fiu martorul acceselor de somnambulism ale domnişoarei R. apoi optează pentru o stare sedentară şi se consacră muncii cu acul. de la care s-a avut grijă să fie ascunsă cheia şi în preajma căreia se zbate. Visa vorbind cu voce tare. şi ignoră în prima sa stare ceea ce a făcut cea de-a doua în starea secundă. avea. să introducă mătasea în urechea acului. memoria devine extraoardinară. iar o persoană care nu a fost martoră la începutul crizei nu ar remarca nimic. sări în apă şi se apucă să înoate pentru a-şi salva fratele! Aceasta se petrecea în luna februarie. cele care se referă la perioada somnambulismului se estompează complet din clipa în care criza încetează. după expresia sa. şi reuşeşte. de a studia acest fenomen atât de bizar. Restul descrierii nu mai prezintă interes. cu o bună sănătate generală. rezistând mult timp persoanei care încearcă să o readucă la culcare şi plângându-se amarnic de «tirania căreia îi este victimă». ca lector sau ca domnişoară de companie. dar nu-şi părăsea patul. dezolată. Copiez din notele mele: «Mama era subiectul cel mai frecvent al viselor sale. Aş putea umple un volum cu descrierea faptelor şi gesturilor făcute de Domnişoara R.L. domnişoara R. o prinse frigul. Dorea să plece în ţara sa. prin a se reîntoarce în pat. poate să povestească cele mai neînsemnate evenimente cunoscute într-un timp oarecare. ceea ce îi arată la trezire că nu a dormit liniştită. ca şi copiii. deja mai sus decât una obişnuită.L. accesele de somnambulism au încetat pentru mai mulţi ani. cotidiene. la părinţi. în timpul acestui somn activ. fie spontană. bustul aplecându-i-se înainte. visă că unul dintre fraţii ei tocmai căzuse într-un heleşteu din apropiere. domnişoara R. pe urmă tot mai frecvente şi. dintre aceste amintiri. dacă domnişoara R. fuge pentru a-şi lua rămas bun de la persoanele din casă. pentru a face cunoscută starea ei. Diferenţa dintre cele două feluri de a fi este cât se poate de marcată. bărbat isteric. la început rare. Ea sfârşeşte. Copiez din nou: «Este ora opt seara. ea este conştientă de acest dualism. slabă. aproape zilnică. ieşi din casă.L. în sfârşit. Iată debutul accesului». într-o noapte. o confirmare a cazului Felida. cred. pe atunci douăzeci şi opt de ani. aşa cum se observă destul de frecvent. coboară repede scările şi nu se opreşte decât la poarta de la stradă. de Louis V. nu fără să plângă din abundenţă. şi domnişoara RL. peregrinările nocturne reîncepură. mai mulţi muncitori lucrează în jurul unei mese pe care se află 42 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL o lampă. din Blois. ba chiar ia parte activă. dobândeşte în timpul crizei o dezvoltare remarcabilă. 43 . cel mai adesea fără a fi complet dezbrăcată. ba chiar se aşază în aşa fel încât lucrul ei să fie mai puţin în bătaia luminii lămpii. nu şi-ar fi schimbat felul de a vorbi din clipa când a intrat în somnambulism..

Ştie să citească şi să scrie destul de bine. revenit în colonie. un caracter blând şi că se arată recunoscăt or pentru îngrijirea care i se acordă. Atacurile sau repetat.. cu infirmitatea sa. le pune pe seama abandonului . din mamă isterică şi tată necunoscut. A avut un fior cumplit şi seara. până la vârsta de optsprezece ani. în ziua de 12 februarie 1863. Născut la Paris. Este dus . Jstoria lui Louis V. Domnul 7 Camuset a relatat-o cel dintâi. de care a profitat din plin. iar el a ajuns vagabond. Aici. chiar hoţiile pe care le detestă şi decare-i este ruşine. la detenţie într-o casă de corecţie. nr. în ziua de 23 octombrie 1871. căci este ascultător şi inteligent. într-o zi. fără să-1 muşte. este condamnat. Povesteşte istoria vieţii sale cu detalii amănunţite. Este trimis în colonia Douaires. 6. spun ei. este deja cunoscută în ştiinţă. se constată că bolnavul are o fizionomie deschisă şi simpatică. Se ia hotărârea să fie repartizat la o treabă compatibilă cu paraplegia. domnul Richer. îşi pierdu cunoştinţa şi avu crize. strada Jean-Bart.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL . Regretă mult acest trecut şi afirmă că viitorul lui va fi onest. domnul Ribot. în apropiere de Chartres. Ocupat mai mulţi ani cu muncile agricole. Se pare a fi avut încă din anii copilăriei crize de isterie însoţite de hemoptizii şi de paralizii trecătoare. iar după el.Voisin a făcut două importante comunicări despre acest bolnav. a avut apoi o paralizie a membrelor inferioare. şi-a petrecut o parte din copilărie la Luysan. domnul Legrand du Saulle. inteligenţa rămânândui intactă. primeşte în acelaşi timp educaţia şcolii primare. în martie 1880 a fost transferat la azilul din Bonneval (Eure-etLoir). o viperă i se încolăceşte în jurul braţului stâng. pe urmă îndreptat spre colonia agricolă din SaintUrbain (HauteMarne). domnul 8 J. mama sa îl maltrata. a prietenilor care l-au împins la rele. pentru furt la domiciliu. în timp ce se ocupa într-o vie cu strângerea curmeielor. unde rămâne din 27 septembrie 1873 până la 23 martie 1880.

alteori uşoare. câteodată era exaltat ca un sifilitic. 45 . în serviciul domnului J. la un mare proprietar agricol. evadează. am plătit pentru asta la închisoare». pe urmă este trimis în împrejurimil e oraşului Mâcon. se pregătea să ia trenul de Paris. este primit succesiv în mai multe servicii. devine arogant: «Dacă am furat. după ce-şi vânduse îmbrăcămin tea pentru a cumpăra alta. Pe perioada sejurului la Bonneval. îi muşcă pe gardienii trimişi în căutarea sa. a ieşit de la SaintGeorges la 28 aprilie 1883. strigă. Este descoperit la cinci leghe de Bonneval în momentul când. Nu se lasă uşor arestat. ori survenind în serie. anestezii şi contracţii trecătoare. părea vindecat. pentru a se reîntoarce acasă. îşi petrece câtăva vreme la Chartres. Se îmbolnăveşt e. unde intră la 31 august 1883. Readus la azil. la Bicetre. ştiind cu abilitate să le acopere cu calitatea sa de nebun cu care se masca şi cu iresponsabil ităţile materiale care rezultau din faptul că era internat într-un azil de alineaţi. în perioada celor optsprezece luni de şedere în acest azil. continuă să prezinte câteva manifestări nevrotice. la 9 septembrie 1881. prezintă crize care nu aveau nici o regularitate. Când i se spune că a furat cândva. luând lucruri şi şaizeci de franci de la un infirmier. Voisin. loveşte. cedând instinctelor şi impulsurilor celor mai periculoase. la mama sa. nu se ştie cum. în sfârşit. ultimul loc fiind la Sainte-Anne şi.î n m e vinul şi-şi dădea cu multă plăcere porţia tovarăşilor săi. în anumite cazuri nu a dat înapoi din faţa nici unei responsabili tăţi. uneori fiind foarte puternice. V. Iese din acest azil la 24 iunie 1881. într-o zi. aproape de Bourg (Ain). alteori era aproape stupid şi imbecil. pe când acum o fură pe a lor. Trebuie pus la carceră. ameliorat şi înarmat cu o patalama. Se ocupă de grădină. se zvârcoleşte pe jos. atacuri convulsive. şi că nu ar trebui să reînceapă. Ajunge la Paris. rămâne o lună la Hotel-Dieu din Mâcon şi este transferat la azilul SaintGeorges. devine furios.

evadează de la Bicetre. dar rămâne paralizat şi insensibil pe întreaga jumătate dreaptă a corpului. un frate mezin intrând în categoria retardaţilor. are o inteligenţă vie. Nu-şi aminteşte că a fost înţepenit pe partea dreaptă. Contracturile nu reapar o singură dată. tară să ştie ceea ce a făcut între Bonneval şi Bicetre. fiul unui tată legitim beţiv. mamă nevrotică. în 17 ianuarie 1884 un nou atac foarte violent. Un prim fapt care se desprinde este că la un moment dat Louis V. în ceea ce o priveşte pe Felida." Observarea lui Louis V. Starea nouă se distinge deci de precedenta prin trei semne principale: 1) starea memoriei. Presiunea dinamometrică a mâinii drepte este mai slabă decât cea a mâinii stângi. La 17 aprilie. contractura din partea dreaptă dispare. urmată de un atac. cu toate că ea conţine câteva părţi DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL obscure. (sau numărat până la şase). iar memoria îşi schimbă amplitudinea. de altfel. ceea ce până atunci nu s-a obţinut în aceeaşi măsură. cu paralizii alternative şi contracturi pe partea stângă şi partea dreaptă. crede că i-au fost ascunse în glumă. în aceasta constă. modificări senzi-tivo-senzoriale care sunt semnalul trecerii la o nouă stare. Domnul Azam abia dacă face aluzie la aceasta. S-a comparat acest caz cu acela al Felidei. Domnul Proust a publicat recent9 un caz curios de automatism ambulator la un isteric. cu mâinile sub cap. V. fiecare având memoria sa proprie. Cazul lui Louis V. hoţ. în timp ce s-ar fi dorit un studiu metodic. Lucrează când are chef. Acest ultim punct este unul dintre cele care constituie originalitatea observării acestui bolnav. şi. nu a prezentat nici un fenomen nou. Vorbeşte la modul impersonal. ei au reuşit să provoace într-o oarecare măsură la dorinţă una sau alta dintre personalităţile bolnavului lor. la fel ca la evadarea de la Bonneval. V. se angajează în infanteria marinei şi soseşte la Rochefort la 31 ianuarie. Cât timp rămâne în cazarmă. Vom reveni asupra chestiunii în acea parte a cărţii care este consacrată fenomenelor experimentale. La 2 ianuarie 1885. La 30 martie. el trece repede peste aceasta. este normal ca facultatea de a percepe senzaţiile să fie şi ea atinsă. încă de la sosire. treizeci şi trei de ani. atacurile sunt rare şi observate doar de supraveghetori. umple deci o lacună importantă în cunoştinţele noastre. Atacurile sunt tot mai frecvente. Iată observaţiile sale: „Emil X. Hemianestezia senzi-tivo-senzorială persistă. Din luna august 1883 până în ianuarie 1884. Ne rămâne să definim şi să clasificăm starea psihologică a lui V. ca şi el. ceea ce ne-ar mira ar fi contrarul. fără îndoială. Adoarme. 3) starea sensibilităţii şi mişcării. logic: din moment ce caracterul se modifică. care se disipează după două zile. Se crede în 17 aprilie. în urma lor. Vorbirea îi este normală. în afara acestor perioade el este indisciplinat. este dominat de câteva idei delirante. este dată o ordonanţă de neurmărire la data de 23 martie 1885. Se crede în 26 ianuarie (ziua apariţiei contracturilor sale). După ce a studiat medicina câteva luni. în timpul ultimelor şase luni ale anului 1884. Autorii au profitat de aceste variaţii ale sensibilităţii pentru a face o serie de cercetări experimentale pe subiecţii lor. un somn liniştit. are o contractura a întregii părţi drepte. ceea ce ea ne-a adus nou. La 10 iunie. iar pe 27 martie intră în observaţie. în urma unei crize uşoare. la alţi isterici a căror istorie a fost relatată până azi nu s-au studiat deloc schimbările sensibilităţii care se raportează la schimbările stării psihologice.-Rămâne stupefiat când vede copacii cu frunze şi că în calendar este ziua de 17 aprilie. Este blând în perioada contracturilor. dorind să se ţină drept. de caracter şi de memorie. Se miră când nu-şi găseşte hainele la picioarele patului său. că personalul din serviciu s-a schimbat. El. dar această problemă a cifrelor nu are deloc o importanţă generală. A făcut studii clasice şi chiar a avut succese la concursurile academice. ca atunci. La 29 ianuarie 1885. sunt schimbări de stare psihologică marcante. după o scenă de somnambulism provocat. Rămâne mai multe zile la pat. comite hoţii. a trecut 47 . îşi pierde brusc amintirile referitoare la perioade importante din existenţa sa anterioară şi intră într-o nouă perioadă psihologică când îşi schimbă în întregime caracterul şi când distribuţia sensibilităţii şi mişcării se face în corpul său într-un fel cu totul diferit. furând lucruri de îmbrăcăminte şi bani de la un infirmier. din contră. Vrea să meargă la lucru. în definitiv. în pofida utilizării altor metode. 2) starea caracterului. iar asemănările sunt frapante.. Aceasta este ceva necesar. Trimis în faţa consiliului de război. Caracterul său s-a modificat. în starea în care se aflase din luna ianuarie până în luna aprilie. Rămâne mai multe săptămâni la Paris. care se repetă în zilele următoare cu crize de toracalgie. contrac tura părţii drepte revine. tachinant. este cu siguranţă cea mai complexă şi mai bogată în detalii pe care o posedăm. este cuprins de o serie de atacuri isterico-epileptice. probabil că el nu prezintă nimic excepţional în această privinţă şi că toţi bolnavii care au stări secunde trebuie să prezinte. iar hemianestezia îşi păstrează caracterul de stigmat de neşters. Este adus înaintea şefului serviciului.ALFRED BINET care-1 recunoaşte ca fiind pacientul domnului Camuset. Dimineaţa. cum a arătat experimentul pe bolnav. Picioarele îi sunt nesigure şi se clatină. au existat la Felida cel puţin trei stări distincte. marele interes al acestei observaţii. în lunile următoare este calm şi se plimbă prin secţie. în compania unui vechi tovarăş de azil pe care 1-a întâlnit. această comparaţie este justificată din mai multe motive. bolnavul are o serie de crize şi. aceste stări sunt mult mai numeroase la V. cu corpul făcut covrig. A doua zi contractura dispare şi subiectul revine la starea primitivă. se trezeşte şi cere infirmierului hainele.

a aflat după aceea din diverse surse din jurul său. un nou Eu începe pentru el. în timp ce pleda. Povesteşte tot ce a făcut la prietenul său preotul şi la episcop. îl regăsim la Villars-Saint-Marcelin (Haute-Marne). 49 . o continuitate între fenomenele de conştiinţă ale perioadei condiţiei secunde. Emil X. Aceleaşi lucruri apar şi în escapada la Troyes. spre marea sa mirare. se duce şi vine. Mi-am pus pardesiul. care m-a condus la comisariatul poliţiei şi de acolo la spitalul din Troyes. unchiul său.ALFRED BINET la studiul dreptului. A aflat." în observaţia referitoare la Emil X. în anumite momente. El s-a oprit brusc. M-am urcat în trenul de ora 1. cele recente ca şi cele mai vechi. în timpul acestei rupturi. Astfel. Ce a făcut pe parcursul celor două zile? Haba r nare. pe speteaza unui fotoliu. tulburări de sensibilitate. este înscris în asociaţia avocaţilor din Paris. El spune suma pierdută şi la ce joc. şi cum pe toată durata acestui fel de stare de condiţie secundă — care se putea prelungi pe durata câtorva zile — el avea. să-1 replasăm în condiţia secundă pentru ca. călătoreşte cu trenul. într-o zi. Dă numele partenerului său. a prezentat semnele cele mai vădite ale unei grave isterii (atacuri. el primi pardesiul şi portmoneul cu 226 franci pe care-i conţinea. printr-un fel de trezire. adică în perioada condiţiei secunde. la Palatul de Justiţie. Altă dată. să-şi amintească cele mai mici amănunte ale peregrinărilor sale. dar este suficient să-1 cufundăm în somnul hipnotic. a fost condamnat de tribunalul din Vassy pentru escrocheria comisă în timpul perioadei automatismului ambulatoriu. erau rătăcite de mai mult de şase luni. cumpără. am luat o maşină şi am cerut să fiu dus la Gara de Est. «care 1-a găsit bizar». imediat. la 23 septembrie 1888. în special. joacă etc. care-i cunoştea infirmitatea. este că şi-a pierdut pardesiul şi portmoneul conţinând două sute douăzeci şi şase de franci. se afla într-o piaţă din Troyes. episcop in partibus în Haute-Marne. Pe urmă am vizitat un negustor. El este aproape instantaneu hipnotizabil. l-am determinat. să scrie la hotelul Commerce. 2) Dacă se manifestă o discontinuitate între fenomenele de conştiinţă din perioada condiţiei secunde şi ale celei de viaţă normală. M. «apercepţia percepţiilor sale». câţiva ani. se relevă. cum nu şi-a pierdut conştiinţa. şi nu-şi putu relua pledoaria decât atunci când unul dintre confraţi.. nu ştie ce a făcut de la 23 septembrie la 15 octombrie. revenindu-şi în fire. sunt abolite. în acest caz.C. Se privea în vitrină. 1-a trezit. Aceste obiecte. Când. de la un funcţionar al Palatului de Justiţie. Emil X. Mai recent. cum spune Leibniz. El împrumutase o sumă. Două zile mai târziu. camera nr. făcând uz de o falsă calitate. unde m-au trezit». Emil X. că a fost dat în judecată la tribunalul din Vassy pentru acte de escrocherie şi că a fost condamnat în lipsă. din contră. Trezit.C. face vizite.. Uită chiar de el însuşi. Totuşi. după ce s-a trezit.25 şi am ajuns la Troyes la ora 5 şi 27 minute. există. unde a fost trezit. El este puternic impresionat de această altercaţie. i-am spus. Pe urmă m-am dus la cafeneaua din piaţa Notre-Dame şi m-am întors să iau dineul la ora şase şi jumătate. 5. L-am părăsit după dejun. şi am petrecut la el seara până în jurul orei 9. Emil X. să cadă în somnul hipnotic. de motilitate etc. Peste două zile. la ieşirea din restaurant. Dar ignoră ceea ce a făcut începând cu această dată de 23 septembrie şi până la mijlocul lunii octombrie următor. se vede licenţiat şi. Imediat a adormit. o viaţă nouă." Observaţia domnului Proust se apropie mult de aceea a cazului Felida: schimbarea caracterului în timpul stărilor secunde şi apoi pierderea memoriei. că făcuse cinci sute de franci datorie în peregrinările sale. am dejunat la M. în timpul somnului provocat el spune: «La 17 mai. în raportul domnilor Motet şi Ballet o ordonanţă de neurmărire a fost dată în favoarea lui. Cu titlu de informaţie suplimentară. încât i-a păstrat amintirea foarte vie. îşi pierde complet memoria. etc). am descins la hotelul Commerce. o nouă memorie. o cunoştinţă de-a mea. toate amintirile. de altfel mică. Dar asta nu este totul. Dacă a cheltuit cinci sute franci este pentru că a jucat cărţi. la cafeneaua din piaţa Bursei. M-am adresat atunci unui agent de stradă. persoanele cu care se găsea l-au dus la spitalul Charite. că a vizitat pe unul dintre unchii săi. preşedintele îl privi fix. în starea sa normală ignoră ceea ce a făcut în perioadele de automatism ambulatoriu. în care se găsea portmoneul. să audă un zgomot nu prea tare. voi adăuga următorul detaliu: după ce am aflat de la bolnavul adormit locul unde şi-a lăsat pardesiul. El uită complet toată existenţa sa trecută. I s-a spus că a fost la preotul de la Villars-Saint-Marcelin. a fost din nou acuzat de escrocherie. Astfel. ar fi rupt cărţi şi chiar manuscrise ale unchiului său. în această ultimă perioadă. Ceea ce ştie. r evine la prima condiţie. dezvăluie incidentele întregii călătorii. Mirate şi speriate. imediat. apoi. Era. are o altercaţie cu tatăl vitreg (cel deal doilea soţ al mamei sale). adormind. să trăiască o impresie vie şi bruscă ca apoi. M-am întors pentru a mă culca. Emil X. în acest caz el merge. Este suficient ca să fixeze un punct în spaţiu. iar bolnavul nostru ducea lipsă de bani. următoarele probleme: DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL „1) O ruptură în continuitatea fenomenelor de conştiinţă. iar aceasta cu toate că individul. acţionează conform obiceiurilor vieţii obişnuite. şi că aici ar fi spart diverse obiecte. subit. ca şi în observaţii similare. adică la trei săptămâni după disputa cu părintele său. am luat-o pe strada Paris şi mam simţit bolnav. Tot ceea ce-şi aminteşte. M-am trezit a doua zi la ora 8. Cum a trăit? Unde a fost? Nu ştie. ignoră ceea ce făcuse în zilele care tocmai au trecut. Acţiunea judiciară a fost anulată când s-a aflat în ce condiţii a fost comis delictul. Alt episod: la 22 mai 1889 dejuna într-un restaurant din Cartierul Latin. adormit.

acelea publicate de Weir-Mitchell. un punct interesant. în general. A fost nevoie să se reînceapă educaţia sa: a fost învăţată să scrie şi s-a remarcat. iar cele pe care leam putea adăuga aici nu ne-ar aduce nimic nou. în treacăt. Problema care se pune este de a şti dacă. într-o oarecare măsură. Ne-am limitat până aici la isterie. în afară de câteva divergenţe de detaliu. Uneori existenţa unei memorii proprii a acestor stări secundare se manifestă sub o formă întrucâtva diferită şi mai elementară. Poate că dacă am studia mai atent mai mulţi isterici. care erau pentru ea golite de sens. ci prin amnezii şi schimbări de caracter care amintesc întrucâtva de cele ale Felidei şi ale lui Louis V. de mai multe ori.ALFRED BINET dar toate acestea ar trebui să fie studiate cu grijă. haşiş etc. Este vorba de o tânără în vârstă de douăzeci de ani. La sfârşitul acestei perioade. la mulţi. bolnava revine la prima ei stare. de o remarcabilă uniformitate. Emil X. Vom încheia aici lista observaţiilor. atrasă de pericolele ţinuturilor sălbatice în care locuia. nici zgomotoasă. ca Felida şi ca Louis V. totul 11 pare redus la acelaşi model. se găsesc trei personalităţi la Felida şi un număr cu mult mai mare la Louis V. la seria observaţiilor pe care tocmai le-am citat. spune autorul. Trebuie adăugate. casa unde a locuit. dar acest număr. puţine lămuriri despre acest lucru în observaţiile publicate până acum. ca în limbile semitice. acelea pe care le-am reprodus sunt. Bolnava a trecut succesiv. îşi reia firea melancolică. din contră. în prefaţa la cartea sa Les maladies de la personnalite.. dusă metodic. ea devenise veselă. cum spunea Lasegue. vorbind de anestezie. îşi regăseşte amintirile din starea secundă. credem că este loc de a duce studiul mai departe şi avem bănuiala că starea secundă prezintă un foarte mare număr de caracteristici psihologice interesante. în tot cazul. deoarece un mare număr de detalii lipseşte. cel al Felidei . faptul că ea scria de la dreapta la stânga. la trezire. părinţii. eter. din nefericire. subiectul reîncepe totdeauna aceleaşi acte. cu un copil la vârsta maturităţii. întotdeauna mai uşor de constatat cu precizie decât schimbarea caracterului. Caracterul ei suferise o schimbare tot atât de profundă ca şi memoria. ea îşi aminteşte totul. observatorii nu au remarcat la bolnavii lor decât două condiţii diferite de existenţă. nu are nimic constant şi nici fatidic şi nici nu este chiar atât de general pe cât se crede. o fire tristă. melancolică. gălăgioasă. ele constituie o repetiţie interesantă a cazului Felida. pe care noi o credem foarte importantă. găsim în condiţii foarte diverse fragmente de viaţă psihologică care au ca trăsătură esenţială deţinerea unei memorii proprii. care părea să se fi agravat. Dacă se ia ca semn al acestei diviziuni starea memoriei. succesiunea personalităţilor distincte există. adevărate reflexe de articulare. bolnava avea pe atunci treizeci şi şase de ani. poate fi dedublare. Notăm. ci rezonabilă. şi care nu se întâlneşte în observaţiile precedente: adus în starea de somnambulism hipnotic. se găsesc. Se întâlnesc exemple astăzi foarte cunoscute ale acestor particularităţi psihologice în vis. aceste schimbări s-au repetat timp de şaisprezece ani. în legătură cu acest lucru.. nebuniile circulare. Nu cunoştea decât cinci sau şase cuvinte. variaţiile încetară. Munca de reeducare. A murit la şaizeci şi cinci de anilu. a durat şapte sau opt săptămâni. timidă. de la o stare la alta. înţelegem prin aceasta că respectivele stări nu lasă deloc amintiri în timpul trezirii. am întâlni alţii care să difere mult de precedenţii. Un nou atac o face să revină la cea de-a doua stare. dar mai apropiată de cea secundă decât de prima. nu era nici tristă. această persoană a fost cuprinsă de un somn care a durat mai mult de douăzeci de ore. îşi dă seama că a uitat în totalitate existenţa sa anterioară. |Cartea a fost tradusă în . prin munţi. în afara acestei nevroze. doi. acest fenomen trebuie să se exprime nu prin simptome zgomotoase. T oţi bolnavii despre care v-am povestit sunt incontestabil isterici. dar că reîntoarcerea la aceeaşi stare aduce amintirile manifestării anterioare şi că persoana îşi aminteşte toate lucrurile pe care le-a uitat în viaţa sa normală. siste-matizându-se. legându-se de anumite perioade ale existenţei. Este de ajuns spre a înlătura expresia de dedublare a personalităţii. epilepsie. o putem compara. în patru personalităţi etc. care s-a vrut aplicată acestor fenomene. ţara. la care dedublarea este marcată de caracteristici atât de puternice încât au putut frapa spiritele neprevenite. trebuie răspuns afirmativ la întrebarea pusă. cu fenomenele de conştiinţă care au însoţit-o şi prima dată. dacă ne gândim 50 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL bine. timidă la maximum în prima ei fază. Există chiar la unii epileptici o dublă viaţă psihologică prezentând aceleaşi trăsături ca în isterie13. a insistat asupra acestei idei. intoxicaţiile cu alcool. nici o amintire conştientă nu persistă din a doua stare. se întâlnesc diviziuni analoage ale conştiinţei şi ale personalităţii. ca şi o fărâmiţare în trei. expansivă.12 Sunt convins că alternările şi succesiunile de personalitate la isterici nu sunt deloc fenomene excepţionale. aceasta nu înseamă că a fost spus totul despre aceste cazuri patologice. ea trăi întro stare mixtă. Ceea ce este excepţional este de a găsi subiecţi tipici.îndrăzneaţă până la temeritate: alerga prin pădure. NOTE 1 Domnul Ribot.. Sunt aici simptome pe care trebuie să le căutam. Apoi un nou somn se produce.

p.Voisin. CAPITOLUL II SOMNAMBULISMELE SPONTANE (URMARE) Sistematizarea activităţii psihologice. ' Tribune medicale. nu delirează. p. 1887. astfel ele intră logic în cadrul acestui capitol. 30 janvier 1888. Observaţiile domnului Charcot. Rev. Conştiinţa nu dispare in timpul crizei. de Vhypn. Observarea sergentului din Bazeilles de către domnul Mesnet. Psychology.. 4 Hypnolisme. 1889. considerată ca stare normală. Paris. pe această temă. 1830. de med. Se poate spune că această nouă serie posedă de asemenea un caz tipic. I Somnambulismul spontan poate prezenta la isterici un caracter puţin diferit faţă de cele tocmai descrise. Proceedings of the Society for Psychical Research. El nu înţelege ce i se spune atunci când cuvintele pronunţate n-au nici o legătură cu ideea sa fixă şi nu poate să o încorporeze în aceasta. într-un cuvânt. starea secundă a subiectului are aspectele generale ale primei stări. el este dominat de o idee sau de un grup de idei. Analiza acestei observaţii. 22 marş 1890. 383. 13 Bulletin medical. o lecţie a domnului Charcot. Domnul Ribot a respins într-un mod care mi se pare definitiv această opinie foarte stranie. publicată în Gazette Med. Nici pomeneală. publicat de domnul Mesnet1. 230. Archives de neurologie. Editura Ştiinţifică. 7 Camuset. de domnul Blocq. Dar nu este întotdeauna astfel. 212. 3 Mac-Nish. 12 S-a pretins că dedublarea personalităţii s-ar explica prin dualitatea emisferelor cerebrale. dacă ele nu sunt raportate la preocuparea sa obişnuită. double conscience et alterations de la Personnalite. Ladame. obiectele care-1 înconjoară îl lasă indiferent sau nu sunt percepute într-un mod conştient. I. 15 juillet 1876. par normali şi nimic nu ne spune că ei se găsesc într-o stare secundă. 5 Revue scientiftque. 8 J. septembre 1885. janvier 1882. 19.ALFRED BINET limba română «le dr. 53 . Opinia domnului Charcot asupra nosografiei somnambulismelor. S-a observat că. 1887. sub titlul Patologia personalităţii. caracterul psihologic al subiectului este. 27 marş 1890.. Am văzut că în prima serie cazul tipic al observaţiilor este cazul Felida. Vom reproduce pe larg această observaţie importantă. Discutarea opiniei domnului Huxiey asupra rolului conştiinţei. care imprimă întregii sale existenţe o orientare deosebită. Annales medicopsychologiques. cu totul diferit decât în starea primă. este acela al sergentului din Bazeilles. 10 Citat de William James. Philosophy ofsleep. 18.). subiectul nu mai trăieşte viaţa obişnuită. bine cunoscut astăzi. p. Se pare că observaţia aparţine lui Mitchel şi Nott şi că a apărut pentru prima dată în 1816. în starea a doua. în toate observaţiile pe care le-am reprodus până aici. 6 Changements de personnalite. subiectul are spiritul deschis la toate ideile şi la toate percepţiile. Leonani GavrUiu. pentru un observator neavertizat. p. el de chir. S-a remarcat de mult timp că subiecţii de acest gen. 1 1 A se vedea o observaţie a domnului Myers. el este capabil să trăiască viaţa obişnuită. Aceste fenomene constituie mai degrabă o alterare a personalităţii prin fracţionare spontană. 2 A se consulta. în împrejurări puţin diferite de acelea pe care le-am studiat. Bucureşti 1996| (paranteza trad.

manifestând u-se prin accese periodice. Cu toate acestea. totdeauna asemănătoa re. îşi recapătă agerimea simţurilor. găsindu-se la Mainz. tras oblic. a fost purtat prin diverse spitale militare din Paris a şi rămas paralizat circa un an. a avut încă forţa de a lovi cu baioneta soldatul prusian care tocmai îl rănise. Şase luni după aceea. dar. cu diferenţa periodicităţii mai mult sau mai puţin întinse (în medie de la cincisprezec e la treizeci de zile) şi durata acceselor mai mult sau mai puţin lungi (în medie: cincisprezec e la treizeci de ore). sergent în armata din Africa. primeşte. în momentul în care i s-a cauzat această rană. chiar după vindecarea de hemiplegie. un glonte care i-a fracturat parietalul stâng. evidentă numai la dinamometr u. accesele nu au încetat să se manifeste. abia sensibilă pentru bolnav. începând cu această perioadă. i-a făcut o rană de 8 până la 10 centimetri lungime. în bătălia dată la Sedan. circa trei sau patru luni după rănirea sa. aproape imediat. Abia după trei săptămâni F. îi paralizează braţul drept şi este obligat să abandoneze arma pentru a scăpa de incendiu şi de obuzele care plouau peste satul Bazeilles în flăcări. în acel moment. pe urmă piciorul drept paraliza la rândul său şi el şi-a pierdut complet cunoştinţa. F.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL „F. Tulburările nervoase pe care ne propunem să le studiem la F.. el prezentă tulburări de inteligenţă. el şi-a pierdut toată mobilitatea. au deci un punct de . hemiplegia părţii drepte era completă. în vârstă de douăzeci şi şapte de ani. caracterizate mai ales prin ocluzia parţială a organelor de simţ şi printr-o activitate cerebrală diferită de cea din starea de veghe. El a putut merge circa 200 metri. încă din timpul când bolnavul se mai afla la Mainz. unde fusese transportat de o ambulanţă prusacă. transportat în Franţa. a fost destul de norocos vindecânduse de acea paralizie. Glontele. paralelă cu sutura temporală şi situată cam la doi centimetri dedesubtul acestei suturi. iare nu a lăsat până astăzi alte urme decât o uşoară slăbiciune a părţii drepte.

p l 5 4

i n

pentru a avea grijă de nevoile sale, pentru a-şi câştiga existenţa. El a fost rândaş în diferite case, cântăreţ într-o cafenea de pe ChampsElysees, iar funcţiile sale de sergent, pe când era la regiment, ne arată anumite aptitudini care l-au făcut să fie remarcat de şefii săi. Din clipa în care a intrat în serviciul meu, la spital, se arată serviabil, binevoitor cu ceilalţi bolnavi, şi nu a dat prilejul la nici un reproş important prin conduita sa. Sănătatea nu-i lasă de dorit şi toate funcţiile îi sunt obişnuite. Interesul pe care-1 prezintă acest bolnav se referă la faza patologică pe care o vom studia şi la tulburările care apar brusc în exerciţiul facultăţilor intelectuale. Trecerea de la starea normală la cea de boală se face într-o clipă, într-un mod insesizabil. Simţurile i se închid la excitaţiile externe; lumea exterioară încetează să mai existe pentru el; nu mai trăieşte decât exclusiv viaţa sa personală; nu mai acţionează decât cu propriile excitaţii, cu mişcarea automată a creierului său. Cu toate că nu

mai primeşte nimic din afară şi că personalitat ea îi este complet izolată de mediul în care este plasat, îl vedem mergând, venind, făcând, acţionând ca şi cum ar avea simţurile şi inteligenţa în plin exerciţiu; în aşa fel încât o persoană neprevenită de starea sa, care l-ar întâlni la plimbare, nu îşi va da seama de ciudăţenia fenomenelo r pe care le prezintă acest bolnav. Mersul îi este uşor, atitudinea calmă, fizionomia paşnică; are ochii larg deschişi, pupila dilatată; fruntea şi sprâncenele încruntate, cu o mişcare continuă de nystagmus dovedind o stare de rău, de suferinţă la cap; şi o mestecare continuă din maxilare. Dacă merge, sau se plimbă în locurile obişnuite şi chiar dacă cunoaşte dispoziţiile locale, el acţionează cu toată libertatea pe care o are în viaţa obişnuită; dacă însă îl vom plasa în alt mediu în care nu cunoaşte deloc locuitorii, dacă glumim creându-i obstacole care să-i bareze drumul, el se loveşte cu uşurinţă de fiecare lucru, se opreşte la cel mai mic contact, şi, plimbând mâinile pe obiect, îi caută contururile

ALFRED BINET

DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL a satisfacerii nevoilor. De asemenea, bea tot ce i se dă, vin ordinar, vin quinquina, apă, 4 assa foetida , fără să manifeste nici o impresie agreabilă, penibilă sau indiferentă. Examenul sensibilităţii generale şi al sensibilităţii speciale a organelor de simţ arată o perturbare profundă. Sensibilitate a generală a pielii, a muşchilor este complet moartă; se poate, fără nici o reacţie din partea bolnavului, să înţepi pielea diverselor părţi ale corpului, ale mâinilor, braţelor, picioarelor, pieptului, feţei. Bolnavul nu simte nici o senzaţie dacă, luând un ac sau o broşa, i se străpunge derma şi i se adânceşte în profunzime a muşchilor. La fel stau lucrurile dacă se foloseşte o puternică pilă electrică; bolnavul este insensibil la acţiunea celor mai puternici curenţi asupra braţelor, pieptului, feţei, cu toate că excitaţia electrică îşi arată efectul prin secusele bruşte şi foarte energice ale muşchilor. Sensibilitate a generală este deci redusă la zero. Sensibilitate a musculară s-a conservat. Auzul, complet închis. El nu înregistreaz ă nici un semnal zgomotos care se produce în jurul lui. Canalul auditiv este, pe toată întinderea, insensibil la gâdilaturi şi la înţepături. Gustul nu mai există. El bea orice: apă, vin, oţet, assa fbetida. Mucoasa gurii, a limbii este insensibilă la înţepături. Mirosul. Nici un miros, bun sau rău, nu este perceput de bolnav; nici oţetul, nici assa fbetida. Mucoasa foselor nazale este insensibilă în întregime. Se poate introduce un corp străin în fosele nazale până la vălul palatului, fără a se produce nici gâdilaturi, nici strănuturi. Văzul. Văzul este, ca şi celelalte simţuri, închis impresiilor exterioare, dar poate, într-un fel, mai puţin complet. Bolnavul ni s-a părut, de mai multe ori, a nu fi deloc insensibil la efectele obiectelor strălucitoar e; dar senzaţia pe care o trezeşte în el nu-i dă decât noţiuni atât de confuze încât cere imediat să atingă obiectul pentru a-1 ajuta la cunoaşterea formei, volumului,

Debutul crizei este precedat de o stare de indispoziţie. în afară de câteva abateri de la regim sau câteva excese ale bolnavului. în plină stăpânire de sine. el sare de la una la alta fără să treacă prin estompările raţiunii. el se plânge încă de senzaţia de greutate în cap şi de amorţeli. în medie. Oricum ar fi. iar fiinţa conştientă. începând din această perioadă. pe când F. după o clipă. de o apăsare la frunte. toată activitatea pe care o are în timpul crizei nu este decât repetarea obiceiurilor din starea de veghe. a devenit. ele sunt întotdeauna asemănătoa re între ele şi marcate de pecetea activităţii inconştiente . decât un instrument orb. responsabil a. de asemenea. există un act straniu — pe care-1 vom studia mai târziu. care se regăsesc la ora când somnul trebuie să vină. căci. fără ţipete. era încă prizonier în Germania şi hemiplegie de partea dreaptă. Trecerea de la sănătate la boală se face rapid. în câteva minute. care le precipită revenirea. ele şiau păstrat această periodicitat e. care de fiecare dată se reproduce în aceleaşi condiţii şi pare scopul special al activităţii sale maladive: este atracţia pentru furt . de cincisprezec e la treizeci de zile. i se pare că vrea. adică mai mult de un an. şi. atunci când era încă soldat. fără convulsii. pe care bolnavul o compară cu strângerea unui cerc de fier. izolat — care a apărut încă de la prima criză. acelaşi lucru la sfârşitul ei. ele s-au rărit. crizele se repetau la intervale mai scurte şi ele rămaseră aşa atâta timp cât rana de la craniu a fost deschisă. multe ore după. cu toate acestea. Toate actele pe care le face.c o 5 6 l u anului 1871. iar perioada intermediar ă. nu mai este. în acea perioadă. un automat docil al activităţii inconştient e a creierului său. care fusese de cinci la şase zile la început. De circa doi ani. dar nu mai are decât o voinţă inconştientă şi neputincioa să de a se debarasa de cele mai mici obstacole care se opun mişcărilor sale. întrun mod insensibil. pe care de fapt nu o are. Este incapabil să înţeleagă şi. de aşi imagina. El se mişcă cu o libertate aparentă.

5 .

redingota. îşi controla ţinuta. ca mai înainte. îşi plimbă rapid mâinile pe scaun. în criza sa precedentă. Unul dintre noi se dezbracă de redingota sa şi i-o pune în mână. tatonând. L-am lăsat să-şi termine scrisoarea. Iau una din acele cărţi. le ia. îşi cercetează butoniera. Abia a făcut câţiva paşi în curte. în acel moment. Nu-şi dă seama de sustragere. Coboară agil scara pe care umbla zilnic. a jucat simţul auzului în executarea atât de perfectă a celor trei romanţe. căci imediat îşi ia bastonul şi traversează salonul cu paşi lenţi. se ridică şi chiar în aceeaşi clipă. Această indicaţie specială însemna. Abia le-a atins că a şi luat un scaun şi începe o scrisoare adresată uneia dintre prietenele sale. care într-adevăr îi crea o iluzie vizuală. vederea îi este impresionată de câteva obiecte strălucitoare aşezate pe o etajeră. privindu-se. dându-i impresia unui sul cu note muzicale. în loja portarului. i l-am pus în mână şi îl bău fără să acuze vreo senzaţie neplăcută. pe care nu-1 văzu. într-un mod foarte plăcut. în buzunar. infirmierul îi pune între mâini propria sa redingotă. îi iau acea scrisoare căreia el îi dă atâta importanţă. punându-i-o astfel rulată în mână. le pune pe toate. îi spune că trebuie să schimbe ora întâlnirii. îşi aranja gulerul. într-o experienţă precedentă asupra simţului văzului. pe care le răsfoieşte rapid. o priveşte. parcurgând cu ochii paginile pe care le răsfoia uşor. Ce-ar DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL fi putut el să caute? Poate pagini cu note muzicale. traversează curtea spitalului cu înfăţişarea unui om grăbit şi se îndreaptă spre poartă. trezindu-i o senzaţie adecvată ideii care-1 făcea să acţioneze. Această lumină ia dat probabil iluzia unei rampe. 63 . şi adaugă: A fi trimisă printr-un comisionar. sper. îşi pieptănă părul. fără să-i creăm nici un necaz. soarele lumina cu o strălucire puternică o uşă de sticlă care închidea loja din cealaltă parte a curţii. l-am văzut luându-şi batista şi ştergându-şi faţa. Pe urmă începu să cânte cu voce puternică. nici zgomotele puternice şi variate pe care i le provocam la urechi? Tot astfel. căci nu aveam nici un mijloc de a-1 angaja pe această cale. fiind lucruri învăţate cu mult timp în urmă şi repetate de el de nenumărate ori. îi păreau familiare. pe care tocmai le-am ascultat? Se auzea el cântând? Avea percepţia reală a vocii sale. Ochiul îi este atras de strălucirea unei panglici roşii. evident. nuanţările de sentimente şi căldura pe care o exprimau cântecele sale. pe urmă o a treia. O pune în buzunar. în momentul în care amintirea vechii profesii de cântăreţ îi venea spontan în minte. pe rând. îşi descheie vesta. procedând cu grijă la toate detaliile toaletei sale. Terminată această primă parte. le ia. Expresia de nemulţumire a bolnavului era foarte clară pentru fiecare dintre noi şi vedeam că îi lipseşte un articol de îmbrăcăminte în raport cu ideea pe care o urmăreşte. i-am dat un pahar pe jumătate plin cu apă. Găseşte pe pat câteva cărţi. Cântase. le priveşte. pe urmă îşi reia mersul în noua direcţie pe care i-am impus-o şi intră. nu a fost decât o amintire în acţiune. el se lasă. nu se afla la îndemâna lui. Gesturile sale.ALFRED BINET face înconjurul încăperii. puternic oţetit. vede panglica de la medalia militară şi pare satisfăcut. el se pregătea pentru o reprezentaţie teatrală. o romanţă patriotică pe care noi toţi am ascultat-o cu plăcere. atinge fiecare lucru. romane-foileton. le examinează. Ia de pe pat îmbrăcămintea pe care a părăsit-o şi o aruncă imediat — era capotul de spital —. Ce rol. de altfel. multe romanţe din repertoriul său. cu toate că mâna mea i-a atins intenţionat pieptul şi braţul înainte de a ajunge la buzunar. Termenii scrisorii ne-au făcut să ne gândim că bolnavul este într-o ordine de idei pe care noi am dorit mult să o aibă. în oglinda care nu-i mai arăta nici o imagine. inflexiunile vocii. Domnul Maury întoarce oglinda. fără nici o subtilitate. Ajuns la pat. Ajuns la un mic birou. Fără nici o îndoială pentru noi. care de obicei se afla pe una din mobilele din vecinătate. fără a găsi ceea ce căuta. imediat o îmbracă. i-am aşezat paharul sub nas fără ca mirosul de oţet să ajungă până la el. am constatat că vedea chibritul pe care-1 ţinea în mână şi rămânea absolut străin faţă de chibritul pe care i-1 prezentam eu. pe pervazul ferestrei. îi barez trecerea şi îl întorc cu spatele spre poartă. degajaţi. Arunc. el cântă o a doua. în clipa în care sa crezut înarmat cu o puşcă. Din mers. el se îmbracă. o atinge. luă de pe policioară pieptenele. Scena la care tocmai am asistat nu ne permite să rezolvăm problema. fără să protesteze. fără nici o precauţie. nuanţând cu abilitate cântecul său. simte un dulap. căci punerea în scenă a romanţelor ar fi putut să fie un simplu gest automat. desfăcu ruloul de hârtie pe care-1 avea în mână. marcând cu mâna o măsură perfect ritmată. că această scrisoare avea pentru el o anumită importanţă şi că ţinea ca ea să ajungă fără întârziere. îşi perie barba. Apoi. fredona uşor o arie. ca şi lupta înverşunată angajată între el şi soldatul prusac. îl bea. o simplă reminiscenţă. arătând multă nelinişte. îl oprim pentru a-i lua haina ce o avea pe el. palpează câteva fiole. căci el se aşeză imediat vis-ă-vis de ea. perfect închis impresiilor din afară. O pune în plic. o rulez şi. apoi se îndreptă spre salonul în care sta încă de la intrarea sa în spital. am aşteptat deci ca o întâmplare fericită să-1 determine să cânte din nou. Păru că nu este insensibil la strălucirea acestei lumini. îi satisfac dorinţa. când el nu o auzea nici pe a mea. oglinda. dar pe care ne-ar fi fost imposibil să i-o sugerăm. câteva pene pe care degetele sale le întâlneşte şi care-i vor da. cu adresa domnişoarei X. nu opune nici o rezistenţă. că începu să fredoneze arii care. ar putea fi deci un episod din viaţa sa obişnuită. Ajuns aici. ţinuta. dorinţa de a scrie din nou. el îşi continuă îngrijirile de toaletă. o ia. deschisă spre locul în care ne găseam noi. pe biroul pe care-şi plimbă el mâinile. dacă îi vorbeam. că el «cântă astă-seară la cafeneaua ChampsElyseees» şi că nu va fi «acasă înainte de ora unsprezece». vede vin. îl deschide.

domnul Huxley. o vioară total dezacordată. un fenomen supraadăugat. îi prezentase altul aprins. cu lumina care iese din focarul unei maşini sau cu clopotul care. în acest scop. se pare. ne arată ora marcată pe cadranul unei pendule. nu a văzut nici unul dintre obiectele care nu aveau vreo legătură cu romanul interior pe care-1 trăia mergând. A putut fi văzut parcurgând timp de două ore un spital întreg. în timpul 64 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL condiţiei secunde. deoarece el avea obiceiul să folosească o vioară pentru a-şi studia romanţele. încolo. şi chiar afirmă de mai multe ori. Iată deci două elemente. admisă adesea ideea că la anumiţi bolnavi o activitate mentală inconştientă şi oarbă. Această scenă. Aveam o mare dorinţă de a rezolva această nouă problemă printr-o experienţă decisivă. automată. separarea celor două existenţe este făcută aici. că aceasta este o activitate inconştientă. la un moment dat. ca atâtea alte fapte care s-au petrecut sub ochii noştri. şi tot pe calea impresionării pipăitului ne-am gândit să verificăm simţul auzului. 65 . traversând coridoarele. ideile se vor succeda. ideea de a scrie. este interesantă nu prin înlănţuirea faptelor care s-au succedat începând cu scrisoarea scrisă sub ochii noştri prietenei sale. saloanele. după ce-i stinsese chibritul. mai ştiam că tutunul pus în mâna lui îi generează ideea de a fuma. căci el arată foarte clar diferenţa esenţială care există între starea psihologică de somn şi vis şi condiţiile speciale pe care boala lui F. bolnavul revenit la viaţa sa normală nu-şi mai aminteşte ceea ce a făcut. totul s-a armonizat şi a concurat întru acelaşi scop. Diferenţele constau în forma de activitate mentală pe care F.. memoria şi caracterul. care s-a servit de ea ca să lămurească teoria sa despre conştiinţă ca epifenomen. poate. făcându-1 să întâlnească un arcuş. Această interpretare. Starea de criză diferă. el nu 1-a văzut. care diferenţiază complet condiţia secundă de condiţia primă. de cealaltă stare printr-o schimbare de caracter şi mai ales prin acel impuls spre hoţie persistent. o inteligenţă deschisă spre toate excitaţiile exterioare. ca şi coridorul pe care 1-a traversat şi uşa pe care a deschis-o: toate aceste obiecte erau în raport cu ideile sale dominante. cum făceau şi mai înainte. în tot ceea am arătat. se întreba el. o stare de condiţie secundă." Povestea sergentului din Bazeilles prezintă asemănări frapante cu aceea a somnambulilor isterici citaţi mai sus. şi ceilalţi arată. mecanismul intern pe care ele îl revelau nu va funcţiona mai puţin la fel dacă prin hipnoză conştiinţa va fi suprimată. poate îndeplini acte care au caracteristicile inteligenţei? Conştiinţa este un lux al spiritului. lumina. dacă F. Domnul Mesnet admite. un lucru inutil. care luminează procesele psihologice. Nu exista. îi vom sugera ideea de muzică. când simţise nevoia să fumeze. dar care nu le constituie. suprimaţi umbra. asemănările dintre F. plim-bându-se în grădină fără să se sinchisească de numeroasele persoane care-1 urmau şi care-1 spionau.ALFRED BINET o expresie vocală inconştientă. şi când domnul Mesnet. notând cu grijă rolul principal exercitat de pipăit asupra inteligenţei bolnavului său. Asemănarea constă în existenţa mai multor vieţi psihologice separate. o manifestă în timpul crizei sale. dacă vrem să folosim acest termen. ceea ce a spus în timpul crizei sale. el urmăreşte această idee timp de cel puţin trei sferturi de oră. luând în mână hăţurile guvernării organismului şi producând o întreagă serie de acte complicate. toate aceste senine exterioare. care nu permit alăturarea acestei observaţii la precedentele. sunând. Dar criza s-a terminat înainte ca noi să putem face această experienţă atât de simplă. Ceea ce domnul Mesnet a înţeles şi a descris foarte bine. între altele. Din acea clipă şi până la realizarea ei. dar în acelaşi timp se pot releva diferenţe notabile. care-1 face pe bolnav să apuce şi să ascundă toate obiectele pe care le întâlneşte. Ştiam că prin contactul cu o pană trezim la F. mai ales prin memorie. S-a comparat deci conştiinţa cu umbra care-1 urmează pe călător. prin accese. ea marchează momentul sau ideea de concert în mintea sa. La ce serveşte conştiinţa. să se substituie conştiinţei. ca şi în cazul Felida. de judecată. care le revelează. Acesta este unul dintre punctele de vedere cele mai interesante în această observaţie. deci ne-am gândit că. de imaginaţie. Astfel activitatea mentală a lui F. o activitate psihică specială. şi ceilalţi bolnavi pe care i-am descris sunt remarcabile. în timpul crizelor sale. cu toate că a lăsat să-i fie arse sprâncenele de flacără. le-a creat pe planul inervaţiei sale cerebrale. fără ca nimic să-1 poată distrage. F. Această ipoteză — căci este o ipoteză — a fost reluată de un naturalist englez bine cunoscut. este. Am fi găsit în această experienţă o demonstraţie completă a exerciţiului sau a nonexerciţiului simţului auzului. în timpul crizei nici urmă de gândire conştientă. Dar el a perceput pana de care s-a servit pentru a scrie şi hârtia pe care a scris o scrisoare. prezintă o atât de mare garanţie de corectitudine încât mulţi psihologi nu au avut nici o dificultate în a o accepta. Louis V. venind de la autorul care a observat personal faptele. prezintă mai ales o dezvoltare sistematică. în timp ce Felida. ca urmare a unei răni la cap. el nu vedea aceste persoane pentru că prezenţa lor nu intra în cercul lui de idei. pe care m-am străduit să o reproduc cu fidelitate. întrucât creierul. în absenţa ei. asistenţii care l-au înconjurat şi încercările la care a fost supus. creierul va continua să funcţioneze. închisă la toate excitaţiile şi nu are nici un raport cu ideea dominantă a momentului. pentru un timp. deci. din contră.. care se distinge de viaţa sa normală şi constituie. iar judecăţile se vor coordona ta raţionamente. pur reflexă şi mecanică. ar fi putut să o reacordeze şi să se folosească de vioara sa cum o făcea de obicei. pe care plănuisem să i-o punem în mână. clopoţelul. inteligenţa lui F. când putem foarte bine să ne lipsim de ea. Am pregătit. A fost deci. prezintă.

în clipa în care. Gustul este abolit . Sensibilitatea profundă. Apăsarea pe acest punct. La sfârşitul celor două luni de convalescenţă. el îşi face toaleta pentru a urca pe scenă şi caută o redingotă. iar convulsiile sunt întretăiate de perioade de somnolenţă. Toate organele îi funcţionau normal. în vârstă de douăzeci şi nouă de ani. A fost ' reporter (fapte diverse. Să-1 privim. bacalaureat în litere. pocnituri în tâmple. de un tânăr băiat căruia îi dicta depeşele şi articolele sale. numai apăsarea profundă. el simte când i se mişcă degetul. vom avea nu o dată ocazia de a arăta că conştiinţa nu abdică atât de uşor de la drepturile pe care le-a avut până acum şi că ea poate subzista în contextul unei activităţi psihologice rudimentare. Mai mult. a simţit un nod care i se urcă în gât şi-1 sufocă. Nu avea nimic la inimă şi nici la plămâni.. mâna rătăcind în jurul său. în timpul convalescenţei. Cele mai importante dintre aceste noi observaţii sunt.. cu durere şi temperatură. în continuare. departe de aceasta. Mai există un asemenea punct la nivelul condilului intern al femurului din partea dreaptă. el se surmena şi sfârşi printr-un atac de nervi. ca husar. relatări din tribunale. cu aerul unui om abătut şi trist. în fosa iliacă dreaptă există un punct dureros. complet ruinat. ce sunt toate acestea dacă nu semne ale conştiinţei? Şi nu sunt suficiente aceste câteva fapte pentru a ne îndoi foarte serios de ipoteza omului-maşină? Pe măsură ce vom avansa în subiectul nostru.. dar două luni mai târziu izbunesc primele accidente nervoase. faptele care le servesc drept punct de plecare principal pot primi o cu totul altă interpretare. musculară şi articulară este complet abolită.ALFRED BINET Astăzi începe a se recunoaşte că aceste ipoteze sunt cu totul hazardate şi că. Părinţii au fost rentieri şi i-au lăsat o oarecare avere. surpriză. este chiar uimitor cum de s-a trecut cu vederea peste lucrul acesta. la el acasă. el nuşi găseşte hainele căutate şi dă semne de nemulţumire. pe când era ocupat să scrie o scrisoare generalului său. i-am luat rapid foaia de hârtie pe care scrisese şi el manifestă un semn de surpriză. începe să practice ziaristica. în ziua de 21 octombrie 1890. aşa cum vom vedea mai departe. pentru că resimţea din nou prodromul unei crize nervoase. II După publicarea memoriului domnului Mesnet. Avea deja de câtva timp un fel de tremur al mâinii drepte care-1 deranja mult la scris şi era însoţit. Acum băgă el de seamă că era purtătorul unei hemianestezii drepte. pe care el a risipit-o de la optsprezece până la douăzeci de ani. acea apăsare opreşte imediat atacul. frisoane. teatre etc). Pierderea sensibilităţii musculare a acestei părţi nu este totală. pentru care a fost îngrijit la spitalul militar. neînvăţând nici o meserie şi obligat să muncească pentru a trăi. „Este vorba despre un bolnav pe nume B. începutul acestor tulburări s-a produs fără o cauză cunoscută. fără îndoială. După ce şi-a reluat munca timp de o lună. Timp de două sau trei ore se zbate. nu-şi mai aminteşte absolut nimic. s-a vindecat. Aceşti bolnavi prezentau toţi acea sistematizare exagerată a activităţii intelectuale care îi făceau să perceapă anumite obiecte cu un înalt grad de fineţe. Este un bărbat care nu face parte din clientela obişnuită a spitalului. pe când altele treceau complet neobservate. cu manifestări prodromale. La vârsta de douăzeci şi patru de ani. a fost puţin surd. a avut picioarele umflate şi prezenta tulburări destul de accentuate de memorie. pe post de secretar. în tot cazul. La douăzeci de ani pleacă ca voluntar în serviciul militar de un an. Jumătatea dreaptă a corpului era sediul unei anestezii totale la contact. după masă. Când s-a prezentat la noi. Nu s-a demonstrat nicidecum că activitatea mintală a sergentului din Bazeilles în timpul crizelor sale ar fi fost una pur automată. dă naştere unor fenomene de aură (bule. au apărut numeroase observaţii de acelaşi gen. dominat de amintirea meseriei de cântăreţ. este trimis la Marsilia de un jurnal parizian pentru a face reportaje cu ocazia călătoriei preşedintelui Republicii în Corsica. senzaţii de cald şi de frig. puţin palid. dacă recitim cu grijă observaţiile pe marginea comportamentului său. el s-a prezentat la consultaţia de marţi. prin regurgitare. Pe timpul şederii la Marsilia. jurnalist. nu a mai avut alte crize timp de opt ani. la Sal pe triere. cu u n aspect nu prea robust. în mai 1890. Acest fel de rău general a precedat aproape toate crizele sau seriile de crize care s-au produs în ultimul timp. uită ce a făcut în ajun şi ce are de făcut mâine. nemulţumire. pe urmă şi-a pierdut cunoştinţa. vâjâituri în urechi). Aici a avut o formă gravă de febră DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL tifoidă. La toate acestea se adaugă tulburări de memorie. A fost bine crescut. în alt moment. Dureri de cap. în acest moment tremurul mâinii ajunse la maximum. Aceste simptome erau mereu aceleaşi. se rostogoleşte pe podea. care i-au confirmat exactitatea. O iau dintr-o publicaţie foarte interesantă a domnului Guinon5. dar nu poate indica întotdeauna care din ele. întâlnim în fiecare clipă semne de conştiinţă. bine instruit. Domnul Charcot a avut amabilitatea să-mi arate bolnavii săi şi am găsit o asemănarea psihologică completă cu cazul descris de domnul Mesnet. într-o seară. cele care au fost culese şi publicate recent de domnul Charcot şi elevii săi. era un bărbat de o statură mijlocie. inapetenţă. greţuri urmate uneori de vomă. Iată una dintre aceste observaţii.

. sunt în The'ophile GautierL. în plus.. ascultând: «Iată uvertura...» întrebător: «Ce este acesta? Un vodevil?. strigă cu voce tare.. începe să recite cu voce joasă versuri din Horaţiu.» După cum se vede.. Bătând pe un magnet.ALFRED BINET pe partea dreaptă a limbii.» Se bat trei lovituri într-o masă. dialogul este molâu. Se bat atunci câteva lovituri de gong. de bolnavi. mirosul complet pierdut pe partea dreaptă. La sfârşitul unei perioade de timp petrecute la Salpetriere.. calm.» Apoi.. Pe urmă bolnavul este străbătut de câteva frisoane şi imediat membrele îi redevin suple şi el rămâne aşezat. Auzul este diminuat pe aceeaşi parte. schimbând tonul.. se imită zgomotul tamburului. o nuvelă.. Bolnavul.. manifestase de mai multe o ri intenţia de a scrie câte ceva. îl vor degrada.. bolnavul ne-a rugat să-1 hopnotizdm. din contră.. după ce lam aşezat pe un scaun. şi zice: «Margareta intră în capelă.. Superb. ele erau întinse pe axa corpului.. acest ultim tablou. Bolnavul. bolnavul strigă cu nelinişte: «Oh! incendiu!. părea că urmăreşte cu o atenţie deosebită ceva ce se petrecea la o oarecare distanţă.. i-am strigat în urechea dreaptă: «Soldaţi!» Bolnavul încetează recitarea din Horaţiu şi.. trăind de bine de rău din pana sa. de spital.. Bolnavul.. Bolnavul ne spune că este hipnotizabil şi că în serviciul spitalicesc unde a fost folosit ca subiect pentru diverse experienţe era hipnotizat cu ajutorul apăsării pe globii oculari. tremolo la orchestră.. după ce a observat lucrurile şi oamenii din jurul său. schimbând tonul. deloc?.. el nu se dezminte deloc: este sceptic.. Vom vedea mai departe care este starea în care este adus bolnavul cu ajutorul acestui procedeu. întotdeauna cu acea notă sceptică şi deziluzionată.. Mefistofel.. deschide ochii şi cu privirea fixă. bolnavul adoptă o atitudine mai calmă.. care părea să exprime resemnarea.... bolnavul. ca şi cum ar fi criticat piesa: «Iată scena de făcut.» în acest moment. imitând tonul funcţionarilor: «Château-ChillonL. imediat bolnavul ne dovedeşte că senzaţia a fost simţită făcând o grimasă. cu corpul înclinat înainte. cu piciorul în extensie forţată. în timp ce spionul de Nancy se va alege cu cinci ani de închisoare. în partea stângă. Câteva minute mai apoi.. Garderobiera o fi dichisit-o aşa..» Apoi. în delirul său. Acesta este un jurnalist.. după câteva secunde. antebraţele în pronaţie forţată. vorbindu-şi lui însuşi..» I se prezintă un pahar albastru. uşor şi ritmic. drept!. Omul acesta. cu degetele strânse. în acest moment. care observase cu interes tot ceea ce se petrecea în jurul lui. în spate şi în afară. acromatopsie şi poliopie monoculară. în acelaşi timp. un «om de litere». El nu vorbeşte decât despre reportaje.. după ce pronunţă printre dinţi cuvinte neînţelese. Braţele ridicate rămân în poziţia care li se dă... membrele inferioare erau apropiate unul de altul. care era anesteziată în starea de veghe.. se constată pe partea dreaptă o restrângere a câmpului vizual cu 30°.. el strigă: «Oh! muştele!.. el vorbea adesea. săracul nenorocit.. am repetat manevra pe care el ne-a spus că a mai folosit-o în acest scop: ocluzia ochilor cu o uşoară presiune pe globii oculari..» Bătând în masă cu degetele. Aceasta cât priveşte partea profesională. cu autoritate: «Pe scenă. tot cu admiraţie: «Frumoasă trandafirie!. strigându-i în urechi de mai multe 69 . i-am atras atenţia asupra acestui subiect. ca şi cum îşi vorbea lui însuşi. în ceea ce priveşte caracterul. îmbarcaţi-vă!» Schimbând apoi tonul. La câteva zile de la internarea în ospiciu. Profitând de un moment când era într-o criză delirantă. care se aplecase puţin pe spate. se adaugă noi scene. despre mizeria scriitorului care lucrează cu bucata...cu tristeţe: «Este ceremonia unei execuţii.» îi sunt dechişi ochii şi i se arată un pahar colorat în roşu.. dar voma nu s-a produs. este lipsit de maiestate. un mic roman despre Salpetriere.. cu ochii închişi.. bolnavul. I se prezintă un pahar roşu.. câmpul vizual este normal. pentru că el resimte o oarecare ameliorare după aceste somnuri provocate.. constatăm o anestezie... va merge la compania de disciplină. de unde a luat acest pieptar? Eu nu i-1 ştiam.. Vom merge să cântăm amândoi cântecul celor douăzeci de ani!» Se bat trei lovituri în masă. cum ar zice Sarcey.. vorbindu-şi lui însuşi. (un nume de artist) care valorează cât degetul mic de la piciorul lui Delaunay!» I se prezintă bolnavului un pahar colorat în albastru. mica Elise.. are tonuri de email. cu capul puţin înclinat spre piept.. Noi am răspuns cu plăcere cererii lui şi.» Apoi... s-a produs sunetul unui clopot... pe un ton emfatic: «Ia te uită. nu mergem să facem plonjoane. bolnavul prezentă mişcări de deglutiţie şi de regurgitare foarte pronunţate: se credea că va voma.. în continuare. cel DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL puţin pentru 500 rânduri de tipar!. cu ironie.. în stânga.VeveyL... gâtul întins. care-1 reprezintă pe comisarul guvernamental.. domnişoarelor!. cu nelinişte: «Foc!. deziluzionat şi toate ideile delirante sunt marcate de această pecete. Bolnavul. După câteva secunde. cum i se făcuse la Montpellier şi în alte locuri. cu admiraţie: «Oh! cât este de frumos!. După câteva secunde. cu ochii închişi. teatre.» Schimbând tonul: «Ia uite. cu o intonaţie de comandă: «înainte! Marş!. Prin flancul drept!. îmi privesc prinţesa din spatele unui vitraliu.... având atitudinea unui om căruia îi este somn. ducând mâna spre această parte. care nu exista în starea de veghe. de medici. este expoziţia de «Blanc et Noin>.. cu tonul schimbat: «Iată. Curând membrele s-au încordat uşor.. ca şi cum s-ar fi adresat funcţionarelor care-1 grăbeau: «Ne îmbarcăm. i se înţeapă cu un ac partea dreaptă a feţei.» în bătaie de joc: «X. Membrele superioare erau apropiate de corp.» şi.».. concepţiile delirante poartă în cel mai înalt grad pecetea personalităţii bolnavului. Bolnavul. După două zile de la internare. în ceea ce priveşte văzul.. fără avere. pumnul mâinii.

o nouă experienţă. se plânge de exigenţa maistrului tipograf care nu are niciodată suficiente rânduri de tipar. hotărât. cerând câteva sfaturi. căci el nu a scris încă nimic asemănător în stare de veghe şi. făcând adăugiri şi trimiteri înapoi. îşi recunoaşte repede scrisul şi pare foarte mirat de a fi scris atât de mult într-o oră. El începe săşi numeroteze foile: 19 bis. El îşi revine după câteva mişcări convulsive şi i se pune sub ochi manuscrisul pe care tocmai îl scrisese.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII INCONŞTIENTUL ori: «La Salpetriere! » şi i-am pus la îndemână o pană. trecerea prin biroul de internări etc. A fost apoi trezit. fără ezitări. In această zi a scris şapte pagini consecutiv. pe de altă parte. povestind emoţiile sale. şi scrie o jumătate de pagină. Bolnavul ia pana şi. înfăţişarea şi fizionomia numeroşilor bolnavi şi a personalului de serviciu. trasând sus ultimul cuvânt al foii precedente. A doua zi. în starea de veghe. sistematic numerotate. continuând pagina 19 bis. lui iau trebuit două ore bune pentru a scrie douăsprezece pagini aproape fără retuşuri. reîncepem experienţa. el începu să scrie şi umplu astfel. Crede că a făcut-o în timp ce «dormea». După câteva momente. numeroteaz ă prima pagină: 13. fără a se întrerupe decât pentru a-şi aprinde câteva ţigări pe care i leam oferit. ştergând cuvinte improprii. suflându-ise în faţă şi apăsându- ŞI se pe un punct histerogen pe care îl are în partea stângă. Trei zile mai târziu. în următoarea zi el reîncepe şi. El descrise consultaţiile externe din ospiciu. îi vorbeşte acestui amic imaginar. cerneală şi hârtie. Aceste douăsprezec e pagini au fost scrise în circa o oră. . Din când în când. de marţi dimineaţa. douăsprezec e foi de hârtie. iar în susul paginii scrie ultimul cuvânt din precedentul manuscris6. constituind un fel de prolog la romanul său. Se extinse puţin şi asupra descrierii membrilor personalului medical. ca şi cum s-ar fi găsit cu un prieten în biroul redacţional al unui ziar. iar pe ultima (foaia 19) nu a umplut-o decât pe jumătate.

el este mai puţin concentrat în delirul său decât sergentul din Bazeilles. Jurnalistul B. căci văzul şi auzul sunt foarte active. iar această a . Conştiinţa este deci prezentă la aceşti bolnavi pe parcursul crizei. dar nu înţelege nici ce i se spune şi prin urmare este inaccesibil sugestiilor verbale. prezintă. în afară de aceasta. ultimele două cuvinte de pe ultima pagină scrisă cu douăzeci de zile în urmă. căci el aude şi înţelege ceea ce i se spune. numerotând fără ezitare prima foaie: 21 şi scriind.n e t e r m i n a t ă . aceşti subiecţi au două personalităţi . jurnalistul are un delir cu care se poate intra în relaţie directă. Observaţiile domnului Charcot înlătură toate îndoielile care ar mai fi putut exista încă cu referire la acest punct important. Credem că este inutil de a mai insista. deoarece halucinaţiile şi concepţiile delirante care i se comunică se dezvoltă fără a se lăsa conduse de fantezia experimentat orului. Ia pana. dar starea sa intelectuală rămâne totuşi total diferită de aceea a somnambulil or hipnotici. de altfel. cum era şi la somnamb ulii studiaţi în capitolul precedent . î l l ă s ă m a t u n c i d o u ă z e c i d e z i l e f ă r ă s ă i a m i n t i m d e r o m a n u l s ă u ş i . în susul paginii. din moment ce demonstr aţia ni se pare completă. care ne arată foarte clar că el nu este un automat lipsit de conştiinţă. pipăitului i se acordă o mai mică importanţă. î i a t r a g e m d i n n o u a t e n ţ i a a s u p r a a c e s t u i subiect. o n u m e r o t e a z ă c u 1 9 t e r . d u p ă a c e a s t ă p e r i o a d ă . în rezumat. ca de obicei. bolnavul are practica utilizării cuvintelor şi lasă să-i scape cugetări adesea rezonabile. cea a stării normale şi cea a stării secunde. a p o i s e o p r e ş t e l a p a g i n a 2 0 . somnambuli smul subiecţilor precedenţi are drept caracteristic ă psihologică fundamenta lă delirul. iar uneori picante. acesta nu numai că nu vorbeşte. şi alte diferenţe psihologice." Bolnavul observat de domnii Charcot şi Guinon diferă în principal de acela al domnului Mesnet prin mobilizarea unei mai mari activităţi senzoriale.

nu poate fi supus unui interogatori u obişnuit. în timpul delirului. o dată şi-a amintit ultimul cuvânt pe care-1 scrisese cu trei săptămâni în urmă. păstrează ea amintirea a ceea ce s-a petrecut în crizele anterioare? în multe cazuri este greu de ştiut. ne furnizează această a doua dovadă şi. observarea lui este mult mai instructivă decât cea a sergentului din Bazeilles.d o u a p e r s o a n ă e s t e d e l i r a n t ă . c â n d s e g ă s e ş t e î n t r u n a d i n t re aceste stări. urmând uzajul persoanelor care scriu pentru tipar. el nu leagă conversaţii cu experimenta torul şi este cu totul incapabil de a da explicaţiile care i se cer. cu acelaşi caracter. din acest punct de vedere. în crizele sale succesive. A m v ă z u t c ă l a s o m n a m b u l i i d i n p r i m u l t i p d i v e r s e l e m a n i f e s t ă r i a l e s t ă r i i s e c u n d e s u n t l e g a t e î n t r e e l e ş i u n f i c a t e d e a m i n t i r i . 70 . îşi aminteşte ceea ce i s-a întâmplat în alte stări. el îşi reia lucrul exact din punctul în care îl întrerupsese. Jurnalistul B. el repetă în susul primei pagini ultimul cuvânt de pe pagina precedentă. aceeaşi personalitat e. personalitat ea secundă poate deci să-şi conserve unitatea şi să rămână mereu aceeaşi. este. în crizele succesive de somnambulism. Dar uneori însăşi forma delirului său sau actele care îl însoţesc pot să ne lămurească. Să ne amintim că B. şi. cea care se manifestă în crizele succesive. Stau la fel lucrurile în somnambulis mul de al treilea tip? Cea de a doua personalitat e. a început să scrie în perioada unuia dintre somnambuli smele sale o nuvelă pe tema spitalului Salpetriere. a doua este repetarea sau continuarea unui act început în criza precedentă. deci. există două dovezi principale ale continuităţii memoriei: prima este mărturisirea conştientă a subiectului. cea delirantă. Aşa cum am remarcat mai sus. căci bolnavul. cu toate că nu este lăsat să vadă foile deja scrise. b o l n a v u l .

Experienţele domnului Gurney. 1891. Progres medical. poate să se înşele şi să ia aparenţele drept realitate. cum se produce. dacă este folosit mai mult timp. Modificările memoriei. atitudinile şi chiar tăcerile sale. poate crea erori capitale asupra formei mişcărilor. acela care se manifestă numai ca urmare a convulsiilor membrelor. cu ajutorul scrierii automate. ele reprezintă faza intelectuală a marelui atac. s-a observat că aceste studii prezintă o mulţime de cauze de eroare. 21 et 23 juillet. atât de minunată în anumite cazuri.) 3 Vom arăta mai departe că această interpretare nu este probabil exactă şi că F. existenţa câtorva convulsii ale membrelor. Somnambulismid artificial. Modificările de caracter în somnambulisme. CAPITOLUL III SOMNAMBULISMELE PROVOCATE Şansele de eroare în experienţele de laborator. orice procedeu de observaţie. trebuie s-o recunoaştem. Importanţa acestor experienţe şi mai ales valoarea lor psihologică au fost apreciate în mod complet diferit în aceşti ultimi ani. entuziasmul s-a diminuat puţin. 20 et sq. asupra inteligenţei atât de subtile şi adesea atât de treze a persoanei pe care a adus-o în starea de somnambulism. Nu există în posibilitatea acestor cauze de eroare motive suficiente pentru a ne face să abandonăm o metodă fecundă. doua gândiri care coexista si care se ignora. căci natura exclusiv psihologică a studiului nostru ne obligă să trecem rapid peste detaliile medicale. în ciuda experimentatorului celui mai grijuliu şi mai prudent. sunt în general puţin dezvoltate şi care prezintă aici o exagerare atât de considerabilă încât ele singure constituie aproape întreg atacul. adică influenţa pe care operatorul o exercită prin cuvintele. (A se vedea G. care dintre toate ştiinţele biologice pare cel mai solid aşezată. Vom menţiona doar câteva cuvinte concise despre concluziile la care el a ajuns.) 2 Azi starea lui F. într-un atac obişnuit. la fiecare pagină pe care o începe. (Union medicale. şi nimeni nu se poate lăuda că nu a greşit. gesturile. Este treaba observatorului să vegheze. Supravieţuirea unei stâri somnambulice în starea de veghe. în ce consta el. (Nota trad. cu toate că foarte detaliată.ALFRED BINET Noi am folosit până acum cuvântul criză. când studiul hipnotismului şi somnambulismului au fost repuse în drepturi de domnul Charcot. reprezintă fazele mişcărilor tonice şi clonice care sunt atât de importante în celelalte atacuri de isterie. nu este nicidecum inconştient în timpul crizei sale. 73 . 20. 1891.) 5 Progres medical. NOTE 1 De l'automatisme de la memoire ei du souvenir dans le somnambulisme pathologique. iar observaţia domnului Mesnet. se ştie. oricât de redus. vom intra în domeniul faptelor provocate artificial. de altfel. metoda grafică. se pare numai că sergentul din Bazeilles trăieşte o senzaţie de amorţeală şi alte câteva senzaţii subiective înainte de a intra în criza sa. nr. care falsifică adesea rezultatele. Ar fi interesant de ştiut în ce condiţii precise se manifesta activitatea mentală a bolnavilor de felul lui F. însăşi anatomia. Studiile domnului Charcot au fost făcute în principal cu intenţia de a repartiza fiecare dintre aceste fapte în cadrul lor nosografic. Ulterior. vom încerca să studiem fracţionarea personalităţii aşa cum apare ea în experienţele de laborator." Părăsim aici istoria modificărilor spontane ale conştiinţei. nr. Bolnavul nostru nu ratează nici o ocazie de a face la fel. eminentul profesor s-a străduit să precizeze evenimentele fiziologice de care depind modificările de conştiinţă. S-a rămas mult timp în incertitudine în legătură cu acest subiect.în cazurile relativ complexe.Guinon. privind aceasta mai îndeaproape. să se constate. în textul original = bancnote împuţite. a fost o explozie de entuziasm. 6 „Se ştie că este obiceiul celor care scriu pentru tiparniţe să repete în susul fiecărei pagini ultimul cuvânt din pagina precedentă. Domnul Charcot admite că fenomenele somnambulice sau pseudosom-nambulice de ordinul celor pe care tocmai le-am studiat fac parte din marile atacuri isterice. fără a-i acorda un sens bine definit. este sugestia. este considerată un caz de isterie traumatică. Rolul psihologiei în studiul acestor probleme. 4 în limba latină. iar acest element convulsiv. Una dintre principalele cauze de neîncetate erori. se poate. astfel. care. încă din primele momente. Dedublarea conştiinţei. se dovedeşte a fi defectuos în mai multe privinţe. este perioada atitudinilor pasionale şi perioada delirului. nu ne învaţă nimic.

cum ar fi vertexul la isterici. la fel. înainte de a intra în materie. S-a încercat să se pună puţină ordine în aceste diverse procedee de hipnotizare. ba chiar s-a dorit să li se dea o explicaţie psihologică. strălucitor sau nu. după câtva timp. sunt tot atâtea mijloace care reuşesc. cum am mai spus-o. de asemenea. unde somnambulis mul provocat a fost studiat în profunzime ca stare psihopatolog ică. nu vom lua din descrierile precedente decât ceea ce este esenţial2. pe care-1 apropie de ochii săi în aşa fel încât să determine o convergenţă forţată şi obositoare pentru globii săi oculari. apăsarea uşoară sau puternică pe o parte a corpului. el constă în fixarea privirii. iar experimenta torul îl roagă să privească fix un mic obiect. Se mai poate.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII INCONŞTIENTUL el trebuie să se îndoiască permanent de metoda sa şi de aparate. vederea se tulbură. iar subiectul adoarme. observaţii la care se ajunge pe căi total diferite. se poate apela la una din lucrările noastre 1 anterioare . dar diversitatea . Pentru toate detaliile. de a ţine seama numai de observaţiile care se repedă şi se verifică la toţi observatorii . pleoapele se zbat şi tremură. se face linişte în jurul lui. Unul dintre procedeele ŞI cele mai vechi cunoscute este acela al lui Braid. un jet de lumină electrică. hipnotiza 0 persoană cu ajutorul unui zgomot monoton şi prelungit sau cu ajutorul unui zgomot violent şi neaşteptat. pasele. atât de numeroase încât ne-ar trebui prea mult spaţiu pentru a da lista lor completă şi heteroclită. pe care nu le vom mai reproduce. Principala precauţie ce trebuie luată aici constă. nu va fi inutil să reamintim în câteva cuvinte ce este somnambuli smul hipnotic şi care sunt mijloacele de a-1 provoca. Mijloacele eficiente de a provoca somnabulism ul sunt foarte numeroase. Nu examinăm aici această stare decât în raporturile sale cu teoria dedublărilor conştiinţei. subiectul asupra căruia se va experimenta stă aşezat. strângerea degetului mare.

ele valorează mai mult decât noţiunile false şi noi le preferăm ipotezelor fiziologice. care par mai precise. Personali tatea este constituită din două elemente fundamenta le: memoria şi caracterul. cu un contur slab desenat. dar ignorăm complet natura acestor fenomene pur fiziologice şi tot ce s-a scris despre acestea mi se pare a ţine de fantezie. Este probabil. pentru moment. Fără îndoială. este singura flacără care. adică alterările care se produc în inteligenţa şi sentimentel e sale. Ceea ce cunoaştem cel mai bine sunt modificările psihologice prezentate de subiectul hipnotizat. să se adauge la studiul funcţiilor psihice studiul funcţiilor fiziologice. dar suntem obligaţi să ne mulţumim cu aceste noţiuni vagi. nesigure. ar fi de dorit să se meargă mai departe. să se explice modificările de conştiinţă prin experienţe dirijate asupra stării centrilor nervoşi. Psihologia hipnozei este ceea ce se cunoaşte cel mai bine. la urma urmei.l o N u 1 7 4 v e S o m n a m b u l i s m u l a f o s t p r o v o c a t c u a j u t o r u l s u g e s t i e i s a u a l t f e l ? î n c e c o n s t ă a c e a s t ă s t a r e n o u ă ? Prin ce diferă de starea de veghe? Ce transformări a suferit subiectul comandând u-i-se să doarmă? Va fi poate tot atât de greu de răspuns la această întrebare ca şi la precedenta. iar un spirit riguros nu poate fi satisfăcut de descrierea lor şi poate să declare că studiul lor nu are deloc un caracter ştiinţific. poate să ne ghideze în aceste cercetări. . observăm repede că el constituie pentru subiect un mod nou de existenţă. căci nu trebuie să ascundem faptul că toate aceste fenomene de conştiinţă pe care le descriem sunt adesea vagi. ba poate chiar sigur că aceste modificări au ca bază modificările materiale care se produc în centrii nervoşi ai somnambul ului şi în alte părţi ale organismulu i său. Vechii magnetizori aveau dreptate când vedeau în somnambul ism emergenţa unei a doua personalităţ i. în ceea ce priveşte acest ultim punct. Dacă rămânem la punctul de vedere psihologic pentru a caracteriza somnambuli smul. dar sunt în realitate mult mai îndoielnice3. căci.

pot foarte bine să treacă neobservate .c a r a c t e r u l . în general. nimeni nu catadicseşte să studieze ceea ce este spontan în starea produsă. Trebuie apoi remarcat că o modificare de caracter 75 . Cauzele sunt multiple. Mai întâi. experiment atorii care plasează persoana în somnambul ism au. Modificările de caracter. A d e s e a s e p o a t e î n t â m p l a c a s o m n a m b u l u l s ă n u ş i a b a n d o n e z e c a r a c t e r u l p e c a r e 1 a a v u t î n ainte de a fi fost adormit. p o a t e c ă î n s o m n a m b u l i s m u l p r o v o c a t n u s e d i s t i n g e î n t o t d e a u n a c l a r d e c e l d i n s t a r e a d e v e g h e . dacă ele există. săi dea câteva sugestii.

Exactitatea primei propoziţii a putut fi verificată uşor de către toţi cei care au făcut experienţe sau au asistat la acestea. şi care manifestă în afară o modificare importantă a organismului fizic. subiectul nu-şi aminteşte de nimic. Cel mai adesea. starea sa de veghe. în acest fel. O modificare atât de radicală nu se produce în general în stările de somnambulism provocat. Acest ansamblu de fapte. când se aduce o persoană în starea de somnambulism. căci foarte adesea acest răspuns este în mod clar dictat de sugestiile anterioare. cufundaţi în somnambulism. atunci când intră pentru prima oară în viaţa somnambulică. există amintiri care uneori pot fi regăsite mai ales la anumiţi subiecţi care au un somnambulism uşor. trăiesc un sentiment de mirare. ceea ce memoria normală nu o face niciodată. Nu aşa stau lucrurile cu cel de al doilea element al personalităţii. subiectul regăseşte într-un somnambulism nou amintirile primelor somnambulisme şi îşi aminteşte. când se află în starea secundă. interogarea somnambulilor nu aduce întotdeauna un răspuns satisfăcător. surprinşi asupra faptului în momentul trezirii ei pot să-şi amintească acţiunea pe care tocmai o executau. a căror exactitate. Se poate chiar sublinia că somnambulul. are mai multă memorie decât aceeaşi persoană trează. S-a remarcat de mult timp că memoria este cea care furnizează principalul semn al noii stări şi permite să fie distinsă de starea anterioară. se favorizează trezirea din amintirile somnambulice. ei îndeplineau o DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL acţiune comandată. repetându-le. Aşadar. pe bună dreptate. chiar dacă i se arată o scrisoare pe care a scris-o în somnambulism. dacă i s-au prezentat persoane în timpul stării secunde. uitarea rămâne o lege în imensa majoritate a cazurilor şi aproape toţi observatorii sunt de acord să o recunoască. ele repetă pur şi simplu ceea ce au auzit zicându-se. el poate să-şi recunoască scrisul. Două propoziţii rezumă principalele modificări ale memoriei. cât şi pe prima. când este vorba să-şi amintească anumite particularităţi ale stării normale. Ne grăbim să adăugăm că nimic nu este absolut constant în fenomenele acestea atât de delicate. într-adevăr. afirmă că nu mai sunt aceeaşi persoană 77 . nu-şi aminteşte nici un eveniment petrecut în timpul somnam-bulismului. la trezire. iar persoana normală nu poate să o citească. el îşi aminteşte. adus în starea de somnambulism. bolnave care afirmă că sunt în somnambulism. ele găsesc că totul este schimbat. încât este inutil să cităm nume. Am văzut producându-se asemenea fenomene în dedublarea spontană a personalităţii şi în special în cazurile în care starea secundă durează timp de mai mulţi ani. care are cel mai adesea o origine internă. memoria. O ultimă remarcă despre modificările personalităţii pe care le produc somnambulismele artificiale. este interesant de constatat cum anumite persoane plasate în somnambulism îşi reprezintă starea lor. nefiind decât un element accesoriu. Cu toate că ideea pe care un individ şi-o face despre personalitatea sa nu constituie această personalitate. Dar acestea sunt artificii care nu diminuează exactitatea regulii puse. repetăm. primele cuvinte dintr-o poezie care tocmai li s-a recitat. continuitatea psihică a stării de veghe şi a somnambulismului este stabilită. Cartea vieţii somnambulice se închide la trezire. pentru că ea îmbrăţişează simultan cele două existenţe psihologice. Am găsit deja această superioritate a memoriei somnambulice în observaţiile somnambulismului natural. adică de starea normală. unele spun că se simt „caraghioase. care însoţesc somnambulismul hipnotic provocat: 1) subiectul. ajutându-le puţin. de exemplu. Să reţinem doar acest fapt curios că multe persoane. este lăsată în această stare timp de o oră şi chiar mai mult şi se foloseşte timpul pentru a se face pe ea o mulţime de experienţe. altele. 2) din contră. bizare". vorbind foarte clar. a fost verificată de un atât de mare număr de autori. îşi aminteşte în acelaşi timp această stare. care durează puţin şi sunt provocate de excitaţii uneori de o lejeritate extremă. Se găsesc.ALFRED BINET şi mai ales o modificare de tonus emoţional este un fenomen important. aşa cum în mod ingenios a procedat domnul Delboeuf. Conform celei de a doua propoziţii stabilite de noi. tocmai în timpul somnambulismului memoria atinge maximum de extensie. nu numai de somnambulismele sale anterioare. de asemenea. Somnambulul prezintă. trezindu-i brusc în timp ce. el este obligat să privească ce oră este pe o pendulă pentru a şti cât timp a fost lăsat în starea de somnambulism. Din nefericire. atunci. o curioasă modificare în întinderea amintirilor sale şi se poate produce la el acelaşi fenomen obişnuit de amnezie ca şi în variaţiile spontane de personalitate. am văzut că Felida. de exemplu. în starea sa de veghe. dar nu-şi aminteşte să o fi scris şi nu poate spune nici un cuvânt din conţinutul scrisorii. ajunge cu prisosinţă pentru a concluziona că somnambulismul provocat prezintă aceleaşi caractere de memorie ca şi somnambulismul natural. în senzaţii inconştiente. cu atât mai mult este posibil ca subiecţii să fie dirijaţi spre amintirile lor dacă li se dă o sugestie pozitivă de a-şi aminti totul la trezire. punându-le pe o anumită cale. pot să-şi amintească ordinul primit şi. că somnambulismul artificial este o divizare de conştiinţă. dar chiar şi de evenimente care aparţin stării de veghe. el nu le recunoaşte la trezire. iar Braid a putut spune.

el permite să examinăm un fapt sub un mare număr de faţete şi face uneori să apară fenomene noi. multiplicând şi variind la infinit condiţiile observaţiei. «Vreţi un pahar de lichior de anason? a fost întrebată. dar eu sunt liberă. Daţimi repede un pahar». îi plăceau mult lichiorurile şi renunţa la ele pentru a nu-şi supăra mama.Şi cum vă numiţi.Dar cine sunteţi. prezenta foarte clar acest fenomen. spunea ea: nu este mulţumită. o conştiinţă distingânduse prin limbaj de celelalte personalităţ i care coabitează în acelaşi individ. Stăpânind stările somnambuli ce. răspunse ea. dar o iubesc mult pe Marguerite şi când este necăjită asta mă întristează».Nu ştiu.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL din starea de veghe. . Marguerite nu bea. trebuie să fie lăsată în pace. . ele vorbesc de această persoană ca de una străină. dar nu le vorbeşte cu aceeaşi familiaritate ca în starea de veghe. vă rog? . care este în multe cazuri inferior observării faptelor spontane. pentru a vorbi în numele Margueritei? Sunt prietena ei.. în această stare. II Experimentul. a fost contrariată. experimenta torii au reuşit să descopere . pentru că i s-a interzis. după ce a fost hipnotizată. Vom lua un exemplu de la domnul Pitres: „O tânără femeie pe care am putut-o studia pe îndelete. am întrebato într-o zi. pe care observaţia pasivă le-ar fi aşteptat în zadar. nu vorbea despre ea decât la persoana a treia: «Marguerite este suferindă astăzi. . asupra cărora vom reveni când vom descrie un mare număr de fapte. Marguerite X. în condiţii diferite. prezintă totuşi un mare avantaj. Ea nu-şi mai tutuieşte părinţii. Soţul său era soţul prieteniei sale Marguerite şi nu al ei. există chiar aici câteva probleme psihologice foarte interesante.Oh! da." Vom avea destule ocazii să vedem. ea recunoaşte toate persoanele cu care a fost în relaţii zilnice. mi-ar face o mare plăcere. Când era adormită. Ceva din toate acestea s-a petrecut aici.

d e e x e m p l u . este o uitare sinceră şi atât de profundă încât. ne va arăta că un rest din viaţa somnambuli că poate subzista în starea de veghe. de asemenea. cealaltă somnambuli smul. s-a citat o cifră. cercetând mai în profunzime. psiholog englez de mare talent4. s-a povestit un fapt. Atunci. s-a recitat o poezie în faţa unei persoane care este în somnambuli sm artificial. este trezită persoana. ca de obicei. d e s p r e c a r e n a m f i a v u t n i c i o i d e e c i t i n d . Ce devine atunci acea existenţă supraadăug ată în timpul acestei eclipse temporare? Ea avea amintirile. t o t u ş i . o b s e r v a ţ i i l e d e s p r e s o m n a m b u l i i n a t u r a l i ş i c a r e . emoţiile 78 ţi preocupările sale. Una din experienţele care demonstrea ză cel mai bine lucrul acesta o datorăm lui Gurney. experimenta torul. i se ia mâna. caracterul. ea nu-şi aminteşte nimic.c â t e v a f e n o m e n e e x t r e m d e i n s t r u c t i v e . A m văzut separaţia celor două existenţe psihologice care constituie una viaţa normală. am văzut că pe când viaţa normală se dezvoltă. toate amintirile din somnambuli sm sunt pentru moment şterse. nu este o uitare de complezenţ ă. S-a spus un nume. fără ca subiectul normal să aibă cea mai mică bănuială despre aceasta. subiectul nu poate regăsi nici un cuvânt din ceea ce s-a spus la urechile lui cu câteva momente mai înainte. nu i s-a dat nici o sugestie deosebită referitoare la cuvintele pronunţate. t r e b u i e s ă e x i s t e l a b o l n a v i i d e a c e s t f e l . Oare toate aceste activităţi somnambulic e dispar atunci când viaţa obişnuită îşi reia cursul? Observaţia simplă nu ne spune nimic. i se aşază un . în ciuda promisiunii unui suveran — mijloc folosit de Gurney ca criteriu de sinceritate —.

c r e i o n î n t r e d e g e t e s a u i s e p u n e m â n a p e o p l a n ş e t ă s p e c i a l ă p r e v ă z u t ă c u u n c r e i o n ş i i s e a s c u n d e m â n a ş i i n s t r u m e n t u l c u a j u t o r u l u n u i e c r a n m a r e . subiectul trăieşte o senzaţie subiectivă destul de bizară. orice ar face. îşi lasă pusă mâna pe instrument şi. de exemplu. este animată de o mişcare spontană şi îi antrenează mâna. nu simt niciodată nimic. dacă. în timp ce scrisul se derulează. cu puţin exerciţiu." El nu dă dovadă de nici o spontaneitat e. In forma în care experienţa a fost făcută de Gurney. aici este o modificare a fenomenului care rezultă din faptul că subiectul îşi concentreaz ă atenţia. subiectul nu percepe nimic. Rezultatul acestei experienţe este foarte curios. iar el nu ştie că mâna sa scrie. în schimb. chiar dacă mâna şi braţul său nu sunt insensibile şi pot percepe presiunea şi înţepătura. iar ceea ce scrie sunt tocmai cuvintele auzite de subiect în starea de somnambuli sm şi pe care Eul său normal din starea de veghe nu le cunoaşte. că instrumentul. Mâna subiectului scrie. i n t e r p u s . spune el. Eul său normal este complet dezinteresat de cele ce se întâmplă. mişcarea este uneori însoţită de senzaţii tactile dureroase. să simtă mişcarea şi să-i ghicească natura. planşeta. i se pare. fără să ştie ce se vrea de la el. cum ar fi făcut cu siguranţă dacă ar fi reacţionat la o sugestie precisă. î n m a i p u ţ i n d e u n m i n u t m â n a s e a g i t ă ş i scrie. Să mai adăugăm câteva detalii pentru a completa fizionomia fenomenului. el nu sesizează nimic şi există persoane care. „La trezire veţi face asta sau asta. subiectul pe care tocmai l-am trezit nu caută deloc să pună mâna pe planşetă sau să ia un creion. la primele experienţe. i s-ar fi spus. 79 . care fac experienţa foarte puţin atractivă. în mod pasiv. condiţiile speciale în care se produce sunt încă şi mai curioase. uneori el reuşeşte.

totuşi. pe urmă. în general. dacă i se pune mâna pe planşetă. O altă preocupare a lui Gurney. dacă este trezit brusc. ea şi-a regăsit Eul său normal. în unul şi acelaşi moment. care relatează aceste curioase experienţe. par Binet et Fere. Gurney s-a străduit mai întâi să arate că tocmai viaţa somnambulică supravieţuieşte în sânul vieţii normale restabilite şi în acest sens el a observat că dacă readucem subiectul în stare de somnambulism după experienţa scrisului el îşi aminteşte nu numai cuvintele scrise. spunem noi. el poate fi astfel determinat să facă calcule mult mai complicate. după cum pretinde el. aceste stări pot supravieţui. deosebirea este neînsemnată şi. vom cerceta subiectul în starea de veghe şi vom descrie procedeele capabile să releve diviziunile conştiinţei care au loc în el. câte litere se găsesc într-o anumită frază. nu ajung în primul plan decât atunci când conştiinţa principală se estompează. se apropie mult de ceea ce am studiat în capitolele precedente. bine coordonate între ele şi care îşi sunt suficiente. la somnambulii naturali. căci este pentru prima dată când o întâlnim: persoana pe care se experimentează a revenit la starea de veghe. NOTE Le Magnetisme animal. psihologul englez a demonstrat persistenţa în starea de veghe a stărilor somnambulicilor. Astfel. sunt dotate cu conştiinţă. nu are deloc caracterul unei repetiţii mecanice şi neinteligente. există o alternanţă. scrisul automat repetă fidel fraza spusă subiectului în timpul somnambulismului şi chiar dacă a fost strigat cu numele său. pentru că este uşor de a li se recunoaşte exactitatea. condiţia secundă. pot coexista cu gândirea normală şi pot să creeze fenomene complexe de divizare a conştiinţei. Importanţa rezultatelor obţinute de Gurney este evidenţiată şi de faptul că acest savant a reuşit primul în Anglia să recunoască dedublarea personalităţii la hipnotizaţi şi că şi-a făcut cercetările fără să aibă cunoştinţă de cele care aveau loc în Franţa aproape în acelaşi timp5. în el sunt două persoane. persoane cu o perfectă sănătate. fac corp aparte şi trăiesc în afara conştiinţei normale. Vom studia acum personalităţile coexistente. rugându-1 să le adune. vom vedea că această succesiune poate face loc unei coexistenţe. Caracteristica experienţelor lui Gurney consistă în explorarea memoriei unei persoane căreia nu i s-a adresat nici o sugestie specială. condiţia secundă succede primei condiţii. fără a i se da timp să termine calculul. aceasta este o afirmaţie pe care o fac adesea autorii englezi. studiindu-i pe isterici. Acest exemplu trebuia să ne servească drept tranziţie între studiile de care ne-am ocupat până aici şi acelea care vor umple cea de a doua parte a acestei cărţi. este adevărat. dar folosirea anumitor artificii de experimentare arată partea inteligenţei în aceste fenomene de scriere. de exemplu. unde nu este vorba decât de isterici. Toate cazurile au în comun faptul că un ansamblu de fenomene psihologice. Este o colecţie de fenomene psihologice care rămân izolate de conştiinţa sa normală şi care. Vom sublinia cu această ocazie DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL că istericii nu sunt pentru noi doar subiecţi de selecţie. numele va fi reprodus ca tot restul. Bibliotheque scientifique internaţionale.ALFRED BINET El nu acordă nici atenţie şi nici bunăvoinţă micii operaţii care are loc. Nu are importanţă. şi-a reluat şirul obişnuit al ideilor sale. Persoanele care s-au supus experimentelor sale sunt. ci îţi poate spune că s-a folosit de planşetă şi că a scris cu adevărat acele cuvinte. pe care tocmai a depăşit-o. fără ca să aibă cunoştinţă. Cunoaştem succesiunea regulată a personalităţii. îl termină în stare de veghe. Ei sunt foarte discreţi şi rezervaţi când vorbesc de pacienţii lor şi pare că se tem adesea să aplice diagnosticul de isterie persoanelor care au. cele două conştiinţe trăiesc una altături de alta. Este o stare de dedublare. diviziunea conştiinţei. Eul somnambulic. în ea supravieţuieşte. alternanţa în somnambulismele naturale şi în somnambulismele hipnotice. crize notorii de nervi. Se poate spune că în acest moment este într-o stare de dedublare. poate fi întrebat. un mic punct luminos alături de o mare vatră plină de lumină. este posibil să i se dicteze subiectului în somnambulism mai multe cifre. 2 Somnambulismul pe care îl descriem nu diferă de somnabulismu! natural şi de somnambulismul de criză prin faptul că este provocat. şi alta care scrie. într-adevăr. spunându-i-se fraza. de altfel. nu se şterge întotdeauna complet în momentul întoarcerii la starea de veghe. un rest de viaţă somnambulică. atestat de scrisul automat. putem provoca în mod artificial somnambulismul de criză şi somnambulismul 1 . Prin procedeul delicat şi ingenios al scrierii automate. prima nu se ocupă de ceea ce face a doua. Memoria leagă deci două stări şi demonstrează unitatea lor psihologică. ba chiar să-1 forţăm să facă calculul după trezirea sa etc. Să ne oprim un moment în faţa acestei situaţii psihologice. aceste conştiinţe secundare. a fost de a recunoaşte că fenomenul memoriei. dar este important să adăugăm că Gurney nu a studiat deloc în mod special şi exclusiv acest gen de bolnavi.de altfel. una care este persoana normală. Am inclus observaţiile lui Gurney în acest capitol. la care se amplifică fenomenele pe care le vom regăsi într-un anumit grad la o mulţime de persoane care nu sunt nici atinse şi nici măcar suspecte de nevroză isterică. care vorbeşte cu asistenţii. Abandonând precedentele cercetări asupra somnambulismului. ele formează o mică conştiinţă alături de cea mare.

mi-am modificat vechile opinii. Psyhical Rersearch. Research. p. Proceeding Soc. Psych. 295. fără îndoială. Există. PARTEA A DOUA PERSONALITĂŢILE COEXISTENTE .ALFRED BINET natural. 5 Myers. 1887. încă slab cunoscute. vom da somnambulismului experimental denumirea de somnambulism hipnotic. toate aceste probleme sunt departe de a fi elucidate. 369. alte deosebiri. Pentru a evita confuzia. 4 Proc. december 1888. în legătură cu acest aspect important. Soc. 3 Cititorii care cunosc scrierile mele anterioare vor lua aminte că. The work of Edmund Gurney.

un mare număr de cercetări. Pericolele simulării: mijlocul de a le evita. bineînţeles. pe care teoriile unei şcoli sau unui şef de şcoală leau modificat cel mai puţin"şi care reflectă cel mai fidel adevărata natură a lucrurilor. căci acestea sunt fenomenele profunde. aici. Definirea mai multor specii de sugestie. faia ştirea subiectului. durabile. Anestezia isterică. caracterele lor. urmând ordinea pe care am adoptat-o în primele capitole. Repetarea inconştienta a unor mişcări voluntare. în Franţa. care datează din vremea lui Leibniz. Fatalitatea lor. de teoriile care au fost emise de filosofi asupra micilor conştiinţe distincte şi asupra dedublării Eului. principalul motiv este acela că fenomenele spontane de dedublare simultană sunt fenomene ale spiritismului. să clasăm faptele demonstrate sau demonstrabile şi să le distingem 85 . Rolul sugestiei. Or. după cum credem noi. Observaţia domnului Taine. Nu vom ţine seama. dar istoricul problemei se reduce la foarte puţin. încât spiritele înţelepte au încercat întotdeauna un mare scepticism. Principalele sale caracteristici. şi care au fost reluate şi analizate în ultimul timp. Aceste teorii. Mişcările de repetiţie provocate de excitaţiile tactile insensibile sau de excitaţiile vizuale inconştiente. ACTELE SUBCONŞTIENTE DE REPETIŢIE Istoria problemei. Mişcările grafice. Corectarea unei greşeli de ortografie. totuşi această parte a fost în aşa măsură obscu-rizată de naivitatea unora şi de perfidia altora. anterior epocii când faptele dedublării au putut fi observate direct. acelea care s-au manifestat în afara laboratoarelor. Cu toate că ar fi posibil să descurcăm «este iţe. Bâlbâială scrierii. Anglia şi în alte părţi. în definitiv. nu pot figura în istoria unei probleme care nu a progresat decât în ziua în care ea a luat forma experimentală. adică mesele rotitoare şi invocările spiritului. să descriem în primul rând fenomenele spontane. o mare parte de adevăr. Difuzarea mişcărilor inconştiente. acelea. I Problema personalităţilor multiple şi coexistente a suscitat. Doua condiţii principale ale divizării conştiinţei: anestezia si distracţia.CAPITOLUL ÎNTÂI INSENSIBILITATEA ISTERICILOR. în aceşti ultimi ani. Mişcările inteligente pe care le putem pr ovoca întrun membru anesteziat. Dar există motive pentru a abandona această ordine a expunerii. este clar că dacă aceste fenomene conţin. Ar trebui. Mişcările de repetiţie. Caracterul tor psihologic.

fără să fie conştient de ceea ce scria. simţul muscular şi simţurile speciale. ea ignoră ceea ce se petrece aici şi. a două acţiuni distincte.ALFRED BINET fie de teoriile fără fundament. ceea ce deschide calea acţiunilor automate. fie de simplele absurdităţi. interesând în grade diferite sensibilitatea generală. din primele pagini. lipsa oboselii. Autenticitatea anesteziei se demonstrează cu ajutorul unor trăiri variate. una pe scenă. Principalele semne sunt coborârea temperaturii părţilor insensibile. Pentru a stabili de îndată planul expunerii noastre. datorită. ea declară că la capătul paginii nu are nici o idee despre ceea ce a aşternut pe hârtie. ea a fost culeasă de domnul Taine. or. pe care o putem înţepa." Vom încerca acum să studiem mai îndeaproape şi în toate detaliile această curioasă situaţie psihologică a unei persoane în stare de dedublare. Primul este insensibilitatea isterică. Există. absenţa hemoragiei după înţepături. de aici rezultă că anumite acte. vorbind. pot lua un caracter psihic şi constitui inteligenţe parazite. Ne-am înşelat mult timp asupra adevăratei naturi a anesteziei isterice şi sa comparat cu o anestezie obişnuită. Mişcarea degetelor şi a creionului este rigidă şi pare automată. rezultă din această stare de concentrare că spiritul devine distrat pentru restul şi oarecum insensibil. totuşi. coexistând cu primul. Scrisul este altul decât scrisul său obişnuit. multe altele. arde şi excita în cel mai violent mod. Textul se termină întotdeauna cu o semnătură. scria. iar celalaltă despre care nu arc conştiinţă şi este atribuită unor fiinţe invizibile. noi nu putem începe aici. aceea a unei persoane moarte. acest stigmat. şi o operă diferită. Am văzut o persoană care. se limitează la o mică regiune a trunchiului sau a membrelor şi se prezintă. dar uneori foarte complicate. când citeşte. care poate să ne servească drept introducere la cercetările recente. dar acelea pe care le vom examina sunt singurele 2 care au fost observate până în prezent . prin anumite semne fizice care le însoţesc frecvent. iar aceste acţiuni. sinceritatea sa este perfectă. a unui alt fundal mental. pe de altă parte. în acelaşi timp. alta în culise. fără ştirea bolnavului. în sfârşit. diminuarea forţei musculare voluntare măsurată cu dinamometrul. mirosul şi gustul. Nici unul dintre aceste fenomene nu are valoarea unui semn constant. pe care l-am numit altădată marca posedaţilor. fără să-şi privească hârtia. Acest fel de a vedea . a două persoane morale juxtapuse în acelaşi creier. fiecare având o operă. auzul. este o observaţie foarte clară de dedublare mentală spontană. şi poartă amprenta unor gânduri intime. eminentul autor a publicat-o în prefaţa cărţii Despre inteligenţă1. în ochii mei. de exemplu jumătatea stângă. fără a trezi nici cea mai mică senzaţie de durere. dar prezenţa unora este o serioasă garanţie pentru observator. a doi centri de acţiune sau. un studiu atât de dificil. cântând. adesea nu ocupă decât o jumătate de corp. trăind cot la cot cu personalitatea normală. pipăitul. insensibilitatea. cum se întâmplă în isterie. fraze întregi. de asemenea. carte care are mai mult de douăzeci de ani de la apariţie şi care. nu ne rămâne de semnalat decât o singură observaţie. prelungirea timpului de reacţie şi. dar căruia nu i s-a înţeles valoarea reală decât în aceşti ultimi ani. în acelaşi individ. dacă vreţi. conţine indicarea aproape a tuturor rezultatelor psihologiei contemporane. şi. de exemplu. care nu le cunoaşte. uneori alarmată. Cu siguranţă se constată aici o dedublare a Eului. prezenţa simultană a două serii paralele şi independente. una despre care are conştiinţă. cum sunt văzul. Ele sunt în număr de două. vom arăta care sunt condiţiile cele mai frecvente în care putem observa coexistenţa celor două Euri distincte. la alţii. ci este o atitudine deosebită a spiritului. uneori ea năpădeşte corpul întreg. pe care autorul nu vrea să-1 divulge. aceste acte pot fi de natură psihică şi să manifeste o inteligenţă care va fi prin urmare distinctă de cea a subiectului şi va constitui un al doilea Eu. absenţa strigătului de durere sau a expresiei de surpriză când se excită brusc şi puternic regiunea insensibilă. complicându-se ca în cazul precedent. forma contracţiei musculare. Vom studia succesiv aceste două condiţii ale divizării conştiinţei. de exemplu. mai mult. concentrarea atenţiei DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL asupra unui punct unic. un stigmat cunoscut de foarte mult timp. examinaţi în stare de veghe şi în afara crizei lor convulsive. „Manifestările spiritiste ele însele — spune domnul Taine — ne arată coexistenţa. este mirată. O a doua condiţie poate duce la divizarea conştiinţei. sau gheara diavolului. este insensibilitatea. a două voinţe. ades ea simple. cu cauze organice. Suntem deci obligaţi de a amâna pe ceva mai încolo studiul spiritismului. centrii nervoşi în relaţie cu această regiune insensibilă pot să continue să acţioneze. a cărei distribuţie nu se explică prin nici o particularitate anatomică sau psihologică cunoscută. dacă o parte a corpului unei persoane este insensibilă. ba chiar şi fără a fi perceput contactul3. întreruperii nervilor conducători de impresii. fără îndoială. Sediul şi întinderea insensibilităţii isterice sunt foarte variabile. nu este o alterare a sensibilităţii. Se găseşte la un mare număr de isterici. sub forma unei mici plăci pe piele. ciupi. Această eliminare fiind făcută. pot să se petreacă în corpul unui isteric şi fără ştirea lui.

care variază în funcţie de subiect. nu o remarcăm. îl luăm în starea sa normală. ca o mişcare de du-te-vino spre gură. Vom spune imediat că tocmai a doua soluţie o vom prefera. fără întrerupere. prin dezagregare mentală. în timp ce ţesuturile subiacente. în tot cazul. Braţul insensibil al subiectului fiind ascuns de un ecran. este uşor — sau cel puţin în anumite cazuri — de a provoca. dacă se abandonează brusc membrul în mijlocul acestui exerciţiu. a te aşeza. la aceşti bolnavi. determinată pur şi simplu de faptul că personalitatea bolnavului este ştirbită.ALFRED BINET trebuie complet abandonat. Numărul „o sută" nu este o metaforă. prezentând o anestezie superficială şi profundă şi o pierdere a simţului muscular. Să începem cu mişcările de repetiţie. Nu este necesar să adormim subiectul. Aceasta vrea să zică pur şi simplu că mişcările nu sunt cunoscute de subiect. la alţi bolnavi. sau dacă nu este cumva mai probabil ca ele să aparţină unei conştiinţe secunde. să presupunem că avem sub ochi unul dintre aceşti subiecţi de elită şi să vedem ce se întâmplă. Lucrurile fiind astfel dispuse. mişcarea este atât de uşoară şi atât de fugitivă încât. Vom alege pentru aceste experienţe o femeie isterică la care constatăm o insensibilitate întinsă la un membru întreg. pe care lam închis şi deschis de mai multe ori mai înainte. vom substitui termenului de inconştient pe acela de subconştient. pentru a nu presupune nimic nici într-un sens. sau se roteşte antebraţul în jurul cotului. dar acestea sunt judecăţi şi raţionamente vechi. dacă aceste fenomene. în plus. prin urmare. uneori pare să judece şi să raţioneze. şi chiar mai mult. în membrul insensibil mişcări inteligente4. o mişcare regulată. va fi avantajos ca sensibilitatea bolnavului ales să prezinte o stare relativ fixă şi să nu fie supusă acelor schimbări. Existenţa fenomenelor inconştiente la isterici nu ne miră. într-un cuvânt. de exemplu. masa musculară. fără să-1 supunem nici unui fel de pregătire. mişcarea comunicată poate fi repetată de mai multe ori şi chiar noi am văzut isterici la care repetiţia are loc de mai mult de o sută de ori. sunt tot atât de inconştiente în ele însele şi pentru ele însele. vom avea grijă să alegem o bolnavă ale cărei braţe să fie complet şi total insensibile. inconştiente. iar astăzi ştim că anestezia isterică nu este o insensibilitate adevărată. printr-o altă complicaţie. în general. niciodată nu se poate spune că s-au luat destule precauţii. sensibilitatea abandonează suprafaţa tegumentelor şi se păstrează în părţile mai profunde. S-a dat adesea mişcărilor şi actelor care pot să se producă în condiţiile precedente numele de mişcări inconştiente. făcută din obişnuinţă. pielea poate rămâne sensibilă. la unii mişcarea comunicată se prelungeşte foarte puţin. nu se ridică la demnitatea unei personalităţi independente. la temperatură. a întoarce pagina unei cărţi sunt acte pe care le executăm fără să ne gândim la ele. întreţinând o conversaţie cursivă. măsurându-i întinderea memoriei şi acuitatea percepţiilor. Singurul dispozitiv al experienţei constă în a-i ascunde braţul anesteziat. în consecinţă. Condiţiile de studiu sunt cu atât mai favorabile cu cât ne adresăm unor subiecţi isterici. pumnul. se execută la acest braţ. în starea de veghe. ducându-i-1 la spate sau utilizând un ecran. inconştiente pentru subiect. abia dacă se redresează atunci când îl abandonăm. sau se poate produce contrarul. acestea sunt cele mai simple şi poate cel mai uşor de produs. executate involuntar şi inconştient. este o insensibilitate psihică. Vom asista la apariţia unei inteligenţe inconştiente. vom putea chiar să intrăm în comunicare cu ea şi să o dirijăm. cuvântul inconştient nu are decât un sens cu totul relativ. formele atât de complexe ale sensibilităţii tegumentelor sunt disociate. Sau încă. sau se animă un deget cu mişcări alternative de flexiune şi extensie. în acest fel nu vom avea de supravegheat noţiunile care ar putea fi furnizate subiectului de un rest de sensibilitate. la curenţii electrici şi să rămână accesibilă la una singură dintre aceste excitaţii. putem spune. acelor oscilaţii care se observă uneori şi ale căror cauze sunt atât de greu de sesizat. cu încetineală sau rapiditate. căci fiecare dintre noi poate. în tot cazul. la braţul drept. supraveghindu-se cu destulă grijă. ci doar unora pe care vom învăţa mai târziu să-i recunoaştem. experimentarea practicată asupra acestui fenomen atât de banal al isteriei ne va permite să studiem mai îndeaproape un caz cu totul remarcabil de dezorganizare a personalităţii. dar este destul de greu să studiem la un om normal activitatea inconştientă. dacă nu suntem avertizaţi. care de fapt nu există. după ce vom fi descris toate faptele experienţei. este o insensibilitate prin inconştienţă. ea inventează puţin. Din contră. A merge. din repetiţii. Pentru a simplifica lucrurile. Frecvent. rareori este vorba de o dezvoltare notabilă şi aproape niciodată. rămân ignorate de el şi. Când se experimentează pe isterici. 89 . sau chiar complet dedublată. vom examina. se va vedea încetineala mişcării pentru un anumit timp. mişcările au fost numărate. Aceste modificări atât de numeroase ale sensibilităţii la isterici l-au făcut să creadă pe observatorul neprevenit că este o simulare. anumite regiuni pot să nu-şi piardă în acelaşi timp sensibilitatea de contact la presiune. articulaţiile îşi pierd sensibilitatea şi devin indolore când le apăsam cu putere. această activitate se arată a fi mai ales de rutină. nu la toţi. să surprindă o serie de DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL acte automate. fără ştirea bolnavului. nici în altul. pe care ea le repetă.

a cărui mână este sensibilă. Dacă ar trebui să folosim o comparaţie. mai ocolit. dacă mişcarea este rapidă. 91 . alteori se scurge un timp de repaus. dar dacă este vorba de continuat o linie. de exemplu. sau. ea rezistă puţin la anumite impulsuri. nici de acelea pe care mâna sa le repetă cu docilitate. oarecum la nesfârşit. pe urmă sau trece mai departe. acesta reuşeşte să ghicească ce cuvânt s-a scris cu mâna sa. cuvinte formate din mai multe litere şi chiar fraze întregi. cifre. au mai multă memorie. să intervină senzaţiile inconştiente. Astfel. o adevărată mână de manechin. mâna rămâne moartă şi inertă. Alte mâini se arată mai inteligente. uneori creionul trasează pe hârtie câteva linii uşoare. se înşeală cel mai adesea. Unii nu ştiu să repete decât mişcările grosiere. Uneori repetiţia are loc imediat ce experimentatorul încetează să ţină mâna insensibilă. ea nu are această flaciditate. se percepe uneori un fin tremur în pumn şi în degete. din contră. Până aici. dar el nu primeşte nici o impresie directă venind de la membru. litere izolate. de care va trebui să ţinem seama. rămâne în poziţia dată. mâna cade pe partea în care o abandonăm. se mai produc nişte lucruri. Apoi începe experienţa. iar caracterele sunt mici. La fel. aceste două degete se apropie pentru a strânge creionul. o operaţie mentală mai complexă. la unele isterice. căci braţul său este anesteziat şi totdeauna ascuns de un mare ecran interpus. nu are cunoştinţă nici de mişcările pe care experimentatorul le imprimă mâinii sale. ci şi prin alt procedeu. nu rareori se poate vedea mâna reproducând caracterele pe care subiectul se declară incapabil să le descifreze.ALFRED BINET Bineînţeles că aceste diverse mişcări rămân necunoscute subiectului. uneori subiectul percepe uşoare zgomote produse de frecarea hainelor sale şi trage concluzia că i se atinge braţul sau că i se mişcă. dar dacă cuvântul este lung. în acest ordin de experienţe. şi asta este totul. cea mai delicată şi poate cea mai interesantă este repetiţia unor mişcări grafice. el nu face nici un efort voluntar pentru a mişca mâna. căci bolnavul colaborează la aceasta. mâna bolnavului. reproducând eroarea. care face. este interesant de supravegheat fenomenul repetiţiei. în general. se simte o senzaţie aparte de rezistenţă. Pe scurt. în probele la care am supus mâna anesteziată. am văzut-o repetându-se o dată timp de un sfert de oră. Nu la fel se întâmplă la isterici. pare că ezită. în timpul acestui act. pentru ca imediat apoi creionul să reproducă toate acestea. dacă se plasează subiectul isteric în faţa unei scări tipografice la o anumită distanţă. iar mâna ia atitudinea necesară pentru scris. spiritul său rămâne aproape complet străin de experienţă5. Se poate reproduce acelaşi act de repetiţie provocând în membru contracţii faradice sau mişcări reflexe. dar nimic nu se întâmplă. am spune că experimentatorul dirijează mâna bolnavului ca un cavaler care conduce un cal inteligent. în acest caz. istericii pot să o repete adesea cu mai multă exactitate decât un subiect normal. că deşi nu au percepţia conştientă a mişcării pasive. ea se opreşte. ele sunt capabile să reproducă în aceleaşi condiţii semne luate din limbajul scris. ţinând corect creionul. mişcarea pe care reuşim să i-o comunicăm nu poate fi numită o mişcare pasivă. cu toate că este totdeauna subconştientă. Din clipa în care se pune un creion în mâna insensibilă. la altele. o corectează şi restabileşte cuvântul cu ortografia sa exactă. o mişcare circulară. Această senzaţie cu totul deosebită nu se simte de altfel decât atunci când avem de-a face cu o bolnavă care este capabilă să repete singură mişcările grafice comunicate. se abandonează mâna bolnavului. repetiţia ni s-a părut maşinală. dar o dată ce această mişcare a fost reprodusă. din contră. dacă-1 întrebăm pe bolnav ce se întâmplă cu mâna sa. Degetele continuă să se strângă în jurul creionului 90 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL şi mişcarea grafică ce li s-a imprimat este reprodusă fie imediat. se imprimă creionului o mişcare oarecare. Există însă mari deosebiri de la un bolnav la altul. După comunicarea mişcării pasive. mai ales la acelea care determină o schimbare de direcţie. La subiecţii care nu reproduc nimic. având grijă să se lase extremitatea creionului aplicată pe o foaie albă. automată. în acest moment. ca şi cum ar începe să scrie. Cu ce grad de exactitate este reprodusă mişcarea? Dacă facem încercarea pe un subiect normal. când subiectul ţine un creion în mâna sa insensibilă. fie după câteva secunde. mâna devansează într-o oarecare măsură mişcarea. senzaţiile cutanate sunt traduse în echivalentele lor grafice. Reproducerea se poate face nu numai cu ocazia mişcărilor grafice comunicate. apoi mâna se pune în mişcare. în momentul în care mâna insensibilă ajunge la litera inexactă. şi se poate spune. aici se produce în acest caz ceva mai mult decât o repetiţie de mişcare. nu o urmează pasiv pe aceea a experimentatorului. nedistincte. aceasta nu a dat dovadă decât de memorie. în plus. atunci când se scrie cu mâna un cuvânt cunoscut. ea continuă mult timp. Fireşte. de asemenea. este o traducere. ca şi cum ar ghici-o. în care se alterează voit ortografia. adică o direcţie dată pentru a fi urmată. cum ar fi buclele sau haşurările. este suficient adesea să se traseze cu capătul bont caractere oarecare pe dosul mâinii. Dar la alţii mişcarea subconştientă este cu mult mai prezentă. pe bună dreptate. el răspunde aproape întotdeauna: „Nu ştiu". strecurându-1 între degetul mare şi arătător. care este găsită prin tatonare şi la care el nu poate citi tabloul.

fără nici un efort conştient de traducere. Acestea sunt operaţii psihologice foarte simple. mâna se opreşte şi nu mai scrie nimic. Am reuşit să procurăm bruioane de scrisori scrise de subiecţi înaintea perioadei când îi examinăm. dar uneori ea se execută în ciuda voinţei subiectului. aceeaşi mişcare. ci şi imagini vizuale şi asociaţii mentale între aceste diferite imagini. de exemplu să atingă un punct de pe obrazul său cu degetul arătător de la mâna anesteziată. nu numai imagini motorii. fără să se oprească.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII INCONŞTIENTUL dacă se măreşte şi mai mult distanţa dintre subiect şi tablou. această mişcare inconştientă poate adesea fi oprită voluntar. Nu este mai puţin interesant să vedem că mişcările inconştiente ale istericului pot presupune o substituţie analoagă şi că în acest caz operaţia inconştientă pune în joc nu numai mişcări. mâna sa continuă mişcarea şi se ridică oarecum singură până la obraji. cu care obişnuinţa de a scrie ne-a familiarizat. trebuie cerut istericului să execute de mai multe ori. ŞI Cazul este poate mai rar decât precedentel e. deoarece substituim unei imagini uzuale imaginea grafică corespunzăt oare. Este deci posibil să se opereze o traducere a anumitor senzaţii vizuale inconştiente în echivalentel e lor motorii. foarte mirat de această nesupunere neaşteptată a unuia dintre membrele sale. după repetarea voluntară de mai multe ori a acestui act. şi ea dă scrisului unor isterici un caracter cu totul particular. iar pe urmă să atingă un punct de pe masă. puţină atenţie ne permite să descoperim . Repetiţia inconştientă se poate produce ca urmare a unei mişcări voluntare a subiectului. pentru a1 observa bine. copiem. o pagină imprimată şi chiar nici nu remarcăm că o copiem. când istericul vrea să se oprească. Repetarea inconştientă a mişcărilor grafice voluntare este şi mai curioasă încă. dar şi ca urmare a unei mişcări pasive.

vom spune că experimentatorul. când se ajunge să se producă o contractare suficientă pentru a opri mişcarea. Terminân d enumerarea acestei serii de experienţe. deci prin sugestie. Toate experienţele precedente au trăsătura comună că experimenta torul forţează subiectul. dacă încetează contractura. mişcarea să reînceapă. rezultă că dezagregare a mentală. trebuie remarcat că interesul constă în simplitatea lor. Dar în ce măsură anume intervine inteligenţa? Tocmai acest lucru trebuie precizat întrucâtva. şi. şi cum actele repetiţiei inconştiente sau subconştien te sunt primele indicii de dezagregare mentală. spre a face o demonstraţi e clinică. sau o parte din subiectul său repetă un act care i se indică. însărcinată într-o oarecare măsură cu o mişcare pasivă. atingând mâna sau braţul. pentru comoditatea expunerii noastre. dă acestui personaj inconştient ideea de a repeta actul. acest fenomen ŞI psihologic de o mare complexitat e. îl forţează fără să exercite asupra lui violenţă fizică. este foarte dificil să imobilizezi degetele. în definitiv. îl sugestionea ză. se poate întâmpla ca la câteva clipe după aceea. credem. Nimic nu este mai uşor decât să cauţi să le reproduci la un bolnav isteric care prezintă anestezie. poate fi verificată cu ajutorul procedeelor celor mai simple şi mai elementare. Contracţia pumnului întârzie puţin mişcarea. Ni se pare de prisos să demonstră m că aceste acte sunt inteligente. când li se ia creionul. Dar acest . se descarcă reproducân d ceea ce i s-a dat să scrie. inconştientul care repetă mişcările. anumite experienţe dovedesc clar că unele mişcări de repetiţie nu sunt simple reflexe. degetele continuă să facă în vid aceleaşi mişcări grafice.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII INCONŞTIENTUL o mare rezistenţă. este vorba de acţiune morală. Suntem pregătiţi. La bolnavii la care se pot provoca contracţii prin excitarea muşchilor şi nervilor este greu să le provoci în momentul în care mâna. Să erijăm în personaj.

mişcarea este comandată de experimenta tor şi consimţită de subiect. l a m c r i t i c a t d e j a . continuarea unei mişcări poate să se facă fie prin obedienţă. uneori repetiţia mişcării . care-şi dă seama şi care ascultă de această sugestie cum ar putea asculta de o sugestie privind un act mult mai complicat. ci de un fenomen psihologic mai simplu. l a s ă s ă s e c o n f u n d e m u l t e l u c r u r i d i s t i n c t e ş i . nu este deloc aici vorba de obedienţă. se face astfel încât să fie scrisă o scrisoare de către o mână anestezică. ele se vor transforma în acte. sugestia de a imita toate mişcările care sunt executate sub ochii ei. şi. considerat drept un efect al sugestiei. aceste imagini nu sunt contrazise de nimic.c u v â n t . e l e s t e v a g . fie pur şi simplu pentru că o imagine a fost evocată în spiritul pacientului. mai elementar. care ştie ce face. zicându-i-se: „Mâinile tale se rotesc. s u g e s t i e . se produce o serie de mişcări irezistibile. Nu pot spune care este explicaţia cea mai bună a fenomenelor de repetiţie descrise. Dar cei care au făcut un studiu aprofundat al sugestiei ştiu bine că unul şi acelaşi act poate fi executat în condiţii mentale cu totul diferite. 94 care să ceară din partea sa operaţii intelectuale de un ordin mai elevat. iar această imagine este o sursă de mişcare. cum tocmai am văzut. fiecare pentru un subiect diferit şi pentru condiţii de experienţă diferite. sau să continue la nesfârşit mişcarea regulată imprimată unei părţi a corpului său. n u t r e b u i e s ă n e m u l ţ u m i m c u a c e a s t a . nu le mai poţi opri". dacă subiectul este docil la sugestie. probabil amândouă explicaţiile sunt adevărate. iar mişcarea se repetă. mişcarea acestei mâini provoacă undeva în spiritul inconştientu lui imagini motorii. V o m i n d i c a r a p i d d i v e r s e l e i n t e r p r e t ă r i p o s i b i l e ale fenomenului de repetiţie subconştien t. i se învârtesc mâinile una în jurul celeilalte. Se înţelege cât este de complicată această experienţă. Se poate da unei persoane treze sau în somnambulis m ordinul. p r i n u r m a r e . într-adevăr.

ca să raţioneze şi nu ştie să facă decât un lucru: să imite6. „Cum vă simţiţi?" Mâna scrie: „Cum vă simţiţi?" Nimic nu a fost înţeles. fără să-şi piardă răbdarea. fără să se schimbe nimic. mâna nu răspunde. care este încă prea rudimentar ca să judece. sugestia neînţeleasă persistă 95 . Dacă facem în aşa fel încât mâna insensibilă să traseze o buclă. Ceea ce mi s-a părut a demonstra. dar mâna sa scrie de mai multe ori cuvântul „tuşiţi". A fost determinat să scrie cu mâna cuvântul „tuşiţi!" Subiectul nu tuşeşte. a l t e o r i r e p e t i ţ i a e s t e o p r o b l e m ă d e i m a g i n i e v o c a t e . care trebuie bine cunoscut. de asemenea. care nu ştie să se oprească. Ceea ce este semnificativ este faptul că mulţi subiecţi nu pot primi în stare de veghe sugestia complicată prin intermediul scrierii inconştiente . aceasta produce adesea un anumit efect. S e v e d e c ă e x i s t ă a i c i cazuri distincte şi că termenul sugestie nu ţine seama de toate fenomenele . tot prin mijlocul indicat. adică şi că această repetiţie poate continua oarecum la infinit. se pare. încheind acest capitol. că în anumite cazuri repetiţia nu este decât un automatism de imagini. Este ca o maşină montată. de o sută de ori şi mai mult. trebuie să amintim. Dar fiecare subiect merită de a fi examinat în el însuşi şi fiecare personaj inconştient are probabil starea sa mentală particulară. că atunci când un inconştient nu pare să înţeleagă o sugestie complicată. se pune o întrebare. în sfârşii. ceea ce este adevărat la unii este fals la alţii. dar repetă întrebarea. ea va desena această buclă de douăzeci de ori.e s t e u n a c t d e o b e d i e n ţ ă i n t e l i g e n t . Nu se obţine decât repetiţia ordinului pe care 1-a scris. este deci inutil să formulăm reguli generale. p r o v e n i n d d e l a u n i n c o n ş t i e n t c a r e a î n ţ e l e s c e e a c e i s e c e r e ş i c a r e î l e x e c u t ă . de către personajul inconştient. care ar fi inexacte. fără să obosească.

au expus deja o teorie a dezagregării mentale. vom descrie aici acest fenomen aşa cum poate fi observat la isterici. 1. care se va îndeplini în momentul în care persoana nu se va mai gândi la ea. va putea fi înţeleasă în acest caz pentru prima dată. Este important de subliniat că. spre a cita doar pe principalii autori. cu mult timp în urmă. în condiţii mentale echivalente. Electivitatea. Cuvinte inconştiente. renăscând într-o nouă stare psihologică. Scrierea automata spontana. aici acesta se va dezvolta mai târziu. Revue scientifique. Ridicându-i braţul insensibil. trebuie menţinut în poziţie timp de o secundă sau trebuie strâns puţin. Să presupunem că avem de studiat unul dintre aceşti ultimi bolnavi. 2 Autorii care au studiat în aceşti ultimi ani personalităţile coexistente sunt nume roşi şi vom face referire la ei în cursul acestei cărţi. 31 aout 1889. Lasegue a dat. octobre 1887). CAPITOLUL II INSENSIBILITATEA ISTERICILOR (URMARE). Să reluăm ultimul nostru exemplu: subiectul a fost determinat să scrie cu mâna un cuvânt oarecare. de phys. O veche experienţa a lui Lasegue. Mă folosesc de acest prilej spre a adresa mulţumirile mele cele mai vii domnului Charcot. uneori el recade de-a lungul corpului cu greutatea unui membru atins de paralizie flască. Myers şi Gurney. când a descris ceea ce el a numit Catalepsii parţiale'. cum vom vedea mai departe. fevrier et aout 1890). iar această amintire. Bordeaux. anterior. Actele de adaptare inconştiente. cum vom vedea din exemplele date. calalepsia parţială poate fi observată în afara isteriei. Membrul anesteziat pare să înţeleagă de minune dorinţa experimentatorului.. Absenţa tremurului. ele constau în capacitatea istericilor de a păstra mult timp la un membru insensibil poziţia care i se dă. braţul ridicat rămâne în aer. de exemplu. fără chiar ca el să perceapă poziţia membrului său. la alţii. 4 Cercetarea acestor disocieri a fost întreprinsă pentru prima dată de domnul Fere şi de subsemnatul (Arch. se poate. fiind înţeleasă. Durata păstrării atitudinii. dar el a rămas în memoria inconştientului. Nu trebuie pierdută din vedere această posibilă cauză de eroare. a efortului si a oboselii. acest cuvânt nu a fost înţeles. Caracteristicile catalepsiei parţiale. ca el să recadă sau să se menţină ridicat. p. folosind o manevră specială. braţul insensibil al subiectului.ALFRED BINET în stare de amintire. Pentru a provoca aceste două efecte opuse. Acest exemplu 97 . bazată pe numeroase experienţe. Acte de adaptare mai complicate. NOTE 1 De nntelligence. dacă am luat măsuri de a i-1 ascunde. Cităm aici doar două studii critice extrem de interesante: Dus Doppel kh de Max Dessoir şi un articol remarcabil al dom nului Hericourt. Am continuat apoi singur cercetările. fevrier et avril 1889. un excelent exemplu de mişcări subconştiente de adaptare. dacă lăsăm brusc braţul. o excelentă broşură a domnu lui Pitres: Des Anesthesies hysteriques. cu aceleaşi caracteristici.t. Interpretarea fenomenului. pentru mai multe detalii. trebuie abandonat brusc. dacă vrem să nu cadă. 133). iar principalele mele articole au apărut în Revue philawphique (mai 1888. ar putea să regăsească sugestia. 6 Faptele de repetare a actelor se întâlnesc în catalepsia hipnotică (a se vedea Magnetisme animal. ' Se poate con sulta. domnii Pierre Janet. „l'Activite inconsciente de l'esprit". 1887. este suficientă o nuanţă. el o înţelege atât de bine încât dacă nu suntem avertizaţi nu vom şti cum se face că membrul rămâne ridicat când dorim să rămână ridicat şi recade când dorim să recadă. care a binevoit să-mi permită să lucrez ani în şir în serviciul său clinic de la Salpetriere 5 Fapt nu întru totul adevărat. Dacă în expunerea mea nu urmez ordinea istorică este pentru că socot că experienţele noastre sunt mai apte decât celelalte să facă o demonstraţie experimentală foarte simplă a dublei conştiinţe. 16. p. ea va deveni punctul de plecare al unei sugestii tardive. fără ca subiectul să simtă oboseală. să o înţeleagă şi să o execute. II. iar la anumiţi subiecţi nici nu se ajunge la altceva. Dacă vrem să recadă. Reacţii produse de excitaţiile dureroase care^xu se simt. Să ridicăm. ACTELE SUBCONŞTIENTE DE ADAPTARE /. luat mereu în stare de veghe şi cu dispozitivul ecranului.

mâna întinsă nu prezintă acele uşoare tremurături care se observă la indivizii normali obosiţi de pozare. după un anumit timp. La o altă femeie. Pitres 6 etc. poate fi vorba de regiunea precordială. este durata păstrării poziţiei. se pare că este cu totul altceva. iar explicaţia ni se pare corectă pentru toate cazurile în care fenomenul a fost produs de sugestia verbală. la alţi bolnavi. nu simte deloc o senzaţie conştientă de oboseală. când se supune experienţei descrise. numai la sfârşitul acestui timp de poză cu adevărat considerabil cotul. o tulburare notabilă. Lasegue. în timp ce braţul insensibil rămâne încă în poziţie. o neregularitate şi o precipitare care sunt cu siguranţă sub influenţa oboselii. braţul sensibil va obosi. Se pare că se admite astăzi. Voi semnala numai două probleme deosebite. a ajuns să ia contact cu corpul. rotirea mâinii necesară pentru a pune în joc această plasticitate ne-o dovedeşte suficient. cu siguranţă.ALFRED BINET este cel mai şocant pe care-1 putem cita pentru a demonstra inteligenţa care poate exista în mişcările subconştiente ale istericului. La absenţa tremurului se adaugă absenţa semnelor care caracterizează efortul şi oboseala. bolnavul. coborâse abia cinci sau şase centimetri. precum şi în cazurile în care subiectul a asistat la experienţe similare pe alţi bolnavi. iar bolnavul va fi obligat să-1 aplece pentru a-1 odihni. şi. într-un astfel de caz. în cazul în care inconştientul istericului este suficient de dezvoltat pentru a-şi da seama de gândirea operatorului. Aceste diferite semne fizice sunt departe de a fi constante. Se observă uneori că subiectul. că psihologia are dreptul de a revendica aceste fenomene. Prima este o problemă de interpretare: care este natura acestui fenomen de plasticitate cataleptică? S-a descris mult timp ca fiind un fenomen neuro-muscular şi i s-a plasat originea într-o stare de hiperexcitabilitate a centrilor nervoşi. în sfârşit. experienţa nu a putut fi dusă la sfârşit. Am văzut bolnavi la care mişcările respiraţiei prezintă. cu tot mai multă dreptate. se pare că factorul 99 . membrul subiectului ne oferă numai uşoare oscilaţii care par a fi în raport cu mişcările respiratorii. credem că este sincer şi dezminţirea pe care i-o dă metoda grafică este foarte curioasă. ceea ce a pus capăt experienţei. dar am constatat că la sfârşitul celor trei sferturi de oră extremitatea membrului superior drept. subiectul DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL declară că nu simte nici o oboseală. 2 nu s-ar putea exercita . Păstrarea atitudinii nu este remarcabilă numai prin durata ei. dacă se vre a. care era întins orizontal. dar. păstrează pasiv atitudinea imprimată. Seglas şi Chaslin5. experienţa poate dura foarte mult timp. Binet şi Fere. la nevoie să se afirme că acest membru nu mai poate fi coborât. de exemplu. amândouă braţele fiind întinse orizontal. spunem noi. respiraţia îşi poate păstra ritmul său regulat. inconştientul nu lasă braţul ridicat să recadă pentru că a înţeles dorinţa experimentatorului şi vrea să i se conformeze. care a fost un strălucit iniţiator. Saint-Bourdin3. a cărui voinţă sau putere de rezistenţă este slăbită. dacă ar încerca să se producă. fapt este că originea lor psihologică riu mai este îndoielnică la un mare număr de subiecţi. dacă este să ne încredem în mărturisirea lui. în timp ce la un subiect normal va prezenta iregularităţi care ne arată oboseala şi efortul destinat să-1 mascheze.expresie comodă care nu explică nimic. dar nu trebuie uitat că păstrarea atitudinii poate avea loc din mai multe motive foarte distincte şi care fiecare este adevărat pentru un anume caz. în sfârşit. el rămâne în catalepsie sugestivă." Aceasta este supunere. Dacă se cere acestor bolnavi să păstreze poza în acelaşi timp cu braţul sensibil. mă mulţumesc să retrimit cititorul care doreşte mai multe detalii la articolele şi lucrările lui Lasegue. hipnotizatul. Nu insist mai mult asupra studiului acestui fenomen. Urmează de aici că nu este decât o simplă sugestie? Da. mai degrabă decât un om de cercetare aprofundată. există oboseală. în alte condiţii. dar nu compromite pe nimeni7. care cobora uşor. Caracteristica cea mai frapantă a fenomenului. „Pentru a pune un membru în catalepsie — spune domnul Bernheim — este suficient să ridici acest membru şi să-1 laşi câtva timp în aer. aceea asupra căreia simularea. va obosi chiar foarte repede. spune glumind că „experimentatorul oboseşte de atâta aşteptare înainte ca bolnavul să fi obosit de»atâta imobilitate". dar o oboseală inconştientă şi atenuată. ea prezintă semnul particular că are loc fără tremur. diagrama ne este martoră. se va observa diferenţa care există la cele două părţi. Este doar o vorbă goală. într-adevăr. ci de durere. Liebeault4. La unul dintre subiecţii noştri. în acest timp. flancul sau umărul din partea opusă. cum ne putem asigura luând diagrama mişcărilor respiratorii. simte o senzaţie nu de oboseală. Această durere poate cuprinde un punct al corpului destul de depărtat de membrul cu care se experimentează. cu toate că ele vor fi mai slabe decât cele care se pot observa la aceeaşi subiecţi când braţul sensibil îşi păstrează poziţia. braţul drept întins orizontal şi avanbraţul uşor îndoit au avut nevoie de o oră şi douăzeci de minute ca să cadă. Nu vom fi de acord cu Lasegue că această durată este nesfârşită. în ultimul rând. Bolnavii disting clar această senzaţie de durere de senzaţia de oboseală.

nu vom vedea nimic. mâna se obişnuieşte cu această mişcare şi le reproduce cu uşurinţă. Inconştientul nu are numai memorie. prin delicateţea lor. mâna devenind imobilă. cu o uşoară apăsare o împiedicăm să scrie. o imobilizează. în timp ce mâna sa ascultă. de un gen diferit. el poate să primească şi fix să execute câteva sugestii care at sunt. Existenţa sa. se constată un fapt foarte semnificativ. în textul original. dacă se vrea pe urmă să se traseze haşurări. Ea rămâne. o altă apăsare.) Ar fi de dorit să se construiască aparate speciale de înregistrare a mişcărilor tiente. De exemplu. ar putea tina în el. o face să scrie. pe care calcă. sugestionabilă. Experimentatorul nu poate să imprime mişcările la întâmplare. acestea totuşi pot fi repetate de inconştient şi. Este dificil să explicăm diferenţa dintre aceste apăsări. nu el este acela care va scrie spontan scrisori şi confesiuni. aceea pe care domnul Gley a descris-o. de ordinele tactile ale experimentatorului. urmăreşte un anume scop şi acest scop este adesea înţeles cu multă fineţe de mâna persoanei.ALFRED BINET dar este clar că acest personaj este departe de a avea aceeaşi dezvoltare ca la o isterică. Mişcările grafice. mişcarea se deformează repede şi se transformă în bucle. de un gen ceva mai diferit. Caracterul cu totul rudimentar al inconştientului este bine marcat de uşurinţa cu care i se imprimă anumite obiceiuri. Nu este deloc un impuls mecanic. dar experimentatorul. datorită căreia o persoană se crede a fi şi se găseşte într-adevăr complet trează şi în posesia ei însăşi. este curios de remarcat că flexiunea pumnului se repetă mai bine decât flexiunea izolată a unui deget. Când se desenează de mai multe ori cercuri. în timpul întregii experienţe. de ordin ă absolut elementar. este un fenomen de divizare a conştiinţei şi nu un simplu efect al puterii motorii a imaginilor. ind legătura stabilită între ideea de vegetaţie abundentă şi aceea de apă. în unele circumstanţe. nici strălucirea aceluia al istericilor. celelalte experienţe ale noastre ne-au învăţat existenţa şi rolul inconştientului. vederea unei pajişti verzi. în toate condiţiile necesare. NOTE Aceste studii asupra reacţiilor subiecţilor sănătoşi comparaţi cu istericii ridică ne discutabile. de exemplu problema raporturilor dintre isterie şi hipnotism. este suficient adesea de a o atinge pentru ca ea să reînceapă să sene. prevenit de experienţele DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII INCONŞTIENTUL ŞI mele anterioare asupra istericilor. (let Cu o simplă apăsare se acţionează errr asupra mâinii şi o facem să se da mişte în ţoale direcţiile. se repetă destul de bine. Dificultatea care se încearcă când este făcut să repete mişcările o dovedeşte. Acest inconştient. dacă acest om caută ar şi dacă nu are ochii legaţi. în mod cert constatată. fără schimbare de direcţie şi fără să se oprească. docilă. o repetăm. Dacă cu o apăsare se face mâna să se mişte.) 182 . Dacă o dirijăm. tendinţa la mişcarea ră manifestării fenomenului care îl preocupă. în general. Nimic nu este mai curios decât acest fel de hipnoză parţială. mişcarea musculară capabilă să deranjeze bagheta. atrag mai puţin atenţia subiectului decât mişcările de flexiune şi extensie ale braţelor. nu are nici dezvoltarea. Aceste sugestii pot fi date cu ajutorul pipăitului. fără a fi conştient. o altă presiune. este adevărat. (Nota trad. în rest. Aceste câteva detalii mi se par a fi suficiente pentru a demonstra posibilitatea de a trezi inconştientul la persoane sănătoase sau aproape sănătoase. am putut regăsi în scrierea automată a persoanelor sănătoase anumite trăsături care nu lasă nici un dubiu. acelea care reuşesc să fie executate dintr-o singură trăsătură. aceea pe care o provocăm la persoane sănătoase. a cărui atenţie este în întregime asupra mişcării pe care o baghetă ţinută în mâinile sale o poate lua dintr-o necunoscută lui va putea simţi. făcându-le. dar dacă o abandonăm sieşi. o face să se oprească. iar această sugestibilitate ne arată clar că un inconştient îi dirijează mişcările." „des moteurs". Să examinăm bine modul în care mâna se comportă în timpul experienţei scrierii automate. în textul original. Memoria acestui inconştient este atât de puţin intensă încât nu pro este capabilă de a păstra ble amintirea mai multor feluri de mişcări. iar tot ce noi am observat şi descris la isterici vine să pledeze în favoarea acestei opinii. căutând să ghicim mişcările sale. este mai curând o sugestie tactilă. întradevăr. deci. el este obligat să le aleagă pe cele care-i reuşesc mai bine. cu o mică împingere se accelerează mişcarea grafică. apropo de aceasta. dar este ceva ce deja există. (Nota trad. ne permite să arătăm că scrierea automată. aceste probleme de-o parte şi ne mulţumim să descriem o serie de experienţe. „syntheses mentales". „înţeleg foarte bine că un om de bună-credinţă.

PARTEA A TREIA MODIFICĂRILE PERSONALITĂŢII ÎN EXPERIENŢELE DE SUGESTIE .

Problema psihologică pe care o studiem în această carte prezintă drept caracteristică principală aceea de a rămâne întotdeauna una. este deci aceeaşi persoană. Or. Opinia domnului Delboeuf. Divizarea sugestii. cea care va primi sugestiile şi le va pune în practică. prin analiza experienţelor. Discutarea experienţelor. nu poate fi atins totuşi decât prin divizarea conştiinţei. cu totul deosebit de celălalt. Există fără îndoială relaţii foarte strânse şi 187 . He'ricourt si Kichet asupra mod ificărilor de scriere produse de schimbările de personalitate. Ştim că personajul subconştient nu este altceva decât un personaj sumnambulic. Trebuie să studiem în această a treia parte ceea ce se petrece în situaţia psihologică următoare: o persoană este pusă în mod regulat în stare de somnambulism artificial. această sugestie se realizează fie în timpul somnambulismului. Schimbarea personalităţii are drept condiţie o amnezie. Un capitol distinct va fi consacrat fiecăreia dintre aceste categorii de sugestii. Opinia domnului Hernheim. putem diviza sugestiile în două grupe: acelea care au drept scop şi drept efect direct crearea unei noi personalităţi şi acelea al căror scop. Experienţele domnilor Ferrari. în formele sale multiple. Conciliere. Schimbările de personalitate produse prin sugestie. Vom căuta să găsim aici dovada. fie după întoarcerea la starea de veghe. luată în condiţii întrucâtva diferite. ea a primit o sugestie. Schimbările de personalitate voluntare sau simulate. Scopul nostru este să dovedim. că sugestia provoacă cel mai adesea o divizare a conştiinţei şi nu poate să se realizeze decât cu acest preţ. fiecare capitol nou nu face decât să aducă un aspect nou al aceluiaşi fenomen. Plasându-ne din punctul de vedere particular al modificărilor de personalitate. Experienţele domnului Richel. Am studiat până aici sugestiile comunicate personajului subconştient în timpul unei stări de distracţie sau anestezie.CAPITOLUL ÎNTÂI PERSONALITĂŢILE FICTIVE CREATE PRIN SUGESTIE Sugestia: definiţie. nu este greu de arătat prin ce legătură logică acest nou studiu se leagă de precedentele. dată prin procedee clasice.

99. 156.T. 156.: 22 Bernhardt: 135 Bernheim.201. 23 Binet. Maurice: 21 Bennet. 210. 29.: 8. Paul: 29 Broudet: 146 Burcq: 139 Burot: 29.: 135 Barrett. 81. 150.215. 43.H. 187.: 168 Azam: 8. K.: 109. 198 Camuset: 44 Caras. 112. 139 Brissaud: 146 Broca. 13. 99. E. 210-215. 43.: 8 Chabanei x: 23 257 .-M. Ion: 20. A. 74. C: 129 Bazaillas.-E. 134. 198 Braid: 8. 193. 147. 166 Bain. Y. 11. 124. Bres. 219 Biberi. 222. H. A. 16 Brewster: 210 Briquet: 129.: 23 Beaunis. A. 173. 225 Bertrand: 215. 13. 38. 109 Boumeville: 197 Bourru: 29. Alfred: 9. 195-196. 31. 146.: 8-9.203. F. Ernest: 22 Ampere.M. 139. 219.: 12 Bastian. 34. 214 Beethoven: 20 Benassy.: 146. 220.: 22 Breuer. 215 Bird: 174-175 Blocq: 52. J.INDICE DE NUME Aepli.G. 47 Babinski. 195-196. J.

000 lei LA EDITURILE I R I Ş I U N I V E R S E N C I C L O P E D I C V O R A P Ă R E A : Laro usse Dicţi onar de psi hi a tr ie Plato nDialo guri ( ti r a j nou) Brice Parai nLogo sul plato nicia n Alfre d Bine t D e d u b l a r e a p e r s o n a l i t .000 lei 10.în spaţiul cultural al Carpaţiloi Mircea Rebreanu Gândirea filosofică română Album .Berthelot şi România Andrei Avram Contribuţii etimologice 3.900 lei 8.900 lei 9.900 lei 9.900 lei 27.Mircea Rebreanu Optimismul nostru Mircea Rebreanu Semnificaţia secolului nostru Mircea Rebreanu .

DEX (tiraj nou) Mircea Rebreanu .Le genie f'ranc. 9 C 1 9 .O istorie sinceră a poporului român ( ti r a j nou) Academia Română . 9 1 3 2 .ais dans la monde C o m a n d â n d p r i n p o ş t ă o c a r t e a p ă r u t ă l a u n a d i n e d i t u r i l e I R I s a u U 4 6 . N I V E R S E N C I C L O P E D I C o b ţ i n e ţ i o r e d u c e r e d e : 1 5 % Pentru comen zi cu o valoare mai mare de 60 000 lei obţineţ io reduce re de: 20% C o s t u l e x p e d i e r i i p r i .ăţii şi inconştientul Georges Dumezii Uitarea omului ş i onoarea zeilor Florin Constantiniu .

n poştă e suportat de edituri .

Bucureş ti. România Tel: (401) 222 62 86.Adresa: CP 33-2. 222 54 20 ED ITU RA U NIVERS EN CICLOPEDIC . 222 53 52.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful